Reglementarea Protectiei Concurentei Economice in Romania Si Adoptarea Ei La Acquis Ul Comunitar

Universitatea Valahia Targoviste
Facultatea Stiinte Economice

Specializarea Finante si Banci
Reglementarea protectiei
concurentiei economice in
Romania si adoptarea ei la
acquis-ul comunitar
NITA VALENTINA
ANUL III
GRUPA 2
1
Cuprins
1. Cuvinte cheie
2. Introducere
3. Continutul concurentei: conceptul, rolul, protectia concurentei economice
4. Prevederi in domeniul protectiei concurentei ale Uniunii Europene.
5. Armonizarea legislatiei Romaniei cu cea a Uniunii Europene in domeniul concurentei
5.1 Procesul de armonizare a legislatiei si practicii in domeniul concurentei
5.2 Concordanta politicii de concurenta a Romaniei cu cea a Uniunii Europene
6. Studiu de caz
7. BIBLIOGRAFIE
Cuvinte cheie
2
- Concurentă;
- Aqis comunitar;
- Libera initiativă;
- Mediu concurential;
- Dimensiunea preventivă;
- Dimensiunea corectivă;
- Competenta consultativă;
- Competenta contencioasă.
Introducere
Protectia concurentei prezintă un interes deosebit la nivelul economiei nationale, dar si

european care s-a confruntat si se confruntă cu abuzul de pozitie dominantă, întelegerile si
concentrările anticoncurentiale, practici neloiale care au drept rezultat înrăutătirea mediului
concurential.
În prezent, concurenta este considerată ca fiind un factor de primă importantă,
prin care firmele sunt constrînse să devină eficiente, să ofere o gamă cît mai largă de produse si
servicii,la preturi mai mici, facilitînd astfel bunăstarea consumatorilor si alocarea optimă a
resurselor însocietate.
3
Concurenta este cea mai importanta forta regulatoare a economiei de piata. Mai precis, se
poate spune ca exista concurenta, atunci cand cineva poate alege între mai multe posibilitati si
poate astfel sa aleaga posibilitatea cea mai convenabila preferintelor sale. In concluzie,
concurenta este strâns legata de libertatea de a alege.
Adeseori, din dorinta de a obtine o pozitie dominantă pe piată, de a atrage cât mai multi
clienti si de a elimina concurentii actuali si potentiali, agentii economici recurg la o serie de
actiuni si fapte ilegale care au un efect negativ asupra mediului concurential. Din păcate, aceste
efecte sunt resimtite nu numai de ceilalti competitori, dar si de consumatori si chiar de societate
în ansamblu. De aceea, toate aceste fapte ilegale sunt sanctionate de către lege. În acest sens, în
tara noastră este în vigoare Legea Concurentei nr. 21/1996 care îsi propune să protejeze, să
mentină si să stimuleze concurenta si mediul concurential normal.
“Competitia conduce la continua perfectionare si eficientizare a productiei. Ea determina
producatoru 1 sa elimine risipa si sa scada costurile, astfel încât sa vânda la un pret mai mic
decât altii. Îi elimina pe cei ale caror costuri ramân ridicate si face astfel încât sa concentreze
productia în mâinile acelora ale caror costuri sunt mai mici.” (Clair Wilcox)
Definirea, functiile
Si
instrumentele concurentei
Concurenta poate fi definită ca fiind ansamblul relatiilor dintre agentii economici

generate de dorinta acestora de a obtine un loc cât mai bun pe piată si un pret cât mai
avantajos1. Privită din punct de vedere economic, concurenta este întotdeauna legată de
tranzactiile efectuate pe piată, de cerere si ofertă si de procesul de schimb. Astfel, concurenta
este strâns legată de libertatea de a alege. Este cunoscut faptul că ,,forta regulatoare cea mai
importantă a economiei de piată este concurenta”.2 Astfel, ,, concurenta este însăsi forma activă
a liberei initiative, liberă initiativă generată de proprietatea privată, aceasta constituind, la rândul
ei, o trăsătură esentială a economiei de piată, al cărei mecanism este concurential. Ea reprezintă
confruntarea deschisă, rivalitatea dintre agentii economici vânzători ofertanti pentru a atrage de
4
partea lor clientela. Totodată, concurenta exprimă “comportamentul specific interesat al tuturor
subiectilor pe proprietate, comportament care se realizează în mod diferit, în functie de cadrul
concurential si particularitătile diverselor piete.”3
Definim politica concurentială ca fiind un ansamblu de reglementări, obiective si

institutii care actionează pentru asigurarea unui climat concurential normal, în care agentii
economici să poată să se manifeste în mod liber, pe baza propriilor lor decizii si comportamente
orientate sistematic pentru obtinerea avantajelor valorice, ca expresie a eficientei activitătii lor pe
piata considerată.
Asadar , Concurenta reprezintă confruntarea deschisă, rivalitatea sau cooperarea dintre

agentii economici vânzători-ofertanti, ca rezultat al comportamentului lor specific interesat de
atragere a consumatorilor , în vederea asigurării unor profituri ridicate si sigure. Din
aceastădefinitie pot fi desprinse câteva elemente definitorii pentru întelegerea continutului
concurentei:
-implică în acelasi timp rivalitatea, dar si cooperarea dintre diferiti agenti economici cu
scopul realizării celor mai bune conditii de productie, vânzare, achizitie a bunurilor de consum,
deefectuare a operatiunilor bănesti, valutare, financiare etc.
1 Colectivul de Economie - ,, Microeconomie – note de curs – editia a II- a, revizuită’’ , Editura

Universitătii de Vest, Timisoara 2006, pag. 88
2 Mosteanu, Tatiana- ,,Concurenta. Abordări teoretice si practice’’, Editura Economică, Bucuresti 2000,
pag 13
3 Mosteanu, Tatiana- ,,Concurenta. Abordări teoretice si practice”, Editura Economică, Bucuresti,
2000,pag. 31
Cu alte cuvinte, concurenta reprezintă o întrecere care are drept scop obtinerea unor avantajecât
mai însemnate (sau, în anumite conditii,doar reducerea riscurilor si/sau pierderilor);
-interesul propriureprezintă elementul major care dictează comportamentul fiecărui
agenteconomic ce îsi desfăsoară activitatea într-un cadru concurential. Astfel, cumpărătorii
încearcă săgăsească vânzătorii cu cele mai convenabile preturi, calitatea cea mai bună, conditiile
de livrare abunurilor de consum si factorilor de productie cele mai favorabile, iar
vânzătoriiurmăresc atragerea de cumpărători cu fortă economică ridicată, stabili în achizitii,
receptivi la pret s.a.;
-premisa existentei concurentei o reprezintă libertatea formării pretului.
Functiile concurentei sunt următoarele:

1. Facilitează ajustarea autonomă a cererii si ofertei în toate domeniile activitătii
economice.
Concurenta stimulează preocupările pentru cresterea, diversificarea, îmbunătătirea
calitătii ofertei de mărfuri, pentru adaptarea ei la dinamica cerintelor pietei. Pe pietele dominate
de ofertă (“piata vânzătorilor”), strategia competitională determină firmele să se particularizeze
fată de rivali.
Pe pietele dominate de cerere (,,piata cumpărătorilor”), în relatiile cu clientii potentiali, se
urmăreste specializarea într-un sector individualizat al cererii.
5
Concurenta reglează piata prinmecanismul preturilor,orientând fluxurile de factori de productie

si initiativa privată spre acele ramuri si sectoare ale economiei care produc utilităti recunoscute
social.
2. Stimulează realizarea progresului ca atare, în acceptiunea sa generală, dar mai ales a
progresului tehnico-economic.Concurenta oferă un puternic motiv de a dezvolta produse
performante si de a descoperi metode de a produce cu un cost mai scăzut. Nu se poate cunoaste
cu precizie care vor fi noile dorinte ale consumatorilor sau care tehnologie de fabricatie va
conduce la minimalizarea costurilor pentru unitatea de produs. Întreprinzătorii sunt liberi să
introducă în fabricatie un nou produs sau să folosească o tehnologie de fabricatie mult mai
promitătoare decât cele utilizate până în prezent, însă au nevoie de sprijinul investitorilor care
doresc să le pună la dispozitie fondurile necesare. În economia de piată functionează libertatea de
a alege atât a întreprinzătorilor, cât si a celor care ar putea să-i sustină. Concurenta
constientizează pe întreprinzători, cât si pe investitori, că trebuie să-si asume responsabilitatea
aducerii pe piată a produselor respective, de a le oferi la pretul fundamentat (de ofertă), în
raportul cu cerintele reale ale pietei.
Pentru un agent economic producător, conditia de a reusi pe o piată concurentială o
constituie anticiparea, identificarea si rapida adaptare a ideilor novatoare. Prin competitia
continuă între agentii economici, concurenta deschide perspective de profituri pentru toti
participantii la joculpietei, favorizându-i pe cei buni si foarte abili si izolându-i pe cei slabi, pe
cei care nu reusesc să se adapteze la cerintele pietei.
3. Împiedică realizare profitului de monopol de către agentii economici asigurând o alocare

ratională a resurselor între variantele utilizărilor solicitate pe piată si statornicind o repartizare a
profiturilor proportional cu contributia efectivă a agentilor economici în procesul de productie si
distributie a mărfurilor. Totodată, prin concurentă se descoperă mărimea si structura optimă a
activitătii desfăsurate de un agent economic, mărimea si structura care pot mentine cel mai usor
costul pe unitatea de produs sau serviciu, la un nivel cât mai mic. Spre deosebire de alte sisteme
economice, economia de piată nu mandatează si nu limitează tipurile de firme cărora li se
permite să intre în competitie. Este permisă orice formă legală de organizare a activitătii
economice, conditia reusitei pentru orice firmă fiind eficienta în raport cu costurile.
4. Mecanismul concurential asigură plasarea preturilor la niveluri reale, favorizând

rationalizarea costurilor ca mijloc de crestere a profiturilor, altfel spus,concurenta contribuie plin
la reducerea preturilor de vânzare , în paralel cu diminuarea costurilor si chiar diferentierea si
diversificarea ofertei, prin intermediul presiunii pe care o exercită asupra producătorilor în sensul
satisfacerii la un nivel cât mai ridicat a exigentelor consumatorilor.
5. Concurenta are rol direct asupra psihologiei agentilor economici, alimentând optimismul
acestora,stimulându-le creativitatea, făcând ca ei să se preocupe în permanentă de eficienta, de
maximizarea profitului si, implicit, de satisfacerea în conditii bune a nevoilor consum.Desi au
evoluat si s-au diversificat odată cu piata si dezvoltarea mecanismului concurential,instrumentele
luptei de concurentă pot fi delimitate în două mari categorii: economice si extraeconomice.
Dintre instrumentele economice se mentionează: reducerea costurilor bunurilor sub cele ale
concurentilor, diminuarea preturilor de vânzare, îmbunătătirea calitătii, reînnoirea sortimentelor,
publicitatea, acordarea de facilităti clientilor etc. Cele mai frecvente întâlnite instrumente
extraeconomice sunt: obtinerea de informatii privind activitatea concurentilor, sponsorizarea
6
unor activităti social-culturale de interes local sau national, spionajul economic si, în unele
cazuri care eludează legea, coruptia, somajul boicotul sau chiar violenta deschisă.
În raport cu instrumentele folosite în lupta concurentială, aceasta a fost departajată în

loială si neloială.
- Concurenta loială presupune utilizarea nediscriminatorie de către agentii economici

ofertanti a unora dintre instrumentele amintite, în conditiile accesului liber pe piată si ale
respectării legalitătii.
- Concurenta neloială constă în utilizarea unor mijloace nelegale, de natură extraeconomică

pentru cucerirea si consolidarea pozitiilor detinute pe anumite piete, sau în practice
discriminatorii de acordare a anumitor stimulente unor categorii speciale de consumatori
etc.
Legislatia tărilor cu economie de piată prevede măsuri stricte pentru descurajarea si chiar
eliminarea celor mai multe dintre actele de concurentă neloială.
Tipologia concurentei
Formele concurentei sunt foarte variate si diversificate. Unul dintre factorii care
contribuie la diferentierea concurentei este numărul si puterea economică a participantilor la
tranzactii. Când participantii la tranzactii sunt în număr mare si de putere aproximativ egală, pe
piată se conturează forma de concurentă perfectă. Când sunt foarte putini sau numai unul, fie pe
latura ofertei, fie pe latura cererii, apar situatii de monopol sau monopson, când sunt avantajati
fie numai producătorii,fie numai cumpărătorii.
Alt factor de departajare a concurentei este gradul de diferentiere a bunurilor care satisfac
o anumită nevoie umană. Când bunurile sunt omogene, consumatorilor le este aproape indiferent
de unde se aprovizionează. Diferentierea produsului însă are ca efect cresterea concurentei între
producători, fiecare dintre acestia dorind să atragă un număr cât mai mare de clienti.
În al treilea rând, facilitătile acordate sau restrictiile în calea celor care intentionează să
intre într-o ramură, pe o anumită piată, influentează modul de realizare a concurentei. Cu cât
accesul într-o anumită ramură a economiei sau pe o anumită piată a unui agent economic se
realizează mai usor, cu atât mai mult creste gradul de competitivitate în acea ramură sau pe
aceapiată, creându-se conditii pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor la un standard ridicat.
Un alt factor este gradul de transparentă a pietei, care se referă la posibilitătile de acces la
informatiile care rezultă din functionarea pietei: produsele cerute sau oferite, preturile,
cantitătile,conditiile de tranzactionare, acces care poate fi liber pentru toti participantii de pe
piată sau poate fi îngrădit de unii dintre acestia în scopul sporirii propriilor avantaje.
Luând în considerare factorii prezentati mai sus si tinând cont de variantele de combinare
a lor, teoria economică a concurentei a concluzionat căexistă următoarele tipuri de concurentă
între producători (vânzători): concurenta perfectă si respectiv, concurenta imperfect , cu formele:
monopol, oligopol si concurentă monopolistică.
Manifestarea celor două tipuri de concurentă determină si existenta
pietelor specifice, respectiv piata cu concurentă perfectă si piata cu concurentă imperfectă.
Concurenta perfectă sau pură presupune instituirea unor asemenea raporturi de piată în
cadrul cărora, pe de o parte, toti vânzătorii (producătorii) sunt în măsură să-si vândă integral
produsele fabricate la pretul al pietei pe care, individual sau colectiv, nu sunt capabili să-l
7
influenteze, iar pe de altă parte, cumpărătorii pot achizitiona bunurile si cantitătile de care au
nevoie la acelasi pret al pietei, pe care, de asemenea nu îl pot modifica după vointa lor.
Existenta pietei cu concurentă perfectă de fundamentează pe următoarele ipoteze:
- atomicitatea participantilor la tranzactii, caracterizată prin existenta unui mare număr de
agenti economici vânzători si cumpărători, de putere concurentială aproximativ egală, fără a avea
posibilitatea de a influenta în vreun fel cantitătile oferite sau cerute ori nivelul preturilor;
- omogenitatea bunurilor , asigurată prin producerea acelorasi bunuri de către toti
producătorii, cu caracteristici si utilizări absolut identice, astfel încât alegerea vânzătorului de la
care se efectuează aprovizionarea este indiferentă pentru cumpărători;
- intrarea si iesirea de pe o anumită piată sunt libere, adică nu există bariere
juridice, institutionale sau de altă natură care să restrictioneze fie accesul unor producători, fie
părăsirea pietei de către altii, singurele argumente care fundamentează asemenea decizii fiind
cele specifice economiei de piată, respectiv rentabilitatea activitătilor desfăsurate;
- transparenta perfectă a pietei, ceea ce presupune că toti agentii economici primesc,
în egală măsură, aceleasi informatii cu privire la natura produselor tranzactionate, calitatea
acestora,nivelul cererii si al ofertei, preturile practicate etc.;
-perfecta mobilitate a factorilor de productie, acestia fiind orientati spre destinatiile
cele mai eficiente de utilizare.
Desi piata cu concurentă perfectă nu există ca atare în realitatea economică, studierea

acesteia ca model teoretic de analiză a mecanismului concurential „ideal” este extrem de
utilătocmai pentru explicarea comportamentului agentilor economici în conditiile concrete, reale,
alepietelor cu concurentă imperfectă.
Într-o ramură (industrie) există concurentă imperfectă dacă agentii economici
–vânzători si cumpărători
–sunt în măsură să influenteze în mod unilateral raportul dintre
cererea si oferta de bunuri, dar mai ales nivelul si dinamica preturilor, în intentia de a-si realiza
propriile obiective. Acest tip de concurentă poate să îmbrace în realitatea economică diferite
forme; principalele caracteristici ale acestora, analizate comparativ cu modelul teoretic al
concurentei perfecte se prezintă în tabelul nr. 2.1.
Piata cu concurentă monopolistic conservă caracteristicile pietei perfectă, cu exceptia
omogenitătii bunurilor. Oferta provine de la un număr foarte mare de agenti cu putere economic
redusă, dar acestia produc bunuri diferentiate, cu elemente de originalitate sau specificitate în
cadrulunei gupe date.
Această ofertă se confruntă cu cererea atomizată a unui mare număr de
cumpărători,dispunând la rândul lor de o putere economică redusă, dar vânzătorii au
posibilitatea, în limita diferentierilor oferite, să influenteze pretul, si în anumite situatii, chiar
cantitatea de bunuri comercializate.
8
Oligopolul reprezintă structura de piată cea mai frecvent întâlnită în statele dezvoltate.
Acesta desemnează acea formă a concurentei imperfecte, caracterizată prin existenta unui
numărmic de firme ofertante ale unor produse similare (oligopolul omogen) sau diferentiate
(oligopolul neomogen) care, datorită ponderii însemnate detinute în oferta totală reusesc să
influenteze formarea preturilor si cantitătile de produse oferite.
Principala trăsătură care separă fundamental această structură de piată de alte forme ale
concurentei imperfecte este interdependenta firmelor din ramură.
Raporturile stabilite între firmele care actionează pe piata de oligopol, pot fi încadrate în
una dintre următoarele două categorii extreme:
-necooperante,sub forma concurentei deschise prin „războiul preturilor” (comportament
mai rar întâlnit în economiile moderne);
-cooperante, materializate în încheierea unor întelegeri (confidentiale) asupra unor aspect de
interes comun, sau în formarea „oligopolurilor coordonate” (de tip cartel sau trust) sau a
oligopolurilor mixte.
Monopolul este structura de piată caracterizată prin existenta unui singur producător
(vânzător) care furnizează întreaga productie a unui bun (ce nu poate fi substituit rapid si în
măsură mare) si a unui număr mare de cumpărători. Fată de concurenta perfectă, monopolul se
află la extrema opusă, firma aflată în această situatie de piată având posibilitatea de a stabili atât
pretul, cât si cantitatea de bunuri care urmează să fie produse si comercializate. În general însă,
existent monopolului nu se confundă cu dominatia absolută asupra pietei, pe de o parte pentru că,
9
pe termen lung, nici o firmă nu este la adăpost de concurenta internă sau externă, iar pe de altă
parte pentru că
firma de monopol nu iese de sub incidenta legii cererii (în baza căreia cererea pietei pentru un
bun se află în relatie inversă cu pretul).
Există însă si posibilitatea influentării pietei de către cumpărători, în situatiile în

care vânzătorii sunt numerosi si există doar câtiva purtători ai cererii, caz în care structura de
piată care ia nastere este denumită oligopson, sau chiar unul singur consumator, în situatia de
monopson. În ambele situatii, cumpărătorii pot să controleze,
în anumite limite, nivelul preturilor, deoarece reprezintă un segment important al cererii (sau
chiar întreaga cerere) pe pietele respective. Dacă un singur producător intră în relatii de schimb
cu un singur cumpărător, piata îmbracă forma specifică a monopolului bilateral; în mod
asemănător confruntarea dintre un număr redus de vânzători si, respectiv, cumpărători poartă
denumirea de oligopol bilateral.
Protectia concurentei
economice
10
,,Exercitarea concurentei constituie un drept al tuturor agentilor economici. Ca orice drept

recunoscut si protejat de lege, dreptul la concurentă trebuie exercitat cu bună credintă si potrivit
uzantelor cinstite (articolul 1- Legea nr. 11 din 1991) fără să încalce dreptul si libertătile
agentilor economici precum si ale cetătenilor.’’4
În ultimii ani s-a pus un accent din ce în ce mai mare pe politica concurentei deoarece
functionarea normală a pietei depinde, în mare măsură, de concurentă, iar lupta împotriva
infractiunilor din acest domeniu a devenit o preocupare generală i a cunoscut ,,o reglementare
ascendentă’’5.
Problema concurentei neloiale si a practicilor anticoncurentiale s-a pus pentru prima dată
la Bruxelles la data de 14 decembrie 1900 o dată cu introducerea articolului 10 bis în Conventie,
articol care prevedea că toate tările din Uniune vor beneficia de protectie acordată împotriva
concurentei neloiale. Acest articol a suferit modificări cu prilejul revizuirii de la Washington în 2
iunie 1911, tările contractante angajându-se să le asigure cetătenilor protectie efectivă împotriva
concurentei neloiale. Însă, revizuirea de la Haga din 6 noiembrie 1925 a prevăzut obligativitatea
tărilor contractante de a asigura cetătenilor care fac parte din Uniune protectia asupra actelor
anticoncurentiale.
In tara noastra cadrul juridic de reglementare a concurentei, armonizat deplin cu normele
comunitare in domeniu, este asigurat de Legea concurentei nr. 21/1996, cu completarile si
modificarile ulterioare, republicata in Monitorul Oficial nr. 742 din 16 august 2005, precum si
legislatia secundara emisa in aplicarea acesteia. Totodata, in Romania, ca tara membra a Uniunii
Europene, sunt intrutotul si pe deplin aplicabile si reglementarile comunitare in domeniu, intre
care mentionam doar prevederile Tratatelor de instituire si, respectiv, functionare a Uniunii
Europene, care reprezinta legislatia primara precum si „Regulamentul Consiliului (CE) nr.
1/2003 de punere in aplicare a regulilor de concurenta prevazute de art. 81 si 82 din
Tratat”.
In materia concurentei legislatia comunitara este prevalenta in raport cu legislatia
nationala iar prin regulamentul mai sus mentionat, autoritatile de concurenta nationale ale
statelor membreau fost investite cu competenta necesara pentru aplicarea prevederilor specifice
din Tratat.
Existenta unor reglementari in domeniul concurentei, oricat de riguroase si cuprinzatoare
ar fi acestea, nu pot garanta prin sine insasi functionalitatea economiei de piata, prevenind orice
manifestare care ar putea avea drept scop sau efect impiedicarea, restrictionarea sau
distorsionarea concurentei
4 Căpătână, Octavian- ,, Notiunea concurentei comerciale’’- Revista de drept comercial, nr. 1/1992, pag 31
5 Pop, Octavian- ,,Infractiunea de concurentă neloială’’, Editura Mirton, Timisoara, 2002, pag. 14
si afectarea climatului concurential. Prin urmare, se impune cu necesitate existenta unei institutii,
a unei autoritati investite prin lege pentru a veghea la respectarea regulilor specifice.
In Romania acest rol revine Consiliului Concurentei, conceput sa functioneze ca
autoritate administrativa autonoma in domeniul concurentei.
Consiliul Concurentei a fost înfiintat prin LEGEA CONCURENTEI Nr. 21 din 10 aprilie
1996, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Autoritatea română de concurentă
11
si-a început activitatea la 6 septembrie 1996 prin elaborarea reglementărilor necesare aplicării
Legii concurentei (nr.21/1996), ce a intrat în vigoare la 1 februarie 1997.
În calitatea sa de autoritate natională în domeniul concurentei, institutia pune în

aplicare si asigură respectarea prevederilor nationale, dar si a celor comunitare de concurentă.
În acelasi timp, Consiliul Concurentei are rolul de autoritate natională de contact în

domeniul ajutorului de stat între Comisia Europeană, pe de o parte, si institutiile publice,
furnizorii si beneficiarii de ajutor de stat, pe de altă parte.
Consiliului Concurentei îi revine si rolul de a reprezenta România în relatiile cu

organizatiile si institutiile internationale de profil; de asemenea, este responsabil de relatia cu
institutiile Uniunii Europene, potrivit prevederilor relevante din legislatia europeană, si
cooperează cu alte autorităti de concurentă.
Activitatea Consiliului Concurentei se desfăsoară pe două componente principale: una

preventivă, de monitorizare a pietelor si supraveghere a actorilor de pe aceste piete si una
corectivă, menită să restabilească si să asigure dezvoltarea unui mediu concurential normal.
Astfel, misiunea autoritătii române de concurentă poate fi definită sintetic ca fiind aceea
de a proteja si de a stimula concurenta pe piata românească în vederea dezvoltării unui mediu
concurential normal, pentru ca, în final, să se asigure o promovare cât mai bună a intereselor
consumatorilor.
Dimensiunea preventiva consta in monitorizarea pietelor si supravegherea

comportamentului agentilor economici astfel incat prin interventiile sale sa evite denaturarea in
mod semnificativ a concurentei pe piata si in implicarea activa in procesul legislativ putandu-se
opune adoptarii oricaror reglementari juridice care contin prevederi anticoncurentiale.
Dimensiunea corectiva este data de masurile adoptate pentru restabilirea si mentinerea
unui mediu concurential eficient, atat prin inlaturarea practicilor care prejudiciaza concurenta
promovate de unii agenti economici, asociatii de agenti economici si/sau autoritati cat si prin
identificarea prevederilor din actele normative si/sau administrative care au sau pot avea efecte
negative asupra competitiei si interventia directa pentru corectarea sau eliminarea lor.
Din istoricul Consiliului concurentei am extras cateva cazuri majore pentru a intelege mai
bine aceasta institutie:
În iulie 2005, Consiliul Concurenței a amendat cu 4,2 milioane euro filiala din România a
gigantului de bunuri de larg consum Colgate-Palmolive plus patru alte societăți pentru fixarea
indirectă a prețului minim de vânzare în baza unor înțelegeri pe piața produselor pentru îngrijire
personală[3].
În anul 2006, Consiliul Concurenței a amendat cu 28,5 milioane euro trei producători din
industria cimentului, CarpatCement, Holcim și Lafarge, pentru formarea unui cartel[4]. În anul
2003, tona de ciment era vândută la export cu 24 dolari, în timp ce pe piața internă românii
12
plăteau aproximativ 80 dolari.[5] CarpatCement a plătit, dupa ce a contestat decizia în justiție, în

timp ce ceilalți doi au achitat amenda[4]. Amenda a fost prima de acest gen din România[4].
În anul 2009, Consiliul Concurenței a sancționat Raiffeisen Bank cu 14 milioane de lei

(3,37 milioane de euro) pentru furnizarea de informații inexacte în cadrul investigației privind
piața românească a serviciilor bancare și interbancare[1].
În februarie 2011, Consiliul Concurenței a amendat Orange România și Vodafone

România cu 63 milioane de euro, pentru abuz de poziție dominantă[6]. Orange a fost amendată cu
34,8 milioane de euro, iar Vodafone cu 28,3 milioane de euro[6].
1. Raiffeisen, amendata cu 3,4 mil. euro pentru furnizarea de informatii inexacte - Update, 22 Aprilie 2010, wall-street.ro,
accesat la 27 august 2010
2. Cele mai mari salarii din Consiliul Concurentei, 24 Iunie 2010, wall-stret.ro, accesat la 24 august 2010
3. Colgate , amendata cu trei milioane de euro de Consiliul Concurentei, 18 iul 2005, zf.ro, accesat la 17 noiembrie 2010
4. Relad si Mediplus contesta in justitie amenda CC, standard.ro, accesat la 22 mai 2009
5. Lafarge cimentează România cu gunoaiele italienilor, 15 ianuarie 2013, Petru Zoltan, Jurnalul Național, accesat la 15
ianuarie 2013
6. Orange si Vodafone, amendate cu 63 mil. euro. Vezi reactia companiilor, 16 Februarie 2011, wall-stret.ro, accesat la 10
martie 2011
Prevederi in domeniul protectiei concurentei ale

Uniunii Europene
Ratiuni care justifica o politica a concurentei la nivelul UE. Acestea pot fi sintetizate
astfel:
- Economia UE este, indubitabil, o economie de piata, iar concurenta este o componenta
a pietei;
- Economia Europeana se construieste avand o Piata Interna, unica, cu cele patru
libertati de miscare: a bunurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor."In cadrul Pietei Interne,
competitia este un mijloc de a realiza o dezvoltare economica armonioasa si echilibrata,
sustenabila, neinflationista, respectand mediul , cu un grad ridicat de convergenta a
performantelor economice, un grad ridicat de ocupare a fortei de munca si a protectiei sociale, cu
ridicarea standardului de viata, cu coeziune economica si sociala" (TEC Art.2)
13
- In conditiile economice actuale, concurenta nu se mai limiteaza la spatiul national sau

chiar regional, ci devine concurenta la nivel global
Obiectivele mari pe care le are in vedere politica concurentei in UE sunt urmatoarele:

- Integrarea pietelor prin fluidizarea comertului peste frontiere si a alocarii resurselor in
functie de cele mai avantajoase conditii;
- Protejarea intreprinderilor mici si mijlocii (SMEs), care contribuie la mentinerea unui
mediu competitive;
- Protejarea consumatorilor: maximum de beneficii pentru consumatori;
- Favorizarea atingerii obiectivului coeziunii economice si sociale;
- Dezvoltarea unor intreprinderi de dimensiuni optime pentru a face fata concurentei in
plan global.
Se poate spune ca UE practica o politica mixta a concurentei, in care se au in vedere
ambele obiective: protejarea consumatorilor si a firmelor mici, dar si favorizarea dezvoltarii
firmelor in context global.Comisia Comunitatii Europene, prin Directia Generala pentru
Concurenta (DG IV), are atributii in privinta aplicarii legislatiei in urmatoarele domenii:
I)Comportamentul intreprinderilor; II).Interventiile statului.
I. Comportamentul firmelor se refera la:

A) incheierea unor intelegeri secrete anticoncurentiale (anti-collusion) (Art. 81 si 82 ale
Tratatului asupra Comunitatii Europene; Art. 65 al Tratatului asupra CECO).
Sunt interzise, conform art. 81 (ex. Art. 85), toate intelegerile - pe orizontala sau/si
verticala intre intreprinderi, cartelurile si practicile care au ca obiect sau efect ocolirea,
restrictionarea sau distorsionarea concurentei in cadrul Pietei Comune, respectiv, in prezent, al
Pietei Interne, si care pot afecta comertul intre statele membre. Asemenea intelegeri sau practici
pot imbraca urmatoarele forme:
- fixarea in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau cumparare sau a oricaror
altor conditii de comercializare (discount si conditii de creditare);
- intelegeri de impartire a pietelor;
- atitudine discriminatorie fata de anumiti clienti aflati in concurenta cu altii, ceea ce
provoaca celor discriminati un dezavantaj competitiv;
- boicotul colectiv, adica intelegere intre firme pentru a restrictiona intrarea unor
potentiali concurenti sau a forta iesirea de pe piata a unor competitori;
- impunerea in contracte a unor obligatii suplimentare, si anume, de a cumpara si alte
produse, o data cu produsul care face obiectul contractului (asa-numitele "contracte legate").
Aceasta se intampla mai ales atunci cand cererea de un anumit produs este acoperita de un singur
ofertant (cazul unor produse de marca).
Exceptii pot fi admise doar atunci cand se dovedeste, dupa o examinare caz cu caz, ca
respectiva cooperare are efecte pozitive pentru productie sau comercializare si pentru
consumatori
B) Abuzul de pozitie dominanta pe piata (care permite un comportament abuziv: practici

comerciale anticoncurentiale).
Abuzul de pozitie dominanta poate lua forme precum:
- promovarea de catre firma a unor politici care ameninta intrarea in domeniu a unor noi
competitori sau dezvoltarea producatorilor existenti;
14
- conditii diferite, discriminatorii, aplicate diferitilor parteneri comerciali la tranzactii

similare; impunerea directa sau indirecta de preturi de cumparare sau a altor practici comerciale
incorecte;
- in absenta concurentei, firma poate restrictiona productia sau ajusta preturile
produselor sale, in detrimentul consumatorilor;
- limitarea productiei, a pietelor, a dezvoltarii tehnice, prejudiciind astfel, consumatorii;
- refuzul de a vinde marfuri unui anumit client;
- modificarea structurii competitive a unei piete prin achizitionarea de firme.
C) Fuziunile si achizitiile care duc la monopoluri:

Art.82 (ex.86) a Tratatului de la Roma se refera la fuziuni ca metoda care permite
intarirea pozitiei dominante a unei firme. Piata Interna a produs o reorganizare industriala, in
conditiile unei noi dimensiuni a pietei, in special in domeniile de varf. Doua laturi ale
fenomenului concentrarii s-au avut in vedere:
1. Concentrarea devine o conditie a sporirii competitivitatii industriei, facand posibila
finantarea cercetarii si inovarii.
2. In conditiile EC, concentrarea este impulsionata si de nevoia sporirii competitivitatii
externe, in fata concurentei firmelor, de mari dimensiuni, in special americane si japoneze.
Important: se impunea reglementarea controlului comunitar asupra unui asemenea
fenomen prin definirea noilor dimensiuni ale firmelor; controlul asupra dimensiunii firmelor
rezultate din fuziuni sau achizitii. In iunie 1997, reglementarea 4064/1990 privind fuziunile si
achizitiile a fost revizuita (pusa in aplicare in martie 1998). Pe baza acestei celei mai recente
revizuiri, se considera ca o fuziune intra sub controlul Comisiei daca cifra sa de afaceri are
anumite dimensiuni.
In general, legislatia privind concurenta care trateaza intelegerile, abuzul de pozitie
dominanta si concentrarile economice, urmeaza, asa cum s-a apreciat si in ultimul Raport de
evaluare asupra progreselor inregistrate de Romania, linia legislatiei Comunitatii: art.81 si 82 din
Tratatul de la Amsterdam (inclusiv Regulamentul 17/1962 privind aplicarea acestor articole) se
reflecta in Legea concurentei;Regulamentele CEE 4064/1989 si 3384/1994 privind controlul
concentrarilor economice sunt preluate de Regulamentul privind autorizarea concentrarilor
economice adoptat de Consiliul Concurentei. Au fost de asemenea adoptate in acelasi spirit,
Regulamentul privind exceptarea pe categorii de intelegeri, decizii ori practici concertate;
Regulamentul de organizare, functionare si procedura al Consiliului Concurentei; Instructiuni cu
privire la calculul cifrei de afaceri si Instructiuni pentru definirea pietei.
Contextul dinamic al evolutiei economiei romanesti obliga la o permanenta evaluare a
necesitatii de adaptare a prevederilor acestor acte normative – de ex. Inflatia sau deprecierea
monedei nationale necesita reevaluarea pragurilor de minimis in cazul notificarii concentrarilor
economice si in cazul exceptarilor de la prevederile legii. Pe de alta parte este necesara
transpunerea in legislatia romaneasca a noilor reglementari comunitare in domeniu.
D) Cazul intreprinderilor publice1
Domeniul utilitatilor - apa, energie (gaz, electricitate), transport feroviar, comunicatiile –
traditional au apartinut statului sau, altfel spus, intreprinderilor publice, avand practic monopolul
1
Gavrilă, I., “Competitivitate si mediu concurential: Promovarea si protejarea concurentei in UE”, Editura
Economică, Bucuresti, 2008
15
respectivelor domenii. Asemenea intreprinderi publice au necesitat masive subventionari din

partea statului, modul lor de administrare si functionare ducand la ineficienta.
- Nevoia deschiderii lor catre concurenta. In acest sens, au fost aplicate masuri de
spargere a monopolurilor de stat, in primul prin dezintegrare verticala, prin separarea gestionarii
infrastructurii de serviciile posibil de prestat apeland la respectiva infrastructura (similar
separarii care s-a facut intre gestionarea aeroporturilor si serviciile prestate de diverse agentii,
nationale sau straine), privatizarea, armonizarea standardelor in domeniu.
- Primul domeniu al utilitatilor publice care s-a deschis concurentei si care a avansat cel
mai mult pe acest drum este cel al telecomunicatiilor. Progresul tehnologic a dus la aparitia unor
modalitati alternative de telecomunicatii (telex, telefonie mobila, posta electronica etc.) si la
dezvoltarea intr-un ritm incredibil a productiei si pietei echipamentelor aferente.
- Piata energiei era mai putin accesibila concurentei nu numai datorita monopolului
caracteristic acesteia, ci si aspectelor tehnice, infrastructura nefacand posibila furnizarea decat a
unui anumit tip de servicii.
- Treptat, politica comunitara s-a apropiat de liberalizarea piesei energiei prin masuri
precum transparenta pretului pentru gaz si electricitate catre utilizatorii industriali si cei casnici;
stabilirea de reguli comune pentru piata interna in domeniul electricitatii, si reguli comune pentru
piata interna in domeniului gazelor naturale. Prin aceasta, piata respectivelor utilitati se
liberalizeaza gradual.
E) Concurenta in domeniul achizitiilor publice
Achizitiile publice se refera la o piata de bunuri, servicii, lucrari pentru care utilizatorii-
institutii ale statului (sanatate, invatamant, institutii administrative centrale si locale, politie,
armata) sau intreprinderi publice, inclusiv cele din domeniul utilitatilor (transport,
telecomunicatii, apa, energie), incheie contracte publice cu furnizori - firme private sau publice,
nationale sau straine, plata facandu-se din fonduri nationale (bani publici, de la buget central sau
local) si/sau din fonduri straine, respectiv comunitare.
- Dimensiunea mare a pietei achizitiilor publice.
- Dominanta era filozofia protectiei furnizorilor nationali si excluderea concurentei.
- Deschiderea pietei cerea crearea conditiilor de concurenta pentru acordarea
nediscriminatorie a contractelor publice si pentru o cheltuire rationala a banilor publici.
- Initial- preferinta acordata producatorilor europeni (continutul in produse de origine
europeana sa fie de cel putin 50% sau, daca nu, pentru a castiga contractul, pretul ofertei sa fie cu
cel putin 3% mai mic fata de cel mai scazut pret de oferta din EC).
- Directivele comunitare au stabilit atribuirea contractelor in domeniul achizitiilor
publice exclusiv prin licitatii si pe baza unei anumite proceduri cu urmatoarele etape:
1. Anuntarea licitatiei in Supplement of the Official Journal si in versiunea electronica a
acesteia - Tenders Electronic Daily.Se arata: obiectul licitatiei; caietul de sarcini; conditii de
indeplinit de catre ofertanti; termenul de depunere a ofertelor. Se extind licitatile in forma
electronica
2. Desfasurarea licitatiei, in functie de forma acesteia: deschisa sau inchisa.
16
Armonizarea legislatiei Romaniei cu cea a Uniunii

Europene in domeniul concurentei
4.1. Procesul de armonizare a legislatiei si practicii in domeniul concurentei

In acest sens, prioritatile pe termen scurt sunt:
- intarirea capacitatii administrative a autoritatilor din domeniul concurentei si al
controlului ajutorului de stat pentru asigurarea unui mediu concurential capabil sa faca fata
fortelor pietei interne unice;
- pregatirea intensiva a personalului de specialitate;
- completarea cadrului legislativ si asigurarea unei aplicari efective legislatiei si a
politicilor in domeniul concurentei si ajutorului de stat;
- completarea cadrului legislativ in domeniul concurentei, prin adoptarea Regulamentului
privind aplicarea regulilor de concurenta in domeniul transporturilor, Regulamentului privind
acordarea exceptarii pe categorii de intelegeri, decizii ale asociatiilor ori practici concertate de la
interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 pentru transportul
maritim, Regulamentului privind acordarea exceptarii pe categorii de intelegeri, decizii ale
asociatiilor ori practici concertate de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea
concurentei nr. 21/1996 pentru transportul aerian, Regulamentului privind acordarea exceptarii
pe categorii de intelegeri, decizii ale asociatiilor ori practici oncertate de la interdictia prevazuta
la art.5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 pentru sectorul telecomunicatiilor;
- continuarea procesului de armonizare legislativa in domeniul ajutoarelor de stat prin
adoptarea urmatoarelor regulamente: Regulament privind ajutorul de stat acordat societatilor
comerciale din zonele urbane defavorizate, Regulament privind ajutoarele de stat acordate sub
forma de garantii, Regulament privind acordarea ajutorului de stat pentru ocuparea fortei de
munca, Regulament privind Cadrul multisectorial referitor la ajutorul de stat regional pentru
proiecte mari de investitii.
- cresterea gradului de constientizare a publicului, a comunitatii oamenilor de afaceri, a
institutiilor publice cu privire la importanta aplicarii politicii concurentei si ajutorului de stat si
cu privire la rezultatele acestei aplicari prin promovarea actiunilor autoritatilor de concurenta
prin mass-media, editarea unor publicatii/reviste de specialitate, elaborarea si publicarea de
rapoarte de activitate ale institutiilor de concurenta.
17
Prioritatile pe termen mediu sunt:2

- evaluarea eficientei activitatii autoritatilor de concurenta, a structurii interne a acestora
si urmarirea permanenta a promovarii de actiuni in directia imbunatatirii capacitatii
administrative a Consiliului Concurentei si Oficiului Concurentei;
- asigurarea cu personal specializat conform organigramelor aprobate ale celor doua
institutii;
- continuarea completarii si modificarii cadrului legislativ in vederea aplicarii corecte si
efective a politicilor in domeniul concurentei si ajutorului de stat;
- evaluarea oportunitatii modificarii si completarii Legii concurentei nr. 21/1996 si a
Legii privind ajutorul de stat nr. 143/1999;
- elaborarea anuala a inventarului ajutoarelor de stat si a raportului privind ajutoarele de
stat acordate in Romania, precum si analiza schemelor existente de ajutor de stat si alinierea
celor incompatibile cu acquis-ul comunitar.
2
Iordache, I., “Noile orientări ale politicii în domeniul ajutorului de stat în tările Uniunii Europene”, Conjunctura
Economiei Mondiale, Anuarul IEM, 2002
18
4.2. Concordanta politicii de concurenta a

Romaniei cu cea Uniunii Europene
In timpul negocierilor de aderare, capitolul de concurenta a fost unul dintre cele mai
dificile, in mare parte datorita impactului major al adoptarii imediate a regulilor comunitare din
domeniul ajutorului de stat asupra economiei romanesti. 3
Progrese legislative
În scopul armonizării depline cu prevederile comunitare relevante, precum si pentru a se
întări capacitatea administrativă de implementare a legislatiei în domeniul concurentei, au fost
amendate, prin modificări de substantă atât Legea concurentei nr. 21/1996 prin Ordonanta de
Urgentă a Guvernului nr. 121/2003 aprobată prin Legea 184/2004, cât si Legea privind ajutorul
de stat nr. 143/1999 prin Legea nr. 603/2003.
Legea concurentei
Modificările aduse Legii concurentei au urmărit:
- Eliminarea obligativitătii notificării pentru încadrarea într-o categorie exceptată a
întelegerilor, deciziilor luate de asociatiile de agenti economici sau practicilor concertate, ceea ce
va conduce la cresterea eficientei activitătii, Consiliul Concurentei concentrându-si resursele, în
mod efectiv, pe cazurile de distorsionare gravă a concurentei;
- Eliminarea suprapunerii de atributii derivată din existenta a două institutii (Consiliul
Concurentei, ca autoritate autonomă si, respectiv, Oficiul Concurentei ca organ de specialitate în
subordinea Guvernului), prin comasarea acestora. Au fost impuse criterii profesionale exigente,
necesar a fi îndeplinite de către cei ce urmează a fi numiti membri ai autoritătii de concurentă;
- Instituirea avizului conform (obligatoriu) din partea Consiliului Concurentei, pentru proiectele
de acte normative incidente în domeniul concurentei, asigurându-se astfel prevalenta legislatiei
concurentei fată de orice act normativ care contine prevederi anticoncurentiale;
- Reevaluarea pragului de minimis în cazul concentrărilor economice, astfel încât Consiliul
Concurentei să-si orienteze eforturile spre acele operatiuni de concentrare economică care, prin
dimensiune si efecte, pot afecta în mod serios concurenta;
- Abilitarea Consiliului Concurentei de a stabili, prin instructiuni, conditiile si criteriile de
aplicare a unei politici de clementă, în vederea încurajării agentilor economici care au recurs la
practici interzise de lege de a coopera cu Consiliul Concurentei în scopul descoperirii si
sanctionării încălcărilor grave ale legislatiei în domeniu;
- Majorarea semnificativă a amenzilor prevăzute pentru încălcarea prevederilor legislatiei
referitoare la concurentă, acestea urmând a fi calculate ca procent din cifra de afaceri a
3
Mosneanu, T., ”Concurenta: abordări teoretice si practice”, Editura Economică, Bucuresti, 2000
19
contravenientilor;
- Stabilirea unor termene clare de prescriere a dreptului la actiune (prescriptia extinctivă),
similare celor prevăzute în legislatia comunitară.
Legea privind ajutorul de stat

Principalele modificări aduse Legii ajutorului de stat vizează următoarele aspecte:
- În ceea ce priveste obligatia notificării ajutoarelor de stat, legea stipulează faptul că această
atributie revine atât furnizorului, cât si initiatorului actului prin care se acordă ajutorul de stat,
realizându-se astfel o mai bună corelare între acestia, menită să asigure respectarea obligatiei
notificării ex-ante;
- Ajutoarele de stat prevăzute în proiecte de acte administrative sau normative – legi,
ordonante, ordonante de urgentă, hotărâri ale Guvernului etc. - trebuie notificate Consiliului
Concurentei si acordate numai după autorizarea lor de către acesta. Legea introduce astfel, în
sarcina furnizorului si initiatorului unui ajutor de stat, obligatia de a supune controlului
Consiliului Concurentei orice intentie de acordare a unui ajutor de stat, conferindu-i acestuia o
reală putere de a opune legislatia în vigoare în cazurile de acordare a ajutoarelor de stat;
- Eliminarea prevederilor care generau posibilitatea autorizării ajutoarelor de stat pe baza unor
analize mai degrabă subiective, ce se refereau la balansarea efectelor pozitive cu cele negative si
nu luau în considerare criteriile si conditiile din acquis-ul comunitar;
- Consiliului Concurentei i-au revenit si atributiile privind monitorizarea, inventarierea si
raportarea ajutoarelor de stat, ca urmare a încetării activitătii Oficiului Concurentei;
- În cazul ajutoarelor de stat ilegale, instituite printr-un act normativ cu putere de lege,
Consiliul Concurentei sesizează autoritatea emitentă si informează concomitent furnizorul si
beneficiarul ajutorului de stat cu privire la această sesizare. În termen de 10 zile de la sesizare,
autoritatea emitentă este obligată să ia o decizie cu privire la suspendarea actului prin care s-a
acordat ajutorul de stat. În termen de 30 de zile de la data sesizării mentionate, furnizorul si
initiatorul sunt obligati să notifice Consiliului Concurentei măsura de ajutor de stat în
conformitate cu prevederile legale.
- Tinând cont de decizia Consiliului Concurentei, autoritatea emitentă va lua o hotărâre cu privire
la modificarea actului normativ în cauză, respectiv cu privire la recuperarea sau
rambursarea ajutoarelor de stat deja acordate;
- Pentru ajutoarele de stat având caracter social, acordate consumatorilor individuali, precum si
pentru cele acordate pentru înlăturarea efectelor cauzate de dezastre naturale sau evenimente
exceptionale, a fost introdusă obligatia supunerii acestora, spre avizare, Consiliului Concurentei;
- Legea precizează expres o nouă categorie de ajutoare de stat ce pot fi considerate existente, si
anume acelea pentru care a expirat termenul de prescriptie, evitându-se astfel orice interpretări în
contradictoriu pe această temă;
- Se introduce notiunea de „persoane interesate”, cărora le este recunoscut, potrivit legii,
20
dreptul la actiune în cazul în care sunt afectate prin acordarea unui ajutor de stat. Se lărgeste
astfel sfera celor care se pot adresa instantei în cazul în care sunt lezati în activitatea desfăsurată.
În reglementarea anterioară acest drept era prevăzut doar pentru părtile interesate;
- Cuantumul ajutorului de stat considerat a fi autorizat, ce nu cade sub incidenta obligatiei de
notificare, este de 3 miliarde lei într-o perioadă de până la 3 ani, luându-se în considerare
plafonul existent la nivel comunitar de 100.000 Euro. Ca si în vechea reglementare, acest plafon
poate fi actualizat prin Ordin al presedintelui Consiliului Concurentei.
Capacitatea administrativă
Ca urmare a modificărilor de natură institutională reglementate prin O.U.G nr. 121/2003
aprobată prin Legea nr.184/2004 pentru modificarea si completarea Legii concurentei nr.
21/1996, atributiile Consiliului Concurentei au fost extinse incluzând si inventarierea,
monitorizarea si raportarea ajutoarelor de stat, inclusiv realizarea raportului anual privind
ajutoarele de stat acordate în România. Se pot astfel asigura conditiile pentru sporirea celeritătii
procesului decizional si pentru o mai bună coordonare a activitătii la nivelul autoritătii nationale
de concurentă. Aceasta va avea posibilitatea de a orienta politica ajutorului de stat spre acele
instrumente financiare care permit controlul strict al alocării si, implicit, al efectelor economice
generate.
Prin comasarea cu Oficiul Concurentei, Consiliul Concurentei dispune de un aparat
teritorial prezent în fiecare din cele 41 de judete si în Municipiul Bucuresti.
Reprezentantii teritoriali ai Consiliului Concurentei sunt implicati si în activitatea de
monitorizare a ajutoarelor de stat care se acordă la nivel local, deoarece autoritătile respective
dispun de autonomie în privinta administrării fondurilor din bugetele publice locale. De
asemenea, acestia acordă si asistentă de specialitate la elaborarea schemelor de ajutor de stat care
implică fonduri alocate de la nivel local, precum si la întocmirea notificărilor privind ajutoarele
de stat.
Reorganizarea a contribuit la întărirea pozitiei Consiliului Concurentei în relatia cu
furnizorii de ajutor de stat si la dezvoltarea mecanismelor de control, creându-se posibilitatea
reală ca, prin dotarea cu resurse corespunzătoare, să se continue analiza si compatibilizarea
tuturor ajutoarelor existente si să se asigure un control riguros al ajutoarelor de stat din sectoarele
sensibile.
Conform Legii nr. 603/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr.143/1999 privind
ajutorul de stat, în vederea functionării corespunzătoare a mecanismelor de notificare, analiză,
inventariere, monitorizare si control al ajutoarelor de stat, autoritătile furnizoare îsi vor constitui
compartimente specializate în domeniu, cu atributii în aplicarea legislatiei în vigoare.
Aceste compartimente vor avea atributii privind elaborarea noilor scheme de ajutor de
stat, modificarea celor existente în sensul compatibilizarii cu acquis-ul comunitar, întocmirea
21
sintezelor privind ajutoarele ce se intentionează a fi acordate, precum si întocmirea rapoartelor

privind ajutoarele de stat acordate în cadrul activitătii de raportare către Consiliul Concurentei.
Prin această măsură se îmbunătăteste substantial schimbul de informatii între Consiliul
Concurentei si autoritătile ce acordă ajutoare de stat.
În cadrul Ministerului Finantelor Publice s-a organizat o directie generală de specialitate,
având ca principal obiect de activitate „aplicarea de către Ministerul Finantelor Publice, în
calitate de principal furnizor de ajutor de stat, a legislatiei în domeniul ajutorului de stat”.
Începând cu 2 ianuarie 2003 au intrat în vigoare regulamentele si instructiunile ce
transpun prevederile comunitare relevante în domeniul ajutorului de stat. Prin urmare, de la
începutul anului 2003, activitatea de aplicare a regulilor de ajutor de stat s-a îmbunătătit
substantial, toate măsurile de ajutor de stat autorizate în acest an îndeplinind conditiile de
acordare si criteriile de eligibilitate prevăzute în reglementările emise de Consiliul Concurentei
în domeniul ajutorului de stat, reglementări care sunt armonizate cu acquis-ul comunitar
relevant.
Promovarea culturii concurentei

Consiliul Concurentei are două mari categorii de atributii:
(i) aplicarea legislatiei (“enforcement”) în domeniul protectiei concurentei
(descoperirea si sanctionarea întelegerilor anticompetitive dintre firme, a abuzului de
pozitie dominantă, precum si controlul concentrărilor economice efectuate prin
fuziuni si achizitii) si în domeniul ajutorului de stat si
(ii) (ii) promovarea principiilor si culturii liberei concurente (“competition advocacy”).
Promovarea culturii concurentei este împărtită în două componente: prima se referă la
activităti directionate către autoritătile ce au atributii de reglementare sau legiferare, iar cea de a
doua are în vedere toate componentele societătii (sistemul judecătoresc, agenti economici, opinia
publică etc.) si are drept scop constientizarea de către acestea a beneficiilor pe care le poate
aduce concurenta si a rolului pe care politica de protectie a concurentei îl poate juca în
promovarea si protejarea unui mediu concurential normal.
Metodele folosite de către Consiliul Concurentei pentru a promova cultura concurentei au
fost variate:
- seminarii, conferinte, workshopuri pentru reprezentantii mediului de afaceri, organizate
de cele mai multe ori împreună cu parteneri din tară sau străinătate;
- prezentarea pe toate canalele media a principiilor concurentei si a elementelor care stau
la baza culturii concurentiale;
- comunicate de presă referitoare la probleme de importantă majoră aflate pe agenda
Consiliului: decizii, cazuistică;
- publicarea unor instructiuni sau puncte de vedere care să clarifice modul de abordare a
unor cazuri concrete de către Consiliul Concurentei (de exemplu, “Instructiunile privind
modul de aplicare a regulilor de concurentă acordurilor de acces din sectorul de
comunicatii electronice” sau “Instructiunile privind definirea pietei relevante”);
22
- lansarea paginii web a Consiliului Concurentei www.consiliulconcurentei.ro ;

- publicarea unor noi numere din revista „Profil: Concurenta”.
Pentru o deplină transparentă, Consiliul Concurentei asigură publicarea deciziilor luate
atât în domeniul concurentei, cât si al ajutorului de stat în Monitorul Oficial sau pe site-ul
propriu.
Consiliul Concurentei publică, prin orice mijloace, informatii cu privire la notificările
primite, precum si ordinele privind deschiderea investigatiilor, astfel încât orice persoană
interesată să poată transmite în timp util punctul său de vedere cu privire la cazul pentru care s-a
dispus deschiderea investigatiei.
Studiu de caz
Reglementarea concurentei in unele
sectoare
Consideratii generale privind evolutia cadrului
legislativ
Ultimele modificări ale cadrului legislativ în sectoarele reglementate (comunicatii, gaze
naturale, energieelectrică, petrol s.a.) au vizat, în principal, armonizarea cu acquis-ul comunitar,
asigurându-se astfel si conditiile necesare pentru deschiderea spre concurentă a segmentelor de
piată concurentiale.În scopul dezvoltării concurentei pe aceste piete, operatorii facilitătilor
esentiale (retele, conducte s.a.) au fost supusi unor reglementări de asigurare a accesului liber si
nediscriminatoriu.
Activitătile neconcurentiale au fost separate de cele concurentiale fie prin separare legală
(structurală), fie prin impunerea obligatiei asigurării evidentei contabile distincte.
scopul aplicării eficiente a reglementărilor în domeniul concurentei, Consiliul a continuat
cooperarea cu autoritătile de reglementare sectorială. Pentru a dezvolta si consolida această
cooperare, începând cu anul 2004, Consiliul Concurentei a încheiat, pentru prima oară,
protocoale de colaborare cu majoritatea autoritătilor de reglementare sectorială, respectiv cu:
Autoritatea Natională de Reglementare în Comunicatii, Autoritatea Natională de Reglementare
23
în Domeniul Gazelor Naturale, Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei

Electrice, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia Natională a Valorilor Mobiliare.
Comunicatii electronice
Transpunerea în legislatia natională a acquis-ului comunitar din domeniul comunicatiilor
electronice si al serviciilor postale a constituit una dintre prioritătile României si, încă din anul
2002, au fost preluate în legislatia natională si au fost puse în aplicare majoritatea noilor
reglementări comunitare. România a fost prima tară din Europa care a încorporat în
legislatia natională prevederile noului cadru de reglementare în domeniul retelelor si
serviciilor de comunicatii electronice adoptat la nivelul Uniunii Europene în anul 2002.
Conform cadrului institutional comunitar, în România a fost înfiintată Autoritatea
Natională de Reglementare în Comunicatii (ANRC), care are rolul de a implementa legislatia
primară prin decizii ale presedintelui institutiei.
Evolutia cadrului legal

Cadrul general de reglementare a sectorului de comunicatii electronice este asigurat de
Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 79/2002, cu modificările si completările ulterioare, iar
accesul la retelele de comunicatii electronice si la infrastructura asociată, precum si
interconectarea acestora sunt reglementate de Ordonanta Guvernului nr. 34/2002, cu
modificările si completările ulterioare.
Conform reglementărilor în vigoare, furnizarea retelelor si serviciilor de comunicatii
electronice este liberă si se face în conditiile regimului de autorizare generală.
În vederea asigurării unui nivel adecvat de protectie a datelor cu caracter personal si a
vietii private a utilizatorilor de servicii de comunicatii electronice, în cursul anului 2004 a fost
adoptată Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii
private în sectorul comunicatiilor electronice, care transpune în dreptul national Directiva
2002/58/CE. Adoptarea acestei legi încheie procesul de transpunere în dreptul national a
noului cadru de reglementare din domeniul comunicatiilor electronice de la nivelul Uniunii
Europene.
În scopul alinierii la normele comunitare în ceea ce priveste structura, organizarea si
atributiile autoritătilor din domeniul comunicatiilor electronice, a fost adoptată Legea nr.
510/2004 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia
Informatiei.
Prin Instructiunile privind modul de aplicare a regulilor de concurentă acordurilor de
acces din sectorul de comunicatii electronice - cadrul general, piete relevante, principii, puse în
aplicare prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 61/2004, a fost reglementată,
conform regulilor comunitare, relatia dintre reglementările specifice sectorului de comunicatii
electronice si cele din domeniul concurentei.
24
În aplicarea legislatiei primare, în cursul anului 2004, ANRC a desfăsurat o amplă

activitate de adoptare a legislatiei secundare si de asigurare a implementării cadrului legal
existent.
În scopul asigurării interoperabilitătii retelelor si serviciilor de comunicatii
electronice pe baza
principiilor eficientei economice, promovării concurentei si maximizării beneficiilor
utilizatorilor finali, ANRC a impus S.C. „Romtelecom” – S.A., operator cu putere
semnificativă pe piata accesului la retelele publice de telefonie fixă, în vederea originării,
terminării si tranzitului apelurilor si pe piata serviciilor de linii închiriate segmente terminale,
obligatii de transparentă, de nediscriminare, de tinere a evidentei contabile separate, de furnizare
a unor servicii si de acordare a accesului la anumite facilităti, precum si de fundamentare a
tarifelor în functie de costuri în legătură cu interconectarea retelei pe care o operează.
În vederea respectării obligatiilor de transparentă si de nediscriminare, S.C.
„Romtelecom” – S.A. are obligatia de a publica pe pagina sa de Internet si de a pune la dispozitia
oricărui solicitant o „Ofertă de Referintă pentru Interconectare” (ORI), care să cuprindă cel putin
setul minim de servicii de interconectare stabilit prin decizie a presedintelui ANRC.
Pentru a se asigura dezvoltarea unui mediu concurential normal si conditii echitabile în
ceea ce priveste furnizarea serviciilor de telefonie de către ceilalti furnizori de pe piată, ANRC a
modificat palierele orare de tarifare de pe piata de gros, în conformitate cu cele aplicate pe piata
cu amănuntul.
Noile reglementări ORI, referitoare la interconectarea pentru linii închiriate–segmente
terminale, au vizat între altele, completarea setului de produse care trebuie oferit pe baza ORI si
modificarea prevederilor referitoare la procesul de prognoză a comenzilor de linii închiriate–
segmente terminale. De asemenea, ANRC a propus o structură de codificare flexibilă a liniilor
închiriate-segmente terminale, care permite urmărirea cu usurintă a sub-segmentelor care sunt
utilizate pentru a construi o linie închiriată-segment terminal, a caracteristicilor tehnice ale
acestora, precum si a tarifului pentru respectivul produs.
S.C. „Romtelecom” – S.A. i-a fost impusă obligatia de a tine evidenta contabilă
separată pentru
activitătile care au legătură cu interconectarea si accesul la reteaua sa ori la infrastructura
asociată
acesteia. În scopul implementării acestei obligatii, presedintele ANRC a aprobat, prin decizie, un
regulament care contine reguli detaliate privind întocmirea, publicarea si auditul situatiilor
financiare separate.
În scopul implementării efective si transparente de către S.C. „Romtelecom” – S.A. a
obligatiei de fundamentare a tarifelor în functie de costuri, prin decizie a presedintelui ANRC
a fost aprobat
Regulamentul privind realizarea modelului de tip „top-down” de calculatie a costurilor
incrementale pe termen lung de către Societatea Comercială „Romtelecom” – S.A. Stabilirea
tarifelor se va realiza, conform celor mai bune practici internationale, pe baza unui model hibrid,
25
rezultat din reconcilierea a doua modele de calculatie a costurilor incrementale pe termen lung
(„top-down”, dezvoltat si implementat de S.C. „Romtelecom”–S.A, si „bottom-up”, dezvoltat de
ANRC). Acest model va permite investigarea setului complex de relatii între costuri si nivelurile
cererii si va reflecta cu acuratete sporită nivelul real al costurilor operatorului.
ANRC a stabilit, de asemenea, că tarifele de terminare a apelurilor în retelele publice
mobile ale
furnizorilor cărora le-a fost impusă obligatia de orientare pe costuri a tarifelor vor fi
determinate tot pe baza unui model hibrid, dezvoltat în urma reconcilierii modelelor de calculatie
a costurilor incrementale pe termen lung dezvoltate de către operatori (modele de tip „top-
down”) si, respectiv, de către ANRC (modele de tip „bottom-up”). ANRC a început dezvoltarea
modelului de tip „bottom-up”, în scopul utilizării acestuia în cadrul procesului de orientare pe
costuri a tarifelor serviciilor de interconectare cu retelele publice mobile ale S.C. „Mobifon” –
S.A. si S.C. „Orange România” – S.A., în vederea terminării apelurilor.
În scopul asigurării accesului neconditionat la bucla locală, prin decizie a presedintelui
ANRC, au fost impuse S.C. „Romtelecom” – S.A. obligatii privind furnizarea accesului
neconditionat, total sau partajat, la bucla locală apartinând retelei publice de telefonie fixă pe
care o operează. Aceste măsuri vor permite noilor-intrati pe piată să ofere propriile servicii de
comunicatii electronice si vor încuraja inovatia tehnologică si investitiile eficiente în
infrastructură. De asemenea, au fost impuse S.C. „Romtelecom” – S.A obligatii de transparentă,
de nediscriminare, de furnizare a unor servicii si de acordare a accesului la anumite facilităti,
precum si de fundamentare a tarifelor în functie de costuri, în legătură cu accesul neconditionat
la bucla locală.
Tarifele maxime la care S.C. „Romtelecom” – S.A. va furniza accesul neconditionat la
bucla locală au fost stabilite pe baza unor servicii echivalente furnizate pe piata de linii
închiriate-segmente terminale.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 304/2003, care stabileste cadrul legal general
privind serviciul universal si drepturile utilizatorilor cu privire la retelele si serviciile de
comunicatii electronice, si cu Documentul de politică si strategie privind implementarea
serviciului universal în sectorul comunicatiilor electronice (aprobat prin Ordinul ministrului
comunicatiilor si tehnologiei informatiei nr. 184/2004), prin decizie a presedintelui ANRC au
fost stabilite conditiile si procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal pentru
asigurarea accesibilitătii la reteaua publică de telefonie pentru anumite categorii defavorizate de
utilizatori, precum si pentru asigurarea accesului la telefoanele publice cu plată. De asemenea, a
fost stabilit mecanismul de compensare a costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului
universal.
Prin decizii individuale, ANRC a desemnat - ca furnizori de serviciu universal pentru
subventionarea serviciilor de acces la reteaua publică de telefonie, la un punct fix, si acordarea
unor facilităti aplicabile în caz de neplată a facturii telefonice - 14 furnizori de servicii de acces
la reteaua publică de telefonie, la un punct fix, indiferent de tipul retelei si de tehnologia
utilizată.
26
În urma unei licitatii publice deschise organizată de ANRC, S.C. „Orange România” –
S.A a fost desemnată ca furnizor de serviciu universal în vederea oferirii accesului la reteaua
publică de telefonie, la un punct fix, prin intermediul telecentrelor, în 5 localităti din România.
Prin decizie a presedintelui, ANRC a identificat, în colaborare cu Consiliul Concurentei,
următoarele piete cu amănuntul relevante:
 piata furnizării accesului la un punct fix la o retea publică de telefonie pentru persoane
fizice;
 piata furnizării accesului la un punct fix la o retea publică de telefonie pentru persoane
juridice;
 piata apelurilor locale la puncte fixe pentru persoane fizice;
 piata apelurilor locale la puncte fixe pentru persoane juridice;
 piata apelurilor nationale la puncte fixe pentru persoane fizice;
 piata apelurilor nationale la puncte fixe pentru persoane juridice;
 piata apelurilor internationale la puncte fixe pentru persoane fizice;
 piata apelurilor internationale la puncte fixe pentru persoane juridice;
 piata apelurilor la puncte fixe către retele publice de telefonie mobilă pentru persoane
fizice;
 piata apelurilor la puncte fixe către retele publice de telefonie mobilă pentru persoane
juridice.
Pe baza concluziilor din analizele de piată efectuate, ANRC a desemnat S.C. „Romtelecom”
– S.A. ca furnizor cu putere semnificativă pe primele nouă dintre pietele mentionate mai sus.
Desemnarea furnizorului cu putere semnificativă pe cea de a zecea piată a fost amânată, fiind
necesară obtinerea unor date de piată suplimentare.
Majorarea tarifelor pentru furnizarea serviciilor cu amănuntul de către S.C.
„Romtelecom” – S.A.
s-a realizat sub controlul ANRC. La data de 29 aprilie 2004, ANRC a aprobat propunerea de
rebalansare
înaintată de S.C. „Romtelecom” – S.A, care a cuprins:
- trecerea de la tarifarea la impuls la tarifarea pe minut;
- extinderea palierelor orare de tarifare redusă;
- diminuarea tarifelor pentru apeluri interurbane, internationale si către retelele mobile si
majorarea
tarifelor pentru abonamente, apeluri locale, conectări, acces special Internet si apeluri de la
telefoane publice.
Cea de a treia etapă de rebalansare a tarifelor cu amănuntul a S.C. „Romtelecom”-S.A. a
fost aprobată de ANRC la data de 24 decembrie 2004, după analiza documentelor justificative
elaborate conform Regulamentului privind realizarea evidentei contabile separate, în cadrul
contabilitătii interne de gestiune, de către Societatea Comercială „Romtelecom” – S.A., însotite
de raportul unui auditor realizat în conformitate cu Standardele Internationale de Audit.
27
Evolutia mediului concurential

Cadrul legal existent a facilitat realizarea unor importante progrese în dezvoltarea pietelor
specific sectorului de comunicatii electronice.
Telefonia fixa:
La data de 20 decembrie 2004 existau 2500 de companii autorizate să furnizeze retele
publice fixe de comunicatii electronice si 222 de companii autorizate să furnizeze servicii de
telefonie prin intermediul retelelor publice fixe, dintre care 61 de companii furnizau efectiv
servicii de telefonie. Dintre cele 61 de companii, 48 ofereau efectiv servicii de apeluri
internationale, 20 companii ofereau efectiv servicii de apeluri locale si nationale, iar 18 furnizau
efectiv apeluri la un punct fix către o retea publică de telefonie mobilă.
Fată de sfârsitul anului 2002 (momentul liberalizării complete a pietei de telecomunicatii
din România), numărul de abonati la serviciile de telefonie fixă a înregistrat o evolutie usor
ascendentă, rata de crestere fiind, în perioada decembrie 2002 - decembrie 2004, de 4,1%.
Tendinta de crestere a ratei de penetrare a telefoniei fixe, înregistrată în ultimii ani, s-a mentinut.
Rata de penetrare a telefoniei fixe, raportată la populatia României si, respectiv, la numărul de
gospodării, a atins, la 31 decembrie 2004, valoarea de 20,24% si, respectiv, 53,76%, fată de
19,43% si, respectiv, 51,44%, în 2002.
Traficul total cu originea în retelele publice de telefonie fixă din România, inclusiv
Acces Special Internet, a înregistrat în anul 2004 o valoare de 11.083 milioane minute. În cadrul
traficului de voce, traficul international de originare a înregistrat o crestere semnificativă,
valoarea acestuia fiind, în anul 2004, cu 37% mai mare decât cea înregistrată în anul 2003.
Aceeasi tendintă se observă si în cazul traficului, cu originea în retele publice de
telefonie fixă, către alte retele publice de telefonie fixă, care a fost de 10 ori mai mare în anul
2004 decât cel înregistrat în anul 2003. Această evolutie reprezintă o consecintă a aparitiei unui
număr mare de furnizori alternativi, a căror ofertă variată, incluzând servicii integrate, stimulează
utilizarea de servicii de comunicatii electronice.
La 2 ani de la liberalizarea completă a pietei, se poate vorbi de alternative concrete la
serviciile de telefonie fixă furnizate de operatorul fost monopolist. La sfârsitul anului 2004 se
înregistrau 60 de furnizori alternative activi pe piată, cu 24 mai multi decât la sfârsitul anului
2003. În functie de categoria de apeluri oferite, 19 furnizori ofereau efectiv servicii de apeluri
28
nationale, 17 ofereau servicii de apeluri fix-mobil, iar 47 ofereau servicii de apeluri

internationale.
Cu toate că la nivel mondial se înregistrează o tendintă de stagnare, în România se
anticipează o crestere constantă a sectorului telefoniei fixe. Această apreciere se bazează pe
evolutia numărului de abonati ai fostului operator monopolist si ai furnizorilor alternativi.
Operatorii alternativi au detinut o cotă de 38,70% din traficul total realizat în anul 2004 pe
segmentul convorbirilor internationale (fată de 21,43% în anul 2003), ofertele alternative având
un impact semnificativ asupra pietei apelurilor internationale la puncte fixe. Valoarea traficului
total cu origine în retelele publice de telefonie fixă, raportată de operatorii alternativi în anul
2004, a fost de 4 ori mai mare decât cea înregistrată în anul 2003.
În ceea ce priveste piata de gros, la sfârsitul lunii decembrie 2004, 35 furnizori au
încheiat acorduri de interconectare directă cu S.C. „Romtelecom” – S.A., iar alti 5 furnizori
erau interconectati indirect cu acest operator. La nivelul comutatoarelor digitale locale erau
interconectati 3 operatori alternativi de telefonie fixă, iar alti 3 îsi exprimaseră intentia de a se
interconecta la nivel local.
Telefonia mobila:
La data de 20 decembrie 2004 existau 73 de companii autorizate să furnizeze servicii
de telefonie prin intermediul retelelor publice mobile, dintre care 4 furnizau efectiv astfel de
servicii, prin utilizarea tuturor tipurilor importante de tehnologie. Mai mult, începând din
noiembrie 2004, S.C. „Mobifon” – S.A. si S.C. „Orange România” – S.A. detin licentele
necesare pentru a oferi servicii de telefonie mobilă din generatia a treia (3G).
Numărul utilizatorilor de servicii furnizate prin intermediul retelelor publice mobile si
aria de acoperire a retelelor
au înregistrat cresteri însemnate. La 31 decembrie 2004, numărul total de utilizatori era cu peste
45% mai mare
decât cel existent la sfârsitul anului 2003. Rata de penetrare a telefoniei mobile, la nivel de
populatie,
înregistrată la finele anului 2004, a avut o valoare de 47% (fată de 32% la sfârsitul anului 2003).
Ofertele furnizorilor de servicii de telefonie prin intermediul retelelor publice mobile au fost
variate, iar cererea a crescut pentru toate tipurile de servicii oferite: servicii de voce, SMS,
MMS, servicii de date.
Atât traficul de voce, cât si numărul de SMS-uri si MMS-uri trimise în cursul anului 2004
înregistrează valori semnificativ mai mari decât cele realizate în anul 2003. Fată de anul 2003, în
anul 2004, traficul de voce, inclusiv roaming, cu originea în retelele publice de telefonie mobilă a
fost mai mare cu 49%, numărul de mesaje scrise trimise s-a dublat, iar cel al mesajelor
multimedia a fost de 17 ori mai mare. De asemenea, numărul utilizatorilor de servicii de date
furnizate prin intermediul retelelor publice mobile în anul 2004 a crescut de 2,5 ori fată de
numărul utilizatorilor de astfel de servicii din anul 2003.
29
În ceea ce priveste acordurile de interconectare încheiate cu furnizorii de retele publice de

telefonie mobilă, 12 operatori au încheiat acorduri de interconectare cu S.C. „Mobifon” S.A.,
14 operatori cu S.C. „Orange România” S.A., 5 operatori cu S.C. „Telemobil” S.A. si 4
operatori cu S.C. „Cosmorom” S.A.
Acces la internet:
La data de 20 decembrie 2004, existau 679 de companii autorizate pentru furnizarea
serviciilor de acces la Internet. La sfârsitul primei jumătăti a anului 2004, furnizorii activi pe
piata de comunicatii
electronice ofereau servicii de acces la Internet astfel: acces dial-up, 166 furnizori; acces prin
cablu coaxial, 68 furnizori; acces prin fibra optică, 72 furnizori; acces radio, 170 furnizori;
acces xDSL, 78 furnizori; acces prin alte mijloace, 226 furnizori.
Comparativ cu anul 2003, în primele sase luni ale anului 2004 s-a înregistrat o crestere a
gradului de utilizare a serviciilor de Internet. Numărul conexiunilor la Internet a înregistrat o
sporire importantă (de 51,48%), comparativ cu cel înregistrat la sfârsitul anului 2003. Dintre
acestea, peste 45% erau conexiuni furnizate prin dial-up, la puncte fixe si la puncte mobile.
De asemenea, la sfârsitul primului semestru al anului 2004, numărul conexiunilor
dedicate la Internet a crescut semnificativ, cu 78,97%, fată de 31 decembrie 2003, indiferent
de suportul utilizat pentru asigurarea conexiunii.
În ceea ce priveste serviciile de linii închiriate, la data de 30 iunie 2004, existau 214
companii autorizate să furnizeze servicii de linii închiriate, iar 15 furnizau efectiv astfel de
servicii.
Numărul utilizatorilor care foloseau servicii de linii închiriate la sfârsitul primei jumătăti
a anului 2004 era comparabil cu cel înregistrat la sfârsitul anului 2003.
30
BIBLIOGRAFIE
1. Eduard Ionescu (coordonator), Alina Rotaru, Cristian Oprea, Alina Picu, Preturi si
Concurenta – Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 2010;
2. Fung, Victor: FUNG, William - “Concurenta intr-o lume plata”, Editura Publica,
Bucuretti, 2009;
3. Gavrila, I., “Competitivitate si mediu concurential: Promovarea si protejarea

concurentei in UE”, Editura Economica, Bucuresti, 2008;
4. Ionescu, E. Haiduc, L., Preda, B., “Preturi si concurenta”, Editura Fundatiei

"Romania de Maine", Bucuresti, 2002.
5. Iordache, I., “Noile orientari ale politicii in domeniul ajutorului de stat in tarile
Uniunii Europene”, Conjunctura Economiei Mondiale, Anuarul IEM, 2002;
6. Legea concurentei nr. 21/1996;

7. Mosneanu, T., ”Concurenta: abordari teoretice si practice”, Editura Economica,
Bucuresti, 2000;
8. Prisecaru, P., „Politici comune ale Uniunii Europene”, Editura Economica, Bucuresti,
2004;
9. www.euractiv.ro
10. http://www.consiliulconcurentei.ro/ro/despre-noi.html
11. www.europa.eu
12. Raportul anual al Consiliului Concurentei 2003
13. Raport anual al Consiliului Concurentei 2004
31

Reglementarea Protectiei Concurentei Economice in Romania Si Adoptarea Ei La Acquis Ul Comunitar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Reglementarea Protectiei Concurentei Economice in Romania Si Adoptarea Ei La Acquis Ul Comunitar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Valahia Targoviste

Facultatea Stiinte Economice

Protectia concurentei prezintă un interes deosebit la nivelul economiei nationale, dar si

Concurenta poate fi definită ca fiind ansamblul relatiilor dintre agentii economici

Definim politica concurentială ca fiind un ansamblu de reglementări, obiective si

Asadar , Concurenta reprezintă confruntarea deschisă, rivalitatea sau cooperarea dintre

1 Colectivul de Economie - ,, Microeconomie – note de curs – editia a II- a, revizuită’’ , Editura

Functiile concurentei sunt următoarele:

Concurenta reglează piata prinmecanismul preturilor,orientând fluxurile de factori de productie

3. Împiedică realizare profitului de monopol de către agentii economici asigurând o alocare

4. Mecanismul concurential asigură plasarea preturilor la niveluri reale, favorizând

În raport cu instrumentele folosite în lupta concurentială, aceasta a fost departajată în

- Concurenta loială presupune utilizarea nediscriminatorie de către agentii economici

- Concurenta neloială constă în utilizarea unor mijloace nelegale, de natură extraeconomică

Desi piata cu concurentă perfectă nu există ca atare în realitatea economică, studierea

Există însă si posibilitatea influentării pietei de către cumpărători, în situatiile în

,,Exercitarea concurentei constituie un drept al tuturor agentilor economici. Ca orice drept

În calitatea sa de autoritate natională în domeniul concurentei, institutia pune în

În acelasi timp, Consiliul Concurentei are rolul de autoritate natională de contact în

Consiliului Concurentei îi revine si rolul de a reprezenta România în relatiile cu

Activitatea Consiliului Concurentei se desfăsoară pe două componente principale: una

Dimensiunea preventiva consta in monitorizarea pietelor si supravegherea

plăteau aproximativ 80 dolari.[5] CarpatCement a plătit, dupa ce a contestat decizia în justiție, în

În anul 2009, Consiliul Concurenței a sancționat Raiffeisen Bank cu 14 milioane de lei

În februarie 2011, Consiliul Concurenței a amendat Orange România și Vodafone

Prevederi in domeniul protectiei concurentei ale

- In conditiile economice actuale, concurenta nu se mai limiteaza la spatiul national sau

Obiectivele mari pe care le are in vedere politica concurentei in UE sunt urmatoarele:

I. Comportamentul firmelor se refera la:

B) Abuzul de pozitie dominanta pe piata (care permite un comportament abuziv: practici

- conditii diferite, discriminatorii, aplicate diferitilor parteneri comerciali la tranzactii

C) Fuziunile si achizitiile care duc la monopoluri:

respectivelor domenii. Asemenea intreprinderi publice au necesitat masive subventionari din

Armonizarea legislatiei Romaniei cu cea a Uniunii

4.1. Procesul de armonizare a legislatiei si practicii in domeniul concurentei

Prioritatile pe termen mediu sunt:2

4.2. Concordanta politicii de concurenta a

Legea privind ajutorul de stat

sintezelor privind ajutoarele ce se intentionează a fi acordate, precum si întocmirea rapoartelor

Promovarea culturii concurentei

- lansarea paginii web a Consiliului Concurentei www.consiliulconcurentei.ro ;

în Domeniul Gazelor Naturale, Autoritatea Natională de Reglementare în Domeniul Energiei

Evolutia cadrului legal

În aplicarea legislatiei primare, în cursul anului 2004, ANRC a desfăsurat o amplă

Evolutia mediului concurential

nationale, 17 ofereau servicii de apeluri fix-mobil, iar 47 ofereau servicii de apeluri

În ceea ce priveste acordurile de interconectare încheiate cu furnizorii de retele publice de

3. Gavrila, I., “Competitivitate si mediu concurential: Promovarea si protejarea

4. Ionescu, E. Haiduc, L., Preda, B., “Preturi si concurenta”, Editura Fundatiei

6. Legea concurentei nr. 21/1996;

12. Raportul anual al Consiliului Concurentei 2003

13. Raport anual al Consiliului Concurentei 2004

S-ar putea să vă placă și