PREFAŢĂ

Atestatele pentru conducătorii auto care efectuează transport rutier cu

vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone,
conducătorii auto care efectuează transport rutier cu vehicule având mase
şi/sau dimensiuni agabaritice sau conducătorii auto care efectuează
transport rutier public de persoane se emit în conformitate cu Ordinul
ministrului transporturilor nr. 42 din 2006, modificat şi completat cu
Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 521 din
2007 şi cu Ordinul ministrului transporturilor nr. 1548 din 2008. Pentru
obţinerea acestor atestate, conducătorii auto trebuie să urmeze cursuri de
pregătire specifice şi să promoveze un examen după finalizarea cursurilor.
Pentru înscrierea la cursuri, cursanţii vor depune o cerere scrisă la un
centru de pregătire în domeniul transporturilor rutiere autorizat, la care
anexează copii după documentul de identitate şi permisul de conducere
(sau dovada înlocuitoare emisă de autoritatea competentă).
Durata cursurilor de pregătire este de câte 35 de unităţi didactice
pentru fiecare tip de atestat. Fiecare unitate didactică are durata de 45 de
minute iar într-o zi nu pot fi programate mai mult de 7 unităţi didactice.
Pentru obiectivele didactice comune celor 3 tipuri de atestate, unităţile
didactice respective pot fi frecventate o singură dată pentru fiecare tip de
curs. În concluzie, durata cursurilor îndiferent de numărul şi tipurile de
atestate dorite de cursant, este de 5 zile.
Cursurile pentru obţinerea atestatelor de conducători auto care
efectuează transport de marfă cu vehicule a căror masă maximă autorizată
este mai mare de 3,5 tone, respectiv conducători auto care efectuează
transport rutier public de persoane se organizează pe două tipuri, în funcţie
de data la care cursantul a obţinut permisul de conducere categoria C,
respectiv categoria D, astfel:
 cei care au obţinut permis de conducere categoria C înainte de
09.09.2009, respectiv permis de conducere categoria D înainte de
09.09.2008 urmează o formă de pregătire continuă pentru obţinerea unui
atestat CPC marfă, respectiv CPC persoane;
 cei care au obţinut permis de conducere categoria C după
09.09.2009, respectiv permis de conducere categoria D după 09.09.2008
urmează o formă de pregătire iniţială pentru obţinerea unui atestat CPI
marfă, respectiv CPI persoane.

1
 Conducătorii auto care deţin un CPI şi doresc obţinerea unui alt CPI
(de exemplu deţin CPI marfă şi doresc obţinerea unui CPI persoane) pot
opta pentru o formă scurtă de pregătire, urmând să obţină pentru cel de-al
doilea tip de atestat un CPI scurt.
Conducătorii auto care doresc obţinerea unui atestat de transport
agabaritic trebuie, în prealabil să promoveze examenul pentru obţinerea
atestatului pentru transport de marfă cu vehicule a căror masă maximă
autorizată este mai mare de 3,5 tone (CPC sau CPI, după caz).
Examenul pentru obţinerea atestatelor constă în:
● pentru CPC marfă/persoane: o probă teoretică constând în
rezolvarea pe calculator a unui chestionar de 30 de întrebări cu patru
variante de răspuns din care una este corectă; pentru a fi declarat “admis”
sunt necesare 21 de răspunsuri corecte;
● pentru CPI scurt marfă/persoane: o probă teoretică constând în
rezolvarea pe calculator a unui chestionar de 20 de întrebări cu patru
variante de răspuns din care una este corectă (pentru a fi declarat “admis”
sunt necesare 14 răspunsuri corecte) şi o probă practică;
● pentru transport agabaritic: o probă teoretică constând în rezolvarea
pe calculator a unui chestionar de 20 de întrebări cu patru variante de
răspuns din care una este corectă; pentru a fi declarat „admis” sunt necesare
14 răspunsuri corecte;
● pentru CPI marfă/persoane:
 o probă teoretică constând în:
○ două chestionare în total cu 70 de întrebări, astfel:
- un chestionar pe calculator de 40 de întrebări cu
patru variante de răspuns din care una este corectă;
- un chestionar scris, cu 30 de întrebări deschise (la
care cursantul trebuie să completeze răspunsul corect);
○ o variantă de studii de caz, cu 6 probleme diferite (studii
de caz) care în total cumulează un număr de 20 de întrebări la care
cursantul trebuie să răspundă în scris;
 o probă practică constând în conducerea unui autovehicul pe
un traseu corespunzător.
Pentru a fi declarat „admis” la proba teoretică, cursantul trebuie să
răspundă corect la 49 din cele 70 de întrebări ale celor două chestionare şi
la 14 întrebări din cele 20 ale studiilor de caz. Pentru a fi declarat „admis”
la examen, cursantul trebuie să fie declarat „admis” atât la proba teoretică
cât şi la cea practică. Cursantul declarat „admis” la proba teoretică şi
„respins” la proba practică, are dreptul la maxim două reexaminări numai
2
pentru proba practică în termen de 6 luni de la data obţinerii primului
calificativ. Cursantul declarat “respins” la proba teoretică, are dreptul la
două reexaminări în termen de 6 luni.
Baza de întrebări pentru chestionare şi exemple de studii de caz
pentru fiecare categorie de atestat sunt cuprinse în prezenta lucrare. Înainte
de a rezolva chestionare cu întrebări specifice, este absolut necesară
aprofundarea aspectelor teoretice specifice fiecărui tip de atestat pe care
cursantul doreşte să-l obţină.
Vă urăm succes la examen!

3
4
 1. CUNOAŞTEREA CARACTERISTICILOR
SISTEMULUI DE TRANSMISIE ÎN SCOPUL
UTILIZĂRII OPTIME
1.1. CUNOAŞTEREA LANŢULUI CINEMATIC
Motorul transformă energia calorică, generată de arderea combinaţiei
de aer cu injecţia de combustibil, în energie mecanică (de rotaţie). Pentru a
determina punerea în mişcare a vehiculului, mişcarea de rotaţie produsă de
motor este transmisă la roata motrică prin intermediul lanţului cinematic.
Acesta este un ansamblu de organe mecanice care, odată montate şi puse în
funcţiune corect, fac ca autovehiculul să înainteze, să meargă înapoi şi să-şi
schimbe direcţia de mers.
Elementele componente ale lanţului cinematic sunt:
 motorul;
 ambreiajul;
 cutia de viteze;
 arborele de transmisie (cardanul);
 puntea motrică (diferenţial şi transmisia principală).

Motorul este alcătuit din mecanismul motor şi alte instalaţii auxiliare.

Mecanismul motor (mecanismul bielă-manivelă) este cel care transformă
mişcarea rectilinie-alternativă (de dute-vino) a pistonului într-o mişcare de
rotaţie a vilbrochenului (arborelui cotit). Mecanismul motor este alcătuit
din organe (piese) fixe şi organe mobile.

5
 Organele fixe principale ale motoarelor cu ardere internă sunt
compuse din chiulasă, blocul cilindrilor, carterul şi braţele motorului.
Din grupa organelor mobile fac parte arborele cotit şi volanta, bielele
şi pistoanele cu bolţuri şi segmenţi.
Cilindreea unitară este volumul în care pistonul se deplasează între
punctul mort superior (PMS) şi punctul mort inferior (PMI).
Cilindreea totală este dată de produsul dintre cilindreea unitară şi
numărul cilindrilor motorului.
Volumul camerei de ardere (combustie) este volumul rămas deasupra
pistonului, atunci când acesta se află la PMI.
Raportul de compresie (volumetric) este raportul dintre volumul
cilindreei unitare adunat cu volumul camerei de ardere şi volumul camerei
de ardere.
Cursa pistonului este distanţa parcursă de piston între PMI şi PMS.
Alezajul este diametrul interior al cilindrului.
Volumul cilindrului este înălţimea cilindrului (cursa pistonului)
înmulţită cu suprafaţa acestuia (a cilindrului).
Instalaţiile auxiliare ale motorului sunt:
 mecanismul de distribuţie;
 instalaţia de alimentare;
 instalaţia de aprindere;
 instalaţia de răcire;
 instalaţia de ungere;
 sistemul de pornire;
 aparatura pentru controlul funcţionării.
Din categoria celorlalte sisteme componente ale automobilului fac
parte:
 grupul organelor de transmitere a momentului motor la roţile
motoare;
 sistemele de conducere;
 organele de susţinere;
 propulsia;
 instalaţiile auxiliare.

1.2. CARACTERISTICILE MOTORULUI

Curbele motorului permit o mai bună apreciere a posibilităţilor
motrice ale autovehiculului. Aceste curbe sunt:
1) cuplul motor;
2) puterea;
6
 3) consumul specific.
Cunoşterea acestor curbe facilitează:
 compararea vehiculelor între ele;
 alegerea unui vehicul adaptat folosinţei cerute;
 o mai bună exploatare.
CUPLUL MOTOR
Forţa care ia naştere din combustia gazelor şi se exercită asupra
pistonului determinând prin intermediul bielei rotirea vilbrochenului se
numeşte CUPLU.
Valoarea cuplului: C = 2F x R, este exprimată în Newton/metru (Nm)
sau în metru/kilogram (mkg).

La un motor “R” corespunde

cu jumătatea cursei.
La o cilindreie egală, un motor
cu cursa lungă (cursa > alezajul)
dezvoltă un cuplu mai mare decât un
motor pătrat (cursa = alezajul) dar se
roteşte mai încet.
PUTEREA MOTORULUI
Este întreaga cantitate de
energie mecanică furnizată primului
organ de transmisie.
Ea este redată în formula
următoare:

Puterea se exprimă:
- în waţi (W) şi kilowaţi (KW);
- în cai putere (CP), 1 CP=736 W (0,736 KW);
La puteri egale, vehiculul care are cuplul motor mai ridicat, va fi cel
mai agreabil în conducere, pentru că:
 manifestă un comportament mai bun în rampă;
 solicită mai puţin schimbări ale rapoartelor de viteză.
CONSUMUL SPECIFIC
Consumul specific este cantitatea de combustibil, exprimată în grame,
care va fi consumată pe kilowat şi pe ora de funcţionare.
Valorile cuplului, ale puterii motorului şi ale consumului specific sunt
stabilite în funcţie de regimul de turaţie al motorului.
7
 Obiectivul constructorilor este de a realiza motoare caracterizate prin
cel mai bun compromis între putere, consum de combustibil şi cilindree,
adică de a găsi un cuplu maxim la cea mai scăzută turaţie posibilă, precum
şi cu o plajă de utilizare cât mai largă cu putinţă.
Ţinând cont de necesităţile utilizatorilor (transporturi voluminoase
sau grele, traseu de câmpie sau montan, etc.), un acelaşi motor este, în
general, oferit în mai multe variante de putere în funcţie de care se poate
adopta o manieră de exploatare a autovehiculului în condiţii de optimizare
a consumului de carburanţi.

1.3. AMBREIAJUL
Se află intercalat între motor şi cutia de viteze şi serveşte la
decuplarea vremelnică şi cuplarea fără şocuri a celor două subansambluri
atât la pornirea de pe loc a autovehiculului cât şi la schimbarea rapoartelor
de viteză în timpul mersului, el mai îndeplinind şi funcţia de protejare, la
suprasolicitări, a celorlalte organe ale transmisiei.
● Roluri:
 transmite cuplul motor către cutia de viteze;
 relizează cuplarea progresivă a motorului cu transimisa;
 întrerupe fluxul de energie dinspre motor înspre cutia de viteze;
 amortizează vibraţiile torsionale ale motorului.
Discul de ambreiaj are nişte resorturi elicoidale şi nişte sisteme de
fricţiune pentru amortizarea neregularităţilor cuplului motor şi de atenuare
a eventualelor şocuri. Diafragma este un element elastic care permite să se
exercite mai eficient efortul de apăsare (comprimare) a ambreiajului.
Acţionarea ambreiajului impune un control foarte riguros al acestei
operaţiuni pe porţiunea de cursă a pedalei de ambreiaj ce corespunde
poziţiilor intermediare de patinare a discului de ambreiaj (din momentul în
care ambreiajul începe cuplarea până la ambreierea completă). Cele mai
mari şocuri se produc în special la plecarea de pe loc, adică atunci când
între placa de presiune şi volantă există cea mai mare diferenţă de viteză de
rotire.
O acţionare defectuasă a ambreiajului are loc şi atunci când şoferul
menţine nejustificat în timpul conducerii piciorul pe pedala de ambreiaj,
având drept consecinţă supraîncălzirea ansamblului precum şi uzura
prematură a rulmentului de presiune.

1.4. CUTIA DE VITEZE

Face parte din transmisia autovehiculului având rolurile:
8
  de a permite modificarea forţei de tracţiune în funcţie de variaţia
rezistenţelor la înaintare;
 de a multiplica momentul motor creat la arborele cotit;
 de a permite deplasarea automobilului cu viteze reduse;
 de a permite mersul înapoi al automobilului fără a inversa sensul de
rotaţie a motorului;
 de a realiza întreruperea îndelungată a legăturii dintre motor şi
restul transmisiei în cazul în care automobilul stă pe loc cu motorul în
funcţiune.
Multiplicarea momentului motor are loc ca urmare a diferenţelor
diametrelor pinioanelor din angrenajele cutiei de viteze, conform figurii
următoare:

Cutiile de viteze se clasifică după modul de schimbare a raportului de

transmisie şi după modul de schimbare a treptelor de viteze.
Principalele subansamble ale cutiei de viteze sunt:
 mecanismul reductor - serveşte la modificarea raportului de
transmitere, adică a momentului motor în funcţie de rezistenţa la înaintare;
 sistemul de acţionare - serveşte la selectarea treptelor de viteze,
cuplarea şi decuplarea acestora;

9
  dispozitivul de fixare - nu permite intrarea sau ieşirea din viteză
decât la intervenţia conducătorului auto;
 dispozitivul de zăvorâre - nu permite cuplarea a două sau mai
multe trepte deodată.
● Transmisia cu cuplare automată
 dispune de două ambreiaje în baia de ulei, care acţionează, prin
intermediul a doi arbori cotiţi de antrenare, treptele de viteză 1, 3, 5 şi
marşarierul (ambreiajul 1) sau treptele 2, 4 şi 6 (ambreiajul 2);
 la schimbarea unei viteze, treapta următoare este deja preselectată,
fără a fi însă cuplată. În 3 până la 4 sutimi de secundă, unul dintre
ambreiaje se decuplează, în timp ce celălalt se cuplează.

1.5. TRANSMISIA LONGITUDINALĂ

Are rolul de a transmite momentul motor de la cutia de viteze la
transmisia principală în cazul automobilelor organizate după soluţia clasică,
precum şi de la cutia de viteze la reductorul-distribuitor şi de la acesta la
punţile motrice, şi între punţi, în cazul automobilelor cu mai multe punţi
motrice.
Asigură transmiterea momentului motor între diferite ansambluri ale
transmisiei automobilului, a căror poziţie relativă este, în general, variabilă,
compensând acest incovenient.

1.6. DIFERENŢIALUL
Are următoarele roluri:
 distribuie momentul motor la roţile motrice;
 permite ca roţile motrice să ruleze cu turaţii diferite.
Cuprinde următoarele componente:
 pinion de atac;
 coroană;
 sateliţi;
 pinioane planetare;
 carcasă.

10
 1.7. TRANSMISIA PRINCIPALĂ
Transmisia principală (reductorul roţii) are rolul de a multiplica
momentul motor transmis la roţile motrice.

1.8. CITIREA UNUI PNEU. MARCAJE, SIMBOLURI, SEMNE

Marcajele de pe flancurile pneurilor indică toate caracteristicile şi
condiţiile de utilizare ale acestora. Sunt marcate, de asemenea, originea şi
data de fabricaţie.
De exemplu:
215/45R 16 84V
215 – reprezintă lăţimea totală a pneului, în milimetri, din flanc în
flanc (S);
45 – raportul H/S între înălţimea flancului şi lăţimea pneului în %;
R – indică structura radială (construcţia anvelopei). Majoritatea
covârşitoare a anvelopelor moderne de autoturisme sunt de construcţie
radială, adică pliurile carcasei sunt dispuse perpendicular pe direcţia de
rotaţie şi paralel cu razele cercului anvelopei. Unele pneuri de uz industrial,
unele anvelope pentru camioane şi vehicule tot-teren au o construcţie cu
pliuri încrucişate pentru o rezistenţă crescută la sarcină, şocuri şi înţepături.
Pneurile de uz normal au renunţat la această construcţie în favoarea celei
radiale datorită sporului semnificativ de performanţă la rularea cu viteze
ridicate.
16 – diametrul interior al pneului (în inch (tol) = 2.54 cm.);
84 – indicele de sarcină - sarcina maximă admisibilă pe un pneu la
viteza maximă (se identifică din tabele cu indici de sarcină);
V – indicele de viteză - reprezintă viteza maximă la care o anvelopă
poate transporta sarcina menţionată ca indice de sarcină;
11
 De pe anvelope se mai pot citi următoarele informaţii:
1. TUBELESS - anvelopă fără cameră de aer. Anvelopele moderne de
uz normal nu mai folosesc camere de aer pentru etanşeizare ci un strat de
cauciuc sintetic la interior care ia locul acesteia.
2. Marcă şi număr aprobare tip ECE.
3. Amplasarea indicatorului de uzură a benzii de rulare.
4. Caracteristici de iarnă M&S (Mud & Snow - Noroi & Zăpadă).
5. Simbol "fulg de zăpadă", desemnează o anvelopă testată şi
calificată pentru "Utilizare în condiţii servere de iarnă cu zăpadă
abundentă".
6. Data de fabricaţie (săptămâna, anul). Ultimele 4 cifre din numărul
DOT. Excepţie: anvelopele fabricate înainte de 1999-2000 au data de
fabricaţie marcată cu 3 cifre.
7. Simbol de conformitate al Departamentului de Transport SUA,
literele "DOT".
8. Cod producător D.O.T.
9. Ţara de fabricaţie.
10. Denumirea comercială. Numele comercial al profilului de
anvelopă. Exemple: SP SPORT MAXX, EXCELLENCE etc.
11. Detalii de construcţie de anvelopei . Marcaje de importanţă relativ
redusă deoarece nu sunt bazate pe teste reglementate complet.

2. CUNOAŞTEREA CARACTERISTICILOR
TEHNICE ŞI FUNCŢIONAREA DISPOZITIVELOR
DE SIGURANŢĂ PENTRU A CONTROLA
VEHICULUL, PENTRU A MINIMIZA UZURA ŞI
PENTRU A PREVENI DISFUNCŢIONALITĂŢILE
SPECIFICE
2.1. SISTEMUL DE FRÂNARE
Este un ansamblu de elemente materiale (subansambluri şi/sau piese)
care funcţionează interdependent, ca un întreg organizat, pentru a micşora
(mai întâi) şi a anula (în final), viteza de deplasare a unui corp (a unui
autovehicul).
● Este destinat:
 micşorării până la anularea progresivă a vitezei autovehiculului;

12
  imobilizării autovehiculului pe un drum orizontal, în rampă şi
pantă;
 stabilizării vitezei autovehiculului la coborârea unor pante lungi.
● Se compune din:
a) dispozitivul de frânare:
- principal (de serviciu);
- de siguranţă (de urgenţă);
- de staţionare (de mână);
- auxiliar (suplimentar).
b) dispozitivul de încetinire.
● Dispozitivul de frânare se compune din:
a) elementul de comandă (pe care apasă conducătorul auto);
b) mecanismul de frânare propriu-zis.
● Din punct de vedere constructiv al mecanismului de frânare a
roţilor se întâlnesc:
a) frâne cu tamburi şi saboţi;
b) frâne cu discuri şi plăcuţe.
● Privind modul de acţionare a mecanismului de frânare:
a) mecanic;
b) hidraulic;
c) oleo-pneumatică;
d) pneumatic;
e) electric;
f) cu servomecanism;
● După numărul circuitelor de frânare:
a) cu un circuit;
b) cu două sau mai multe circuite.
FRÂNARE PRIN INTERMEDIUL ÎNCETINITOARELOR
Încetinitoarele sunt nişte dispozitive complementare sistemului de
frânare care nu acţionează decât asupra roţilor motrice şi nu asupra
garniturilor de frână (ferodourilor) ci a transmisiei autovehiculelor
începând cu cardanul.
● Clasificarea încetinitoarelor:
A. După locul de amplasare:
 încetinitoarele primare înaintea cutiei de viteze;
 încetinitoarele secundare după cutia de viteze;
 încetinitoarele în linie între arborii cardanici (de transmisie);
 încetinitoarele offline lateral de cutia de viteze antrenate printr-un
joc de pinioane.
13
 B. După principiul de funcţionare:
 mecanice (asemănătoare cu dispozitivele de frânare dar mai mari şi
mai bine răcite);
 pneumatice (pe eşapament):
- cu obturarea evacuării gazelor;
- cu modificarea distribuţiei prin închiderea supapei de admisie;
 aerodinamice (panouri verticale escamotabile – la mare viteză;
 hidraulice (injectare de fluid în două sensuri inverse);
 electromagnetice (două câmpuri electromagnetice de sens invers).
ÎNCETINITORUL PE EŞAPAMENT
Montat în serie pe toate autovehiculele moderne, de mare capacitate,
acest dispozitiv este eficace îndeosebi, la viteza de deplasare mică dar
menţinându-se o turaţie a motorului ridicată şi cu o utilizare continuă.
La activarea robinetului de comandă a încetinitorului, alimentarea cu
carburant se taie şi colectorul de evacuare se închide printr-un volet (clapă).
Efectul de frânare se produce imediat, fără întârzieri.
Roţile motrice sunt, în acest caz, frânate prin compresia aerului în
cilindrii motorului care acţionează ca un compresor.
În timpul acţionării încetinitorului nu se admite debreierea
fiindcă există riscul de a se cala motorul.
Injecţia de combustibil se reia atunci când regimul motorului cade sub
1000 rotaţii/min. şi frânarea prin compresie se dezactivează.
ÎNCETINITORUL ELECTROMAGNETIC
Este mai eficace decât încetinitorul pe eşapament, mai ales la viteze
ridicate. El funcţionează în 4-6 trepte de intensitate (încetinire) comandate
(de preferinţă secvenţial) de către conducătorul auto.
Necesită precauţii în folosire atunci când autovehiculul circulă în gol
precum şi atunci când aderenţa este scăzută, situaţie în care apare riscul de
derapare urmată de blocajul roţilor.
Pentru punerea lui în funcţiune nu se solicită nici motorul şi nici
auxiliarele sale principale ci trebuie făcut doar apel la circuitul electric al
autovehiculului.
Montat între doi arbori de transmisie sau direct pe cutia de viteze
(focal) el se află, prin consecinţă, solidar în permanenţă cu roţile motrice.
Prin acţiunea sa se evită ambalarea motorului şi îi permite şoferului să
schimbe vitezele fără riscul de a nu putea să reangajeze alte rapoarte.
Efectul încetinirii este conservat în timpul acestei manevre, fiind eficace
atât la mers mai alert, cât şi la un regim redus la 400 rot/min.
● Principiul de funcţionare:
14
 - se bazează pe principiul creării unor curenţi într-o masă metalică
conducătoare de electricitate, plasaţi într-un câmp magnetic variabil.
Aceşti curenţi, care se rotesc în jurul unor linii de flux, se numesc
turbionari sau Foucault.
- în practică statorul generează un câmp magnetic fix a cărui variaţie,
văzută de rotor, este obţinută printr-o mişcare mecanică a arborelui de
antrenare a frânării.
● Reguli de exploatare:
 manevrare secvenţială (fără salturi peste diferite trepte de frânare);
 evitarea folosirii la oprire sau când drumul este acoperit cu gheaţă,
zăpadă sau polei;
 trecerea într-o treaptă superioară de frânare când drumul este în
aliniament (fără curbe);
 trecerea într-o treaptă inferioară de frânare pe parcursul abordării
virajelor.
La autocamioanele cap-tractor, construite pentru a fi exploatate ca
vehicule articulate, având un singur arbore cardanic, încetinitorul
electromagnetic se montează la ieşirea din cutia de viteze.
La autovehiculele de mare capacitate, autocamioane solo, construite
cu doi arbori de transmisie, încetinitorul electromagnetic se montează între
aceştia.
● Avantaje:
 securitate total independentă;
 efectul de frânare se produce instantaneu, fără întârzieri faţă de
momentul acţionării;
 fiind plasat între cutia de viteze şi roţile motrice, rămâne (nedebreiabil)
operaţional, cât este nevoie;
 evitând supraîncălzirea organelor de fricţiune, creşte mult longevitatea
garniturilor de frână;
 ţine frânele reci, gata să intre în acţiune, eficient, în cazuri urgente;
 reducând emanaţiile de căldură, în vecinătatea pneurilor, el protejează
anvelopele şi le creează posibilitatea de a fi reşapate;
 neavând piese de uzură, el este conceput pentru o îndelungată folosinţă
şi pentru realizarea de economii în exploatarea autovehiculului.
Rotorul este fixat pe arborele de transmisie iar statorul, constituit din
bobine electrice, este fixat pe şasiul autovehiculului.
Se recomandă ca după o folosinţă intensă, încetinitorul să nu se
oprească imediat pentru a-i da posibilitatea să se răcească.
● Cum se poate acţiona încetinitorul electromagnetic?
15
 - Comanda de mână: maneta de comandă este plasată pe tabloul de bord
ori sub volanul autovehiculului. Ea are 5 poziţii care permit, prin
intermediul cutiei cu contactori, să comande fiecare dintre cele 4 circuite
electrice ale încetinitorului în scopul adaptării eficacităţii acestuia la
nevoile utilizatorului.
- Comanda la picior (comanda automatică): principiul constă în
utilizarea presiunii dominante în conductele sistemului de frânare în spatele
robinetului de frână, fiind întâlnit mai ales, la vehiculele dotate cu cutie cu
3 sau 4 manocontacte. Tarate (reglate) la nişte valori foarte slabe dar
crescătoare, aceste manocontacte comută, progresiv, prin intermediul cutiei
cu contactoare, numărul de poziţii corespunzătoare încetinitorului.
ÎNCETINITORUL HIDRAULIC
Montat, ca şi cel electromagnetic, şi acest încetinitor acţionează
asupra arborelui de transmisie (cardanic) care, la rându-i, face ca respectiva
încetinire să-i fie promovată punţii motrice de la care să ajungă la roţile
motrice.
Principiul de funcţionare constă în punerea în mişcare a unui lichid
hidraulic între un rotor solidar cu arborele de transmisie şi un stator fixat în
centrul încetinitorului. Energia consumată pentru încetinirea deplasării
autovehiculului încălzeşte lichidul hidraulic care, prin intermediul unui
schimbător, este răcit de către lichidul din circuitul de răcire al motorului.
Utilizarea sa impune aceleaşi precauţii ca şi în cazul celui electromagnetic.
Practic, conducătorul, prin intermediul unei comenzi pneumatice,
acţionează un distribuitor care emite un flux de ulei în încetinitor. Fluidul
hidraulic este centrifugat, de către rotor şi încetinit de către stator. Căldura
care rezultă este disipată prin lichidul de răcire a motorului. Reglajul este
asigurat prin variaţia uleiului centrifugat.
● Avantaje:
 masă şi dimensiuni reduse (gabarit nederanjant);
 dacă sistemul de răcire permite, poate fi folosit fără întrerupere;
 nu înregistrează uzuri în funcţionare;
 este înzestrat cu un sistem antiblocaj;
 menţine o temperatură corespunzătoare a lichidului de răcire a
motorului în timpul unei coborâri prelungite.
● Incoveniente:
 etanşeitatea pretenţioasă (apa-uleiul);
 efectul de frânare se produce cu oarecare întârziere;
 inutilizabil în cazul unei pene de motor;
 pierderi de putere în gol;
16
 încetinire redusă la viteză mică.

2.2. SISTEMUL DE ANTIBLOCARE A ROŢILOR

Sistemul ABS (engleză anti-lock braking system sau germană
Antiblockiersystem) este un sistem pentru vehicule motorizate ce previne
blocarea roţilor în timpul frânării.
Prezintă două avantaje: permite şoferului să păstreze controlul
direcţiei în timpul frânării şi scurtează distanţa de frânare.
Un sistem ABS tipic e compus dintr-o unitate centrală electronică,
patru traductoare de viteză (unul pentru fiecare roată) şi două sau mai multe
valve hidraulice pe circuitul de frânare. Unitatea electronică monitorizează
constant viteza de rotaţie a fiecărei roţi. Când detectează că una din roţi se
roteşte mai încet decât celelalte (o condiţie ce o va aduce în starea de
blocare), mişcă valvele pentru a scădea presiunea în circuitul de frânare,
reducând forţa de frânare pe roata respectivă.
Pe suprafetele cu aderenţă redusă sau ude, majoritatea maşinilor
echipate cu ABS obţin distanţe de frânare mai bune (mai scurte) decât cele
fără ABS.
Blocarea uneia sau a mai multor roţi, poate avea drept consecinţă:
 creşterea spaţiului de frânare;
 deraparea autovehiculului – indiferent de roata care se blochează;
 pierderea maniabilităţii autovehiculului (controlului direcţiei) –
dacă se blochează roată de pe puntea faţă;
 pierderea stabilităţii autovehiculului - dacă se blochează roată de pe
puntea spate.

2.3. CONTROLUL ELECTRONIC AL STABILITĂŢII

Sistemul ESP (Electronic Stability Control - ESC; Electronic Stability
Programme - ESP) este unul din sistemele de siguranţă activă pentru
automobile. ESC este o tehnică computerizată de control şi reglare a
stabilităţii dinamice (în mers) a vehiculelor, care asigură îmbunătăţirea ei
prin detectarea şi minimizarea derapajelor şi patinajelor.
ESC-ul intervine atunci când detectează o pierdere a controlului
asupra autovehiculului acţionând sistemul de frânare astfel încât şoferul
recapătă controlul asupra autovehiculului.
ESC-ul intervine când detectează pierderea controlului asupra
direcţiei, de exemplu atunci când autovehiculul nu se îndreaptă acolo unde
şoferul comandă vehiculul prin direcţie.
17
 2.4. SISTEME PENTRU REGLAREA PATINĂRII LA
ACCELERARE
Sistemul ASR reglează forţa de tracţiune reducând momentul de
rotaţie al motorului în cazul în care, la demaraj, sau în deplasare cu viteză
redusă, roţile tind să patineze, astfel asigurând o aderenţă mai bună pe
drumurile acoperite de nisip, zăpadă, gheaţă.
Sistemul ASR este utilizat de regulă la motoarele cu cuplu motor
ridicat şi oferă un confort şi o siguranţă suplimentară, în special pe un
carosabil cu aderenţă diferită la roţi sau alunecos. Sistemul de control al
tracţiunii permite pornirea şi accelerarea armonioasă fără răsucirea în gol a
roţilor sau apariţia unui decalaj lateral, indiferent de viteză. Sistemul
funcţionează numai împreună cu acceleraţia controlată electronic şi
valorifică senzorii de turaţie a roţilor corespunzător sistemelor anti-blocare
(ABS). În cazul în care se constată o creştere bruscă a turaţiei la nivelul
unei roţi motoare (alunecare), sistemul acţionează asupra managementului
motorului, reduce puterea propulsorului şi evită apariţia acestui efect.
Sistemul de control al tracţiunii asigură tracţiunea şi stabilitatea de rulare
pe parcursul etapei de accelerare la orice viteză şi susţine în acest mod
siguranţa activă. În mod suplimentar permite reducerea gradului de uzură a
anvelopelor. Activarea sistemului de control al tracţiunii este indicată prin
intermediul unui led care luminează intermitent la nivelul instrumentului de
bord, inclusiv sistemul de blocare electronică a diferenţialului (EDS) şi face
parte din sistemul electronic de control al traiectoriei (ESP). Dezactivarea
sistemului de control al tracţiunii este posibilă prin intermediul
comutatorului ESP – OFF.

2.5. TEMPOMATUL
Este un sistem destinat menţinerii unei viteze constante. Odată atinsă
viteza dorită, cu ajutorul unei manete sau a unui buton, se poate stabiliza
viteza la acea valoare.
Există mai multe variante ale acestui sistem. Unele nu funcţionează
decât pentru anumite trepte de viteză, altele însă pot fi cuplate încă din
treapta I până într-a cincea.
Unele sisteme permit accelerarea peste viteza stabilită (spre exemplu
într-o depăşire) după care se poate lua piciorul de pe acceleraţie şi viteza
revine la valoarea selectată. La apariţia unui obstacol sau când se doreşte
încetinirea, sistemul este decuplat imediat ce sunt acţionate frâna sau
ambreiajul.
18
 Acest sistem controlează viteza de deplasare a autovehiculului într-un
mod asemănător conducătorului auto, actionând asupra acceleraţiei.
Acţionarea se face electronic prin intermediul unei unităţi centrale de
comandă (UEC) şi a mai multor senzori: senzori de viteză, sensori pentru
poziţia pedalei de acceleraţie, senzori pentru determinarea poziţiei
pedalelor de ambreiaj şi de frână şi controlul de pe volan.
● Avantaje:
 în cazul drumurilor lungi, pe autostradă, sistemul este ideal pentru
relaxarea şoferului, care nu mai este nevoit să stea cu piciorul drept
încordat, ore în şir;
 economia de combustibil, deoarece ordinatorul menţine o viteză
constantă, fără accelerări inutile, astfel, consumul scade.
● Dezavantaje:
 relaxarea şoferului: îndepărtarea picioarelor de pedalier şi relaxarea
produsă de monotonie duce la scăderea vitezei de reacţie în cazul apariţiei
unui pericol iminent;
Sistemul necesită o atenţie sporită în momentul dezactivării sale,
conducătorul auto fiind obligat ca în prealabil să preia controlul acceleraţiei
din pedală pentru a evita şocurile în lanţul cinematic.

2.6. SISTEMUL DE AJUTOR LA PORNIREA ÎN RAMPĂ

Sistemul de asistenţă la pornirea din rampă (Hill Holder, sau HHC –
Hill Hold Control) te opreşte din alunecarea spre spate atunci când porneşti
din rampă. Sistemul funcţionează prin menţinerea presiunii asupra frânelor
pentru încă 2 secunde, adică destul timp pentru ca să-ţi poţi muta piciorul
de pe pedala de frână pe cea de acceleraţie. De asemenea, este util pentru
pornirea şi oprirea pe suprafeţe îngheţate sau cu polei.
Hill Hold Control permite o pornire uşoară în urcuş, fără riscul de
mişcare înapoi sau de folosire a frânei de mână. Acesta este activat automat
atunci când panta are un unghi mai mare de 5%, când mergem înainte sau
ne deplasăm cu spatele.
Când conducătorul auto ia piciorul de pe pedala frânii, după oprirea în
rampă, HHC menţine presiunea în sistemul de frânare pentru 1 sau 2
secunde. În acest interval, putem porni cu uşurinţă fără a ne deplasa înapoi.

2.7. ADAPTIVE CRUISE CONTROL – ACC

Autopilotul adaptiv (Adaptive cruise control – ACC) este un sistem
de autopilot utilizat la vehiculele moderne. Sistemul utilizează fie un radar,
fie un laser pentru a permite vehiculului să încetinească atunci când se
19
apropie de alt vehicul şi să accelereze apoi la viteza presetată când
condiţiile de trafic o permit.
Senzorii radarului, montaţi în faţa autovehiculului (în masca
motorului sau pe parbriz), scanează carosabilul în faţă. Când autovehiculul
se apropie de un alt autovehicul mai lent, ACC reduce automat puterea
motorului şi activează sistemul de frânare, ţinând autovehiculul la distanţa
predefinită de vehiculul din faţă. Această distanţă este setată la număr de
secunde, nu la metri, aşa că timpul de reacţie este disponibil în funcţie de
viteză. Când spaţiul din faţă devine liber, ACC măreşte viteza de deplasare
până la cea presetată. Pot fi programate diferite viteze. Acţionarea
acceleraţiei sau a frânei dezactivează sistemul.
În curbe, unele variante de ACC utilizează informaţiile oferite de
Dynamic Stability Control şi sistemele de navigare pentru a ajusta viteza de
deplasare şi a determina încetinirea dacă în zonă sunt alte vehicule.
ACC este disponibil pentru viteze între 30 şi 180 km/h. În funcţie de
model, această funcţie este controlată printr-o manetă de comandă sau un
buton de comandă multifuncţional aflate la bordul autovehiculului.

3. CAPACITATEA DE OPTIMIZARE A
CONSUMULUI DE CARBURANT
3.1. ZONAREA CADRANULUI TUROMETRULUI
Un sprijin în optimizarea consumului de carburant îl constituie
cunoaşterea de către conducătorul auto a relaţiei dintre caracteristicile
tehnice ale motorului şi zonarea cadranului turometrului de bord:
 zona verde → plaja de utilizare normală şi economică a motorului;
 zona portocalie → plaja de utilizare cu titlu excepţional (cerut de
situaţiile neprevăzute de conducătorul auto);
 zona albastră → plaja de utilizare eficientă a încetinitorului pe
eşapament;
 zona roşie → plaja de utilizare interzisă (turaţie a motorului la care
nu trebuie să se ajungă).

20
 Regimul optim de turaţie a motorului:
 motorul trebuie să funcţionaze în zona verde a turometrului pentru
a obţine consumul cel mai mic, în condiţiile conservării celui mai bun
randament pe care îl poate realiza;
 se recomandă ca turarea motorului, pentru schimbarea de la o
treaptă inferioară la una superioară, să se facă până la limita maximă a
zonei verzi;
 se recomandă ca turarea motorului, pentru schimbarea de la o
treaptă superioară la o treaptă inferioară, să se facă până la limita minimă a
zonei verzi;
 în coborâre, se va folosi frânarea cu încetinitorul pe eşapament, în
plaja albastră a turometrului.
Alte sisteme şi dispozitive pentru optimizarea consumului de
carburant:
 sistemul de monitorizare a presiunii în pneuri (TPMS);
 transmisie manuală cu şase trepte;
 reglarea automată a nivelului autovehiculului (reglarea suspensiei
spate).

21
 3.2. CONDUCEREA ECOLOGICĂ
Este ansamblul măsurilor comportamentale, de control sau verificare
a vehiculului, prin care se realizează economie de energie (carburant) şi
protejarea mediului.
Sistemul GNC (gaze naturale comprimate) folosit de unele motoare
cu ardere internă, nu contribuie la încălzirea globală provocată de gazele de
seră pentru că sursele gazului metan (materiile organice intrate în
putrefacţie) consumă dioxidul de carbon din atmosferă şi reduce cu 25%
noxele emanate de motoarele în discuţie în comparaţie cu benzina.
Convertorul catalitic poziţionat lângă motor elimină aproximativ 95%
din emisiile de particule nocive.
Aditivul AdBlue este folosit la vehiculele comerciale dotate cu
motoare Diesel Euro 4 şi Euro 5 (inclusiv la autobuze, autocare,
microbuze) ce utilizează tehnologia SCR (Selective Catalitic Reduction)
pentru tratarea emisiilor, tehnologie concepută în vederea conformării la
condiţiile impuse de către actualele directive europene pentru reducerea
emisiilor de noxe.
AdBlue este o soluţie de uree (32,5%) şi apă de înaltă puritate
(demineralizată), incoloră. AdBlue este dozat în gazele fierbinţi de
evacuare printr-un aşa numit convertor catalitic, oxizii de azot (NOx)
formaţi în urma arderii combustibilului fiind transformaţi în azot, care este
o componentă naturală a aerului, şi în vapori de apă.
Consumul de AdBlue reprezintă echivalentul a 3-4% din consumul de
combustibil în cazul motoarelor Euro 4 şi echivalentul a 5-7% în cazul
motoarelor Euro 5. Concepţia conform căreia AdBlue este un aditiv pentru
combustibil este greşită. AdBlue este alimentat dintr-un rezervor separat
de rezervorul de combustibil şi este pulverizat în gazele de evacuare.
Aşadar niciodată nu se va amesteca sau adăuga în combustibil. Pentru a
minimiza riscul de amestec, gura de umplere a rezervorului de AdBlue
montat pe autovehicul este mai îngustă decât gura de umplere a
rezervorului de carburant.
AdBlue nu este clasificat ca substantă periculoasă, având o toxicitate
redusă. Nu este inflamabil sau exploziv. Întrucât AdBlue este un produs
coroziv pentru oţel, fier, nichel şi materiale neferoase, este recomandat a se
depozita în recipiente corespunzătoare.

22
 4. CAPACITATEA DE A ASIGURA ÎNCĂRCAREA
UNUI VEHICUL RESPECTÂND REGULILE DE
SIGURANŢĂ ŞI UTILIZARE CORECTĂ A
VEHICULULUI
4.1. FORŢELE CARE ACŢIONEAZĂ ASUPRA VEHICULULUI
ÎN MIŞCARE
Forţa dezvoltată de motor trebuie să fie cel puţin egală cu forţa de rezistenţă, care se
compune din:

 forţa de inerţie (Fi) – este cea care trebuie învinsă pentru a aduce
vehiculul din starea de staţionare până la viteza sa de croazieră;
conducătorul auto trebuie să anticipeze fiecare situaţie şi să utilizeze de o
manieră optimă energia cinetică acumulată anterior de autovehicul (la
abordarea rampelor în mod dinamic, la oprire concomitent cu utilizarea
frânei, etc.);
 forţa aerodinamică (Fa) – depinde de suprafaţa opusă deplasării
vehiculului, coeficientul aerodinamic al vehiculului (prelată neîntinsă
corespunzător) şi de pătratul vitezei (devine importantă de la viteze de 80
km/h în sus la autocamioane);
 forţa de rulare (Fr) – compusă din suma împotrivirilor manifestate
de piesele în frecare, înlănţuite de la ieşirea din motor până la punctul de
contact al fiecărei roţi cu carosabilul; este direct proporţională cu viteza de
deplasare şi este influenţată de presiunea în pneuri;

23
  forţa gravitaţională (G) – este cu atât mai importantă cu cât rampa
va fi mai mare şi cu cât vehiculul va fi mai încărcat; pentru reducerea
efectelor acesteia se impune alegerea judicioasă a traseului atunci când se
întocmeşte planul de transport; în coborâre, forţa de gravitaţie se adaugă la
forţa motorului.

4.2. CENTRUL DE GREUTATE

Poziţia centrului de greutate variază în funcţie de încărcătură. Cu cât
este plasat mai sus, cu atât riscul de a provoca o răsturnare este mai mare în
viraje. Ideal este ca după încărcarea vehiculului, centru de greutate să nu-şi
modifice poziţia faţă de situaţia când vehiculul este gol.
Dacă centrul de greutate este mobil (carne suspendată, lichide, etc.),
el provoacă un efect de balans (pendulare):
- lateral în viraje şi/sau la întoarcere;
- longitudinal la demaraj şi/sau la frânare.

4.3. FORŢA CENTRIFUGĂ

Este forţa care tinde să antreneze vehiculul către exteriorul curbei
atunci când forţa centrifugă învinge aderenţa sau să-l răstoarne.
Forţa centrifugă:
 este direct proporţională cu masa totală maxim autorizată a
vehiculului (mtma) şi cu pătratul vitezei de rulare (v);
 este invers proporţională cu raza de virare (Rvir).
mtma x v 2
Fc 
Rvir
La viteze de 70 km/h, forţa centrifugă este de două ori mai importantă
decât la 50 km/h.

24
 Ft

4.4. SUPRAÎNCĂRCAREA Fc
Generează disfuncţionalităţi şi corespunde depăşirii greutăţii maxim
admise:
 fie a vehiculului în ansamblul său,
 fie a uneia sau mai multor osii.
Supraîncărcarea (suprasarcina) poate fi constatată printr-o cântărire pe
Raza
o basculă în uzină sau printr-una mobilă în timpul unui control pe drumul
virajului
public.

4.5. MIJLOACE DE MANIPULARE

- manipulare manuală ← norme de securitate a muncii;
- manipulare mecanizată – haion ridicător.

4.6. NOŢIUNI PRIVIND ARIMAREA

Arimarea reprezintă aranjarea şi fixarea unei încărcături pentru
menţinerea unui centraj favorabil stabilităţii.
Calitatea arimării mărfurilor pe (într-un) vehicul depinde de:
 poziţia mărfurilor;
 tipul suporturilor încărcăturilor folosite;
 mijloacele de calare a roţilor (împănare a roţilor);

25
  frecvenţa controalelor încărcăturii, adică de verificarea mijloacelor
de arimare.
Toate aceste acţiuni contribuie la garantarea bunei stări a mărfii şi a
asigurării securităţii:
 conducătorului auto;
 manevranţilor;
 dar în egală măsură şi a celorlalţi participanţi la traficul rutier.
Sub pedeapsa amenzii, Codul rutier în vigoare în toate statele din
U.E. obligă conducătorul auto, responsabil al încărcăturii, să vegheze la
buna repartizare şi la judicioasa arimare ale mărfurilor.
Cea mai mare parte a mărfurilor transportate necesită o arimare care
să fie adaptată ambalajului, naturii, greutăţii, formei şi fragilităţii
produselor, suportul încărcăturii şi tipului de caroserie.
Mijloace de arimare, dispozitive de întindere:
 utilizarea lanţurilor este limitată la anumite tipuri de mărfuri
(trunchiuri de copaci şi maşini de manutanţă);
 cablurile au aceleaşi utilizări ca şi lanţurile, dar sunt mai sensibile
decât acestea, la temperaturi foarte scăzute;
 chingile sunt frecvent folosite, ele sunt întărite de un întinzător care
permite o bună repartiţie a tensiunii (întinderii).
Riscuri legate de o proastă arimare, principalele consecinţe
Absenţa sau proasta arimare poate fi un factor de incident şi/sau de
accident în timpul transportului (pe traseu) şi mai ales la descărcarea
vehiculului. Principalele consecinţe ale unei proaste arimări sunt:
 deteriorarea mărfurilor;
 deteriorarea vehiculului;
 răsturnarea vehiculului;
 rănirea mai mult sau mai puţin gravă a conducătorului şi/sau a altor
utilizatori ai drumului public;
 reclamaţii din partea clienţilor;
 cheltuieli cu reparaţia vehiculului;
Accidentele cele mai frecvente sunt datorate:
 deteriorării chingilor în timpul transportului;
 absenţei calelor (penelor pentru fixarea roţilor);
 absenţei cornierelor de protecţie între încărcătură şi lanţuri sau
cabluri, producând uzura lor prematură.
O conducere brutală contribuie la accentuarea acestor riscuri.
Caracteristicile tehnice ale vehiculelor şi a echipamentului de arimare
folosite trebuie să corespundă standardelor europene în vigoare.
26
 Metode de asigurare a încărcăturii:
 prinderea;
 blocarea;
 legarea directă;
 legarea pe la partea superioară;
 combinaţii ale metodelor de mai sus.
Ce este foarte important de reţinut:
 toate aceste metode se combină cu frecarea;
 toate aceste motode de asigurare trebuie folosite ţinând cont de
condiţiile climaterice (temperatură, umiditate) care se întâlnesc pe
parcursul efectuării transportului.
Blocarea încărcăturii - blocarea sau bracarea înseamnă că
încărcătura este arimată astfel încât să nu exite posibilitatea de alunecare a
încărcăturii ducând la loviri ale structurii mijlocului de transport.
Încărcătura poate fi arimată direct sau indirect prin diferite mijloace
de umplere poziţionate între elementele fixe de blocare din interiorul
mijlocului de transport astfel prevenindu-se orice mişcare în plan orizontal
a încărcăturii.
Tipuri de materiale folosite ca şi umplutură:
 paleţi folosiţi la transportul mărfii;
 bare de blocare;
 scânduri montate transversal şi în diagonală.
Legarea este un procedeu de restrângere folosind chingi, lanţuri sau
frânghii care se folosesc pentru a menţine încărcătura la un loc sau de a ţine
încărcătura în contact cu platforma de încărcare sau cu orice dispozitiv de
blocare. Legarea trebuie astfel poziţionată încât să fie în contact numai cu
marfa şi să fie asigurată prin prinderea de punctele de siguranţă. Ea nu
trebuie să se îndoaie peste obiecte flexibile, margini laterale etc.
Legarea pe la partea superioară este o metodă de securizare unde
legarea este poziţionată la partea de sus a mărfii pentru a preveni ca o parte
a mărfii să se răstoarne sau să alunece. Acest tip de legare presupune o
arimare prin frecare, bazânduse pe aderenţa între suprafaţa de contact a
coletului arimat şi suprafaţa caroseriei. Unghiul faţă de direcţia
încărcăturii este măsurat în direcţie transversală şi este recomandat să
fie cât mai apropiat de 90 de grade.

27
 Legarea pe lăţime (prinderea pe laterală) va susţine forţele de
tracţiune care apar din cauza punctelor de prindere ale legării şi care
acţionează asupra altor obiecte, pentru a prevenii ca marfa să se mişte pe
direcţie longitudinală. Legarea pe lăţime trebuie combinată cu blocarea la
bază; legarea pe lăţime furnizează numai strângeri pe părţile laterale, adică
în ambele direcţii.

Legarea elastică se poate folosi pentru a preveni răsturnarea şi/sau

alunecarea înainte şi înapoi. Legarea elastică în combinaţie cu blocarea la
bază în partea din faţă şi din spate este o metodă de strângere consistând
dintr-o chingă legată peste colţul încărcăturii şi două prinse în diagonală a
cărei rol este de a preveni răsturnarea şi alunecarea încărcăturii. Legarea
elastică poate fi folosită şi singură, adică fără blocare, printr-un dispozitiv
montat peste marginea învelişului încărcăturii şi prins în diagonală pe
fiecare parte a încărcăturii. Unghiul faţă de direcţia încărcăturii este
măsurat în direcţie longitudinală şi este recomandat să nu fie mai mare
de 45 grade.

28
 Legarea de jur împrejur este o metodă de legare folosită în combinaţie
cu alte metode de securizare; este o metodă de prindere a unui număr de
pachete împreună.
Legarea orizontală de jur împrejur este folosită pentru prinderea unui
număr de pachete împreună într-o parte a încărcăturii şi astfel se va reduce
riscul de răsturnare (răsucire) a mărfii. Legarea verticală de jur împrejur
este folosită pentru a prinde un număr de părţi ale mărfii pentru a stabiliza
o anumită parte a încărcăturii şi astfel crescând presiunea verticală între
straturi; astfel riscul de alunecări în interiorul mărfii va scădea.
Ca metodă de legare de jur îmrejur se pot folosi şi benzile de metal
sau din plastic.
Dacă încărcătura (ambalajul încărcăturii) este prevăzută cu ochiuri de
prindere compatibile cu forţa de strângere a legăturii, este posibilă legarea
directă între aceste ochiuri de legare şi punctele de legare ale vehiculului.
Echipamentul de legare - alegerea a celei mai bune metode de
securizare a încărcăturii unui vehicul depinde de tipul şi compoziţia
încărcăturii care se va transporta.
Tipuri de echipamente de securizare:
 legarea cu chingi este mai des folosită pentru legarea pe la partea
superioară, dar poate fi folosită şi pentru legarea directă (în special când
partea cea mai lată a legăturii se foloseşte);
 când se transportă mărfuri care prezintă margini ascuţite sau
mărfuri grele precum utilajele grele, oţel, betoane, tehnică militară etc., se
foloseşte legarea cu lanţuri;
 legarea cu cabluri metalice este potrivită la mărfuri prinse cu o
plasă de sârmă care este folosită la transportul betoanelor, la anumite tipuri
de încărcături de cherestea, de exemplu ca buştenii rotunzi stivuiţi
longitudinali.
Se vor folosi numai echipamentele de legare marcate şi etichetate.

29
 Încuierea se poate folosi la containere ISO (containere maritime de 40
sau 20 de picioare, 1 picior=0,33 metri) sau la structuri metalice acoperite
cu prelată.
Combinaţia a două sau mai multe metode de strângere este cea mai
uzuală, practică şi cea mai puţin costisitoare metodă de securizare a
încărcăturii pe timpul efectuării unui transport.
● Echipamente de suport:
 materiale de fricţiune (frecare) - materialul de bază şi
separatoarele fabricate din material cu rugozitate (frecare) mare pot fi
folosite pentru a creşte frecarea dintre podeaua de încărcare şi încărcătură şi
de asemenea între diferite straturi ale mărfii. Sunt mai multe tipuri de
material care au o rugozitate mare de exemplu: covoare de cauciuc şi
coli de hârtie (coli de alunecare) acoperite cu material de fricţiune.
Preşurile trebuie să aibe o rugozitate mare, o rezitenţă şi o grosime
comensurabilă cu încărcătura (greutate, suprafaţă). De asemenea preşurile
trebuie să aibă proprietăţi corespunzătoare (rugozitate, rezistenţă, grosime,
granulaţie) şi să corepundă condiţiilor de mediu care se vor întâlni pe
parcursul transportului;
 planşetele (scândurile) de separare -scândurile de separare aşa
numitele planşete (plăci) mergătoare sunt folosite pentru a stabiliza
diferitele straturi ale încărcăturii; ele sunt de obicei plăci de placaj de o
grosime de 20 mm. Aceste plăci sunt puse între diferite straturi ale unei
încărcături, sunt folosite în particular când rândurile puse vertical sunt
aşezate în mai multe straturi;
 plăci de lemn de echilibrare (stabilizare) - tipurile de încărcături
care au multe rânduri şi straturi ca de exemplu plăcile de cherestea
trebuiesc stabilizare prin legături transversale;
 shrink film şi stretch film - acestea sunt nişte materiale speciale
de ambalare asemănătoare scotchului transparente; materialul este mult mai
subţire şi mai lat;
 benzi de ambalare din oţel sau material plastic - benzile de
ambalare de oţel sau de plastic sunt folosite pentru a lega materiale grele şi
rigide ca fierul sau oţelul de palet. Aceste benzi necesită o tensiune de
strângere specială şi din momentul strângerii ele nu mai pot fi strânse încă
o dată. Ele se prind cu ajutorul unor capse metalice speciale care pot fi
folosite numai o singură dată şi necesită dispozitive speciale de strângere şi
prindere a capselor. De asemenea paleţii şi marfa trebuie prinsă de corpul
vehiculului prin blocare sau strângere;

30
  bare de colţ - barele suport de colţ sunt făcute pentru a avea o
structură rigidă (rigiditate contra îndoirii) şi profilul unghiular să fie cel al
unui unghi drept (unghi de 90 grade). Ele sunt folosite la distribuirea
forţelor care apar de la legarea pe la partea suprioară către părţi ale
încărcăturii şi pot fi făcute din lemn, aluminiu sau materiale similare care
prezintă o rezistenţă suficientă;
 materiale de protecţie pentru chingi - aceste materiale se aplică
pe chingi sau între chingi şi încărcătură când există pericolul ca, chingile să
se uzeze mai ales din cauza frecării de colţurile mărfii; ele se pot fabrica
din diferite materiale ca de exemplu poliester şi poliuretan;
 protecţii de colţ pentru a peveni distrugerea încărcăturii şi a
echipamentului de legare - preotecţiile de colţ sunt fabricate din lemn,
material plastic, aliaje de metal uşor sau din alte materiale potrivite şi sunt
folosite la distribuirea forţei de legare pentru a preveni ca legăturile să nu
fie tăiate de încărcături şi pentru a acoperii legările de capăt;
 separatoare de protecţie - în cazul în care marginile ascuţite pot
distruge marfa, se folosesc ca materiale de protecţie între aceste margini şi
încărcătură diferite materiale de protecţie;
 piuliţe cu vârfuri - piuliţele cu vârfuri sunt folosite pentru a ţine
împreună diferite straturi ale unui rând de marfă. Aceste piuliţe sunt
disponibile în diferite dimensiuni; ele pot fi folosite numai în cazul
materialelor moi deoarece ele trebuie să pătrudă în întregime în aceste
materiale.
ATENŢIE: aceste piuliţe nu se folosesc niciodată in cazul
transporturilor de materiale periculoase.

În cazul încărcăturilor standardizate sau semi –standartizate (din

punct de vedere al formelor geometrice ale mărfii încărcate):
 role, butoaie sau încărcături cilindrice - pot fi stivuite vertical
sau orizontal;

31
  role de hârtie – de exemplu: role de hârtie aşezate pe două rânduri
şi două straturi, un strat incomplet la partea superioară, depozitate pe
platformă dreaptă cu obloane;
 cutiile - trebuiesc încărcate astfel încât să se prevină mişcarea în
orice direcţie; când este posibil ele trebuiesc să se autoblocheze între ele şi
să fie încărcate pe acelaşi rând şi la aceeaşi înălţime;
 saci şi pungi - sacii de obicei nu au o formă rigidă şi de aceea ei
trebuiesc sa aibe diferite tipuri de suporturi pentru a nu se răsturna, aluneca
în timpul transportului;
 baloţi şi saci mari - securizarea baloţilor este similară cu cea a
sacilor, diferenţa este că materialul care se transportă în aceşti baloţi (deşeu
de hârtie, fân, haine, etc.), nu poate fi aranjat cum trebuie în aceşti baloţi.
De aceea este posibilitatea ca o parte din aceste mărfuri să iasă din aceşti
baloţi; de aceea trebuie ca după securizarea mărfii aceasta să fie acoperită
cu un material;
 EURO-paleţi - paleţii cei mai des folosiţi la transport sunt EURO
PALEŢI (conform standard ISO 445-1984); aceştia în general sunt fabricaţi
din lemn şi au dimensiunile standard 800x1200x150 mm;
 paleţi cu roţi - paleţii cu role sunt de obicei folosiţi la transportul
de mâncare;
 coli plane de metal - cînd coli de diferite dimensiuni sunt
transportate, cele mai mici, normal, sunt puse la partea superioară şi în faţa
vehiculului contra parapetulul (oblonului) din faţă astfel blocându-se şi nu
pot aluneca în faţă;
 secţiuni lungi - secţiunile se transportă în general pe lungimea
camionului şi pot pune probleme particulare de genul că pot sparge uşor
oblonul din faţă şi cabina şoferului dacă este permis încărcăturii să se
mişte. Este foarte important ca acest gen de încărcături să se considere ca
un tot unitar, securizarea încărcăturii să se facă odată pentru toată marfa şi
nu trebuie tratată fiecare parte a încărcăturii independent. De asemenea
dacă marfa depăşeşte cu mult lungimea vehicolului (la partea din spate)
apare pericolul de răsucire a mărfii, distribuţia greutăţii nu se face corect.
De aceea astfel de încărcături se strâng prin legare folosind de preferinţă
lanţuri sau legarea cu plase metalice speciale;
 grinzi - grinzile sau profilele trebuiesc uzual aranjate pe nişte
suporţi (paturi) speciali şi securizate prin legarea de jur împrejur
asemănător cu o plasă;
 bobine - există două tipuri de bobine:

32
 1.- care au gaura din interiorul bobinei situată orizontal în timpul
transportului;
2.- care au gaura din interiorul bobinei situată vertical în timpul
transportului;
- o bobină poate fi tratată singular sau mai multe bobine legate
împreună în care găurile sunt în linie ca şi cum ar forma o unitate cindrică;
 colaci de sârmă, bare - colacii de sârmă, barele se transportă de
preferinţă legate împreună şi se aranjează de-a latul platformei; sulurile se
aranjează astfel încât printre marfă şi obloanele din faţă şi din spate să
existe un spaţiu gol de aproximativ 10 cm. Sulurile din partea din faţă şi din
spate se aranjează astfel încât să ţină contră faţă de oblonul faţă şi spate;
restul de suluri de la bază se aranjează paralel cu sulurile de la partea din
faţă şi spate; găurile dintre rânduri nu trebuie să fie mai mari decât jumate
din diametrul unui sul. Plăci de oprire măsurând aproximativ 50x50 mm
sunt puse peste şi dedesubtul sulurilor din primul strat sau stratul inferior
astfel încât acestea să rămână pe poziţii când deasupra lor sunt încărcate
alte suluri care formează stratul superior;
 unităţi mari şi elemente turnate - grupurile (unităţile) mari şi
elementele turnate se securizează prin folosirea legării cu lanţuri şi a
blocării folosind dispozitive adecvate;
 încărcături care atârnă - încărcăturile care atârnă (de exemplu
carcase de carne sau haine pe umeraş) trebuiesc să fie asigurate cum trebuie
pentru a se evita ca acestea să se balanseze sau să facă mişcări necontrolate
în interiorul camionului; dacă acest lucru totuşi se întâmplă centrul de
greutate al încărcăturii şi al vehiculului se schimbă ca şi poziţie şi astfel
apar schimbări în dinamica conducerii care pot să conducă chiar la
răsturnarea camionului. În astfel de cazuri vaehiculele care transportă carne
trebuiesc a fi echipate cu şine şi cârlige care alunecă în faţă şi în spate;
 tranportul lichidelor în cisterne sau tancuri - în cazul
transporturilor lichidelor sau a altor produse care se comportă ca şi
lichidele (de exemplu grâu sau făină) se pot produce aceleaşi mişcări ca şi
în cazul transportului de încărcături care atârnă. În cazul cisternelor dacă
sunt umplute numai parţial se pot întâmpla aceleaşi lucruri, de aceea în
cazul transporturilor de lichide trebuiesc să se ia măsuri care să împiedice
acest gen de lucruri.
● Cerinţe pentru diferite încărcări specifice:
 Când depozităm diferitele colete care formează încărcătura pe un
vehicul de transport marfă, centrul de greutate al încărcăturii trebuie să fie
cât mai jos posibil pentru a ajunge la cea mai bună stabilitate posibilă.
33
  Marfa care are un ambalaj mai puţin rezistent de obicei este şi
uşoară ca şi greutate, din aceste motive marfa fragilă la transportat în
general se aşează în straturile superioare fără a se crea probleme la
distribuţia greutăţii mărfii.
 Spaţiile goale care rezultă din aşezarea diferitelor mărfuri de
diferite dimensiuni trebuiesc umplute cu material de umplutură care să
poată furniza o stabilitate şi un suport suficient al încărcăturii.
 Pe paleţi se pot depozita mărfuri de mai multe dimensiuni şi forme,
paletii pot fi mai usor de mânuit din punct de vedere mecanic şi se reduce
efortul necesar la mânuire şi la transport dar în acest caz paleţii trebuiesc
asiguraţi foarte bine.
 Transportul de scânduri este efectuat uzual în pachete standard
conform ISO 4472 şi a altor standarde care au legătură cu acesta. Aceste
pachete sunt în general prinse cu chingi sau legate la capete şi înainte de
încărcare benzile de legare trebuiesc verificate pentru a nu prezenta
distrugeri; dacă acestea prezintă distrugeri trebuiesc luate măsuri în plus de
asigurare astfel încât să avem o asigurare adecvată a încărcăturii.
 În cazul transportului de buşteni se foloseşte pricipiul distribuţiei
încărcăturii şi de asemenea de ori câte ori este posibil este aşezată
perpendicular pe oblonul din faţă sau restricţii similare. Folosirea de lanţuri
sau plase de legare şi toate legările folosite ca şi sisteme de asigurare
trebuie să prezinte sisteme de strângere gen clichet; încărcătura şi legările
trebuiesc verificate când se trece de la circulaţia pe un drum forestier la
circulaţia pe şosea şi de asemenea ele trebuiesc reverificate regulat pe
parcursul călătoriei.
 În cazul depozitării longitudinale fiecare buştean (buşteni) trebuie
prins între cel puţin doi stâlpi care trebuie să aibă suficientă putere de
susţinere sau să prezinte la partea superioară lanţuri de prindere pentru a
preveni împrăştierea acestora; fiecare buştean care este mai mic decât
distanţa dintre doi stâlpi trebuie aşezat în centrul încărcăturii; buştenii
trebuiesc aşezaţi alternativ cap-coadă astfel încât să nu apară pericolul de
balans al mărfii; când buşteanul este prins (aşezat) între doi stâlpi,
buşteanul poate să depăşească cu maxim 300 mm stâlpul de la partea din
spate. Buştenii aşezaţi în margine la partea superioară nu trebuie să
depăşească înălţimea stâlpilor de susţinere, buştenii din partea de sus
aşezaţi la mijloc trebuie să fie situaţi la o înălţime mai mare decât cei din
părţile laterale astfel încât ei să poată fi tensionaţi cum trebuie prin operaţia
de legare.

34
  Containerele ISO şi încărcăturile transportabile similare cu puncte
de ancorare pentru lacăte de prindere prin răsucire sau mecanisme similare
de închidere este preferabil a fi transportate pe platforme de încărcare care
prezintă sisteme de închidere.
 Containerele acoperite cu prelată fără dispozitive de prindere nu au
colţare turnate, de aceea se folosesc inele de prindere sau flanşe de
legătură; metodele de asigurare pentru asigurarea acestui tip de container
sunt variabile în funcţie de tipul de container transportat dar metodele de
prindere folosite trebuiesc să asigure complet marfa.
 Containerele deschise când se încarcă pe un vehicul trebuiesc să fie
asigurate adecvat împotriva deplasărilor care pot apărea când vehiculul se
deplasează; braţele de ridicare trebuiesc aranjate în poziţiile special
desemnate pentru transport şi lanţurile de prindere trebuiesc depozitate
înainte de mişcarea vehiculului. Acest tip de containere se pot transporta pe
vehicule care au lanţuri sau plase adecvate de prindere.
 Marfa vrac poate fi descrisă ca aceea marfă care nu se încadrează la
nici o formă de împachetare, de exemplu nisip, balast, utilaje; pentru a se
putea încărca uşor această marfă de obicei se transportă în vehicule
neacoperite; în acestă categorie întră şi containerele deschise.
Compartimentul de încărcare trebuie menţinut în bune condiţii pentru a
minimiza riscul de scurgere a mărfii, o atenţie deosebită trebuie acordată la
marginile compartimentului de încărcare unde pot apărea deformaţii sau
distrugeri la scurgeri sau pierderi din marfă.
 Panouri transportate pe o platformă dreaptă cu suporţi de forma
literei A - pe aceşti suporţi se transportă panori de sticlă, ciment sau lemn;
suporţii trebuiesc asiguraţi pe timpul transportului.
 În cazul transportului echipamentelor şi utilajelor folosite în
construcţii, la construcţia şi reparaţia de drumuri este recomandat ca
fabricanţii de astfel de echipamente să indice punctele de prindere ale
acestora sau să furnizeze scheme de prindere pentru fiecare din aceste
echipamente.

35
 5. CAPACITATEA DE A ASIGURA SIGURANŢA ŞI
CONFORTUL PASAGERILOR
5.1. PREVEDERI PRIVIND TRANSPORTUL RUTIER DE
PERSOANE
La efectuarea transportului rutier judeţean, interjudeţean sau
internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate se interzice
transportul mai multor persoane decât numărul de locuri pe scaune înscris
în certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
Serviciile regulate de transport de persoane se execută pe baza de
legitimaţii de călătorie individuale, care sunt documente cu regim special,
respectiv bilete, abonamente şi legitimaţii speciale.
Operatorul de transport afişează traseul serviciului, staţiile de
autobuz, orarul, tarifele şi condiţiile de transport astfel încât să garanteze că
aceste informaţii sunt disponibile tuturor utilizatorilor.
Transportul rutier contra cost de persoane se efectuează de către
operatorii de transport rutier numai cu autobuze la bordul cărora se află, pe
toată durata transportului, o copie conformă a licenţei comunitare, precum
şi licenţa de traseu sau documentul de transport corespunzător serviciilor
ocazionale, după caz.
În cazul transportului rutier interjudeţean contra cost de persoane prin
servicii regulate, licenţa de traseu se eliberează pentru fiecare cursă, iar în
cazul transportul rutier judeţean contra cost de persoane prin servicii
regulate licenţa de traseu se eliberează pentru fiecare traseu.
Pentru a putea efectua transport public de persoane
prin servicii regulate în trafic national, microbuzele şi
autobuzele sunt clasificate pe categorii de confort: I,II,III,IV -
categoria a I a reprezintă categoria de confort maxim.
În functie de gradul de confort şi siguranţă,
autovehiculele destinate transportului public de persoane
cu mai mult de 8+1 locuri pe scaune, se clasifică pe stele
astfel: * ,** , *** , **** - clasa de confort maxim este **** .
Însemnele privind clasificarea autocarului se expun la
loc vizibil în exterior dreapta.
Autocarele de scurtă distanţă, care efectuează
transport internaţional, sunt autocare destinate
transportului public de persoane pe o distanţă maximă de
1000 km pe sens.

36
 Transportul public de persoane prin servicii ocazionale
în trafic internaţional poate fi efectuat cu autobuze
clasificate categoria a II- a pe distanţa de cel mult 1500 km
pe sens.
Transportul cu autobuze clasificate categoria a III-a
poate fi efectuat pâna la maximum 1000 km pe sens.
Termenul maxim de preluare a persoanelor din autovehiculele rămase
imobilizate este următorul:
 pe traseu în judeţ – 3 ore;
 pe traseu în afara judeţului – 5 ore;
 pe traseu în trafic internaţional – 16 ore.
Prevederile privind accesul la ocupaţia de operator de transport rutier
de persoane nu se aplică întreprinderilor angajate exclusiv în urmatoarele
tipuri de transport rutier naţional:
 transporturi în interes personal efectuate de către persoane fizice,
cu vehicule rutiere deţinute de acestea, indiferent de capacitate;
 transporturi efectuate cu autovehicule construite şi echipate pentru
transportul a cel mult 9 persoane, inclusiv conducătorul auto, şi destinate
acestui scop.

5.2. OBLIGAŢII ALE OPERATORULUI DE TRANSPORT

RUTIER DE PERSOANE
În cazul efectuării transportului rutier de persoane, operatorii de
transport rutier au următoarele obligaţii:
 să asigure gratuit readucerea persoanelor transportate la punctul de
plecare, în cazul în care călătoria nu se poate realiza până la destinaţie din
vina operatorului de transport rutier;
 să asigure preluarea persoanelor transportate din vehiculele rămase
imobilizate pe traseu, în termen de maxim 3 ore în judeţ, 5 ore în ţară şi în
termen de maxim 16 ore în cazul transporturilor în trafic internaţional;
 să asigure vânzarea biletelor la capetele traseului şi în vehicul,
inclusiv cu anticipaţie;
 să anunţe anticipat cursele care nu pot fi executate din cauză de
forţă majoră sau din alte cauze la capetele traseului şi, în limita
posibilităţilor, pe traseu;
 să încheie contracte de acces în autogară, în conformitate cu
graficele de circulaţie anexă la licenţa de traseu;

37
  să comunice la Autoritatea Rutieră Română-A.R.R., în fiecare zi de
vineri, situaţia persoanelor cu facilităţi la transportul rutier potrivit legii,
transportate în săptămâna precedentă, în formatul solicitat de aceasta;
 să efectueze cursa / traseul o perioadă de minim 30 de zile de la
data depunerii la Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. sau la Direcţia
Generală Reglementări în Transporturi a cererii de renunţare la licenţa de
traseu / autorizaţia de transport internaţional respectivă, după caz;
 să efectueze traseul sau cursa pe o perioadă de 30 de zile, în cazul
transporturilor interjudeţene, de la data primirii de la Autoritatea Rutieră
Română-A.R.R. a înştiinţării privind retragerea licenţei de traseu;
 să asigure bilete de călătorie în cel puţin două limbi – limba
română şi o limbă de circulaţie internaţională, în cazul efectuării
transportului rutier internaţional contra cost de persoane;
 să respecte prevederile prevăzute în autorizaţia de transport şi să
asigure criteriile de continuitate, regularitate şi capacitate necesare
efectuării transportului de persoane prin servicii regulate pe traseul
internaţional respectiv;
 să efectueze transportul rutier naţional contra cost de persoane prin
servicii regulate numai cu autobuze dotate cu aparat de marcat electronic
fiscal şi cititor de carduri cu posibilitatea de transmitere on-line a datelor,
conform reglementărilor în vigoare;
 să afişeze traseul serviciului, staţiile, orarul, tarifele şi condiţiile de
transport astfel încât să garanteze că aceste informaţii sunt disponibile
tuturor utilizatorilor;
 să asigure desfăşurarea serviciului la nivelul de calitate,
continuitate, regularitate şi capacitate conform autorizaţiei de transport
internaţional / licenţei de traseu, în cazul efectuării transportului rutier
contra cost de persoane prin servicii regulate;
 să asigure informarea persoanelor transportate cu privire la
obligativitatea portului centurii de siguranţă pe timpul deplasării
vehiculelor, în unul din următoarele moduri:
a) de către conducătorul auto;
b) de către conducătorul grupului sau de către o persoană desemnată
în calitate de conducător al grupului;
c) prin mijloace audiovizuale;
d) prin afişarea în loc vizibil la fiecare scaun a unor semne şi / sau
pictograme.
5.3. OBLIGAŢII ALE CONDUCĂTORILOR AUTO

38
  să emită bilete/legitimaţii de călătorie corespunzătoare tarifelor
aferente distanţei parcurse de persoanele transportate;
 să permită urcarea în autovehicul numai a persoanelor posesoare de
bilete/legitimaţii de călătorie sau a celor care beneficiază de facilităţi la
transportul rutier, potrivit legii;
 să nu oprească pentru urcarea/coborârea altor persoane decât a
celor care aparţin categoriei pentru care este autorizat/licenţiat serviciul
respectiv, în cazul efectuării transportului rutier contra cost de persoane
prin servicii regulate speciale;
 să transporte persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune
înscris în certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor
clasificate, în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de
clasificare;
 să oprească în toate staţiile prevăzute în graficul de circulaţie
aferent licenţei de traseu, fără a opri, pentru urcarea sau coborârea
persoanelor transportate, în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de
circulaţie;
 să informeze persoanele transportate cu privire la obligativitatea
portului centurii de siguranţă pe timpul deplasării vehiculelor;
 să transporte doar persoanele nominalizate în documentul de
control;
 să cunoască şi să respecte măsurile ce trebuie luate după un
accident sau incident în ceea ce priveşte asigurarea vehiculului, protecţia
personală şi a celorlalţi participanţi la trafic, protecţia mediului, protecţia
bunurilor;
 să preia mărfuri sau colete doar în limita spaţiilor disponibile, în
cazul efectuării transportului rutier de persoane;
 să asigure urcarea şi coborârea bagajelor în/din portbagajul
vehiculului. Bagajele se manipulează numai de către conducătorul auto.
 să nu plece în cursă cu un vehicul care are tahograful sau
limitatorul de viteză defect, nesigilat ori fără suficiente foi de înregistrare
pentru efectuarea întregului parcurs al transportului;
 să nu permită intervenţia persoanelor neautorizate asupra aparatelor
tahograf şi a limitatoarelor de viteză;
 să parcheze vehiculele rutiere deţinute de operatorul de transport
rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu numai în locurile
special amenajate indicate de către acesta/aceasta;
 să efectueze transport rutier de mărfuri ori de persoane pe
drumurile publice acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei, numai dacă
39
autovehiculele sunt dotate cu anvelope de iarnă pe roţile axei/axelor de
tracţiune ori au montate pe aceste roţi lanţuri sau alte echipamente
antiderapante omologate, şi să nu efectueze transport rutier de mărfuri ori
de persoane pe drumurile publice care nu sunt acoperite cu zăpadă, gheaţă
sau polei cu vehicule care au montate pe roţi lanţuri ori alte echipamente
antiderapante omologate;
 în cazul efectuării transportului rutier de persoane contra cost,
conducătorii auto au şi următoarele obligaţii, după caz:
● să utilizeze pe timpul executării transportului rutier placa de traseu
cu nominalizarea operatorului de transport rutier, a traseului şi a tipului de
transport;
● să asigure afişarea în interiorul vehiculului a tarifului de transport
pe bază de legitimaţie de călătorie, conform distanţelor corespunzătoare
staţiilor prevăzute în graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu;
● să nu utilizeze staţiile publice în cazul efectuării transportului
interjudeţean de persoane prin servicii regulate speciale;
 să transporte doar persoanele angajate ale întreprinderii de
transport în cont propriu, nominalizate în documentul de transport, în cazul
efectuării transportului rutier în cont propriu;
 să asigure existenţa la bordul vehiculului a documentelor puse la
dispoziţia lor de întreprinderea de transport rutier în cont propriu sau
operatorul de transport rutier.

6. CUNOAŞTEREA MEDIULUI SOCIAL AL

TRANSPORTULUI RUTIER ŞI A REGULILOR CARE
ÎL GUVERNEAZĂ
6.1. TERMENI ŞI EXPRESII SPECIFICE ACTIVITĂŢII DE
TRANSPORT RUTIER
● transport rutier - orice deplasare efectuată, în tot sau în parte, pe
drumurile deschise utilizării publice de către un vehicul, gol sau încărcat,
folosit pentru transportul călătorilor sau al mărfurilor;
● vehicul - un autovehicul, un tractor, o remorcă, o semiremorcă sau o
combinaţie de aceste vehicule;
● autovehicul - orice vehicul prevăzut cu un sistem mecanic de
autopropulsie care circulă pe un drum public, altul decât cel care se

40
deplasează în permanenţă pe şine, şi care este utilizat în mod normal pentru
transportul de călători sau de mărfuri;
● tractor - orice vehicul prevăzut cu un sistem mecanic de
autopropulsie care circulă pe un drum public, altul decât cel care se
deplasează în permanenţă pe şine, şi care este proiectat în mod special
pentru a trage, împinge sau acţiona remorci, semiremorci, utilaje sau
maşini;
● remorcă - orice vehicul proiectat pentru a fi cuplat la un autovehicul
sau la un tractor;
● semiremorcă - o remorcă fără osia din faţă, cuplată astfel încât o
parte substanţială din greutatea sa şi din cea a încărcăturii sale să fie
suportată de tractor sau de autovehicul;
● conducător auto - persoana care conduce vehiculul, chiar şi pentru o
scurtă perioadă de timp, sau care se află la bordul unui vehicul în cadrul
serviciului său pentru a-l putea conduce, în cazul în care este necesar;
● pauză - orice perioadă în care conducătorul auto nu are dreptul să
conducă sau să efectueze alte munci şi care trebuie să-i permită numai să se
odihnească;
● repaus - orice perioadă neîntreruptă pe parcursul căreia
conducătorul auto poate dispune liber de timpul său;
● perioadă de repaus zilnic - partea unei zile în timpul căreia
conducătorul auto poate dispune liber de timpul său şi care poate fi o
„perioadă de repaus zilnic normală” sau o „perioadă de repaus zilnic
redusă”;
● perioadă de repaus zilnic normală - orice perioadă de repaus de cel
puţin unsprezece ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic
normală poate fi luată în două tranşe, din care prima trebuie să fie o
perioadă neîntreruptă de cel puţin trei ore şi a doua, o perioadă neîntreruptă
de cel puţin nouă ore;
● perioadă de repaus zilnic redusă - orice perioadă de repaus de cel
puţin nouă ore, dar mai puţin de unsprezece ore;
● perioadă de repaus săptămânal - o perioadă săptămânală în timpul
căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său şi care poate fi
o „perioadă de repaus săptămânal normală” sau o „perioadă de repaus
săptămânal redusă”;
● perioadă de repaus săptămânal normală - orice perioadă de repaus
de cel puţin patruzeci şi cinci de ore;

41
 ● perioadă de repaus săptămânal redusă- orice perioadă de repaus de
mai puţin de patruzeci şi cinci de ore, care poate fi redusă la minimum
douăzeci şi patru de ore consecutive;
● săptămână - perioada cuprinsă între ora 00,00 a zilei de luni şi ora
24,00 a zilei de duminică;
● durată zilnică de conducere - durata totală de conducere acumulată
între sfârşitul unei perioade de repaus zilnic şi începutul următoarei
perioade de repaus zilnic sau între o perioadă de repaus zilnic şi o perioadă
de repaus săptămânal;
● durată de conducere săptămânală - durata de conducere totală,
acumulată în timpul unei săptămâni;
● conducere în echipaj - situaţia în care, pe parcursul unei perioade de
conducere cuprinsă între două perioade de repaus zilnice consecutive sau
între o perioadă de repaus zilnic şi o perioadă de repaus săptămânal, se află
cel puţin doi conducători auto la bordul vehiculului pentru a asigura
conducerea. Pe parcursul primei ore de conducere în echipaj, prezenţa unui
sau mai multor alţi conducători auto este facultativă, dar ea este obligatorie
pentru restul perioadei.
● perioadă de conducere - durata de conducere cumulată între
momentul în care conducătorul auto se aşează la volan după o perioadă de
repaus sau o pauză şi momentul în care începe o perioadă de repaus sau o
pauză. Perioada de conducere poate fi continuă sau fragmentată.
● tahograf - echipamentul care se instalează la bordul vehiculelor
rutiere, având ca scop indicarea, înregistrarea şi stocarea, în mod automat
sau semiautomat, a datelor privind deplasarea acestor vehicule şi a
anumitor perioade de lucru ale conducătorilor auto care le conduc.
Înregistrează datele privind:
▪ distanţa parcursă de vehicul;
▪ viteza de deplasare;
▪ durata de conducere;
▪ pauzele şi perioadele zilnice de odihnă;
▪ timpii disponibili;
▪ alţi timpi de muncă.
● tahograf digital – tip de tahograf care înglobează cabluri, senzori,
un dispozitiv electronic de informare a şoferului, unul sau două cititoare de
cartele tahografice, o imprimantă integrată sau separată, instrumente de
afişaj şi care permite descărcarea datelor din memorie, afişarea sau
imprimarea informaţiilor stocate la cerere, introducerea denumirilor
localităţilor unde începe şi se termină perioada zilnică de lucru;
42
 ● cartelă (tahografică) – cartelă cu memorie destinată a fi utilizată la
un aparat de control digital; aceste cartele permit identificarea de către
aparatul de control a deţinătorului cartelei (sau a grupului căruia îi aparţine
deţinătorul), precum şi descărcarea şi stocarea datelor.
O cartelă poate fi de mai multe tipuri:
1. cartela agentului economic autorizat (fundal predominant roşu)–
cartela eliberată unui producător de aparate de control, unui fabricant de
autovehicule sau unui agent economic autorizat. Această cartelă identifică
deţinătorul şi permite încercarea şi etalonarea aparatului de control şi/sau
descărcarea datelor din aparat;
2. cartela conducătorului auto (fundal predominant alb)– cartela
eliberată unui anumit conducător auto. Această cartelă identifică
conducătorul auto şi permite stocarea datelor privind activitatea acestuia;
3. cartela de control (fundal predominant albastru) - cartela eliberată
organismului de control abilitat prin legislaţia în vigoare. Această cartelă
identifică organismul de control şi, eventual, persoana care efectuează
controlul şi permite accesul la datele stocate în memoria aparatului sau a
cartelelor conducătorilor auto pentru citirea, imprimarea şi/sau descărcarea
datelor;
4. cartela întreprinderii (fundal predominant galben) – cartela eliberată
proprietarului sau deţinătorului autovehiculului echipat cu un aparat de
control. Această cartelă identifică întreprinderea şi permite afişarea,
descărcarea şi imprimarea datelor stocate în aparatul de control blocat de
întreprindere;
● lucrător mobil – orice angajat al unei întreprinderi, inclusiv
cursanţii şi stagiarii, care face parte din personalul implicat în operaţiuni de
transport rutier, cu excepţia conducătorilor auto;
● timp de muncă al lucrătorului mobil – perioada, cuprinsă între
începutul şi sfârşitul lucrului, în care lucrătorul mobil este la locul său de
muncă şi îşi exercită funcţiile şi atribuţiile şi perioada în care acesta este la
dispoziţia angajatorului, neputând dispune liber de timpul său, fiind obligat
să rămână la locul de muncă;
● perioadă de disponibilizare – orice perioadă, care nu este nici
pauză, nici perioadă de odihnă, în cursul căreia lucrătorul mobil nu este
nevoit să rămână la locul său de muncă, dar trebuie să fie disponibil pentru
a răspunde oricăror eventuale solicitări de a relua lucrul. Aceste perioade de
disponibilitate includ perioadele în care lucrătorul mobil însoţeşte vehiculul
în timpul transportului cu feribotul sau cu trenul, precum şi perioadele de
aşteptare în punctele de trecere a frontierei şi cele impuse de restricţiile de
43
circulaţie. Perioadele de disponibilitate şi durata lor preconizată trebuie să
fie cunoscute dinainte de către lucrătorul mobil, fie înainte de plecarea în
cursă, fie înainte de începerea perioadei în cauză;
● loc de muncă al lucrătorului mobil – locul de la sediul întreprinderii
sau de la sediile secundare ale acesteia, unde lucrătorul mobil îşi
îndeplineşte atribuţiile, sau vehiculul pe care îl utilizează lucrătorul mobil
în exercitarea atribuţiilor sale precum şi orice alt loc unde lucrătorul mobil
desfăşoară activităţi legate de activitatea de transport.

6.2. TAHOGRAFELE ŞI LIMITATOARELE DE VITEZĂ

Începând de la 1 ianuarie 2006 toate autovehiculele destinate
transportului rutier de marfă cu masă totală maximă autorizată mai mare de
3,5 tone, autovehiculele de transport rutier de mărfuri periculoase cu mase
totale maxime autorizate mai mari de 3,5 tone, precum şi autovehiculele
utilizate la transportul rutier de persoane având capacitatea de peste 9
locuri, trebuie să aibă montate aparate tahograf la bordul autovehiculului,
iar autovehiculele din categoria M3 (microbuzele şi autocarele) cu mase
totale autorizate mai mari de 10 tone în trafic interjudeţean, precum şi
autovehiculele din categoria N3 (TIR-urile de diferite capacităţi) cu mase
totale autorizate mai mari de 15 tone trebuie să dispună de limitator de
viteză (montat pe autovehicul fie din fabricaţie, fie ulterior). Limitele de
viteză admise sunt reglementate de legislaţia UE, respectiv 100 km/h
pentru M3, 90 km/h pentru N3. Atât tahografele, cât şi limitatoarele de
viteză trebuie omologate de Biroul Român de Metrologie Legală.

Tahograf electronic Tahograf electronic Limitator de viteză

cu afişaj digital

6.3. EXCEPŢII DE LA PREVEDERILE LEGISLAŢIEI ÎN

DOMENIU
Prevederile prezentate în acest capitol nu se aplică transporturilor
efectuate cu:

44
 a) vehicule utilizate pentru transportul de călători prin servicii
regulate, traseul liniei nedepăşind 50 km;
b) vehicule a căror viteză maximă autorizată nu depăşeşte 40 km/h;
c) vehicule utilizate de serviciile forţelor armate, de serviciile
protecţiei civile, de pompieri şi forţele responsabile cu menţinerea ordinii
publice sau închiriate de acestea fără conducător auto, atunci când
transportul intră în atribuţiile proprii ale acestor servicii şi se efectuează sub
controlul acestora;
d) vehicule, inclusiv cele utilizate pentru transportul necomercial de
ajutor umanitar, utilizate în situaţii de urgenţă sau în operaţiuni de salvare;
e) vehicule specializate folosite în misiuni medicale;
f) vehicule specializate pentru depanări care acţionează pe o rază de
100 km de la baza de staţionare;
g) vehicule de încercări rutiere pentru îmbunătăţire tehnologică,
reparaţii sau întreţinere, precum şi vehicule noi sau transformate care nu au
fost încă puse în circulaţie;
h) vehicule sau un ansamblu de vehicule cu o masă maximă autorizată
care să nu depăşească 7,5 tone utilizate pentru transporturi de mărfuri în
scopuri necomerciale;
i) vehicule comerciale, care au caracter istoric, în conformitate cu
legislaţia statului membru în care sunt conduse, şi care sunt utilizate pentru
transportul de călători sau de mărfuri în scopuri necomerciale.

6.4. TIMPUL DE CONDUCERE AL CONDUCĂTORILOR

AUTO
● durata maximă de conducere continuă: 4 ore si 30 minute;
● durata de conducere zilnică este de 9 ore; această durată poate fi
prelungită, de două ori pe săptămână la 10 ore;

45
 ●

● durata de conducere săptămânală nu poate depăşi 56 ore;

● în două săptămâni consecutive, perioada totală de conducere,
cumulată, nu poate depăşi 90 ore;
● perioada de conducere în echipaj:

6.5. PAUZE ŞI PERIOADE DE ODIHNĂ ALE

CONDUCĂTORILOR AUTO
● după 4 ore şi 30 de minute de conducere, conducătorul auto trebuie
să facă o pauză de cel puţin 45 minute. Această pauză poate fi înlocuită cu
o pauză neîntreruptă de minim 15 minute, urmată de o altă pauză de cel
puţin 30 minute luată la maxim 4 ore şi 30 minute de conducere.
Conducătorul auto se poate abate de la aceste reguli pentru a asigura
securitatea persoanelor sau încărcăturii sale, cu condiţia de a nu periclita
siguranţa rutieră. Acesta trebuie să menţioneze genul şi motivul derogării
pe foaia de înregistre-diagrama tahograf sau registrul de serviciu, cel târziu
la punctul de staţionare;
● după cel mult 6 perioade de conducere zilnică, conducătorul auto
trebuie să-şi ia obligatoriu o perioadă de odihnă săptămânală:

46
 ● perioada de odihnă zilnică este de 11 ore. O perioadă de odihnă
zilnică poate fi prelungită pentru a deveni o perioadă de odihnă
săptămânală redusă (24 ore);
● perioada de odihnă zilnică redusă are cel puţin 9 ore, dar mai puţin
de 11ore; un conducător auto poate lua maxim trei perioade de odihnă
zilnică redusă între două perioade de odihnă săptămânale;
● un conducător auto care face parte dintr-un echipaj pe un vehicul
trebuie să aibă luată o perioadă de odihnă zilnică de cel puţin 9 ore în 30 de
ore care urmează unei periode de odihnă zilnică sau săptămânală;
● perioada de odihnă zilnică se poate lua în două intervale separate cu
respectarea următoarelor condiţii:
- primul interval trebuie să fie de minim 3 ore neîntrerupte;
- al doilea interval trebuie să fie de minim 9 ore neîntrerupte.
● în cazul în care conducătorul auto însoţeşte vehiculul transportat cu
trenul sau feribotul şi el ia o perioadă de odihnă zilnică normală, aceasta
poate fi întreruptă de maxim două ori prin alte activităţi a căror durată să nu
depăşească 1 oră;
● în fiecare săptămână conducătorul auto trebuie să se odihnească
minim 45 ore consecutive. Perioada de odihnă săptămânală începe cel
târziu după cel mult 6 perioade de 24 ore calculate după perioada de odihnă
săptămânală precedentă;

47
 ● în cursul a două săptămâni consecutive un conducător auto trebuie
să se odihnească cel puţin două perioade de odihnă săptămânală normală,
sau o perioadă de odihnă săptămânală normală şi o perioadă de odihnă
săptămânală redusă de cel puţin 24 ore. Reducerea este compensată într-o
perioadă de odihnă echivalentă luată în bloc înainte de sfârşitul celei de a
treia săptămâni care urmează săptămânii respective;
● perioada de odihnă săptămânală de 45 ore poate fi redusă la 24 ore.
Perioada de odihnă zilnică şi/sau perioda de odihnă săptămânală, pot fi
petrecute în vehicul cu condiţiile ca acesta să fie echipat cu cabină de
dormit şi să fie în staţionare;
● o perioadă de odihnă săptămânală poate fi suprapusă pe două
săptămâni, dar ea va fi contabilizată în una din cele două săptămâni, dar nu
în amândouă;
● orice perioadă de odihnă luată ca o compensaţie pentru reducerea
perioadelor săptămânale de odihnă trebuie ataşată la o altă perioadă de
odihnă de cel puţin 9 ore şi trebuie acordată, la cererea persoanei în cauză,
la locul de garare a vehiculului sau de domiciliu al conducătorului auto;
● perioada zilnică de odihnă poate fi petrecută în vehicul numai în
cazul în care acesta este echipat cu cabină de dormit şi când este oprit.

6.6. OBLIGAŢIILE OPERATORILOR DE TRANSPORT

RUTIER
Operatorii de transport rutier au următoarele obligaţii:
a) să monteze, prin agenţi economici autorizaţi, tahografe cu aprobare
de model la vehiculele pentru care acestea sunt obligatorii;
b) să nu permită plecarea în cursă a vehiculelor care au tahograful
defect, nesigilat sau fără suficiente foi de înregistrare pentru efectuarea
întregului parcurs al transportului;
c) să informeze conducătorii auto şi lucrătorii mobili cu privire la
reglementările naţionale relevante, regulamentele interne ale întreprinderii
şi prevederile relevante ale contractelor colective de muncă;
d) să verifice pe foile de înregistrare sau pe cartelele conducătorilor
auto utilizate modul în care aceştia respectă prevederile legale privind
perioadele de conducere, de odihnă şi de repaus şi să ia măsurile necesare
pentru a împiedica repetarea unor nereguli în acest sens;
e) să angajeze transporturile şi să întocmească programul de executare
a transporturilor, astfel încât conducătorul auto şi lucrătorii mobili să poată
respecta prevederile legale privind timpul de lucru, de odihnă şi repaus;.

48
 f) să ţină evidenţa foilor de înregistrare pentru fiecare conducător auto
distinct, în ordine cronologică, pentru o perioadă de 2 ani.
g) să ţină evidenţa timpului de lucru al lucrătorilor mobili, să păstreze
aceste înregistrări pentru o perioadă de 2 ani şi să elibereze lucrătorilor
mobili, la cerere, copii ale înregistrărilor cu privire la timpul de lucru.

6.7. OBLIGAŢIILE CONDUCĂTORILOR AUTO

Conducătorii auto au următoarele obligaţii:
a) să nu plece în cursă cu tahograful defect, nesigilat, fără suficiente
foi de înregistrare pentru efectuarea întregului transport sau fără cartelă,
după caz;
b) să respecte perioadele de conducere, de odihnă şi de repaus
stabilite prin lege;
c) să utilizeze corect tahografele, cartelele şi foile de înregistrare,
completând pe foile de înregistrare menţiunile necesare: numele şi
prenumele, data şi locul când începe şi se termină folosirea foii
(diagramei), numărul de înmatriculare ale vehiculului(lelor) condus(e),
kilometrajele vehiculului(lelor) la începutul şi la sfârşitul cursei, ora
schimbării vehiculului (dacă este cazul);
d) să nu utilizeze foi de înregistrare sau cartele falsificate ori
deteriorate;
e) să prezinte la cererea organelor de control abilitate, pe parcurs sau
la punctele de trecere a frontierei, foile de înregistrare sau cartelele utilizate
pentru ziua în curs şi pentru cel puţin ultimele 28 de zile.

49
 Popescu Ion
Bucureşti
Oradea
01.04. 06
02.04. 06
B-01-
ABC

351.322
350.652
670

6.8. TAHOGRAFE DIGITALE

În România tahografele digitale sunt obligatorii de la data aderării la
Uniunea Europeană, adică 1ianuarie 2007.
Există patru tipuri de carduri. Cardurile au culori diferite şi sunt
clasificate în funcţie de utilizatori: card conducător auto, card de companie,
card autoritate control şi card service.

50
 Această clasificare rezultă din drepturile şi obligaţiile fiecărei
categorii de utilizatori. Aceste drepturi definite de diferitele tipuri de
carduri, definesc şi modurile de operare ale tahografului:
 operaţional – cu card conducător auto introdus;
 companie – cu card de companie introdus;
 control – cu card autoritate control introdus;
 calibrare – cu card de service introdus.
Cardul conducătorului auto care se află la volan se va introduce
întotdeauna în orificiul 1 al aparatului. Dacă se lucrează în echipaj atunci se
va introduce card conducător auto şi în orificiul 2. Cardul se introduce
întotdeauna cu chip-ul în sus.
Primul pas este introducerea cardului în tahograf. După citirea
cardului şi prezentarea numelui conducătorului auto pe afişaj, tahograful vă
va “întreba” dacă doriţi sa efectuaţi introduceri manuale de activităţi. Dacă
nu avem activităţi de introdus, alegem opţiunea NO şi confirmăm.
Următoarea “întrebare” a tahografului va fi locul de plecare – ţara – şi
vom alege iniţialale ţării în care ne începem activitatea (ex. pentru
transportatorii interni vom alege întotdeauna RO). După ce am răspuns la
aceste “întrebări” putem porni în cursă.
Tahograful va înregistra toate activităţile pe care conducătorul auto le
va desfăşura.
La terminarea activităţii de conducere, dorim să scoatem cardul. Va
trebui să introducem locaţia de sosire – ţara – după care tahograful va
permite scoaterea cardului.
În cazul în care avem conducere în echipaj, cardul trebuie schimbat
ori de câte ori conducătorii auto se schimbă la volan.
La tahografele digitale informaţia ne va fi prezentată sub forma unor
tipăriri. Tipăririle, şase la număr, sunt mult mai simplu de citit şi interpretat
faţă de diagrama tahograf. Fiecărui element de pe diagramă îi corespunde o
linie sau o parte dintr-un raport. Ex. numele conducătorului auto care este
completat pe diagrama va apare trecut pe raport împreună cu seria cardului

51
acestuia. Activităţile zilnice vor apare cronologic iar la sfârşit va fi un
sumar zilnic foarte uşor de citit.

Tipurile de rapoarte care pot fi imprímate de tahografele digitale sunt

cele cuprinse în tabelul următor:

52
 Dacă un eveniment are loc în timpul efectuării unei curse,
conducătorul auto va imprima câte un raport la începutul şi respectiv
sfârşitul fiecărei zile, pe care îşi va înscrie numele în clar si-l va semna;
aceste rapoarte vor fi prezentate la solicitarea autorităţilor şi vor fi arhivate
la sediul operatorului de transport. Dacă vehiculul este condus în echipaj,
rapoartele vor fi imprimate la fiecare schimbare a şoferilor la postul de
conducere.
În situaţia în care, după eliberarea cartelei conducătorului auto, au
intervenit schimbări, modificări sau în cazul înscrierii eronate a unor date
pe cartela tahograf privind numele, domiciliul sau numărul permisului de
conducere, acesta va solicita schimbarea cartelei tahografice în termen de
cel mult 7 zile de la data constatării. Cererera va fi însoţită de documentele
doveditoare necesare rectificării înregistrărilor împreună cu dovada
efectuării plăţii tarifului pentru schimbarea cartelei.
În cazul în care nu se respectă termenul prevăzut de 7 zile se va
percepe tariful pentru eliberarea unei noi cartele tahograf.
Procedura este aceeaşi ca la înnoirea cartelei şi în situaţia în care
cartela deţinută anterior a fost pierdută, furată, deteriorată sau distrusă,
dar cererea va fi însoţită de dovada eliberată de organul de poliţie la care s-
a înregistrat declaraţia de furt sau de declaraţia pe propria răspundere în
cazul pierderii sau distrugerii, după caz.

53
 6.9. CONTRAVENŢII
Se consideră contravenţii ale conducătorului auto, următoarele :
 conducerea unui autovehicul dotat cu tahograf fără a utiliza
diagrame tahograf;
 conducerea unui autovehicul dotat cu tahograf digital fără a utiliza
cartela tahografică;
 nerespectarea prevederilor privind deţinerea, de către un
conducător auto, a mai mult de o cartelă tahografică validă;
 nerespectarea prevederilor privind deţinerea, de către un
conducător auto, a unei cartele tahografice eliberate altei persoane;
 nerespectarea prevederilor în vigoare, privind utilizarea unei cartele
tahografice defecte sau expirate;
 nerespectarea prevederilor privind scoaterea neautorizată a
diagramei tahografice din tahograf sau a cartelei tahografice din tahograful
digital înaintea terminării zilei de lucru sau utilizarea pentru o perioadă mai
lungă decât cea prevăzută (24 de ore);
 nerespectarea prevederilor privind utilizarea diagramelor tahograf
sau a cartelelor tahografice atunci când vehiculul este condus de un echipaj
format din mai mulţi conducători auto;
 nerespectarea obligaţiilor privind introducerea manuală a unor
date;
 neresepectarea prevederilor privind reglarea ceasului tahografului
şi utilizarea comutatorului;
 necompletarea pe diagrama tahograf a datelor prevăzute de
legislaţia în vigoare;
 omisiunea de a introduce manual în tahograful digital a datelor
prevăzute de legislaţia în vigoare;
 neresepectarea prevederilor privind utilizarea vehiculului şi
înregistrarea datelor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele
de odihnă ale conducătorilor auto în eventualitatea defectării sau
funcţionării defectuoase a tahografului ori în eventualitatea în care
conducătorul auto nu poate utiliza cartela tahograf fiind distrusă, defectă,
pierdută sau furată.

54
7. CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOR PRIVIND
TRANSPORTUL RUTIER DE MĂRFURI
7.1. ORDONANTA 27 DIN 31 AUGUST 2011 PRIVIND
TRANSPORTURILE RUTIERE
Dispoziţiile ordonanţei constituie cadrul general pentru organizarea
şi efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri şi persoane pe teritoriul
României, precum şi a activităţilor conexe acestora, în condiţii de
siguranţă şi calitate, cu respectarea principiilor liberei concurenţe,
garantarea accesului liber şi nediscriminatoriu la piaţa transportului rutier,
protecţia mediului înconjurător, a drepturilor şi intereselor legitime ale
persoanelor fizice şi juridice şi pentru satisfacerea necesităţilor economiei
naţionale şi a nevoilor de apărare ale ţării.
În sensul ordonanţei, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
 activitate conexă transportului rutier - activitate care se desfăşoară
în legătură cu transportul rutier;
 autorizaţie de transport internaţional - document care dă dreptul
unui operator de transport rutier să efectueze în anumite condiţii una sau
mai multe operaţiuni de transport internaţional pe teritoriul unui stat, pe
perioada sa de valabilitate;
 certificat de competenţă profesională - document care atestă
pregătirea profesională a unei persoane în domeniul transporturilor rutiere;
 certificat de transport în cont propriu - document care permite
exercitarea ocupaţiei de întreprindere de transport rutier în cont propriu;
 copie conformă a certificatului de transport în cont propriu -
document în baza căruia se efectuează transport rutier în cont propriu,
eliberat de autoritatea competentă pentru fiecare dintre autovehiculele sau
ansamblurile de vehicule rutiere utilizate la transportul rutier în cont
propriu;
 copie conformă a licenţei comunitare - document în baza căruia se
efectuează transport rutier contra cost, eliberat de autoritatea competentă
pentru fiecare dintre autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere
utilizate la transportul rutier contra cost;
 document de transport - document care se află la bordul
autovehiculului rutier pe toată durata derulării transportului, având înscrise
55
date privind întreprinderea care efectuează transportul, expeditorul,
beneficiarul transportului, mărfurile sau persoanele transportate, după caz,
şi care trebuie să facă posibilă stabilirea categoriei şi a tipului de transport
rutier efectuat;
 licenţa comunitară - document care permite accesul operatorului de
transport autorizat la piaţa transportului rutier;
 operator de transport rutier - întreprindere care desfăşoară
activitatea de transport rutier de mărfuri şi/sau persoane, contra cost;
 operaţiune de cabotaj - reprezintă prestarea de servicii de către
operatorii de transport rutier de mărfuri într-un stat membru în care nu sunt
stabiliţi şi nu ar trebui să fie interzise atât timp cât se desfăşoară într-un
mod care să nu dea naştere unei activităţi permanente sau continue într-un
stat membru gazdă;
 manager de transport - persoană fizică angajată a unei întreprinderi
care conduce permanent şi efectiv activităţile de transport ale întreprinderii
respective.
Transporturile rutiere se clasifică pe categorii şi tipuri după cum
urmează:
I. categorii de transport rutier:
1. clasificarea din punctul de vedere al ariei de desfăşurare:
a) transport rutier naţional;
b) transport rutier internaţional;
2. clasificarea din punctul de vedere al caracterului comercial al
activităţii:
a) transport rutier contra cost;
b) transport rutier în cont propriu;
II. tipuri de transport rutier:
1. transport rutier de mărfuri:
a) transport rutier de mărfuri generale;
b) transport rutier de mărfuri perisabile;
c) transport rutier de mărfuri şi deşeuri periculoase;
d) transport rutier de deşeuri;
e) transport rutier de animale vii;
f) transport rutier agabaritic;
2. transport rutier de persoane.
Activităţile conexe transporturilor rutiere se clasifică după cum
urmează:
a) activitate de autogară;

56
 b) activitate de intermediere în transportul contra cost de mărfuri sau
în transportul contra cost de persoane efectuat prin servicii ocazionale.
Autorizarea întreprinderilor în vederea accesului la ocupaţia de
operator de transport rutier se face prin înregistrarea acestora în Registrul
electronic naţional al operatorilor de transport rutier, ţinut de autoritatea
competentă.
Prevederile privind accesul la ocupaţia de operator de transport nu se
aplică întreprinderilor angajate exclusiv în următoarele tipuri de transport
rutier naţional de mărfuri:
 transporturi poştale efectuate în cadrul unui serviciu universal;
 transportul necomercial de vehicule defecte sau care sunt avariate;
 transportul de mărfuri cu autovehicule a căror masă totală maximă
autorizată, inclusiv cea a remorcilor, nu depăşeşte 3,5 tone;
 transportul de mărfuri în regim de taxi;
 transportul de medicamente, aparate şi echipamente medicale şi al
altor articole necesare în cazul situaţiilor de urgenţă specifice catastrofelor
naturale;
 transporturi funerare;
 deplasări efectuate cu vehicule istorice;
 transporturi efectuate cu vehicule rutiere special destinate
serviciilor medicale de urgenţă;
 transporturi efectuate cu vehicule rutiere utilizate de serviciile
forţelor armate, de serviciile protecţiei civile, de pompieri şi structurile
responsabile cu menţinerea şi restabilirea ordinii şi siguranţei publice sau
închiriate de acestea fără conducător auto, atunci când transportul intră în
atribuţiile proprii ale acestor servicii şi se efectuează sub controlul acestora;
 transporturi efectuate cu vehicule rutiere a căror viteză maximă
autorizată nu depăşeşte 40 km/h;
 transporturi efectuate cu vehicule rutiere de încercări pentru
îmbunătăţirea tehnologică;
 transporturi efectuate cu tractoare agricole sau forestiere;
 transporturi în interes personal efectuate de către persoane fizice,
cu vehicule rutiere deţinute de acestea, indiferent de capacitate;
 transporturi necomerciale de lapte şi stupi de albine.
Prevederile privind accesul la transportul rutier în cont propriu se
aplică întreprinderilor care efectuează operaţiuni de transport rutier în cont
propriu cu vehicule rutiere a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv
remorca/semiremorca, depăşeşte 3,5 tone sau întreprinderilor care

57
efectuează operaţiuni de transport rutier în cont propriu cu vehicule rutiere
care se deplasează fără încărcătură.
Prevederile privind accesul la transportul rutier în cont propriu nu se
aplică întreprinderilor angajate exclusiv în următoarele tipuri de transport
rutier naţional:
 transportul de vehicule rutiere defecte sau care sunt avariate;
 transportul de mărfuri cu autovehicule a căror masă totală maximă
autorizată, inclusiv cea a remorcilor, nu depăşeşte 3,5 tone;
 transportul de medicamente, aparate şi echipamente medicale şi al
altor articole necesare în cazul situaţiilor de urgenţă specifice catastrofelor
naturale;
 transporturi funerare;
 deplasări efectuate cu vehicule istorice;
 transporturi efectuate cu vehicule rutiere special destinate
serviciilor medicale de urgenţă;
 transporturi efectuate cu vehicule rutiere utilizate de serviciile
forţelor armate, de serviciile protecţiei civile, de pompieri şi structurile
responsabile cu menţinerea şi restabilirea ordinii şi siguranţei publice sau
închiriate de acestea fără conducător auto, atunci când transportul intră în
atribuţiile proprii ale acestor servicii şi se efectuează sub controlul acestora;
 transporturi efectuate cu vehicule rutiere a căror viteză maximă
autorizată nu depăşeşte 40 km/h;
 transporturi efectuate cu vehicule rutiere de încercări pentru
îmbunătăţirea tehnologică;
 transporturi efectuate cu tractoare agricole sau forestiere;
 transporturi în interes personal efectuate de către persoane fizice,
cu vehicule deţinute de acestea, indiferent de capacitate;
 transporturi necomerciale de lapte şi stupi de albine.
Pentru a efectua transport rutier în cont propriu, întreprinderile trebuie
să fie înregistrate în Registrul electronic naţional al întreprinderilor care
efectuează transport rutier în cont propriu, ţinut de autoritatea competentă.
Transportul rutier contra cost de mărfuri se efectuează de către
operatorii de transport rutier în baza licenţei comunitare numai cu
autovehicule la bordul cărora există, pe toată durata transportului, o copie
conformă a licenţei comunitare, documentul de transport, precum şi
celelalte documente specifice tipului de transport efectuat, stabilite prin
reglementările în vigoare.
Licenţa comunitară este eliberată de autoritatea competentă cu o
valabilitate de 10 ani şi se pastrează la sediul întreprinderii.
58
 Perioada de valabilitate a copiilor conforme ale licenţei comunitare
eliberate de autoritatea competentă este de minimum un an, fără a depăşi
perioada de valabilitate a licenţei comunitare.
Copiile conforme ale licenţei comunitare nu sunt transmisibile şi sunt
personalizate de către emitent cu numerele de înmatriculare ale
autovehiculelor pentru care au fost emise.
Transportul rutier naţional sau internaţional contra cost se poate
efectua numai cu vehicule rutiere înmatriculate în România.
Transportul rutier contra cost se poate efectua în afara spaţiului
Uniunii Europene cu un ansamblu de vehicule doar în condiţiile în care
semiremorca/remorca este înmatriculată în conformitate cu prevederile
acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
În cazul efectuării transportului rutier contra cost, operatorii de
transport rutier români utilizează autovehicule conduse de cetăţeni români,
de cetăţeni ai Uniunii Europene sau de cetăţeni ai statelor din afara Uniunii
Europene cu drept de muncă în România, angajaţi sau puşi la dispoziţia
acestora, titulari ai unui certificat de competenţă profesională obţinut în
condiţiile prevăzute de reglementările naţionale şi ale Uniunii Europene.
Operatorii de transport rutier pot efectua transport rutier în cont
propriu pe baza licenţei comunitare şi a copiilor conforme ale acesteia,
fără a deţine certificat de transport în cont propriu.
Operaţiunile de transport rutier de mărfuri contra cost în regim de
cabotaj efectuate de către operatorii de transport din ţările din afara Uniunii
Europene sunt interzise dacă acordurile şi convenţiile bilaterale sau
internaţionale din domeniul transporturilor rutiere la care România este
parte nu prevăd altfel.
În prezent transportatorii din ultimele 12 state intrate în Uniunea
Europeană au anumite restricţii ridicate de primele 15 state intrate în UE
(Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxembourg, Olanda, Damenarca,
Irlanda, Marea Britanie, Grecia, Portugalia, Spania, Austria, Finlanda,
Suedia) cu privire la accesul la piaţa transportului rutier de marfă.
Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul
la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri cuprinde dispoziţii cu
privire la cabotajul rutier, aplicabile din 14 mai 2010. Acesta limitează
durata totală a cabotajului la şapte zile şi numărul maxim de operaţiuni de
cabotaj la trei. Operaţiunile de cabotaj pot fi efectuate doar după ce
operatorul de transport rutier de mărfuri a intrat cu un vehicul încărcat pe

59
teritoriul statului membru gazdă şi a descărcat mărfurile transportate în
cadrul acestei operaţiuni.
Expresia “zile” din Regulament se referă la zile calendaristice şi nu
numai la un interval de 24 de ore. Astfel, intervalul numit “de şapte zile”,
începe la ora 0.00 a zilei după ultima descărcare a mărfurilor introduse.
Ultima descărcare în cadrul transportului final de cabotaj trebuie prin
urmare să aibă loc cel mai târziu la ora 24.00 a zilei a şaptea.
În intervalul de şapte zile, operatorii de transport rutier de mărfuri pot
efectua operaţiuni de cabotaj fie într-un singur stat membru, fie într-unul
sau mai multe state membre. Pot fi realizate cel mult trei operaţiuni de
cabotaj. Un operator de transport rutier de mărfuri poate efectua una, două
sau toate cele trei operaţiuni de cabotaj nu pe teritoriul statului membru
gazdă în care introduce mărfurile, ci în alte state membre. În acest caz este
permisă doar o operaţiune de cabotaj într-un stat membru, operaţiune care
trebuie să fie efectuată în termen de trei zile după intrarea vehiculului
descărcat pe teritoriul acestui stat membru. În ce priveşte modul de calcul
al intervalului de trei zile, se aplică aceeaşi explicaţie ca şi pentru intervalul
de şapte zile.
Transportul rutier în cont propriu se efectuează de către
întreprinderile de transport rutier în cont propriu pe baza certificatului de
transport în cont propriu numai cu vehicule rutiere la bordul cărora se
află, pe toată durata transportului, o copie conformă a certificatului de
transport în cont propriu, documentul din care să rezulte faptul că
transportul efectuat este în cont propriu, precum şi documentele specifice
acestui tip de transport, stabilite prin reglementările în vigoare.
Certificatul de transport în cont propriu se eliberează întreprinderii de
transport rutier în cont propriu de către autoritatea competentă, având o
valabilitate de 10 ani, şi se păstrează la sediul acesteia.
Pentru fiecare dintre autovehiculele rutiere deţinute de întreprinderea
de transport rutier în cont propriu şi utilizate la operaţiuni de transport
rutier în cont propriu, autoritatea competentă eliberează, la cerere, copii
conforme ale certificatului de transport în cont propriu cu valabilitate de
minimum un an, fără a depăşi perioada de valabilitate a certificatului de
transport în cont propriu.
Copiile conforme ale certificatului de transport în cont propriu nu
sunt transmisibile şi sunt personalizate de către emitent cu numerele de
înmatriculare ale autovehiculelor pentru care au fost emise.
Operaţiunile de transport rutier în cont propriu se pot efectua în afara
spaţiului Uniunii Europene cu un ansamblu de vehicule doar în condiţiile în
60
care semiremorca/remorca este înmatriculată în conformitate cu prevederile
acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Persoanele cu funcţii care concură la siguranţa rutieră sunt:
conducătorul auto, persoana desemnată să conducă permanent şi efectiv
activitatea de transport rutier a întreprinderii/operatorului de
transport/operatorului pentru activităţi conexe transportului rutier,
consilierul de siguranţă pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase şi
instructorul de conducere auto.
Persoanele cu funcţii care concură la siguranţa rutieră trebuie să facă
dovada că sunt apte din punct de vedere medical şi psihologic pentru
ocuparea şi menţinerea în funcţie.
Avizul medical şi avizul psihologic se obţin în urma unei examinări,
iniţiale şi periodice, efectuată în unităţi specializate din reţeaua sanitară
proprie a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii sau agreate de
acesta.
Periodicitatea efectuării examinării medicale şi/sau psihologice,
precum şi cazurile pentru care se impune efectuarea examinării medicale
şi/sau psihologice se stabilesc de către autoritatea competentă prin norme,
în speţă, este de 1 an pentru examinarea medicală, respectiv 3 ani pentru
examinarea psihologică.
Pentru prevenirea evenimentelor rutiere, întreprinderile/operatorii de
transport/operatorii pentru activităţi conexe transportului rutier au obligaţia
de a asigura pregătirea profesională continuă şi periodică a personalului cu
funcţii care concură la siguranţa rutieră.
Pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului de specialitate
din domeniul transporturilor rutiere se realizează în centrele de pregătire şi
perfecţionare autorizate de către autoritatea competentă.
Conducătorii auto titulari ai permiselor de conducere corespunzătoare
pentru categoriile C1, C1E, C sau CE care efectuează operaţiuni de
transport rutier au obligaţia de a deţine şi un certificat de calificare
profesională iniţiala (CPI) sau un certificat de calificare profesională
continuă (CPC), după caz.
Echiparea cu tahografe şi limitatoare de viteză este obligatorie pentru
autovehiculele ori ansamblurile de vehicule rutiere destinate transportului
rutier de mărfuri a căror masă totală maximă autorizată este mai mare de
3,5 tone în conformitate cu prevederile reglementărilor naţionale şi ale
Uniunii Europene.

61
 7.2. CONVENŢIE REFERITOARE LA CONTRACTUL DE
TRANSPORT INTERNAŢIONAL DE MĂRFURI PE ŞOSELE
(CMR)
România a aderat la această convenţie prin Decretul nr. 401 din 20
martie 1972.
Această convenţie se aplică oricărui contract de transport de mărfuri
pe şosele, cu titlu oneros, cu vehicule, când locul primirii mărfii şi locul
prevăzut pentru eliberare, aşa cum sunt indicate în contract, sunt situate în
două ţări diferite, dintre care cel puţin una este ţara contractantă,
independent de domiciliul şi de naţionalitatea participanţilor la contract.
Convenţia se aplică chiar dacă transporturile intrând în domeniul ei de
aplicare sunt efectuate de către state sau de către instituţii ori organizaţii
guvernamentale.
Convenţia nu se aplică pentru:
a) transporturile efectuate pe baza convenţiilor poştale internaţionale;
b) transporturile funerare;
c) transporturile efectelor de strămutare.
Proba contractului de transport de face prin scrisoare de trăsură.
Absenţa, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trăură nu afectează nici
existenţa, nici valabilitatea contractului de transport, care rămâne supus
dispoziţiilor acestei convenţii.
Scrisoarea de trăsură este întocmită în trei exemplare originale,
semnate de expeditor şi de transportator, aceste semnături putând să fie
imprimate sau înlocuite prin ştampilele expeditorului şi transportatorului,
dacă legislaţia ţării în care este întocmită scrisoarea de trăsură o permite.
Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea însoţeşte marfa, iar al
treilea se reţine de transportator.
Scrisoarea de trăsură trebuie să conţină următoarele date:
a) locul şi data întocmirii sale;
b) numele şi adresa expeditorului;
c) numele şi adresa transportatorului;
d) locul şi data primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberarea
acesteia;
e) numele şi adresa destinatarului;
f) denumirea curentă a naturii mărfii şi felul ambalajului, iar pentru
mărfurile periculoase, denumirea lor general recunoscută;
g) numărul coletelor, marcajele speciale şi numerele lor;
h) greutatea brută sau cantitatea astfel exprimată a mărfii;

62
 i) cheltuielile aferente transportului (preţ de transport, cheltuieli
accesorii, taxe de vamă şi alte cheltuieli survenite de la încheierea
contractului şi pâna la eliberare);
j) instrucţiunile necesare pentru formalităţile de vamă şi altele;
k) indicaţia că transportul este supus regimului stabilit prin prezenta
convenţie şi nici unei alte clauze contrare.
Dacă este cazul, scrisoare de trăsură trebuie să conţină şi indicaţiile
următoare:
a) interzicerea transbordării;
b) cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
c) totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea mărfii;
d) valoarea declarată a mărfii şi suma care reprezintă interesul special
la eliberare;
e) instrucţiunile expeditorului către transportator cu privire la
asigurarea mărfii;
f) termenul convenit în care transportul trebuie să fie efectuat;
g) lista documentelor remise transportatorului.
La primirea mărfii, transportatorul este obligat să verifice:
a) exactitatea menţiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la
numărul de colete, cât şi la marcajul şi la numerele lor;
b) starea aparentă a mărfii şi a ambalajului ei.
Scrisoarea de trăsură face dovada, până la proba contrarie, a
condiţiilor contractului şi a primirii mărfii de către transportator.
În absenţa înscrierii în scrisoarea de trăsură a rezervelor motivate ale
transportatorului, există prezumţia că marfa şi ambalajul ei erau în stare
aparentă bună în momentul primirii de către transportator şi că numărul de
colete, cât şi marcajele şi numerele lor erau conforme cu menţiunile din
scrisoarea de trăsură.
Expeditorul este răspunzător faţă de transportator pentru daunele
pricinuite persoanelor, materialului sau alte mărfuri, precum şi pentru
cheltuielile cauzate de defectuozitatea ambalajului mărfii, afară de cazul
când defectuozitatea, fiind aparentă sau cunoscută transportatorului în
momentul primirii mărfii, transportatorul nu a făcut rezerve cu privire la
aceasta.
Expeditorul are dreptul de dispoziţie asupra mărfii, în special să ceară
transportatorului oprirea transportului, schimbarea locului prevăzut pentru
eliberare sau să elibereze marfa unui alt destinatar decât cel indicat în
scrisoarea de trăsură. Acest drept se stinge în momentul în care al doilea

63
exemplar al scrisorii de trăsură este remis destinatarului; din acel moment,
transportatorul trebuie să se conformeze ordinelor destinatarului.
Dreptul de dispoziţie aparţine totuşi destinatarului din momentul
întocmirii scrisorii de trăsură, dacă expeditorul face o menţiune în acest
sens pe această scrisoare.
Exerciţiul dreptului de dispoziţie este supus următoarelor condiţii:
a) expeditorul sau destinatarul, care vrea să exercite acest drept,
trebuie să prezinte primul exemplar al scrisorii de trăsură, pe care trebuie să
fie înscrise noile instrucţiuni date transportatorului şi să despăgubească pe
transportator pentru cheltuielile şi prejudiciul pe care le-a antrenat
executarea acestor instrucţiuni;
b) executarea acestor instrucţiuni trebuie să fie posibilă în momentul
în care instrucţiunile parvin persoanei care trebuie să le execute şi nu
trebuie nici să împiedice exploatarea normală a întreprinderii
transportatorului, nici să aducă prejudicii expeditorilor sau destinatarilor
altor transporturi;
c) instrucţiunile nu trebuie niciodată să aibă ca efect divizarea
transportului.
Transportatorul care nu execută instructiunile date în conditiile
prevăzute anterior sau care s-a conformat acestor instrucţiuni fără să fi
cerut prezentarea primului exemplar al scrisorii de trăsură va fi răspunzător
faţă de cel care are dreptul să ceară acoperirea prejudiciului cauzat de acest
fapt.
În cazul în care după sosirea mărfii la locul de destinaţie se ivesc
impedimente la eliberare, transportatorul cere instrucţiuni de la expeditor.
Dacă destinatarul refuză marfa, expeditorul are dreptul de a dispune de
aceasta, fără a prezenta primul exemplar al scrisorii de trăsură.
Chiar dacă a refuzat marfa, destinatarul poate oricând să ceară
eliberarea ei atât timp cât transportatorul nu a primit instrucţiuni contrarii
de la expeditor.
Transportatorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor legate de
solicitarea de instrucţiuni sau cele determinate de executarea instrucţiunilor
primite, cu condiţia ca aceste cheltuieli să nu fie consecinţa culpei sale.
Transportatorul poate să procedeze la vânzarea mărfii fără să aştepte
instrucţiuni de la persoana care are dreptul să dispună, când natura
perisabilă a mărfii sau starea ei o justifică sau când cheltuielile pentru
păstrare sunt disproporţionate faţă de valoarea mărfii. În celelalte cazuri el
poate, de asemenea, proceda la vânzarea mărfii, dacă, într-un termen
rezonabil, el nu a primit din partea persoanei care are dreptul să dispună de
64
marfă instrucţiuni contrarii a căror executare îi poate fi cerută în mod
echitabil.
Dacă marfa a fost vândută în baza dispoziţiilor prezentului articol,
suma obţinută din vânzare trebuie pusă la dispoziţia persoanei care are
dreptul de a dispune de marfă, minus cheltuielile care grevează marfa. Dacă
aceste cheltuieli sunt mai mari decât suma obţinută din vânzare,
transportatorul are dreptul la diferenţă.
Transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială
sau pentru avariere, produse între momentul primirii mărfii şi cel al
eliberării acesteia, cât şi pentru întârzierea în eliberare.
Transportatorul este exonerat de această răspundere dacă pierderea,
avaria sau întârzierea a avut drept cauză o culpă a persoanei care are
dreptul să dispună de marfă, un ordin al acesteia nerezultând dintr-o culpă a
transportatorului, un viciu propriu al mărfii sau circumstanţe pe care
transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu le putea
preveni.
Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere,
nici defecţiunea vehiculului pe care-l foloseşte pentru efectuarea
transportului, nici culpa persoanei de la care a inchiriat vehiculul sau a
prepuşilor acesteia.
Transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avaria
rezultă din riscurile particulare inerente uneia sau mai multora dintre
următoarele fapte:
a) folosirea de vehicule descoperite, fără prelate, dacă această folosire
a fost convenită într-un mod expres şi menţionată în scrisoarea de trăsură;
b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile expuse prin
felul lor la stricăciuni sau avariere, când aceste mărfuri nu sunt ambalate
sau sunt rău ambalate;
c) manipularea, încărcarea, stivuirea sau descărcarea mărfii de către
expeditor sau destinatar sau de către persoane care acţionează în contul
expeditorului sau al destinatarului;
d) natura unor mărfuri expuse, datorită cauzelor inerente înseşi naturii
lor, fie la pierdere totală sau parţială, fie la avarie în special prin spargere,
rugină, deteriorare internă şi spontană, uscare, curgere, pierdere normală
sau prin acţiunea insectelor sau a rozătoarelor;
e) insuficienţa sau imperfecţiunea marcajelor sau a numerelor
coletelor;
f) transportul de animale vii.

65
 Se consideră întârziere la eliberare atunci când marfa nu a fost
eliberată în termenul convenit sau, dacă nu a fost convenit un termen,
atunci când durata efectivă a transportului depăşeşte timpul care în mod
rezonabil este acordat unui transportator diligent, ţinându-se cont de
circumstanţe şi, printre altele, în cazul unei încărcări parţiale, de timpul
necesar pentru asamblarea unei încărcături complete în condiţii normale.
Cel în drept poate să considere marfa pierdută, fără a prezenta alte
dovezi, când aceasta nu a fost eliberată în termen de 30 zile de la expirarea
termenului convenit sau, dacă nu a fost convenit un asemenea termen, în
termen de 60 zile de la la primirea mărfii de către transportator.
Dacă marfa este eliberată destinatarului fără încasarea sumei ramburs
care ar fi trebuit să fie percepută de către transportator în virtutea
dispoziţiilor contractului de transport, transportatorul este obligat să
despăgubească pe expeditor cu suma ramburs, fără a fi prejudiciat în
dreptul său în regres împotriva destinatarului.
Dacă expeditorul predă transportatorului mărfuri periculoase, el îi
semnalează acestuia natura exactă a pericolului pe care mărfurile îl prezintă
şi îi indică eventual precauţiile care trebuie luate. În cazul când această
semnalare nu a fost consemnată în scrisoarea de trăsură, sarcina de a face
dovada, prin orice mijloace, că transportatorul a avut cunoştinţă de natura
exactă a pericolului pe care îl prezintă transportul mărfurilor sus-
menţionate revine expeditorului sau destinatarului.
Mărfurile periculoase care nu au fost cunoscute ca atare de către
transportator pot fi, în orice moment şi în orice loc, descărcate, distruse sau
făcute inofensive de către transportator, fără nici o despăgubire; expeditorul
este în plus răspunzător pentru toate cheltuielile şi daunele rezultând din
predarea la transport a acestor mărfuri sau pentru transportul lor.
Când este pusă în sarcina transportatorului o despăgubire pentru
pierderea totală sau parţială a mărfii, această despăgubire este calculată
după valoarea mărfii la locul şi în momentul primirii acesteia pentru
transport.
În caz de avarie, transportatorul plăteşte contravaloarea deprecierii
mărfii iar despăgubirea nu poate să depăşească:
a) dacă totalul expediţiei este depreciat prin avarie, suma care ar fi
trebuit plătită în caz de pierdere totală;
b) dacă numai o parte a expediţiei a fost depreciată prin avarie, suma
care ar trebui plătită în caz de pierdere a părţii depreciate.
Acţiunile derivând din transporturile supuse acestei convenţii se
prescriu în termen de un an. Termenul de prescripţie curge:
66
 a) în caz de pierdere parţială, de avarie sau de întârziere, din ziua în
care marfa a fost eliberată;
b) în caz de pierdere totală, începând de la a treizecea zi după
expirarea termenului convenit sau, dacă nu a fost convenit nici un termen,
începând de la a şaizecea zi de la primirea mărfii de către transportator;
c) în toate celelalte cazuri, începând de la expirarea unui termen de 3
luni de la data încheierii contractului de transport.
O reclamaţie scrisă suspendă prescripţia până în ziua în care
transportatorul respinge reclamaţia în scris şi restituie documentele care
erau anexate. În caz de acceptare parţiala a reclamaţiei, prescripţia nu-şi
reia cursul sau decât pentru partea din reclamaţie, care rămâne litigioasă.
Dacă un transport care face obiectul unui contract unic este executat
în mod succesiv de către mai mulţi transportatori rutieri, fiecare dintre
aceştia îşi asumă răspunderea executării transportului total, transportatorul
al doilea şi fiecare dintre transportatorii următori devenind, prin primirea de
către ei a mărfii şi a scrisorii de trăsură, părţi la contract, în condiţiile
prevăzute în scrisoarea de trăsură.
Transportatorul care preia marfa de la transportatorul precedent îi
remite acestuia o confirmare de primire datată şi semnată. El trebuie să-şi
înscrie numele şi adresa sa pe al doilea exemplar al scrisorii de trăsură.
Dacă este cazul, el completează pe acest exemplar, cât şi pe confirmarea de
primire, rezervele sale.
Transportatorul care a plătit despăgubiri, în conformitate cu
dispoziţiile prezentei convenţii, are dreptul de regres, pentru suma plătită,
împreună cu dobânzile şi cheltuielile suportate, contra transportatorilor care
au participat la executarea contractului de transport conform dispoziţiilor
următoare:
a) transportatorul prin fapta căruia s-a produs paguba trebuie să
suporte singur despăgubirea plătită de el sau de un alt transportator;
b) dacă paguba s-a produs prin fapta a doi sau mai mulţi
transportatori, fiecare dintre ei trebuie să plătească o sumă proporţională cu
partea sa de răspundere; dacă evaluarea părţilor de răspundere este
imposibilă, fiecare dintre ei este răspunzător proporţional cu partea de
remunerare a transportului care îi revine;
c) dacă nu se poate stabili care dintre transportatori răspunde pentru
pagubă, despăgubirea se repartizează între toţi transportatorii.
Dacă unul dintre transportatori nu este solvabil, partea de despăgubire
care îi incumbă şi pe care nu a plătit-o se repartizează între toţi ceilalţi
transportatori, proporţional cu remunerarea lor.
67
 7.3. CONVENŢIA VAMALĂ RELATIVĂ LA TRANSPORTUL
INTERNAŢIONAL AL MĂRFURILOR SUB ACOPERIREA
CARNETELOR T.I.R. (CONVENŢIA T.I.R.)
Întocmită la Geneva la 14 noiembrie 1975. România a aderat la
convenţie prin Decretul 420/1979 la data 10 decembrie 1979.
Prin operaţiune T.I.R., se înţelege transportul mărfurilor de la un birou
vamal de plecare la un birou vamal de destinaţie, sub regimul denumit
regim T.I.R..
Prin “începutul unei operaţiuni TIR” se înţelege că vehiculul rutier,
ansamblul de vehicule sau containerul au fost prezentate în vederea
controlului la biroul vamal de plecare sau de intrare (de trecere), împreună
cu încărcătura şi carnetul TIR aferente şi, de asemenea, carnetul TIR a fost
acceptat de biroul vamal.
Prin “încheierea unei operaţiuni TIR” se înţelege că vehiculul rutier,
ansamblul de vehicule sau containerul au fost prezentate în vederea
controlului la biroul vamal de destinaţie sau de ieşire (de trecere) împreună
cu încărcătura şi carnetul TIR aferente.
Prin „descărcarea unei operaţiuni TIR” se întelege certificarea de
către autorităţile vamale a faptului ca operaţiunea TIR a fost încheiată
corect pe teritoriul unei părţi contractante. Aceasta se stabileşte de
autorităţile vamale pe baza comparării datelor sau informaţiilor disponibile
la biroul vamal de destinaţie sau de ieşire (de trecere) cu cele disponibile la
biroul vamal de plecare sau de intrare (de trecere).
Prin asociaţie garantă se înţelege o asociaţie agreată de autorităţile
vamale ale unei părţi contractante să garanteze pentru persoanele care
utilizează regimul T.I.R..
Prin mărfuri grele sau voluminoase se înţelege orice produse grele sau
voluminoase care, datorită greutăţii, dimensiunilor sau naturii lor, nu sunt
în gerenal transportate nici într-un vehicul rutier închis, nici într-un
container închis.
Mărfurile transportate sub regim T.I.R. nu vor fi supuse la plata sau la
consemnarea drepturilor şi taxelor de import sau de export la birourile
vamale de trecere.
Mărfurile transportate sub regim T.I.R. în vehicule rutiere, în
ansambluri de vehicule sau în containere sigilate nu vor fi, de regulă,
supuse controlului vamal la birourile de trecere. Totuşi, în vederea evitării
abuzurilor, autorităţile vamale vor putea să procedeze în mod excepţional

68
şi, în special, în cazul unor suspiciuni, la controlul mărfurilor la aceste
birouri.
Atunci când un transport T.I.R. va fi efectuat de un vehicul rutier sau
de un ansamblu de vehicule, o placă dreptunghiulară purtând inscripţia
“T.I.R.” se va fixa în faţa şi în spatele vehiculului sau a ansamblului de
vehicule. Aceste plăci vor fi dispuse astfel încât să fie foarte vizibile şi vor
fi detaşabile.
Se va întocmi un singur carnet T.I.R. pentru fiecare vehicul rutier sau
container. Se va putea întocmi totuşi un singur carnet T.I.R. pentru un
ansamblu de vehiucle sau pentru mai multe containere încărcate într-un
singur vehicul rutier sau într-un ansamblu de vehicule. În acest caz,
manifestul mărfurilor din carnet va trebui să cuprindă separat conţinutul
fiecărui vehicul făcând parte dintr-un ansamblu de vehicule sau al fiecărui
container.
Carnetul TIR va fi valabil pentru o singură călătorie. El va conţine cel
puţin numărul de volete detaşabile care sunt necesare pentru transportul
TIR în cauză.
Un transport TIR va putea implica mai multe birouri vamale de
plecare şi de destinaţie dar, cu excepţia cazurilor autorizate de partea
contractantă sau de părţile contractante interesate:
a) birourile vamale de plecare vor trebui să fie situate într-o singură
ţară;
b) birourile vamale de destinaţie nu vor putea fi situate în mai mult de
două ţări;
c) numărul total de birouri vamale de plecare şi de destinaţie nu va
putea depăşi patru.
Carnetul T.I.R va putea fi prezentat birourilor vamale de destinaţie
doar dacă toate birourile vamale de plecare au acceptat carnetul T.I.R.
Mărfurile şi vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul
vor fi prezentate împreună cu carnetul T.I.R. la biroul vamal de plecare.
Autorităţile vamale ale ţării de plecare vor lua măsurile necesare pentru a se
asigura de exactitatea manifestului mărfurilor şi pentru aplicarea sigiliilor
vamale sau pentru controlul sigiliilor vamale aplicate sub responsabilitatea
acestor autorităţi vamale, de către persoane legal autorizate.
La fiecare birou vamal de trecere, ca şi la birourile vamale de
destinaţie, vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul vor fi
prezentate autorităţilor vamale pentru control cu încărcătura şi carnetul
T.I.R. aferent.

69
 Dacă, în timpul transportului sau la un birou vamal de trecere,
autorităţile vamale procedează la controlul încărcăturii unui vehicul rutier,
a unui ansamblu de vehicule sau a unui container, ele vor face menţiune pe
voletele carnetului T.I.R., utilizat în ţara lor, pe cotoarele corespunzătoare şi
pe voletele care rămân în carnetul T.I.R., despre noile sigilii aplicate ca şi
despre natura controlului efectuat.
Dacă, în timpul transportului, un sigiliu vamal este rupt în alte cazuri
decât în cazul controlului autorităţilor vamale, sau dacă mărfurile au pierit
sau au suferit stricăciuni fără ca un astfel de sigiliu să fie rupt, va fi aplicată
procedura constând în adresarea imediată autorităţilor vamale, dacă acestea
se găsesc în apropiere, sau, în lipsă, altor autorităţi competente ale ţării în
care se găseşte, care vor întocmi în cel mai scurt timp procesul-verbal de
constatare cuprins în carnetul T.I.R., fără a prejudicia aplicarea eventuală a
legislaţiilor naţionale şi vor întocmi procesul-verbal de control.
Atunci când transportul efectuat sub acoperirea carnetului T.I.R.
tranversează, pe o porţiune din traseu, teritoriul unui stat care nu este parte
contractant la convenţie, transportul TIR va fi suspendat pe timpul
tranversării. În acest caz autorităţile vamale ale părţii contractante al cărui
teritoriu este în continuare traversat, vor accepta carnetul T.I.R. pentru
reluarea transportului T.I.R., sub rezerva ca sigiliile vamale şi/sau mărcile
de identificare să fi rămas intacte.
Dispozitiile relative la transportul mărfurilor grele sau voluminoase
nu vor fi aplicabile decât dacă, după părerea autorităţilor biroului vamal de
plecare, este disponibil să se identifice fără dificultate mărfurile grele sau
voluminoase transportate în baza descrierii făcute, precum şi, dacă este
cazul, accesoriille transportate în acelaşi timp, sau dacă acestor mărfuri li se
pot aplica sigilii vamale şi/sau mărci.
Orice abatare de la dispoziţiile convenţiei expune pe contravenient, în
ţara în care abatarea a fost comisă, sancţiunilor prevăzute de legislaţia
acestei ţări. Atunci când nu este posibil să se determine teritoriul pe care o
abatere a fost comisă, ea este considerată ca fiind comisă pe teritoriul părţii
contractante unde ea a fost constatată.
Ori de câte ori este posibil, părţile contractante vor facilita la birourile
vamale operaţiunile vamale privind mărfurile perisabile.
Carnetul T.I.R. este imprimat în limba franceză, cu excepţia paginei 1
a coperţii, ale cărei rubrici sunt imprimate şi în limba engleză; “Regulile
referitoare la utilizarea carnetului T.I.R.” sunt reproduse în versiunea
engleză la pagina 3 a coperţii amintite.

70
 Carnetul T.I.R. va fi emis în ţara de plecare sau în ţara în care titularul
este stabilit sau domiciliat.
Carnetul T.I.R. rămâne valabil până la terminarea transportului T.I.R.
la biroul vamal de destinaţie, în măsura în care a fost luat în evidenţă la
biroul vamal de plecare în termenul stabilit de asociaţia emitentă.
Dacă transportul comportă un singur birou vamal de plecare şi un
singur birou vamal de destinaţie, carnetul T.I.R. va trebui să aibă cel puţin 2
file pentru ţara de destinaţie, apoi 2 file pentru fiecare altă ţară al cărui
teritoriu este străbătut. Pentru fiecare birou vamal de plecare (sau de
destinaţie) suplimentar, vor fi necesare alte 2 file.
Carnetul T.I.R. va fi prezentat cu vehiculul rutier, ansamblul de
vehicule, containerul sau containerele la fiecare din birourile vamale de
plecare, de trecere şi de destinaţie. La ultimul birou vamal de plecare
semnătura agentului şi ştampila cu dată a biroului vamal trebuie să fie
aplicate în partea de jos a manifestului tuturor voletelor care vor fi utilizate
pentru continuarea transportului.
Carnetul T.I.R. nu va prezenta nici ştersături şi nici scrieri suprapuse.
Orice rectificare va trebui să fie efectuată prin tăierea indiciilor eronate şi
prin adăugarea, dacă este cazul, a indicaţiilor dorite. Orice modificare va
trebui să fie aprobată (de cel care o face) şi vizată de autorităţile vamale.
Când dispoziţiile naţionale nu prevăd înmatricularea remorcilor şi
semiremorcilor se va indica, în locul numărului de înmatriculare, numărul
de identificare sau de fabricaţie.
Manifestul va fi completat în limba ţării de plecare, cu excepţia
cazului în care autorităţile vamale ar autoriza utilizarea unei alte limbi.
Autorităţile vamale al altor ţări străbătute îşi rezervă dreptul să pretindă o
traducere în limba lor. În vederea evitării întârzierilor care ar putea rezulta
din această exigenţă, se recomandă transportatorului să posede traducerile
necesare.
Pot fi ataşate voletelor foi anexă, de acelaşi model cu manifestul sau
sub formă de documente comerciale conţinând indicaţiile manifestului. În
acest caz, toate voletele vor trebui să poarte indicaţiile următoare:
 numărul foilor anexe;
 numărul şi natura coletelor sau obiectelor, ca şi greutatea brută
totală a mărfurilor enumerate pe aceste foi anexe.
Când pentru identificarea mărfurilor grele sau voluminoase,
autorităţile vamale pretind ca liste specificative de colete, fotografii,
planuri, etc. să fie anexate carnetului T.I.R., acestea vor fi vizate de
autorităţile vamale şi ataşate la pagina 2 a copertei carnetului, în plus, o
71
menţiune despre aceste documente va fi făcută în rubrica 10 a tuturor
voletelor.
În cazul unui accident care impune transbordarea pe un alt vehicul
sau într-un alt container această transbordare nu se poate efectua decât în
prezenţa unei autorităţi vamale sau, în lipsă, a altor autorităţi competente
ale ţării în care se găseşte. Autoritatea respectivă va întocmi procesul-
verbal de constatare.
În cazul în care există un pericol iminent care impune descărcarea
imediată, parţială sau totală, transportatorul poate lua cu de la sine putere
măsurile necesare, fără să mai ceară sau să mai aştepte intervenţia
autorităţilor abilitate. În acest caz, el va trebui să dovedească că a fost
nevoit să acţioneze astfel în interesul vehiculului, containerului sau
încărcăturii transportate.
Imediat după luarea măsurilor preventive de primă urgenţă,
transportatorul va informa una din autorităţile menţionate pentru a face
constatarea faptelor, pentru a verifica încărcătura, pentru a sigila vehiculul
sau containerului şi pentru a întocmi procesul-verbal de constatare.
Procesul-verbal de constatare va rămâne anexat carnetului T.I.R. până la
biroul vamal de destinaţie.
Vor putea fi agreate pentru transportul internaţional de mărfuri sub
sigiliu vamal numai vehiculele al căror compartiment destinat încărcăturii
este constituit şi amenajat astfel ca:
 nicio marfă să nu poată fi scoasă sau introdusă din partea sigilată a
vehiculelor fără a lăsa urme vizibile de efracţie sau prin ruperea sigiliului
vamal;
 sigiliul vamal să poată fi aplicat într-un mod simplu şi eficace;
 să nu aibă nici un spaţiu ascuns care să permită dosirea mărfurilor;
 toate spaţiile susceptibile de a conţine mărfuri să fie uşor accesibile
pentru controlul vamal.
Prelata va fi confecţionată fie din ţesături rezistente, fie din ţesătură
acoperită cu material plastic sau cauciucat, neextensibil şi suficient de
rezistent.
Vor fi utilizate ca mijloace de închidere:
 cabluri din oţel cu diametrul de cel puţin 3 mm, sau
 cordoane din cânepă sau din sisal cu un diametru de cel puţin 8
mm., îmbrăcat într-un înveliş de material plastic transparent neextensibil,
sau

72
  cabluri formate dintr-un anumit număr de fibre optice încorporate
într-un înveliş din oţel torsadat, el însuşi îmbrăcat într-un înveliş din
material plastic transparent, neextensibil, sau
 cabluri formate dintr-un mijloc din material textil înconjurat de cel
puţin patru toroane formate numai din fire de oţel şi acoperind în întregime
mijlocul, cu condiţia ca diametrul acestor cabluri să fie de cel puţin 3 mm
(fără a se ţine seama de învelişul transparent, dacă acesta există).
Fiecare tip de cablu sau cordon va trebui să fie dintr-o singură bucată
şi prevăzut cu un corp metalic dur la fiecare extremitate. Dispozitivul de
fixare a fiecărui corp metalic al cablului trebuie să comporte un nit gol
traversând cablul sau cordonul şi permiţând trecerea legăturii sigiliului
vamal. Cablul sau cordonul va trebui să rămână vizibil de o parte şi de alta
a nitului gol, astfel încât să fie posibil să se constate că acest cablu sau
cordon este într-adevăr dintr-o singură bucată.
Distanţa orizontală între inelele, folosite în scop vamal, pe părţile
solide ale vehiculului nu va depăşi 200 mm. Spaţiul poate fi mai mare, fără
a depăşi însă 300 mm între inele pe ambele părţi verticale dacă construcţia
vehiculului şi a prelatelor este de natură să prevină orice acces la
compartimentul de marfă. Distanţa dintre chingile de întindere nu va depăşi
600 mm. Deschiderea orizontală dintre prelată şi părţile solide ale
compartimentului de marfă nu poate depăşi 10 mm măsurat perpendicular
pe axa longitudinală a vehiculului, după închiderea şi sigilarea pentru vamă
a compartimentului de marfă.
Vehiculele rutiere pot fi agreate după una din următoarele proceduri:
a) fie individual
b) fie pe tip de construcţie (o serie de vehicule rutiere).
După agreare se va elibera un certificat de agreare. Acest certificat va
fi imprimat în limba ţării unde a fost eliberat şi în limba franceză sau în
limba engleză. El va fi însoţit, atunci când autoritatea care a eliberat
certificatul de agreare va considera util, de fotografii sau desene
autentificate de această autoritate. Certificatul va trebui să se găsească la
bordul vehiculului rutier.
Vehiculele rutiere vor fi prezentate la fiecare 2 ani, în scopul
verificării şi eventualei prelungiri a agreării, autorităţilor competente din
ţara în care vehiculul este înmatriculat sau, în cazul vehiculelor
neînmatriculate, autorităţilor competente din ţara în care domiciliază
proprietarul sau utilizatorul.

73
 Când vehiculele rutiere sunt fabricate în serie după acelaşi tip de
construcţie, constructorul va putea cere autorităţii competente din ţara de
fabricaţie agrearea pe tip de construcţie.
Când vehiculul agreat, care transportă mărfuri sub acoperirea
carnetului T.I.R., prezintă defecte de importanţă majoră, autorităţile
competente ale părţilor contractante vor putea fie să refuze fie să accepte
autorizarea autovehiculului de a-şi continua drumul sub acoperirea
carnetului T.I.R. pe propriul lor teritoriu, luând măsurile de control
corespunzătoare. În fiecare din cele două cazuri, autorităţile vamale vor
face menţiunea corespunzătoare în rubrica 10 a certificatului de agreare a
vehiculului. Vehiculul repus în starea care să justifice agrearea va fi
prezentat autorităţilor competente ale unei părţi contractante care vor valida
din nou certificatul, adăugând în rubrica 11 o menţiune care anulează
adnotările precedente.
Plăcile T.I.R vor avea dimensiunile 250 x 400 mm. Literele T.I.R. vor
fi cu caractere latine, cu majuscule, vor avea o înălţime de 200 mm şi o
grosime de cel puţin 20 mm. Ele vor fi de culoare albă pe un fond albastru.
Prin caroserie amovibilă se înţelege un compartiment de încărcare
care nu este dotat cu nici un mijloc de locomoţie şi care este conceput
special pentru a fi transportat pe un vehicul rutier, şasiul şi cadrul inferior al
caroseriei fiind special adaptate în acest scop. Acest termen desemnează de
asemenea o casetă mobilă care reprezintă un compartiment de încărcare
destinat special pentru transportul combinat rutier – cale ferată.
Certificarea de încheiere a operaţiunii T.I.R. este considerată ca fiind
abuzivă sau frauduloasă când operaţiunea T.I.R. a fost efectuată folosindu-
se compartimente de încărcare modificate fraudulos sau atunci când au fost
constatate fapte cum ar fi: întrebuinţarea de documente false sau inexacte,
substituirea de mărfuri, manipularea sigiliilor vamale, etc., sau când
descărcarea a fost obţinută prin alte mijloace ilicite.
Dacă transportatorul poate face dovada autorităţilor competente, în
ciuda diferenţelor conţinutului fiecărui vehicul din ansamblul de vehicule
sau al fiecărui container, că toate mărfurile indicate în manifest corespund
totalului mărfurilor indicate în ansamblul de vehicule sau în containerele
acoperite de carnetul T.I.R., nu va trebui, în principiu, să se considere că a
avut loc o încălcare a reglementărilor vamale.
Mărfurile trebuie să fie încărcate în aşa fel încât lotul de mărfuri
destinat a fi descărcat la primul loc de descărcare să poată fi scos din
vehicul sau din container fără a fi necesar să se descarce următorul lot sau

74
următoarele loturi de mărfuri destinate a fi descărcate în alte locuri de
descărcare.
În cazul unui transport care comportă descărcarea la mai multe
birouri, este necesar ca, îndată ce o descărcare parţială a avut loc, să se facă
menţiunea despre aceasta în coloana 12 pe toate manifestele rămase la
carnetul T.I.R. şi să menţioneze, în acelaşi timp, pe voletele rămase şi pe
coloanele corespunzătoare că s-au aplicat noii sigilii.
Dacă, după operaţiunile de control, autorităţile vamale prelevă mostre
de mărfuri, pe manifestul mărfurilor din carnetul T.I.R. organele vamale
trebuie să facă o adnotare conţinând toate precizările utile referitoare la
mărfurile prelevate.
Nu se cere certificat de agreare pentru vehiculele rutiere sau
containerele transportând mărfuri grele sau voluminoase.
Dispozitivul care permite aplicarea sigiliului vamal trebuie să fie:
 fixat prin sudură sau cu ajutorul a cel puţin două dispozitive de
asamblare;
 conceput astfel ca să nu poată fi înlăturat, după ce compartimentul
rezervat încărcăturii a fost închis şi sigilat, fără a se lăsa urme vizibile;
 prevăzut cu găuri cu un diametru de 11 mm sau cu deschideri de 11
mm lungime şi 3 mm lăţime;
 să prezinte aceeaşi siguranţă indiferent de tipul de sigiliu utilizat.
În cazul în care sunt necesare mai multe sigilii vamale pentru
sigilarea vamală, numărul acestor sigilii va fi indicat în certificatul de
agreare la rubrica 5. Se va ataşa o schiţă sau o fotografie a vehiculului
rutier la certificatul de agreare, indicând situaţia exactă a sigiliilor vamale.
Dimendiunile maxime a deschiderilor pentru ventilaţie nu vor trebui,
în principiu, să depăşescă 400 mm. Dispozitivul de aerisire nu trebuie să
poată fi înlocuit acţionând dintr-o singură parte a prelatei. Dimensiunile
maxime ale deschiderii de scurgere nu vor trebui să depăşească, în
principiu, 35 mm.
Pentru anularea unei menţiuni relative la o defecţiune, atunci când
vehiculul va fi repus într-o stare corespunzătoare, va fi suficient să se facă
la rubrica 11 prevăzută în acest scop, menţiunea “Defecţiuni remediate”,
numele, semnătura şi ştampila autorităţii competente interesate.
Comitetul executiv T.I.R. supervizează tipărirea şi distribuirea
centralizată către asociaţii a carnetelor T.I.R. care pot fi realizate de o
organizaţie internaţională.
Condiţiile şi cerinţele minimale, care trebuie îndeplinite de persoane
care solicită accesul la regimul T.I.R. sunt:
75
  să facă dovada experienţei sau, cel puţin, a capacităţii de a efectua
cu regularitate transporturi internaţionale (deţinătorul unei licenţe de
transport internaţional, etc.);
 bonitate financiară;
 să facă dovada cunoaşterii modului în care se aplică convenţia
T.I.R.;
 lipsa unor abateri grave sau repetate de la legislaţia vamală sau
fiscală;
 un angajament asumat printr-o declaraţie scrisă către asociaţia
garantă, prin care persoana:
- va îndeplini toate formalităţile vamale instituite prin convenţie la
birourile vamale de plecare, de trecere şi de destinaţie;
- va plăti sumele datorate dacă acest lucru i se solicită de către
autorităţile competente în conformitate cu prevederile convenţiei;
- va permite asociaţiilor garante să verifice veridicitatea
informaţiilor privind condiţiile şi cerinţele minimale cerute, atâta
timp cât legislaţia naţională permite.
Autorizarea la carnetul T.I.R. a societăţilor comerciale cu sediul în
România se efectuează de direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni
vamale. Autoritatea Naţională a Vămilor gestionează datele de identificare
ale societăţilor comerciale autorizate la regimul T.I.R.
Direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale eliberează
autorizaţii pentru utilizarea carnetelor T.I.R. numai societăţilor comerciale
care au sediul social în raza de competenţă a acestora.
Accesul la regimul T.I.R. se acordă în baza dosarului de autorizare
depus la sediul direcţiei regionale competente de asociaţia garantă a cărei
membră este societatea comercială. Dosarul de autorizare trebuie să
cuprindă următoarele documente:
 cererea asociaţiei garante prin care solicită eliberarea autorizaţiei
pentru societatea comercială;
 cererea societăţii comerciale prin care solicită autorităţii vamale
accesul la regimul T.I.R.;
 formularul tip de autorizare, în 3 exemplare, al cărei model este
prevăzut în convenţie;
 certificatul de atestare fiscală în original;
 statutul societăţii comerciale în copie;
 contractul de asociere, în copie, dacă este cazul;
 certificatul de înregistrare la oficiul registrului comerţului, în copie;

76
  copii ale ultimelor acte adiţionale, însoţite de certificatele de
înregistrare de menţiuni, de la oficiul registrului comerţului, în situaţia în
care există modificări privind denumirea societăţii comerciale, forma
juridică, sediul social şi/sau reprezentantul/reprezentanţii legali ai societăţii
comerciale;
 licenţa comunitară sau, după caz, certificatul de transport în cont
propriu, în situaţia în care societatea deţine vehicule a căror masă totală
maximă autorizată depăşeşte 3,5 tone.
 declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului legal al
societăţii comerciale, însoţită de dovada experienţei în domeniul
transportului (de ex.: situaţia operaţiunilor de transport efectuate în anul
precedent sau copiile scrisorilor de trăsură CMR aferente acestora, copiile
comenzilor de transport, etc.) sau, după caz, dovada capacităţii de a efectua
cu regularitate transporturi internaţionale (de ex.: o estimare a operaţiunilor
de transport pentru anul viitor) în situaţia în care societatea deţine numai
vehicule a căror masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 3,5 tone.
 o declaraţie de angajament (formular tip eliberat de asociaţia
garantă), în copie;
 datele societăţii comerciale (bancă, nr. cont, etc.);
 dovezi care să ateste capacitatea financiară suficientă pentru a-şi
îndeplini obligaţiile instituite prin convenţia vamală relativă la transportul
internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R. – Convenţia
T.I.R., respectiv o scrisoare de bonitate emisă de un garant cu sediul în
România.
După înregistrarea dosarului se efectuează verificări privind:
 certificatul de atestare fiscală este prezentat în termenul de
valabilitate şi reflectă lipsa unor abateri de la legislaţia fiscală;
 asociaţia garantă a înscris pe formularul tip de autorizare numărul
de identificare individual şi unic atribuit fiecărei societăţi comerciale de
forma:
- ROU/050/xx…x – pentru membrii Uniunii Naţionale a
Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR);
- ROU/052/xx…x – pentru membrii Asociaţiei Române pentru
Transporturi Rutiere Internaţionale (ARTRI).
 datele de identificare ale societăţii comerciale înscrise în
formularul tip de autorizare sunt aceleaşi cu datele înscrise în certificatul de
înregistrare, actele constitutive (statutul) şi actele adiţionale prezentate.
 societatea are în obiectul de activitate transporturile rutiere de
mărfuri;
77
  declaraţia de angajament este completată cu datele societăţii
comerciale şi este semnată şi ştampilată de către reprezentantul legal al
acesteia;
 licenţa de transport sau, după caz, certificatul de transport în cont
propriu este emisă/emis pe numele societăţii şi este prezentată/prezentat în
termenul de valabilitate.
Direcţia regională poate revoca autorizaţia pentru utilizarea carnetelor
T.I.R. atunci când:
 emiterea ei s-a facut pe baza unor date incorecte, iar societatea
comercială/asociaţia garantă avea cunoştinţă ori trebuia să aibă cunoştinţă
de acest fapt;
 una sau mai multe dintre condiţiile şi cerinţele minimale prevăzute
în anexa la Convenţia T.I.R. vor înceta să mai fie respectate;
 societatea comercială nu foloseşte în mod regulat regimul T.I.R.
(asociaţia sa garantă nu i-a eliberat carnete T.I.R. în ultimele 12 luni);
 societatea comercială solicită retragerea accesului la regimul T.I.R.;
 societatea comercială solicită accesul la regimul T.I.R. prin
intermediul altei asociaţii garante.
La începutul fiecărui an calendaristic, asociaţiile garante transmit
Autorităţii Naţionale a Vămilor o listă actualizată la data de 31 decembrie,
cuprinzând societăţile comerciale autorizate şi societăţile comerciale a
căror autorizaţie a fost revocată. Pentru fiecare societate comercială
autorizată se comunică şi ultima dată la care au eliberat carnete T.I.R..
Excluderea temporară sau cu titlu definitiv de la beneficiul
Convenţiei T.I.R. se efectuează de către Autoritatea Naţională a Vămilor
care informează apoi asociaţiile garante, Comisia Europeană, Organizaţia
Naţiunilor Unite – Comisia Economică pentru Europa – Secretariatul T.I.R.
şi Uniunea Internaţională a Transporturilor Rutiere (IRU).

8. CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOR PRIVIND

TRANSPORTUL RUTIER DE PERSOANE
8.1. ORDONANTA 27 DIN 31 AUGUST 2011 PRIVIND
TRANSPORTURILE RUTIERE
Transportul public local efectuat în interiorul unei localităţi, precum şi
serviciul public de transport persoane se reglementează prin legi speciale.

78
 În sensul ordonanţei, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
 autobuz - autovehicul cu cel puţin 4 roti şi o viteză maximă
constructivă mai mare de 25 km/h, conceput şi construit pentru transportul
de persoane pe scaune şi în picioare, care are mai mult de 9 locuri pe
scaune, inclusiv locul conducătorului auto;
 autocar - autobuz cu mai mult de 22 de locuri pe scaune, destinat şi
echipat numai pentru transportul de persoane aşezate pe scaune, având
spaţii speciale pentru transportul bagajelor pe distanţe mari, amenajat şi
dotat pentru a asigura confortul persoanelor transportate, având interdicţia
de a transporta persoane în picioare;
 capăt de traseu - staţia de plecare sau staţia de destinaţie a unui
traseu, utilizată pentru urcarea/coborârea, după caz, a persoanelor
transportate prin servicii regulate de transport contra cost de persoane;
 cursa - parcursul dus-întors realizat de un autobuz între capetele de
traseu, în cadrul aceluiaşi serviciu regulat de transport de persoane;
 grafic de circulaţie - document care conţine denumirea traseului,
capetele de traseu, autogările, staţiile publice aflate pe traseu, distanţele
dintre acestea, orele de plecare/sosire din capetele de traseu şi din staţiile
publice/autogările aflate pe traseu, zilele în care se efectuează serviciul
regulat şi serviciul regulat special, după caz;
 licenţa de traseu - document pe baza căruia operatorul de transport
rutier efectuează transport rutier naţional contra cost de persoane prin
servicii regulate sau servicii regulate speciale, pe un anumit traseu,
conform programului de transport;
 program de transport - program întocmit şi aprobat de autoritatea
competentă, prin care se stabilesc traseele, graficele de circulaţie, numărul
autovehiculelor necesare, precum şi capacitatea de transport minimă în
vederea efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin servicii
regulate. Capacitatea de transport a autovehiculului este dată de numărul de
locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare pe stele sau categorii;
 serviciu regulat - serviciile care asigură transportul de persoane la
intervale stabilite pe trasee stabilite, persoanele fiind îmbarcate şi debarcate
la puncte de oprire prestabilite;
 serviciu regulat special - serviciile regulate, indiferent de cine sunt
organizate, care asigură transportul unor categorii precizate de persoane cu
excluderea altor persoane;
 serviciu ocazional - serviciile care nu corespund definiţiei de
servicii regulate, inclusiv serviciile regulate speciale, şi a căror
79
caracteristică principală este faptul că transportă grupuri de persoane
constituite la iniţiativa clienţilor sau chiar a operatorului de transport;
 traseu - parcurs care asigură legătura dintre capătul de traseu de
plecare şi capătul de traseu de destinaţie, pe care se efectuează servicii
regulate sau servicii regulate speciale. În funcţie de amplasarea capetelor de
traseu şi de parcursul dintre acestea, traseele pot fi judeţene, interjudeţene
şi internaţionale; traseele dintr-o asociaţie de dezvoltare intercomunitară
având ca obiect transportul rutier public de persoane prin servicii regulate
sunt considerate trasee locale.
Transport rutier de persoane poate fi de trei feluri:
a) transport rutier prin servicii regulate;
b) transport rutier prin servicii regulate speciale;
c) transport rutier prin servicii ocazionale.
Prevederile privind accesul la ocupaţia de operator de transport nu se
aplică întreprinderilor angajate exclusiv în următoarele tipuri de transport
rutier naţional de persoane:
 transporturi efectuate cu vehicule rutiere a căror viteză maximă
autorizată nu depăşeşte 40 km/h;
 transporturi efectuate cu autovehicule construite şi echipate pentru
transportul a cel mult 9 persoane, inclusiv conducătorul auto, şi destinate
acestui scop;
Prevederile privind accesul la transportul rutier în cont propriu se
aplică întreprinderilor care efectuează operaţiuni de transport rutier în cont
propriu cu vehicule rutiere destinate transportului a mai mult de 9 persoane,
inclusiv conducătorul auto.
Prevederile privind accesul la transportul rutier în cont propriu nu se
aplică întreprinderilor angajate exclusiv în următoarele tipuri de transport
rutier naţional de persoane:
 transporturi efectuate cu vehicule rutiere a căror viteză maximă
autorizată nu depăşeşte 40 km/h;
 transporturi în interes personal efectuate de către persoane fizice,
cu vehicule deţinute de acestea, indiferent de capacitate;
 transporturi efectuate cu autovehicule construite şi echipate pentru
transportul a cel mult 9 persoane, inclusiv conducătorul auto, şi destinate
acestui scop.
Transportul rutier contra cost de persoane se efectuează de către
operatorii de transport rutier în baza licenţei comunitare numai cu
autovehicule la bordul cărora există, pe toată durata transportului, o copie
conformă a licenţei comunitare, documentul de transport, precum şi
80
celelalte documente specifice tipului de transport efectuat, stabilite prin
reglementările în vigoare.
Transportul rutier contra cost de persoane se efectuează de către
operatorii de transport rutier numai cu autobuze la bordul cărora se află, pe
toată durata transportului, o copie conforma a licenţei comunitare,
precum şi licenţa de traseu însoţită de graficul de circulaţie sau
documentul de transport corespunzător serviciilor ocazionale, după caz.
Serviciile regulate contra cost de transport rutier de persoane pe
un traseu naţional se pot efectua de către operatorii de transport rutier
numai în baza programelor de transport şi a licenţei de traseu eliberate
de autoritatea competentă.
Licenţa de traseu pentru transportul rutier interjudeţean contra cost se
eliberează pentru fiecare cursă, iar pentru transportul rutier judeţean, pentru
fiecare traseu.
Programele de transport rutier de persoane se întocmesc şi se aprobă
de către autoritatea competentă, acestea fiind armonizate cu programele de
transport de persoane aferente celorlalte moduri de transport.
La efectuarea transportului rutier judeţean, interjudeţean sau
internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate se interzice
transportul mai multor persoane decât numărul de locuri pe scaune înscris
în certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
Transportul rutier naţional de persoane contra cost prin servicii
regulate se efectuează numai cu autobuze dotate cu aparat de marcat
electronic fiscal şi cititor de carduri cu posibilitatea de a transmite date on-
line.
Serviciile regulate de transport de persoane se execută pe baza de
legitimaţii de călătorie individuale, care sunt documente cu regim special,
respectiv bilete, abonamente şi legitimaţii speciale.
Transportul copiilor sub 5 ani se realizează gratuit, în condiţiile în
care aceştia nu ocupă locuri separate.
Serviciile ocazionale contra cost de transport rutier de persoane
se pot efectua de către operatorii de transport rutier numai pe baza
documentului de transport eliberat de autoritatea competentă.
Serviciile regulate şi serviciile regulate speciale contra cost de
transport rutier de persoane pe un traseu internaţional între România şi
un stat din afara Uniunii Europene se efectuează de către operatorii de
transport rutier numai pe baza autorizaţiilor de transport internaţional şi
a graficului de circulaţie conţinut în acestea, eliberate de autorităţile
competente ale statelor unde sunt situate capetele de traseu, precum şi a
81
autorizaţiilor de transport internaţional eliberate de autorităţile competente
ale statelor tranzitate, după caz.
Serviciile regulate contra cost de transport rutier de persoane pe
un traseu internaţional între România şi un stat din afara Uniunii
Europene se pot efectua şi de către mai mulţi operatori de transport rutier
români, în comun, conform autorizaţiei de transport internaţional
eliberate de autoritatea competentă.
Pentru statele nesemnatare ale Acordului INTERBUS, transportul
rutier internaţional de persoane prin servicii ocazionale contra cost se
efectuează numai pe baza documentului de transport convenit între
autoritatea competentă şi autorităţile competente din statele pe teritoriul
cărora se derulează transportul.
În cadrul transportului rutier internaţional contra cost de persoane
prin servicii regulate efectuat de către operatorul de transport rutier român
pe baza autorizaţiei de transport internaţional este interzisă îmbarcarea
persoanelor în vederea transportului acestora între două localităţi de pe
teritoriul României, ca serviciu internaţional de transport persoane.
Transportul rutier internaţional în cont propriu de persoane între
România şi un stat din afara Uniunii Europene se poate efectua numai
pe baza documentului de transport eliberat şi convenit de autoritatea
competentă cu autorităţile competente din statele pe teritoriul cărora se
derulează transportul.
Conducătorii auto titulari ai permiselor de conducere corespunzătoare
pentru categoriile D1, D1E, D sau DE care efectuează operaţiuni de
transport rutier ce fac obiectul prezentei ordonanţe au obligaţia de a deţine
şi un certificat de calificare profesională iniţială (CPI) sau un certificat de
calificare profesională continuă (CPC), după caz.
Echiparea cu tahografe şi limitatoare de viteză este obligatorie pentru
autovehiculele ori ansamblurile de vehicule rutiere destinate transportului
rutier de persoane având mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul
conducătorului auto, în conformitate cu prevederile reglementărilor
naţionale şi ale Uniunii Europene.

8.2. ACORDUL INTERBUS

Următoarele servicii ocazionale sunt scutite de autorizaţie pe teritoriul
oricărei părţi contractante ale acordului, alta decât cea pe teritoriul căreia
operatorul de transport este stabilit:

82
  serviciile cu uşile închise - sunt serviciile derulate cu acelaşi
autobuz sau autocar care transportă acelaşi grup de călători de-a lungul
călătoriei şi îl aduce înapoi la locul de plecare;
 servicii în care călătoria dus se efectuează încărcat şi cea de
întoarcere în gol;
 servicii în care călătoria dus este efectuată în gol şi toţi călătorii
sunt îmbarcaţi din acelaşi loc, când este îndeplinită una dintre următoarele
condiţii:
a) călătorii formează grupuri pe teritoriul unei ţări care nu este parte
contractantă sau al unei alte părţi contractante - alta decât cea în care
operatorul de transport este stabilit sau decât cea unde sunt îmbarcaţi
călătorii - pe baza unui contract de transport încheiat înaintea sosirii lor pe
teritoriul acestei din urmă părţi contractante;
b) călătorii au fost aduşi în prealabil de acelaşi operator de transport
pe teritoriul părţii contractante de unde sunt îmbarcaţi şi transportaţi pe
teritoriul părţii contractante în care operatorul de transport este stabilit;
c) călătorii au fost invitaţi să călătorească pe teritoriul unei alte părţi
contractante, costul transportului fiind suportat de către persoana care a
lansat invitaţia.
 operaţiunile de tranzit pe teritoriile părţilor contractante asociate
serviciilor ocazionale care sunt scutite de autorizaţie;
 autobuzele şi autocarele neîncărcate, utilizate exclusiv pentru
înlocuirea unui autocar sau autobuz defect ori accidentat în timp ce
desfăşura un serviciu internaţional prevăzut în acest acord.
Furnizarea acestor servicii se face pe baza unui document de control
emis de autorităţile competente sau de către orice alt organism legal
împuternicit, aparţinând părţii contractante în care operatorul de transport
este stabilit.
Documentul de control este format din foi de parcurs detaşabile, în
două exemplare, legate în carnete de câte 25 de file. Originalul foii de
parcurs se păstrează în autobuz sau în autocar pe tot timpul călătoriei
pentru care a fost întocmită.

83
 9. SĂNĂTATEA, SIGURANŢA RUTIERĂ ŞI
SIGURANŢA MEDIULUI, SERVICIILE, LOGISTICA
9.1. CONDUCEREA PREVENTIVĂ - GENERALITĂŢI
Analiza dinamicii accidentelor rutiere demonstreză că omul, în
calitatea lui de participant la trafic, este vinovat de producerea a peste 90%
din evenimentele rutiere care se produc anual. Dintre factorii care compun
sistemul circulaţiei rutiere (om – vehicul – drum) cel mai rapid se poate
acţiona asupra factorului uman.
Conducerea preventivă reprezintă comportamentul conducătorului
auto caracterizat prin următoarele trăsături esenţiale:
 anticiparea situaţiilor ce pot deveni periculoase (anticiparea
greşelilor participanţilor la trafic), ceea ce presupune cunoaşterea şi
recunoaşterea particularităţilor celorlalţi participanţi în mod aprofundat,
temeinic;
 evitarea accidentelor pe cale a se produce sau evitarea angajării în
accidente care s-au produs;
 alegerea celei mai bune variante pentru a ieşi cu minimum de
consecinţe dintr-un accident ce nu a putut fi evitat sau corectarea unei
decizii greşite care să diminueze consecinţele unui accident;
 adaptarea modului de deplasare la condiţiile de drum, trafic,
vizibilitate, condiţii meteo nefavorabile.
Elementele conducerii preventive:
1. vigilenţa – conducătorul auto este atent la tot ceea ce se întâmplă în
jur, recepţionând informaţii despre drum (starea lui, semnalizarea rutieră,
elementele geometrice ale drumului în plan longitudinal şi transversal,
etc.), ceilalţi participanţi la trafic aflaţi în faţă, lateral şi spate (vehicule,
pietoni, etc.), inclusiv informaţii despre vehiculul condus (aparatura de
bord, zgomote anormale, etc.); astfel conducătorul auto este informat
permanent asupra sistemului circulaţiei rutiere şi mediului;
2. prevederea – conducătorul auto analizează (evaluează)
informaţiile căpătate datorită vigilenţei sale, anticipând (prevăzând)
anumite situaţii în trafic care, la un moment dat pot deveni periculoase,
ceea ce impune luarea unei decizii corecte pentru a evita situaţiile
periculoase sau să diminueze consecinţele unui eventual accident rutier.
Prevederea poate fi imediată (se deduce în timpul conducerii) sau
îndepărtată (înainte de a pleca la drum).

84
 3. judecata (decizia) – este abilitatea în gândire a conducătorului auto
de a găsi varianta optimă pentru a ieşi cu minimum de consecinţe dintr-o
situaţie periculoasă apărută în trafic la un moment dat.
Judecata trebuie să fie promptă, rapidă, selectivă.
4. cunoştinţe teoretice şi practice – pentru a conduce un autovehicul,
conducătorul auto trebuie să posede cunoştinţe teoretice privind circulaţia
în siguranţă pe drumurile publice, precum şi priceperi şi deprinderi practice
în manevrarea autovehiculului;
5. îndemânare – conducătorul auto acţionează comenzile
autovehiculului, iar acesta răspunde la comenzi în funcţie de interacţiunea
dintre elementele ce compun sistemul circulaţiei rutiere (drum, şofer,
maşină) şi starea sa tehnică şi, bineînţeles, în funcţie de îndemânarea
şoferului.
Cauzele principale ale accidentelor de circulaţie sunt:
 traversări neregulamentare ale pietonilor;
 neatenţia în conducere;
 viteza excesivă, neadaptată;
 depăşirea neregulamentară;
 neacordarea priorităţii;
 alcoolul;
 altele.
Greşelile cele mai frecvente pe care conducătorul auto ar trebui să
încerce să le evite sunt următoarele:
 nerespectarea prevederilor legislaţiei rutiere;
 menţinerea vehiculului într-o stare tehnică necorespunzătoare;
 încercarea de a recupera timpul pierdut (dacă un conducător auto
este în întârziere, el va fi tentat să recupereze timpul pierdut şi să ruleze
mult mai rapid, ceea ce poate conduce la producerea unor evenimente
rutiere);
 comportament agresiv în trafic (toate tehnicile conduitei preventive
se bazează pe curtoazie şi respect faţă de ceilalţi participanţi la trafic);
 implicarea într-un accident rutier de care nu este vinovat.
Factorii principali care ajută un conducător auto să creeze şi să
menţină o atitudine profesionistă sunt:
 cunoştinţele teoretice şi practice;
 atitudinea pozitivă în trafic;
 luciditatea.
O definiţie clasică şi extrem de succintă a comportamentului uman îl
defineşte ca fiind forma de manifestare a interacţiunii „individ – mediu”.
85
Astfel, putem defini temperamentul ca manifestarea modului de a fi a
individului. Deosebim 4 tipuri de temperament:
1. sangvinic – puternic, echilibrat;
2. coleric – puternic, neechilibrat;
3. flegmatic – puternic, echilibrat, inert;
4. melancolic – slab pe toată linia.
În funcţie de temperament se deosebesc trei stiluri de conducere:
1. agresiv – trebuie evitat în trafic;
2. pasiv;
3. preventiv-defesiv – cel mai bun.

9.2. TEHNICI DE BAZĂ ALE CONDUCERII PREVENTIVE

Tehnicile de bază ale conducerii preventive se bazează în primul rând
pe:
 pregătirea mentală pentru efectuarea unei curse;
 vedera, observarea şi concentrarea la pericolul potenţial;
 acţiunea şi reacţia conducătorului auto, având în vedere viteza sa de
reacţie.
Vederea este cel mai important simţ folosit în timpul conducerii; este
simţul primar prin intermediul căruia conducătorul auto dobândeşte
informaţiile necesare identificării traficului. Circa 90% din stimulii privind
circulaţia exterioară sunt recepţionaţi de conducătorul auto pe cale vizuală,
ceea ce denotă importanţa posedării de către acesta a tuturor componentelor
vizuale.
Câmpul vizual este dependent de viteză astfel:
 la viteza de 1 km/h, câmpul vizual este de 180°;
 la viteza de 100 km/h, câmpul vizual este de 10°.
Se poate afirma că vederea bună:
 permite distingerea formelor şi detaliilor (vederea este descriptivă);
 permite o percepţie largă, fără detalii (vederea este receptivă);
 permite evaluarea distanţelor şi vitezelor (vedere analitică);
 permite evaluarea culorilor.
Sintetizând, se poate afirma că un conducător auto:
 priveşte în faţă (decelează problemele din traficul din faţă) – evită
situaţiile dificile (coliziunile frontale);
 are privirea distributivă, ţinând cont şi de detalii – evită surprizele;
 priveşte în oglizile retrovizoare, cel puţin o dată la 5-7 secunde (în
spate şi în lateral) – conduce şi pentru alţii.
De asemenea:
86
  privirea trebuie să fie mobilă (privirea fixă denotă oboseală, alte
preocupări, etc.);
 în permanenţă trebuie să fim văzuţi de ceilalţi participanţi la trafic.
Observarea şi concentrarea în trafic presupun:
 o poziţie corectă la volan;
 asigurarea unei vizibilităţi maxime;
 un nivel ridicat al vigilenţei;
 o viteză corelată cu vizibilitatea.
Câteva din formele de manifestare ale lipsei de vigilenţă pot fi:
 discuţii cu însoţitorii de drum;
 obturarea vizibilităţii în faţă, în spate sau în lateral;
 preocupări mărunte ca: aprinderea ţigării, manevrarea radio-
casetofonului, etc.;
 folosirea telefonului mobil în timpul mersului;
 concentrarea atenţiei la peisaj.
Factorii care diminuează vigilenţa sunt:
 oboseala;
 consumul de alcool;
 consumul de medicamente şi droguri;
 starea psihică (deprimarea, nervozitataea, agitaţia, etc.);
 zgomote permanente (sunetele motorului sau ale ştergătorului de
parbriz care, prin monotonia lor, pot provoca amorţirea simţurilor);
 traficul aglomerat;
 viteza ridicată;
 ambianţa nocturnă.
Acţiuni şi reacţii ale conducătorilor auto:
 sănătatea şi o vedere bună sunt indispensabile unei conduceri în
siguranţă a autovehiculului dar acestea nu sunt sufuciente;
 un conducător auto care are o atitudine pozitivă despre el însuşi, îşi
va crea o imagine pozitivă şi despre ceilalţi participanţi la trafic, faţă de
pietoni, etc.;
 factorii principali care permit conducătorului auto să creze şi să
menţină o imagine justă sunt cunoştinţele şi judecata sănătoasă;
 cunoştinţele sunt necesare dar nu şi suficiente;
 consecinţele consumului de alcool, medicamente şi droguri
trebuiesc cunoscute.

87
 9.3. ALCOOLUL, MEDICAMENTELE, DROGURILE
Prin alcoolemie se înţelege cantitatea de alcool exprimată în grame
aflată la un litru de sânge. Principalele consecinţe ale consumului de alcool
sunt evidenţiate în numeroase studii, astfel:
 la 0,3‰ debutează riscul producerii unui accident;
 la 0,5‰ riscul producerii unui accident este multiplicat de 2 ori;
 la 0,8‰ riscul producerii unui accident este multiplicat de 10 ori;
 la 1,2‰ riscul producerii unui accident este multiplicat de 35 de
ori.
Principalele băuturi alcoolice, tăria alcoolică şi alcoolemia produsă
asupra unei persoane având o masă de 75 kg sunt următoarele:
 o sticlă de bere de 500 ml cu tăria de 4°-5°, produce o alcoolemie
de 0,15-0,20‰;
 un pahar de vin de 200 ml cu tăria de 10°-12°, produce o
alcoolemie de 0,20 -0,25‰;
 un pahar de ţuică de 200 ml cu tăria de 25°, produce o alcoolemie
de 0,4 0 -0,50 ‰;
 un pahar de cognac de 200 ml cu tăria de 50°, produce o
alcoolemie de 0,50‰;
 un pahar de cognac de 400 ml cu tăria de 50°, produce o
alcoolemie de 2‰.
Principalele efecte generatoare de evenimente rutiere ale consumului
de alcool sunt:
 nivelul de concentrare a atenţiei scade foarte mult;
 scad percepţia şi memoria;
 câmpul vizual se reduce;
 timpul de reacţie se măreşte, cel puţin se dublează;
 evaluarea greşită a distanţelor şi vitezelor;
 subestimarea pericolelor şi riscurilor din trafic;
 capacitatea de gândire este diminuată;
 diminuarea preciziei gesturilor, reflexele scad.
Alcoolul modifică şi atitudinile conducătorului auto faţă de ceilalţi
participanţi la trafic (agresivitatea, emotivitatea, euforia) şi se elimină mult
mai dificil decât absorbţia lui (aproximativ 0,15 g/h).
Medicamentele au următoarele efecte negative:
 reducerea nivelului de concentrare a atenţiei;
 apar tulburări vizuale şi auditive (imagini neclare, cercuri
luminoase, puncte sau pete în câmpul vizual):
• confuzii, halucinaţii;
88
 • cresc timpii de reacţie;
• apar stări de somnolenţă;
• apar stări de euforie;
• indiferenţă psihică;
• diminuarea reflexelor.
Drogurile provoacă tulburări asemănătoare cu cele produse de alcool
sau medicamente, deci se diminuează procesele de percepţie, cognitive
(gândirea), acţiunile practice (reflexele) şi modifică atitudinile.

9.4. OBOSEALA
Conducerea autovehiculelor în stare de oboseală constituie una din
principalele cauze ale producerii evenimentelor rutiere grave. Din acest
motiv, toţi conducătorii auto trebuie să cunoască:
 semnele oboselii;
 riscurile scăderii vigilenţei (atenţiei);
 semnele care preced somnul;
 riscurile adormirii la volan.
Poziţia corectă la volan a conducătorului auto presupune aşezarea
confortabilă în scaun, iar capul să fie reezemat de tetieră. Această poziţie
permite şoferului să acţioneze corect şi rapid în trafic, să reziste mai mult
timp la oboseală şi să se concentreze mai bine o perioadă lungă de timp.

9.5. VITEZA ŞI DISTANŢA DE OPRIRE

Viteza de deplasare trebuie adaptată la în funcţie de configuraţia şi
starea drumului, condiţiile meteorologice şi de vizibilitate, la circulaţie,
natura încărcăturii şi propria condiţie fizică.
Viteza excesivă reprezintă viteza care nu permite deplasarea în
condiţii de siguranţă.
Condiţii care influenţează viteza maximă cu care se poate rula în
deplină siguranţă:
1. aderenţa – reprezintă forţa care menţine alăturate două corpuri
aflate în contact, respectiv pneul şi şoseaua; dacă aderenţa este scăzută,
distanţa de oprire creşte proporţional;
2. vizibilitatea – se impune micşorarea vitezei când vizibilitatea este
scăzută (ploaie, ceaţă, etc.);
3. circulaţia – se impune păstrarea unei distanţe adecvate în raport cu
celelalte vehicule şi adaptarea circulaţiei în funcţie de itensitatea,
compoziţia şi viteza fluxului de vehicule, cu scopul de a păstra un culoar
adecvat;
89
 4. caracteristicile drumului.
Distanţa de oprire a unui vehicul este distanţa parcursă de acesta din
momentul în care conducătorul său sesizează un obstacol şi până la oprirea
definitivă a vehiculului.
Cele două componente ale distanţei de oprire sunt:
 distanţa de frânare;
 distanţa de reacţie.
Distanţa de frânare depinde de:
 distanţa parcursă în timpul mort de frânare propriu-zisă care este
distanţa care trece din momentul acţionării frânei până în momentul în care
aerul comprimat ajunge de la buteliile de aer comprimat la diafragme;
 distanţa reală de frânare, reprezintă distanţa care este parcursă de
autovehicul din momentul în care frânele roţilor au fost acţionate până la
imobilizarea vehiculului.
Factorii cheie care influenţează distanţa frânare:
 viteza vehiculului – cu cât viteza este mai mare, cu atât distanţa de
frânare este mai mare;
 masa vehiculului – cu cât vehiculul este mai greu, cu atât distanţa
de frânare este mai ridicată, întrucât trebuie un spaţiu mai mare pentru
imobilizarea unui vehicul greu;
 aderenţa;
 starea unor elemente ce contribuie la frânare – dacă anumite
elemente ale vehiculului sunt în stare necorespunzătoare, distanţa de
frânare poate să fie mai mare; aceste elemente sunt: pneurile, frânele,
sitemul de aer comprimat şi calitatea lichidului de frână.
Timpul de reacţie reprezintă intervalul măsurat în secunde din
momentul apariţiei unui semnal sau al unui eveniment, până la acţiunea
unei sau mai multor comenzi ale autovehiculului, impuse de acesta.
Distanţa parcursă într-o secundă în funcţie de viteza de deplasare este:
 la 30 km/h – 9 m;
 la 60 km/h –18m;
 la 90 km/h –27m;
 la 100 km/h –30m.
Vehiculul trebuie condus cu o viteză care să-ţi permită oprirea, în
deplină siguranţă, în limita câmpului vizual, indiferent de starea
carosabilului (uscat, umed, polei).
Efectele negative ale excesului de viteză:
 accidentele şi rănirile;
 contravenţiile: - amenzi, prime de asigurare mai ridicate;
90
 - reţinerea permisului în vederea suspendării
dreptului de a conduce autovehicule pe durată
limitată;
- pierderea locului de muncă.
 costuri de întreţinere ridicate: - pneurile se uzează mult mai repede;
- frânele se uzează mai repede;
- motorul, cutia de viteze, rulmenţii,
ambreiajul, suspensia se uzează mai
repede;
 oboseala;
 consumul de combustibil creşte;
 imagine negativă în faţa publicului.

9.6. SITUAŢII CRITICE ŞI IEŞIREA DIN SITUAŢII CRITICE

Metodele recomandate pentru calcularea distanţei sigure între
vehicule sunt:
 păstrarea unei lungimi de vehicul pentru fiecare viteză de 16 km/h;
 intervalul de 2 secunde - reprezintă minimul distanţei de securitate
care trebuie menţinută între vehicule. Această distanţă este valabilă la
vitezele sub 60 km/h. Distanţa dintre vehicule va creşte automat la viteze
mai mari, pentru a se ţine cont de distanţa de frânare mai mare. Pe timp de
ploaie se vor lua 3 secunde iar pe timp de ninsoare se vor considera 4
secunde; pentru viteze mai mari de 60 km/h se vor adăuga mai multe
secunde;
 1 secundă pentru fiecare 3 m de lungime a vehiculului (sau
fracţiune a acestei lungimi) a cărui viteză maximă este de 60 km/h.
Lăţimea benzilor de circulaţie este:
 3 m – drumuri rurale sau mai vechi;
 3,5 m – anumite drumuri cu două benzi sau drumuri mai vechi;
 4 m – cea mai mare parte a autostrăzilor mari, moderne.
Pentru o depăşire sigură, drumul trebuie să fie liber pe cel puţin
jumătate de kilometru.
E mai rapid să se modifice traiectoria unui autovehicul decât să fie
oprit brusc.
Evitaţi frânarea la bracarea roţilor.
Tehnici de frânare a vehiculului:
 frânarea controlată – se frânează până ce roţile sunt pe punctul de
blocare (evitându-se derapajul) şi se menţine o presiune constantă pe
pedala de frână;
91
  frânarea în trepte – se apasă frânele la maxim şi apoi se eliberează
uşor pedala de frână când roţile s-au blocat; se apasă iar pedala când roţile
încep să se învârtă; se repetă manevra până la imobilizarea vehiculului.
În cazul defectării sistemului de frânare se trece în treptele inferioare
de viteză până ce vehiculul a încetinit îndeajuns pentru a putea fi oprit cu
ajutorul frânelor de staţionare.
Etapele de parcurs în cazul exploziei unui pneu în faţă:
 decelarea indiciilor (zgomot puternic);
 prinderea fermă a volanului;
 evitarea frânării;
 imobilizarea vehiculului: când vehiculul a încetinit trebuie frânat
uşor, se părăseşte şoseaua şi se continuă frânarea până ce vehiculul este
imobilizat.
Factorii de stabilitate a vehiculului sunt:
 frecarea (aderenţa);
 greutatea (încărcătura) pe roţi;
 mişcarea.
Aderenţa poate fi de trei tipuri:
 aderenţa statică;
 aderenţa în mişcare;
 aderenţa în derapare.
Derapajul este fenomenul care duce la ruperea aderenţei dintre două
suprafeţe în contact din care una este fixă (carosabilul). Există mai multe
cauze care pot genera derapajul:
1. aderenţa şi unghiul de înclinare a celor două suprafeţe în contact
- în cazul în care cele două suprafete în contact sunt înclinate într-un plan
sub diferite unghiuri vom observa că la un moment dat suprafaţa care nu
este fixă, se va deplasa faţă de suprafaţa fixată. Acest lucru se poate
întâmpla şi la unghiuri mai mici, dacă între cele două suprafeţe se pune un
strat cu aderenţa mai mică (apa, ulei, gheaţă, ş.a.);
2. forţa centrifugă şi aderenţa - în cazul abordării unui viraj cu
viteza neadaptată autovehiculul are tendinţa de a derapa (aluneca) spre
exteriorul virajului.
Viteza neadaptată - viteza prea mare pentru unghiul de închidere al
virajului, sau viteza prea mare faţă de coeficientul de aderenţă al
carosabilului.
 dacă virajul este spre dreapta, forţa centrifugă tinde să deplaseze
autovehiculul spre stânga, către banda de sens opus;

92
  dacă virajul este spre stânga, forţa centrifugă tinde să deplaseze
autovehiculul spre dreapta, către acostament;
3. acţionarea prea bruscă a volanului;
4. scăderea bruscă a aderenţei carosabilului - se întâmplă de obicei
iarna când circulăm pe un carosabil uscat, şi suntem surprinşi de o pată de
gheaţă provocată de conul de umbră al unei clădiri, de curenţii de aer care
învăluie un podeţ, s.a.. În cazul în care suntem surprinşi de un astfel de
derapaj, trebuie imediat să ridicăm piciorul de pe acceleraţie, să introducem
schimbătorul de viteze într-o treaptă inferioară şi să virăm în sens opus faţă
de direcţia în care fuge botul autovehiculului (în acelaşi sens cu spatele).
5. virajul cu denivelări mărunte - în cazul în care partea carosabilă
este distrusă în zona unui viraj, prezentând o multitudine de gropi de
dimensiuni mai mari sau mai mici, autovehiculul care nu-şi adaptează
viteza va intra în derapaj.
Riscul de derapare este mai mic dacă şoferul este angajat corect în
curbă, adică frânează înainte de a negocia curba, apoi accelerează uşor şi
uniform la ieşirea din curbă.
La apropierea de două obstacole fixe ce se găsesc de fiecare parte a
vehiculului, divizaţi culoarul în două părţi egale.
Tipurile de derapări sunt:
 deraparea la frânare;
 deraparea în viraj;
 deraparea la accelerare.
Prevenirea derapajului se realizează prin:
 stabilitatea vehicului (încărcare uniformă);
 respectarea regulilor referitoare la viteză şi culoar (încetinire pe
şosea alunecoasă, umedă, creşterea intervalului între vehicul şi cel precedat,
evitarea virajelor bruşte, etc.);
 pe carosabilul alunecos trebuie evitate frânarea sau întoarcerea
bruscă;
 încercarea păstrării controlului vehiculului fără frânare violentă;
 dacă trebuie imobilizat rapid autovehiculul se utilizează frânarea
controlată sau frânarea în trepte.
Măsuri pentru ieşirea din derapare:
 contrabracarea roţilor – roţile directoare sunt virate în aceeaşi parte
spre care a derapat spatele automobilului, cu scopul redresării rapide a
traiectoriei acestuia;
 nu se frânează;
 nu se accelerează.
93
 9.7. CREŞTEREA PERCEPŢIEI PRIVIND RISCURILE
RUTIERE ŞI ACCIDENTELE DE MUNCĂ
Tipologia accidentelor de muncă
 accidentele ale căror victime sunt conducătorii auto sunt mai
frecvente atunci când vehiculele sunt oprite;
 natura accidentelor de muncă:
● căderi produse în timpul urcării sau coborârii din cabină, din
caroserie, de pe cisternă şi în timpul aşezării ori desfacerii prelatei de pe
colivie;
● contracturile musculare, lombalgiile, căderile de orice fel, herniile
în timpul manipulărilor;
● căderile de pe haionul elevator şi izbirile;
● strivirile în timpul deschiderii perdelelor sau a uşilor mari din
spate;
● alunecarea de pe cheiuri, rampe, scări, etc.;
● riscul secerării sau izbirii de către alt autovehicul.
 cauzele care duc la producerea accidentelor:
● transbordarea (55%);
● accesul la vehicul (22%);
● manevrarea comenzilor şi accesoriilor vehiculului (13%);
● arimarea mărfurilor şi manevrarea prelatei (5%);
● alte cauze (vehicule în reparaţie, prost calate, etc.) (5%).
Statistica accidentelor de circulaţie
 cauza principală a accidentelor este eroarea umană (85,2%) a unuia
dintre participanţii la trafic; dintre acestea, 25% sunt cauzate de şoferii
profesionişti;
 alţi factori: condiţiile meteo (4,4%), infrastructura (5,1%),
defecţiuni tehnice ale autovehiculului (5,3%);
 configuraţia accidentului:
● accidente singulare comise de camioane (7,4%);
● camion şi un alte utilizator rutier (autovehicul şi/sau pieton):
○ accident la intresecţie (27,0%);
○ accident la coadă (20,6%);
○ accident datorat schimbării benzii (19,5%);
○ accident după manevra de depăşire (11,3%);
○ accident cu un pieton (6,2%);
○ accident cu un autovehicul ieşind din parcare (3,0%);
○ accident principal după primul impact (1,8%);
94
 ○ accidente atipice sau neclasificabile (3,2%);
cauzele accidentelor dintre un camion şi un alt utilizator rutier:
● viteza neadaptată;
● nerespectarea regulilor de la intresecţie;
● manevră necorespunzătoare la schimbarea benzilor;
 cauzele principale ale accidentului la intersecţie atunci când
camionul este cauza:
● nerespectarea regulilor la intersecţie;
● neadaptarea vitezei;
● manevră necorespunzătoare la întoarcere;
● vizibilitatea redusă;
● lipsa experienţei în conducere;
● probleme tehnice;
● lipsa cunoştinţelor privind performanţele autovehiculului;
● neatenţie;
● lipsa informaţiilor;
 cauzele principale ale accidentului la intersecţie atunci când alt
utilizator este cauza:
● nerespectarea regulilor la intersecţie;
● neadaptarea vitezei;
● lipsa experienţei în conducere;
● manevră necorespunzătoare la întoarcere;
● distanţă insuficientă de siguranţă;
● vârsta;
● droguri, alcool;
● lipsa aderenţei la drum;
● neatenţie;
● vizibilitate redusă;
 cauzele principale ale accidentului la coadă atunci când camionul
este cauza:
● neadaptarea vitezei;
● distanţă insuficientă de siguranţă;
● neatenţia;
● lipsa experienţei în conducere;
● lipsa aderenţei la drum;
● măsuri insuficiente de siguranţă în cazul vehiculelor oprite sau
defecte;
● lipsa cunoştinţelor privind performanţele autovehiculului;
● oboseală/adormire;
95
 ● greşeli de frânare;
● probleme tehnice;
 cauzele principale ale accidentului la coadă atunci când alt
utilizator este cauza:
● neadaptarea vitezei;
● distanţă insuficientă de siguranţă;
● neatenţie;
● lipsa aderenţei la drum;
● oboseală/adormire;
● îmbolnăviri;
● lipsa experienţei în conducere;
● vizibilitate redusă;
● greşeli la depăşire;
● droguri, alcool;
 cauzele principale ale accidentului datorat schimbării benzii atunci
când camionul este cauza:
● viteză neadaptată;
● lipsa aderenţei la drum;
● defecţiune tehnică;
● depăşirea liniei de demarcaţie la apropierea de bandă, luarea prea
strânsă a virajelor;
● manevră necorespunzătoare la întoarcere;
 cauzele principale ale accidentului datorat schimbării benzii atunci
când alt utilizator rutier este cauza:
● depăşirea liniei de demarcaţie la apropierea de bandă, luarea prea
strânsă a virajelor;
● lipsa aderenţei la drum;
● lipsa experienţei de conducere;
● manevră ecorespunzătoare la întoarcere;
● probleme tehnice;
● oboseală/adormire;
● vizibilitate redusă;
● neatenţie;
● droguri, alcool;
 cauzele principale ale accidentului în timpul unei manevre de
depăşire atunci când camionul este cauza:
● manevră necorespunzătoare la depăşire/schimbarea benzii;
● oboseală;
● viteză neadaptată;
96
 ● lipsa experienţei în conducere;
● depăşirea liniei de demarcaţie la apropierea de bandă, luarea prea
strânsă a virajelor;
● distanţa de siguranţă insuficientă;
● insuficiente măsuri de siguranţă în cazul autovehiculelor oprite;
● probleme tehnice;
● droguri, alcool;
● greşeală în utilizarea pedalelor;
 cauzele principale ale accidentului în timpul unei manevre de
depăşire atunci când alt utilizator este cauza:
● manevră necorespunzătoare la depăşire/schimbarea benzii;
● viteză neadaptată;
 cauzele principale ale accidentului cu un singur camion:
● neadaptarea vitezei;
● oboseală/adormire;
● lipsa aderenţei la drum;
● manevră necorespunzătoare la întoarcere;
● neatenţie;
● îmbolnăvire;
● probleme tehnice;
● încărcătură;
● droguri, alcool;
● depăşirea liniei de demarcaţie la apropierea de bandă, luarea prea
strânsă a virajelor;
 referitor la momentele accidentului în care oboseala este cauza
principală, cele cruciale sunt între orele 2.00 şi 2.59, respectiv între 15.00 şi
15.59;
 referitor la locul accidentelor unde oboseala este cauza principală,
acestea sunt autostrăzile sau drumurile interurbane;
 unghiurile moarte sunt zonele din jurul vehiculului comercial care
nu sunt vizibile pentru şofer nici prin parbriz, nici prin ferestrele laterale şi
nici prin oglinzi.

9.8. MĂSURI DE PRIM-AJUTOR ÎN CAZUL

ACCIDENTELOR DE CIRCULAŢIE
9.8.1. FRACTURI ŞI LEZIUNI ALE COLOANEI
VERTEBRALE
 fracturile rezultate în urma unui accident rutier pot fi recunoscute
prin segmentul fracturat, care are o mişcare anormală;
97
  semnele unei fracturi sunt, deci, poziţia nefirească, mişcarea
nenaturală, scurtarea membrului fracturat;
 o fractură deschisă la membre se recunoaşte prin faptul că pielea
este străpunsă în zona fracturii;
 dacă este posibil, nu deplasaţi victima până la sosirea echipelor
specializate;
 nu mişcaţi membrul fracturat şi nu încercaţi să reduceţi fractura,
dacă aveţi cunoştinţă că ambulanţa soseşte în scurt timp;
 pentru evitarea complicaţiilor în cazul unei fracturi, este necesar să
imobilizaţi zona fracturată;
 pentru a acorda primul ajutor în caz de fracturi, se fixează
segmentul de fractură, pentru a preveni mişcarea fragmentelor osoase în
timpul imobilizării membrului, în atele care să fie destul de lungi pentru a
prinde articulaţia de deasupra şi cea de dedesubtul focarului de fractură;
 atelele pentru imobilizarea unei fracturi trebuie să fie suficient de
lungi pentru a acoperi în întregime atât zona de deasupra, cât şi cea de sub
fractură, să fie rigide şi usoare;
 imobilizarea unui braţ fracturat se face cuprinzând osul fracturat,
precum şi cele două articulaţii – superioară şi inferioară;
 fractura labei piciorului se imobilizează cu atele sau cu un bandaj
gros, de la degete până la genunchi;
 în cazul unei fracturi de claviculă (umărul se află într-o poziţie
atârnândă, uşor înainte şi în jos), braţul se aşează într-o eşarfă;
 pentru imobilizarea fracturilor de la membrele superioare se va
folosi o eşarfă simplă;
 în cazul unei entorse a gleznei, se procedează astfel: se ridică
piciorul afectat, se aplică un bandaj elastic strâns, apoi, dacă se poate, se
aplică gheaţă prin bandaj;
 o persoană rănită, care prezintă leziuni ale coloanei vertebrale, nu
trebuie mişcată până la sosirea ambulanţei;
 în cazul persoanelor accidentate care prezintă fracturi de coloană,
dacă este absolut necesar să fie transportate la spital, se recomandă să se
folosească mijloacele de transport cu platformă (furgonete, camioane),
chiar dacă au viteze de deplasare mai mici;
 în cazul traumatismelor coloanei vertebrale, dacă accidentatul are
căile respiratorii libere, se vor lua următoarele măsuri de prim ajutor: nu se
mişcă accidentatul din poziţia în care a fost găsit până la sosirea serviciilor
mobile de urgenţă, cu excepţia cazurilor în care există un pericol de foc sau

98
de asfixie; în acest caz, se asigură doar funcţiile vitale, eliberarea căilor
respiratorii superioare şi bandajarea fracturilor deschise.

9.8.2. HEMORAGII
 gravitatea unei hemoragii se apreciază în funcţie de cantitatea de
sânge pierdut;
 hemoragia cea mai periculoasă este cea care determină o pierdere
rapidă a sângelui;
 în rănile cu hemoragie se va avea în vedere, în faza iniţială, oprirea
hemoragiei;
 o hemoragie produsă la unul din membrele unei persoane rănite se
va opri prin acţiunea compresivă asupra vasului lezat sau prin aplicarea
garoului;
 transportul persoanelor accidentate având hemoragii externe se va
face fie imediat după oprirea hemoragiei, fie imediat după ce s-a acordat
asistenţă medicală de o persoană calificată;
 în cazul unui accident cu hemoragie masivă, se acţionează astfel: se
aşează persoana pe spate, cu picioarele ridicate, se imobilizează eventualele
fracturi, nu i se administrează lichide şi este protejată contra frigului;
 un garou aplicat unei persoane rănite într-un accident de circulaţie
poate fi menţinut maximum 2 ore, pentru a nu afecta ţesuturile;
 biletul care se prinde lângă garoul aplicat unei persoane rănite
trebuie să conţină ora şi minutul aplicării garoului;
 hemoragiile la trunchi şi cap se opresc prin aplicarea compreselor
sterile şi a pansamentelor compresive;
 hemoragia nazală se poate opri dacă accidentatul stă în picioare şi
îşi strânge ambele nări timp de aproximativ 5-10 min.

9.8.3. RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE

 înainte de a începe resuscitarea, trebuie evaluat gradul de constanţă
al victimei. Totodată, se vor urmări mişcările cutiei toracice şi prezenţa
pulsului;
 prezenţa pulsului se verifică la nivelul gâtului, în partea laterală a
mărului lui Adam, la nivelul arterei carotide;
 dacă victima nu respiră, dar are puls, se va începe respiraţia
artificială;
 pentru început se vor elibera căile de acces al aerului, prin
înlăturarea corpilor străini din gura victimei;
 respiraţia artificială se face gură la gură sau gură la nas;
99
  dacă victima nu respiră şi nici nu are puls, se vor face concomitent
respiraţie artificială şi masaj cardiac extern;
 masajul cardiac extern se efectuează prin comprimarea sternului cu
ajutorul ambelor palme, în ritm de aproximativ două compresiuni pe minut;
 la copii se utilizează o singură mână pentru efectuarea compresiei
toracice. Ritmul este de cca. 15 compresii toracice, urmate de două
respiraţii artificiale;
 stopul respirator, în cazul persoanelor accidentate, poate fi
determinat de astuparea căilor respiratorii;
 obstrucţionarea căilor respiratorii poate fi determinată de prezenţa
corpilor străini;
 înaintea transportării unei victime la spital, trebuie să aveţi în
vedere să fie asigurată funcţia respiratorie şi cea circulatorie;
 în cazul unei insuficienţe respiratorii determinate de corpi străini, se
face imediat permeabilizarea căilor respiratorii;
 căile respiratorii pot fi deblocate la locul accidentului, prin
intervenţii specifice;
 în cazul unui accident în care victima şi-a pierdut cunoştinţa, prima
măsură va fi să controlaţi respiraţia şi bătăile inimii;
 în situaţia în care, după resuscitarea cardio-respiratorie, accidentatul
îşi recapătă pulsul, se vor înceta compresiile exterioare ale pieptului.

9.8.4. RĂNI, RĂNIŢI, ACCIDENTAŢI

 o persoană grav rănită, victimă a unui accident de circulaţie, va fi
ridicată cu atenţie, menţinându-se în acelaşi plan capul, gâtul şi toracele;
 transportarea victimelor la spital se poate realiza cu o ambulanţă
special dotată, însoţită de un medic, sau cu vehiculul care a provocat
accidentul, dacă starea victimei permite acest lucru;
 în cazul unui accident de circulaţie cu victime şi cu deformarea
accentuată a caroseriei sau a uşilor, ocupanţii vehiculelor pot fi imobilizaţi.
În astfel de situaţii se apelează la serviciile specializate ale unităţilor de
pompieri, care intervin cu utilaje de descarcerare;
 în cazul unui accident cu victime şi cu deformarea accentuată a
caroseriei, victimele conştiente sunt sfătuite să nu se mişte, iar degajarea
acestora trebuie să se realizeze cât mai repede şi numai de către echipaje
specializate;
 la scoaterea persoanelor accidentate din autovehicul, trebuie avut în
vedere ca leziunile să nu se agraveze;

100
  în cazul accidentării foarte grave a unei persoane, ca urmare a unui
accident de circulaţie, prima măsură care se impune este acordarea primului
ajutor, până la sosirea ambulanţei;
 în funcţie de starea accidentatului, măsurile de prim ajutor se vor
lua în următoarea ordine: respiraţia artificială, masajul cardiac, oprirea
hemoragiei, pansarea rănilor, imobilizarea fracturilor;
 un bandaj de tifon aplicat pe o rană deschisă protejează împotriva
infectării rănii şi opreşte hemoragia;
 dezinfecţia plăgilor ce necesită a fi pansate se face cu apă oxigenată
sau iod;
 atunci când un conducător auto a accidentat un pieton, acesta este
obligat să transporte victima la cea mai apropiată unitate sanitară, dacă nu
este posibil transportul cu alte mijloace, apoi să se întoarcă imediat la locul
accidentului;
 în cazul în care există mai multe persoane accidentate, este
important să se stabilească priorităţile, astfel că primul ajutor se acordă cu
prioritate persoanei celei mai grav accidentate;
 accidentatul readus la viaţă prin resuscitare cardio-respiratorie se va
transporta întotdeauna la o unitate medicală specializată;
 substanţele antiseptice se folosesc pentru dezinfectarea rănilor;
 pe plagă se aplică întotdeauna o compresă de tifon steril;
 la un accidentat cu corpi străini în interiorul plăgilor, aceştia nu se
extrag din plăgi, întrucât se pot produce complicaţii;
 bandajele se folosesc pentru acoperirea şi pentru susţinerea rănilor,
precum şi pentru oprirea hemoragiilor;
 persoanele accidentate, cu arsuri multiple pe corp şi membre,
trebuie să fie transportate urgent la o unitate medicală;
 dotarea autovehiculelor cu trusă medicală de prim ajutor este
obligatorie pentru toate autovehiculele care circulă pe drumurile publice;
 trusa medicală pentru primul ajutor trebuie să conţină, în principal:
foarfece cu vârfuri boante, dispozitiv intermediar pentru respiraţie gură la
gură, comprese sterile, feşe, pansamente, mănuşi de unică folosinţă din
latex, folie de supravieţuire izotermă şi broşură de prim ajutor autorizată de
Ministerul Sănătăţii.

9.9. CAPACITATEA DE A PREVENI CRIMINALITATEA ŞI

TRAFICUL DE IMIGRANŢI ILEGALI
 căi de acţiune:

101
 1. combaterea crimei organizate – aplicarea strategiei naţionale de
combatere a crimei organizate, în special a traficului de droguri, traficului
de fiinţe umane, traficului de arme, autoturisme furate, cu monedă falsă,
cecuri de călătorie şi cărţi de credit/debit false, traficului cu materiale
strategice şi nucleare, etc.;
2. refugiaţi, imigrare ilegală şi readmisie;
3. traficul şi consumul de droguri – întărirea controlului vamal,
folosirea investigatorilor acoperiţi în acţiuni de combatere a reţelelor de
narco-trafic;
4. serviciul de urgenţă;
5. infracţionalitatea informatică;
6. cooperarea internaţională.
Linii directoare în materie de siguranţă:
 plasaţi documentele la loc sigur;
 ţineţi un registru al activităţilor în materie de securitate;
 se stabilesc proceduri de comunicare între autovehicul şi
întreprindere;
 puneţi la dispoziţia şoferilor numerele de apel de urgenţă al
autorităţilor competente, ale ambasadelor, al asociaţiilor de transport rutier
din ţările traversate;
 nu faceţi plinul pe parcurs decât în locuri sigure şi cunoscute;
 nu lăsaţi niciodată cheile în autovehicul sau în contact;
 evitaţi amplasările izolate, alegeţi-vă zonele de oprire înainte de
plecare;
 încercaţi să vă păstraţi autovehiculul în câmpul dumneavoastră
vizual în timpul pauzelor de masă;
 inspectaţi autovehiculul după pauză: cercetaţi orice semn de
încercare de efracţie, inclusiv în compartimentul de bagaje;
 în caz de insulte rămâneţi calm şi încercaţi să dezamorsaţi situaţia;
 nu ieşiţi din autovehicul pentru a regla incidentele doar dacă sunteţi
absolut siguri că nu vă asumaţi nici un risc;
 în caz de agresiune violentă: nu rezistaţi; nu vă opuneţi agresorilor;
după incident informaţi poliţia cât mai rapid posibil, informaţi patronul,
faceţi plângere oficială la poliţie;
 în caz de furt al autovehiculului: informaţi patronul, informaţi
poliţia şi întocmiţi o declaraţie oficială a furtului;
 asiguraţi-vă că nimeni nu se îmbarcă fără un motiv valabil şi fără
documentul de autorizare valabil: bilet sau vaucer pentru călătoria
respectivă;
102
  comparaţi lista călătorilor cu persoanele prezente şi notaţi
eventualele modificări;
 îndepărtaţi orice obiect provenind de la o călătorie anterioară;
 în cazul opririlor pentru îmbarcarea noilor călători, pauzelor de
destindere, asiguraţi-vă că nici un bagaj nu a fost retras fără un motiv
valabil, sau uitat înaintea plecării;
 înaintea îmbarcării pe un vas, verificaţi toate zonele
autovehiculului care ar putea ascunde o persoană;
 asiguraţi-vă că autovehiculul este încuiat şi securizat atunci când
nu este supravegheat sau la opririle de pe traseu;
 dacă lăsaţi autovehiculul fără supraveghere, verificaţi dacă toate
ferestrele, uşile şi încuietorile compartimentelor de bagaje sunt închise,
încuiate sau securizate şi că închizătorile sunt trase.

9.10. CAPACITATEA DE A PREVENI RISCURILE FIZICE

Protecţii individuale:
 mâinile şi picioarele:
● riscuri la operaţiuni de încărcare şi arimare;
● protecţie cu mănuşi, cizme de protecţie;
 ochii şi urechile:
● pulberi, schije, proiectări de lichide;
● ochelari de protecţie, cască de protecţie a auzului;
 capul şi faţa – portul căştii;
 căile respiratorii – măşti filtrante;
 corpul:
● ploaie, produse toxice, frecarea încărcăturilor;
● îmbrăcăminte de protecţie.
Gesturi şi posturi riscante:
 accesul la cabină:
● coborâreaa şi/sau urcarea din/în cabină se realizează prin folosirea
a trei puncte de prindere: un picior+ambele mâini sau o mână+ambele
picioare;
● dispozitive de acces (scară mobilă, scară escamotabilă sau
telescopică) pentru accesul în spatele autovehiculului;
 poziţia la volan;
● leziuni de discuri vertebrale;
● reglarea corespunzătoare a scaunului şi spătarului;
 punerea şi scoaterea prelatei;

103
  poziţia corpului în spaţiu – hernii, rupturi musculare, elongaţii, etc.
după operaţiuni de manutanţă.
Norme specifice se securitate a muncii pentru transporturi
rutiere:
 instructajul periodic se face lunar şi la fiecare schimbare a tipului
de autovehicul şi/sau încărcături transportate.

9.11. CONŞTIENTIZAREA IMPORTANŢEI STĂRII FIZICE ŞI

MENTALE
Comportamentul nutriţional:
 adoptarea unui stil de viaţă echilibrat;
 comportament nutriţional neadecvat: denutriţie şi/sau exces
alimentar;
 proteinele sunt principalele substanţe nutritive; se găsesc în carne,
peşte, ouă, lapte, soia, boabe de fasole, mazăre şi cereale; aportul
recomandat este de maxim 20% din totalul caloric;
 glucidele reprezintă principala sursă de energie a organismului; se
găsesc în fructe, paste făinoase, cartofi, pâine, lactate; aportul zilnic
recomandat este de 50-55%;
 lipidele sunt prezente în majoritatea alimentelor, aportul
recomandat fiind de 30%;
 vitaminele şi mineralele sunt şi ele necesare funcţionării
organismului;
 se recomandă activitate fizică şi reducerea sedentarismului.
Consumul de alcool:
 intoxicaţia acută cu alcool etilic are drept urmare inhibarea
sistemului nervos central şi evoluează în trei etape:
● faza de intoxicare – sunt afectate treptat sobrietatea, memoria,
individul devenind logoreic şi impulsiv;
● faza medico-legală – se instalează la alcoolemii între 0,80‰ şi
2,5‰; în această fază se comit fapte antisociale;
● faza comatoasă – evoluează cu anestezie, narciză, hipotermie,
facies hipotermic, colaps, convulsii şi comă;
 alcoolemia reprezintă cantitatea de alcool în sânge, exprimată în
grame de alcool etilic la litrul de sânge, nivelul său fiind condiţionat de mai
mulţi factori, cum ar fi: cantitatea şi concentraţia băuturii ingerate, durata
ingerării, plenitudinea stomacului, starea de somn, capacitatea ficatului de
etiloxidare, etc.;
Oboseala:
104
  a fi la volan între orele două şi cinci dimineaţa măreşte de 5,6 ori
riscul producerii unui accident iar a dormi mai puţin de 5 ore creşte acest
risc de 2,7 ori;
 17 ore de veghe (adică să te afli la volan la miezul nopţii după o zi
de activitate) echivalează cu 0,5 grame de alcool în sânge, iar 24 de ore de
veghe înaintea urcării la volanul unui autovehicul este echivalent cu o
alcoolemie de 1 gram.

9.12. CAPACITATEA DE A EVALUA CORECT SITUAŢIILE

DE URGENŢĂ
 urgenţa este o situaţie care obligă la întreprinderea anumitor acţiuni
imediate (neîntârziate), pentru înlăturarea unor efecte dăunătoare cărora
conducătorul auto sau personalul de bord le-a căzut victimă;
 accident de circulaţie – întruneşte condiţiile (OUG 195/2002):
● s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut
originea într-un asemenea loc;
● a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau mai multor persoane
ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale;
● în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare;
 orice persoană care este implicată sau care are cunoştinţă de
producerea unui accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau
vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor
persoane, precum şi în situaţia în care în eveniment este implicat un vehicul
care transportă mărfuri periculoase este obligată să anunţe de îndată poliţia
şi să apeleze numărul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112;
 este interzis oricărei persoane să schimbe poziţia vehiculului
implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau
vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor
persoane, să modifice starea locului sau să şteargă urmele accidentului fără
încuviinţarea poliţiei care cercetează accidentul;
 conducătorii de vehicule implicaţi în accidente de circulaţie în
urma cărora a rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube
materiale sunt obligaţi:
● să scoată imediat vehiculele în afara părţii carosabile ori, dacă
starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape
de bordură sau acostament, semnalizându-le prezenţa;
● să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a
produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea

105
evenimentului pentru întocmirea documentului de constatare; se exceptează
de la această obligaţie:
○ conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de
accident, în condiţiile legii;
○ conducătorul de vehicul care deţine o asigurare facultativă de
avarii auto, iar accidentul de circulaţie a avut ca rezultat numai avarierea
propriului vehicul;
 măsuri în caz de incendiu:
● păstrarea calmului şi acţionarea cu fermitate;
● oprirea imediată a autovehiculului şi a circulaţiei din ambele
sensuri;
● evacuarea persoanelor din autovehicul;
● folosirea judicioasă a extinctorului din dotare;
● apelarea telefonică a numărului de urgenţă 112;
● îndepărtarea curioşilor;
 retrageţi-vă imediat dacă dispozitivele de siguranţă emit o
fluierătură sau dacă cisterna se decolorează;
 în cazul furtului autovehiculelor sau bunurilor din interior:
● se informează cât mai urgent poliţia (112);
● se informează patronul firmei;
 în caz de agresiune fizică:
● când agresorul fuge, notaţi direcţia şi ce mijloace a folosit; nu
încercaţi să-l opriţi singur, mai ales dacă este înarmat;
● alertaţi imediat poliţia formând numărul de urgenţă;
● protejaţi scena agresiunii;
● solicitaţi martorilor să rămână pe loc până la sosirea poliţiei;
 echipament minim recomandat la autovehicul pentru securitatea
pasivă:
● buton de alarmă;
● safe de maşină pentru siguranţa banilor;
● separaţie fizică (perete de plastic) între şofer şi clienţi;
● sistem de geopoziţionare prin satelit (GPS);
● sistem de supraveghere video.

9.13. ABILITĂŢI DE COMPORTAMENT CARE SĂ

CONTRIBUIE LA ÎMBUNĂTĂŢIREA IMAGINII UNEI
ÎNTREPRINDERI
 prestaţiile întreprinderii trebuie să includă:
● comportament plin de solicitudine al salariaţilor;
106
 ● aspect estetic şi salubru al vehiculelor;
● scule, dispozitive şi verificatoare de înaltă tehnicitate;
● respectarea termenelor şi a relaţiilor contractuale;
● ofertarea unei largi game de prestaţii;
 conducătorul auto trebuie să se manifeste ca un element de primă
importanţă pentru întreprindere pe piaţa comunicării, prin:
a) conduită în postul de pilotaj:
● conducere raţională;
● conducere preventivă;
● respectarea normelor rutiere naţionale şi europene;
b) imaginea profesională:
● abordarea primului contact;
● ţinută vestimentară;
● dialogul corect şi politicos;
● tonusul şi forma fizică;
● starea generală a vehiculului;
● păstrarea documentelor la bord;
c) prestaţia la care s-a angajat:
● respectarea orarului şi a termenului contractual;
● grija faţă de marfă;
● încărcarea, controlul, descărcarea;
● capacitatea de a capta încrederea clientului;
d) actele întocmite (redactate):
● lizibil;
● ortografic;
● pe înţelesul clientului;
e) comunicarea orală:
● să ştie să asculte activ (nu dormitând);
● să ştie să se exprime corect, cu volum, inteligent;
● să-şi aleagă cu grijă vocabularul;
● să stimuleze şi să convingă argumentat;
 tehnicile de comunicare:
● o bună comunicare presupune:
○ stabilirea unei relaţii de încredere;
○ să se facă acceptat de client;
○ să fie surâzător, politicos;
○ să se exprime clar;
○ să înţeleagă ce i se spune;
○ să ştie să negocieze probleme de interes comun;
107
 ○ să caute şi să găsească motivaţii;
● comunicarea poate fi obstaculată prin:
○ rămânerea pe poziţii rigide;
○ neascultarea interlocutorului;
○ nelăsarea clientului să se exprime;
○ agresivitate chiar şi verbală;
○ prea mare şi supărătoare curiozitate;
 roluri ale conducătorului auto:
● rolul tehnic:
○ executarea efectivă a transportului contractat;
○ respectarea planificării;
○ întreţinerea tehnică preventivă;
○ aplicarea reglementărilor în vigoare;
● rolul comercial:
○ relaţia cu clientela;
○ imaginea de marcă;
○ calitatea prestaţiei;
○ ţinuta vestimentară;
○ binevoitor şi înţelegător;
● rolul administrativ:
○ controlul şi/sau redactarea unor documente obligatorii;
○ grija faţă de documentele care trebuie să se afle la bord;
● rolul financiar:
○ încasator;
○ transportator;
○ predător de sume de bani numerar rambursaţi de primitorii
mărfurilor;
 după ce a constatat că autovehiculul este corespunzător din punct
de vedere tehnic, şoferul îşi începe activitatea de organizare a muncii prin
întocmirea planului de încărcare, urmărind satisfacerea obiectivelor de
optimizare a transportului printre care raţionala aşezare a mărfii pe planşeul
caroseriei, ţinându-se cont de:
● dimensiunile ei de gabarit;
● compatibilitatea sau incompatibilitatea la transport a unor mărfuri
cu tipul de autovehicul pe care îl conduce;
● faptul că unele mărfuri nu pot fi transportate împreună cu altele
din cauza mirosului, al fragilităţii sau al toxicităţii;

108
 ● echilibrarea încărcăturii pe întreaga suprafaţă a planşeului,
urmărindu-se ca pe cât posibil, centrul ei de greutate să fie cât mai jos, iar
marfa să fie dispusă simetric faţă de axa longitudinală a autovehiculului;
● aşezarea mărfurilor grele dedesubtul celor uşoare, pe axul central
al vehiculului;
● tumusul livrărilor la mai mulţi destinatari, astfel încât mărfurile
care urmează să fie livrate ultimele, să fie încărcare primele;
● regula conform căreia după fiecare descărcare parţială, marfa să
fie redistribuită în aşa fel încât să se menţină echilibrul autovehiculului;
 disputele între părţile contractante ale unui transport rutier pot
apărea ca urmare a:
● întârzierii în livrarea mărfii din cauza:
○ unei pene previzibile anterior;
○ ambuteiajelor de trafic;
○ proastei programări a transportului;
● diminuării cantităţilor de mărfuri din cauza:
○ controlului insuficient la încărcare;
○ furtului pe traseu;
○ scurgerilor din benă;
● unor avarieri şi deprecieri ale mărfii din cauza:
○ temperaturii controlate prost reglate;
○ arimării neconforme;
○ conducerii autovehiculului cu brutalitate;
● refuzului primirii mărfurilor de către destinatar din cauza:
○ mărfurilor neconforme;
○ mărfurilor necomandate;
○ nerespectării procedurilor de livrare;
 un bun operator de transport îşi îmbunătăţeşte imaginea de marcă
prin:
● calitatea prestaţiei;
● micşorarea preţului;
● respectarea permanentă a termenelor contractuale.

9.14. CUNOAŞTEREA MEDIULUI ECONOMIC AL

TRANSPORTULUI RUTIER DE MĂRFURI ŞI ORGANIZAREA
PIEŢEI
 piaţa privind transportul de marfă poate fi împărţită în funcţie de:
● zona geografică: transporturi rutiere locale, regionale, naţionale,
internaţionale, multimodale;
109
 ● după felul mărfurilor:
○ transporturi auto complete;
○ transporturi auto de grupaj;
○ transporturi auto speciale: animale vii, produse periculoase;
● după greutatea mărfurilor transportate:
○ transportul mărfurilor cu greutate în parametrii admişi pe piaţă;
○ transporturi agabaritice;
 segmentele de piaţă specifice sunt:
● piaţa transporturilor interne;
● piaţa transporturilor internaţionale;
● piaţa transporturilor de grupaj (trafic intern şi/sau internaţional);
● piaţa transporturilor specializate pe felul produselor (chimice,
alimentare, sticlărie, etc.);
● piaţa transporturilor rutiere containerizate;
 cu ajutorul autovehiculelor se pot organiza transporturi directe de la
furnizor la beneficiar evitându-se transbordările şi consecinţele acestora
(manipulări costisitoare, pierderi cantitative şi calitative, rătăciri de colete,
sustrageri);
 mijloacele de transport auto dezvoltă viteze tehnice şi comerciale
ridicate, satisfăcând cererea mai ales pentru clienţii care au nevoie de
servicii pentru transportul mărfurilor perisabile sau al celor cu un grad de
urgenţă ridicat;
 limitele mijloacelor de transport auto sunt:
● capacitatea de transport este relativ redusă;
● eficienţa se realizează pe distanţe relativ scurte;
● transportul este afectat de criza energetică pe plan intern şi
internaţional;
 tendinţe în domeniul transporturilor auto:
● tendinţa de creştere a puterii şi capacităţii de transport a
mijloacelor auto;
● tendinţa de extindere a tracţiunii diesel;
● adâncirea specializării impuse de specificul diverselor mărfuri;
● creşterea preocupărilor pentru construirea unor mijloace de
transport auto cu consumuri de carburant cât mai mici, cu protejarea
mediului înconjurător şi care să poată să funcţioneze prin utilizarea şi a
altor surse de energie;
 probleme care trebuie rezolvate în ceea ce priveşte cererea:

110
 ● adaptarea sistemului de servicii la procesele ce au loc în cadrul
firmei expeditoare sau transportatoare, precum şi în cadrul raportului dintre
firmă şi client;
● reţeaua de clienţi;
 IRU (Uniunea Internaţională a Transportatorilor Rutieri) este o
asociaţie neguvernamentală înfiinţată la 23 martie 1948, cu sediul la
Geneva, cu rolul de a apăra în mod activ interesele membrilor săi, să
simplifice şi să unifice reglementările şi uzanţele relative la circulaţia
rutieră, să promoveze şi să dezvolte expediţiile rutiere;
 scrisoarea de trăsură tip CMR constituie dovada materială a
condiţiilor de încheiere a contractului de transport în traficul rutier
internaţional de mărfuri, precum şi dovada primirii mărfii de către
transportator; se poate întocmi pentru fiecare autovehicul încărcat sau
pentru fiecare fel/lot de marfă;
 la scrisoarea de trăsură se anexează:
● factura externă şi lista specificativă;
● certificatul de calitate a mărfii;
● certificatul de origine (de exemplu EUR 1);
● certificatul de sănătate;
● autorizaţia (licenţa) de export/import;
● delaraţia de încasare valutară la export;
 transportatorul rutier trebuie să deţină documentele autovehiculului
care efectuează transportul internaţional, astfel:
● certificatul de înmatriculare;
● foaia de parcurs;
● carnetul TIR;
● autorizaţia de transport internaţional – se emite de Ministerul
Transporturilor din fiecare ţară de tranzit/destinaţie, în baza acordurilor
internaţionale;
● tripticul sau CDD – Carnet de trecere prin punctele vamale – se
eliberează de ACR pentru un an şi permite trecerea prin diferite puncte
vamale;
● certificatul de agreare;
● poliţa (certificatul) de asigurare de răspundere civilă auto;
● “Cartea Verde” – asigurarea pentru riscurile ce pot apărea pe
parcursul altor ţări;
● certificatul de atestare ATP – atestă că autovehiculul corespunde
pentru transportul mărfurilor perisabile şi este valabil pentru ţările membre
ale asociaţiei „Transfrigoroute” înfiinţată în 1955;
111
 ● diagrame tahograf;
 documente privitoare la conducătorul auto:
● paşaportul;
● permisul de conducere (internaţional);
● certificatul internaţional de vaccinare – emis de Centru
antiepidemic;
● carnetul de evidenţă vamală, emis de Direcţia Generală a
Vămilor, în care, şoferul menţionează valuta cheltuită şi valuta cu care intră
în ţară;
 politicile de marketing cuprind: politica de produs, politica de preţ
şi politica de distribuţie;
 serviciile oferite de transportul rutier asigură deplasarea mărfii de
la locul de încărcare la locul de descărcare dar şi alte servicii precum:
manipulare, emitere documente de transport intern/internaţional,
gestionarea mărfii, vămuire, etc.;
 la tratativele de preţ au acces numai acei transportatori ale căror
autovehicule îndeplinesc următoarele condiţii:
● corespund pe deplin naturii mărfii care face obiectul transportului
şi asigură o protecţie maximă a acesteia în timpul deplasării;
● se află în perfectă stare de funcţionare tehnică şi corespund
normelor de circulaţie rutieră şi de protecţie a mediului ambiant din ţările
pe teritoriul cărora urmeză să se deruleze transportul respectiv;
● sunt curate şi dezinfectate corespunzător;
● sunt însoţite de documentele de tranzit necesare;
 preţul transportului se formează în principal pe baza elementelor de
cost ale acestuia: costul combustibilului, costul amortizării, salariul
conducătorului auto şi cheltuielile de deplasare ale acestuia, cota-parte a
cheltuielilor generale ale întreprinderii, alte cheltuieli;
 preţul transportului este în funcţie de distanţa parcursă, de tipul
autovehiculului utilizat şi de consumul specific al acestuia, de configuraţia
terenului şi de starea drumurilor parcurse, de sezon şi climă, de specificul
mărfii, etc.;
 principalele elemente ale procesului de distribuţie pot fi:
● reţeaua de unităţi de vânzare a prestaţiei;
● termenul în care poate fi achiziţionată prestaţia;
● operativitatea angajării prestaţiei.

112
 9.15. CUNOAŞTEREA MEDIULUI ECONOMIC AL
TRANSPORTULUI RUTIER DE CĂLĂTORI ŞI ORGANIZAREA
PIEŢEI
 pasageri transportaţi – reprezintă persoanele îmbarcate cu orice
destinaţie, indiferent dacă plecarea se face de pe teritoriul ţării sau nu, cu
condiţia ca vehiculul să aparţină operatorului de transport din ţara noastră
sau să fie închiriat de acesta;
 parcursul pasagerilor se exprimă în pasageri-km. şi se determină pe
baza numărului de pasageri şi a distanţei efective în km. parcurse de fiecare
pasager;
 în funcţie de zona geografică de desfăşurare, piaţa transportului de
persoane se poate împărţi în:
● transporturi locale;
● transporturi judeţene;
● transporturi interjudeţene (naţionale);
● transporturi internaţionale;
 transporturile locale de persoane sunt reglementate prin Legea nr.
92, promulgată prin Decretul nr. 389/2007, care are ca obiect stabilirea
cadrului juridic privind înfiinţarea, autorizarea, exploatarea, gestionarea,
finanţarea şi controlul funcţionării serviciilor de transport public în
comune, oraşe, municipii şi judeţe;
 serviciile de transport public local de persoane cuprind:
● transport prin curse regulate;
● transport prin curse regulate speciale;
● transport cu autoturisme în regim de taxi;
● transport cu autoturisme în regim de închiriere;
 este considerat serviciu de transport public local de persoane prin
curse regulate, transportul public care îndeplineşte cumulativ următoarele
condiţii:
● se efectuează de către un operator de transport rutier licenţiat sau
de către un transportator autorizat;
● se efectuează numai pe raza teritorial-administrativă a unei
localităţi (transport local) sau numai între localităţile unui judeţ (transport
judeţean);
● se execută pe rute sau cu programe de circulaţie prestabilite de
către consiliul local, consiliul judeţean sau Consiliul General al
Minicipiului Bucureşti;

113
 ● se efectuează de către operatorul de transport rutier sau
transportatorul autorizat cu mijloace de transport în comun (autobuze,
troleibuze, etc.);
● persoanele transportate sunt îmbarcate sau debarcate în puncte
fixe, prestabilite, denumite staţii/autogări, după caz;
● pentru efectuarea serviciului, operatorul de transport rutier sau
transportatorul autorizat percepe de la persoanele transportate un tarif de
transport pe bază de legitimaţii de călătorie individuale eliberate anticipat;
● transportul cu autobuzele se efectuează numai pe bază de licenţe
de traseu şi caiete de sarcini;
 conducătorul mijlocului de transport în comun este obligat să
prezinte la controlul în trafic, următoarele documente, după caz:
● licenţa de traseu şi caietul de sarcini al acesteia eliberat de
emitentul licenţei;
● graficul de circulaţie;
● copia conformă a licenţei comunitare;
● alte documente;
 este considerat serviciu de transport public local de persoane prin
curse regulate speciale, transportul public efectuat tur-retur, pe rute şi cu
programe de transport prestabilite de către beneficiarul serviciului de
transport sau de către cel care a angajat serviciul privind transportul unor
persoane sau al unor grupuri de persoane, şi anume: transportul copiilor,
elevilor şi studenţilor la şi de la instituţiile de învăţământ, transportul
salariaţilor la şi de la instituţiile la care sunt salariaţi sau transportul
angajaţilor unui operator economic la şi de la locul de muncă;
 serviciul de transport public local de persoane prin curse regulate
speciale trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiţii:
● se execută cu autobuze deţinute în proprietate sau în leasing, pe
baza unor programe de circulaţie stabilite de către cel care a angajat
transportul cu operatorul de transport rutier;
● se execută de către un operator de transport licenţiat;
● persoanele transportate se îmbarcă şi se debarcă în staţii stabilite
special, în locul unde îşi desfăşoară activitatea sau la domiciliu/reşedinţă;
● operatorul de transport rutier încasează de la beneficiarul
transportului sau de la cel care a angajat transportul, contravaloarea
serviciului stabilită în conformitate cu prevederile contractului de transport
încheiat între aceştia;
● persoanele transportate se legitimează pe baza legitimaţiei de
serviciu valabile;
114
  conducătorul autobuzului este obligat să prezinte la controlul în
trafic următoarele documente:
● contractul de transport încheiat între beneficiarul transportului sau
persoana care a angajat transportul şi operatorul de transport rutier;
● lista persoanelor transportate, ca anexă la contractul de transport;
● licenţa de traseu şi caietul de sarcini al acesteia eliberat de
emitentul licenţei;
● copia conformă a licenţei comunitare;
● alte documente.

10. CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOR

PRIVIND TRANSPORTUL AGABARITIC
10.1. PREVEDERI SPECIFICE DIN CODUL RUTIER
REFERITOARE LA TRANSPORTUL AGABARITIC
Autovehiculele care depăşesc masa şi/sau gabaritul trebuie echipate
cu următoarele dispozitive suplimentare de semnalizare:
 o plăcuţă de identificare fluorescent-reflectorizantă, având fondul
alb şi chenarul roşu, montată la partea din stânga faţă;
 marcaje fluorescent-reflectorizante aplicate la partea din spate a
autovehiculului sau încărcăturii, cât mai aproape de marginile laterale,
formate din benzi alternante albe şi roşii, descendente către exterior, dacă
lăţimea autovehiculului depăşeşte 2,5 m;
 unul sau mai multe dispozitive speciale de avertizare luminoasă de
culoare galbenă, montate astfel încât lumina emisă de acestea să fie vizibilă
din faţă, din spate şi din ambele părţi laterale, precum şi dispozitive
fluorescent-reflectorizante de culoare galbenă montate pe părţile laterale la
distanţa de 1,5 m între ele;
 lumini montate pe părţile laterale ale încărcăturii ori vehiculului
care depăşeşte lăţimea de 2,5 m, care trebuie să funcţioneze concomitent cu
luminile de poziţie, precum şi un dispozitiv fluorescent-reflectorizant.
Limitele maxime de viteză admisă pe diferite categorii de drumuri
pentru autovehiculele cu gabarit depăşit precum şi cele care transportă
produse periculoase sunt:
 în localitate - 40 km/h.;
 în afara localităţii – 70 km/h.

115
 Alte aspecte privind circulaţia autovehiculelor cu mase/gabarite
depăşite:
 vârstă conducătorului auto minim 21 de ani;
 necesită autorizaţie specială pentru vehiculul (ansamblul de
vehicule) cu masa totală mai mare de 80 de tone, lungimea mai mare de 40
m, lăţimea sau înălţimea mai mare de 5 m;
 trebuie echipat cu dispozitive de semnalizare suplimentare;
 trebuie însoţit de autovehicul de însoţire astfel:
○ pe autostradă, când lăţimea vehiculului este mai mare de 3,2
m de un autovehicul în spate;
○ pe celelalte drumuri, când lăţimea vehiculului este cuprinsă
între 3,2 m şi 4,5 m sau lungimea vehiculului este mai mare de 25 m de un
autovehicul în faţă;
○ pe celelalte drumuri, când lăţimea vehiculului este mai mare
de 4,5 m sau lungimea mai mare de 30 m de două vehicule, unul în faţă şi
altul în spate;
 este interzisă:
○ pe sectoarele de drum unde sunt instalate indicatoare de
interzicere, restricţie;
○ când vizibilitatea este redusă sau partea carosabilă este
acoperită cu polei, gheaţă sau zăpadă.
Transportul agabaritic presupune emiterea contracost de către
C.N.A.D.R. a unei autorizaţii speciale în baza căreia se poate executa.

10.2. GREUTĂŢI ŞI DIMENSIUNI MAXIME AUTORIZATE

E.R. E M P
1. DIMENSIUNI MAXIME ADMISE în metri
1.1. Lungime
Autovehicul 12,00 12,00 12,00 12,00
m m m m
Remorcă 12,00 12,00 12,00 12,00
m m m m
Vehicul articulat 16,50 16,50 16,50 16,50
m m m m
Tren rutier 18,75 18,75 18,75 18,75
m m m m
1.2. Lăţime
116
 E.R. E M P
(a) Toate vehiculele, cu excepţia celor 2,55 2,55 2,55
2,55 m
frigorifice având caroseria izotermă m m m
(b) Vehicule frigorifice având caroseria 2,60 2,60 2,60
2,60 m
izotermă m m m
1.3. Înălţime toate vehiculele 4,00 4,00 4,00
4,00 m
m m m
1.4. Suprastructuri demontabile şi unităţi de
transport standardizate cum ar fi
containerele vor respecta dimensiunile
precizate la punctele 1.1, 1.2, 1.3, 1.6,
1.7, 1.8
1.5. Toate autovehiculele sau ansamblurile de
vehicule trebuie să aibă posibilitatea de a
întoarce într-un cerc cu o rază exterioară
de 12.5 m şi o rază interioară de 5,3 m
1.6 Distanţa maximă între axa pivotului de
12,00 12,00 12,00 12,00
cuplare al semiremorcii şi partea din
m m m m
spate a semiremorcii
1.7. Distanţa maximă măsurată paralel cu axa
longitudinală a trenului rutier din
punctul extern aflat cel mai în faţă al
zonei de încărcare din spatele cabinei, 15,65 15,65 15,65 15,65
până la punctul cel mai din spate al m m m m
remorcii din ansamblu, minus distanţa
dintre partea din spate a autovehiculului
şi partea din faţă a remorcii.
1.8. Distanţa maximă măsurată paralel cu axa
longitudinală a trenului rutier din
punctul extern aflat cel mai în faţă al 16,40 16,40 16,40 16,40
zonei de încărcare din spatele cabinei m m m m
până la punctul cel mai din spate al
remorcii din ansamblu
2. MASA TOTALĂ MAXIMĂ ADMISĂ A VEHICULULUI în tone
2.1. Vehicule care fac parte dintr-un ansamblu de vehicule
2.1.1. Remorcă cu două osii 18 t 17 t 17 t 16 t
117
 E.R. E M P
2.1.2 Remorcă cu trei osii 24 t 22 t 22 t 20 t
2.2. Ansamblu de vehicule
2.2.1. Trenuri rutiere cu cinci sau şase osii
(a) Autovehicule cu două osii şi remorci cu
40 t 40 t 40 t 38 t
trei osii
(b) Autovehicule cu trei osii şi remorci cu
40 t 40 t 40 t 38 t
două sau trei osii
2.2.2. Vehicule articulate cu cinci sau şase osii
(a) Autovehicul cu două osii şi semiremorcă
40 t 40 t 40 t 38 t
cu trei osii
(b) Autovehicul cu trei osii şi semiremorcă
40 t 40 t 40 t 38 t
cu două sau trei osii
(c) Autovehicul cu trei osii cu semiremorcă
cu două sau trei osii care transportă un
44 t 42 t 40 t 40 t
container ISO de 12 m (40 de picioare)
într-o operaţiune de transport combinat
2.2.3. Trenuri rutiere cu patru osii compuse
dintr-un autovehicul cu două osii şi o 36 t 36 t 36 t 34 t
remorcă cu două osii
2.2.4. Vehicule articulate cu patru osii compuse dintr-un autovehicul cu
două osii şi o semiremorcă cu două osii, dacă distanţa d) dintre osiile
semiremorcii este de:
2.2.4.1. 1,3 m sau cel mult 1,8 m 36 t 36 t 36 t 34 t
2.2.4.2. Mai mare de 1,8 m 36 t* 36 t 36 t 34 t
2.2.5. Vehicule articulate cu patru osii compuse
din autovehicul cu trei osii şi 34 t 34 t 34 t 32 t
semiremorcă cu o osie
2.2.6. Tren rutier compus din autovehicul cu
30 t 30 t 30 t 28 t
două osii şi remorcă cu o osie
2.2.7. Vehicule articulate compuse din
autovehicul cu două osii şi semiremorcă 30 t 30 t 30 t 28 t
cu o osie
2.3. Autovehicule

118
 E.R. E M P
2.3.1. Autovehicule cu două osii 18 t 17 t 16 t 16 t
2.3.2. Autovehicule cu trei osii 25 t 22 t
sau sau 22 t 22 t
26 t** 24 t**
2.3.3. Autovehicule cu patru osii din care două 30 t
osii de direcţie sau 30 t 30 t 28 t
32 t**
2.3.4. Autovehicule cu mai mult de patru osii
40 t 40 t 40 t 38 t

3. MASA MAXIMĂ ADMISĂ PE OSII în tone

3.1. Osia simpla
Osia simplă nemotoare 10 t 10 t 8 t 7,5 t
3.2. Osia dublă (tandem) a remorcilor şi semiremorcilor
Suma maselor pe osiile componente, dacă distanta (d) dintre ele este
de:
3.2.1 Sub 1 m (d<1,0) 11 t 11 t 11 t 11 t
3.2.2 Între 1 şi cel mult 1,3 m (1,0 <=d<1,3) 16 t 16 t 15 t 14 t
3.2.3 Peste 1,3 şi cel mult 1,8 m (1,3<=d<1,8) 18 t 17 t 16 t 15 t
3.2.4. 1,8 m sau mai mare (1,8<=d) 20 t 20 t 16 t 15 t
3.3. Osia triplă (tridem) a remorcilor şi semiremorcilor
Suma maselor pe osiile componente. dacă distanţa (d) dintre ele este
de:
3.3.1 1,3 m sau mai mică (d<=1,3) 21 t 21 t 19 t 16,5 t
3.3.2 Între 1,3 m şi 1,4 m (1,3<d<=1,4) 24 t 22 t 20 t 18 t
3.4. Osia simplă motoare a autovehiculelor
3.4.1. Osia motoare a vehiculelor la care se
11,5 t 10 t 9 t 8t
face referire la punctele 2.2.1 şi 2.2.2
3.4.2 Osia motoare a vehiculelor la care se
face referire la punctele 2.2.3, 2.2.4. 11,5 t 10 t 9 t 8t
2.2.5. 2.2.6, 2.2.7, 2.3 şi 2.4
3.5. Osiile tandem ale autovehiculelor
Suma maselor pe osiile componente dacă distanţa (d) dintre ele este
de:

119
 E.R. E M P
3.5.1 Sub 1 m (d<1,0) 11,5 t 10 t 10 t 10 t
3.5.2 Peste 1 m sau cel mult 1,3 m 14 t
(1,0<=d<1,3) sau
16 t 15 t 13 t
15
t***
3.5.3 Peste 1,3 m sau cel mult 1,8 m 17
18 t
(1,3<=d<1,8) sau
sau 16 t 15 t
18
19 t**
t***
NOTĂ:
*) Plus o limită de 2 tone, atunci când masa maximă admisă a
vehiculului motor este de 18 tone, masa maximă admisă a osiei tandem a
semiremorcii este de 20 tone şi osia motoare este prevăzută cu roţi jumelate
şi cu suspensie pneumatică sau echivalentă acesteia.
**) Se aplică în cazul în care osia motoare este prevăzută cu roţi
jumelate şi cu suspensie pneumatică sau echivalentă acesteia ori în cazul în
care fiecare osie motoare este prevăzută cu roţi jumelate şi masa maximă a
fiecărei osii nu depăşeşte 9,5 tone.
***) Se aplică în cazul în care osia este prevăzută cu roţi jumelate şi
cu suspensie pneumatică sau echivalentă acesteia.
E.R. = drum european reabilitat, autostrăzi;
E = drum european;
M = drum modernizat;
P = drum pietruit.
Se consideră osie dublă (tandem) combinaţia de două osii având între
ele o distanţă de cel mult 1,8 m. La mase inegale pe osii, masa pe osia cea
mai încărcată ce face parte din tandem nu trebuie să depăşească masa
maximă admisă pe osia simplă, pentru categoria de drum respectivă.
Se consideră osie triplă (tridem) combinaţia de trei osii având între ele
distanţa de cel mult 1,4 m, iar masa pe două osii alăturate făcând parte din
tridem nu trebuie să depăşească masa maximă admisă pe osia dublă (cu
aceeaşi distanţă între osii) pentru categoria de drum respectivă.
Pentru osii multiple constituite din mai mult de trei osii alăturate masa
pe orice grup de osii alăturate nu trebuie să depăşească masa admisă pe osia
astfel constituită (în funcţie de distanţa dintre osii) pentru categoria de
drum respectivă.
Alte condiţii constructive impuse vehiculelor:
120
  pentru toate vehiculele, masa suportată de osia motoare sau de
osiile motoare ale unui vehicul sau ansamblu de vehicule va fi de cel puţin
25% din masa totală cu încărcătură a vehiculului sau a ansamblului de
vehicule, atunci când acestea sunt utilizate în trafic internaţional;
 trenuri rutiere - distanţa dintre osia din spate a unui autovehicul şi
osia din faţă a remorcii va fi de cel puţin 3 m;
 masa maximă admisă în funcţie de ampatament - masa maximă
admisă, exprimată în tone, a unui autovehicul cu patru osii nu poate depăşi
de cinci ori distanţa, exprimată în metri, dintre axele osiilor extreme ale
vehiculului;
 semiremorci - distanţa măsurată în plan orizontal între axa
pivotului de cuplare şi orice punct din partea frontală a semiremorcii nu
trebuie să depăşească 2,04 m.

121
 11. ÎNTREBĂRI CHESTIONAR ATESTAT
TRANSPORT MARFĂ, TRANSPORT PERSOANE,
TRANSPORT AGABARITIC

11.1. MECANICĂ – ATESTAT CPC, CPI, CPIs (MARFĂ ŞI

PERSOANE), TRANSPORT AGABARITIC
1. La deplasarea în treptele inferioare ale cutiei de viteze, momentul
transmis la roţile motoare este:
a) egal cu momentul motor;
b) în funcţie de poziţia clapetei de acceleraţie, poate fi mai mic sau mai
mare decât momentul motor;
c) mai mare decât momentul motor;
d) mai mic decât momentul motor.

2. Turaţia maximă de funcţionare a unui motor cu aprindere prin

comprimare echipat cu regulator-limitator de turaţie este:
a) egală cu turaţia corespunzătoare momentului maxim realizat de motor;
b) egală cu turaţia corespunzătoare puterii maxime realizate de motor;
c) mai mare decât turaţia corespunzătoare puterii maxime realizate de
motor;
d) mai mică decât turaţia corespunzătoare puterii maxime realizate de
motor.

3. Care este rolul limitatorului de turaţie la motoarele cu aprindere

prin comprimare?
a) limitează solicitările mecanice şi termice ale motorului;
b) micsoreaza consumul de combustibil prin limitarea vitezei maxime a
autovehiculului;
c) permite creşterea momentului motor la urcarea rampelor;
d) permite creşterea puterii motorului la demarare.

122
4. Schimbătorul de viteze permite:
a) cuplarea progresivă a motorului cu transmisia;
b) mersul înapoi al autovehiculului inversând sensul de rotaţie al motorului;
c) modificarea forţei de tracţiune în funcţie de variaţia rezistenţelor la
înaintare;
d) utilizarea motorului la o turaţie mai mică decât turaţia de mers în gol.

5. De ce se recomandă la vehiculele cu motoare supraalimentate, ca la

oprire să se lase motorul să funcţioneze câteva minute în gol?
a) pentru a asigura o răcire lentă a motorului;
b) pentru a asigura o răcire lentă a turbosuflantei;
c) pentru a asigura ungerea suflantei;
d) pentru revenirea uleiului în baie.

6. Care dintre subansamblele enumerate sunt elemente componente ale

transmisiei autovehiculelor?
a) ambreiajul;
b) mecanismul de direcţie;
c) sistemul de frânare;
d) suspensia.

7. Care dintre subansamblele enumerate sunt elemente componente ale

transmisiei autovehiculelor?
a) cutia de viteze;
b) mecanismul de direcţie;
c) sistemul de frânare;
d) suspensia.

8. Care dintre subansamblele enumerate sunt elemente componente ale

transmisiei autovehiculelor?
a) diferenţialul;
b) mecanismul de direcţie;
c) sistemul de frânare;
d) suspensia.

9. Care este rolul transmisiei?

a) asigură alimentarea motorului cu amestec carburant;
b) asigură transmiterea fluxului de putere, de la motor la roţile motrice;
c) dezvoltă puterea necesară propulsării autovehiculelor;
123
d) transformă energia chimică a combustibililor în energie mecanică.

10. Care este rolul transmisiei?

a) amplifică/multiplică momentul motor transmis la roţile motrice;
b) asigură alimentarea motorului cu amestec carburant;
c) dezvoltă puterea necesară propulsării autovehiculelor;
d) transformă energia chimică a combustibililor în energie mecanică.

11. Care din componentele transmisiei enumerate mai jos multiplică

momentul motor transmis la roţile motrice?
a) ambreiajul;
b) arborii planetari;
c) cutia de viteze;
d) transmisia cardanică.

12. Care din componentele transmisiei enumerate mai jos multiplică

momentul motor transmis la roţile motrice?
a) arborii planetari;
b) diferenţialul;
c) transmisia cardanică;
d) transmisia principală.

13. Care din componentele transmisiei enumerate mai jos multiplică

momentul motor transmis la roţile motrice?
a) ambreiajul;
b) arborii planetari;
c) diferenţialul;
d) transmisia principală.

14. Care din componentele transmisiei, dintre cele enumerate, permit

întreruperea fluxului de putere transmis de la motor la roţile motrice?
a) ambreiajul;
b) diferenţialul;
c) transmisia cardanică;
d) transmisia principală.

15. Care din componentele transmisiei, dintre cele enumerate, permit

întreruperea fluxului de putere transmis de la motor la roţile motrice?
a) arborii planetari;
124
b) cutia de viteze;
c) diferenţialul;
d) transmisia principală.

16. Care din componentele transmisiei, dintre cele enumerate,

protejează transmisia de şocuri si la suprasarcini?
a) ambreiajul;
b) cutia de viteze;
c) transmisia cardanică;
d) transmisia principală.

17. Care din componentele transmisiei, dintre cele enumerate, permit

ca roţile aceleiaşi punţi motoare să ruleze la turaţii diferite?
a) ambreiajul;
b) arborii planetari;
c) cutia de viteze;
d) diferenţialul.

18. Care este rolul ambreiajului?

a) amplifică momentul motor transmis la roţile motrice;
b) distribuie momentul motor la roţile motrice;
c) permite ca roţile motrice să ruleze cu turaţii diferite;
d) permite întreruperea temporară a transmiterii fluxului de putere.

19. Care este rolul ambreiajului?

a) amplifică momentul motor transmis la roţile motrice;
b) distribuie momentul motor la roţile motrice;
c) permite ca roţile motrice să ruleze cu turaţii diferite;
d) permite cuplarea progresivă a motorului cu transmisia.

20. Care este rolul ambreiajului?

a) amplifică momentul motor transmis la roţile motrice;
b) distribuie momentul motor la roţile motrice;
c) permite ca roţile motrice să ruleze cu turaţii diferite;
d) protejează transmisia de şocuri şi la suprasarcini.

21. Care este rolul cutiei de viteze?

a) distribuie momentul motor la roţile motrice;

125
b) permite compensarea variaţiilor de poziţie relativă a componentelor
transmisiei;
c) permite întreruperea transmiterii fluxului de putere de la motor la roţile
motrice;
d) protejează transmisia de şocuri şi la suprasarcini.

22. Care este rolul cutiei de viteze?

a) distribuie momentul motor la roţile motrice;
b) permite ca roţile motrice să ruleze cu turaţii diferite;
c) permite compensarea variaţiilor de poziţie relativă a componentelor
transmisiei;
d) permite mersul înapoi fără inversarea sensului de rotaţie a motorului.

23. Care este rolul cutiei de viteze?

a) distribuie momentul motor la roţile motrice;
b) permite ca roţile motrice să ruleze cu turaţii diferite;
c) permite modificarea raportului de transmitere a momentului motor la
roţile motrice;
d) protejează transmisia de şocuri şi la suprasarcini.

24. Care este rolul transmisiei cardanice?

a) amplifică momentul motor transmis la roţile motrice;
b) distribuie momentul motor la roţile motrice;
c) permite ca roţile motrice să ruleze cu turaţii diferite;
d) permite compensarea variaţiilor de poziţie relativă a componentelor
transmisiei.

25. Care este rolul diferenţialului?

a) distribuie momentul motor la roţile motrice;
b) permite cuplarea progresivă a motorului cu transmisia;
c) permite întreruperea transmiterii fluxului de putere;
d) protejează transmisia de şocuri şi la suprasarcini.

26. Care este rolul diferenţialului?

a) permite ca roţile motrice să ruleze cu turaţii diferite;
b) permite cuplarea progresivă a motorului cu transmisia;
c) permite întreruperea transmiterii fluxului de putere;
d) protejează transmisia de şocuri şi la suprasarcini.

126
27. Prin îndeplinirea cărei proceduri, dintre cele enumerate, se pot
diminua şocurile provocate în transmisie la schimbarea treptelor de
viteză?
a) ambreiere bruscă, concomitent cu accelerarea progresivă;
b) ambreierea progresivă, concomitent cu accelerarea până la turaţia
economică;
c) evitarea schimbării treptelor de viteză, prin acţionarea controlată a
acceleraţiei;
d) schimbarea cât mai rapidă a treptei de viteză.

28. Prin îndeplinirea cărei proceduri, dintre cele enumerate, se pot

diminua şocurile provocate în transmisie la schimbarea treptelor de
viteză?
a) ambreiere bruscă, concomitent cu accelerarea progresivă;
b) evitarea schimbării treptelor de viteză, prin acţionarea controlată a
acceleraţiei;
c) schimbarea cât mai rapidă a treptei de viteză;
d) sincronizarea corespunzătoare a acţionării pedalei de ambreiaj cu cea de
acceleraţie.

29. Evitarea şocurilor la ambreiere depinde de modul în care se

acţionează pedala de ambreiaj:
a) după realizarea cuplării complete a ambreiajului şi eliberarea pedalei;
b) în poziţiile de apăsare intermediare, care corespund patinării
ambreiajului;
c) între poziţiile ce corespund apăsării complete şi cea de realizare a prizei
de ambreiere;
d) pe tot parcursul cursei de eliberare a acesteia.

30. Efectuarea cărei operaţiuni, dintre cele enumerate, reclamă cel mai
riguros control al acţionării pedalei de ambreiaj, în scopul evitării
şocurilor în transmisie?
a) accelerarea;
b) nu există diferenţe semnificative între exigenţele de operare specifice
diferitelor situaţii;
c) pornirea de pe loc;
d) schimbarea în treapta superioară de viteză.

127
31. Care sunt riscurile menţinerii continue a piciorului pe pedala de
ambreiaj?
a) nu există riscuri;
b) pericolul de derapaj;
c) supraîncălzirea retarderului;
d) uzura prematură a rulmentului de presiune al ambreiajului.

32. Care sunt riscurile menţinerii continue a piciorului pe pedala de

ambreiaj?
a) nu există riscuri;
b) pericolul de derapaj;
c) supraîncălzirea ambreiajului;
d) supraîncălzirea retarderului.

33. Momentul motor transmis la roţile motrice:

a) este mai mare decât la arborele motorului, indiferent de treapta de viteză
selectată;
b) este mai mic decât la arborele motorului, datorită pierderilor din
transmisie;
c) poate fi egal cu cel de la arborele motorului, depinzând de treapta de
viteză selectată;
d) poate fi şi mai mic şi mai mare decât la arborele motorului, în funcţie de
poziţia de apăsare a pedalei de acceleraţie.

34. În care din treptele de viteză, dintre cele enumerate, se

înregistrează cea mai mare forţă de tracţiune la roţile motrice şi
implicit cel mai mare consum de combustibil?
a) priza directă;
b) treapta II;
c) treapta III;
d) treapta IV.

35. Turometrul indică turaţia:

a) arborelui cardanic;
b) arborelui de ieşire din cutia de viteze;
c) motorului;
d) roţilor motrice.

36. Turometrul indică turaţia:

128
a) arborelui cardanic;
b) arborelui de ieşire din cutia de viteze;
c) arborelui primar al cutiei de viteze;
d) roţilor motrice.

37. În intervalul de turaţii economice, evidenţiat pe cadranul

turometrului prin marcaj de culoare verde, motorul funcţionează în
zona de:
a) consum specific maxim;
b) moment motor maxim;
c) presiuni de injecţie minime;
d) putere maximă.

38. În intervalul de turaţii economice, evidenţiat pe cadranul

turometrului prin marcaj de culoare verde, motorul funcţionează în
zona de:
a) consum specific maxim;
b) consum specific minim;
c) presiuni de injecţie minime;
d) putere maximă.

39. Pentru a înregistra consumuri minime de combustibil, turaţia

motorului trebuie menţinută în intervalul evidenţiat pe cadranul
turometrelor cu marcaj de culoare:
a) neagră;
b) portocalie;
c) roşie;
d) verde.

40. Cele mai mici consumuri specifice de combustibil se înregistrează

la deplasarea autovehiculului cu motorul funcţionând în intervalul de
turaţii:
a) apropiate de cele de ralanti;
b) evidenţiat pe turometru cu marcaj de culoare portocalie;
c) în care motorul dezvoltă momentul maxim;
d) în care motorul dezvoltă puterea maximă.

41. În condiţiile în care indicatorul de turaţie este în zona evidenţiată

pe cadranul turometrului cu marcaj de culoare roşie:
129
a) momentul motor dezvoltat este cel mai mare;
b) scade semnificativ forţa de tracţiune;
c) se înregistrează cele mai scăzute valori ale consumului specific de
combustibil al motorului;
d) uzura mecanică a motorului este cea mai mică.

42. În condiţiile în care indicatorul de turaţie este în zona evidenţiată

pe cadranul turometrului cu marcaj de culoare roşie:
a) creşte semnificativ consumul de combustibil pe 100 Km parcurşi;
b) momentul motor dezvoltat este cel mai mare;
c) motorul funcţionează la turaţii economice;
d) se înregistrează cele mai scăzute valori ale consumului specific de
combustibil al motorului.

43. În condiţiile în care indicatorul de turaţie este în zona evidenţiată

pe cadranul turometrului cu marcaj de culoare roşie:
a) momentul motor dezvoltat este cel mai mare;
b) se înregistrează cele mai scăzute valori ale consumului specific de
combustibil al motorului;
c) solicitarea mecanică şi termică a motorului este maximă;
d) uzura mecanică a motorului este cea mai mică.

44. Exploatarea motorului în zona turaţiilor joase, inferioare

intervalului evidenţiat prin marcaj de culoare verde:
a) conduce la creşterea consumului de combustibil pe 100 Km parcurşi;
b) conduce la economii de combustibil;
c) protejează motorul la şocurile provocate de accelerări şi decelerări;
d) protejează motorul la suprasolicitări mecanice şi termice.

45. Exploatarea motorului în zona turaţiilor joase, inferioare

intervalului evidenţiat prin marcaj de culoare verde:
a) comportă riscul apariţiei şocurilor mecanice în transmisie, în regimuri de
exploatare tranzitorii (accelerare, decelerare);
b) conduce la economii de combustibil;
c) protejează motorul la şocurile provocate de accelerări şi decelerări;
d) protejează motorul la suprasolicitări mecanice şi termice.

46. Exploatarea cărui tip de motor, dintre cele enumerate, impune

folosirea de aditivi de tip AdBlue?
130
a) Euro 1;
b) Euro 2;
c) Euro 3;
d) Euro 5.

47. Exploatarea cărui tip de motor, dintre cele enumerate, impune

folosirea de aditivi de tip AdBlue?
a) Euro 1;
b) Euro 2;
c) Euro 3;
d) la unele tipuri de motoare Euro 4.

48. Cum se folosesc aditivii de tip AdBlue?

a) se adaugă la lichidul de răcire al motorului, respectându-se proporţiile de
amestec prescrise de fabricant;
b) se adaugă la motorina din rezervor, la fiecare alimentare cu combustibil;
c) se adaugă la uleiul motor, la fiecare schimb, care se efectuează cu
periodicitatea prescrisă în manualul de exploatare al autovehiculului;
d) se alimentează în rezervorul special cu care sunt prevăzute
autovehiculele la care se impune folosirea acestora.

49. Unde se injectează substanţa AdBlue, în scopul asigurării reducerii

emisiilor de noxe ale motoarelor?
a) în camerele de ardere;
b) în galeria de admisie;
c) în galeria de evacuare;
d) în pompa de înaltă presiune.

50. Catalizatoarele cu care sunt prevăzute motoarele de ultimă

generaţie au rolul:
a) de a filtra particulele rezultate în urma arderii incomplete a
combustibilului;
b) de a îmbunătăţi performanţele de tracţiune ale autovehiculului;
c) de a reduce consumul de combustibil;
d) de a reduce emisiile de noxe.

51. La frânarea de urgenţă, blocarea roţilor conduce la:

a) mărirea spaţiului de frânare dacă se blochează roţile punţii spate;
b) mărirea spaţiului de frânare, indiferent de roţile care se blochează;
131
c) reducerea spaţiului de frânare dacă se blochează roţile punţii faţă;
d) reducerea spaţiului de frânare până la oprirea autovehiculului.

52. Blocarea roţilor punţii faţă conduce la:

a) creşterea eficienţei sistemului de frânare;
b) micşorarea uzurii pneurilor;
c) pierderea controlului direcţiei;
d) pierderea stabilităţii autovehiculului.

53. Blocarea roţilor punţii spate conduce la:

a) creşterea eficienţei sistemului de frânare;
b) micşorarea uzurii pneurilor;
c) pierderea controlului direcţiei;
d) pierderea stabilităţii autovehiculului.

54. Eficacitatea dispozitivelor contra blocării roţilor este mai mare:

a) pe drumuri cu aderenţă mare;
b) pe drumuri cu aderenţă scăzută;
c) pe drumuri cu declivitate pronunţată
d) pe drumuri cu îmbrăcăminte din beton.

55. Sistemul ABS permite:

a) blocarea diferenţialului pentru evitarea patinării roţii cu aderenţă mai
scăzută;
b) blocarea roţilor în cazul frânărilor de urgenţă;
c) creşterea aderenţei la frânare;
d) evitarea blocării roţilor şi creşterea eficienţei frânării.

56. Dispozitivele de frânare de încetinire se utilizează:

a) la coborârea pantelor lungi;
b) la urcarea rampelor lungi;
c) pentru încetinirea vitezei de rotaţie a roţii care patinează;
d) pentru reducerea vitezei de rotaţie a roţilor punţii spate.

57. Echipamentele de siguranţă cu care sunt dotate autovehiculele pot

acţiona asupra:
a) frânei de staţionare;
b) mecanismului de direcţie;
c) sistemului de alimentare a motorului;
132
d) sistemului de rulare.

58. Echipamentele de siguranţă cu care sunt dotate autovehiculele pot

acţiona asupra:
a) frânei de staţionare;
b) mecanismului de direcţie;
c) sistemului de frânare;
d) sistemului de rulare.

59. Echipamentele de siguranţă cu care sunt dotate autovehiculele pot

acţiona asupra:
a) frânei de staţionare;
b) frânelor fiecărei roţi în parte;
c) mecanismului de direcţie;
d) sistemului de rulare.

60. Sistemele de siguranţă antiblocare de tip ABS intervin asupra:

a) frânei de staţionare;
b) sistemelor de frânare de încetinire;
c) sistemului de alimentare a motorului;
d) sistemului de frânare de serviciu.

61. Dacă martorul ABS se aprinde în timpul deplasării la o frânare

bruscă:
a) nu se va întâmpla nimic;
b) roţile vor aluneca;
c) se va bloca doar roata la care s-a defectat senzorul;
d) vehiculul va intra în derapaj.

62. Sistemul ASR este proiectat pentru:

a) asigurarea frânării pe pante lungi;
b) asigurarea stabilităţii remorcii/semiremorcii;
c) frânarea roţilor motoare prin obturarea galeriei de evacuare;
d) împiedicarea ruperii aderenţei pneului cu solul la pornire de pe loc.

63. Sistemul ESP (Electronic Stability Program) este proiectat pentru:

a) asigurarea frânării pe pante lungi;
b) asigurarea stabilităţii vehiculului în cazul derapării;
c) poziţionarea globală a vehiculului;
133
d) prevenirea blocării roţilor la frânare.

64. Care din următoarele sisteme este proiectat pentru a fi utilizat la

parcurgerea pantelor lungi?
a) sistemul ABS;
b) sistemul ASR;
c) sistemul de blocare a diferenţialului;
d) sistemul de frânare de încetinire.

65. Sistemele de frânare de încetinire realizează efectul de frânare

acţionând în mod indirect asupra:
a) ABS-ului;
b) roţilor directoare;
c) roţilor motoare;
d) tuturor roţilor.

66. Efectul de încetinire produs de activarea sistemelor de frânare de

încetinire se poate realiza prin:
a) acţionarea cilindrilor receptori ai sistemului de frânare de la roţile
motrice;
b) creşterea presiunii aerului din circuitele de frânare;
c) debreiere şi ambreiere progresivă;
d) obturarea galeriei de evacuare a motorului.

67. Efectul de încetinire produs de activarea sistemelor de frânare de

încetinire se poate realiza prin:
a) acţionarea cilindrilor receptori ai sistemului de frânare de la roţile
motrice;
b) acţionarea cilindrilor receptori ai sistemului de frânare de la toate roţile;
c) acţionarea sistemului frânei de serviciu;
d) frânarea arborelui de ieşire din cutia de viteze.

68. Sistemele de frânare de încetinire de tip retarder/intarder pot fi de

tip:
a) hidraulic;
b) mecanic;
c) pneumatic;
d) pneumo-hidraulic.

134
69. Sistemele de frânare de încetinire de tip retarder/intarder pot fi de
tip:
a) electromagnetic;
b) mecanic;
c) pneumatic;
d) pneumo-hidraulic.

70. Mărimea forţei de frânare a autovehiculului, ce rezultă ca urmare a

activării retarderului hidraulic, depinde de:
a) cantitatea de lichid hidraulic care se comandă a fi injectat în carcasa
acestuia, prin selectarea treptei de frânare;
b) declivitatea drumului pe care circulă autovehiculul;
c) treapta de viteză cuplată;
d) viteza de circulaţie a autovehiculului.

71. Mărimea forţei de frânare a autovehiculului, ce rezultă ca urmare a

activării retarderului hidraulic, depinde de:
a) declivitatea drumului pe care circulă autovehiculul;
b) treapta de frânare selectată;
c) treapta de viteză cuplată;
d) viteza de circulaţie a autovehiculului.

72. De ce trebuie să se ţină seama la exploatarea retarderului

hidraulic?
a) efectul de frânare se produce cu întârziere previzibilă – faţă de momentul
activării retarderului;
b) efectul de încetinire încetează la apăsarea pedalei de ambreiaj;
c) pentru ca activarea retarderului să producă efectul de încetinire a
autovehiculului, cutia de viteze trebuie să fie cuplată într-o treaptă de
viteză;
d) retarderul se dezactivează automat, odată cu apăsarea pedalei de frână.

73. La activarea cărui tip de sistem de frânare de încetinire se poate

conta pe un efect de frânare imediat, produs instantaneu, odată cu
activarea acestuia?
a) la activarea celor care realizează încetinirea prin obturararea galeriei de
evacuare;
b) la activarea frânelor de încetinire asistate de sistemele de siguranţă de tip
ABS şi ASR;
135
c) la activarea intarderului hidraulic;
d) la activarea retarderului hidraulic.

74. La activarea cărui tip de sistem de frânare de încetinire se poate

conta pe un efect de frânare imediat, produs instantaneu, odată cu
activarea acestuia?
a) la activarea frânelor de încetinire asistate de sistemele de siguranţă de tip
ABS şi ASR;
b) la activarea intarderului hidraulic;
c) la activarea retarderului electromagnetic;
d) la activarea retarderului hidraulic.

75. Care este utilitatea tempomatului?

a) este un echipament care poate fi utilizat de regulă în cazul în care
conducătorul auto are dificultăţi în a menţine o viteză de deplasare
constantă;
b) nici o utilitate deosebită, mai ales în contextul în care utilizarea
tempomatului presupune în mod suplimentar nu numai efectuarea anumitor
operaţiuni specifice, dar şi asigurare prealabilă, atât la activare, cât şi la
dezactivare;
c) protejează transmisia la suprasarcini;
d) realizează menţinerea vitezei de deplasare din momentul activării
acestuia.

76. Care este utilitatea tempomatului?

a) este un echipament care poate fi utilizat de regulă în cazul în care
conducătorul auto are dificultăţi în a menţine o viteză de deplasare
constantă;
b) nici o utilitate deosebită, mai ales în contextul în care utilizarea
tempomatului presupune în mod suplimentar nu numai efectuarea anumitor
operaţiuni specifice, dar şi asigurare prealabilă, atât la activare, cât şi la
dezactivare;
c) permite conducătorului auto să-şi rezerve momente de relaxare în timpul
conducerii autovehiculului;
d) prin activare la viteze corespunzătoare turaţiilor economice minime,
permite protejarea faţă de scăderea vitezei sub cele minime economice,
corespunzătoare diferitelor trepte de viteză.

77. Care este utilitatea tempomatului?

136
a) este un echipament care poate fi utilizat de regulă în cazul în care
conducătorul auto are dificultăţi în a menţine o viteză de deplasare
constantă;
b) nici o utilitate deosebită, mai ales în contextul în care utilizarea
tempomatului presupune în mod suplimentar nu numai efectuarea anumitor
operaţiuni specifice, dar şi asigurare prealabilă, atât la activare, cât şi la
dezactivare;
c) permite conducătorului auto să-şi rezerve momente de relaxare în timpul
conducerii autovehiculului;
d) preia controlul interactiv al tracţiunii, în condiţiile menţinerii vitezei de
deplasare din momentul activării.

78. În ce regim de exploatare a tempomatului există riscul producerii

de şocuri în transmisie?
a) la dezactivarea tempomatului;
b) la eliberarea pedalei de acceleraţie în urma activării tempomatului;
c) la reactivarea tempomatului la o viteză superioară celei fixate la prima
activare;
d) pe timpul menţinerii comenzii de accelerare sau de decelerare continuă.

79. Ce condiţii trebuie să aveţi în vedere să se realizeze înaintea

dezactivării tempomatului de la maneta de comandă, pentru a evita
şocurile pe care le poate provoca această intervenţie?
a) dezactivarea tempomatului nu poate produce şocuri în transmisia
autovehiculului, deci nu este necesar să se intervină în prealabil asupra nici
unei alte comenzi;
b) întreruperea transmiterii fluxului de putere de la motor la roţile motrice,
prin debreiere sau deplasarea schimbătorului de viteze în poziţie neutră;
c) preluarea controlului sistemului de frânare, prin acţionarea frânei de
serviciu;
d) preluarea controlului tracţiunii, prin acţionarea corespunzătoare a
acceleraţiei.

80. Având în vedere particularităţile funcţionale, este de preferat ca

frâna de serviciu să se acţioneze:
a) brusc;
b) în mod continuu;
c) până la blocarea roţilor;
d) treptat şi controlat.
137
81. Care este consecinţa frânării violente, cu blocarea roţilor din faţă?
a) micşorarea uzurii anvelopelor;
b) pierderea maniabilităţii autovehiculului;
c) pierderea stabilităţii autovehiculului;
d) reducerea distanţei de oprire.

82. Care este consecinţa frânării violente, cu blocarea roţilor din faţă?
a) creşterea distanţei de frânare necesare pentru oprirea vehiculului;
b) micşorarea uzurii anvelopelor;
c) reducerea distanţei de oprire;
d) reducerea timpului de reacţie.

83. Care este consecinţa frânării violente, cu blocarea roţilor din faţă?
a) derapajul;
b) micşorarea uzurii anvelopelor;
c) pierderea stabilităţii autovehiculului;
d) reducerea distanţei de oprire.

84. Sistemele de frânare de încetinire de tip retarder/intarder

acţionează numai dacă:
a) ambreiajul este cuplat;
b) autovehiculul este în mişcare;
c) pedala de frână este apăsată;
d) schimbătorul de viteze este cuplat într-o treaptă de viteză.

85. Care poate fi cauza demarajului slab al autovehiculului la pornirea

de pe loc sau la accelerare?
a) nivelul scăzut al combustibilului în rezervor;
b) presiunile din pneuri nu corespund cu cele prescrise de fabricant;
c) se accelerează cu frâna de încetinire activată;
d) uşile autovehiculului nu sunt închise corespunzător.

86. La folosirea excesivă pe un timp îndelungat a retarderului

hidraulic, eficienţa frânării scade datorită:
a) folosirii frânei de motor;
b) funcţionării ABS-ului;
c) rulării la turaţii mari;
d) supraîncălzirii uleiului.
138
87. Ce trebuie să aveţi în vedere la operarea asupra manetei de
comandă a retarderului, pentru a nu afecta siguranţa şi confortul
deplasării?
a) dezactivarea retarderului, precum şi schimbarea treptelor de frânare, să
se facă numai împreună şi odată cu acţionarea controlată a frânei de
serviciu;
b) manevrarea secvenţială a acesteia;
c) menţinerea unei viteze de deplasare constante, indiferent de condiţiile de
drum şi de trafic;
d) să activez retarderul numai în urma reducerii corespunzătoare a vitezei
de deplasare, realizată prin utilizarea controlată a frânei de serviciu.

88. Ce trebuie să aveţi în vedere la operarea asupra manetei de

comandă a retarderului, pentru a nu afecta siguranţa şi confortul
deplasării?
a) manevrarea fără salturi peste diferitele trepte de frânare;
b) menţinerea unei viteze de deplasare constante, indiferent de condiţiile de
drum şi de trafic;
c) să activez retarderul numai în urma reducerii corespunzătoare a vitezei
de deplasare, realizată prin utilizarea controlată a frânei de serviciu;
d) să identific şi să cuplez în mod direct treapta de frânare adecvată
necesităţilor impuse de condiţiile de drum şi de trafic.

89. Care sunt riscurile exploatării retarderului?

a) blocarea transmisiei;
b) nu există nici un fel de risc;
c) şocurile provocate în transmisie la schimbarea treptelor de frânare;
d) suprasolicitarea transmisiei.

90. Care sunt riscurile exploatării retarderului?

a) blocarea transmisiei;
b) imposibilitatea controlului forţei de frânare realizate;
c) lipsa asistării electronice a frânării;
d) suprasolicitarea transmisiei.

91. Care din procedurile de mai jos sunt de urmat la coborârea

pantelor lungi cu succesiuni de curbe, în ceea ce priveşte exploatarea
raţională a retarderului în condiţii de siguranţă şi confort?
139
a) cuplarea treptelor de frânare superioare să se opereze numai în urma, sau
odată cu acţionarea frânei de serviciu;
b) cuplarea treptelor superioare de frânare ale retarderului să se efectueze,
de preferat, pe porţiunile de drum în aliniament;
c) evitarea folosirii îndelungate a retarderului la coborârea pantelor lungi,
pentru a evita supraîncălzirea acestuia;
d) evitarea folosirii simultane a retarderului şi a frânei de serviciu.

92. Care din procedurile de mai jos sunt de urmat la coborârea

pantelor lungi cu succesiuni de curbe, în ceea ce priveşte exploatarea
raţională a retarderului în condiţii de siguranţă şi confort?
a) cuplarea treptelor de frânare superioare să se opereze numai în urma, sau
odată cu acţionarea frânei de serviciu;
b) dezactivarea retarderului sau cuplarea treptelor inferioare de frânare să
se comande, de preferat, pe parcursul abordării virajelor;
c) evitarea folosirii îndelungate a retarderului la coborârea pantelor lungi,
pentru a evita supraîncălzirea acestuia;
d) evitarea folosirii simultane a retarderului şi a frânei de serviciu.

93. Coborâţi o pantă cu retarderul activat. Se modifică forţa de

frânare dezvoltată de retarder în urma eventualei schimbări de treaptă
de viteză, sau pe parcursul efectuării acestor operaţiuni?
a) da;
b) nu;
c) numai dacă se cuplează o treaptă inferioară de viteză;
d) numai dacă se cuplează o treaptă superioară de viteză.

94. În ce condiţii trebuie să evitaţi, respectiv să dovediţi prudenţă la

folosirea retarderului?
a) în condiţiile circulaţiei pe timp de ploaie sau ninsoare şi carosabil umed;
b) în condiţiile în care carosabilul este acoperit cu polei sau gheaţă;
c) în condiţiile în care carosabilul este uscat;
d) la coborârea pantelor lungi.

95. În ce condiţii trebuie să evitaţi, respectiv să dovediţi prudenţă la

folosirea retarderului?
a) în condiţiile în care carosabilul este umed;
b) în condiţiile în care carosabilul este uscat;
c) la coborârea pantelor lungi;
140
d) la oprire.

96. Care este riscul reprezentativ la utilizarea retarderului în condiţiile

în care carosabilul are aderenţă redusă?
a) derapajul punţii motoare;
b) patinarea punţii de direcţie;
c) pierderea maniabilităţii autovehiculului;
d) supraîncălzirea retarderului.

97. Care este riscul reprezentativ la utilizarea retarderului în condiţiile

în care carosabilul are aderenţă redusă?
a) acvaplanarea;
b) patinarea punţii motoare;
c) pierderea maniabilităţii autovehiculului;
d) pierderea stabilităţii autovehiculului.

98. Consumul de combustibil la viteză constantă este dependent de:

a) condiţiile de trafic şi starea drumului;
b) rezistenţele la înaintare ale autovehiculului şi mărimea vitezei;
c) sarcina şi turaţia motorului;
d) turaţia motorului şi condiţiile de trafic.

99. Consumul specific de combustibil al motorului este:

a) cantitatea de combustibil consumată la deplasarea autovehiculului cu
viteză constantă;
b) cantitatea de combustibil consumată pentru parcurgerea unei distanţe de
100 km;
c) cantitatea de combustibil consumată pentru producerea unei unităţi de
lucru mecanic măsurată în KWh sau CPh;
d) distanţa parcursă prin consumarea unui litru de combustibil.

100. Pentru reducerea consumului de combustibil se recomandă:

a) acţionarea intercooler-lui;
b) acţionarea regulator-limitatorului de turaţie al motorului;
c) utilizarea treptelor schimbătorului de viteze astfel încât motorul să aibă
în permanenţă o rezervă de putere cât mai mare;
d) utilizarea treptelor schimbătorului de viteze astfel încât să se asigure
funcţionarea motorului în plaja de turaţii delimitată prin marcajul de
culoare verde pe turometru.
141
101. Pentru a obţine un consum de combustibil cât mai redus la o
viteză şi un drum date se recomandă:
a) să se aleagă treapta de viteze care asigură funcţionarea motorului la
turaţii mai mici decât turaţia de mers în gol a acestuia;
b) să se asigure funcţionarea motorului la turaţia corespunzătoare puterii
maxime;
c) să se utilizeze treptele inferioare ale schimbătorului de viteze pentru a
asigura o rezervă de putere mare;
d) să se utilizeze, atât cât permite motorul, treapta cea mai rapidă a
schimbătorului de viteze.

102. Pneurile cu care este echipat autovehiculul influenţează consumul

de combustibil?
a) da, deoarece acestea influenţează rezistenţa aerodinamică a
autovehiculului;
b) da, deoarece acestea influenţează rezistenţa la înaintare a
autovehiculului;
c) da, deoarece uzându-se în exploatare măresc consumul de combustibil;
d) nu.

103. În condiţiile rulajului în palier la viteza de croazieră de 60 km/h,

sesizaţi că motorul funcţionează în intervalul de turaţii economice atât
în treapta a V-a, cât şi în treapta a VI-a. În condiţiile date, cuplarea
cărei trepte de viteză conduce la reducerea semnificativă a consumului
de combustibil?
a) a prizei directe;
b) a treptei a V-a;
c) a treptei a VI-a;
d) în condiţiile date, consumul de combustibil înregistrat este acelaşi,
indiferent de treapta de viteza care se cuplează.

104. Ce trebuie să aveţi în vedere la selectarea treptelor de viteză

adecvate modului de deplasare în condiţii de siguranţă şi confort,
urmărind optimizarea consumului de combustibil?
a) circulând cu o anumită viteză, consumul efectiv de combustibil este
acelaşi, şi nu depinde de treapta de viteză selectată;
b) turaţia motorului să fie cât mai apropiată de cea de relanti;

142
c) turaţia motorului să fie cât mai mare, de preferat în intervalul evidenţiat
prin marcaj de culoare portocalie sau roşie;
d) turaţia motorului să fie în zona celor economice, interval evidenţiat prin
marcaj de culoare verde.

105. La demaraj şi la accelerări, din considerente de siguranţă,

exploatarea eficientă şi economică a autovehiculelor impune ca
operaţiunile de schimbare a treptelor de viteză superioare să se
iniţieze:
a) la turaţii care asigură revenirea acesteia la valori apropiate de cea de
funcţionare stabilă la relanti;
b) la turaţii care asigură revenirea acesteia la valori apropiate de limita
inferioară a zonei verzi;
c) la turaţii cât mai apropiate de limita superioară a zonei verzi;
d) la turaţii cât mai ridicate, care să protejeze faţă de riscul diminuării
dinamicităţii impuse accelerării.

106. Cum influenţează frânările puternice şi accelerările rapide

consumul de combustibil?
a) amândouă au un efect neglijabil asupra consumului de combustibil;
b) amândouă cresc consumul de combustibil;
c) numai accelerările rapide cresc consumul de combustibil;
d) numai frânările puternice cresc consumul de combustibil.

107. În curbă sau în viraj, forţa centrifugă tinde să:

a) alinieze vehiculul pe traiectorie circulară;
b) deplaseze pasagerii înspre partea din faţă a autovehiculului;
c) marească viteza de deplasare a autovehiculului;
d) menţină deplasarea rectilinie a autovehiculului.

108. La deplasarea în curbă, deraparea spre altă bandă se produce

atunci când:
a) forţa centrifugă este inferioară aderenţei;
b) forţa centrifugă este superioară aderenţei;
c) forţa de tracţiune este inferioară aderenţei;
d) forţa de tracţiune este superioară aderenţei.

143
109. Ce trebuie să aveţi în vedere, şi respectiv să urmăriţi să se
realizeze, cu ocazia acţionării comenzilor autovehiculului în condiţii de
siguranţă şi confort?
a) acţionarea cât mai rapidă a comenzilor, astfel încât să nu poată fi
remarcate de pasageri;
b) acţionarea fermă şi lină sau insesizabilă a comenzilor;
c) operarea simultană a cât mai multor comenzi;
d) toate intervenţiile asupra comenzilor să fie remarcate şi de pasageri.

110. În curbă, pericolul răsturnării autovehiculului este mai mare

atunci când:
a) centrul de greutate al autovehiculului se găseşte la o înălţime mare în
raport cu solul;
b) centrul de greutate al autovehiculului se găseşte la o înălţime mică în
raport cu solul;
c) forţa centrifugă este inferioară aderenţei;
d) mişcările longitudinale ale autovehiculului sunt mai mari decât cele
laterale.

111. Influenţează masa autovehiculului distanţa de frânare?

a) cu cât masa este mai mare, cu atât distanţa de frânare este mai mare;
b) cu cât masa este mai mare, cu atât distanţa de frânare este mai mică
deoarece creşte aderenţa şi forţa de frânare;
c) depinde de experienţa conducătorului auto;
d) nu, în cazul conducătorilor auto care conduc cu o viteză care permite
evitarea coliziunilor.

112. Forţa de tracţiune, măsurată la roţile motrice, este cea mai mare:
a) în priza directă;
b) în treapta a VI-a;
c) în treapta I-a;
d) în ultima treaptă de viteză.

113. În aceiaşi treaptă de viteză, forţa de tracţiune măsurată la roţile

motrice este cea mai mare la turaţii din intervalul evidenţiat pe
cadranul turometrului cu marcaj de culoare:
a) neagră;
b) portocalie;
c) roşie;
144
d) verde.

114. În cazul circulaţiei la viteză de croazieră, rezerva de putere

disponibilă:
a) asigură învingerea rezistenţei aerului;
b) asigură învingerea rezistenţei la rulare a autovehiculului;
c) asigură învingerea rezistenţelor interne ale transmisiei;
d) permite efectuarea de accelerări, în caz de necesitate.

115. În cazul circulaţiei la viteza de croazieră, rezerva de putere

disponibilă:
a) asigură învingerea rezistenţei aerului;
b) asigură învingerea rezistenţelor interne ale transmisiei;
c) permite abordarea rampelor, în mod dinamic;
d) scuteşte conducătorul auto de efectuarea asigurării în vederea efectuării
manevrelor de depăşire.

116. Circulând la viteza de croazieră, existenţa sau lipsa rezervei de

putere disponibile – pentru o eventuală accelerare – se poate constata
după:
a) indicatorul de turaţie a motorului;
b) poziţia pedalei de acceleraţie;
c) poziţia şi cursa liberă a pedalei de ambreiaj;
d) treapta de viteză cuplată.

117. Dacă în timpul conducerii aveţi nevoie de o rezervă de putere

mare se recomandă:
a) să se acţioneze sistemul intarder;
b) să se ruleze în treapta de priză directă;
c) să se utilizeze o treaptă de viteză inferioară a cutiei de viteze;
d) să se utilizeze treapta cea mai rapidă a schimbătorului de viteze.

118. Punerea în funcţiune a instalaţiei de climatizare:

a) are drept consecinţă scăderea consumului de combustibil;
b) are drept consecinţă scăderea rezervei de putere disponibile;
c) determină creşterea uzurii motorului;
d) determină creşterea rezistenţelor la înaintare.

119. Puterea transmisă la roţile motrice:

145
a) este egală cu cea dezvoltată de motor;
b) este mai mare decât cea dezvoltată de motor;
c) este mai mică decât cea dezvoltată de motor;
d) poate fi mai mică sau mai mare decât cea dezvoltată de motor, în funcţie
de treapta de viteză care se cuplează.

120. Conformitatea presiunilor în pneuri are influenţă determinantă

asupra:
a) consumului de combustibil;
b) forţei de tracţiune şi a puterii transmise la roţile motrice;
c) momentului motor;
d) rezistenţei aerodinamice.

121. Conformitatea presiunilor în pneuri are influenţă determinantă

asupra:
a) forţei de tracţiune şi a puterii transmise la roţile motrice;
b) randamentului transmisiei cardanice;
c) stabilităţii autovehiculului;
d) uzurii anvelopelor, precum şi asupra stabilităţii şi maniabilităţii
autovehiculului.

122. Conformitatea presiunilor în pneuri are influenţă determinantă

asupra:
a) forţei de tracţiune şi a puterii transmise la roţile motrice;
b) funcţionării mecanismului de direcţie şi a suspensiei;
c) puterii motorului;
d) stabilităţii autovehiculului.

123. Care din datele tehnice enumerate se regăsesc înscrise inclusiv în

certificatul de înmatriculare al autovehiculului?
a) consola faţă;
b) masa încărcată maxim admisă;
c) raza de virare;
d) sarcina utilă.

124. Care din datele tehnice enumerate se regăsesc înscrise inclusiv în

certificatul de înmatriculare al autovehiculului?
a) ampatamentul;
b) consola faţă;
146
c) puterea netă maximă;
d) sarcina utilă.

125. Care din datele tehnice enumerate se regăsesc înscrise inclusiv în

certificatul de înmatriculare al autovehiculului?
a) ampatamentul;
b) numărul de locuri, inclusiv locul şoferului;
c) raza de virare;
d) sarcina utilă.

126. Gradul de încărcare şi modul de distribuire a încărcăturii

autovehiculului influenţează în mod direct modificarea:
a) condiţiilor de confort şi de siguranţă a deplasării;
b) forţei de tracţiune la roţile motrice;
c) poziţiei centrului de greutate al autovehiculului;
d) presiunilor în pneuri.

127. Gradul de încărcare şi modul de distribuire a încărcăturii

autovehiculului influenţează în mod direct modificarea:
a) aderenţei dintre pneuri şi calea de rulare;
b) condiţiilor de confort şi de siguranţă a deplasării;
c) presiunilor în pneuri;
d) ţinutei de drum a autovehiculului.

128. Gradul de încărcare al autovehiculului influenţează în mod direct

şi determinant:
a) confortul şi siguranţa deplasării;
b) distanţa de frânare necesară opririi autovehiculului în condiţii de
siguranţă;
c) maniabilitatea autovehiculului;
d) usurinţa accesării comenzilor autovehiculului.

129. Gradul de încărcare al autovehiculului influenţează în mod direct

şi determinant:
a) confortul şi siguranţa deplasării;
b) consumul de combustibil;
c) maniabilitatea autovehiculului;
d) usurinţa accesării comenzilor autovehiculului.

147
130. Gradul de încărcare al autovehiculului influenţează în mod direct
şi determinant:
a) confortul şi siguranţa deplasării;
b) inerţia autovehiculului;
c) maniabilitatea autovehiculului;
d) uşurinţa accesării comenzilor autovehiculului.

131. În măsura în care condiţiile de circulaţie permit, în care din

situaţiile enumerate ar fi de recomandat să se exploateze în mod
raţional posibilitatea valorificării inerţiei autovehiculului?
a) la abordarea sau traversarea sectoarelor de drum care prezintă potenţiale
riscuri sau pericole;
b) la intrarea în autogări, curţi sau garaje;
c) la pregătirea abordării unui sector de drum în rampă;
d) la traversarea trecerilor la nivel cu calea ferată.

132. În măsura în care condiţiile de circulaţie permit, în care din

situaţiile enumerate ar fi de recomandat să se exploateze în mod
raţional posibilitatea valorificării inerţiei autovehiculului?
a) la abordarea sau traversarea sectoarelor de drum care prezintă potenţiale
riscuri sau pericole;
b) la efectuarea manevrelor de ieşire de pe partea carosabilă;
c) la încetinire – în mod combinat cu utilizarea controlată a sistemelor de
frânare;
d) la traversarea trecerilor la nivel cu calea ferată.

133. Ce trebuie să aveţi în vedere pentru a preveni riscurile atunci

când încărcati vehiculul peste masa maximă admisă/numărul de locuri
admis?
a) diminuează confortul conducătorului şi al pasagerilor;
b) obturează vizibilitatea pentru ceilalţi participanţi la trafic;
c) se modifică ţinuta de drum şi comportamentul autovehiculului în viraje;
d) supraîncărcarea nu afectează siguranţa şi confortul deplasării.

134. Ce trebuie să aveţi în vedere pentru a preveni riscurile atunci

când încărcaţi vehiculul peste masa maximă admisă/numărul de locuri
admis?
a) creşte distanţa de frânare;
b) diminuează confortul conducătorului şi al pasagerilor;
148
c) obturează vizibilitatea pentru ceilalţi participanţi la trafic;
d) supraîncărcarea nu afectează siguranţa şi confortul deplasării.

135. Care din factorii enumeraţi influenţează în mod direct distanţa de

frânare necesară pentru oprirea autovehiculului?
a) înălţimea vehiculului;
b) masa autovehiculului şi gradul de încărcare;
c) presiunea în pneuri;
d) treapta de viteză cuplată.

136. Care din factorii enumeraţi influenţează în mod direct distanţa de

frânare necesară pentru oprirea autovehiculului?
a) aderenţa şi viteza autovehiculului;
b) lungimea vehiculului;
c) presiunea în pneuri;
d) treapta de viteză cuplată.

137. La dublarea vitezei de deplasare, în aceleaşi condiţii de drum,

distanţa de frânare necesară pentru oprirea vehiculului creşte de
aproximativ:
a) 10 ori;
b) 2 ori;
c) 4 ori;
d) 6 ori.

138. Circulând cu aceiaşi viteză de deplasare, distanţa de frânare

necesară pentru oprirea vehiculului în condiţiile unui carosabil umed,
faţă de cea necesară în condiţiile circulaţiei pe carosabil uscat, creşte
de aproximativ:
a) 10 ori;
b) 2 ori;
c) 4 ori;
d) 6 ori.

139. În aceleaşi condiţii de drum, distanţa necesară pentru oprirea

unui autovehicul de mare tonaj, faţă de cea necesară pentru oprirea
unui autoturism este:
a) aproximativ aceiaşi;
b) de circa 2 ori mai mare;
149
c) de circa 2 ori mai mică;
d) de circa 4 ori mai mare.

11.2. PREVENIRE ACCIDENTE – ATESTAT CPC, CPI, CPIs

(MARFĂ ŞI PERSOANE), TRANSPORT AGABARITIC
140. Cele mai multe accidente de circulaţie au drept cauză:
a) condiţiile meteorologice nefavorabile;
b) defecţiunile tehnice;
c) erorilor umane;
d) infrastructura.

141. Accidentele de circulaţie în care un autovehicul intră în coliziune

cu cel care circulă în faţă au drept cauză principală:
a) distanţa de siguranţă insuficientă;
b) neadaptarea vitezei;
c) neatenţia;
d) pierderea aderenţei.

142. Suplimentar faţă de costurile directe ale unui accident de

circulaţie, acesta conduce la costuri legate de:
a) imobilizarea vehiculului;
b) prejudicierea imaginii reprezentative a firmei;
c) timpul pierdut;
d) toate cele trei variante constituie costuri suplimentare.

143. Indicaţi care este poziţia corectă a mâinilor pe volan prin analogie
cu cadranul unui ceas?
a) în dreptul orelor 10 şi 14;
b) în dreptul orelor 8 şi 16;
c) în dreptul orelor 9 şi 15;
d) în dreptul orelor 11 şi 13.

144. Care sunt riscurile legate de o poziţie gresită a mâinilor pe volan?

a) destabilizarea roţilor de direcţie;
b) diminuarea timpului de reacţie;
c) o precizie slabă a traiectoriei autovehiculului;
d) scăderea raportului de transmitere al transmisiei direcţiei.

150
145. O poziţie corectă la volan presupune efectuarea succesivă şi în
ordinea indicată a următoarelor reglaje:
a) reglarea centurii de siguranţă, oglinzilor retrovizoare şi a scaunului;
b) reglarea centurii de siguranţă, scaunului şi a oglinzilor retrovizoare;
c) reglarea scaunului, oglinzilor retrovizoare şi a centurii de siguranţă;
d) reglarea scaunului, spătarului, oglinzilor retrovizoare şi a centurii de
siguranţă.

146. O poziţie corectă la volan presupune:

a) conducătorul auto să se aşeze într-o poziţie care să evite adormirea la
volan chiar şi în caz de oboseală;
b) conducătorul auto să se aşeze confortabil, capul să fie sprijinit pe tetieră
şi să aibă acces uşor la comenzile autovehiculului;
c) conducătorul auto să se plaseze cât mai aproape de volan pentru a avea
acces uşor la comenzile autovehiculului;
d) conducătorul auto trebuie să se aşeze şi să-şi regleze oglinzile
retrovizoare astfel încât să elimine unghiurile moarte din spatele şi de pe
laturile autovehiculului.

147. O poziţie incorectă la volan poate conduce la:

a) folosirea incorectă a culoarului de deplasare;
b) necorelarea vitezei de deplasare cu vizibilitatea;
c) percepere eronată a distanţelor;
d) scăderea rezistenţei la oboseală.

148. O poziţie incorectă la volan poate conduce la:

a) scăderea concentrării;
b) scăderea timpului de anticipare;
c) scăderea timpului de observare a potenţialelor pericole;
d) scăderea timpului de reacţie.

149. Aprinderea unei ţigări în timpul conducerii autovehiculului:

a) conduce la înlăturarea senzaţiei de oboseală;
b) conduce la nereceptarea unor informaţii şi se poate produce un accident;
c) este o acţiune care ajută la creşterea concentrării;
d) toate variantele de mai sus.

151
150. Manevrarea necorespunzătoare a cărei comenzi, dintre cele
enumerate, poate amplifica mişcarea de ruliu a autovehiculului
(oscilaţiile de înclinare a autovehiculului în jurul axei longitudinale)?
a) acceleraţie;
b) ambreiaj;
c) schimbător de viteze;
d) volan.

151. Oboseala poate fi cauzată de:

a) alimentaţie inadecvată;
b) alimentaţie insuficientă, prea grasă sau neechilibrată;
c) lipsa somnului;
d) toate cauzele enumerate pot provoca oboseala.

152. Consumul de alcool poate avea ca efecte:

a) efecte sedative sau anularea inhibiţiilor;
b) înlăturarea oboselii;
c) organizarea proceselor intelectuale;
d) revigorarea organismului.

153. În timpul conducerii autovehiculului, oboseala poate avea ca efect:

a) asumarea de riscuri suplimentare pentru scurtarea duratei călătoriei;
b) consumul de alcool;
c) creşterea capacităţilor de anticipare;
d) scăderea timpului de reacţie.

154. Sănătatea şi o vedere bună:

a) nu sunt suficiente pentru o conducere în siguranţă;
b) pot fi afectate de consumul de alcool sau droguri;
c) sunt indispensabile unei conduceri în siguranţă;
d) toate variantele enumerate sunt adevărate.

155. Studiile efectuate evidenţiază că la o alcoolemie de 0,3 ‰:

a) debutează riscul producerii unui accident;
b) riscul producerii unui accident este multiplicat de 10 ori;
c) riscul producerii unui accident este multiplicat de 2 ori;
d) riscul producerii unui accident este multiplicat de 35 ori.

152
156. Studiile efectuate evidenţiază că la o alcoolemie de 0,5 ‰ care
poate fi produsă de consumul a două pahare de vin:
a) debutează riscul producerii unui accident;
b) riscul producerii unui accident este multiplicat de 10 ori;
c) riscul producerii unui accident este multiplicat de 2 ori;
d) riscul producerii unui accident este multiplicat de 35 ori.

157. Studiile efectuate evidenţiază că la o alcoolemie de 0,8 ‰:

a) debutează riscul producerii unui accident;
b) riscul producerii unui accident este multiplicat de 10 ori;
c) riscul producerii unui accident este multiplicat de 2 ori;
d) riscul producerii unui accident este multiplicat de 35 ori.

158. Studiile efectuate evidenţiază că la o alcoolemie de 1,2 ‰:

a) debutează riscul producerii unui accident;
b) riscul producerii unui accident este multiplicat de 10 ori;
c) riscul producerii unui accident este multiplicat de 2 ori;
d) riscul producerii unui accident este multiplicat de 35 ori.

159. Consumul de alcool poate avea ca efect:

a) consumul de alcool poate provoca toate efectele enumerate;
b) diminuarea capacităţii de gândire;
c) evaluarea greşită a vitezelor;
d) reducerea câmpului vizual.

160. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă?

a) alcoolul este absorbit în organism foarte rapid dar eliminarea lui se face
într-un timp mult mai mare;
b) alcoolul este absorbit lent în organism dar eliminarea se face rapid;
c) eliminarea alcoolului din organism se face numai după 14 ore de somn;
d) timpul de absorbţie al alcoolului în organism este egal cu cel necesar
pentru eliminarea sa.

161. Ordinea în intervenţie pentru acordarea primului ajutor unei

persoane ce a suferit mai multe leziuni este:
a) alertarea autorităţilor, oprirea hemoragiilor, degajarea căilor respiratorii
şi imobilizarea fracturilor;
b) degajarea căilor respiratorii, oprirea hemoragiilor şi imobilizarea
fracturilor;
153
c) imobilizarea fracturilor, degajarea căilor respiratorii şi oprirea
hemoragiilor;
d) oprirea hemoragiilor, degajarea căilor respiratorii şi imobilizarea
fracturilor.

162. Înainte de a trece la transportarea victimelor unui accident de

circulaţie, trebuie să vă convingeţi:
a) că au fost conservate probele de la locul accidentului;
b) că autovehiculul cu care urmează să se efectueze transportul asigură
confortul necesar;
c) că funcţiile respiratorie şi circulatorie sunt asigurate;
d) că victima va fi asistată pe timpul deplasării de o persoană competentă.

163. În ce fel trebuie aşezat într-un mijloc de transport un rănit care

prezintă leziuni ale coloanei vertebrale?
a) culcat pe o parte;
b) este indicat să nu fie mişcat până la sosirea salvării;
c) în poziţie şezând;
d) pe bancheta din spate a unui autoturism pentru a se asigura o poziţie
orizontală a corpului.

164. Ce se va scrie pe biletul, care se prinde lângă garoul aplicat unei

persoane cu hemoragie puternică, rănit în urma unui accident de
circulaţie?
a) grupa sanguină a victimei;
b) modul cum s-a manifestat hemoragia;
c) numele, prenumele şi posibilităţile de contactare a celui, care a aplicat
garoul;
d) ora şi minutul când s-a aplicat garoul.

165. Urgenţele în cazul persoanelor accidentate sunt de gradul I, II sau

III. Care este semnificaţia acestei clasificări în ordinea I, II şi III?
a) accidentaţi cu vătămări corporale severe, accidentati cu vătămări
corporale grave, accidentaţi cu vătămări minore;
b) accidentaţi în stare de comă sau de şoc, accidentaţi cu fracturi sau
hemoragii, accidentaţi cu vătămări minore;
c) accidentaţi în stare de comă sau de şoc, accidentaţi cu fracturi,
accidentaţi cu hemoragii;

154
d) accidentaţi în stare de comă sau de şoc, accidentaţi cu hemoragii,
accidentaţi cu fracturi.

166. Conduceţi un autocamion pe un drum în pantă acoperit cu polei.

Cum veţi acţiona pentru a efectua manevra de oprire a
autovehiculului?
a) nu se acţionează nici un sistem de conducere, autovehiculul fiind în
urcare se va opri de la sine;
b) se acţionează ferm pedala de frână, simultan cu poziţionarea manetei
schimbătorului de viteze la punctul mort;
c) se acţionează ferm pedala de frână, ţinându-se cont de dotarea cu ABS;
d) se trece într-o treaptă inferioară a schimbătorului de viteze, folosind cu
precauţie frâna de serviciu pentru că autovehiculul se află în coborâre.

167. Cui trebuie să acordaţi prioritate de trecere într-o intersecţie cu

sens giratoriu?
a) circulând pe drumul cu prioritate aveţi prioritate;
b) tuturor vehiculelor care pătrund în intersecţia respectivă;
c) vehiculelor care circulă în interiorul intersecţiei;
d) vehiculelor care vin din partea dreaptă.

168. În care din următoarele situaţii se suspendă exercitarea dreptului

de a conduce autovehicule pe drumurile publice?
a) conducerea autovehiculului fără diagramă tahograf;
b) depăşirea cu mai mult de 30 km/h a vitezei maxime admise de lege pe
sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte
autovehiculul condus;
c) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise de lege pe
sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte
autovehiculul condus;
d) lăsarea liberă a volanului în timpul mersului.

169. În care din următoarele situaţii se dispune măsura anulării

permisului de conducere?
a) dacă titularului permisului de conducere i s-a aplicat prin hotarâre
judecătorească rămasă definitivă pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării profesiei sau ocupaţiei de conducător de vehicule;
b) pentru conducerea sub influenţa alcoolului dacă fapta nu constituie
infracţiune;
155
c) pentru nerespectarea prevederilor legale privind depăşirea;
d) pentru nesemnalizarea schimbării direcţiei de mers.

170. Este permisă circulaţia cu un autovehicul avariat în urma unei

coliziuni uşoare?
a) da, dacă deţine autorizaţie eliberată de poliţie, dar nu mai mult de 30 de
zile de la data producerii avariei;
b) da, dacă deţine autorizaţie eliberată de poliţie, dar nu mai mult de 60 de
zile de la data producerii avariei;
c) da, dar numai până la primul service auto;
d) da, până când posesorul are posibilitatea să-l repare.

171. Elementele conducerii preventive sunt:

a) numai prevederea şi judecata;
b) numai vigilenţa şi prevederea;
c) vigilenţa şi îndemânarea;
d) vigilenţa, prevederea, judecata.

172. Factorii care diminuează capacitatea de conducere sunt:

a) alcoolul şi medicamentele;
b) numai stupefiantele;
c) oboseala şi alcoolul;
d) oboseala, alcoolul, stupefiantele.

173. Factorii care influenţează distanţa de frânare sunt:

a) aderenţa părţii carosabile şi viteza;
b) dimensiunea şi profilul anvelopei;
c) numai viteza de deplasare;
d) viteza, masa vehiculului, aderenţa.

174. Prin distanţă de oprire înţelegem:

a) distanţa de frânare până la oprire;
b) distanţa parcursă din momentul acţionării pedalei de frână până la oprire;
c) distanţa parcursă între momentul sesizării obstacolului şi acţionarea
pedalei de frână;
d) suma dintre distanţa de reacţie şi distanţa de frânare.

175. Distanţa de oprire în siguranţă reprezintă:

a) distanţa faţă de autovehiculul din faţă;
156
b) distanţa parcursă atât în timpul de reacţie, cât şi pe timpul frânării;
c) distanţa parcursă numai în timpul de reacţie;
d) distanţa parcursă numai pe timpul frânării.

176. Cum influenţează viteza de deplasare distanţa de oprire în

siguranţă?
a) la dublarea vitezei, distanţa de oprire se măreşte de două ori;
b) la dublarea vitezei, distanţa de oprire se măreşte de patru ori;
c) la dublarea vitezei, distanţa de oprire se măreşte de trei ori;
d) nu îşi modifică valorile prin dublarea vitezei.

177. Viteza de deplasare pe timp de noapte trebuie aleasă astfel încât:

a) luminile de întâlnire să nu deranjeze pe cei care circulă din sens opus;
b) să permită oprirea autovehiculului în limita câmpului vizual;
c) să permită oprirea cât mai rapidă a autovehiculului;
d) să permită oprirea vehiculului în maxim 10 m.

178. Echiparea cu lanţuri a roţilor autovehiculelor, atunci când acestea

circulă pe drumuri acoperite cu zăpadă are ca scop:
a) creşterea aderenţei longitudinale şi transversale roată-cale de rulare;
b) creşterea eficienţei manevrei de frânare;
c) îmbunătăţirea performanţelor autovehiculului la manevra de virare;
d) limitarea fenomenelor de ruliu şi tangaj ale autovehiculului datorate
vântului lateral.

179. Principala cauză generatoare de accidente este:

a) defecţiunile tehnice ale sistemului de iluminat;
b) oboseala în timpul conducerii;
c) starea necorespunzătoare a drumului public;
d) viteza peste limitele admise.

180. De ce este necesar să se pastreze după o ploaie torenţială o

distanţă mult mai mare faţă de autovehiculele care circulă din faţă?
a) deoarece distanţa de oprire este mult mai mare;
b) distanţa de oprire în siguranţă nu se modifică faţă de carosabilul uscat;
c) în asemenea condiţii nu apare nici un pericol;
d) pentru că vizibilitatea este diminuată.

181. Pentru a controla un derapaj, va trebui să:

157
a) frânati progresiv autovehiculul;
b) nu acceleraţi, frânati progresiv şi contrabracaţi roţile;
c) nu acceleraţi, nu frânaţi, contrabracaţi roţile;
d) rotiţi volanul până când roţile directoare devin paralele cu axa
longitudinală a autovehiculului.

182. A conduce preventiv înseamnă:

a) să anticipezi situaţiile ce pot deveni periculoase;
b) să atenţionezi ceilalţi participanţi la trafic privind greşelile făcute;
c) să conduci cu viteza constantă;
d) să respecţi regulile de circulaţie pe drumurile publice.

183. Cum se semnalizează trecerea la nivel cu calea ferată curentă fără

bariere sau semibariere?
a) cu indicatoare de avertizare „Trecerea la nivel cu o cale ferată fără
bariere”;
b) cu unul din indicatoarele „Trecerea la nivel cu calea ferată simplă, fără
bariere” sau „Trecerea la nivel cu calea ferată dublă, fără bariere” însoţite
de indicatorul „Oprire”;
c) numai cu indicatorul „Oprire”;
d) numai cu unul din indicatoarele „Trecerea la nivel cu calea ferată simplă,
fără bariere” sau „Trecerea la nivel cu calea ferată dublă, fără bariere".

184. Cui îi revine responsabilitatea pregătirii autovehiculului pentru

efectuarea cursei?
a) conducătorului auto;
b) coordonatorului de transport;
c) persoanei desemnate să conducă activitatea de transport rutier;
d) personalului de specialitate cu aceste atribuţii.

185. Ce trebuie să aveţi în vedere la controlul şi refacerea periodică a

presiunilor din pneuri?
a) aceste operaţiuni să fie efectuate de către personal specializat şi autorizat
în acest sens;
b) odată reglate de către furnizor, şi respectiv refăcute cu ocazia inspecţiilor
tehnice periodice, controlul periodic ale acestora este inutil şi nu se
justifică;
c) operaţiunile de refacere a presiunilor sa se efectueze "la rece";

158
d) presiunile să se stabilească şi să fie adaptate periodic, în funcţie de
uzurile pe care le prezintă anvelopele.

186. Ce trebuie să aveţi în vedere la controlul şi refacerea periodică a

presiunilor din pneuri?
a) aceste operaţiuni să fie efectuate de către personal specializat şi autorizat
în acest sens;
b) presiunile să fie conforme cu recomandările precizate de fabricant;
c) presiunile să fie stabilite şi adaptate periodic, în mod corespunzător
categoriilor şi condiţiilor de drum specifice traseelor care urmează să se
parcurgă în mod obişnuit;
d) presiunile să se stabilească şi să fie adaptate periodic, în funcţie de
uzurile pe care le prezintă anvelopele.

187. Ce trebuie să aveţi în vedere pe parcursul deplasărilor efectuate în

condiţiile de carosabil umed, acoperit de mâzga?
a) curăţirea periodică a farurilor;
b) refacerea periodică a presiunilor în pneuri;
c) schimbarea periodică a lamelor ştergătorului de parbriz;
d) verificarea periodică a aderenţei căii de rulare, prin încercări de frânare
controlate.

188. Ce trebuie să aveţi în vedere pe parcursul deplasărilor efectuate în

condiţiile de carosabil umed, acoperit de mâzgă?
a) curăţirea periodică a suprafeţelor vitrate;
b) refacerea periodică a presiunilor în pneuri;
c) verificarea periodică a aderenţei căii de rulare, prin încercări de frânare
controlate;
d) verificarea periodică a funcţionării sistemelor de control al tracţiunii şi al
frânării (de ex.: ABS, ASR, etc.).

189. Care din materialele enumerate, ce fac parte din dotările minime
ale autovehiculelor, au termene de valabilitate limitate şi precizate ca
atare, ceea ce atrage după sine obligativitatea înlocuirii sau refacerii
periodice ale acestora?
a) lanţuri antiderapante;
b) set de becuri de rezervă;
c) triunghiuri reflectorizante;
d) trusa medicală de prim-ajutor.
159
190. Care din materialele enumerate, ce fac parte din dotările minime
ale autovehiculelor, au termene de valabilitate limitate şi precizate ca
atare, ceea ce atrage după sine obligativitatea înlocuirii sau refacerii
periodice ale acestora?
a) roata de rezervă;
b) stingătoare de incendiu;
c) triunghiuri reflectorizante;
d) trusa de chei.

191. Echiparea cu lanţuri a roţilor autovehiculelor, atunci când acestea

circulă pe drumuri acoperite cu zăpadă are ca scop:
a) creşterea aderenţei longitudinale şi transversale roată-cale de rulare;
b) creşterea eficienţei manevrei de frânare;
c) îmbunătăţirea performanţelor autovehiculului la manevra de virare;
d) limitarea fenomenelor de ruliu şi tangaj ale autovehiculului datorate
vântului lateral.

192. Verificarea cărui subsistem de frânare al autovehiculului este

tehnic imposibil de efectuat înaintea plecării la drum?
a) a frânei de încetinire;
b) a frânei de serviciu;
c) a frânei de staţionare;
d) a sistemului de frânare a remorcii.

193. Cum se verifică funcţionarea frânei de serviciu a autovehiculului?

a) exclusiv prin controlul rezistenţei la apasăre şi respectiv a cursei pedalei
de frână;
b) prin controlul presiunii aerului din instalaţia de frânare;
c) prin încercări controlate de pornire de pe loc şi de oprire a
autovehiculului cu frâna de serviciu;
d) prin încercări de pornire de pe loc cu frâna de staţionare acţionată.

194. În cadrul operaţiunilor de pregătire a autovehiculului pentru

efectuarea deplasării se execută inclusiv:
a) efectuarea schimburilor de ulei la motor şi transmisie;
b) înlocuirea catalizatorului;
c) înlocuirea filtrelor de lubrifianţi şi de combustibil;
d) verificarea şi completarea plinurilor.
160
195. În cadrul operaţiunilor de pregătire a autovehiculului pentru
efectuarea deplasării se execută inclusiv:
a) efectuarea schimburilor de ulei la motor şi transmisie;
b) înlocuirea filtrelor de lubrifianţi şi de combustibil;
c) înlocuirea garniturilor de etanşare ale uşilor şi portierelor;
d) verificarea stării anvelopelor şi refacerea periodică a presiunilor din
pneuri.

196. În cadrul operaţiunilor de pregătire a autovehiculului pentru

efectuarea deplasării se execută inclusiv:
a) efectuarea schimburilor de ulei la motor şi transmisie;
b) înlocuirea filtrelor de lubrifianţi şi de combustibil;
c) schimbarea lichidului din instalaţia de răcire;
d) verificarea şi curăţirea oglinzilor, suprafeţelor vitrate şi a ştergătoarelor
de parbriz.

197. Care este durata totală apreciată a operaţiunilor de pregătire a

autovehiculului, efectuate de conducătorul auto înaintea plecării în
cursă?
a) circa 1 zi;
b) circa 1-2 ore;
c) circa 20-30 de minute;
d) circa 5 minute.

198. În situaţii de risc caracteristice circulaţiei în viraje, derapajul

poate fi evitat prin:
a) accelerare la ieşirea din viraj;
b) bruscarea frânei de serviciu;
c) debreiere;
d) evitarea acţionării frânei de serviciu.

199. În situaţii de risc caracteristice circulaţiei în viraje, derapajul

poate fi evitat prin:
a) accelerare la ieşirea din viraj;
b) debreiere;
c) manevrarea intermitentă şi pendulară a volanului;
d) manevrarea lină a volanului – operată în mod continuu, fără întreruperi.

161
200. Cauza principală pentru care un conducător de autobuz trebuie să
evite frânările bruşte este:
a) reducerea costurilor de întreţinere şi reparaţii;
b) reducerea uzurii frânelor;
c) reducerea uzurii pneurilor;
d) siguranţa şi confortul pasagerilor.

201. La deplasarea în linie dreaptă, trebuie:

a) să circulaţi cât mai aproape de marcajul care delimitează marginea din
stânga a benzii;
b) să circulaţi cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului;
c) să circulaţi pe mijlocul benzii;
d) să circulaţi pe mijlocul drumului.

202. Pentru efectuarea unui viraj la dreapta, trebuie:

a) să circulaţi cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului;
b) să circulaţi pe mijlocul benzii;
c) să circulaţi pe mijlocul drumului;
d) să vă apropiaţi de axul median.

203. Pentru efectuarea unui viraj la dreapta, trebuie:

a) să circul cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului;
b) să controlez spaţiile laterale;
c) să schimb viteza după viraj;
d) să schimb viteza în viraj.

204. Asigurarea suplimentară, indispensabilă de efectuat în mod

special pe parcursul abordării virajelor strânse trebuie să vizeze, în
primul rând, controlul deplin al poziţiei şi al traiectoriei:
a) extremităţilor (colţurilor) caroseriei de pe partea către care se virează;
b) oglinzilor de pe partea către care se virează;
c) roţii spate, de pe partea către care se virează;
d) roţii spate, de pe partea opusă direcţiei de virare.

205. Asigurarea suplimentară, indispensabilă de efectuat în mod

special pe parcursul abordării virajelor strânse trebuie să vizeze, în
primul rând, controlul deplin al poziţiei şi al traiectoriei:
a) extremităţilor (colţurilor) caroseriei de pe partea către care se virează;
b) extremităţilor (colţurilor) caroseriei de pe partea opusă virajului;
162
c) oglinzilor de pe partea către care se virează;
d) roţii spate, de pe partea opusă direcţiei de virare.

11.3. REGLEMENTĂRI SCOCIALE – ATESTAT CPC, CPI,

CPIs (MARFĂ ŞI PERSOANE), TRANSPORT AGABARITIC
206. Care din următoarele date trebuie să fie menţionate de către
conducătorul auto pe foaia de înregistrare (diagrama tahograf) la
începutul folosirii acesteia?
a) kilometrajul afişat pe aparatul tahograf la începutul zilei de muncă;
b) ora introducerii foii de înregistrare în aparatul tahograf;
c) perioada de conducere din ziua anterioară;
d) viteza maximă care poate fi înregistrată pe foaia de înregistrare.

207. Înainte de prima cursă a zilei, un şofer trebuie să menţioneze în

centrul foii de înregistrare(diagramei tahograf) următoarele date:
a) durata serviciului din ziua curentă;
b) localitatea de la care începe să utilizeze diagrama (locul de la care începe
efectuarea cursei);
c) perioada de conducere din ziua anterioară;
d) seria permisului de conducere.

208. Care din următoarele date trebuie menţionate de către

conducătorul auto pe o diagramă tahograf la începutul utilizării
acesteia?
a) numele şi prenumele conducătorului auto;
b) ora introducerii diagramei în aparat;
c) perioada de odihnă zilnică;
d) timpul de condus din ziua anterioară.

209. Timpul de odihnă zilnic se poate lua într-un autovehicul?

a) da, dacă acesta a fost descărcat;
b) da, dacă acesta este staţionat şi echipat cu pat de dormit;
c) da, dacă este condus de celălalt membru al echipajului şi cabina este
dotată cu pat de dormit;
d) nu.

163
210. În cazul unui echipaj dublu, în timp ce vehiculul se află în mers,
cel de-al doilea conducător auto care nu este la volan poate să-şi
efectueze odihna zilnică?
a) da, dacă autovehiculul este echipat cu pat de dormit;
b) da, dacă odihna este de minim 9 ore consecutive;
c) nu, autovehiculul trebuie să fie oprit;
d) nu, se consideră timp de conducere.

211. Un conducător auto a luat în săptămâna curentă o perioadă de

odihnă săptămânală redusă la 30 de ore. Câte ore de odihnă trebuie
luate în compensare şi în ce interval de timp?
a) 12 ore până la sfârşitul săptămânii următoare;
b) 15 ore până sfârşitul următoarelor trei săptămâni;
c) 21 de ore până sfârşitul următoarelor trei săptămâni;
d) 24 de ore până sfârşitul următoarelor patru săptămâni.

212. Un conducător auto a luat în săptămâna curentă o perioadă de

odihnă săptămânală redusă la 24 de ore. Câte ore de odihnă trebuie
luate în compensare şi în ce interval de timp?
a) 12 ore până la sfârşitul săptămânii următoare;
b) 12 ore până sfârşitul următoarelor trei săptămâni;
c) 21 de ore până sfârşitul următoarelor trei săptămâni;
d) 24 de ore până sfârşitul următoarelor patru săptămâni.

213. Conform Regulamentului Parlamentului European şi al

Consiliului (CE) nr. 561/2006, timpul de odihnă săptămânal normal
este de:
a) 24 de ore;
b) 36 de ore;
c) 40 de ore;
d) 45 de ore.

214. Perioada săptămânală de odihnă a unui conducător auto poate fi

redusă la mai puţin de 45 de ore, cu condiţia să fie compensată ulterior.
Aceasta nu poate însă să fie redusă la mai puţin de:
a) 12 ore;
b) 24 ore;
c) 30 ore;
d) 36 ore.
164
215. Perioada de odihnă săptămânală redusă este de minimum 24 de
ore, dar mai puţin de 45 de ore. Reducerea este compensată printr-o
perioadă de odihnă luată până la sfârşitul:
a) celei dea doua săptămâni care urmează;
b) celei dea patra săptămâni care urmează;
c) celei dea treia săptămâni care urmează;
d) săptămânii următoare.

216. Perioada săptămânală de odihnă a conducătorului auto:

a) are două zile;
b) începe obligatoriu în ziua de vineri a fiecărei săptămâni;
c) nu este necesară dacă numărul maxim săptămânal de ore de conducere
nu a fost depăşit;
d) urmează după 6 perioade zilnice de conducere consecutive.

217. Conform Regulamentului (CE) nr. 561/2006 un conducător auto

trebuie să prezinte cu ocazia unui control în trafic foile de înregistrare
(diagramele tahograf) pentru:
a) săptămâna în curs;
b) săptămâna în curs şi ultima zi lucrată din săptămâna precedentă;
c) săptămâna în curs şi ultimele 15 zile anterioare acestei săptămâni;
d) ziua în curs şi ultimele 28 de zile.

218. Verificarea tahografelor trebuie să fie făcută la fiecare:

a) 2 ani;
b) 3 ani;
c) 4 ani;
d) 5 ani.

219. Care dintre următoarele variante satisfac cerinţele

Regulamentului (CE) nr. 561/2006 privind înlocuirea pauzei de 45 de
minute a conducătorului auto prin pauze separate:
a) 15 min. + 30 min.;
b) 15 min. +15 min. + 15 min.;
c) 20 min. + 25 min.;
d) 30 min. + 15 min.

165
220. Potrivit Regulamentului CE nr. 561/2006 pauza de 45 de minute
poate fi înlocuită cu:
a) o pauză de cel puţin 15 minute şi o alta de cel puţin 30 de minute;
b) o pauză de cel puţin 20 de minute şi alta de cel puţin 25 de minute;
c) o pauză de cel puţin 30 de minute şi alta de cel puţin 15 minute;
d) trei pauze de cel puţin 15 minute.

221. Conform Regulamentului (CE) nr. 561/2006, timpul de odihnă

zilnic redus pentru conducătorii auto este de:
a) minim 8 ore dar mai mic de 10 ore;
b) minim 8 ore, dar mai mic 11 ore;
c) minim 9 ore dar mai mic de 11 ore;
d) minim 9 ore dar mai mic de 12 ore.

222. Conform Regulamentului (CE) nr. 561/2006 durata totală de

conducere pentru 2 săptămâni consecutive nu trebuie să depăşească:
a) 112 ore;
b) 80 ore;
c) 86 ore;
d) 90 ore.

223. Conform Regulamentului Parlamentului European şi al

Consiliului (CE) nr. 561/2006 un conducător auto nu trebuie să
conducă în două săptămâni consecutive mai mult de:
a) 120 ore;
b) 90 ore;
c) 92 ore;
d) 96 ore.

224. În două săptămâni consecutive conducătorul auto poate să

muncească:
a) 10 perioade de conducere în total şi maxim 90 ore;
b) 10 perioade de conducere în total şi maxim 112 ore;
c) 12 perioade de conducere în total şi maximum 90 ore;
d) 12 perioade de conducere în total şi minimum 90 ore.

225. Conform Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului

(CE) nr. 561/2006, durata de conducere săptămânală nu trebuie să
depăşească:
166
a) 45 de ore;
b) 54 de ore;
c) 56 ore;
d) 60 ore.

226. Timpul de odihnă zilnic normal poate fi luat în perioade separate.

Care dintre următoarele variante corespunde prevederilor
Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr.
561/2006?
a) 3 ore + 9 ore;
b) 4 ore + 8 ore;
c) 8 ore + 4 ore;
d) 9 ore + 3 ore.

227. Timpul de odihnă zilnic normal poate fi luat în perioade separate.

Care dintre următoarele variante corespunde prevederilor
Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr.
561/2006?
a) 3 ore + 9 ore;
b) 4 ore + 8 ore;
c) 8 ore + 2 ore + 2 ore;
d) 8 ore + 3 ore + 1 oră.

228. Conform reglementărilor în vigoare privind stabilirea perioadelor

de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorului auto,
timpul zilnic de odihnă normal se poate efectua în perioade separate a
căror durată însumată trebuie să fie de minim:
a) 11 ore;
b) 12 ore;
c) 12,5 ore;
d) 13 ore.

229. Conform Regulamentului (CE) nr. 561/2006, timpul de odihnă

zilnică normal poate fi redus astfel:
a) de cel mult 2 ori între doi timpi de odihnă săptămânali;
b) de cel mult 3 ori între doi timpi de odihnă săptămânali;
c) de cel mult 4 ori între doi timpi de odihnă săptămânali;
d) o dată pe săptămână.

167
230. Conform Regulamentului CE nr. 561/2006 durata zilnică de
conducere maximă este de:
a) 9 ore; poate fi prelungită la 10 ore de două ori pe săptămână;
b) 9 ore; poate fi prelungită la 10 ore de trei ori pe săptămână;
c) 9 ore; poate fi prelungită la 11 ore de două ori pe săptămână;
d) 9 ore; poate fi prelungită la 11 ore de trei ori pe săptămână.

231. Perioada de odihnă zilnică de 11 ore ori de minim 9 ore poate fi

întreruptă:
a) în două sau trei perioade separate;
b) în intervale de minim 6 ore şi respectiv 5 ore;
c) în intervale echilibrate ca durată;
d) numai în cazul în care autovehiculul este transportat pe un feribot sau
tren.

232. Conform Regulamentului (CE) nr. 561/2006, timpul de odihnă

zilnic normal este de cel puţin:
a) 10 ore consecutive;
b) 11 ore consecutive;
c) 12 ore consecutive;
d) 9 ore consecutive.

233. În fiecare perioadă de 24 de ore de la sfârşitul ultimului timp de

odihnă zilnic sau săptămânal, conducătorul auto beneficiază de un
timp de odihnă zilnic normal de cel puţin:
a) 10 ore consecutive;
b) 11 ore consecutive;
c) 12 ore consecutive;
d) 9 ore consecutive.

234. Conducătorul auto poate să intervină asupra aparatului tahograf?

a) da, dacă acesta nu înregistrează corect dar numai dacă se află în cursă şi
nu poate reveni în 24 de ore la locul unde autovehiculul este parcat în mod
curent;
b) da, dacă constată că acesta nu înregistrează corect;
c) da, dacă intervenţia se realizează cu acordul persoanei desemnate;
d) nu.

168
235. Conform Regulamentului Parlamentului European şi al
Consiliului (CE) nr. 561/2006 durata de conducere zilnică de 9 ore
poate fi extinsă la 10 ore?
a) de două ori pe săptămână;
b) de trei ori pe săptămână;
c) niciodată;
d) o dată pe săptămână.

236. Săptămâna de lucru conform reglementărilor în vigoare privind

stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale
conducătorilor auto este definită astfel:
a) orice perioadă de timp având 7 zile consecutive în care conducătorul
auto îşi desfăşoară activitatea;
b) orice perioadă de timp având 7 zile în care conducătorul auto nu poate
avea mai mult de 5 perioade zilnice de conducere;
c) orice săptămână care începe duminica la ora 00,00 şi ţine până luni la
00,00;
d) perioada cuprinsă între ora 00,00 a zilei de luni şi ora 24,00 zilei de
duminică.

237. În timpul unei zile de lucru un conducător auto schimbă

autovehiculul. Ce obligaţii are privind utilizarea diagramelor
tahograf?
a) foloseşte aceeaşi diagramă tahograf, notând în prealabil pe verso
numărul de înmatriculare al celui deal doilea autovehicul şi ora la care a
făcut schimbarea;
b) foloseşte aceeaşi diagramă tahograf, notând în prealabil pe verso
numărul de înmatriculare al celui deal doilea autovehicul, kilometrajul care
figurează pe contorul kilometric al noului vehicul şi ora la care a făcut
schimbarea;
c) foloseşte aceeaşi diagramă tahograf, notând noul număr de înmatriculare
lângă cel al primului autovehicul;
d) introduce o nouă diagramă în aparatul tahograf al celui deal doilea
autovehicul.

238. Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care

efectuează transporturi rutiere în trafic internaţional (AETR), se
referă la:

169
a) condiţii speciale pentru conducătorii auto care efectuează transporturi de
mărfuri periculoase;
b) conducătorii auto care efectuează transporturi rutiere de mărfuri
perisabile;
c) formalităţile vamale în cazul transporturilor rutiere în trafic internaţional;
d) timpul de conducere a vehiculului (perioada de conducere) şi timpul de
repaus (perioada de repaus) a conducătorului auto.

239. Acordul european AETR stabileşte reglementări privind:

a) activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere;
b) efectuarea unui transport de mărfuri agabaritice în trafic internaţional;
c) efectuarea unui transport de mărfuri periculoase în trafic internaţional;
d) efectuarea unui transport de mărfuri perisabile în trafic internaţional.

240. Reglementările în vigoare privind stabilirea perioadelor de

conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto, nu se
aplică conducătorilor auto care efectuează transporturi rutiere cu:
a) vehicule destinate transportului rutier de mărfuri a căror greutate maximă
admisă, inclusiv cea a remorcilor sau semiremorcilor, nu depăşeşte 3,5
tone;
b) vehicule destinate transportului rutier de mărfuri a căror greutate
maximă admisă, inclusiv cea a remorcilor sau semiremorcilor, nu depăşeşte
4,5 tone;
c) vehicule destinate transportului rutier de mărfuri a căror greutate maximă
admisă, inclusiv cea a remorcilor sau semiremorcilor, nu depăşeşte 6 tone;
d) vehicule destinate transportului rutier de mărfuri a căror greutate
maximă admisă, inclusiv cea a remorcilor sau semiremorcilor, nu depăşeşte
7,5 tone.

241. Discurile (diagramele) utilizate la un tahograf trebuie să poată

înregistra continuu cel puţin:
a) 12 ore;
b) 18 ore;
c) 24 ore;
d) 48 ore.

242. Cartela conducătorului auto reprezintă:

a) cartela care conţine date privind şoferul auto;

170
b) cartela tahografică care identifică conducătorul auto şi permite stocarea
datelor privind activitatea acestuia;
c) o cartelă care conţine date privind autovehiculul;
d) o cartelă magnetică.

243. După patru ore şi jumătate de conducere, conducătorul auto

trebuie să facă o pauză:
a) 30 minute;
b) 45 minute;
c) da, minim 15 minute;
d) nu, poate să mai conducă.

244. Ce trebuie să facă un conducător auto care a condus 9 ore într-o zi

şi intenţionează să mai conducă 1 oră:
a) conducătorul auto trebuie să ia o pauză de minim 45 minute şi să mai
conducă 1 oră, dacă în săptămâna respectivă a mai extins cel mult o dată
timpul zilnic de conducere la 10 ore;
b) conducătorul auto trebuie să ia un repaus zilnic de minim 9 ore, înainte
de reluarea lucrului;
c) conform prevederilor legale, acest lucru nu este posibil;
d) poate să conducă în continuare dacă în săptămâna respectivă a mai
extins doar de două ori timpul zilnic de conducere la 10 ore.

245. Conform Regulamentului Parlamentului European şi al

Consiliului (CE) nr. 561/2006, în cazul conducerii autovehiculului în
echipaj de 2 conducători auto, timpul zilnic de odihnă este de:
a) minim 8 ore în 24 de ore;
b) minim 8 ore în 30 de ore;
c) minim 9 ore în 24 de ore;
d) minim 9 ore în 30 de ore.

246. Conducătorul auto poate să se abată de la prevederile în vigoare

privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă?
a) da;
b) da, dacă este necesar pentru a asigura securitatea pasagerilor, vehiculului
sau încărcăturii acestuia;
c) da, la orice solicitare a persoanelor transportate;
d) nu.

171
247. În săptămâna curentă aveţi 3 zile în care perioada de odihnă a fost
de 9 ore. Câte ore de odihnă trebuie să luaţi în compensare şi în ce
perioadă de timp conform Regulamentului 561/2006?
a) 6 ore până la sfârşitul celei de a doua săptămâni;
b) 6 ore până la sfârşitul celei de treia săptămâni;
c) 6 ore până la sfârşitul săptămânii următoare;
d) nu se compensează.

248. Perioada zilnică de odihnă se poate lua în 2 sau 3 perioade

separate?
a) da;
b) da, cu condiţia ca una dintre ele să fie de cel puţin 8 ore;
c) da, cu condiţia ca una dintre ele să fie de cel puţin 9 ore;
d) nu.

249. Ce obligaţii are conducătorul auto în cazul defectării aparatului

tahograf?
a) nu are nicio obligaţie, până la terminarea cursei;
b) să anunţe persoana desemnată;
c) să consemneze pe spatele diagramei diferitele perioade de activitate;
d) să continue cursa numai după repararea aparatului tahograf.

250. Are voie să plece în cursă conducătorul auto cu tahograful defect

sau desigilat?
a) da, cu condiţia să anunţe înainte de plecare operatorul de transport;
b) da, cu condiţia să consemneze pe spatele diagramei diferitele perioade de
activitate;
c) da, până la prima staţie service;
d) nu.

251. La examinarea înregistrărilor de viteză de pe o diagrama tahograf

se constată că sunt multe ascuţite în sus şi în jos foarte apropriate între
ele. Acest lucru indică:
a) limitarea şi reducerea vitezei de către aparatul tahograf;
b) o conducere neeconomică;
c) o conducere pe autostradă;
d) utilizare necorespunzătoare a aparatului tahograf.

172
252. Cardul conducătorului auto are o perioadă maximă de valabilitate
de:
a) cinci ani;
b) doi ani;
c) trei ani;
d) un an.

11.4. REGLEMENTĂRI TRANSPORT MARFĂ – ATESTAT

CPC, CPI, CPIs MARFĂ ŞI TRANSPORT AGABARITIC
253. Autocamioanele cu masa totală maximă autorizată mai mare de
3,5 tone vor efectua inspecţia tehnică periodică la intervale de:
a) 1 an de la ultima inspecţie;
b) 2 ani de la ultima inspecţie;
c) 3 ani de la ultima inspecţie;
d) 6 luni de la ultima inspecţie.

254. În cazul efectuării transportului rutier de mărfuri în cont propriu

în trafic internaţional prin document de transport se înţelege:
a) avizul de însoţire al mărfurilor;
b) copia conformă a certificatului de transport în cont propriu;
c) copia conformă a licenţei de transport;
d) scrisoarea de transport C.M.R..

255. Viteza maximă reglată la limitatoarele de viteză care echipează

autovehicule concepute şi construite pentru transportul de mărfuri, nu
trebuie să depăşească:
a) 100 km/h;
b) 85 km/h;
c) 90 km/h;
d) 95 km/h.

256. Conducătorul auto trebuie să prezinte în caz de control

următoarele documente:
a) cartea de identitate a vehiculului;
b) copia conformă a licenţei de transport – în copie;
c) documentul de transport;
d) licenţa de transport – în original.

173
257. La ce organism se poate adresa conducătorul auto în cazul ruperii
unui sigiliu vamal sau al deteriorării mărfurilor pe parcurs?
a) autorităţilor locale din regiunea unde se află în momentul respectiv;
b) autorităţilor vamale din ţara de destinaţie;
c) autorităţilor vamale sau altor autorităţi competente din ţara de plecare;
d) autorităţilor vamale, sau în lipsa acestora, altor autorităţi competente din
ţara în care se găseşte.

258. În cazul transporturilor rutiere efectuate cu autovehicule

închiriate este necesar:
a) ca autovehiculul să deţină licenţă de execuţie;
b) contractul de închiriere nu este necesar să fie la bordul autovehiculului,
se menţionează valabilitatea contractului în foaia de parcurs de către
administratorul firmei;
c) contractul de închiriere să fie la bordul autovehiculului – în copie;
d) contractul de închiriere să fie la bordul autovehiculului – în original sau
în copie conformă cu originalul.

259. Mărfurile transportate sub prevederile Convenţiei vamale

referitoare la transportul rutier de mărfuri în trafic internaţional sub
acoperirea carnetelor TIR sunt supuse controlului vamal:
a) da, cu avizul asociaţiilor garante;
b) da, dacă organele vamale consideră că e necesar;
c) întotdeauna;
d) nu.

260. Conducătorii auto care au peste 45 de ani şi efectuează transport

de mărfuri trebuie să efectueze examinarea medicală şi psihologică la
următoarele intervale:
a) 1 an examinare medicală şi 1 an examinare psihologică;
b) 1 an examinare medicală şi 2 ani examinare psihologică;
c) 1 an examinare medicală şi 3 ani examinare psihologică;
d) 6 luni examinare medicală şi 1 an examinare psihologică.

261. Inspecţiile tehnice periodice se efectuează:

a) în cadrul staţiilor autorizate de RAR;
b) în orice staţie service pentru reparaţii;
c) în orice staţie tehnică autorizată de ARR;
d) în orice staţie tehnică autorizată de constructorul vehiculului.
174
262. Care dintre următoarele documente trebuie să se afle la bordul
vehiculului cu care se efectuează transport contra cost de mărfuri?
a) avizul de însoţire al mărfurilor;
b) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
c) certificatul de transport;
d) licenţa de transport.

263. Suplimentar faţă de documentul de transport, în cazul

transportului contra cost de mărfuri generale în trafic naţional, la
bordul vehiculului trebuie să se afle:
a) certificatul de agreare ADR;
b) certificatul de formare profesională ADR;
c) fişa de siguranţă;
d) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto.

264. La efectuarea unui transport rutier contra cost la bordul unui

vehicul trebuie să se afle:
a) certificatul de transport rutier în folos propriu;
b) copia conformă a certificatului de transport rutier în cont propriu;
c) copia conformă a licenţei comunitare;
d) licenţa de transport rutier public.

265. Scrisoarea de transport tip C.M.R. se întocmeşte în minim:

a) două exemplare;
b) patru exemplare;
c) trei exemplare;
d) un exemplar.

266. Cine este responsabil de pierderea totală sau parţială a mărfurilor

sau deteriorarea mărfurilor sau întârzierea la transport?
a) destinatarul;
b) expeditorul;
c) intermediarul;
d) transportatorul.

267. Cu ocazia unui control în trafic, conducătorul auto care

efectuează transport rutier contra cost de mărfuri generale trebuie să
prezinte:
175
a) avizul de expediţie al mărfurilor;
b) avizul medical şi psihologic al conducătorului auto;
c) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
d) fişa de siguranţă pentru mărfurile transportate.

268. Scrisoarea de transport prevăzută de Convenţia C.M.R.

constituie:
a) documentul care permite accesul la profesia de transportator;
b) dovada calităţii de operator de transport rutier public;
c) dovada efectuării formalităţilor vamale;
d) proba contractului de transport.

269. În cazul efectuării transportului rutier de mărfuri în cont propriu,

conducătorul auto trebuie să prezinte cu ocazia unui control în trafic
următorul document:
a) cartea de identitate a vehiculului;
b) certificatul de transport în cont propriu;
c) copia conformă a certificatului de transport în cont propriu;
d) licenţa de transport, în copie.

270. Carnetul TIR poate fi folosit:

a) până la data stabilită de Ministerul Transporturilor;
b) pentru mai multe autovehicule, funcţie de numărul de voleţi;
c) pentru mai multe călătorii, funcţie de numărul de voleţi;
d) pentru o singură călătorie.

271. Convenţia C.M.R. se aplică:

a) transporturilor efectelor de strămutare;
b) transporturilor efectuate pe baza convenţiilor poştale internaţionale;
c) transporturilor funerare internaţionale;
d) transporturilor internaţionale de mărfuri perisabile.

272. Conform Convenţiei C.M.R. operatorul de transport este

răspunzător pentru:
a) avarierea mărfii din cauza unui viciu propriu al acesteia;
b) pierderea totală sau parţială a mărfii, produse între momentul primirii şi
cel al eliberării acesteia;
c) provenienţa mărfurilor;

176
d) transportul mărfurilor periculoase a căror natură şi caracteristici au fost
ţinute ascunse cu intenţie de către expeditor.

273. Operatorul de transport are obligaţia să asigure existenţa la

bordul vehiculelor în cazul transportului rutier de mărfuri în trafic
internaţional în Turcia:
a) avizul medical şi psihologic al conducătorului auto;
b) carnetul TIR;
c) copia conformă a licenţei de transport – în copie;
d) licenţa de transport – în original.

274. Imobilizarea unui vehicul se dispune în cazul săvârşirii de către

conducătorul acestuia a unei dintre următoarele fapte:
a) conducerea unui vehicul despre care există date sau informaţii că face
obiectul unei fapte de natură contravenţională;
b) conducerea unui vehicul înmatriculat în altă ţară;
c) neprezentarea copiei conforme a licenţei de execuţie;
d) nu respectă timpii de conducere şi de odihnă prevăzuţi de lege.

275. Cine are obligaţia să verifice exactitatea menţiunilor din

scrisoarea de transport CMR?
a) conducătorul auto;
b) destinatarul;
c) expeditorul;
d) încărcătorul.

276. Transportul rutier internaţional de mărfuri poate fi executat cu

capul tractor înmatriculat în România iar semiremorca în străinătate:
a) da;
b) da, dacă vehiculul intră în grupa de clasificare Euro 4;
c) da, dacă vehiculul intră în grupa de clasificare Euro 3;
d) nu, întrucât cabotajul e interzis în România.

277. În cazul transportului rutier naţional contra cost de mărfuri, prin

document de transport se înţelege:
a) autorizaţia de transport marfă prin servicii regulate;
b) copia conformă a licenţei de transport;
c) licenţa de transport valabilă pentru transportul rutier de mărfuri;
d) scrisoarea de transport tip C.M.R..
177
278. În ce condiţii carnetul TIR va putea fi prezentat birourilor vamale
de destinaţie:
a) doar dacă este completată prima pagină a carnetului TIR;
b) doar dacă toate birourile CNADNR din frontieră au acceptat carnetul
TIR;
c) doar dacă toate birourile de poliţie a frontierei au acceptat carnetul TIR;
d) doar dacă toate birourile vamale de plecare au acceptat carnetul TIR.

279. Conform convenţiei C.M.R., transportatorul este răspunzător

pentru:
a) avarierea ambalajelor din cauza condiţiilor meteorologice;
b) avarierea mărfii din cauza unui viciu propriu al acesteia;
c) încărcarea vehiculului sub sarcina utilă a acestuia;
d) pierderea totală sau parţială a mărfii.

280. La primirea mărfii, conducătorul auto este obligat să verifice:

a) conţinutul fiecărui colet;
b) dacă marfa acoperă 70% din sarcina utilă a vehiculului;
c) exactitatea menţiunilor din scrisoarea de transport;
d) starea tehnică a vehiculului.

281. Acordul european ATP stabileşte reguli privind:

a) transportul de mărfuri agabaritice în trafic internaţional;
b) transportul de mărfuri periculoase în trafic internaţional;
c) transportul de mărfuri perisabile în trafic internaţional;
d) transportul de pesticide în trafic internaţional.

282. Acordul european referitor la transportul rutier în trafic

internaţional al mărfurilor periculoase (ADR), stabileşte reglementări
privind:
a) efectuarea unui transport rutier în trafic intenţional de mărfuri
agabaritice;
b) efectuarea unui transport rutier în trafic intenţional de mărfuri generale;
c) efectuarea unui transport rutier în trafic intenţional de mărfuri perisabile;
d) efectuarea unui transport rutier în trafic intenţional de mărfuri şi deşeuri
periculoase.

178
283. Care sunt răspunderile transportatorului atunci când circulă sub
convenţia CMR:
a) să nu consume băuturi alcoolice;
b) să nu piardă parţial, marfa de la încărcare până la destinaţie;
c) să nu piardă total sau parţial sau să nu avarieze marfa de la încărcare
până la destinaţie;
d) să nu piardă total, marfa de la încărcare până la destinaţie.

284. Documentul care permite reducerea şi simplificarea formalităţilor

şi controalelor vamale este denumit:
a) carnet TIR;
b) certificat ADR;
c) factură fiscală;
d) scrisoare de transport.

285. Până când este valabil carnetul TIR?

a) până în ultima zi de valabilitate stabilită de asociaţia garantă;
b) până în ultima zi de valabilitate stabilită de Ministerul Transporturilor;
c) până în ultima zi de valabilitate stabilită de societatea de asigurări care a
eliberat carnetul;
d) până la terminarea operaţiunii TIR la biroul de destinaţie.

286. Pentru a conduce un ansamblu de vehicule la care masa totală

maximă autorizată a remorcii este mai mare de 7,5 tone, un
conducător auto are nevoie de:
a) permis de conducere categoria BE;
b) permis de conducere categoria C;
c) permis de conducere categoria CE;
d) permis de conducere subcategoria C1E.

287. Un conducător auto poate efectua transporturi de mărfuri

periculoase dacă:
a) deţine certificat de pregătire profesională conform acordului A.D.R.;
b) deţine certificat de pregătire profesională conform acordului A.T.P.;
c) deţine certificat de pregătire profesională conform convenţiei C.M.R.;
d) deţine certificat de pregătire profesională eliberat conform convenţiei
T.I.R..

179
288. Operaţiunea de transport rutier efectuată de către un operator de
transport rutier străin cu încărcătură între cel puţin două puncte de
încărcarea/descărcare aflate pe teritoriul României se numeşte:
a) cabotaj;
b) sabotaj;
c) transport intern;
d) transport internaţional.

289. Operatorii de transport rutier români pot desfăşura transport

contra cost de mărfuri între două state membre UE în baza:
a) autorizaţia multiplă CEMT;
b) autorizaţiei de transport internaţional având România ca ţară de tranzit
sau de destinaţie;
c) copia conformă a certificatului de transport în cont propriu în trafic
internaţional însoţită de scrisoarea de transport tip CMR;
d) copiei conforme a licenţei comunitare.

290. Transportul rutier contra cost se poate efectua:

a) cu vehicule la bordul cărora se află copia conformă a licenţei
comunitare;
b) numai conform prevederilor Acordului european A.D.R.;
c) numai conform prevederilor Convenţiei C.M.R.;
d) numai conform prevederilor Convenţiei T.I.R..

291. Scrisoarea de transport trebuie să conţină următoarele date:

a) locul şi data întocmirii sale;
b) seria şi numărul copiei conforme a licenţei de transport;
c) seria şi numărul licenţei de transport a operatorului de transport;
d) valoarea mărfii transportate.

292. Un operator de transport poate utiliza copia conformă a licenţei

comunitare a altui operator de transport?
a) da;
b) da, dacă respectivii operatori de transport ajung la o înţelegere;
c) da, pentru o perioadă de maximum 2 săptămâni;
d) nu.

293. Ce trebuie să conţină documentul de transport în cazul

transporturilor combinate:
180
a) categoria şi tipul vehiculului rutier folosit;
b) măsurile ce urmează a fi luate în caz de accident;
c) numele şi adresa expeditorului şi destinatarului;
d) traseul ce urmează a fi parcurs, indicându-se orele şi punctele de oprire.

294. În cazul efectuării transportului naţional de mărfuri în cont

propriu, prin document de transport se înţelege:
a) avizul de însoţire a mărfurilor;
b) copia conformă a certificatului de transport în cont propriu;
c) copia conformă a licenţei de transport;
d) scrisoare de transport C.M.R..

295. În cazul transportului rutier naţional de mărfuri contra cost, prin

document de transport se înţelege:
a) avizul de expediţie a mărfurilor;
b) copia conformă a certificatului de transport;
c) factura fiscală;
d) scrisoarea de transport tip C.M.R..

296. În cazul transportului rutier internaţional de mărfuri contra cost,

prin document de transport se înţelege:
a) autorizaţia pentru transportul internaţional de marfă;
b) carnetul T.I.R.;
c) copia conformă a licenţei de transport;
d) scrisoarea de transport tip C.M.R..

297. În cazul transportului rutier naţional de mărfuri generale contra

cost, la bordul vehiculului trebuie să se afle:
a) certificatul de agreare ADR;
b) certificatul de formare profesională ADR;
c) fişa de siguranţă;
d) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto.

298. În cazul transportului rutier naţional de mărfuri contra cost, la

bordul vehiculului trebuie să se afle:
a) autorizaţiile de transport marfă;
b) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
c) certificatul privind încadrarea vehiculului în normele de poluare şi
siguranţă rutieră;
181
d) licenţa de execuţie a vehiculului.

299. Conform prevederilor O.G. nr. 27/2011, în cazul efectuării

transportului rutier naţional în cont propriu, la bordul autovehiculului
trebuie să se afle:
a) certificatul de transport în cont propriu;
b) copia certificatului de înmatriculare al vehiculului;
c) copia conformă a certificatului de transport în cont propriu;
d) licenţa de transport.

300. În conformitate cu prevederile O.G. nr. 27/2011, la bordul

autovehiculului care efectuează transport rutier naţional de mărfuri în
cont propriu trebuie să se afle:
a) contractul de muncă al conducătorului auto;
b) copia conformă a licenţei comunitare;
c) documentul de transport;
d) licenţa de execuţie a autovehiculului.

301. În cazul efectuării transportului rutier naţional de mărfuri în cont

propriu, prin document de transport se înţelege:
a) avizul de însoţire al mărfurilor;
b) copia conformă a certificatului de transport în cont propriu;
c) copia conformă a licenţei de transport;
d) scrisoarea de transport C.M.R..

302. În cazul transportului rutier naţional de mărfuri generale în cont

propriu, la bordul vehiculului trebuie să se afle:
a) certificatul de agreare ADR;
b) fişa de siguranţă;
c) instrucţiunile de siguranţă;
d) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto.

303. În cazul transportului rutier naţional de mărfuri în cont propriu,

la bordul vehiculului trebuie să se afle:
a) autorizaţiile de transport marfă;
b) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
c) certificatul de transport în cont propriu;
d) certificatul privind încadrarea vehiculelor în normele de poluare şi
siguranţă rutieră.
182
304. În cazul transportului rutier internaţional de mărfuri generale
contra cost, la bordul vehiculului trebuie să se afle:
a) cartea de identitate a vehiculului;
b) certificatul de formare profesională A.D.R. al conducătorului auto;
c) certificatul de transport în cont propriu;
d) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto.

305. În cazul transportului rutier internaţional de mărfuri contra cost,

la bordul vehiculului trebuie să se afle:
a) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
b) certificatul de omologare internaţională a vehiculului;
c) certificatul privind încadrarea vehiculului în normele de poluare şi
siguranţă rutieră;
d) licenţa de execuţie a vehiculului.

306. În cazul efectuării transportului rutier internaţional de mărfuri în

cont propriu, prin document de transport se înţelege:
a) avizul de expediţie a mărfurilor;
b) copia conformă a certificatului de transport;
c) factura fiscală;
d) scrisoarea de transport tip C.M.R..

307. În cazul transportului rutier internaţional de mărfuri generale în

cont propriu, la bordul vehiculului trebuie să se afle:
a) certificatul de agreare eliberat de R.A.R. conform prevederilor A.D.R.;
b) fişa de siguranţă;
c) instrucţiunile de siguranţă;
d) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto.

308. În cazul transportului rutier internaţional de mărfuri în cont

propriu, la bordul vehiculului trebuie să se afle:
a) cartea de identitate a vehiculului;
b) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
c) certificatul de omologare internaţională a vehiculului;
d) certificatul privind încadrarea vehiculelor în normele de poluare şi
siguranţă rutieră.

183
309. Operatorul de transport, respectiv întreprinderea, are următoarea
obligaţie:
a) să asigure existenţa la bordul vehiculului a licenţei de execuţie;
b) să nu permită intervenţia conducătorului auto la încărcarea şi
repartizarea încărcăturii;
c) să nu permită intervenţia persoanelor neautorizate asupra aparatelor
tahograf şi a limitatoarelor de viteză;
d) să nu permită plecarea în cursă a vehiculelor echipate cu tahograf digital
fără suficiente foi de înregistrare pentru efectuarea întregului parcurs al
transportului.

310. Operatorul de transport, respectiv întreprinderea, are următoarea

obligaţie:
a) să nu permită conducătorului auto să participe la asigurarea şi fixarea
mărfurilor încărcate;
b) să nu permită plecarea în cursă a vehiculelor fără completarea
înregistrărilor pe diagramele tahograf necesare pentru efectuarea întregului
parcurs al transportului;
c) să nu permită plecarea în cursă a vehiculelor fără licenţa comunitară la
bord;
d) să nu permită plecarea în cursă a vehiculelor fără suficiente foi de
înregistrare pentru efectuarea întregului parcurs al transportului.

311. Operatorul de transport, respectiv întreprinderea, are următoarea

obligaţie:
a) să asigure existenţa avizului medical şi psihologic al conducătorului auto
la bordul vehiculului;
b) să asigure existenţa documentului privind verificarea tehnică efectuată
înainte de plecarea în cursă la bordul vehiculului;
c) să nu permită plecarea în cursă a vehiculelor care au tahograful defect;
d) să nu permită plecarea în cursă a vehiculelor încărcate cu mărfuri care au
aparatul de marcat fiscal defect.

312. Operatorul de transport, respectiv întreprinderea, are următoarea

obligaţie:
a) să nu permită plecarea în cursă a vehiculelor care au limitatorul de viteză
defect;
b) să nu permită plecarea în cursă a vehiculelor care au sistem antiblocare
la frânare;
184
c) să nu permită plecarea în cursă a vehiculului fără documentul privind
întreţinerea vehiculelor;
d) să nu utilizeze la efectuarea transporturilor contra cost vehicule
înmatriculate pe o perioadă nedeterminată.

313. Operatorul de transport, respectiv întreprinderea, are următoarea

obligaţie:
a) să planifice transporturile astfel încât conducătorul auto să poată respecta
prevederile legale privind timpul de odihnă;
b) să planifice transporturile astfel încât conducătorul auto să poată respecta
prevederile legale privind utilizarea alternativă a celor două cartele
tahografice pe care le deţine;
c) să plătească conducătorul auto funcţie de distanţa parcursă şi/sau de
cantitatea de mărfuri transportată în fiecare lună;
d) să utilizeze numai conducători auto angajaţi cu contract de muncă care
au cel puţin două cartele tahografice valide.

11.5. REGULI ÎNCĂRCARE – ATESTAT CPC, CPI, CPIs

MARFĂ ŞI TRANSPORT AGABARITIC
314. Obligaţia de a respecta regulile privind încărcarea, repartizarea
încărcăturii, asigurarea şi fixarea mărfurilor transportate revine:
a) conducătorului auto;
b) destinatarului;
c) expeditorului;
d) încărcătorului.

315. Prin masă totală maximă autorizată se înţelege:

a) masa maximă a unui vehicul încărcat, declarată admisibilă în urma
omologării de către autoritatea competentă;
b) masa maximă admisă pentru drumurile de categoria E;
c) masa proprie a vehiculului;
d) masa sarcinii utile autorizate pentru transport.

316. Repartizarea corectă a greutăţii pe osii este obligaţia:

a) conducătorului auto;
b) destinatarului;
c) expeditorului;
d) încărcătorului.
185
317. Arimarea mărfurilor este obligaţia:
a) conducătorului auto;
b) consilierului de siguranţă;
c) expeditorului;
d) persoanei desemnate să conducă activitatea de transport rutier.

318. La încărcarea mărfurilor conducătorul auto va lua măsuri

pentru:
a) asigurarea securităţii mărfurilor;
b) asigurarea unor spatii suficient de mari între pachete, colete, container,
etc.;
c) ca mărfurile să fie amplasate cât mai în faţă;
d) ca mărfurile să fie amplasate cât mai în spate.

319. Prin care din metodele enunţate mai jos se poate reduce timpul de
staţionare la încărcare-descărcare?
a) eliminarea timpilor de mers în gol;
b) mecanizarea operaţiunilor de încărcare-descărcare;
c) sporirea vitezei de circulaţie;
d) supra-încărcarea autovehiculelor.

320. Influenţează masa autovehiculului distanţa de frânare?

a) cu cât masa este mai mare, cu atât distanţa de frânare este mai mare;
b) cu cât masa este mai mare, cu atât distanţa de frânare este mai mică
deoarece creşte aderenţa şi forţa de frânare;
c) depinde de experienţa conducătorului auto;
d) nu, în cazul conducătorilor auto care conduc cu o viteză care permite
evitarea coliziunilor.

321. Gradul de încărcare şi modul de distribuire a încărcăturii

autovehiculului influenţează în mod direct modificarea:
a) aderenţei dintre pneuri şi calea de rulare;
b) condiţiilor de confort şi de siguranţă a deplasării;
c) forţei de tracţiune la roţile motrice;
d) poziţiei centrului de greutate al autovehiculului.

322. Gradul de încărcare şi modul de distribuire a încărcăturii

autovehiculului influenţează în mod direct modificarea:
186
a) acceleraţiei gravitaţionale;
b) ecartamentului autovehiculului;
c) presiunilor în pneuri;
d) ţinutei de drum a autovehiculului.

323. Gradul de încărcare al autovehiculului influenţează în mod direct

şi determinant:
a) ampatamentul autovehiculului;
b) confortul şi siguranţa deplasării;
c) distanţa de frânare necesară opririi autovehiculului în condiţii de
siguranţă;
d) uşurinţa accesării comenzilor autovehiculului.

324. Gradul de încărcare al autovehiculului influenţează în mod direct

şi determinant:
a) categoria vehiculului;
b) consumul de combustibil;
c) funcţionarea retarderului;
d) masele maxime autorizate pe axe.

325. Gradul de încărcare al autovehiculului influenţează în mod direct

şi determinant:
a) funcţionarea ABS-ului;
b) inerţia autovehiculului;
c) masa încărcată maxim admisă din punct de vedere tehnic;
d) raportul putere/masă proprie exprimat în KW/kg.

326. Ce trebuie să aveţi în vedere pentru a preveni riscurile atunci

când încărcaţi vehiculul peste masa maximă admisă?
a) creşte ampatamentul autovehiculului;
b) diminuează confortul conducătorului şi al pasagerilor;
c) obturează vizibilitatea pentru ceilalţi participanţi la trafic;
d) se modifică ţinuta de drum şi comportamentul autovehiculului în viraje.

327. Ce trebuie să aveţi în vedere pentru a preveni riscurile atunci

când încărcaţi vehiculul peste masa maximă admisă?
a) creşte distanţa de frânare;
b) creşte ecartamentul autovehiculului;
c) diminuează confortul conducătorului şi al pasagerilor;
187
d) obturează vizibilitatea pentru ceilalţi participanţi la trafic.

328. Ce riscuri comportă abordarea virajelor cu viteză excesivă?

a) în condiţiile în care conducătorul auto intervine cu promptitudine printr-
o manevrare corespunzătoare a volanului, se pot elimina toate riscurile
specifice abordării virajelor;
b) riscuri determinate de acvaplanarea inevitabilă;
c) riscuri determinate de blocarea diferenţialului;
d) riscuri legate de răsturnarea vehiculului.

329. Ce riscuri comportă abordarea virajelor cu viteză excesivă?

a) în condiţiile în care conducătorul auto intervine cu promptitudine printr-
o manevrare corespunzătoare a volanului, se pot elimina toate riscurile
specifice abordării virajelor;
b) riscuri determinate de acvaplanarea inevitabilă;
c) riscuri determinate de blocarea diferenţialului;
d) riscuri legate de derapajul vehiculului.

330. La abordarea cărui sector de drum, dintre cele enumerate, apare

riscul răsturnării?
a) palier;
b) pantă;
c) rampă;
d) viraj.

331. În curbă sau în viraj, forţa centrifugă tinde să:

a) alinieze vehiculul pe traiectorie circulară;
b) deplaseze pasagerii şi marfa înspre exteriorul virajului;
c) deplaseze pasagerii şi marfa înspre interiorul virajului;
d) mărească viteza de deplasare a autovehiculului.

332. La deplasarea în curbă, deraparea spre altă bandă se produce

atunci când:
a) forţa centrifugă este inferioară aderenţei;
b) forţa centrifugă este superioară aderenţei;
c) forţa centripetă este superioară aderenţei;
d) forţa de tracţiune este inferioară aderenţei.

188
333. În curbă, pericolul răsturnării autovehiculului este mai mare
atunci când:
a) centrul de greutate al autovehiculului se găseşte la o înălţime mare în
raport cu solul;
b) centrul de greutate al autovehiculului se găseşte la o înălţime mică în
raport cu solul;
c) forţa centrifugă este inferioară aderenţei;
d) mişcările longitudinale ale autovehiculului sunt mai mari decât cele
laterale.

334. Sistemul de fixare a încărcăturii trebuie să reziste la forţa

corespunzătoare unei accelerări/decelerări a vehiculului spre faţă în
valoare de:
a) accelerare de 0,5 x g (acceleraţie gravitaţională);
b) accelerare de 0,8 x g (acceleraţie gravitaţională);
c) decelerare de 0,5 x g (acceleraţie gravitaţională);
d) decelerare de 0,8 x g (acceleraţie gravitaţională).

335. Sistemul de fixare a încărcăturii trebuie să reziste la forţa

corespunzătoare unei accelerări/decelerări a vehiculului spre spate în
valoare de:
a) accelerare de 0,5 x g (acceleraţie gravitaţională);
b) accelerare de 0,8 x g (acceleraţie gravitaţională);
c) decelerare de 0,5 x g (acceleraţie gravitaţională);
d) decelerare de 0,8 x g (acceleraţie gravitaţională).

336. Sistemul de fixare a încărcăturii trebuie să reziste la forţa

corespunzătoare unei accelerări/decelerări a vehiculului spre ambii
pereţi laterali în valoare de:
a) accelerare de 0,5 x g (acceleraţie gravitaţională);
b) accelerare de 0,8 x g (acceleraţie gravitaţională);
c) decelerare de 0,5 x g (acceleraţie gravitaţională);
d) decelerare de 0,8 x g (acceleraţie gravitaţională).

337. Înfăşurarea sau fixarea încărcăturii în vehicul trebuie făcută în

conformitate cu dispoziţiile din:
a) instrucţiunile privind sistemele de fixare a încărcăturii în transportul
rutier de mărfuri elaborate de I.S.C.T.R.;

189
b) recomandările europene privind cele mai bune practici în domeniul
fixării încărcăturii pentru transportul rutier;
c) Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 privind normele comune privind
accesul la piaţa transportului rutier de mărfuri;
d) Regulamentul Tehnic în Transportul Rutier R.N.T.R. 22 – privind
sistemele de fixare a încărcăturii vehiculelor elaborat de R.A.R..

338. Elementele de fixare a mărfii trebuie să respecte următoarea

condiţie:
a) sunt adaptate pentru masa proprie a vehiculului respectiv;
b) sunt adaptate pentru fixarea mărfii respective;
c) sunt adaptate pentru fixarea suprastructurii vehiculului de şasiu;
d) sunt adaptate pentru viteza comercială de circulaţie a vehiculului
respectiv.

339. Elementele de fixare a mărfii trebuie să respecte următoarea

condiţie:
a) forţa exercitată asupra lor este mai mare decât sarcina nominală pentru
care au fost construite;
b) nu prezintă noduri sau elemente deteriorate;
c) sunt adaptate pentru fixarea şasiului;
d) sunt realizate din componente galvanizate pentru o bună rezistenţă la
frecare.

340. Elementele de fixare a mărfii trebuie să respecte următoarea

condiţie:
a) sunt conforme cu prescripţiile tehnice elaborate de I.S.C.T.R.;
b) sunt conforme cu specificaţiile tehnice privind construcţia vehiculelor
rutiere de marfă;
c) sunt conforme cu standardele europene şi/sau internaţionale în vigoare în
domeniu;
d) sunt conforme cu standardele şi normativele în vigoare elaborate de
A.R.R..

341. La repartizarea încărcăturii trebuie să aveţi în vedere:

a) masa proprie a vehiculului;
b) masa şasiului;
c) masele maxime admise pe axe;
d) viteza comercială impusă pentru efectuarea cursei.
190
342. La arimarea mărfurilor trebuie să aveţi în vedere:
a) evitarea alunecării dintre încărcătură şi partea carosabilă;
b) evitarea alunecării încărcăturii în viraje;
c) evitarea alunecării suprastructurii vehiculului;
d) evitarea alunecării şasiului.

343. La arimarea mărfurilor trebuie să aveţi în vedere:

a) evitarea alunecării încărcăturii la frânare;
b) forţa exercitată asupra încărcăturii de rezistenţa la rulare;
c) forţa exercitată asupra încărcăturii să nu depăşească valoarea de 100 N.;
d) masa proprie a vehiculului.

344. La arimarea mărfurilor trebuie să aveţi în vedere:

a) acceleraţia maximă constructivă a vehiculului;
b) evitarea alunecării încărcăturii la accelerare şi la circulaţia în rampă/
pantă;
c) evitarea alunecării încărcăturii prin reducerea coeficientului de frecare;
d) raza de virare a vehiculului.

345. La arimarea directă elastică, unghiul dintre chingă şi platformă

trebuie să fie:
a) sub 45 de grade;
b) sub 60 de grade;
c) sub 75 de grade;
d) sub 90 de grade.

346. Eficienţa maximă a metodei de arimare prin frecare se obţine

dacă unghiul de pretensionare a chingilor este de:
a) 30 de grade;
b) 60 de grade;
c) 75 de grade;
d) 90 de grade.

347. Numărul de chingi care trebuie utilizate la metoda de arimare

prin frecare depinde de:
a) masa încărcăturii;
b) masa nesuspendată a vehiculului;
c) masa suspendată a vehiculului;
191
d) volumul încărcăturii.

348. Numărul de chingi utilizate la metoda de arimare prin frecare

depinde de:
a) forţa de tensionare standardizată a chingilor utilizate;
b) forţa motrică la circulaţia în rampă/pantă şi în viraje;
c) masa proprie a vehiculului;
d) masa totală maximă autorizată a vehiculului.

349. Numărul de chingi utilizate la metoda de arimare prin frecare

depinde de:
a) punctele de prindere ale şasiului;
b) unghiul de pretensionare a chingilor;
c) volumul caroseriei;
d) volumul încărcăturii.

350. Numărul de chingi utilizate la metoda de arimare prin frecare

depinde de:
a) coeficientul de frecare dinamic între platforma de încărcare şi
încărcătură;
b) coeficientul de frecare dinamic la accelerare/decelerare şi în viraje;
c) coeficientul de uzură al chingilor şi clasa din care fac parte acestea;
d) coeficientul dinamic de frecare al chingilor.

351. O încărcătură cu masa de 1 kg are o greutate de aprox.:

a) 1 daN;
b) 10 daN;
c) 100 daN;
d) 1000 daN.

352. Pentru evitarea folosirii unui număr excesiv de chingi la arimarea

încărcăturii se pot lua următoarele măsuri:
a) calarea/blocarea încărcăturii;
b) reducerea coeficientului dinamic de frecare;
c) reducerea masei proprii a vehiculului;
d) utilizarea inerţiei dată de masa încărcăturii.

353. Pentru evitarea folosirii unui număr excesiv de chingi la arimarea

încărcăturii se pot lua următoarele măsuri:
192
a) creşterea coeficientului dinamic de frecare dintre încărcătură şi pereţii
laterali;
b) creşterea masei încărcăturii prin utilizarea contragreutăţilor;
c) micşorarea acceleraţiei gravitaţionale;
d) utilizarea covoarelor antiderapante.

354. Pentru evitarea folosirii unui număr excesiv de chingi la arimarea

încărcăturii se pot lua următoarele măsuri:
a) anticiparea situaţiilor ce pot deveni periculoase;
b) aplicarea de metode combinate de arimare;
c) evitarea frânărilor puternice;
d) utilizarea metodelor combinate de frânare.

355. Care dintre următoarele colete prezintă un risc mai mare de

răsturnare?
a) a căror bază de aşezare pe direcţia de răsturnare este mai mare decât
înălţimea;
b) a căror înălţime este mai mare decât baza de aşezare pe direcţia de
răsturnare;
c) a căror înălţime este mai mare decât înălţimea centrului de greutate;
d) a căror înălţime este mai mică decât a peretelui lateral al semiremorcii.

356. Fixarea din imagine este o

arimare:
a) directă elastică;
b) directă în buclă;
c) directă pe diagonală;
d) prin frecare.

357. Fixarea cu laţ din imagine este o arimare:

a) directă elastică;
b) directă în buclă;
c) directă pe diagonală;
d) prin frecare.

358. În mod suplimentar faţă de arimarea cu laţ,

încărcătura din imaginea alăturată este fixată
prin:
a) blocare;
193
b) cabestan;
c) lanţ cu dispozitiv de pretensionare;
d) troliu.

359. Pe eticheta unei chingi, STF reprezintă:

a) componenta transversală a forţei de
tensionare;
b) forţa de tensionare standardizată;
c) forţa manuală standardizată;
d) rezistenţa la rupere.

360. Pe eticheta unei chingi, SHF reprezintă:

a) componenta orizontală a forţei de tensionare;
b) forţa de tensionare standardizată;
c) forţa manuală standardizată;
d) rezistenţa la rupere.

11.6. REGLEMENTĂRI TRANSPORT AGABARITIC –

ATESTAT TRANSPORT AGABARITIC
361. Reglementările în vigoare stabilesc următoarele categorii de
drumuri din punct de vedere al maselor şi dimensiunilor maxime
admise:
a) europene reabilitate, europene, modernizate, pietruite;
b) europene, naţionale, judeţene, comunale;
c) europene, naţionale, modernizate;
d) europene, reabilitate, naţionale, modernizate.

362. Transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă

admisă, masa maximă admisă pe axa şi/sau ale căror dimensiuni
maxime admise de gabarit depăşesc limitele maxime admise se
efectuează:
a) pe baza autorizaţiei eliberate de ARR;
b) pe baza autorizaţiei speciale de transport eliberate de C.N.A.D.N.R.;
c) pe baza certificatului de agreare;
d) pe baza copiei conforme a autorizaţiei pentru transporturi agabaritice.

363. Tarife suplimentare de utilizare a drumurilor naţionale se vor

aplica pentru:
194
a) transporturile rutiere care se încadrează în prevederile Acordului cu
privire la transporturile în trafic internaţional de produse perisabile şi cu
privire la mijloacele de transport speciale care trebuie folosite pentru aceste
transporturi (ATP);
b) transporturile rutiere de materiale de construcţii;
c) transporturile rutiere efectuate pe anumite drumuri naţionale;
d) transporturile rutiere efectuate cu vehicule care depăşesc masa totală
maximă admisă.

364. În care din următoarele situaţii, utilizarea drumurilor naţionale

este condiţionată de plata tarifelor suplimentare:
a) în cazul efectuării transporturilor rutiere care depăşesc masa maximă
admisă pe osie;
b) în cazul efectuării transporturilor rutiere care se încadrează în
prevederile Acordului european referitor la transportul rutier în trafic
internaţional al mărfurilor periculoase (ADR);
c) în cazul efectuării transporturilor rutiere de animale vii;
d) în cazul efectuării transporturilor rutiere de produse radioactive.

365. Pentru utilizarea drumurilor naţionale se vor plăti tarife

suplimentare, atunci când:
a) se efectuează transporturi rutiere care depăşesc dimensiunile maxime de
gabarit admise în circulaţia pe drumurile naţionale;
b) se efectuează transporturi rutiere care se încadrează în prevederile
Convenţiei vamale referitoare la transportul rutier de mărfuri în trafic
internaţional sub acoperirea carnetelor TIR (Convenţia TIR);
c) se efectuează transporturi rutiere cu vehicule specializate;
d) se efectuează transporturi rutiere de persoane prin servicii regulate
speciale.

366. Inspecţia tehnică periodică la autoremorchere expiră la:

a) 1 an de la ultima inspecţie;
b) 2 ani de la ultima inspecţie;
c) 3 ani de la ultima inspecţie;
d) 6 luni de la ultima inspecţie.

367. Conform reglementărilor privind circulaţia pe drumurile publice,

autovehiculele care depăşesc masa şi/sau gabaritul trebuie echipate cu:
a) dispozitive de frânare suplimentare;
195
b) o lampă cu lumina intermitentă roşie plasată în faţă;
c) o plăcuţă de identificare fluorescent-reflectorizantă, având fondul alb şi
chenarul roşu, montată la partea din stânga faţă;
d) oglinzi speciale pentru facilitatea vederii laterale şi în spate în cazul
efectuării manevrei de mers înapoi.

368. Autovehiculele cu mase şi/sau gabarite depăşite trebuie:

a) să aibă montate semne speciale de avertizare cu lumina galbenă;
b) să aibă montate semne speciale de avertizare cu lumina portocalie;
c) să aibă montate semne speciale de avertizare cu lumina roşie;
d) să deţină certificat de agreare emis de RAR.

369. Cu ce trebuie echipate vehiculele utilizate în transporturile rutiere

agabaritice?
a) dispozitive de frânare speciale;
b) dispozitive şi sisteme de arimare;
c) instalaţii de ridicare cu sarcina utilă cel puţin cât masa mărfurilor;
d) sisteme de poziţionare globală.

370. Care din condiţiile de mai jos trebuie să le îndeplinească

conducătorii auto ce transportă produse cu greutăţi şi/sau gabarite
depăşite:
a) să aibe experienţa şi practica corespunzătoare în conducerea
autovehiculelor din categoria D cu o vechime minimă de 2 ani;
b) să aibe experienţa şi practica corespunzătoare în conducerea
autovehiculelor din categoria E cu o vechime minimă de 1 an;
c) să fie apţi medical şi psihologic conform examinărilor periodice;
d) să nu aibă antecedente pentru abateri grave de la codul Rutier în ultimele
24 luni.

371. Conducătorii de autovehicule cu gabarite depăşite trebuie să aibă

vârsta minimă de:
a) 19 ani;
b) 20 ani;
c) 21 ani;
d) 23 ani.

372. Viteza maximă admisă pentru autovehiculele cu mase şi/sau

gabarite depăşite ori care transportă produse periculoase este de:
196
a) 30 km/h în localităţi şi 60 km/h în afara localităţilor;
b) 30 km/h în localităţi şi 70 km/h în afara localităţilor;
c) 40 km/h în localităţi şi 70 km/h în afara localităţilor;
d) 50 km/h în localităţi şi 80 km/h în afara localităţilor.

373. Ce obligaţii vă revin când sunteţi semnalizat cu mijloace optice şi

acustice specifice, de un autovehicul aparţinând Inspectoratului
General pentru Situaţii de Urgenţă?
a) nu vă revine nicio obligaţie;
b) să opriţi autovehiculul în poziţia în care aţi fost surprins;
c) să opriţi deîndată în afara părţii carosabile sau, când nu este posibil, cât
mai aproape de partea din dreapta a părţii carosabile şi să permiteţi trecerea
acestuia;
d) să reduceţi viteza autovehiculului, după care vă continuaţi drumul.

374. Când vizibilitatea este redusă sau partea carosabilă este acoperită
cu polei, gheaţă sau zapadă:
a) circulaţia autovehiculelor cu mase şi/sau gabarite depăşite este permisă
numai dacă sunt însoţite de două autovehicule care să circule unul în faţă şi
celălalt în spate;
b) circulaţia autovehiculelor cu mase şi/sau gabarite depăşite este permisă
numai dacă sunt însoţite de un autovehicul care să circule în faţă;
c) circulaţia autovehiculelor cu mase şi/sau gabarite depăşite este permisă
numai dacă sunt în fucţiune semnalele luminoase de avertizare;
d) circulaţia autovehiculelor cu mase şi/sau gabarite depăşite nu este
permisă.

375. Vehiculele cu mase sau gabarite depăşite:

a) pot fi conduse doar de conducători auto cu atestat de consilier de
siguranţă;
b) trebiue să deţină un certificat de agreare eliberat de Registrul Auto
Român;
c) trebuie conduse numai pe banda de lângă acostament sau bordură, dacă
în sensul de mers nu este amenajată o bandă destinată acestora;
d) trebuie să deţină copie a licenţei de execuţie transport gabaritic.

376. Imobilizarea unui vehicul se dispune de către poliţistul rutier în

cazul săvârşirii de către conducătorul acestuia a uneia din următoarele
fapte:
197
a) conducerea unui vehicul cu autorizaţie provizorie de circulaţie;
b) conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor referitoare la transportul
mărfurilor periculoase ori cu gabarite şi/sau mase depăşite;
c) conducerea unui vehicul despre care există date sau informaţii că face
obiectul unei fapte de natură contravenţională;
d) conducerea unui vehicul înmatriculat în altă ţară.

377. Transporturile rutiere internaţionale de mărfuri grele sau

voluminoase, conform Convenţiei TIR:
a) se pot efecua cu vehicule sau containere nesigilate;
b) se pot efecua doar prin modul de transport feroviar;
c) se pot efecua în timpul zilei;
d) se pot efecua numai cu însoţire asigurată de Jandarmerie.

378. Ce se înţelege prin ”mărfuri grele sau voluminoase” în sensul

prevederilor Convenţiei TIR?
a) mărfurile al căror transport trebuie autorizat de ARR;
b) mărfurile care, datorită greutăţii, dimensiunilor sau naturii lor, nu sunt în
general transportate nici într-un vehicul rutier închis, nici într-un container
închis;
c) mărfurile care, din cauza greutăţii sau volumului nu pot fi transportate
internaţional;
d) mărfurile care, din cauza greutăţii sau volumului nu pot fi transportate
rutier.

379. Dimensiunile maxime admise la transporturile rutiere stabilite

prin reglementările în vigoare privind regimul drumurilor, stabilesc
următoarea lungime maximă admisă (în metri) pentru o remorcă, în
cazul utilizării drumurilor din categoria E:
a) 10 m;
b) 11 m;
c) 12 m;
d) 9 m.

380. Dimensiunile maxime admise la transporturile rutiere stabilite

prin reglementările în vigoare privind regimul drumurilor, stabilesc
următoarea lungime maximă admisă (în metri) pentru un autovehicul
(cu excepţia autobuzelor), în cazul utilizării drumurilor din categoria E
(europene):
198
a) 10 m;
b) 11 m;
c) 12 m;
d) 13 m.

381. Dimensiunile maxime admise la transporturile rutiere stabilite

prin reglementările în vigoare privind regimul drumurilor, stabilesc
următoarea lungime maximă admisă (în metri) pentru un vehicul
articulat, în cazul utilizării drumurilor din categoria E (europene):
a) 12,50 m;
b) 14 m;
c) 15 m;
d) 16,50 m.

382. La transporturile retiere de mărfuri, lungimea maximă a unui

tren rutier este:
a) 16,50 m;
b) 18,75 m;
c) 22,25 m;
d) 26,00 m.

383. Dimensiunile maxime admise la transporturile rutiere stabilite

prin reglementările în vigoare privind regimul drumurilor, stabilesc
următoarea lungime maximă admisă (în metri) pentru un autobuz cu
două osii, în cazul utilizării drumurilor din categoria E (europene):
a) 12 m;
b) 12,50 m;
c) 13,50 m;
d) 14 m.

384. Dimensiunile maxime admise la transporturile rutiere stabilite

prin reglementările în vigoare privind regimul drumurilor, stabilesc
următoarea lungime maximă admisă (în metri) pentru un autobuz cu
mai mult de două osii, în cazul utilizării drumurilor din categoria E
(europene):
a) 15 m;
b) 16 m;
c) 17 m;
d) 18 m.
199
385. Dimensiunile maxime admise la transporturile rutiere stabilite
prin reglementările în vigoare privind regimul drumurilor, stabilesc
următoarea lungime maximă admisă (în metri) pentru un autobuz cu
remorcă, în cazul utilizării drumurilor din categoria E (europene):
a) 18 m;
b) 18,25 m;
c) 18,50 m;
d) 18,75 m.

386. Dimensiunile maxime admise la transporturile rutiere stabilite

prin reglementările în vigoare privind regimul drumurilor, stabilesc
următoarea lungime maximă admisă (în metri) pentru un autobuz
articulat, în cazul utilizării drumurilor din categ. E :
a) 18,50 m;
b) 18,75 m;
c) 19 m;
d) 19,25 m.

387. Dimensiunile maxime admise la transporturile rutiere stabilite

prin reglementările în vigoare privind regimul drumurilor, stabilesc
următoarea lăţime maximă admisă (în metri) pentru orice vehicul, cu
excepţia celor frigorifice având caroseria izotermă, în cazul utilizării
drumurilor din categoria E (europene):
a) 2 m;
b) 2,15 m;
c) 2,25 m;
d) 2,55 m.

388. La deplasarea pe drumul public, vehiculele a căror lăţime

depăşeşte limita de gabarit trebuie însoţite de vehicule de însoţire.
Începând cu ce dimensiuni ale lăţimii, însoţirea trebuie realizată cu 2
autovehicule, unul în faţă şi celălalt în spatele vehiculului agabaritic?
a) 2,55 m;
b) 2,60 m;
c) 3,50 m;
d) 4,50 m.

200
389. Dimensiunile maxime admise la transporturile rutiere stabilite
prin reglementările în vigoare privind regimul drumurilor, stabilesc
următoarea lăţime maximă admisă (în metri) pentru un vehicul
frigorific având caroseria izotermă, în cazul utilizării drumurilor din
categoria E (europene):
a) 2,20 m;
b) 2,40 m;
c) 2,60 m;
d) 2,80 m.

390. Înălţimea maximă admisă pentru un vehicul este de:

a) 3,5 m;
b) 3,8 m;
c) 4,0 m;
d) 4,1 m.

391. La transporturile rutiere de mărfuri, înălţimea maximă a unui

vehicul este:
a) 3,50 m;
b) 4,00 m;
c) 4,50 m;
d) nu este reglementată.

392. Masa totală maximă admisă a vehiculului (în tone) la

transporturile rutiere stabilită prin reglementările în vigoare privind
regimul drumurilor, în cazul utilizării drumurilor din categoria E
(europene), pentru o remorcă cu două osii, este:
a) 15 t;
b) 16 t;
c) 17 t;
d) 18 t.

393. Masa maximă admisă pe osia dublă (tandem) a unei semiremorci

la care distanţa dintre osiile componente este mai mare sau egală cu 1,3
m dar mai mică de 1,8 m, pentru un drum din categoria E (europene)
este de:
a) 16 t;
b) 17 t;
c) 18 t;
201
d) 21 t.

394. Masa maximă admisă pe osia simplă motoare a unui autotractor

cu 2 osii pentru un drum din categoria E este de:
a) 10 t;
b) 11 t;
c) 8 t;
d) 9 t.

395. Masa maximă admisă pe osia simplă nemotoare pentru deplasarea

pe un drum din categoria E (europene) este de:
a) 10 t;
b) 7,5 t;
c) 8 t;
d) 9 t.

396. Masa totală maximă admisă a vehiculului (în tone) la

transporturile rutiere stabilită prin reglementările în vigoare privind
regimul drumurilor, în cazul utilizării drumurilor din categoria E
(europene), pentru o remorcă cu trei osii, este:
a) 20 t;
b) 22 t;
c) 24 t;
d) 26 t.

397. Masa totală maximă admisă a vehiculului (în tone) la

transporturile rutiere stabilită prin reglementările în vigoare privind
regimul drumurilor, în cazul utilizării drumurilor din categoria E
(europene), pentru un tren rutier - autovehicul cu două osii cu remorcă
având trei osii, este:
a) 35 t;
b) 37 t;
c) 38 t;
d) 40 t.

398. Masa totală maximă admisă a vehiculului (în tone) la

transporturile rutiere stabilită prin reglementările în vigoare privind
regimul drumurilor, în cazul utilizării drumurilor din categoria E

202
(europene), pentru un tren rutier - autovehicul cu trei osii cu remorcă
având două sau trei osii, este:
a) 39 t;
b) 40 t;
c) 42 t;
d) 43 t.

399. Masa totală maximă admisă a vehiculului (în tone) la

transporturile rutiere stabilită prin reglementările în vigoare privind
regimul drumurilor, în cazul utilizării drumurilor din categoria E
(europene), pentru un autobuz articulat cu trei osii, este:
a) 28 t;
b) 29 t;
c) 30 t;
d) 31 t.

400. Masa totală maximă admisă a vehiculelor (în tone) la

transporturile rutiere stabilită prin reglementările în vigoare privind
regimul drumurilor, în cazul utilizării drumurilor din categoria E
(europene), pentru un tren rutier - autovehicul cu trei osii cu remorcă
având două sau trei osii, care transportă un container ISO de 40 de
picioare într-o operaţiune de transport combinat, este:
a) 40 t;
b) 42 t;
c) 44 t;
d) 46 t.

401. Autovehiculul sau ansamblul de vehicule care depăşeste masa

totală de 80 tone şi/sau lungimea de 40 m:
a) nu poate circula pe drumul public;
b) poate circula pe drumul public doar tractat şi însoţit de echipaje de
poliţie;
c) poate circula pe drumul public numai în baza autorizaţiei speciale emise
de administratorul acestuia şi avizul poliţiei rutiere;
d) poate fi transportat doar în sistemul RO-LA.

402. Porţile de gabarit instalate înaintea unei treceri la nivel cu o cale

ferată electrificată, destinate să interzică accesul vehiculelor a căror
încărcătură depăşeşte în înalţime limita de siguranţă admisă:
203
a) sunt marcate cu benzi alternante de culoare galbenă şi neagră;
b) sunt marcate cu benzi alternante de culoare galbenă şi roşie;
c) sunt marcate cu benzi alternante de culoare roşie şi albă;
d) sunt semnalizate cu lumina intermitentă.

403. Vehicule cu mase sau gabarite depăşite:

a) pot fi conduse doar de conducători auto cu atestat de consilier de
siguranţă;
b) trebuie conduse numai pe banda de lângă acostament sau bordură, dacă
în sensul de mers nu este amenajată o bandă destinată acestora;
c) trebuie să deţină copie a licenţei de execuţie transport gabaritic;
d) trebuie să deţină un certificat de agreare eliberat de Registrul Auto
Român.

11.7. REGLEMENTĂRI TRANSPORT PERSOANE – ATESTAT

CPC, CPI, CPIs PERSOANE
404. Conform prevederilor O.G. nr. 27/2011, la bordul autovehiculului
cu care se efectuează transport rutier naţional de persoane contra cost
prin servicii regulate trebuie să se afle:
a) certificatul de transport în cont propriu;
b) copia certificatului de înmatriculare al vehiculului;
c) copia conformă a licenţei comunitare;
d) licenţa de transport.

405. În conformitate cu prevederile O.G. nr. 27/2011, la bordul

autovehiculului care efectuează transport rutier naţional de persoane
contra cost prin servicii regulate trebuie să se afle:
a) contractul de muncă al conducătorului auto;
b) documentul de transport;
c) licenţa comunitară;
d) licenţa de execuţie a autovehiculului.

406. În cazul transportului naţional contra cost de persoane prin

servicii regulate, prin document de transport de înţelege:
a) graficul de circulaţie;
b) licenţa de execuţie;
c) licenţa de transport;
d) licenţa de traseu.
204
407. În cazul transportului interjudeţean contra cost de persoane prin
servicii regulate, licenţa de traseu este valabilă numai însoţită de
următorul document:
a) certificatul de înmatriculare;
b) foaia de parcurs;
c) graficul de circulaţie;
d) programul de transport.

408. Conform prevederilor O.G. nr. 27/2011, la bordul autovehiculului

cu care se efectuează transport rutier contra cost de persoane prin
servicii regulate speciale trebuie să se afle:
a) certificatul de transport în cont propriu;
b) copia conformă a licenţei comunitare;
c) licenţa de execuţie a autovehiculului;
d) licenţa de transport.

409. Conform prevederilor O.G. nr. 27/2011, la bordul autovehiculului

cu care se efectuează transport interjudeţean contra cost de persoane
prin servicii regulate speciale trebuie să se afle:
a) autorizaţia pentru efectuarea traseului;
b) certificatul de agreare al vehiculului pentru transportul de persoane;
c) documentul de transport;
d) licenţa de execuţie a traseului.

410. În cazul transportului interjudeţean contra cost de persoane prin

servicii regulate speciale, prin document de transport de înţelege:
a) contractul încheiat cu beneficiarul transportului;
b) licenţa de transport;
c) licenţa de traseu;
d) programul de circulaţie.

411. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport

interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate speciale
trebuie să se afle:
a) avizul medical şi psihologic al conducătorului auto;
b) documentul de control;
c) legitimaţia de serviciu a conducătorului auto;
d) programul de transport.
205
412. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport
interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate speciale
trebuie să se afle:
a) certificatul de clasificare a autovehiculului;
b) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
c) certificatul de încadrare în normele de poluare şi siguranţă rutieră;
d) certificatul de omologare al vehiculului pentru transportul de persoane.

413. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport

interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate speciale
trebuie să se afle:
a) contractul încheiat cu beneficiarul transportului;
b) factura fiscală pentru tarifarea transportului;
c) legitimaţiile de călătorie pentru pasagerii transportaţi;
d) tabelul cu orele de circulaţie.

414. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport

interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate speciale
trebuie să se afle:
a) aparatul de marcat electronic fiscal;
b) biletele de călătorie emise pasagerilor;
c) documentele din care să rezulte apartenenţa pasagerilor la categoria
pentru care este licenţiat serviciul;
d) documentul de control.

415. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport

interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate speciale
trebuie să se afle:
a) contractul de închiriere al autobuzului cu conducător auto, în cazul în
care autobuzul este deţinut cu contract de închiriere;
b) contractul de întreţinere al autobuzului cu o unitate autorizată R.A.R.;
c) contractul de leasing în original sau copie conformă cu originalul, în
cazul în care autobuzul este deţinut cu contract de leasing;
d) contractul pentru staţiile publice utilizate la îmbarcarea/debarcarea
pasagerilor.

206
416. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport
interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate speciale
trebuie să se afle:
a) asigurarea autobuzului pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina
terţilor;
b) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru
riscuri de accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în
copie;
c) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru
riscuri de accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în
original;
d) tabelul nominal cu persoanele asigurate pentru riscuri de accidente ce
cad în sarcina operatorului de transport rutier.

417. În cazul efectuării transportului interjudeţean de persoane prin

servicii regulate speciale, licenţa de traseu este însoţită pe toată durata
efectuării transportului de:
a) documentul de control pentru serviciile ocazionale;
b) graficul de circulaţie aferent autorizaţiei de transport;
c) graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu;
d) programul de transport aferent licenţei de execuţie.

418. Graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu pentru transport

interjudeţean prin servicii regulate speciale conţine:
a) numărul de înmatriculare al autobuzului;
b) numele conducătorilor auto;
c) orele de plecare, respectiv de sosire;
d) staţiile publice pentru îmbarcarea/debarcarea călătorilor.

419. Graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu pentru transport

interjudeţean prin servicii regulate speciale conţine:
a) autogările utilizate;
b) distanţele dintre staţii;
c) numărul licenţei de execuţie;
d) tarifele practicate.

420. Graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu pentru transport

interjudeţean prin servicii regulate speciale conţine:
a) autobuzele utilizate;
207
b) capacitatea staţiilor;
c) conexiunile cu alte mijloace de transport;
d) staţiile.

421. Conform prevederilor O.G. nr. 27/2011, la bordul autovehiculului

cu care se efectuează transport naţional contra cost de persoane prin
servicii ocazionale trebuie să se afle:
a) autorizaţia pentru efectuarea traseului;
b) certificatul de agreare al vehiculului pentru transportul de persoane;
c) documentul de transport;
d) licenţa de execuţie a traseului.

422. În cazul transportului naţional contra cost de persoane prin

servicii ocazionale, prin document de transport de înţelege:
a) contractul încheiat cu beneficiarul transportului;
b) documentul de control;
c) licenţa de transport;
d) programul de circulaţie.

423. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport naţional

contra cost de persoane prin servicii ocazionale trebuie să se afle:
a) aparatul de marcat electronic fiscal;
b) biletele de călătorie utilizate;
c) legitimaţia de serviciu a conducătorului auto;
d) licenţa de traseu.

424. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport naţional

contra cost de persoane prin servicii ocazionale trebuie să se afle:
a) certificatul de clasificare a autovehiculului;
b) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
c) certificatul de încadrare în normele de poluare şi siguranţă rutieră;
d) certificatul de omologare al vehiculului pentru transportul de persoane.

425. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport naţional

contra cost de persoane prin servicii ocazionale trebuie să se afle:
a) contractul de închiriere al autobuzului cu conducător auto, în cazul în
care autobuzul este deţinut cu contract de închiriere;
b) contractul de întreţinere al autobuzului cu o unitate autorizată R.A.R.;

208
c) contractul de leasing în original sau copie conformă cu originalul, în
cazul în care autobuzul este deţinut cu contract de leasing;
d) contractul pentru staţiile publice utilizate la îmbarcarea/debarcarea
pasagerilor.

426. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport naţional

contra cost de persoane prin servicii ocazionale trebuie să se afle:
a) asigurarea autobuzului pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina
terţilor;
b) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru
riscuri de accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în
copie;
c) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru
riscuri de accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în
original;
d) tabelul nominal cu persoanele asigurate pentru riscuri de accidente ce
cad în sarcina operatorului de transport rutier.

427. Conform prevederilor O.G. nr. 27/2011, în cazul efectuării

transportului rutier naţional în cont propriu, la bordul autovehiculului
trebuie să se afle:
a) certificatul de transport în cont propriu;
b) copia certificatului de înmatriculare al vehiculului;
c) copia conformă a certificatului de transport în cont propriu;
d) licenţa de transport.

428. În conformitate cu prevederile O.G. nr. 27/2011, la bordul

autovehiculului care efectuează transport rutier naţional de persoane
în cont propriu trebuie să se afle:
a) contractul de muncă al conducătorului auto;
b) copia conformă a licenţei comunitare;
c) documentul de transport;
d) licenţa de execuţie a autovehiculului.

429. În cazul transportului naţional de persoane în cont propriu, prin

document de transport se înţelege:
a) copia conformă a certificatului de transport în cont propriu;
b) licenţa de execuţie a transportului;
c) licenţa de traseu;
209
d) tabelul cu numele persoanelor transportate, semnat şi ştampilat de
reprezentantul legal al întreprinderii.

430. În cazul transportului rutier naţional de persoane în cont propriu,

la bordul autobuzului trebuie să se afle:
a) avizul medical şi psihologic al conducătorului auto;
b) certificatul de transport în cont propriu;
c) instrucţiunile de siguranţă pentru persoanele transporte;
d) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto.

431. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport naţional de

persoane în cont propriu trebuie să se afle:
a) certificatul de clasificare a autovehiculului;
b) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
c) certificatul de omologare al vehiculului pentru transportul de persoane;
d) certificatul de transport în cont propriu.

432. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport naţional de

persoane în cont propriu trebuie să se afle:
a) contractul de închiriere al autobuzului cu conducător auto, în cazul în
care autobuzul este deţinut cu contract de închiriere;
b) contractul de leasing în original sau copie conformă cu originalul, în
cazul în care autobuzul este deţinut cu contract de leasing;
c) contractul pentru staţiile publice utilizate la îmbarcarea/debarcarea
pasagerilor;
d) graficul de circulaţie.

433. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport naţional de

persoane în cont propriu trebuie să se afle:
a) asigurarea autobuzului pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina
terţilor;
b) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru
riscuri de accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în
copie;
c) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru
riscuri de accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în
original;
d) tabelul nominal cu persoanele asigurate pentru riscuri de accidente ce
cad în sarcina operatorului de transport rutier.
210
434. Conform prevederilor O.G. nr. 27/2011, la bordul autovehiculului
cu care se efectuează transport rutier internaţional contra cost de
persoane prin servicii regulate trebuie să se afle:
a) certificatul de transport internaţional;
b) copia conformă a licenţei comunitare;
c) licenţa de execuţie pentru vehicul;
d) licenţa de transport.

435. Conform prevederilor O.G. nr. 27/2011, la bordul autovehiculului

cu care se efectuează transport rutier internaţional contra cost de
persoane prin servicii regulate trebuie să se afle:
a) avizul medical şi psihologic al conducătorului auto;
b) contractul cu beneficiarul transportului;
c) documentul de transport;
d) licenţa de execuţie a serviciului internaţional de transport persoane.

436. În cazul transportului internaţional contra cost de persoane prin

servicii regulate, prin document de transport de înţelege:
a) autorizaţia de transport internaţional;
b) graficul de circulaţie cu staţiile prevăzute pentru îmbarcarea/debarcarea
pasagerilor;
c) licenţa de execuţie a transportului internaţional;
d) licenţa de traseu în trafic internaţional.

437. În cazul efectuării transportului internaţional de persoane prin

servicii regulate, autorizaţia de transport internaţional este însoţită pe
toată durata efectuării transportului de:
a) documentul de control INTERBUS;
b) graficul de circulaţie;
c) graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu;
d) tabelul cu persoanele transportate.

438. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport

internaţional contra cost de persoane prin servicii ocazionale trebuie să
se afle:
a) autorizaţia de transport internaţional;
b) copia conformă a licenţei comunitare;
c) graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu;
211
d) licenţa de traseu.

439. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport

internaţional contra cost de persoane prin servicii ocazionale trebuie să
se afle:
a) autorizaţia de transport internaţional;
b) documentul de transport;
c) licenţa comunitară pentru transportul internaţional;
d) licenţa de execuţie a traseului şi graficul de circulaţie aferent.

440. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport

internaţional contra cost de persoane prin servicii ocazionale trebuie să
se afle:
a) aparatul de marcat electronic fiscal;
b) biletele de călătorie utilizate;
c) legitimaţia de serviciu a conducătorului auto;
d) licenţa de traseu.

441. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport

internaţional contra cost de persoane prin servicii ocazionale trebuie să
se afle:
a) certificatul de clasificare a autovehiculului;
b) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
c) certificatul de încadrare în normele de poluare şi siguranţă rutieră;
d) certificatul de omologare al vehiculului pentru transportul de persoane.

442. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport

internaţional contra cost de persoane prin servicii ocazionale trebuie să
se afle:
a) contractul care stă la baza emiterii legitimaţiilor de călătorie pentru
pasageri;
b) contractul de închiriere al autobuzului cu conducător auto, în cazul în
care autobuzul este deţinut cu contract de închiriere sau de leasing;
c) contractul de leasing în original sau copie conformă cu originalul, în
cazul în care autobuzul este deţinut cu contract de leasing;
d) contractul încheiat cu autorităţile competente ale statelor tranzitate.

212
443. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport
internaţional contra cost de persoane prin servicii ocazionale trebuie să
se afle:
a) asigurarea autobuzului pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina
terţilor valabilă în statele tranzitate;
b) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru
riscuri de accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în
copie;
c) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru
riscuri de accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în
original;
d) tabelul nominal cu persoanele asigurate pentru riscuri de accidente ce
cad în sarcina operatorului de transport rutier.

444. În cazul serviciilor regulate de transport persoane, conducătorul

auto are următoarea obligaţie:
a) să emită bilete/legitimaţii de călătorie corespunzător distanţei parcurse
de persoanele transportate;
b) să nu accepte la transport alte persoane decât cele înscrise în documentul
de control semnat şi ştampilat de beneficiarul transportului;
c) să nu plece din capătul de traseu cu locuri libere în autobuz;
d) să verifice componenţa grupului de călători înscrisă în documentul de
transport semnat şi ştampilat de operatorul de transport.

445. În cazul serviciilor regulate de transport persoane, conducătorul

auto are următoarea obligaţie:
a) la coborârea călătorilor să emită acestora bilete/legitimaţii de călătorie
corespunzător distanţei parcurse;
b) să permită urcarea în autovehicul a persoanelor care beneficiază de
facilităţi la transportul rutier;
c) să refuze la transport persoanele care beneficiază de facilităţi la
transportul rutier, informându-le asupra posibilităţilor de utilizare a altor
moduri de transport;
d) să transporte persoane numai în limita numărului de locuri pe scaune şi
în picioare înscris în certificatul de înmatriculare.

446. În cazul serviciilor regulate de transport persoane, conducătorul

auto are următoarea obligaţie:

213
a) să informeze persoanele transportate cu privire la obligativitatea portului
centurii de siguranţă pe timpul deplasării vehiculelor;
b) să nu plece în cursă cu documentul de control necompletat sau completat
necorespunzător;
c) să oprească pentru coborârea călătorilor numai în staţiile prevăzute în
contractul încheiat cu beneficiarul transportului;
d) să permită călătorilor să manipuleze bagajele în vederea
încărcării/descărcării în/din portbagajul vehiculului.

447. În cazul serviciilor regulate de transport persoane, conducătorul

auto are următoarea obligaţie:
a) să informeze pasagerii cu privire la obligativitatea arimării bagajelor şi
coletelor aflate asupra lor pe durata transportului;
b) să permită urcarea în autovehicul a persoanelor posesoare de
bilete/legitimaţii de călătorie;
c) să permită urcarea în autovehicul numai a persoanelor înscrise în
documentul de transport;
d) să preia mărfuri sau colete doar în limita spaţiului disponibil pe culoarul
autovehiculului şi/sau pe scaune.

448. În cazul serviciilor regulate de transport persoane în trafic

naţional, conducătorul auto are următoarea obligaţie:
a) să oprească numai în staţiile amenajate şi semnalizate cu indicatorul
INTERBUS;
b) să oprească numai în staţiile mijloacelor de transport public local,
semnalizate şi marcate corespunzător;
c) să oprească numai în staţiile prevăzute cu refugiu pentru călători care
asigură condiţii minime de siguranţă pentru aceştia;
d) să oprească numai în staţiile prevăzute în graficul de circulaţie aferent
licenţei de traseu.

449. Conducătorii auto care efectuează transport rutier de persoane

prin servicii regulate au obligaţia:
a) să accepte transportul gratuit al copiilor sub 14 ani pentru care nu se
solicită loc separat, în cazul transportului efectuat în trafic naţional;
b) să asigure oprirea în toate staţiile prevăzute în grafic pentru
urcarea/coborârea persoanelor transportate şi a bagajelor acestora;
c) să emită abonamente de călătorie;
d) să oprească autovehiculul la orice fel de solicitare.
214
450. Ce condiţii sunt impuse pentru efectuarea transportului rutier
contra cost de persoane prin servicii regulate?
a) afişarea tarifului de transport pe bază de legitimaţie de călătorie în
interiorul vehiculului;
b) afişarea graficului de circulaţie în interiorul vehiculului;
c) afişarea licenţei de traseu în interiorul vehiculului;
d) afişarea programului de transport persoane prin servicii regulate în
interiorul vehiculului.

451. Care sunt termenele în care operatorul de transport trebuie să

asigure preluarea persoanelor transportate din vehiculele rămase
imobilizate pe traseu?
a) 1 oră în judeţ, respectiv 5 ore în afara judeţului;
b) 2 ore în judeţ, respectiv 6 ore în afara judeţului;
c) 3 ore în judeţ, respectiv 5 ore în afara judeţului;
d) 3 ore în judeţ, respectiv 7 ore în afara judeţului.

452. Care este termenul maxim de preluare a persoanelor din

autovehiculele rămase imobilizate pe traseu în judeţ?
a) 3 ore;
b) 4 ore;
c) 5 ore;
d) 6 ore.

453. Care este termenul maxim de preluare a persoanelor din

autovehiculele rămase imobilizate pe traseu în afara judeţului?
a) 3 ore;
b) 4 ore;
c) 5 ore;
d) 6 ore.

454. Care este termenul maxim de preluare a persoanelor din

autovehiculele rămase imobilizate pe traseu în trafic internaţional?
a) 10 ore;
b) 12 ore;
c) 16 ore;
d) 24 ore.

215
455. În cazul transportului rutier de persoane contra cost, la bordul
vehiculului trebuie să se afle:
a) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
b) certificatul de transport;
c) certificatul privind încadrarea vehiculului în normele de poluare şi
siguranţă rutieră;
d) licenţa de execuţie a vehiculului.

456. În cazul transportului rutier de persoane contra cost, la bordul

vehiculului trebuie să se afle:
a) cartea de identitate a vehiculului;
b) certificatul de agreare al vehiculului pentru transportul de persoane;
c) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto;
d) programul de transport.

457. În cazul transportului de persoane contra cost, la bordul

vehiculului trebuie să se afle:
a) autorizaţia conducătorului auto pentru transportul de persoane;
b) autorizaţia de transport persoane în trafic naţional;
c) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
d) certificatul de înregistrare a serviciului de transport persoane la
autorităţile locale.

458. Conducătorul auto trebuie să prezinte în caz de control

următoarele documente:
a) cartea de identitate a vehiculului;
b) copia conformă a certificatului de competenţă profesională al
conducătorului auto;
c) documentul de transport;
d) licenţa de transport – în original.

459. În cazul transporturilor rutiere efectuate cu autovehicule

închiriate este necesar:
a) ca autovehiculul să deţină licenţă de execuţie;
b) ca autovehiculul să fie închiriat cu conducător auto;
c) contractul de închiriere să fie la bordul autovehiculului – în original sau
în copie conformă cu originalul;
d) contractul de închiriere să fie la bordul autovehiculului, în copie.

216
460. Care dintre următoarele documente trebuie să se afle la bordul
vehiculului cu care se efectuează transport contra cost?
a) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
b) certificatul de transport;
c) licenţa comunitară;
d) licenţa de transport.

461. La efectuarea unui transport rutier contra cost la bordul unui

vehicul trebuie să se afle:
a) certificatul de transport rutier în folos propriu;
b) copia conformă a certificatului de transport rutier în cont propriu;
c) copia conformă a licenţei comunitare;
d) licenţa de transport rutier public.

462. Un operator de transport poate utiliza copia conformă a licenţei

comunitare a altui operator de transport?
a) da;
b) da, dacă respectivii operatori de transport ajung la o înţelegere;
c) da, pentru o perioada de maximum 2 săptămâni;
d) nu.

463. Conducătorii auto care au peste 45 de ani şi efectuează transport

de persoane trebuie să efectueze examinarea medicală la următoarele
intervale:
a) 2 ani;
b) 1 an;
c) 3 ani;
d) 4 ani.

464. Conducătorii auto care au peste 45 de ani şi efectuează transport

de persoane trebuie să efectueze examinarea psihologică la
următoarele intervale:
a) 1 an;
b) 2 ani;
c) 3 ani;
d) 4 ani.

217
465. Conducătorii auto din grupa de vârstă 18 - 45 de ani care
efectuează transport de persoane trebuie să efectueze examinarea
medicală la următoarele intervale:
a) 2 ani;
b) 1 an;
c) 3 ani;
d) 4 ani.

466. Conducătorii auto din grupa de vârstă 18 - 45 de ani care

efectuează transport de persoane trebuie să efectueze examinarea
psihologică la următoarele intervale:
a) 2 ani;
b) 1 an;
c) 3 ani;
d) 5 ani.

467. Inspecţiile tehnice periodice se efectuează:

a) în cadrul staţiilor autorizate de RAR;
b) în orice staţie service pentru reparaţii;
c) în orice staţie tehnică autorizată de ARR;
d) în orice staţie tehnică autorizată de constructorul vehiculului.

468. Inspecţia tehnică la autobuzele destinate transportului de

persoane în trafic interurban se efectuează periodic la:
a) 1 an de la ultima ITP;
b) 2 ani de la ultima ITP;
c) 3 luni de la ultima ITP;
d) 6 luni de la ultima ITP.

469. Cine este responsabil în cadrul societăţii cu instruirea

personalului pentru efectuarea transporturilor rutiere?
a) administratorul societăţii;
b) administratorul societăţii împreună cu persoana desemnată să conducă
permanent şi efectiv activitatea de transport;
c) patronul societăţii;
d) managerul de transport.

470. Însemnele privind clasificarea autocarului se expun:

a) însemnele trebuie să fie amplasate la bordul autocarului;
218
b) la loc vizibil în exterior dreapta;
c) la loc vizibil în exterior stânga;
d) oriunde nu stânjenesc vizibilitatea conducătorului auto.

471. Viteza maximă reglată la limitatoarele de viteză care echipează

autovehiculele concepute şi construite pentru transportul de persoane,
nu trebuie să depăşească:
a) 100 km/h;
b) 110 km/h;
c) 80 km/h;
d) 90 km/h.

472. Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate

poate fi:
a) efectuat conform graficului de circulaţie;
b) în regim de rent a car;
c) în regim de taxi;
d) ocazional sau turistic.

473. Ce tip de transport desfăşoară o întreprindere care îşi transportă

zilnic, cu autobuzul, muncitorii la şi de la punctele de lucru?
a) transportul rutier de persoane prin curse speciale;
b) transportul rutier de persoane prin servicii regulate speciale;
c) transportul rutier în cont propriu;
d) transportul rutier ocazional de pasageri.

474. Care din condiţiile de mai jos se impun pentru executarea

transportului de persoane?
a) să nu circule cu uşile deschise sau cu pasageri pe scara autobuzului;
b) să se asigure urcarea şi coborârea bagajelor, inclusiv în salonul
autobuzului;
c) să se oprească pentru urcarea sau coborârea pasagerilor, la cererea
expresă a acestora;
d) sistem de frânare ABS şi centuri de siguranţă pentru fiecare pasager.

475. Ce condiţii se impun în cazul efectuării transportului rutier contra

cost de persoane prin servicii regulate?
a) autovehiculele utilizate să aibă asupra lor, pe toată durata transportului,
eventuale piese de schimb necesare;
219
b) autovehiculele utilizate să fie dotate cu aparat de taxare;
c) autovehiculele utilizate să fie dotate cu sisteme electronice de
supraveghere prin satelit;
d) să utilizeze pe timpul executării transportului placa de traseu.

476. Ce condiţii sunt impuse pentru efectuare transportului rutier de

persoane prin servicii regulate?
a) conducătorul auto să efectueze cel puţin 2 ore de odihnă după fiecare
cursă;
b) să nu permită transportul persoanelor cu bagaje;
c) să se efectueze transportul în conformitate cu graficul de circulaţie;
d) să se oprească în fiecare staţie cel puţin 5 minute.

477. Un operator de transport, poate utiliza copia conformă a licenţei

comunitare a altui operator de transport?
a) da;
b) da, cu efectuarea menţiunilor corespunzătoare în foaia de parcurs;
c) da, în baza unui contract de închiriere;
d) nu.

478. Documentul de control prevăzut de Acordul INTERBUS se

utilizează pentru:
a) transportul de persoane prin servicii ocazionale liberalizate între
România şi state din afara Uniunii Europene;
b) transportul de persoane prin servicii ocazionale neliberalizate în trafic
internaţional;
c) transportul de persoane prin servicii ocazionale şi state membre ale
Uniunii Europene;
d) transportul de persoane prin servicii regulate liberalizate între România
şi state din afara Uniunii Europene.

479. În cazul efectuării transportului de persoane prin servicii

ocazionale între România şi Turcia, la bordul autovehiculului trebuie
să se afle:
a) autorizaţia de transport internaţional şi graficul de circulaţie;
b) documentul de control prevăzut de Acordul INTERBUS;
c) licenţa comunitară şi tabelul cu persoanele transportate;
d) licenţa de traseu în original însoţită de graficul de circulaţie.

220
480. Capăt de traseu se numeşte staţia de plecare/destinaţie utilizată
pentru urcarea/coborârea persoanelor transportate prin servicii:
a) de taxi şi închiriere;
b) intermodale de transport persoane;
c) ocazionale de transport persoane;
d) regulate de transport persoane.

481. Parcursul care asigură legătura dintre capetele de traseu de

plecare/destinaţie, pe care se execută servicii regulate sau regulate
speciale, se numeşte:
a) cursă;
b) itinerariu;
c) navetă;
d) traseu.

482. Precizaţi care sunt categoriile de clasificare ale autobuzelor şi care

dintre ele defineşte confortul maxim:
a) I,II,III - categoria a III-a de confort maxim;
b) I,II,III,IV - categoria a I-a de confort maxim;
c) I,II,III,IV - categoria a IV-a de confort maxim;
d)I,II,III,IV,V - categoria a V-a de confort maxim.

483. Precizaţi care este perioada de valabilitate a certificatului de

clasificare şi cu cât timp înainte de expirare trebuie solicitată
prelungirea acestuia:
a) 1 an - cu 30 de zile;
b) 2 ani - cu 60 de zile;
c) 3 ani - cu 45 de zile;
d) 5 ani - cu 30 de zile.

484. Precizaţi clasificarea pe stele a autobuzelor şi care dintre acestea

defineşte confortul maxim:
a) * , ** , *** - clasa de confort maxim este ***;
b) * , ** , *** , **** - clasa de confort maxim este *;
c) * , ** , *** , **** , ***** - clasa de confort maxim este *;
d) * ,** , *** , **** - clasa de confort maxim este ****.

221
485. Autocarele de scurtă distanţă, care efectuează transport
internaţional, sunt autocare destinate transportului contra cost de
persoane pe o distanţă maximă de:
a) 1000 km pe sens;
b) 1500 km pe sens;
c) 2500 km pe sens;
d) 500 km pe sens.

486. Transportul contra cost de persoane prin servicii ocazional în

trafic internaţional poate fi efectuat cu autobuze clasificate categoria a
II-a pe o distanţă de cel mult:
a) 1000 km pe sens;
b) 1500 km pe sens;
c) 2500 km pe sens;
d) 500 km pe sens.

487. Transportul cu autobuze clasificate categoria a III-a poate fi

efectuat până la maximum:
a) 1000 km pe sens;
b) 1500 km pe sens;
c) 2500 km pe sens;
d) 500 km pe sens.

222
 12. RĂSPUNSURI CORECTE ÎNTREBĂRI ATESTAT
CONDUCĂTORI AUTO TRANSPORT MARFĂ,
PERSOANE, AGABARITIC
răspunsuri răspunsuri răspunsuri răspunsuri
Întrebare Întrebare Întrebare Întrebare
corecte corecte corecte corecte
1 c 46 d 91 b 136 a
2 d 47 d 92 b 137 c
3 a 48 d 93 b 138 b
4 c 49 c 94 b 139 b
5 b 50 d 95 d 140 c
6 a 51 b 96 a 141 a
7 a 52 c 97 d 142 d
8 a 53 d 98 c 143 c
9 b 54 b 99 c 144 c
10 a 55 d 100 d 145 d
11 c 56 a 101 d 146 b
12 d 57 c 102 b 147 d
13 d 58 c 103 c 148 a
14 a 59 b 104 d 149 b
15 b 60 d 105 b 150 d
16 a 61 b 106 b 151 d
17 d 62 d 107 d 152 a
18 d 63 b 108 b 153 a
19 d 64 d 109 b 154 d
20 d 65 c 110 a 155 a
21 c 66 d 111 a 156 c
22 d 67 d 112 c 157 b
23 c 68 a 113 d 158 d
24 d 69 a 114 d 159 a
25 a 70 a 115 c 160 a
26 a 71 b 116 b 161 b
27 b 72 a 117 c 162 c
28 d 73 a 118 b 163 b
29 b 74 c 119 c 164 d
30 c 75 d 120 a 165 d
31 d 76 d 121 d 166 d
32 c 77 d 122 b 167 c
33 a 78 a 123 b 168 c
34 b 79 d 124 c 169 a
35 c 80 d 125 b 170 a
36 c 81 b 126 c 171 d
37 b 82 a 127 d 172 d
38 b 83 a 128 b 173 d
39 d 84 b 129 b 174 d
40 c 85 c 130 b 175 b
41 b 86 d 131 c 176 b
42 a 87 b 132 c 177 b
43 c 88 a 133 c 178 a
44 a 89 c 134 a 179 d
45 a 90 c 135 b 180 a

223
 răspunsuri răspunsuri răspunsuri răspunsuri
Întrebare Întrebare Întrebare Întrebare
corecte corecte corecte corecte
181 c 226 a 271 d 316 a
182 a 227 a 272 b 317 a
183 b 228 b 273 b 318 a
184 a 229 b 274 d 319 b
185 c 230 a 275 a 320 a
186 b 231 d 276 a 321 d
187 a 232 b 277 d 322 d
188 a 233 b 278 d 323 c
189 d 234 d 279 d 324 b
190 b 235 a 280 c 325 b
191 a 236 d 281 c 326 d
192 a 237 b 282 d 327 a
193 c 238 d 283 c 328 d
194 d 239 a 284 a 329 d
195 d 240 a 285 a 330 d
196 d 241 c 286 c 331 b
197 c 242 b 287 a 332 b
198 d 243 b 288 a 333 a
199 d 244 a 289 d 334 d
200 d 245 d 290 a 335 c
201 c 246 b 291 a 336 a
202 d 247 d 292 d 337 b
203 b 248 d 293 c 338 b
204 c 249 c 294 a 339 b
205 b 250 d 295 d 340 c
206 a 251 b 296 d 341 c
207 b 252 a 297 d 342 b
208 a 253 a 298 b 343 a
209 b 254 d 299 c 344 b
210 c 255 c 300 c 345 a
211 b 256 c 301 a 346 d
212 c 257 d 302 d 347 a
213 d 258 d 303 b 348 a
214 b 259 b 304 d 349 b
215 c 260 a 305 a 350 a
216 d 261 a 306 d 351 a
217 d 262 b 307 d 352 a
218 a 263 d 308 b 353 d
219 a 264 c 309 c 354 b
220 a 265 c 310 d 355 b
221 c 266 d 311 c 356 d
222 d 267 c 312 a 357 a
223 b 268 d 313 a 358 a
224 c 269 c 314 a 359 b
225 c 270 d 315 a 360 c

224
 răspunsuri răspunsuri răspunsuri răspunsuri
Întrebare Întrebare Întrebare Întrebare
corecte corecte corecte corecte
361 a 393 b 425 c 457 c
362 b 394 a 426 b 458 c
363 d 395 c 427 c 459 c
364 a 396 b 428 c 460 a
365 a 397 d 429 d 461 c
366 a 398 b 430 d 462 d
367 c 399 a 431 b 463 b
368 a 400 b 432 b 464 a
369 b 401 c 433 b 465 b
370 c 402 a 434 b 466 b
371 c 403 b 435 c 467 a
372 c 404 c 436 a 468 d
373 c 405 b 437 b 469 d
374 d 406 d 438 b 470 b
375 c 407 c 439 b 471 a
376 b 408 b 440 c 472 a
377 a 409 c 441 b 473 c
378 b 410 c 442 c 474 a
379 c 411 c 443 b 475 d
380 c 412 b 444 a 476 c
381 d 413 a 445 d 477 d
382 a 414 c 446 a 478 a
383 c 415 c 447 b 479 b
384 a 416 b 448 d 480 d
385 d 417 c 449 b 481 d
386 b 418 c 450 a 482 b
387 d 419 b 451 c 483 a
388 d 420 d 452 a 484 d
389 c 421 c 453 c 485 a
390 c 422 b 454 c 486 b
391 b 423 c 455 a 487 a
392 c 424 b 456 c

225
 13. ÎNTREBĂRI DESCHISE

13.1. ATESTAT CPI MARFĂ

MECANICĂ
1. Care este rolul regulator-limitatorului de turaţie la motoarele cu
aprindere prin comprimare?
R: limitează solicitările mecanice şi termice ale motorului.

2. Asupra cărui sistem al autovehiculului intervine sistemul ABS?

R: asupra sistemului de frânare de serviciu.

3. Indicaţi subansamblul transmisiei autovehiculului care permite

mersul înapoi fără inversarea sensului de rotaţia a motorului.
R: cutia de viteze.

4. Indicaţi 2 dezavantaje ale menţinerii continue a piciorului pe pedala

de ambreiaj.
R: uzura prematură a rulmentului de presiune, supraîncălzirea ambreiajului.

5. Indicaţi un dezavantaj al utilizării motorului la turaţii joase,

inferioare intervalului evidenţiat pe turometru prin marcaj de culoare
verde.
R: conduce la creşterea consumului specific de combustibil, comportă
riscul apariţiei şocurilor mecanice în transmisie, în regimuri de exploatare
tranzitorii (accelerare, decelerare).

6. Ce sistem al autovehiculului este proiectat pentru a fi utilizat la

parcurgerea pantelor lungi?
R: sistemul de frânare de încetinire.

7. Indicaţi o posibilitate de exploatare a motorului şi a cutiei de viteze

care contribuie la reducerea consumului de combustibil.
R: să se utilizeze, atât cât permite motorul, treapta cea mai rapidă a
schimbătorului de viteze; utilizarea treptelor schimbătorului de viteze astfel
încât să se asigure funcţionarea motorului în plaja de turaţii delimitată prin
marcajul de culoare verde pe turometru.

226
 8. În ce condiţii de stare a carosabilului trebuie să evitaţi, respectiv să
dovediţi prudenţă la folosirea retarderului?
R: în condiţiile în care carosabilul este acoperit cu polei sau gheaţă.

9. Indicaţi un dezavantaj/risc al blocării roţilor în timpul unei frânări

de urgenţă.
R: creşte spaţiul de frânare, derapajul, pierderea stabilităţii autovehiculului,
pierderea maniabilităţii autovehiculului.

10. Indicaţi 2 roluri ale cutiei de viteze.

R: permite modificarea raportului de transmitere a momentului motor la
roţile motrice; permite mersul înapoi fără inversarea sensului de rotaţie a
motorului; permite cuplarea/decuplarea motorului de transmisie; permite
staţionarea autovehiculului cu motorul pornit.

11. Indicaţi 2 motive pentru care se recomandă exploatarea motorului

în zona de turaţii marcată cu verde pe turometru.
R: consum redus de combustibil; moment motor maxim.

12. Enumeraţi 3 elemente ce ţin de stilul de conducere pentru

reducerea consumului de combustibil şi a poluării.
R: conducere raţională (profesionistă): accelerare, frânare, anticipare,
prevenire, utilizare raţională trepte schimbător de viteze a.î. să se utilizeze
gama de turaţii marcată cu verde pe turometru; turaţia motorului să fie
menţinută cât mai aproape de zonele economice; utilizarea inerţiei
autovehiculului.

13. Ce rol are sistemul de blocare a diferenţialului?

R: permite pornirea uniformă pe carosabil cu suprafeţe cu aderenţă diferită;
în cazul în care o roată patinează, sistemul de blocare a diferenţialului
asigură frânarea roţii respective, asigurând transferul momentului către
roata cu aderenţă superioară.

14. Cu ce este egală puterea motorului?

R: cuplul motor înmulţit cu turaţia motorului.

15. Care este unul din rolurile diferenţialului?

R: permite ca roţile punţii motoare să ruleze cu viteze de rotaţie diferite,
distribuie momentul motor spre roţile aceleeaşi punţi motoare.
227
16. Enumeraţi 2 avantaje ale sistemelor contra blocării roţilor.
R: reducerea spaţiului de frânare; mărirea stabilităţii autovehiculului;
utilizarea raţională a coeficientului de aderenţă.

17. Asupra cărui element al transmisiei acţionează în mod direct

retarderul activat – realizând prin frânarea acestui element încetinirea
autovehiculului?
R: asupra arborelui de ieşire din cutia de viteze.

18. Indicaţi unul din cazurile în care trebuie să evitaţi, respectiv să

dovediţi prudenţă la folosirea retarderului?
R: în condiţiile în care carosabilul este acoperit cu polei sau gheaţă; în
condiţiile în care carosabilul este acoperit cu zăpadă, noroi sau mâzgă; la
oprire.

19. Care este rolul dispozitivului ABS?

R: previne blocarea roţilor autovehiculului la acţionări energice ale pedalei
de frână.

20. Ce semnificaţie are plaja de turaţii marcată cu portocaliu pe

turometru?
R: regim de turaţie care se utilizează în mod excepţional pentru depăşirea
unor situaţii neprevăzute de conducătorul auto.

21. Cu ce este egal momentul motor?

R: forţa exploziei înmulţită cu lungimea braţului arborelui cotit.

22. Indicaţi 3 consecinţe asupra forţei de tracţiune şi a consumului de

combustibil la funcţionarea motorului în regimul de turaţii marcat cu
roşu pe turometru.
R: scade forţa de tracţiune; creşte consumul de combustibil; solicitări mari
mecanice şi termice ale motorului.

23. De ce se recomandă la autovehiculele cu motoare supraalimentate

ca la oprire să se lase motorul să funcţioneze câteva minute în gol?
R: se asigură o răcire lentă a turbosuflantei.

228
24. Indicaţi două componente ale transmisiei care multiplică momentul
motor transmis la roţile motrice.
R: cutia de viteze; transmisia principală.

25. Indicaţi 3 componente ale transmisiei autovehiculului:

R: ambreiaj; cutie de viteze; transmisie cardanică; transmisie principală,
etc.

26. Cum se recomandă să procedaţi din punct de vedere al utilizării

schimbătorului de viteze în momentele în care aveţi nevoie de o rezervă
de putere mare?
R: se utilizează treptele inferioare ale schimbătorului de viteze.

27. Ce se înţelege prin raport de compresie?

R: raportul dintre volumul camerei de ardere şi volumul maxim al
cilindrului.

28. Cum se poate prelungi durata de funcţionare a frânei de serviciu?

Indicaţi două modalităţi.
R: utilizarea inerţiei autovehiculului; utilizarea sistemului de frânare de
încetinire, etc

29. Ce trebuie să aveţi în vedere la controlul şi refacerea periodică a

presiunilor din pneuri?
R: operaţiunile de refacere a presiunilor să se efectueze “la rece”; presiunile
să fie conforme cu recomandările precizate de fabricant.

30. Indicaţi un risc pe care trebuie să-l aveţi în vedere la utilizarea

retarderului dacă carosabilul are aderenţă redusă.
R: derapajul punţii motoare; pierderea stabilităţii autovehiculului.

31. Asupra căror roţi ale autovehiculului acţionează în mod indirect

sistemele de frânare de încetinire?
R: roţilor motoare.

32. Cum influenţează frânările puternice şi accelerările rapide

consumul de combustibil?
R: amândouă cresc consumul de combustibil.

229
33. Sistemul de control al tracţiunii (ASR) este proiectat pentru:
R: împiedicarea ruperii aderenţei pneului cu solul la accelerare.

34. Eficacitatea dispozitivelor contra blocării roţilor este mai mare pe

drumuri cu aderenţă:
R: scăzută.

35. Ce rol au catalizatoarele cu care sunt prevăzute motoarele de

ultimă generaţie?
R: reducerea emisiilor de noxe.

36. Care este unul din rolurile ambreiajului?

R: permite întreruperea temporară a transmiterii fluxului de putere; permite
cuplarea progresivă a motorului cu transmisia; protejează transmisia de
şocuri şi la suprasarcini.

37. Indicaţi puntea (axa) ale cărei roţi sunt roţi de direcţie în cazul unui
autovehicul 4x2:
R: puntea faţă.

38. Indicaţi 2 elemente care intră în componenţa suspensiei

autovehiculului:
R: arcuri de suspensie (lamelare sau elicoidale), amortizoare telescopice

39. Ce semnificaţie are litera R la o anvelopă cu marcajul 315/70

R22,5?
R: radial (pliurile carcasei sunt dispuse perpendicular pe direcţia de rotaţie
şi paralel cu razele cercului anvelopei).

40. Ce informaţie oferă indicele de viteză în cazul unei anvelope?

R: reprezintă viteza maximă la care este proiectată să ruleze în siguranţă o
anvelopă.

41. Prin intermediul cărei piese se realizează uniformizarea mişcării de

rotaţie a arborelui cotit?
R: volantă.

42. Cum procedaţi pentru a face motorul să acţioneze ca o frână şi cum

puteţi mări forţa de frânare astfel realizată?

230
R: se introduce în treaptă inferioară de viteză; se utilizează frânarea de
încetinire prin obturarea galeriei de evacuare (opritor).

43. Sistemul de control al tracţiunii (ASR) este proiectat pentru:

R: împiedicarea ruperii aderenţei pneului cu solul la accelerare.

44. Indicaţi 2 cazuri în care se impune cuplarea progresivă a motorului

cu transmisia prin intermediul ambreiajului:
R: la pornirea de pe loc a autovehiculului; la schimbarea treptelor de viteză.

45. Precizaţi 2 dintre rolurile cutiei de viteze:

R: permite modificarea forţei de tracţiune în funcţie de variaţia rezistenţelor
la înaintare; permite mersul înapoi al autovehiculului fără a inversa sensul
de rotaţie al motorului; realizează întreruperea legăturii dintre motor şi
restul transmisiei în cazul în care autovehiculul stă pe loc cu motorul în
funcţiune; permite deplasarea autovehiculului cu viteze reduse ce nu pot fi
asigurate de motorul cu ardere internă datorită turaţiei minime stabile
relativ mare.

46. Cu ce piesă angrenează pinionul electromotorului?

R: coroana dinţată a volantei.

47. Ce informaţie indică indicele de viteză în cazul unei anvelope?

R: se referă la viteza maximă la care este proiectată să ruleze în siguranţă o
anvelopă.

48. Cum procedaţi pentru a face motorul să acţioneze ca o frână şi cum

puteţi mări forţa de frânare astfel realizată?
R: motorul trebuie să fie cuplat cu transmisia autovehiculului, nu se mai
accelerează şi dacă se doreşte un efect mai mare se selectează o treaptă de
viteză inferioară.

49. Ce reprezintă cifra 60 la o anvelopă cu marcajul 295/60 R 22,5?

R: raportul dintre înălţimea secţiunii anvelopei şi lăţimea secţiunii
anvelopei exprimat în procente.

50. Cum se numeşte sistemul care comandă aspirarea aerului şi

respectiv evacuarea gazelor în/din cilindrii motorului?
R: sistem de distribuţie.
231
51. Indicaţi piesa care asigură transmiterea momentului motor de la
cutia de viteze la diferenţial la un autocamion 4x2:
R: arbore cardanic.

52. Câte axe are un autovehicul 4x2 cu transmisie longitudinală şi care

este rolul acestora?
R: 2 axe, una de direcţie şi una motoare.

53. Indicaţi 2 elemente care intră în componenţa suspensiei

autovehiculului:
R: elemente elastice (arcuri, perne de aer), amortizoare, elemente de
ghidare.

54. Ce reprezintă litera L la o anvelopă cu marcajul 315/60 R22,5

152/148L?
R: indicele de viteză.

55. Indicaţi 3 cazuri în care se impune decuplarea motorului de

transmisie prin intermediul ambreiajului:
R: la pornirea de pe loc în vederea cuplării unei trepte corespunzătoare; în
mers, la schimbarea treptelor cutiei de viteze; la oprirea autovehiculului cu
motorul în funcţiune; la frânarea autovehiculului pentru viteze mai mici
decât cele corespunzătoere mersului în gol al autovehiculului.

56. Cum procedaţi pentru a face motorul să acţioneze ca o frână şi cum

puteţi mări forţa de frânare astfel realizată?
R: motorul trebuie să fie cuplat cu transmisia autovehiculului, nu se mai
accelerează şi dacă se doreşte un efect mai mare se selectează o treaptă de
viteză inferioară.

PREVENIRE ACCIDENTE
57. Care este scopul utilizării luminilor de întâlnire pe timp de zi?
R: îmbunătăţirea vizibilităţii vehiculelor în trafic.

58. Ce se va scrie pe biletul, care se prinde lângă garoul aplicat unei

persoane cu hemoragie puternică, rănit în urma unui accident de
circulaţie?
R: ora şi minutul aplicării garoului.
232
59. Indicaţi cel puţin 2 factori care pot provoca instalarea mai rapidă a
stării de oboseală.
R: lipsa somnului sau odihnă insuficientă; alimentaţie insuficientă;
alimentaţie inadecvată (prea grasă sau neechilibrată).

60. Efectuaţi un viraj la dreapta cu un autocamion. Pentru ce roată a

punţii spate trebuie să vă asiguraţi în ceea ce priveşte poziţia şi
traiectoria ei?
R: roata de pe partea dreaptă.

61. Indicaţi 2 factori care diminuează capacitatea de conducere.

R: oboseala, alcoolul, stupefiantele.

62. Ce se înţelege prin distanţa de oprire?

R: suma dintre distanţa parcursă în timpul de reacţie şi distanţa de frânare.

63. Ce funcţii ale unei persoane accidentate trebuie să verificaţi că

sunt asigurate înainte de a trece la transportarea acesteia?
R: funcţiile respiratorie şi circulatorie.

64. Care este procentul mediu din totalul accidentelor din Europa
cauzate de oboseală?
R: 20%

65. Indicaţi trei efecte ale consumului de alcool privind capacităţile de

conducere?
R: reducerea câmpului vizual; evaluarea greşită a vitezelor; diminuarea
capacităţii de gândire.

66. Care este cauza principală a accidentelor produse prin lovire din
spate?
R: neadaptarea vitezei în funcţie de distanţă.

67. Indicaţi trei factori legaţi de comportamentul conducătorului auto

care pot cauza oboseala.
R: lipsa somnului; alimentaţie inadecvată; alimentaţie insuficientă, prea
grasă sau neechilibrată.

233
68. Ce leziuni poate produce pe termen lung reglarea
necorespunzătoare a postului de pilotaj şi a spătarului?
R: leziuni ale colanei vertebrale.

69. Cum se numeşte intervalul de timp dintre momentul observării

unui obstacol şi cel al acţionarii frânei?
R: timp de reacţie.

70. Indicati două efecte ale consumului de alcool privind capacităţile

de conducere?
R: reducerea câmpului vizual; evaluarea greşită a vitezelor; diminuarea
capacităţii de gândire, etc.

71. Care este cauza cea mai frecventă a accidentelor de circulaţie?

R: erorile umane.

72. Indicaţi 3 factori care influenţează distanţa de oprire.

R: viteza; masa autovehiculului; aderenţa, etc.

73. Cum este indicat să se procedeze cu un rănit care prezintă leziuni

ale coloanei vertebrale?
R: este indicat să nu fie mişcat până la sosirea ambulanţei.

74. Care este rolul oglinzilor de proximitate (unghi mort)?

R: oferă şoferului o mai bună vizibilitate şi îi permite să vadă dacă în
apropierea vehiculului său nu se află o persoană, un biciclist sau un alt
vehicul, în special la schimbarea direcţiei de mers.

75. Ce semnificaţie are expresia „timp de reacţie” al conducătorului

auto?
R: intervalul de timp dintre momentul observării unui obstacol şi cel al
acţionării frânei.

76. Indicaţi 3 factori ce nu ţin de construcţia şi parametrii sistemului

de frânare care influenţează distanţa de frânare:
R: viteza; masa vehiculului; aderenţa.

77. Indicaţi 3 elemente ale conducerii preventive:

234
R: vigilenţa; prevederea; judecata; cunoştinţele teoretice şi practice;
îndemânarea.

78. Ordinea în intervenţie pentru acordarea primului ajutor unei

persoane ce a suferit mai multe leziuni este:
R: degajarea căilor respiratorii; oprirea hemoragiilor şi imobilizarea
fracturilor.

79. În raport cu factorii care concură la siguranţa rutieră, cele mai

multe accidente de circulaţie au drept cauză:
R: erorile umane.

80. La ce tip de tamponări se înregistrează cele mai grave consecinţe?

R: la tamponările frontale.

81. Ordinea de intervenţie pentru acordarea primului ajutor unei

persoane ce a suferit mai multe leziuni este:
R: degajarea căilor respiratorii, oprirea hemoragiilor şi imobilizarea
fracturilor.

82. Indicaţi 2 factori care sporesc pericolul de răsturnare în curbe.

R: viteza mare şi poziţie înaltă a centrului de greutate în raport cu solul.

REGLEMENTĂRI SCOCIALE
83. Care este durata zilnică de conducere?
R: 9 ore; poate fi prelungită la 10 ore de două ori pe săptămână.

84. Ce informaţii trebuie să menţioneze conducătorul auto la

introducerea diagramei în aparatul tahograf?
R: numele, prenumele, localitatea de plecare, data, nr. de înmatriculare, km.
la plecare.

85. Care este durata perioadei de repaus a unui conducător auto şi în

ce interval de timp trebuie luată raportat la ultima perioadă de repaus,
în cazul conducerii autovehiculului în echipaj?
R: minim 9 ore în 30 de ore.

235
86. Potrivit Regulamentului CE nr. 561/2006 pauza de 45 de minute
poate fi înlocuită cu:
R: o pauză de cel puţin 15 minute şi o alta de cel puţin 30 de minute.

87. Perioada de repaus săptămânal normală este de:

R: 45 de ore.

88. Durata totală de conducere pentru 2 săptămâni consecutive nu

trebuie sa depăşească:
R: 90 ore.

89. Perioada de repaus zilnic normală poate fi luată în 2 perioade

separate. Indicaţi care este durata acestora şi ordinea în care trebuie
luate.
R: 3 ore + 9 ore.

90. Un conducător auto a luat în săptămâna curentă o perioadă redusă

de repaus săptămânal de 24 de ore. Câte ore de odihnă trebuie luate în
compensare şi în ce interval de timp?
R: 21 de ore până la sfârşitul următoarelor 3 săptămâni.

91. Care este perioada maximă de valabilitate a cartelei tahografice a

conducătorului auto?
R: cinci ani.

92. Ce se înţelege prin săptămâna de lucru conform Regulamentului

561/2006?
R: perioada cuprinsă între luni ora 0,00 – duminică ora 24,00.

93. În ce situaţii conducătorul auto trebuie să consemneze

date/informaţii pe partea verso a digramei tahograf?
R: la schimbarea autovehiculului în timpul aceleiaşi zile sau la defectarea
aparatului tahograf.

94. Care este timpul de conducere zilnică al unui conducător auto?

R: 9 ore.

95. În săptămâna curentă aţi condus 56 de ore. Câte ore puteţi conduce
în săptămâna următoare?
236
R: 34 de ore.

96. La câte ore se poate extinde durata de conducere zilnică şi de câte

ori pe săptămână?
R: la 10 ore, de două ori pe săptămână.

97. În săptămâna curentă aţi condus 20 de ore. Câte ore puteţi

conduce în următoarea săptămână?
R: 56 ore.

98. În ce interval de timp trebuie recuperate orele de odihnă

săptămânală neefectuate?
R: următoarele 3 săptămâni.

99. Ce durată are perioada de repaus săptămânal normală?

R: 45 de ore.

100. În ultimele 10 zile aţi fost în concediu de odihnă. Ce trebuie făcut

în această situaţie având în vedere că în cazul unui control în trafic
trebuie să prezentaţi diagramele tahograf din ziua curentă şi ultimele
28 de zile?
R: - pentru cele 10 zile de concediu se prezintă formularul pentru atestarea
activităţilor special prevăzut pentru astfel de cazuri în Decizia Comisiei nr.
2007/230/CE;
- pentru zilele în care a lucrat se prezintă diagramele tahograf.

101. Ce obligaţii are conducătorul auto în cazul defectării aparatului

tahograf?
R: să consemneze pe spatele diagramei diferitele perioade de activitate.

102. Perioada de repaus zilnic normală este de cel puţin:

R: 11 ore consecutive.

103. Ce trebuie să facă un conducător auto care a condus 9 ore într-o zi

şi intenţionează să mai conducă 45 de minute?
R: conducătorul auto trebuie să ia o pauză de minim 45 minute şi să mai
conducă 45 de minute, dacă în săptămâna respectivă a mai extins cel mult o
dată timpul zilnic de conducere la 10 ore.

237
104. Perioada de repaus zilnic normală se poate efectua în perioade
separate a căror durată însumată trebuie să fie de minim:
R: 12 ore.

105. Perioada de repaus zilnic redusă pentru conducătorii auto este de:
R: minim 9 ore dar mai puţin de 11 ore.

106. Durata de conducere săptămânală nu trebuie să depăşească:

R: 56 ore.

107. Perioada de repaus săptămânal nu poate fi redusă la mai puţin de:

R: 24 ore.

108. Un conducător auto a luat în săptămâna curentă o perioadă

redusă de repaus săptămânal de 25 de ore. Câte ore de odihnă trebuie
luate în compensare şi în ce interval de timp?
R: 20 de ore până sfârşitul următoarelor trei săptămâni.

109. Cum se sancţionează în trafic nerespectarea perioadelor de

conducere sau de odihnă?
R: amendă contravenţională şi imobilizarea vehiculului.

110. Un conducător auto a luat în săptămâna curentă o perioadă de

repaus săptămânal redusă la 30 de ore. Câte ore de odihnă trebuie
luate în compensare şi în ce interval de timp?
R: 15 ore până sfârşitul următoarelor trei săptămâni.

111. După patru ore şi jumătate de conducere, conducătorul auto

trebuie să facă o pauză de:
R: 45 minute.

112. Un conducător auto a luat în săptămâna curentă o perioadă de

repaus săptămânal redusă la 40 de ore. Câte ore de odihnă trebuie
luate în compensare şi în ce interval de timp?
R: 5 ore până sfârşitul următoarelor trei săptămâni.

113. Un conducător auto a luat o pauză de 25 de minute. Ce durată

trebuie să aibă a doua pauză pe care trebuie să o ia conducătorul auto

238
pe parcursul a 4 ore şi 30 de minute de conducere conform
Regulamentului (CE) nr. 561/2006?
R: cel puţin 30 de minute.

114. Pe un raport de activitate printat din memoria tahografului digital

apare următoarea combinaţie de pictograme: . Care este
semnificaţia acesteia?
R: card introdus în timpul conducerii.

115. Pe un raport de activitate printat din memoria tahografului digital

apare următoarea combinaţie de pictograme: . Care este
semnificaţia acesteia?
R: conducere fără card.

116. Pe o diagramă tahograf înregistrarea de distanţă parcursă

prezintă o întrerupere de 2 ore şi capetele înregistrării de distanţă nu
se aliniază şi nu au continuitate. Autovehiculul este condus de un
singur conducător auto. Indicaţi 2 cauze probabile ale acestui lucru.
R: conducere fără diagrama tahohraf în aparat sau conducere cu aparatul
tahograf deschis.

117. Ce oră trebuie setată la un tahograf analog?

R: ora ţării în care este înmatriculat autovehiculul.

118. Conduceţi un autovehicul echipat cu tahograf digital. Cu ce ocazii

introduce conducătorul auto locaţia utilizând funcţia tahografului
digital de introducere manuală a datelor?
R: la începutul şi sfârşitul zilei de lucru.

119. La un tahograf digital este pictograma pentru:

R: introduceţi sau confirmaţi locaţia sfârşitului perioadei de lucru.

120. Într-o săptămână aţi efectuat o perioadă de repaus (odihnă)

săptămânal de 30 de ore. Care este durata minimă a perioadei de
repaus săptămânal care trebuie efectuat în săptămâna următoare?
R: 45 de ore.

239
REGLEMENTĂRI TRANSPORT MARFĂ
121. La ce interval de timp se efectuează inspecţia tehnică periodică la
autocamioanele cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5
tone?
R: 1 an de la ultima inspecţie.

122. Acordul european ATP stabileşte reguli privind:

R: transportul de mărfuri perisabile în trafic internaţional.

123. La ce organism se poate adresa conducătorul auto în cazul ruperii

unui sigiliu vamal sau al deteriorării mărfurilor pe parcurs?
R: autorităţilor vamale, sau în lipsa acestora, altor autorităţi competente
din ţara în care se găseşte.

124. În cazul efectuării transportului rutier de mărfuri în cont propriu

în trafic internaţional prin document de transport se înţelege:
R: scrisoarea de transport C.M.R.

125. În cazul transportului rutier naţional de mărfuri contra cost, prin

document de transport se înţelege:
R: scrisoarea de transport tip C.M.R.

126. Viteza maximă reglată la limitatoarele de viteză care echipează

autovehicule concepute şi construite pentru transportul de mărfuri, nu
trebuie să depăşească:
R: 90 km/h.

127. La ce intervale de timp trebuie să efectueze examinarea medicală

şi psihologică conducătorii auto care au sub 45 de ani?
R: 1 an examinare medicală şi 1 an examinare psihologică.

128. Autocamioanele cu masa totală maximă autorizată mai mare de

3,5 tone vor efectua inspecţia tehnică periodică la intervale de:
R: 1 an de la ultima inspecţie.

129. Pentru a conduce un ansamblu de vehicule la care masa totală

maximă autorizată a remorcii este mai mare de 7,5 tone, un
conducător auto are nevoie de permis de conducere valabil pentru
categoria:
240
R: permis de conducere categoria CE.

130. În cazul efectuării transportului naţional de mărfuri în cont

propriu, prin document de transport se înţelege:
R: avizul de însoţire a mărfurilor.

131. Ce condiţii trebuie să îndeplinească un conducător auto pentru a

putea fi angajat să efectueze transport public de persoane?
R: să posede permis de conducere valabil pentru categoria D1 sau D, să fie
apt medical şi psihologic, să deţină certificat de pregătire profesională
corespunzător.

132. Ce se înţelege prin document de transport în cazul transportului

public de mărfuri în trafic naţional?
R: scrisoarea CMR.

133. Ce condiţii trebuie să îndeplinească un conducător auto pentru a

putea fi angajat la un operator de transport pentru a efectua transport
de mărfuri cu un autotren compus din cap tractor şi semiremorcă şa
cu o masă totală maximă autorizată de 40 t.? Indicaţi minim 4 condiţii.
R: permis de conducere valabil categoria CE; aviz medical; aviz
psihologic; certificat de pregătire profesională.

134. În cazul transportului rutier naţional de mărfuri contra cost, prin

document de transport se înţelege:
R: scrisoarea de transport CMR.

135. Ce condiţii trebuie să îndeplinească un conducător auto pentru a

putea fi angajat la un operator de transport pentru a efectua transport
de mărfuri cu un autotren compus din cap tractor şi semiremorcă şa cu
o masă totală maxim autorizată de 40t? Indicaţi minim 4 condiţii.
R: permis de conducere valabil categoria CE, aviz medical, aviz psihologic,
certificat de pregătire profesională.

136. La ce interval de timp trebuie să efectueze examinarea medicală

un conducător auto care are vârsta de 25 de ani?
R: la un an de zile.

241
137. Care este periodicitatea examinării medicale în cazul unui
conducător auto care are vârsta de 35 de ani?
R: un an.

138. La ce organism se poate adresa conducătorul auto în cazul ruperii

unui sigiliu vamal sau al deteriorării mărfurilor pe parcurs?
R: la autorităţile vamale sau alte autorităţi competente din ţara în care se
găseşte.

REGULI ÎNCĂRCARE
139. Indicaţi o consecinţă a supraîncărcării autovehiculului asupra
siguranţei circulaţiei.
R: creşte distanţa de frânare; poate afecta stabilitatea autovehiculului,
maniabilitatea, etc.

140. Ce pericol prezintă un autovehicul cu centrul de greutate aflat la o

înălţime mare faţă de sol la deplasarea în curbe?
R: pericol de răsturnare.

141. Care este dependenţa dintre forţa centrifugă şi viteza

autovehiculului?
R: forţa centrifugă este proporţională cu pătratul vitezei.

142. Care sunt forţele care se opun înaintării autovehiculului? Indicaţi

trei dintre ele.
R: forţa de rulare; forţe de inerţie; forţa aerodinamică; forţa de gravitaţie.

143. Indicaţi 2 factori care sporesc pericolul de răsturnare în curbe.

R: viteza mare şi poziţie înaltă a centrului de greutate în raport cu solul.

144. Cu ce se pedepseşte transportul ilegal de substanţe halucinogene?

R: este infracţiune, cu închisoare.

145. Cu ce ocazii în tipul efectuării unui transport se recomandă

efectuarea controalelor de securitate asupra vehiculului pentru
înlăturarea posibilităţilor de infiltrare a imigranţilor ilegali?
R: la fiecare oprire de pe itinerar.

242
146. Cu ce ocazii în timpul efectuării unui transport se recomandă
efectuarea controalelor de securitate asupra vehiculului pentru
înlăturarea posibilităţilor de infiltrare a imigranţilor ilegali?
R: la fiecare oprire de pe itinerar.

13.2. ATESTAT CPI PERSOANE

MECANICĂ
1. Care este unul din rolurile ambreiajului?
R: permite întreruperea temporară a transmiterii fluxului de putere; permite
cuplarea progresivă a motorului cu transmisia; protejează transmisia de
şocuri şi la suprasarcini.

2. Enumeraţi 2 avantaje ale sistemelor contra blocării roţilor.

R: reducerea spaţiului de frânare; mărirea stabilităţii autovehiculului;
utilizarea optimă a coeficientului de aderenţă.

3. Care este unul din rolurile diferenţialului?

R: permite ca roţile punţii motoare să ruleze cu viteze de rotaţie diferite.

4. Indicaţi subansamblul transmisiei autovehiculului care permite

mersul înapoi fără inversarea sensului de rotaţie al motorului.
R: cutia de viteze.

5. Eficacitatea dispozitivelor contra blocării roţilor este mai mare pe

drumuri cu aderenţă:
R: scăzută.

6. Indicaţi un dezavantaj al utilizării motorului la turaţii joase,

inferioare intervalului evidenţiat pe turometru prin marcaj de culoare
verde.
R: creşte consumul de combustibil; riscul apariţiei şocurilor mecanice în
transmisie, în regimuri de exploatare tranzitorii (accelerare, decelerare).

7. Indicaţi 2 motive pentru care se recomandă exploatarea motorului în

zona de turaţii marcată cu verde pe turometru.
R: consum redus de combustibil; moment motor maxim.

8. Indicaţi două din rolurile cutiei de viteze.

243
R: permite întreruperea transmiterii fluxului de putere de la motor la roţile
motrice; permite mersul înapoi fără inversarea sensului de rotaţie al
motorului; permite modificarea raportului de transmitere a momentului
motor la roţile motrice.

9. Care din componentele transmisiei, dintre cele enumerate, permit ca

roţile aceleiaşi punţi motoare să ruleze la turaţii diferite?
R: diferenţialul.

10. Care dintre componentele transmisiei autovehiculului permite

compensarea variaţiilor de poziţie relativă a componentelor
transmisiei?
R: transmisia cardanică.

11. La acţionarea cărei comenzi se dezactivează în mod automat

tempomatul, exceptând maneta de comandă a acestuia?
R: a pedalei de frână, a manetei de comandă a frânei de încetinire.

12. Ce semnificaţie are plaja de turaţii marcată cu portocaliu pe

turometru?
R: regim de turaţie care se utilizează în mod excepţional pentru depăşirea
unor situaţii neprevăzute de conducătorul auto.

13. Indicaţi unul din rolurile ambreiajului.

R: transmite cuplul motor către cutia de viteze; întrerupe transmiterea
fluxului de energie dinspre motor înspre cutia de viteze; amortizează
vibraţiile torsionale ale motorului.

14. Cum se poate prelungi durata de funcţionare a frânei de serviciu?

Indicaţi două modalităţi.
R: utilizarea inerţiei autovehiculului; utilizarea sistemului de frânare de
încetinire, etc.

15. Cum identificaţi pe turometru turaţia la care se înregistrează cel

mai bun randament al motorului şi cel mai mic consum de
combustibil?
R: turaţia corespunzătoare mijlocului zonei marcată cu verde pe turometru.

16. Cu ce este egală puterea motorului?

244
R: cuplul motor înmulţit cu turaţia motorului.

17. Care este unul din riscurile reprezentative la utilizarea retarderului

în condiţiile în care carosabilul are aderenţă redusă?
R: derapajul punţii motoare, pierderea stabilităţii autovehiculului.

18. Asupra căror roţi ale autovehiculului acţionează în mod indirect

sistemele de frânare de încetinire?
R: roţilor motoare.

19. Ce se înţelege prin cuplu motor?

R: forţa exploziei înmulţită cu lungimea braţului arborelui cotit.

20. Sistemul de control al tracţiunii (ASR) este proiectat pentru:

R: împiedicarea ruperii aderenţei pneului cu solul la accelerare.

21. Ce rol au catalizatoarele cu care sunt prevăzute motoarele de

ultimă generaţie?
R: reducerea emisiilor de noxe.

22. Indicaţi un dezavantaj/risc al blocării roţilor în timpul unei frânări

de urgenţă.
R: creşte spaţiul de frânare; pierderea stabilităţii autovehiculului.

23. Ce sistem al autovehiculului este proiectat pentru a fi utilizat la

parcurgerea pantelor lungi?
R: sistemul de frânare de încetinire.

24. Asupra cărui sistem al autovehiculului intervine sistemul ABS?

R: sistemului de frânare de serviciu.

25. Enumeraţi 3 subansamble care fac parte din transmisia

autovehiculelor.
R: ambreiaj; cutia de viteze; transmisia cardanică; transmisia principală;
diferenţialul, etc.

26. Care este rolul transmisiei?

R: - asigură transmiterea fluxului de putere de la motor la roţile motrice;
- multiplică momentul motor transmis la roţile motrice, etc.
245
27. Indicaţi consecinţele asupra forţei de tracţiune şi a consumului de
combustibil la funcţionarea motorului în regimul de turaţii marcat cu
roşu pe turometru.
R: scade forţa de tracţiune; creşte consumul de combustibil; solicitări mari
mecanice şi termice ale motorului.

28. De ce se recomandă la autovehiculele cu motoare supraalimentate

ca la oprire să se lase motorul să funcţioneze câteva minute în gol?
R: se asigură o răcire lentă a turbosuflantei.

29. Indicaţi o componentă a transmisiei care multiplică momentul

motor transmis la roţile motrice.
R: cutia de viteze; transmisia principală.

30. Enumeraţi 3 elemente ce ţin de stilul de conducere pentru

reducerea consumului de combustibil şi a poluării.
R: conducere raţională (profesionistă): accelerare, frânare, anticipare,
prevenire; utilizarea raţională a treptelor schimbătorului de viteze a.î. să se
utilizeze gama de turaţii marcată cu verde pe turometru; turaţia motorului
să fie menţinută cât mai aproape de zona economică.

31. Care sunt forţele care se opun înaintării autovehiculului? Indicaţi

trei dintre ele.
R: forţa de rulare; forţa de inerţie; forţa aerodinamică; forţa de gravitaţie.

32. Care este dependenţa dintre forţa centrifugă şi viteza

autovehiculului?
R: forţa centrifugă este proporţională cu pătratul vitezei.

33. Care este unul din rolurile ambreiajului?

R: permite întreruperea temporară a transmiterii fluxului de putere; permite
cuplarea progresivă a motorului cu transmisia; protejează transmisia de
şocuri şi la suprasarcini.

34. Asupra cărui element al transmisiei acţionează în mod direct

retarderul activat – realizând prin frânarea acestui element încetinirea
autovehiculului?
R: asupra arborelui de ieşire din cutia de viteze.
246
35. Indicaţi unul din cazurile în care trebuie să evitaţi, respectiv să
dovediţi prudenţă la folosirea retarderului?
R: în condiţiile în care carosabilul este acoperit cu polei sau gheaţă; în
condiţiile în care carosabilul este acoperit cu zăpadă, noroi sau mâzgă; la
oprire.

36. Indicaţi un dezavantaj al exploatării motorului în zona turaţiilor

joase, inferioare intervalului evidenţiat prin marcaj de culoare verde.
R: conduce la creşterea consumului specific de combustibil; comportă
riscul apariţiei şocurilor mecanice în transmisie, în regimuri de exploatare
tranzitorii (accelerare, decelerare).

37. Cum poate diminua un conducător auto forţa centrifugă?

R: reducerea vitezei la abordarea curbelor.

38. Ce valoare are forţa de inerţie la viteză constantă?

R: este nulă.

39. Indicaţi o consecinţă a supraîncărcării autovehiculului asupra

siguranţei circulaţiei.
R: creşte distanţa de frânare; poate afecta stabilitatea autovehiculului; poate
afecta maniabilitatea; pneurile se supraîncălzezsc, etc.

40. Ce pericol prezintă un autovehicul cu centrul de greutate aflat la o

înălţime mare faţă de sol la deplasarea în curbe?
R: pericol de răsturnare.

41. Indicaţi 3 cazuri în care se impune decuplarea motorului de

transmisie prin intermediul ambreiajului:
R: la pornirea de pe loc în vederea cuplării unei trepte corespunzătoare; în
mers, la schimbarea treptelor cutiei de viteze; la oprirea autovehiculului cu
motorul în funcţiune; la frânarea autovehiculului pentru viteze mai mici
decât cele corespunzătoere mersului în gol al autovehiculului.

42. Cum se numeşte sistemul care comandă aspirarea aerului şi

respectiv evacuarea gazelor în/din cilindrii motorului?
R: sistem de distribuţie.

247
43. Cu ce piesă angrenează pinionul electromotorului?
R: coroana dinţată a volantei.

44. Ce reprezintă cifra 60 la o anvelopă cu marcajul 295/60 R 22,5?

R: raportul dintre înălţimea secţiunii anvelopei şi lăţimea secţiunii
anvelopei exprimat în procente.

45. Indicaţi 2 elemente care intră în componenţa suspensiei

autovehiculului:
R: elemente elastice (arcuri, perne de aer), amortizoare, elemente de
ghidare.

46. Cum procedaţi pentru a face motorul să acţioneze ca o frână şi cum

puteţi mări forţa de frânare astfel realizată?
R: motorul trebuie să fie cuplat cu transmisia autovehiculului, nu se mai
accelerează şi dacă se doreşte un efect mai mare se selectează o treaptă de
viteză inferioară.

47. Ce reprezintă litera L la o anvelopă cu marcajul 315/60 R22,5

152/148L?
R: indicele de viteză.

48. Ce informaţie oferă indicele de sarcină în cazul unei anvelope?

R: se referă la capacitatea maximă de încărcare a anvelopei exprimată în
kg.

49. Precizaţi 3 dintre rolurile cutiei de viteze:

R: permite modificarea forţei de tracţiune în funcţie de variaţia rezistenţelor
la înaintare; permite mersul înapoi al autovehiculului fără a inversa sensul
de rotaţie al motorului; realizează întreruperea legăturii dintre motor şi
restul transmisiei în cazul în care autovehiculul stă pe loc cu motorul în
funcţiune; permite deplasarea autovehiculului cu viteze reduse ce nu pot fi
asigurate de motorul cu ardere internă datorită turaţiei minime stabile
relativ mare.

50. Ce reprezintă cifra 22,5 la o anvelopă cu marcajul 315/70 R22,5 şi

în ce unităţi de măsură este indicată?
R: diametrul jantei şi respectiv diametrul cercului interior al anvelopei
exprimate în inch.
248
51. Câte axe are un autovehicul 4x2 cu transmisie longitudinală şi care
este rolul acestora?
R: 2 axe, una de direcţie şi una motoare.

52. Indicaţi 2 cazuri în care se impune cuplarea progresivă a motorului

cu transmisia prin intermediul ambreiajului:
R: la pornirea de pe loc a autovehiculului; la schimbarea treptelor de viteză.

53. Prin intermediul cărei piese se realizează uniformizarea mişcării de

rotaţie a arborelui cotit?
R: prin intermediul unei volante.

54. Indicaţi 3 cazuri în care se impune decuplarea motorului de

transmisie prin intermediul ambreiajului:
R: la pornirea de pe loc în vederea cuplării unei trepte corespunzătoare; în
mers, la schimbarea treptelor cutiei de viteze; la oprirea autovehiculului cu
motorul în funcţiune; la frânarea autovehiculului pentru viteze mai mici
decât cele corespunzătoare mersului în gol al autovehiculului.

55. Ce reprezintă cifra 22,5 la o anvelopă cu marcajul 315/70 R22,5?

R: diametrul jantei şi respectiv diametrul cercului interior al anvelopei
exprimate în inch.

56. Ce reprezintă cifra 255 la un pneu cu marcajul 255/70 R22 şi în ce

unităţi de măsură este indicată?
R: lăţimea secţiunii anvelopei exprimată în milimetri.

57. Cu ocazia preluării autovehiculului constataţi că anvelopele punţii

spate prezintă crăpături pe circumferinţa flancului precum şi tăieturi
ale benzii de rulare. Indicaţi 2 cauze posibile ale acestor defecte.
R: rularea în condiţii de suprasarcină pe drumuri cu denivelări, presiune
mai mică decât cea recomandată de producător, vechimea anvelopelor.

58. Ce informaţie oferă indicele de viteză în cazul unei anvelope?

R: se referă la viteza maximă la care este proiectată să ruleze în siguranţă o
anvelopă.

249
PREVENIRE ACCIDENTE
59. Indicaţi trei efecte ale consumului de alcool privind capacităţile de
conducere?
R: reducerea câmpului vizual; evaluarea greşită a vitezelor; diminuarea
capacităţii de gândire.

60. Indicaţi 3 factori ce nu ţin de construcţia şi parametrii sistemului

de frânare care influenţează distanţa de frânare.
R: viteza; masa vehiculului; aderenţa.

61. Indicaţi 2 factori care diminuează capacitatea de conducere.

R: oboseala; alcoolul; stupefiantele.

62. Care este ordinea în intervenţie pentru acordarea primului ajutor

unei persoane ce a suferit mai multe leziuni?
R: degajarea căilor respiratorii, oprirea hemoragiilor şi imobilizarea
fracturilor.

63. Efectuaţi un viraj la dreapta cu un autobuz. Pentru ce roată a

punţii spate trebuie să vă asiguraţi în ceea ce priveşte poziţia şi
traiectoria ei?
R: roata de pe partea dreaptă.

64. Care este rolul oglinzilor de proximitate (unghi mort)?

R: oferă şoferului o mai bună vizibilitate şi îi permite să vadă dacă în
apropierea vehiculului său nu se află o persoană, un biciclist sau un alt
vehicul, în special la schimbarea direcţiei de mers.

65. La ce tip de tamponari se înregistrează cele mai grave consecinţe?

R: la tamponările frontale.

66. Indicaţi cel puţin trei categorii de participanţi la trafic cu

vulnerabilate sporită.
R: pietonii, bicicliştii, motocicliştii.

67. Ce leziuni poate produce pe termen lung reglarea

necorespunzătoare a postului de pilotaj şi a spătarului?
R: leziuni ale colanei vertebrale.

250
68. Ce funcţii ale unei persoane accidentate trebuie să verificaţi că
sunt asigurate înainte de a trece la transportarea acesteia?
R: funcţiile respiratorie şi circulatorie.

69. Indicaţi factorii legaţi de comportamentul/modul de viaţă/

alimentaţia conducătorului auto care pot cauza oboseala.
R: lipsa somnului; alimentaţie inadecvată; alimentaţie insuficientă, prea
grasă sau neechilibrată.

70. Cum se numeşte intervalul de timp dintre momentul observării

unui obstacol şi cel al acţionăruii frânei?
R: timp de reacţie.

71. Indicaţi două categorii de participanţi la trafic dintre cele mai

vulnerabile.
R: pietonii, bicicliştii, motocicliştii.

72. Ce se înţelege prin distanţa de oprire?

R: suma dintre distanţa parcursă în timpul de reacţie şi distanţa de frânare.

73. Indicaţi cel puţin 2 factori care pot provoca instalarea mai rapidă a
stării de oboseală.
R: lipsa somnului sau odihnă insuficientă; alimentaţie insuficientă;
alimentaţie inadecvată (prea grasă sau neechilibrată).

74. În raport cu factorii care concură la siguranţa rutieră, cele mai

multe accidente de circulaţie au drept cauză.
R: erorile umane.

75. Indicaţi 3 elemente ale conducerii preventive.

R: vigilenţa; prevederea; judecata; cunoştinţele teoretice şi practice;
îndemânarea.

76. Care este poziţia corectă a mâinilor pe volan raportat la cadranul

unui ceas? Indicaţi un argument în susţinerea răspunsului.
R: orele 9 şi 15; permite manevre rapide şi de amploare, diminuează
efectele pe care un impact le poate avea asupra şoferului.

251
77. Indicaţi poziţia corectă a mâinilor pe volan prin raportare la
cadranul unui ceas?
R: orele 9 şi 15.

78. Care este cauza cea mai frecventă a accidentelor de circulaţie?

R: erorile umane.

79. Indicaţi două efecte ale consumului de alcool privind capacităţile

de conducere?
R: reducerea câmpului vizual; evaluarea greşită a vitezelor; diminuarea
capacităţii de gândire, etc.

80. Indicaţi 3 factori care influenţează distanţa de oprire.

R: viteza; masa autovehiculului; aderenţa, etc.

81. Care este cauza principală a accidentelor produse prin lovire din
spate?
R: neadaptarea vitezei în funcţie de distanţa de frânare.

82. Care este procentul mediu din totalul accidentelor din Europa
cauzate de oboseală?
R: 20%.

83. Indicaţi trei factori legaţi de comportamentul conducătorului auto

care pot cauza oboseala.
R: lipsa somnului; alimentaţie inadecvată; alimentaţie insuficientă, prea
grasă sau neechilibrată.

84. Care este ordinea de intervenţie pentru acordarea primului ajutor

unei persoane ce a suferit mai multe leziuni?
R: degajarea căilor respiratorii, oprirea hemoragiilor şi imobilizarea
fracturilor.

REGLEMENTĂRI SCOCIALE
85. Care este durata perioadei de repaus a unui conducător auto şi în
ce interval de timp trebuie luată raportat la ultima perioadă de repaus,
în cazul conducerii autovehiculului în echipaj?
R: minim 9 ore în 30 de ore.

252
86. În ce situaţii conducătorul auto trebuie să consemneze date/
informaţii pe partea verso a digramei tahograf?
R: la schimbarea autovehiculului în timpul aceleiaşi zile sau la defectarea
aparatului tahograf.

87. Ce trebuie să facă un conducător auto care a condus 9 ore într-o zi

şi intenţionează să mai conducă 30 de minute?
R: conducătorul auto trebuie să ia o pauză de minim 45 minute şi să mai
conducă 30 de minute, dacă în săptămâna respectivă a mai extins cel mult o
dată timpul zilnic de conducere la 10 ore.

88. După patru ore şi jumătate de conducere, conducătorul auto

trebuie să facă o pauză de:
R: 45 minute.

89. Care este durata zilnică de conducere?

R: 9 ore; poate fi prelungită la 10 ore de două ori pe săptămână.

90. Perioada de repaus zilnic normală este de cel puţin:

R: 11 ore consecutive.

91. Care este perioada de valabilitate a cartelei tahografice a

conducătorului auto?
R: cinci ani.

92. Un conducător auto a luat în săptămâna curentă o perioadă de

repaus săptămânal redusă la 30 de ore. Câte ore de odihnă trebuie
luate în compensare şi în ce interval de timp?
R: 15 ore până sfârşitul următoarelor trei săptămâni.

93. Potrivit Regulamentului CE nr. 561/2006 pauza de 45 de minute

poate fi înlocuită cu:
R: o pauză de cel puţin 15 minute şi o alta de cel puţin 30 de minute.

94. Perioada de repaus zilnic se poate efectua în perioade separate a

căror durată însumată trebuie să fie de minim:
R: 12 ore.

253
95. Perioada de repaus săptămânal nu poate să fie redusă la mai puţin
de:
R: 24 ore.

96. Cum se sancţionează în trafic nerespectarea perioadelor de

conducere sau de odihnă?
R: amendă contravenţională şi imobilizarea autovehiculului.

97. Care este timpul maxim de conducere pentru două săptămâni

consecutive?
R: 90 ore.

98. La câte ore se poate reduce timpul zilnic de odihnă şi de câte ori pe
săptămână?
R: 9 ore de 3 ori pe săptămână.

99. Ce informaţii trebuie să menţioneze conducătorul auto la scoaterea

diagramei din tahograf?
R: localitatea în care se află, data, kilometrii la sosire.

100. Care este timpul maxim de conducere continuă?

R: 4 ore şi 30 min.

101. În săptămâna curentă aţi condus 50 de ore. Câte ore puteţi

conduce în săptămâna următoare?
R: 40 de ore.

102. Care este durata zilnică de coducere?

R: 9 ore; poate fi prelungită la 10 ore de două ori pe săptămână.

103. Ce obligaţii are conducătorul auto în cazul defectării aparatului

tahograf?
R: să consemneze pe spatele diagramei diferitele perioade de activitate.

104. Perioada de repaus săptămânal normală este de:

R: 45 de ore.

105. Care este perioada de repaus zilnic redusă pentru conducătorii

auto?
254
R: minim 9 ore dar mai mic de 11 ore.

106. Perioada de repaus zilnic normală poate fi luată în 2 perioade

separate. Care este durata acestora şi ordinea în care trebuie luate?
R: 3 ore + 9 ore.

107. Durata de conducere săptămânală nu trebuie să depăşească:

R: 56 ore.

108. Durata totală de conducere pentru 2 săptămâni consecutive nu

trebuie să depăşescă:
R: 90 ore.

109. În săptămâna curentă aţi condus 30 de ore. Câte ore puteţi

conduce în următoarea săptămână?
R: 56 ore.

110. În ce interval de timp trebuie recuperate orele de odihnă

săptămânală neefectuate?
R: următoarele 3 săptămâni.

111. La câte ore se poate extinde timpul de conducere zilnică şi de câte

ori pe săptămână?
R: 10 ore de 2 ori pe săptămână.

112. În ultimele 10 zile aţi fost în concediu de odihnă. Ce trebuie făcut

în această situaţie având în vedere că în cazul unui control în trafic
trebuie să prezentaţi diagramele tahograf din ziua curentă şi ultimele
28 de zile?
R: - pentru cele 10 zile de concediu se prezintă formularul pentru atestarea
activităţilor special prevăzut pentru astfel de cazuri în Decizia Comisiei nr.
2007/230/CE;
- pentru zilele în care a lucrat se prezintă diagramele tahograf.

113. În săptămâna curenta aţi condus 56 de ore. Câte ore puteţi

conduce în săptămâna următoare?
R: 34 de ore.

114. Care este timpul de conducere zilnică al unui conducător auto?

255
R: 9 ore.

115. Ce se înţelege prin săptămâna de lucru conform Regulamentului

561/2006?
R: Perioada cuprinsă între luni ora 0,00 – duminică ora 24,00.

116. La câte ore se poate extinde durata de conducere zilnică şi de câte

ori pe săptămână?
R: 10 ore, de două ori pe săptămână.

117. Câte perioade de repaus zilnic reduse poate efectua un conducător

auto între două perioade de repaus săptămânal?
R: 3 perioade.

118. Pe un raport de activitate printat din memoria tahografului digital

apare următoarea combinaţie de pictograme: . Care este
semnificaţia acesteia?
R: card introdus în timpul conducerii.

119. Pe un raport de activitate printat din memoria tahografului digital

apare următoarea combinaţie de pictograme: . Care este
semnificaţia acesteia?
R: conducere fără card.

120. Ce oră trebuie setată la un tahograf analog?

R: ora ţării în care este înmatriculat autovehiculul.

121. Un conducător auto a luat o pauză de 25 de minute. Ce durată

trebuie să aibă a doua pauză pe care trebuie să o ia conducătorul auto
pe parcursul a 4 ore şi 30 de minute de conducere conform
Regulamentului (CE) nr. 561/2006?
R: cel puţin 30 de minute.

122. Conduceţi un autovehicul echipat cu tahograf digital. Cu ce ocazii

introduce conducătorul auto locaţia utilizând funcţia tahografului
digital de introducere manuală a datelor?
R: la începutul şi la sfârşitul zilei de lucru.

REGLEMENTĂRI TRANSPORT PERSOANE

256
123. La ce intervale de timp trebuie să efectueze examinarea
psihologică conducătorii auto care au vârsta sub 45 de ani şi efectuează
transport de persoane?
R: 1 an.

124. Care este principala dumneavoastră responsabilitate în calitate de

conducător auto care efectuează transport de persoane?
R: siguranţa şi confortul pasagerilor.

125. Viteza maximă reglată la limitatoarele de viteză care echipează

autovehiculele concepute şi construite pentru transportul de persoane,
nu trebuie să depăşească:
R: 100 km/h.

126. Ce tip de transport desfăşoară o întreprindere care îşi transportă

zilnic, cu autobuzul, muncitorii la şi de la punctele de lucru?
R: transportul rutier în cont propriu.

127. Ce se înţelege prin document de transport în cazul transportului

naţional contra cost de persoane prin servicii ocazionale?
R: documentul de control format din foi detaşabile.

128. În cazul transportului interjudeţean contra cost de persoane prin

servicii regulate, licenţa de traseu este valabilă numai însoţită de
următorul document:
R: graficul de circulaţie.

129. Cu ce se pedepseşte transportul ilegal de substanţe halucinogene?

R: este infracţiune, cu închisoare.

130. Inspecţia tehnică la autobuzele destinate transportului de

persoane se efectuează periodic la intervale de:
R: 6 luni de la ultima ITP.

131. Indicaţi două moduri de comunicare/comportament cu pasagerii

care trebuie evitate.
R: agresivitate în gesturi sau verbală; curiozitate supărătoare; nelasărea
pasagerului să se exprime, etc.

257
132. Indicaţi 3 comportamente/atitudini/factori care pot crea o imagine
profesională bună pentru conducătorul auto.
R: ţinută vestimentară adecvată; dialogul corect şi politicos; tonusul ridicat
şi forma fizică bună; starea generală a autovehiculului, etc.

133. Cu ce tip de autovehicule se efectuează transportul rutier contra

cost de persoane?
R: autovehicule destinate transportului de persoane care prin construcţie şi
echipare au mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului
auto.

134. Cum se numeşte parcursul care asigură legătura dintre capetele

de traseu de plecare şi destinaţie pe care se execută servicii regulate de
transport persoane?
R: traseu.

135. Conducătorii auto care au vârsta sub 45 de ani şi efectuează

transport de persoane trebuie să efectueze examinarea medicală la
intervale de:
R: 1 an.

136. Inspecţia tehnică periodică la autobuzele destinate transportului

de persoane se efectuează periodic la intervale de:
R: 6 luni de la ultima ITP.

137. În cazul transportului naţional contra cost de persoane prin

servicii regulate, prin document de transport se înţelege:
R: licenţa de traseu.

138. Cu ce tip de autovehicule se efectuează transportul rutier public

de persoane?
R: autovehicule destinate transportului de persoane care prin construcţie şi
echipare au mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului
auto.

139. În ce locuri poate opri conducătorul auto care efectuează

transport naţional de persoane prin servicii regulate pentru
îmbarcarea/debarcarea pasagerilor?
R: staţiile prevăzute în graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu.
258
140. Care dintre angajaţii ISCTR au dreptul să oprească autovehicule
în trafic?
R: inspectorii de trafic.

141. Ce condiţii trebuie să îndeplinească un conducător auto pentru a

putea fi angajat la un operator de transport pentru a efectua transport
de persoane cu un autobuz? Indicaţi minim 4 condiţii.
R: să posede permis de conducere valabil categoria D, aviz medical, aviz
psihologic, certificat de pregătire profesională.

142. Indicaţi 2 documente în care este menţionat numărul de locuri pe

scaune al autovehiculului.
R: certificatul de înmatriculare; cartea de identitate a vehiculului;
certificatul de clasificare.

143. În ce loc pe autovehicul se expun însemnele privind clasificarea

autocarului?
R: la loc vizibil în exterior - dreapta şi pe peretele din spate.

144. Ce se înţelege prin document de transport în cazul transportului

de persoane prin servicii regulate în trafic naţional?
R: licenţa de traseu însoţită de graficul de circulaţie.

145. Ce condiţii trebuie sa îndeplinească un conducător auto pentru a

putea fi angajat sa efectueze transport public de persoane ?
R: să posede permis de conducere valabil pentru categoria D1 sau D, să fie
apt d.p.d.v. medical şi psihologic, să deţină certificat de pregătire
profesională.

146. Cu ce ocazii în tipul efectuării unui transport se recomandă

efectuarea controalelor de securitate asupra vehiculului pentru
înlăturarea posibilităţilor de infiltrare a imigranţilor ilegali?
R: la fiecare oprire de pe itinerar.

147. Cu ce se pedepseşte transportul ilegal de substanţe halucinogene?

R: este infracţiune, cu închisoare.

259
148. Care este periodicitatea examinării medicale în cazul unui
conducător auto care are vârsta de 24 de ani?
R: un an.

260
 14. STUDII DE CAZ

14.1. ATESTAT CPI MARFĂ

Studiu de caz nr. 1
Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier public de mărfuri în trafic
intern şi internaţional. Angajatorul vă desemnează să efectuaţi o cursă în
echipaj de doi conducători auto pe ruta Bucureşti - Berlin – Bucureşti.
1. Din considerente legate de siguranţa circulaţiei dar şi ca o
modalitate uşoară şi necostisitoare de prelungire a duratei de utilizare a
anvelopelor se recomandă verificarea şi întreţinerea sistematică a acestora.
Indicaţi 3 verificări care trebuie să facă parte dintr-o listă de control a
anvelopelor.
2. În timpul cursei, observaţi că noul dumneavoastră coleg de echipaj,
menţine continuu piciorul pe pedala de ambreiaj. Cum procedaţi în acest
caz? Justificaţi răspunsul prin indicarea a două avantaje ale acţiunii
dumneavoastră.
3. În condiţiile rulajului în palier la viteza de croazieră de 60 km/h,
sesizaţi că motorul funcţionează în intervalul de turaţii economice atât în
treapta a V-a, cât şi în treapta a VI-a. Ce treaptă de viteză veţi selecta în
situaţia prezentată. Justificaţi răspunsul.
RĂSPUNSURI:
1. inspecţie vizuală pentru a depista eventualele tăieturi, fisuri,
umflături sau deteriorări ale benzii de rulare; verificarea adâncimii benzii
de rulare; verificare şi reglare presiune la valoarea prescrisă de constructor;
etc.
2. se atrage atenţia colegului că este o practică greşită, eliminarea ei
evitând supraîncălzirea ambreiajului, uzura rulmentului de presiune, etc.
3. treapta a VI-a, deoarece duce la reducerea consumului de
combustibil.

Studiu de caz nr. 2

1. Enumeraţi 5 verificări pe care trebuie să le efectuaţi la controlul
compartimentului motorului înainte de plecarea în cursă.
2. La plecarea în cursă persoana desemnată să conducă permanent şi
efectiv activitatea de transport v-a dat instrucţiuni pentru a adopta un stil de
conducere economic şi ecologic. Indicaţi 5 elemente necesare adoptării
unui stil de conducere economic şi ecologic.

261
 3. În Germania aveţi porţiuni de drum cu pante lungi. Ce echipament
al autovehiculului utilizaţi pentru evitarea suprasolicitării frânei de
serviciu? De ce depinde mărimea forţei de frânare când o acţionaţi dacă
acest sistem este de tip hidraulic?
RĂSPUNSURI:
1. nivelul uleiului în motor; nivelul lichidului de răcire; lichidul
pentru spălarea parbrizului; parbrizul; ştergătoarele de parbriz; instalaţia de
spălare; verificare sumară privind starea frânelor, direcţiei, pneurilor,
funcţionarea farurilor, semnalizatoarelor; uşile de serviciu; ieşirile de
siguranţă, etc.
2. utilizarea optimă a vitezei şi a rapoartelor cutiei de viteze;
asigurarea funcţionării motorului în plaja de turaţii economică, marcată cu
verde pe turometru; utilizarea inerţiei vehiculului; accelerări moderate;
frânare lină/treptată; utilizarea combinată a frânelor şi a frânei de
încetinire.
3. depinde de treapta de frânare selectată care influenţează în mod
direct cantitatea de lichid hidraulic care se comandă a fi injectat în carcasa
acestuia.

Studiu de caz nr. 3

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier public de mărfuri.
Angajatorul vă desemnează să efectuaţi în echipaj de 2 conducători auto un
transport de marfă pe ruta Bucureşti - Istanbul – Bucureşti. Deplasarea se
efectuează cu un autotren format din cap tractor şi semiremorcă şa utilizate
de operatorul de transport în baza unui contract de leasing.
Plecarea din Bucureşti este programată luni la ora 800.
1. Cu ocazia preluării autovehiculului verificaţi dacă aparatul tahograf
are verificarea tehnică în termenul de valabilitate. Unde verificaţi acest
lucru la bordul autovehiculului şi ce informaţie trebuie să găsiţi?
2. Enumeraţi 3 îndatoriri sau obligaţii pe care le aveţi la încărcarea
mărfurilor.
3. Precizaţi 5 documente pe care trebuie să le prezentaţi cu ocazia
unui control în trafic, exceptând permisul de conducere, certificatul de
înmatriculare, (ro)vinieta, cartea de identitate sau paşaportul, diagramele
tahograf şi asigurarea RCA.
4. Precizaţi ziua şi ora când trebuie să vă opriţi pentru efectuarea
primei perioade de odihnă. Justificaţi răspunsul.
RĂSPUNSURI:
262
 1. plăcuţa/eticheta aplicată în/pe sau în imediata apropiere a aparatului
tahograf; data efectuării verificării tehnice.
2. repartizarea încărcăturii, arimarea, verificarea exactităţii
menţiunilor din CMR, etc.
3. documentul de transport (CMR); copia conformă a licenţei
comunitare; certificatul de competenţă profesională a conducătorului auto;
legitimaţia de serviciu a conducătorului auto; contractul de transport;
contractul de leasing în original sau copie conformă cu originalul; carnetul
TIR, etc.
4. marţi ora 0500; plecare luni la ora 0800, conducere în echipaj
de doi conducători auto, la 30 de ore, trebuie efectuate 9 ore de odihnă (luni
0800 + 30 ore – 9 ore = marţi 0500).

Studiu de caz nr. 4

În calitate de conducător auto la o întreprindere care efectuează
transport de mărfuri în cont propriu conduceţi un autotren format din cap
tractor şi semiremorcă şa.
1. La încărcarea mărfurilor trebuie să aveţi în vedere să nu depăşiţi
masele maxime admise pe axele autotrenului. În ce documente găsiţi
informaţiile referitoare la masele maxime admise pe axe?
2. Pe ce poziţia veţi comuta selectorul de activităţi al tahografului pe
durata încărcării mărfurilor?
3. Care este documentul de transport pentru transportul de mărfuri în
cont propriu pe ruta Bucureşti – Constanţa?
4. La Constanţa schimbaţi autovehiculul. Cum veţi proceda din punct
de vedere al utilizării diagramelor tahograf?
RĂSPUNSURI:
1. certificatele de înmatriculare ale autotractorului şi ale
semiremorcii.
2. alte activităţi.
3. avizul de expediţie al mărfurilor.
4. se foloseşte aceeaşi diagramă tahograf, se notează pe partea verso a
acesteia numărul de înmatriculare al noului autovehicul, ora la care s-a
efectuat schimbarea şi km. la bordul celui de-al doilea autovehicul.

Studiu de caz nr. 5

În calitatea dumneavoastră de conducător auto la un operator de
transport rutier efectuaţi transport rutier public de mărfuri în trafic intern şi
internaţional.
263
 1. În cadrul pregătirilor pentru plecarea în cursă verificaţi
echipamentul minimal de siguranţă al autovehiculului. Ce conţine acesta?
Enumeraţi 5 elemente.
2. În timpul efectuării unei curse observaţi că se degajă fum de la
roata spate stânga. Care sunt măsurile pe care le luaţi? Enumeraţi 5 dintre
ele.
3. Cu ocazia efectuării unei curse sunteţi implicat într-un accident de
circulaţie. Nu sunteţi rănit şi participaţi la acordarea primului ajutor
victimelor. Ce se va scrie pe biletul, care se prinde lângă garoul aplicat
unei persoane cu hemoragie puternică?
RĂSPUNSURI:
1. stingătoare auto; două triunghiuri reflectorizante; lampă portabilă
de iluminare; trusă medicală de prim-ajutor; vestă reflectorizantă, etc.
2. oprirea autovehiculului într-un loc sigur; acţionare frână de
staţionare; oprire motor; întrerupere circuit baterie prin acţionare
întrerupător general; dacă este posibil, identificare sursă foc; informare
servicii de urgenţă; utilizarea stingătoarelor pentru stingerea incendiului
dacă stingerea incendiului se poate face fără pericol; amplasare triunghi
reflectorizant, etc.
3. ora şi minutul când s-a aplicat garoul.

Studiu de caz nr. 6

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care vă desemnează să efectuaţi un transport de mărfuri pe
ruta Bucureşti – Londra.
1. Operatorul de transport impune o conduită profesională, exigentă
pentru conducătorii auto angajaţi. Ce trebuie să faceţi privind
comportamentul/modul de viaţă/alimentaţia etc., pentru a vă afla într-o
bună formă fizică şi mentală înainte de plecarea în cursă? Indicaţi 5 factori
care contribuie la asigurarea unei forme fizice şi mentale bune.
2. Pe parcursul derulării cursei Bucureşti – Londra aveţi obligaţia să
faceţi controale de securitate asupra vehiculului pentru a preveni eventuale
acte de infracţionalitate transfrontalieră? Cu ce ocazii efectuaţi aceste
controale ?
3. În timpul deplasării se produce explozia unui pneu de la puntea faţă
a autovehiculului. Cum procedaţi pentru oprirea autovehiculului?
RĂSPUNSURI:
1. alimentaţie raţională şi echilibrată, suficientă; evitarea alimentelor
prea grase; odihnă suficientă; exerciţii fizice; nu se consumă alcool,
264
substanţe halucinogene, droguri; nu se administrează medicamente care
afectează capacitatea de conducere, etc.
2. cu ocazia fiecărei opriri pe durata căreia autovehiculul nu a fost în
câmpul vizual al conducătorului auto pentru a putea fi supravegheat.
3. menţinerea unei traiectorii sigure; utilizare treaptă inferioară de
viteze; frânare precaută la oprire.

Studiu de caz nr. 7

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier contra cost de mărfuri în
trafic naţional şi internaţional.
1. Enumeraţi 5 verificări tehnice pe care trebuie să le faceţi înainte de
plecarea în cursă la autovehiculul pe care îl conduceţi.
2. În timpul unei curse, observaţi o încălzire excesivă a anvelopelor
punţii spate. Indicaţi două cauze care pot provoca încălzirea excesivă a
anvelopelor.
3. Autovehiculul dumneavoastră este echipat cu un motor MAN cu 6
cilindri în linie, având următoarele date tehnice: puterea maximă 184 KW
(250 CP) la turaţia de 2400 rpm; cuplul maxim 1.000 Nm la turaţia de
1.400 – 1.750 rpm.
În ce interval de turaţii se recomandă exploatarea motorului pentru o
conducere economică şi ecologică?
RĂSPUNSURI:
1. nivelul uleiului motor; nivelul lichidului de răcire; lichidul pentru
spălarea parbrizului; ştergătoarele de parbriz; instalaţia de spălare a
parbrizului; verificare sumară privind starea frânelor, direcţiei, pneurilor,
funcţionarea farurilor, semnalizatoarelor, etc.
2. rularea în condiţii de suprasarcină; rularea cu o presiune mai mică
decât cea indicată de către constructor; eventuale frecări care pot conduce
la încălzirea pneurilor (la această variantă de răspuns candidatul trebuie
să nominalizeze la ce echipamente/piese/sisteme se referă), etc.
3. 1400 – 1750 rpm.

Studiu de caz nr. 8

1. În spiritul conducerii economice, aţi învăţat că este util a se
valorifica inerţia autovehiculului. În măsura în care condiţiile de circulaţie
permit, enumeraţi 2 situaţii (cazuri) în care se poate valorifica în mod
raţional inerţia autovehiculului.

265
 2. În calitate de conducător auto verificaţi periodic nivelul lichidelor
şi lubrifianţilor. Indicaţi 2 aspecte urmărite în această activitate.
3. La plecarea în cursă persoana desemnată să conducă permanent şi
efectiv activitatea de transport v-a dat instrucţiuni pentru a adopta un stil de
conducere economic şi ecologic. Indicaţi 5 elemente necesare adoptării
unui stil de conducere economic şi ecologic.
RĂSPUNSURI:
1. la pregătirea abordării unui sector de drum în rampă; la încetinire în
mod combinat cu utilizarea controlată a sistemelor de frânare; la
schimbarea treptelor de viteză; în cazul circulaţiei în pantă, inclusiv la
demarajele efectuate în pantă, etc.
2. refacrea nivelului acestora, dacă este cazul, raportat la marcajele de
minim şi maxim; urmărirea consumurilor de lichide şi lubrifianţi ce se pot
înregistra pe parcursul exploatării; identificarea eventualelor modificări
calitative ale acestora (culoare, miros, vâscozitate).
3. utilizarea optimă a vitezei şi a rapoartelor cutiei de viteze;
asigurarea funcţionării motorului în plaja de turaţii economică, marcată cu
verde pe turometru; utilizarea inerţiei vehiculului; accelerări moderate;
frânare lină/treptată; utilizarea combinată a frânelor şi a frânei de încetinire.

Studiu de caz nr. 9

Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un transport de marfă contra
cost pe ruta Bucureşti –Mangalia. Deplasarea se efectuează cu un ansamblu
de vehicule format din autotractor şi semiremorcă şa utilizate de operatorul
de transport în baza unui contract de leasing.
1. Angajatorul vă comunică următorul program pentru ziua curentă:
8.00 – 14.00 – efectuarea unui transport comercial cu o autoutilitară
care are masa totală maximă autorizată de 3,4 tone şi deci, nu intră sub
incidenţa prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006;
14.00 – preluaţi un autocamion de 12 tone, echipat cu tahograf digital
şi efectuaţi un transport contra cost de mărfuri între Bucureşti şi Constanţa.
Precizaţi dacă perioada cuprinsă între orele 8.00 – 14.00 trebuie
înregistrată pe cardul tahograf. În caz afirmativ, indicaţi ce tip de activitate
trebuie înregistrată şi cum efectuaţi înregistrarea având în vedere că
autoutilitara nu este dotată cu aparat tahograf.
2. Distanţa dintre Bucureşti şi Mangalia este de 300 km. Viteza medie
de deplasare este de 50 km/h. Plecarea din Bucureşti este programată luni
la ora 0700. Calculaţi ora la care ajungeţi la Mangalia având în vedere

266
respectarea reglementărilor în vigoare referitoare la perioadele de
conducere, odihnă şi pauze.
3. Autotractorul cu care aţi efectuat transportul Bucureşti – Mangalia
este echipat cu tahograf digital. La Mangalia preluaţi un autovehicul
echipat cu tahograf analog (la care se utilizează diagrame) pentru
efectuarea unui transport la Brăila.
Ce veţi prezenta organelor de control între Mangalia şi Brăila pentru a
face dovada activităţilor desfăşurate în ziua curentă?
4. Enumeraţi 3 cerinţe/verificări pe care trebuie să le aveţi în vedere
la repartizarea şi arimarea mărfurilor.
RĂSPUNSURI:
1. da; se înregistrează ca “timp de lucru” prin introducere manuală a
datelor pe tahograful digital al autocamionului de 12 tone, la preluarea
acestuia; se poate folosi şi documentul care atestă activitatea conducătorilor
de autovehicule din care să rezulte că pentru ziua curentă, conducătorul
auto a condus între orele 8.00 şi 14.00 autovehicule care nu intră sub
incidenţa prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006.
2. ora 1345; plecare luni ora 0700; distanţa 300 km la o viteză medie de
50 km/h, rezultă 6 ore conducere, cu pauză de 45 minute după 4 ore şi 30
de minute (luni ora 0700 + 4 ore şi 30 minute conducere + 45 minute pauză
+ 1 oră şi 30 minute conducere = luni ora 1345).
3. cartela tahografică şi diagrama tahograf din aparatul celui de-al
doilea autovehicul.
4. încărcătura nu trebuie să împiedice conducerea vehiculului în
condiţii de siguranţă; centrul de greutate al încărcăturii să fie cât mai
aproape de centrul vehiculului rutier; să nu se depăşească masele maxime
admise; să se asigure că elementele de fixare a mărfii respectă condiţii
necesare (îndeplinesc corect funcţiile pentru care au fost construite; sunt
adaptate pentru fixarea mărfii respective; nu prezintă noduri şi/sau
elemente deteriorate, uzate, slăbite) etc.

Studiu de caz nr. 10

În calitate de conducător auto la o întreprindere care efectuează
transport de mărfuri în cont propriu conduceţi un ansamblu de vehicule
format din autotractor şi semiremorcă şa. Autotractorul este dotat cu
tahograf analog.
Deţineţi certificat de pregătire profesională şi cartelă tahografică.
1. După 8 zile de concediu de odihnă efectuaţi un transport de mărfuri
în cont propriu pe relaţia Bucureşti – Budapesta. În aceeaşi zi sunteţi oprit
267
cu ocazia unui control în trafic. Ce trebuie să prezentaţi organelor de
control pentrru verificarea respectării reglementărilor în vigoare privind
perioadele de conducere, odihnă şi pauze, în ipoteza că în ultimele 2 luni aţi
condus un autovehicul cu tahograf analog?
2. Ce informaţii vă sunt necesare la încărcarea mărfurilor pentru a nu
depăşi masele maxime admise pentru ansamblul de vehicule şi unde le
găsiţi?
3. Care este documentul de transport în cazul transportului menţionat
la pct. 1?
4. Enumeraţi 2 documente ale conducătorului auto care trebuie să se
afle la bordul vehiculului pe durata efectuării transportului de la pct. 1,
exceptând actul de identitate, permisul de conducere, precum şi cele
referitoare la utilizarea aparatului tahograf.
RĂSPUNSURI:
1. cartela tahografică, diagrama tahograf pentru ziua în curs,
formularul pentru atestarea activităţilor pentru cele 8 zile de concediu şi
diagramele tahograf pentru 20 de zile;
2. masele totale maxime admise şi masele maxime admise pe axe
pentru autotractor şi semiremorcă; se găsesc pe plăcuţele montate pe
autotractor şi semiremorcă;
3. scrisoarea de transport tip CMR;
4. certificatul de pregătire profesională, legitimaţia de serviciu a
conducătorului auto.

Studiu de caz nr. 11

În calitatea dumneavoastră de conducător auto la un operator de
transport rutier aveţi de efectuat un transport rutier de mărfuri contra cost în
trafic internaţional între România şi Elveţia.
1. În cadrul pregătirilor pentru plecarea în cursă stabiliţi ruta
(itinerariul) pe care urmează să vă deplasaţi. Enumeraţi cel puţin 3
elemente pe care trebuie să le aveţi în vedere.
2. Înainte de plecarea în cursă verificaţi echipamentul minimal de
siguranţă al autovehiculului. Ce conţine acesta? Enumeraţi 5 elemente.
3. În timpul efectuării cursei observaţi că se degajă fum de la roata
spate stânga. Care sunt măsurile pe care le luaţi? Enumeraţi 5 dintre ele în
ordinea în care trebuie luate.
RĂSPUNSURI:
1. categoriile de drum pentru a nu depăşi limitele masice maxim
admise pe diferitele categorii de drumuri; dacă există poduri sau tuneluri
268
care pot avea restricţii în ceea ce priveşte masele, dimensiunile sau
mărfurile transportate; utilizarea optimă a reţelei de drumuri; evitarea
aglomeraţiilor şi/sau a zonelor în care apar de regulă ambuteiaje;
planificarea deplasării astfel încât să se poată respecta pauzele
regulamentare; planificare şi alegere locuri pentru efectuarea timpilor de
odihnă; taxe care trebuie achitate, etc.
2. stingătoare auto; două triunghiuri reflectorizante; lampă portabilă
de iluminare; trusă medicală de prim-ajutor; vestă reflectorizantă, etc.
3. oprirea autovehiculului într-un loc sigur; acţionare frână de
staţionare; oprire motor; întrerupere circuit baterie prin acţionare
întrerupător general; dacă este posibil, identificare sursă foc; informare
servicii de urgenţă; utilizarea stingătoarelor pentru stingerea incendiului
dacă stingerea incendiului se poate face fără pericol; amplasare triunghiuri
reflectorizante, etc.

Studiu de caz nr. 12

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care vă desemnează să efectuaţi un transport de mărfuri pe
ruta Bucureşti – Londra.
1. Constataţi că veţi conduce şi după lăsarea întunericului. Indicaţi cel
puţin un aspect pe care trebuie să-l aveţi în vedere referitor la sistemul de
iluminare şi semnalizare al ansamblului de vehicule. Justificaţi răspunsul.
2. Indicaţi 3 factori care vă pot afecta capacitatea de conducere.
3. Pe parcursul derulării cursei Bucureşti – Londra aveţi obligaţia să
faceţi controale de securitate asupra vehiculului pentru a preveni eventuale
acte de infracţionalitate transfrontalieră. Cu ce ocazie efetuaţi aceste
controale?
RĂSPUNSURI:
1. elementele sistemului de iluminare şi semnalizare să fie curate (sau
altă variantă de răspuns); să fie în stare bună de funcţionare astfel încât să
asigure o bună vizibilitate conducătorului auto; vehiculul să fie văzut şi
identificat corespunzător de ceilalţi participanţi la trafic.
2. alimentaţie insuficientă; alimentaţie prea grasă; alimentaţie
neechilibrată; sedentarismul; consumul de alcool, de droguri, medicamente
care afectează capacitatea de conducere, etc.
3. cu ocazia fiecărei opriri pe durata căreia autovehiculul nu a fost în
câmpul vizual al conducătorului auto pentru a putea fi supravegheat.

Studiu de caz nr. 13

269
 Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier de mărfuri contra cost în
trafic internaţional. Angajatorul vă desemnează să efectuaţi în echipaj de 2
conducători auto un transport de marfă pe ruta Bucureşti – Belgrad –
Bucureşti. Deplasarea se efectuează cu un ansamblu de vehicule format din
autotractor şi semiremorcă şa utilizate de operatorul de transport în baza
unui contract de leasing.
1. După ce luaţi în primire ansamblul de vehicule, verificaţi data până
la care este valabilă verificarea tahografului. Pe eticheta montată cu ocazia
ultimei verificări a tahografului citiţi următoarea informaţie: “Dimensiunea
anvelopelor 305/70 – R22,5”. Pentru care din anvelopele ansamblului de
vehicule este valabilă această informaţie?
2. Cu ocazia pregătirilor pentru efectuarea cursei verificaţi dacă aveţi
documentele necesare efectuării transportului. Enumeraţi 5 documente pe
care trebuie să vă asiguraţi că le aveţi la bordul autovehiculului, exceptând
actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare,
rovinieta şi asigurarea RCA.
3. În calitate de conducător auto participaţi la încărcarea mărfurilor.
Indicaţi două cerinţe privind poziţia centrului de greutate a încărcăturii pe
care trebuie să le aveţi în vedere la repartizarea mărfurilor.
4. Precizaţi ziua şi ora când trebuie să vă opriţi pentru efectuarea
primei perioade de odihnă dacă plecaţi din Bucureşti luni la ora 10 00.
Justificaţi răspunsul.
RĂSPUNSURI:
1. anvelopele punţii motoare.
2. copia conformă a licenţei comunitare; scrisoarea de transport CMR;
autorizaţia de transport internaţional; carnetul TIR; legitimaţia de serviciu
valabilă a conducătorului auto; certificat de competenţă profesională al
conducătorului auto valabil; contractul de închiriere sau de leasing în
original sau în copie conformă;
3. cât mai aproape de axa longitudinală a vehiculului; distanţă faţă de
sol cât mai mică; evitarea subîncărcării axelor; evitarea supraîncărcării
axelor, etc.
4. marţi, ora 0700; în cazul echipajului de 2 conducători auto, la
fiecare 30 de ore trebuie efectuate 9 ore de odihnă. Prin urmare, până cel
mai târziu marţi la ora 1600 echipajul trebuie să încheie o perioadă de
odihnă neîntreruptă de minim 9 ore.

Studiu de caz nr. 14

270
 În calitate de conducător auto angajat la o întreprindere care
efectuează transport de mărfuri în cont propriu sunteţi desemnat să efectuaţi
un transport pe ruta Bucureşti – Suceava – Kiev, cu încărcare de mărfuri la
Bucureşti şi Suceava.
1. Calculaţi ora la care puteţi ajunge la Suceava cu respectarea
reglementărilor în vigoare privind perioadele de conducere, odihnă şi
pauzele conducătorilor auto. Distanţa Bucureşti – Suceava este de 475 km,
viteza medie de deplasare este de 50 km/h iar din Bucureşti plecaţi luni la
ora 900. Justificaţi răspunsul.
2. Care este documentul de transport pentru transportul de mărfuri în
cont propriu pe ruta Bucureşti – Kiev?
3. Pe ce poziţie ve-ţi comuta selectorul de activităţi al tahografului pe
durata efetuării formalităţilor de trecere a frontierei dintre România şi
Ucraina?
4. La întoarcerea spre Bucureşti, constataţi cu ocazia unei opriri la
Bacău că tahograful s-a defectat. Cum ve-ţi proceda în acest caz, având în
vedere că autocamionul este dotat cu tahograf analog?
RĂSPUNSURI:
1. luni ora 2000; sunt necesare 9 ore şi 30 de minute conducere la care
se adaugă 2 pauze de câte 45 minute, total 11 ore până la Suceava.
2. scrisoarea de transport tip CMR.
3. alte activităţi (simbol 2 ciocănele).
4. activităţile desfăşurate de conducătorul auto se consemnează
manual în caroiajul special prevăzut în acest sens tipărit pe faţa verso a
diagramei tahograf.

Studiu de caz nr. 15

Sunteţi angajat la un operator de transport rutier şi în calitatea dvs. de
conducător auto efectuaţi transport rutier contra cost de mărfuri în trafic
internaţional cu un autotractor cu semiremorcă şa, destinaţia cea mai
frecventă fiind Germania.
1. În calitate de conducător auto efectuaţi controlul şi întreţinerea
zilnică a vehiculelor utilizate. Enumeraţi 3 verificări pe care le efectuaţi la
sistemul de frânare.
2. În Germania aveţi porţiuni de drum cu pante lungi unde utilizaţi în
mod frecvent retarderul. Autotractorul dumneavoastră este echipat cu
retarder hidraulic compact montat pe cutia de viteze. Din ce cauză se poate
înregistra o scădere a efectului de frânare la utilizarea continuă şi

271
îndelungată, comparativ cu valorile maxime ale efectului de frânare
indicate de constructor?
3. Managerul de transport v-a recomandat să conduceţi astfel încât să
prelungiţi durata de exploatare a sistemelor şi echipamentelor ansamblului
de vehicule. În acest context, indicaţi două modalităţi prin care puteţi mări
durata de funcţionare a componentelor frânei de serviciu.
RĂSPUNSURI:
1. etanşeitatea conductelor, recipientelor, furtunelor de legătură dintre
autotractor şi semiremorcă; fixarea conductelor, recipientelor; control
vizual discuri de frână, etc.
2. creşterea temperaturii uleiului şi a lichidului de răcire;
3. utilizarea retarderului; utilizarea frânei de motor; utilizarea
raţională a inerţiei vehiculului; anticipare trafic şi conducere cât mai
constantă fără frânări bruşte, etc.

Studiu de caz nr. 16

1. Sunteţi nou angajat la un operator de transport care v-a repartizat
un autotractor cu semiremorcă şa. Cu ocazia preluării, constataţi că
anvelopele punţii faţă a autotractorului care au marcajul 305/70 R22,5
trebuie schimbate datorită uzurii excesive. Gestionarul întreprinderii vă
eliberează în acest scop 2 anvelope care au marcajul 305/70 R20 pe care le
refuzaţi. Explicaţi motivul refuzului din perspectiva montării noilor
anvelope.
2. Conduceţi într-o zonă montană cu multe rampe şi circulaţie
îngreunată care impune dese opriri în rampă. Autotractorul este echipat cu
sistem de ajutor la pornirea în rampă (Hill Holder). Indicaţi rolul acestui
sistem şi 2 avantaje aduse de utilizarea acestuia.
3. La angajare, managerul de transport v-a dat instrucţiuni pentru a
adopta un stil de conducere ecologic (EcoDriving). Indicaţi 3 avantaje ale
conducerii ecologice.
RĂSPUNSURI:
1. diametru interior anvelope primite = 20 inch (ţoli); diametru jante
existente = 22,5 inch (ţoli); prin urmare nu se pot monta anvelope cu
diametru interior de 20 inch pe jante de 22,5 inch.
2. la pornirea în rampă previne deplasarea vehiculului spre spate în
timpul mutării piciorului de pe pedala de frână pe cea de acceleraţie.
Avantaje: elimină riscul opririi motorului la pornirea în rampă; evită
patinerea excesivă a ambreiajului; reduce uzura anvelopelor.

272
 3. scăderea consumului de combustibil; reducerea uzurilor cauzate de
funcţionarea vehiculului; reducerea poluării produse prin arderrea
combustibilului şi prin uzuri; reducerea poluării fonice; creşterea siguranţei
circulaţiei; reducerea costurilor de exploatare, etc.

Studiu de caz nr. 17

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier şi în timpul unei curse sunteţi implicat într-un accident
rutier soldat cu victime. Nu sunteţi rănit şi participaţi la acordarea primului
ajutor persoanelor rănite.
1. Cunoaşteţi ce trebuie făcut în caz de acciedent şi prin urmare vă
păstraţi calmul, analizaţi situaţia şi aplicaţi măsurile care se impun. Indicaţi
4 acţiuni pe care le întreprindeţi în ordinea în care ele trebuie luate.
2. Cu ocazia acordării primului ajutor unei victime constataţi că
prezintă plăgi ce trebuie pansate. Ce operaţie se impune a fi efetuată
înaintea pansării şi ce utilizaţi în acest sens?
3. Cu ocazia evaluării unei victime constataţi că respiră, are puls dar
este inconştientă. Cum trebuie aşezată persoana respectivă după efectuarea
salvării?
RĂSPUNSURI:
1. evaluarea locului accidentului rămânând prudent şi evitând să mă
pun în pericol în acest timp; semnalizarea şi delimitarea zonei de pericol;
apel la numărul unic de urgenţe 112; acordarea primului ajutor; protejarea
urmelor accidentului, etc.
2. dezinfecţia plăgilor; apă oxigenată sau iod.
3. poziţia laterală de siguranţă.

Studiu de caz nr. 18

1. În cadrul pregătirilor pentru plecarea în cursă stabiliţi ruta
(itinerariul) pe care urmează să vă deplasaţi. Enumeraţi cel puţin 3
elemente pe care trebuie să le aveţi în vedere.
2. În timpul unei curse constataţi că aveţi pană. Indicaţi cel puţin 3
măsuri de protecţie pe care trebuie să le respectaţi cu ocazia schimbării unei
roţi.
3. Operatorul de transport impune o conduită profesională exigentă
pentru conducătorii auto angajaţi. Ce trebuie să faceţi privind
comportamentul/modul de viaţă/alimentaţia, etc., pentru a vă afla într-o
bună formă fizică şi mentală înainte de plecarea în cursă? Indicaţi 5 factori
care contribuie la asigurarea unei forme fizice şi mentale bune.
273
 RĂSPUNSURI:
1. categoriile de drum pentru a nu depăşi limitele masice maxime
admise pe diferitele categorii de drumuri; dacă există poduri sau tuneluri
care pot avea restricţii în ceea ce priveşte masele, dimensiunile sau
mărfurile transportate; utilizarea optimă a reţelei de drumuri; evitarea
aglomeraţiilor şi/sau zonelor în care apar de regulă ambuteiaje; planificarea
deplasării astfel încât să se poată respecta pauzele regulamentare;
planificare şi alegere locuri pentru efectuarea timpilor de odihnă; taxe care
trebuie achitate, etc.
2. asigurare vehicul cu frâna de staţionare; blocare roţi cu cale de
blocare; montare cric numai pe suprafeţe sigure; respectarea instrucţiunilor
de utilizare a cricului; se vor utiliza numai cricuri adecvate vehiculului; nu
se pătrunde sub vehicul cu nici o parte a corpului, etc.
3. alimentaţie raţională şi echilibrată, suficientă; evitarea alimentelor
prea grase; odihnă suficientă; exerciţii fizice; nu se consumă alcool,
substanţe halucinogene, droguri; nu se administrează medicamente care
afectează capaitatea de conducere, etc.

Studiu de caz nr. 19

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier contra cost de mărfuri în
trafic intern şi internaţional. Angajatorul vă desemnează să efectuaţi în
echipaj de 2 conducători auto un transport de marfă pe ruta Bucureşti -
Istanbul – Bucureşti. Deplasarea se efectuează cu un autotren format din
cap tractor şi semiremorcă şa utilizate de operatorul de transport în baza
unui contract de leasing.
Plecarea din Bucureşti este programată luni la ora 0600.
1. Cu ocazia preluării autovehiculului verificaţi dacă aparatul tahograf
are verificarea tehnică în termen de valabilitate. Unde verificaţi acest lucru
la bordul autovehiculului şi ce informaţie trebuie să găsiţi.
2. Enumeraţi 3 îndatoriri sau obligaţii pe care le aveţi la încărcarea
mărfurilor.
3. Precizaţi 5 documente pe care trebuie să le prezentaţi cu ocazia
unui control în trafic, exceptând permisul de conducere, certificatul de
înmatriculare, (ro)vinieta, cartea de identitate sau paşaportul, diagramele
tahograf şi asigurarea RCA.
4. Precizaţi ziua şi ora când trebuie să vă opriţi pentru efectuarea
primei perioade de odihnă. Justificaţi răspunsul.
RĂSPUNSURI:
274
 1. plăcuţa/eticheta aplicată în/pe sau în imediata apropiere a aparatului
tahograf; data efectuării verificării tehnice.
2. repartizarea corectă a încărcăturii; arimarea mărfurilor; verificarea
exactităţii menţiunilor din CMR, etc.
3. documentul de transport (CMR); copia conformă a licenţei
comunitare; certificatul de competenţă profesională a conducătorului auto;
legitimaţia de serviciu a conducătorului auto; contractul de transport;
contractul de leasing în original sau copie conformă cu originalul; carnetul
TIR, etc;
4. Marţi ora 0300; într-o perioadă de 30 de ore, începând de luni ora
0600 trebuie efectuate 9 ore de odihnă.

Studiu de caz nr. 20

În calitate de conducător auto la o întreprindere care efectuează
transport de mărfuri în cont propriu conduceţi un ansamblu de vehicule
format din cap tractor şi semiremorcă şa.
1. La încărcarea mărfurilor trebuie să aveţi în vedere să nu depăşiţi
masele maxime autorizate ale vehiculelor ce compun ansamblul de
vehicule. Unde anume pe vehicul găsiţi informaţiile privind masele
maxime autorizate?
2. Pe ce poziţie veţi comuta selectorul de activităţi al tahografului pe
durata încărcării mărfurilor?
3. Care este documentul de transport pentru transportul de mărfuri în
cont propriu pe ruta Bucureşti – Constanţa?
4. La Constanţa schimbaţi autovehiculul. Cum veţi proceda din punct
de vedere al utilizării diagramelor tahograf?
RĂSPUNSURI:
1. masele maxime autorizate sunt înscrise pe plăcuţele montate de
producător sau reprezentantul acestuia pe autotractor şi semiremorcă.
2. alte activităţi.
3. avizul de expediţie al mărfurilor.
4. se foloseşte aceeaşi diagramă tahograf; se notează pe partea verso a
diagramei tahograf numărul de înmatriculare al noului autovehicul, ora la
care s-a efectuat schimbarea şi km. la bordul celui de-al doilea autovehicul.

Studiu de caz nr. 21

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier public de mărfuri în trafic

275
intern şi internaţional. Angajatorul vă desemnează să efectuaţi o cursă în
echipaj de doi conducători auto pe ruta Bucureşti - Berlin – Bucureşti.
1. Din considerente legate de siguranţa circulaţiei dar şi ca o
modalitate uşoară şi necostisitoare de prelungire a duratei de utilizare a
anvelopelor se recomandă verificarea şi întreţinerea sistematică a acestora.
Indicaţi 3 verificări care trebuie să facă parte dintr-o listă de control a
anvelopelor.
2. În timpul cursei, observaţi că noul dumneavoastră coleg de echipaj,
menţine continuu piciorul pe pedala de ambreiaj. Cum procedaţi în acest
caz? Justificaţi răspunsul prin indicarea a două avantaje ale acţiunii
dumneavoastră.
3. În condiţiile rulajului în palier la viteza de croazieră de 60 km/h,
sesizaţi că motorul funcţionează în intervalul de turaţii economice atât în
treapta a V-a, cât şi în treapta a VI-a. Ce treaptă de viteză veţi selecta în
situaţia prezentată? Justificaţi răspunsul.
RĂSPUNSURI:
1. inspecţie vizuală pentru a depista eventualele tăieturi, fisuri,
umflături sau deteriorări ale benzii de rulare; verificarea adâncimii benzii
de rulare; verificare şi reglare presiune la valoarea prescrisă de constructor;
etc.
2. se atrage atenţia colegului că este o practică greşită, eliminarea ei
evitând supraîncălzirea ambreiajului, uzura rulmentului de presiune, etc.
3. treapta a VI-a, reducerea consumului de combustibil.

Studiu de caz nr. 22

1. Enumeraţi 5 verificări pe care trebuie să le efectuaţi la controlul
compartimentului motor înainte de plecarea în cursă.
2. La plecarea în cursă persoana desemnată să conducă permanent şi
efectiv activitatea de transport v-a dat instrucţiuni pentru a adopta un stil de
conducere economic şi ecologic. Indicaţi 5 elemente necesare adoptării
unui stil de conducere economic şi ecologic.
3. În Germania aveţi porţiuni de drum cu pante lungi. Ce echipament
al autovehiculului utilizaţi pentru evitarea suprasolicitării frânei de
serviciu? De ce depinde mărimea forţei de frânare când o acţionaţi dacă
acest sistem este de tip hidraulic.
RĂSPUNSURI:
1. nivelul uleiului motor; nivelul lichidului de răcire; lichidul pentru
spălarea parbrizului, etc.; identificare eventuale scurgeri de lichide;
etanşeităţi; starea curelelor de angrenare a diferitelor agregate, etc.
276
 2. utilizarea optimă a vitezei şi a rapoartelor cutiei de viteze;
asigurarea funcţionării motorului în plaja de turaţii economică, marcată cu
verde pe turometru; utilizarea inerţiei vehiculului; accelerări moderate;
frânare lină/treptată; utilizarea combinată a frânei de serviciu şi a frânei de
încetinire.
3. sistemul de frânare de încetinire; mărimea forţei de frânare depinde
de treapta de frânare selectată care influenţează în mod direct cantitatea de
lichid hidraulic care se comandă a fi injectat în carcasa acestuia.

Studiu de caz nr. 23

În calitatea dumneavoastră de conducător auto la un operator de
transport rutier efectuaţi transport rutier public de mărfuri în trafic intern şi
internaţional.
1. În cadrul pregătirilor pentru plecarea în cursă verificaţi
echipamentul minimal de siguranţă al autovehiculului. Ce conţine acesta?
Enumeraţi 5 elemente.
2. În timpul efectuării unei curse observaţi că se degajă fum de la
roata spate stânga. Care sunt măsurile pe care le luaţi? Enumeraţi 5 dintre
ele.
3. În cadrul pregătirilor pentru plecarea în cursă stabiliţi ruta
(itinerariul) pe care urmează să vă deplasaţi. Enumeraţi cel puţin 3
elemente pe care trebuie să le aveţi în vedere.
RĂSPUNSURI:
1. stingătoare auto; două triunghiuri reflectorizante; lampă portabilă
de iluminare; trusă medicală; vestă reflectorizantă, etc
2. oprirea autovehiculului într-un loc sigur; acţionare frână de
staţionare; oprire motor; întrerupere circuit baterie prin acţionare
întrerupător general; dacă este posibil, identificare sursă foc; informare
servicii de urgenţă; utilizarea stingătoarelor pentru stingerea incendiului
dacă stingerea incendiului se poate face fără pericol; amplasare triunghi
reflectorizant, etc.
3. categoriile de drum pentru a nu depăşi limitele masice maxime
admise pe diferitele categorii de drumuri; dacă există poduri sau tuneluri
care pot avea restricţii în ceea ce priveşte masele, dimensiunile sau
mărfurile transportate; utilizarea optimă a reţelei de drumuri; evitarea
aglomeraţiilor şi/sau a zonelor în care apar de regulă ambuteiaje;
planificarea deplasării astfel încât să se poată respecta pauzele
regulamentare; planificare şi alegere locuri pentru efectuarea timpilor de
odihnă; taxe care trebuie achitate, etc.
277
 Studiu de caz nr. 24
Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care vă desemnează să efectuaţi un transport de mărfuri pe
ruta Bucureşti – Londra.
1. Operatorul de transport impune o conduită profesională exigentă
pentru conducătorii auto angajaţi. Ce trebuie să faceţi privind
comportamentul/modul de viaţă/alimentaţia etc., pentru a vă afla într-o
bună formă fizică şi mentală înainte de plecarea în cursă? Indicaţi 5 factori
care contribuie la asigurarea unei forme fizice şi mentale bune.
2. În timpul deplasării se produce explozia unui pneu de la puntea faţă
a autovehiculului. Cum procedaţi pentru oprirea autovehiculului?
3. În timpul unei curse constataţi că aveţi pană. Indicaţi cel puţin 3
măsuri de protecţie pe care trebuie să le respectaţi cu ocazia schimbării unei
roţi.
RĂSPUNSURI:
1. alimentaţie raţională şi echilibrată, suficientă; evitarea alimentelor
prea grase; odihnă suficientă; exerciţii fizice; nu se consumă alcool,
substanţe halucinogene, droguri; nu se administrează medicamente care
afectează capacitatea de conducere, etc.
2. menţinerea unei traiectorii sigure; frânare precaută; utilizare
treaptă inferioară de viteze.
3. asigurare vehicul cu frâna de staţionare; blocare roţi cu cale de
blocare; montare cric numai pe suprafeţe sigure; respectarea instrucţiunilor
de utilizare ale cricului; se vor utiliza numai cricuri adecvate vehiculului;
nu se pătrunde sub vehicul cu nici o parte a corpului, etc.

Studiu de caz nr. 25

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport care efectuează transport rutier de mărfuri contra cost în trafic
internaţional. Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un transport de marfă
pe ruta Bucureşti-Minsk-Bucureşti. Deplasarea se efectuează cu un
ansamblu de vehicule format din autotractor şi semiremorcă şa utilizate de
operatorul de transport în baza unui contract de leasing.
1. Luni vă prezentaţi la serviciu după 5 zile de concediu de odihnă.
Programul este utmătorul:
0600-0700 verificări tehnice şi asigurare documente obligatorii a fi
deţinute la bord;
0700-0730 deplasare la locul de încărcare a mărfurilor;
278
 0730-1200 aşteptare pentru a intra la locul de încărcare;
1200-1800 încărcarea mărfurilor şi efectuarea formalităţilor vamale;
1800 plecare în cursă.
Câte ore mai puteţi conduce după plecare în cursă? Precizaţi perioada
de timp în care ve-ţi efectua prima perioadă de repaus. Justificaţi răspunsul.
2. Enumeraţi 5 documente pe care trebuie să vă asiguraţi că le aveţi la
bordul autovehiculului pe parcursul transportului Bucureşti-Minsk,
exceptând actul de identitate, permisul de conducere, certificatele de
înmatriculare, rovinieta şi asigurarea RCA.
3. Prin maniera de conducere pe parcurs aveţi în vedere şi că forţele
dinamice suportate de încărcătură în timpul mersului să fie cât mai mici.
Indicaţi 3 posibilităţi legate de stilul de conducere prin care un conducător
auto poate menţine forţele care se aplică asupra încărcăturii la un nivel
scăzut.
4. Autotractorul este echipat cu tahograf digital. Ce trebuie să
prezentaţi organelor de control în trafic pentru verificarea respectării
reglementărilor în vigoare privind perioadele de conducere, odihnă şi
pauze, în ipoteza că în ultimele 45 de zile aţi condus un alt autovehicul
echipat cu tahograf analog?
RĂSPUNSURI:
1. luni ora 2100 conducătorul auto trebuie să se oprească pentru
efectuarea perioadei de repaus zilnic deoarece în intervalul de 24 de ore
cuprins între luni ora 0600 şi marţi ora 0600 trebuie să efectueze cel puţin 9
ore de odihnă; prin urmare mai poate conduce după plecarea în cursă 3 ore
(de la ora 1800 la ora 2100) şi va putea lua o perioadă de repaus zilnic redusă
între luni ora 2100 şi marţi ora 0600.
2. copia conformă a licenţei comunitare; scrisoare de transport CMR;
carnet TIR; autorizaţia de transport internaţional de marfă; legitimaţia de
serviciu valabilă a conducătorului auto; certificat de competenţă
profesională a conducătorului auto valabil; contractul de închiriere sau de
leasing în original sau în copie conformă;
3. adaptarea vitezei la starea drumului, la condiţiile de trafic, evitarea
schimbărilor bruşte de direcţie, frânare din timp şi moderată, etc.
4. cardul tahograf pentru activităţile desfăşurate în ziua curentă,
formularul de atestare a activităţilor eliberat de operatorul de transport
pentru cele 5 zile de concediu şi diagramele tahograf pentru 23 zile lucrate
anterior concediului de odihnă.

Studiu de caz nr. 26

279
 În calitate de conducător auto angajat la un operator de transport din
Deva sunteţi desemnat să efectuaţi un transport în cont propriu pe ruta
Bucureşti-Turda şi apoi un transport contra cost de la Turda la Deva.
1. După încărcare plecaţi spre Turda. Pe parcursul cursei trebuie să
verificaţi arimarea încărcăturii. Precizaţi când se recomandă să efectuaţi
aceste verificări.
2. Plecaţi în cursă marţi la ora 08 30 şi ajungeţi la Turda după 10 ore de
conducere după care participaţi la descărcarea mărfurilor care durează 2 ore
şi apoi începeţi o perioadă de repaus zilnic normală. Precizaţi intervalul de
timp în care efectuaţi perioada de repaus zilnic normală. Justificaţi
răspunsul.
3. Indicaţi care este documentul de transport pentru transportul
efectuat între Bucureşti – Turda şi respectiv Turda – Deva şi cine le
întocmeşte.
4. La Deva lăsaţi autotractorul cu semiremorcă la descărcat, iar
dumneavoastră va deplasaţi la sediul întreprinderii unde efectuaţi
formalităţile legate de finalizarea cursei, instructajul de protecţia muncii şi
apoi mergeţi acasă pentru odihnă. Cum şi cu ce înregistraţi aceste perioade
de timp pe cartela tahografică?
RĂSPUNSURI:
1. Verificarea arimării încărcăturii se face la intervale regulate, de câte
ori este posibil, pe durata călătoriei. Prima verificare trebuie făcută de
preferinţă după câţiva kilometri de condus, într-un loc unde se poate opri în
siguranţă. În plus, arimarea trebuie verificată după o frânare bruscă sau
după o altă situaţie anormală apărută pe durata călătoriei.
2. Plecare marţi la ora 0830 + 10 ore de conducere + 2 pauze de 45 de
minute după 4,5 ore de conducere continuă + 2 ore descărcare mărfuri =
terminare activitate la ora 2200. Perioada de repaus zilnic normală are 11 ore
şi prin urmare se va efectua între marţi ora 2200 şi miercuri ora 0900.
3. Pentru Bucureşti – Turda documentul de transport este avizul de
însoţire a mărfii întocmit de operatorul de transport căruia îi aparţine marfa;
pentru Turda – Deva documentul de transport este scrisoarea de transport
CMR întocmită de expeditor.
4. perioada de odihnă, precum şi timpii cu efectuarea formalităţilor
legate de finalizarea cursei şi a instructajului de protecţia muncii care
constituie alte activităţi desfăşurate de conducătorul auto se înscriu pe
cartela tahografică atunci când conducătorul auto revine la autovehicul
folosind funcţia tahografului digital de înregistrare manuală.

280
 Studiu de caz nr. 27
1. Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier şi conduceţi un ansamblu de vehicule format din autotractor
şi semiremorcă şa. Înainte de plecarea în cursă cuplaţi autotractorul cu
semiremorca. Indicaţi 3 verificări pe care trebuie să le efectuaţi după
cuplarea autotractorului cu semiremorca şa.
2. Cunoaşteţi că neadaptarea vitezei de circulaţie este una din
principalele cauze generatoare de accidente rutiere. Indicaţi 4
elemente/factori funcţie de care trebuie să vă adaptaţi viteza cu care
circulaţi.
3. În timpul conducerii trebuie să adoptaţi şi să menţineţi o poziţie
corectă la volan. Indicaţi 3 elemente pe care trebuie să le aveţi în vedere din
acest punct de vedere.
RĂSPUNSURI:
1. se verifică dacă sistemul de înzăvorâre a asigurat o cuplare
perfectă; se verifică şi asigură picioarele telescopice de reazem pentru a
evita căderea acestora în parcurs sau smulgerea lor; se verifică prin probe
buna funcţionare a sistemului de frânare a ansamblului tractor-semiremorcă
precum şi funcţionarea instalaţiei electrice.
2. adaptarea vitezei de deplasare faţă de vehiculul care circulă în faţă;
corelarea vitezei cu vizibilitatea; funcţie de aderenţă; funcţie de intensitatea
traficului; funcţie de caracteristicile drumului; funcţie de masa
autovehiculului; limita legală de viteză.
3. adoptarea şi menţinerea unei poziţii confortabile din punct de
vedere ergonomic şi corecte din punct de vedere al vizibilităţii
faţă/spate/aparatură de bord şi care nu incomodează la manevrarea
volanului, schimbarea treptelor de viteză, acţionarea dispozitivelor.

Studiu de caz 28
Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la operatorul de
transport rutier SC CARTERA SRL din Sibiu care efectuează transport
rutier contra cost de mărfuri în trafic intern şi internaţional. Angajatorul vă
desemnează să efectuaţi un transport de marfă pe ruta Sibiu – Anvers
(Belgia). Mărfurile le încărcaţi de la SC AUTOCOR SRL din Sibiu care
efectuează un export de componente auto ambalate în colete la firma
SPAVITA din Anvers.
1. Cu ocazia încărcării mărfurilor primiţi de la personalul firmei SC
AUTOCOR SRL scrisoarea de transport CMR. Ce verificări trebuie să

281
efectuaţi conform Convenţiei CMR la primirea mărfii pe care urmează să o
transportaţi la firma SPAVITA din Anvers?
2. Plecarea spre Anvers este programată pentru ziua de luni când vă
prezentaţi la serviciu după o perioadă de odihnă (repaus) săptămânal.
Programul este următorul:
7,00 – 8,00 deplasare la locul de încărcare a mărfurilor;
8,00 – 10,00 încărcarea mărfurilor;
10,00 – plecarea spre Anvers.
Câte ore mai puteţi conduce după plecarea spre Anvers în ziua de luni
şi la ce oră trebuie să vă opriţi pentru efectuarea unei perioade de repaus
(odihnă) zilnic având în vedere faptul că nu mai desfăşuraţi pe parcursul
zilei alte activităţi? Justificaţi răspunsul.
3. Vă opriţi pentru efectuarea perioadei de repaus (odihnă) zilnic la
Budapesta. Perioada de repaus se efectuează în cabina autovehiculului care
este echipată cu pat. Ce acţiuni legate de utilizarea aparatului tahograf
întreprindeţi la oprirea pentru efectuarea perioadei de repaus zilnic?
Autovehiculul are tahograf digital.
4. Pe drumul de întoarcere către ţară pierdeţi cardul tahograf. Ce
obligaţii aveţi în acest caz şi cum ve-ţi proceda în ceea ce priveşte
documentele pe care trebuie să le prezentaţi cu ocazia unui control în trafic
în ceea ce priveşte respectarea reglementărilor referitoare la perioadele de
conducere şi de repaus ale conducătorilor auto?
RĂSPUNSURI:
1. exactitatea menţiunilor din scrisoarea de transport CMR referitoare
la numărul de colete şi la marcajul lor, precum şi starea aparentă a mărfii şi
a ambalajului ei;
2. în ziua de luni conducătorul auto poate conduce cel mult 10 ore;
între orele 7,00 – 8,00 are 1 oră de conducere; prin urmare, după plecarea
spre Anvers mai poate conduce 9 ore la care se adaugă o pauză de 45 de
minute; plecarea spre Anvers se face la ora 10, 00 + 9 ore conducere + 45 de
minute pauză = ora 19 şi 45 de minute – oprire pentru efectuarea unei
perioade de odihnă.
3. comută selectorul de activităţi pe poziţia corespuntătoare
repausului.
4. deoarece pierderea cardului tahograf s-a produs în timpul cursei,
conducătorul auto este obligat să imprime din memoria tahografului câte un
raport de activitate la începutul şi sfârşitul fiecărei zile, pe care îşi va
înscrie numele în clar şi-l va semna; aceste rapoarte se vor prezenta la
solicitarea autorităţilor de control.
282
 Studiu de caz 29
Sunteţi desemnat să efectuaţi un transport contracost de mărfuri pe
ruta Sibiu – Kiev cu un ansamblu de vehicule format din autotractor şi
semiremorcă şa utilizate de operatorul de transport în baza unui contract de
închiriere.
1. Înainte de plecare pregătiţi documentele necesare efectuării
transportului. Enumeraţi 5 documente pe care trebuie să vă asiguraţi că le
aveţi la bordul autovehiculului pe parcursul transportului de la Sibiu la
Kiev, exceptând actul de identitate, paşaportul, permisul de conducere,
certificatele de înmatriculare, rovinieta şi asigurarea RCA.
2. Plecarea are loc în ziua de luni când vă prezentaţi la serviciu după
5 zile de concediu de odihnă. Programul este următorul:
6,00 – 7,00 verificări tehnice şi asigurare documente obligatorii a fi
ţinute la bord;
7,00 – 8,00 deplasare la locul de încărcare a mărfurilor;
8,00 – 18,00 încărcarea mărfurilor, pauză de 2 ore şi efectuarea
formalităţilor vamale;
18,00 – plecare în cursă.
Câte ore mai puteţi conduce după plecarea în cursă? Precizaţi
perioada de timp în care ve-ţi efectua prima perioadă de repaus zilnic.
Justificaţi răspunsul.
3. În timpul cursei sunteţi oprit pentru control, ocazie cu care vedeţi
că inspectorul de control reţine cardul tahograf al unui conducător auto
oprit înaintea dumneavoastră. Indicaţi 2 fapte care pot atrage reţinerea
cardului tahograf.
4. După cursa de Kiev, luaţi în primire un autocamion şi sunteţi
desemnat să efectuaţi transporturi între Sibiu şi Mediaş. Cu ocazia unui
control în trafic se constată că discurile de frână de la roţile punţii faţă
prezintă uzură excesivă şi fisuri, ceea ce reprezintă o defecţiune tehnică
periculoasă conform încadrării din reglementările în vigoare. Indicaţi prin
ce măsuri se sancţionează cele constatate.
RĂSPUNSURI:
1. copia conformă a licenţei comunitare; scrisoarea de transport
CMR; carnet TIR; autorizaţia de transport internaţional de marfă;
legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto; certificat de
competenţă profesională al conducătorului auto valabil; contractul de
închiriere în original sau în copie conformă.

283
 2. luni ora 21,00 conducătorul auto trebuie să se oprească pentru
efectuarea perioadei de repaus zilnic deoarece în intervalul de 24 de ore
cuprins între luni 6,00 şi marţi 6,00 trebuie să efectueze cel puţin 9 ore de
odihnă; prin urmare mai poate conduce după plecarea în cursă 3 ore (de la
ora 18,00 la ora 21,00) şi va putea lua o perioadă de repaus zilnic redusă între
luni ora 21,00 şi marţi ora 6,00.
3. şoferul foloseşte un card care nu este al lui, cardul a fost falsificat,
cardul a fost declarat pierdut, sau furat şi este utilizat de conducătorul auto.
4. amendă contravenţională, suspendarea dreptului de utilizare a
vehiculului şi anularea inspecţiei tehnice periodice.

Studiu de caz 30
Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier contra cost de mărfuri şi
sunteţi desemnat să efectuaţi un transport de marfă pe ruta Braşov –
Livorno (Italia) şi retur. Deplasarea se efecuează cu un autotren format din
cap tractor şi semiremorcă şa utilizate de operatorul de transport în baza
unui contract de leasing.
1. Cu ocazia încărcării mărfurilor primiţi documentul de transport.
Care este documentul de transport pentru transportul pe care îl efectuaţi şi
care este semnificaţia acestuia?
2. Precizaţi 5 documente pe care trebuie să le prezentaţi cu ocazia
unui control în trafic, exceptând permisul de conducere, certificatul de
înmatriculare, (ro)vinieta, cartea de identitate sau paşaportul, diagramele
tahograf şi asigurarea RCA.
3. De la Livorno spre Bucureşti plecaţi miercuri la ora 7, 00. În
săptămâna curentă aţi extins o dată timpul de conducere zilnic la 10 ore şi
aţi efectuat 2 perioade de repaus (odihnă) zilnice reduse la 10 ore. Precizaţi
ziua şi ora când trebuie să vă opriţi pentru efectuarea primei perioade de
repaus zilnic după plecarea din Livorno. Justificaţi răspunsul. În afară de
conducere nu mai desfăşuraţi alte activităţi.
4. La Arad sunteţi oprit pentru control. Din analiza diagramelor
tahograf se constată următoarele:
- pe diagrama tahograf din aparat: conducere 10 ore şi 30 de minute
de la plecare până la momentul controlului;
- pe diagrama din ziua precedentă nu sunt înscrişi kilometrii parcurşi
între plecare şi destinaţie şi numărul de înmatriculare al autovehiculului.

284
 Indicaţi care sunt abaterile care se sancţionează cu amendă
contravenţională şi în ce condiţii conducătorul auto poate relua cursa.
Motivaţi răspunsul.
RĂSPUNSURI:
1. scrisoarea de transport (trăsură) CMR care reprezintă proba
contractului de transport.
2. documentul de transport (scrisoarea CMR), copia conformă a
licenţei comunitare, certificatul de competenţă profesională al
conducătorului auto, legitimaţia de serviciu a conducătorului auto,
contractul de leasing în original sau copie conformă cu originalul, etc.
3. miercuri la ora 18 şi 30 de minute; conducătorul auto poate
conduce miercuri 10 ore la care sunt necesare 2 pauze de câte 45 de minute;
plecare ora 7,00 + 10 ore conducere + 2 pauze x 45 minute (după 4 ore şi 30
minute conducere, respectiv după 9 ore conducere) = miercuri ora 18 şi 30
de minute.
4. două abateri care se sancţionează cu amendă contravenţională:
conducere 10 ore şi 30 de minute de la plecare şi respectiv neînscrierea
numărului de înmatriculare al autovehiculului pe digrama din ziua
precedentă. Pentru cele 10 ore şi 30 de minute de conducere de la plecare
se dispune imobilizarea autovehiculului şi conducătorul auto poate relua
cursa numai după efectuarea unei perioade de repaus zilnic regulamentare.

Studiu de caz 31
În calitate de conducător auto la o întreprindere care efctuează
transport de mărfuri în cont propriu efectuaţi transporturi între Braşov şi
Constanţa cu un autocamion.
1. Care este documentul de transport pentru transportul de mărfuri în
cont propriu pe ruta Braşov – Constanţa şi unde trebuie să se afle acesta pe
durata transportului?
2. Pe parcurs sunteţi oprit la ora 14, 00 de inspectorii ISCTR ocazie cu
care prezentaţi şi diagramele tahograf. Pe diagrama tahograf din ziua
curentă se constată următoarele:
- plecare din Braşov la ora 8,00, conducere 3 ore, pauză 30 de minute,
conducere 1 oră şi 30 de minute, pauză de 15 minute, conducere 45 de
minute până la ora 14,00, ora controlului.
Indicaţi dacă există o încălcare a prevederilor Regulamentului (CE)
nr. 561/2006 şi în caz afirmativ care este aceasta şi prin ce măsuri se
sancţionează.

285
 3. La Constanţa efectuaţi o perioadă de repaus (odihnă) ocazie cu care
staţi de vorbă cu alţi conducători auto. Unul dintre aceştia susţine că ştie o
metodă de falsificare a datelor înregistrate pe diagrama tahograf. Nu sunteţi
de acord cu aceste practici şi îi precizaţi riscul la care se expune. Cum se
sancţionează falsificarea datelor înregistrate pe diagrama tahograf?
4. Plecaţi din Constanţa şi la ieşirea din localitate sunteţi oprit de
către inspectorii ISCTR care efectuează control în trafic. Cu această ocazie
aceştia constată 2 nerespectări ale reglementărilor:
- arimarea necorespunzătoare a mărfii;
- depăşirea masei totale maxime autorizate a autocamionului.
Indicaţi prin ce măsuri se sancţionează abaterile constatate şi în ce
condiţii puteţi continua deplasarea către Braşov.
RĂSPUNSURI:
1. avizul de însoţire al mărfurilor care trebuie să se afle la bordul
autocamionului.
2. da; a doua pauză trebuia să fie de cel puţin 30 de minute; prin
urmare, conducătorul auto cumulează 5 ore şi 15 minute de conducere fără
pauză (pauze) luate conform reglementărilor; se sancţionează cu amendă
contravenţională şi imobilizarea vehiculului pentru efectuarea pauzei
regulamentare.
3. se sancţionează conform legii penale.
4. amendă şi imobilizarea autocamionului; conducătorul auto poate
continua deplasarea după descărcarea încărcăturii suplimentare şi arimarea
corectă a celei rămase în autocamion.

Studiu de caz 32
1. Întreţinerea autovehiculului într-o stare tehnică bună este esenţială
pentru siguranţa circulaţiei şi reducerea costurilor de exploatare. Indicaţi 3
elemente pe care trebuie să le aveţi în vedere la întreţinerea motorului care
au implicaţii asupra consumului de combusibil şi a performanţelor
motorului.
2. În calitate de conducător auto efectuaţi controlul şi întreţinerea
zilnică a vehiculelor utilizate. Enumeraţi 3 verificări pe care le efectuaţi la
sistemul de frânare.
3. Autotractorul pe care îl conduceţi este echipat cu sistem de reglaj
adaptiv al vitezei (adaptive cruise control – ACC) care mai este denumit şi
autopilot adaptiv. Indicaţi 2 avantaje ale acestui sistem.
RĂSPUNSURI:

286
 1. schimbare periodică, la intervalele recomandate a uleiului de
motor; schimbarea filtrelor de ulei; schimbarea filtrelor de combustibil;
schimbarea periodică a filtrelor de aer, utilizarea uleiului recomandat de
către constructor; schimbarea la intervalele recomandate a lichidului de
răcire, etc.
2. etanşeitatea conductelor, furtunelor de legătură dintre autotractor şi
semiremorcă; fixarea conductelor, recipientelor; control vizual discuri de
frână, etc.
3. ajută conducătorul auto la mersul în coloană; menţine automat
distanţa corectă faţă de vehiculul aflat în faţă în funcţie de viteza cu care se
circulă; evită coliziunile din spate.

Studiu de caz 33
Sunteţi angajat la o întreprindere care efectuează transport rutier de
mărfuri în cont propriu. Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un
transport de mărfuri în cont propriu pe ruta Bucureşti – Arad. Deplasarea se
efectuează cu un autocamion cu masa totală maximă autorizată de 18 tone,
utilizat în baza unui contract de închiriere.
1. Plecaţi din Bucureşti în ziua de joi, după o perioadă de repaus
(odihnă) zilnic, zi în care programul este următorul:
7,00 – 15,00 instructaj protecţia muncii, întreţinere/verificări tehnice,
încărcare mărfuri fără deplasarea autovehiculului, pauză de masă de 2 ore şi
pregătire documente;
15,00 – plecarea în cursă.
Câte ore mai puteţi conduce în ziua de joi având în vedere că în
săptămâna curentă aţi efectuat 3 perioade de repaus (odihnă) zilnic reduse
la 9 ore. Justificaţi răspunsul prin prisma reglementărilor privind perioadele
de conducere, de repaus şi a pauzelor conducătorilor auto.
2. Cunoaşteţi că neadaptarea vitezei de circulaţie este una din
principalele cauze generatoare de accidente rutiere. Indicaţi 4
elemente/factori funcţie de care trebuie să vă adaptaţi viteza cu care
circulaţi.
3. Pe drum sunteţi oprit de inspectorii ISCTR pentru un control în
trafic. Cu această ocazie sunt analizate datele înregistrate în memoria
cardului tahograf şi se constată următoarele:
- săptămâna 06 – 12.01.2014: perioadă de conducere săptămânală =
60 ore;
- săptămâna 13 – 19.01.2014: perioadă de conducere săptămânală =
58 ore.
287
 Câte abateri de la reglementările în vigoare s-au constatat? Precizaţi
care sunt acestea.
4. Autotractorul este echipat cu tahograf digital. Imediat după
plecarea din Arad către Bucureşti, cu ocazia unei opriri pentru alimentare,
constataţi că tahograful s-a defectat. Cum procedaţi pentru a ţine evidenţa
activităţilor desfăşurate până la destinaţie?
RĂSPUNSURI:
1. maxim 4 ore şi 30 de minute; în intervalul de 24 de ore (joi ora 7, 00
– vineri ora 7,00) conducătorul auto trebuie să efectueze o perioadă de
repaus zilnic de cel puţin 11 ore; prin urmare trebuie să oprească cel mai
târziu joi la ora 20,00 pentru efectuarea celor 11 ore de repaus în intervalul
joi ora 20,00 – vineri ora 7,00; joi ora 20,00 – joi ora 15,00 = 5 ore; prin urmare
nu poate conduce decât 4 ore şi 30 de minute, se opreşte la ora 19 şi 30 de
minute şi începe efectuarea perioadei de repaus zilnic de 11 ore; acelaşi
rezultat de 4 ore şi 30 de minute se obţine chiar dacă pauza se efectuează de
maniera 15 min. + 30 min., cu menţiunea că oprirea pentru repausul de 11
ore se va face în acest caz la ora 19,45.
2. adaptarea vitezei de deplasare faţă de vehiculul care circulă în faţă;
corelarea vitezei cu vizibilitatea; funcţie de aderenţă; funcţie de itensitatea
traficului; funcţie de caracteristicile drumului; funcţie de masa
autovehiculului; limita legală de viteză.
3. trei abateri, şi anume: două depăşiri ale perioadei de conducere
săptămânale (60 şi respectiv 58 de ore) şi depăşirea perioadei de conducere
în două săptămâni consecutive (118 ore în loc de 90 ore).
4. conducătorul auto va consemna activităţile desfăşurate (perioadele
de conducere, perioadele de repaus, pauzele, perioadele în care desfăşoară
alte activităţi şi perioadele de timp în care se află la dispoziţie) pe partea
verso a hârtiei de imprimantă utilizată la aparatul tahograf, folosind
caroiajul destinat acestui scop.

Studiu de caz 34
În calitate de conducător auto angajat la un operator de transport din
Bucureşti sunteţi desemnat să efectuaţi un transport internaţional de marfă
pe ruta Bucureşti – Paris cu un ansamblu de vehicule compus din
autotractor şi semiremorcă înmatriculate în România.
1. Care este documentul de transport pentru transportul Bucureşti –
Paris şi ce semnificaţie are acesta?
2. Mărfurile le încărcaţi de la Bucureşti şi Sibiu. Din Bucureşti plecaţi
la ora 10,00. La ce oră puteţi ajunge la Sibiu cu respectarea reglementărilor
288
în vigoare privind perioadele de conducere, de repaus şi pauzele
conducătorilor auto? Justificaţi răspunsul prin desfăşurarea cursei Bucureşti
– Sibiu. Distanţa Bucureşti – Sibiu este de 300 km. iar viteza medie de
deplasare este de 50 km/oră de conducere.
3. Pe parcursul derulării transportului trebuie să verificaţi arimarea
încărcăturii. Precizaţi când se recomandă să efectuaţi aceste verificări.
4. În Franţa sunteţi oprit pentru control, ocazie cu care se constată
următoarele:
- ora indicată de aparatul tahograf analog: 13, 00 ora României; ora
controlului: 15,00 (ora Franţei);
- pe diagrama din ziua curentă nu sunt completaţi kilometrii la
plecare;
- pe diagrama din ziua curentă nu este completată localitatea de
plecare.
Indicaţi ce abateri de la reglementările privind utilizarea aparatelor de
înregistrare (tahograf) au fost constatate.
RĂSPUNSURI:
1. scrisoarea de transport CMR, reprezintă proba contractului de
transport.
2. se ajunge la Sibiu la ora 16 şi 45 de minute; sunt necesare 6 ore de
conducere (300 km:50 km/h=6 ore); plecare ora 10, 00 + 4 ore şi 30 de
minute conducere + 45 de minute pauză + 1 oră şi 30 de minute conducere
= sosire la Sibiu la ora 16 şi 45 de minute.
3. verificarea arimării încărcăturii se face la intervale regulate, de câte
ori este posibil, pe durata călătoriei; prima verificare trebuie făcută de
preferinţă după câţiva kilometri de condus, într-un loc unde se poate opri în
siguranţă; în plus, arimarea trebuie verificată după o frânare bruscă sau
după altă situaţie anormală apărută pe durata călătoriei.
4. două abateri, şi anume: necompletarea numărului de kilometri la
plecare şi necompletarea localităţii de plecare; ceasul tahografului este bine
reglat (trebuie reglat după ora ţării în care este înmatriculat autovehiculul).

Studiu de caz 35
În calitate de conducător auto angajat la un operator de transport
conduceţi un ansamblu de vehicule format din autotractor şi semiremorcă
şa şi sunteţi desemnat să efectuaţi un transport de mărfuri contra cost între
Bucureşti şi Belgrad.

289
 1. Ce trebuie să verificaţi în calitate de conducător auto conform
Convenţiei CMR la primirea mărfii pe care urmează să o transportaţi la
destinatarul din Belgrad?
2. Ajungeţi la Craiova după 3 ore de conducere de la plecarea din
Bucureşti, efectuaţi o pauză de 30 de minute şi plecaţi mai departe. După
câte ore de conducere trebuie să mai luaţi o pauză şi care este durata
acesteia?
3. Autotractorul este echipat cu tahograf. Care sunt perioadele de
timp/activităţile pe care le puteţi selecta cu ajutorul selectorului de activităţi
al tahografului atunci când autovehiculul staţionează?
4. După întoarcerea de la Belgrad, preluaţi o autobasculantă cu care
transportaţi agregate de râu de la Cornetu şi Bucureşti. După plecarea din
Bucureşti, sunteţi oprit pentru control în trafic de către inspectorii ISCTR
care constată că unul din ştergătoarele de parbriz nu funcţionează
corespunzător, lipseşte oglinda retrovizoare exterioară de pe partea dreaptă
şi stingătorul de incendiu are termenul de valabilitate expirat, considerate
ca defecţiuni trehnice periculoase. Indicaţi prin ce măsuri se sancţionează
cele constatate.
RĂSPUNSURI:
1. exactitatea menţiunilor din scrisoarea de transport CMR referitoare
la numărul de colete şi la marcajul lor, precum şi starea aparentă a mărfii şi
a ambalajului ei.
2. după cel mult 1 oră şi 30 de minute conducătorul auto trebuie să
mai facă o pauză de minim 30 de minute.
3. perioadele de odihnă sau pauzele de timp destinate altor activităţi
decât conducerea şi perioadele de disponibilitate.
4. amendă contravenţională, suspendarea dreptului de utilizare a
vehiculului şi anularea inspecţiei tehnice periodice.

Studiu de caz 36
În calitate de conducător auto angajat la un operator de transport din
Călăraşi conduceţi un autocamion şi sunteţi desemnat să efectuaţi un
transport de mărfuri contra cost pe ruta Călăraşi – Tg. Neamţ.
1. După încărcare plecaţi spre Tg. Neamţ. Prin maniera de conducere
şi pe parcurs aveţi în vedere şi ca forţele dinamice suportate de încărcătură
în timpul mersului să fie cât mai mici. Indicaţi 3 posibilităţi legate de stilul
de conducere prin care un conducător auto poate menţine forţele care se
aplică asupra încărcăturii la un nivel scăzut.

290
 2. Indicaţi care este documentul de transport pentru transportul
efectuat, cine îl întocmeşte, în câte exemplare şi cui sunt destinate acestea.
3. Plecaţi în cursă miercuri la ora 7,00 şi pentru a ajunge la Tg. Neamţ
sunt necesare 10 ore de conducere efectivă. La Tg. Neamţ, operaţiunea de
descărcare a mărfurilor durează o oră şi 30 de minute, după care începeţi o
perioadă de repaus (odihnă) zilnic. Precizaţi intervalul de timp în care
efectuaţi perioada de repaus zilnic normală. Justificaţi răspunsul.
4. Încărcaţi mărfuri la Tg. Neamţ şi apoi plecaţi într-o cursă Tg.
Neamţ – Bucureşti. La Bacău sunteţi oprit pentru control. Cu această ocazie
este analizată diagrama din ziua de miercuri şi inspectorul de trafic constată
următoarele:
- nu este înscrisă localitatea de destinaţie;
- nu sunt completaţi kilometrii indicaţi de tahograf la sosirea la Tg.
Neamţ;
- conducătorul auto nu a înscris numărul de kilometri între localităţile
de plecare şi destinaţie.
Câte abateri care se sancţionează cu amendă contravenţională s-au
constatat şi câte dintre ele atrag şi imobilizarea autovehiculului până la
îndeplinirea condiţiilor legale pentru reluarea transportului? Motivaţi
răspunsul.
RĂSPUNSURI:
1. adaptarea vitezei la starea drumului, la condiţiile de trafic, evitarea
schimbărilor bruşte de direcţie, frânare din timp şi moderată, etc.
2. scrisoarea de transport CMR, întocmită în 3 exemplare de către
expeditorul mărfurilor care sunt destinate expeditorului, transportatorului şi
destinatarului.
3. plecare miercuri ora 7,00 + 10 ore conducere + 2 pauze de 45 de
minute (după 4 ore şi 30 de minute de conducere continuă) + 1 oră şi 30 de
minute descărcare mărfuri = terminare activitate la ora 22, 00; perioada de
repaus zilnic normală are 11 ore şi prin urmare se va efectua între miercuri
ora 20,00 şi joi ora 7,00.
4. două abateri (primele 2; nu este obligatorie înscrierea numărului de
kilometri parcurşi între localitatea de plecare şi cea de destinaţie; niciuna
dintre cele două abateri nu conduce la imobilizarea autovehiculului.

Studiu de caz 37
1. Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier şi conduceţi un ansamblu de vehicule format din autotractor
şi semiremorcă şa. Înainte de plecarea în cursă cuplaţi autotractorul cu
291
semiremorca. Indicaţi 3 verificări pe care trebuie să le efectuaţi după
cuplarea autotractorului cu semiremorca şa.
2. Starea psihică a conducătorului auto influenţează capacitatea de
conducere. Indicaţi 2 efecte negative ale problemelor familiale asupra
conducătorului auto.
3. Cunoaşteţi că stresul poate afecta starea fizică şi psihică a
conducătorului auto cu efecte negative privind siguranţa rutieră, economice
şi soociale. Indicaţi 3 posibilităţi / soluţii care pot diminua stresul
conducătorilor auto.
4. Aveţi de efectuat o deplasare lungă pe autostradă, într-o zi
caniculară. Indicaţi 2 consecinţe ale acestor condiţii de circulaţie asupra
pneurilor şi ce risc implică consecinţele pe care le menţionaţi.
RĂSPUNSURI:
1. se verifică dacă sistemul de înzăvorâre a asigurat o cuplare
perfectă; se verifică şi asigură picioarele telescopice de reazem ale
semiremorcii şa pentru a se evita căderea acestora în parcurs sau smulgerea
lor; se verifică prin probe buna funcţionare a sistemului de frânare a
ansamblului tractor-semiremorcă; se verifică funcţionarea instalaţiei
electrice.
2. stres, reducerea atenţiei, a concentrării, reacţii întârziate, reducerea
capacităţilor de prevedere, de analiză a situaţiilor din trafic.
3. odihnă suficientă, evitarea circulaţiei pe timp de noapte, să nu se
supere pe şoferii care greşesc, să nu intre în conflict sau schimb de replici
cu ceilalţi participanţi la trafic, alegerea traseului pentru evitarea
aglomeraţiilor şi/sau a zonelor în care apar de regulă ambuteiaje,
planificarea deplasării astfel încât să se poată respecta pauzele
regulamentare, planificare şi alegere locuri pentru efectuarea timpilor de
odihnă, poziţie corectă din punct de vedere ergonomic la volan, etc.
4. creşte presiunea pneurilor, supraîncălzirea pneurilor, consecinţe ce
pot conduce la explozia pneului.

14.2. ATESTAT CPI PERSOANE

Studiu de caz nr. 1

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier public de persoane prin

292
servicii ocazionale. Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un serviciu
ocazional de transport persoane pe ruta Bucureşti - Berlin – Bucureşti.
1. Enumeraţi 5 verificări tehnice pe care trebuie să le faceţi înainte de
plecarea în cursă la autobuzul cu care veţi face deplasarea.
2. La plecarea în cursă persoana desemnată să conducă permanent şi
efectiv activitatea de transport v-a dat instrucţiuni pentru a adopta un stil de
conducere economic şi ecologic. Indicaţi 5 elemente necesare adoptării
unui stil de conducere economic şi ecologic.
3. În Germania aveţi porţiuni de drum cu pante lungi. Ce sistem al
autovehiculului utilizaţi pentru evitarea suprasolicitarii frânei de serviciu?
Enumeraţi 3 avantaje ale utilizării acestui sistem.
RĂSPUNSURI:
1. nivelul uleiului în motor; nivelul lichidului de răcire; lichidul
pentru spălarea parbrizului; parbrizul; ştergătoarele de parbriz; instalaţia de
spălare; verificare sumară privind starea frânelor, direcţiei, pneurilor;
funcţionarea farurilor, semnalizatoarelor; uşile de serviciu; ieşirile de
siguranţă, etc.
2. utilizarea optimă a vitezei şi a rapoartelor cutiei de viteze;
asigurarea funcţionării motorului în plaja de turaţii economică, marcată cu
verde pe turometru; utilizarea inerţiei vehiculului; accelerări moderate;
frânare lină/treptată; utilizarea combinată a frânelor şi a frânei de
încetinire.
3. sistemul de frânare de încetinire; reduce uzura frânei de serviciu,
măreşte durata de utilizare a componentelor frânei de serviciu, evită
supraîncălzirea componentelor de fricţiune ale frânei de serviciu, ale
pneurilor, etc.

Studiu de caz nr. 2

1. Cu ocazia verificărilor tehnice aţi constatat că presiunea în pneuri
este de 7,3 bari. Presiunea recomandată de către constructor este de 8 bari.
Ce faceţi în acest caz şi de ce? Justificaţi răspunsul indicând 3 consecinţe
ale circulaţiei cu presiunea de 7,3 bari.
2. Autobuzul este echipat cu tempomat şi pe autostradă decideţi să
beneficiaţi de avantajele utilizării sale. Cunoaşteţi faptul că utilizarea
tempomatului combinată cu anumite comenzi acţionate de conducătorul
auto pot provoca şocuri în transmisie. În ce situaţii trebuie să vă aşteptaţi că
pot apărea şocuri în transmisie când utilizaţi tempomatul? Enumeraţi 2
asemenea situaţii.

293
 3. La cursul de pregătire profesională precum şi prin instructajul
efectuat de persoana desemnată să conducă permanent şi efectiv activităţi
de transport aţi fost învăţat că în calitate de conducător auto principala
dumneavoastră responsabilitate o constituie siguranţa şi confortul
pasagerilor. Indicaţi 5 modalităţi privind stilul de conducere prin care
asiguraţi siguranţa şi confortul pasagerilor.
RĂSPUNSURI:
1. creşterea semnificativă a consumului de combustibil; creşterea
rezistenţei la rulare; uzura prematură a anvelopelor; supraîncălzirea
pneurilor; acţionare îngreunată a direcţiei.
2. la acţionarea pedalei de acceleraţie, la acţionarea pedalei de frână,
la dezactivarea tempomatului.
3. conducere preventivă; conducere defensivă; controlul şi echilibrul
forţelor laterale şi longitudinale; frânare lină/treptată; accelerări moderate;
adaptarea vitezei în curbe pentru a se diminua forţele laterale; diminuarea
şocurilor din transmisie prin acţionarea corespunzătoare a pedalei de
ambreiaj şi sincronizarea cu pedala de acceleraţie; utilizarea adecvată a
treptelor de viteză corelate cu turaţia motorului, etc.

Studiu de caz nr. 3

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier public de persoane prin
servicii ocazionale. Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un serviciu
ocazional de transport persoane pe ruta Bucureşti - Berlin – Bucureşti.
1. Enumeraţi 5 verificări pe care trebuie să le efectuaţi la controlul
compartimentului motorului înainte de plecarea în cursă;
2. La plecarea în cursă persoana desemnată să conducă permanent şi
efectiv activitatea de transport v-a dat instrucţiuni pentru a adopta un stil de
conducere economic şi ecologic. Indicaţi 5 elemente necesare adoptării
unui stil de conducere economic şi ecologic.
3. În Germania aveţi porţiuni de autostradă cu pante lungi la
parcurgerea cărora se recomandă utilizarea retarderului. În ce condiţii
meteorologice şi de stare a drumului trebuie să dovediţi prudenţă la
utilizarea retarderului? Justificaţi răspunsul.
RĂSPUNSURI:
1. nivelul uleiului motor; nivelul lichidului de răcire; lichidul pentru
spălarea parbrizului; etanşeităţi; starea curelelor de antrenare a diferitelor
agregate, etc.

294
 2. utilizarea optimă a vitezei şi a rapoartelor cutiei de viteze;
asigurarea funcţionării motorului în plaja de turaţii economică, marcată cu
verde pe turometru; utilizarea inerţiei vehiculului; accelerări moderate;
frânare lină/treptată; utilizarea combinată a frânelor şi a frânei de
încetinire.
3. temperaturi scăzute combinate cu fenomene gen ploaie, burniţă,
ninsoare care pot favoriza formarea poleiului sau acoperirea drumului cu
chiciură, zăpadă, etc.; scade aderenţa pneu-parte carosabilă.

Studiu de caz nr. 4

1. Cu ocazia verificărilor tehnice aţi constatat că presiunea în pneuri
este de 8,5 bari. Presiunea recomandată de către constructor este de 8 bari.
Ce faceţi în acest caz şi de ce? Justificaţi răspunsul indicând o consecinţă a
circulaţiei cu presiunea de 8,5 bari asupra uzurii pneurilor.
2. Autobuzul este echipat cu tempomat şi pe autostradă decideţi să
beneficiaţi de avantajele utilizării sale. Cunoaşteţi faptul că utilizarea
tempomatului combinată cu anumite comenzi acţionate de conducătorul
auto pot provoca şocuri în transmisie. În ce situaţii trebuie să vă aşteptaţi că
pot apărea şocuri în transmisie când utilizaţi tempomatul? Enumeraţi 3
asemenea situaţii.
3. La cursul de pregătire profesională precum şi prin instructajul
efectuat de persoana desemnată să conducă permanent şi efectiv activităţi
de transport aţi fost învăţat că în calitate de conducător auto principala
dumneavoastră responsabilitate o constituie siguranţa şi confortul
pasagerilor. Indicaţi 3 cazuri/situaţii/acţiuni ale conducătorului auto care
pot conduce la creşterea pericolului de răsturnare în curbe.
RĂSPUNSURI:
1. se reface presiunea la valoare prescrisă de constructor; uzura zonei
centrale a benzii de rulare.
2. la acţionarea pedalei de acceleraţie; la acţionarea pedalei de frână;
la dezactivarea tempomatului.
3. centrul de greutate al autovehiculului se găseşte la o înălţime mare
în raport cu solul; neadaptarea vitezei înainte de abordarea curbei;
bruscarea volanului în curbă; frânare bruscă sau necontrolată pe parcursul
abordării curbei, etc.

Studiu de caz nr. 5

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier public de persoane prin
295
 servicii ocazionale. Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un serviciu
ocazional pe ruta Bucureşti-Viena-Bucureşti cu un grup de 25 de persoane
care se deplasează la o conferinţă la Viena. Deplasarea se efectuează cu un
autocar utilizat de operatorul de transport în baza unui contract de leasing.
Plecarea din Bucureşti este programată luni la ora 0700.
Viteza medie de deplasare a autobuzului este de 50 km/h.
1. Precizaţi 5 documente pe care trebuie să le prezentaţi cu ocazia
unui control în trafic, exceptând permisul de conducere, certificatul de
înmatriculare, (ro)vinieta, cartea de identitate sau paşaportul şi asigurarea
RCA.
2. Enumeraţi 3 îndatoriri sau obligaţii pe care le aveţi la îmbarcarea
pasagerilor.
3. Prima zi de deplasare se termină cu oprire la Arad unde grupul se
va caza pentru odihnă până marţi ora 0800. La ce oră este posibil să ajungeţi
la Arad dacă respectaţi reglementările în vigoare privind perioadele de
conducere şi de odihnă? Distanţa Bucureşti-Arad este de 500 km. Justificaţi
răspunsul.
4. Pentru ziua de miercuri este programată plecarea spre ţară.
Programul este următorul:
0700 – 0800 transportul grupului la conferinţă;
0800 – 1500 aşteptarea grupului;
1500 – plecarea spre ţară.
Până la ce oră puteţi conduce în ziua de miercuri?
RĂSPUNSURI:
1. documentul de transport pentru servicii ocazionale de transport
persoane în interiorul UE; copia conformă a licenţei comunitare;
certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto; legitimaţia
de serviciu a conducătorului auto; contractul de transport; contractul de
leasing în original sau copie conformă cu originalul; asigurarea pentru
persoanele transportate şi bagajele acestora, în copie.
2. verificarea componenţei grupului de persoane cu cel din
documentul de transport; asigurarea urcării/coborârii bagajelor în/din
portbagajul autovehiculului; să oprească pentru urcarea sau coborârea
persoanelor transportate numai în locurile prevăzute în contractul de
transport.
3. ora 1830; plecare luni la ora 0700; pentru 500 km. de parcurs la o
viteză medie de 50 km/h sunt necesare 10 ore de conducere cu două pauze de
câte 45 de minute (luni ora 0700 + 4,5 ore conducere + 45 minute pauză + 4,5
ore conducere + 45 minute pauză + 1 oră conducere = luni ora 1830).
296
 4. Miercuri ora 2200 deoarece în intervalul de 24 de ore cuprins între
miercuri 0700 şi joi ora 0700 trebuie să efectueze cel puţin 9 ore de odihnă.

Studiu de caz nr. 6

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier public de persoane prin
servicii regulate pe traseul Bucureşti – Focşani cu staţii intermediare pentru
îmbarcarea/debarcarea pasagerilor la Buzău şi Râmnicu Sărat. Traseul se
efectuează cu un autobuz care are o capacitate de 30 locuri pe scaune şi 10
locuri în picioare.
1. În staţia de plecare din Bucureşti sunt 42 de pasageri care doresc să
ajungă la următoarele staţii:
- 20 de pasageri la Focşani;
- 10 pasageri la Buzău;
- 12 pasageri la Râmnicu Sărat.
Câţi pasageri puteţi îmbarca? Justificaţi răspunsul.
2. Câte diagrame tahograf trebuie să prezentaţi cu ocazia unui control
în trafic?
3. La plecarea din staţia intermediară Buzău constataţi că sunteţi în
întârziere cu 15 minute faţă de graficul de circulaţie datorită condiţiilor de
trafic. Cum procedaţi în această situaţie?
4. Cum procedaţi din punct de vedere al utilizării diagramelor
tahograf în cazul în care la Focşani trebuie să schimbaţi autobuzul din
motive tehnice?
RĂSPUNSURI:
1. 30 de pasageri, datorită capacităţii pe scaune a autobuzului de 30
de locuri.
2. ziua curentă şi ultimele 28 de zile.
3. conduc în continuare în condiţii de siguranţă şi confort deoarece
principala responsabilitate o constituie siguranţa şi confortul pasagerilor şi
nu respectarea graficului de circulaţie.
4. se foloseşte aceeaşi diagramă tahograf; se notează pe partea verso a
diagramei tahograf numărul de înmatriculare al noului autovehicul şi ora la
care s-a efectuat schimbarea.

Studiu de caz nr. 7

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier public de persoane prin
servicii ocazionale. Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un serviciu
297
ocazional pe ruta Bucureşti - Istanbul - Bucureşti cu un grup de 25 de
persoane care se deplasează la o conferinţă la Istanbul. Deplasarea se
efectuează cu un autocar utilizat de operatorul de transport în baza unui
contract de leasing.
Plecarea din Bucureşti este programată luni la ora 0800.
Viteza medie de deplasare a autobuzului este de 50 km/h
1. Precizaţi 5 documente pe care trebuie să le prezentaţi cu ocazia
unui control în trafic, exceptând permisul de conducere, certificatul de
înmatriculare, (ro)vinieta, cartea de identitate sau paşaportul, diagramele
tahograf şi asigurarea RCA.
2. Enumeraţi 3 îndatoriri sau obligaţii pe care le aveţi la îmbarcarea
pasagerilor.
3. Prima zi de deplasare se termină cu oprire la Sofia unde grupul se
va caza pentru odihnă până marţi ora 0800. La ce oră este posibil să ajungeţi
la Sofia dacă respectaţi reglementările în vigoare privind perioadele de
conducere şi de odihnă. Distanţa Bucureşti – Sofia este de 450 km.
Justificaţi răspunsul.
4. Pentru ziua de miercuri este programată plecarea spre ţară.
Programul este următorul:
0800 – 0900 transportul grupului la conferinţă;
0900 – 1500 aşteptarea grupului;
1500 – plecarea spre ţară.
Până la ce oră puteţi conduce în ziua de miercuri şi la ce oră puteţi
relua activitatea de conducere în ziua de joi?
RĂSPUNSURI:
1. documentul de control INTERBUS; copia conformă a licenţei
comunitare; certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
legitimaţia de serviciu a conducătorului auto; contractul de transport;
contractul de leasing în original sau copie conformă cu originalul;
asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora, în copie.
2. verificarea componenţei grupului de persoane cu cel din
documentul de transport; asigurarea urcării/coborârii bagajelor în/din
portbagajul autovehiculului; să oprească pentru urcarea sau coborârea
persoanelor transportate numai în locurile prevăzute în contractul de
transport.
3. ora 1745; plecare luni ora 0800; pentru parcurgerea distanţei de 450
km. la o viteză medie de 50 km/h sunt necesare 9 ore de conducere cu o
pauză de 45 de minute (luni ora 0800 + 4,5 ore conducere + 45 minute pauză
+ 4,5 ore conducre = luni ora 1745).
298
 4. - miercuri ora 2300 deoarece în intervalul de 24 de ore cuprins între
miercuri ora 0800 şi joi ora 0800 trebuie să efectueze cel puţin 9 ore de
odihnă.
- joi conducerea se poate relua la ora 0800.

Studiu de caz nr. 8

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier public de persoane prin
servicii regulate pe traseul Bucureşti – Bacău cu staţii intermediare pentru
îmbarcarea/debarcarea pasagerilor la Buzău şi Râmnicu Sărat. Traseul se
efectuează cu un autobuz care are o capacitate de 30 locuri pe scaune şi 10
locuri în picioare.
1. În staţia de plecare din Bucureşti sunt 35 de pasageri care doresc să
ajungă la următoarele destinaţii:
- 15 pasageri la Bacău;
- 10 pasageri la Focşani;
- 5 pasageri la Buzău;
- 5 pasageri la Râmnicu Sărat.
Câţi pasageri puteţi îmbarca? Justificaţi răspunsul.
2. Care este documentul de transport pentru transportul pe care îl
efectuaţi şi unde se găseşte acesta pe durata transportului?
3. După sosirea la Bacău şi până la plecarea spre Bucureşti, verificaţi
şi salubrizaţi compartimentul interior al autovehiculului, completaţi foaia
de parcurs, etc. Pe ce poziţia veţi comuta selectorul de activităţi al
tahografului pe durata desfăşurării acestor activităţi de întreţinere şi
administrative? Ce simbol se utilizează pentru această poziţie a selectorului
de activităţi?
4. Cum procedaţi din punct de vedere al utilizării diagramelor
tahograf în cazul în care pe parcurs se defectează aparatul tahograf?
RĂSPUNSURI:
1. 25 de pasageri pentru Buzău,, Râmnicu Sărat, Bacău; pentru
Focşani nu este prevăzută staţie.
2. licenţa de traseu însoţită de graficul de circulaţie; se găsesc în
original la bordul autovehiculului.
3. alte activităţi; două ciocănele;
4. activităţile desfăşurate de conducătorul auto se înscriu manual de
către acesta în zona special caroiată de pe partea verso a diagramei
tahograf, utilizând simbolurile corespunzătoare tipărite pe aceasta.

299
 Studiu de caz nr. 9
În calitatea dumneavoastră de conducător auto la un operator de
transport rutier efectuaţi transport rutier public de persoane.
1. Pentru efectuarea transportului vi s-a repartizat un autobuz. În
cadrul pregătirilor pentru plecarea în cursă verificaţi echipamentul minimal
de siguranţă al autobuzului. Ce conţine acesta? Enumeraţi 5 elemente.
2. În timpul efectuării unei curse observaţi că se degajă fum de la
roata spate stânga. Care sunt măsurile pe care le luaţi? Enumeraţi 5 dintre
ele.
3. Cu ocazia efectuării unui transport de persoane sunteţi implicat
într-un accident de circulaţie. Nu sunteţi rănit şi participaţi la acordarea
primului ajutor victimelor. Ce se va scrie pe biletul, care se prinde lângă
garoul aplicat unei persoane cu hemoragie puternică?
RĂSPUNSURI:
1. stingătoare auto; două triunghiuri reflectorizante; lampă portabilă
de iluminare; trusă medicală; vestă reflectorizantă, etc.
2. oprirea autovehiculului într-un loc sigur; acţionare frână de
staţionare; indicarea pasagerilor să se deplaseze la o distanţă sigură faţă de
autovehicul; deschidere uşi pentru a permite pasagerilor să coboare; oprire
motor; întrerupere circuit baterie prin acţionare întrerupător general; dacă
este posibil, identificare sursă foc; informare servicii de urgenţă; utilizarea
stingătoarelor pentru stingerea incendiului dacă stingerea incendiului se
poate face fără pericol; amplasare triunghiuri reflectorizante, etc.
3. ora şi minutul când s-a aplicat garoul.

Studiu de caz nr. 10

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier public de persoane prin
servicii ocazionale. Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un serviciu
ocazional de persoane pe ruta Bucureşti - Paris - Bucureşti cu un grup de
40 de persoane.
1. Operatorul de transport impune o conduită profesională exigentă
pentru conducătorii auto angajaţi. Ce trebuie să faceţi privind
comportamentul/modul de viaţă/alimentaţia etc., pentru a vă afla într-o
bună formă fizică şi mentală înainte de plecarea în cursă? Indicaţi 5 factori
care contribuie la asigurarea unei forme fizice şi mentale bune.
2. Pe parcursul derulării cursei Bucureşti – Paris – Bucureşti aveţi
obligaţia să faceţi controale de securitate asupra vehiculului pentru a

300
preveni eventuale acte de infracţionalitate transfrontalieră? Cu ce ocazii
efectuaţi aceste controale?
3. În timpul deplasării se produce explozia unui pneu de la puntea faţă
a autocarului. Cum procedaţi pentru oprirea autovehiculului?
RĂSPUNSURI:
1. alimentaţie raţională şi echilibrată, suficientă; evitarea alimentelor
prea grase; odihnă suficientă; exerciţii fizice; nu se consumă alcool,
substanţe halucinogene, droguri; nu se administrează medicamente care
afectează capacitatea de conducere, etc.
2. cu ocazia fiecărei opriri pe durata căreia autovehiculul nu a fost în
câmpul vizual al conducătorului auto pentru a putea fi supravegheat.
3. menţinerea unei traiectorii sigure; frânare precaută; utilizare
treaptă inferioară de viteze.

Studiu de caz nr. 11

În calitatea dumneavoastră de conducător auto la un operator de
transport rutier efectuaţi transport rutier public de persoane.
1. Pentru efectuarea transportului vi s-a repartizat un autobuz. În
cadrul pregătirilor pentru plecarea în cursă verificaţi echipamentul minimal
de siguranţă al autobuzului. Ce conţine acesta? Enumeraţi 5 elemente.
2. În timpul efectuării unei curse observaţi că se degajă fum de la
roata spate stânga. Care sunt măsurile pe care le luaţi? Enumeraţi 5 dintre
ele.
3. Cu ocazia efectuării unui transport de persoane sunteţi implicat
într-un accident de circulaţie. Nu sunteţi rănit şi participaţi la acordarea
primului ajutor victimelor. Una dintre persoanele accidentate prezintă
leziuni ale coloanei vertebrale. Cum este indicat să procedaţi în acest caz?
RĂSPUNSURI:
1. stingătoare auto; două triunghiuri reflectorizante; lampă portabilă
de iluminare; trusă medicală; vestă reflectorizantă; etc.
2. oprirea autovehiculului într-un loc sigur; acţionare frână de
staţionare; indicarea pasagerilor să se deplaseze la o distanţă sigură faţă de
autovehicul; deschidere uşi pentru a permite pasagerilor să coboare; oprire
motor; întrerupere circuit baterie prin acţionare întrerupător general; dacă
este posibil, identificare sursă foc; informare servicii de urgenţă; utilizarea
stingătoarelor pentru stingerea incendiului dacă stingerea incendiului se
poate face fără pericol; amplasare triunghiuri reflectorizante; etc.
3. este indicat să nu fie mişcat până la sosirea ambulanţei.

301
 Studiu de caz nr. 12
Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier public de persoane prin
servicii ocazionale. Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un serviciu
ocazional de persoane pe ruta Bucureşti - Paris - Bucureşti cu un grup de
40 de persoane.
1. Operatorul de transport impune o conduită profesională exigentă
pentru conducătorii auto angajaţi. Ce trebuie să faceţi privind
comportamentul/modul de viaţă/alimentaţia etc., pentru a vă afla într-o
bună formă fizică şi mentală înainte de plecarea în cursă? Indicaţi 5 factori
care contribuie la asigurarea unei forme fizice şi mentale bune.
2. Pe parcursul derulării cursei Bucureşti – Paris – Bucureşti aveţi
obligaţia să faceţi controale de securitate asupra vehiculului pentru a
preveni eventuale acte de infracţionalitate transfrontalieră? Cu ce ocazii
efectuaţi aceste controale?
3. În timpul deplasării se produce explozia unui pneu de la puntea faţă
a autocarului. Cum procedaţi pentru oprirea autovehiculului?
RĂSPUNSURI:
1. alimentaţie raţională şi echilibrată, suficientă; evitarea alimentelor
prea grase; odihnă suficientă; exerciţii fizice; nu se consumă alcool,
substanţe halucinogene, droguri; nu se administrează medicamente care
afectează capacitatea de conducere; etc.
2. cu ocazia fiecărei opriri pe durata căreia autovehiculul nu a fost în
câmpul vizual al conducătorului auto pentru a putea fi supravegheat.
3. menţinerea unei traiectorii sigure; frânare precaută; utilizare
treaptă inferioară de viteze.

Studiu de caz nr. 13

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier de persoane contra cost prin
servicii regulate pe traseul Bucureşti – Sibiu şi retur cu staţie intermediară
pentru îmbarcarea/debarcarea pasagerilor la Râmnicu Vâlcea. Traseul se
efectuează cu un autobuz care are o capacitate de 30 locuri pe scaune şi 10
locuri în picioare. Plecarea din Bucureşti este programată la ora 0600.
Autobuzul este utilizat de operatorul de transport în baza unui
contract de închiriere.
Viteza medie de deplasare este de 50 km/h.

302
 1. În staţia de plecare din Bucureşti sunt 45 de pasageri care doresc să
ajungă la următoarele destinaţii: 25 de pasageri la Sibiu, 10 pasageri la
Râmnicu Vâlcea şi 10 pasageri la Piteşti.
Câţi pasageri puteţi îmbarca şi pentru ce destinaţii? Justificaţi
răspunsul.
2. Care este documentul de transport pentru tipul de serviciu de
transport persoane pe care-l efectuaţi şi de ce document trebuie însoţit pe
toată durata transportului?
3. Precizaţi 5 documente care trebuie să se afle la bordul autobuzului,
exceptând actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de
înmatriculare, diagramele tahograf, rovinieta şi asigurarea RCA.
4. Aţi ajuns la Sibiu la ora 1245 unde efectuaţi o pauză de 45 de
minute şi apoi vă pregătiţi pentru a efectua returul cursei cu plecare la ora
1500 conform graficului de circulaţie.
Distanţa Bucureşti – Sibiu este de 300 km. La ce oră ajungeţi în
aceeaşi zi la Bucureşti dacă viteza medie de deplasare a autobuzului este de
50 km/h şi respectaţi reglementările privind perioadele de conducere,
odihnă şi pauzele? Justificaţi răspunsul.
RĂSPUNSURI:
1. la Piteşti nu este staţie, deci se pot îmbarca 30 pasageri pentru Sibiu
şi Râmnicu Vâlcea din totalul de 35 pentru aceste destinaţii, în limita
locurilor pe scaune.
2. licenţa de traseu însoţită de graficul de circulaţie.
3. licenţa de traseu şi graficul de circulaţie; copia conformă a licenţei
comunitare; certificatul de competenţă profesională a conducătorului auto;
legitimaţia de serviciu a conducătorului auto; contractul de închiriere în
original sau copie conformă cu originalul; asigurarea pentru persoanele
transportate şi bagajele acestora, în copie.
4. conducătorul auto nu poate efectua în întregime cursa Sibiu –
Bucureşti deoarece nu se respectă perioadele de conducere şi de odihnă
prevăzute de reglementările legale în vigoare (distanţa Bucureşti – Sibiu –
retur este de 600 km., iar la o viteză medie de 50 km/h sunt necesare 12 ore
de conducere + pauze de 45 de minute regulamentare; conducătorul auto
poate conduce maxim 10 ore dacă nu a mai extins decât o singură dată în
săptămâna respectivă perioada de conducere zilnică la 10 ore).

Studiu de caz nr. 14

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier de persoane contra cost prin
303
servicii ocazionale. Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un serviciu
ocazional pe ruta Bucureşti – Paris în scop turistic cu un grup de 35 de
persoane.
Plecarea din Bucureşti este programată luni la ora 0800.
Viteza medie de deplasare a autocarului este de 50 km/h.
1. Prima zi de deplasare se termină cu oprire la Arad unde grupul se
va caza pentru odihnă până marţi ora 0800. La ce oră este posiibil să
ajungeţi la Arad dacă respectaţi reglementările în vigoare privind
perioadele de conducere şi de odihnă. Distanţa Bucureşti – Arad este de
450 km. Justificaţi răspunsul prin efectuarea calculului.
2. La plecarea din Arad, un număr de 5 persoane care nu fac parte din
grup vă solicită să-i transportaţi până la Budapesta. Cum procedaţi în
această situaţie având în vedere că aveţi legitimaţii de călătorie
corespunzătoare distanţei Arad – Budapesta şi autocarul are 45 de locuri pe
scaune. Justificaţi răspunsul.
3. Care este documentul de transport pentru transportul pe care îl
efectuaţi?
4. În ultimele 5 zile aţi fost în concediu. Sunteţi angajat de 30 de zile
şi aţi lucrat numai pe autocare cu tahograf digital. Ce trebuie să prezentaţi
organelor de control pentru verificarea respectării reglementărilor în
vigoare privind perioadele de conducere, odihnă şi pauze.
RĂSPUNSURI:
1. ora 1745; plecare la ora 0800; pentru parcurgerea celor 450 km. cu o
viteză medie de 50 km/h sunt necesare 9 ore de conducere şi 45 de minute
pauză (luni ora 0800 + 4,5 ore conducere + 45 minute pauză + 4,5 ore
conducere = luni ora 1745).
2. nu se pot îmbarca; nu fac parte din grup; la serviciile ocazionale nu
se emit legitimaţii de călătorie.
3. documentul de control de foi de parcurs pentru servicii
internaţionale ocazionale între statele membre UE.
4. formularul de atestare a activităţilor pentru cele 5 zile de concediu
medical şi cartela tahografică.

Studiu de caz nr. 15

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier contra cost de persoane în
trafic naţional şi internaţional.
1. În calitate de conducător auto verificaţi periodic nivelul lichidelor
şi lubrifianţilor. Indicaţi 2 aspecte urmărite în această activitate.
304
 2. La plecarea în cursă persoana desemnată să conducă permanent şi
efectiv activitatea de transport v-a dat instrucţiuni pentru a adopta un stil
de conducere economic şi ecologic. Indicaţi 5 elemente necesare adoptării
unui stil de conducere economic şi ecologic.
3. Conduceţi un autocar cu 40 de locuri pe un drum în pantă acoperit
cu zăpadă. Cum veţi acţiona pentru a efectua manevra de oprire a
autovehiculului?
RĂSPUNSURI:
1. refacerea nivelului acestora, dacă este cazul, raportat la marcajele
de minim şi maxim; urmărirea consumurilor de lichide şi lubrifianţi ce se
pot înregistra pe parcursul exploatării; identificarea eventualelor modificări
calitative ale acestora (culoare, miros, vâscozitate).
2. utilizarea optimă a vitezei şi a rapoartelor cutiei de viteze;
asigurarea funcţionării motorului în plaja de turaţii economică, marcată cu
verde pe turometru; utilizarea inerţiei vehiculului; accelerări moderate;
frânare lină/treptată; utilizarea combinată a frânelor şi a frânei de încetinire.
3. se trece într-o treaptă inferioară a schimbătorului de viteze, folosind
cu precauţie frâna de serviciu pentru că autovehiculul se află în coborâre.

Studiu de caz nr. 16

1. Enumeraţi 5 verificări tehnice pe care trebuie să le faceţi înainte de
plecarea în cursă la autovehiculul pe care îl conduceţi.
2. În timpul unei curse, observaţi o încălzire excesivă a anvelopelor
punţii spate. Indicaţi două cauze care pot provoca încălzirea excesivă a
anvelopelor.
3. În calitatea dumneavoastră de conducător auto aveţi datoria să
asiguraţi siguranţa şi confortul pasagerilor. Indicaţi 4 modalităţi privind
stilul de conducere prin care îndepliniţi acest obiectiv.
RĂSPUNSURI:
1. nivelul uleiului motor; nivelul lichidului de răcire; lichidul pentru
spălarea parbrizului; parbrizul; ştergătoarele de parbriz; instalaţia de
spălare; verificare sumară privind starea frânelor, direcţiei, pneurilor;
funcţionarea farurilor, semnalizatoarelor; etc.
2. rularea în condiţii de suprasarcină; rularea cu o presiune mai mică
decât cea indicată de către constructor; eventuale frecări care pot conduce
la încălzirea pneurilor (la această variantă de răspuns cursantultrebuie să
nominalizeze la ce echipamente/piese/sisteme de referă), etc.

305
 3. frânare lină/treptată; accelerări moderate; conducere preventivă cu
elementele ei; conducere defensivă; adaptarea vitezei în curbe pentru a se
diminua forţele laterale; etc.

Studiu de caz nr. 17

În calitatea dumneavoastră de conducător auto la un operator de
transport rutier urmează să efectuaţi un transport de persoane în trafic
internaţional între Bucureşti şi Geneva.
1. În cadrul pregătirilor pentru plecarea în cursă stabiliţi ruta
(itinerariul) pe care urmează să vă deplasaţi. Enumeraţi cel puţin 3
elemente pe care trebuie să le aveţi în vedere.
2. Înainte de plecarea în cursă verificaţi echipamentul minimal de
siguranţă al autovehiculului. Ce conţine acesta? Enumeraţi 5 elemente.
3. În timpul efectuării cursei observaţi că se degajă fum de la roata
spate stânga. Care sunt măsurile pe care le luaţi? Enumeraţi 5 dintre ele în
ordinea în care trebuie luate.
RĂSPUNSURI:
1. utilizarea optimă a reţelei de drumuri; evitarea aglomeraţiilor şi/sau
a zonelor în care apar de regulă ambuteiaje; planificarea deplasării astfel
încât să se poată respecta pauzele regulamentare; planificare locuri pentru
efectuarea timpilor de odihnă; taxe care trebuie achitate; etc.
2. stingătoare auto; două triunghiuri reflectorizante; lampă portabilă
de iluminare; trusă medicală; vestă reflectorizantă; etc.
3. oprirea autovehiculului într-un loc sigur; acţionare frână de
staţionare; indicarea pasagerilor să se deplaseze la o distanţă sigură faţă de
autovehicul; deschidere uşi pentru a permite pasagerilor să coboare; oprire
motor; întrerupere circuit baterie prin acţionare întrerupător general; dacă
este posibil, identificare sursă foc; informare servicii de urgenţă; utilizarea
stingătoarelor pentru stingerea incendiilor dacă stingerea incendiului se
poate face fără pericol; amplasare triunghiuri reflectorizante; etc.

Studiu de caz nr. 18

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier contra cost de persoane prin
servicii ocazionale în trafic internaţional şi transport de persoane contra
cost prin servicii regulate în trafic naţional.
1. Efectuaţi un transport de persoane contra cost prin servicii
ocazionale în trafic internaţional. Pe parcursul derulării serviciului aveţi
obligaţia să faceţi controale de securitate asupra vehiculului pentru a
306
preveni eventuale acte de infracţionalitate transfrontalieră? Cu ce ocazii
afectuaţi aceste controale? Indicaţi 3 verificări.
2. Indicaţi 5 factori care vă pot afecta capacitatea de conducere.
3. Efectuaţi transport de persoane contra cost prin servicii regulate în
trafic naţional. Indicaţi 3 obligaţii ale conducătorului auto pe parcursul
derulării acestui serviciu.
RĂSPUNSURI:
1. verificările se fac înainte de plecarea în cursă şi pe traseu;
în funcţie de momentul în care se fac verificările, acestea cuprind:
- interiorul vehiculului;
- compartimente interioare;
- toaleta;
- compartimente exterioare;
- toate încuietorile controlate manual;
- echipamentul de securitate şi siguranţă;
- concordanţă listă pasageri cu persoanele îmbarcate;
- bagaje (pentru a nu se transporta alte bagaje decât cele ale
călătorilor);
2. alimentaţie insuficientă; alimentaţie prea grasă; alimentaţie
neechilibrată; sedentarismul; consumul de alcool, de droguri, medicamente
care afectează capacitatea de conducere; etc.
3. să emită bilete/legitimaţii de călătorie corespunzătoare tarifelor
aferente distanţei parcurse de persoanele transportate; să transporte
persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul
de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate, în limita
numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare; să
oprească în toate staţiile prevăzute în graficul de circulaţie aferent licenţei
de traseu; să nu oprească în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de
circulaţie pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate; să
informeze persoanele transportate cu privire la obligativitatea portului
centurii de siguranţă pe timpul deplasării vehiculelor; să permită urcarea în
autovehicul numai a persoanelor posesoare de bilete/legitimaţii de călătorie
sau a celor care beneficiază de facilităţi la transportul rutier, potrivit legii;
etc.

Studiu de caz nr. 19

În calitate de conducător auto la un operator de transport rutier,
efectuaţi transport rutier de persoane contra cost prin servicii regulate pe

307
traseul Bucureşti – Bacău şi retur cu un autobuz care este utilizat de
operatorul de transport în baza unui contract de leasing.
1. Cu ocazia pregătirilor pentru efectuarea serviciului verificaţi dacă
aveţi documentele necesare efetuării transportului. Enumeraţi 5 documente
pe care trebuie să vă asiguraţi că le aveţi la bordul autobuzului, exceptând
actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare,
rovinieta şi asigurarea RCA.
2. Enumeraţi 3 obligaţii ale conducătorului auto la plecarea în cursa
Bucureşti – Bacău şi pe timpul derulării acesteia.
3. Plecaţi în cursă la ora 0700. La ce oră ajungeţi la Bacău respectând
reglementările privind perioadele de conducere, odihnă şi pauzele
conducătorilor auto. Distanţa Bucureşti – Bacău este de 300 km iar viteza
medie de deplasare este de 50 km/h.
4. Pentru ziua de luni managerul de transport vă comunică că trebuie
să înlocuiţi un coleg care efectuează traseul Bucureşti – Focşani cu prima
plecare din Bucureşti. Distanţa dintre Bucureşti şi Focşani este de 150 km
iar viteza medie de deplasare este de 50 km/h.
Câte curse pe sensul Bucureşti – Focşani puteţi efectua până la luarea
unei perioade de odihnă? În ce localitate cap de traseu veţi întrerupe
activitatea de conducere zilnică? Justificaţi răspunsul.
RĂSPUNSURI:
1. licenţa de traseu şi graficul de circulaţie; copia conformă a licenţei
comunitare; certificatul de competenţă profesioanlă a conducătorului auto;
legitimaţia de serviciu a conducătorului auto; contractul de leasing în
original sau în copie conformă cu originalul; asigurarea pentru persoanele
transportate şi bagajele acestora, în copie.
2. să emită bilete/legitimaţii de călătorie corespunzătoare tarifelor
aferente distanţei parcurse de persoanele transportate; să transporte
persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul
de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate, în limita
numărului de locuri pe scaune înscris în crtificatul de clasificare; să
oprească în toate staţiile prevăzute în graficul de circulaţie aferent licenţei
de traseu; să nu oprească în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de
circulaţie pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, să
informeze persoanele transportate cu privire la obligativitatea portului
centurii de siguranţă pe timpul deplasării vehiculelor; să permită urcarea în
autovehicul numai a persoanelor posesoare de bilete/legitimaţii de călătorie
sau a celor care beneficiază de facilităţi la transportul rutier, potrivit legii;
etc.
308
 3. ora 1345; plecare la ora 0700; pentru distanţa de 300 km. la o viteză
medie de 50 km/h sunt necesare 6 ore conducere şi o pauză de 45 de minute
(ora 0700 + 4,5 ore conducere + 45 minute pauză + 1,5 ore conducere = ora
1345).
4. 2 curse pe sensul Bucureşti – Focşani. Activitatea de conducere se
întrerupe după cea de-a doua cursă pe sensul de dus Bucureşti – Focşani
când se totalizează 9 ore de conducere, nemaifiind posibil condusul până la
Bucureşti care necesită o oră şi 30 de minute.

Studiu de caz nr. 20

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier de persoane contra cost prin
servicii ocazionale.
Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un serviciu ocazional pe ruta
Bucureşti – Gura Humorului cu un grup de turişti.
1. Înainte de plecare, verificaţi dacă aveţi documentele necesare
efectuării transportului. Care este documentul de transport pentru serviciul
efectuat pe relaţia Bucureşti – Gura Humorului?
2. Deţineţi cartelă tahografică. În ultimele 10 zile aţi fost în concediu
de odihnă. Ce trebuie să prezentaţi cu ocazia unui control în trafic între
Bucureşti şi Gura Humorului pentru verificarea respectării reglementărilor
în vigoare privind perioadele de conducere, odihnă şi pauzele
conducătorilor auto, în ipoteza că în ultima lună ati condus numai
autobuzul cu care efectuaţi transportul la Gura Humorului care este dotat cu
tahogaf analog.
3. Indicaţi 3 obligaţii pe care le aveţi la plecare şi pe timpul
transportului Bucureşti – Gura Humorului din punct de vedere al tipului de
serviciu pe care îl efectuaţi.
4. După cursa la Gura Humorului, sunteţi desemnat să conduceţi
împreună cu un coleg pe traseul Bucureşti – Paris în cadrul unui serviciu de
transport persoane contra cost prin servicii ocazionale. Plecarea are loc în
ziua de miercuri ora 1900. Precizaţi în ce zi şi la ce oră trebuie să vă opriţi
pentru a efectua împreună cu colegul dumneavoastră prima perioadă de
odihnă.
RĂSPUNSURI:
1. documentul de control pentru transportul rutier de persoane prin
servicii ocazionale în trafic naţional.

309
 2. cartela tahografică, diagrama tahograf pentru ziua în curs aflată în
tahograf, formularul pentru atestarea activităţilor pentru cele 10 zile de
conducere şi diagramele tahograf pentru restul de 18 zile.
3. să asigure urcarea şi coborârea bagajelor în/din portbagajul
vehiculului; să transporte doar persoanele nominalizate în documentul de
control; îmbarcarea respectiv debarcarea persoanelor se face numai în
punctele menţionate în comandă sau contract; să informeze persoanele
transportate cu privire la portul centurii de siguranţă pe timpul deplasării
vehiculelor; să transporte persoane doar în limita numărului de locuri pe
scaune înscris în certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor
clasificate, în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de
clasificare; etc.
4. joi ora 1600; în cazul echipajului de 2 conducători auto, la fiecare 30
de ore, trebuie efectuate 9 ore de odihnă. Prin urmare, până cel mai târziu
vineri la ora 0100 echipajul trebuie să realizeze o perioadă de odihnă
neîntreruptă de minim 9 ore.

Studiu de caz nr. 21

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier contra cost de persoane în
trafic naţional şi internaţional.
1. Aveţi în primire un autobuz 4x2 cu care urmează să efectuaţi o
cursă pe ruta Suceava – Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud în condiţii de iarnă
pe porţiuni de drum acoperite cu zăpadă. În acest context, indicaţi 3 aspecte
pe care trebuie să le aveţi în vedere înainte de plecarea în cursă în ceea ce
priveşte anvelopele.
2. Aţi fost instruit să adoptaţi un stil de conducere ecologic
(EcoDriving). Indicaţi 3 avantaje ale conducerii ecologice.
3. În calitate de conducător auto verificaţi periodic nivelul lichidelor
şi lubrifianţilor. Indicaţi 2 aspecte urmărite în această activitate.
RĂSPUNSURI:
1. puntea motoare echipată cu anvelope de iarnă; anvelopele de iarnă
să fie corect montate; verificarea adâncimii benzii de rulare la toate
anvelopele pentru a se respecta adâncimea minimă cerută de reglementări;
verificarea presiunii în pneuri şi dacă este cazul, refacerea acesteia la
valorile recomandate pentru asigurarea unei bune aderenţe; etc.
2. scăderea consumului de combustibil; reducerea uzurilor cauzate de
funcţionarea vehiculului; reducerea poluării produse prin arderea

310
combustibilului şi prin uzuri; reducerea poluării fonice; creşterea siguranţei
circulaţiei; reducerea costurilor de exploatare; etc.
3. refacerea nivelului acestora, dacă este cazul, raportat la marcajele
de minim şi maxim; urmărirea consumurilor de lichide şi lubrifianţi ce se
pot înregistra pe parcursul exploatării; identificarea eventualelor modificări
calitative ale acestora (culoare, miros, vâscozitate).

Studiu de caz nr. 22

1. Întreţinerea autovehiculului într-o stare tehnică bună este esenţială
pentru siguranţa circulaţiei şi reducerea costurilor de exploatare. Indicaţi 3
elemente pe care trebuie să le aveţi în vedere la întreţinerea motorului care
au implicaţii asupra consumului de combustibil şi a performanţelor
motorului.
2. Managerul de transport v-a recomandat să conduceţi astfel încât să
prelungiţi durata de exploatare a sistemelor şi echipamentelor ansamblului
de vehicule. În acest context, indicaţi două modalităţi prin care puteţi mări
durata de funcţionare a componentelor frânei de serviciu.
3. Conduceţi un autocar cu 40 de locuri pe un drum în pantă acoperit
cu zăpadă. Cum veţi acţiona pentru a efectua manevra de oprire a
autovehiculului?
RĂSPUNSURI:
1. schimbarea periodică la intervale recomandate a uleiului de motor;
a filtrelor de ulei; de combustibil; schimbarea periodică a filtrelor de aer;
utilizarea uleiului recomandat de către constructor; schimbarea la intervale
recomandate a lichidului de răcire; etc.
2. utilizarea retarderului; utilizarea frânei de motor; utilizarea
raţională a inerţiei vehiculului; anticipare trafic şi conducere cât mai
constantă fără frânări bruşte; etc.
3. se trece într-o treaptă inferioară a schimbătorului de viteze, folosind
cu precauţie frâna de serviciu pentru că autovehiculul se află în coborâre.

Studiu de caz nr. 23

În calitatea dumneavoastră de conducător auto la un operator de
transport rutier urmează să efectuaţi un transport de persoane contra cost
prin servicii ocazionale pe ruta Bucureşti – Barcelona şi retur.
1. După îmbarcarea pasagerilor, verificaţi dacă aceştia sunt aşezaţi pe
scaune şi că au fixate centurile de siguranţă după care vă instalaţi la postul
de conducere în vederea plecării în cursă. Indicaţi reglajele/operaţiunile pe

311
care le faceţi cu ocazia instalării la postul de conducere în ordinea în care
acestea trebuie făcute.
2. Cunoaşteţi că neadaptarea vitezei de circulaţie este una din
principalele cauze generatoare de accidente rutiere. Indicaţi 4
elemente/factori funcţie de care trebuie să vă adaptaţi viteza cu care
circulaţi.
3. În timpul unei curse constataţi că aveţi pană. Indicaţi cel puţin 3
măsuri de protecţie pe care trebuie să le respectaţi cu ocazia schimbării unei
roţi.
RĂSPUNSURI:
1. reglarea scaunului; reglarea oglinzilor retrovizoare; reglarea
volanului; ajustarea şi fixarea centurii de siguranţă.
2. faţă de vehiculul care circulă în faţă; corelarea vitezei cu
vizibilitatea; funcţie de aderenţă; funcţie de itensitatea traficului; funcţie de
caracteristicile drumului; funcţie de masa autovehiculului; viteza limită
legală.
3. asigurare vehicul cu frâna de staţionare; blocare roţi cu cale de
blocare; montare cric numai pe suprafeţe sigure; respectarea instrucţiunilor
de utilizare a cricului; se vor utiliza numai cricuri adecvate vehiculului; nu
se pătrunde sub vehicul cu nici o parte a corpului; etc.

Studiu de caz nr. 24

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier contra cost de persoane prin
servicii ocazionale în trafic internaţional şi transport de persoane contra
cost prin servicii regulate în trafic naţional.
1. Înainte de plecarea în cursă verificaţi echipamentul minimal de
siguranţă al autobuzului. Ce conţine acesta? Enumeraţi 5 elemente.
2. În timpul conducerii trebuie să adoptaţi şi să menţineţi o poziţie
corectă la volan. Indicaţi 3 elemente pe care trebuie să le aveţi în vedere din
acest punct de vedere.
3. Pe parcursul unei curse sunteţi implicat într-un accident de
circulaţie. Nu sunteţi rănit şi aplicaţi măsurile care se impun. Indicaţi
primele 4 acţiuni pe care le întreprindeţi în ordinea în care ele trebuie luate.
RĂSPUNSURI:
1. stingătoare auto; două triunghiuri reflectorizante; lampă portabilă
de iluminare; trusă medicală; vestă reflectorizantă; etc.
2. adoptarea şi menţinerea unei poziţii confortabile din punct de
vedere ergonomic şi corecte din punct de vedere al vizibilităţii
312
faţă/spate/aparatură de bord şi care nu incomodează la manevrarea
volanului, schimbarea treptelor de viteză, acţionarea dispozitivelor.
3. evaluarea locului accidentului rămânând prudent şi evitând să nu
mă expun la pericol în acest timp; semnalizarea şi delimitarea zonei de
pericol; apel la numărul unic de urgenţă 112; acordarea primului ajutor;
protejarea urmelor de la locul accidentului; etc.

Studiu de caz nr. 25

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier public de persoane prin
servicii regulate pe traseul Bucureşti – Bacău cu staţii intermediare pentru
îmbarcarea/debarcarea pasagerilor la Buzău şi Râmnicu Sărat. Traseul se
efectuează cu un autobuz care are o capacitate de 40 locuri pe scaune.
1. În staţia de plecare din Bucureşti sunt 30 de pasageri care doresc să
ajungă la următoarele destinaţii:
- 15 pasageri la Bacău
- 10 pasageri la Focşani;
- 5 pasageri la Buzău;
- 5 pasageri la Râmnicu Sărat.
Câţi pasageri puteţi îmbarca? Justificaţi răspunsul.
2. Care este documentul de transport pentru transportul pe care pe
care îl efectuaţi şi unde se găseşte acesta pe durata transportului ?
3. După sosirea la Bacău şi până la plecarea spre Bucureşti, verificaţi
şi salubrizaţi compartimentul interior al autovehiculului, completaţi foaia
de parcurs, etc. Pe ce poziţia veţi comuta selectorul de activităţi al
tahografului pe durata desfăşurării acestor activităţi de întreţinere şi
administrative? Ce simbol se utilizează pentru această poziţie a selectorului
de activităţi?
4. Cum procedaţi din punct de vedere al utilizării diagramelor
tahograf în cazul în care pe parcurs se defectează aparatul tahograf?
RĂSPUNSURI:
1. 25 de pasageri pentru Buzău, Râmnicu Sărat, Bacău; pentru
Focşani nu este prevăzută staţie.
2. licenţa de traseu; în original la bordul autovehiculului.
3. alte activităţi; două ciocănele.
4. activităţile desfăşurate de conducătorul auto se înscriu manual de
către acesta pe partea verso a diagramei tahograf, utilizând simbolurile
corespunzătoare tipărite pe aceasta.

313
 Studiu de caz nr. 26
Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier public de persoane prin
servicii ocazionale. Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un serviciu
ocazional pe ruta Bucureşti - Viena - Bucureşti cu un grup de 25 de
persoane care se deplasează la o conferinţă la Viena. Deplasarea se
efectuează cu un autocar utilizat de operatorul de transport în baza unui
contract de leasing.
Plecarea din Bucureşti este programată luni la ora 0700.
Viteza medie de deplasare a autobuzului este de 50 km/h.
1. Precizaţi 5 documente pe care trebuie să le prezentaţi cu ocazia
unui control în trafic, exceptând permisul de conducere, certificatul de
înmatriculare, (ro)vinieta, cartea de identitate sau paşaportul şi asigurarea
RCA.
2. Enumeraţi 3 îndatoriri sau obligaţii pe care le aveţi la îmbarcarea
pasagerilor.
3. Prima zi de deplasare se termină cu oprire la Arad unde grupul se
va caza pentru odihnă până marţi la ora 0800. La ce oră este posibil să
ajungeţi la Arad dacă respectaţi reglementările în vigoare privind
perioadele de conducere şi de odihnă? Distanţa Bucureşti – Arad este de
500 km. Justificaţi răspunsul.
4. Pentru ziua de miercuri este programată plecarea spre ţară.
Programul este următorul:
0600 – 0700 conducere autobuz de la locul de parcare la hotel;
0700 – 0800 mic dejun;
0800 – 0900 transportul grupului la conferinţă;
0900 – 1600 aşteptarea grupului;
1700 – plecarea spre ţară.
Până la ce oră puteţi conduce în ziua de miercuri? Justificaţi
răspunsul.
RĂSPUNSURI:
1. documentul de transport pentru servicii ocazionale de transport
persoane în interiorul UE; copia conformă a licenţei comunitare;
certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto; legitimaţia
de serviciu a conducătorului auto; contractul de transport; contractul de
leasing în original sau copie conformă cu originalul; asigurarea pentru
persoanele transportate şi bagajele acestora, în copie.
2. verificarea componenţei grupului de persoane cu cel din
documentul de transport; asigurarea urcării/coborârii bagajelor în/din
314
portbagajul autovehiculului; să oprească pentru urcarea sau coborârea
persoanelor transportate numai în locurile prevăzute în contractul de
transport.
3. ora 1830; plecare luni la ora 0700; pentru parcurgerea distanţei de
500 km. la o viteză medie de 50 km/h sunt necesare 10 ore de conducere cu
două pauze de 45 minute (luni ora 0700 + 4,5 ore conducere + 45 minute
pauză + 4,5 ore conducere + 45 minute pauză + 1 oră conducere = luni ora
1830).
4. miercuri ora 2100 deoarece în intervalul de 24 de ore cuprins între
miercuri ora 0600 şi joi ora 0600 trebuie să efectueze cel puţin 9 ore de
odihnă.

Studiu de caz nr. 27

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier public de persoane prin
servicii regulate pe traseul Bucureşti – Focşani cu staţii intermediare pentru
îmbarcarea/debarcarea pasagerilor la Buzău şi Râmnicu Sărat. Traseul se
efectuează cu un autobuz care are o capacitate de 30 locuri pe scaune şi 10
locuri.
1. În staţia de plecare din Bucureşti sunt 42 de pasageri care doresc să
ajungă la următoarele destinaţii:
- 20 de pasageri la Focşani;
- 10 pasageri la Buzău;
- 12 pasageri la Râmnicu Sărat.
Câţi pasageri puteţi îmbarca? Justificaţi răspunsul.
2. Câte diagrame tahograf trebuie să prezentaţi cu ocazia unui control
în trafic?
3. La plecarea din staţia intermediară Buzău constataţi că sunteţi în
întârziere cu 15 minute faţă de graficul de circulaţie datorită condiţiilor de
trafic. Cum procedaţi în această situaţie?
4. Cum procedaţi din punct de vedere al utilizării diagramelor
tahograf în cazul în care la Focşani trebuie să schimbaţi autobuzul din
motive tehnice?
RĂSPUNSURI:
1. 30 de pasageri; capacitatea pe scaune a autobuzului.
2. cea pentru ziua curentă şi cele pentru ultimele 28 de zile.
3. conduc în continuare în condiţii de siguranţă şi confort deoarece
principala responsabilitate o constituie siguranţa şi confortul pasagerilor şi
nu respectarea graficului de circulaţie.
315
 4. se utilizezază aceeaşi diagramă tahograf; se notează pe partea verso
a diagramei tahograf numărul de înmatriculare al noului autovehicul, ora la
care s-a efectuat schimbarea şi km. la bordul noululi autovehicul.

Studiu de caz nr. 28

În calitatea dumneavoastră de conducător auto la un operator de
transport rutier efectuaţi transport rutier public de persoane.
1. Efectuaţi transport de persoane contra cost prin servicii regulate în
trafic naţional. Indicaţi 3 obligaţii ale conducătorului auto pe parcursul
derulării acestui serviciu.
2. În timpul conducerii trebuie să adoptaţi şi să menţineţi o poziţie
corectă la volan. Indicaţi 3 elemente pe care trebuie să la aveţi în vedere din
acest punct de vedere.
3. Cu ocazia efectuării unui transport de persoane sunteţi implicat
într-un accident de circulaţie. Nu sunteţi rănit şi participaţi la acordarea
primului ajutor victimelor. Ce se va scrie pe biletul, care se prinde lângă
garoul aplicat unei persoane cu hemoragie puternică?
RĂSPUNSURI:
1. să emită bilete/legitimaţii de călătorie corespunzătoare tarifelor
aferente distanţei parcurse de persoanele transportate; să transporte
persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul
de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate, în limita
numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare; să
oprească în toate staţiile prevăzute în graficul de circulaţie aferent licenţei
de traseu; să nu oprească în alte locuri decât cele prevăzute în graficul de
circulaţie pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate; să
informeze persoanele transportate cu privire la obligativitatea portului
centurii de siguranţă pe timpul deplasării vehiculelor; să permită urcarea în
autovehicul numai a persoanelor posesoare de bilete/legitimaţii de călătorie
sau a celor care beneficiază de facilităţi la transportul rutier, potrivit legii;
etc.
2. adoptarea şi menţinerea unei poziţii confortabile din punct de
vedere ergonomic şi corecte din punct de vedere al vizibilităţii
faţă/spate/aparatură de bord şi care nu incomodează la manevrarea
volanului, schimbarea treptelor de viteză, acţionarea dispozitivelor.
3. ora şi minutul când s-a aplicat garoul.

Studiu de caz nr. 29

316
 Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier public de persoane prin
servicii ocazionale. Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un serviciu
ocazional de persoane pe ruta Bucureşti - Paris - Bucureşti cu un grup de
40 de persoane.
1. În timpul unei curse constataţi că aveţi pană. Indicaţi cel puţin 3
măsuri de protecţie pe care trebuie să le respectaţi cu ocazia schimbării unei
roţi.
2. În cadrul pregătirilor pentru plecarea în cursă stabiliţi ruta
(itinerariul) pe care urmează să vă deplasaţi. Enumeraţi cel puţin 3
elemente pe care trebuie să le aveţi în vedere.
3. Cunoaşteţi că neadaptarea vitezei de circulaţie este una din
principalele cauze generatoare de accidente rutiere. Indicaţi 4
elemente/factori funcţie de care trebuie să vă adaptaţi viteza cu care
circulaţi.
RĂSPUNSURI:
1. asigurare vehicul cu frâna de staţionare; blocare roţi cu cale de
blocare; montare cric numai pe suprafeţe sigure; respectarea instrucţiunilor
de utilizare ale cricului; se vor utiliza numai cricuri adecvate vehiculului;
nu se pătrunde sub vehicul cu nici o parte a corpului; etc.
2. utilizarea optimă a reţelei de drumuri; evitarea aglomeraţiilor şi/sau
a zonelor în care apar de regulă ambuteiaje; planificarea deplasării astfel
încât să se poată respecta pauzele regulamentare; planificare locuri pentru
efectuarea timpilor de odihnă; taxe care trebuie achitate; etc.
3. faţă de vehiculul care circulă în faţă; corelarea vitezei cu
vizibilitatea; funcţie de aderenţă; funcţie de intensitatea traficului; funcţie
de caracteristicile drumului; funcţie de masa autovehiculului; viteză limită
legală.

Studiu de caz nr. 30

Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de
transport rutier care efectuează transport rutier de persoane contra cost prin
servicii ocazionale.
Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un serviciu ocazional pe ruta
Bucureşti-Viena cu un grup de turişti.
1. Înainte de plecare, verificaţi dacă aveţi documentele necesare
efectuării transportului. Care este documentul de transport pentru serviciul
efectuat pe relaţia Bucureşti-Viena?

317
 2. Cum se sancţionează efectuarea unui transport de persoane contra
cost prin servicii ocazionale fără a deţine documentul de transport
menţionat la pct. 1?
3. Indicaţi 3 obligaţii pe care le aveţi la plecare şi pe timpul
transportului Bucureşti-Viena din punct de vedere al tipului de serviciu pe
care îl efectuaţi.
4. Sunteţi desemnat să efectuaţi un transport prin servicii ocazionale
între Bucureşti şi Suceava cu un grup de turişti. Plecarea are loc în ziua de
luni ora 06,00 după o perioadă de repaus săptămânal.
Pe traseu efectuaţi mai multe pauze de maxim 2 ore fiecare pentru
vizite la obiective turistice.
Toate aceste pauze însumează 7 ore. Câte ore puteţi conduce în ziua
de luni până să vă opriţi pentru efectuarea perioadei de repaus zilnic?
Justificaţi răspunsul.
RĂSPUNSURI:
1. documentul de control format din foi de parcurs detaşabile pentru
transportul de persoane prin servicii ocazionale efectuate pe teritoriul
Uniunii Europene;
2. amendă contravenţională şi suspendarea dreptului de utilizare a
autovehiculului pentru o perioadă de 6 luni;
3. să asigure urcarea şi coborârea bagajelor în/din portbagajul
vehiculului; să transporte doar persoanele nominalizate în documentul de
control; îmbarcarea, respectiv debarcarea persoanelor se face numai în
punctele menţionate în comandă sau contract; să informeze persoanele
transportate cu privire la obligativitatea portului centurii de siguranţă pe
timpul deplasării vehiculelor; să transporte persoane doar în limita
numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare sau, în
cazul autovehiculelor clasificate, în limita numărului de locuri pe scaune
înscris în certificatul de clasificare, etc.
4. în perioada de 24 de ore, luni ora 06,00 – marţi ora 06,00,
conducătorul auto trebuie să efectueze o perioadă de repaus zilnic de cel
puţin 9 ore; prin urmare: 24 ore – 9 ore odihnă – 7 ore pauză pentru vizite =
maxim 8 ore de conducere.

318
BIBLIOGRAFIE:
 Florea Constantin, Suport de surs pentru formatorii conducătorilor de autovehicule destinate
transporturilor de mărfuri, persoane şi agabaritice, ediţia 2011 actualizată;
 RoadSoft, Tahograful digital – ghid simplu şi complet pentru şoferii care lucrează cu
tahografe diditale;
 Acordul european din 1 iulie 1970 privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează
transporturi rutiere internaţionale, publicat în Monitorul Oficial nr. 323 din 22 noiembrie
1994;
 Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR)
adoptată în 1956 la care România a aderat prin Decretul nr. 451 din 20 noiembrie 1972;
 Convenţia vamală relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor
T.I.R. (Convenţia T.I.R.) încheiată la Geneva la 14 noiembrie 1975 la care România a aderat
la data 10 decembrie 1979 prin Decretul 420/1979);
 Acordul INTERBUS;
 Acordul cu privire la transporturile internaţionale de produse perisabile şi cu privire la
mijloacele de transport care trebuie folosite pentru aceste transporturi (ATP) adoptat la
Geneva la 01 septembrie 1970, la care România a aderat cu Ordonanţa nr. 75 din 25 august
1998;
 Decizia comisiei europene din 14 decembrie 2009 de modificare a deciziei 2007/230/CE
privind formularul referitor la legislația socială în domeniul transporturilor rutiere
[notificată cu numărul C(2009) 9895], publicată în JOUE nr. L 330/80 din
16 decembrie 2009;
 Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2121/98 din 2 octombrie 1998 privind stabilirea regulilor
detaliate pentru aplicarea Regulamentelor Consiliului (CEE) nr. 684/92 şi (CE) nr. 12/98
privind documentele pentru transportul călătorilor cu autocarul şi autobuzul, adoptat la
Bruxelles, 2 octombrie 1998, publicat în JO 31998R2121;
 Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3821/85 din 20 decembrie 1985 privind aparatura de
înregistrare în transportul rutier, modificat prin Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2135/98,
Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1360/2002 si Regulamentul Parlamentului european si al
consiliului (CE) nr. 561/2006;
 Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului european şi al consiliului din 15 martie
2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul
transporturilor rutiere, de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 şi (CE) nr. 2135/98
ale consiliului şi de abrogare a regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al consiliului;
 Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în temeiul art. II
din Legea nr. 82 din 15 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
158 din 22 aprilie 1998;
 Ordonanţa nr. 81 din 24 august 2000 privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere
înmatriculate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi
folosinţa conform destinaţiei, prin inspecţie tehnică periodică, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 413, din 30 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare;
 Legea nr. 110 din 13 martie 2002 pentru ratificarea acordului dintre românia şi comunitatea
europeană instituind anumite condiţii pentru transportul rutier de mărfuri şi promovarea
transportului combinat, semnat la Luxemburg la 28 iunie 2001, publicată în Monitorul
Oficial nr. 206 din 27 martie 2002;
 Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 458 din 27 martie 2002
pentru aprobarea normelor metodologice privind clasificarea pe categorii a autobuzelor şi
microbuzelor utilizate pentru transporturi publice de persoane prin servicii regulate în trafic
naţional, publicat în Monitorul Oficial nr. 680 din 13 septembrie 2002;

319
 Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 597 din 21 aprilie 2003
privind aprobarea Normelor pentru stabilirea condiţiilor de obţinere a atestatului profesional
de către conducătorii auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror
masa maximă autorizată este mai mare de 7,5 tone, transport rutier public de persoane şi
transport rutier cu vehicule având mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite;
 Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 42 din 16 ianuarie 2006
privind condiţiile de pregătire profesională iniţială şi continuă a anumitor categorii de
conducători auto, publicat în Monitorul Oficial nr. 79 din 27 ianuarie 2006;
 Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2258 din 28 decembrie
2005 pentru încadrarea vehiculelor rutiere care efectuează transporturi internaţionale de
mărfuri în categorii de poluare şi de siguranta a circulaţiei, publicat în Monitorul Oficial nr.
94 din 1 februarie 2006;
 Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 116 din 30 ianuarie 2006
pentru aprobarea normelor tehnice privind eliberarea, înlocuirea, schimbarea şi înnoirea
cartelelor tahografice, publicat în Monitorul Oficial nr. 140 din 14 februarie 2006;
 Ordinul ministrului transporturilor, construcţilor şi turismului nr. 521 din 19 martie 2007
pentru modificarea ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuintei nr.
597/2003 privind aprobarea normelor pentru stabilirea condiţiilor de obţinere a atestatului
profesional de către conducătorii auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule
a căror masă maximă autorizată este mai mare de 7,5 tone, transport rutier public de persoane
şi transport rutier cu vehicule având mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite, publicat în
Monitorul Oficial nr. 231 din 3 aprilie 2007;
 Hotărârea Guvernului României nr. 1373 din data de 20 octombrie 2008, privind
reglementarea furnizării transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din
România, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 749 din data de 06 noiembrie 2008;
 Hotărârea Guvernului României nr. 38 din 16 ianuarie 2008 privind organizarea timpului de
muncă al persoanelor care efectuează activităţi mobile de transport rutier, publicată în
Monitorul Oficial nr. 49 din 22 ianuarie 2008;
 Ordinul ministrului transporturilor nr. 1548 din 17 decembrie 2008 pentru modificarea şi
completarea ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 42/2006
privind condiţiile de pregătire profesională iniţială şi continuă a anumitor categorii de
conducători auto şi a anexei la ordinul ministrului transporturilor nr. 794/2007 pentru
aprobarea normelor de autorizare a centrelor de pregătire şi perfecţionare a personalului din
domeniul transporturilor rutiere publicat în Monitorul Oficial 32 din 16 ianuarie 2009;
 Ordonanţa Guvernului nr. 21 din 29 august 2009 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind
perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea
aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 599 din 31 august 2009;
 Legea nr. 52/2010 privind aprobarea OG 21/2009 pentru modificarea şi completarea OG
37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere,
pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare
a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 189 din 25 martie 2010;
 Ordonanţa nr. 27 din 31 august 2011 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul
Oficial 625 din 2 septembrie 2011;
 Ordonanţa Guvernului României nr. 5 din 26 ianuarie 2011 pentru aprobarea unor
reglementări privind creşterea siguranţei rutiere şi destinaţia sumelor încasate de către
personalul împuternicit cu atribuţii de inspecţie şi control în urma aplicării sancţiunilor
contravenţionale specifice activităţii de transport rutier, publicată în Monitorul Oficial nr. 80
din 31 ianuarie 2011;

320
 Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 980 din 30 noiembrie 2011 pentru
aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi
efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin Ordonanţa
Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, modificat şi completat cu Ordinul nr.
1640 din 8 noiembrie 2012, publicat în monitorul oficial nr. 791 din 26 noiembrie 2012;
 Ordonanţa de urgenţă nr. 11 din 27 februarie 2013 pentru modificarea şi completarea
ordonanţei guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul
Oficial nr. 122 din 5 martie 2013;
 Ordinul ministrului transporturilor nr. 1567 din 30 decembrie 2013 pentru modificarea şi
completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea
şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin Ordonanţa
Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului
transporturilor şi infrastructurii nr. 980/2011, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 844 din 30 decembrie 2013;
 Ordinul ministrului transporturilor şi ministrului sănătăţii nr. 1260 din 10 octombrie 2013,
respectiv 1390 din 18 noiembrie 2013, pentru aprobarea Normelor metodologice privind
examinarea medicală şi psihologică a personalului cu atribuţii în siguranţa transporturilor şi
periodicitatea examinării, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 05
decembrie 2013.

321
 CUPRINS
PREFAŢĂ ................................................................................ pag. 1
1. CUNOAŞTEREA CARACTERISTICILOR
SISTEMULUI DE TRANSMISIE ÎN SCOPUL UTILIZĂRII
OPTIME ............................................................... pag. 5
1.1. CUNOAŞTEREA LANŢULUI CINEMATIC ...................... pag. 5
1.2. CARACTERISTICILE MOTORULUI ................................. pag. 6
1.3. AMBREIAJUL ....................................................................... pag. 8
1.4. CUTIA DE VITEZE .............................................................. pag. 8
1.5. TRANSMISIA LONGITUDINALĂ ..................................... pag. 10
1.6. DIFERENŢIALUL ................................................................. pag. 10
1.7. TRANSMISIA PRINCIPALĂ ............................................... pag. 11
1.8. CITIREA UNUI PNEU. MARCAJE, SIMBOLURI,
SEMNE ......................................................................................... pag. 11
2. CUNOAŞTEREA CARACTERISTICILOR TEHNICE
ŞI FUNCŢIONAREA DISPOZITIVELOR DE
SIGURANŢĂ PENTRU A CONTROLA VEHICULUL,
PENTRU A MINIMIZA UZURA ŞI PENTRU A PREVENI
DISFUNCŢIONALITĂŢILE SPECIFICE .............................. pag. 12
2.1. SISTEMUL DE FRÂNARE .................................................. pag. 12
2.2. SISTEMUL DE ANTIBLOCARE A ROŢILOR ................... pag. 17
2.3. CONTROLUL ELECTRONIC AL STABILITĂŢII ............. pag. 17
2.4. SISTEME PENTRU REGLAREA PATINĂRII LA
ACCELERARE ............................................................................. pag. 18
2.5. TEMPOMATUL .................................................................... pag. 18
2.6. SISTEMUL DE AJUTOR LA PORNIREA ÎN RAMPĂ ...... pag. 19
2.7. ADAPTIVE CRUISE CONTROL – ACC …………………. pag. 19
3. CAPACITATEA DE OPTIMIZARE A CONSUMULUI
DE CARBURANT ....................................................................... pag. 20
3.1. ZONAREA CADRANULUI TUROMETRULUI ................. pag. 20
3.2. CONDUCEREA ECOLOGICĂ ............................................ pag. 22
4. CAPACITATEA DE A ASIGURA ÎNCĂRCAREA
UNUI VEHICUL RESPECTÂND REGULILE DE
SIGURANŢĂ ŞI UTILIZARE CORECTĂ A
VEHICULULUI .......................................................................... pag. 23

322
4.1. FORŢELE CARE ACŢIONEAZĂ ASUPRA
VEHICULULUI ÎN MIŞCARE .................................................... pag. 23
4.2. CENTRUL DE GREUTATE ................................................. pag. 24
4.3. FORŢA CENTRIFUGĂ ........................................................ pag. 24
4.4. SUPRAÎNCĂRCAREA ......................................................... pag. 25
4.5. MIJLOACE DE MANIPULARE ........................................... pag. 25
4.6. NOŢIUNI PRIVIND ARIMAREA ........................................ pag. 25
5. CAPACITATEA DE A ASIGURA SIGURANŢA ŞI
CONFORTUL PASAGERILOR ............................................... pag. 36
5.1. PREVEDERI PRIVIND TRANSPORTUL RUTIER DE
PERSOANE .................................................................................. pag. 36
5.2. OBLIGAŢII ALE OPERATORULUI DE TRANSPORT
RUTIER DE PERSOANE ……………………………………… pag. 37
5.3. OBLIGAŢII ALE CONDUCĂTORILOR AUTO ................. pag. 38
6. CUNOAŞTEREA MEDIULUI SOCIAL AL
TRANSPORTULUI RUTIER ŞI A REGULILOR CARE ÎL
GUVERNEAZĂ .......................................................................... pag. 40
6.1. TERMENI ŞI EXPRESII SPECIFICE ACTIVITĂŢII DE
TRANSPORT RUTIER ………………………………………… pag. 40
6.2. TAHOGRAFELE ŞI LIMITATOARELE DE VITEZĂ ....... pag. 44
6.3. EXCEPŢII DE LA PREVEDERILE LEGISLAŢIEI ÎN
DOMENIU .................................................................................... pag. 44
6.4. TIMPUL DE CONDUCERE AL CONDUCĂTORILOR
AUTO …………………………………………………………… pag. 45
6.5. PAUZE ŞI PERIOADE DE ODIHNĂ ALE
CONDUCĂTORILOR AUTO ...................................................... pag. 46
6.6. OBLIGAŢIILE OPERATORILOR DE TRANSPORT
RUTIER ………………………………………………………… pag. 48
6.7. OBLIGAŢIILE CONDUCĂTORILOR AUTO ..................... pag. 48
6.8. TAHOGRAFE DIGITALE ………………………………… pag. 50
6.9. CONTRAVENŢII ………………………………………….. pag. 54
7. CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOR PRIVIND
TRANSPORTUL RUTIER DE MĂRFURI ............................. pag. 55
7.1. ORDONANTA 27 DIN 31 AUGUST 2011 PRIVIND
TRANSPORTURILE RUTIERE .................................................. pag. 55
7.2. CONVENŢIE REFERITOARE LA CONTRACTUL DE
TRANSPORT INTERNAŢIONAL DE MĂRFURI PE ŞOSELE
(CMR) ........................................................................................... pag. 62
7.3. CONVENŢIA VAMALĂ RELATIVĂ LA TRANSPORTUL pag. 68
323
INTERNAŢIONAL AL MĂRFURILOR SUB ACOPERIREA
CARNETELOR T.I.R. (CONVENŢIA
T.I.R.) ............................................................................................
8. CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOR PRIVIND
TRANSPORTUL RUTIER DE PERSOANE ........................... pag. 78
8.1. ORDONANTA 27 DIN 31 AUGUST 2011 PRIVIND
TRANSPORTURILE RUTIERE .................................................. pag. 78
8.2. ACORDUL INTERBUS …………………………………… pag. 82
9. SĂNĂTATEA, SIGURANŢA RUTIERĂ ŞI
SIGURANŢA MEDIULUI, SERVICIILE, LOGISTICA ....... pag. 84
9.1. CONDUCEREA PREVENTIVĂ – GENERALITĂŢI ......... pag. 84
9.2. TEHNICI DE BAZĂ ALE CONDUCERII PREVENTIVE .. pag. 86
9.3. ALCOOLUL, MEDICAMENTELE, DROGURILE ............. pag. 88
9.4. OBOSEALA ........................................................................... pag. 89
9.5. VITEZA ŞI DISTANŢA DE OPRIRE .................................. pag. 89
9.6. SITUAŢII CRITICE ŞI IEŞIREA DIN SITUAŢII CRITICE pag. 91
9.7. CREŞTEREA PERCEPŢIEI PRIVIND RISCURILE
RUTIERE ŞI ACCIDENTELE DE MUNCĂ ............................... pag. 94
9.8. MĂSURI DE PRIM-AJUTOR ÎN CAZUL
ACCIDENTELOR DE CIRCULAŢIE ......................................... pag. 97
9.8.1. FRACTURI ŞI LEZIUNI ALE COLOANEI
VERTEBRALE ............................................................................. pag. 97
9.8.2. HEMORAGII ...................................................................... pag. 99
9.8.3. RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE ................. pag. 99
9.8.4. RĂNI, RĂNIŢI, ACCIDENTAŢI ....................................... pag. 100
9.9. CAPACITATEA DE A PREVENI CRIMINALITATEA ŞI
TRAFICUL DE IMIGRANŢI ILEGALI ...................................... pag. 101
9.10. CAPACITATEA DE A PREVENI RISCURILE FIZICE ... pag. 103
9.11. CONŞTIENTIZAREA IMPORTANŢEI STĂRII FIZICE
ŞI MENTALE ............................................................................... pag.104
9.12. CAPACITATEA DE A EVALUA CORECT SITUAŢIILE
DE URGENŢĂ ............................................................................. pag.105
9.13. ABILITĂŢI DE COMPORTAMENT CARE SĂ
CONTRIBUIE LA ÎMBUNĂTĂŢIREA IMAGINII UNEI
ÎNTREPRINDERI ......................................................................... pag.106
9.14. CUNOAŞTEREA MEDIULUI ECONOMIC AL
TRANSPORTULUI RUTIER DE MĂRFURI ŞI
ORGANIZAREA PIEŢEI ............................................................. pag.109
9.15. CUNOAŞTEREA MEDIULUI ECONOMIC AL pag.113
324
TRANSPORTULUI RUTIER DE CĂLĂTORI ŞI
ORGANIZAREA PIEŢEI .............................................................
10. CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOR PRIVIND
TRANSPORTUL AGABARITIC .............................................. pag.115
10.1. PREVEDERI SPECIFICE DIN CODUL RUTIER
REFERITOARE LA TRANSPORTUL AGABARITIC .............. pag.115
10.2. GREUTĂŢI ŞI DIMENSIUNI MAXIME AUTORIZATE . pag. 116
11. ÎNTREBĂRI CHESTIONAR ATESTAT TRANSPORT
MARFĂ, TRANSPORT PERSOANE, TRANSPORT
AGABARITIC ................................................... pag. 122
11.1. MECANICĂ – ATESTAT CPC, CPI, CPIs (MARFĂ ŞI
PERSOANE), TRANSPORT AGABARITIC ………………….. pag. 122
11.2. PREVENIRE ACCIDENTE – ATESTAT CPC, CPI, CPIs
(MARFĂ ŞI PERSOANE), TRANSPORT AGABARITIC ……. pag. 150
11.3. REGLEMENTĂRI SCOCIALE – ATESTAT CPC, CPI,
CPIs (MARFĂ ŞI PERSOANE), TRANSPORT AGABARITIC pag. 163
11.4. REGLEMENTĂRI TRANSPORT MARFĂ – ATESTAT
CPC, CPI, CPIs MARFĂ ŞI TRANSPORT AGABARITIC …… pag. 173
11.5. REGULI ÎNCĂRCARE – ATESTAT CPC, CPI, CPIs
MARFĂ ŞI TRANSPORT AGABARITIC …………………….. pag. 185
11.6. REGLEMENTĂRI TRANSPORT AGABARITIC –
ATESTAT TRANSPORT AGABARITIC ................................... pag. 194
11.7. REGLEMENTĂRI TRANSPORT PERSOANE –
ATESTAT CPC, CPI, CPIs PERSOANE ………………………. pag. 204
12. RĂSPUNSURI CORECTE ÎNTREBĂRI ATESTAT
CONDUCĂTORI AUTO TRANSPORT MARFĂ,
PERSOANE, AGABARITIC ..................................................... pag. 223
13. ÎNTREBĂRI DESCHISE ................................................. pag. 226
13.1. ATESTAT CPI MARFĂ ..................................................... pag. 226
13.2. ATESTAT CPI PERSOANE .............................................. pag. 243
14. STUDII DE CAZ ............................................................... pag. 261
14.1. ATESTAT CPI MARFĂ ..................................................... pag. 261
14.2. ATESTAT CPI PERSOANE .............................................. pag. 292

325