CONDITIA FEMEII DIN ANTICHITATE

COMPARATIV CU A FEMEII DIN EPOCA CONTEMPORANA

Pentru ca omul sa nu fie singur , Domnul Dumnezeu a facut din una din coastele lui ,, un ajutor
potrivit pentru el “. Si daca atunci barbatul s-a bucurat si-a exclamat : ,,iata in sfarsit aceea care este
os din oasele mele si carne din carnea mea ! Ea se va numi Femeie , pentru ca a fost luata din om
“(Geneza 2: 21 -23 ), n-am sa inteleg de ce niciodata nu a existat un parteneriat real intre cei doi, de
ce femeia de-a lungul timpului nu s-a simtit totdeauna protejata de cel caruia trebuia sa-i fie sprijin la
bine si la rau .

Femeia a fost considerata mult timp mai slaba prin natura decat barbatul si incapabila sa realizeze
munci care necesitau putere fizica si o capacitate intelectuala dezvoltata . Dar cea mai critica situatie
au avut-o femeile din antichitate , care traiau doar pentru procreatie si treburile gospodariei . Sau
poate ele se simteau bine asa .Nu stiu daca e dreptul nostru sa judecam atata vreme cat nu exista
documente care sa demonstreze ca ele erau nemultumite .

Din antichitate ne-au ramas putine scrieri ale unor femei , astfel incat informatii despre ele gasim in
documentele iconografice si in scrierile barbatilor si aflam de fapt cum barbatii autori percep unele
practici sociale capitale pentru viata femeilor . Documentele literare si epigrafice ramase au evidenta
tenta moralizatoare , expresie a unei subiectivitati ce poate arunca indoiala asupra valorii lor
testimoniale . O sursa constituie si inscriptiile funerare daca tinem cont de faptul ca exista tendinta
de idealizare a celui defunct . Studiindu-le impreuna , realizam ca redau sensibilitatea vremii fata de
problematica feminina .

Daca femeia zilelor noastre nu se gandeste neaparat la casatorie si pune cariera pe primul plan ,
femeia antichitatii nu concepea sa nu fie casatorita pentru ca pe vremea aceea casatoria era o
componenta importanta a sistemului economic si social .Casatorita putin dupa varsta pubertatii ,
femeia se dedica treburilor casnice si cresterii copiilor , pe care-i puteau urmari cum cresc, cum se
manifesta , ii puteau educa dupa bunul lor plac , pentru ca pe vremea aceea nu erau institutii
specializate ca in zilele noastre , care oricat de mult li se face reclama grija si dragostea materna nu o
vor inlocui niciodata .

Viata era grea pentru toata lumea , si cum moartea pandea la fiecare colt , femeia nastea multi copii
pe care-i hranea , le confectiona imbracamintea si-i invata dupa posibilitatile sale . Daca avea norocul
sa faca parte dintr-o familie instarita , avea sclavi sau servitori pentru munca , dar tot ea ii
supraveghea , astfel ca in timp ce barbatul se ocupa de treburile administrative si politice ale obstii ,
ea era un bun administrator al gospodariei

Tot ea se ingrijea de batrani si bolnavi pentru ca societatea antica , contrar societatii moderne ,
punea mare pret pe nevoile grupului , care sunt mai presus decat drepturile individului . Femeia lucra
si ea in camp alaturi de barbatul ei , pentru ca agricultura era afacere de familie . O femeie singura isi
putea gasi de lucru ca menajera intr-o casa sau putea lucra intr-un templu .

Cea mai avantajoasa pozitie sociala o aveau femeile din Egiptul antic , egiptenii fiind unicul popor
care accepta teoretic egalitatea dintre sexe in urma consfintirii mariajului .

( exemplu Cleopatra a ajuns celebra ) . Pozitia sociala a tatalui sau a sotului determina si pozitia
femeii , care avea drepturi egale cu ale barbatului Barbatul era capul familiei , dar femeia era tratata
mult mai bine decat celelalte civilizatii antice . Femeile egiptence aveau mai multa libertate , mai
multa putere si mai multe drepturi decat celelalte . Puteau ocupa orice pozitie in ierarhia sociala si
puteau chiar sa conduca tara . Aveau dreptul sa detina cladiri si proprietati si nu erau dependente
economic de sotul lor .Puteau imprumuta bani ,semna contracte , sa intenteze divort si sa apara ca
martori la tribunal Deci in mare nu se deosebeau prea mult de contemporanele noastre , care se tot
lupta prin diverse asociatii feministe ca vor drepturi , pe care , unele nu stiu cum sa le foloseasca .

In societatea egipteana era instituita monogamia , casatoria fiind starea naturala pentru toti
oamenii , indiferent de clasa sociala . Privind societatea contemporana , numarul celor care nu vor sa-
si formeze o familie creste pe zi ce trece , tot mai multi copii cresc in familii monoparentale , apar
alternative nonmaritale . Si atunci apare un paradox : cum indivizii din societatea contemporana care
se aleg liberi ca sot si sotie pe temeiul dragostei adevarate , dezinteresate , ajung sa divorteze intr-un
numar asa de mare ? Nu cumva pe langa alte cauze , femeia e cea care nu mai reuseste sa mentina
caldura caminului , nu mai are suficient timp pentru copiii care , au nevoie mai mult decat orice de
blandetea ei , de dragostea ei ? Nu , castigurile materiale nu aduc totdeauna armonia in familie , nu
suplinesc clipele ce ar trebui petrecute impreuna , nu-i unesc pe membrii familiei . Suportul
emotional si afectivitatea de care dadeau dovada mamele inainte, sunt inlocuite de grupurile de
similaritate , de prieteni , colegi . Emanciparea economica a femeilor din zilele noastre , a facut ca
femeia sa aiba o mai mare independenta incat sa nu mai suporte orice de la sotii lor .

Daca egiptenii se casatoreau cand se hotarau sa traiasca sub acelasi acoperis , contemporanele
noastre se casatoresc dupa un numar de ani petrecuti impreuna , in concubinaj , de cele mai multe
ori dupa ce schimba mai multi parteneri .

Femeile Greciei antice nu se bucurau de avantajele egiptencelor , ci erau considerate fiinte inferioare
cu un nivel de inteligenta putin mai ridicat decat al copiilor . Aristotel le privea ca fiind undeva intre
sclavi si oamenii liberi . Alti filozofi credeau ca femeile au emotii puternice si minti slabe . Prin urmare
trebuiau protejate de ele insele . Sotul sau cel mai apropiat barbat nascut in familie , o pazea asemeni
unui gardian si avea control asupra vietii ei . Avea dreptul sa detina imbracaminte , bijuterii, sclavi
personali si putea achizitiona lucruri marunte, de valoare mica . Cetatenia ii da dreptul sa se
casatoreasca cu un cetatean , dar nu-i oferea si drepturi politice sau economice . Probabil la ele s-a
gandit Antonia Garonfil cand spunea despre casatorie ca era ,, modul prin care un barbat isi procura
o femeie cu purul scop de a o subordona si de a o sclavi “

Si prin varsta medie de casatorie femeile erau inferioare barbatilor : 13-14 ani , fata de barbati care
puteau ajunge la 30 . Casatoria avea drept scop intretinerea si protejarea proprietatii procrearea in
speranta unui ajutor din partea copiilor si mostenirea ..Datoria nevestelor era sa nasca copii legitimi
si sa ingrijeasca de casa .Spre deosebire de femeia contemporana care poate iesi oricand din casa si-
si face programul dupa bunul plac, femeilor Greciei antice traditia le da voie sa iasa din case numai cu
prilejul unor festivaluri sau funerarii si numai insotite de sclave . O femeie singura pe strada era
considerata sclava , prostituata sau concubina . Femeia greaca nu avea voie sa iasa din camera ei
cand barbatul avea oaspeti, spre deosebire de cea din Roma antica care era gazda , sau si mai mult
cea din Egipt care mergea la petreceri cu sotul .Viata femeilor maritate era mai grea chiar decat a
prostituatelor , care primeau un pret pentru serviciile prestate , in Sparta numai acestea avand drept
prin lege sa poarte haine viu colorate si bijuterii de aur pentru a fi recunoscute .

La diferite evenimente ce aveau loc in Grecia , barbatii erau insotiti de curtezane, femei cu o oarecare
cultura , bune interlocutoare , care constituiau un ingredient important pentru acestia ,Interesant e
ca erau platite pentru talentul lor , nu pentru aspectul fizic , ceea ce nu se prea intampla in zilele
noastre ,cand majoritatea barbatilor sunt interesati de cum arata o femeie , cati ani are in minus fata
de el , si nu neaparat ce are in cap .

O conditie aparte o aveau si concubinele, femei care aveau relatii permanente cu un barbat si care
erau intretinute in propria lor casa . Desi nevasta ii daruia copii si mostenitori, barbatii simteau
nevoia sa-si satisfaca poftele in afara casatoriei . Pentru barbat si pentru societate , dorinta femeii de
a avea companie masculina nu conta . Si cum nimic nu-i nou sub soare si cam tot ce se intampla e
ciclic , multe femei din zilele noastre sunt si concubine si curtezane , de prostituate nici nu mai spun,
pentru ca si-au facut un titlu de glorie din asta .S-a ajuns pana acolo incat se declara la ore de maxima
audienta ,,faptele glorioase “ ale catorva asa zise vedete autohtone , in timp ce femei medic,
cercetator sau inginer , femei de afaceri, dascali renumiti , etc . raman in anonimat .

Conditia femeii din Roma a variat de-a lungul antichitatii ,depinzand in mare masura de starea sociala
a parintilor sau sotului ( lucru valabil si astazi ) . Supusa in epoca veche autoritatii maritale care avea
drept de viata si de moarte asupra ei , nu a avut nici in epoca tarzie cand casatoriile devenisera deja
libere o pozitie juridica egala cu cea a barbatului. In legislatia romana femeia trecea de la autoritatea
tatalui la cea a sotului , chiar si vaduvele bogate avand nevoie de un barbat care sa le administreze
averea .Pana in secolul I cand au inceput sa aiba o libertate mai mare , nu aveau voie sa aiba afaceri
proprii , nu le erau permise nici macar sugestiile . Multa vreme le-a trebuit barbatilor sa inteleaga
faptul ca opiniile si sfaturile femeilor le pot fi de folos !

Sursele studiate scot in evidenta faptul ca pe plan sentimental exista afectiune intre membrii
familiei , dar , fara o reverberatie in domeniul normelor religios-juridice . Tatal putea sa-si iubeasca
ori cat de mult fiica , dar nu putea sa-i lase legal nici o mostenire , ceea ce nu se intampla in zilele
noastre cand mostenirea se imparte in mod egal copiilor . Dar daca parintii sau sotul aveau o situatie
mai buna , femeile nu mai erau nevoite sa munceasca din greu pentru a se intretine , avand ca
ocupatie numai ingrijirea casei si cresterea copiilor .Munca era apanajul femeilor sarace si sclavelor ,
care in cel bun caz erau menajerele doamnelor din clasele superioare . Daca femeia romana din clasa
superioara avea drept valori casatoria , casa si familia , sclavele nici macar la casatorie nu aveau
dreptul , relatiile sexuale fiindu-le permise doar in sens de procreere . N-am gasit documente in care
femeia sa fie nemultumita de autoritatea de netagaduit a sefului familiei , ba mai mult , membrii
familiei antice sunt uniti prin ceva mai puternic decat nasterea , decat sentimentul si decat forta
fizica : religia vetrei sacre si a strabunilor . Familia constituia un singur corp in viata de aici ca si in cea
de dincolo . Sub autoritatea lui pater familias se aflau : sotia , copiii , ginerii, nurorile ,nepotii,
stranepotii, sclavii , alte persoane , precum si toate bunurile .

Societatea antica romana a cunoscut doua tipuri de casatorii : cum manu si sine manu .In primul tip ,
femeia avea acelasi regim ca si fiica si supusa din punct de vedere religios ritualului familiei sotului
.Odata casatorita , rupea orice legatura cu vechea familie , nu mai putea mosteni , nu putea lasa
bunuri , purta numele sotului , caruia trebuia sa-i dea ascultare , zestrea ei intra in proprietatea
acestuia . Devenea stapana casei si avea responsabilitati in cresterea si educarea copiilor .

In celalalt tip de casatorie , femeia nu mai cadea sub autoritatea sotului , pastrandu-si legatura cu
familia de origine . Purta numele sotului , dar putea mosteni pe cineva din vechea familie .
Dobandeste o oarecare independenta si isi pastreaza dreptul la proprietatea dotei . Femeia isi
pierdea dreptul de femeie casatorita numai prin cauze subiective : adulterul ,lipsa copiilor , pierderea
libertatii .

Romanii au respectat femeia si daca aceasta a fost elogiata sau blamata , a depins numai de ea
insasi , de modul cum a reusit sa se bucure de conditia umana .Acest lucru se intampla si in zilele
noastre daca femeia are demnitate si stie sa respecte si sa impuna respect .

Ipostaza materna , desemnata de termenul mater , din care deriva matrona , numele generic al
femeii casatorite contine nuantele de demnitate si noblete conferite de o anumita stare civila . Chiar
daca uneori a fost nevoie ca o femeie sa fie rapita , pentru ,, a rezolva

( asa cum spune Cicero despre rapirea Sabinelor)criza barbatilor aflati intr-o ingrijoratoare
inferioritate numerica “femeia a fost un factor important in actul etnogenezei romane asigurand
perpetuarea speciei si dainuirea cetatii . Rapirea nu numai ca nu e vazuta ca un act violent , ,dar
multa vreme ceremonia casatoriei avea sa fie precedata de pantomima rapirii .In folclorul romanesc
se intalnesc destule episoade cand viitoarea mireasa e rapita cu acordul acesteia pentru a-i pune pe
parintii care nu le dadeau girul casatoriei ,in fata faptului implinit Pana la urma se lasa cu petrecere si
viata isi urma cursul firesc .

Femeii romane i-a fost recunoscut rolul de partasa (particeps ) la fondarea neamului roman , de
garant al coeziunii componentelor sale etnice si al perpetuarii unor cutume originare . Ea participa la
cultul familiei , unde avea rol important , ca de altfel si la celelalte ceremonii legate de viata
familiala .Cultul domestic era liantul familiei , chezasia coeziunii si unitatii ei si consta in ritualuri
dedicate geniilor stramosilor si vetrei sacre .

Desi normele juridice o nedreptateau , dreptul roman considerand-o plapanda din fire si uneori
plapanda si la minte ,in gospodaria sa de la tara , femeia era cu adevarat stapana , nu avea nevoie de
colaborarea sotului pentru ca acesta era plecat la muncile campului cat era ziua de mare . Treburile
casei erau numeroase , pentru ca pe vremea aceea toate cele necesare traiului se produceau in
gospodarie : unelte, imbracaminte , incaltaminte , mobilier , vase , hrana, spalat, torsul, tesutul lanii,
etc .Initial toate muncile erau facute de stapana casei, apoi de sclave , atent supravegheate de
stapana .

Odata cu exodul spre orase , viata femeii devenea mai diversificata ca preocupari , si, treptat , mult
mai mondena decat prescria traditia . Femeile mai instarite incep sa locuiasca in domus , dar nu o rup
total cu traditia , pastreaza o parte din atributiile casnice ale femeii rustice , avantajul consta in faptul
ca se pot bucura de a evada din intimitatea domestica , de a-si lua unele libertati , afisand chiar
atitudini nonconformiste . Incep sa aiba dreptul la instructie , avand un rol important in sistemul
pedagogic. In Roma antica chiar si doica trebuia sa fie instruita si aleasa dintre grecoaicele
familiarizate cu filozofia . Mamele bogate au de-acum competenta de a-si instrui copiii in prima etapa
.

Viata femeii in societate, participarea ei la viata publica este un drept castigat tarziu , desi istoria a
dovedit ca femeile dovedeau mult curaj pentru binele civic .Prezenta in lexicul latin a cuvantului
virago ( femeie in stare a se purta ca un barbat ) dovedeste ca femeia i-si poate asuma un
comportament civic potrivit exigentelor masculine. La vremea aceea , meserii ca magiciana , coafeza ,
croitoreasa , moasa , doica , rareori medic, pedagog, librar, stenografa , negustoreasa , erau
practicate de femeile sarace . Printre ocupatiile feminine se gasea si prostitutia , din care este dedus
prototipul curtezanei din comedia latina .

Cu timpul , pretentiile femeilor romane in ceea ce priveste infatisarea lor cresc si incep sa-si procure
cosmetice , parfumuri , bijuterii si vesminte scumpe . In timpul liber participau la spectacole , lupte cu
gladiatori , pantomima , plimbare sub porticuri sau in gradinile de la Roma . Incep sa fie acceptate din
ce in ce mai constant la manifestarile mondene .

Daca istoria femeilor din Roma antica e plina de date interesante , istoria femeii din lumea antica
japoneza e plina de goluri , se stiu foarte putine lucruri despre evolutia ei inainte de inceputurile
scrierii , spre deosebire de epocile Nara si Heian cand se cunoaste o dezvoltare extraordinara a
statutului feminin . Informatii despre japoneze apar prin intermediul chinejilor, care sustin ca in
Japonia nu exista deosebiri sociale intre femeie si barbat ,si chiar ar fi existat conducatoare in Japonia
. Printre femei ar fi existat si calugari samani care participau la ceremoniile religioase . Alta teorie a
chinejilor sustine ca in Japonia ar fi existat poligamie cei de rang inalt avand cinci sotii , iar ceilalti 2-
3 , teorie ce nu sustine egalitatea intre sexe . Conform informatiilor gasite in epoca Heian prima sotie
era cea principala si se numea ,, doamna din odaile dinspre miaza-noapte “(kitanokata) .Ea si-a
pastrat independenta materiala avand drept sa posede bunuri , mosii si palate, de ale mosteni si
transmite urmasilor Ea nu putea fi maritata impotriva vointei ei , isi putea parasi sotul si alege pe
altul , sau putea sa aiba un amant bine cunoscut de anturaj . Se comporta bine in relatii cu barbatii de
rang inalt , beneficia de invatamant si cultura , participa la ceremoniile laice si religioase .

Figurinele ,,doguu“din epoca Joumon, care erau simboluri ale feminitatii si fertilitatii , alaturi de
figurinele ,, haniwa “ din perioada Kofun sustin teoria matriarhatului timpuriu . Prin secolul VIII , in
descrierile unor regiuni japoneze , apare imparateasa Suiko, mama printului Shotoku , ceea ce
dovedeste ca femeia putea ocupa o pozitie sociala importanta .In timpul Buddhismului insa a aparut
o inegalitate in viata religioasa ,singura viata pe care o putea duce femeia fiind aceea de calugarita
sihastra .
Apogeul infloririi imaginii si statutului feminin in Japonia a fost insa epoca Heian, cand are loc o
reprezentare magnifica a femeii japoneze de la curtea imparateasca , ce forma peisajul literar al
vremii . La loc de cinste se aflau poezia , povestea si literatura de jurnal Rolul femeii in cultura a fost
considerabil , in acea epoca , ocupand o pozitie de rang inalt si in literatura si in viata . Femeile de la
curte aveau ranguri, titluri, functii , similare barbatilor Spre deosebire de alte popoare , parintii lasau
mostenire casa fiicei , nu baietilor , fiica maritata locuia la parintii ei nu ai sotului , si chiar daca locuia
separat de acestia , tanara familie era intretinuta tot de parintii fetei . Acestea semnificau
reminiscente ale matriarhatului De fapt cultul pentru zeita Amaterasu , zeita soarelui , sugereaza ca
religia shintoista a promovat matriarhatul .

Din perioada aceea s-au gasit diverse jurnale , din care aflam informatii diverse despre femei :
Astfel ,, Kagero nikki”descrie viata nefericita a unei femei alaturi de sotul ei . Un alt jurnal ,,Sarashima
Nikki” vorbeste despre viata amoroasa a autoarei plina de intrigi , despre rivalitatea dintre ea si alte
femei , etc .

Daca despre femeile din clasele superioare se gasesc informatii , acestea sunt insa putine despre
femeile din clasele inferioare .

--------------------------------------------------------------------------------------------------------

S-a dovedit de-a lungul timpurilor ca relatia sot-sotie a taranilor era mult mai functionala decat a
celor din clasele de mijloc si superioare . Si asta pentru ca se baza pe activitati de productie care
cereau colaborare si cooperare . De aceea odata cu industrializarea care a promovat cererea de mana
de lucru , munca femeii a intrat in conflict cu indatoririle sale domestice . S-a constatat ca in familiile
in care femeia pune cariera pe primul plan , cuplurile sunt tot mai fragile .Repartizarea sarcinilor
gospodaresti, educatia copiilor , banii disponibili , profesia fiecaruia , timpul liber, care se scurteaza
din ce in ce mai mult , pana ajunge sa dispara la unele cupluri , tensiuni si frictiuni care nu pot fi
ocolite , sunt probleme tot mai des intalnite in epoca noastra , unele neexistand sau fiind diminuate
in familiile traditionale

Oricat ar parea de paradoxal , discriminarea femeii in raport cu barbatul exista si in zilele noastre , in
grade diferite , in functie de spatiile culturale, dar este un fenomen real ce nu mai poate fi contestat ,
nici ocolit . Zadarnic au incercat sa analizeze acest fenomen , atat barbatii cat si femeile , de fiecare
data s-au obtinut puncte de vedere diferite , dar situatia persista , statisticile prezentand un numar
mic de femei in raport cu barbatii la toate nivelurile de conducere .
Sherry B. Ortner in 1974 incerca sa identifice logica acelui mod de gandire care situeaza femeile in
pozitii subordonate si legitimeaza ordinea astfel constituita . El incearca sa explice faptul ca in centrul
dimensiunii simbolice a subordonarii femeilor in toate culturile sta asimilarea lor cu natura si
convingerea ca ele sunt mai apropiate naturii , in timp ce culturalul, definit ca fiind superior naturii
( pentru ca include si procesele de dominare / transformare a celei din urma ) este domeniu masculin
. Explicatia nu le multumeste pe feministe , care sustin ca : 1) femeile au o pozitie inferioara in
societate si sunt exploatate de barbati ; 2) societatea face distinctia intre sfera privata si sfera
publica, aceasta din urma fiid considerata ca apartinand barbatilor , in timp ce sfera privata apartine
femeilor . Mai mult , ele analizeaza cauzele inegalitatii dintre barbati si femei si propun solutii pentru
reducerea acestei inechitati

Cauza inegalitatii dintre femei si barbati este din punctul lor de vedere negarea irationala de catre
barbati a drepturilor pe care le au femeile , sursa agresiunii femeii tinand de psihologia masculina , in
primul rand de limbajul masculin , prin limbaj acestia voind sa impuna patriarhatul . Scopul
feministelor este dobandirea egalitatii intre femei si barbati in toate domeniile , acces egal la
educatie si acces liber pe piata libera a muncii , reformarea practicilor sociale si institutiilor existente
in societate . Daca feministele de tip poststructuralist militeaza pentru transformarea limbajului, cele
radicale ajung pana acolo incat propun strategii radicale , de la program impotriva barbatilor , pana la
separare , lesbianism , construirea unei culturi separate a femeilor .

Elitele politice ale lumii sustin in programele lor ideea de emancipare a femeii , dar acesta nu e
prezent peste tot in constiinta publica Procesul de modernizare al vietii femeii are loc concomitent cu
tendinta generala de modernizare a societatilor . Dar aceasta s-a facut simtita mai ales in straturile
sociale superioare , prin :

•modernizarea habitatului casnic si a stilului de viata familial ;

•modernizari ale stilului vestimentar , iar ideea de moda este constientizata si se extinde tot mai mult
;

se extinde participarea scolara , concomitent cu o anumita diversificare a retelei de invatamant .

Cu toate acestea , viata populatiei feminine ramane dominata de puternice elemente traditionaliste ;
persista in mentalitati ca femeia trebuie sa aiba un rol secundar si subordonat in raport cu barbatul in
societate si familie , iar educatia in familie a copiilor este dominata de atitudini parentale de tipul
rece-restrictiv , sau cel mult cald-restrictiv, prin care se impune copiilor , mai ales fetelor ,
respectarea rigida a unor norme , valori si comportamente .
O problema a lumii contemporane este si participarea femeii la migratia externa , mai ales a femeilor
din tarile mai putin dezvoltate, care sunt nevoite sa-si lase copiii in grija bunicilor , rudelor sau
vecinilor si sa plece la munca in tarile in care munca e mai bine platita. Multe femei esueaza in
procesul de adaptare la o noua realitate politica , economica , sociala si culturala . Apoi sunt femei la
care se produc esecuri de rol ( de femeie de adolescenta , de sotie de mama ,etc ) pentru ca
invatarea unui rol implica pe de o parte invatarea indeplinirii indatoririlor specifice rolului, si pe de
alta parte dobandirea de atitudini si asteptari proprii rolurilor . Anumite esecuri isi au originea in
procesul de modernizare si emancipare a femeii, un astfel de caz fiind esecul de rol de mama , si de
ce nu si cel de sotie . Modelul educational de reusita presupune rolul fundamental al mamei ,
prezenta ei in spatiul familial, armonia parentala , comunicarea parinti-copii . Succesul mamei in
spatiul public o indeparteaza de rolul ( traditional ) de mama si uneori si de rolul (traditional ) de
sotie, conducand la esec .

Emanciparea economica a femeii constitue o cauza majora a ridicarii ratei divortialitatii . Femeile
angajate in munca , au venituri care le ofera mai mare independenta si drept urmare nu mai suporta
orice de la sotii lor , iar atunci cand casnicia lor « nu mai merge », ea este cea care intenteaza divortul
. Industrializarea , modernizarea si urbanizarea a oferit ambilor parteneri posibilitati de a cunoste si
alti indivizi si a stabili legaturi de afectiune , iar in tarile avansate a rezolvat si problema locuintei ,
care era un impediment in divortialitate .

Daca sotia este angajata in munca apar determinatii multiple : independenta data de castig ,
schimbarea rolurilor traditionale in familie , orele de munca ale sotiei pot afecta nivelul de satisfactie
al sotului Divortul poate avea consecintele negative nu numai asupra femeii , ci si asupra barbatului si
copiilor . Consecintele depind de mai multi factori : daca exista sau nu copii , de investitiile facute in
casnicie , de cine si din ce motiv a fost intentat divortul , de valoarea partenerilor pe piata erotica si
maritala , de densitatea retelei de rude si de prietenii celor doi soti. De obicei prin divort copii raman
la mama , costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta , in timp ce costurile psihologice fiind mai
mari pentru tata ( cei care au un simt moral ridicat).

Potrivit lui Strong , De vault , Stayad (1998) femeile ramase singure cu copiii dupa divort decad
economic , din urmatoarele motive :

1. capacitate de castig mai mica (in timpul casniciei a lucrat mai putin) , apoi trebuie sa se ocupe si de
copii ;

2. lipsa suportului din partea fostului sot ( multi nu se achita de obligatiile pentru copii) ;
3. ajutor neindestulator din partea statului, a societatii in ansamblu.

Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati , pentru ca rolul sau prescris social , este
sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copiilor . Interesant este ca
in acelasi registru al mentalitatii colective , tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati , atata
vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata cata este in raport cu salariul minim ) este suficienta
pentru a-l suplini in responsabilitate .

Am constatat cu durere comportamentul standard al parintilor : mama se sacrifica , tatal o tuleste

spre urmatoarea halta a vietii sale ; mama nu are de ales , tatal alege mai totdeauna libertatea

Dar cel mai mult de pe urma emanciparii mamei sufera copilul , pentru ca se simte eliminat din aria
centrului de interes al ei , reactioneaza , isi pierde increderea in parinti , se simte lipsit de protectia
implicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat slab si vulnerabil in fata unei vieti
din care a luat cunostinta doar cu partea intunecata . Daca parintii mai ajung si la divort trauma lui
este ampla si se poate dezvolta impredictibil .Nici unul din parinti nu isi recunoaste culpa , fapt care
repercuteaza asupra inteligibilitatii pentru copil a propriei situatii. Situatia devine si mai dramatica
atunci cand copilul este pus sa aleaga intre mama si tata . Copilul nu este o fiinta rationala , pentru ca
nici parintii nu sunt . El va fi de partea celui care-i ofera mai mult sau mai concret . Iar instanta e
obligata prin lege sa consemneze partajul afectiv al copilului .

In concluzie , fiecare perioada are avantajele si dezavantajele ei .Depinde de sistemul de valori al

epocii respective

Razboiul dintre sexe nu foloseste nimanui Ar trebui sa acceptam ca suntem complementari si ca

avem nevoie unii de altii .

Sa nu uitam ce spuneau vechii rabini iudaici : ,, Dumnezeu nu a facut-o pe femeie din cap , pentru ca
ea sa nu devina mandra ; nici din ochi , pentru ca ea sa nu pofteasca ; nici din ureche , pentru ca ea sa
nu fie curioasa ; nici din inima ca sa nu fie geloasa ; nici din mana ca sa nu fie lacoma ; nici din picior
ca sa nu fie bagacioasa ; ci din coasta , care a fost totdeauna acoperita .” (Edersheim , 1957, 146 )