Curs GIS Notiuni Introductive PDF

IRISILVA
CURS GIS –
NOTIUNI INTRODUCTIVE
IRISILVA Curs GIS – WWF
PLAN CURS GIS

Ocna Sugatag 22-24 Ianuarie 2008
Ziua I – Notiuni introductive GIS............................................................................................... 2

1. Definire. Aspecte generale ..................................................................................................... 2
1.1. Definitii ........................................................................................................................... 2
1.2. Tipuri de date folosite in GIS.......................................................................................... 3
1.2.1. Date (entitati) grafice (geo-spatiale) ....................................................................... 3
1.2.2. Date descriptive........................................................................................................ 4
1.3. Elemente de topografie si geodezie................................................................................. 5
1.3.1. Harta si plan. Scara de reprezentare ......................................................................... 5
1.3.2. Sisteme de coordinate. Sisteme de proiectie ............................................................ 6
2. Descrierea si utilizarea softului ArcGIS 9.............................................................................. 9
2.1. Prezentare generala ......................................................................................................... 9
2.2. Terminologie utilizata ..................................................................................................... 9
2.3. ArcCatalog – gestionarea GIS-ului ............................................................................... 10
2.4. ArcMap – crearea si editarea datelor............................................................................. 12
Ziua II – Constituirea proiectului GIS ..................................................................................... 16
3. Constituirea proiectului GIS................................................................................................. 16
3.1. Captarea datelor geo-spatiale vectoriale ....................................................................... 16
3.2. Captarea datelor geo-spatiale raster .............................................................................. 20
3.2.1. Scanarea planurilor/hartilor.................................................................................... 20
3.2.2. Alte surse de date de tip raster. Ortofotoplanuri. Imagini satelitare ...................... 20
3.2.3. Geo-referentierea datelor raster.............................................................................. 21
3.3. Datele descriptive.......................................................................................................... 22
Ziua III– Exploatarea proiectului GIS ..................................................................................... 27
4. Analize. Exploatarea GIS-ului ............................................................................................. 27
4.1. Proprietatile si simbolizarea datelor.............................................................................. 27
4.2. Selectarea de entitatilor ................................................................................................. 31
4.3. Printarea datelor ............................................................................................................ 32
Date contact :
IRISILVA
PROIECTARE LUCRARI DE IMBUNATATIRI FUNCIARE IN DOMENIUL SILVIC,
GIS, AMENAJAREA PADURILOR
Ing. Moisă Constantin – 0744. 54.96.94

Ing. Irimin Adrian – 0742. 11.06.83
Ing. Ciorîia Aurel – 0745. 16.03.12
1
Ziua I – Notiuni introductive GIS
1. Definire. Aspecte generale
1.1. Definitii
Un sistem GIS ese un sistem care permite manipularea informaţiei de natură
geografică şi a caracteristicilor asociate ei. Dacă ne referim la componenţă, un sistem GIS este
format dintr-un ansablu de tehnologii, resurse de calcul şi operatori care permit înregistrarea,
stocarea şi analiza informaţiilor cu legătură geografică.
Utilizările sistemelor GIS sunt diverse: aplicaţii ştiinţifice, managementul afacerilor,
gestinea bunurilor, cartografie, managementul resurselor, planificarea resurselor naturale (de
ex. aplicaţii forestiere), analiza poluărilor, etc.
Primele aplicaţii de cartografie asistată de calculator au fost realizate în anii 60, însă
primul sistem GIS operaţional a fost creat în 1967 de către Department of Energy, Mines and
Resources şi era destinat stocării şi analizei informaţiilor din programul Canada Land
Inventory, program destinat stabilirii posibilităţilor de dezvoltare a zonei rurale canadiene prin
cartografierea vegetaţiei, solurilor, surselor de apă, folosinţei terenurilor, ariilor protejate.
Dezvoltatorul acestui program, geograful Roger Tomlison, este considerat creatorul GIS.
Definitie scurta:
GIS = system care se bazeaza pe calculatorul electronic pentru a stoca, prelucra si

pune la dispozitie date geografice.
Definitie concreta :
Sistem informatic geografic – reprezinta un ansamblu coerent constituit din

echipamente de calcul (hardware), programe (software), informatii, persoane, reguli si
metode de lucru – care permit conceperea, definirea, constituirea, actualizarea si exploatarea
de harti geo-topografice asociate cu informatii descriptive cu repartitie teritoriala.
Definitie functionala :
Un GIS este capabil sa inmagazineze planuri/harti (adica reprezentari grafice ale

unor entitati repartizate spatial, cu constitutie vectoriala – puncte, linii, poligoane carora le
confera inteligenta atat prin asocierea la baze de date descriptive ( fiecarei entitati grafice
corespunzandu-i o serie de atribute) cat si prin facilitati de analiza (interogare pe criterii
spatiale si/sau alfa-numerice).
Date descriptive sau date alfa-numeric esunt date de natura textuala (descriptiva) cat
si de natura numerica (valorica, dimensionala, ordinala).
2
1.2. Tipuri de date folosite in GIS

Esenta proiectului GIS este constituita de relatiile univoce dintre entitatile grafice si
atributele descriptive asociate acestora.
1.2.1. Date (entitati) grafice (geo-spatiale)
Fondul grafic se poate compune din urmatoarele tipuri de entitati:
A) date vectoriale : punct, linie si poligon

B) date raster : planuri scanate, ortofotoplanuri, imagini satelitare.
1.2.1.1. Date vectoriale
Entitatile grafice folosite in GIS sunt definite vectorial, ceea ce inseamna ca

reprezentarea lor pe ecran se bazeaza pe algoritmi matematici (geometrie,
trigonometrie, algebra). O entitate este generata pe ecran (de catre software) pornind
de la coordonatele carteziene ale punctelor sale detrminante si de la definitia sa
geometrica.
Datele vectoriale sunt:
a) puncte – reprezinta entitati punctiforme (simboluri) de pe plan /harta (puncte de

referinta geografica si geodezica; puncte de masuratori; borne; cladiri; centre
3
administrative; etc), acestea sunt caracterizate de coordoatele absolute ale plasarii

sale in plan/spatiu (X, Y, si eventual Z). Acestea se pot abate de la caracterul
punctual doar atat cat sa capete un plus de sugestivitate (fiecare mediu Gis pune la
dispozitia utilizatorilor cateva zeci/sute de simboluri conforme unor
uzante/standarde mai mult sau mai putin consacrate/acceptate la nivel mondial).
b) linii – succesiuni de segmente liniare (inclusiv arce de cerc) costituind retele ce
apar in reprezentarea grafic (reteaua hidrologica, drumurile, lini electrice, etc).
c) poligoane – contururi inchise reprezentand entitatile caracterizate de suprafata la
sol (parcele, arii protejate, lacuri, etc)
1.2.1.2. Date raster
Principala modalitate alternativa de reprezentare/stocare a entitatilor grafice

este sub forma de imagini raster – obtinute prin scanarea hartilor/planurilor existente
sau prin aero-fotografierea teritoriului (planuri de baza, ortofotoplanuri, imagini
satelitare). Imaginea raster este o matrice rectangulara de pixeli si doar cromatica
acestora ajuta ochiul uman sau software-ul as distinga entitatile reprezentate.
1.2.2. Date descriptive
Datele alfa-numerice reprezinta cumulul organizat si structurat de informatii

associate entitatilor grafice (“atribute”). Fiecarei entitati grafice i se asigneaza o linie
de table in baza de date ( o “inregistrare”).
Pentru ca industria bazelor de date este dominanta de peste trei decenii de modelul
relational desigur ca majoritate aplicatiilor GIS au recurs la acesta. Modelul relational
al bazelor de date se manifesta, dintr-o perspectiva simplificata/practica, prin
urmatoarele:
- date – constituie atribute ale unei familii de entitati inrudite. Acestea sunt
structurate in tabele:
- coloanele de tabel definesc atributele urmarite ( se mai numesc si
campuri/fields);
- randurile definesc entitatile urmarite. Un rand (lini din tabel)
colecteaza atributele (caracteristicile) unei entitati (se mai numesc si
inregistrari/records);
- intre tabele se pot stabili relatii de asociere/legatura, prin considerarea unor
identificatori comuni (unei inregistrari dintr-un tabel ii poate corespunde una sau mai
multe inregistrari din alt tabel);
- existenta mecanismelor de gestionare/exploatare relationala a bazelor de date
(comenzi/instructiuni pentru crearea, modificarea, actualizarea, interogarea si
raportarea datelor).
In fluxul proiectului GIS, dupa constituirea fondului grafic al unei teme, urmeaza
crearea (implicita sau explicita) a tabelei de date asociate acelei teme. Platforma GIS
construieste automat acea tabela, sau asista proiectantul sa stabileasca legaturile cu o
tabela externa pregatita in prealabil.
Desigur ca tabela asociata unei teme are atatea inregistrari cate entitati vectoriale
sunt in acel strat tematic (ex. De strat tematic: hidrografia ocolului, bornele, ua-urile,
etc).
In mod firesc avem posibilitatea de a adauga campuri/coloane noi la tabela
principala asociata, pentru a colecta si alte informatii despre entitatile vestoriale
modelate.
4
1.2.2.1. Tipuri de date alfa-numerice
Principalel tipurile de date alfa-numerice utilizate in mediul GIS :
Tip de data Domeniu/dimensiune/format Folosinta GIS

String Lungimea specificata de Nume de entitati
[sir de caractere; text; utilizator (ca nr. De caractere) geospatiale; atribute
eticheta] textuale; denumiri de
categorii/clase; etc
Integer Domeniul de valori specificat Cantitati; valori
[valoare numerica prin alegerea unui subtip numerale; varste;
intreaga] (byte, small-integer, integer, identificatori; indecsi; etc
long integer)
Real; Float Domeniul de valori specificat Cantitati; suprafete;
[valoare numerica reala prin alegerea unui subtip. densitati; productivitati;
cu zecimale] Formatul (nr de cifre alocate etc
partii intregi si respectiv partii
zecimale) este uneori la
latitudinea proiectantului.
Data calendaristica Formatul este deseori corelat Data constituirii; Data
cu formatul de afisare stabilit actualizarii; etc
in sistemul de operare.
Boolean Retine una din doua valori Da/nu; pozitiv/negativ
[valoare logica] logice posibile (adevarat/fals)
1.2.2.2. Captarea datelor alfa-numerice
Odata definita structura de organizare a datelor alfa numerice se poate incepe

popularea bazei de date. In acest sensexista urmatoarele situatii/practici:
- culegere explicita sincrona cu dezvoltarea fondului grafic;
- culegerea explicita asincrona cu dezvoltarea fondului grafic – atributele se
complecteaza dupa creearea entitatilor grafice;
- importul datelor din tabele ale unor baze de date inrudite tematic cu aplicatia
GIS.
1.3. Elemente de topografie si geodezie
1.3.1. Harta si plan. Scara de reprezentare
Se considera harti acele reprezentari la scari mici ce cuprind pe aceeasi foaie

suprafete de marimea unui judet, provincii sau tari (scari peste 1:25000), si planuri
reprezentarile mai detaliate ce ignora curbatura Pamantului (scari sub 1:25000).
Scara numerica a unei reprezentari topografice reprezinta raportul constant dinter
lungimile grafice si corespondentele lor orizontale.
Se recomanda ca reprezentarile grafice digitale sa fie concepute intodeauna la scara
1:1.
5
1.3.2. Sisteme de coordinate. Sisteme de proiectie
Odata ce omenirea a acceptat faptul ca Terra ne este plata a inceput o noua era privind
“modelarea” pamantului. In foarte multe reprezentari se foloseste de atunci sistemul de
coordinate geografice (GCS), exprimat in (grade):
- latitudine φ – distanta unghiulara fata de linia ecuatoriala, spre unul dinte
polii geografici, marcata pe glob prin paralele;
- longitudine λ– distanta unghiulara spre est/vest pe suprafata terstra, marcata
pe glob prin meridiane.
Originea geometrica a acestui sistem de coordonate este localitatea Greenwich

(Anglia), unde s-a ales prin conventie meridianul 0, constituind totodata o referinta
internationala pentru corelarea orei pe glob (pe fuse geografice/orare).
Mai apoi (1715-1885), dovedindu-se ca planeta noastra nu este sferica, si nici macar
perfect elipsoidala (forma 3D obtinuta prin revolutia unei elipse), s-a generalizat
denumirea de geoid (elipsoid imperfect, a carui suprafata coincide cu nivelul
marilor/oceanelor, inclusiv ca extensie/prelungire pe zona continentala) si s-au manifestat
mai multe modele de aproximare cat mai precisa a formei terestre. Astfel in prezent exista
mai multe variante de elipsoizii ce incerca sa surprinda cat mai corect suprafata
pamantului (Airy – 1830, Helmert – 1906, Krasovsky – 1940, GRS 80 – 1980, etc).
Aplicarea unui astfel de elipsoid de referinta la un teritoriu particular (continent,
regiune, tara) necesita – pentru modelarea cat mai realista – considerarrea unor
6
deplasamente/corectii fata de elipsoidul original/ideal, “elipsoizii particulari” rezultati

poarta denumirea de datum.
Datumul geodetic este modelul matematic aproximand suprafata terestra pentru o

anumita regiune.
Datum = Elipsoid + punct de constrangere
In Romania se lucreaza actualmente cu datum-ul “Pulkovo 42” (ce poate fi gasit si sub
denumirea “Dealul Piscului”), derivat din elipsoidul Krasovsky, dar in viitor se tinde –
pentru conformitatea cartografica cu Europa – spre datumul “WGS84” (bazat pe sferoidul
GRS80).
Cand se foloseste mediul GIS la construirea de planuri/harti se porneste de la cateva

chestiuni elementare, si anume:
- sistemul de coordonate se prezinta astfel:
- axa X este orientata spre Nord (corespunde latitudinii geografice);
- axa Y este orientata spre Est (corespunde longitudinei geografice);
- axa Z este orientata in sus (corespunde altitudinei).
- unghiurile se masoara in sistem centesimal (unghiul drept = 100 de grade).
De asemenea, menstionam ca nu exista sistem de proiectie care sa poata prezerva

simultan caracteristicile de arie/forma, distanta si directie/unghi.
Împărţirea globului în foi. Întregul glob pământesc se împarte în 60 de fuse a câte 6°

longitudine, a căror numerotare începe de la meridianul opus meridianului Greenwich şi astfel
teritoriul ţării noastre este plasat în fusele 34 şi 35. Împărţirea pe latitudine se face în zone de
câte 4°, începând de la ecuator spre poli. Notarea acestor zone se face cu litere mari: A,
B,....Teritoriul ţării noastre este cuprins de zonele M, K, L. Împarţirea în foi (trapeze) se face
aşadar după meridiane şi paralele (fig 1.)
Fiecare dintre trapezele formate capată un indicativ corespounzător zonelor şi liniilor
formate de către meridiane şi paralele (de exemplu L-35-)
La rândul lor aceste trapeze se împart din nou în foi, rezultând trapeze mai mici şi
astfel avem:
- trapeze rezultate prin împărţirea în 144 de foi a trapezelor notate cu indicative de tip
L-35-. Noile trapeze au indicative de tipul: L-35-87, ultima cifră reprezentând numarul de
ordine (de la 1 la 144) din trapezul mare.
- fiecare trapez de acest ultim tip se împarte iaraşi în patru rezultând suprafeţe cu
indicative de tip L-35-86-A.
7
- în final, foile A, B, C şi D se împart în alte patru trapeze rezultând trapeze notate cu

indicative de tip L-35-87-A,a .
Reţele geodezice. Reţelele geodezice sunt alcătuite dintr-un ansamblu de puncte
uniform răspândite pe suprafaţa fizică a Pământului, pentru care se cunosc coordonatele într-
un sistem unitar de referinţă.
Din anul 1970 Romania a adoptat proiectia stereografica – STEREO 70 (proiectie

azimutala oblica – proiectii care considera pentru proiectie un plan secant sau tangent intr-
un anumit punct la suprafata Globului), pentru care punctul de referinta (adica punctul
unde planul tangent atinge suprafata globului) se afla langa Fagaras.
O alta conventie interesanta este faptul ca originea sistemului de coordonate (punctul
0,0) nu se aflape teritoriul tarii noastre, ci a fost translatat cu cate 500 km (500 000 m)
spre stanga-jos (sud-vest) fata de punctul de referinta din judetul Brasov pentru a evita
recurgerea la coordonate negative.
(0; 0)
(0; 0)
8
2. Descrierea si utilizarea softului ArcGIS 9
2.1. Prezentare generala

Din foarte multe puncte de vedere obiective, compania ESRI este numarul 1 pe pietele
GIS – si este fireasca pozitia de lider tinand cont de indelungata experienta si de masa
importanta de clienti.
Pachetul Arc GIS 9 se gaseste pe piata sub trei forme:
- ArcView – pentru creearea de proiecte GIS nu foarte complicate, sau pentru

exploatarea unora deja create;
- ArcEditor – pentru crearea de proiecte GIS mari, dezvoltate/exploatate
eventual in configuratii multi utilizator;
- ArcInfo – pentru crearea de proiecte GIS oricat de mari/complexe.
De mentionat ca toate cele trei programe GIS au aspectul identic (interfata grafica
a lui ArcView este identica cu cea lui ArcInfo), doar ca undeva prin meniuri/casete
exista cateva optiuni in minus sau in plus.
Indiferent ca este vorba de configuratia ArcView, ArcEditor sau ArcInfo,

software-ul contine urmatoarele module/aplicatii (apelabile dim meniul principal al
Windows-ului:
- ArcCatalog – pentru gestionarea datelor GIS (cautarea si organizarea

surselor);
- ArcMap – pentru crearea de harti tematice, de proiecti/aplicatii GIS direct

exploatabile; pentru editarea si actualizarea datelor GIS;
- Arc Globe – permite lucrul cu date geografice tridimensionale;
- ArcScene – pentru analize a datelor in format 3D;
- ArcRedear – permite vizualizarea de harti/proiecte GIS.
2.2. Terminologie utilizata

Termeni utilizati :
- Shapefile – format de fisier (SHP) folosit pentru stocarea entitatilor geo-spatiale

impreuna cu atributele asociate. Poate fi de tip punct, linie sau poligon. Formatul ESRI
shapefile (format GIS nativ al ArcView-ului) contine cel putin trei fisiere:
*.SHP – stocheaza informatia grafica;
*.SHX – reprezinta un index/catalog al entitatilor grafice din SHP;
*.DBF – inmagazineaza tabelar atributele asociate obiectelor vectoriale din
SHP (fiind un format standard foarte raspandit – specific platformelor dBASE
si FoxPro);
*.PRJ – [optional] stocheaza informatii despre sistemul de proiectie al datelor
geografice din SHP.
9
- Formate/fisiere CAD – fisiere continand grafica vectoriala si acceptate ca standard de

schimb la nivel mondial (DXF, DWG – promovate de AutoCAD).
- Formate/fisiere raster – fisiere continand imagini raster/bitmap, in forme standardizate
(TIF, JPG, SID, ECW, etc).
- Tabele – inregistrari tabelare de atribute alfa-numerice in formate standard.
- Layer – in contextul compozitiei grafice din sesiunea ArcMap, termenul simbolizeaza
generic un strat de entitati grafice (shapefile, CAD sau imagine raster) care poate fi
gestionat indepentent (afisare, simbolizare, editare, analizare/interogare), traducerea
fireasca ar fi “strat tematic”.
- Date Frame – colectie/grup de straturi tematice definita (in sesiune a ArcMap) pentru a
sluji un scop de exploatare a datelor GIS.
2.3. ArcCatalog – gestionarea GIS-ului

Are o functionalitate oarecum similara cu cea a “Windows Explorer”-ului, ajutandu-ne
sa gestionam datele si proiectele GIS.
ArcCataolg-ul se deschide din meniul principal al sistemului Windows, dupa cum
urmeaza:
10
Ca si managerul principal al Windows-ului, fereastra acestui program este impartita in

doua.
In panoul din stanga avem “arborele catolog”, prin care accesam, exploram, organizam
si administram urmatoarele resurse:
- directoarele/foldere de pe statia de lucru (inclusiv unitati de disc);
- surse GIS (date si proiecte) ;
- baze de date alfa-numerice ;
- conexiuni la resurse din reteau locala de calculatoare sau la servere internet.
Panoul din dreapta are rol de vizualizare detaliata a resurselor informationale selectate-
punctate in panoul din stanga. Afisarea continuturilor acestora se poate face in mai multe
moduri, selectabile prin etichetele din partea superioara a panoului:
11
Contents – prezinta continutul sintetic al resurselor;

Preview – pentru resursele de natura GIS (date grafice GIS/CAD, tabele, baze de date
alfa-numerice, imagini raster) ofera o previzualizare cvasi-completa;
Metadata - afiseaza informatii explicative/descriptive inregistrate despre anumite
resurse GIS.
In modul Contens se pot initia o serie de actiuni de explorare si organizare concrete si
foarte importante:
- crearea de foldere;
- crearea de date GIS sursa (shapefile-uri, geodatabase-uri, etc);
- copierea sau stergerea unor date;
- exportarea in diferite formate, etc.
2.4. ArcMap – crearea si editarea datelor

Reprezinta o componenta esentiala a pachetului ArcGIS, ea find folosita pentru:
- crearea bazelor de date geo-spatiale (aici vom crea/aduce entitatile grafice si

datele alfa-numerice asociate acestora pentru a construi resursele GIS –
shapefile-uri, etc);
- modificarea, complectarea si actualizarea resurselor GIS;
- realizarea de compozitii cartografice (harti tematice);
- derularea de analize si interogari specifice GIS.
ArcMap este o aplicatie orientata catre document (fisierul creat de el are extensia
*.mxd), iar entitatea principala gestionata aici este “stratul tematic”.
Documentul harta (.mxd) contine una sau mai multe compozitii cartografice, denumite
cadre de date (date frame).
Straturile tematice dintr-un cadru de date trebuie sa se refere la acelasi teritoriu. Daca
documentul harta se refera la doua teritorii disjuncte (legate doar prin tema documentului, dar
departate geo-spatial) atunci se recomanda definirea cate unui “dat frame” pentru fiecare
teritoriu. De asemenea, daca este vorba de acelasi teritoriu dar care trebuie reprezentat in
document din mai multe perspective (separate tematic sau prin destinatie) se poate recurge la
mai multe cadre de date.
Fereastra aplicatiei este impartita in doua panouri:
Table of contents
entitati punctiforme (vectori de tip punct)
entitati de tip linie (vectori de tip linie)
entitati de tip poligon (vectori de tip poligon)
↓
mod de afisare a datelor in arborele de gestionare
12
Fereastra din stanga denumita “Table of contents” este un arbore de gestionare

sintetica a entitatilor ce se afiseaza cartograficin panoul din dreapta (fereastra principala de
lucru). Astfel, in panoul din stanga apar denumirile si simbolizarile pantru resursele GIS
apelate in documentul curent. Aici vom putea alege care dintre “data frame”-uri va fi afisat
cel curent (prin optiunea “Activate” din meniul contextual asociat acestuia).
Prima observatie o vom face asupra patratelului interactiv din stanga numelor de
straturi tematice (din arborele de gestionare): daca marcam acest patratel atunci stratul
respectiv apare in fereastra din dreapta.
De asemenea, se mentioneaza ca ordinea de reprezentare a straturilor afisate in
dreapta este conforma ordinii in care numele acestora in panoul din stanga. Ordinea acesta
este importanta in cazul straturilor reprezentand entitati geo-spatiale a caror suprafata se
suprapune partial sau integral, deoarece deseori modelul de umplere/hasurare a straturilor nu
este transparent, si deci trebuie sa le pastram “deasupra” pe cele care aar putea fi “mascate” de
altele mai acoperitoare. Pentru a modifica aceasta ordine se actioneaza – in panoul din stanga
– astfel : punctam/selectam stratul tematic pe care dorim sa-l aducem/ducem mai in fata/spate
si-l tragem in sus/jos, pana dincolo de stratul ales ca referinta pentru aceasta manevra.
(Atentie! Pentru executarea de reordonari este bine sa ne asiguram – prin etichetele din josul
panoului – ca modul de afisare in arborele de gestionare este cel numit “Display”.)
Datorita faptului ca in acest “table of contents” apar sintetic reprezentarile simbolice
ale entitatilor din compozitia cartografica, arborele de gestionare are si valente de legenda
cartografica (fiind insa o legenda interactiva si administrativa).
Etichetele din partea de jos a panouluidin stanga controleaza modul de afisare a
resurselor GIS in cadrul arborelui de gestionare:
- Display – pentru gestionarea uzuala a afisarii straturilor tematice;
- Source – pentru relevarea surselor straturilor tematice;
- Selection – pentru stabilirea straturilor ce pot fi selectate in sesiunea de
editare.
Denumirile straturilor tematice (shapfile-urilor) din arborele de gestionare pot fi
modificate de catre proiectant/utilizator astfel incat sa raflecte continutul mai sugestiv decat
denumirea implicita (originara) a respectivelor resurse GIS.
Caseta principala de unelte “Standard”
Pe langa functiile/butoanele standard intalnite in aproape toate aplicatile ce ruleaza in

Windows ( New, Open, Save, Print, Cut, Copy, Paste, Remove, Undo), aceasta bara mai
contine urmatoarele butoane/casute ce merita retinute:
Add data Launch ArcCatalog

Map scale
- Add data – permite aducerea in documentul harta a resurselor GIS (shapefile-uri -
vectori, imagini raster, etc) ce vor a fi reprezentate, completate, simbolizate sau analizate;
- Map scale – permite vizualizarea/setarea scari de vizualizare a resurselor GIS din
fereastra de lucru (panoul din dreapta);
- Launch ArcCatalog – deschide aplicatia ArcCatalog.
13
Caseta principala de unelte “Tools”
Contine urmatoarel functii/butoane de interactiune cu compozitia cartografica afisata

in panoul drept al ferestrei “ArcMap” :
- Zoom In – permite marirea imaginii geografice;

- Zoom Out – permite micsorarea imaginii geografice;
- Fixed Zoom In – apropie compozitia grafica in trepte, cu pastrarea punctului de centru
(fara sa mai necesite punctarea in suprafata de afisare);
- Fixed Zoom Out – indeparteaza compozitia grafica treptat, cu prezervarea centrului;
- Pan – panoramarea compozitiei grafice spre stanga/dreapta/sus/jos/mixt prin punctarea
acesteia si tragerea in directia dorita (drag-an-drop);
- Full Extent – determina afisarea pe ecran a intregii zone acoperite de compozitia
cartografica;
- Go Back To Previous Extent – determina revenirea la zoom-area / panoramarea
anterioara;
- Go To Next Extent – o folosim la restabilirea afisarii/afisarilor de dinaintea aplicarii
comenzii “Go Back To Previous Extent”;
- Select Features – selectarea entitatilor grafice prin punctarea individuala pe acestea sau
prin incadrarea/intersectarea lor cu un dreptunghi de selectie (pentru selectarea multipla se
poate recurge si la apasarea tastei “Shift” in timpul punctarilor);
- Select Elements – permite selectarea si interactiunea cu elementele grafice aditionale ale
compozitiei cartografice (forme geometrice si texte create cu unelte din caseta “Draw”);
- Identify – identifica entitatea geo-spatiala pe care se puncteaza, prin prezentarea
informatiilor descripticve asociate acesteia intr-o caseta distincta (caseta ce poate gestiona
informatii acumulate din mai multe straturi tematice) - Identify este deci o prima unealta
de analiza GIS.
14
- Find – este si ea o unealta nativa GIS, capabila sa caute in compozitia grafica si sa

gaseasca entitatile corespunzand unor nume sau atribute specificate de utilizator
(categoria/eticheta “Features”). Punctarea pe oricare dintre rezultatele cautarii prezentate
tabelar in caseta “Find” determina semnalizarea optica a entitatii respective in compozitia
cartografica;
- Measure – permite masurarea interactiva a distantelor (reale) prin punctarea pe harta,
inclusiv in mod cumulativ (incheierea masuratorilor se face printr-un dublu click de
mouse). Datorita lipsei mecanismelor de prindere geometrica (snapping) masuratoarea nu
poate fi extrem de precisa;
- Hyperlink – determina activare/apelarea aplicatiilor/documentelor legate de entitatea pe
care se puncteaza.
15
Ziua II – Constituirea proiectului GIS

3. Constituirea proiectului GIS
Atunci cand avem de proiectat (sau de analizat) un sistem informatic geografic (proiect
GIS) vom incepe – avand in vedere destinatia acestuia – cu identificarea
datelor/informatiilor pe care trebuie sa le manevreze (manevrarea cuprinzand: captare,
stocare, prelucrare, administrare, distribuire, exploatare). Apoi, atat pentru datele grafice cat
si pentru datele descriptive, se urmaresc metodele de obtinere (introducere, culegere,
importare, concatenare) in concordanta cu normele, regulile si cerintele existente. La acest
niveltrebuie conceput sau identificat modelul de legare a familiilor de date (atat conectarea
dintre entitatile grafice si datele alfa-numerice asociate – care deseori se realizeaza
implicit/fluent, cat si dintre alte categorii de date).
Un proiect GIS se refera in general la un anumit teritoriu (zona/arie de interes –
localitate, judet, tara, continent, etc) si colecteaza informatii (cartografice si descriptive)
referitoare la teritoriul respectiv.
3.1. Captarea datelor geo-spatiale vectoriale

Inainte de inceperea sesiuni de editare se recomanda a se face setarea unitatilor de
masura a spatiului de lucru. Pentru aceasta se face un dublu click denumirea “data frame”-ului
in care lucram, din arborele de gestionare, iar din fereastra nou aparuta se alege meniul
“General”:
16
Din fereastra nou aparuta, in casetele “Units” > Map si Display se seteaza ca unitate de
masura “meters” (metrul).
Editarea grafica – toolbar-ul “Editor”
Editarea se refera la activitatile de creare si de modificare a entitatilor grafice

vectoriale (definite geometric).
Dupa ce am adus un strat tematicvectorial in compozitia cartografica de sub ArcMap
putem incerca sa-l editam, sens in care incepem prin activarea toolbar-ului « Editor » (meniul
“Tools > Editor toolbar”).
3 4 5 6
1. Meniul principal de editare

2. Cursorul de selectare/editare
3. Unealta de desenare
4. Lista de selectie a operatiilor de editare
5. Lista de selectare a stratului tinta
6. Accesarea si editarea atributelor alfa-numerice
Urmatorul pas consta in alegerea optiunii “Start Editing” din meniul editor al toolbar-
ului activat anterior, ceea ce porneste sesiunea de editare. Alegem apoi stratul tematic asupra
caruia sa intervenim (selectandu-l din lista “Target”) si incheiem preparativele stabilind
concret in ce consta editarea, respectiv alegand din lista “Task” operatiune dorita:
17
- Create New Feature - crearea de entitati noi individuale;

- Cut Polygon Feature – determina taierea poligonului selectat dupa desenul trasat
interactiv (rezultand doua poligoane adiacente);
- Auto Complete Polygon – crearea de poligoane adiacente unora create anterior
(cu care partajeaza muchii comune);
- Modify Feature – permite modificarea entitatii geometrice selectate (prin editarea
vertexurilor acesteia);
- Reshape Feature – ingaduie modificarea formelor geometrice ale entitatilor
selectate prin deformarea dupa geometrii auxiliare trasate local;
- Mirror Feature – creeaza copii oglindite ale entitatii selectate in raport cu axe
trasate temporar;
- Extend/Trim Features – extinde sau reteaza entitatile vectoriale selectate pana la
interssectia cu elemente auxiliare desenate;
- Select Features Using a Line – selectarea entitatilor ce intersecteaza o linie trasat
interactive;
- Select Features Using a Area – selectarea entitatilor oncluse si intersectate de un
polygon trasat interactive.
Pentru initierea sau continuarea operatiilor de editare vom recurge la unelte de

desenare din cadrul toolbar-ului “Editor”.
Incheierea sesiuni de editare se face usual prin meniul “Editor > Stop Editing” sic ere
utilizatorului sa confirme salvarea modificarilor effectuate.
Un alt instrument de editare important este toleranta de agatare (snapping), adica
domeniul de distante sub care cursorul de editare se prinde automat de elemente/caracteristici
geometrice ale entitatilor vectoriale – capete, muchii, puncte de inflexiune=vertex-uri).
Aceasta toleranta de agatare se stabileste din caseta “Editor” prin meniul :
“Editor > Options > Snapping tolerance”.
In acelasi meniu, prin optiunea “Editor > Snapping” stabilim care sunt straturile si
elementele geometrice pe care putem “agata” cursorul in sesiunea de editare.
Alte optiuni utile din meniul de editare:
- Move – mutarea, prin stabilirea deplasamentelor precise pe directiile X si Y, a

entitatilor selectate;
- Split – impartirea in doua a enititatii liniare selectate (stabilind precis punctul de
rupere);
- Divide – impartirea/marcarea entitatii liniare selectate in mai multe portiuni (egale
sau de o anumita lungime);
- Merge – uneste entitatile adiacente selectate iar entitatea vectoriala rezultatapreia
atributele primei entitati;
- Union – reuneste entitatile adiacente selectate, iar entitatea vectoriala rezultata
ignora atributele entitatilor initiale;
- Clip – taie din entitatile invecinate cu entitatea selectata dupa o distanta stabilita
fata de aceasta.
Butonul “Atributes” (6) dintoolbar-ul “Editor” ingaduie complectarea atributelor

asociate pe masura ce se creeaza entitatile. Aceeasi caseta “Atributes” permite revizuirea si
complectarea/editarea atributelor oricarei entitati selectate.
In general arhiva de planuri/harti formeaza originea datelor vectoriale, dar deseori

resursa aceasta trebuie obligatoriu completata cu masuratori pe teren (pentru verificari,
18
actualizari, adugari, repozitionari, etc). De asemena, o alta sursa importanta sunt

ortofotoplanurile si imaginile satelitare.
Sursele de informaţii digitale pentru Romania sunt destul de sărace. Există seturi de
date vectoriale la scară medie (1:100000), însă date esenţiale pentru analizele GIS nu sunt
disponibile – folosinţa terenurilor, proprietatea terenurilor, solurile, hidrografia, etc.
Există mai multe metode de creare a stratelor tematice GIS:
- vectorizarea planurilor topografice sau a planurilor tematice (harta solurilor, harta
geologică);
- clasificarea fotogramelor aeriene sau a imaginilor satelitare;
- masurătoarea în teren;
În funcţie de situaţie, una sau alta din metodele enumerate mai sus poate fi cea mai
potrivită.
Dacă ne referin la elementele care nu se modifică prea decursul anilor, probabil ca
drumurile, caile ferate şi cursurile de apă (uneori discutabil), conturul cuvetei lacurilor de
acumulare – se pot vectoriza de pe planurile topografice.
Terenul (curbele de nivel, pantele, expoziţia) pot fi vectorizate de pe planurile topo,
însă acest procedeu este extrem de costisitor din punct de vedere al timpului şi resurselor.
Oricum, la nivele de precizie acceptabile, există surse alternative de modele digitale de teren
din care se pot deriva informaţiile necesare într-un sistem GIS destinat managementului
forestier.
Limitele localităţilor se poate vectoriza de pe imaginile satelitare recente, planurile
topo neactualizate nefiind potrivite pentru aşa ceva.
Clasificarea vegetaţiei şi a folosinţei terenurilor pe suprafeţe mari (ocol, direcţie
silvică) este dificil de realizat. Aproape orice plan topo este foarte departe de relitate. Chiar
proiecte mari, cum este Corine Land Cover, implică durate mari pentru finalizare – varianta
CLC pentru anul 2000 a fost terminată în 2004. Probabil imaginile satelitare sunt cea mai
potrivită sursă pentru acest tip de informaţie.
Dacă ne referim la lucrările silvice, măsurătoarea în teren este probabil cea mai
potrivită – planurile topo ies din discuţie pentru că se reactualizează rar, aerofotogramele şi
imaginile satelitare sunt scumpe.
Masurătorile pe teren se pot face în diferite moduri. Tradiţional, busola topografică sau
teodolitele au fost utilizate în special pentru efectuarea măsurătorilor în pădure. În prezent,
măsurătorile GPS oferă o soluţie foarte buna pentru achiziţia de date GIS legate de lucrările
forestiere. Se pot delimita parchetele, se poate urmări progresul lucrărilor într-un parchet, se
pot amplasa pieţe de probă, se pot delimita noi subparcele, zonele cu doborâtură sau afectate
de alunecări de teren.
În afară de faptul că se fac măsurătorile în teren, prin combinarea unui receptor GPS
cu un PDA se pot completa pe teren datele care in mod normal se notează pe carnete de teren
şi se culeg mai apoi la birou. Se evită astfel posibilitatea omiterii de informaţii, înregistrarea
de informaţii eronate; utilizarea sistematică a unei astfel de metode pentru evaluarea
fenomenelor din teren permite uşurează analiza GIS dacă datele de pe teren sunt înregistrate
sistematic şi au aceeaşi structură.
Pentru a incarca datele rezultate in urma masuratorilor, efectuate cu ajutorul GPS-ului,
in documentul harta se foloseste butonul „Add data” din toolbar-ul „Standard”. Dupa
incarcarea datelor se incepe editarea datelor asa cum sa amintit in capitolul anterior.
19
3.2. Captarea datelor geo-spatiale raster
3.2.1. Scanarea planurilor/hartilor
Daca avem (la dispozitie; acces la) un scanner de format mare; un software de scanare
si de prelucrare a imaginilor raster, putem recurge la transpunerea pe calculator a
hartilor/planurilor din arhive. De exemplu, destul de frecvent se folosesc in acest fel planuri
topografice sub forma de “trapeze” la scarile 1:5000 si 1:10000.
Prin scanarea simpla se obtin copiile raster ale planurilor de pe hartie, urmand ca
aceste imagini as foloseasca ulterior fie pentru rezolvarea unor probleme locale de cartografie
si/sau cadastru (verificari de pozitionari, vecinatati, calcule de arii, etc).
In momentul initierii scanarii (dark si ulterior, la folosirea, imaginilor rezultate in
procesele si aplicatiile GIS) trebuie as controlam cativa parametric esentiali pentru aceasta
copiere:
- formatul suportului – presupune corelarea formatului hartiei/suportului cu
cel al scanner-ului (atunci cand foaia este mai mare decat poate vedea dintr-o
data aparatul, se recurge la regionalizarea manuala/automata a hartii/planului
sursa in vederea scanarii fragmentate si a reunirii ulterioare a imaginilor
zonale);
- rezolutia – se refera la densitatea pixelilor de imagine folositi la
copierea/redarea entitatilor de pe hartia sursa. O rezolutie de “300 dpi”
inseamna ca pe o lungime de un “inch” scannerul efectuaeaza 300 de citiri
consecutive. Cu cat se va alege o rezolutie de scanare mai mare cu ata
imaginea raster rezultata este mai fidela, iar fisierul imagine mai mare;
- numarul de culori – pentru cromatica imaginii raster rezultate prin scanare
putem alege dintr-o gama larga: doua culori (alb/negru); 16 culori; 16 nuante
de gri; 256 de culori; 256 nuante de gri; 16,7 milioane de culori (aceste siruri
de valori deriva din numarul de biti folositi intern pentru reprezentarea
informatiei digitale, respectiv din puterile lui 2:0,4,8,16,24,32). Daca hartia
sursa nu are valente coloristice vom alege o scanare in nuante de gri ( cu
avantaje ulterioare la prod=cesarea in vederea vectorizarii), insa daca
harta/planul este color si ne-ar fi utila aceasta culoare atunci vom scana
color.
- Formatul fisierului – avem de ales intre mai multe formate consacrate,
pentru salvarea pe disc a imaginilro raster : BMP, GIF, TIF, JPG, SID, ECW,
etc, iar alegerea o vom face in primul rand conform posibilitatilor de citire
ale mediuluio GIS in care urmeaza sa aducem aceste fisiere. Recomandat
este ca formatul imagini raster sa fie .TIF.
3.2.2. Alte surse de date de tip raster. Ortofotoplanuri. Imagini satelitare
Fotografierea unui teritoriu dintr-o nava aeriana ce il survoleaza are avantajul

producerii unei reprezentari unitare (in sensul de cuprindere a tuturor entitatilor vizibile) si
actuale (spre deosebire de captarea fondului grafic din planuri/harti analogice). Rezultatul
acestui proces de aero-fotografiere este obtinerea de date vectoriale tridimensionale si de
orto-foto-planuri.
Aceste orto-foto-planuri pot fi achizitionate de la Oficiul de Cadastru si Publicitate
Imobiliara, ele fiind furnizate deja georeferentiate.
20
Imageria satelitara se refera la imaginile obt5inutede la sateliti specializati care

fotografiaza scoarta terestra vazuta de pe orbitele lor, precum si la tehnologiile de captare,
prelucrare si analizare a acestor imagini.
Principali furnizori de imagini satelitare sunt:
- Space Imaging (satelit IKONOS – rezolutia maxima 1m/pixel) –
http://www.spaceimaging.com/
- Digital Globe (satelit QuikBird – rezolutie maxima 0,61 m/pixel) –
http://www.digitalglobe.com/
Un furnizor primar de imagini satelitare este « Eurimage » gestionand satelitii
QuikBird, Landsat, Envisat, ERS, Ikonos, etc). Pentru Romania parteneri directi pentru
imagerie satelitara sunt « Space Imaging Eurasia) (www.sieurasia.com Ankara) si
« Eurimage » (www.eurimage.com Roma).
3.2.3. Geo-referentierea datelor raster
Geo-referentierea unei imagini raster este procesul prin care o imagine raster
reprezentand o zona de teren este adusa – prin translatie, rotatie, scalare si eventual deformare
– in coordonatele sistemului de proiectie curent, astfel incat entitatile reprezentate in ea sa
ajunga in pozitiile lor corespondente cu realitatea.
Geo-referentierea se mai numeste si “constrangerea in coordonate” a unei imagini
raster. Astfel, pentru geo-referentierea imaginii, utilizatorul trebuie sa aleaga/defineasca un
numar de elementa identificabile - puncte de control la sol (numite si puncte de referinta):
intersectii ale axelor de caroiaj; colturi de harta/plan; borne de coordonate cunoscute;
intersectii de retele stradale/electrice/telefonice; elemente punctiforme; etc.
Practic pentru a geo-referentia o imagine raster trebuie sa urmam urmatori pasi:
1. Aducem imaginea raster in ArcMap – fie transferand-o prin drag-and-drop din

ArcCatalog, fie apasand butonul “Add Data” din ArcMap si selectand fisierul
corespunzator.
2. Activam toolbar-ul “Georeferencing” din ArcMap (un click-dreapta de mouse in
zona toolbar-urilor va afisa lista din care vom impune afisarea lui), sin e asiguram
ca in aceasta campul “Layer” se refera chiar la imaginea dorita (in lista de selectie
intrand toate imaginile raster incluse in proiect).
Add Control Points
3. Folosim butonul “Add Control Points” din acest toolbar si punctam corespunzator
(dupa ce eventual ne-am apropiat suficient prin zoom, pentru fiecare punct de
control).
4. Butonul “View Link Table” ne permite sa inspectam si eventual sa modificam
valoric coordonatele destinatie ale punctelor de control.
5. Din acelasi toolbar putem folosi comanda “Rectify” si astfel se creeaza o noua
imagine, adusa corect in pozitia impusa de noi.
21
3.3. Datele descriptive

Pentru a afisa/accesa in ArcMap tabelul de atribute asociat unui strat tematic se alege
optiunea « Open Attribute Table » din meniul contextual asociat respectivului strat (in
arborele de gestionare se apasa clik dreapta pe mouse).
In fereastra « Attributes of [nume strat] » se deschid urmatoarele posibilitati :
- explorarea tabelara a datelor (vizualizare, navigare);

- sortarea inregistrarilor din tabelul deschis (din meniul contextual al antetului
coloanei ce constituie criteriul de ordonare);
- ajustarea tabelului (redimensionarea si/sau mutarea coloanelor);
- selectarea interactiva de inregistrari, individuala (prin punctare pe butonul din
extrema stanga a randului de tabel) sau in grup (mentinand apasata tasta “Ctrl”) –
22
selectarea de inregistrari se reflecta automat in selectarea entitatilor corespondente

din reprezentarea cartografica;
- adaugarea de coloane noi la tabel (prin optiunea “Add Field” din meniul “Options”);
- definirea de relatii intre coloanele tabelului (optiunea “Field Calculator...” din

meniul contextual al antetului de tabel ne ajuta la complectareaunei coloane cu
rezultatele unei expresii implicand celelalte coloane);
- obtinerea unor evaluari statistice asupra valorilor dintr-un camp numeric (optiunea
“Statistics” din meniul contextual al coloanei de tabel);
23
- cautarea anumitor date din tabel urmata eventual de inlocuirea cu un alt continut
(butonul “Options” deschide lista din care selectam “Find&Replace”);
- selectarea inregistrarilor pe baza unei combinatii libere de conditii logice (optiunea
Select By Attributes” din lista “Options” deschide o caseta de tip “Query Builder” in
care se pot specifica Conditii de selectare/filtrare a datelor).
Modificarea datelor din tabel este conditionata de startarea sesiuni de eeditare (prin
comanda “Editor > Start Editing”, asa cum am vazut la editarea grafica.
In ArcMap pot fi aduse si tabele externe (DBF, etc), intr-o maniera similara integrarii
resurselor GIS (prin butonul “Add Data”).
Legaturi intre tabele
Intalnim la ArcMap doua metode de a asocia noi date tabelare la entitatile grafice:
1. joins – adauga coloanele tabelului (asociat stratului tematic) curent coloanele

dintr-un tabel de atribute, realizand legatura pe baza cate unui camp comun din
ambele tabele;
2. relates – stabileste o relatie intre cele doua tabele (bazata tot pe un camp comun)
dar nu adauga atributele/campurile unuia la celalalt (ingaduie insa utilizatorului sa
acceseze la cerere datele astfel asociate).
Pentru aceasta se va selecta optiunea “Join and Relate” din meniul contextual obtinut
prin punctarea (click dreapta) pe numele stratului vizat in arborele de gestionare. Alegerea
uneia dintre cele doua abordari se face prin optiunile omonime din submeniu (“Join” si
“Relate”).
24
Urmeaza alegerea campului din tabelul curent pe bazza caruia se realizeaza legatura
(cheia primara), a tabelei din care se aduc coloanele suplimentare, si a campului de legatura
din acea tabela (cheia externa).
25
In cazul legaturii de tip “Join” vom gasi in caseta de dialog butonul “Advanced”, cu
care putem alege intre toate inregistrarile din tabela externa sau doar pe cele pentru care exista
chei comune. Dupa validarea uniunii, tabelul asociat stratului tematic va cuprinde/afisa si
datele din tabelul extern, atributele astfel adaugate putand participa inclusiv la simbolizarea
stratului respectiv.
26
Ziua III– Exploatarea proiectului GIS

4. Analize. Exploatarea GIS-ului
Chestiunile aflate din capitolele anterioare deja sugereaza aplicabilitatea sistemelor
informatice geografice. Coreland faptul ca avem de a face (in primul rand) cu o cartografie
digitala si precisa (adica fondul grafic poate reprezenta/modela corespunzator mai toate
entitatile naturale si antropice existente pe suprafata terestra), cu complementaritatea adusa de
informatiile alfa-numerice asociate, deja se obtine o imagine ce sugereaza potentialul de
folosinta al aplicatiilor GIS.
Altfel spus, GIS-ul cuprinde – intr-o abordare coerenta si unitara – doua tipuri de
date : date grafice si date atribut, legate intre ele prin identificatori unici. Ambele
componente pot participa la exploatarea sistemului geografic prin actiuni numite analiza,
inteeogare, consultare sau raportare.
Analizele pot fi;
- analize pur spatiale – angreneaza doar componenta grafica. Aceste sunt bine
reprezentate, pornind de la banalele masuratori directe de distante si perimetre si
ajungand pana la ineractiunile dintre categorii/straturi distincte;
- analize alfa-numerice – de natura interogarilor de baze de date;
- analize mixte – angrenand ambele tipuri de date. De la cele mai simple – aflarea
informatiilor asociate unei entitati grafice selectate, pana la cele complexe.
Un alt tip de analiza ce trebuie mentionat este analiza de tip buffer. Aceasta este
de obicei o selectie obtinuta prin interfata virtuala dintre doua categorii de entitati grafice :
daca se considera o entitate de referinta atunci efectul analizeiconsta in selectarea acelor
entitati care se afla, in raport cu entitatea centrala, la o anumita distanta mai mica decat
distanta specificata (zona tampon).
4.1. Proprietatile si simbolizarea datelor

Atat pentru realizarea unei cartografii tematice cat mai utile (conform obiectivelor
proiectului GIS), cat si pentru gestionarea altor aspecte privind straturile tematice, vom accesa
(fie prin dublu-click pe numele stratului vizat, fie prin optiunea « Properties » a meniului
contextual asociat acestuia) fereastra/caseta « Layer Properties ». Aceasta are urmatoarele
« meniuri » :
27
General – controleaza numele stratului, vizibilitatea (starea de afisare/neafisare ), si

eventualdomeniul de scari de afisare (zoom) intre care stratul ni mai apare in
compozitia cartografica ;
Source – informeaza despre intinderea stratului selectat ;
Selection – stabileste modul de evidentiere a entitatilor selectate ;
Display – configurari de afisare a stratului curent (transparenta, scalarea simbolurilor, etc) ;
Symbology – controleaza modul de simbolizare in compozitia cartografica a entitatilor din
stratul tematic curent ;
Fields – aici putem stabili care dintre campurile (atributele/coloanela) tabelului asociat
stratului curent va fi ascuns/vizibil, si eventual vom alege campul ce reprezinta cel
mai bine stratul tematic ;
Definiton Query – conditonam afisarea/prezenta entitatilor in reprezentarea grafica a stratului
curent de indeplinirea unei conditii de tip interogare (pe care o utem construi asistati
de “Queriy Builder”);
Labels – stabileste afisarea de etichete (texte) in dreptul entitatilor grafice din stratul curent,
precum si optiunile acestei afisari (campul/atributul ce constituie eticheta; daca se
eticheteaza sau nu toate entitatile in aceeasi modalitate; simbolul de scrier folosit –
font, marime, culoare, formatare, orientare, spatiere, etc; alte proprietati de plasare;
tratarea suprapunerilor);
Join & Relates – aici se pot defini si gestiona legaturile dintre tabele de baze de date.
Dintre aceste insistam acum asuprea posibilitatilor de simbolizare, adica studiem

modalitati de reprezentare – beneficiind de culori, hasuri, simboluri liniare si punctuale –
alese/impuse cu scopul unei mai bune evidentieri distinctive a claselor/subclaselor de entitati
geo-spatiale.
28
In partea stanga a ferestrei “Layer Proprieties” (avand selectat meniul “Symbology”)

se alege modul de afisare simbologica a temei curente simbologica a temei curente (iar in
dreapta se stabilesc detaliile acestei afisari):
- Features [entitati] – pentru reprezentarea unitara/identica a tuturor entitatilor din

tema; are o singura clasa:
“Single symbol” – permite controlarea simbolului si a legendei acestuia
(inscrisul de langa simbol);
- Categories [categorii] – folosita la disocierea in categorii a temei curente:
“Unique values” – criteriul de impartire in categorii consta in valorile unice

ale unui camp din tabela de atribute alfa-numerice asociate temei;
“Unique values, many fields” – separarea categoriilor pe baza valorilor unice
din combinatia a cel mult trei campuri din tabela de atribute;
“Match to symbolls in a style” – evidentiaza categoriile prin potrivirea
valorilor din campul ales la simbolurile dintr-un stil de simbolizare predefinit;
- Quantities [cantitati] – evidentierea calitativa a cantitatilor (valorilor) din campuri

numerice asociate temei curente:
“Graduated colors” – utilizeaz degradari cromatice (nuante adiacente ale

aceleiasi culori, dinsore tonurile inchise spre cele deschise) pentru a reprezenta calitativ
valorile dintr-un camp al tabelei de atribute (valori cuantificate pe clase);
29
“Graduated symbols” – foloseste marimi crescatoare ale unui simbol pentru a

sugera valorile relative dintr-un camp al tabelei de atribute;
“Proportional Symbols” – reprezinta marimile crescatoare ale unui simbol
pentru a sugera valorile absolute dintr-un camp al tabelei de atribute;
“Dot density” – simbolizeaza cantitativ un camp al tabelei de atribute folosind
variatia de dentitate a unor puncte (simbolizare valabila doar pentru poligoane);
- Charts [histograme] – se recomanda pentru reprezentarea comparativ-procentuala a

marimilor statice:
“Pie” – deseneaza cate o histograma de tip “pie”;

“Bar/Column” – deseneaza o histograma de tip “coloana”;
- Multiple Attributes [atribute multiple] – evidentiaza simultan marimi calitative si

cantitative diferite asociate stratului curent:
“Quantitu by category” – reprezinta distinct cantitatile pentru doua sau tre

atribute ( trei campuri numerice din tabelul asociat temei curente). Metoda se preteaza pentru
entitatile poligonale.
30
4.2. Selectarea de entitatilor

Cel mai frecvent tip de interogare asupra bazelor de date alfa-numerice are ca finalitate
selectarea din multimea inregistrarilor doar pe acelea care satisfac o conditie impusa de
utilizator (definite pe loc sau pregatita dinainte).
Conditia – care mai expresiv ii putem zice “conditie logica” – trebuie sa main retinem
urmatoarele:
- se construieste/compune dupa reguli aritmetice simple, fiind o expresie cu

operanzi si operatori;
- operanzii uzuali sunt campuri ale tabelului de date, dark si eventual constante
(numerice, string-uri, date);
- operatorii sunt cei obisnuiti din matematica, cu ordinea clasica de precedenta
(inmultire, impartire, insumare, scadere – eventuale paranteze modificand
succesiunea de evaluare);
- in expresia constituind conditia logica de filtrare pot fi acceptate deseori si functii
(matematice, trigonometrice, statistice, etc);
- expresia oricat de complexa ar fi, include undeva si un operator logic (=, <, >) care
constituie efectiv criteriul de selectare a datelor din tabelul la care se refera.
Pentru astfel de interogari/selectari se foloseste functiia “Query Builder”, pentru a

accesa aceasta functie trebuie urmati urmatori pasi:
31
- se puncteaza stratul thematic, in care se doreste efectuarea selecatari, apoi fie prin
dublu click pe acel strat, fie din meniul contextual ce apare prin apasarea unui click dreapta pe
stratul thematic, se allege optiunea “Layer Properties” si main apoi meniul “Definition
Query”, apoi se apasa butonul “Query Buider…” :
4.3. Printarea datelor
Compozitii cartografice – modul “Layout”
Daca obiectivul sesiuni Arc Map este tiparirea documentului, se recomanda

finalizarea acestuia in vederea “Layout” (configuratie stabilita eventual prin optiunea “View >
Layout view” din meniul principal al aplicatiei). Aceasta presupune previzualizarea
compozitiei grafice in contextual paginii de tiparire, deci eventual vom ajusta parametric
acesteia (meniul “File > Page setup”) si ai imprimantei (“File > Print…”).
Cand se comuta in vederea “Layout” cadrul de date active este reflectat automat in
compozitia de tiparire, insa acesta permite includerea main multor cadre de date (eventual
prin comanda explicita “Insert > Data Frame”).
Intrand in modul “Layout” devine active/accesibil toolbar-ul “Layout”, din care putem
controla diverse optiuni de vizualizare a paginii (zoom, pan, scara).
32
Campul “Map Scale” din toolbar-ul “Standard” este cel care ne permite as
controlom concret scara de reprezentare a vederilor cartografice din compozitia “Layout”.
Pentru adugarea de elemente cartografice specifice la pagina de compozitie vom

recurge la optiunile meniului “Insert”:
Title – insereaza un titlu (text editabil si din toolbar-ul “Draw”);
Legend – asista utilizatorul la construirea si inserarea unei

legende explicative associate vederii cartografice;
North Arrow – insereaza un symbol de “Nord” geographic (cu

orientarea asociata cadrului de date active din momentul plasari
simbolului);
Scale Bar – insereaza o bara de simbolizare a scarii de
reprezentare (corelata automat cu scara cadrului current);
Scale Text – introducerea in compozitie specificatia textuala
privind scara vederii cartografice curente.
Avem la dispozitie si toolbar-ul “Draw” pentru a introduce / edita elemente

aditionale.
De asemenea, documentul harta(*.mxd) se poate exporta in formatele grafice PDF,

BMP, TIF.
33

Curs GIS Notiuni Introductive PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs GIS Notiuni Introductive PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IRISILVA

PLAN CURS GIS

Ziua I – Notiuni introductive GIS............................................................................................... 2

Ing. Moisă Constantin – 0744. 54.96.94

Ziua I – Notiuni introductive GIS

1. Definire. Aspecte generale

GIS = system care se bazeaza pe calculatorul electronic pentru a stoca, prelucra si

Sistem informatic geografic – reprezinta un ansamblu coerent constituit din

Un GIS este capabil sa inmagazineze planuri/harti (adica reprezentari grafice ale

1.2. Tipuri de date folosite in GIS

1.2.1. Date (entitati) grafice (geo-spatiale)

Fondul grafic se poate compune din urmatoarele tipuri de entitati:

A) date vectoriale : punct, linie si poligon

1.2.1.1. Date vectoriale

Entitatile grafice folosite in GIS sunt definite vectorial, ceea ce inseamna ca

a) puncte – reprezinta entitati punctiforme (simboluri) de pe plan /harta (puncte de

administrative; etc), acestea sunt caracterizate de coordoatele absolute ale plasarii

1.2.1.2. Date raster

Principala modalitate alternativa de reprezentare/stocare a entitatilor grafice

1.2.2. Date descriptive

Datele alfa-numerice reprezinta cumulul organizat si structurat de informatii

1.2.2.1. Tipuri de date alfa-numerice

Principalel tipurile de date alfa-numerice utilizate in mediul GIS :

Tip de data Domeniu/dimensiune/format Folosinta GIS

1.2.2.2. Captarea datelor alfa-numerice

Odata definita structura de organizare a datelor alfa numerice se poate incepe

1.3. Elemente de topografie si geodezie

1.3.1. Harta si plan. Scara de reprezentare

Se considera harti acele reprezentari la scari mici ce cuprind pe aceeasi foaie

1.3.2. Sisteme de coordinate. Sisteme de proiectie

Originea geometrica a acestui sistem de coordonate este localitatea Greenwich

deplasamente/corectii fata de elipsoidul original/ideal, “elipsoizii particulari” rezultati

Datumul geodetic este modelul matematic aproximand suprafata terestra pentru o

Cand se foloseste mediul GIS la construirea de planuri/harti se porneste de la cateva

De asemenea, menstionam ca nu exista sistem de proiectie care sa poata prezerva

Împărţirea globului în foi. Întregul glob pământesc se împarte în 60 de fuse a câte 6°

- în final, foile A, B, C şi D se împart în alte patru trapeze rezultând trapeze notate cu

Din anul 1970 Romania a adoptat proiectia stereografica – STEREO 70 (proiectie

2. Descrierea si utilizarea softului ArcGIS 9

2.1. Prezentare generala

Pachetul Arc GIS 9 se gaseste pe piata sub trei forme:

- ArcView – pentru creearea de proiecte GIS nu foarte complicate, sau pentru

Indiferent ca este vorba de configuratia ArcView, ArcEditor sau ArcInfo,

- ArcCatalog – pentru gestionarea datelor GIS (cautarea si organizarea

- ArcMap – pentru crearea de harti tematice, de proiecti/aplicatii GIS direct

- Arc Globe – permite lucrul cu date geografice tridimensionale;

- ArcScene – pentru analize a datelor in format 3D;

- ArcRedear – permite vizualizarea de harti/proiecte GIS.

2.2. Terminologie utilizata

- Shapefile – format de fisier (SHP) folosit pentru stocarea entitatilor geo-spatiale

- Formate/fisiere CAD – fisiere continand grafica vectoriala si acceptate ca standard de

2.3. ArcCatalog – gestionarea GIS-ului

Ca si managerul principal al Windows-ului, fereastra acestui program este impartita in

Contents – prezinta continutul sintetic al resurselor;

2.4. ArcMap – crearea si editarea datelor

- crearea bazelor de date geo-spatiale (aici vom crea/aduce entitatile grafice si

entitati de tip linie (vectori de tip linie)

entitati de tip poligon (vectori de tip poligon)

Fereastra din stanga denumita “Table of contents” este un arbore de gestionare

Caseta principala de unelte “Standard”

Pe langa functiile/butoanele standard intalnite in aproape toate aplicatile ce ruleaza in

Add data Launch ArcCatalog

Caseta principala de unelte “Tools”