Sinteza proteinelor

Este activitatea fundamentala a celulelor din organism. Se desfasoara continuu, intr-un

singur sens , de la structura ADN , trecand prin ARN cu variantele sale (ARN premesager si
apoi mesager „matur”) pana la sinteza lanturilor polipeptidice. Datorita faptului ca se
desfasoara in aceleasi etape in toata lumea vie acest proces este cunoscut sub denumirea de
dogma centrala a biologiei moleculare. Aceasta este un proces format din transcriptie si
translatie si duce la formarea proteinelor. Se desfasoara unidirectional (ADN  ARN), dar
poate fi si bidirectional (pentru transcriptie): unde secventele de ARNm sunt copiate in ADN
(numit ADN complementar, ADNc) prin invers-transcriptie.

Fluxul informatiei genetice are urmatoarele etape:

a) formarea de ARN mesager

b) formarea nisei polizom unde se asambleaza specific aminoacizii
c) edificarea unor molecule proteice,enzimatice , imunologice
d) finalizarea fenotipica cu edificarea caracterelor anatomo-structurale

Teoria semantica a fluxului informatei genetice

Clasificarea biopolimerilor celulari dupa semnificatia genetica:

1. semantida primara- reprezentata de ADN celular

2. semantida secundara – reprezentata de ARN CELULAR
3. semantida tertiara- proteinele formate din lanturi polipeptidice
4. moleculele episemantice- glucide si lipidele care se sinteza in urma unor reactii cu
enzime specifice

Trecerea informatiei din structura ADN in structura ARN

Codul genetic este un sistem de corespondenta intre o secventa de 3 nucleotide care

repr. un codon si un anumit aminoacid.

Structura codului genetic a fost descrisa de Watson si Crick care in 1961 au introdus
notiunea de codon. Initial exista un codon univoc apoi unul biunivoc descris de
Nurenberg si Malthu. Dimensional, codonul este o succesiune de 3 nucleotide. Deci vom
avea 43 codoni deci 64 de codoni care acopera si chiar sunt in excess pentru cei 20 de
aminoacizi esentiali.

AUG este codonul initiator/ START de la nivelul caruia incepe sinteza lantului polipeptidic
si (codifica)sintetizeaza metionina. UAA, UAG, UGA (codonii STOP universali)care
semnifica oprirea sintezei lantului polipeptidic. Ei sunt codoni stop sau nonsens sau
codoni terminatori.
 Caracteristicile codului genetic:

1.( ce este precedent mentionat)

2. unitatea de functie este codonul

3. codul genetic este degenerat

- 1 aa. poate fi specificat prim mai multi codoni ( pana la 6 codoni pentru arginina si
leucina si 1 codon pentru metionina)
- este un aspect favorabil pentru ca impiedica expresia unor mutatii punctiforme

4. codul genetic din str. ADN este recunoscut in str. ARN pe baza complementaritatii
bazelor azotate

5. codul genetic nu este ambiguu- un codon dat recunoaste un singur tip de aminoacid

6. codificarea este inepuizabila

7. intre codoni nu exista semne de separare sau o virgula

8. nu accepta suprapunere- bazele nu se suprapun intre codoni

9. codul genetic este universal

10. poate fi modificat prin mutatie

Principalele tipuri de mutatie care apar in codu gentic sunt INSERTIA (REPETITIVA),
SUBSTITUTIA, DELETIA UNEI BAZE, REPETITIILE TRINUCLEOTIDICE ( sindromul X-fragil),
MISSENSE ( schimbarea sensului- siclemia), NONSENSE ( codon codificator se transforma in
codon stop- de ex. β talasemii,) frameshift

Din 2001 au fost sintetizati 40 de aminoacizi de sinteza. S-a descoperit codonul format din
4-5 baze si al 65-lea codon functional format, ambele descoperiri facandu-se in vitro de catre
2 japonezi.

Etapele sintezei de proteine si polipeptide:

1. Transcriptia
Procesul de copierei a inf. genetice sub forma codificata, complementara si
antiparalela intr-o molecula de ADN. Are 3 etape: initierea , elongatia, terminarea.
Are loc in nucleu si in mitocondrii.
Elementul central este reprezentat de ARNpolimeraza( ARNpol) ADN dependenta.
Pentru functionarea corecta a acesteia avem nevoie de o secventa de ADN dublu
 catenar, de cele 4 nucleozide 5’ si 3’ trifosforilate NTP ( ATP, GTP, CTP, TTP) si ionii
de mg.
ARN-polimeraza te tip 1 codifica sinteza ARN-ului ribozomal,
ARN- POLIMERAZA de tip 2 CODIFICA SINTEZA arn- MITOCONDRIAL
ARNpol de tip 3 codifica sinteza ARNt si alte variante de ARN nuclear sau
smallnuclear (sn)
Faza de initiere a transcriptiei– sunt implicate 2 casete cu structura
cunoscuta: caseta -35 situata in pozitia -35 fata de situsul initial de transcriptie (adica
fata de AUG) cu secventa de consens TTGACA si cea din pozitia -10 fata de situsul
initial de transcriptie numita caseta PRIBNOW BOX cu secventa de TATAAT. ARN-
polimeraza care va recunoaste acest situs promotor , este formata din 6 subunitati : 2
α, 1 β, 1 β’, 1 Ω, 1 σ ( cu rol foarte important deoarece creste afinitatea ARN –pol
pentru situsul promotor de pe catena matrita si scade afinitatea pentru catena
nonmatrita).
Sinteza ARN-ului mesager se face din directia 5’ la 3’ pe baza unei catene matrite
(anti-sens)cu directia 3’ la 5’; iar catena (pe imagini desenata de obicei ca superioara)
5’ - 3’a ADN-ului este catena nonmatrita (codificatoare), catena sens la care se face
referire si atunci cand discutam despre structura promotorului (adica situsul 35 si
resp 10).
Complexul de elongare cuprinde ARNpol fara subunitatea σ , catena de ADN
matrita, ARN-UL in crestere si topoizomeraza , o enzima care are rolul de a reface
structura de dublu helix in urma transcriptiei.
Etapa de terminare a transcriptiei se realiz. prin 2 mec. :
1. mec. Ro dependent : Ro este o helicaza cu rolu de a desface duplexul ADN-ARN
datorita unor zone bogate in GC de pe catena matrita care incetinesc rata
transcriptiei. In acest caz proteina Ro ajuta arn-pol si disociaza ADN de ARN.
2. mecanismul ro independent: se bazeaza pe formarea in zona in care transcriptia este
incetitinita a unor complexe palindromice care indeparteaza spatial ARN-ul mesager
de catena matrita si permite eliberarea lantului de ADN.

Transcriptia la eucariote se desfasoara in aceleasi 3 etape dar aici avem nevoie si de

prelucrarea ARN-ului mesager .

Promotorul la EK are o structura speciala: este format din mai multe casete : secventa
situata in pozitia -25 este TATAAA iar in pozitia -80 se gaseste secventa CAAT box ,
inconjurata in amonte (spre 5’)si in aval (spre 3’) de secvente repetitive de GC. Aceste
casete au rolul de a modifica expresia genica prin controlul transcriptiei. La -125 perechi de
baze fata de situsul initial de transcriptie incep secventele ENHANCERS care au rolul de a
stimula transcriptia ca elemente transreglatoare.
 La EK avem nevoie, petru atasarea ARNpol de 2 de factori de transcriptie= proteine ce
recunosc specific secventa promotorului: factorul 2D/ proteina TATA. Urmeaza atasarea
factorului de transcritpie 2B, 2F, ARNpol de tip 2 dupa care este initiata transcriptia .

La EK avem nevoie de 3 enzime de transcriptie.

O alta diferenta intre transcriptia la eucariote fata de procariote este maturarea ARN-
ULUI mesager. Se realizeaza prin :

1. prelucrarea capetelor care duce la cresterea stabilitatiii impotriva nucleazalor- consta

in adaugarea la capatul 5’ a unui nucleozid 7-metilguaninat care face ca numai
codonul initiator care are acest nucleotid sa fie considerat codon start. Inainte de
finalizarea transcriptului primar, la extremitatea 3’ se aduga o serie de 50-250
nucleotide de adenina reprezentand coada poli-A cu rol de a facilita exportul in
citoplasma si protejarea de nucleaze.
2. procesarea / splicing-ul ARNm. reprezentat de eliminarea secventelor
noninformationale urmata de reasocierea secventelor informationale ( unirea
exonilor).
Matisarea se realizeaza prin transesterificarea cu situsul donor 5’ GU urmata de
situsul acceptor AG 3’ (eliminarea intronilor) si reasocierea intre cei 2 exoni prin
intermediul unor proteine codificate la nivelul ARN-ului smallnuclear.
Matisarea alternativa este un fenomen care explica formarea unor proteine diferite
din acelasi ARN-mesager datorita faptului ca in cel. diferite sunt retinuti exoni diferiti
(ex : gena calcitoninei care produce calcitonina in cel tiroidiene dar produce un
neuromediator in cel. sistemului nervos)

3. Translatia- elemente implicate: ARNm, ARNt, ARNr,poliribozomi.

Prezinta 3 faze: initiere, elongare si terminare.

Reglarea sintezei proteice:

Jacob si Monot au descris operonul lactoza care este necesar pentru transportul si
metabolizarea lactozei la E-coli (o bacterie, procariot). Operonul lactoza este format
din 3 gene structurale: z, y, a ce codifica enzime necesare pentru metabolizarea
lactozei la E-coli.; si din genele promotor si operator
Elementele principale ale reglarii a metabolismului lac: .
Daca ARN-pol nu se va mai atasa la promotor atunci cele 3 gene nu vor mai fi
transcrise. Evident cele 3 proteine necesare pentru metabolizarea lactozei nu vor mai
fi sintetizate=> scaderea lactozei in mediu devenind un inductor pt initerea
trasncriptiei
Prezenta lactozei in mediu modifica forma proteinei represoare astfel incat ea nu se
mai cupleaza la regiunea operatoare si lasa liber promotorul care va putea fi citit iar
cele 3 gene structurale vor putea fi transcrise.
 Operonul triptofan (operon Trp)
- 5 gene structurale care codifica enzimele necesare sintezei Trp
- este un corepresor
- gena reglatoare codifica o proteina inactiva
Prezenta Trp in mediu va modifica proteina represoare a. i. ea se cupleaza cu
regiunea operatoare, blocheaza promotorul iar genele nu vor mai fi transcrise.
Deci exista niste bucle de feed-back.

Reglarea sintezei proteice la eucariote

Se centreaza pe controlul transcriptiei – pre si post transcriptional

Controlul pretranscriptional se refera la pozitia in spatiu a genelor in diferite celule,

tesuturi, sau organe. (ex. transformare formei B in forma Z a ADN)

Mecanisme epigenetice

1. hipermetilarea ADN ducand la represia transcriptiei

2. amprentarea genetica (sindrom Angleman)
3. inactivarea aleatorie crz X
4. schimbarea pozitiei nucleozomilor
5. modificarea histonelor nucleozomale

CONTROLUL TRANSCRIPTIONAL se bazeaza pe controlul activitatii ARN-polimerazei II.

Activitatea ei este controlata de:

- elemente cis-reglatoare
- factori de transcriptie trans reglatori
- controlul la distanta al expresiei genice prin enhancers sau silencers
- reglarea ca raspuns la semnalele extracelulare-liganzi

Controlul postranscriptional cuprinde:

- controlul procesarii ARN

- controlul translational
- controlul degradarii ARN mesager
- controlul activitatii proteice

Controlul procesarii ARN determina cum si cand este procesat ARNm.

Controlul translational determina care ARNm va fi translatat in proteine si cand. Se

realizeaza prin mecanismele de maturare a ARN sau printr-un proces de editare a ARNm la
virusuri.
Controlul degradarii ARNm- ex: ARNm al β-globulinei cu timp de injumatatire foarte lung.

CONTROLUL ACTIVITATII PROTEICE este activarea si inactivarea selectiva, modificarea

moleculelor proteice specifice dintr-o celula sau un anumit tip de celula, influentand cum si
cand actioneaza o proteina.