Sunteți pe pagina 1din 9

Dumbravescu Carmen

Rosca George
Trifan Emiliana

Celule termofotovoltaice
(TPV)

Introducere

Tehnologia celulelor de tip termofotovoltaic se bazeaza pe conversia radiatiei termice a unei surse
de caldura, in energie electrica, folosind celule fotovoltaice (fig 1.). Celulele termofotovoltaice
(TPV) se compun dintr-o sursa emitatoare de caldura, care poate avea la baza orice tip de
combustibil, filtere care adapteaza radiatia transmisa la spectrul absorbit de celulele fotovoltaice,
un sistem de focalizare a radiatiei pe celule fotovoltaice (oglinzi) si sistemul receptor de celule
fotovoltaice.

Fig. 1 Schema principiala a tehnologiei de conversie termo-foto-voltaica

Diferentele majore fata de sistemul fotovoltaic clasic sunt datorate distantelor mici dintre sursa
emitatoare si celulele fotovoltaice. Astfel, temperatura corpului emitent poate fi mult mai mica
(1300-1800K fata de 6000K), iar densitatea de putere transmisa este mult mai mare (intre 5 si 39
W/cm2 fata de 0.1 W/cm2 specifica radiatiei solare).
Radiatia termica contribuie la incalzirea celulelor fotovoltaice prin conductie. In plus, datorita
pierderilor inerente de caldura netransformata in energie electrica, celulele se incalzesc
suplimentar. De aceea, principalul dezavantaj al tehnologiei este necesitatea mentinerii celulelor
fotovoltaice sub o temperatura limita, pentru care randametul celulei se anuleaza.

Temperatura pana la care celulele pot functiona, depinde de tipul de materiale folosite.
Cresterea randamentului sistemului termofotovoltaic poate fi obtinuta prin folosirea unor celule
fotovoltaice cu performante (randamente) ridicate. Pretul unui astfel de sistem poate fi diminuat
daca se folosesc celule performante cu dimensiuni mici, catre care este concentrata radiatia
emitenta cu ajutorul unor oglinzi. Aceasta metoda poate conduce, insa, la supraincalzirea celulelor.
Solutia optima este reprezentata de o geometrie a sistemului care sa ofere un maxim de
performanta la un cost minim.
Modelul studiat in continuare va urmari influenta temperaturii sursei de caldura asupra
randamentului celulei termofotovoltaice precum si asupra temperaturii celorlalte parti componente
ale sale.

Modelul matematic folosit

Geometria plan paralela a modelului matematic folosit, este prezentata in fig 2. Sistemul
termofotovoltaic este cilindric, cu sursa emitenta pozitionata axial iar portiunile ocupate de celule
fotovoltaice fiind plasate circular la periferia sistemului. Pentru a focaliza radiatia termica asupra
celulelor fotovoltaice se foloseste un sistem de oglinzi. Racirea celulelor fotovoltaice este asigurata
de un sistem de racire cu apa plasat in spatele celulelor, la interfata cu stratul izolator care
delimiteaza sistemul.
Fig 2. Geometria si dimensiunile modelului CPV

Ecuatia specifica transferului termic este:

Iar conditiile pe frontiera specifice sunt:

,
unde ρ reprezinta densitatea (kg/m3), k conductivitatea termica (W/(m K)), Q densitatea de
volum a sursei de caldura (W/m3), n normala la suprafata, h coeficientul de convectie pe
suprafata (W/(m 2K)), Tinf temperatura agentului de racire, ε emisivitatea suprafetei, J0
densitatea de suprafata a radiatiei (W/m2) si σ constanta Stefan-Boltzmann.

Modelul simuleaza sursa emitenta impunand, pe suprafata interioara a acesteia, temperature Theater.
Pe suprafata exterioara a sursei, este impusa o conditie pe frontiera de tipul radiatiei pe suprafata
(surface-to-surface). Oglinzile sunt simulate impunandu-le conditii pe frontiera de tip radiatie pe
toate suprafetele, simultan cu considerarea unei emisivitati mici a zonei.

Pe frontierele interioare ale celulelor fotovoltaice si ale stratului izolator se considera tot conditii
pe frontiera de tipul radiatiei. Diferenta dintre ele este aceea ca emisivitatea celulelor fotovoltaice
este mare, fata de cea a stratului izolator, care este mica. Celulele fotovoltaice transforma o parte
a energiei primite, in energie electrica.
Efectul este simulat cu relatia:

,
unde G reprezinta fluxul radiant (W/m2) iar ηpv reprezinta randamentul celulei fotovoltaice.
Acesta, la randul lui, depinde de temperatura celulei, avand valoarea maxima 0.2 la temperatura
de 800K, conform relatiei:

Fig.3 Dependenta randamentului celulei fata de temperatura acesteia

Pe frontierele exterioare ale celulelor fotovoltaice este impusa conditia de cedare a caldurii prin
convectie catre apa sistemului de racire (h=50 W/m 2 K) iar pe suprafata exterioara a stratului
izolator este aplicata conditia de cedare a caldurii prin convective naturala catre aerul exterior
(h=5 W/m2K si Tamb=293K).
Proprietatile de material folosite pentru fiecare subdomeniu in parte sunt:

Rezolvarea problemei poate fi parametrizata in functie de temperatura sursei de caldura emitente


(in gama 1000K pana la 2000K).

Rezultatele obtinute in laborator

Figura obtinuta figureaza distributia stationara la conditiile de operare specificate, unde emitorul
are o temperatura de 2000K.

Observam faptul ca distributia de temperatura a aparatului variaza in functie de conditiile de


operare, astfel temperatura de operare maxima plasandu-se in jurul valorii de 1600K, fata de
1800K inregistrat in zona emitorului . Astfel orice valoare care depaseste valoarea maxima de
1600K face ca eficienta modulelor PV sa fie egala cu 0.
Fig 4. Distributia stationara pentru o temperature a emitorului de 2000K

In figura urmatoare ne vom concentra atentia asupra puterii electrice maxime obtinute la iesirea
din emitor. Aceasta putere maxima inregistrand temperaturi intre 1600K-1700K in zona
emitorului, figurate in 5)
Fig 5.Temperatura celulei fotovoltaice in functie de puterea electrica

In continuare se va figura distributia de temperatura pentru conditii de operare optime.

Fig 6. Distributia de temperature si fluxul iradiant de suprafata in system pentru un emitor cu o temperature
sub 1600K
Figura 7 descrie fluxul de iradiere de-a lungul unui sfert din circumferință separat în această
condiție de funcționare. Evident, variația pe care o prezintă este legată de pozițiile oglinzilor și
este un efect al umbririi

Fig. 7 Fluxul de iradiere de-a lungul celulei fotovoltaice și suprafața interioară a izolației pentru un sfert din
circumferința dispozitivului.

Acest plot ajuta la optimizarea geometriei oglinzilor si de asemenea ne ajuta la dimensionarea


celulelor PV cat si la pozitionarea acestora

Concluzii

1. Geometria si constantele au fost importate in COMSOL inaintea simularilor, in consecinta am


avut o mai mare rapiditate in desfasurarea lucrarii si o mai mica sansa de a produce erori in procesul
de declarare a valorilor.
2. La conditiile de frontiera am avut o serie de valori declarate gresit, motiv pentru care a trebuit
sa jonglam cu acele valori mai intai in faza grafica ca mai apoi sa stim de unde vine problema si
sa o putem remedia inainte de prezentarea formei finale.

3. Se observa ca in momentul in care emițătorul este la 1600 K, celulele fotovoltaice ating o


temperatură de aproximativ 1200 K, temperatura la care rezista fără probleme. Deasemenea
izolația atinge o temperatură de aproximativ 800 K la exterior, sugerând că sistemul transferă o
cantitate semnificativă de căldură în aerul din jur. Prin acest tip de modelare se poate scurta timpul
de dezvoltare a prototipului și se poate optimiza condițiile de funcționare pentru dispozitivul TPV
finalizat.

4. O concluzie generala ar fi ca acest tip de modelare ne ajuta sa grabim faza de dezvoltare a


prototipului si sa optimizam conditiie de operare pentru forma finala a modelului TPV