Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Către
SENATUL ROMÂNIEI
1. Comisia pentru constituţionalitate, libertăţi civile şi monitorizare a
executării hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului
2. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
3. Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială
4. Comisia pentru sănătate publică
5. Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi
6. Comisia pentru afaceri europene
CAMERA DEPUTAȚILOR
1. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare
2. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor
naţionale
3. Comisia pentru muncă şi protecţie socială
4. Comisia pentru sănătate şi familie
5. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
6. Comisia pentru afaceri europene
GUVERNUL ROMÂNIEI
În temeiul art. 41 alin.(1)1, a art.512, art.71 alin.(3)3, art.73 lit.j)4, art.105 alin.(2)5
Constituție, Legea nr.161/2003 coroborate cu art. 14 6 din Convenția EDO, formulăm
următoarea SESIZARE prin care respectuos vă solicităm să cercetați, soluționați
următoarele:
1
ART. 41 Munca si protectia sociala a muncii (1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei
sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.
2
ART. 51 Dreptul de petitionare
(1) Cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii formulate numai in numele semnatarilor.
(2) Organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii exclusiv in numele colectivelor pe care le reprezinta.
(3) Exercitarea dreptului de petitionare este scutita de taxa.
(4) Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii in termenele si in conditiile stabilite potrivit legii.
3
ART. 71 Incompatibilitati (3) Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica.
4
ART. 73 Categorii de legi j) statutul functionarilor publici
5
ART. 105 Incompatibilitati 2) Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica.
6
ARTICOLUL 14 Interzicerea discriminării Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau
orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă
situaţie.
7
33. Cu toate acestea, daca statele decid mai intai sa adopte legi pentru a despagubi victimele nedreptatilor comise in
trecut, acestea trebuie sa fie puse in practica cu o claritate si o coerenta rezonabila pentru a evita pe cat posibil
insecuritatea juridica si incertitudinea pentru subiectii de drept interesati. In aceasta privinta trebuie subliniat ca
incertitudinea, indiferent daca este legislativa, administrativa sau jurisdictionala, este un factor important care trebuie
luat in calcul pentru a aprecia conduita statului (a se vedea, mutatis mutandis, Broniowski impotriva Poloniei [GC], nr.
31443/96, paragraful 151, CEDO 2004-V si Paduraru impotriva Romaniei, nr. 63252/00, paragraful 92, CEDO 2005-...
(extrase)). 34. In cazul in speta, Curtea constata ca, in temeiul Legii nr. 309/2002, nu puteau beneficia de masurile
reparatorii decat recrutii care au prestat munca fortata in unitati apartinand D.G.M. Bazandu-se pe principiul
nediscriminarii, pornind de la decizia pronuntata la 2 decembrie 2003, Inalta Curte de Casatie, intr-o serie de decizii, a
extins insemnatatea acestei legi la toti recrutii care au prestat o munca fortata in timpul serviciului lor militar, fara a tine
cont de subordonarea ierarhica a unitatilor militare din care au facut parte. 35. Cu toate acestea, intr-o alta serie de
decizii pronuntate in cursul aceleasi perioade, Inalta Curte de Casatie a desfasurat o jurisprudenta contrara, din
moment ce a respins, ca in cazul reclamantului, actiunile recrutilor care au prestat munca fortata in afara D.G.M.39.
Aceasta practica, ce s-a dezvoltat in cadrul celei mai inalte autoritati judiciare din tara, este in sine contrara principiului
sigurantei publice, care este implicita in ansamblul articolelor Conventiei si care constituie unul din elementele
fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski impotriva Poloniei, nr. 28358/95,
a instituit norme prin care încadrarea în condiții de muncă, salarizarea, acordarea de
sporuri se face strict pentru acea muncă depusă de angajați, fără a exista o discriminare
între categoriile socio-profesionale (ex: acordarea de sporuri distincte medicilor față de
lucrătorii din minele de cărbune).
Cu toate acestea, în M.A.I., se practică, încă, din păcate, acordarea „de-a valma” a
statutului polițistului” oricărei persoane, în baza de ordine de ministru prin care Legea
este modificată, completată sau abrogată în funcție de interesele personale ale unor
indivizi din structurile suport (juridic, resurse umane, financiar-contabil, administrativ-
logistic, medical, psihologic, control intern ș.a.m.d.) ajungîndu-se în situația în care, dacă
„ești incident statutului polițistului” poți îndeplini orice alte atribuții, altele decât cele
instituite de legiuitor prin OUG nr.104/2001, Legea nr.364/2004, Codul de Procedură
Penală și Legea nr.218/2002. Concret, ești îmbrăcat în uniforma de polițist dar
desfășori atribuțiile: cizmarului, ospătarului, consilierului juridic, medicului,
psihologicului nicidecum atribuțiile polițistului ceea ce, în opinia noastră este
inadmisibil din următoarele considerente:
- polițiștii din structurile suport nu desfășoară atribuțiile polițiștilor din stradă
și frontieră dar beneficiază de aceleași drepturi salariale (inclusive: sporuri
– pentru pericol deosebit, judiciar, lucrul cu persoane bolnave etc. -
premieri și drepturi la pensie aferente polițiștilor „din stradă” respectiv „din
frontieră”);
- polițiștii din structurile suport nu au nevoie de avizele de specialitate ce se
emit strict de instituțiile/autoritățile stabilite de legiuitor (a se vedea și
Legea nr.200/2004, Legea nr.51/1995, Legea nr.95/2006, Legea
nr.213/2004 respectiv Legea nr.513/2004 și art.348 8 Cod penal) întrucât
„se constituie comisii interne” în care se stabilește ad-hoc, de-a valma:
„cine?”, „ce?”, „care?”, „cum?” „trebuie să facă pe polițistul prin birourile
M.A.I.” (fără nicio rațiune juridică, dealtfel), statutul polițistului devenind
„un paravan pentru ca necompetențeii și incompetenții să ocupe posturi
foarte bine-remunerate pentru o activitate ilegală/neavizată respeciv care
nu este atribuită polițistului de către legiuitor”.
Chiar M.A.I. și structurile sale subordonate/aflate în coordonare recunosc aceste
monstruoase ilegalități (atașăm corespondență pertinentă) însă, pentru că „noi, structurile
suport, conducem M.A.I.-ul, personalul din suport trebuie să aibe toate beneficiile!” ceea
ce, în opinia noastră, este nu doar ilegal ci și imoral.
Cu ce „se completează/confundă” munca de poliție în viziunea angajaților din
structurile suport? Cu nimic! Aceleași atribuții se regăsesc în instituțiile publice dar și
private? Ce muncă de poliție face medicul/psihologul/consilierul juridic/resurse
umane/financiar-contabil/administrative-logistic/IT - polițist? NICIUNA (chiar MAI-ul,
IGPR-ul și ! În schimb, beneficiază de drepturi pentru munci inexistente. A se observa că,
dacă în M.A.I. un „consilier juridic” neavizat dar care desfășoară această profesie la
paragraful 56, CEDO 2000-III). In loc sa-si indeplineasca rolul sau stabilind o interpretare de urmat, Inalta Curte de
Casatie a devenit ea insasi sursa nesigurantei juridice, micsorand astfel increderea publicului in sistemul judiciar (a se
vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding impotriva Ucrainei, nr. 48553/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII si
Paduraru citat anterior, paragraful 98, si, a contrario, Pérez Arias impotriva Spaniei, nr. 32978/03, paragraful 70, 28
iunie 2007). 40. Curtea concluzioneaza deci ca aceasta incertitudine jurisprudentiala a avut drept efect privarea
reclamantului de orice posibilitate de a obtine beneficiul drepturilor prevazute de Legea nr. 309/2002, in conditiile in
care altor persoane care au prestat o munca fortata in afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de
dispozitiile acestei legi.
8
Articolul 348Exercitarea fără drept a unei profesii sau activitățiExercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități
pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială
prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la 3
luni la un an sau cu amendă.
umbra statutului polițistului, obține un venit salarial lunar de peste 6.000 lei față de
omologul său dintr-o altă instituție publică care obține un venit salarial de cca
3.000lei/lună. La fel și în cazul: medicilor, psihologilor etc.
Or, pentru ce a mai detaliat legiuitorul profesiile în Clasificarea ocupațiilor din
România, stabilind (pentru fiecare categorie respectiv profesie în parte) conform
atribuțiilor, clasa ocupațională care, ulterior, se răsfrânge în legislația salarizării? Nu
pentru ca fiecare angajat să fie corect remunerat pentru activitatea depusă (nicidecum
„activități umflate” cu statute profesionale neaplicabile profesiilor (precum: medical,
psihologic, juridic, financiar-contabil, administrative-logistic etc.)?
Până și Legea nr.360/2002 a fost modificată începând cu anul 2015 strict pentru
satisfacerea unor falși polițiști din structurile suport. Astfel că, în prezent, regăsim în
conținutul prezentei norme: „polițistul care îndeplinește atribuțiile consilierului juridic”,
„medic-polițist” or „contabil-șef polițist”, aspecte care, în opinia noastră, reliefează, fără
dubiu, că Legea este făcută de funcționari în birourile M.A.I.: oculți, rău-voitori, inculți
juridic, ce își urmăresc doar interesul propriu/de grup organizat, nicidecum de
Parlamentul României.
Cu stimă,
Secretar General SPR „Diamantul”
Marin ȘERBĂNESCU
25
Articolul 17(1) Personalul Ministerului Afacerilor Interne*) se compune din: funcţionari publici, poliţişti - funcţionari
publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, precum şi soldaţi şi gradaţi voluntari.(2) Din
efectivele Ministerului Afacerilor Interne*) fac parte şi elevi şi studenţi înmatriculaţi în instituţiile de învăţământ proprii, în
condiţiile legii.(3) Personalul Ministerului Afacerilor Interne*) se supune prevederilor legale care îi reglementează
activitatea.
26
Articolul 29(1) Personalul Poliţiei Române se compune din poliţişti, alţi funcţionari publici şi personal contractual.(2)
Drepturile şi îndatoririle specifice ale poliţistului se stabilesc prin statut. Articolul 30Personalul contractual este supus
reglementărilor din legislaţia muncii, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.
27
Articolul 39(1) Personalul Poliţiei de Frontieră Române se compune din poliţişti de frontieră, alţi funcţionari publici şi
personal contractual. (2) Poliţia de Frontieră Română îşi asigură personalul necesar dintre absolvenţii instituţiilor de
învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi personal selecţionat şi transferat de la alte instituţii.(3)
Poliţiştilor de frontieră le sunt aplicabile prevederile Legii privind statutul poliţistului.(4) Funcţionarilor publici le sunt
aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999*) privind Statutul funcţionarilor publici şi alte reglementări specifice. (5)
Personalul contractual este supus dispoziţiilor Codului muncii şi celorlalte norme legale referitoare la drepturile şi
îndatoririle acestuia, în măsura în care prin prezenta ordonanţa de urgenţă nu se dispune altfel.
28
Articolul 258Uzurparea de calități oficiale(1) Folosirea fără drept a unei calități oficiale care implică exercițiul
autorității de stat, însoțită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepsește cu închisoare de
la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta funcționarului public care continuă să
exercite o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii.(3) Dacă faptele
prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) au fost săvârșite de o persoană care poartă, fără drept, uniforme sau semne
distinctive ale unei autorități publice, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
29
Articolul 300Uzurparea funcțieiFapta funcționarului public care, în timpul serviciului, îndeplinește un act ce nu intră în
atribuțiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepsește cu închisoare de
la unu la 5 ani sau cu amendă.