c f r is Jo h a n s e n

Un zimbet
cao raza de soare
 Un Zimbet ca o raza de soare

"(Lapitolul J

Zimbetul tinerei din fotografie era un zimbet

cald, seducator §i totu§i pierdut; un zimbet ce
promitea frumuseje §i implinire.
Era imbracata cu o pereche de blugi §i cu o
cama§a in carouri, din bumbac. Statea mindra pe
spatele unui palpmino de o frumuseje rara. Privi-
real ochilor ei verzi avea seninatatea §i seriozitatea
caracteristice unei femei tn virsta, dar buzele ei,
u§or intredeschise, §i chipul luminat de un senti­
ment de caldura §i de Tnflacarare il emojionara pe
Daniel, facindu-l sa strtnga, fara sa vrea, rama
fotografiei in mina.
- Este frumu§ica! Chiar foarte dragufa, spuse
el, Incerctnd sa dea glasului sau un ton indiferent.
Cum spuneai ca se numefte?
- Zilah Dabala, raspunse Clancy Donahue, la-
sindu-se pe spatarul scaunului. Ochii lui alba§tri
se ingustara, privindu-l cu atenjie pe barbatul aflat
in fafa sa.

C O
 Iris Johansen

- Ai Tntilnit-o pe mama ei, cu doi ani in urma,

cind am fost Impreuna la petrecerea lui Karim,
continua el. Se ocupa cu administrarea tuturor
acelor locuinje.
- Da, mi-o amintesc, murmura Daniel privind
atent fotografia.
Clancy era convins ca §i-o amintise. Ar fi pariat
impotriva oricui, §tiind ca Daniel Seifert era Tn stare
sa-§i aminteasca fiecare persoana pe care o TntH-
nise §i fiecare eveniment al vieJU sale din ultimii
zece ani. Aceasta era una dintre calitspe care tt
faceau atit de pre^uit de Clancy Tn activitatea pe
care o Tndeplinise §i, anume, aceea de prim loco-
tenent Tn Serviciul de securitate din Gedikhan, ac-
tivitate din care se retrasese de mai bine de doi
ani. Totodata, Daniel dadea dovada de o insensi-
bilitate periculoasa, taioasa ca o lama de cujit..
Aceste doua calftaji TI transformau pe Daniel Tntr-una
dintre cele mai puternice arme de care dispunea
Clancy.
- Yasmin este o femeie minunata §i este teribil
de Tngrijorata din pricina lui Zilah.
- Dar fiica nu prea seamani cu mama sa, spu­
se Daniel, amintindu-§i ca Yasmin era o femeie
frumoasa, apropiindu-se de vTrsta de cincizeci de
ani. Avea pielea Tnchisa la culoare, aproape mas-
linie, §i parul §i ochii de culoare neagra. Tenul
femeii din fotografie parea auriu §i ochii ei erau
u§or oblici, avTnd o culoare verde-Tnchis, totodata

6
 Un zimbetoao raza de soare

deosebit de luminoasS. Parul ei nu era negru, ci

§aten; §i din loc in loc soarele II decolorase, fa-
tfndu-l sa para auriu.
- Mama ei este o adevarata sedikhan, in timp
ce Zilah este pe jumatate. Totu§i, datorita relajiilor
ei cu David Bradford, este §i ea strins legata de
cei aflaji la putere.
- Bradford, ai spus? Ce legatura are Bradford
cu toate acestea? intreba Daniel, smulgindu-§i cu
greu privirile de pe fotografia aflata in mina sa.
- El §i Zilah se cunosc de mult timp. Poji
spune ca este o protejata a lui David.
- Adevarat? zimbi Daniel sarcastic. Eu §tiam
ca este foarte devotat sojiei sale cu par aramiu.
Oricum, Zilah este suficient de frumoasa pentru a
fi protejata oricarui barbat, spuse Daniel privind §i
mai atent fotografia. Totu§i, nu crezi ca este prea
tinara pentru Bradford?
- xAre douazeci §i unu de ani §i nu este... Imi
pare rau, dar nu am dreptul sa discut relajiile lui
David cu Zilah, spuse Clancy.
Ridicind din umeri cu un aer mdiferent, Daniel
spuse:
- Nu vreau sa ma ame^tec in viaja lui per-
sonala. Nu-mi pasa chiar daca ar intrejine o suta
defemei.
Intoarse fotografia pe biroul aflat in faja sa,
parind hotarit. sa n-o mai priveasca. Oare de ce
se simiea fascinat de chipul fetei din fotografie?

------------------------ Q D -------:----------------
 Iris Johansen

Era lipsita de sens atractfa pe care o simlea. Era

frumoasa, dar fata cu care J§i petrecuse noaptea
o depa§ea. Simjise chiar o furie de netnjeles cres-
cind In el cind Clancy li vorbise despre David
Bradford §i relajiile sale cu Zilah.
Se lasa pe spatarul scaunuiui §i l§i ridica unul
din genunchi, proptindu-l de biroul din taja sa.
- Acum Injeleg crt de mult le poate folosi te-
rori§tilor aproplerea dintre ea §i Bradford, spuse
Daniel.
De§i nu-l intllnise niciodata pe David Bradford,
Daniel §tia cit de pre{uit era acesta atit de catre
§eicul Alex Ben Ra§id, suveranul Sedikhan-ului,
cit §i de sojia sar Sabrina. Chiar §i fostul con-
ducator al Sedikhan-ului, Karim Ben Ra§id, era
foarte ata§at de David Bradford.
- Daca Bradford hotara§te sa-§i manifesto pu-
terea in favoarea acestei chSre amie a sa, atunci
nu exists nici o indoiaia ca va avea toata inje-
legerea din partea tronului.
- Nici nu incape indoiaia. §i Daniel ar fi la fel
de ingrijorat ca §i Yasmin, daca ar §ti despre
deturnarea avionului, cugeta el, apoi continua:
Acesta este motivul pentru care Alex dore§te ca
intreaga afacere sa fie solujionata mai Inainte ca
David sa afle ce s-a intimplat.
- N-a aflat Inca? se mira Daniel.
- In acest moment se gase§te la New York
impreuna cu sojia sa, Billie. Au plecat, deoarece

r~ s ~ >
 Un zimbet ca o raza de soare

Billie trebuie sa semneze contractul pentru uncin-

tec pe care I-a compus.
- §i, bineinjeles ca Alex nu vrea ca seninatatea
viejii casnice a prietenului sau sa fie umbrita de
povestea deturnarii, continua sarcastic Danrel.
Clancy se incrunta u§or.
- Cored ar trebui sa spunem ca nu vrea sa-l
tulbure pe David cu asemenea probleme. §i de
ce dracului ma pisezi cu relajia aceasta dintre
David §i Zilah? Nu e§ti Tn masura sa vorbe§ti, pen­
tru ca nici tu nu e§ti un puritan.
- Dar nu te pisez. Eu doar... Daniel tacu brusc.
Clancy avea dreptate. Cum ar fi putiit sa-i ex-
plice ca-l innebunea gindul ca femeia din foto-
grafie facea dragoste cu David Bradford. Nici el
nu-§i infelegea propriile sentimente.
- Ai dreptate. N-am nici un drept sa ridic eu
primul piatra. Hai, da-mi mai multe amanunte.
Rna acum nu mi-ai spus decit ca patru terori§ti
au deturnat un avion particular al unei companii
petroliere din Sedikhan §i ca Zilah Dabalo §i pilo-
tul sint tinuji ostateci pentru a-l determina pe Ben
Ra§id sa elibereze doi membri ai grupului lor din
inchisoarea din Sedikhan. Daca n-ai dorr ajutorul
meu, nu te-ai afla aici, nu-i a§a? Ma intreb de ce
crezi ca a§ fi interesat in legatura cu aceasta afa-
cere, dupa doi ani de la retragerea mea Dficiala
din serviciu.
- Alex a fost mai mult decit generos. Oare
 Iris Johsnmen

cum t§i tnchipufe cS pot conduce un serviciu .de

securitate eficiqnt, dacS tl ajutS pe cel mai bun
dintre oamenii mei sS se tmbogileasca attt de
mult, inert sa doreascS sd se retragi?
- Ai fi putut sa-i sugerezi c i nu procedeaza
bine oferindu-mi acele pufuri cu petrol. Alex este
deosebit de receptiv la propunerile tale.
- Dupa ce i-ai salvat pe Sabrina §i pe fiul el
ctnd nebunul acela a tncercat sa-i tmpu§tel? Am
fost mirat ca nu Ji-a oferit un loc tn consiliul de
administrate al Companiei petroljere Sedikhan!
raspunse acru Clancy.
- Mi s-a oferit, dar i-am spus ca eu nu sint om
de afaceri, raspunse Daniel §i ochii lui straluceau
jucau§i.
- Da, ai dreptate. Tu ai alte talente. De aceea
ma §i aflu aici. A§ fi putut sa ma ocup chiar eu de
aceasta afacere, dar tntreaga situate a devenit
foarte spinOasa.
- Spinoasa?
- Complicata, spuse Clancy §i buzele lui se
strtnsera, transformtndu-se tntr-o linie. Asculta §i
vei injelege.
Se apleca tnainte §i tncepu sa vorbeasca sa-
cadat §i cu repeziciune, cuvintele parlnd gloanje
tmpro§cate de o mitraliera.
- Terori§tii stnt condu§i de un individ numit Ali
Hassan, fratele unuia dintre prizonierii afla# tn
Marasef. Banuim ca au a§teptat tndelung ivirea
v.
 Un zimbet ca o raza de soare

acestui moment. Daca vor reu§i sa stabileasca o

legatura ctt de mica Tntre Zilah §i David inseamna
ca au reu§it. Zilah se afla de ctgiva ani tn Statele
Unite §\ In prezent este studenta la Universitatea
A & M din Texas. Sa §tii ca ace§ti indivizi nu sint
ttmpiji. §i-au ales Jinta cu mare atenjie. Sistemul
de securitate tn jurul lui Alex, a familiei sale §i a
prietenilor se poate spune ca este impenetrabil.
Zilah este Tn afara acestui cerc restrtns §i cu toate
acestea, ea este foarte strtns legata de unut dintre
cei mai important membri ai lui. Cred ca au a§-
teptat Tndelung sa se iveasca o asemenea ocazie
§i, atunci cTnd Karim a facut aranjamentele pentru
calatoria ei spre casa, au gasit momentul potrivit sa
atace. Au Tnlocuit copilotul cu unul dintre oamenii
lor §i cTnd au ie§it din zona ora§ului Houston,
acesta a facut mi§carea dedsiva. Faptele s-au petre-
cut ieri-dimineaja. Au aterizat In de§ertul Madrona,
unde au fost TntTmpinaJi de ceilalji trei terori§ti.
- De§ertul Madrona? Acesta tncepe la o dis-
tanja de ctteva mile de aici. Au aterizat pe teri-
toriul ^edikhan-ului?
- Ji-am spus ca nu sint ttmpiJir Au aterizat de
cealalta parte a granifei, Tn Said Ababa. §tiau ca
guvernul acestui stat este ostil regimului condus
de Alex §i ca va ignora prezenja lor acolo. Cea mai
apropiata regiune din Said Ababa este aceasta §i
ea este condusa de vechiul tau prieten Philip El
Kabbar. Cred ca Tncepi sa Tntelegi.
v
 Iris Johansen

- Da, §i eu cred. Philip este unul dintre cei mai

putemici §eici din Sedikhan. iar Alex nu intra nicio­
data pe teritoriul acestei provincii, fara acordul lui
Philip. Avind in vedere ca acesta este la fel de
despotic in conducerea teritoriului sau ca §i Alex,
s-ar putea sa mai treaca timp pina cind acesta i§i
va da acordul.
Daniel se rasuci nervos in scaun §i i§i coborf
genunchiul de pe marginea biroului.
- Cred ca ai dreptate, continua el. Ace§ti in-
divizi sint al dracului de isteji.
- Dar noi avem un as in mineca; spunind
acestea, privirea lui Clancy cobori asupra inelului
din aur aflat pe mina lui David. Acesta era impo-
dobit cu un desen exotic, reprezentind un tran-
dafir tnflorit, str§puns de o spada. Dupa o scurta
pauza continua:
- In urm§ cu ct#va ani i-ai salvat viaia lui El
Kabbar §i de cind te-ai retras dm activitate, locu-
ie§ti in aceasta casa la o aruncatura de baj de
locuinja lui El Kabbar. Sinteii prieteni. Parea §i
vad fotografiile din ziare care va reprezentau pe
voi doi la Paris sau Monte Carlo. Este o mare
schimbare in via{a unui om cu trecutul tau, Daniel.
Te face fericit srtua{ia infloritoare in care te afli?
- Cred ca da. Sint §i momente pl§cute. De fapt
ce vrei? Dore§ti sa intervin pe lingS Philip in fa-
voarea ta?
- Nu. Vreau sa te duci singur in Said Ababa §i
v
 Un zfmbetsa o raza de soare

sa aduci fata acasa. §i vreau s-o faci in a§a fel,

Incit oamenii lui Hassan sa te urmareasca pina in
Sedikhan.
O clipa, Daniel II privi ca §i cind ar fi fost lovit
de trasnet. Apoi izbucni in hohpte de rls.
- Dumnezeuie mare, cred ca trebuie sa ma
simt flatat. Drept-cine ma iei? Superman?.
- E§ti unul dintre cei mai buni agenji §i ai
trecut peste obstacole §i mai grele. Daca cineva
poate duce la indeplinire o asemenea misiune, ei
bine, numai tu e§ti acela. Nu avem nici o alta
posibilitate de rezolvare a acestet afaceri. E§ti sin-
gurul caruia El Kabbar i-ar permite o violare a
granijelor teritoriului sau.
Chipul lui Clancy se intuneca §i pentru citeva
momente ramase tacut, apoi continua:
- Nu exista nici o alta posibilitate pentru Alex
de a elibera prizonierii. Ace§ti terori§ti au pus o
bomba intr-un autobuz ce transporta elevi §i crfiva
au fost raniji. Alex ii vrea pe nemernicii ace§tia.
Daca El Kabbar devine furios din cauza actelor
savir§ite pe teritoriul sau, ace§tia nu vor ajunge
niciodata in Marasef.
- Sint liniftit ca nu trebuie sa iau decit femeia
cu mine §i ca nu trebuie sa-i iau §i pe cei patru
indivizi, spuse Daniel caustic. Nu am mare lucru
de facut! Rapesc femefe, strabat cincizeci de mile
de de§ert §i mai strabat inca cinci mile printre
dealuri. §i daca reu§esc sa ajung la granija, tre-
v.
 Iris Johansen

buie sa-i feresc pe urmSritorii mei de oamenii lui

Philip §i sa-i ofer tn dar lui Alex pe o tava de
argint. Un fleacl
- intotdeauna mi-au placut oamenii hotartji. Sa
injeleg ca accepji propunerea mea?
- De ce trebuie sa merg singur? intreba Daniel.
- Le-am comunicat ca nu vom negocta cu ei
pina nu aflam ca Zilah este vie §i nevatamata.
Terori§tii au fost deacordcu propunerea noastra
de a primi un singur om venit cu avionul tn acest
scop, dar numai un singur om, repet. De ase­
menea, au fost de acord sa elibereze pilotul §i
sa-l duca in mosch6ea din Said Ababa, ca un
gest de incredere fata de noi. Predarea acestuia
va avea loc mtine, la ora prtnzului. Cred ca vor
trimite doi oameni care sa-l tnsoteasca pe acesta
ptna la moschge, aflata la o distanja de treizeci de
mile de locul unde a aterizat avionul. Deci, vor
ramtne numai doi terori§ti care s-o pazeasca pe
Zilah. Daca vrei sa treci la acgiune, presupun ca
acesta este momentul cel mai potrivit. Le vom
spune ca vei fi acolo la ora doua §i un sfert
pentru a te convinge de starea tn care se afla
Zilah:in elicopterul care m-a adus, am citeva ac-
cesorii care s-ar putea sa te intereseze. Ji le voi
aduce imediat.
Daniel zimbi amuzat. Cuno§tea foarte bine ac-
cesoriile lui Clancy. Era convins ca §i cele pe care
dorea sa i le arate in acel moment erau pe cit de

< jF >
 Un zimbfetca o raza de soare

interesante, pe atit de ucigatoare.

- Cind vei fi gata de plecare? intreba Clancy,
oprindu-se la u§a. Presupun ca ai rievoie de ceva
timp pentru a te familiariza cu zona respective.
- Ce te face sa crezi ca m-ai convins sa plec?
Clancy, §tii foarte bine ca nu sint complet nebun.
Clancy dSdu u§or din cap, scuturtndu-§i parul
intunecat. Bazele lirzii ale soarelui de dupa-a-
miazaiuminau cele citeva fire argintii ale parului
sau bogat. Zimbetul chipului sau ridat era aspru,
chiar u§or nemilos.
- Fiiecare dintre cei care lucreaza in meseria
noastra are in e lo oarecare doza de nebunie. Ai
trait cea mai mare parte a viejii tale luptind, a§a
ca te rog sa nu-mi spui ca nu te-ai plictisit pina
peste cap de aceasta viaja monotoni pe care ai
dus-o in ultimul timp. Nu este nevoie sa te con-
ving eu sa pleci in misiune. Eu nu trebuie decit
sa-Ji ofer misiunea. Ma intorc in zece minute,
spuse el ie§ind.
David ramase privind amuzat in urma lui Clancy.
Apoi incepu s§ rtda. La dracu’! Nu era nimeni
care sa-l egaleze pe Clancy, li dusese dorul in
ultimii doi ani. Daniel i§i plimba privirea de jur im-
prejur, examinind biroul elegant, in timp ce in jurul
s§u, pe mobilierul din camera, se aflau risipite
numeroase obiecte de arta orientala. Era un birou
mobilat cu gust, elegant §i...
Impinse scaunul §i se ridica Iene§ in picioare.
<1T >
 Iris Johansen

Era al dracului de plictisitor, attt de plictisitor, Inch

abia reu§ea sa puna Mu nelini§tii care II macina.
Clancy il cuno§tea foarte bine. Nu era facut s§
duca o via|a lini§tita. Dup§ trei luni, in care traise o
asemenea viafa, plictiseala pusese staplnjre pe el.
Clancy avusese toate motivele sa fie convins ca
propunerea lui avea sa-i stirneasca interesul.
Privi din nou fotografia, reprezentind-o pe ti-
nara femeie, §i un zimbet ciudat ii luminS chipul.
Degetul sau cobori asupra fotografiei, mingiind
gura tinerei. Un zimbet luminos! Oare de ce ii era
greu sa recunoasca faptul ca nu numai pericolul
in care se arunca II atragea? Mai era §i dorinfa de
a se culca cu protejata lui Bradford, dorinja care II
impingea sa intre in afacerea propusa de Clancy.
Gindul la placerile pe care i le oferea aventura
aceasta era hotarttor. Primul sau gind fusese acela
ca pornea in cautarea unui bun pierdut cindva.
De fapt, placerea era elementul principal.
Incepuse deja sa a§tepte cu nerabdare ple-
carea in misiunea oferita de Clancy. Trebuia sa
recunoasca faptul ca era posedat de o oarecare
doza de nebunie. Zimbea inca, atunci cind ie§i
din birou pornind spre Clancy pentru a-l ajuta sa
aduca inauntru „micile accesorii".
 Un zimbet ca o raza de soare

- Ii vei spune c i te-am tratat ca pe cea mai

delicati floare^ fi-am oferit hrani §i tf-am permis
sa te odihne§ti. Nu te-am bitut ?i n-am abuzat
sexual de tine. Asta e tot ce vei spune atunci cind
te va intreba cum ai fost tratati. Ai injeles?
Ali Hassan se a§ezase alaturi de Zilah §i pe
chipul lui stralucea un zimbet mieros, mul{umit.
Parea un motan fericSt.
- A§a voi spune, de§i banuiesc ca nu-mi va da
crezare cind va vedea aceasta mica amintire, ras­
punse Zilah, rezemindu-§i obosita capul de spi-
tarul scaunului §i stringindu-§i cu degetul buza
inferioara.ee purta Inca semnul unei lovituri.
- N-ar fi trebuit sa incerci sa smulgi arma din
mina lui Hakim. A fost o prostie din partea ta,
N-am intenlionat sa-ti facem nicr cel mai mic rau.
E§ti foarte valoroasa pentru acfiunea noastra.
- Sinteji nebuni daci va imaginaji ca §eicul
Ben Ra§id va va indeplini cererea. In ochii lui
n-am nici o valoare. Sint convinsa ca va refuza sa
trateze cu voi.
Miinile ei stringeau nervos cotierele scaunului.
Zimbetul lui Hassan pili.
- De dragul tau, sper s i nu gindeasca in felul
acesta. In cazul in care o va face, tratamentul pe
care Ji-I vom aplica va fi cu totul altu).
Miinile lui se a§ezara pe coapsele femeii.
- E§ti o femeie frumoasi, Zilah Dabala. Eu §i
prietenii mei am fi bucuro§i s i beneficiem de fru-

G l>
 Iris Johansen

musejea ta. §tiai ca tn urmi cu opt ani am fost §i

eu student la Universrtatea din Marasef?
Sub atingerea lui, coapsele femeii se contrac-
tara §i tn ochii tntunecaji ai barbatului stralucira
lumini|e de satisfacjie.
Zilah simjea cum spaima punea stapinire pe
ea §i respira tot mai greu. §tia ce avea sa urmeze.
Putea citi pe chipul lui de felina muljumita. Nu
trebuia sa se lase dominata de spaima. Era pu­
ternica. David o invifase sa fie puternica.
- Cum a§ fi putut s i §tiu acest lucru? Ptna tn
acest moment nu am avut ocazia sa constat ca ai
beneficiat de o educate deosebita. Stnt uimita ca
{i-au permis accesul tntr-o universitate.
Degetele lui se tncle§tara pe coapsele femeii
attt de brusc §i de dureros, inert Zilah scoase un
Jipat ascujit.
- E§ti foarte mtndrS! mtrti el. Ai uitat attt de
repede Casa cu u§a galbena?
- Am uitat-o. Pentru mine nu mai exista, ras­
punse Zilah cu glas §optit.
- Daca Bradford nu reu§e§te sa-l convinga pe
Ben Ra§id, atunci Tji vom reaminti noi. Poji sa fii
convinsa de acest lucru.
Hassan t§i lua mtinile de pe coapsele femeii §i
se'ridica.
- Ai putea sa ver§i ctteva lacrimi, ca sa aiba ce
povesti Daniel Seifert.
Se tntoarse spre omul aflat de paza in partea
v
 Un zimbet ca o raz£ de soare

din fata a avionului §i-i facu acestuia un mic

semn. Omul tinea tn braje o arma automata §i
statea intr-o pozitfe relaxata. Apoi continua:
- Seifert ar trebui sa ajunga aici in urmatoarele
cinci minute. II vom aftepta afara §i-l vom per-
chezijiona. Ma indoiesc de faptul ca Ben Ra§id ar
avea curajul sa trimiti un singur om impotriva
noastra, dar eu §i Hakim vom fi totu§i prevazatori,
Deschise u§a avionului §i cobori cele citeva
trepte. Zilah observa currv ii daduse citeva ordine
scurte lui Hakim, dupa care izbucnise in rts ina­
inte de a cobori. Se lasa pe spatarul scaunului §i
inchise ochii. Erau ni§te animale §i nu trebuia sa
se lase atinsa de vorbele lui Hassan.
tn cabina avionului era zapu§eala §i Zilah res-
pira cu greu. Simtea cum transpirajia i se scurgea
pe spate, transformindu-i bluza alba, cu mineci
scurte, intr-o a doua piele ce parea sa atirne pe
trupul ei. Deschise din nou ochii §i-§i indrepta
privirea asupra nemarginirii de§ertului. Dune §i
cerul albastru se intindeau cit vedeai cu ochii. §i
caldura. O caldura ce se ridicase pirjolitoare in
valuri stralucitoare.
Nu trebuia sa se lase stapinita de teama. Tre­
buia sa existe o posibilitate sa scape de Hassan
§i de oamenii lui, dar n-o putea descoperi decit
daca inlatura teama ce se cuibarea in sufletul ei.
Ultimele douazeci §i patru de ore fusesera un ade-
vdrat co§mar. §i totu§i nu trebuia sa le permita

------------ ------------ ( js T > ------------:----------- •

 Iris Johansen
r ~(
s-o tnspaimtnte. David facuse foarte multe lucruri
pentru ea. Nu avea voie sa se lase transformata
tntr-o arma indreptata Impotriva lui.
Auzi gifiitul unui motor ce se apropia §i se
apleci spre fereastra. O ma§ina de teren se
oprise ia mai pu$in de treizeci de metri de avion §i
foferul cobori sprinten. Ridica miinile deasupra
capului §i strigS:
- Daniel Seifert.
Parea incoljit §i u§or intimidat in pozijia pe
care o adoptase, dar daca tl privea mai bine pu­
tea sa vada ca barbatul. care statea cu picioarele
u§or departate alaturi de ma§ina, era departe de
a fi un om temator sau u§or de intimidat. Era up
barbat voinic, foarte tnalt, Tmbracat cu o pereche
de pantaloni kaki, care h evidenjiau musculatura
coapselor §i a gambelor. Cama§a era tot de cu­
loare kaki §i parea netncapatoare pentru bicep§ii
puternici ai brajelor lui. Parul, castaniu-deschis,
stralucea auriu tn lumina soarelui, iar musta|a §i
barba, la fel de deschise la culoare, tmpra§tiau
aceea§i lumina aurie. Avea un aspect salbatic, pri-
mitiv, §i ti aminti lui Zilah de un tablou vazut cu
mu# ani tn urma, reprezenttnd un luptator viking.
Attt Hassan, ctt §i Hakim erau probabil impre-
sionajl de forta pe care o ernana Daniel Seifert,
caci se apropiau de el tngrijorafi. ii ordonara sa se
lipeasca de ma§ina §i perchezijia nu fu una de
rutina, a§a cum preconizase Hassan ca va fi. il
— ( Un zimbet ca o raza de soare J —.

controlara cu mare atenjie, dar nu descoperira

nici un fel de arma In afara unei unghiere ino-
fensive. Pornira apoi spre' avion cu uria§ul blond
merglnd cu cijiva pa§i tnaintea lor, parind total
indiferent taja de existenja armei automate in­
dreptata spre el de Hakim.
- Fii calm! ti §opti Hassan tovara§ului sau ctnd
urcara In avion. Ai vazut doar ca nu are nici o
arma. Se pare ca Ben Ra§id este domic ,sa faca
schimbul.
Facind un semn catre Zilah, Hassan se adresa
nou-venitului.
- lat-o, Seifert! Se vede limpede ca este vie §i
nevatamata.
- Vreau sa vorbesc cu ea. Singur.
- Nu-i nevoie. Iji poate spune ca nu am in-
cercat sa-i facem nici un rau, raspunse Hassan
nervos.
- Atunci lasati-ma sa stau de vorba cu ea.
Singuri. Mai inainte de a face tirgul, am instruc-
Jiuni clare sa ma asigur ca nu i-aji facut nici un
rau. Imi este greu sa cred ca ar spune ceva de
fa{a cu voi, in timp ce arma este Indreptata impo­
triva ei.
Hassan ezita un moment, raai Inainte de a-§i
da aprobarea.
- Prea bine. Vom sta linga u§a. Daca veti vorbi
In §oapta, nu vom auzi conversatia voastra. Aveji
cinci minute la dispozijie.
---------- ;----------- — C ~ iT > -----------------------------
 Iris Johansen

In cabina ingusta a avionului, Daniel Seifert

parea §i mai voinic. Un adevarat uria§. Se a§eza
pe locul aflat alaturi de cel pe care §edea Zilah §i
ochii lui o priveau cercetator.
- Numele meu este Daniel Seifert. Ji-au facut
vreu rau?
- Nimic serios. Nu conteaza, spuse ea, ume-
zindu-§i buzele uscate. Trebuie sa-i spui feicului
Ben Ra§id sa nu cedeze In fafa lor. Voi incerca sa
ies din aceasta situafie singura.
- Serios? intreba amuzat Daniel. Avind in ve-
dere situafia in care te afli, s-ar putea sa fie o
treaba dificila.
- Ti-am spus ca ma pot descurca singura. li
datorez deja prea mult pentru a-l impovara §i cu
aceasta obligafie:
Barbatul ramase un timp tacut, privind-o cu
atentie.
- Se pare ca e§ti foarte hotarita.
- Bineinjeles ca sint. In general, nu vorbesc
fara sa fiu Gonvinsa de ceea ce spun. Acum, te
rog sa pleci §i sa le spui, lui Daniel §i §eicului, ca
sint sanatoasa §i ca voi incerca sa scap cu bine
din aceasta situate!
- Vom mai vorbi pe aceasta tema mai tirziu,
spuse Daniel, clatjnind din cap.
Zilah Dabala ii parea mult mai obosita §i mai
trasa la fata, decit in fotografia pe care o vazuse
cu o zi in urma. Totu§i, ochii ei verzi il priveau fara
v
 / Un zim bet#ao raza de soare j—

teama, increzatori. Facea un efort vizibil ca buzele

sale sa nu tremure in timp ce vorbea. Daniel traia
un sentiment ciudat. li lipsea zimbetul cald, pe
care il vazuse in fotografie. Privirea ochilor lukse
aspri cind zari urma loviturii pe buza ei. Chipul lui
se intuneca §i Zilah il privi cu teama. ,
- Cine te-a lovit? Mi-al spus ca nimeni nu s-a
atins de tine.
Degetele ei se indreptara, in mod involuntar,
spre buza lovita.
- Hassan, §opti ea. A fost vina mea. Am in-
cercat sa-i smulg arma lui Hakim. Nu voi mai face
asemenea imprudence. Este o taietura. Nici nu
ma mai doare. Oricum, acum nu mai are nici o
important^.
- Pentru mine are, raspunse Daniel cu un glas
aspru, glacial.
Degetele lui mingiiara u§or buza lovita.
Zilah trai un sentiment pe care nu-l mai simjise
pina atunci. Probabil din cauza durerii, i§i spuse
ea uimita. §i totu§i, parea nu era vorba de un
sentiment dureros. Era mai mult 0 placere. Ochii
de un albastru-inchis ai lui Daniel Seifert o priveau
fascinaji.
- Pentru mine are 6 foarte mare importanja,
repetael.
Glasul lui devenise mai blind. Apoi facu o mi§-
care §i spatele sau ii acoperea privirilor ei pe cei
doi paznici, aflafi linga u§a avionului. §opti:

----------- — :----- -------------------------------- --

 Iris Johansen

- In curind mS voi ocupa de Hassan. Va fi o

placere pe care o agtept cu nerabdare. Nu avem
prea mult timp la dispozijie, a§a ca, te rog, fii
pregatita.
- Pregatita pentru ce? intreba uimita Zilah.
- Va fi foarte dureros, dar nu am putut aduce
cu mine nici o arma. Eram convins ca voi fi per-
chezi{ionat, a§a ca nu am putut aduce nimic pen­
tru a te proteja. Ai incredere in mine?
- Ai de gind sa...
- Te rog, increde-te in mine, spuse el din nou.
Nu # se va intimpla nimic rau.. Stai linga mine pina
se va termina totul. Nu vei regreta.
Ochii ei intilnira privirile ingrijorate ale barba-
tului. Blindeje §i regret §i alte emojii ciudate, pe
care nu le putea defini, se citeau pe faja aspra a
celui aflat alaturi de ea. Zimbi chipului salbatic §i
totu§i blind.
- Voi ramine alaturi de tine pina ce totul se va
lini§ti in jur, promit.
Daniel zimbi, iar acei zimbet cald era ciudat pe
chipul aspru de rlcboinic.
- Perfect. Poji fi sigura ca-Ji voi reamiwti promi-
siunea facuta, daca s-ar intimpla sa uiji. Acum
sintem amindoi implicaji in aceasta afacere, Zilah.
Aceasta dadu din cap §i spuse:
- Amindoi... Ce se intimpla?
In acel moment, o explozie puternica scutura
avionul. Dupa citeva secunde, un lanf intreg de
V. < jT >
 Un zimbet ca o raza de soare

explozii izbucnira Tn jurul avionului. Urma apoi un

§ir de acjiuni atrt de rapide, incit Zilah cu greu le
putea Tnfelege.
Daniel virt mTna Tn buzunar §i scoase o batista
de culoare alb§, veche, pe care i-o d§du lui Zilah.
- Acopera-fi nasul §i gura cu ea, §i {ine ochii
Tnchi§i. Incearca sa respiri crt mai pujin.
Apoi T§i smulse urechea stTnga. De fapt, o falsa
ureche, dupa cum reu§i ea sa Tnjeleaga citeva
clipe mai tTrziu.
Exploziile continuau Tn jurul avionului. Hassan
Ti spunea ceva celuilait terorist, care Tncerca sa
afle ce se TntTmpla, uitindu-se prin hublou.
Confuzia 1ua proporjii §i mai mari Tn momentul
Tn care Daniel arunca obiectul din mTna lui Tn mij-
locul celor doi. Un fum rozaliu se Tmpra§tie Tn
avion.
Zilah ramase cu gura cascata de uimire. Vraja
se rupse Tn momentul Tn care, privind-o Tngrijorat,
Daniel exclama:
- La dracu’! Acopera-Ji fafa!
Zilah auzi {ipatul scos de Hakim, izbucnit de
undeva din mijlocul fumului gros, ro§iatic din jur.
I§i acoperi repede faja cu batista.
- Hai sa mergem, o Tndemna Daniel, ridicTnd-o
de pe scaun. Jine- te de Centura mea. Trebuie sa
am mTinile libere.
Auzira un alt strigat. Hassan oare?
Inchise ochii §i patrunsera prin fumul gros,
V
 Iris Johansen

strecurindu-se spre u§a. II zari pe Hassan, aple-

cat in faja, ca §i cind ar fi fost rupt in doua, aco-
perindu-§i ochii §i faja cu disperare. Arma se afla
cazuta la picioarele lui.
Simji §i ea o suferinfa puternica. Faja ei era
cuprinsa de o durere sfi§ietoare. Batista nu-i ofe-
rea o protecjie deosebita faja de fumul gros ce
plutea Itnga u§a. Se opri, impietrita de spaima.
Auzi un indemn §optit din partea lui Daniel §i-i
simli brajul in jurul trupului. 0 impinse spre u§a, in
jos pe scari, in lumina orbitoare a de§ertului. Cal­
dura o lovi intens, sufocind-o. Injelese ca alergau
spre ma§ina. Un nou val de explozii scuturau
pamintul, fumul §i flacarile acestora ridicindu-se
dintre dunele de§ertului.
Braful lui Daniel se afla in jurul mijlocului ei,
purtind-o aproape pe sus spre ma§ina. Daniel
urea dintr-o saritura §i porni motorul. Parbrizul din
fa{a lor se facu Jandari, cind un glonte patrunse
prin el. Zilah intoarse capul §i-l vazu pe Hassan la
o distanja de cijiva metri de ei, incercind sa-i
ocheasca. Hakim cobora scarile avionului, mai
mult;rostogolindu-se din cauza durerii.
—Lasa capul jos! auzi glasul lui Daniel ca un
tunet, alaturi de ea.
II asculta cu promtitudine.
- Fir-ar sa fie! Am sperat ca vom avea mai
mult timp la dispozijie.
Piciorul sdu apasa acceleratorul pina la podea
 Un zfmbet ca o raza de soare

§i ma§ina Jj§ni Inainte. Un alt glonf trecu pe ITnga

Zilah §i. rico§a in rama parbrizului. Daniel Tncepu
sa conduci ma§ina Tn zigzag. Urmara §i alte Tm-
pu§caturi, lovind spatele ma§inii. Daniel cauta ceva,
pe dibuite, sub scaunul sau §i reu§i sa scoata o
cutie metalica.
- Ce-i asta? striga Zilah pentru a se face au-
zita.
- Voiam sa a§tept pTna ne mai departam, dar
se pare ca acum avem nevoie de o diversiune, nu
de distanja.
Daniel apasa butonul ro§u al cutiei.
PamTntuI se cutremura Tn urma unei explozii de
patru ori mai puternica decit cele precedente.
Zilah privi peste umir §i vazu ca Tn locul avionului
nu se mai afla decit un morman de fiare arzTnd.
- Ai aruncat avionul Tn aer?!
- fi-am spus doar ca avem nevoie de o diver­
siune.
Daniel privi Tn urma sa. II vazu pe Hakim, care
fusese aruncat la pamTnt de suflul exploziei, tirin-
du-se cu o repeziciune remarcabila, Tncercind sa
se indeparteze de avionul in flacari. Un nou §ir de
focuri rasuna in urma lor.
- Hassan nu pare intimidat, dar cred ca acum
8intem in afara distanjei la care poate nimeri arma
lui.
- Ai aruncat avionul in aer?! repeta Zilah ui-
mita.

(J z T >
 Iris Johansen
r~C
- Ben Ra§id ti vrea pe terori§ti, spuse Daniel
cu calm. N-am vrut sa-i inspaimint §i sa le las
posibilitatea sa-§i iaztyorul. Am vrut, totodata, sa-i
scot din minji, pentru a-i determina sa ne urma-
reasca.
- Ai planuit sa faci sa ne urmareasca?
- Exact. M-am gindit ca ml-ar face placere sa-i
iau §i pe ei cu noi.
Daniel zimbea. Un zimbet crud ii acoperea
chipul, in vreme ce privirea lui se oprise asupra
buzei lovite a lui Zilah.
Ea i§i §terse ochii cu batista §i spuse:
- Nu cred ca exista indoieli in privinja furief pe
care ai stirnit-o impotriva ta. Imediat ce se vor
intoarce cu ma§ina, ceilalji doi vor porni pe ur-
mele noastre.
- Poate, dar atunci noi vom fi strabatut deja
de§ertul §i ne vom afla in zona deluroasa. Tu vei fi
de cealalta parte a granijei, in tabara prietenului
meu, mai inainte ca ei sa intre. pe teritoriul Se­
dikhan-ului. §i atunci eu voi pleca intr-o mica ex-
curSie, la vinatoare, spuse el zimbind cu rautate.
Zilah fu strabatuta de fiori reci. Ura §i rautatea
ce se puteau citi pe chipul lui erau atit de evi-
dente, Inert o speriau de moarte. Era limpede ca
Daniel Seifert era un om deosebit de periculos.
Un moment, simji un strop de mila pentru Hassan
§i oamenil lui. Apoi injelese cit de caraghios era
sa gindeasca astfel despre ni§te oameni care o
J
—( Un zimbet ca o raza de soare j —.

rapisera. §i el era unul singur. Dar era evident ca

se afla in faja unui om extraordinar, judecind
dupa faptele lui din ultima jumatate de ora. Totu§i,
nu era invulnerabil. .
- Ji-am facut destule probleme §i nu vreau
sa-Ji pui viajain pericol.
- Eu am ale? deja. Nu poji sa faci nimic in
aceasta privinja. li vreau pe urmeie mele.
- §i totu§i am §i eu dreptul sa spun ceva. i$i
sint foarte recunoscatoare, dar nu voi mai accep-
ta nici un ajutor din partea ta. Voi face totul cum
voi crede eu de cuviinja, se opuse Zilah, §i Ochii
ei straluceau neinduratori.
- Vom mai vedea, murmura Daniel:
Zilah ii arunca o privire disperata. Se sim|;ea ca
§i cind s-ar fi lovit cu capul de un zid.
- Sa §tii ca ceea ce spun este exact ceea ce
gindesc.
ii batu u§or genunchiul §i spuse:
- Sint convins. Se pare ca te simji in stare sa
te lupji cu intreaga lume.
0 privea, zimbind cu afecjiune, §i Zilah paru
sa uite ca, de fapt, intre ei se na§teau deja di-
vergenje.
- Sa §tii ca pot, spuse ea, ridicind barbia pro-
vocator.
Daniel rise §i ochii lui stralucira de incintare.
- Poate ca ai dreptate. Va fi foarte interesant
sa ma aflu in preajma ta §r sa privesc spectacolul.
C on ^
 - Iris Johansen

- Cum ai procedat? Intreba ea, incruntindu-se.

Vazind privirea uimita, pe care i-o arunca Da­
niel, continua:
- Ma refer la salvarea mea. A fost de-a dreptul
spectaculoasa. De necrezut.
- Sint foarte bun. Se spune despre mine ca
pot unedri sa pun lumea in incurcatura.
- In ceea ce ma prive§te, ai reu§it de minune.
Totul pare inspirat dintr-un film cu James Bond.
- Recunosc faptul ca exploziile au fost cam
teatrale. Am tendinja sa exagerez uneori, dar asta
nu ma face s i pierd din eficacitate. Clancy Do­
nahue este mare amator de efecte tari, a§a c i ma
accepta.
- E§ti unul dintre agenjii lui Clancy?
- Am uitat ca faci parte din cercul de prieteni
ai lui David Bradford. Anri fost unul dintre loco-
tenenjii lui Clancy, dar m-am retras din activitate.
Aceasta este o misiune speciala. Mi-a facut o
oferta pe care n-am putut s-o refuz, spuse el
zimbind.
- Deci, aceasta misiune este foarte valoroasa
pentru tine, daca igi ri§ti chiar via{a.
- Este neprejuita, dupa cum s-a dovedit.
Privirile lor se incruci§ara §i ramasera astfel
citeva momente. Zilah trai acela§i sentiment pe
care-1 traise §i in avion, atunci cind el ii mingiiase
buza lovita de Hassan. Dar in acel moment o
privea §i totu§i... Oare numai privirea §i zimbetul

------------------------------------------------------------
 Un ztmtoet sa o raza de soare

lui o faceau sa se simta atit de ciudat? I§i muta

privirile tn alti direcjie §i intreba din nou:
- inca nu rni-ai spus cum ai realizat exploziile.
- Mi-am petrecut aproape toata noaptea, fi-
xind bombele §i ceasurile lor de jur imprejurul
avionului §i in fuselajul acestuia. Daca omul lui
Hassan, aflat de paza in acel moment, ar fi fost
mai istef, m-ar fi putut vedea. Nu exista riici un
petec de teren care sa-mi ofere protecjie.
- §i bomba lacrimogena din avion?
- Este una dintre specialise chimide ale iui
Clancy. Stnt menite sa afecteze sinusurile §i caile
respiratorii. Este mult mai sofisticata decit bom­
bele lacrimogene obi§nuite §i mult mai dureroasa.
O crt de slaba adiere poate reduce un om la tace-
re. Te simji bine? tntreba el privind-o cu oarecare
fngrijorare.
- Maj simt inca o durere in piept §i se pare ca
nu-mi pot stapini lacrimile. Altfel, ma simt foarte
bine. Dar tu cum ai rezistat fara sa-ji aperi faja?
- Lentile de contact §i dopuri nazale. Acestea,
impreuna cu urechea falsa, m-au facut sa ma simt
ca omul din serialele TV.
- Exact, urechea falsa! Am fost la un pas de
le§in cind te-am vazut sfi§iindu-Ji urechea. Parea
adevarata.
- Clancy este autorul acestui true. Ei mi-a ofe-
rit aceasta solujie pentru ascunderea bombei. imi
fficuse §i o alta propunere, dar n-am acceptat-o,
-----------— C IT ) ------------------ -------
r~C Iris Johansen

pentru c i nu doream, nici macar in joaca, dis-

trugerea acelui „apendic“ pe care mi-1 oferea el.
Zimbi privind cadranele din faja lui. Deodata,
chipul siu se aspri. ' ,
- La dracu’! Benzina! Acul indica o scadere
vertiginoasa a benzinei tn rezervor. Cred ca unul
dintre gloanle I-a strapuns.
- §i am ramas fara benzina? intreba ea cu
ochii miriji de spaimi.
- Da, §i mai avem tnca zece mile de stribatut
prin de§ert pentru a ajunge la dealuri. Sintem no-
roco§i daca ma§ina ne mai duce opt-noua mile.
§i tot ne mai ramlne o mila de mers prin de§ert.
- Doar attt? Mie imi era teama ca vom ramfne
intepeniji aici §i ca Hassan, §i oamenii lui, ar
putea pune mina pe noi.
- Este destul de rau §i a§a. In felul acesta
avantajul nostru faja de Hassan a scazut tn mod
consjderabil §i tn noaptea aceasta s-ar putea sa
ne jucam de-a v-aji ascunselea pe dealuri. Va tre-
bui sa ne ferim sa mergem pe carSrile mari, cu-
noscute. Cred ca ne vom putea socoti noroco§i
daca ajungem la granifa miine dimineat§.
- Nu conteaza dnd ajungem. Cred ca impor­
tant este sa reu§im, §i mS fndoiesc cS o noapte
pe dealuri ne-ar face riu.
- Crezi c i te po{i descurca? intreba Daniel cu
o undd de ironie tn glas.
- M3 pot descurca tn orlct fmprejurare. Am

------------ ----------------- (~ M ~ )--------- :-------------------^

 Un zimbet ca o raza de soare

avut un profesor excelent, raspunse Zilah cu 0

voce gravi. '
- Bradford? Intreba Daniei scurt.
- David m-a invajat absolut tot ce §tiu. Este un
om absolut minunat, zise Zilah cu glas molatec.
- Sint convins ca ii face mare placere felul in
care ifi exprimi recuno§tinja, raspunse Daniel cu
glas aspru. Totu§i, cred ca exista citeva lucruri pe
care inca nu le cuno§ti.
- Nu injeleg ce vrei sS spui?! zise Zilah mirata.
Cizma lui apasa cu putere accelerator^ §i ma-
§ina Ji§ni, brusc, inainte. Injura, gindindu-se ca
manevra lui irosise benzina atit de prejioasa.
- Vei injelege. Jin sa te asigur ca am de gind
sa injelegi foarte bine tot ce spun eu.
Privirea lui era fixata undeva, departe, pe du-
nele de nisip, §i chipul lui purta o expresie rece,
impietrita.
Mai aveau citeva mile pina la dealuri, cind mo-
torul se opri.
- S-a sfir§it, spuse Daniel. Hai, coboara!
I§i arunca picioarele lungi peste portiera ma-
§inii §i cobori.
Zilah facu acela§i lucru, imediat ce i se ceru.
Nisipul era fierbinte §i dogoarea lui patrundea prin
talpile de cauciuc ale pantofilor de tenis cu care
era incaljata. Se gindea ca avea sa fie §i mai
fierbinte dupa diteva minute, dar trebuia sa se
obi§nuiasoa. II urma pe Daniel in spatele ma§inii,
------------- ,-------------( ~ x P )-----------------------------'
 ■{ Iris Johansen

; unde acesta ridicase capacul unei ascunzatori

j aflata sub scaunele din spate.
| Trase de acolo un sac de armata, o canistra §i
J o arma*automata prevazuta cu o curea pentru a o
putea {ine pe umar. li arunca arma, intrebind-o:
- Crezi c-o poji Jine un minut? '
Zil^h lua arma in mina, ca prin vis. P§rea a fi o
armli automata, o mitraliera. Cu numai citeva zile
! in urma, se afla in lini§titul campus universitar de
| la Universitatea Texas A & M. In acel moment nu
| i-ar fi trebut prin minte ca in. curind s-ar fi putut
I afla in de§ert, finind in mina o arma, pe care nu-
j mai Daniel Seifert o putea considera u§or de pur­
tat. Privi, u§or amuzata, dar §i mirata, cum Daniel
i§i scoase lentilele de contact §i dopurile nazale §i
le arunca pe scaunul din spate al ma§inii, dupa
care i§'i fixa rucsacul in spate. Ridica canistra cu
apa §i intinse mina pentru a lua arma.
- Lasa-ma pe mine s-o due, spuse Zilah. Nu
are nici un rost sa te impovarezi cu tot acest echi-‘
pament. Vreau sa te ajut.
j - Trebuie sa ne mi§cam repede, spuse el, dind
I din cap in semn ca nu era de acord. Trebuie sa
| strabatem primul deal, pina la jumatatea lui, in
| douazeci de minute. S-ar putea ca acesta sa fie
singurul nostru avantaj.
Chipul lui trada ingrijorare. \
- la asta, spuse el, oferindu-i canistra cea mi­
ca. Restul il pot cara singur. Daca nu ai remarcat,

C5 D
 Un zimbet ca o raza de soare

spuse el rizind, sint la fel de mare ca o casa.

Uneori, aceste dimensiuni imi sint de fobs. Hai sa
mergem, spuse el, luind-o d& umar.
j Zilah puse canistra pe umar §i porni in pas cu
! Daniel. Caldura miinii lui ii transmitea un fluid ce4
oferea incredere §i, totodata, un sentiment ciudat,
j de neinjeles. Traia senza{ia ca o parte din ea era,
; pur §i simplu, absorbita de mina aceea ferma.
j Nelini§tita de sentimentele ciudate pe care le traia,
incerca, in mod instinctiv sa se retraga. El o eli-
bera din strinsoarea miinii sale §i Zilah se simji o
caraghioasa.
- E§ti incruntata. Ji-e teama? o intreba pri­
vind-o cu atentie.
- Da, raspunse ea cu sinceritate. Sint cumplit
de inspaimintata. Ma simt a§a de cind Ji-ai smuls
urechea falsa §i ai impra§tiat gazul in avion.
Privindu-I direct in ochi continue:
- Nu trebuie sa-$i faci probleme ca voi ceda.
§tiu ca ai destule griji, a§a incit nu ai nevoie §i de
o femeie isterizata de spaima. Doar trebuie sa-mi
spui ce sa fac §i voi face.
I - Chiar a§a? intreba el mirat. Fara proteste?
I Fara vorbe mari despre independent femeilor §i
j despre dreptul de a-§i exprima parerile?
j - Nu sint o' proasta. Este limpede ca acfiunea
1 pe care ai pornit-o este meseria ta §i nu a mea.
Cind te afli in prezenja unui specialist te dai la o
parte §i-l la§i sa-§i faca slujba. Te voi ajuta atit crt

<j?E>
 Iris Johansen

| imi sta tn putere, dar imi este teama ca aruncarea

| avioanelor in aer nu face parte din programul meu
j de instruire la facultate, spuse Zilah zimbind.
j - N-a§ fi banuit ca e§ti o femeie atit de stapina
| pe tine. Incearca sa nu-Ji faci ginduri negre. Nu
vreau sa te fac sa crezi ca ne va fi u§or, dar nu
am nici cea mai mica intense sa-l las pe Hassan
sa puna din nou mina pe tine. Nu-mi place s§
! pierd. Mi-am facut un obicei din a evita, cu orice
pre|, sa pierd.
- Sper ca aceasta sa nu fie excepjia care inta-
| re§te rfegula, incerca Zilah sa glumeasca.
| - Nu va fi. Am un motiv deosebit care ma
j impinge sa ci§tig de data aceasta. Te rog, ai in-
1 credere in /nine!
| - Pinacind totul se sfir§e§te.
j - Ultima oara m-am descurcat bini§or, nu-i
I a§a? Dar acum cred ca trebuie sa ne grabim. Nu
| are nici un rost sa mai pierdem vremea.
- Ai dreptate, il aproba Zilah, marind pasul
| pentru a se putea Jine dupa el.
Avea incredere in el, i§i spuse ea, sim{indu-se
u§or mirata de acest sentiment. Nu avea incre-
j dere numai in eficienja lui in meseria periculoasa
| pe care o avea, ci §i in el ca barbat. De obicei nu
I se simjea in largul ei in prezenja barbajilor straini,
i mai aies daca erau dinamici §i virili. §i, cu toate
I acestea, in privinja lui Daniel Seifert lucrurile stateau
| altfel. in ciuda atracfiei fizice pe care i-o inspira,
V--------------:-------------- C 36 ’) --------------------------
—{ Un zimbet ca o raza de soare

simjea ca Intre ei exista o legatura care se fesuse

in ani indelungaji, §i nu in dteva minute.
Nu era insa momentul sa faca analiza acestor
sentimente. Poate ca erau doar rezultatul situajiei
in care se afla. Trebuie sa Inceteze §i sa se con-
centreze asupra drumului §i a ritmului pe care-1
impusese Daniel. Privi in urma ei, ingrijorata. Nu
se vedea nici urma de Hassan. Totu§i, asta nu
insemna ca nu putea sa apara in orice moment,
la orizont. Mari pasul in mod involuntar §i privirea
ei ramase ajintita asupra dealurilor. '

#
 Iris Johansen

^apt'felul 2

- lata-i, sosesc! murmura Daniel. I§i puse mina

strea§ina la ochi pentru a urmari mai bine apro-
pierea mafinii ce ridica nori de praf in de§ertul
aflat la poalele dealului pe care se aflau ei.
- Merg ca §i cind ar cunoa§te precis Jinta.
Cred ca au gasit ma§ina noastra abandonata §i
sint convin§i ca in curind vom fi in miinile lor.
- §i crezi ca vom fi? intreba Zilah ingrijorata.
Sint atit de aproape! Vor ajunge aici in mai pujin
de zece minute.
- Da, ai dreptate.
S6 intoarse spre ea §i-i lua brajul. Simtindu-i
i mina pe braful ei, trai aceea§i senzajie incarcata
de dorinja §i se abjinu cu greu sa nu §i-l smulga
din mina lui. Oare ce se intimpla cu ea? Aceasta
atingere nici macar nu fusese precum celelalte.
Fusese de-a dreptul impersonala.
- Dar nici noi nu vom mai fi aici, spuse Daniel.
Ne vom urma drumul, indreptindu-ne spre copaci
J
 Un zimbet ca o raza de soare

§i de acolo spre celalalt deal. Vom face un incon-

jur, dupa care vom ajunge pe drumul principal, in
apropierea grani{ei.
- Se pare ca e§ti familiarizat cu aceste Jinuturi.
- Eu §i Philip am vinat uneori pe aici.
-Philip?
- Philip El Kabbar. Este prietenul meu. N-ai
auzit niciodata de el? intreba Daniel privind-o cu
coada bchiului. .
Dind din cap, Zilah spuse:
- Ultimii §apte ani i-am petrecut in Texas, intr-o
ferma. Numele acesta ar trebui sa-mi spuna ceva
anume? , ■■
- Se pare ca, dupa Ben Ra§id, este cel mai
puternic §eic din Sedikhan.
0 ajuta sa coboare dealul, in virful caruia s©
aflau, mergind grab# spre tufifurile bogate aflate
in fata lor. '
- O perioada destul de lunga. Cred c i Brad­
ford a fost nemulfumit de aceasta §edere.
- Nemulfumit? intreba ea nedumerita. Am lo-
cuit la ferma parinjilor lui David, dar-am incercat
sa nu le fiu o povara. Dupa ce am inva{at sa
cSlaresc, am lucrat, efectiv, la ferma!
- Ai fost pusa la dispozijia lui Bradford cind
uveai doar paisprezece ani? Dumnezeuie, ai in-
ceput-o de mic copil!
- Ce vrei sa spui? Dumnezeuie mare! Tu crezi
cfi eu sint iubita lui David? ■
r ~C Iris Johansen

Hprivea cu ochi mari, rotunzi de uimire.

fintnd o ramura bogata, o ajuta sa treaca pe
sub ea, dupa care fi dadu drumul in urma lui.
- Nu e treaba mea! La dracu’! Ba este. Am tot
incercat sa ma conving singur, din clipa in care
am vazut blestemata de fotografie, ca e§ti o fe­
meie ca oricare alta. Nici mai mult, nici mai pujin.
Niciodata nu mi-a placut sa ma mint singur §i nu
intenjionez acum. Persoana ta ma preocupa tn-
grijoritor de mult. Ctnd am urcat in avionul in care
erai prizoniera, am §tiut ca tu aveai sa fii a mea.
Este timpul sa te obi§nuie§ti cu aceasta idee. Nu
§tiu ce s-a intimplat cu mine, dar §tiu ca a§a am
sim$it.
Lasa o alta ramura in urma lor, dupa ce o
ajutase pe Zilah sa treaca pe sub ea.
- Va trebui sa-i spui lui David Bradford ca a
sosit momentul sa se mul|umeasc§ numai cu so-
Jia lui. Nu mai e§ti disponibila.
- Este mai mult dectt muljumit alaturi de Billie.
§i nu am de gtnd sa fiu a ta. Sintem doi straini.
Este o nebunie ce spui! Abia ne-am cunoscut.
Patru terori§ti, nebuni de furie §i ura, slnt pe, ur-
mele noastre §i tu tmi faci asemenea propuneri?
- Propuneri?! La dracu’! Eu fac afirmajii, con­
stat fapte.
0 Jmpingea pe drum, inainte, §i glasul. lui era
aspru de teama pentru ea. 0 proteja cu cea mai
mare aten$ie de ramurile aspre ale tufi§urilor §i
V f
 Un zimbet ca o raza de soare

pomilor care Ti Tnconjurau.

- Crezi ca nu §tiu cum suna ceea ce spun?
Sint convins ca nu vorbesc ca un om rajional §i
ca ma portca un primitiv Tnflacarat, dar nu ma pot
stapTni. Nu suport sa-mi pierd controlul. Ma scoa-
te din minfi lucru! acesta!
- Te porji cu mine de parea a§ fi vinovata de
nebunia care te-a cuprins. Nu este vina mea.
- §tiu, ai dreptate. Problema e ca nu §tiu daca
aceasta stare este trecatoare.,
- Ar trebui sa fie, spuse ea, rfzTnd stingherita.
- Crezi? Vom vedea. Este prea curTnd sa pu-
tem spune ce va fi. Trecator sau nu, e§ti Inca a
mea. §i am de gfnd sa stau de vorba cu Brad­
ford, daca tu ai rejineri Tn aceasta privinja. imi va
face mare placere!
- Eu nu sint bunul nimanui. Nici al tau §i, in
mod sigur, nici al lui David.
Tremura §i era con§tienta de emojia ce o sta-
pTnea. Pentru prima oara, Tn via$a ei de femeie
adulta, un barbat reu§ea fara nici un efort sa trea­
ca zidul pe care TI ridicase Tn calea sentimentelor
faja de sexul opus. Abia daca o atinsese §i se
apropiase de ea Tn ultimele ore, §i cu toate acestea
prezen}a lui o cople§ea. fnima Ti batea navalnic §i i
se uscase gura. Se simjea ca un om doborTt de
febra. Degetele lui, care i se odihneau pe braj,
erau atit de impersonale, pe cit de posesive li era
vorbele. in schimb, pielea ei, trupul ei erau atit
 Iris Johansen

de sensibile, incit* simtea pulsape din degetele

lui; Oare cum putea con§tientiza asemenea senti­
mente, cind, de obicei, facea eforturi extraordinare
pentru 9 suporta cele mai nevinovate atingeri ale
barbajilor din jurul ei? Incerca sa-§i retraga bratul,
dar rezisfenja ei fu Infrinta de o incordare a dege-
telor lui.
- Da-mi drumul! se trezi ea spunind.
- Nu. Ai inca nevoie de mine, raspunse el fara
sa-i arunce nici cea mai m' 3 privire. Mari pasul §i
continua:
- Acum ai nevoie de mine, dar mai tirziu vei fi
dornica sa ma aflu alaturi de tine §i altfel, nu ca
acum, te«sigur. I|i voi indeplini orice dorinja, oricit
de neinsemnata. Bradford a ie§it din viaja ta.
I§i umezi buzele uscate de emo$ie, clatinind
din cap.
- David nu va ie§i niciodata din viaja mea. Tu
nu poji infelege. David este prietenul meu. Eu nu
sint amanta lui. Parerea ta mi se pare de-a dreptul
caraghioasa. El o iube§te nespus de mult pe so-
Jia sa, Billie.
- Observ ca despre sentimentele tale n-ai spus
nimic. Probabil ca tu il iube§ti la fel de mult, pe dt
i§i iube§te el sofa. Doar un semn sa faca §i ai fi
■gata sa sari in patul lui.
Privirea ei era senina §i nevinovata.
- Mi-a§ da §i ultima picatura de singe, §i ulti-
mur strop de viaja pentru David Bradford daca el
V
<~&~y
 Un zimbet ca o raza de soare

ar vrea sau ar avea nevoie de ajutorul meu. §i

daca ar dori trupul meu ar fi la fel. N-are nici o
importanfa!
- Ar avea pentru mine, izbucni Daniel. Ar avea
mare importanja pentru mine.
Respira adinc §i cind reu§i sa vorbeasca din
nou o facu printre din{ii incle§taji de furie:
- Cred c-ar fi mai bine sa-Ji {ii gura inchisa. In
acest moment sint al dracului de furios §i ma tem
ca ti-a§ putea arata cita importanja ar avea §i
pentru tine. Totu§i, cred ca o asemenea idee nu
este tocmai potrivita, avind Tn vedere ca Hassan
ar putea sa apara §i sa-mi ia fundul drept Jinta.
- Ar fi destul de neplacut, zimbi Zilah, §i mai
ales inutil. Nu exists nici un mod de a m i con-
vinge ca actul sexual este mai mult decit o simpla
imperechere animalica.
- Ce spui? Vorbe§ti ca o frustrate fata batrina.
Daca nu te-ai fi aflat intr-un loc nepotrivit, la o ora
nepotrivita...
Tacu, brusc, cind zari privirea ranita pe care
i-o arunca.
- Ce Dumnezeu se intimpla cu tine? Te ui{i la
mine de parea te-a§ fi injunghiat.
- Serios?
Glasul ei era tremurator, in ciuda efortului pe
care il facea de a aparea cit mai calma.
- Sint o proasta §i nu sint nici virgina. Nu mai
sint de foarte mult timp. Ai dreptate cind spui ca

-------------------------: « — — - J
 Iris Johansen

am inceput-o devreme. Dar nu a fost David Brad­

ford. David nu a fost niciodata.
, Vorbea repede, cu febrilitate.
Daniel se opri in mijlocul cararii §i o obliga sa-l
priveasca in faja.
- Taci din gura §i lasa-ma sa te privesc. Te-am
ranit? Ce am putut spune de te-am facut sasuferi
atit de mult?
Ochii lui o priveau intens §i oglinda privirii lui
era strabatuta de o sinceritate cople§itoare.
- Nimic, Ji-am spus doar ca sint o proasta.
Hai sa mergem! Trebuie sa ne continuam drumul,
nu?
- Da, raspunse el scurt. ,
Miinile lui pireau incapabile sa se desprinda
de pe umerii ei, in timp ce privirea nu se dezlipea
de pe chipul tinerei femei.
- Dar, mai inainte de a pleca, trebuie sa-mi
spui de unde vine aceasta durere din ochii tai. Te
deranjeaza referirea facuta de mine la feciorie?
Din cite §tiu, societatea din Sedikhan se conduce
dufDa legi foarte puritane.
li scutura umerii cu putere ca §i cind ar fi vrut
s-o atenfoneze.
- Nu-mi pasa cit erai de tinara cind ai fost cu
primul barbat din viaja ta. Pot sa pariez ca eu am
fost mai tinar cind am avut prima femeie, spuse el
zimbind. Nu am nici un drept la asemenea pre-
tenjii cind nu am ce sa ofer.
---------------- f 44 _)---------------------- —
 Un zimbet ca o raza de soare

Zimbetul lui deveni mai cald §i mai luminos, §i

inima femeii tncepu sa bata navalnic, toata dure­
rea ei partnd sadispara.
- N-am vrut sa te jignesc §i nici sa te fac sa
suferi. Sint un om aspru §i am trait o viaja aspra,
dar nu trebuie sa-ji fie teama de mine din aceasta
cauzi. Niciodata nu-Ji voi face vreun rau, in mod
intenjio/iat. §i nici nu voi lasa pe altcineva sa-Ji
faca rau. Ai incredere tn mine?
Degetele lui trecura in zbor peste buza ranita
§i Zilah i§i sim|i trupul strabatut de un fior. Simjea
degetele lui nu numai pe buza, ci §i pe inche-
ieturile miinilor, pe stomac §i chiar pe taipile pi-
cioarelor. Parea ca degetele lui se plimbau de-a
lungul trupului ei, de§i i§i dadea seama ca atinge­
rea nu era citu§i de pujin sexuala. Aroma trupului
sau o invaluia. Un miros puternic de sapun §i un val
u§or de mosc §i transpirajie. Simji, brusc, dorinja
sa Intinda mina §i sa atinga barba matasoasa,
stralucind in lumina soarelui, §i buzele lui perfect
modelate. De fapt, era impinsa de o dorinja cople-
§itoare sfi-l atinga, §i acest sentiment ii provoca
un §oc.
Cobori privirile, ajintindu-le pe pieptul lui, dar
§uvoiul fierbinte, scurgindu-se prin trupul lui, nu-§i
dovedi forja. Dimpotriva. Zilah incepu sa se in-
trebe daca §i parul care ii acoperea pieptul era la
fel de auriu ca barba lui matasoas#. !§i scutum
u§or capul, incercind sa-§i limpezeasca mintea.
 Iris Johansen
r~C )~7>
- Am incredere, raspunse ea in cele din urma.
Dar cred ca acum este mai bine sa pornim, pen­
tru ca nu §tiu cum i-ai putea tmpiedita sa nu-mi
faca vreun rau daci pun mtna pe noi. Sper ca nu
vrei sa-Ji transformi fundul tn Jinta, zimbi ea §tren-
gare§te.
Daniel o im braca cu caldura §i cu forja unui
urs grizlly. Era un barbat uria§!
- Vom face tot ce este posibil ca sa nu se
intimple a§a ceva. Am o mare afectfune pentru
acea parte a trupului meu. "
O elibera din brajele lui §i pornira printre tu-
fi§uri cu pas iute, a§a inert nu mai avura timp de
conversajie.

Zilah simjea cum plamtnii erau gata sa explo-

deze, iar pantalonii §i cama§a ii erau attt de ude
din pricina transpirajiei, ca §i ctnd ar fi ie§it din
apele unui lac. I§i repeta tn gtnd ca ar fi dorit
nespus de mult sa-§i alunge din minte, tn acel
moment, imaginea undelor albastre ale unui lac.
Daniel o privi §i tntreba cuprins de tngrijorare:
- Te simji bine?
Zilah dadu din cap, far|i sa raspunda. Trebuia
sa-§i cruje §i cea mai firava respira|ie. in ultimele
ore, Daniel impusese un ritm de mers infernal.
X. J
 Un zimbet ca o raza de soare

Zilah nu §tia ce distanja strabatusera, dar daca

simplul fapt ca se simjea extenuata putea fi consi-
derat unitate de masura, atunci, dupa parerea ei,
strabatusera o suta de mile. Racoarea umeda de
sub coroanele copacilor fusese tot ce-§i dcrise
pina in acel moment. Acolo, pe dealuri, sub frun-
zi§ul copacilor, temperatura era numai cu citeva
grade mai scazuta decit tn de§ert.
- In curind Tji voi da voie sa te odihne§ti. Vreau
sa ajungem la poalele dealurilor, tnainte de la-
sarea tntunericului, spuse Daniel.
Nu a§tepta raspunsul ei §i continua samearga.
Picioarele lui lungi, puternice, traversara povtrni-
§ul cu rnare viteza, cu o u§urinja §i cu o siguran|a
uimitoare pentru un om de dimensiunile lui. Sa
mi§ca u§or, dar Zikh era incapabila sa se adap-
teze mersului sau. Oare felul in care se mi§ca il
ajutase s i monteze pe nesim{ite bombele tn jurul
avionului? In mod sigur ca da, i§i raspunse Zilah
propriei intrebari. Probabil ca in acel moment §i el
suferea din pricina caldurii la fel ca §i ea. Cama§a
kaki ii era lipita de spate §i de brafele lui puter-
nice, in vreme ce rucsacul §i arma devenisera,
probabil, doua poveri fierbin{i. Cu toate acestea,
respirafia lui nu parea tngreunata. Nici macar nu
gifiia. Ea era gata sa se prabu§easca cu fiecare
pas, pe cind el parea sa ifaca o plimbare de pla­
cere.
Deodata, Daniel se opri brusc, incit Zilah
r~C Iris Johansen

aproape se impiedica de el.

- Urmeazci-ma! Mi-am amintit ca trebuie sa fie
pe aici, pe undeva.
0 lua de mtna §i tncepu sa urce o colina po-
vtrnita, ce se afla la marginea potecii.
- Este chiar aici, tn spatele stincilor, spuse
David.
- Ce anume?
- O mica grota. Mai la vale este §i un piriia§.
Ne putem ascunde tn grota, tn noaptea aceasta.
Hassan §i oamenii lui vor cerceta fiecare petec de
deal §i eu nu vreau sa orbecaiesc §i sa ma cioc-
nesc cu ei tn tntuneric. Stntem destul de aproape
de granija, a§a cS vom putea strabate miine dis-
tan{a in numai citeva ore, daca vom porni in zori.
Continua s-o traga dupa 4\ in timp ce vorbea
§i, pentru a o ajuta, i§i trecu braful tn jurul taliei ei
§i o purta aproape pe sus pe poteca ce urea
povtrni§ul.
- Nu trebuie sa te opre§ti din cauza mea, zise
cu greu Zilah, incercind sa respire normal. Ma
simt minunat.
Daniel o privi cu atentie §i o clipa mtna lui ii
strinse §i mai tare talia.
- Araji de parea ai fi in pragul le§inului, dar e§ti
minunata. Te poti descurca, nu-i a§a?
- Exact, spuse Zilah zimbind.
Eria cuprinsa de o stare de mole§eala placuta,
cu totul diferita de cea traita atunci ctnd el i§i
J
 Un zimbet ca o raza de soare

plimbase degetul pe buza ei ranita. Atingerea

bra{ului sau era mult mai placuta chiar §i dectt
cea a mamei sau a lui David. Era uimita de sen-
timentele atrt de ciudate pe care i le stfmea acel
strain.
- Ma pot descurca singura, continua ea.
- Deocamdata nu vei avea nimic de facut, o
lini§ti Daniel.
Se strecura printre tufi§uri, trectnd de cealalta
parte a povfrni§ului, §i Daniel se opri in fa|a unei
mici deschideri aflata Tn peretele de piatri. Nu
parea a fi mai mare de un metru §i jumatate.
- Aceasta este grota? Cred ca prefer sa-mi
petrec nopjile sub cerul liber. Nu-mi plac spajiile'
strfmte §i aceasta grota pare Tngrozltor de mica.
- in ciuda intrarii mici, este adinca §i vei fi Tn
siguranja Tn ea daca voi acoperi intrarea cu ra-
muri §i frunzi|. Nici mie nu-mi surTde perspectiva
de a-mi petrece noaptea aici, pentru ca nici mie
nu-mi plac spaliile stiimte.
- Atunci de ce nu vrei sa rSmTnem afara?
- Pentru ca sTntem mult mai Tn sigurania Tn
grota. RamTi aici. Ma due s i arunc o privire Tna-
untru. Nu-mi plac surprizele, Tn special cele lipsite
de bun-gust.
Intrarea grotei se deschidea tntunecoasa §i
amenintatoare Tn lumina difuza a amurgului.
- Exista ur§i Tn Said Ababia? intreba Zilah.
- N-am auzit c-ar exista. Ma gTndeam mai de-

.... ........................ Q D ---------------------

 Iris Johansen

graba la piianjeni §i lilieci, spuse Daniel, sprijinin-

du-§i arma automata de perete. i§i dadu jos din
spate rucsacul §i-l a§eza pe pamint.
- Lilieci? Prefer sa ma Intilnesc cu un urs, dedt
sa dau ochii cu un liliac.
- Cu pujin noroc, sper ca nu voi TntTIni nici ur§i
§i nici lilieci, de§i cred ca ar fi bine sa fac o mica
cercetare in zona.
Scoase o fanterna mica din rucsac §i se tiri
prin intrarea scunda a pe§terii.
Zilah ramase afara, a§teptindu-l. Incepu sa se
simta teribil de neajutorata cind a§teptarea se
prelungi. Se gindea ca ar fi trebuit sa intre §i ea in
grota. Daniel i§i riscase de citeva ori viaja pentru
ea pina in acel moment §i ea continua sa-l lase pe
el in -fata pericolului. Grota parea intunecoasa §i
neprimitoare. /
§erpi! Daca in grota existau §erpi?
Nu-§i dadu seama ca se prabu§ise in ge-
nunchi §i se tira, pina nu trecu de intrarea grotei.
Dumnezeuie, era un intuneric total inauntru! Din
fundul grotei nu rizbatea nici cel mai slab sunet
pina la ea.
- Daniel?
Sunetele ie§ira slab din gitul ei, mai mult ca o
§oapta. Ce ta§a era! remarca Zilah cu dezgust.
Respira adinc §i incerca sa se tirasca din nou, cit
putea de repede.
Brusc, se lovi cu capul de ceva tare cu atita
V
 Un zimbet ca o raza de soare

violenfa, inert vazu stele. Speriata, in ilji capul §i

se lovi de ceva la fel de tare, ca §i obstacoluf
anterior. O barbie?
- La dracu’! mirii forma nedeslu§ita din fata ei.
- Daniel?
- Cine altcineva ar putea fi aici? Ce dracului
cauji aici, afara de faptul ca vrei sa ma faci sa-mi
pierd cuno§tinta in urma loviturilor aplicate de
tine?
- Eram ingrijorata. M i gindeam ca s-ar putea
s i existe §erpi, spuse ea §i-l im braca speriata.
-C espui?
- S-ar putea sa existe §erpi aici, in pe§tera.
Era atit de voinic §i se simfea protejata in
brajele lui. O inconjura atit de strins, incit ii putea
auzi bataile inimii.
- De ce n-ai aprins lanterna?
- Pentru ca vreau s i economisesc bateriile.
Nu am baterii de rezervi pentru aceasta lanterni
§i s-ar putea s i mai avem nevoie de ea mai tirziu.
Ar> folosit-o pentru a controla toate cotloanele §i
ni§ele grotei §i acum m i tiram spre ie§ire.
Miinile lui se mi§cau, mingiindu-i umerii, dar
atingerea lor era blindi §i lipsiti de orice undi de
sexualitate. Cu toate acestea, atingerea lor ii tri-
mitea un fluid in intregul trup, fluid ce ficea s i
vibreze §i cele mai mici terminatii nervoase.
- Nu ti-a trecut prin minte c i nu trebuie s i vii
in ajutorul meu, chiar daca erai ingrijorata §i
 Iris Johansen

speriata?
Zilah dadu din cap §i spuse:
- Daca te temi de ceva, trebuie sa dai piept cu
pericolul respectiv. Acest lucru l-am invajat cu mult
timp in urma. Daca te ascunzi, aceasta teama
patrunde In tine incet-incet §i-|i otrave§te mintea §i
sufletul. Trebuia sa vin.
Miinile lui t§i tncetara mlngtierea o clipa.
- Da, cred ca ai dreptate.
Buzele coborira pe vtrful capului ei tntr-o atin-
gere u§oara, un sarut fugar.
- Cred ca vei fi Inctntata sa afli ca Incercarea
ta de a ma salva, nu era absolut necesara. Nu
exista nici lilieci, nici §erpi §i nici ur§i.
O indeparta de el cu o mi§care bltnda.
- Ei, ce zici daca ne intoarcem? Am nevoie de
aer proaspat. Hai, mi^ca-te! spuse el cu glas ve-
sel §i-i atinse, in glumajesele cu o palma u§oara.
Aerul din afara grotei parea proaspat §i placut
ctnd ie§ir§ la lumina, tn caldura. Zilah se indrepta
§i se ridicS, respirtnd u§urata ctnd se lipi de pe-
retele tare de sttnca. Daniel o urma. Scoase un
pachet de Jigari din buzunar §i-§i aprinse una, mai
Inainte de a se sprijini §i el de peretele exterior al
pe§terii. Inghi$i fumul cu lacomie §i, tncerctnd s a .
bage pachetul la loc tn buzunar, exclama:
- Scuza-ma! Vrei §i tu 0 Jigara?
- Nu fumez.
- Te deranjeaza fumul?
V J
 Un zimbet ca o raza de soare
r~C
- Nu, nu ma deranjeaza daca in jurul meu se
fumeaza. Nu-mi place sa fumez eu, spuse ea §i
tnchise ochii. Dadu u§or capul pe spate pentru a
lasa adierea vtntului s-o racoreasca mai bine.
- Ai suferit de vreo boala?
- Nu. Este vorba de dependenja pe care Ji-o
creeaza. Nu suport ideea ca a§ putea depinde de
Jigari. Ma inspaimtnta acest gind.
- Te inspaimtnta? Ciudat! Tu e§ti o fata care
nu se teme de §erpi, ur§i sau terori§ti, spuse el,
ridictnd sprincenele mirat.
- Crezi? Parea spuneai ca se afla un ptriu prin
apropiere, schimba Zilah subiectul conversajiei §i
se ridica in picioare.
- Da, se afla la poalele dealului, in tufele de
tamarisc.
Daniel ti vedea cu greu chipul prin tntuhericul
care se lasa, dar observa ca umerii ei erau rigizf §i
dovedeau o tensiune pe care n-o remarcase cu
citeva momente mai inainte.
[§1 strivi Jigara cu mi§cari lente §i spuse:
- iji voi arata eu.
- Nu, nu este nevoie. II pot gasi §i singura,
spuse ea §i tncepu sa coboare spre poaleie dea­
lului.
Daniel scoase o ^clamajie de uimire §i se
ridica tn picioare, porhind pe urmele ei. Femeia
trecea cu repeziciune de la o stare la alta. Ctnd
parea o feti§cana speriata ce se ascundea la piep-
v j
 Iris Johansen

tul lui, cautind protectfe, cind parea o femeie rece,

hotarita, stapina pe sine. §i tn acel moment parea
nervoasa §i tncordata ca §i acel palomina pe care
era fotografiata calare. Daca tot trebuia sa fie ob-
sedat de existenja unei femei, de ce trebuia sa fie,
tocmai aceasta? De-abia o cunoscuse tn ziua aceea
§i deja trezise tn el o multitudine de sentimente,
ceea ce nu se mai intimplase ptna atunci. Se sim-
tea stapinit de dorinta, tandreje, gelozie §i de o
infinita teama ca i s-ar putea tnttmpla ceva rau.
Daca n-ar fi existat acel sentiment de gelozie fata
de nepretuitul David, poate ca §i et ar fi fost mai
impulsiv in exprimarea dorinletor pe care i le tre-
zea prezenja ei. Simtea c i reu§ise s-ojnspaiminte
cumplit. Dorea sa fie a lui, s-o faca sa-i apartina
numai lui, in momentul in care aveau sa se afle
tnaintea lui Clancy. In clipa tn care se a§ezase
alituri de ea tn avion, totul ti aparuse deosebit de
limpede tnaintea ochilor. Doamne, cit era de ciu­
dat ceea ce se intimpla.
Strabatu nervos drumul care ti mai ramasese
ptna la tufele de tamarisc. Probabil ca Zilah il con-
sidera un tip mai mult decit strain: un fost mer-
cenar cu un comportament aspru, lipsit de fine|e,
un om care t§i risca viata, pune bombe §i-i spune
direct, ctnd abia a cunoscut-o, ca va fi a lui ca
vrea sau nu. Nici nu era de mirare ca se purta attt
de ciudat cu el,
Trebuia sa-§i controleze atitudinea, sa fie blind
v.
 Un zimbet ca o raza de soare

§i calm. Era attt de tinara! Abia ie§ita de pe han­

dle §colii, fusese, in mod sigur, ferita cu grija de
indivizi de teapa lui. Incerca sa-§i aminteasca cum
era el la douazeci §i unu de ani. Se afla tn Viet­
nam §i tn Africa Cenfrala, apoi... Nici macar nu era
in stare sa-§i aminteasca toate Jarile, razboaiele §i
toate femeile pe care le cunoscuse tn toji acei ani.
Trebuia sa fie foarte atent ca acei ani §i acele
experience pe care le traise, sa nu intervina intre
ei §i sa-i indeparteze unul de celalalt. Trebuia sa
fie rejinut §i discret din acel moment.
Dar toate gtndurile, care il indemnau la o com-
portare deta§ata, calma, disparura tn momentul tn
care o zari ingenuncheata pe pietrele aflate la
marginea piriului. I§i scosese cama§a de bum-
bac, iar bretelele din dantela ale sutienului ii
atirnau tn jurul brajelor, tn timp ce-§i §tergea faja
§i umerii cu o batisa alba, inmuiata in apa. Era
aceea§i batista pe care o folosise in avion. Parul
auriu, cu'§uvije decolorate de soare, ii atirnau pe
spate ca o pelerina de matase. Inmuia batista din
nou in apa, o storcea §i apoi o plimba cu vadita
placere de-a lungul brafelor.
Daniel respjra adinc de citeva ori. Mi§carea
aceea blinda a miinii ei parea sa fie o mingiiere pe
trupul lui, nu pe al ei. Simfea o durere teribila tn
zonele cele mai intime ale trupului sau. I§i imagina
ce senza|ie ar fi trait, daca mina ei s-ar fi plimbat
de-a lungul trupului sau. Singele ti pulsa violent in
v. J
 Iris Johansen

timpla §i se simji acoperlt de o transpiralie fier­

binte.
Nu facuse nici cel mai mic zgomot apropiin-
du-se, dar probabil ea ii sim{ise prezenja, pentru ca
intoarse capul ca o caprioara speriata. Ramase
nemi§cata. Cind II recunoscu, rise u§or speriata.
- Se pare ca nu sint mult mai curajoasa decit
am vrut sa recunosc. M-ai speriat.
Paru sa se lini§teasca §i se apieca din nou
asupra apei, pentru a uda batista.
- Este extraordinary. I{i voi inapoia batista ime­
diat. Simjeam ca eram pe cale sa mor daca nu-mi
dadeam jos nisipul §i transpiratia adunate pe
mine.
- Nu trebuie sa te grabe§ti.
Vocea lui era u§or ragu§ita §i incordarea pe
care o zari pe chipul sau, ii provoca §i ei o stare
de nelini^te. Nu-i putea zari clar chipul in lumina
inserarii, dar ii simjea privirea ajintita asupra ei.
Deodata, deveni con§tienta de goliciunea trupului
sau §i, pentru un moment, simli nevoia sa se aeo-
■pere cu cama§a. Apoi i§i spuse ca era o cara-
ghioasa. Trupul ei era mult mai acoperit decit
obi§nuia cind se afla pe plaja in mod obi§nuit §i
situajia in care se aflau ii cerea sa fie, mai de-
graba, practica decit pudica.
- A§ fi fost bucuroasa daca a§ fi putut sa ma
imbrac cu altceva, spuse ea cu o voio§ie forjata.
- Mai am o cama§a in rucsac §i Ji-o pot impru-
 Un zimbet ca o raza de soare

muta, spuse el apropiindu-se. # va ajunge pina la

genunchi, dar, cel pujin, este curata.
Se opri in dreptul ei §i.ramase citeva momente
nemi§cat, apoi spuse:
- Mai bine ma due sa ti-o aduc.
- Nu. Daca mi-o dai mie, nu vei mai avea nimic
curat de imbracat. Deja am acceptat un ajutor
prea mare din partea ta. A§ vrea sa §tii ca if sint
foarte recunoscatoare pentru tot ce ai facut pen­
tru mine.
- Nu de recuno§tin{a am nevoie, spuse Dainel
§i ingenunche alaturi de ea. Vreau o muljime de
alte sentimente din partea ta, dar in nici un caz
recuho§tinja.
I§i a§eza arma alaturi, pe pamlnt, §i cu mi§cari
grabite i§i descheie cama§a. Se apJeca asupra
/ apei §i incepu sa se spele cu mi§cari ferme pe
fa|a §i pe git. Mu§chii puternici ai brajelor §i spa-
telui se incordau §i se relaxau cu fiecare mi§care.
Zilah il urmarea tacuta, incapabila sa-§i smulga
privirea de pe trupul lui. Nu era ceea ce se nu-
me§te un barbat frumos. Nu avea nici un motiv sa
i se taie respirat'3 timP ce_l privea §i sa nu-§i
poata desprinde privirile de pe trupul lui. 0 atra-
gea magnetismul lui viril §i grajia gladiatorului ro­
man. Toate acestea o faceau sa-§i simta genunchii
lips# de viaja §i sa aiba un tremur al miinilor,
imposibil de stapinit.
Daniel i§i arunca apa, cu furie, pe cap §i pe

■ dzD
 Iris Johansen

trup. Stropii care ramineau pe el Ti stirnira lui Zilah

dorinja de a trece cu gura peste ei, dorinja ce ii
produse un adevarat §oc. Experimenta ginduri la
care nici nu visase vreodata. In ciuda asigurarilor
pe care le primise de la psihiatrul pe care il vedea
saptaminal, de §ase ani de zile, fusese convinsa
ca niciodata nu avea sa traiasca asemenea senti­
mente. §i totu§i acea dorinja primitiva exista in ea.
Sinii ei se'intarira §i ar fi dorit sa-i acopere cu
miinile pentru a potoli dorinja ce punea stapinire
pe ea. Trebuia sa se stapineasca, pentru ca gesful
ei ar fi dezvaluit ceea ce simjea. I§i lua cama§a.
-N u !
Privirea ochilor ei se indrepta spre el. Daniel
se uita fix la sinii ei acoper# doar de dantela su-
tienului. Chipul lui era incarcat de senzualitate §i
Zilah, vazindu-i expresia, incepu sa respire cu
greutate.
- Nu inca, spuse el cu glas ragu§it. Vino mai
aproape.
- Nu cred ca este o idee fericita. Ne aflam
intr-o situate atit de ciudata, incit reacfiile noastre
sint u§or exagerate.
- Poate reacjiile tale sint u§or exagerate, dar
eu simt ca-mi voi pierde minjile.
Mina lui atinse unul din sinii acoperi$i cu dan­
tela §i spuse cu blindeje:
- Se pare ca se intimpla §i cu tine acela§i
lucru.
V
 Un zfmbet ca o raza de soare

Zilah facu o mi§care brusca tnapoi. Atingerea

lui fusese asemanatoare unui §oc electric.
- Ai vazut? intreba el zimbind.
Miinile i se a§ezara cu blindeje pe umerii ei.
- Te-ai aprins §i tu, nu-i a§a? Cu afrt mai bine.
O trase u§urel spre el §i o tmbra{i§a. Zilah se
simjea atrasa ca de un magnet. Oare de ce nu
incerca sa lupte impotriva lui? Ctnd se simji strin-
sa la pieptul lui puternic, uita toate intrebarile §i
nedumeririle. Era cuprinsa de un virtej tn care abia
mai gasea puteri sa mai respire. Oftind, i§i lipi
capul de pieptul lui §i murmura:
- Facem o gre§eala, Daniel. Este prea curind.
Nici nu ne cunoa§tem, nu §tim nimic unul despre
celalalt.
- Vom afla tot ceea ce vom dori sa §tim. De­
getele lui i se plimbau jucau§ prin par ctnd ti ridica
capul pentru a-i vedea ochii. Privirea lui era tn-
carcata de o gravitate nebanuita.
- Nu voi cere mai mult dectt e§ti dispusa sa
oferi acum. Cu cinci minute mai inainte tmi pro-
miteam mie insumi ca ma voi purta cu raceala §i
ca voi avea rabdare cu tine. Acum nu pot sa-Ji
promit dectt ca nu te voi azvtrli la pamint §i nu te
voi face a mea cu forja. Vreau sa fiu blind §i bun
cu tine, Zilah. De obicei tmi place sa fac dragoste
repede §i cu violenja. Dar cu tine nu vreau sa fie
a§a. Vreau sa ma bucur de fiecare mingiiere a ta.
Sarutul lui fu attt de u§or, inert abia tl simfi.
-------------------- :-----f l S O ------------------------ -
 Iris Johansen

Apoi o tinu in miinile sale cu o fermitate blinda §i ii

mu§ca buzele intr-o mingiiere nesffr§ita, oferindu-i
caldura §i pasiune.
Era minunat, se gindi Zilah, prerduta tn min-
giierile lui. Era blind §i cald, puternic §i mingiietor.
Totul era attt de nea§teptat! Fiecare sarut, fiecare
mingiiere parea sa se nasca in acel moment. Oare
cum reu§ea o asemenea vrajitorie?
-Zilah?
- Hm?
- Ofera-mi gura ta, iubito! Vreau sa simt gustul
gurii tale. ' ■
Degetele lui se plimbau prin parul ei, in timp
ce gura lui o cauta pe a ei cu inflacarare.
§i ea dorea sa simta aroma trupului sau, sa
atinga fiecare particica a lui. Dorinja ce o domina i
se parea uimitor de ciudata, de neinfeles.
Simf limba lui fierbinte incalzindu-i buzele, tre-
cind alene mai inainte de a se strecura printre ele,
explorindu-i dinjii §hjucindu-se cu limba ei. Era o
senzafie atit de calda §i de placuta, inert i se pa­
rea absolut naturala §i lini§titoare. Simjea o feri-
cire totala, lasindu-se prinsa de vraja pe care 0
Jesea Daniel in jurul ei. Fiecare por al trupului ei
vibra sub miinile §i gura lui fierbinte; cum se putea
simji ea atit de lini§tita, de muljumita?
Miinile lui se jucau sub parul ei bogat §i apoi
sutienul se desprindea de pe trupul ei, in timp ce
gura lui continua s-o acopere pe a ei. Erau strins

< 3 Z>
 Un zimbet ca o raza de soare

lip#, imbraji§aji. Trupul puternic, musculos se li-

pea cu disperare da sinii ei tari. O durere fierbinte
se aduna intre coapsele ei.
- Zilah, iubita mea, este minunat.
O Indeparta u§or §i o privi cu atenjie. ~
- S-alntunecat §i nu-Ji mai pot zari chipul. Hai
sa mergem, spuse el, sarutlnd-o Inca o data, In
graba.
O lua de mina §i o ajuta sa se ridice. !i lnfa§ura
trupul In cama§a, ridiclnd arma §i sutienul aflate
Unga ei.
- Hai sa ne Intoarcem la grota. Nu-Ji pot zari
nici macar chipul din pricina Intunericului, a§a ca
nu pot risca sa facem dragoste aici, sub cerul
liber.
- Asta voiai sa faci? Intreba ea lnceti§or.
- Binelnjeles!' spuse el uimit, Incerclnd sa-i^a-
reasca faja. Daca a§ fi vrut sa ma folosesc de
tine, doar ai.fi §tiut. Nu slnt un tip subtil.
Zilah chicoti, simjindu-se teribil de amejita.
- Repede §i cu violenja? Intreba ea.
- Exact. §i cu focuri de artificii. Vei vedea. iji va
face placere. Sper, cel pujin. Dar cred ca este
mai bine sa pornim Incet, cu bUndeje.
Mina lui se afla deja In jurul taliei, ajutind-o sa
urce dealul.
- Cred ca nu slnt pregatita pentru focuri de
artificii, spuse ea §i trupul ei s@ Incorda din nou.
Slnt foarte surprinsa de ceea ce se Intimpla cu

-------- :-----------------------------------------------*
 Iris Johansen
r~ C
mine.
Daniel nu scoase o vorba pina nu ajunsera la
intrarea In grota.
- A§a cum Ji-am promis, voi Inainta cu rabdare
§i cu bllndeje. Chiar acum ml-a trecut prin minte
ideea ca ar fi foarte placut sa-tf fac curte un timp.
Te rog, nu Incerca sa fugi de mine! N-a§ putea
Indura a§a ceva, dupa tot ce-am avut In bra{ele
mele. Ma voi descurca §i fara lumlnari, romane
dar cred ca slnt absolut necesare citeva focuri de
artificii.
Zilah se glndea In acel moment cit avea sa-i fie
de greu sa nu-l atinga pe Daniel In urmatoarele
ore pe care aveau sa le petreaca Impreuna.
- Cum crezi tu, raspunse ea cu btlndeje.
- Da, dar atrt timp cit ceea ce spun eu Iji do-
re§ti §i tu. Trebuie sa fim sinceri unul cu celalalt,
Zilah. Spune-mi ca §i tu ai acelea§i dorinje ca §i
mine, te rog, Zilah.
Glasul lui devenise aspru.
- §i eu simt la fel, Daniel, raspunse ea cu glas
scazut. Este exact ceea ce vreau §i eu.
Spre surprinderea ei, spunea ceea ce glndea.
0 strlnse din nou In bra{ele sale vlnjoase §i
exclama Inclntat:
- A§a te vreau, iubita mea! Acum, hai sa scoa-
tem cama§a din rucsac, apoi ma voi duce sa caut
ni§te ramuri pentru a acoperi intrarea In grota.
Zilah rSmase pe loc, privindu-l cum se Inde-

*----------------------- r « ~ ) ------------------------ 1
 Un zimbet ca o raza de soare

parteaza. Era uimita. Prezenja lui trezea in ea

sentimente ciudate, necunoscute. Plecarea luL o
facea sa se simta, brusc, singura, parasita. In­
cerca sa-§i revina §i-§i smulse cu greu privirile din
direcjia in care disparuse Daniel.
La urma urmelor, nu era decit un strain pentru
ea. Era imposibil sa se lase stapfnita de aseme­
nea sentimente fa|a de un strain. Vitalitatea §i
dinamismul, farmecul lui dezinvolt li vrajisera ima-
ginajia. Atracjia fizica fa^a de ea o surptinsese
fara aparare, §i Zilah T§i spuse ca nu trebuia sa-i
acorde o semnificajie mai profunda decrt parea a
avea loc la prima vedere. Un barbat ca Daniel era
a§teptat de un §ir intreg de femei, dornice sa se
strecoare tn patul lui. Cum ar fi putut ea sa intre in
competijie cu ele, cind nici nu §tia daca ar fi fost
In stare sa raspunda fizic unui barbat? §i totu§i
Daniel nu era un barbat ca oricare altul. Se topise
ca un bulgare de zapada sub focul miinilor lui §i,
conform teoriei doctorului Melrose, aceasta putea
insemna vindecare deplina. Doctorul fusese deo­
sebit de rece §i de deta§at dnd ii ceruse sa ras­
punda cu promptitudine oricarei atracjii fizice faja
de un barbat. Dar ei, o asemenea posibilitate i se
paruse cu totul imposibila In acel moment §i to-
tu§i, cind tl tntilnis© pe Daniel... Dar daca acesta
nu avea sa-i ofere decit o relate fizica, nu mai
lunga de citeva saptamini? Daca, luind de la ea
ceea ce dorea, ii oferea totu§i mai mult decft i-ar fi
 Iris Johansen

putut trece lui prin minte? Atunci vindecarea ei ar

fi fost completa §i ar fi devenit pe de-a intregul o
femeie adevarata.
Se lasa pe genunchi linga rucsac §i cu degete
tremuratoare desfacu cataramele acestuia. Se feri
sa se gindeasca la ce ar fi putut aduce vin­
decarea. Era mai bine sa nu gindeasca. Atrt timp
crt se afla In apropiere de Daniel, trebuia sa nu
gindeasca §i sa se lase Tn voia sentimentelor.
Trebuia s i se lase purtata de ele. Trebuia sa aibi
Incredere In el pentru a fi sigura ca nu avea sa se
Inece in oceanul de emojii §i senzajii. In ciuda
asprimii pe care o afi§a, era un barbat cald, plin
de sehsibilitate, §i intuijia ei ii spunea ca putea
avea incredere in el.
I§i scoase Cama§a §i o im brici pe cea curata.
Prea aspra, dar era practica §i mirosea u§or a
frunze de lamii §i a tutun. Cotrobai prin rucsgc §i
gasi piine §i brlnza infa§urate intr-un §ervet; o lan-
terna mare §i crteva baterii de rezerva, un tricou
curat, o cutie de cartu§e §i un cujit cu aspect
ameninjator. Era bagajul unui om eficient. Exact
cum era Daniel: practic, periculos §i eficient.
- Da-mi, te rog, cufitul, spuse Daniel in spatele
ei. a
l§i scoase arma de pe umir §i i-o dadu ei.
- Am gasit un copac uscat pe care II putem
folosi. Nu-mi trebuie decrt zece-cincisprezece mi­
nute pentru a aduce aici ramurile necesare.
V, < w >
 Un zimbet ca o raza de soare

- Pot sa te ajut cu ceva?

. -N u . Ramii aici. §tiisa folose§ti arma?
- Ma descurc, cind este vorba de un Brow­
ning. David m-a invajat sa trag cu el la ferma. Nu
§tiu cum m-a§ putea descurca cu aceasta arma
automata. Acjioneaza ca o mitraliera, nu-i a§a?
- Este OM-1. Nu trebuie decit sa-i reglezi focul
§i sa ape§i pe tragaci. Fii cu ochii in patru, Annie
Oakley . Ma intorc in citeva minute.

1. Annie Oakley (1860-1926) {inta§a americana, deosebit de

agera.

V
 Iris Johansen

Nu exista nici o modalitate pentru a face ca

interiorul grotei sa para mai primitor. A§eza pe jos
o foaie de cort scoasaAdin rucsacul lui Daniel §i
aprinse lanterna mare. In felul acesta lanterna nu
mai parea atit de infrico§atoare ca la inceput.
Totu§i, sentimentul de claustrofobie nu disparea.
- Zilah, unde e§ti?
Glasul iui Daniel rasuna ingrijorat de afara.
- Sint aici, inauntru, striga ea, in timp ge aranja
piinea §i brinza pe §ervetul pus deasupra foii de
cort. Cina este gata. E§ti convins ca este mai bine
sa raminem aici decit sub cerul liber? Mie nu-mi
place aceasta grota.
- Sint sigur, raspunse el scurt.
Se tiri prin deschiderea ingusta §i, brusc, spa-
Jiul deveni neincapator.
- Am ascuns intrarea destul de bine, dupa
parerea mea. Cred ca nu se vede absolut nimic,
cu condijia ca acela care se uita in aceasta di-
V J
 Un zimbet ca o rezS de soare

recjie sa nu fie deasupra noastra.

Se apropie de foaia de cort §i se a§eza pe ea,
- Putem sa lasam lanterna aprinsa? intreba
ea. Pare pujin mai vesel.
- Doar pentru scurt timp. Am adus baterii de
rezerva pentru ea.
- Am observat, murrriura Zilah. Intotdeauna
e§ti la fel de bine echipat cind pleci in asemenea
misiuni? intreba ea, luind o bucata de piine §i
mu§cind din ea.
- Intotdeauna. Am invajat cu mult timp in urma
ca trebuie sa fii pregatit pentru a face faja celor
mai nea§teptate situajii. §i intotdeauna apar ase­
menea situajii. Dumnezeuie, ce inghesuiala este
aici, spuse el, incercind sa se a§eze intr-o pozijie
comoda.
- Daca iji mai aminte§ti, §i eu am spus acela§i
lucru mai devreme. M-a§ simji mult mai bine afara.
- Dar nu ai fi in siguranJaLAici este perfect din
acest punct de vedere.
Lua §i el o bucata de piine §i una de brinza.
- Trebuie sa lasam deoparte acest subiect.
Vorbe§te-mi despre anii petrecuji la ferma din Texas.
- A fost minunat, spuse ea cu multa caldura in
glas. Nu mai fusesem in locuri asemanatoare, pina
cind David nu m-a trimis acolo. Eu mi-am pe-
trecut intreaga copilarie in Marasef, impreuna cu
bunica mea, §i nu cuno§team decit viaja din ora§e.
Dar imi plac spajiile intinse §i libertatea. Acolo
v
 Iris Johansen

puteam respira In voie. §i caii... iubesc foarte mult

caii. Jess mi-a daruit cel mai frumos palomina
cind am implinit optsprezece ani.
Chipul ei trada o incintare §i o inflacarare pe
care Daniel nu le banuise mai inainte.
- Jess?
- Tatal lui David. El m-a invajat sa calaresc §i
sa arunc lassoul...
- §i David unde se afla in tot acest timp?
- In Sedikhan. El §i Billie nu au venit decit
pentru citeva vizite scurte. Locuiesc aici. Ji-am
spus adevarul, Daniel. David este prietenul §i nu
iubitul meu. Poji s§ aiincredere in mine?
Chipul ei era umbrit de tristefe cind puse in-
trpbarea.
Te cred, pentru ca doresc foarte mult sa am
incredere in tine. Totu§i, trebuie sa recuno§ti ca
este o situate ciudata. Ce barbat ar lua sub aripa
sa ocrotitoare o copila de paisprezece ani, fara
nici un motiv in perspective? Mama ta ce parere a
avut cind el §i-a exprimat dorinja sa te scoata din
jara?
- N-a fost incintata, dar a in|eles ca aceasta
era cea mai buna solujie. In acea vreme eram
foarte bolnava. Au sperat ca ma voi simji mai bine
acolo.
Glasul ei era slab; vorbea cu greu §i-§i co-
borise privirile.
- Erai bolnava?

ck.y
 Un zimbet ca o raza de soare

- Da, acum ma simt mai bine. Nu {i-e foame?

Vad ca nu maninci, schimba ea subiectuh
- Nu prea imi este foame, raspunse Daniel,
ridicind canistra §i luind o inghpura de apa. Nu
ma simt bine cind sint impresurat de asemenea
pereji de stinca. Devin nervos, de§i imi dau seama
ca e caraghios din partea measa ma simt astfel.
li oferi bidonul cu apa, dar Zilah refuza sa bea.
Daniel in§uruba capacul §i intreba:
- Ai terminat?
- Da, spuse ea, stringind cu atenjie bucajelele
de brinza §i ptinea ramase. Am mincat destul.
Hassan mi-a oferit fructe la micul dejun, In aceas­
ta dimineaja. Crezi ca sint pe aproape, In cauta-
rea npastra? intreba ea ingrijorata.
- In mod sigur.
- Sinceritatea este intotdeauna binevenita, dar
in acest moment o minciuna ar fi fost mai lini§-
titoare, marturisi Zilah.
- Minciuna nu, dar lini§te iji pot oferi eu.
Se ridica in genunchi §i o trase cu blindeje in
brajele lui.j §optindu-i cu gura lipita de grtul ei:
- Nu mi-ar strica nici mie un moment de rela-
xare. E§ti moale §i placuta ca o matase §i mirosul
trupului tau este delidos.
- Asta nume§ti tu relaxare? zimbi Zilah.
Daniel ii saruta in fuga pielea matasoasa a
grtului, plimbindu-§i buzele, in joaca, pe barbia ei.
Zilah simjea cum se sufoca §i cum intregul trup ii
v j
 Iris Johansen
r~ C
era cuprins de dorinfa.
- Mie nu mi se pare relaxant, reu§i ea sa glu-
measci.
- Atunci sa ne gindim ca facem ceva placut.
Palmele lui mari §i puternice ii cuprinsera sinii
§i se jucau cu ei prin cama§a. Zilah tncepu sa
respire tot mai precipitsit §i auzi ca prin vis glasul
lui Daniel:
- Este placut?
- Sa-mi aminte§ti sa-Ji cumpar un dicjionar,
§opti ea. Nu acesta este cuvintul potrivit.
Degetul lui aratator tncepu sa se plimbe tn
; jurul stnului §i Zilah simjea cum fiecare cerc facut
de acel deget devenea o placere pe care ar fi
dorit-o fara sfir§it.
- Este numai un punct de vedere. Ceea ce fac
. eu acum este doar ceva placut, daca compari cu
ceea ce am de gtnd sa fac.
Degetul lui se strecura sub cama§a, cu o mi§-
care iute, §i focul pe care il trimise acea atingere
o facu pe Zilah sa simta o vapaie impra§tiindu-se
tn trupul ei.
Degetul lui ti masa u§or mamelonul, juctndu-se
cu el.
- Ce cuvtnt din dicjionarul tau ar fi potrivit pen­
tru ceea ce facem acum?
Nu existau cuvinte, ti trecu prin minte lui Zilah.
Fiori ii strabateau intregul trup, cu fiecare mi§care
pe care o facea degetul lui.
 Un zfmbet ca o raza de soare

- Daniel...
Ochii lui alba§tri ca marea o priveau cu in-
cintare §i muljumire.
- Tgr place, nu-i a§a? §i mie Imi place expresia
intiparita pe chipul tau. Sint fericit sa §tiu ca ceea
ce fac eu este motivul acestei bucurii.
Cu mi§cari iuji §i sigure descheie nasturii ca-
ma§ii §i o cobori pe umerii ei.
- §i asta-i tot ce-mi doresc.
Privirile lui o mingiiau cu aceea§i pasiune §i
caldura cu care miinile li raspindeau vraja In trup.
- Este absolut minunat.
O strinse la pieptul lui, lipindu-i sinii goi §i s^n-
zuali de pieptul lui acoperit cu matasea parului
auriu.
- Ce spui? intreba Zilah ca prin vis.
- Nimic, absolut nimic, murmura el.
I§i plecase capul §i limba lui se juca cu fiecare
sin tn parte. O caldura de foe o strabatu. Buzele
lui se strinsera, sugind u§or. Se incorda ca un arc
§i scoase un geamat.
Daniel ridica privirile §i cu respira{ia intretaiata
spuse:
- Dumnezeuie, a§ vrea sa fiu in tine. A§ vrea
sa te aud gemind la fel, atunci cind a§ fi in tine. A§
vrea sa te fac a mea §i numai a mea, sa simt cum
dore§ti sa ma absorbi cu totul.
- Daniel!
Acesta i§i scutura u§or capul §i zimbi.

------------- ■
— --------- C z O — ----------------------- '
 Iris Johansen

- Cred ca mai aveam pujin §i in jurul nostru ar

fi explodaf citeva luminari romane. Nu mi-a placut
niciodata sa glumesc cu asemenea lucruri.
- Am injeles asta din conversajia purtata, ras­
punse Zilah cu greu. Inima ii batea navalnic §i
respira precipitat.
- Ji-am mai spus ca nu sint un tip subtil. In
asemenea situate ma exprim destul de plastic.
Te-am jignit?
- Nu, nu m-ai jignit, reu§i ea sa murmure.
De fapt, nu facuse altceva decit s-o excite.
- Ji-a placut, nu-i a§a? §i eu iji plac. Ne po-
trivim de minune, iubito, ce zici?
Privirea lui era pozna§a §i ochii jucau§i.
- Da, cred ca da.
li zimbi la rindul ei §i cind zari privirile ajintite
asupra ei, simji ca se inabu§a. Lumea mai exista,
doar fiindca ei doi erau impreuna, iar in jurul lor
totul stralucea, pentru ca se puteau privi §i atinge.
Cu greu i§i desprinse privirile din ochii lui.
- Cred ca niPi eu nu sint excesiv de subtila.
- Intinde-te, spuse el scurt.
II privi uimita.
Zimbi §i clatina din cap.
- Nu ma refeream nici la luminari romane §i
nici la focuri de artificii. Voiam doar sa dormi in
brajele mele. Cred ca §i tie {i-ar placea!
- Da, §opti ea.
Pieptul lui era cald §i protector. O invalui cu
v. (jry
 Un zimbet ca o raza de soare

brajele, cuprinzindu-i sinii in miini. Parul ei se re-

varsa ca o cascada aurie pe umarul lui.
Se simtea ocrotita §i prejuita. Gindul acesta ti
trecu prin minte fulgerator. Dorinfa era inca acolo,
prezenta, dar exista acel sentiment binecuvintat,
care o facea sa se simta prejuita. Avind in vedere
ca era un barbat primejdios, care navalise in via{a
ei printre. explozii, era uimita de lini§tea §i mulju-
mirea pe care o simjea in brajele lui. Era preiuita
§i ocrotita, §i...

Se trezi brusc. Simjea ca ceva rau se intimpla

in jurul ei. Prin intuneric. Dar ce putea fi? Bra$ele
lui Daniel erau inca in jurul ei, protejind-o §i res-
pirajia lui ii incalzea. u§or urechea. Se incrunta
cind injelese ce se intimpla. Daniel respira greu §i
brajele lui tremurau. Tremura atit de violent de
parea ar fi fost cuprins de un acces de friguri.
Spaima care pusese stapinire pe ea o facu s§ se
trezeasca brusc.
- Daniel? Ce se intimpla? Nu te sim{i bine?
Incerca s§ se ridice, dar brajele lui pareau s-o
stringa la fel ca ni§te tentacule.
- Nu se intimpla nimic.
Cuvintele Ji§nira nefiresc, ca §i cind ar fi fost
rostite printre din{i.
 Iris Johansen

- Incearca sa dormi din nou.

- Se intimpla ceva cu tine. E§ti bolnav?
- Daca a fi inspaimintat de moarte inseamna
tot una cu a fi bolnav, atunci pot sa spun ca sint
bolnav.
- Inspaimintat? Nu injeleg ce vrei sa spui?
Daniel, spune-mi ce se intimpla? Ma sperie starea
ta!
Respirind adinc, Daniel incerca sa vorbeasca
cit mai firesc:
- Dumnezeu §tie ca nu am vrut sa se intimple
astfel. Nu trebuie sa fii ingrijorata. Doar nervii mei
sint de vina. Ji-am spus ca nu imi plac spajiile
strimte, perejii inalji §i strin§i in jurul meu. Cre-
deam ca pot sa ma stapinesc, dar m-am trezit §i
vechea mea spaima a revenit. Mi se intimpla une-
ori. Imi voi reveni in citeva minute. Hai, incearca
sa dormi.
- Termina, Daniel! N-am de gind sa adorm §i sa
te las in starea aceasta de veghe. Hai, spune-mi
ce se intimpla? Spune-mi.
Se intoarse cu fata spre el, simjind cum strin-
soarea brafeior lui slabise.
Intunericul era total, li izola unul de celalalt §i
totu§i ii lega §i mai strins intr-o intimitate greu de
imaginat. Probabil ca traie§ti acela§i sentiment §i
cind plute§ti in spa^iu, se gindi «?ilah §i miinile ei
mingiiau mu§chii incordaji ai brajelor, ai umerilor
§i ai spatelui lui.
 Un zimbet ca o raza de soare

- De ce? De ce ai acceptat sa ne adapostim

aici-tiaca suferi din cauza claustrofobiei?
- Ji-am mai spus. -
Buzele lui erau afundate In parul ei §i cuvintele
pareau sa vine de undeva, de departe. Era evi­
dent ca Incerca sa-§i staplneasca tremurul ce-i
scutura trupul, dar cu toate acestea, din cind In
cind, parea strabatut de un fior.
- N-am de glnd sa transform o situajie destul
de complicate Intr-una §i mai complicate, numai
din cauza unei blestemate de slibiciuni. Nu mi
s-a mai intimplat de ani de zile §i credeam ce totul
a ramas in urme.
- Cind s-a Intimplat?
- Cu mulji ani In urme. Am fost aruhcat de un
grup de revolulionari intr-o colibe de pemlnt. de
dimensiunile unei cutii poftale, In inima de§ertului.
Clancy a reu§it se me geseasca abia dupe ce
| petrecusem §ase luni Inchis acolo. Nervii mei erau
Intr-o stare mizerabiie, a§a Incit am perasit Sedik-
han-ul §i am devenit cepitan pe o goelete, stre-
betind merile pentru un timp. Apoi m-am intors in
Sedikhan, lucrind din nou pentru Clancy.
- Ai fost cepitan pe mare? se minune Zilah.
- Acolo nu existau pereji. Aveam nevoie de o
asemenea schimbare, merturisi el cu sinceritate.
Un val de simpatie ii umplu sufletul. Era atit de
puternic, Incit ochii ei se umplure de lacrimi §i
pentru citeva minute ramase tecute, deoarece nu
------ --- ----- :-------- ---------------------------------- -
 Iris Johansen

dorea sa dea la iveala mila pe care o simjea

pentru el. Nici ea nu suporta sentimentul de mila
al semenilor ei §i era convinsa ca Daniel nu se
sim$ea incintat de faptul ca nu-§i putea stapini
slabiciunile. In ciuda explicajiei sumare pe care i-o
oferise, Zilah injelese foarte limpede co§marul
acelor §ase luni §i fu strabatuta de un fior de
groaza. Ctt de cumplita fusese viaja pentru Daniel
Tn acel timp, avind in vedere temperamentul lui
exploziv. Era limpede ca efectul acelor luni inca il
mai resimjea. §i totu§i, nu ezitase nici un moment,
In ciuda faptului ca banuia prin ce momente
cumplite ar fi putut sa treaca. §i totul numai
pentru a o pune pe ea la adapost de urmaritori.
- Vad, intr-adevar, ca ai avut nevoie de spajii
largi. Ce prostie din partea ta, Daniel Seifert!
Bratele ei il inconjurara cu o mi§care involun-
tara. Nu mai tremura, dar mu§chii lui erau inca
incordaji. Zilah i§i plimba miinile de-a lungul lor,
incercind sa alunge tensiunea trupului inspai­
mintat.
- Lini§te§te-te! Incearca sa adormi. N-am sa te
parasesc. Am sa te tin in bratele mele pina miine
dimineaja.
- E§ti sigura? spuse el, rizind. Dar in glasul
sau, Zilah simti o unda de disperare. Nu cred ca
este o idee buni. Nu acum. In acest moment nu
m§ pot controla a§a cum a§ dori...
Zilah auzea bataile inimii lui §i simjea cum
 Un zTmbet ca o raza de soare

pieptul Ti ardea ca focul.

- Nimeni nu se poate stapini permanent. N-ai
de ce sa te simji jenat. Ai facut atit de mult pentru
mine. Vreau sa-Ji ofer §i eu pujina lihi§te. Da-mi
voie, Daniel!
- Lini§tea de care am nevoie acum nu este
ceaAla care te gTnde§ti tu.
ii §optea Tn par §i respirajia lui era fierbinte.
- §i trebuie sa mai §tii ca nu-mi e§ti datoare cu
nimic. De cTte ori sa repet acest lucru? Lasa-ma
Zilah, da-mi drumul!
Respira greu §i parea agifat.
- Te rog, vreau sa-Ji fiu de ajutor! Spune-mi ce -
trebuie sa fac?
■*- Pentru Dumnezeu, taci, Zilah! rostr el printre
dinji. Daca nu pleci de ITnga mine, Tn urmatoarele
doua minute vei ramTne goala §i eu ma voi afla Tn
tine. O prinse Tn bra$e §i o lipi strtns de el, pentru
a o face sa Tnjelega ca nu glumea.
- Am adormit cu gTndul la tine, dorindu-te cu
toata fiinja mea, §i m-am trezit neputincios Tn faja
pasiunii.
Cuvintele lui {T§neau aspru. JinTnd-o strins li-
pita de trupul lui, se mi§ca Tntr-un ritm lent ce o
facea pe Zilah sa simta Tnflorind Tn ea o dorinja
cople§itoare.
- Nu ma pot gTndi decit la felul cum ma simt
cTnd ma Tmbraji§ezi §i la felul Tn care raspund sTnii
tai sarutarilor mele, murmura el.
j
 Iris Johansen
r~C
Miinile lui Ti mingiiau coapsele in timp ce rostea
aceste cuvinte. Sinii se intareau, plini de a§tep-
tare, simjind pieptul lui musculos lipit de ei. Era ca
o porunca, cea mai veche cunoscuta de femei §i
barbaji. Parul matasos se ridica la fiecare res-
piralie §i ti parea incitant, pregatindu-se parea
pentru gesturile §i mai intime ce aveau sa ur-
meze.
- A§ vrea sa te simt goala alaturi de mine, sa-Ji
desfac coapsele §i sa te mingii. A§ vrea sa te pot
topi in imbraji§area mea.
Strtnse din dinji, scri§nind §i ii mu§ca urechea,
aproape dureros de tare.
- La dracu’l Fa ceva! Opre§te-ma! Numai
Dumnezeu §tie ca nu mai sint in stare sa ma
stapinesc.
Intunericul o cuprindea §i mai adinc sub vraja
sa ca apa de abanos a uitarii, unde nimic nu mai
exista in afara de mingiierile lui Daniel §i de do-
rinja lui disperata. §i nu numai Daniel era posedat
de dorinja, infelese u§or §ocata. I! dorea §i ea cu ■
o pasiune primitiva, asemanatoare cu instinctul
primar matern, care impinge orice femeie sa ofere
alinare. Era uimita §i nu injelegea cum se putea
intimpla totul atit de repede. Indoielile §i intrebarile
o cotropeau in intuhericul grotei, in timp ce trupul
strabatut de spaime §i fiori al lui Daniel se strin-
gea convulsiv alaturi de trupul ei, dorind-o cu furie.
Se simjea prinsa in mijlocul unei tornade care o
V
 Un zimbet ca o raza de soare

purta departe de lumea cunoscuta ei, de viaja

obi§nuita. Singura realitate din jurul ei era Daniel
§i senzape pe care acesta i le oferea cu fiecare
atingere, cu fiecare mingiiere.
- Cred ca nici eu nu te pot opri, murmura ea.
Cred ca nici nu doresc s-o fac.
Trupul lui se incorda ca un arc.
- Dumnezeuie, cit a§ fi vrut sa nu spui asta.
Zilah nu §i-ar fi imaginat ca* mu§chii brajelor,
ce o stringeau cu pasiune, ar fi putut deveni ji
mai duri, dar injelese ca era posibil. Trupul lui
Daniel acumulase energie asemenea unui trasnet
ce este gata sa loveasca.
- N-am vrut sa se intimple astfel. Am vrut sa-ji
dovedesc faptul ca pot fi mai mult decit un simplu
salbatic care nu §tie decit cum sa ia tot ce-i este
la indemina.
Miinile lui deja coborisera §i i§i faceau de lucru
cu fermoarul pantalonilor ei.
- Nici macar nu §tiu daca ma pot purta cu
blindeje cu tine.
- Nu trebuie sa te ginde§ti la asta acum.
N-ar fi avut mare importanja. Mai ales ca era
vorba de el. Era dornica sa-i ofere tot ceea ce
dorea. Voia sa-i implineasca orice dorinj§. Daniel
se lupta sa-i dea jos pantalonii §i lenjeria, cu o
graba plina de disperare. Ramase goala in in-
tuneric. Miinile alergau de-a lungul trupului ei ca §i
cind ar fi dorit sa-i cunoasca fiecare fibra. li min-

<3?Z>
 Iris Johansen

giie sinii mataso§i, apoi cobori in jos, spre abdo­

men. Degetele lui erau fierbinji §i aspre. Fiecare
por se trezi sub atingerea lor. Cobori miinile pe
coapse.
- Zilah, deschide-te pentru mine! Fii a mea!
Acum! Nu mai pot a§tepta.
Zilah simjea ca nici ea nu mai era in stare sa
se stapineasca. Oare cum era posibil ca, in bezna
care o inconjura, sa izbucneasca un foe atit de
mistuitor, ca sa-i opreasca respirajia §i sa-i tul-
bure mintea? Coapsele ei se deschisera cu o
mi§care instinctiva.
Respira adinc, cautind aerul cu disperare, cind
miinile lui o atinsera intr-un fel anume, cu sen-
zualitate, transmijindu-i o dorinja care o facu sa
se cutremure.
- E§ti atit de calda §i de plina de pasiune. A§
vrea atit de mult sa-Ji pot vedea chipul. A§ aprin-
de lumina, dar' nu cred ca mai am puterea s-o
fac
Coapsele se ridicara, oferindu-se intr-o mi§-
care veche de cind lumea.
- §i tu ma dore§ti, Zilah, nu-i a§a? Acum!
Glasul lui era aspru, ragu§it de pasiune.
- AcDrn! rosti cu greu Zilah,
Se simjea cuprinsa de flacari. Cu fiecare res-
pirajie, trupul ii devenea tot mai dureros. Capul i
se mi§ca dintr-o parte in cealalta, in a§teptare.
Intuneric, foe pirjolitor §i pasiune.
v. J
—(V Un zimbet ca o raza de soare
*“

- Este minunat! exclama el.

Zilah i§i dadu seama ca miinile lui nu se mai
plimbau pe trupul ei. Numai intunericul §i focu!
launtric ramasesera vii pentru ea in clipa in care
Daniel se ridica pentru a-§i scoate tot ce mai avea
pe el.
Zilah tremura, cuprinsa de o pasiune dispe-
rata. A§teptarea ii provoca dureri fizice. Stomacul
i se strinsese intr-un mod dureros §i tinjea dupa
mingiierile care ii alintasera trupul mai devreme.
§i deodata miinile mingiietoare revenira, de-
partindu-i coapsele, cu o nerabdare u§or salba­
tica. II simji facind toe trupului sau puternic intre
coapsele ei. In gind vedea acel trup frumos §i
puternic aplecindu-se asupra ei §i imaginea ii pro-
duse o emojie §i mai adinca. Vedea cu ochii minjii
parul auriu ce-i acoperea pieptul puternic §i as-
primea senzuala a chipului sau. Se simjea mica §i
neinsemnata in comparajie cu marejia acelui trup.
Pentru o clipa, o scurta amintire o facu sa se
incordeze. Apoi disparu, deoarece in trecut nu
exista nici cea mai mica asemanare cu experienja
pe care o traia in acel moment. Era ceva nou.
Totul era stralucitor §i pur.
Daniel era din nou magician.
Patrunse in ea cu blindeje, incercind sa nu-i
provoace nici cea mai mica durere. Simjea grija
lui, ca §i tensiunea ce-l stapinea. Respira cu greu,
incercind sa fie tandru §i blind cu ea. Sufletul

------ ;--------^---------Q r > ----------------------- '

 Iris Johansen

femeii straluci cuprins de tandreje. De§i grija cu

care se purta taja de ea II tortura, Daniel incerca
totu§i sa nu se lasa prada pasiunii. §i in acel
| moment, Zilah simji nevoia sa-i ofere toata pa-
! siunea de care era capabila.
Miinile ei se prinsera de' coapsele lui §i unghiile
se infipsera in mu§chii tari.
! - Daniel, vino! Sint a ta!
| Vocea ei era ca un murmur §i coapsele se
| ridicau, cuprinse de o dorinja nestavilita. Era atit
de placut, incit ar fi dorit sa scoata un geam§t,
dar se abjinu. de teama ca Daniel sa nu injeleaga
gre§it.
- Te rog... te rog, Daniel!
- Dumnezeule, Zilah!
Trupul lui era cuprins de un tremur imposibil
de stapinit. Il simjea in trupul ei vibrind, II simjea in
fiecare fibra, in fiecare nerv. Erau impreuna, o sin-
gura fiinji, un singur trup.
| - Cred ca voi rnuri. Niciodata n-am mai simjit
1 a§a ceva! Mi-e teama sa-mi dau friu liber pasiunii.
| N-a§ vrea sa-Ji fac nici cel mai mic rau.
! - Nu-mi vei face nici un rau. Ma simt minunat,
i Daniel!
| - Sper, pentru ca nu ma mai pot controla.
0 forJ§ imposibil de stapinit o tira cu ea.
PStrunse ?i mai adinc in trupul ei, lasindu-se
| pradS pasiunii, §i o poseda cu o furie, cu o infla-
! carare atit de pirjolitoare §\ totu§i atit de dulce,
V------ .------ ---------- ^ 82 ) ---------------- --------- -
 Un zimbet ca o raza de soare

cum nu mai simjise niciodata. 0 ridica u§or, pen­

tru a o simji eft mai strlns lipita de trupul lui, ca §i
cind ar fi dorit sa se cufunde Tn fiinja ei.
Ca prin vis, Zilah auzea vorbele lui, spunTndu-i
crt era de calda, de dulce, ctt de fericit era alin-
tind-o cu vorbe de dragoste, facTndu-i promisiuni
de dragoste. Glasul lui era aspru §i avea salba-
ticia ritmului Tn care se mi§ca trupul lui. Uneori
devenea tandru §i molatic, alteori parea cuprins
de o energie de nestavilit. Zilah Tncerca sa vina Tn
TntTmpinarea lui, dar se simjea cople§ita de forja.
Era ca o furtuna care o Tnalja pe cylmi, purtfnd-o
pe creste §i nelasTnd-o niciodata sa se prabu-
§easca.
Stralucire, putere, forja care nu puteau fi Tn-
frTnte, frumuseje ce nu putea fi umbrita. Nimic din
toate acestea nu puteau sa se stinga. §i totu§i o
clipa disparura. Se facu Tntuneric §i apoi lumina
izbucni din nou. O uimire ce Ti taie respirajia pTna
Tn adTncul fiinjei izbucni Tn jurul ei, apoi o alta §i
Tnca una. Totul cu o intensitate maxima. Puterea
lui Daniel. Era uimitor cTta forja putea exista Tn-
tr-un singur om. AtTta frumuseje §i atTta dorinja, o
dorinja ancestrala care... GTndurile se topira cTnd
fulgerul pasiunii se abatu asupra ei, din nou ab-
sorbind-o Tn Tntregime, ramTnlnd pe lume numai
ea §i barbatul Tn brafele caruia se afla.
Auzi strigatul lui Daniel §i apoi trupul lui se lasa
peste al ei. Inima Ti batea nelini§tita TncTt Ti simjea
V.
 Iris Johansen

bataile pe propriul ei trup. Sau poate erau bataile

inimii ei? Fiind atit de strins imbraji§aji, ii era greu
sa distinga.
- Ji-am fScut vreun rau? intreba el cu blindeje.
N-am vrut sa fiu dur. Cred ca m-am lasat furat de
pasjune.
Sa-i faca rau? Nici nu §tia daca simjise durere
sau riu. Lumea se cutremurase in jurul ei §i sen-
zajiile pe care le traise erau atit de nea§teptate,
inert nu le putea deosebi unele de altele. In mo-
mentul in care Daniel parasi trupul ei, sijn{i o
u§oara durere, dar nu putea spune dace era ade-
varata sau daca era vorba de propriul ei regret ca
o parasise.
- Nu, nu mi-ai facut nici un rau.
- Sigur? E§ti minunata §i am vrut sa ma bucur
de fiecare particica a trupului tau. Imi este tearna
ca numai acesta a fost gindul meu. Data viitoare
voi fi mai atent cu tine. Vezi, eu nu slnt obi?nuit sa
ma port cu blindeje.
- Nu-i nimic! raspunse ea §i in acel moment
simti cit de nepotrivit suna ceea ce spusese. Limba
ii injepeni §i ochii i se umplura de lacrimi. Cum ar
fi putut sa-i explice ce dar minunat ii facuse Da­
niel? Cum putea sa-i spuna ca era, in sfir§it, pe
deplin vindecata? lnsanato§irea ei venise din intu-
nericul acelei grote, venise cu blindeje, din timpuri
imemoriale. Nevoia ei de a oferi caldura §i lini§te
sufletului §i trupului zbuciumat al lui Daniel, if~in-
V.
 Un zimbet ca o raza de soare

suflase §i caldura cu care i§i oferise trupul. Se

oferise, §i aceasta era cheia spre vindecare. Era
minunat sa oferi. Era un act de iubire. Buzele ei
se Tntredeschisera, zTmbind cu tandrefe spre bar-
batul aflat Tn Tntuneric, alaturi de ea. Daniel Ti oferise
frumuseje §i pasiune. Fusese aspru §i pasionat
ca o mare furtunoasa §i totu§i nu doar luase, ci §i
oferise iubire §i caldura. Oare de ce era Tngri-
jorat?
- Erai atTt de agitatl spuse ea cu blTndeJe.
Trupul barbatului se Tncorda. MTna lui, care pTna
atunci Ti oferise mingiiere, Tnjepeni.
- §i {i-a fost mila de mine, spuse el. Bleste-
mata de mila!
- Nu! Adica da! Am vrut sa te ajut. Dar eu
am...
Se departase brusc de ea, tragTndu-§i hainele
pe el.
- Ba da. Ji-a fost mila de mine. Chiar mi-ai
spus ca e§ti recunoscatoare. Atit de recunosca-
toare, inert ai oferit unui tip ca mine un mic daf.
- Un dar. Eu nu ofer asemenea daruri, Tncerca
Zilah sa-§i pastreze calmul. Glasul ei purta o um­
bra de durere.
- Indiferent de ceea ce crezi, nu sTnt o tTrfa.
- Dumnezeuie! lar am reu§it sa spun o prostie.
Lumina lanterhei se aprinse brusc §i-l vazu pe
Daniel Tngenuncheat Tn fa{a ei. Era Tmbracat, lip-
sindu-i numai cama§a.

<m >
 Iris Johansen

Parul rava§it arata ca un foe abator §i ochii lui

tradau o spaima §i o preocupare, greu de banuit
launom cael.
- Te-am jignit, nu-i a§a? Imi pare rau. Cred ca
mindria mea este de vina. N-am suportat gindul
ca am inspirat mila. Imi stirne§te prea multe amin-
tiri neplacute.
\ -Amintiri?
Lumina lanternei arunca umbre ciudate pe
umerii lui goi.
- De la virsta de §ase ani am ramas singur pe
lume. §i Jin sa te asigur ca asta nu ajuta pe ni-
meni sa fie draguj cind este vorba sa i se ofere
ceva.
Privirile lui alunecara pe trupul femeii cu aceea§i
caldura §i pasiune cu care miinile lui o facusera
mai devreme. I§i umezi buzele uscate §i continua:
- Pe de alta parte, cred ca s-ar putea sa-mi
schimb parerea In aceasta privinja, avind in ve-
dere situdjia in care ma aflu. E§ti minunata, Zilah!
- Nu pari a fi prea hotarit, spuse ea zjmbind.
- Ba da, sint. Sint la fel de stabil, sigur §i ho-
tarit ca §i Steaua Polara. Odata ce mi-am hotarit
soarta, nu-mi mai schimb direcjia. Sa nu uiji!
Zilah se simjea prinsa din nou in mrejele acelui
farmec interior, care era stirnit de privirile lui Da­
niel. f§i desprinse privirile de pe chipul lui cu un
mare efort de voinja.
- Nu voi uita, reu§i sa raspunda.
 Un zfmbet ca o raza de soare

Brusc, se simjea nefiresc de timida. Era ciudat

ca, dupa experienja traita impreuna, ea avea
asemenea sentimente. Intinse mina dupa cama§a
pe care i-o oferise Daniel §i o imbraca cu gesturi
grabite. . ' .
- Nu te-a§ fi confundat cu o persoana care ar
fi putut avea nevoie de acte de'caritate. Am vrut
doar sa-Ji fiu de ajutor. §i continuu sa gindesc la
fel, spuse ea, inaljind din nou privirile, in timp ce
se imbraca in graba.
- Indifefent de ce vei gindi, eu voi continua
sa-mi pastrez parerile. Dupa cum {i-am mai spus,
uneori pofi da dovada de mare prostie, Daniel.
- Prostie? Ce dracului vrei sa spui? Ce faci?
O privea uimit §i incruntat, in timp ce Zilah
stringea toate lucrurile §i le punea in rucsac.
- Impachetez. Ie§im de aici. la foia de cort §i
lanterna, te rog!
Spunind acestea, porni tiri§ spre iefire.
- Zilah, intoarce-te! Inceteaza!
- Nici gind! spuse ea, continuindu-§i drumul.
Daca e§ti atit de hotarit sa-mi oferi paza §i si-
. guranja, atunci va trebui s-o faci sub cerul liber.
Il auzi miriind ceva nervos in urma ei, dar nu
lua in seama agitajia lui. In momentul in care da-
duse la o parte baricada ridicata de el la intrarea
in grota, Daniel ajunse linga ea.
Era furios §i supararea i se citea pe chip.
- E o nebunie, Zilah. intoarce-te imediat!

!------------— C m ~ > ---------- :---------------- '

 Iris Johansen

- Ca sa-mi petrec noaptea, facindu-mi griji

pentru tine? §tii foarte bine ca daca eu nu a§ fi
fost, tu ai.fi ramas sub cerul liber.
- Sa-Ji faci griji pentru mine? intreba el uimit.
- Da, exact, Cred ca de acum inainte se va
intimpla sa-mi fac griji in privinja ta. Daca vei avea
bunavoinja sa te a§ezi, vom putea sa stingem
lanterna. Avind in vedere teama ta ca Hassan
ne-ar putea descoperi, cred ca te porji fara nici,
un pic de prevedere.
- Zilah, e§ti total... incerca el sa spuna, a§e-
zindu-se alaturi de ea.
li puse mina la gura cu un gest cald.
- Vrei sa-ji spun ce m-a invajat David Brad­
ford, cu mult timp in urma, cind am trecut printr-o
situajie dificila? Mi-a spus a§a: „Nu pretind ca pot
sa injeleg durerea ta. Toji trecem prin necazuri §i
dureri, mai greu sau mai u§or, in funcjie de firea
fiecaruia, dar daca imi vei da voie, voi imparti cu
tine aceasta suferinja. Deschide-Ji sufletul. impar-
ta§e§te-mi durerea ta §i vom incerca impreuna sa
ie§im la liman. A§a trebuie sa fie intre prieteni".
Privirea ei era incarcata cu pasiune.
- §i noi sintem prieteni, Daniel. In ciuda tuturor
celor intimplate in grota, §tiu ca nu am nici un
drept sa cer mai mult de la tine. Nu vreau sa te
simji raspunzator. §tiu ca nu sint o fiinja im-
portanta in viaja ta §i ca, probabil, ai fi reacjionat
la fel in prezenja oricarei alte femei. Pentru un
V
 Un zimbet ca o raza de soare
r~Q
barbat, actul in sine are o implicate emojionaia
mai mica decrt pentru o femeie. Dar prietenia nu
dispare, continua ea cu glas tremurator. N-am fi
putut trece prin toate intimplarile zilei ce abia s-a
terminat, daca nu am fi depa§it anumite bariere
existent'e de obicei intre oameni. A§a ca, fie ca
vrei sau nu, sintem impreuna in adeea§i barca,
Daniel.
I§i a§eza capul pe umarul lui, cu increderea §i
sinceritatea unui copil.,
Daniel stinse lumina §i ramase tacut pentru
citeva momente.
- Cred... cred ca-mi place ceea ce spui. Vechi
prieteni, murmura el §i mina lui incepu sa-i mingiie
parul, ^
- Perfect. Acum hai sa ne culcam §i miine vom
incerca sa ne gindim la Hassan, il indemna ea.
- Cum doriji, doamna, raspunse el vesel.
Zilah traia sentimente §i situajii cu totul noi. Era
minunat sa te simji dorita cu atita pasiune. Ani in
§ir, ea fusese cea care avusese permanent ne­
voie de ajutor. Fiecare dintre cei aflaji in jurul ei se
purtasera ca §i cind ar fi fost un obiect deosebit de
fragil care, de§i reparat, trebuie atins intotdeauna
cu cea mai mare delicateje. Dar alaturi de Daniel
simfea ca devenea tot mai puternica. Putea oferi
alinare. Era placut sa §tie ca, in ciuda forfei §i
agresivitajii pe care o afi§a, erau momente cind
Daniel era cel care avea nevoie de ajutorul ei.
v < ir >
 Iris Johansen

Zilah se lasa furata de somn imediat, dar Da­

niel nu facu nici cea mai mica incercare de a
adormi. Avfnd arma la indemina, se simjea in si-
guranja, dar nu avea nici cea mai mica intense sa
o expuna pe Zilah vreunui pericol. Era hotarit sa
ramina treaz pina in zori §i s-o pazeasca cu cea
mai mare grija. Zimbi §i o saruta u§or pe frunte.
Nimic important O fiinja lipsita de importanja.
A§a se exprimase ea pentru a descrie o ex-
perienja care ii zdruncinase profund existenja.
Incercase din rasputeri sa para injelegatoare, so-
fisticata, insa el se simjise sff§iat de tandreje §i de
indignare cind ea ii vorbise cu seriozitate despre
experienja sexuala §i despre semnificajia ei pen­
tru el. Poate daca s-ar fi referit la trecutul lui, n-ar
fi gre§it, dar in ceea ce o privea pe ea §i sen-
timentele traite alaturi de ea, se in§ela amarnic,
§i totu§i, nu trebuia sa se a§tepte ca §i ea sa
imparta§easca acelea§i sentimente. Simjise cum,
de fapt, batuse in retragere atunci cind ii ceruse
sa nu simta legat de ea. Cum se putea a§tepta
s-o vada gindind altfel, cind se purtase cu ea cu
mai pujina delicateje decit obi§nuia sa se poarte
cu celelalte femei cu care imparjea momente de
pasiune trecatoare. I§i pierduse stapinirea de sine
§i fOsese mai mult decrt norocos ca Zilah nu-l
* respinsese. Avea nevoie de un ragaz, §i daca Da­
niel dorea s-o vada venind la el de bunavoie,
atunci trebuia sa-i ofere acel ragaz. In momentul
v.
 Un zfmbet ca o raza de soare

tn care ea incepuse sa strfnga lucrurile din grata,

fusese la un pas de a face, din nou, dragoste cu
ea. Era o nebunie §i totu§i o nebgnie atit de
dulce, de promijatoare.
i§i sprijini capul de peretele de sttnca §i respira
aerul cald, plin de aromele ce se ridicau din tufele
de tamarisc. O strinse pe Zilah la pieptul sau §i se
simji un om teribil de norocos, mult mai norocos
decit fusese vreodata tn tntreaga lui existenja.
Pentru prima data, dupa mulji ani, a§tepta cu
nerabdare sa vada ce avea sa-i aduca viitorul;
a§tepta, mai ales, acel moment ctnd „vechea“ lui
prietena avea sa tnfeleaga ca, de fapt, era §i iu­
bita lui.

V
 Iris Johansen

'fLapitolul 4

Zilah se trezi inainte de ivirea zorilor. Brajele lui

Daniel nu o mai inconjurau~§i vazu silueta lui
puternica aplecata asupra ei.
- Trebuie sa ma trezesc? Nici macar nu s-a
luminat!
- Da, dar curind se vor ivi zorile. Pina ne spa-
lam §i stringem, se va lumina §i vom putea pomi
la drum. Vom avea doua ore bune de drum pina
vom ajunge la tabara §eicului El Kabbar §i vreau
sa fim acolo inainte ca soarele sa se ridice sus pe
cer, Dupa ce vom parasi dealurile, ne vonrafla
din nou in de§ert. De ce nu te duci la izvor? Intre
timp, eu voi stringe, spuse el, oferindu-i lanterna
cea mica.
- A§a voi face, raspunse ea, intinzindu-se
somnoroasa.
Se ridica §i gemu u§or sim{irpdu-se amenta, cu
fiecare mu§chi vibrind dureros.
- Imi trebuie timp pentru a reu§i sa ma dez-
 Un zimbet c a o raza de soare

morfesc. Cred ca e bine sa incerc de pe acum.

Aprinse lanterna §i o Indrepta asupra lui Daniel
§i, ca de obicei, tresari privindu-l. Parul lui.de un
ro§u-auriu, era ciufulit §i prin tricoul in care era
imbracat vedea parul matasos ce-i acoperea piep­
tul. In ciuda vitalitajii pe care o emana trupul lui,
chipul trada semne de oboseala, in special in
jurul ochilor.
- N-ai dormit deloc, nu-i a§a? intreba ea.
- E§ti o povara minunata §i m-am gindit sa
profit de placerea de a te simfi cit mai mult timp
alaturi de mine. Sper ca ma vei injelege ca nu
Ji-am ascultat ordjnul, scumpa mea.
- Ca §i cind ar avea important daca te iert
sau nu. Este limpede pentru mine, Daniel, ca tu
nu |tii sa acjionezi ca membru al unei echipe.
Incerca sa zimbeasca, dupa care incepu sa
coboare dealul.
- Clancy n-ar fi trimis intr-o asemenea misiune
un om care acjioneaza mai bine in echipa decit
singur, spuse el cu ochi stralucitpri. §i daca nu
m-ar fi trimis pe mine, ifi dai seama ce pierdere ar
fi fost pentru noi amindoi?
Oprindu-se din drum, Zilah spuse:
- Bombe §i explozii, pericolul d e a fi omor^i,
urmarirea terori§tilor. Trebuie sa recunosc faptul
ca nu a existat nici un moment de plictiseala.
Viaja imi va parea" u§or monotona cind toate
acestea se vor sfir§i.
 Iris Johansen

- Deci, va trebui sa gasesc ceva care sa-|i

invioreze viaja. Am ctteva idei pe care s-ar putea
sa le consideri atragatoare. Ai uitat luminarile ro­
mane?
- Nu, nu am uitat. §i am uitat sa-ji spun ca
focurile de artificii nu sint u§or de trecut cu ve-
derea.
Porni din nou §i cind ajunse la piriu inca mai
zimbea. Ingenunche pe pietrele aflate pe malul
piriului. De cind se afla alaturi de Daniel zimbea
mai des ca de obicei. Oare ciji ani trecusera de
cind nu se mai bucurase deplin de'donnja de a
trai? Crezuse ca experienfa nefericita prin care
trecuse secase izvorul bucuriilor, dar spre uimirea ei
muljumirea §i increderea puneau stapinire pe ea.
Se folosi de batista pentru a se spala pe faja
§i pe git §i se gindi cu nostalgie la proSoapele ei
moi §i placute, la periuja de dinji §i la du§urile
fierbinji...
Scoase un Jipat de durere.
Durerea o orbi. Era naucitoare §\, pentru citeva
clipe, nu injelese ce o provocase. li alerga in tot
trupul, il sfredelea §i se trfzi hohotind.
- Zilah, pentru Dumnezeu, ce se intimpla?
Daniel ingenunche alaturi de ea. Lua lanterna
cazuta §i o plimba in jurul ei, cu arma pregatita.
- Nu §tiu. Durerea!
Lacrimile ii §iroiau pe fa{a.
- Unde?

< Z yZ >
 Un zimbet ca o raza de soare

Incerca sa se srnulga din amejeala care o cu-

prindea §i se zbatu sa-§i dea seama de unde
venea acea durere.
- Glezna mea cea dreapta, cred.
Se agaja de umerii lui.
- Nu §tiu. Lini§te§te-te!
I§i plimba lanterna de-a lungul piciorului ei.
- Dumnezeuie!
- Ce s-a intimplat?
Glasul lui era atit de inspaimintat, Tnctt, luptin-
du-se cu raul care o cuprindea, incerca sa pri-
veasca peste umar. Vazu o creatura urrta, cum nu
mai vazuse niciodata, tirindu-se pe pantalonul ei.
Daniel se folosi de arma pentru a jndeparta
insecta enorma §i o tngropa sub pietre. Se ridici,
puse arma pe umar §i o ridica pe Zilah. Se in-
dreptara spre grota.
- Era un scorpion, nu-i a§a?
- Da, un scorpion. De obicei, nu le place sa
stea attt de .aproape de apa. Cred ca s-a tint de
sub pietre §i s-a agafat de pantaloni.
- Stnt foarte otravitori! Voi muri, Daniel?
—Islu, Dumnezeuie, nici sa nu te gtnde§ti la a§a
ceva, iubita mea! Nu Ji se vatnttmpla nimic rau!
- Dar s-a tnttmplat. Era tngrozitor de urit.
- Taci, Zilah! Vei trece cu bine de toate aces-
tea. Nu te mai gtndi la el.
0 a§eza pe pamtnt §i o sprijini de peretele de
stinca. Ingeriunche alaturi de ea §i ridica pan-

-----------------• 95 ---
 Iris Johansen

talonul. Respira adinc pentru a se lini§ti. Glezna

lui Zilah era deja umflata. li scoase pantoful de
tenis §i §oseta.
- Unde este batista?
Nu a§tepta raSpunsul §i cind o zari tn mina lui
Zilah i-o lua.
- Trebuie sa-Ji leg piciorul, nu foarte strins, dar
trebuie sa impiedicam otrava sa se impra§tie. Voi
controla din cind in cind piciorul §i daca voi vedea
modificari de culoare ale pielii, voi mai slabi strin-
soarea. Trebuie sa impiedicam veninul sa se im-
pra§tie tn restul trupului, mai inainte de a ajunge
la doctor. Durerea va mai slabi din intensitate, dar
va aparee febra. Te rog sa nu te la§i cuprinsa de
spaima.
- Se pare ca §tii cite ceva despre mu§caturile
scorpionilor. Toji agenjii lui Clancy sint atit de
bine pregatiji? intreba Zilah, zimbind cu greutate.
- Am invajat din proprie experienja, spuse Da­
niel, l§sindu-i in jos pantalonul. Una dintre pla-
cerile nemernrcilor care m-au Jinut prizonier era
aceea de a-mi strecura un scorpion sau un §arpe
in coliba, dupa care ma urmareau sa vada cum
ma luptam sa scap de ei. Cind am fost eliberat,
am incercat sa aflu tot ce se putea §ti despre
toate animalele purtatoare de venin. N-am vrut sa
ma mai simt niciodata lipsit de aparare §i neputin-
cios in faja lor.
Bietul Daniel! Prin ce experienja oribila tre-

C
 Un zimbet ca o raza c<e soare
f
cuse! Oare cite altele mai existau in trecutul lui?
Dusese o viaja grea, era un barbat aspru, insa cu
toate acestea avea o tandreje §i o sensibilitate
ie§ite din comun §i un umor contagios.
Zilah simjea cum ii era tot mai gfeu sa se con-
centreze din cauza durerii.
- Imi pare rau, murmura cu greu.
- De ce? intreba el surprins.
Privindu-I cu atenjie, fu convinsa ca nu injelegea.
De cite ori trecuse printr-o experienja nefericita
incercase sa traga invajaminte pentru viitor. A§a
fnfelegea el sa traiasca.
- Durerea §i amaraciunisa... Pur §i simplu, imi
pare rau! reu§i sa spuna.
Daniel se sufoca. Ea era cea care suferea o
durere cumplita §i totu§i i§i facea griji din pricina
lui. li mingiie obrazul §i spuse:
- Chiar a§a? Te rog sa nu-Ji faci probleme!
Totul va fi bine. Ji-am spus vreodata cit de mult
imi place sa te vad zimbind? Zimbetul tau imi
aminte§te de caldura verii §i de tot ce este frumos
in viata. Nu te-am vazut rizind pina acum §i abia
a§tept s-o faci.
Se apleca §i o saruta in fuga.
- Eu am supraviejuit, §i la fel vei face §i tu. IJi
promit, Zilah.
- Ce faci? intreba ea cind il vazu aplecindu-se
§i luind-o in brafe.
- Acesta este un procedeu al pompierilor, zise

<JE>
 Iris Johansen

el, a§ezind-o pe umarul lui. Trebuie sa ma mi§c cit

se poate de repede §i aceasta este solujia cea
mai buna in acest moment, §i cea mai u§oara
metoda de a te duce §i pe tine. Voi lasa rucsacul
aici. Imediat ce vom parasi zona deluroasa iji voi
schimba pozijia, incercind sa-Ji ofer un'a mai co-
moda.
- Da’ i|i va fi imposibij sa ma duci pe o distanja
atit.de lunga. Lasa-ma sa incerc sa merg.
O lovi in gluma peste fese §i spuse:
- Taci! Pot sa fac ceea ce vreau sa fac. Eu
hotarasc §i dupa cit se pare.amindoi am ajuns la
concluzia ca nu §tiu sa joc in echipa. Acum te rog
sa stai lini§tita §i sa te ginde§ti la lucruri vesele. In
ceea ce ma prive§te, nu-Ji permit sa faci altceva.
- Cred ca vom avea nevoie de cele mai bune
ginduri pe care le putem fura, imprumuta sau, pur
§i simpiu, cer§i in aceste momente, spuse Zilah
cu glas moale, visator §i poate nici atit nu va fi
de-ajuns.
- Va fi suficient, spuse Daniel aspru. Voi face
in a§a fel, incit a§a sa fie.
- Sper ca...
Dar Zilah i§i pierdu cuno§tinJa inainte de a mai
apuca sa spuna ceea ce gindea.

- ( 98 >
 Un zimbet ca o raza de spare

Ochii albaftri ca turcoazele. Aveau o stralucire

rece pe chipul intunecat al strainului care o pri­
vea. Red. Privirile lui Zilah se agajara de cele ale
ochilor alba§tri, cu disperare. Intreagst. lume era in
flacari §i numai in privirile acelea albastre gasea
un strop de racoare. Vocea lui era rece, dar pa­
rea u§or amuzata.
- Crede-ma, Daniel, ca injeleg cit este de bol­
nava aceasta femeie, dar crezi ca este necesar sa
reacjionezi cu asemenea violenfa? Paznicul s-a
pltns ca a fost la un pas de moarte, sub ame-
ninjarea armei tale.
- N-am intenlionat sa-l impu§c, spuse Daniel
posomortt. Am vrut sa-i atrag atenjia, cind am
injeles ca nu vrea sa opreasca. Daca a§ fi vrut
sa-l impu§c nu a§ fi gre§it Jinta.
Zilah II auzea pe Daniel vorbind §i glasul lui
venea de undeva de departe, in timp ce era pur-
tata pe un drum ce ii parea interminabil, prin
incaperi cu mozaic pe jos §i cu ferestre inalte,
prin care patrundea o lumina puternica ce-i ranea
ochii.
- Trebuie sa recuno§ti ca aspectul tau este
destul de aproape de cel al unui salbatic. Abdul
nu este un om deosebit de curajos §i asemenea
intmnplari tl tulbura peste masura. Te-a luat drept
un bandit, probabil.
- In general, bandijii nu bat tinutul carind femei
lipsite de cuno§tinta. E un timpit, omul,tau!

------------ ----------- C ^ D -------------:-----------'

 Iris Johansen

- Poate, spuse omul cu ochi de culoarea tur-

coazelor. Totu§i, este un supraveghetor excelent.
Nu poji sa ceri unui om sa aiba toate calitajile.
- Hei, Philip, lasa prostiile! §tii foarte bine ca
atunci cind vrei tu ceva ori objii ceea ce dore§ti,
ori arunci intreagajume in aer.
- Da, imi pare viaja mai placuta in asemenea
condijii. Domni§oara Dabala pare a fi foarte bol­
nava. A fost impu§cata cind ai scapat-o din miinile
terori§tilor?
- A fost mu§cata de un scorpion. A indurat
dureri cumplite in ultimele doua ore §i §i-a pierdut
de citeva ori cuno§tinJa. Are febra mare. Imediat
ce o voi vedea a§ezata in pat, voi pleca in cau-
tarea medicului.
- L-am §i chemat. l-am spi/s lui Raoul sa tele-
foneze doctorului Madchen, dupa ce mi s-a spus
ca ai intrat in curtea mea ca o vijelie, purtind in
braje o femeie fara cuno§tinja. fn curind va sosi
aici.
- Are nevoie de ser.
- Avem aici in camera de prim-ajutor. li voi
cere lui Raoul sa verifice daca mai este inca utili-
zabil, daca nu, voi trimite pe cineva sa aduca o
fiola din dispensarul doctorului Madchen.
- Perfect. Incearca sa rezi§ti Zilah, aproape
am reu§it;,o incuraja el.
✓O a§ezara intr-un pat cu cearceafuri reci §i
matasoase, a caror atingere fu ca o binecuvintare
V
 Un zimbet ca o raza de soare

pentru trupul ei torturat de febra.

Zilah incerca sa zimbeasca, dar pina §i un zimbet
parea sa-i provoace durere. Inchise ochii, obo-
sita, pentru a impiedica jumina atit de puternica
sa-i provoace noi dureri. II auzi pe Daniel spunind
ceva cu furie in glas, dar nu acorda im portant
vorbelor lui. Se obi§nuise sa-l auda murmurind cu
furie, in barba, de cite ori se infuria. In acel mo­
ment glasul lui ii aduse alinare §i se simjea pro-
tejata, ca un pui de grizzly in prezenja mamei
sale.
- Ai spus ca §tii cine este- domni§oara §i ai
vorbit despre fuga ei din miinile terori§tilor. Cine
Ji-a vorbit despre toate acestea?
- Prietenul tau, Clancy Donahue, a devenit
ingrijorat, vazind ca nu ai intrat in legatura cu el
noaptea trecuta, a§a cum era stabilit. Era hotarrt
sa vina aici, in cazul in care aveai nevoie de el.
Mi-a oferit toate amanuntele micii tale aventuri.
Cred ca a fost interesanta acjiunea. Exact genul
care te bine dispune. ^
- Da, foarte interesanta §i amuzanta, aproba
Daniel cu glas acid. Data viitoare, cind voi mai>
face o asemenea plimbare, nu voi uita sa te invit.
Unde dracu’ este doctorul?
Zilah simji miinile lui desfacindu-i nasturii ca-
ma§ii. Chiar §i cu ochii inchi§i recuno§tea atin­
gerea miinilor lui.
- Rabdarea nu este una dintre calitafile tale,
— —---:-------rioP) . ------ "
 Iris Johansen

Daniel, Abia au trecut citeva minute de dnd Ji-am

spus ca am trimis dupa doctor.
- Da, §i au trecut doua ore de cind scorpionul
a mu§cat-o. Trebuie sa i se faca un antidot ime­
diat.
- Sose§te §i doctorul imediat. L-am intiln'it in
holul de la intrare, se auzi o voce grava, autoritara
§i oarecum cunoscuta lui Zilah. S-a oprit sa dea
un telefon la palatul lui Karim Ben Ra§id pentru a
lua legatura cu mama lui Zilah. Vrea sa §tie de
bolile de care a suferit Zilah. Cum se simte? Da­
niel, eu ti-am cerut s-o scoji din miinile terori§tilor,
nu s-o aduci impu§cata.
- Mii de draci, Clancy, am eliberat-o, dar nu
este ranita de gloanfe, ci injepata de scorpion.
Acum ar fj mai bine sa aduci medicul aici, pentru
ca daca incerc eu sa-l aduc voi face risipa de
diplomajie.
Clancy, deci. In mod sigur Clancy Donahue.
Fusese foarte bun §i atent cu ea in trecut §i ar fi
vrut s i fie in stare sa deschida ochii §i sa-l salute.
Dar cind deschise ochii, nu vazu decit citeva
siluete luate dintr-o picture suprarealista §i aduse
alaturi de patul ei. Pareau intunecate §i oarecum
ameninfatoare. In mintea ei o amintire paru sa
reinvie §i spaima puse stapinire pe ea. De ce spe-
rase ca ar fi putut fi in siguranja? Niciodata nu
avea sa se afle in siguranja. Niciodata.
- Daniel! Daniel?! striga speriata.

< w >
—f Un zimbet ca o raza de soare

- Nu-ji fie teama! Sint alaturi tie tine, spuse

una dintre umbre, aplecindu-se asupra 6i. .
- Nu! Te rog, nu ma atinge!
Brusc, simfr o noua durere §i i§i prinse sto-
macul cu amindoua miinile^
- Ce se intimpla? auzi glasul unui barbat.
Parea a fi glasul lui Daniel, dar cum putea fi sigura
ca n-o pacaleau din nou? Se mai intimplase §i
altadata.
- Ce se intimpla cu ea?
- Cred ca veninul ii provoaca noi dureri, spuse
o voce necunoscuta ei, cu un u§or accent ger­
man. Nu este ceva neobi§nuit.
Era glasul unei siluete' mici de inaljime, o
umbra aproape rotunda.
- Servitorul mi-a spus ca a in^epat-oun scor­
pion in glezna dreapta.
- Nu mai sta s-o analizezi ca pe un gindac sub
microscop! Fa ceva sa o scapi de dureri!
Glasul celui care vorbise. parea a fi foarte in-
grijorat. Dar totdeauna era a§a la inceput. Blinzi,
amabili, cu glasuri dulci §i vesele. Nu trebuia sa
se lase pacalita §i sa-i creada prietenii ei.. Nu le
pasa de suferinja ej. Era o arma pe care o folo-
seau pentru a o determina sa faca tot ceea ce
doreau ei.
Omul cu accent german ridica din umeri.
- Voiam sa-i administrez serul mai intii.!
Disparu din cimpul ei vizual §i apoi se intoarse,
{103 y
 Iris Johansen

apropiindu-se de ea §i purtind ceva in mina. Acul

straluceacu rautate, aducator de moarte. Acum!
Jipa. incerca sa se ridice, dar era mult prea
slabita. Probabil Ti dadusera ceva mai inainte; un
drog poate! Uneori, nu reu§ea sa-§i mai amin-
teasca ceea ce se Intimpla. Se strrnse ca un ani­
mal inspaimintat.
- Nu! Nu vreau! Va rog! \
- Zilah, pentru Dumnezeu! Nu este. decft mor-
fina. Iji va calma durerea, spunea omul a carui
voce semana cu a luf Daniel.
- Fara injecjii! Va rogj Este rau! Este atit de
rau. Nu-i lasaji sa-mi faca rau din nou.
- Dumnezeuie! murmura Clancy! Doamne
Dumnezeuie!
Dar nu era Clancy. Trebuia sa Jina minte acest
lucru. Era doar unul dintre ei.
- Asta-i tot ce gase§ti sa spui? intreba omul cu
vocea lui Daniel. Nu mai suport. De ce se teme de
noi? a
- I§i aminte§te lucruri din trecut, raspunse as-
pru Clancy. §i chiar §i mie imi este greu sa mai
rezist.
- Trebuie s-o finefi nemi§cata, se auzi glasul
nervos al doctorului Madchen. Delireaza §i va
rupe acul, mi§cindu-se. S-ar putea s-o ranesc.
- O voi Jine eu, spuse omul cu ochi ca tur-
coazele. Daniel, tu Jine-i brajul celalalt.
Se aruncara asupra ei cu viteza fulgerului. Era
v
 Un zimbet ca o raza de soare

neputincioasa. Se lupta totu§i, gifiind de spaima.

- Va rog, daji-mi drumul. Nu-mi faceji nici un
rau, va rog! De ce va purtaji a§a? Vreau sa merg
acasai
Lacrimile continuau pe taja ei §i continua sa se
lupte.
- Lini§te§te-te! Totuf va fi bine! Nimeni nu-Ji
vrea raul! Vrei sa-i faci injecjia sau mai stai mult?
striga glasul care semana cu Daniel.
Durerea cunoscuta ii rascoli umarul. Se in­
timpla totul din nou. Disperarea cre§tea in ea.
Inceta sa mai lupte. Acul disparu §iincepu sa se
piarda intr-o ceaja tot mai pufoasa, mai adinca.
Lacrimile continuau sa-i curga pe faja §i nu facea
nici o incercare de a le opri.
Chipul lui Daniel era o expresie vie a temerilor
care il bintuiau. Oare cum reu§isera sa gaseasca
un barbat care sa semene atit de bine cu Daniel?
Pentru ca omul acela nu putea fi Daniel. El n-ar fi
tradat-o niciodata. Omul o ajuta sa-§i gaseasca o
pozijie mai comoda in pat §i ii lasa brajele libere.
Era sigur ca nu mai era in stare sa lupte impotriva
lor. Intotdeauna §tiau cind se intimpla a§a ceva.
- Te rog, nu mai plinge! Lacrimile tale imi sfi§ie
sufletul!
Zilah i§i scutura capul §i inchise ochii pentru a
nu mai vedea imaginea fejei care o tradase.
- Vreau sa merg acasa. Doar atit vreau. Va
rog, lasaji-ma sa merg acasa.
J
 Iris Johansen

Respirajia ei devenise mai adinca §i mai lini§-

tita.
- Este incon§tienta. Acum fi voi administra se-
rul antivenin, cu permisiunea dumitale, spuse el,
ridictnd sprincenele in semn de intrebare fa|a de
Daniel.
Daniel se apropie §i mina lui se strinse in jurul
gitului micujului doctor. '
- N-am dispozijia necesara pentru a rabda saf-
casmul dumitale. Te mai intreb inca o data: i§i va
reveni?
Doctorul Madchen strinse din djnfi.
- Nu vad de ce nu §i-ar reveni. In zilele noastre
sint fbarte pujini cei care mor din asemenea
cauze. S-ar putea .ca in urmatoarele zile sa se
simta slablta. Totu§i, daca sint lasat s-o ingrijesc,
s-ar putea sa-§i revina mai curind.
Philip El Kabbar se incrunta §i spuse:
- Daniel, ia mina de pe doctor! tmi cer scuze,
doctore Madchen. Daniel este teribil de ingrijorat
in acest moment. '
Ochii lui verzi-alba§tri incepura sa straluceasca
dintr-o data.
- Ar trebui totu§i sa fii recunoscator ca n-a tras
in dumrleata, a§a cum s-a intimplat cu Abdul.
Uneori, in anumite situajii, se intimpla sa devina
violent. ^
Mina lui Daniel se descle§ta lent de pe gitul
doctorului. Facu un pas inapoi.
v J
 Un zimbet ca o raza de soare

- Sa nu uiji ceea ce ai aflat §i sa-Ji amintefti tn

timpul ctt o vei avea ca pacienta. Vreau s-o vad
din nou sanatoasa. Ai auzit, doctore? Sanatoasa.
Ochii lui straluceau salbatic pe faja alba.
- Atunci ie§i din camera §i lasa-ma sa ma
ocup de ea, spuse doctorul.
Se tntgarse spre Philip §i se adresa numai
acestuia:
- V-a§ fi repunoscator daca l-aji scoate pe acest
om din tncapere; nu accept sa-mi fac meseria
sub ameninjarea lui.
- Daniel, hai sS mergem! Avem nevoie amtndoi
de o bautura tare, spuse Clancy cu glas surprin-
zator de blind. Este mai bine pentru Zilah daca nu
stai tn calea doctorului §i tl la§i sa-§i faca meseria.
N-am-§tiut ctt de grea a fost aceasta misiune a ta.
Simt neaparat nevoia sa beau ceva.
- Grea? Da, adevarat, raspunse Daniel, frema-
ttnd. Ma simt ca §i ctnd a§ fi fost tocat. Ce dra-
cului se tnttmpla, de reacjioneaza tn felul acesta?
Doar §tie foarte bine ca nu a§ fi tn stare sa-i fac
nici cel mai mic rau. -Doamne, cel pujin ar trebui
sa §tie.
- Delira, raspunse Philip, Este un motiv serios.
Daniel dadu din cap neputincios.
- Nu se poate. Nu este suficient. §i cred ca tu
ai §tiut totul de la bun inceput, spuse el, ajintin-
du-§i privirile asupra lui Clancy.
- Mi-e teama ca ai dreptate. Dumnezeu §tle crt

'--------- ' --------- 'O? -------------------------- --

 Iris Johansen

a§ fi dorit sa fie altfel. Incep sa ma simt rau, spuse

Clancy obosit,
- Trebuie sa stam de vorba, TI lua Daniel de
braj. §i cred ca ideea de a bea ceva tare este
excelenta. Philip, vii §i tu?
- Mai tirziu, raspunse Philip El Kabbar. Zim­
betul lui era cald. Voi veghea asupra micujei tale
Comori, Daniel. Voi avea grija sa nu i se intimple
nici un rau.
- Sint convins. Ne gase§ti Tn birou, spuse Da­
niel posac.
- Niciodata n-a§ fi crezut c i voi vedea o pan-
tera ca El Kabbar, jucTnd rolul unei infirmiere plina
de solicitudine, murmurS Clancy cind pornira
spre birou.
- Am auzit ca fefinele fac minuni dnd este
vorba sa le pazeasca pe cele tiner& aflate Tn grija
lor. §i Philip nu este numai o pantera, ci §i prie­
tenul meu foarte apropiat.
- Cine se aseamana se aduni. Nici unul din
voi nu poate fi considerat'un tip bltnd, raspunse
Clancy sec.
- Este valabila §i pentru tine aceasta afirmajie,
nu se lasa Daniel dator cu Un raspuns.
li arata apoi lui Clancy u§a biroului §1-1 invita sa
intre.
- Daca ai fi mai bITnd, nu ai lucra Tn aceasta
meserie, continue el. §tiu cS-l Tnjelegi foarte bine
pe Philip.

<J08>
 — Un zimbet ca o raza de soare

Clancy ridica din umeri, privindu-l pe Daniel

j Indreptindu-se spre un dulapior. Cizmele lui pra-
fuite se afundau in covorul gros, elegant, o capo-
dopera persana.
- Eu injeleg foarte bine aceasta latura a firii lui.
Sint doar pujin ingrijorat de forja pe care o emana.
Ar putea deveni un du§man foarte periculos pen-
! tru. Alex, daca ar dori acest lucru.
| - Nu va dori acest lucru atita timp cit Alex nu
j se va amesteca in drepturile teritoriale ale lui Philip,
j a§a ca nu trebuie sa fii ingrijorat. Vrei un coniac?
| Clancy aproba din cap §i continua sa discute
I problema care-1 framinta. .
- Noaptea trecuta, cind m-a vazut sosind, n-a
parut deosebit de incintat. §i a parut §i mai pujin
binevoitor cind i-am vorbit despre misiunea ta. Ai
dreptate intr-o privinja, §i anume, atunci cind vor-
! be§ti despre ata§amentul §i grija lui fafa de cei la
; care fine. Va trebui sa {ina seama de aceasta
| calitate a lui.
j - Ai dreptate. Trebuie inregistrata in banca de
date, aproba Daniel. Turna coniac §i in paharul
sau §i se alatura lui Clancy, oferindu-i paharul: §i
! pentru ca tot ne ocupam de Philip, nu uita sa
| inregistrezi in banca ta de date ca nu te vei putea
baza niciodatape mine daca vei vrea sa-i faci un
rau cit de mic lui Philip. De data aceasta m-ai
folosit cum ai vrut tu, dar nu se va mai intimpla.
Sorbi din pahar §i ramase tacut dteva minute,
^ 109 )
 Iris Johansen

apoi intreba:
- Ai vreo veste despre Hassan §i oamenii lui?
- Nici un semn. Chiar a fost necesar sa arunci
avionul in aer?
- Era cea rriai simpfa solujie pentru a-i obliga
sa ma urmeze in Sedikhan.
- §i te-au urmat?
| Daniel dadu din cap cu un zimbet crud.
- Mi-am dat osteneala sa-i scot din minji su-
ficient de( tare pentru a-i determina sa ne urma-
reasca pina in iad §i inapoi. Vor ie§i la lumina in
curind. Punem pariu daca vrei. Tu trebuie sa fii
pregatit sa pui mina pe ei cind vor aparea. Nu
vreau sa-i mai vad in preajma lui Zilah din nou.
Acesta este §i motivul pentru care am ales tabara
* lui Philip §i nu pe a mea. Aceasta este mult mai
sigura decit a mea.
- Cum ai reu§it sa...
- IJi voi face un raport complet in curind, in-
[ terveni Daniel. In acest moment vreau sa-mi ras-
! punzi la citeva intrebari. Te rog ia loc §i nu te
grabi sa pled. Nu-Ji voi permite sa pleci pina nu
aflu ceea ce §tii tu despre Zilah.
- Dar tu de ce nu iei loc? intreba Clancy calm,
a§ezindu-se cit mai comod §i intinzindu-§i pi­
cioarele. Dupa cum araji, cred ca^i nevoie sa iei
loc. A fost o misiune grea?!
- §i tu ai trecut prin incercari mai grele.
Daniel facu o grimasa u§oara §i i§i privi pan-
< jT T >
 Un zimbet ca o raza de soare ) -s ,

talonii prafuiji §i cama§a transpirata care atirna

neglijent pe el.
- Nu cred ca Philip ar fi incintat daca m-ar
vedea jasfajindu-ma in fotoliile lui, a§a murdar
cum sint. Ma voi odthni mai tirziu. Acum a§ vrea
sa stam de vorba. j
Se propti de marginea unui birou §i a§tepta. - J
- Despre Zilah? . I
- Despre cine altcineva? I
Mina lui Daniel se strinse in jurul paharului, cu j
un gest nervos. j
- Tu cuno§ti bine motivul pentru care ma pri- | ■
vea ca pe calaul sau.
Clancy cobori privirile, examinind lichidul auriu
din pahar.
- fi-am mai spus ca nu am libertatea sa vor-
besc cu strainii despre problemele ei. Daca^a^
face-o, David mi-ar a§eza capul pe tava.
- Strain? Eu? Nu vezi ca trebuie, ca am nevoie I
sa §tiu?
- Da, presupun ca ai dreptate, spuse Clancy
ginditor. Evenimentele prin care a|i trecut voi doi
au darul de a stabili relajii deosebite intre oameni.
Ti fac sa se contopeasca unul cu altul, sau poate
ca este vorba de ceva mai mult?
Respira cu greutate §i reu§i sa recunpasca:
- Este mai mult decit atit. Nu ma intereseaza
relajiile ei cu Bradford. Vreau sa §tiu motivul
pentru care se uita la mine atit de ciudat.
---------------------------- i n ------------— — — — V .
,— ( Iris Johansen )—

Durerea acelui moment inca ii tulbura mintea

§i sufletul. O simfea ca pe o rana deschisa. §i
durerea era §i mai mare cind se gindea ca simjise
durerea §i disperarea ei ca pe ale lui insu§j.
- Relajia ei cu Bradford este strins legata de
ceea ce ai vazut in dormitorul in care am lasat-o
in grija medicului. Nu le poji desparji. Ceea ce vei
auzi nu,va fi pe placul tau. Nu-Ji va fi deloc u§or
sa traie§tj cu aceasta poveste in minte. Mai ales
daca {ii la ea.
- Vorbe§te.
- Cind avea treisprezece ani, Zilah traia cu
bunica ei in Marasef, in timp ce mama ei lucra
pentru Karim Ben Ra§id. Era o copila vesela, stra-
lucitoare, fDlina de entuziasm, intotdeauna pusa
pe gluma. Intr-o zi a disparut. Nu s-a mai reintors
de la §coala. Mama ei §i-a ie§it din minji. A mers
la 'polijie, a cautat-o .ea insa§i §i a facut tot ce i-a
trecut prin minte pentru a o gasi. Apoi i-a cerut
ajutorul lui David Bradford. Abia dupa §ase luni
au reu§it sa dea de urma ei, el §i Alex.
Facu o pauza, dupa care continua:
- Au gasit-o intr-un bordel numit Casa cu u§a
galbena. Fusese adusa acolo cu ajutorul unei fi-
liere specializata in rapirea unor asemenea copile.
Le drogau cu heroina pina cind ajungeau depen-
dente §i le foloseau ca prostituate.
Clancy nu lua in seama exclamajia scoasa de
Daniel §i continua':
 Un zimbet ca o raza de soare

- Nu cred ca trebuie sa-Ji povestesc Tn am.a-

nunt cum arata cind au adus-o In Zabandan. Au
I fost necesare opt luni pentru a o dezintoxica. Pro-
| blema grea a urmat dupa aceea. Trebuia vindecata
! din punct de vedere psihologic, pentru a lasa in
urma experienfa prin care trecuse.
- Treisprezece ani! Un copil, Dumnezeuie, simt
ca mi se face rau, spuse Daniel. I§i acoperi ochii
cu mina §i ramase tacut.
- David a trimis-o in Texas, la ferma parinjilor
sai, §i nu s-a mai intors in Sedikhan pina acum. In
toji ace§ti ani a fost sub tratament psihiatric §i a
facut progrese remarcabile.
0 clipa ramase pe ginduri,*dupa care spuse:
- Judecind dupa comportarea ei de azi, nu se
poate vorbi de o vindecare totala.
- §i cum crezi ca ar putea fi vorba de a§a
j ceva? intreba cu voce scazuta Daniel. Ma intreb
cum a supraviejuit?!
- A supraviejuit, pentru ca are o puternica per-
sonalitate. Ea a fost cea care a hotarit sa se in­
toarca in Sedikhan. A considerat ca se poate
descurca.
j - Ea considera ca are putere sa se descurce
j in orice situajie.
| - Adevarat?
! Clancy zimbi u§or.
| - Este bine de §tiut. Deci asta este intreaga
poveste. Mai vrei sa §tii ceva?
 Iris Johansen

- Inca ceva. l-afi lichidat? intreba Daniel pri-

| vindu-l pe Clancy cu ochi red.
| Clancy dadu din cap.
| Filiera a fost distrusa, desfiinjata §i §efului i s-a
| afclicat un tratament deosebit, fiind jtinut sub ob-
| servafie permanent.
I - A§ fi dorit sa nu se fi intimplat asta. Simt
| nevoia sa-l ucid. A§ vrea sa pot face ceva pentru
| a o ajuta. Ma simt atit de neajutorat, incit cred ca
| voi exploda.
; in ochii lui Clancy zari un licar de simpatie.
| - Toji am trait acelea§i sentimente cind am
| aflat ceea ce s-a intimplat. Norocul tau este ca
! n-ai vazut-p cind au gasit-o §i au eliberat-o. Ji-ar fi
I sfi§iat inima.
! - Nu cred ca ma poji considera norocos. j
| Bradford a fost acolo §i a ajutat-o, pe cind eu |
! n-am fost, spuse Daniel cu aspffme. Daca m-a§ fi
! aflat atunci alaturi de voi, acum nu m-ar mai fi
| privit ca pe un monstru. Ar fi §tiut ca poate avea
| incredere in mine.
| ' — Avea febra mare. Nici nu avea habar de
I ceea ce se intimpla in jurul ei. Parea convinsa ca
| se afla din nou in bordel.
- Da, da. Am injeles.
Glasul lui Daniel era aspru, lipsit de mila. Rise
cu aceea§i lipsa de indurare. >
- Injeleg ca dupa ce a trecut printr-o ase­
menea experienja, ii va fi cumplit de greu sa aiba
— ---- -------------- 114 >--------------- -----------------^
 Un zimbet ca o raza de soare

incredere intr-un barbat §i sa fie in stare sa ras-

punda sentimentelor lui.
Cu o noapte in urma ii fusese deosebit de
u§or sa transforme prietenia intr-o reTaJie senti-
mentala. Se purtase aspru cu Zilah §i se gindea
cu uimire ca ea nu fugise de linga el, ci i s6
daruise total. Era convins ca nu simjise nici o
bucurie in brajele lui. Recuno§tinJa sau mila o im-
pinsesera sa se supuna? N-avea rost sa incerce
sa afle motivul. Spera din toata inima ca Zilah sa
nu fi interpretat tot ceea ce se intimplase intre ei
| ca fiind ceva asemanator cu ceea ce traise in
timpul acelei experience cumplite. Trebuia sa ga­
seasca un mod de a o convinge ca era in stare
sa fie blind §i iubitor,
- Doar nu te ginde§ti sa incerci o relate sen-
timentala cu Zilah? se mira Clancy. Este necesar
sa-ji amintesc ca ai cunoscut-o abia cu citeva ore
in urma?
j - Deja sint prins pina peste cap. N-am vrut sa
! fie a§a, dar s-a intimplat. Acum este a mea, in-.
| diferent de problemele ce se pot ivi.
| Clancy il privea uluit.
I - Sper ca nu vorbe§ti in sens strict fizic. Dupa
j ultimele rapoarte ale psihiatrilor, Zilah nu este inca
| in stare sa raspunda din punct de vedere sexual
: nici unui barbat. Doar nu te-am trimis dupa ea
pentru a o seduce. David nu va tolera o ase­
menea atitudine din partea ta.

' ---------------- ■ 115 ------------------

 Iris Johansen

- Dumnezeuie!
Stomacul lui Daniel se contracts ca §i cind ar fi
primit o Lovitura puternica. Era mai rau decit i§i
imaginase. Zilah era inca speriata, suferea inca, §i
el nici macar nu se purtase cu blindeje cind traise,
pentru prima oara dupa co§mar, o experienja car-
nala. §i cu toate acestea, ii raspunsese cu caldura,
sau cel pufin a§a gindise el in acele momente.
Dar cum ar fi putut sa aiba incredere in simjurile
lui cind era atit de zguduit de pasiune §i dorinja?
Poate doar i se supusese. Spera din tot sufletul
ca se in§ela in acea privinja. Daca intr-adevar fu­
sese a lui numai pentru ca se temuse §i accep-
tase s i i se supuna ca o rasplata, atunci nici nu
se mira ca-l confundase cu unul dintre mon§trii
care ii bintuisera copilaria.^
Era dezgustat de sine. Incepu sa tremure §i i§i
spuse ca era de datoria lui sa-§i pastreze cum-
patul. Trebuia sa lamureasca lucrurile cu C|ancy.
- Cam tirziu tqrii spui toate astea! Spune-i lui
Bradford ca Zilah nu mai este in grija lui.
- Dar Zilah nu are nimic de spus?
- Crezi ca am de gind s-o incui intr-o camera
§i s-o violez?
Chipul lui Daniel trada o durere sfi§ietoare.
- Nu va afla ce este teama §i durerea nicio-
data in viaja ei. Eu voi avea grija de toate acestea.
Dar nici n-o voi lasa sa piece de linga mine. Nu pot
suporta gindul ca s-ar putea sa se indeparteze §i
— Un zimbet ca o raza de soare j —--

sa se teama de mine, a§a cum s-a intimplat in

dupi-amiaza ce a trecut. Sint convins ca voi reu§i
s-o feresc de toate glndurile rele.
- Deci, ce propunere ai?
- Nu am nici o propunere, Clancy. Ceea ce
vreau si-Ji spun este ca am nevoie de timp §\
vreau ca tu sa-mi acorzi timpul necesar.
- Timp?
- Vreau ca Zilah sa stea aici doua siptimlni
numai cu mine. Nu vreau sa se amestece nimeni;
nici Bradford, nici mama ei. Nimeni. Nici micar tu,
Clancy. Imi va fi destul de greu sa m i lupt cu
mine insumi, ca s i mai pot face faji unei armate
de protectori.
- Ai innebunit, Daniel, spuse Clancy cu ri-
ceali. §tii foarte bine c i nu pot fi de acord. ^
- Da, dar §tiu c i vei Incerca s i m i ajuji. In caz
contrar, vei fi nevoit s i infrunji exact ceea ce nu
dore§ti, adici o neplicuti confruntare diplo-
matici Intre Philip §i Alex.
- Vrei si-1 amesteci pe El Kabbar in aceasti
poveste? il fulgeri Clancy cu privirile. -
- Numai daci sint nevoit. Totul depinde de
tine. §tii foarte bine ca iPtiilip ir inchide granijele,
fara s i clipeasca. Cred c i ar considera intere­
santa o confruntare cu regimul lui Ben Ra§id.
- De asta nici nu m i indoiesc. Daniel, trebuie
s i infelegi ca nu m i voi lisa manipUlat in felul
acesta. Cred c i glume§ti!
 Iris Johansen

. - Treaba ta! Nu-Ji vor fi pe plac consecinjele.

Acorda-mi un ragaz de doua saptamini §i o voi
aduce eu insumi in Zalandan. Daca va mai dori sa
piece.
' - §i ce propunere ai? Cum voi explica absenja
ei in acest timp?
- Te descurci tu. §tim amindoi ctt de bine poji
s-o faci, cind vrei. Daca va fi necesar, ii voi cere
lui Philip sa-l roage pe doctor sa recomande ca
Zilah sa ramina la pat in urmatoarele doua sap­
tamini.
- §i eu trebuie sa fac ce-mi sta in puteri pentru
a apara un barbat care nu dore§te altceva decit
sa se strecoare in patul lui Zilah. Avind in vedere
trecutul ei, daca afla intenjiile tale, va alarma pe
toata lumea. Nu cred ca e§ti in situajia sa-mi pro-
miti ca a§a ceva nu se va intimpla.
- O doresc cum n-am dorit nici o femeie in
viaja mea, a§a ca nu pot face o asemenea promi-
siune. Dar, in acela§i timp, doresc s§ aiba incre­
dere in mine, §i cum nu pot avea totul odata, voi fi
nevoit sa a§tept.
- Cel pujin suna a promisiune. Ai doua sap­
tamini la dispozijie. Nu uita ca nu mi-ai oferit posi-
bilitatea sa spun nu, propunerii tale.
Puse paharul cu mare atenjie pe birou §i cu
glas nefiresc de binevoitor §i prietenos continua:
- Nu-mi place sa fiu pus In asemenea situajii.
Nu uita, Daniel! Te mi§ti pe o gheaja foarte

<j K >
 UrizTmbet ca o raza de soare

| subjire.
I - §tiu, rinji Daniel. Sper ca.tocmai astasa-Ji
! dovedeasca cit slnt de serios in privinja ei. intot-
I deauna ai avut puterea sa ma inspaiminji.
Clancy i§i inabu§i cu greu un zimbet §i injura.
- Doua saptamini, deci. Dupa trecer$a celor
doua saptamini voi veni s-o iau §i voi lasa dracului
, toata diplomajia. §i iji voi Jintui fundul ca zidurile
Turnului lacrimilor din Marasef.
- Mai vedem, raspunse Daniel cu un zimbet
enigmatic, ameninjator. Tu ai jucat intotdeauna
alaturi de mine, Clancy, §i nu impotriva mea. S-ar
putea sa ai surprize. Acum, pentru ca am cazut la
invoiala, -a§ vrea sa ma intorc la Zilah. §i nu uita
sa ma anunfi daca ai ve§ti despre Hassan.
! Se ridica §i se indrepta spre u§a cu pa§i micL
- Daniel? Injeleg ca tot ceea ce se intimpla are
o important deosebita pentru tine. E§ti convins
; ca aceasta cauza pentru care lupji merita riscul
| de a i^nerge impotriva lui Alex?
! - Merita. Ma -simt ca un om care- a gasit co-
moara pe care o cauta de o viaja. Trebuia sa ma
a§tept ca vor urma §i complicafii. Dar merita.
| Deschise u§a §i ie§i.
Prima persoana pe care o vazu Zilah, cind se
trezi, fu Daniel. Era noapte §i o lampa a§ezata pe
| noptiera impra§tia o lumina calda. il vazu pe
Daniel stind pe un fotoliu, a§ezat aproape de pat.
Avea privirea incruntata §i ochii lui erau ajintiji

y 119
 —(V. Iris Johansen

undeva, departe.
- Daniel? . -
Era un murmur. Se intoarse u§or in pat pentru
a-l vedea mai bine. Sim# ca era acoperita doar cu
un cerce'af §i trupul ei era gol.
- Sint aici, iubito. Acum e§ti in siguranja. In­
cearca sa dormi.
- §tiu. Dar tu cum te simji.
- Minunat. §i la fel te vei sim# §i tu. Doctorul
Madchen a spus ca te vei simji slabita citeva zile,
dar dupa aceea iji vei reveni, fara sa mai apara
probleme.
- Doctorul Madchen?
- Nu-# aminte§ti de el? intreba DanieKemator.
- Tot ce s-a intimplat imi apare in minte ca
printr-o ceaja deasa. Imi amintesc cind m-ai adus
in braje in holul cel mare asemanator cu cel al
unui palat din O mie §i una de nopp. Dupa aceea,
toate amintirile mele sint confuze. Ba nu! Imi mai
amintesc ceva. ' -
-Adevarat?
Ochii lui Daniel straluceau tematori.
- Un barbat ai carui ochi aveau o culoare
ciudata. Ca doua turcoaze. Acela este doctorul?
- Nu, este gazda ta, Philip El Kabbar. Va fi
flatat de impresia pe care a stirnit-o a(supra ta,
de§i erai bolnava §i aveai temperatura mare. Min-
dria lui va primi din nou impuls, de§i nu era deloc
necesar.
v < w >
 Un zimbet ca o raza de soare

- Este foarte amabil §i va trebui sa-i muliu-

mesc pentru ca a avut bunavoinja sa ne pri­
measca.
- Vei avea timp sufieient sa-i muljume§ti.
Daniel ii lua mina in miinile sale §i o privi citeva
| momente.
| - Doctorul nu crede ca este bine sa porne§ti
! spre Zalandan prea curind. Vrea sa se convinga
ca nu se vor ivi complicajii.
- De ce s-ar teme de complicajii? intreba ea
; uimita.
I Daniel incepu sa se joace cu mina ei, plim-
: bindu-§i degetul pina la incheietura §i inapoi.
- Complicajiile au prostul obicei sa apara toc-
j maLatunci cind te a§tep$i mai pujin. Trebuie sa
i avem mare grija de tine, Zilah. Dupa ce mi-am dat
silinja sa te scot din miinile lui Hassan, nu vreau
sa te pierd in favoarea unui scorpion.
Mingiierile lui molcome trimiteau valuri de foe
J de-a lungul brajului ei §i Zilah sim# din nou
tresaririle acelea ciudate din stomac.
- N-a§ vrea sa vad cum toate eforturile tale
I facute pentru salvarea mea ar putea deveni inu­
tile, spuse Zilah cu glas firav. A§ fi o nerecu-
noscatoare.
Nu era capabila sa-§i ia privirile de pe mina ei
§i a lui Daniel.
- Voi incerca sa-mi arat recuno§tinJa insana-
to§indu-ma cit mai curind. I-a anunjat cineva pe

G 1l >
 Iris Johansen

I mama §i pe David de cele intimplate?

| - Am telefonat la Zalandan imediat ce am avut
| confirmarea doctorului ca totul va fi bine cu tine.
; Clancy Donahue a pl§cat cu avionul in aceasta
I seara pentru a le face un raport detaliat privitor la
starea ta de sanatate. Daca vei dori, miine vei
putea sa telefonezi mamei tale.
| - Bineinfeles. Clancy Donahue a fost §i el aici?
| Am fost foarte bolnava daca nu-mi amintesc sa-l fi
vazut $i ce altceva s-a mai intimplat?
- Nimic important, spuse el, stringindu-i mina
cu afoctiune. Acum, pentru ca ai capatat raspuns
la citeva dintre intrebarile tale, cred ca este cazul
sa dormi.
- Dar mai am intrebari care i§i a§teapta* ras-
punsul.
fi privea fata cu atenjie §i observase semnele
lasate de obosealape chipul lui.
- Nu ai dormit deloc, nu-i a§a?
- Nu am nevoie de prea mult somn. Mi-am
revenit dupa un du§ §i o masa buna.
- Nu ai dormit nici noaptea trecuta §i nici cu o
| noapte in urma, cind ai fost ocupat sa plantezi
bombe §i multe altele.
- Da, plantarea acestor „multe altele“ poate fi
extenuanta, zimbi el.
- Lasa glumele. §tii foarte bine ce vreau sa
spun. Hai, du-te ia culcare, Daniel!
- E, daca ai fi spus „vino“ §i nu „du-te“, parea
<J22>
 —( Un zimbet ca o raza de soare

a§ fi gasit propunerea deosebit de atragatoare.

- Atunci vino! spuse ea inceti§or.
Sim# din nou in stomac ace!e fluturari de aripi.
Dar zimbetul lui Daniel disparu brusc. I§i aminti
degetele ei infigindu-se in coapsele lui, murmu-
rind acele cuvinte care rupsesera zagazul pasiunii
j lor.
- Chiar vrei? reu§i el sa intrebe.
- Am mai dormit impreuna. §i tu ai nevoie de
odihna, spuse ea cu gura uscata de emojie.
Luminijele ce stralucisera in ochii lui cu citeva
; clipe mai devreme se stinsera brusc.
! - Muljumesc pentru grija ce rtii-o porji, dar
[ acum totul este altfel. Zilah privi In jurul sau,
j camera eleganta, cu gresie inflorata, stralucitoare,
I acoperita de covoare groase, persane.
I - Poate decorul este altul. Dar noi stntem
aceia§i care am fost §i in grota, noaptea trecuta.
; Glasul ei era §ovaitor §i privirile tematoare.
I Daniel se ridica de pe fotoliu. ~
I - Sintem aceia§i din noaptea trecuta. Clancy
| obi§nuia sa spuna ca pericolul trait impreuna ii
apropie pe oameni foarte repede. Cred ca are
j dreptate. Nici nu s-ar putea s i ma simt mai strins
i legat de tine decit sint acum, prietena mea.
„Prietena mea“... Cu o noapte in urma vorbele
lui minunate ii umplusera sufletul de incintare. §i
deodata, dintr-^un motiv necunoscut ei, se simjea
nelini§tita. Probabil ca era caraghios din partea ei
----------------------- p 23~)------- ;----------------
 /■
Iris Johansen

sa banuiasca o schimbare in felul lui de a se

purta.
- Ma simt foarte strins legata de tine, Daniel. §i
i# slnt foarte recunoscatoare, §opti ea.
Privirile lui, aparent indiferente, se trezira brusc
laviaja.
- Parea Ji-am mai spus parerea mea referitoare
la recuno§tinJa. Poji sa-ji pastrezi recunoftinja
pentru Bradford. Mie nu-mi trebuie.
1 Vazind expresia uimita §i speriata de pe chipul
j ei, incerca sa se calmeze §i spuse zlmbind in-
! curajator:
- imi pare rau, scuza-mal Cred ca pina acum
ai injetes ca sint un tip grosolan, lipsit de maniere.
Poate ei dreptate cind spui ca sint obosit. Hai sa
lasam discujia pe alta data. Bine?
- Bine, raspunse Zilah nedumerita.
- E§ti o fata minunata, spuse el cu afecjiune §i
ii ciufufi parul. Hai, culca-te! Promit ca data vii-
toare, cind ne vom intilni, voi incerca s£ ma port
civilizat.
- Te rog sa nu-|i dai prea mare silinja. Imi
place foarte mult felul tau de a fi.
II privea cu ochi mari, temitori.
- Vei fi aici cind ma voi trezi? Nu vei pleca sa
cau# al# terori§ti sau sa arunci avioane in aer?
- Voi fi aici, raspunse el calm, degajat. Cred c i
voi ramine un timp in preajma ta §i dupa- ce te vei
insanato§i te voi inso# la Zalandan. De fapt eu sint
— (. 124 y
 Un zimbet ca o razade soare

inca raspunzator de soarta ta. Intotdeauna mi-a

, plScut sa-mi due misiunile la indeplinire, a§a cum
se cuvine.
Zilah simji o unda de durere amestecindu-se
cii un-licar.de voio§ie auzind cuvintele lui. Ras­
punzator. Era convinsa ca nu intenjionase s-o
raneasca. El nu avea de unde sa §tie ctt de
neplacut era pentru Zilah sa se simta o povara
pentru cei din jur.
Zimbi cu greu.
- Perspectivele mi se par incintatoare. Abia
a§tept sa vad ce minuni pirotehnice vei realiza in
timpul unei calatorii obi§nuite.
Daniel se apleca §i b saruta u§or pe frunte,
- Imi voi da silinja pentru a face calatoria cit
mai placuta pentru tine. Vrei sa las lu'mina aprinsa?
- De ce ? Doar nu sint un copil. Nu-mi este
teama de intuneric.
- Bineinjeles ca nu e§ti un copil. Cred ca am
vorbit inainte de a gindi. Noapte buna, Zilah, ii ura
el §i stinse veioza.
- Noapte buna, Daniel.
Se simjea singura §i parasita in timp ce privea
umbra masiva ce se indrepta spre u§a.
-Daniel? ,
Barbatul se opri in pragul u§ii. Lumina slaba,
ce razbatea din hoi, ii transforma parul intr-o co-
roana de flacari.
-D a?
 Iris Johansen

- Vreau sa-mi dai raspunsul la o intrebare.

Cine m-a dezbracat?
Urma o scurta pauza, apoi se auzi glasul lui
Daniel:
- Eu te-am dezbracat, raspunse el. Eu te-am
spalat. Philip nu are nici o femeie servitoare. Am
| banuit ca m-ai fi preferat pe mine unui strain,
daca ai fi fost in stare sa-Ji exprimi preferinja.
Un fior de placere ii strabatu trupul. Dupa pa-
rerea medicului era inca bolnava, dar gindul ca
miinile lui Daniel se plimbasera pe trupul ei §i ochii
lui privisera goliciunea acestui trup ii stirnea valuri
de pasiune. Trecea de la o extrema la alta, de la
frigiditate la nimfomie, se gindea Zilah nedume-
rita. Dar nu era nimfomana de fapt. Ea il voia doar
pe Daniel, nimic mai mult.
- Ai facut foarte bine! Muljumesc!
- A fost o placere. E§ti o femeie minunata,
Zilah, spuse el dupa un moment de ezitare. O
femeie cu totul deosebita. Sper... Noapte buna.
Inchise u§a in urma lui.
Intorcindu-se pe o parte §i lasindu-§i obrazul
mingiiat de perna de matase, Zilah era nedumerita
§i ingrijorata. Se intreba care era cauza atitudinii
rezervate, aproape red, a lui Daniel. Era limpede
ca nu era imaginajia ei de vina. In timpul scurt pe
care il petrecusera impreuna reu§ise sa inveje
multe lucruri despre el §i sa recunoasca fara gre-
§eala orice semn de raceala faja de ea.
 Un zimbet ca o raza de soare

Probabil se gindise mai bine la afa-pumita ob-

sesie pe care parea s-o fi facut pentru ea §i deve-
nise mai prevazator. Gindul acesta o umplu de
fiori red, de teama. I§i ridica cearceaful acoperin-
du-se plna la barbie. §i daca era ingrijorat din
1 cauza relajiei inceput^ atit de vijelios Intre ei doi?
Poate i§i satisfacuse dorinfele pe care i le trezise
prezenja ei §i n-o mai dorea cu aceea§i pasiune.
§tia ea oare cit timp era necesar pentru ca un
barbat sa se plictiseasca de o femeie? Trebuia sa
fie rafionala §i injeleapta, §i sa-i ofere lui Daniel
prietenia pe care acesta parea s-o prefere in locul
altor relajii. §tia din propria ei experienja ca prie­
tenia era un sentiment durabil. Daca prietenia era
ceea ce il interesa cu adevarat! Defapt, nici ea nu
mai §tia ce sa creada. Cu o noapte in urma totul
paruse minunat §i se simfise in siguranja. Deo-
data devenise nefericita §i §ovaitoare.
Brusc, lua hotarirea sa lase deoparte indoielile.
inchise ochii. Daniel era complet epuizat. Fusese
o caraghioasa cind incercase sa analizeze si-
tuafia ivita intre ei atita timp cit el nu se purta in
mod firesc. Dar §tia ea care era comportamentul
lui normal? Mai era nevoie de timp pentru ca fie­
care dintre ei sa descopere alte fafete necunos-
cute ale persorialita{ii celuilalt. Tirrjpul avea sa le
dezvaluie pe rind. Nici nu-i trecea prin minte sa
piarda darul prejios pe care M oferise Daniel, mai'
ales cind aflase ce momente minunate puteau trai

------------ — — Q z T 'y - — — — — -
 Iris Johansen

impreuna. Ar fi fost dureros pentru ea sa-l piarda.

N-ar fi reu§it sa treaca prin asemenea incercare.
Ce gtnduri Ti bintuiau mintea? Era evident ca
putea trece prin orice incercare. Era puternica.
Putea tndura orice. Inchise ochii §i lasa ca tn-
treaga lini§te pe care o aducea un asemenea
gtnd sa i se strecoare in suflet. O tnvalui incet §i
indoielile incepura sa se destrame, ca §i temerile.
Cu toate acestea, de undeva de departe, auzea
parc§ un cor ce cinta o melodie melancolica, de
sirena.
„Voi fi puternica. Voi supraviejui. Dar, o data,
macar o data, a§ vrea sa nu fie nevoie sa-mi
folosesc puterea mea interioara. Fie ca Daniel sa
fie al meu. Numai al meu!“

V 128 >
 Un zimbet ca o raza de soare

! Ochii de culoarea turcoazelor o priveau. Zilah

1 deschise ochii §i trai imprest ca mai vazuse o
data acele imagini. Privea nedumerita chipul bar-
I batului aflat linga patul *i
1 a - Eu sint Philip El Kabbar, domni§oara Dabala.
| imi cer scuze, pentru ca am aparut intr-un mod
i atit de intempestiv. Am dorit sa-ji urez bun-venit in
; casa mea §i sa te asigur ca orice dorinja^i va fi
| indeplinita fara intirziere.
! Avea un zimbet fermecator, se gindi Zilah.
- Ar fi trebuit sa mai a§tept, dar azi trebuie sa
plec sa verific. lucrarile unui proiect de irigajii §i
am Jinut foarte mult sa te vad Inainte de plecare.
Sper ca-mi accepji scuzele!
Ridiclndu-se in pozijia §ezlnda §i tragindu-§i
1 cearceaful pina la barbie, Zilah se gindi ca erau
I pu{ine femeile care nu l-ar fi iertat pe Philip El
| Kabbar. Era unul dintre cei mai atragatori barbaji
' pe care ii vazuse vreodata. Nu trecuse cu mul$i

C12 9 >
 Iris Johansen

ani peste treizeci, se gindi ea. Avea un par negru

ca pana corbuiui §i pielea bronzata capatase cu-
loarea aurului intunecat. Obrajii ii erau s'ubjiri §i
i. avea o gura frumos modelata, pe care se putea
| citi o senzualitate Jinuta cu greu in friu. De fapt,
j intreaga lui {inuta dovedea capacitatea acestui

j barbat de a-§i Jine sentimentele in friu. Era inalt

| §i subjire. Purta o pereche de blugi §i un tricou
| negru. Parea deosebit de puternic §i de hotarit.
i Expresia chipului sau era calma, iradiind un far-
! mec pe care incerca. de asemenea, sa-l Jina in
, friu. Ochii, izbitor de alba§tri, erau reci §i aveau o
| privire u§or cinica, sub sprincenele drepte, de
culoare inchisa.
| - Eu ar trebui sa-mi cer scuze, pentru ca am
I navalit in casa dumneavoastra, §eic El Kabbar.
{ Afi fost deosebit de ingaduitor. Prdmit ca nu voi
| abuza de ospitalitatea dumneavoastra.
| - Daniel dore§te sa ramii aici, domni§oara.
j Casa este mare §i servitorii mei nu au prea multa
I treaba. E§ti binevenita atit timp cit Daniel este in-
cintat de prezenja dumitale.
Acea afirmajie o punea in mod limpede la punct.
Se parea ca amabilitatea §eicului era numai la
suprafaja. Sub masca lui exista o sinceritate bru-
tala.
- Nu cred ca e vorba de valoarea mea ca
j obiect de amuzament, §eic El Kabbar. Cind ma
| voi insanato§i, voi pleca cu sau fara voia lui Da-

------------ --------------- 130 ;---------------- -— :------- -

—/ Un zimbet ca o raza de soare

nieL Eu nu sint nici o fata de harem §i nici o

khadim a§teptind sa satisfaca placerile unui bar-
bat. Daca nu ai auzit inca, in Sedikhan sclavia,
sub orice forma, a fost abolita.
- Dar legiie din Sedikhan nu se aplica, in mod
automat, §'t in provincia mea, raspunse el zlm-
bind. Cred ca vei descoperi singura acest lucru in
curind. Eu Imi conduc Jinutul a§a cum cred de
cuviinja.
Privirea lui se plimba pe trupul femeii.
- E§ti o femeie minunata. Injeleg de ce Daniel
se simte atras de tine. Daca vei fi generoasa cu
el, se va purta frumos cu tine. Este un barbat
galant. Mult mai galant ca mine. Ar fi injelept din
partea ta sa fii mai pujin sfidatoare §i mai amabila.
De fapt, aceasta este una dintre mariie calita|i ale
unei femei.
Zilah II privea nedumerita.
- Nu pot sa cred ca ceea ce spui este ade­
varat. Vorbe§ti ca §i cind femeile n-au nici minte,
nici voinja.
- Serios? N-am vrut sa dau aceasta impresie.
Din cite §itu eu, femeile au o voinja deosebit de
puternica. In ceea ce prive§te inteligenja, pot fi
suficient de §irete, abile.
- §irete? Ce cuvint degradant! Eu ma con­
sider inteligenta, dar niciodata nu m-am gindit la
mine ca la o persoana §ireata. Intotdeauna te
adresezi femeilor cu asemenea insulte?
 Iris Johansen

- Nu. De obicei sint destul de incintator $

incerc sa folosesc un limbaj incarcat de floricele
continua Philip cu un calm revoftator. Sint fnsi
exagerat de cinstit cind le consider o ameninjart
fa|a de persoana mea §i de cei apropiaji mie. ;
- §i pe mine ma consideri o ameninjare? in­
treba Zilah in culmea nedumeririi.
- S-ar putea sa fii, raspunse el, ochii aruncinc
ace de gheaja. A§a cum am mai spus, Danie
pare sa fie cuprins de farmeCele tale. El nu pri
ve§te niciodata femeile intr-un mod serios. leri i
fost speriat, ingrijorat §i foarte afectat din cauz?
bolii tale. Din cite §tiu, asemenea emojii slabesc
puterea unui barbat. Vreau ca Daniel sa nu sufer«
din aceasta cauza, domnifoara Dabala. Daca vre
sa te joci, fa-o cu altciheva. Injelegi ce vreau si
spun? |
- Perfect. Ma voi supune dorinjelor lui Daniel §i
voi sfir§i prin a ajunge in patul lui, dar niciodata nu
voi indrazni sa ma consider mai mult decit o su-
pusa ascultatoare.
- Poate ca e§ti mai mult,inteligenta decit §i-
reata, domni§oara Dabala. Ai infeles perfect ideea
mea.
- Am vrut sa fiu convinsa ca §i eu am ihjeles. ;
Ochii ei aruncara flacari cind il privi pe Philip. *
- Cred ca poji sa te duel dracului, §eic El
Kabbar!
Pe chipul lui straluci scurt o unda de uimire,

<J32>
 Un zimbet ca o raza de soare )—

dupa care chipul i se inveseli.

- Au existat femei capabile sa ma trimita acolo,
dar nici una doar printr-o simpla sugerare verbala
a acestui drum. Cred ca va trebui sa-ji dai mai
multa osteneala daca vrei sa ma vezi ductndu-ma
la dracu’.
- N-am nici cea mai mica intense de a tncerca
sa-Ji scjiimb destinul, §eic El Kabbar. §i nici pe al
lui Daniel. Tot ce imi doresc este sa ma insa-
nato§esc §i sa plec la Zaladan. in clipa In care
doctorul va tngadui, va voi scuti de prezenja mea.
- Ei da! Dar doctorul este foarte atent atunci
cind este vorba despre unii pacienfi. De aceea
cred ca vei mai ramine un tirpp alaturi de noi.
Acesta a fost motivul care m-a determinat sa-ji
vorbesc.
Zimbi, §i chipul lui bronzat se lumina.
- Sper sa te bucuri de zilele petrecute aici §i-ji
promii ca la urmatoarea noastra intilnire voi avea
o comportare politicoasa §i eleganta, pe care mulji
ar putea s-o invidieze.
- A§ prefera sa fii nepoliticos, dar cinstrt. Nu-mi
plac minciunile politicoase.
Pe chipul lui Philip aparu o unda de admirajie,
inabu§ita In mare graba.
- injeleg de Ce l-ai atras pe Daniel. El are un
mare respect pentru sinceritate. Acesta este §i
motivul pentru care am intrat In alerta cind...
Se opri brusc §i continua s-o cerceteze cu acea

--------------------- 133 ---------------:----------- — '

 Iris Johansen

privire albastra §i rece atit de caracteristica lui.

-D in cite §tiu, respectul §i admiratia au impor-
tanfa mai mare ca pasiunea fizica. Va trebui sa te
supraveghez indeaproape, domni§oara Dabala.
Privirile lui alunecau pe trupul femeii §i ra-
masera un timp admirativ pe umerii ei goi, Ochii
red stralucira pentru o clipa §i spuse:
- Este o sarcina in care voi avea bucuria sa-mi
ofer o placere pur estetica. Ai o piele superba §i
este o ru§ine s-o acoperi, dar Daniel a fost ferm in
aceasta privinja §i a hotarit ca nu po|i sta dez-
bracata tot timpul in care il ai de petrecut aici.
Pentru ca toate hainele au sarit in aer odat§ cu
avionul, mi-am asumat dreptul de a comanda o
garnitura potrivita pentru tine, in Marasef.
Ajunse la u§a §i, privind peste umar, spuse cu
un licar de amuzament in priviri:
- Nu trebuie sa-ji faci probleme in privinla ba-
nilor. Daniel a insistat sa plateasca el totui, a§a ca
nu-mi e§ti datoare nici macar cu o batista. Pacatl
Imi place sa §tiu ca femeile frumoase imi sint da­
toare. La revedere, domni§oara Dabala.
Zilah ramase cu privirea pierduta asupra u§ii
care se inchise in urma lui. Era indignata, dar §i
amuzata de comportarea lui. Philip El Kabbar era
un barbat important, un misogin mult mai arogant
dectt oricare §eic al tlmpului sau. Ar fi putut sa-l
puna pe foe pentru tot ceea ce-i spusese in
scurta lor conversajie. §i totu§i, in spatele acelei

---------------------—C liD — --------------------

 —( Un zimbet ca o raza de soare

| ma§ti de asprime §i aroganja, exista o caldura §i

un umor imposibil de trecut cu vederea, fapt ce o
! impiedica sa se lase prada animozitajilor fa{a de
el.
I Auzi o bataie in u§a, dupa care aceasta se
| deschise larg §i Daniel intra, aducind o tava im-
pietita §i o cutie mare. Era imbracat cu mai multa
I grija decit El Kabbar. Pantalonii scurff din blugi §i
j cama§a kaki erau curate §i calcate. Vitalitatea se
! revarsa din fiecare mi§cSre §i privire a lui Daniel.
O for{a gata sa explodeze parea cu greu Jinuta in
| friu.
| - M-am intilnit cu Philip in hoi, spuse el po-
; somorit. S-a purtat civilizat cu tine?
I - De ce? De obicei nu are o comportare civi-
lizata faja de oaspeji?
- Nu-mi raspunde in gluma, Zilah.
Puse cutia pe pat §i-i a§eza tava ip poala. Se
a§eza pe pat, alaturi de ea, lua §ervetul care aco-
perea tava, dind la iveala oua §i felii de unt §i piine
prajita.
- Maninca §i nu uita ca a§tept un raspuns de
la tine,
; Zimbind, Zilah intreba:
- Ce sa fac mai intii? Sa maninc sau sa ras-
pund.
- Amindoua. Am vrut sa fiu de faja la intilnirea
voastra. M-am oprit citeva minute pentru a lua
cutia de la pilotul elicopterului. Eram sigur ca
 H Iris Johansen
~ y~i
Philip va spune lucruri suparatoare pentru tine.
- Nu nrva suparat. Nu am plingeri de facut
impotriva prietenului tau, §eicul, de§i, trebuie sa
recunosc, §i-a dat silinja sa ma intimideze. Din
cite am injeles, are foarte pujin respect pentru
sexul slab.
\ - Da, dar din cauza reprezentantelor lui, care
nu s-au dovedit niciodata blirtde §i slabe. §i tatal
lui 1-a influenjat in aceasta privinja. El era de pa-
I rere ca locul femeilor este in harem. Din aceste-
j motive nu are incredere in ele §i nici nu au o
( valoare deosebita in ochii lui. -
| - Acesta este §i motivul pentru care in rindul
servitorilor lui nu exista femei? '
- Probabil. Nu l-am intrebat niciodata. In{eleg
ca a spus lucruri ce nu au nici o legatura cu
ospitalitatea. Cind i-am comunicat faptul ca vei
mai ramine un timp aici, mi-a aruncat o privire^
ginditoare, pe care o cunosc bine §i care de multe
ori aduce necazuri. A§ dori sa ignori atitudinea lui
de azi faja de tine. Philip este unul dintre pri^tenii
met cei mai bunt. Voi incerca sa nu se mai repete
I incidente ca acela de azi.
| - tji este prieten adevarat. Acesta este motivul
j pentru care a incercat sa te salveze din mrejele
j mele. Dupa parerea mea, cred ca traie§te cu sen-
timentul ca nu vreau decit sa-|i tai buclele, a§a
I cum a faeut Dalila cu Samson,
j Inclina u§or capul §i-l privi zimbind.

C 136 >
 —f Un zimbet ca o raza de soare

j - Daca m-ar fi intrebat, i-a§ fi spus ca barba ta

! ar fi ridicat numeroase probleme.
j Daniel i§i duse repede mina la barba §i intreba
! temator
! - Nu-ji place barba mea?
I Amintindu-§i atingerea matasoasa §i virila pe-
I trupul ei, pe sinii ei goi, o caldura dureroasa o
| strabatu. Lasa repede privirile in farfurie.
- Imi place, §i nu am nici cea mai mica dorinja
! s-o port la cingatoare ca pe un trofeij. Culoarea ei
1 nu se potrive§te cu hainele mele.
- Poate, nu §tiu. Credeam ca te-ai putea obi§-
; nui sa ma porji chiar in interiorul tau.
Ridica, brusc, capul §i privirile Ii se intilnira. Ale
lui erau calde, de un albastru ca noaptea §i in-
j carcate de dorinja. Simji atingerea coapselor lui
j prin cearceaful subjire. Un fior strabatd coapsele
{ femeii §i respira adinc, avind brusc sentimentul ca
j se inabu§ea.
| - Drace! Ji-am spus ca sint un mitocan! Nu
I ma pot abjine! spuse el, ridicindu-se imediat, Voi
I incerca sa nu mai.uit ca trebuie sa-mi schimb
comportamentul.
' Zilah nu injelegea ce se intimpla cu el. Re-
: marca lui nu fusese obscena, ci doar foarte su-
gestiva; cu toate acestea, Daniel se simjea ca §i
! cind ar fi facut o propunere indecenta unei calu-
! gari|e.
- Nu ma simt jignita, ,reu§i Zilah sa raspunda.
.--------------- -------------- - 137 ^
 Iris Johansen

- Ma bucur.
Daniel se apleca §i scoase capacul cutiei.
- Toate acestea sint pentru tine. Mai sint §i alte
eutii In elicopter. Servitorii le vor aduce mai tirziu.
M-am uitat in conjinutul acesteia §i am descoperit
ca tot ceea ce se afla in ea Tji este necesar acum.
Scoase din cutie lenjeria de dantela §i un ha-
lat, de culoarea ciocolatei, plisat, din matase. j
- Trebuia sa ma a§tept la asemenea lucruri. j
Philip a facut comanda de la magazinul din care I
i§i cumpara imbracamitea toate acele khadim, pe
care le intrejine.
- Avind in vedere atitudinea lui fa|a de femei,
nu ma surprinde, spuse Zilah cu un ton sec. Pre-
supun ca rolul nostru la atrt se reduce in ceea ce-l
prive§te. N-a§ putea spune ca-mi place prietenul
tau.
- Chiar atit de tare te-a suparat? M-am temut
ca s-ar putea sa nu fii incintata de manierele lui,
dar are o calitate pe care o vei gasi pe placul tau.
- §i care este aceasta?
- Este un calarej Tnnascut §i are unul dintre
cele mai bune grajduri din Orientul Mijlociu. Miine,
daca te vei simji mai bine, te voi lua cu mine sa le
vizitezi.
- Cai?! A§ dori sa-i vad chiar acum. Ma simt
perfect.
- In nici un caz azi. Te poji sim|i bine, dar s-ar
putea sa mai existe reacjii ale bolii. Doctorul a

< iw >
 Un zimbet ca o raza de soare

spus ca in urmatoarele zile nu trebuie sa faci efor-

turi prea mari. Deci, azi vei stain pat.
Chipul lui Zilah capata o expresie de revolts.
- Ma simt minunat! §i sint intr-o forma perfecta.
Nu infeleg cum putea injepatura scorpionului sa
ma afecteze atit de profund.
- Discujia este incheiata in privinja acestui su­
bject. Termina micul dejun! Ma due in birou sa
caut ceva jocuri ca sa-ji alunge plictiseala. Ai-vreo
preferinja?
- Vreau sa vad caii, spuse ea cu incapajinare.
Bineinfeles ca nu voi incerca sa ealarese pe nici
unul dintre ei, fara permisiunea §eicului. Doar
vreau sa-i vad.
- Pentru azi, jocuri, spuse Daniel, care deja se
afla in cadrul u§ii. Ma intorc in crteva minute
pentru a lua tava, a§a ca te rog sa termini cu
micul dejun.
Incepuse din nou. Numai pentru ca avusese
ghinionul sa fie injepata de un scorpion §i se
simjise rau citeva ore, el Incepuse sa dea ordine
§i SrO inveje ce are de facut, ca §i cind ea n-ar fi
fost in stare s i judece singura. Ridica tava §i o
puse alSturi de ea, pe pat. Mincase suficient §i
primise suficiente ordine in acea zi. Mai intii, ii
suportase pe El Kabbar §i instrucjiunile lui, dupa
care urmase Daniel. N-avea nici cea mai mici-
intenfie sa stea in pat ,§i sa se lase servita de
Daniel. Acesta o ajutase mai mult decit era ne-

<J39>
 Iris Johansen

cesar. Voia sa se ridice din pat, sa faca un du§ §i

sa se spele pe dinji.
Arunca cearceaful deoparte §i lua halatul trans­
parent adus de Daniel. Se strimba u§or nemulju-
mita de transparenja lui, §i totu§i II Imbraca. Cauta
in cutie lenjeria, In timp ce arunca priviri in jur,
incercind sa afle care era u§a ce ducea spre baie.
Se ridica §i facu primii pa§i, dupa care picioarele
incepura sa tremure §i glezna parea hotarrta sa
protesteze Intr-o durere cumplita la tratamentul la
j care era supusa. Capul Incepu sa-i vljlie. Se gindi
ca numai orele petrecute In pat erau vinovate de
starea in care se afla. Respira adinc de crteva ori
§i amejeala paru sa dispara.
Trebuia doar sa faca pa§i mici §i sa respire
adinc din cind in cind. Din nefericire, in acel mo­
ment puterea minjii nu-i fu de fobs. Genunchii ii
tremurau violent §i in momentul in care ajgnsese
in mijlocul camerei se simji incapabila sa mai re-
ziste. O mica cuta in covorul persao §i se prabu§i.
Lacrimile Ii inundara ochii. Cu un efort cumplit
incerca sa le refina.
-Lanaiba!
Era o prostie din partea ei sa se lase prada
lacrimilor, numai pentru ca se rostogolise pe
covor. Era slabita, mai mult decit banuise ea.
Incerca sa se ridice in genunchi §i tocmai in acel
moment u§a se deschise.
- Dumnezeule mare! striga Daniel.
J
 Un zimbet ca o raza de soare

Trinti u§a In urma lui §i alerga spre ea. Puse

jos cele trei cutji aduse §i exploda.
- Ce dracului voiai sa faci? Te las cinci minute
singura §i pled la plimbare?
| Statea in fafa ei §i ochii fui alba§tci straluceau. Ii
| puse mina pe umar §i o ridica in picioare cu un
gest ce trada nervozitate §i teama.
! - Am vrut sa fac un du§ §i sa ma spal pe dinji.
- Dupa care voiai sa vezi caii, comenta el
. printre dinji. A§ fi facut mai bine s£ nu vorbesc
despre ei.
- M-am gindit ca mi-ar face placere sa-i vad,
dar am injeles ca abia mai tirziu imi vei permite.
Am vrut sa fiu curata. Arat ingrozitor. Prive§te-ma!
- Te privesc, spuse el, aproape sufocindu-se.
Incerca sa~§i ia privirile de pe trupul ei din mo-
mentuljn care Intrase in incapere. Era frumoasa
§i iFormele trupului ei, ascunse pe jumatate de
matasea cafenie, o faceau irezistibila. Ii zarea
sinul tare, plin, coapsele matasoase §i abdome-
nul suplu. Privirile ii erau atrase de locul acela
dintre coapsele ei, care ii trezea o dorinja cum-
plita, dureroasa. Parul i se ravarsa pe umeri ca un
I nor vaporos §i ar fi vrut sa-l prinda in miinile sale,
sa se joace cu buclele decolorate de soare. Ar fi
vrut s-o lipeasca strins de el, sa-i simta trupul
contopindu-se cu al lui.
Avea impresia ca ea se §i afla lipita .de el §i
sinii ei il invitau la fel de indrazneti ca §i in noaptea
< j7 T >
 Iris Johansen

petrecuta impreunS in grots. Se vedea din nou la

fel de plin de dorinfg, a§a cum simfise in acea
noapte, §i patul era atit de aproape... Era convins
ca ea. nu s-ar fi opus. La inceput, poate fusese
speriata, dar mai tirziu raspunsese cu caldura
pasiunii lui. §i chiar in acel moment parea sa
traiasca acelea§i sentimente pe care le traise §i el.
Remarca bataile pulsului, vizibil crescut, pe gitul ei
fin §i atinse locul cu degetul. Se apleca u§or spre
ea, gata s-o sarute. Vazu urma fina ramasa pe
buza de la lovitura lui Hassan §i dorinja lui lua
proporjiile unei furii primitive.
- Te mai doare buza?
- Ce spui?
Ea deja uitase lovitura primita. Reu§i dupa ci-
teva clipe sa-§i aminteasca §i sa se smulga de
sub vraja pe.care o impra§tia Daniel asupra ei.
Atingerea miinii lui, ca §i privirea u§or voalatS, o
fascinau.
- Nu, nu! Nu m§ mai doare, reu§i sa murmure.
Gura i se uscase §i mina lui se stringea con-
vulsiv in jurul gitului ei.
- Ma bucur.
Simjea caldura trupului ei ajungind pina la el
prin materialul subjire al halatului. O simpla mi§-
care a miinii ar fi inlaturat imediat bariera amagi-
toare §i mina lui ar fi putut cuprinde sinul plin. L-ar
fi Jinut, judndu-se cu el, sarutindu-l §i sugindu-l
pina cind ea ar fi scos acel {ipat de placere, care
v
 Un zimbet ca o raza de soare

pe el il scotea din minji. §i ea §i-ar fi infipt de-

getele in umerii lui, a§a cum facuse in grota. In
dimineafa aceea observase la du§ urmele unghiilor
j ei ramase din noaptea petrecuta impreuna. Amin-
| tirea ii provocase o asemenea dorinja, incit fusese
! nevoit sa inchida apa calda §i sa se iini§teasca
! sub loviturile apei red. Ar fi vrut sa-§i plimbe mii-
I nile pe trupul ei, sa prinda fesele tari §i s-o ridice
! spre el, lipindu-§i strins de ea trupul infierbintat de
| dorinja §r s-o faca sa-l primeasca.
S-o faca sa-l primeasca. Gindul acela il §oca.
; Fusese atit de aproape de ea §i de a face acel
; pas ca un satir in calduri, fara sa Jina seama de
I dorinjele ei. Principala lui preocupare era sa-§i
elibereze energiile care ii provocau o suferinja ini-
maginabila. Propria lui persoana ii provoca un
sentiment de dezgust, Doar cu o zi in urma ii
spusese lui Clancy ca nu avea s-o atinga pe Zi­
lah, ca avea de gind s-o inveje sa aiba incredere
in el. El trebuia sa fie cel care sa-i arate ca nu toji
j barbajii se poarta ca aninhalele. Ar fi zimbit, gin-
! dindu-se la toate acestea, daca nu ar fi existat §i
elemente tragice in situajia in care se afla. Se
simjea tremurind §i era la fel de excitat ca un ciine
aflat in preajma unei ca|ele in calduri. Dar ceea ce
| il scotea din min|i §i mai mult era faptul ca simjea
ca Zilah nu avea nici cea mai vaga idee despre
ceea ce se intimpla cu el. in ciuda experienjei
tragice pe care o traise in copilarie, nu cuno§tea
J
 Iris Johansen

'nimic despre ce insemna atracjia sexuaja §i care

erau jocurile acesteia. Timpui pe care ti petrecuse
in Casa cu u§a galbena era un moment al viejii ei
pe care-1 tinea la distanja de existenja prezenta §i
nu avea nici o legatura cu relajia Tnfiripata intre ei.
Momentele petrecute impreuna in grota le accep-
tase ca pe un moment norocos, daca ea ar fi
primit totul altfel.
Mina lui parasi gitul §i cobori pe umarul ei,
jmpingind-o u§or tnapoi. Oare despre ce vorbeau?
I§i amintea numai imaginea sinilor pe jumatate as-
cun§i de matase.
- Voiai sa faci du§? i§i aminti el.
Du§? Da, avea rntr-adevar nevoie de du§. Zilah
tremura §i genunchii ei n-o mai ascultau, dar nu
din cauza slabiciunii datorata bolii.
- Da, voiam sa fac un du§, §opti ea.
- Sa vedem ce se poate face.
I li lasa umarul liber §i facu un pas pentru a se
departa de ea. Zilah se clatina §i Daniel o prinse
in bra{e.
- La dracu’! Nici macar nu po{i stain picioare.
Cum vrei sa faci du§? Ai putea sa le§ini §i chiar
te-ai putea tneca mai inainte de a putea intra eu in
baie sa te salvez.
| Era din nou furios. Zilah incerca sa-§i limpe-
j zeasca mintea de vraja ce o stapinise cu numai
citeva momente in urma. Oare de ce era atit de
| furios, cind cu pujin inainte fusese atit de blind?
< w >
 Un zfmbet ca o raza de soare

Era din nou aspru §i o durere ii strinse inima.

Ridica barbia §i spuse plina de incredere:
- Voi reu§i. Nu am nevoie de ajutorul tau.
- Bineinjeles ca ai nevoie.
Incerca sa o susjina cu brajul sting §i Zilah se
simji purtata spre baie.
- Sau te ginde§ti poate sa beneficiezi de ser-
viciile lui Raoul, valetul lui Philip. Eu sint tot ce poji
objine in acest moment. Trebuie sa ai incredere
in mine, cind. IJi spun ca aceasta idee nu ma in-
cinta nici pe mine.
Deschise u§a de la baie §i Zilah se trez* in fa|a
unei incaperi de vis. 0 oglinda se afla in dreptul
unei mese de^toaleta, ce se desfa§ura pe un
intreg perete. Intr-un colj, imediat dupa u§a, in
partea stinga, se afla un du§ cu pereji de sticla.
, Centrul camerei era ocupat de o cada enorma,
asemanataare unei piscine. La unul din capetele
ei se aflau robinetele, iar in cel opus crteva trepte
te ajutau sa cobori in apa.
Daniel inchise u§a in urma lor §i o ridica pe
Zilah, a§ezind-o pe masa de toaleta, dupa care
j se indrepta spre robinetele placate cu aur, des-
chizindu-le la maximum. Imediat fu invaluit de nori
de aburi §i ramase ghemuit in fa{a robinetelor,
evitind sa priveasca spre Zilah.
- In citeva minute se va umple cada.
- Eu a§ fi vrut sa fac un du§.
- Mai buna este baia. Ar trebui sa intru §i eu

< l4 5 > J
 Iris Johansen

! cu tine sub du§ §i cred ca ar fi cam strimt locul

j pentru amindoi.
[ Gtndui ca s-ar fi putut afla attt de aproape de
| el o facu sa se piarda din nou.
| - Poate ai dreptate. Ma voi descurca §i in
| cada.
| - Te vei descurca al dracului de bine! IJi voi
j face baie chiar eu, pentru a ma asigura ca totul
se desfa§oara in condp sigure.
Lua o sticla §i turna spuma de baie din bel§ug.
- Pui prea multa spuma in apa.
El continua sa toarne spuma, in ciuda pro-
testelor ei. -
- Gre§e§ti! se muljumi sa spuna. In acest mo­
ment cred ca n-ar fi suficienta nici toata spuma
din lume.
A§eza sticla goala pe marginea cazii, controla
temperatura apei §i tnchise robinetele. Se ridica
iute §i o tndemna.
- Hai sa terminam §i cu baia!
| 0 ridica u§or de pe masa de toaleta §i-i des-
I chise nasturii halatului cu mi§cari reci, imper-
1' sonale.
| Zilah se simji cuprinsa de fiori care nu aveau
I nici o legatura cu goliciunea ei. Daniel ii scoase
| halatul §'t o ridica Tn braje. Era attt de rece §i de
| stapfnit.
| - Nu trebuie sa faci toate acestea. Imediat ce
| ma voi afla fn cada, voi putea sa...
-------------------------- ------ ( 146 >--------------------------------
 Un zimbef ca p raza de soare * ^ .

- Zilah, taci din gura! reu§i Daniel sa spuna

printre din|i.
O cufunda cu grija intre muntii de spuma de
baie.
- §tiam eu ca ai pus prea multa spuma de
baie. Pur §i simplu ma voi ineca in spuma.
Daniel l§i scoase sandalele §i o privi cu un
ochi critic. Era adevarat ce spunea Zilah. Nidi o
particiea a trupului ei nu se ivea dintre muntii de
spuma. Tensiunea ce-i stapinea trupul incepu sa
se destrame.
- Arati minunat! DrSguf.
- Lasa o parte din apa sa se scurga, se ruga
ea.
- Nici gtnd. Vei rezista crteva minute.
Se a§eza pe prima treapta a cazii §i lua un
,burete §i sapunul.
- Hai, vino aid §i a§eaza-te Intre pidoarele mele.
Tu Iti vei spala restul trupului, In timp ce eu Tji voi
spala parul. E bine a§a?
- Este bine, raspunse ea Inclntata sa faca ceea
ce i se ceruse.
De vina era numai imagina|ia ei. Daniel nu era
nici rece, nici nelndurator.
- Nu cred ca a§ fi putut avea o alta alternativa
mai buna, avlnd In vedere ca nu vreau sa ma Inec
In spuma.
- Intinde-te pe spate. Trebuie sa-Ji ud parul
mai bine.

— -------- :— ^--------- < j 5 T ) ----------:----------:------------ -

 . ._&
Iris Johansen
r~ L _
Ii turna §ampon din bel§ug, jucindu-se cu spu­
ma de baie, facindu-i ctrlionji §i bucle.
, - Ai fi fost o doamna superba daca traiai in
secolul optsprezece. Perucile inalte §i blonde te-ar
fi prins de minune.
- Ma bucur sa te aud vorbind a§a. Ai o pa-
siune pentru clabuc, nu-i a§a? \\\ va lua mult timp
pina vei reu§i sa-mi clate§ti parul. Pot sa pariez ca
in copilarie petreceai timp indelungat in cada, ju-
cindu-te cu jucariile din baie.
- La orfelinat aveam dreptul la §apte minute §i
nimic mai mult, §i numai du§. Niciodata nu fa-
ceam bai. Nu aveam nici ra|e din cauciuc. Ase­
menea rasfa$ nu era potrivit cu zburdalnicia noastra
exagerata.
Zilah simfi cum ochii i se umpleau de lacrimi §i
incerca sa §i le retina cu hotarire.
- §i chiar erai exagerat de zburdalnic?
- Bineinteles. Cind ma aflam pe cale sa fac o
reforma generala in §coala, m-am hotarit sa intru
in armata §i sa v§d lumea.
Miinile lui incetara pentru o clipa jocul cu parul
ei. Ramase pe ginduri un timp, dupa care miinile
lui incepura din nou sa-i maseze pielea capului.
- Singura parte din lume pe care am vazut-o,
fiind in armata, a fost Vietnamul, §i nu pot spune
ca mi-a oferit o imagine frumoasa. Dar acolo am
invatat sa supravietuiesc. Intotdeauna am fost un
luptator care a supravietuit tuturor incercarilor.
-------------:--------- :----------( 148 ) ----------------------------------'
 Un zimbet ca o raza do soare

Am un talent deosebit de a ma adapta §i de a

transforma orice situajie intr-una favorabila mie.
i§i lua miinile din parul ei §i spuse cu glas vioi,
chiar energic:
- Am facut ca orice situajie sa-mi fie absolut
favorabilS §i sint o muljime de oameni care m-ar
critica cu placere pentru metodele folosite. Ny-mi
cer scuze §i nici macar n-am irrtenjionat vreoflata.
Am trait o viaja aspra, pentru ca era singurul mod
in care §tiam eu sa traiesc.
- De ce cauji scuze? Faja de mine n-ar trebui
s-o faci. in nici un caz nu trebuie sa te dezvino-
vaje§ti in fa{a mea. Indiferent ce ai facut, ai facut-o
pentru a supraviejui. Eu §tiu ce inseamna sa lup|i
pentru supraviejuire, murmura ea.
- Chiar §tii? Da, cred ca §tiu.
Un timp* ramasera tacuji, dupa care Daniel
relua discujia cu un glas voit vesel:
Da, ai dreptate. Ai reu§it sa supraviejuie§ti
pina cind am aparut eu In scena, Hassan, apoi eu
§i scorpionul... Toate acestea sint suficiente pen­
tru a te recomanda drept o luptatoare. §i acum
hai sa vedem cum vei supraviejui atacului spumei
de baie. Du-te §i ciate§te-Ji parul la robinet §i eu Tji
voi aduce prosopul.
Se ridica §i se indrepta spre cealalta parte a
camerei, unde se afla un dulap cu prosoape,
situat in apropierea cabinei pentru du§.
Daniel intirzie exagerat de mult, dupa parerea

< w >
 Iris Johansen

lui Zilah, Incerclnd sa aleagS un prosop. Zilah In­

cerca din greu sa scape de §ampon §i de spuma
de baie. In tot acest timp Daniel ramase cu spa-
tele la ea, cautlnd fara rost In dulap.
- Slnt gata sa ies.
- §i eu sper sa fiu gata sa te syut sa ie§i,
murmurS Daniel, lulnd un prosop mare, alb, din
vraful de prosoape. Era lini§tit §i chipul lui pastra
un calm impenetrabil cind se intoarse spre ea.
Zilah se ridica, dar nici nu ie§ise bine din spu­
ma ca se §i sim{i lnfa§urat§ In prosop §i ridicata
din cada. Daniel o §terse bine, folosindu-se de
prosopul imens, fara s-o atinga direct pe piele, §i
gesturile lui nu aveau nici o Incarcatura emojio-
nala. Cind termina, lnfa§ura prosopul In jurul ei §i
II prinse deasupra sinilor. Lua un alt prosop §i-i
usca parul, dupa care i-l strtnse Intr-un turban. O
lua In braje §i o duse Inapoi In dormitor.
- §tiu cit de neplacute slnt toate acestea pen­
tru tine, dar promit ca miine ma voi descurca sin-
gura, spuse ea cu glas §ovaitor.
- Chiar crezi ca trebuie sa imi ies din min{i de
teama pentru tine? Dar, dintr-un punct de vedere,
ai dreptate. Nu pot sa fiu Gamerista In fiecare zi,
a§a Indt trebuie sa gasim o solujie.
O a§eza §i o acoperi cu cearceaful de matase.
Simjea cum lacrimile acelea caraghioase Ii
umpleau din nou ochii §i In ciuda lor Incerca sa
zlmbeasca.
 Un zimbet ca o raza-de soare

- Ai facut foarte mult pentru mine. Ai fost mi­

nunat!
- N-am facut nimic important §i nu sint nici pe
departe minunat. Ji-am spus ca eu sint un luptator
pentru supraviejuire, dar nu cred ca a§ putea sa
mai tree inca o data printr-o incercare ca aceasta.
Trebuie sa-l rog pe Philip sa gaseasca pe cineva
care sa te ajute pina i{i vei reveni. .
- Nu are nici un rost sa strici obiceiurile casei.
§i nici nu exista vreun motiv ca tu sa ai grija de
mine in felul acesta. Raspunderea ta pentru soarta
mea a incetat in momentul in care m-ai adus in
Sedikhan.
Ridica capul §i intilni privirea albastra §1 calma
a lui Daniel. ' ■ -
- Nu trebuie sa te ginde§ti ca ai o datorie faja
de mine. Nu am dreptul sa-Ji cer nimic.
Daniel se simji invadat de o muljime de emojii
§i pe fa^a lui se putu citi §i veselie, §i exasperare,
§i ceva ce semana cu tandre{ea.
- lar incepem!
Se apleca asupra patului §i-i lua miinile in ale
sale.
- Ar trebui sa lamurim o data pentru totdea-
una aceste lucruri. Eu nu sint genul de om care
sa se ascunda dupa deget. Ceea ce s-a intimplat
in grota a fost o gre§eala. §tim amindoi acest
lucru. ,
Spunind acestea, ii mingiie cu degetul, cu un

-p i p )
 Iris Johansen

gest absent, venele de la Tncheietura miinii.

. - A§ vrea sa §tii ca nu exista pericolul sa se
repete ceea ce s-a intimplat acolo. vrea sa
luam totul de la inceput, daca vrei §i tu. Nu ma
port totdeauna ca un salbatic.
- Dar cu mine nu te-ai purtat ca un salbatic,
spuse ea cu glasul ragu§it de emojie.
Era muliumita ca Daniel n-o privea in acel mo­
ment. Avea astfel posibilitatea sa-§i revina din
durerea provocata de cuvintele lui. §tia ca nu ar fi
trebuit sa se mire. Banuise de la inceput ca cele
intimplate in grota aveau numai pentru ea sem-
I nificajie, in schimb pentru Daniel era un fapt lipsit
| de importanja.
I - E§ti generoasa, dar am §i eu memorie. Am
facut o gre§eala §i sint norocos ca nu ma ura§ti
pentru cele intimplate. Nu sint un om al subti-
litajilor, dar. §tiu ce inseamna prietenia §i iji pot fi
un prieten de nadejde daca accepji. Eu am mulji
prieteni adevaraji. A fost o mare bucurie pentru
mine cind ai spus ca vrei s§ fim prieteni. Sper ca
oferta aceasta se menjine.
- Bineinjeles, raspunse ea cu caldura.
Nu era exact ceea ce i§i dorise Zilah, dar era
tot ce putea spera. Daca avea sa-§i dea silinja,
putea sa se muljumeasca numai cu prietenia din-
tre ei. Trebuia sa se obi§nuiasca cu ideea ca viaja
nu ofera numai bucurii.
- Voi fi o prietena adevarata pentru tine, Daniel?

O
 Un zimbet ca o raza de soare

- §tiu.
Privind-o intens. fi ridica mina §l-i saruta palma.
- E§ti o femeie deosebita, prietena mea.
Ii lasa mina incet, cu grija, pe pat, ca §i cind
aceasta ar fi fost un obiect fragil §i prejios.
- Hai sa vedem ce joc preferi? spuse el cu
voio§ie. Am adus Monopol §i jocul de dame.
- Vom juca ce dore§ti tu, Eu nu am preferinfe.
Atenjia ei fu atrasa de o cicatrice lunga, aflata
pe coapsa lui Daniel, incepea imediat de dea-
supra genunchiului §i disparea sub pantalonii,
scurji, de blugi.
- Cum ai capatat aceasta amintire?
| Degetul ei trecu u§or peste cicatrice. Daniel
i tresari, ca §i cind degetul acela mingiietor j-ar fi
trimis flacari in restul trupului. Zilah tl privi §i
intreba ingrijorata:
- Te mai supara inca?
j - Nu, doar gestul tau m-a luat prin surprin-
! dere. Am capatat-o din cauza unei rani yechi de
| cujit. S-a Intimplat cu mulji ani In urma.
| Degetele femeii continuara sa urmareadca ci-
! catricea.
- A fost o rana adlnca.
Coapsa lui Daniel era tare §i musculoasa. in
urma atingerii ei paru sa se Incordeze §i mai mult.
Zilah se Intreba daca amintirea modului In care
primise acea rana era motivul Incordarii lui.
| - S-a vindecat definitiv?
--------------- ( 1-53 ) -------------------- — ---- "
 Iris Johansen

- Cred ca da. Nu m-a deranjat niciodata... pina

acum.
Mu§chii coapsei sale devenisera un adevarat
nod, din cauza incordarii.
- Acum te supara? Oare pentru ca m-ai dus
pe mine in braje?...
- Nu. Nu trebuie sa-Ji faci probleme. Vrei sa
vezi grajdurile §i caii? intreba el, indepartindu-i
mina §i ridicindu-se de pe pat.
- Credeam ca vom juca darnel se mira ea.
- M-am razgindit. Nu sint dispus sa joc Mo-
nopol azi, spuse el printre dinji. Trebuie sa ie§im
din aceasta Incapere.
Porni Spre baie §i dupa crteva minute se in-
toarsp cu un uscator de par.
- Usuca-Ji parul, in timp ce eu voi cere ser-
vitorilor sa aduca §i restul noii tale garderobe In
camera. Am cerut, In mod deosebit, haine sport.
Sper ca au trimis blugii §i nu bikinii. Femeile care
Ii Jin compania lui Philip fac rareori sport In afara
dormitorului.
- Spuneai ca nu slnt Inca In stare sa vizitez
grajdurile.
- Vei fi, pentru ca te voi duce eu In braje.
- Este absolut caraghios. Pot sa...
- Zilah, inceteaza sa ma mai contrazici, spuse
el acoperindu-i gura cu mina. Prietenii trebuie sa
gaseasca intotdeauna o cale de injelegere. IJi ofer
ceea ce-ji dore§ti. A§a ca tu trebuie, la rlndul tau,

---------------------------------- '54 ------- :-------- .--------------- ---

 T Un zimbet ca o raza de soare j —s

sa faci mici concesii.

Zimbetul lui era cald §i invaluitor, §i Zilah i-ar fi
promis orice sa-l vada zimbind in felul acela. Ii
saruta palma cu o caldura ce egala zimbetul lui.
- Prea bine. O mica concesie nu este impo-
sibil de facut. Dar numai azi, Daniel.
- Numai azi. Vom face totul pe rind, raspunse
el calm §i porni spre u§§.

■OE>
 Iris Johansen

Daniel o ridica pe Zilah pe ultima dintre barele

ce formau gardul alb, care separa curtea graj-
durilor de pa§une.
- De aici ai o veder© cuprinzatoare §i nici nu
stai in calea baiejilor de la grajduri. Dimineaja
este foarte mare forfota aici. Ceva asemanator cu
agitajia de la Churchill Domus inainte de derby-ul
Kentucky.'
Zilah tncaleca gardul §i-§i lasa privirile sa alu-
nece asupra construcjiilor grajdului. Acestea erau
joase §i deosebit de curate, ca §i curtea grajdului.
Privirea ei se tndrepta spre verdele pa§iunii, de-a
lungul careia erau o muljime de obstacole.
- Minunat. Aceste locuri imi amintesc de o
imagine a grajdurilor Calumet, imagine vazuta cu
mult timp In urma.-
- A§a §i trebuie sa fie. Mai inainte de con-
struirea acestor grajduri, tatal lui Philip a trimis pe
unul dintre oamenii sai la Calumet pentru a studia

< js T >
 Un zimbet ca o raza de soare

metodele §i arhitectura folositi acolo. Voia ab-

solut tot ce era mai bun pentru fiul sau.
Daniel se sprijini de gard §i cu gesturi relaxate
i§i aprinse o {igara. Lisa fumul subjire s i se ri-
sipeasca in aer §i ridica privirea urmirind-o cu
atenjie.
- Te-ai mai inviorat pujin. Ai fost foarte tacuta
pe tot drumul de la casa pina aici. Ai luat legitura
cu mama ta?
- Da, rispunse ea §i zimbetul se §terse de pe
chipul ei.
Zilah i§i indrepti privirea spre unul dintre ob-
stacolele peste care un calarej, nu mai Inalt ca um
copil, incerca sa determine un armasar sa sara.
In ciuda dimensiunilor sale, tinarul parea a fi un
calarejbun.
- Era fericita. Spunea ca a§teapta cu nerab-
dare sa ma revda. Plingea.
- Cred ca te-a emojionat convorbirea cu ea.
Sinteji strins legate una de alta? ..
- Eram. A trecut mult timp de cind nu ne-am
vazut.
Ramase tacuta o vreme, apoi continua:
- Nu se simte bine in preajma mea. O chinuie
un sentiment de vinovajie. >
- Vinovajie? De ce s-ar putea simji vinovata?
- N-ar trebui s i aibi un asemenea sentiment.
l-am explicat.
Zilah strinse bara de lemn intre miini cu un
< js T >
 Iris Johansen
r~C
gest incon§tient.'
- Se considers vinovata de... boala mea, pen­
tru ca m-a lasat in grija bunicii, In timp ce ea
muncea. Acesta este unui dintre motivele pentru
care am vrut sa revin in Sedikhan. Nimeni nu are
dreptul sa traiasca cu asemenea sentimente. Am
vrut sa-i dovedesc cit de bine ma simt §i c i due o
viaji fericita.
-Adevarat?
- Bineinjeles.
Privirea ei se indrepta din nou spre calarejul
aflat pe armasarul negru.
- Privefte-I, se pregatefte sa sarai Nu sint a§e-
zate prea sus barele obstacolului? Cred ca are
doi metri inaljime.
Privirile lui Daniel nu se dezlipeau de pe chipul
ei.
- Toii oamenii lui Philip sint foarte bine pre-
gatiji. Nu trebuie sa-fi faci probleme pentru el.
- Pare foarte tinar pentru a fi un calarej expe-
rimentat. Nu cred ca are mai mult de unsprezece
sau doisprezece ani.
Daniel intoarse capul §\ privi cu atenjie spre
pa§une. Murmura o injuratura printre dinji, arunca
jigara la pamint §i o calca cu tocul cizmei. Urea
dintr-o mi§care pe gard.
- Pandoral Cred ca daca ar vedea-o Philip, ar
fi in stare s-o omoare!
- Existi aceasta posibilitate, se auzi glasul lui
V.
 —( Un zimbet ca o razS de soare

| Philip El Kabbar, care se apropiase de ei fi Ii se

j alatura.
i i§i schimbase fihuta fi in acel moment purta o
pereche de pantaloni de calarie fi o camafa'alba.
In picioare avea o pereche de cizme din piele
fina, de culoare neagra, fi parea mult mai impu-
j nator fi mai autoritar decit ii paruse lui Zilah In
j acea dimineaja.
j - in cazul In care nu reu§e§te sa se sinucida
| prin saritura pe care o tpce'arca, o completa.el.
! - Pandora ai spus? Este o fata? Intreba Zilah
j surprinsa.
! Silueta, Imbracata cu un pulover negru, mulat,
I fi cu blugi, parea a fi foarte rezistenta §i puternica,
| asemenea unui trup de barbat. Purta o fapca ce-
! nufie trasa pe ochi, care li ascundea atit parul, cit
| f i trasaturile chipului. Acesta era f i motivul pentru
care Zilah o confundase cu un baiat.
- Genul ei este discutabil, spuse El Kabbar.
j Nu recunoafte ca este deja femeie. §tie doar ca
trebuie sa ciftige Jocurile Olimpice sau sa fie cel
I mai bun jokeu in viaja de la disparijia lui Willie
j Shomaker. inca nu s-a hotarit care din aceste
I doua alternative trebuie cucerita.
- Se numefte Pandora Madchen, oferi Daniel
lamuriri suplimentare. Este fiica doctorului Mad­
chen, medicul pe care Philip l-a angajat sa con-
duca dispensarul de aici, din campusul sau.
- Trebuie sa te corectez. Este fiica diavolului,

------------ — Q S 9 ~ V — -------- :--------------

 Iris Johansen

interveni Philip. Cred ca a fost parasita de Jigani la

u§a doctorului.
Privirea lui furioasa era concentrate asupra
fetei. Aceasta, aproape culcata pe coama calului,
| se pregatea sa sara.
- Ai de gind sa incerci s-o opre§ti? intreba
Daniel* curios. Calare§te pe Oedip, daca nu ma
in§el. §tiam ca i-ai interzis sa se apropie de el.
. - Da, este adevarat. Acum insa este prea tirziu
sa incerc s-o opresc.'Daca ma apropii §i incerc
s-o dau jos de pe cal, s-ar putea ca acesta sa se
sperie. Voi a§tepta pina cind va sari.
. Privirile lui erau ca doua pumnale de ojel.
i Zilah se simji cuprinsa de un fior de teama.
I Furia lui El Kabbar o inspaiminta cu adevarat.
- Dar este doar un copil, incerca ea sa-i ia
apararea.
- Are cincisprezece ani, domni§oara Dabala,
raspunse El Kabbar, continuind sa Jina privirea
ajintita asupra calului §i calarejului. Este destul de
matura pentru a injelege cind trebuie sa asculte
ordinele, daca nu chiar sa aiba un dram de in{e-
i lepciune. Aici, la grajduri, injelepciunea este o
condijie obligatorie.
Mu§chii armasarului se incordara §i se adu-
nara, pregatindu-se pentru saritura. Se arunca in
aer §i pluti peste obstacol cu o u§urinja uimitoare.
Ateriza, dincolo de obstacol, cu o precizie demna
de admirajie.
:— :-----------:------- C j e o j ------------------- :— —
— Un zimbet ca o raza de soare

- Minunat. Este o calareaja desavir§ita, se ara-

ta Zilah fascinata.
- Cea mai buna pe care am intilnit-o vreodata,
spuse §i Philip, dar §i nesabuita.
- Daniel, cred ca ar fi bine s-o iei pe domni-
§oara Dabala §i sa intraji in casa. Nu m-am gindit
inca la formula pe care o voi folosi pentru a o
pedepsi pe Pandora, dar exista posibilitatea sa-i
dau citeva palme la fund, pentru a o impiedica sa
mai stea jos citeva zile. N-a§ vrea sa jignesc sen-
timentele domni§oarei Dabala.
Zilah il urmari din priviri.cum se indrepta spre
tirara aflata calare. Trupul ei suplu exprima o sfi-
darefaji§a.
- Nu-i va face nici un rau, nu-i a§a? intreba ea
ingrijorata. Poate ar trebui sa-i telefonam docto-
rului Madchen.
- Madchen este incapabil s-o tempereze, spuse
Daniel. Cred ca nici macar nu incearca. A lasat-o
de capul ei inca de cind au sosit in Sedikhan, in
urma cu trei ani. Philip este singurul care i§i poate
impune voinja in faja ei.. Uneori, incheie Daniel,
ridicind din umeri.
Cobori de pe gard §i-§i puse miinile puternice
in jurul coapselor ei.
- Hail Te voi duce in casa. Pentru astazi este
suficient. Daca miine te vei sim{i mai bine, vom
merge sa facem o mica plimbare calare.
Privirea ei ingrijorata se indrepta spre silueta
 Iris Johansen

fetei aflata calare pe armasarul cel negru.

- Nu cred ca...
- Philip nu-i va face nici un rau. Este un tip
! cinstit de obicei. El ii da voie sa faca ce dore§te la
j grajduri §i-i permite sa-l insojeasca oriunde merge
! pe teritoriul Jinuturilor sale. A avut grija sa se asi-
| gure ca nu i se va intimpla nimic rau, atunci cind
porne§te prin sat sa faca tot felul de nazdravanii.
Acum este furios, pentru ca Oedip este un cal
narava§ §i mult prea puternic pentru ea. Philip nu
vrea sa vada cum se sinucide, urcindu-se pe un
asemenea cal. Cum fi-am mai spus, este un tip
| deosebit de cinstit. Uneori il amuza sa joace roful
barbatului u§uratic, dar sa §tii ca munce§te enorm.
Nu este un stapin risipitor, care sa ia tot ce-i ofera
Jara lui §i sa nu dea nimic in schimb. A cheltuit
milioane pentru realizarea proiectului de irigajii,
incercind sa cucereasca o mare parte din de§ert
pentru agricultura. De cind este el la putere, edu-
cajia s-a imbunatajit. Deci, nu ai de ce sa te temi
pentru Pandora. Philip n-o va lega de un stilp
pentru a o biciui, a§a ca nu trebuie sa-Ji faci gfiji
in privinja ei. Cred ca nici n:ar fi bucuroasa de
i intervenjia ta. ,
Zilah se strinse la pieptul lui Daniel §i spuse:
- N-ar trebui sa fie lasata de capul ei. Poate fi
periculos pentru ea. Se intimpla atitea lucruri...
Brajele lui o strinsera protector pentru o clipa.
- Nu i se va intimpla nimic rau Pandorei. Ea se

< w >
 Un zimbet ca o raza de soare

afla sub protects lui Philip.

fi sarutain fuga cre§tetul §i-i §opti:
- Nici Jie nu Ji se va intimpla nimic rau. Voi
avea eu grija. Acum lini§te§te-te §i hai sa intram In
casa. Cred ca ar trebui sa dormi pu{in. Te voi
Xreit eu cind va sosi ora mesei.
Nici macar n-am reu§it sa intru la grajduri.
Protestul ei era lipsit de vlaga. Deodata, fusese
cuprinsa de slabiciune §i simjise cum puterea se
scurgea din trupul ei.
- N-am mai vazut o femeie attt de fascinata de
patrupede. Niciodata nu mi-a trecut prin gind ca
voi fi obligat sa joc pe ingerul pazitor calare pen­
tru a o apara pe o tinara indragostita de cai.
- Tu nu calare§ti? se mira Zilah.
- Exista §i oameni care nu calaresc. Cred ca
pentru tine §i Philip este de nein{eles, dar unii
prefera sa nu urpe pe spatele unui cal. Ultimul
animal pe care am calarit a fost un magar pra-
padit cum nu s-a mai vazut vreodata. Am fost
obligat sa fac o calatorie, care a durat doua sap-
tamlni, in ni§te condijii chinuitoare. Asta s-a pe-
trecut in Anzi. De ce rizi, femeie nemiloasa? A fost
o experien{a cumplita.
- Slnt convinsa. Dar sa §tii ca este mult mai
placut sa calare§ti un cal. Te voi invaja eu. Va fi
foarte distractiv.
- E§ti sigura? Cred ca n-a§ reu§i sa te conving
sa faci o croaziera pe Mediterana, pina la vinde-
V J
 Iris Johansen

carea ta completa. Am un iaht ancorat in portul

din Marasef §i te asigur ca slnt mult mai priceput
cind este vorba sa strabat valurile, decit sa cala-
resc.
- Nu fi negativist. Vei ajunge un specialist, in
scurt timp. Este mult mai u§or decrt sa conduci
un iaht sau sa arunci avioane in aer. §i mai e
ceva! Imi place ideea de a fi §i eu la comanda o
data. Este placut pentru mine sa §tiu ea nu numai
tu e§ti atotstaplnitor.
Chipul lui se intuneca.
- De unde iji vin asemenea idei? N-am avut
niciodata pretenjia ca a§ fi un tip deosebit de
de§tept. Este adevarat ca InvaJ cu u§urinja tot ce
este nou §i de-a lungul viejii am deprins diverse
lucruri, dar sint convins ca in privinja educajiei ma
depa§e§ti cu mult. Eu am absolvit colegiul abia cu
cijiva ani in urma, cind m-am retras din meseria
mea. Sint o mulfime de lucruri pe care le pot
invafa de la tine.
Zimbind cu infeles adauga:
- Poate ca §i eu te pot invaja cite ceva. Ar fi
interesant de §tiut ce anume, a§a-i?
- Da, cred ca da: *
Zilah sim{ea ca Daniel chiar gindea ceea ce
spunea. Fu mi§cata de crt de deosebit era Daniel
fata de ceilalji oameni. Era inteligent, avea sinful
umorului §i era deosebit de hotarit atunci cind
pornea la o acjiune, fiind in stare sa mute muntii

p 6 4 >
 Un zimbet ca o raza de soare

din loc. Cu toate acestea, era convins ca nu era

un om deosebit, ci dimpotriva.
- Cred ca asta inseamna o prietenie adeva-
rata, spuse blind Zilah.
incerca sa-§i ascunda afecjiunea ce o simjea
pentru el. inchise ochii, lasindu-se purtata de bra-
jele lui. ii auzea bataile inimii §i se simjea departe
de lume, ascultind ritmul inimii lui pline de vita-
litate. •

Cind deschise ochii, trai un moment de nesi-

guranja care o facu sa simta cum inima ti urea in
git. Sllueta subiire, aflata in fotoliul de linga pat, ii
era total necunoscuta §i semiintunericul care se
lasase in incapere arunca o umbra asupra per-
soanei straine aflati atit de aproape. Dumne-
zeuie, cit ura umbrele! Dar nu trebuia sa se
teama. Se ridica in genunchi, in a§ternut, §i strin-
gind pumnii striga:
- Nu! Nu! Du4e! Dispari.
Silueta subiire ramase nemi§cata din pricina
uimirii, cu un picior aruncat peste brajul fotoliului.
- Nu pot pleca! Philip nu mi-ar permite un
asemenea gest.
Vocea aspra era furioasa...
- Nici in ruptul capului n-a§ fi vrut sa vin aici,
 Iris Johansen

continua ea sa vorbeasca.
- Philip? Cine e§ti tu? intreba ea mirata, lasind
umbrele trecutului sa se topeasca.
- Pandora Madchen. Sint noua ta camerista,
explica ea sfidator.
Se indrepta in fotoliu ?i i§i intinse picioarele,
incruci§indu-§i gleznele.
- Camerista mea? N-am avut niciodata o ca­
merista.. Ce sa fac cu tine?
- Pune-ma la incercare. Fac ce vrei. Pot sa te
spal pe spate, sa te pieptan, lucruri asemana-
toare. Am fost pedepsita sa te slujesc.
- Pedepsita?
- Pentru ca l-am scos pe Oedip din grajd.
Philip a fost cumplit de furios.
- Da, §tiu. Ma aflam prin apropiere cind ai sarit
obstacolul. A fost o saritura superba.
- Pot sa fac altele §i mai bune. Te-am vazut §i
eu cum stateai pe gard, alaturi de Philip §i de
Daniel. Cu care din ei te culci?
- Ce spui?
Trupul copilei se incordase in mod ciudat.
- Te-am intrebat daca te culci cu Philip.
- Nu. Dar asta nu e treaba ta. Pf §eicul El
Kabbar l-am cunoscut in aceasta dimineaja.
Trupul Pandorei paru sa se relaxeze §i, incer-
cind sa-§i ascunda sentimentul de u§urare pe
care il traia, spuse:
- N-am §tiut. Nu mi-jar fi cerut sa stau in preajma
v. < w >
 Un zimbet ca o razd de soare

ta, daca ar- fi dorit sa te simji bine. Cred ca §tia

ca-fi voi transforma viaja in co§mar. Este suparat.
pe tine? Sau are alte motive?
- Sa spunem ca nu ma simpatizeaza.
Copila era de-a dreptul uimitoare. Resentimen- .
| tul pe care il incercase Zilah la inceput, se trans-
i forma repede In amuzament. In ciuda atitudinii
j sfidatoare a Pandorei, Zilah sim|ise ca aceasta
era, de fapt, ?nduio§ator de copilaroasa.
! - Asta se intimpla, pentru ca e§ti frumoasa,
! spuse Pandora sec. Se culca cu femei frumoase,
! dar nu-i plac cu adevarat. Eu nu sint frumoasa,
dai* pe mine ma place. Nu mi-a spus niciodata
a§a ceva, dar §tiu ca gtnde§te astfel.
- Nu ma tndoiesc. Doar era teribil de ingrijorat
cind a vazut ce saritura dificila te pregateai sa
faci.
- Adevarat? intreba Pandora cu o graba pe
care incerca cu greu apoi sa §i-o mascheze, ridi-
cind din umeri. Pentru ca sintem prieteni §i pentru
ca mi-a salvat viaja. Acesta este motivul.
- N-am §tiut.
Zilah se a§eza tntr-o pozijie confortabila §i i§i
spuse ca ar fi dorit sa fie mai multa lumina in
camera. Ar fi vrut s-o poata privi mai bine pe acea
copila care ii stirnea tot mai mult curiozitatea.
- S-a intimplat chiar in prima luna, dupa so-
sirea mea aici. Ni§te oameni din bazar au incercat
sa ma pedepseasca, pentru ca am eliberat tp|i /
^------ --------------- :--------- ( 167 y---- ■----- :--------- :--------- '
 Iris Johansen

porumbeii din cu§tile aflate pe taraba lor. Aveau §i

cujite. Philip mi-a salvat viaja §i mi-a tras citeva
palme zdravene. §i mi-a dat asta, spuse ea, du-
cind mina la git §i scojind un lanj de aur cu un
medalion.
- Este un cadou? DraguJ din partea lui. ,
- Nu este un cadou, se arata Pandora indig-
nata. Reprezinta trandafirul §i spada, §i arata ca
eu ii aparjin. A§a mi-a spus.
Deci asta explica ceea ce spusese Daniel refe-
ritor la protecjia pe care i-o oferea Philip Pan­
dorei.
- Inseamna ca te apreciaza foarte mult.
- Bineinjeles, spuse Pandora mindra. Doar
{i-am spus ca sintem prieteni. Chiar daca ma
pedepse§te din cind in cind, nu inseamna ca este
chiar suparat cu adevirat. Nu §i-ar face nici un fel
de probleme daca nu i-ar pasa de mine.
Era evident ca toate nazdravaniile Pandorei
aveau scopul de a atrage atenjia ?eicului asupra
ei, in singurul mod in care §tia ea sa faca acest
lucru. Era evident ca il adora pe omul acela mai
mult decit merita el.
- Sincera sa fiu, nu pot sa spun ca ma incinta
ideea ca insemn o pedeapsa pentru tine, spuse
Zilah cu glas sec. §i nici nu-mi place ideea ca
mi-a fost tmpusa prezenja ta. Eu nu am nevoie de
camerista §i nici tie nu-Ji place aceasta sarcina.
Ce-ar fi sa lasam totul cum a fost?

----------------- ------------ ( I s s j ------ :----- — -----------

 Un zimbet ca o raza de soare

- Te temi de mine? Slnt convinsa ca erai foarte

speriata cind te-ai trezit din somn.
- Nu. Am uneori Go§maruri. Probabil visam, §i
cind te-am vazut, stind in fotoliu m-am speriat.
- M-am bucurat cind am vazut ca te-am spe­
riat, spuse Pandora cu sinceritatea caracteristica
copiilor. Am vrut sa fiu eu cea care ia conducerea
Tn relajiile dintre noi, avind in vedere ca vom fi
obHgate sa traim una in compania celeilalte pen­
tru un timp.
- Dar nu este necesar sa petrecem prea mult
timp impreuna. l-am §i spus §eicului...
- N-are nici un rost sa te agiji. Philip niciodata
nu revine asupra unei hotarirr, o intrerupse Pan­
dora cu un gest autdritar.
Cind facu gestul acela larg, gresia se acoperi
cu un lichid inchis la culoare. Zilah privi o clipa cu
mare atenjie §i injelese ca era vorba de singe.
- E§ti ranita!? Singerezi!? Ce s-a intimplat cu
brajultau?
Pandora se retrase in umbra, ascurtzindu-se
in fotoliu.
- Nimic grav. O simpla zgirietura.
- De ce nu te-ai bandajat?
• - Nu este nimic serios. N-am avut timp s-o fac
inca.
- Daca singereaza astfel, ar trebui sa te in-
grije§ti. Vrei sa-i telefonez tatalui tau?
- Nu, se grabi Pandora sa raspunda. S-ar in-
 Iris Johansen

furia §i m-ar certa. p-am spus ca nu este nimic

serios.
- Daca nu vrei sa-l anurg pe tatal tau, lasa-ma
sa te bandajez. Hai! Nu slnt chiar o nepriceputa,
cind este vorba de primul ajutor. L-am ajutat pe
doctorul Jess la ferma, spuse Zilah, ridicindu-se
din pat.
- Ai trait la o ferma? Surpriza o facu de-o ui-
mitoare docilitate pe Pandora, care se lasa dusa
spre baie. Nu araji ca o fata care a trait la ferma.
E§ti la fel de frumoasa ca oricare dintre femeile lui
Philip. '
- Daca e§ti o femeie cu aspect placut nu ai
decit o asemenea soarta? se mira Zilah. Nu prea
mi se pare firesc. Am minat turme, am calarit, am
reparat garduri, am insemnat vite §i calaresc des­
tul de bine. Nu pot sa spun ca sint la fel de buna
ca tine, dar am ci§tigat citeva panglicuje albastre
la concursurile locale. §i daca vrei sa §tii, erau
mult mai interesaji de talentul meu de dresoare,
decit de faptul ca dinjii mei erau drepji sau strimbi.
- Eu nu sint o buna cunoscatoare a metodelor
de dresaj, spuse Pandora cu un ton absent. Sint
mult mai buna la sariturile peste obstacole, dar
incerc sa ma perfecjionez §i la dresaj. Ce fel de
cai...
Ajunsera in dreptul u§ifl de la baie, cind Pan­
dora lasa fraza neterminata, plutind in aer §i se
departa.

< w >
 Un zfmbet ca o raza de soare

- Nu! Brajul meu nu are nevoie deingrijire. Nu

vreau sa intru in baie.
- Prostii! Nu va dura decit citeva minute, zise
Zilah §i puse mina pe clanfa u§ii.
Pandora o impinse inapoi §i se ageza in faja
ei.
- Atunci este mai bine sa intru eu.
- Ce se intimpla cu tine? intreba Zilah, care nu
in|elepea comportarea fetei.
- In cada se afla un tigru, spuse Pandora cu
glas §optit, dupa o scurta ezitare.
-C e?
- Este doar un pui de tigru. Numai un pui.
L-am Jinut in grajd, dar nu puteam sa-l las acolo,
fara ingrijire §i supraveghere. Caii devin nervo§i
cind simt pisici in preajma lor §i, in mod sigur, ar fi
fost descoperit de cineva.
- A§a ca ai socotit ca este mai infelept sa-l pui
in cada mea. Credeai ca nu-l voi descoperi? Jin
sa-Ji spun ca folosesc baia in mod frecvent.
- N-am gasit nici o solufie mai buna. Nu qu-
team sa-l las pe mina braconierilor.
- Care braconieri? De ce am senzajia ca am
intrat tn zona crepusculara?
- Hei?! Te uiji la „Zoha crepusculara"? Philip
are toate episoadele Tnregistrate pe casete video.
Sint foarte interesante.
- Pandora! o Tntrerupse Zilah, pronun{ind fie­
care silaba a numelui ei crt mai accentuat. Nu ma
<j t T>
 Iris Johansen

- intereseaza pasiunea lui Philip pentru acest serial.

Despre ce braconieri vorbe§ti?
- Saptamina trecuta erau cijiva braconieri in
bazar. Philip nu este incintat de existenja lor, dar
fiind In permanenja mi§care ii este greu sa-i des-
copere. Aveau citeva blanuri de tigru, marir §i-l
inchisesera pe Androcles inir-o cu§ca. Cred ca
a§teptau sa mai creasca, dupa care erau hotariti
sa-l macelareasca pentru blana. A§a ca am ho-
tarit sa a§tept pina la caderea intunericului, dupa
care m-am furi§at §i l-am luat din cu§ca.
, - Ai furat un tigru? Foarte interesant!
- Ma Injeleg de minune cu animalele. Au In­
credere In mine. ,
- Zglrietura aceea este facuta de prietenul tau?
Daca este a§a, atunci n-a§ putea spune ca este
deosebit de Increzator §i afectuos,
- Doar nu crezi ca n-a fost speriat! L-am ascuns
sub o haina cind l-am adus in casa, a§a ca §i-a
tnfipt ghearele in brajul meu.
- Nimic mai firesc, murmura Zilah, care era tot
' mai uimita.
- Vrei sa-i spui lui 'Philip? Nu cred ca l-ar in-
teresa, §i ma place pe mine, nu pe tine.
- N-ar fi greu sa-i spun lur Philip-ce ai facut,
raspunse Zilah cu glas aspru. Inca nu am hotarit
ce voi face. Cred ca ar trebui sa arunc o privire
prietenului tau, Androcles, ca sa pot vedea daca
este cu adevarat prietenos.
<J72> J
 Un zimbet ca o raza de soare

N-ar fi fost surprinsa daca in cada, de culoare

roz, din baia ei s-ar fi aflat un tigru mare, adult,
Sau poate era doar o gluma intreaga poveste.
Incepuse sa injeleaga ca nimic nu era impbsibil,
atunci cind 0 cuno§teai mai bine pe Pandora
Madchen.
Dar nu era o gluma.
Puiul de tigru zacea adormit pe fundul cazii
roz, infa§urat intr-un prosop. Cind Zilah aprinse
lumina, deschise ochii somnoros §i se rostogoli
pe o parte.
. - E foarte draguj, nu-i a§a? Ca o pisica mai
mare!
- Adorabil! Se pare ca spiritiil de conservare
nu-l are dezvoltat. Cred ca a adormit din nou.
- Animalele simt ceea ce se intimpla in jurul
lor. Acum el §tie ca nu vrem sa-i facem nici un
rau. Crezi ca-l putem pastra?
- Pandora, acest pui de tigru nu seamana
deloc cu porumbeii carora le-ai dat drumul din
cu§ca. Aceasta pisicu|a fermecatoare va create §i
se va transforma intr-un animal feroce. Cum ai
putut... Dumnezeule... E§ti fermecatoare! Te-am
crezut cind ai spus ca nu e§ti draguja. ,
- Nu sint nici macar draguja. Sint dreapta ca
un ba{ §i am un P^r oribil. §i am §i pistrui.
Vorbea cu vehemenja, §i faptul ca avea pistrui
o facea sa se simta triumfatoare.
Era adevarat ca in jurul nasului, perfect de
v
 Iris Johansen

altfel, pielea ii era patata din loc In loc de cijiva

pistrui. Ochii erau mari, de culoare intunecata §i
acoperiji de gene grele. „Parul oribil“ era tuns,
sau mai bine spus ciopirjit, intr-un stil baiejesc,
tunsoaFe care nu reu§ea sa-i ascunda bogajia, ca
§i culoarea atragatoare. Era o nuanja de blond
apropiata de argintiu §i reflects orice raza de lu-
mina ce cadea asupra capului Pandorei. in ceea
ce privea formele trupului avea dreptate. Acestea
lipseau cu desavir§ire, dar Pandora avea oase
fine §i Jinuta atletica, grajioasa, ca §i a puiului de
tigru din cada. Daca era atit de frumoasa la cinci-
sprezece ani, la douazeci avea sa fie fermeca­
toare. Dorinfa ei de a nega cu atlta disperare
aceasta frumuseje era uimitoare §i, brusc, Zilah
injelese. Philip El Kabbar nu avea incredere in
femeile frumoase, dupa cite spunea Pandora.
Deci, refuzul Pandorei era lesne de injeles.
- Am gre§it. N-am observat pistruii, spuse
Zilah.
- Se poate. Lumina este slaba aici, accepta
Pandora sa faca o concesie.
Aratind spre puiul de tigru, Pandora continua:
- §tiu ca nu-l pot line la infinit. Va trebui sa-l
trimit intr-o rezervajie, dar am dorit sa-l pastrez un
timp. inainte de a veni aici, am fost tot pe drumuri.
Am vrut doar pentru scurt timp...
Zilah simtea cum devenea neputincioasa §i cum
nu era in stare sa mai faca apel la bunul ei sim{.
 Un zimbet ca o raza de soare
•"“ V 3 -^
- Cred ca pentru o zi sau doua nu sint pro-
bleme. Nu voi folosi cada, pentru ca eu prefer
du§urile.
Brusc, injelegind ca aprobase sa gazduiascS
tigrul in cada, i§i trecu mina prin par §i spuse:
- Dumnezeuie, am acceptat un tigru drept
coleg de camera!
- Cred ca a§a este, spuse Pandora §i chipul ei
se lumina de un zimbet larg. Acum nu-Ji mai poji
retrage cuvintul. Va fi minunat. Voi avea grija sa
nu te deranjeze §i voi curaja baia cu atenjie. Voi
avea grija ca restul servitorilor sa nu intre aici §i
voi aduce citeva paturi pentru a dormi in apro-
pierea lui. Philip a spus sa locuiesc intr-o camera
pentru oaspefi, alaturata camerei tale, dar nu are
o cada a§a mare... Nu-Ji va face necazuri.
- Ramine de vazut. Acum da-mi voie sa vad
ce se intimpla cu brajul tau.
Pandora i§i lasa brajul in -mina lui Zilah. Il infa-
§urase cu un prosop, in graba, in chip de bandaj.
Cind Zilah indepirta prosopul, respira adinc. Pe
brajul copilei se vedeau citeva urme adinci de
gheare, dintre care trei inca mai singerau.
- Sint doar citeva zgirieturi, murmura Zilah
printre dinji, indreptindu-se spre toaleta aflata in
baie. Cel pujin ai fi putut sa dezinfectezi ranile.
Avind in vedere ca e§ti fiica de medic, este uimitor
ca nu ai cuno§tin$e de prim-ajutor.
- Eu §i tatal meu nu ne prea infelegem. Nu §i-a

175 >
 - f
Iris Johansen

dat niciodata osteneala sa ma inveje ceva. Nicio­

data nu i-a pasat de mine.
- Uneori este foarte greu sa Infelegi daca ci-
neva te place sau nu. Nu poji citi cu u§urin|a In
sufletele oamenilor.
Zilah vorbise cu glas blind, infelegator.
- Eu pot, spuse Pandora vehement.
Privirile ei coborira asupra brajului, urmarind
mi§carile Mcute de Zilah.
- Dar mie nu-mi pasa.
- Te va ustura, spuse Zilah, deschizind sticla
; cu dezinfectant.
Pandora respira de citeva ori adinc, fara ca un
alt semn sa tradeze suferinja ei, In timp ce Zilah
aplica dezinfectantul. Privirile copilei pareau lipite
de chipul tinerei femei.
- Tujna placi, sint sigura.
- Da, ai dreptate, spuse Zilah, ridicind capul.
Privirile lor se intilnira pentru o clipa.
- Acest fapt dovede§te limpede ca din cind in
cind am momente cind imi pierd mingle. Nu §tiu
de ce traiesc cu sentimentul ca-mi vei aduce
numai necazuri.
- §i eu te plac, spuse Pandora cu stinjeneala.
La inceput, am crezut ca e§ti e u§uratica §i o
sclifosita. Dar injeleg ca tu nu te temi nici de tigrii,
nici de singe §i, mai ales, nu te temi de Philip.
SingurUI lucru de care te temi sint co§marele
acelea.

176 >
 Un zimbet ca o raza de soare

- S-ar putea sa mai descoperi §i alte lucruri

care ma nelini§tesc. Daca zgirieturile se infec-
teaza vom fi nevoite sa-i cerem tatalui tau un anti­
biotic.
- Vom mai vedea, spuse Pandora fara tragere
de inima. Se vor vindeca. Sint rezistenta.
De fapt, teribil de vulnerabila, se gindi Zilah.
- Vom schimba pansamentul in fiecare zi, pina
cind ne vom convinge ca totul merge bine. §i eu,
sa ftii, sint o persoana foarte hotarrta.
Intorcindu-se spre dulapiorul aflat deasupra
toaletei, se clatina, exclamind:
-Lanaiba!
- Ce s-a intimplat? Nu te simji bine?
Brajul Pandorei o inlanjui ferm, dar §i cu blin-
deje.
- Ba da. Cred ca am stat prea mult in picioare.
Un timp am uitat ca sint convalescents. Din nefe­
ricire, natura are grija sa-mi aminteasca. leri-dimi-
neaja am fost injepata de un scorpion §i se pare
ca inca nu reu§esc sa-mi revin.
- N-am §tiut ca e§ti bolnava. Hai sa mergem!
Lasa-ma sa te ajut pina la pat. *
Mina Pandorei era uimitor de puternica, avind
in-vedere aspectul firav al fetei. Aproape o ridica
de la pamint pe Zilah, ducind-o spre pat.
- Ar fi trebuit sa-mi spui de la inceput. Te rog
sa nu-Ji faci probleme. Voi avea eu grija de tot ce
ai nevoie. Acesta este motivul pentru care Philip a

.------ :--------------------- C r r T y ------ ------------ —

 Iris Johansen

vrut sa ma §tie in preajma ta?

- Cred ca motivul este cel invocat die tine mai
devreme. Ma indoiesc de faptul ca Philip ar fi in-
grijorat de soarta mea.
- Poate gre§e§ti totu§i, spuse Pandora, a§e-
zind-ope pat cu mi§cari blinde. Aprinse lampa de
pe noptiera §i o indemna pe Zilah:
- Odihne§te-te! Eu ma due sa caut ceva de
mincare pentru tine.
- Nu trebuie si-Ji faci griji pentru mine. Daniel
a spus ca-mi va aduce ei ceva de mincare, dupa
ce ma voi trezi din somn. Ar fi trebuit sa vina deja.
- Atunci II voi cauta eu §i-i voi spune sa stea
lini§tit. II poji'vedea miine dimineaja. E§ti prea
slabita pentru a primi vizitatori in seara aceasta.
- Crezi? intreba Zilah pierduta in ginduri.
Pandora aproba din cap cu autoritate.
- Ai nevoie de,o masa buna, urmata de un
somn zdravan. I{i voi peria parul §i te voi ajuta sa
te masezi cu crema §i sa-Ji pui o masca. Doar nu
vrei sa te vada impodobita cu toate minunile ace-
lea alunecoase.
- Eu nu folosesc decit o crema u§oara. §i m-a
vazut aratind mult mai rau.
Pandora o privea cu ochi cercetatori.
- El este cel cu care te culci? Nu trebuie sa-ji
faci probleme din cauza mea. Dupa ce te vei in-
sanato§i, nici nu vei §ti ca sint in preajma ta, dar
atita timp cit e§ti bolnava, nu cred ca ar trebui sa

Q it T ) J
 Un zfmbet ca o raza de soare

dai mare atenjie sexului.

- Muljumesc, rosti Zilah cu glas firav. Dar nu
trebuie sa ramii cu o impresie gre§ita despre re-
lajiile noastre. Eu §i Daniel sintem doar prieteni.
Cred ca el este cel care i-a spus lui Philip ca am
nevoie de o camerista.
- §i tu nu te culci cu nici unul din ei? Ciudat!
Era evident faptul ca experienja o invajase pe
Pandora ca nici o femeie frumoasa nu poate dormi
singura. §i nu era surprinzator sa gtndeasca ast-
fel, avTnd in vedere ca traia in preajma lui Philip El
Kabbar.
- Nu mi se pare ciudat, zimbi Zilah. Va fi foarte
odihnitor. Cred ca merita sa incerc. O simpla ex-
perienja.
- Iji baji joc de mine, se tncrunta Pandora. §i
nu §tiu daca imi face placere a§a ceva. La naiba!
Cred ca nici n-ar fi departe de ceea ce inten-
Jionam eu sa fac cu tine.
- Chiar ceva mai rau decit sa-mi pui un tigru in
baie?
- Ar fi fost foarte rau, daca aflam ca te culci cu
Philip. Altfel, pot uita restul.
- Sa uiji ce?
Pandora, care pornise spre u§a, se opri din
drum §i-i arunca o privire pozna§a in care plutea
o urma de rautate.
- Aveam de girld s i a§tept pina cind va aflaji *
in mijlocul... §tii tu... Apoi vm-a§ fi strecurat in
---------------------------- ( T n ) — :---------------:------->
 Iris Johansen

camera §i l-a§ fi trimis pe Androcles deasupra

voastra. Cred ca v-ar fi disparut dispozijia pentru
asemenea jocuri. ./
Zilah o privea uimita §i ingrozita In acela§i
timp.
- Slnt convinsa ca a§a s-ar fi Intimplat, spuse
Zilah cu glasul stins, privind cum Pandora inchi-
dea Ufa in urma sa.
Din momentul in care o cunoscuse pe Pan­
dora, inima ei fusese cuprinsa de un sentiment de
simpatie pentru ea datorat ata§amentului pe care
II arata faja de §eic. Dar, dupa ce auzise martu-
risirea Pandorei. se intreba daca n:ar fi fost cazul
sa simta un strop de simpatie §i mila pentru Philip
El Kabbar.

v J
 Un zimbet ca o raza de soare

c(Lapitolul If

Cimpul plin cu maci salbatici se intindea crt

vedeai cu ochii. Matasea stacojie a florilor tremura
sub greutatea cristalelor de roua §i vintul blind al
zorilor murmura §oaptele ca un indragostit.
- Este minunat.
Glasul lui Zilah era §i el o §oapta ca §i mur-
murul vintului. Soarele incepuse sa se ridice dea-
supra tufelor de tamaris aflate in zare §i smaljuia
orizontul cu roz §i auriu.
- N-am vazut niciodata asemenea culori ne-
pamintene.
Ridica capul §iiasa vinticelul racoros sa-i min­
giie obrajii, invaluind-o cu placerea produsa da
ceea ce.vedea, atingea §i mirosea. Inspira adinc
aroma pamintului bogat, amestecata cu aroma
fina a tamariscului §i a melcilor. Totut era atit de
patrunzator, incit se simjea deja vrajita.
- De ce riu m-ai adus aici mai curind?
v J
Q aT)
 Iris Johansen
r~ C
- N-am vrut sa ne aventuram mai departe de
pa§une, spuse Daniel, coborind de pe cal §i arun-
cind friul peste capul murgului voinic pe care il
calarise.
- Nu §tiam daca Ji-ai revenit pe de-a-ntregul.
De§i cimpul acesta nu este departe de tufele de
tamarisc de la marginea pa§unii, nu ma simfeam
in stare sa te ajut, in cazul in care te simjeai obo-
sita. Eu §i batrinul Dibbin nu sint sigur inca daca
putem avea incredere unul in celalalt.
- Te-ai descurcat de minune, avind in vedere
ca ai inceput sa calare§ti abia de-o saptamina.
Zilah cobori de pe spatele iepei voinice, de
culoare gri, lasindu-se ajutata de brajele lui Da­
niel, incercind sa nu ia in seama fiorul ce o
strabatu, a§a cum se intimpla intotdeauna cind o
atingeau miinile lui. Prieteni! De obicei nu-i era
greu sa-§i aminteasca regulile impuse de Daniel,
dar in paradisul in care se afla in acel moment, in
faja rasaritului, revarsindu-se asupra macilor, era
imposibil.
- Amindoi §tim ca nu voi fi niciodata un calarej
bun. Am putut stapini calul, doar pentru ca am
picioare puternice, muscyloase §i practic le-am
infa§urat in jurul lui pentru a-i demonstra cine este
adevaratul stapin.
- De fapt cred ca Pandora te-a intimidat prin
atitudinea ei excesiv de grijulie faja de mine. Am
observat ca este la fel de posesiva ca o lupoaica,
<j a T )
 Un ztmbet ca o raza de soare

atunci. cind instinctele ei materne slnt trezite i a .

viaja. Joata saptamina m-a rasfajat.
- Tot ce §tiu este ca nici macar nu m-a lasat
sa intru in camera ta. |_-a uimit pe Philip peste
masura aceasta atitudine. Banuia ca ai hipno-
tizat-o.
- Prin blindeje. Ar trebui sa incerce §i el o
data.
Ma tem ca nu dore§te s-o incurajeze. Pan­
dora poate deveni -extrem de dominatoare. Vreau
| sa spun ca nu dore§te s-o incurajeze in felul lui
de a fi bun. Nu vrea ca ea sa sufere mai tirziu.
Oare explicajia lui avea un injeles dublu? Cre-
dea ca Zilah avea. nevoie de un avertisment? Nu
fusese niciodata capabila sa-§i ascunda senti-
mentele.
- Oricum va suferi. Cel pujin va avea ce sa
aiba sa-§i aminteasca §i cred ca o arriintire pla-
cuta te ajuta sa le suporji pe cele neplacute. In
acest moment §i eu vreau sa dau via$a unor
amintiri frumoase, spuse ea privindu-l. Ai alergat
vreodata pe un cimp plin cu maci?
Barbatul nega, dind din cap. O raza jucau§a
de soare i se ascundea in par, transformindu-l
intr-o flacara matasoasa. Era imbracat cu o ca- .
| ma§a albastra, intinsa perfect pe umerii lui laji §i
' se stringea in jurul taliei elegante. Blugii vechi ii
avea vtrtji in cizme. Zilah se gindi ca aceasta avea
sa fie o amintire placuta: Daniel cu razele de

------------------ C 183 V - ---- — -----------

 Iris Jtohansen
y
soare jucindu-i-se in par.
- - Cred ca nu, raspunse el in cele din urma
tnfrebarii ei.
- Nici eu. Hai! Xai sa alergam acum!
li intoarse spatele §i porni In fuga de-a lungul
'dmpului. Vintul era racoros §i le lovea obrajii. Cu-
lorile §i mirosurile pluteau in jurul lor tnvaluindu-i.
Auzea pa§ii lui Daniel In urma ei §i respirajia lui.
Plaminii o dureau din pricina efortului, dar nu do-
rea sa se opreasca. Ar fi vrut sa nu se opreasca
niciodata.
- Zilah, gata! Este sufident.
In glasul lui se simjea o unda de 'enervare care
o uimi §i chipul ei se intuneca.
- Daca nu te opre§ti singura, atunci te voi
ajuta eu s-o faci.
- Qe s-a intimplat? intreba ea, oprindu-se §i
intorcindu-se brusc.
Ajunse Itnga ea din doi pa§i §i mrinile i se
oprira pe umerii ei.
- Este rau ca te porji ca o femeie nebuna. Ai
fost bolnava, sau nu-Ji mai aminte§ti? Acum te
porji de parea te-ai antrena pentru cursa de o
suta metri la Jocurile Olimpice, Credeam ca ai de
gind sa ajungl la capatul celalalt al cimpului.
- De t e nu m-ai oprit mai devrerhe? M-am
lasat furata de frumusejea cimpului, dar nu sint
chiar iresponsabila.
- Pentru ca n-am putut sa te prind. Nu slnt
v
G K>
 Un zfmbet ca o raza de soare

facut pentru acfiuni realizate.in viteza, ci pentru

activitaji grele, care necesita forja.
Zilah izbucni intr-un*hohot fericit.
- Daniel, cred ca nu ai egal pe lume. Iritot-
deauna spui numai adevarul, indiferent de sufe-
rinja pe care o produci sufletului tau mindru?
Acum ce mai este? intreba ea, vazindu-i expresia
ciudata ivita pe chip. *
- Nu te-am auzit niciodata rizind. imi place,
spuse el cusimplitate. v
Zilah simji cum i se taia respirajia, ca §i cind ar
fi continuat goana nebuna. -
- Atunci voi incerca sa rid mai des. N-am §tiut
ca par o fire posomorrta. Poate ca ai dreptate ca
te-ai suparat pe mine, imi simt picioarele moi,
spuse ea §i se a§eza In mijlocul macilor.
- §i eu am obosit, rosti Daniel, a§ez?ndu-se
lingaea.
Ochii lui o priveau cu atenjie. Nu e§ti niciodata
posomonta. E§ti intotdeauna seru'na §i zimbitoare,
§i frumoasa. intotdeauna frumoasa, vechea mea
prietena!
Vechea mea prietena. Zilah simji cuvintele ca
pe o alintare, ca pe o declarajie de dragoste.
- Pandora n-ar lua vorbele tale ca pe o lauda.
Ea considera ca femeile frumoase au o singura
menire pe lume.
Genele lungi §i dese ii ascundeau privirile in
momentul in care se apleca sa culeaga un mac.
;------------- ( 1 8 5 y ------------.— -— ^
 Iris Johansen

Ar fi vrut sa nui fii rostit acele cuvinte. li aduceau in

minte imagini atit de vii §i placute. Daniel, puternic
§i gol, iubind-o in patul .eT mare §i pe cearceaful
matasos. Nu-l vazuse niciodata jubind-o. in jurul
lor fusese numai intuneric §i pasiune in noaptea
aceea. §i totu§i, in acel moment, fusese tot ce-§i
dorise! Incerca sa-§i alunge gindurile. Nu avea
dreptul sa ceara prea mult. Zil.ele ce trecusera de
cind Se afla in casa lui Philip fusesera minunate §i
trebuia sa se mul|umeasca cu el. Daniel fusese
atent §i afectuos cu ea, asemenea uniii frate mai
mare. Parea ca se temea s-o atinga chiar §i atunci
cind gesturile lui era pur platonice. Oare nu re-
' marca faptul ca ea i§i revenise complet? Poate ca
n-o mai dorea ca la inceput, dar §i prietenii cei
mai vechi schimba cite o mingiiere intre ei, din
cind in cind.
Devenisera foarte apropiaji in unele privinie.
Statusera de vorba, jucasera diverse jocuri, lua-
sera masa impreuna §i schimbasera impresii.
Simjea ca-l cuno§tea mai bine ca pe oricine
altcineva, ca §i cind l-ar fi §tiut de o via|a. Facea
deja parte din viaja ei. Oare ce avea sa simta
atunci cind el ivea s-o considere sanatoasa §i
gata sa se intoarca in Zalandan? Avea s-o viziteze
din cind in cind? Poate. O considera o prietena
buna, §i Daniel era loial prietenilor saj.
- Ai uitat sa zimbe§ti? La ce te ginde§ti?
- Zalandan,- raspunse ea, mingiind petalele de.
v 186
 Un zimbet ca o raza de soare

trandafir. Am teleforrat mafnei rriele, aseara. David

§i Billie s-au tntors de la New York. Mi-a spus ca
David era ingrijorat §i uimit de faptul ca nimeni nu
i-a vorbit despre deturnarea avionului. Dorea sa
§tie cind ma voi intoarce acasa.
- Poate sa mai a§tepte. Inca nu e§ti complet
vindecata. Ji-a confirmat §i doctorul Madchen
acest lucru!
- Da, a§a mi-a spus, raspunse ea.
Deodata, simjise o bucurie nea§teptata cind i§i
amintise cuvintele doctorului.
- Dar nu cred ca va mai trece mult timp pina
cind imi va da voie sa plec. Ma simt minunat azi.
De fapt, David era uimit ca doctorul nu mi-a per-
mis, inca, sa plec. A promis sa-l sune §i sa stea
de vorba cu el.
- Ne-am descurcat minunat pina acum §i fara
amestecul neprejuitului tau David. Poji sa-i comu-
nici ca mai bine ar fi sa-§i vada de treburile lui.
Cind citi uimirea pe chipul ei, facu o grimasa
u§oara.
- N-ai putea sa-i spui a§a ceva, nu? li datorezi
prea mult. Este prietenul tau cel mai bun.
- Este prietenul meu bun, §opti Zilah. Nu cel
mai bun, sau cel pujin nu mai este cel mai bun.
Tu e§ti cel rhai bun prieten al meu, Daniel.
Daniel ramase nemi§cat. Un sentiment pe
care reu§i sa-l ascunda ii lumina pentru o clipa
chipul. '
V
 Iris Johansen

- §i cum va primi Bradford aceasta schim-

bare? Ai fost proprietatea lui timp indelungat.
- David nu crede ca atenjia §\ afecjiunea sint
masurabile. Este un om minunat, Daniel. De multe
ori imi aminte§te de un lac de munte adinc §i
limpede ca §i cle§tarul. A§ dori foarte mult sa-l
cuno§ti. '
- Eu nu cred ca doresc. Spre deosebire de
Bradford, mie imi place sa intru In competijie chiar -
§i cind este vqrba de sentimente §i cred ca eul
meuHu s-ar simji bine in preajma unui asemenea
persqnaj. Pe mine nu ma poji compara cu un lac
de munte.
- N-ar trebui sa ginde§ti astfel. §i tu e§ti un
personaj deosebit. §i este foarte adevarat ca nici
nu te pot compara cu un lac de munte limpede.
Tu, mai degraba, semeni. cu marea. E§ti aspru §i
puternic, §i totu§i e§ti capabil sa protejezi viaja §i
chiar sa dai viaja. Cred ca v-aji in{elege de mi-
nune, tu §i David.
- Voi incerca, raspunse Daniel cu chipul im-
pietrit. §tiO ca acest om inseamna enorm pentru
tine. Asta insa ramina problema mea. Intotdeauna
am fost un gelos nemernic. Cred ca in copilarie
mi s:a dezvoltat acest sentiment. Atunci objineam
cu greu ceea ce doream §i trebuia sa lupt pentru
a pastra ceea ce obfinusem. Cred ca inca mai
Jiicerc sa smulg de la via|a ceea ce imi place in
mod deosebit. '
v
 Un zimbet ca o raza de soare

- Nu trebuie sa incerci sa smulgi ceea ce eu

sint dornica sa-Ji ofer.
Zilah Intinse mina §i-i atinse brajul. Daniel se
incorda §i Zilah putu sa simta mugchii puternici
sub degetele ei. O durere profunda ii strapunse
pieptul cind banui ca acea tensiune se datora
unei respingeri fizice, nascuta in mod incon§tient. '
- Eu nu cred In jumataji de masura, Daniel.
Cind Jii la cineva, cred ca-i oferi totul, tot ce do-
re§te §i tot ce-i este necesar.
- Ai dreptate, izbucni el intr-un ris aspru. Mi-ai
spus ca daca David Ji-ar fi cerut sa te culci cu el,
n-ai fi ezitat nicrun moment §i ai fi facut-o. Cred
ca acum sint in aceea§i situate §i m-a§ bucura de
aceea§i generozitate din partea t^.
Zilah ramase nemi§cata, privindu-l cu ochi
mari, plini de uimire.
, - Daca asta este ceea ce dore§ti...
- Ei bine, nu asta imi doresc! spuse el, strin-
gind pumnii. Ochii alba§tri straluceau pe faja arsa
de soare.
- §i este foarte important acest fapt. Trupul
tau are valoare atita timp cit mintea §i sufletul tau
doresc. Nu trebuie sa-l oferi oricui incearca sa-l
objina.
Zilah se sim{i de parca o palmuise.
- Dar nu este a§a. Eu nu sint a§a cum spui tu.
Nu cu oricine, Daniel...
- Dumnezeule, §tiu!

■
------ 1 ^------( 189 ) ---------------- :------ — ■'
 Iris Johansen

Cuvintele pareau a fi fost smulse din trupul lui.

Intinse miinile pentru a-i acoperi umerii. Zilah
tremura.
- Pur §i simplu imi pierd mingle cind te aud
vorbind astfel. E§ti atrt de frumoasa! §i trupul tau
§i sufletul tau sint frumoase. Nu §tiai? Chiar daca
lumea ar fi urita §i intunecata, tu ai straluci in acel
intuneric. Oamenii ca mine simt nevoia sa §tie ca
undeva exista §i pentru ei o scinteie de speranja.
A§a ca te rog sa straluce§ti cu mindrie, Zilah!
fl privea, §i de uimire ramasese cu gura u§or
intredeschisa, Se simjea ca §i cind ar fi primit
Premiul Nobel. Zimbi, §i chipul ei se lumina.
- Luminari, lacuri §i mSri. in aceasta dimineaja
folosim o mulfime de metafore.
Privi in jurul ei la cimpul impodobit cu flori de
mac ce se aplecau incet sub adierea vintului.
- Cred ca de vina este natura care ne incon-
jura. §i mai cred ca macii sint cele mai frumoase
flori de pe pamint. §i cind te ginde§ti ca eu nu
sufeream macii?!
-Zilah!
- Ciudat, nu-i a§a? Dar fructul macHor este
opiumul, §tiai?
-§tiu.
Miinile lui se incle§tara pe umerii ei. 0 privea
intens, cu mare atenjie.
- Heroina. Niciodata n-am supprtat ideea ca
toata acea ur^enie se na§te dintr-o asemenea fru-
v
 Un zlmbet ca o raza de soare

museje, Au trecut ani pina am inceput sa ma

obi§nuiesc cu aceasta idee. Incet-incet am in­
ceput sa privesc totul cu obiectivitate. Nu exista
niciodata numai o fa{a a lucrurilor. Opiumul poate
aduce urijenie §i rautate, dar poate alunga du-
rerile. Un mac poate na§te suferinfa, dar floarea
lui aduce §i bucurie prin frumusejea ei. In acest
moment caut sa vad numai frumusejea §i sa tra-
iesc cu ideea ca exist%§i 0 parte intunecata. Cred
ca bat cimpii! De fapt, incerc sa-|i spun ceva.
Poate ar fi trebuit sa-Ji spun de la inceput, dar
inca este un subiect dureros pentru mine.
- Atunci nu-mi spune. Nu doresc sa §tiu. N-am
nici un drept sa §tiu, daca-Ji aduce suferinja.
- Dar David §tie. Nu vreau ca tu sa simji ca am
secrete faja de tine.
- Acest gen de competijie cu David nu-mi
place. Nu vreau sa-ji despoi sufletul in faja.mea,
numai pentru a-mi oferi un avantaj fa{a de David.
- Bine. Atunci nu-Ji voi spune acum. Totu§i,
curind vei afla.
in vocea ei Daniel sim$i o unda de u§urare.
Mina lui se ridica §i-i mingiie obrazul §i buzele,
coborind pe git.
- Cind vei fi pregatita ma voi afla in preajma ta,
dornic s§ te ascult.
I§i lua miinile de pe trupul ei §i se ridica in
picioare.
- §i voi avea grija sa fii inca pe aproape in acel

<J9T>
 Iris Johansen

moment. Acum hai sa ne intoarcem §i sa-fi iei

micul dejun. E§ti inca o persoana suferjnda.
Daniel se purta din nou ca un frate grijuliu §i
cu toate acestea Zilah nu mai simjea nici un fior
de dezamagire. Daniel Jinea la ea. Poate chiar
mai mult decit credea el fnsu§i. Daca fntrejinea
acel sentiment §i-l cultiva, poate ca dragostea lui
avea sa infloreasca la fel ca §i macul din miinile
ei.
fatirtse mtna §i prinse floarea la butoniera ca-
ma^j lui Daniel.
- Da, cred ca este timpul sa ne intoarcem.
S-ar putea ca Pandora sa-l scoata din grajd pe
Oedip §i sa porneasca In cautarea noastra.

Pandora paru surprinzator de lini§tita cind Zi­

lah intra In camera. Statea cu picioarele tncru-
ci§ate pe covor §i cu spatele sprijinit de pat §i-l
scarpina pe ptntece pe Androcles. Zfmbi lung
cind o vazu.
- Vrei sa-i acorzi atenfie un minut? Cred ca in
curind va tncepe sa toarca.
- S-ar putea. Am impresia ca a mai crescut.
Zilah se lasa sa alunece pe covor, alaturi de
Pandora.
- Da, §tiu, raspunse aceasta cu tristeje. Nu va

— — — =— G ^ D ----------------------------
 Un zimbet ca o raza de soare

mai trece mult timp §i voi fi nevoita sa renunj la el.

Dar nu inca!
Ridica puiul §i-l puse pe umar ca pe un copil
care abia a terminat de supt. §i continua sa-i min-
giie ceafa.
- Ai luat micul dejun?
- Cind ne-am intors de la plimbarea calare am
luat masa impreuna cu Daniel in bucatarie. Ai de-
venit brusc teribil de lini§tita. Unde a disparut ati-
tudinea ta de clo§ca grijulie? 1
- Acum e§ti sanatoasa, spuse Pandora, ridi
cind din umeri.
- Atunci de ce ma mai Jin aid? Cred ca ?e
tn§eli.
- Nu ma in§el, zimbi Pandora. Am inva^at de-a
lungul anilor sa-mi cunosc tatal. Nu §tiu din ce
motive nu este de acord cu plecarea ta, dar sint
convinsa ca sanatatea ta nu-i creeaza nici cele
mai mici neplaceri. Poate Philip i-a spus sa te
retina. Tatalui meu ii place stilul de via$a din Se-
dikhan, de aceea face tot ce-i spune Philip.
- Imi este greu sa cred ca Philip dore§te sa
ma retina aici, spuse Zilah sec. De§i trebuie sa
recunosc faptul ca a fost foarte curtenitor cind
ne-am intilnit. Cred ca totu§i nu figurez pe lista
persoanelor favorite.
- Dar Daniel Seifert este pe lista lui, §i Daniel
vrea sa fii aici.
-•Daniel este prietenul meu! exclama Zilah
 Iris Johansen

§ocata,,cu vocea sugrumata de emofie.

- Vrea sa te duca In patul lui, spuse Pandora
eu seninatate. Te urmare§te din priviri permanent.
Cred ca cu greu i§i fine miinile departe de trupul
tau. Eu §tiu cum prive§te un barbat o femeie,
atunci cind vrea sa se culce cu ea. Am vazut
adeseori.
Philip §i numeroasele lui Sehadim. Zilan fu
cuprinsa de un Sentiment de simpatie pentru
femeia-copil aflata alaturi de ea.
- Te ?n§eli in privinfa lui Daniel. El nu ma do-
re§te, a§a cum banui tu.
' Pandora ridica din umeri. .
- Vei descoperi singura. §i tu il dore§ti. Am
dreptate?
Ridica privirile §i ochii ei ca doua diamante
negre o urmareau cu atenfie.
Zilah ramase un timp tacuta.
- Este adevarat. II doresc §i-l iubesc. Aceste
doua nojiuni nu pot exista separat pentru mine.
I se parea ciudat sa rosteasca cu glas tare
acele cuvinte, dar se simjea ca §i cind i s-ar fi luat
o povar§ de pe suflet.
- §i eu gindesc la fel, murmura Pandora, fre-
cindu-§i obrazul de blana matasoasa a puiului de
tigru. Nu fi se pare caraghios? Philip nu are
asemenea probleme. Nici mama mea.
- Mama ta?
Zilah o privea nedumerita, caci banuise ca ma­
V.
 Un zfmbet ca o raza de soare

ma Pandorei era moarta. Fata nu vorbise nicio-

data, pina in acel moment, despre mama sa.
- Mama mea este casatortta a §asea oara.
Este du adevarat frumoasa. Este o actrila, nu foarte
talentata, dar nici nu are nevoie de talent.
- Paring tai sint divor{a$i?
- De cind aveam trei ani. Tata o ura§te. Nu
este nemiloasa, ci doar egoista. Traie§te numai
cu dorinja de a se distra. La insistence ei, am
vizitat-o in urma cu patru ani la Hollywood §i a
fost destul de draguja cu mine.
Destul de draguja cu propria ei fiica?! Cuvin-
tele Pandorei erau de o intensitate dureroasa.
- Probabil ca Jine la tine.
Pandora d3du. din cap §i pe chipul ei se a§-
ternu tristefea. .
- Nu cred. Eram deja o nesuferita de atunci.
Cred ca a fost incintata cind m-a vazut plecind.
§tiai ca legenda spune ca Vulcan a creat-o pe
Pandora din Jarina? ‘
- Nu §tiam.
- Philip susjine ca eu nu am picioarele din
Jarina, ci din copite. L-am intrebat daca se gindea
; la copitele cailor sau la cele ale Satanei, dar mi-a
raspuns ca ambele alternative ar fi posibile.
- ll cred in stare de asemenea afirmajie, spuse
Zilah.
Se ridica in picioare §i adauga:
| - Acum trebuie sa plec. l-am promis lui Daniel

'■— 1---------------- — - — ■
 Iris Johansen

I ca la ora unsprezece ne vom intilni la piscina. Ai

I destule carji sau vrei sa-Ji mai aduc, ca sa nu te
| plictise§ti?
i - Am destule. Poate ii voi face o baie lui An-
j drocles. Crezi ca tigrii pot invajasa inoate? Ma
| intreb daca ar putea s-o faca instinctiv sau va
| trebui sa-l invaj?
- Dumnezeule, doar nu vrei sa-l inveji sa
i inoate?
I - Daca va fi trimis intr-o rezervajie, trebuie sa
i fie pregatit pentru a face fafa oricarei situafii. Daca
; a§ vrea sa-l invaj, cred ca nu mi-ar lua mult timp.
! Androcles este foarte inteligent.
| - Sper ca, mai inainte de a-l inva^a sa inoate,
' pot sa intru in baie! Vreau sa-mi jmbrac costumul
! de baie. Numai daca nu»te deranjeaza foarte
| mult?!
- Am fost prea indraznea|a? intreba Pandora
! nedumerita. Nu te irita prezenja noastra aici, nu-i
; a§a? •
Zilah ii ciufuli pariil in joaca, cu afecjiune.
I - imi face placere sa va am in preajma mea.
| Sinteji o companie foarte placuta. Chiar am fn-
| ceput sa tin la caraghiosul acesta de pui de tigru.
I Zilah ajunse la u§a baii, cind o auzi pe Pan-
I dora spunind: v
I - Daniel te dore§te. Daca acum nu te iube§te,
| s-ar putea ca iubirea sa vina mai tirziu. Cel pujin
| ai o §ansa. '
I ’
-------------------------;----( 196 )-----------------— ------ —
 —( Un zimbet ca o raza de soare

- S-ar putea sa ai dreptate, dar la fel de bine

s-ar putea sa nu fie a§a. Nu de data aceasta.
Zilah intra in baie, inchizind u§a fara sa faca
cel mai mic zgomot.

Daniel puse receptorul in furca §i se intoarse

cu spatele spre birou pentru a lua paharul oferit
i de Philip.
- Trei au cazut, a mai ramas doar unul.
- Donahue?
- Da. Am capturat trei dintre terori§ti in aceasta
dupa-amiaza, in timp ce incercau sa se intoarca
! peste granija, in Said Ababa. Hassan nu se afla
printre ei. Au avut pareri divergente §i aceasta
| este cauza pentru care s-au desparfit.
- Crezi' ca acesta este inca pe urmele tale?
- Poate. Dar credeam ceea ce scrie in dosar,
j Hassan este tot atit de fanatic ca §i fratele sau.
! Nu va renunja prea curind, dar nici nu cred ca va
| ajunge la Zilah cu u§urinja. Incepind de miine vreau
ca la u§a camerei in care locuie§te Zilah sa stea
; un om de paza permanent, de§i daca stau §i ma
| gindesc bine nu este absoluf necesar, avind in
; vedere ca Pandora este acolo. De cind a venit ea
i camerista, nici macar n-am reu?it sa tree de u§a.
i - Adevarat?
{ 197 >
 Iris Johansen

Philip ramase cu brajul suspendat in aer din

pricina uimirii.
- Foarte ciudat. §tiam ca poate deveni exa-
gerat de loiala, dar ca poate deveni doamna de
companie imi este imposibil sa injeleg. Ma gin-
deam ca vei avea obiecjii vehemente in privinja
ei. Sa injeleg ca nu te culci cu aceasta tinara
doamna?
Daniel ramase tacut.
- Ceva ciudat, foarte ciudat. Nu este genul tau
sa la§i ocaziile sa-fi scape printre degete. Pre-
supun ca nu dore§ti sa-mi spui cum {i-ai dezvoltat
! aceasta supraomeneasca putere de infrinare a
I simjuritor abia laaceasta virsta.
| - Presupunerea ta este corecta. Cred ca n-ai
in{elege motivele.
Philip i§i bau paharul de coniac §i-l puse pe
birou.
- Cred ca ai dreptate. Dar eu il cunosc bine pe
micul dragon pe care l-am numit paznic al castei
l prinjese §i §tiu ca Pandora nu este genul care sa
dezvolte aceste sentimente.
- Cu o singura excepjie, §i aceea e§ti tu, mur-
mura Daniel. -
- Cu excepjia mea, spuse Philip cu un ton
batjocoritor. Vei primi un om pentru a sta zi §i
noapte la u§a lui Zilah §i eu voi incerca sa aflu de
la Pandora care sint motivele atitudinii ei atit de
protectoare. Vrei sa vii cu mine?
\ ,------------------1 1 9 8 ' '------ ■
-------------------------
 Un zfmbet ca o raza de soare

- Ng. Clancy fi interogheaza pe cei trei terori§ti

arestaji. imi.va telefona daca va reu§i sa capete
ceva informajii legate de locul unde ar putea sa
se ascunda Hassan. Spune-i lui Zilah ca voi merge
la ea §M voi povesti tot ceea ce am aflat. Ar fi mat
bine sa ia masa fara mine.
I - Dacl exista cineva care sa scoata o rnfor-
majie ctt de mica de la ei, ei bine acela este Do­
nahue, spuse Philip. Este un om foarte pedant,
acest Clancy Donahue.
| - De data aceasta ar trebui sa fie. Vreau ca
toata povestea aceasta sa ia sfir§it.
- E§ti cam iritat, prietene. Cred ca abstinen{a ii
face pe barbafi sa devina a§a nervo§i. In ceea ce
ma prive§te, n-am fost atrt de nesabuit, Inert sa
comit asemenea prostie de cind aveam paispre-
zece ani.
- Philip, poji sa te duci la draeu’?!
Daniel T§i sprijini capul de spatarul inalt al
scaunului §i se relaxa.
Philip izbucni in ris.
- Este pentru a doua oara In ultimele zece zile
ctnd stnt trimis In acel ipc plin de smoala §i taciuni
aprin§i. Crezi ca nu sint atit de fermecator pe ctt
am fost obi§nuit sa cred? Nu-mi raspunde. Este
mult mai bine sa-mi pastrez iluziile.
Mina lui Daniel se strtnse In jurul bra{ului de la
fotoliu, Jn timp ce u§a se Inchidea in urma lui
| Philip. Incerca sa se lini§teasca.*N-ar fi trebuit sa
^----- ,------ -- ------- - C 199, ) -------- -----------;--- -
 —1 Iris Johansen
y~^
j fie atrt de aspru cu prietenul lui. Daca Philip n-ar fi
I dat dovada de un deosebit simf al umorului,
| ascuns In spatele aroganjei sale, s-ar fi suparat
! auzind remarca lui Daniel. In ciuda faptului ca nu
! privea cu ochi buni prezenja lui Zilah in casa lui,
| se dovedise totu§i un prieten adevarat. ,Le oferise
ospitalitatea lui §i protecjie, a§a cum se intimpla
cu oricare dintre oaspefii sai.
Daniel zimbi amintindu-§i ultima remarca a lui ■
Philip. Probabil Zilah fusese cea care ii urase sa
j ajunga In Mcarile iadului. Zilah emana o putere §i
! o incredere in sine ce razbatea din farmecul §i
| frumusejea’ei. Ar fi dorit ca sufletul §i mintea lui sa
| se concentreze asupra calitajilor ei spirituale §i nu
asupra celor ale trupului atit de frumos. Ca §i
Philip, nu era obi§nuit sa fie supus unei absti­
nence Tndelungate §i in ultimele zile puterea lui
fusese pusa la grea Incercare. Se simjea ca §i
| cind primise o lovitura in stomac. Dormise doar
I clteva ore in-fiecare noapte. Nervii ii erau intin§i ia
| maximum §i se minuna de felul cum rezista sa se
| autocontroleze.
| Oricum, avind in vedene declarajia emojionala
facuta de Zilah in acea diminea{a, reu§ise sa se
comporte exact a§a cum i§i propusese. Era prie­
tenul ei cel mai bun. Nu trebuia sa piarda din
vedere avantajul objinut. Ci§tigase increderea lui.
I Nu trebuia sa piarda tot ceea ce reu§ise sa aiba,
! numai pentru ca nu-§i putea infrina pasiunea.

■200 >
,— ( Un zimbet ca o raza de soare

Aveau sa treaca luni, poate chiar ani, pina cind

Zilah avea sa fie gata sa i se daruiasca pentru ca
a§a simjea §i nu pentru ca ii era recunoscatoare
| pentru tot ceea ce facuse pentru ea. Putea sa
; a§tepte. Sau cel pufin a§a spera. In dupa-amiaza
I aceea, cind o vazuse la piscina in costumul de
j baie minuscul, nu mai fusese atit de sigur pe-el.
: Se simfise atit de excitat, incit i§i petrecuse cea
r mai mare parte a timpului in apa, temindu-se sa
| apara astfel in fa|a ei.
| ?§i termini bautura §i puse paharul pe birou.
j Tot ceea ce avea de facut era sa evite piscinele §i
| cazile de baie, ca §i imaginea oferita de Zilah
calare pe cal sau mergind prin camera. Totul era
o joaca de copii.
Se a§eza cit mai comod pe scaun §i-§i intinse
picioarele. Era mai bine ca raminea in birou, aftep-
tind sa sune Clancy, in seara aceea nu se simjea
in stare sa joace rolul prietenului platonic. Trebuia
sa-§i adune puterile pentru a face fa{a perioadei
pe care o avea de petrecut in compania ei.
| Poate era mai bine sa inceapa sa practice yoga
I §i sa-§i contemple abdomenul. Poate ii indeparta
| gindurile de la unele parji ale anatomiei trupului
! sau.

r 201 >
 Iris Johansen

Ginchjfa se deschise, Zilah ramase uimita.

- Pot sa intru? intreba politicos Philip El Kab-
bar. Vei vedea ca maniPrete mele s-au mai im-
bunata|it. Cred ca merit o recompense
- Da, bineinjeles. Dar nu te a§teptam, spuse
Zilah, facind cijiva pa§i inapoi.
- Dupa cum susjine Daniel, paza in jurul tau a
fost atit de severa, inert nu trebuia sa te a§tepji la
nici un vizitator. Unde este mica mea tigroaica?
- Tigroaica?
Dumnezeuie! §tia. Trebuia sa banuiasca. Pan­
dora nu fusese in stare sa ascunda adevarul.
- Pandora, raspunse §eicul intrebarii ei. Injeleg
ca te paze§te la fel de bine, a§a cum o tigroaica
i§i apara puiul. Unde este?
- Ah, Pandora! respira u§urata Zilah. Este in
baie. Cred ca spala citeva lucruri. Ma due s-o
chem.
- Spala dteva lucruri? intreba Philip, facind o -
V
-( 2 02 >
—I Un ztmbet ca o raza de soare

grlmasa. Pandpra? Este o ocupajie prea domes­

tics pentru-ea. Ai facut o vraja pentru a o trans­
forma intr-o domni§oara docila? Cred ca voi fi
foarte nemuljumit daca s-a intimplat astfel. Nu
acesta a fost scopul pe care l-am urmarit, cind
am trimis-oaici.
* - §tiu. imi pare rau ca te dezamagesc, dar
trebuie sa-ji spun ca ne intelegem foarte bine.
Este o copila fermecatoare ?i Jin la ea foarte mult.
- In acest caz, cred ca a sosit momentul s-o
iau de aici, spuse Philip, inchizind u§a In urma lui
§i sprijinindu-se de ea. Era Tmbracat cu o pereche
de pantaloni de culoare tnchisa §i o cama§a care
ti scotea in evident suplejea, trupul musculos,
dar mai ales farmecul.
- §ederea ei aici trebuie sa fie resim^ita ca o
pedeapsa. Este limpede ca nu s-a intimplat ast­
fel.
- La ce te mai ginde§ti acum? intreba Zilah
deja furioasa. Poate o vei arunca intr-un turn.
- Da, este posibil. Dupa cum §tii, exista unul.
T{i muljumesc pentru ca mi-ai oferit aceasta idee.
Voi medita asupra ei.
- E§ti intr-adevar un barbat imposibif. Chiar nu
inielegi? E§ti anacronic?
Philip zimbi.
- Dar am putere sa due la indeplinire ase-
menea planuri. in fond, acesta este jelui. Nu-mi
place sa te vad aparind-o de drepturile pe care le
:---------- :------— ----------- ( 203 V ------------:------------------ -
 { Iris Johansen

am asupra ei. Pandora este proprietatea mea. iji

va spune ea insa§i acest lucru.
- Numai pentru ca, din tntimplare, crede ca
soarele rasare §i apune odata'cu aparijia sau dis-
parijia ta. A trait in ultimii ani intr-un mediu aflat
total sub controlul tau. Ce crezi ca Va gtndi cind
va evada §i va descoperi ca nu to{i barbajii sint
ni§te egoi§ti ca tine?
Pe chipul lui Philip trecu in mare graba o li-
carire. Furie? Durere? Era greu de spus, pentru
ca trecu rapid.
- Este greu sa prevezi reacjiile Pandorei. Ara-
reori ginde§te §i acjioneaza ca o femeie. Totu§i,
deocamdata, se afla in stadiul embrionar. Acum,
daca ai terminat cu incercarile de a lovi in aro-
ganja mea, cred ca ma voi duce s-o scot din
baie.
Philip porni de-a lungul camerei.
Zilah alerga §i se a§eza in faja lui.
- Nu. Ma voi duce eu. Ramii aici.
Philip se opri §i observa teama greu de as-
cuns care pusese stapinire pe ea.
- Cred ca nu pot face ceea ce-mi ceri.
O indeparta cu o mi§care blinda, dar ferma
din faja lui.
- Simt ca sint foarte domic s-o vad pe docila
Pandora, facind treburi casnice. Teribil de dornic.
- Cred ca nu... incerca Zilah sa spuna.
Era prea tirziu. Philip deschise u§a §i, dupa
(; 204 )
 Un zimbet ca o raza de soare

expresia inmarmurita a chipului sau, era limpede

ca vazuse totul dintr-o privire.
Zilah incerca sa priveasca peste umarul lui §i
gemu. Fundee! De unde facuse rost Pandora de
fundee roz?
Gasise undeva, era limpede. Statea in mijlocul
cazii, imbracata in blugi §i cu tricoul din bumbac.
Androcles era impodobit cu un pompon uria§,
{ roz, infa§urat in jurul cozii vargate. Pandora toc-
] mai se ocupa de cel de-al doilea pompon pe care
i voia sa i-l lege in jurul gitylui. Cind Philip deschise
| u§a, inlemni ca o statuie.
- O tigroaica! Dumnezeuie! Nu-i de mirare ca
| n-ai injeles ce voiam sa spun?!
- Este mascul. de fapt. Numele lui este An-
drocles. Buna, Philip.
- Un tigru! repeta el uimit. Ai Jinut un tigru
ascuns in cada, in ultima saRtamina?
Pandora ridica capul cu un aer sfidator.
- Este vina ta de fapt. A fost ideea ta sa vin
aici. Nu puteam sa-l abandonez. E§ti de acord?
- Sa abandonezi un tigru? Cum poate cineva
! abandona un tigru? '
| Pandora se ridica in picibare §i-§i infa§ura bra-
! Jele, protector, in jurul lui Androcles.
| - Este doar un pui. Nici macar nu §tia 'sa
inoate pina cind nu l-am inva^at.
- L-ai invajat sa inoate?
Philip scutura din cap, ca §i cind ar fi vrut sa-§i
 Iris Johansen

limpezeasca mintea.
- Serios, Philip. Te rog sa ma crezi. Am vorbit
foarte clar.
- Da, da. Perfect. Nu §tiu de ce sint greu de
cap in seara aceasta. Presupun ca imi este mai
u§or sa-mi imaginez un tigru facind parte din
jungla §i nu dintr-o sala de baie. Ar trebui sa ma
scuz pentru lipsa mea de injelegere.
Dadu capul pe spate §i izbucni in hohote de
ris. Risul lui rasuna mult timp. Cind se struni in
cele din urma, spuse:
- Am auzit de un tigru Jinut intr-un bazin, dar,
ca de obicei, tu, Pandora, ai mers un pas mai
departe. Oare de ce ar fi trebuit sa ma a§tept la
altceva? .
- Nci e§ti suparat? intreba Pandora, rasuflind
u§urata.
- Sint furios. Say voi fi atunci cind voi avea
timp sa ma gindesc la toate acestea, spuse Philip
sarind in cada.
- Este doar un biet pui de tigru, insista Pan­
dora.
- Nu cred ca voi intreba de unde-l ai. Am sen-
timentul ca nu vreau sa §tiu de unde l-ai luat,
- Din Bazar. De la braconieri, spuse Pandora
repede.
- Sint convins ca ar fi multe de adaugat, dar
pentru detalii pot a§tepta.
Privirile lui red §i cinice de obicei, straluceau in
—----------------------------- ( 206 Y - --------- ■
-------- — — ^
 Un zimbet ca o raza de soare

acel moment §i in ele se putea citi o tandreje rar

intilnita la el, atunci cind o privi pe Pandora.
- §tii ca nu-l poji pastra aici. Trebuie sa-l tri-
mitem intr-o rezervafie.
- §tiu ca nu este drept sa-i iei unui animal
libertatea numai pentru ca-l iube§ti §i dore§ti sa-l
{ii linga tine. N-ar fi drept.
Philip era uimit.
- Nu, n-ar fi drept, reu§i el sa spuna. Privi puiul
din brafele Pandorei §i intinse mina sa-l ia.
- II voi da pe prietenul tau in grija lui Raoul,
pina cind vom face pregatirile pentru plecarea lui.
- Nu. II voi duce eu la Raoul. Uneori devine
cam agitat. S-ar putea sa te zgiriie.
Privirile lui alunecara pe bandajul care aco-
perea brajul Pandorei.
- In|eleg. Sa in{eleg §i ca nevinovatul pui a vrut
sa-ji lase o amintire?
Pandora facu o grimasa.
' - Deci nu am voie sa-mi incerc norocul? in­
treba Philip.
Zimbea §i o privea cu un aer plin de curio-
zitate.
- Asta-i cu totul altceva. Dar el §tie ca-mi apar-
{inemie.
- Nu-i altceva, raspunse el scurt.
Lua puiul de tigru in bra{e §1-1 {inu cu un gest
term, dar blind.
- Tu tmi aparjii mie, murmura el, intorcindu-se
V
 Iris Johansen
'' v

astfel inert nu putu sa vada stralucirea care inunda

chipul Pandorei.
^ - Stringe-fi lucrurile. Pentru un timp te voi tri­
mite sa stai cu tatal tau. Trebuie sa recunoa§tem
ca ceea ce am Intenjionat sa fie o pedeapsa pen­
tru tine s-a transformat intr-un adevarat rasfaj.
Urea cele citeva trepte ie§ind din cada §i se
indrepta spre Zilah, purtind pe chip o expresie
cinica.
- Vin sa te iau peste douazeci de minute.
Porni spre u§a §i amintindu-§i ceva se opri. O
privi fix pe Zilah §i spuse:
- Domni§oara Dabala, inca mai cred ca aici au
! fost folosite puteri supranaturale, dar nu §tiu cine
I pe cine a vrajit. Cred ca ai un suflet mult mai bun
decit multe alte femei, daca ai putut s i te la§i
purtata de Pandora in aceasta nebunie. A§ vrea
sa-{i trimit un mesaj din partea lui David. Nici nu
§tiu cum am uitat sa £i-l transmit de la inceput. Se
! pare Ca trei dintre cei patru terori§ti care te-au
rapit au fost prin§i. Hassan se afla inca in liber-
, tate. Daniel a§teapta o convorbire telefonica, spe-
: rind sa primeasca mai multe informajii. Nu va
| putea servi cina in compania dumitale, dar va
trece pe aici ceva mai tirziu.
Fara sa a§tepte un eventual rSspuns din par­
tea ei, inchise u§a in urma lui, lasind-o pe Zilah cu
privirea pierduta in gol. Pandora nici nu se mi§-
| case din locul in care se afla, cind Philip intrase in
 Un zfmbet ca o raza de soare

| baie. Fa$a ei era stralucitoare §i exprima o fericire

| care o facu pe Zilah sa se tnfioare. Se temea
! pentru acea copila care traia orice emofie cu o
j intensitate maxima. Oricind ar fi putut sa sufere
din pricina acestei daruiri.
- Nu trebuie sa fii atit de' fericita. Nu trebui sa-l
la§i sa puna stapinire pe gindurile tale. E§ti in
pericpl, Pandora!
- Lumea' e plina de pericole. Mai bine sa fiu
fericita acum §i poate nefericita miine, De ce sa-mi
| asum riscul de a nu ma bucura acum de ceea ce
| mi se ofera? ,
! Ie§i din cada §i, indreptindu-se* spre u§a,
I spuse: ' "
j - Trebuie sa-mi string lucrurile aflate in camera
de oaspeji. Nu vreau sa-l fac pe Philip sa ma
| a§tepte. N-a§ vrea sa-i acord timpul necesar ca
i sa infeleaga cit de furios este din cauza lui An­
drocles. Ne vedem miine dimineaja la ora cinci, la
grajduri. Acum, pentru ca nu mai sint consem-
i nata, vreau sa aflu ce se intimpla cu Oedip. Vreau
| sa vad daca mi-a simjit lipsa.
; - Pandora, chiar nu vrei sa inveji nimic? §tii
| foarte bine ca este periculos sa calare§ti pe Oedip,
| §i este o prostie din partea ta sa ri§ti.
i Zimbetul de pe chipul Pandorei pali. In ochii ei
se ivi o stralucire aspra §i o durere pe care in-
cerca s-o inabu§e. Spuse cu furie mocnita:
- Tu e§ti cea care da dOvada de prostie; Zilah.

C 209
 Iris Johansen

Vrei ca Daniel sa fie al tau. Ai toate armele la

indemina pentru a-l face sa fie al tau §i nu le
folosefti. Nu e§ti neajutorata. Poji sa faci ceva
pentru tine, numai ca te temi sa incerci, pentru ca
exista pericolul sa nu izbute§ti. Asta este ade-
varata prostie. ’
Zilah ramasese stana de piatra, mult mai ui-
mita decrt fusese Philip cind vazuse puiul de tigru
in cada. Numai ca tigroaica aflata in fa|a ei era
mult mai fioroasa §i lovea exact in punctul cel mai
sensibil.
Vazind pe efect avusesera vorbele ei, Pandora
simfi un sentiment de remu§care. O imbra{i§a pe
Zilah cu o u§oara stinjeneala §i uimire.
- Imi pare rau, dar tot ceea ce am spus este
adevarat. Fiecare cuvint. Mai ginde§te-te la vor­
bele mele!
Deschise u§a §i ie§i fara sa mai spuna un cu­
vint.
Fara indoiala ca avea sa-i urmeze sfatul, spu­
se Zilah in gind. Poate ar trebui sa se gindeasca
la ve§tile primite de la Philip, referitoare la Has­
san, dar nu se intimpla astfel. Pericolul §i teama
prin care trecuse, atunci cind se aflase in miinile
lui, erau uitate de mult. Singura ei preocupare, in
acel moment, era Danjel. Se plimba prin camera
ca o somnambul§ §i in cele din urma se ihdrepta
spre fereastra, raminind cu privirile pierdute in
gol.

210 >
r -{ Un zimbet ca o ra zi de soare

Se temea cu adevarat? Se aruncase cu dis-

perare asupra §ansei pe care i-o oferise Daniel
cind !i vorbise despre prietenie numai pentru a
ramine in viaja ei, cu orice prej? Poate, a§a cum
sugerase §i Daniel, avea inca indoieli in privinja
propriilor ei sentimente. Simjea oare ca nu era
dfemna de dragostea lui? Pandora spunea ca elo
iube§te. Atunci de ce-i respinsese avansurile din
dimineaja aceea? Daniel era un orn cinstit §i sin-
cer, §i nu obi§nuia sa se prefaca. in mod sigur,
Pandora se Tn§ela.
Dar totu§i o dorea. in noaptea petrecuta In
pe§tera o dorise cu o pasiune teribila. Poate, daca
facea un efort eft de mic, reu§ea sa-i trezeasca
din nou acelea§i sentimente. Dar cum trebuia sa
procedeze pentru a-l ispiti? Probabil ca ar reu§i
sa se faca de nsr incerctnd sa:l tenteze! Poate ar
trebui sa se muljumeasca...
Nu. Se purta cu la§itate, exact a§a cum o acu-
zase Pandora, in ctteva zile, Daniel urma s-o duca
acasa, la Zalandan. Oare ar mai fi putut sa-l In-
tllneasca? O iubita are mult mai multa influenza
asupra unui barbat dectt are un prieten? Era mai
bine sa ri§te sa fie refuzata, declt sa stea cu
bra{ele lncruci§ate §i sa a§tepte ca Daniel s-o pa-
raseasca. in mod sigur trebuia sa existe o cale
pentru a-l face pe Daniel s-o doreasca. Pleca de
! Ilnga fereastra §i se indrepta spre fotoliul aflat
| linga pat. Se a§eza fi ramase gtnditoare. Poate
I
 Iris Johansen
r~ C 3“ ^

avea dreptate Pandora cind spuriea ca ar fi bine

sa se gindeasca temeinic la toate acestea.

' Zilah nu raspunse la prima bataie in u§a.

Daniel se pregatea sa bata din nou, dar ezita un
moment. Era trecut de ora unsprezece. Poate ca
Zilah renunjase sa-l a§tepte §i se culcase.
Brusc, u§a se dfeschise larg §i o vazu pe Zilah
| in fa|a lui. Era muljumit ca n-o trezise din, somn.
Purta un halat alb, de matase, §i era descup. Pe
noptiera, veiojza inca era aprinsa. Privirile ei erau
stralucitoare cind se uita la el.
- §tiu ca este tirziu, dar Clancy abia acum a
telefonat. M-arrr gindit sa a§tept pina miine dirrri-
nea{a, dar n-am vrut totu§i sa te las sa-Ji faci griji.
- Clancy? intreba ea cu gindul departe. Ah,
da! Hassan! Ai fost foarte dragu{ ca te-ai gindit sa
vii la mine. Te rog, intra!
Daniel ezita un moment- Intra in camera §i
inchise u§a in urma lui.
- Cei trei n-au fost in stare sa ofere nici o
. informafie referitoare la locul unde s-ar putea as-
cunde Hassan. Clancy banuie ca nu §tiu nimic in
legatura cu el, altfel ar fi ciripit tot ce §tiau. Are el
metodele lui, rinji Daniel.
- Pacat, spuse Zilah cu sinceritate, indepar-

C 212 >
| tindu-§i o §uvija de par rebela. Crezi ca este prin
j apropiere?
- Chiar daea este, nu va reu§i sa ajunga in
| preajma ta. Klu trebuie sa te temi.
! - Nu ma tern. v
Dar se temea. ,Se tdmea cu adevarat. Observa
j tremurul u§or al rrriinilor ei §i vazu pe gitut ei cum
| pulsul se accelera. Facu un pas spre ea §i-i
cuprinse umerii cu ambele miini. Sim{ea, prin
matasea halatului, caldura emanata de pielea ei
catifelata §i injelese imediat ca facuse o gre§eala,
incercind s-o tncurajeze. Dori din rasputeri sa nu
se l^se purtat dfe sentimente.
- Nu-Ji va face nici un rau. Nu-i voi oferi nici
cea mai, mica §ansa. Nimeni nu te va atinge.
Zilah pleca capul §i parul ii aluneca, ascun-
zindu-i faja.
- De asta ma tem §i eu, spuse ea nesigura de
sine.
- Ce spui? se incrunta Daniel.
i Zilah t§i umezi buzele uscate de emojie §i
| reu§i, cu greu, sa rosteasca:
| - Doresc sa fiu atinsa. Doresc atingerea mii-
| nilor tale, Daniel. Ma tem cumplit ca nu ma vei
| ma[ atinge.
| II auzi respirind adinc, dar nu-i arunca nici o
1 privire. Se temea sa nu-§i piarda curajul.
| - Pandora spune ca ma dore§ti. Nu §tiu daca
j are dreptate, dar daca nu ma dore§ti, totu§i a§
I
 Iris Johansen

vrea sa §tii ca mi-ar face placere sa fie a§a cum

spune ea, Dumnezeuiel §tiu ca ceea ce spun
suna ciudat. Eu nu §tiu cum sa vrajesc un barbat.
I§i duse miinile la cordonul ce-i stringea halatul
in jurul trupului §i-l descheie. Facu un pas inainte
§i se fipi de trupul barbatului. Daniel tresari.
-Crezi ca este bine a§a? intreba Zilah.
Fiecare fnu§chi al trupului sau deveni tare ca o
stinca §i Daniel murmura cu greu:
- Zilah, te rog nu-mi face asta! Nu pot indura.
inchise ochii §i auzi glasul ei nefericit intrebind:
- Te-am pus intr-o situajie neplacuta? §tiam
eu ca Pandora nu are dreptate. Totu§i, m-am gin-
dit ca a§ putea face o incercare.
- La naiba cu Pandora! p-am spus doar ca nu
vreau rrrila sau recunoftinja din partea ta. Bine-
in^eles ca te doresc. Am fost nebun dupa tine,
chiar din noaptea aceea pe care am petrecut-o in
pe§tera. Dar nu vreau sa crezi ca nu ma pot sta-
pini. Nu trebuie sa-$i fie teama de mine, Zilah.
Sirrrfi un val de bucurie cuprinzindu-j inima, o
dorea! Nu insemna mult, dar totu§i ii oferea o
speranja. Prietenie §i dorin^a. Putea sa spere la
mai mult.
- Nu-mi este teama. Continui sa ma consideri
o caraghioasa nebuna. Deschide ochii §i prive§-
te-ma, Daniel! I{i par eu speriata? Mi-a fost teama
de tine in grota? *
- La vremea aceea nu am gindit astfel, ras-
v
 Un zimbet ca o raza de soare

punse ei cu greu. Mai tirziu am... Am fost aspru

cu tine. Mi-am pierdut stapinirea §i minflle.
- §i eu la fel.
ii atinse gura intr-o mingiiere fugara §i-§i trecu
degetele peste pomejii lui.
- A fost ca §i cind atunci a inceput viaja §i
lumea. Sau poate a fost ca sfir§itul lumii. in acel
moment nu m7am putut hotari cum sa privesc
ceea ce ni se intimpla. Crezi ca putem incecca din
nou? intreba ea, facind un pas inapoi §j lasind sa
i se vada frumusetea trupului.-
- lubito, a§ vrea ca totul sa fie minunat pentru
tine. Vreau sa fiu blind §i iubitor. in ultimul timp
am zacut nopji intregi treaz, in patul meu, §i visam
cum ar fi sa te ating, sa te mingii. Am visat toate
acele mi§cari §i mingiieri care Ji-ar face placere.
Ochii lui erau intunecaji, aprinfi.
- Sint atit de brutal insa, incit nu §tiu daca a§ fi
in stare.
- Atunci lasa-ma pe mine sa incerc. Este mult
mai placut sa oferi dragoste §i mingiiere, decit sa
prime§ti.
- Doamne, cit este de scumpal Oare cum pot
sa fiu atit de norocos? Voi incerca.
Miinile lui alunecara de pe umeri, urcind spre
ceafamatasoasa,
- imi voi da silinja sa ofer mai mult decit
primesc.
ii ridici u§or capul, iar miinile lui se afundara in

• 215
 Iris Johansen

parul bogat §i matasos. Buzele se apropiara in-

! ceti§or de ea. Prea incet. Ii dorea caldura §i moli-
j ciunea gurii, cu o salbaticie care o uimea.
! Daniel impietri. Dar imediaj; gheaja se trans-
| forma in foe §i o saruta cu o pasiune salbatica. ii
I mingiia gura cu gura lui §i o alinta apropiindu-se
| §i departindu-se de ea, o mu§ca u§or, in fuga,
§i-§i plimba limba peste buzele fierbinji. 0 devora
cu o foame salbatica, scojind din cind in cind cite
un geamat adinc.
Ga prin vis, Zilah sim$ea miinile lui intorcin-
| du-se pe umerii ei §i scojindu-i halatul alb. Acesta
| aluneca jos §i miinile lui fierbinji incepura sa-i
mingiie spatele intr-o explorare febrila. ,
!: - Te-am vazut mergind calare pe iapa aceea
cenu§ie §i im-am gindit ce spate minunat §i cit de
mult mi-ar placea sa-l mingii.
! -Adevarat?
j Cuvintele ie§eau cu greu. Pieptul ei era atit de
| strins lipit de al lui, incit abia respira. Sinii erau
i zdrobiji de cama§a alba, de bumbac, §i respirajia
| fierbinte o ardea.
j - Nu mi-am dat seama. Cred ca m-ai con-
i siderat o proasta. Oarba! Trebuie sa fi fost oarba.

| Nici nu ma puteam uita la tine, fara sa ma

j scufund in medita^ii erotice.
j - Ce spui?
| Zilah era amenta. Miinile lui mari ii cuprinse-
| sera sinii, stringindu-i u§or in c^u§ul palmei, cu
i v
'■-----------------------------^ 216 ; ------------------------ ■
—
 .— ( Un zimbet ca o raza de soare

blindeje.
- IJi voi descrie fiecare dintre aceste vise §i le
voj completa cu cite o demonstrate.
Brusc, o ridica de la pamfnt §i o strinse cu
putere, frecindu-§i u§or coapsele de trupul ei.
- IJi place ceea ce-mi faci, Zilah? Totdeauna
am visat sa fac aceasta mi§Care.
Zilah f§i infipse degetele in umerii lui. Inchise
ochii §i-§i odihnea capul pe pieptul lui, ascultfn-
du-i bataile inimii.
- Da, fmi place, imi plac visele tale.
- Acum nu mai sint vise. Sint o realitate care
ne cuprinde pe amfndoi. N-ai avut §i tu un vis sau
doua? . a '
O cobori incet-tncet. Ii simjea tensiunea ema-
nind din fiecare mu§chi. Cind o a§eza la pamint,
se departa u§or de ea §i, zimbind, o privi cer*
cetator.
Obrajii femeii se fmbujorara.
- Cred ca am visat §i eu.
Se simjea cumplit de vulnerabila, a§a cum
statea goala in fafa lui. Vulnerabila §i sfioasa.
| Daniel se sprrjini cu spatele de u§a. Zilah sim-
! {ea eft era de excitat §i totu§i afi§a o atitudine
! relaxanta, a§a cum statea cu umerii lipiji de u§a
! §i cu picioarele u§or desfacute. Picioarele fi erau
i goale, fn sandalele maro pe care le purta, §i erau
| la fel de puternice ca §i restul trupului.
| - Ce Ji-ar placea sa faci cu trupul meu? o
i ---------- .
V-------------- ----------------( 217 ) -----------:-----------------
 Iris Johansen

intreba el blind. Voi face tot ceea ce-mi vei cere,

numai ca tu sa fii mufjumita. Sint la dispozijia ta.
E§ti timida? Vrei sa incep eu? '
0 privea atent, urmarindu-i conturul gurii §i
obrajii imbujorati.
- Ma simt.,. ciudat. -
- Nu pentru multa vreme. Vei vedea. Bine, mai
intii i{i voi arata ce visam eu. Du-te incet spre pat.
Vreau sa ma bucur de imaginea oferita de trupul
tau in lumina blinda a lampii. Vreau sa ma bucur
de stralucirea parului alunecind pe spatele ma-
tasos.
Zilah facu ceea ce i se spuse. Ii simtea privirile
urmarind-o in timp ce se indrepta spre pat. Pri-
virea lui era atit de intensa, inert o percepea ca pe
o atingere. Respirafia lui umplea camera. Deve-
fiise tot mai aspra, mai §uieratoare §i Zilah §tia ca
numai starea de excita^ie in care se afla era
cauza. Gindul ca ea era cea care ii provoca
aceasta senzajie o incinta §i o ajuta sa lase
deoparte sfiiciunea care o stapinise la inceput. Se
opri linga pat §i cu o mi§care i§i arunca parul pe
spate, lasindu-l sa alunece ca o matase undui-
toare;
- IJi place? il intreba ea pe Daniel.
- Da, raspunse el u§or ragu§it de emojie. A§a-
za-te pe pat. Doamne, cit e§ti de frumoasa!
O privea g u intensitate, in timp ce-§i scotea
sandalele. Porni spre ea, fara ca picioarele lui sa
J
 faca cel mai mic zgomot, afundindu-se ?n covorul
moale.
- E§ti matasoasa §i blinda... §i feminina.
Se opri ?n fa|a ei §i ingenunchind spuse:
- Desfa-Ji picioarele.
Privirile lui o urmarea cercetator.
- Acum. este rindul tau. Ce a§tepji de la mine?
| Totul. II simjea atit de aproape, in ciuda fap-
I tului ca nici nu se atingeau. Fiecare nerv, fiecare
j particica a trupului ei emana o dorinja dureroasa.
! - Vreau... sa te ating. Vreau sa te vad. Era atit
I de intuneric ?n grotal
- Atinge-ma! Prive§te-ma! Nu sint la fel de fru-
j mos ca tine, dar tji apar^in cu totul.
Ii lua miinile §i i le puse pe pieptul lui.
- Mai tntii va trebui sa scapi de aceasta ca-
ma§a.
Cu degete tremuratoare Incerca sa-i descheie
nasturii cama§ii. Miinile incepura sa-i tremure §i
mai tare, atunci cind sim{i palmele lui mlngiietoare
cuprinzindu-i sinii. .
- E§ti minunata! E§ti dulce, iar sinii tai sint tari
§i mataso§i. Aminte§te-mi sa-{i povestesc alt vis al
meu.
- Nu pot sa tin pasul cu tine §i nici nu inteleg
cind te-ai gindit la toate acestea.
Reu§i sa-i dea jos cama§a, descoperindu-i
umerii.
- Daca nu poti gindi, atunci nu trebuie sa fii
---------------------- / 219")---------------- L--- - J
 Iris Johansen

I timidci. Atinge-ma, Zilah!

| Miinile ei tremuratoare se a§ezara pe pieptul
! barbatului, simjindu-i vitalitatea, caldura. Valul de
| par auriu ii mingiie palmele. i§i trecu miinile peste
| pieptul tare, puternic §i-i mingiie mameloanele, fa-
! cindu-l sa scoata un geamat. Se simji incintata §i
; coborindu-§i capul incepu sa-§i treaca limba cu
| mifcari fine, ca o pisicuja, simjind cum trupul lui
| devenea tot mai incofdat. Daniel respira tot mai
i greu, dar ramase nemi§cat, in timp ce Zilah se
| juca cu trupul lui. Cind aceasta ridica privirea
j vazu incle§tarea maxilarului §i narile frematind.
| - IJi place? il intreba ea.
j Daniel scoase un hohot disperat.
| - Da, imi place. Ma scoate din minji.
ii lua mina §i o cobori intre coapsele lui pentru
| a simji rigiditatea trupului sau.
- Vezi?
Brajele lui ii cuprinsera talia §i-§i ai§eza obrazul
i pe pieptul ei.
- Lasa-ma un minut a§a!.Te doresc atit de
! mult!
in ciuda celoc spuse, i§i freca u§or obrazul de
! molici'unea sinului ei ca §i cind n-ar fi rezistat ten-
| tatiei oferite de sinii goi. Barba lui aurie era min-
! giietoare, buzele calde §i respirafia de foe.
I Trupul ei se arcui, oferindu-se fara nici o re-
! Jinere. Simji buzele cp i se strinsera blind in jurul
! mamelonului, dar cu o disperare profunda Daniel
V------------------:---------------- r 220 ■
---------------------------:------- -
 ( Un zTmbet ca o raza de soare

| murmura cuvinte incoerente in timp ce se juca §i

; sugea ufor sinul fierbinte. Limba trecea peste el
: cu o pasiune deliranta. Mici gemete impercep-
; tibile ie§eau din gitul femeii.
Brusc, buzele lui se ridieara §i pornira sa ex-
! ploreze valea dintre sini; conturind apoi pe pielea
moale a abdomenului §i mai jos in matasea ce
I inconjura feminitatea ei.
Ridica privirea §i aceasta era ca de foe.
- Zilah, spune da! Nu mai suport! <
! Zilah dadu din cap, incapabila sa scoata o
i vorba. in acel moment se simjea complet ne-
| putincioasa in fa{a lui.
Daniel respira adinc, incercind sa-§i potoleasca
tremurul ce pusese stapinire pe el.
! - E§ti sigura?
- Sint sigura, rise ea ti§or.
Daniel se ridica in picioare §i-§i scoase hainele
cu o nerabdare salbatica. Era pe cale sa-§i piarda
i mingle, se gindi Zilah ca prin vis, privindu-i coap-
1 sele puternice §i pulpeie muscuioase. Parea sal-
i batic, barbar, un gigant viril, gol, cu barba §i parul
■ in flacari.
Dar privirea lui intunecata nu exprima nici cea
! mai mica umbra de salbaticie, ci o invaluia cu
! tandre^e.
- intinde-te! Nu-Ji voi face nici cel mai mic rag.
; De data aceasta voi fi blind §i calm.
O privi adinc §i vazu chipul ei zimbitor.
J
 Iris Johansen

- Te doresc. Vrei sa vezi cit de mult te doresc?

Vrei sa ma atingi?
- Nu acum? Poate mai tirziu, zimbi ea.
- A§tept cu nerabdare. Tji place trupul meu?
O impinse u§or tntre perne §i se a§eza alaturi
de ea.
- place cu adevarat?
- Da... /Imi place, raspunse ea in §oapta. E§ti
minunat, Daniel.
„ fi era greu sa gindeasca §i sa vorbeasca lim­
pede cind miinile lui se odihneau pe trupul ei sau
I incercau sa-i desfaca coapsele.
| - Nu a§tept complimente Nu sint o.stea de
cinema. Vreau doar s§ §tiu ca nu te temi de mine.
Sint un uria§ nenorocit.
Incepuse din nou, i§i spuse Zilah. Oare de ce
continua sa creada c-o inspaiminta.
- Nu exista nici un motiv... Daniel!
Nsimji intrind in ea printr-o mi§care blinda, dar
sigura, taindu-i respirajia, alungindu-i orice gind §i
raspindind in trupul ei un foe irezistibil.
- Nu mai suport, gemu el! Este minunat!
Obrajii lui erau in flacari §i ochii atit de lan-
! guro§i, inctt l-ar fi privit la infinit. Se mi§case lent,
j cu teama §i prevenitor, umplind-o cu trupul lui, cu
frumusejea sentimentului pe care-1 traia.
! - Ne potrivim de minune! Sintem facu{i unul
I pentru celalalt. Sim{i, iubita mea?
j Da! H sim{ea apropierea §i minunea produsa
v" - ------------ - ..-— ( 222~)------------------------------"
 Unzimbet cao raza de soare

de focul ce o inunda. Miinile ei erau pretutindeni,

alergau pe pieptul lui, il mingiiau; erau cerce-
tatoare pina la disperare. Sinii ei erau plini, prea
plini §i o dureau, chinuiji de dorinfa.
Brusc, i§i arcui trupul, incercind sa-l primeasca
tot mai adinc in ea. Daniel inchise ochii. Pieptul ii
salta dureros din pricina respirafiei grele.
- N-ar fi trebuit sa faci asta. Era minunat. Ma
puteam controla. Imi pare rau! Am incercat.
Strinse pleoapele §i deveni violent. Mi§carile lui
erau bru§te, puternice. Vorbele lui erau fierbinji.
Miinile aspre se mi§cau cu pasiune pe trupul
femeii. Era fierbinte, indraznej, iub'itor. Era o pa­
siune oarba. Frumuse{e, foe §i apoi o explozie
extaticS.
Se prabu§i in brajele ei, respirind cu greu, ca
§i cind fiecare respirajie" ar fi fost ultima. Lovi
patul, cu pumnul lui puternic, cu atita forta, incit
Zilah se sperie.
- La dracu’1 Am stricat totul!
Era atit de uimita, incit, in primuJ moment, nu
reu§i sa scoata o vorba. I§i plimba mina prin parul
bogat §i-l mingiie cu blindeje.
Daniel i§i ascunse fa{a la pieptul ei §i-l simji
tremurind.
- Imi pare rau! Dumnezeule! Imi pare rau! Dar
a fost o incercare teribila. Te rog sa nu ma ura§ti,
Zilah.
- Sa te urasc? De ce sa te urasc?
 Iris Johansen
V.________________________________________________________________________ '

- Am vrut sa fie minunat pentru tine. Am dorit

sa fiu blind §i iubitor, un adevarat cavaler.
- Crezi ca pentru mine n-a fost minunat? Da­
niel, e§ti un adevarat caraghios!
- Nu incerca sa ma faci sa ma simt mai bine.
Am fost brutal.
Am fost acolo, nu uital
- Inca e§ti! §i dupa Cum vezi nu am nici o
obiecjie, zimbi Zilah.
- Nu vad nimic amuzant. Nu injeleg cum poji
sa prive§ti intreaga situajie cu atrta u§urinja. Prac-
tic, a fost un viol. Nici generozitatea ta nu-§i are
rostul!
- La naibal inceteaza! spuse Zilah cu hotarire.
Ii' lua fa|ain miinile sale §i-l privi adtnc in ochi.
- A fost minunat! A fost intr-adevar pu{in bru­
tal, pentru ca a§a e§ti tu, aspru. Nu m-a§ simji
bine alaturi de tine fara aceasta violenja a ta, a§a |
cum n-a§ putea trai fara blindejea §i frumusejea
ta. Nu injeleg de ce ma consideri atit de sensibila
§\ delicata. Este o idee gre§ita. injelegi?
- injeleg. Oricum, data viitoare va fi mai bine.
ii acoperi buzele cu un sarut dulce, amejind-o.
Zilah scutura din cap exasperata. Era un inca-
pajinat adevarat. Brusc simji o tresarire in trupul
ei §i zimbi incintata.
- Se pare ca nu vrei sa pierzi ocazia sa-mi
dovede§ti ceea ce spui.
-Aidreptate.
 —( Un zimbet ca o raza de soare

f Mi§carile incepura din nou adinc, tot mai adinc,

I dar mai blinde, mai lini§tite, insa la fel de exci-
tante.
- Aceasta era una dintre permanentele mele
reverii. Sa te iubesc.
Vorbele lui erau punctate cu o mi§care adinca
ce-i lua respirajia.
- Sa te iubesc. Mereu. lar §i iar. Adinc. Tot mai
adinc. Cu pasiune...
Zilah ,nu-§i mai amintea crt timp trecuse, in
' momentui in care simji sarutarea lui pe timpla.
Statea liniftita alaturi de el, pe deplin mul^umita
§i-§i odihnea capul pe umarul lui. Privea lumina
lunii filtrtndu-se prin fereastra. Veioza era stinsa §i
tntreaga Incapere era scaldata in razele lunii.
- Te-ai hotarit, vechea mea prietena?
- S a ma hotarasc?
- Daca este inceputul sau sfir§itul lumii.
- Oh, cred ca este inceputul! Rena§tere. Ra-
sarit. O noua lume, in brajele tale. In mod sigur
este inceputul, Daniel. .

<225> J
 Iris Johansen
V,

'fLapitolul 9

Ctteva ore mai tirziu, cind se trezi §i deschise

ochii, sentimentele de fericire §i rena§tere, mul-
Jumirea pe4care o simjise cind adormise, erau
inca prezente. Nu se luminase §i pentru o clipa fu
tentata sa adoarma din nou. Era atit de placut sa
adoarma in brajele lui Daniel! Se strinse mai aproa-
pe §i simti brajele lui invaluind-o cu un sentiment
incon§tient de posesiune.
Fusese o raoapte de basm §i Daniel fusese atit
de cald §i iubitor! De§inu-§i facusera declarajii de
dragoste, felul in care trupurile lor se iubiserS
avea o semnificafie deosebita. Vorbele rostite de
el fusesera pasiune §i posesiune. Tirziu, cind pa-
siunea se domolise, fusese blind §i iubitor, atent.
§i totu§i Zilah se gindea ca nu avea dreptul sa.
ceara mai mult. Primise cele mai fierbinji dovezi
de prietenie §i dorinja. Avea sa le pastreze ca pe
ceva de pre|, sperind sa se transforme totul in
iubire.

■( 226 y
,— ( Un zimbet ca o raza de soare

in camera era racoare. Zilah trase cearceaful

peste ea §i acoperi umerii lui Daniel, atenta sa
nu-l trezeasca. Inchise ochii §i, brusc, din adincu-
rile memoriei i§i aminti promisiunea facuta Pan­
dorei. Gemu. Aproape se ivisera zorile §i probabil
Pandora se afla la grajduri, a§teptind-o.
Daca nu se ducea la intilnire cu ea, Pandorsi
avea, mai mult ca sigur, sa-l scoata pe Oedip la
plimbare. Nu spera s-o ppata impiedica, totu§i
trebuia sa incerce. Exista §i posibilitatea ca Pan­
dora sa fie lovita sau ranita in timp ce calarea pe
Oedip. §i chiar daca n-ar fi fost a§&, Philip ar fi
fost gata s-o admonesteze verbal in cel mai aspru
mod.
De§i, i§i aminti, fusese deosebit de indulgent
cu Pandora in seara trecuta. De fapt, Pandora
fusese de-a dreptul uimita de blindejea cu care
se purtase Philip.
In acel moment insa ar fi dorit sa nu se gin-
deasca nici la Philip §i nici la Pandora, ci numai la
Daniel §i la nimic altceva. Daca ar fi avut minte bit
de pujina ar fi lasat-o pe Pandora sa-§i vada de
indeletnicirile ei §i sa supqrte consecinfele fap-
telor sale. Ofta, pentru ca, in ciuda unor aseme-
nea ginduri, incepuse deja sa se strecoare din
brajele lui Daniel §i cobori din pat. §tia ca n-ar fi
fost in stare s-o lase pe Pandora s-o a§tepte za-
darnic. Jinea la copila, de§i era salbatica §i inca-
pajinata, era totu§i generoasa, inflacarata, intr-un
v J
< -§ L >
 Iris Johansen

t fel cu totul mi§cator. Zilah nu putea sa nu ia in

j seama faptul ca Pandora ar fi cautat cea mai mi-
! ca ocazie pentru a intra intr-o incurcatura daca
| n-ar fi avut-o pe ea in preajma.

| Citeva minute mai tirziu traversa curtea indrep-

I tindu-se spre grajduri. Soarele nu rasarise inca,
| de§] razele soarelui se^ strecurau printre norii de
| culoare gri-albastruie. Ii placea in mod deosebit
I acel moment al ivirii zorilor, cind liniftea era atit de
| profunda, incit i§i putea auzi pa§ii pe iarba moale.
; Ii amintea de numerbasele momente cind ea §i
; Jess Bradford se sculau la p asemenea ora §i
| porneau calare pe paminturile fermei. Era un mo-
; ment al zilei cind iji simleai prietenii mai aproape
| §i lini§tea zorilor crea o atmosfera perfecta pentru
; contopirea spiritelor.
j In momentul in care o vazu pe Pandora, spri-
| jinita de gardul curjii, privind paji§tea, §tiu ca nu
| avea sa fie o diminea|a senina §i nici un com­
panion placut pentru o plimbare calare.
I Pandora era imbrScata cu Jinuta ei obi§nuitar
! pentru plimbarile calare. Purta o pereche de blugi
| §i un tricou de culoare inchisa. Era cu spatele
i spre Zilah, a§a inert aceasta nu-i putea zari chipul,
| dar nici nu avea nevoie, pentru ca injelesese din
------------;------------------- f 228J ------------ --------- -— —
 Un zimbet ca o raza de soare

rigiditatea Jinutei ca se intimplase ceva deosebit.

Se parea ca fata facea un efort teribil pentru a-fi
j pastra stapinirea de sine,
j - Pandora! '
i Aceasta nici nu intoarse capul.
I - Am pus §aua pe Balerina. Este in grajd. Nu
| ftiam daca vei veni. Totufi m-am gindit sa te a§*
! tept. N-af fi vrut sa spui ca te-am dezamagit.
- Pandora, ce-i cu tine? Ce s-a intimplat?
- Mai nlmic.
M?inile fine ale Pandorei strlngeau cu mifcari
! nervoase scindurile grajdului.
! - Am descoperit ca nu voi mai sta pe aici prea
| mult timp. In aceasta dlmlneaja voi pleca. Philip
! mi-a comunicat ve§tile rriinunate pe clrumul spre
| casa, aseara. Voi fi purtata de elicopterul lui Philip
| ptna la Marasef fi acolo voi fi urcata tn avion fi
! trimisa in Anglia. Minunat!
| - In Anglia? Nu infeleg.
j - Nu? Philip spune ca cele mai bune fcoli par-
| ticulare stnt in Anglia. Ma trimite in grija agentului
j sau care se va ocupa permanent de mine. Philip a
| Jinut sa precizeze ca voi fi trimisa la o fcoala care
are grajduri bune fi care ii pregatefte pe cei care
doresc sa participe, la Jocurile Olimpice, la pro-
bele de echitajie. Nu gasefti ca totul e minunat?
- Dar de ce s-a hotarit atit de brusc? Nu parea
suparat aseara.
i - Tu nu poji injelege. Asta nu este pedeapsa.
I
 Iris Johansen

Face tot ceea ce este mai bun pentru mine. A§a

rhi-a spus. „Pandora, aceasta este cea mai buna
cale de urmat“. Nici n-a vrut sa asculte ce aveam
de spus. Pur §i simplu n-a vrut.
- §i tatal tau? Nu are nimic de spus?
- f i-am spus doar ca el nu face decit ceea ce-i
spune Philip. Daca Philip i-ar cere sa ma trimita in
intunecata Africa pentru a servi drept hrana cani-
balilor, ar face-o fara sa clipeascS.
- In Anglia ng este chiar atit de rau, Poate ca
va fi bine pentru tine acolo. De ce nu vrei sa
a§tepji pina vei ajunge acolo §i apoi sa-l judeci?
Philip s-a gindit bine inainte de a lua hotarirea,
altfel nu te-ar fi trimis acolo.
Ii lacrima sufletul pentru copila aflata in fata ei.
Ar fi- vrut s-o ia in braje, s-o incurajeze, dar T§i
dadea seama ca echilibrul psihic al Pandorei era
deosebit de fragil. S-ar fi putut fringe in orice
moment.
Pandora murmura o injuratura, cu un glas
indurerat.
- Nu acesta este motivul pentru care ma obliga
sa plec, spuse ea cu disperare. M-am apropiat
prea mult. Philip nu va lasa pe nimeni sa se ^pro-
pie prea mult. §tie ca nu voi renunja niciodata...
Glasul i se frinse §i Zilah o vazu respirind
adinc.
- Am injeles atunci cind a inceput sa-mi vor-
beasca despre ceea ce este bine pentru mine. A
C 230 y J■
 Un zfmbet ca o raza de soare

vrut doar sa indeparteze puftoaica din viaja lui,

pentru a se simji in siguranja. Poate ca el nici nu
injelege adevaratul sens al acjiunii lui.
- D#ica nu poji face nimic...
- Bineinjeles ca nu pot.
Pandora se intoarse spre ea fi Zilah trecu
printr-un adevarat foe cind vazu chipul copilei.
Durerea se ingemana cu o hotarire nestramutata.
Ochii negri straluceau iluminati de o putere ne-
{armurita.
- Ma poate indeparta, dar nu poate lua hotariri
privind felul cum imi voi trai viaja. §i voi face afa
cum vreau eu. Voi trece peste aceasta durere.
Promit ca voi trece peste ea. Adio, Zilah! Voi pas-
tra legatura cu tine!
Disparu, alergind de-a lungul curjii grajdurilor,
ca o aparijie nocturna alungata de ivirea zorilor.
Cita durere! Nu era drept! Ea era atft de fe­
ricita, in vreme ce Pandora trecea printr-o adfnca
suferinja. Nu trebuia s-o lase sa piece,, inainte die
a mai vorbi o data cu ea. Poate Daniel ar fi putut
sa-l convingi pe Philip... N-ar fi rezolvat nimic.
Simjea ca odata ce lua o hotarire, feicul era greu
de convins sa fi-o schimbe, N-ar fi facut altceva
decit sa umbreasca prietenia dintre Daniel f i Phi­
lip, prietenie la care Daniel {inea foarte mult. Daca
'tatal Pandorei era de acord, nimeni nu putea face
absolut nimic pentru a impiedica trimiterea ei in
Anglia. Poate ca cel mai bun lucru pe care-l putea
J
 Iris Johansen

face pentru Pandora era sa incerce s-o ajute sa

se impace cu ideea ca plecarea ei nu era o tra-
gedie. Trebuia s-o incurajeze.
Dorinja de a face o plimbare ii disparuse.
Nu-§i mai dorea decit sa se intoarca in brajele lui
Daniel, uode se simjea in siguranja, unde putea
sa traiasca din nou acea experienja minunata din
noaptea ce abia se sfir§ise. Pornise deja spre
casa, cind i§i aminti de Balerina, care o a§tepta
| in§euata in grajd. Trebuia s§ se intoarca,. sa-i
| scoata §aua. Porni in graba, merabdatoare sa ter-
| mine ctt mai repede ce avea de facut. Calul se
afla in prima boxa §i Zilah ajunse repede. Intinse
mina pentru a deschide u§a.
| - Citeva clipe am crezut ca ma vei dezamagi.
Zilah injepeni. Inima incepu sa-i bata navalnic
i dupa ce, pentru un moment, paruse sa-i stea in
| loc. Hassan!
| Acesta pa§i, ie§ind din spatele unor baloturi
! de paie, Jinind arma cu un aer nepasator.
| - Pareai nehotarita daca sa intri sau nu in
| grajd. Ar fi fost neplaCut. Am obosit a§teptindu-te.
| Sint aici de aproape douazeci §i patru de ore. Am
fost tentat s-o iau ostateca pe fata cu par argintiu
cind a intrat §i a pus §aua pe cal. N-am facut-o,
pentru ca nu §tiam cine era. Dupa o a§teptare atit
de indelungata nu am vrut sa-mi irosesc timpuf
pentru o persoana lipsita de valoare.
- De unde ai aflat ca sint aici?
v--------------- ------------- :— 232 ---------------------------------'
 Un zfmbet ca o raza de soare
v
- Lumea este mica. §eicul §i prietenii sai stir-
nesc interesul localnicilor. Am pus crteva intrebari
discrete in bazar, spuse el, stringind arma in mina.
Am ascultat, am supravegheat, l-am vazut chiar §i
pe Seifert, §i te-am vazut §i pe tine intr-o dimi-
neaja, ’cind aji ie§it la o plimbare calare. §tiai ca
aceasta arma are 6 luneta? Nici nu §tii crt de u§or
a§ fi putut sa-l omor pe Seifert! Dar n-ar fi avut
nici un rost sa-l omor pe el, daca tu scapai. Tofi
s-ar fi speriat §i te-ar fi mutat in Zalandan.
- Crezi ca-{i vei rezolva problemele {inindu-ma
pe mine ostateca? Data trecuta n-a mers. Daniel
v-a facut sa arataji ca ni§te caraghio§i, tu §i oa-
menii tai.
- Ne-a luat prin surprindere, mini Hassan. Nu
se va mai Jntimpla.
O raza de lumina straluci §i Zila^ II putu zari
mai bine. Imaginea lui nu era incurajatoare.
Parea teribil de furios, disperat §i aduc§tor de
moarte. Cama§a.de bumbac §i pantalonii negri
erau murdari/patati §i avea obrajii tra§i.
I - Ceilalji trei au fost prin§i deja.
Hassan deveni rigid.
- N-ai §tiut, nu-i a§a? l-au prins ieri-dimineaja.
- Erau la§i. Ni§te la§i timpifi. Au renunfat mai
inainte ca toate speran|ele sa fie pierdute! Acum,
cind te am din nou, jocurile pot sa inceapa cu
I car# noi. De data aceasta sint hotarit sa gasesc
j metodele care sa-l faca pe Ra§id sa joace un joc

{ ' 233 >-

 Iris Johansen

cinstit.
Un fior de groaza o strabatu pe Zilah.
- Dar inca nu ma ai. Cum speri sa mS scoji din
tabara? Este imposibil sa nu te vada nimeni.
- Vor vedea §i arma indreptata spre tine §i ma
indoiesc ca vor interveni.
- Zilah, ma bucur ca inca n-ai plecat, se auzi
glasul lui Daniel, in momentul in care acesta intra
in grajd. Zimbea larg §i glasul lui era vesel §i dor-
nic de gluma.
- Ce-ai vrut sa spui cind...
Glasul se frinse brusc, observind incordarea
ce o stapinea pe Zilah.
Se incorda §i el, §i deveni deosebit de atent,
asemenea unui animal aflat in jungla, adulmecind
primejdia. Privirea lui descoperi silueta amenin-,
jatoare ascunsa in umbra. Injura tare, cu voce
aspra.
- Oh, trimisul nostru special, domnul Seifert. O
placere cu totul nea§teptata. Qredeam ca voi fi
obligat sa cer ca §i capul tau sa faca parte din
rascumpararea fratelui meu. Acum vad ca pu mai
este necesar.
- E§ti nebun, Hassan! Clancy Donahue a pus
pe urmele tale jumatate din agenjii sai. Nu vei
reu§i niciodata sa ie§i de aici. Daca e§ti de§tept,
ai face bine sa fugi §i sa* speri ca poji ajunge cit
mai departe. '
- Eu nu renunj a§a u§or. Fratele meu putre-
V.
 Un zimbet ca o raza de soare

| ze§te in pu§carie in Marasef. Ceilalji poate ca au

cedat, dar eu nu renunf. Pleaci din u§a! ordona
el, facind se>nn cu pu§ca. *
Daniel ezita o clipa, apoi porni spre Zilah. II
urmari cu atenjie pe Hassan pina cind ajunse la
u§a boxei linga care se afla Zilah.
Hassan zimbi incintat.
- §i acum, scumpa mea tirfa, avem un drum
lungdefacut.
Daniel facu instinctiv un pas inainte §i fu oprit
de Jeava armei care se ridicase ameninfator.
- Te voi omori, spuse Daniel cu glas ame-
ninjator. Cred ca e§ti convins de acest lucru, Has­
san. pregate§ti propria inmormintare.
- Oare? intreba batjocoritor Hassan. Se pare
ca am atins un punct sensibil. Cred ca nu numai
raspunderea misiunii pe care ai primit-o te leaga
de aceasta draguja doamna. Am auzit ca exista
barbaji care ajung sa nutreasca afecjiune faja de
prostituate, dar credeam ca tu nu faci parte din
i aceasta categorie.
| -Hassan...
Glasul lui Daniel rasuna aspru, amenintator.
- Ji-am povestit despre Casa cu u§a galbe'na?
Nu a fost nici macar o khadmi, ci numai o... Daca
mai faci un singur pas, iji trimit un glonj in craci.
Presupun ca nu cuno§ti trecutul doamnei.
- II cunosc.
Zilah se simji ca §i cind ar fi fost electrocutata.
 Iris Johansen

§ocui fu mai puternic, decit cel pe care-1 avusese

la intilnirea cu Hassan. Privirea ei se indrepta spre
Daniel. §tiuse in tot acel timp! Dar da6a §tiuse, de
ce nu incercase niciodata sa vorbeasca despre
cele intimplate cu ea?
Hassan privi intrebator.
- §i cu toate acestea continui sa fii atit de
grijuliu? Inseamna ca e buna. Trebuie s i incerc §i
eu... crt timp va fi in grija mea.
- Ji-am .spus eu... inmormintarea... Va fi foarte
dureroasi moartea ta, Hassan.
- Dar tu nu vei fi aproape, cind se va intimpla.
Ce zici, Seifert?
- Nu! striga Zilah, facind un pas inainte. Nu te
atinge de,ell Eu sint cea pe care o vrei. Daca-I
omori pe Daniel, nu-i vei face nici tin bine fratelui
| tau. Daca nu-i faci nici un rau, voi merge cu tine,
fara sa opun nici o rezistenja.
- Zilah, taci! spuse Daniel ameninjator.
- Vezi crt este de dornica sa incerce un alt
barbat? Vei face ce doresc eu, dragufa doamna?
! - Da, orice. Te rog, nu-l omori, murmura Zilah.
! - Pentru Dumnezeu, Zilah, terminal Chiar nu
in]elegi...
Se auzi fo§netul produs de o mi§care §i arma
se descarca.
- Daniel!
Zilah nu sra con§tienta de faptul ca Jipase. Dar
glonjul nu-l lovise pe Daniel. Rico§ase, lovind
 Un zTmbet ca o raza de soare

stilpul aflat inrTiediat ITnga el. Fo§netul care se

auzise fusese provocat de Pandora, care intrase
§i in§facase arma. inmomentul urmator se arun-
case §i se Jinea strins de trupul lui Hassan, ca o
[ mangusta in lupta cu o cobra.' Daniel facu cei
j cijiva pa§i Care ii separau in cea maiAmare viteza >
! §i smulse arma din mina lui Hassan. Ii aplica apoi
j o putemica lovitura de karate.
Fara sa scoata un sunet, Hassan se prabu§i
ca un sac.
I Totul se sf?r§ise. Faptele se desfa§urasera cu
| asemenea repeziciune, inert Zilah se sim$ea u§or
| amenta. Daniel era teafar. §i ea era atit de fericita
| §i recunoscatoare, inert ii tremurau genunchii. Se
j indrepta spre Daniel, care-§i desfacea cureaua. II
j rasuci pe Hassan, care zacea lipsit de cuno§tin{a,

| §i-l a§eza pe burta

I — E§ti bine? o intreba el. Nu te-a ranit inainte
sa ajung eu aici?
- Nu! Ma simt bine. N-am fost singura cu el
decit citeva minute. Mai inainte am stat de vorba
cu Pandora, In curte. De ce te-ai intors? Sa nu
crezi ca nu ma bucur c-ai facut-o! spuse Zilah,
intorcindu-se spre Pandora care-§i scutura pan-
talonii de praf §i paie.
- Nu-mi luasem la revedere de la Oedip. Nu
5 puteam sa plec, fara sa-mi iau ramas-bun de la
! el. Am vazut umbra §i arma indreptata spre voi...,
I §i am sarit.
 Iris Johansen

- A fost foarte eficienta saritura ta. Daca ai

nevoie de o slujba, aminte§te-mi sa vorbesc cu
Clancy Donahue, spuse Daniel cu un zimbet larg.
- Te-ar fi putut omori, o mustra Zilah.
- Dar n-a facut-o, replica Pandora cu simpli-
tate. N-are rost sa ne gindim la ce s-ar fi putut
intimpla. >
Parea ar fi vorbit Daniel! Felul lor de a gindi
era asemanator. Erau firi practice, simple, cinstite.
Cinstit? Zilah i§i aminti, ingrozita, ca Daniel re-
cunoscuse ca §tia totul despre trecutul ei. §tiuse,
§i nu-i spusese o vorba.
- Cind ai aflat despre Casa cu u§a galbena?
intreba.
Glasul ei era slab, ca o §oapta.
Fara sa ridice privirea de pe miinile lui Hassan,
pe care le lega cu cureaua, Daniel raspunse cu
un aer absent:
- Cind ai avut febra. Ai rostit ni§te cuvinte ciu-
date §i atunci i-am cerut lui Clancy sa-mi spuna
ce se intimpla. (
- Clancy Ji-a spus! Bineinjeles. Clancy §tia
totul. Era acolo. De ce nu mi-ai spus?
Tremura §i-§i strinse miinile la piept. A§a se
intimpla cind moare speranfa; intreaga lume se
transforma intr-un imens ghe^ar.
- M-am gindit ca este mai bine sa nu vorbim
despre ceea ce s-a intimplat. N-avea nici o impor-
tan{a.
V
 Un zimbet ca o raza de soare

Ridica privirile §i le TntTIni pe ale ei. ingrijorarea

puse st§pinire pe el.
- Nu era important? Eu cred ca era. Consider
ca era foarte important. Daca a§ fi §tiut ca tu
cunofti adevarul, n-a§ fi format lucrurile a§a cum,
am facut-o noaptea trecuta. Banuiesc ca ai fost
foarte sttnjenit. Imi pare rau ca te-am pus intr-o
situafie neplacuta.
- Ce prostii spui?! Vorbe§ti fara rost.
- Cred ca §tim foarte bine amindoi ca nu sint
vorbe fara rost.
Glasul ei se frtnse, dar §tia ca nu trebuia sa se
intimple astfel. Trebuia sa fie tare.'
- Am tnfeles perfect, Daniel. Nu trebuie sa te
mai prefaci.
- Sa ma prefac? La dracu’, Zilah! Nu §tiu nici
macar la ce te g?nde§ti?!
- Obrajii ei se umplura de lacrimi.
- Inceteaza! Auzi ce spun? Inceteaza! N-am
nevoie de mila.
Se intoarse §i porni in fuga spre Ufa.
- Eu n-am nevoie de a§a ceva. N-am nevoie
de mila...
Glasul i se pierdu §i hohotele ii scuturau trupul,
cind ie§i in fuga din grajd. Trebuia sa ramina sin-
gura. Trebuia sa se ascunda, sa-§i linga ranile §i
sa-§i recapete stapinirea de sine. Nu putea sa-l
mai priveasca pe Daniel in ochi, pina nu-§i re-
capata stapinirea de sine. Bietul Daniel! Fusese
----------->------_ ------------ ( 239 y ------------------------- :------- •'
 Iris Johansen

atit de bun! Oare de ce nu statuse deoparte, in

loc sa se arunce asupra lui, a§a cum facuse
noaptea trecuta? Pierduse un prieten nu numai
un posibil iubit. Sari peste gard §i alerga nebu-
ne§te, de-a lungul pa§unii, spre tufele de tamarisc
§i spre cimpul de maci.
Pandora privi din cadrul u§ii §i spuse cu agre-
sivitate:
- Fuge de-a lungul pa§unii. De ce nu te duci
dupa ea? La dracu’! Plinge!
Daniel ii arunca o privire la fel de fioroasa ca a
ei.
- Crezi ca nu vreau? Sa cred ca-l pot lasa pe
Hassan sa te ocupi tu de el?
- Asta-i problema?
Pandora ridica arma cazuta la pamint, ie§i in
curte §i trase patru focuri in aer, in succesiune
rapida. -
- Acum poji fi sigur ca va aparea cineva in
fuga.
Se intoarse imediat alaturi de Hassan §i, pu-
nindu-i arma cu Jeava pe cap, spuse:
- Acum du-te!
Daniel o privea uimit. Zimbi.
- Blestemat sa fiu daca nu recunosc ce femeie
minunata e§ti! IJi dau o recompensa oricind.
Pandora clatina din cap cu amaraciune §i
zimbi slab.
- Sint doar o pu§toaica care habar n-are ce
 Un ztmbet ca o raza de soare

este bine pentru ea. Hai, du-te! Balerina este in-

§euata.
Daniel o saluta In graba §i porni. Lua iapa §i o '
conduse spre ie§irea din grajd. Ezita un moment,
nefiind sigur de ce-ar fi trebuit sa faca in acel
moment. Vazind doi dintre ingrijitorii de la graj-
duri, care se apropiau in fuga, respira u§urat.
Pandora era in siguranja.
Strinse din dinji nervos. Spera ca §i Zilah era
bine. Plingea cu atita durere, inert se intreba daca
n-o orbisera lacrimile. Cine §tie peste ce alte ne-
cazuri ar fi putut sa dea.
Se arunca in §a §i porni in galop.

<24T>
 Iris Johansen

XT-apitolul JO

Zilah ajunse la jumdtatea ctmpului acoperit cu

maci, cind auzi copitele calului. Nu se opri §i nici
nu privi in spatele sau, in ciuda strigatelor luk
Daniel.
In momentul urmator Daniel era alaturi de ea.
- Zilah, opre§te-te! Daca nu te opre§ti ma voi
vedea nevoit sa te ridic ca unul dintre acei ca-
valeri din filme. §tii foarte bine ca nu sint un
calare! experimentat. N-am reu§i altceva decit sa
ne rostogolim amindoi la pamint.
- Du-te! Acum nu vreau sa merg cu tine. Ne
vedem mai tirziu. Trebuie sa ramin singura.
Glasul ii era inca nesigur, dar continua sa
plinga.
- Ce vrei? Dore§ti s-o intreci pe Garbo privind
solitudinea? N-ai nici o §ansa din partea mea,
pina nu lamurim citeva lucruri. Deci, ai de gind sa
te opre§ti sau te ridic qu?
- Daniel, eu...
v.
C zvy
 Un zimbet ca o raza de soare

Dar acesta nu vru sa mai asculte nici o ru-

gaminte §i era gata sa faca ceea ce promisese.
Zilah §tia ca a§a avea sa se intimple. Cuno§tea
deja tenacitatea lui de buldog. Dar ea nu se mai
simfea in stare s-o suporte. Se opri, incercind cu
disperare sa-§i pastreze controlul.
- Te rog, Daniel, du-te!
O facu pe Balerina sa se opreasca §i cobori
din §a.
- Nu pot, spuse-el simplu. §i nici nu te pot
lasa sa pleci. Po{i sa-mi ceri tot ce vrei, dar numai
asta nu.
- Nu mai ai nici o raspundere faja de mine.
Hassan a fost prins §i eu sint in siguranfa. N-are
nici un rost sa-Ji mai dai osteneala sa te prefaci.
- Sa ma prefac?! Eu nu §tiu sa joc asemenea
jocuri. N-am invafat pina acum §i nici navreau sa
invaj. - i
\§i a§eza miinile pe umerii ei §i o privi cu ochi
arzatori.
- Ai jucat unul foarte complicat cu mine. Nu
e§ti chiar un amator, a§a cum pretinzi. Nu vreau
sa te contrazic. Nu rezolv nimic. Am injeles de ce
trebuia sa ramin aici un timp, §i nu te invinuiesc.
Mi-ai spus ca Alex Ben Ra§id ii voia pe terori§ti. Ai
dat dovada de inteligenja folosindu-ma ca mo-
meala.
- Momeala? Crezi ca te-am refinut aici numai
pentru a-i atrage pe Hassan §i pe oamenii sai?

<J*L>
 Iris Johansen

- Pandora spunea ca, din punct de vedere

medical, nu existau motive sa fiu rejinuta aici. Ai
facut ca perioada de zece zjle care a trecut sa fie
foarte placuta pentru mine. Imi pare rau ca noap-
tea trecuta te-am obligat sa intri intr-un joc ce te-a
pus intr-o mare incurcatura. N-am injeles totul de
la inceput, altfel nu s-ar fiintimplat nimic.
Privirile ei erau concentrate asupra nasturelui
de sus a cama§ii lui Daniel. Era hotarita sa nu
tnceapa sa plinga din nou.^
Daniel dadu friu liber unor cuvinte imposibil de
reprodus §i Zilah ridica privirile.
- Hai, vino aici, spuse el, lutnd-o de Itnga Ba-
lerina. Stai jos. S-ar putea sa dureze. N-am auzit
niciodata, in viafa mea, mai multe-prostii in§irate
una dupa alta.
O obliga sa se a§eze §i rngenunche in fafa ei.
- Acum voi incerca sa-{i explic punct cu punct,
pina-Ji intra in cap adevarul. Sau tu ?n|elegi ceea
ce voi spune, sau eu innebunesc. Mai TntTi, vreau
sa §tju ce te face sa crezi ca am dorit sa te fo-
losesc drept momeala Cind te-am rejinut aici? Nu
crezi ca ar mai fi putut exista §i alt motiv?
- Ce motiv? A fost o mi§care inteligenta. Clancy
ar trebui sa fie muljumit de felul cum ai acjionat
- Daca {ii sa §tii, vreau sa-Ji spun ca am fost
ameniniat de Clancy ca-mi va pune fundul pe jar
din acest fnotiv.
- N-a fost de acord cu planul tau? l-ai dovedit
' 244 ~)-
 Un zimbet ca o raza de soare

ca s-a ln§elat, a§a este?

- La dracu’! N-a existat nici un plan. N-am vrut
decit sa te rejin alaturi de mine ctt mai mult po-
sibil, spuse el cu exasperare.
- Nu trebuie s§-mi menajezi sentimentele. §tiu
ca nu simjeai decrt prietenie fata de mine ctt am
stat aici... pina in momentul in care te-am obligat...
- Cred ca unul din noi este pe cale sa-§i piarda
minjile! Pentru Dumnezeu! Prive§te-nria! Am de
doua ori tnalfimea §i .greutatea ta. Vorbe§ti de
parea m-ai fi legat §i m-ai fi violat. Dupa cite-mi
amintesc, n-am opus nici cea m?i mica rezistenja.
- Ai fost foarte draguj. Totdeauna ai fost...
- Dragul! E§ti oarba? tuna Daniel. Mi-am pierT
dut minjile noaptea trecuta, Te-am iubit ca un po-
sedat. Sint excitat numai dnd te privesc. Am fost
supus unor chinuri permanente In ultimele zile.
- Adevarat? Atunci de ce cii...
- Pentru ca atunci cind ai avut febra ma pri-
veai ca pe un monstru. M-ai speriat cumplit.
Chipul lui se umbri din pricina amintirii dure-
| roase. , -
i - Nu ma simjeam in stare sa mai suport Inca o
data acea privire. Era cumplit de dureroasa.
- p-a fost mila de mine! suspina ea.
\ - Bine, daca vrei, hai sa vorbim despre mHa.
Ideea aceasta pare sa te scoata din minji. Ai drep-
tate cind spui ca mi-a fost mila de tine. ^
- Ar fi mai bine sa taci acum, spuse Zilah cu
------- :-------— C 245 -------- ---- ---------------
 Iris Johansen

mindrie. N-am nevoie de mila ta mai mult decrt ai

avut tu nevoie de mila mea. in grota.
- Nu pot sa tac numai pentru ca a§a vrei tu.
Mila a fost §i este. Mi-a sfi§iat sufletul cind am aflat
ceea ce Ji s-a Intlmplat. Am simjit nevoia sa ucid.
Apoi am simjit dorinja sa te iau §i sa te ascund
sub un glob de sticla, unde nimeni §i nimic sa nu
te mai poata atinge. De fapt, am avut dorinja sa
creez o lume noua pentru tine. O lume stralu-
citoare, smaljuita cu flori, unde copiii nu trebuie
sa fie supu§i nici unei suferinje. Dar §tiu ca nu se
poate. Trebuie sa, accept lumea a§a cum este. Nu
pot debit sa Incerc sa fac tot ce-mi sta In putere
pentru a te proteja. Sa fac lumea, care te Incon-
jura, clt mai frumoasa §i azi, §i miine. Dar te rog
sa nu-mi ceri sa uit sentimentul de mila, cel pu{in
pentru copilul care ai fost, Zilah!
- Te rog sa Incetezi sa mai vorbe§ti despre
toate acestea! Eu n-am vrut nimic de la tine, cu
excepjia unui singur lucru.
- Ce anume, Zilah?
- Nu mai are importanja. Nu vreau sa mai
spun nimic. Te rog" Daniel, lasa-ma!
Daniel Ii strlns^ umerii cu mai mare putere,
Incerclnd sa-i slabeasca rezistenja.
- Ce a§tep$i de la mine, Zilah?
- Voiam ca tu sa ma iube§ti! izbucni ea. 0 /
prostie, nu-i a§a? Doream dragostea ta, nicide-
cum mila!
v.
 Un zimbet ca o raza de soare

Daniel ramase Impietrit.

- Ce tot spui? Bineinjeles ca te iubesc. Tu ce
crezi ca inseamna toate astea?
• - §tiu ca Jii la mine ca la o prietena veche. Dar
eu vreau mai mult. Am fncercat sa ma muljumesc
cu prietenia ta, dar nu este suficient.
- Dumnezeule! E§ti grea de cap?!
I§i lua miinile de pe umerii ei §i-i cuprinse capul.
Exasperarea tl disparuse ca prin farmec §i privirile
lui erau tandre, umpfindu-i inima de bucurie.
- Asculta bine ce spun. Te voi iubi ca pe o
prieten^ ca pe o iubita §i ca pe mama viitorilor
mei copii. Te voi iubi pe vreme rea §i pe vreme
buna. Te voi iubi de va fi pace sau razboi. Te
iubesc dintotdeauna §i te voi iubi pentru tot-
deauna. Ai tnjeles, iubita mea?
-Adevarat?
Ochii ei erau plini de lacrimi.
- Adevarat! Cum ar fi posibil sa nu te iubesc?
Efti tot ceea ce-§i poate dori un barbat. De ce
continui sa ai indoieli? E§ti o femeie minunata,
Zilah Dabala.
Bucuria parea s-o invaluie in mrejele ei. Daniel
o iubea. Era prea frumos ca sa poata sa fie aie-
vea. $i totu§i, cum ar fi putut sa nu creada, cind el
o privea cu atrta tandreje?
- §tiu ca sint a§a, raspunse Zilah. Doar ca uit
uneori. ^
- De ce uiji? De ce, Zilah?
v. < w > J
 Iris Johansen

- Este o urmare a ceea ce mi s-a intimplat. In

ciuda tuturor incurajarilor primite de la psihiatri,
sint momente cind urijenia celor petrecute ma in-
conjura. §i Vinovajia.
- Vinovajie? Pentru Dumnezeu! Tu e§ti o vic­
tima. O victima a unor crime oribile, Ai fi avut
acela§i sentiment de vinovajie, daca ai fi fost in-
junghiata sau impu§cata?
Zilah schija un zimbet.
- Chiar crima in sine, nedreptatea celor petre­
cute imi provoaca acest sentiment de vinovajie.
Cred ca vorbesc fara sens. Nu §tiu daca cymtfa este
un reflex al atitudinii societajii sau o reminiscenja
| din acele timpuri cind femeile preferau moartea
■ unor asejnenea situajii dezonorante. Tu spui,ca
; ma iube§ti, dar n-ai fi.preferat sa §tii ca am fost
l victima unei incercari de crima prin impu§care,
j decit sa fi petrecut §ase luni ‘in acea casa?
- Bineinjeles ca da! Nu, nu cred!
Zilah tresari ca §i cind ar fi primit o lovitura.
- La naiba, nu-mi place ceea ce s-a intimplat.
Experienja nefericita prin care ai trecut n-o con­
sider o jignire personala. Am vrut sa spun ca rana
produsa de un glonj n-ar fi avut urmarile dure-
roase, peste timp, la fel precum cele-§ase luni
traite in acea casa. Cred ca pentru tine ar fi fost
mai pujin dureros. Dar nu m-am gindit la nici un
fel de stigmat social.
- £§ti un barbat extraordinar, Daniel. Am fost
< w >
 Un zimbet ca o raza de soare

obligata sa injeleg ca unii privesc lucrurile in felul

acesta.
- Sint pro§ti, aceasta este cauza. §i nici tu nu
e§ti mai departe de ei, daca le acorzi atenjie.
O saruta cu duiofie, dorind sa mnblinzeasca
asprimea cuvinteloc rostite. Bucuria inmugurea din
nou, Acceptase ca adevarate cuvintele lui. Daniel
Ti ridica cu blindeje capul fi, cind vorbi din nou,
glasul lui nu mai pastra nici o urma de asprime.
Vocea era adinca §i grava, §i mai ales sincera.
- De ce ginde§ti ca a§ putea sa cred ca ceea
ce4i s-a intimplat este mai degraba respingator
decit dureros? Experienja aceea a contribuit la
formarea ta, la ceea ce ai devenit in prezent. §i a§
vrea sa §tii ca a§ fi iubit-o §i pe fata care ai fi fost,
fara sa treci prin toata acea. nefericire. Dar nu sint
sigur ca a§ fi iubit-o la fel de mult. Efti mai puter-
nica, mai sensibila §i mai injeleapta datorita ace-
lor evenimente. Ji-au ranit trupul §i sufletul, dar
te-au facut mai duioasa §i mai sensibila faja de
durerile celorlalji. IJi amintefti ce mi-ai spus de­
spre maci? Despre felul bum ai invafat sa accepji
ideea ca in ciuda frumusejii lor pot aduce sufer-
rinja §i nefericire?
Tacu o clipa, privind-o.
- §i tu e§ti ca macul, Zilah. Momentele de intu-
neric, pe care le-ai trait, te-au ajutat sa devii mai
tare, sa suporji cu hotarire vijeliile ivite in calea ta.
Te-au ajutat sa devii mai inteligenta, mai frumoasa.

249 y
 Iris Johansen

Inima ei traia o asemenea bucurie, incit, pentru

un timp, ramase fara grai. El spusese ca nu sea-
mana cu David Bradford, dar in acel moment Zilah
il auzise vorbind ca David. Ce fericita era ca in
viaja ei existau acei doi barbaji!
- Ma iube§ti cu adevarat? spuse ea cu oare-
care uimire.
Vazind umbra ce acoperea chipul lui Daniel,
se grabj sa adauge: ' "
- SCuza-ma! Ai dreptate. Sint minunata §i am
dreptul sa fiu iubita de oricine, dar sint foarte
fericita ca tu e§ti cel care ma iube§te. Este bine
ceea ce am spus?
- Deci, faci §i o mica declarajie... Am citeva
indoieli in unele privinje.
- Dumnezeuie! Dar {i-am spus! Trebuie sa fii
sigur. Pur §i simplu m-am aruncat in brajele tale,
noaptea trecuta.
- Au existat ocazii in care femeile au consi-
derat farmecele mele irezistibile, spuse el cu ochii
stralucitori. Cred ca injelegi ca n-au fost prea mul­
te. Le po{i numara...
' Daniel fu redus la tacere. Zilah se arunca in
bratele lui.
- Te iubesc! Te iubesc mult! N-am crezut
niciodata ca pot iubi pe cineva a§a cum te iubesc
pe tine. Te-am iubrt din clipa cind Ji-ai smuls ure-
chea falsa in avion §i ai aruncat-o spre Hassan.
• II saruta cu disperare: obrajii, barba, urechile.
 Un zimbet ca o raza de soare

- In momentele in care aveai o atitudine pla-

tonica faja de mine, credeam ca-mi voi pierde
miniile. Era minunat, dar...
- Bine, bine! Cind faci declarajii, vad ca te
ambalezi cu adevarat.
H-saruta virful nasului.
- Cred ca m-am comportat bine in rolul de
prieten platonic, avind in vedere iadul prin care
treceam, incercind sa te tin departe de patul meu,
pe un piedestal.
- Pe un piedestal! Cred ca intre hoi a existat o
totala lipsa de comunicare. Eu nu-mi doresc acel
glob de sticla In care vrei sa ma a§ezi. Nu ma
topesc sub stropii vde ploaie §i nici nu ma sparg
cu u§urinja. in ciuda vorbelor tale frumoase pri-
vind taria mea de caracter, cred ca tu nu e§ti
con§tient de ceea ce pot eu. Au fost ani In §ir cind
toji s-au purtat cu mine de parea §i o adiere de
Vint m-ar fi putut fringe. Au existat motive serioase
pentru acel moment §i cred ca la inceput au fost
vitale. Dar acum nu mai sint necesare. Te-ai in-
vinovafit ca te-ai purtat cu brutalitate cu mine §i ai
dat dovada de egoism, in grota.
H mingiie obrazul §i-i atinse cu o mina tremu-
ratoare buzele. ;
- Nici nu §tii cu ce bucurie am pastrat eu acea
amintire. Erai puternic §i cinstit, §i drept, dar aveai
nevoie de mine. Nu mi.-ai furat nimic in noaptea
aceea. Eu Ji-am oferit §i'voi continua sa-ti ofer. Nu

G sT )
 Iris Johansen

ma inchicle intr-o lume ireala, cu flori §i cu senine

raze de soare. Vreau sa traiesc intr?o lume reala,
pentru ca tu traie§ti intr-o asemenea lume, Daniel.
Eu nu pot trai intr-o lume in care tu nu exi§ti,
indiferent cit este ea de frumoasa.
. - Intr-o lume reala, murmura Daniel. Vorrr trai
pentru tot restul viejii intr-o lume reala. Dar nu fi
atit de generoasa, iubito! S-ar putea ca eu sa cer
j tot mai mult. N-am simjit niciodata nevoia sa fiu
alaturi de cineva, a§a cum simt dorin{a sa fiu cu
tine. Nici nu §tiu daca voi fi in stare sa ma des-
curc intr-o asemenea situajie.
Zilah ii lua capul in miini §1-1 saruta cu tandrefe.
- Voi incerca sa... Nu, nu!A/om incerca s§ ne
descurcam amindoi. Impreuna.
Zimbi, §i zimbetul ei era cald §i luminos, a§a
cum Ii placea lui. Era injelept §1 cald, §i promitea
bucurie §i implinire.
O adiere de vint trecu peste cimp. Le mingiie
obrajii cu racoarea lui §i-i inunda mirosul madlor,
§i mirosul proaspat al ierburilor... 0 lume noua,
frumoasa, stralucitoare se nascuse din intuneric.

Sfk§it