- Lucrarea 7 -

Precipitațiile medii pe bazin. Ploi torențiale

1. Distribuția spațială a precipitațiilor

Una din problemele principale în hidrologie este evaluarea corectă a cantității de precipitații care
este recepționată de un bazin hidrografic într-un interval de timp.
Într-un bazin hidrografic pot exista un număr insuficient de posturi pluviometrice sau acestea pot
fi situate doar în zonele accesibile ale bazinului. În plus, distribuția precipitației pe suprafața unui bazin
este foarte diferită de la o zonă la alta, în zonele de munte și cele colinare recepționându-se cantități mai
mari de precipitații decât de zonele de câmpie.
Utilizarea medierii aritmetice în stabilirea cantității medii de precipitații căzute pe un bazin
hidrografic este foarte simplă, dar are o precizie scăzută. Rezultate mai bune ne oferă însă, metoda
Thiessen și metoda izohietelor.

1.1. Metoda poligoanelor Thiessen

Zonarea bazinului hidrografic se face ducând mediatoare de pe dreptele care unesc posturile
pluviometrice aflate în bazin sau într-unul vecin. Fiecărui post pluviometric i se atribuie astfel o suprafață
aferentă, determinată prin planimetrare.
Dacă F este suprafața bazinului hidrografic, fiecare post pluvometric i, căruia i se atribuie
suprafața Fi, va avea un coeficient de pondere Ci=Fi/F.
Ploaia medie pe bazin va fi egală cu suma ploilor parțiale:

Pmed  CiPi

Pentru bazinul hidrografic din figura 7.1, cu suprafața F=157.96 km2 s-au determinat poligoanele
Thiessen aferente posturilor pluviometrice A,B,C,D,E și F cu suprafețele parțiale date în tabelul 7.1.

Figura 7.1 Bazinul hidrografic cu distribuția poligoanelor Thiessen

1
Tabelul 7.1 Calculul precipitațiilor medii anuale pe bazin prin metoda poligoanelor Thiessen
Staţia Suprafaţa Ploile
pluviometrică Fi [km2] înregistrate la postul i
A 48.8 788
B 41.5 748
C 17.7 698
D 18.6 828
E 43.0 888
F 36.4 798
Stotal 206.0

Precipitația medie anuală pe bazin este de 792.52 mm prin metoda Thiessen și de 783.33 mm prin
metoda medierii aritmetice.
P
Coeficient de pondere
partiala
0.237 186.71
0.201 150.72
0.086 59.99
0.090 74.78
0.209 185.40
0.177 140.88
1.000

Ploaia medie 798.46

1.2. Metoda izohietelor

O izohietă este locul geometric al punctelor pe care cade aceeași cantitate de precipitație, într-o
perioadă dată.
Desenarea izohietelor pe un bazin hidrografic se face în funcție de topografia terenului și de
numărul de stații pluviometrice existente în bazin (figura 2.2).

2
 Figura 7.2 Bazinul hidrografic cu trasarea curbelor izohiete

Pentru obținerea ploii medii pe bazin se efectuează măsurarea pe un plan a suprafețelor situate
între două curbe izohiete vecine.
Calculul urmează etapele următoare:
 se raportează suprafețele parțiale cuprinse între 2 izohiete la suprafața totală a bazinului rezultând un
coeficient de pondere Ci;
 precipitația aferentă acelei suprafețe se obține prin medierea valorilor de pe izohietele vecine Pi;
 ploaia medie pe bazin va fi suma ploilor parțiale Ci Pi.


Coef de
pondere media izohietrelor ploaia partiala Ploaia totala
0.167 875.00 146.2909394 770.2980977
0.177 825.00 145.6167876
0.277 775.00 214.6867033
0.218 725.00 157.8250637
0.098 675.00 65.85850167
0.064 625.00 40.02010198
1.000

3
Tabelul 2.2 Calculul precipitațiilor medii anuale pe bazin prin metoda izohietelor
Înălţimea ploii [mm] Suprafaţa Ploile Staţia
i i+1 Fi [kmp] înregistrate la postul i pluviometrică
850 900 34.10 788 A
800 850 36.00 748 B
750 800 56.50 698 C
700 750 44.40 828 D
650 700 19.90 888 E
600 650 13.06 798 F
unde Pi este precipitația corespunzătoare curbei izohiete i.

Rezultatele obținute prin cele trei metode sunt redate în tabelul 7.3.

Tabelul 7.3 Precipitațiile medii anuale pe bazin

Media aritmetică Metoda Thiessen Metoda izohietelor
6

 Pi  783,33 mm
1
6 i1 Ci  Pi  792,52 mm Ci  Pi  775,05 mm

2. Ploi torențiale. Curba de cădere a ploii cu probabilitatea de calcul H=f(T). Stratul

de scurgere de pe suprafața unui bazin hidrografic

2.1. Ploi torențiale

Debitul de calcul al viiturii în rețeaua de scurgere a unui bazin hidrografic necesar pentru
dimensionarea lucrărilor hidrotehnice funcție de clasa lor de importanță este dat de ploaia torențială cu
probabilitatea de calcul.
Ploile torențiale sunt ploi foarte puternice, de origine ciclonică în marea lor majoritate, cu o durată
mai mică de 24 de ore.
O ploaie este considerată torențială dacă pentru anumite durate depășește următoarele valori ale
înălțimii, recomandate de Berg (tabelul 7.4).

Tabelul 7.4 Valoarea înălțimii cumulate a precipitațiilor (după Berg)

T [min] 5 15 30 45 60 120 240 360 720 1440
H [mm] 2,5 4,5 7,1 10,3 12,0 16,0 26,5 32,5 43,2 57,6

Ploile torențiale au două particularități:

 cu cât durata ploii este mai mare cu atât intensitatea este mai redusă;
 ploile torențiale de mare intensitate nu acoperă decât o suprafață foarte redusă a bazinului de recepție,
cel mult de ordinul zecilor de km2.
Pentru condițiile țării noastre ploile torențiale mai prezintă încă o particularitate și anume:
intensitatea maximă sau nucleul se înregistrează la începutul ploii.
Prima particularitate folosește la stabilirea legăturii care există între durata și intensitatea ploilor
torențiale, iar cea de a doua la stabilirea duratei critice a ploilor torențiale corespunzătoare fiecărui bazin
hidrografic funcție de suprafața și lungimea acestuia.
Ultima particularitate este foarte importantă deoarece justifică reducerile care se pot face la debitul
scurgerilor pentru că ploile torențiale cu nucleul la început dau scurgeri mai mici decât cele cu nucleul
spre mijloc sau spre sfârșit, ca urmare a faptului că la începutul ploii se înregistrează capacitatea maximă
de infiltrație a solului.

O caracteristică utilă a ploilor torențiale este intensitatea:

H
i [mm/min]
T
unde:
H este înălțimea precipitațiilor [mm];
4
 T, durata precipitațiilor [min].
2.2. Întocmirea curbei de cădere a ploii cu probabilitatea de calcul

Pentru interpretarea ploilor torențiale este necesară întocmirea curbei de cădere H=f(T). La
această curbă se ajunge prin prelucrarea statistică a datelor obținute cu ajutorul pluviografelor,
pluviometrelor sau folosind curbele uzuale privind ploile torențiale, existente în literatura de specialitate,
adică curbele intensitate-durată-frecvență (I-D-F) stabilite tot pe baze statistice.
Aceste curbe exprimă legătura dintre intensitatea și durata ploilor torențiale, corespunzătoare unei
frecvențe constante.
Frecvența este dată de formula:
n
f
t
unde:
n este numărul de ploi înregistrate cu aceeași intensitate și durată;
t, perioada de înregistrare [ani].
De exemplu, frecvența 1/10 înseamnă că relația intensitate-durată poate avea loc odată la 10 ani.
Totodată se constată că există o diferență legată de structura dintre frecvențele calculate prin
această metodă și frecvențele relative (probabilități) calculate cu relația n/N unde, N reprezintă numărul
total de ploi înregistrate. Probabilitățile în sensul hidrologic trebuie să se calculeze pe baza frecvențelor
relative.
Pentru România au fost stabilite relațiile dintre intensitățile ploilor maxime cu durate de 51440
minute (24 ore), pentru următoarele frecvențe: 1/20, 1/10, 1/5, 1/3, 1/2, 1/1, 2/1 pentru 19 zone (STAS
9470-73)

Figura 7.3 Diagrama pentru calculul intensității ploii în zona 3

5
 2.3. Determinarea stratului de scurgere de pe suprafața unui bazin hidrografic
Determinarea stratului de scurgere constă în scăderea stratului de pierderi din stratul de precipitații
căzute pe bazin.
Pierderile sunt de mai multe categorii:
a) pierderi datorate reținerii apei în micile depresiuni de pe suprafața versanților, în iarbă și în
coroanele arborilor notate cu z; acestea sunt considerate ca depinzând puțin de durata și intensitatea
ploilor și de aceea se consideră aproximativ constante, având valorile medii date în tabelul 7.5.
Tabelul 7.5 Valoarea pierderilor z
Natura acoperii terenului z [mm]
Asfalt 2
Pavaj cu piatră 6
Fâneață, arături 10
Pădure cu fâneață 15
Pădure mare și soluri acoperite cu mușchi 20

b) pierderi datorate infiltrării apei în sol, care depind de permeabilitatea și structura terenului, gradul
de umiditate al terenului, durata și intensitatea ploii. Dependența stratului de infiltrație, funcție de
timp și de natura terenului se poate determina orientativ din curbele din figura 7.4.

Figura 7.4 Curbele de infiltrație totală pentru diferite categorii de terenuri (după M.A.P.P.M.)

c) pierderi prin evaporație care pot fi neglijate deoarece timpul de producere a scurgerii viituri în cazul
ploilor torențiale este relativ scurt.

Reunind într-un sistem de axe de coordonate curba de cădere a ploii, curba de infiltrație și
pierderile z, se poate determina stratul de scurgere pe cale grafică (figura 7.5).

H (mm)
A
Curba ploii de calcul
h strat scurgere
Curba
infiltratiei BH

hi  strat
C Retineri pe sol pierderi

O
timpul (min)

Figura 7.5 Graficul de determinare a stratului de scurgere

Urmărind graficul de mai sus se constată că scurgerea nu începe odată cu căderea ploii ci numai
după un interval de timp corespunzător momentului în care intensitatea pierderilor devine egală cu

6
intensitatea ploii (punctul C).
Dacă se dorește determinarea scurgerii la un moment oarecare t grosimea acestui strat va fi:
h = H - 
unde:
H este ordonata curbei de cădere a ploii [mm];
=hi+z reprezintă ordonata pierderilor.

Cunoașterea stratului de scurgere de pe un bazin hidrografic servește la calculul debitului maxim

al scurgerii din bazin.

3. Exemplu de calcul
3.1. Curba ploii de calcul
Pentru bazinul hidrografic Bahlui, Iași se utilizează harta cu delimitarea zonelor (STAS 9470-73)
și se constată că bazinul hidrografic Bahlui face parte din zona 3.
Folosind diagramele stabilite pentru această zonă (figura 7.3) se extrag intensitățile [mm/min]
corespunzătoare timpilor de 10, 20,...,100 minute pentru frecvența 1/10.
Ținând seama de relația H = i·T rezultă înălțimile precipitațiilor corespunzătoare timpilor
respectivi ( tabelul 2.7).

Tabelul 7.6 Înălțimea cumulată a precipitațiilor

T (min) 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
i (mm/min) 0 1.90 1.48 1.15 1.02 0.88 0.77 0.70 0.63 0.57 0.53
H(mm) 0 19 29.6 34.5 40.8 44 46.2 49 50 51.6 53

În continuare se urmărește să se determine, utilizând metoda celor mai mici pătrate un polinom de
aproximare de gradul trei pentru curba ploii de calcul.
Prin reprezentarea grafică a lui H in funcție de T, rezultă curba ploii de calcul (Figura 7.6)

Figura 7.6 Curba ploii de calcul

3.2. Pierderi datorate reținerii apei în micile depresiuni și vegetație

Din tabelul 7.5 pentru fâneață rezultă z = 10 mm, iar reprezentarea acestuia în funcție de timpul T este
o dreapta orizontală (Figura 7.7)

Figura 7.7 Pierderi datorate reținerii apei în micile depresiuni

7
 3.3. Pierderi datorate infiltrării apei în sol
Din figura 7.4 se extrage curba de infiltrație pentru terenuri nisipo-argiloase și cernoziomuri cu
structură bună, pentru fiecare timp T

Tabelul 7.7 Pierderi datorate infiltrării apei în sol

T (min) 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
h1(mm) 0 7 14 19 23 24 24 24.5 25 24.5 24

3.4. Stratul pierdut

Din însumarea stratului reținut în micile depresiuni și vegetație și cu stratul infiltrat în sol, va rezultat
stratul total de apă pierdut.
T (min) - 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Δ(mm) 10 17 24 29 33 34 34 34.5 35 34.5 34

3.5. Stratul de scurgere

Pentru determinarea stratului de scurgere se reunesc pe același grafic:
 curba de cădere a ploii de calcul;
 curba de infiltrație ;
 pierderile z.

Figura 7.8 Determinarea stratului de scurgere

2.5. Concluzii

a) Evaluarea corectă a cantităților de precipitații este importantă pentru determinarea debitelor maxime cu
anumite probabilități de depășire.
b) Înregistrarea cantităților de precipitații în buletinele stațiilor pluviometrice și funcționarea aparaturii de
înregistrare și colectare a precipitațiilor sunt adesea afectate de erori. De aceea, este necesară o verificare
și o validare a valorilor înregistrate înainte de utilizarea lor în proiectarea diferitelor lucrări hidrotehnice.
c) Calculele privind ploile torențiale abordate în această lucrare au o importanță mare fiind utilizate la:
 lucrările de canalizare pentru evacuarea apelor meteorice din localități și din
incintele diferitelor obiective economice și sociale;
 lucrări de colectare și transport a apelor de pe terenurile înalte, din afara
localităților sau a incintelor și de pe platformele căilor de comunicații;
 lucrări de regularizare a scurgerilor de pe versanți și de desecare;
 lucrări de regularizare a albiilor și de traversare a cursurilor de apă, la proiectarea
cărora se iau în considerare și solicitările maxime corespunzătoare duratelor de concentrare a apei de până
la 24 de ore inclusiv;
 studii de sistematizare urbană sau teritorială, studii de amplasare a unor obiective
economice și sociale etc.