Sunteți pe pagina 1din 9

23.04.

2018 Danion Vasile: Lamuriri prin documente – de ce nu am trecut pe stil vechi - † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară

Danion Vasile: Lamuriri prin documente – de ce nu am trecut pe stil vechi


17 August 2015 3 Comments

Scriu acest text pentru a-i ajuta să se lămurească pe cei care


cred că trecerea pe stil vechi este o soluție în problema
ecumenismului.

După cum se va vedea în acest articol, Biserica de stil vechi


din România a pierdut succesiunea apostolică, așa cum o
prezintă sfintele canoane, fiind o schismă. Unii spun: “Mai
bine în schismă decât în erezie”. Soluția este să rămâi să
lupți din Biserică împotriva ereziei, nu să cazi din lac în puț.
În scurta perioadă (de câteva săptămâni) în care am mers la
biserica de stil vechi am avut ocazia să înțeleg lucruri pe
care din afară îmi era greu să le înțeleg. Dar nu despre
acestea voi vorbi, ci despre unele argumente teologice pe
care nu le-am găsit până acum în polemica stil nou-stil vechi. Și cel mai important lucru este
prezentarea documentului prin care ierarhii de stil vechi au recunoscut că hirotoniile din
Biserica Ortodoxă de stil vechi din România (B.O.S.V.R.) sunt necanonice.

Unul dintre primii cititori ai acestui text, citindu-l la repezeală, mi-a reproșat că fac referire la
Sfântul Glicherie Tănase. E o confuzie. Eu doar citez din cartea oficială a vieții lui, tipărită de
cei de stil vechi, ca să arăt câteva greșeli și să pun în evidență unele date eronate. Cât privește
afirmațiile mele mai vechi privitoare la el, spun doar că am încă unele lucruri neclare și de
aceea prefer să tac decât să fac alte greșeli. Dar pentru toate afirmațiile și pozițiile mele
greșite din trecut mi-am cerut deja iertare celor pe care i-am smintit. Rog deci ca materialul
meu să fie citit cu atenție, pentru că nu am să scriu alte lămuriri pentru eventualii cititorii
care citesc textul în grabă.

Trebuie să precizez că că am fost motivat să scriu și ca urmare a mulțimii de mesaje pe care


le-am primit – pe e-mail, pe Facebook sau pe blog-ul meu – de la persoane pe stil vechi, în
care am fost întrebat de ce am trădat Adevărul și nu am intrat – prin mirungere – în Biserica
de stil vechi.

Nu am să dau detalii legate de propria experiență referitoare la acest pas, vreau doar să
precizez câteva lucruri elementare pentru înțelegerea problemelor legate de stilul vechi din
România.

Pentru că acest articol va fi mai lung, și pentru că știu că mulți cititori sunt comozi, și nu au
răbdare să urmărească multe argumente, voi scrie aici care a fost elementul cel mai
important care m-a convins să nu intru în Biserica de stil vechi. (Este vorba de un document
foarte important pentru B.O.S.V.R., din câte știu nefăcut public până acum nici în vreo
publicație tipărită și nici în mediul on-line, document pe care îl și atașez acestui text. Acest

http://www.apologeticum.ro/2015/08/danion-vasile-lamuriri-prin-documente-de-ce-nu-am-trecut-pe-stil-vechi/ 1/9
23.04.2018 Danion Vasile: Lamuriri prin documente – de ce nu am trecut pe stil vechi - † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară

document este CITAT și de Vladimir Moss în studiul său despre istoria celor de stil vechi
din România.)

Iată textul documentului (îl reproduc cu toate greșelile de scriere din original):

„Sfântul Sinod a Biserici de stil vechi din Grecia

Astăzi, 31.oct. 1979 s.v., la Sf. Mănăstire Sfinților Martiri Kiprian și Justina la Filide A ica, a
fost ținut o conslujire de toții membri Sf. Sinod a Biserica de stil vechi din Grecia –
Preșidentul, I.P.S. Mitropolit Calist de Corinth, Antonie de Megara, Kiprian de Oropos,
Maxim de Magnesia, Calinic de Achaia, Ma haios de Oenoe, Gherman de Aeolia, Mercurie
de Cnossos și Calinic de Dodecanese, impreună P.S. Arhiereu Silivestru Botoșanul din
România, representantul lui I.P.S. Mitropolit Glicherie.

Conslujirea aceasta, după decizia nr. 37/30.10.79 a Sf. Sinod, formează inceputul a
comunionei Bisericeste dintru Biserica de stil vechi din Grecia și frații în Hristos Români, și
ricunoașterea hirotonilor lor, care, chiar dacă valide în mod dogmatic și ca taine, a fost făcute
nu în accord cu sf. canoanele, fiindcă, de nevoie absolută, prima hirotonie arhierească a fost
facută de un singur arhiereu.

Că certificat, a fost scris și semnat acest document din toții arhierei, preoții, diaconii, și niste
mireni presenți.”

Documentul este semnat de:

Presidentul Callist de Corinth, Antonie de A ica, Kiprian de Oropos, Maxim de Magnesia,


Calinic de Achaia, Ma haios de Oenoe, Gherman de Aeolia, Mercurie de Knossos, Calinic de
Dodecanese și Caliopie de Pentapoli, iar din partea română de Arhiereul Silivestru
Botoșanul.

Există o mare problemă cu faptul că reprezentantul părții române recunoaște, împreună cu


ierarhii de stil vechi din Grecia din sinodul cu care s-au unit atunci și care au semnat
documentul respectiv, că hirotoniile din B.O.S.V.R. au fost făcute „nu în acord cu sfintele
canoane” (Textul în limba greacă este și mai clar, hirotoniile respective apar fiind numite
„anticanonice”. Vezi documentul scanat.)

Problema succesiunii apostolice este foarte importantă în Biserica Ortodoxă. Este atât de
importantă, încât Sfântul Ioan Gură de Aur compară valoarea ei cu cea a adevărului de
credință. Și este firesc să fie așa, altfel ar fi apărut o grămadă de grupuri schismatice, fiecare
având pretenția că este Biserica cea adevărată, canonică, sfântă, sobornicească și
apostolească.

Cei de stil vechi spun că au primit succesiunea apostolică de la episcopul Galaction Cordun.
Iată mai întâi declarația acestuia de trecere pe stil vechi:

http://www.apologeticum.ro/2015/08/danion-vasile-lamuriri-prin-documente-de-ce-nu-am-trecut-pe-stil-vechi/ 2/9
23.04.2018 Danion Vasile: Lamuriri prin documente – de ce nu am trecut pe stil vechi - † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară

„Eu, Arhiereul Galaction Cordun, de bună voia mea și nesilit de nimeni, am acceptat
propunerea și alegerea ce poporul a făcut în persoana mea, de a fi Șeful Spiritual al acestei
Biserici, Arhiereul Ei, așa cum am declarat Sfântului Sinod prin scrisoarea ce I-am trimis prin
Tribunalul Capitalei R.P.R, la 5 aprilie 1955, scrisoare menționată în Revista Biserica
Ortodoxă Română, Buletinul Oficial al Sfântului Sinod, nr. 3-4/1956.

Asupra acestei declarații publice nu am renunțat niciodată.

Declar în fața poporului dreptcredincios, că sunt și rămân Arhiereul și Șeful Spiritual ales al
Bisericii Pravoslavnice Tradiționaliste de Răsărit, mărturisire ce o fac odată pentru
totdeauna. Arhiereu și Mitropolit, Galaction Cordun

(h p://www.mitropoliaslatioara.ro/calendarul/Declaratia_PS_Galaction_Cordun.jpgDeclarație
din 5 aprilie 1955, vezi volumul Slujba, acatistul şi viaţa Sf. Ierarh Glicherie Mărturisitorul,
apărut la Editura Schimbarea la Față, 1998, p. 139).

Din această mărturisire de credință se vede că autorul ei nu înțelege duhul ortodox. Biserica
Ortodoxă nu are șefi, duhul șefiei este duhul papalității, de care ierarhul Galaction Cordun ar
fi trebuit să se ferească. Și acum, trecem la nodul gordian al problemei, hirotonia întru
episcop pe care a făcut-o Galaction Cordun singur. Pe site-ul oficial al Mitropoliei Slătioara
citim despre acest subiect: „Reprezentanții Cultului Tradițional de Stil Vechi din România
obțin din partea autorităților Statului permisiunea ca Preasfințitul Mitropolit Galaction
Cordun să locuiască în București cu domiciliu obligatoriu. În acest an 1956, văzând că nu
reușește să ia legătura cu vreun episcop din afara României, fiind în permanență
supravegheat, cât și în urma încercărilor nereușite de a convinge vreun episcop din Sinodul
Patriarhiei să adere la mișcarea de rezistență, Preasfințitul Mitropolit Galaction Cordun ia
decizia de a hirotoni singur un episcop, lucru care era în deplină concordanță cu hotărârile
canonice ale Sf. Apostoli, care în tâlcuirea celui dintâi canon, hotărăsc ca, în caz de persecuție
religioasă, un singur episcop să aibă putere a hirotoni pe un alt episcop, precum a fost cazul
lui Sidirie episcopul Palebiskei, care, după cum mărturisește Sinesie, a fost hirotonit numai
de un episcop de Filon, fiindcă nu puteau a se aduna mai mulți episcopi din pricina
persecuțiilor religioase.” (Ca o paranteză, când am citit acest material pe site-ul
oficial h p://www.mitropoliaslatioara.ro/calendarul.php, mi-am adus aminte de acest canon,
pe care îl citisem, de câteva ori, în perioada în care mi-am făcut studiile teologice. Îmi
aduceam aminte foarte clar de menționarea de către Sinesie a unui episcop (pe nume Sidirie),
care fusese hirotonit doar de un alt episcop, nu de doi sau trei, cum cereau canoanele.)

Mai pe larg, problema este prezentată astfel: „În anul 1956, în urma mai multor încercări
nereușite de realizare a legăturilor euharistice cu alte Biserici Ortodoxe de stil vechi din afara
României, Mitropolitul Galaction Cordun a luat decizia de a hirotoni, de unul singur, pe
arhimandritul Evloghie Oța. În condițiile în care episcopii Chesarie Păunescu al Dunării de
Jos și Atanasie Dincă Bârlădeanul al Râmnicului și-au exprimat intenția de a reveni în
mijlocul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, dar fără a împlini cu fapta un lucru ca acesta,
http://www.apologeticum.ro/2015/08/danion-vasile-lamuriri-prin-documente-de-ce-nu-am-trecut-pe-stil-vechi/ 3/9
23.04.2018 Danion Vasile: Lamuriri prin documente – de ce nu am trecut pe stil vechi - † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară

Mitropolitul Galaction Cordun s-a văzut nevoit să aplice principiul iconomiei bisericești cu
privire la hirotonia unui episcop.

Această decizie nu era străină Bisericii Ortodoxe, ținându-se CONT atât de lipsa de slujitori
prin care trecea Biserica noastră în acea vreme, cât și de persecuțiile îndreptate împotriva ei.
Hirotonia întru episcop săvârșită de unul singur, adică de mitropolitul Galaction Cordun, era
justificată prin temeiul canonic al Sfinților Apostoli, care, în tâlcuirea celui dintâi canon,
hotărăsc ca, în caz de persecuție religioasă, un singur episcop să aibă putere a hirotoni pe un
alt episcop, precum a fost cazul lui Sidirie, episcopul Palebiskei, care, după cum mărturisește
Sinesie, a fost hirotonit numai de un episcop de Filon, fiindcă nu puteau a se aduna mai
mulți episcopi din pricina persecuțiilor religioase” (din volumul O viaţă pentru Hristos.
Viaţa, nevoinţele şi minunile Sfântului Ierarh Glicherie Mărturisitorul, p. 223)

Principalul atac al celor de stil nou împotriva celor de stil vechi era simplu, cel legat de
succesiunea apostolică. Dacă, după sfintele canoane, este valabilă și hirotonia săvârșită de un
singur arhiereu, atunci atacurile împotriva B.O.S.V.R. nu mai aveau valoare.

Nu îmi imaginam că cei de stil vechi pot cenzura un canon apostolic, doar pentru a-și apăra
pozițiile. În primul canon apostolic scrie clar: Episcopul să se hirotonească de doi Episcopi,
sau de trei (Pidalion, Cârma Bisericii Ortodoxe, tipărit la Editura Credința strămoșească,
2007, p. 33).

În tâlcuirea acestui canon (la pagina 36 din Pidalion), Sfântul Nicodim Aghioritul aduce o
precizare necesară pentru înțelegerea acestui canon: „Iar rânduielile Apostolilor (cartea a 8-a,
cap. 27 ) poruncesc că cel ce se va hirotoni de un Episcop să se caterisească, dimpreună cu cel
ce l-a hirotonit, afară numai dacă după nevoie de prigoană, ori altă oarecare pricină nu pot
mulți a se aduna, și cu alegerea acestora se va hirotonisi de unul. Precum Sidirie s-a hirotonit
Episcop al Palebiskei, după Sinesie, nu de trei, ci de un Episcop de Filon, pentru că nu
puteau Episcopii a se înfățișa în vremurile acelea” –Pidalion, p. 36.)

Diferența era mică, dar esențială. Episcopul Sidirie fusese hirotonit de un singur episcop, e
adevărat, dar „cu alegerea celorlalți”, care din binecuvântate pricini – era vorba de prigoană
– nu au putut ajunge acolo.

Am discutat despre acest canon cu mai mulți creștini de stil vechi. Mi-au spus că nu îi
interesează problemele teologice, că nu au studii de specialitate ca să discute pe această temă.
Dar, când am discutat acest subiect cu ierarhi de stil vechi, m-am lovit de următorul răspuns:
„Hirotoniile au fost canonice, era vreme de prigoană și nu se puteau aduna doi sau trei
episcopi.”

Dar documentul semnat în Grecia spune răspicat, hirotoniile făcute în B.O.S.V.R. au fost
anticanonice.

http://www.apologeticum.ro/2015/08/danion-vasile-lamuriri-prin-documente-de-ce-nu-am-trecut-pe-stil-vechi/ 4/9
23.04.2018 Danion Vasile: Lamuriri prin documente – de ce nu am trecut pe stil vechi - † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară

(Mai există o problemă legată de aceste hirotonii, cea privitoare la hirotesii. În articolul
său The Apostolic Succession Of The Romanian Old Calendarist Churches, Vladimir Moss
nota: “However, in recent years a completely new version of this story hasbeen put forward
by one of the bishops who signed this document – Metropolitan Kallinikos of Achaia, who is
now Archbishop of Athens in succession to Archbishop Chrysostomos. According to his
version, as recounted by the Secretary of the Synod, Bishop Photius of Marathon, in 1981
Metropolitan Kallistos, together with Metropolitans Kallinikos of Achaia and Kyprianos of
Oropos, went to Romania and performed the act of cheirothesia on the Romanian bishops in
order to regularize their POSITION . Later, when the Kallistites united with the other Old
Calendarist “Florinites”, this act was recognized by the united Church.Since Archbishop
Kallinikos’ version of history is flatly contradicted by the document just cited, by the whole
of the Slatioara Synod and by eye-witnesses such as Bishop Ambrose, it can be safely
rejected. We shall not speculate here why Archbishop Kallinikos has been “economical with
the truth” in this instance… The important point is that no cheirothesia took place because,
as Kallinikos’ own signature under the 1979 document witnesses, none was necessary…”

Am căutat să îmi lămuresc această problemă, cu atât mai mult cu cât pe site-ul oficial al
Slătioarei apărea un material semnat de Mitropolitul Vlasie, un răspuns către un domn pe
nume Aurel Botezatu. Am discutat cu câțiva creștini de stil vechi și aceștia au fost de părere
că, dacă hirotesiile au avut loc, e grav că nu se recunoaște acest fapt. Pentru că, dacă
hirotesiile s-au făcut ulterior unirii cu grecii și conslujirii cu aceștia, pe ce bază s-a făcut
unirea și s-a conslujit? Ar însemna că hirotoniile de până atunci nu erau în regulă. (Mai mult,
canoanele prevăd că episcopii hirotoniți necanonic trebuie caterisiți; degeaba se invocă
situația de excepție – prigoana, și la vreme de prigoană era nevoie de acordul celorlalți
episcopi pentru o hirotonie “unu la unu”. Iar dacă nu există acest acord, înseamnă că
hirotonia respectivă calcă predania.)

Sau, dacă hirotesiile respective nu au avut loc, e grav că oricum nu se lămurește această
problemă pentru totdeauna. Nu dezvolt acest subiect, întrucât nu am dovezi că hirotesiile au
existat. Mitropolitul Calinic de Ahaia, cu care B.O.S.V.R. intrase în comuniune, afirma că a
făcut hirotesiile împreună cu Mitropolitul Calist al Corintului și cu Ciprian de Oropos. Totuși
P.S. Ambrozie de Metonia, care a fost traducător la vizitele ierarhilor greci de stil vechi în
România, spune că nu au existat aceste hirotesii. Oricum, și dacă nu au existat, modul în care
se ascund sau se cenzurează lucrurile în B.O.S.V.R., lasă de dorit.)

Trec acum la un alt subiect. Eu am fost interesat de subiectul pătimirii în închisorile și


lagărele din România și din celelalte țări comuniste. Am mare evlavie la sfinții din Rusia,
dintre care cei mai mulți au făcut parte din Biserica de rezistență, așa numita Biserică de
catacombe, pe care o aprecia atât de mult Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. Am găsit la unii
creștini de stil vechi o atitudine fermă împotriva oricărei forme de apostazie, asemănătoare
celei pe care au avut-o sfinții închisorilor din Rusia. Mare a fost mirarea mea când am găsit în
cartea O viaţă pentru Hristos. Viaţa, nevoinţele şi minunile Sfântului Ierarh Glicherie

http://www.apologeticum.ro/2015/08/danion-vasile-lamuriri-prin-documente-de-ce-nu-am-trecut-pe-stil-vechi/ 5/9
23.04.2018 Danion Vasile: Lamuriri prin documente – de ce nu am trecut pe stil vechi - † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară

Mărturisitorul, tipărită cu binecuvântarea ÎPS Vlasie, Arhiepiscopul și Mitropolitul Bisericii


Ortodoxe de Stil Vechi din România (adică în lucrarea de referință), date despre așa-zisa
continuitate între părintele Glicherie Tănase și Sfântul Tihon, patriarhul Moscovei (numit în
carte, în mod eronat, „păstorul Bisericii Ruse din Catacombe” – vezi p. 40).

La pagina 67, descriind audiența părintelui Glicherie Tănase la episcopul Nicodim


Munteanu, se afirmă că părintele îi pusese pe birou „Enciclica Sinodală a Patriarhiei Române
din 1903 și scrisoarea din temnița bolșevică a Sfântului Patriarh Mucenic Tihon, adresată
tuturor creștinilor” (p. 67).

O eroare mai puțin semnificativă este legată de faptul că Biserica Ortodoxă Română a fost
ridicată la rangul de patriarhie abia în anul 1925. Dar o eroare gravă este referința la acea
scrisoare, citată integral în carte la pp. 40-43, așa numitul ukaz din anul 1920. Numai că
scrisoarea cu pricina este un fals grosolan. În text sunt lăudați cei care „nu vor intra în
cârdășie cu Serghie și cu puterea sovietică și nu vor primi pecetea lui Antihrist”. În anul 1920
Serghie era mitropolit de Vladimir și Shuya, și era dușman al bolșevicilor, care l-au și închis
pentru câteva luni. Scrisoarea respectivă este falsă. Acest fapt mi-a fost confirmat de unul
dintre cei mai serioși cercetători ai problemei Bisericii de catacombe, Vladimir Moss, care mi-
a și spus că părintele Glicherie nu avea cum să își prezinte poziția eclesiologică invocând un
document fals. Repet, ukazul respectiv este un fals. O dovadă fiind chiar faptul că părintele
Glicherie ținea în chilia sa, lângă icoane, o fotografie a patriarhului Alexei I al Moscovei,
urmașul și continuatorul operei de supunere a Bisericii statului comunist. (Ca o paranteză,
episcopul Galaction Cordun, după trecerea sa pe stil vechi, îi scria în continuare fostului său
coleg de studii de la Facultatea din Sankt Petersburg, patriarhului Alexei I al Moscovei (vezi
lucrarea 65 de ani de persecuţie a Bisericii Ortodoxe Române de stil vechi, octombrie 1924-
decembrie 1989, tipărită cu binecuvântarea ÎPS Vlasie Mogârzan, Arhiepiscopul și
Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit din România, apărută la Editura
Schimbarea la Față, 1999, p. 102. Unde oare este duhul Bisericii de catacombe?)

La pagina 67, episcopul Nicodim Munteanu îi pune părintelui Glicherie o întrebare: „Tu ești
cu patriarhul Tihon sau cu mitropolitul Miron (Cristea – n.n.)?” „Eu sunt cu Dumnezeu și
pentru Biserica Lui”, a răspuns clar părintele Glicherie.

De fapt, în anul 1925 Biserica de catacombe abia începea să se organizeze. Nu avea cum să
vrea să fie în legătură directă un preot român cu patriarhul Tihon, fără să fi fost în
comuniune liturgică și cu mitropolitul, mai apoi patriarhul Miron Cristea. Și asta pentru că
până la moartea Sfântului Tihon, acesta a rămas în comuniune cu Bisericile Ortodoxe surori,
între care și Biserica Ortodoxă Română.

Când am cerut lămuriri privitoare la aceste date eronate care apăreau în carte, mi s-a spus că
e vorba doar de greșeli pe care le-a făcut persoana care a strâns materialul pentru carte, că nu
e o problemă serioasă. A tipări cu date eronate viața acestui sfânt, cum îl consideră cei de stil
vechi pe cel care le-a fost călăuză în rezistența împotriva schimbării calendarului, înseamnă a
http://www.apologeticum.ro/2015/08/danion-vasile-lamuriri-prin-documente-de-ce-nu-am-trecut-pe-stil-vechi/ 6/9
23.04.2018 Danion Vasile: Lamuriri prin documente – de ce nu am trecut pe stil vechi - † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară

nu te mulțumi cu adevărul istoric. Amestecarea adevărului cu minciuna, lucru pe care îl


reproșează în repetate rânduri cei de pe vechi celor de pe nou, este gravă de fiecare dată.

O minciună și mai gravă este că în anul 1923, când s-a schimbat calendarul, la Ierusalim, de
Sfintele Paști, nu a mai venit sfânta lumină. Minciuna este tipărită în diverse broșuri, și
informația este atât de răspândită, încât am găsit-o până și în volumul doi al lucrării lui
Vladimir Moss Din Sion spre Babilon /Biserica Ortodoxă în secolul XX, la pagina 149: „In
Jerusalem in this year (în text era vorba de anul schimbării calendarului, 1923 – n.n), the
Holy Fire did not descend at Pascha, and Patriarch Constantine of Jerusalem was killed…”
(În acest an în Ierusalim, Sfânta Lumină nu s-a mai pogorât de Paști, și patriarhul Constantin
al Ierusalimului a fost ucis.”) Când i-am atras atenția lui Vladimir Moss că nu a existat niciun
patriarh al Ierusalimului cu numele Constantin în acea perioadă, și că patriarhul de atunci
era Damianos, care a fost patriarh între 1897 și 1931, Vladimir Moss și-a dat seama că
informația era falsă, spunând că o va scoate din cartea sa.

Dar a scoate o astfel de informație din mentalitatea celor de pe stil vechi este foarte greu, e ca
și cum ai tăia o pernă, ai arunca totul în sus și apoi ai încerca să strângi fulgii. Pentru cei de
stil vechi, faptul că Sfânta Lumină nu a venit în anul 1923 e un semn minunat care le-ar întări
poziția.

În realitate, lucrurile au stat cu totul altfel. Acel patriarh Damianos este prezentat în cartea
mai sus amintită, O viaţă pentru Hristos. Viaţa, nevoinţele şi minunile Sfântului Ierarh
Glicherie Mărturisitorul, ca un ierarh mare apărător al tradiției și al vechiului calendar, care
i-a dat binecuvântare părintelui Glicherie de a ridica și sfinți biserici în România, în care să se
slujească după vechiul calendar, ba chiar se spune că i-a dat și un pachet de antimise și
Sfântul și Marele Mir.

Nu știu ca până acum cei de stil vechi să fi putut arăta vreun antimis pe care să îl fi primit de
la patriarhul Damianos. Dar ceea ce putem ști cu siguranță este că acest patriarh nu numai că
nu a fost un mare apărător al credinței, ci a fost unul dintre părinții ecumenismului.

Iată un document care demonstrează acest fapt:

„Ierusalim

La 12 martie 1923, în numele sinodului său, patriarhul Ierusalimului a scris arhiepiscopului


de Canterbury următoarele rânduri:

«Prea sfinției sale arhiepiscopul de Canterbury, întâistătător al întregii Anglii, cel mai iubit și
drag frate întru Domnul nostru Iisus, Mgr. Randall. Salutându-vă frățește, prea sfințite, avem
plăcerea de a vă adresa următoarele:

Ieri am expediat prea sfinției voastre următoarea telegramă: ,,Avem plăcerea de a vă informa
că, după ce a analizat în mai multe întruniri problema hirotoniilor anglicane din punctul de
http://www.apologeticum.ro/2015/08/danion-vasile-lamuriri-prin-documente-de-ce-nu-am-trecut-pe-stil-vechi/ 7/9
23.04.2018 Danion Vasile: Lamuriri prin documente – de ce nu am trecut pe stil vechi - † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară

vedere ortodox, Sfântul Sinod al Patriarhiei noastre a soluționat validitatea lor”. Astăzi,
explicând această telegramă, vă informăm că Sfântul Sinod – având ca temei rezoluția emisă
cu câtva timp în urmă de Biserica Constantinopolului, care ocupă primul tron între Bisericile
Ortodoxe – a decis că sfinţirile de episcopi şi hirotoniile de preoţi şi diaconi din Biserica
Anglicană Episcopală sunt considerate de către Biserica Ortodoxă ca având aceeaşi
validitate pe care o au hirotoniile din Biserica Romano-Catolică, deoarece există toate
elementele care sunt considerate necesare dintr-un punct de vedere ortodox pentru
recunoașterea harului hirotoniilor din succesiune apostolică.

Avem marea plăcere de a vă comunica prea sfinției voastre, ca întâistătător al tuturor


Bisericilor Anglicane, această rezoluție a Bisericii noastre, care reprezintă un progres în
lucrarea bineplăcută lui Dumnezeu, de unire a tuturor Bisericilor. Ne rugăm lui Dumnezeu
să vă dăruiască mulți ani plini de sănătate și mântuire.»

27 februarie/12 martie 1923

Semnată Damian (patriarhul Ierusalimului)”

Traducerea oficială din limba greacă a fost publicată în revista Răsăritul creştin (Christian
East), vol. IV, 1923, pp. 121-122.

Mai mult, traducerea în limba română a acestui document a fost făcută chiar de creștinii de
stil vechi, de la revista Catacombele
Ortodoxiei(h p://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/component/content/article/131-
arhiva-revistei/cuprinsd/528-almanah-2011-02).

Fără să își dea seama, vorbind despre legăturile pe care susțin că părintele Glicherie Tănase
le-a avut cu patriarhul Damianos, de fapt îl laudă pe unul dintre primii patriarhi care au
susținut unirea Bisericii Ortodoxe cu diferitele confesiuni eretice.

Sunt și alte minusuri pe care le-am văzut în scurta perioadă, de câteva săptămâni, în care am
mers la biserica de stil vechi din București, la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din
Militari. M-a surprins lipsa cunoașterii tradiției patristice la niște oameni care se revendică a
fi apărători ai Predaniei. Pentru cei mai mulți, singurele probleme par a fi ecumenismul,
catolicismul sau schimbarea calendarului. Pe celelalte, care nu sunt puține, nu le cunosc sau
le ignoră.

Trebuie spus că există și o antenă duhovnicească, a inimii. Simțirea poate fi înșelătoare, nu e


reper duhovnicesc, dar atunci când dă și ea mărturie despre un adevăr bisericesc, când nu e
pusă înaintea dogmei, ci după ea, își are valoarea ei. A contat foarte mult pentru mine
diferența dintre duhul dezbinării, al celor care se tot rup în grupuri și grupulețe, cum sunt
creștinii de stil vechi din Grecia, și duhul rezistenței neîncrâncenate, așa cum l-am aflat la
mari părinți pe care i-am întâlnit în viața mea, în România, în Grecia sau chiar în Rusia.
http://www.apologeticum.ro/2015/08/danion-vasile-lamuriri-prin-documente-de-ce-nu-am-trecut-pe-stil-vechi/ 8/9
23.04.2018 Danion Vasile: Lamuriri prin documente – de ce nu am trecut pe stil vechi - † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară

Îi rog încă o dată să mă ierte pe toți cei pe care i-am tulburat prin pozițiile mele, publice sau
private, în scris sau prin viu grai. Mă voi ruga lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții mele să
îmi dea pocăință pentru această greșeală, care îmi putea fi fatală. Dar, în același timp,
mărturisesc și că simt în suflet multă bucurie pentru că am văzut că Dumnezeu știe să iasă în
calea fiilor risipitori. Încă și încă o dată. De câte ori e nevoie. Și prin aceasta nu îmi
minimalizez greșeala, ca și cum Dumnezeu ar fi dator să ne ierte, indiferent ce greșeli facem.
Ci mărturisesc doar că mă simt plin de recunoștință față de Dumnezeu, de Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu și față de toți sfinții…

http://www.apologeticum.ro/2015/08/danion-vasile-lamuriri-prin-documente-de-ce-nu-am-trecut-pe-stil-vechi/ 9/9