Tema: RESPECTUL

Tipul orei: Educaţie morală

Metode folosite: convorbire etică, dialog, conversaţie, exemple.
Desfăşurarea orei:

1. Respectul faţă de tine însuţi:

- modestia,
- respectul pentru bătrâni, pentru femei din partea bărbaţilor, pentru fete din partea
băieţilor,
- dragoste fără indulgenţe absurde pentru copii,
- curăţenia, ordinea, punctualitatea, sinceritatea,
- stăpânirea de sine şi mai presus de toate permanentă atenţie acordată celor din jur
sunt atributele oricărui om civilizat, ca să trăiască în armonie cu o societate
civilizată.
Dar toate aceste calităţi se pot sintetiza în una singură: “respectul faţă de sine”.

Voi dragi elevi câte pilde de sinceritate, de dragoste de adevăr ne oferiţi? Voi vă
pregătiţi lecţiile foarte bine, sunteţi disciplinaţi, vă respectaţi pe voi înşivă, sunteţi
foarte atenţi la ore, vă respectaţi colegii, vă respectaţi părinţii, pe domnii profesori?
Dar câţi elevi nu oferă alte splendide exemple de atitudine sinceră, principială:
punctuali şi conştiincioşi la şcoală şi în treburile gospodăreşti, acordaţi ajutorul cu
bunăvoinţă sinceră, nu de dragul de a fi lăudaţi sau din înfumurare.

Punctualitatea este o dovadă de responsabilitate şi de politeţe, dovedeşte onestitate,

consecvenţă, corectitudine, respectarea cuvântului dat, exigenţă faţă de sine, spirit de
ordine.
Aspectele punctualităţii: începerea orelor, întâlniri, respectarea în timp a unei
activităţi, punctualitatea atât în relaţiile cu societatea , cât şi cu familia, pripeala şi
superficialitatea sunt opuse punctualităţii; nu te poţi scuza “eu nu pot fi punctual”.
- “Zăbava va aduce pierdere, amânarea – pericol.” (Erasmus);
- “Graba strică treaba.”;
- “Cine se porneşte cu graba, se întâlneşte cu zăbava.” (Proverbe româneşti);
- “Grăbeşte-te încet!” = “Festina lente!” (cugetare latină);
- “Făgăduiala dată e datorie curată.”

Sinceritatea este o calitate morală care exprimă concordanţă între convingeri şi

acţiuni, dintre gânduri, vorbe şi fapte.
Sinceritatea face casă bună cu cinstea, corectitudinea, respectul faţă de ceilalţi,
demnitatea personală.
Un om sincer nu se ascunde după perdeaua vorbelor, gândurilor viclene, nu
afişează o comportare străină de convingerile intime, nu se sfiieşte să ia poziţie fermă
faţă de lipsuri sau greşeli?
Lupta pentru triumful adevărului a cunoscut de-a lungul istoriei, pagini
dramatice. În evul mediu cei ce îndrăzneau să ridice glasul adevărului împotriva
dogmelor erau trimişi în faţa inchiziţiei.
Giordano Bruno care a adus dovezi pentru susţinerea teoriei lui Copernic şi a
refuzat să nege adevărul a fost sortit să-şi “cureţe păcatele” în flăcările rugului, în anul
1600.

Modestia este una din cele mai de preţ podoabe morale, calitate de seamă a
caracterului, este splendida însuşire de a-ţi privi cu măsură, atât meritele cât şi
lipsurile, de a considera succesele în muncă, comportarea civilizată ca pe faptele
fireşti, normale.
Omul modest nu încetează niciodată de a crede că mai are de acumulat
cunoştinţe, de atins noi cote, de mers din ce în ce mai sus.
Istoria ne oferă nenumărate pilde de modestie a oamenilor de seamă.
Filosoful Platon, cunoscut în întreaga Grecie, se dusese să asiste la jocurile
olimpice. Acolo, reuşi să cucerească inimile celor din jurul lui. Dar voind să rămână
incognito nu făcea nici cel mai mic gest care să-i trădeze identitatea. Când aceştia
veniră la Atena într-o vizită la prietenul pe care-l cunoscuseră la jocurile olimpice, îi
cerură să-i ducă la vestitul filosof Platon, pe care ţineau tare mult să-l cunoască. “- Eu
sunt, le răspunse filosoful zâmbind sfios.”
Newton, savant cu merite în domeniul fizicii, matematicii, astronomiei, nu se
consideră mai mult ca un copil care culege când şi când câte o pietricică de pe
marginea imensului ocean al adevărului.
Un sentiment de înaltă apreciere şi stimă simţim pentru poetul de la Mirceşti care
primeşte părerile unora că poezia lui M. Eminescu o depăşeşte pe a sa, cu cuvintele: “-
La răsăritu-i falnic se-chină al meu apus!”

2. Respectul faţă de părinţi

Să ne cunoaştem părinţii. Cine nu-şi cunoaşte părinţii? Sunt fiinţele cele mai
apropiate din lume, alcătuim aceeaşi familie, locuim sub acelaşi acoperiş, ne întâlnim
de ani şi ani, zi de zi.
- locul de muncă al părinţilor,
- meseria practicată de părinţi,
- pentru voi totul ... ... Dar voi?
- dovezi:
- să-ţi respecţi părinţii,
- aşa te învaţă acasă? Ăsta al cui o fi? – sunt palme pe obrajii părinţilor voştri

Buna cuviinţă în familie înseamnă:

- a ajuta la treburile gospodăreşti,
- a face economie,
- a respecta regulile cuvenite la masă,
- a spune adevărul în legătură cu situaţia şcolară şi cu alte fapte care te privesc,
- a cere sfatul părinţilor,
- a ajuta pe fraţii mai mici,
- a respecta liniştea celorlalţi, a te comporta respectuos în toate împrejurările:
- a saluta la soire şi plecare,
- a spune “te rog” când ceri ceva,
- a felicita şi a face mici cadouri de ziua onomastică a membrilor familiei.

3. Respectul faţă de profesori

- faţă de persoana sa,
- faţă de munca sa,
- faţă de cerinţele sale.

Respectul faţă de persoana sa – atitudine prevenitoare, politicoasă, cuviincioasă.

Omul de la catedră este ghidul, el te călăuzeşte dar nu te ţine pe genunchi şi nici în
spinare ca un bunic.
- “Îmi daţi voie?”
- “Îmi permiteţi?”
- respectul pentru un profesor pe care nu-l ai la clasă, cu fiecare profesor, pentru
diriginte, pentru domnul director.

Respectul faţă de munca sa – munca profesorului în clasă înseamnă o parte

hotărâtoare a propriei sale munci, planul ei topometric şi prima arătură, ba chiar şi
însămânţarea.
- respect într-o plimbare amicală.

Respectul faţă de cerinţele sale:

- să înveţi,
- să-ţi faci temele,
- să-l aşteptaţi cu tabla ştearsă,
- să aveţi cretă şi alte materiale de care trebuie să vă ocupaţi voi,
- să aduceţi caietele şi cărţile la şcoală şi să le aveţi pe bancă când intră în clasă, etc.

Buna-cuviinţă în şcoală înseamnă: a veni şi a pleca la timp, comportarea politicoasă cu

colegii, indiferent de vârstă, ştergerea tablei, păstrarea curăţeniei, a saluta, a păstra
respect cadrelor didactice, etc.
- trebuie să te comporţi corect, cinstit şi politicos cu toţi, pentru a crea o atmosferă de
viaţă şi muncă plăcută,
- se resping: injuriile, batjocura, brutalităţile, grosolănia, egoismul, laşitatea,
- glumele se fac cu măsură, fără vulgarităţi sau fără să jignească,
- “O glumă bună e plăcută ca parfumul unui trandafir, două glume ca parfumul a doi
trandafiri, trei glume ca parfumul a trei trandafiri, iar patru te asfixiază sau te
adorm.” (Proverb german)

Materiale ilustrative:
- “La sfârşitul fiecărei zile socoteşte nu ceea ce alţii au făcut faţă de tine, ci ceea ce
tu ai făcut pentru alţii.” (N. Iorga)
- “Omul cel mai fericit este acele care face pe cât mai mulţi oameni fericiţi.”
(Diderot)
- “Pentru a fi fericit şi a face pe alţii fericiţi, trebuie să iubim pe aproapele nostru ca
pe noi înşine şi, dacă nu este cu putinţă, să-i facem cele ce am dori să ni se facă
nouă de altul.” (Tolstoi)
- “Omenia, omenie cere şi cinstea, cinste.” (proverb românesc)
- “Nu este legătură mai sfântă decât frăţia între oameni. Tatăl îşi iubeşte copilul,
mama îşi iubeşte copilul, copilul îşi iubeşte părinţii. Dar ce înseamnă toate
acestea? Animalele sălbatice îşi iubesc şi ele copii! Dar să te înrudeşti cu legătura
sufletului, nu numai prin aceea de sânge, iată ce-i este dat numai omului.” (N.
Gogol)
- “Dacă tatăl meu a fost Domn şi eu nu sunt om, ce folos?” (proverb românesc)
- “Nu eşti bun de nimic dacă nu eşti bun decât pentru tine” (Voltaire)
- “Omul bun e ca pâinea de grâu.” (proverb românesc)
- “Veşmântul nu-l face pe om” (proverb românesc)
- “Veselia omului e ca mirosul florilor: ea nu se înalţă din sufletele veştede.” (N.
Iorga)
- “Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea.” (Beethoven)

Concluzii:

Sarcini pentru pregătirea orei viitoare: