STILUL EGIPTEAN

Artă egipteană antică este remarcabilă în primul rând pentru operele cu caracter
sacru: temple, monumente funerare-piramide, palate etc.

Palatele, templele dar şi casele particulare planificate de arhitecţi erau construite

din piatră sau din cărămizi arse dar şi granitul la consturcţiile sacre.

Construcţiile locative (de nivel jos sau etajate) la egipteni sunt interioare cu
diverse spaţii: sala de primire, întâlnire a oaspeţilor şi petreceri, bucatărie, dormitor,
depozite pentru alimente, subsoluri pentru păstrarea produselor. Ansamblurile
arhitectonice civile se completează cu parcuri și grădini, bazine și pavilioane înconjurate
de galerii.

Interioarele sunt împodobite cu coloane egiptene, statui, sculpturi în relief, picturi

murale sau desen incisat și pardoseli de piatră viu colorate, ce conțineau puțin mobilier.

Coloana egipteană la capitel are floarea de lotus, palmier sau putea fi terminat cu o
abacă, clopot răsturnat sau cap de zeiţa, fisul capitelului fasciculat sau neted se
decorează cu desen săpat şi culori.

Decorul interioarelor egiptene o formează covorul de desen care se întinde pe

toată suprafaţa peretelui (sau şi pe tavan). Scene din viaţa cotidiană, ceremonială şi
funerară a faraonilor cu semene magice şi hieroglife viu colorată.

În arta egipteană se folosesc 6 culori : alb, negru, galben, roşu, albastru şi

verde (mai tîrziu şi nuanţele acestora) cu semnificaţie religioasă:
Roşul: era o culoare negativă, aceasta fiind culoarea zeului deşertului, lipsit de
viaţă şi de acea zeul mortii, al răului;
Verdele: culoarea vieţii vegetale şi de aceea culoarea bucuriei şi tinereţii;
Negrul: era culoarea pământului fertil al Nilului – fluviu, care, prin revărsările
sale, asigura "reînvierea" veşnică a Egiptului an după an şi garanta puterea şi
prosperitatea ţării;
Albastrul: era culoarea cerului;
Galbenul: reprezenta aurul, un material preţios simbol al nemuririi zeilor şi de
aceea avea un caracter sacru, el fiind destinat numai reprezentărilor zeilor şi
faraonilor.
Albul: simbol al purităţii şi bucuriei, era culoarea coroanei Egiptului de Jos.
 În Egiptul antic se dormea pe rogojini din fibre de palmier sau de papirus, uneori
pe câte o bucată de pânză așezată direct pe pământ ca în mai toate țările calde, sub cerul
liber.

Mobilierul are formă masivă şi rigidă, cu linii simple si suprafete drepte. Decorul
pieselor de mobilier: ornamente gravate, sculptate, incrustate sau pictate, pe suprafetele
obiectelor de mobila.

Ornamentele egiptene abstracte geometrice: linii şi figuri în zigzag, cercuri şi ovale

repetate, spirale şi volute, meandre, motive de şah;
vegetale: frunze şi flori de palmier, de papirus, floare de nufăr de Nil, frunza de
trestie;
animal: sfinxul, cărăbuşul înaripat, picioare şi cap de leu, vulturul, soare înaripat,
şarpele, solzi de peşte stilizati.

Obiectele de şezut şi odihnă- scaunul, tronul, patul, lada erau acoperite cu tapiţerii
luxoase, viu colorate, piei de animale.

Lipsa lemnului în zonă a necesitat aducerea acestuia din alte parti, fapt ce a
determinat numarul relativ redus al obiectelor de mobilă. Materialul lemons era din:
tisa, cedru, sicomor si măslin.

Scaunul din lemn sau piatră. Spatarul puţin înclinat, cu suporturi pentru braţe
pentru comoditate, acoperit cu tesaturi, piele sau perne. Taburetele are forma picioarelor
în litera X, lustruite sau ornamentate.

Patul de forma unei canapele mai înalt la căpătâi de formă răsucită în val sau cu
sculptura capului de leu, și cu o înclinare spre picioare. Şezutul patului era format dintr-
o impletitura din piele peste care era asezată o saltea ori blănuri de animale şi diferite
perne decorative.

Masa stilului egiptean a avut o intrebuintare mult mai restrînsă, servind mai mult
pentru joc şi lucru. Pentru servirea hranei foloseau o anumită masă mai scundă aşezată
în faţa canapelelor, unde se serveau alimentele. Forma ei era patrată sau
dreptunghiulară, mai tirziu apare şi masa rotundă. Picioarele pieselor de mobilier sunt
sculptate în forma picioarelor de leu sau taur dar şi forme simple rotungite şi ascuţite
sau ondulate.

Lada a fost la egipteni este folosită pentru păstrarea îmbrăcămintei şi a altor

obiecte casnice cu ornamentaţie alcatuită din elemente decorative pictate, sculptate ori
incrustate .
ARHITECTURA DE INTERIOR,
iniţiere în discilplină, sarcini şi obiective.

LITERATURA DE SPECIALITATE :

- « Интерьер общественных зданий», Новикова,

1991, Москва;
- « Цвет в архитектуре », 1985, Москва;
- « Интерьер общественных и промышленных зданий »,
Лисициан, Москва;
- « Цвет – ключь к красоте и гармонии. Колористика. »,
Т.Буймистру;
- „ Culorile - de la stilul clasic, la cel contemporan”, Judit
Miler;
- „ Să înţelegem arhitectura ”, Marco Busalgi şi altele.
Seria revistelor :
- « Ваш дом»,
- « Интерьерний дизайн »,
- « Идеи нашего дома », «Дом»
- « Casa noastră», „Casa mea”, „Domus” etc.
 PRIVIRE ISTORICĂ ASUPRA DEZVOLTĂRII ARHITECTURII
INTERIORULUI.

Arhitectura de interior, designul de interior vizează planificarea spaţiilor din

incinta construcţiilor. Noţiunea de design de interior se atestă în 1830, când arhitectura a
intrat sub sfera politicului, iar alegerea stilului a devenit o optiune ideologica.

Persoana ce distribuie această funcţie este designerul de interior. Designerul în

decorarea interiorului trebuie să coopereze cu un şir de elemente pentru a crea un
ansamblu plăcut- folosind pardoseli şi finisaje pentru pereţi, piese de mobilier, materiale
textile, surse de iluminat, elemente decorative (obiecte de artizanat, de artă etc).

Designul de interior categorii:

1.design rezidenţial, se ocupă de decorul interioarelor caselor şi locuinţele locative;

2.design nonrezidenţial, vizează interioerele clădirilor publice.

Designerul trebuie să cunoască stilurile de interior dar şi exterior architectural, care

pot fi la fel sau diferit.

Constituirea stilului:

Stil- mod specific de exprimare și prezentare a unui ansamblu şi procedee artistice

folosite într-un domeniu de activitate în diferite perioade de timp a unui popor, societate
etc.

Stil în arhitectura de interior este combinarea elementelor de construcţie şi décor

în obţinerea unei armonii în interior.

Stilurile categorii:

1. Stiluri istorice (retro);

2. Stluri entice (stilul unui popor, naţiune);
3. Stiluri modern, contemporane.

Structura creării unui stil:

a) Reconstrzirea stilului, redarea exactă muzeistică a stilului;

b) Stilizarea, accentual stilului, decorerea.
c) Eclectic legătura armonioasă a elementelor din diferite stiluri.