Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Adancimea Dragostei
Adancimea Dragostei
(Efeseni 4:32-5:2)
Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi
in Hristos. Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti. Traiti in dragoste, dupa cum si
Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros", lui
Dumnezeu.
In timp ce meditam la dragostea lui Hristos pentru noi si diferitele moduri in care Biblia ne-o prezinta,
am observat patru feluri in care se descopera adancimea dragostei lui Hristos.
Mai intai, cunoastem adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi observand ce il costa: daca isi
jertfeste viata pentru noi stim sigur ca dragostea e mai adanca decat atunci cand sufera cateva zgarieturi de
dragul nostru. Deci, vom vedea adancimea dragostei lui Hristos observand cat de mult L-a costat aceasta.
In al doilea rand, cunoastem adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi dupa cat de putin o
meritam. Daca ne-am fi purtat frumos cu el toata viata noastra, si daca am fi facut tot ce se astepta de la noi,
atunci, cand ne iubeste, dragostea lui nu pare la fel de mare ca in cazul in care l-am fi jignit, l-am fi tinut la
distanta si l-am fi dispretuit. Cu cat o meritam mai putin, cu atat este mai uimitoare si mai adanca dragostea
lui pentru noi. Asa ca vom vedea adancimea dragostei lui Hristos in relatie cu cat de putin o merita obiectele
dragostei Sale (Romani 5:5-8).
In al treilea rand, cunoastem adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi dupa marimea
binefacerilor de care ne bucuram atunci cand suntem iubiti. Daca suntem ajutati sa promovam un examen,
ne simtim iubiti intr-un fel. Daca suntem ajutati sa obtinem o slujba, vom simti dragostea in alt fel. Daca
suntem ajutati sa scapam dintr-o captivitate opresiva si ni se ofera libertatea pentru tot restul vietii, ne vom
simti iubiti in alt fel. Iar daca suntem scapati de chinul vesnic si primim un loc in prezenta lui Dumnezeu
impreuna cu o bucurie deplina si placeri vesnice, vom cunoaste o adancime a dragostei care le intrece pe
toate celelalte (1 Ioan 3:1-3). Deci vom vedea adancimea dragostei lui Hristos in marimea binefacerilor de
care avem parte pentru ca suntem iubiti de El.
In al patrulea rand, vom cunoaste adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi prin libertatea cu
care ne iubeste. Daca cineva ne face un bine pentru ca altcineva il obliga, desi el nu prea vrea, atunci nu
consideram aceasta dragoste ca fiind foarte adanca. Adancimea dragostei e direct proportionala cu libertatea
ei. De aceea, daca o firma de asigurari iti plateste 40.000 de dolari pentru ca ti-a murit sotul sau sotia, de
obicei nu stai sa te minunezi cat de mult te iubeste aceasta firma. Erau obligati prin lege sa plateasca. Dar
daca colegii tai de la Scoala Duminicala iti gatesc toate mesele timp de o luna dupa ce ti-a murit sotul sau
sotia, si cineva te suna in fiecare zi si te viziteaza in fiecare saptamana, atunci asta poti numi dragoste, pentru
ca ei nu erau obligati sa o faca. O fac de buna voie si nesiliti de nimeni. De aceea, vom vedea adancimea
dragostei lui Hristos pentru noi in libertatea Sa: "Nimeni nu Imi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine"
(Ioan 10:18).
Aceste lucruri le vad eu in Noul Testament. Sunt texte specifice care subliniaza fiecare din cele patru
feluri in care putem vedea adancimea dragostei lui Hristos pentru noi. Ne vom ocupa de cate unul pe
saptamana. Iar daca va rugati cu staruinta, atunci poate ca Dumnezeu va raspunde rugaciunii din Efeseni
3:17-18, ca sa avem radacina si temelia pusa in dragostea lui Hristos si sa putem pricepe care este largimea,
lungimea, adancimea si inaltimea dragostei Sale - ca sa putem deveni asemenea Lui in dragostea Sa.
Efeseni 5:1-2: Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti. Traiti in dragoste, dupa cum si
Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros", lui Dumnezeu.
-1-
Aici sunt patru lucruri clare si minunate pe care trebuie sa le vedeti. Mai intai, observati ca Pavel ne arata
adancimea dragostei lui Hristos pentru noi. Versetul 2: "Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi."
Faptul ca S-a dat pe Sine demonstreaza dragostea Sa. In al doilea rand, costul dragostei Sale a fost El Insusi
- viata Sa. Nu au fost doar bani, timp, energie, inconveniente, nici macar suferinta; a fost un sacrificiu
complet. El S-a dat pe Sine Insusi. In al treilea rand, observati ca aceasta dragoste si aceasta daruire de Sine a
fost pentru noi. "Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine." Pavel vorbeste despre credinciosi (Efeseni 2:8). El S-
a dat pe Sine pentru noi. In final, observati ca Dumnezeu Tatal a privit cu placere la acest act de dragoste
jertfitoare. Versetul 2: "Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi, "ca un prinos si ca o jertfa de bun
miros", lui Dumnezeu." Cand Dumnezeu S-a plecat deasupra dragostei pe care Fiul a turnat-o asupra noastra
pe cruce, a fost o jertfa de bun miros pentru El. Dumnezeu iubeste dragostea Fiului pentru noi.
O ilustratie a dragostei valoroase
Uneori suntem atat de familiari cu extraordinarul incat nu ne mai impresioneaza asa cum ar trebui.
Trebuie sa privim la ceva mai mic, sa fim uimiti, si apoi sa privim inapoi ca sa simtim cu adevarat minunea
originalului. Chuck Colson povestea despre un grup de prizonieri americani in timpul celui de-al doilea
razboi mondial, care au fost pusi la munca grea intr-un lagar. Fiecare primea in fiecare zi o cazma cu care
trebuia sa sape, iar seara trebuia sa o dea inapoi. Intr-o seara, douazeci de prizonieri erau aliniati in fata
gardianului, care numara cazmalele. Acesta a numarat nouasprezece, dupa care s-a intors furios catre cei
douazeci de prizonieri, intreband care dintre ei nu si-a adus cazmaua. Nici unul nu a raspuns. Atunci
gardianul si-a luat arma si a spus ca va impusca cinci dintre ei, daca vinovatul nu iese in fata. Dupa un
moment de tacere apasatoare, un baiat de nouasprezece ani - atat are si Ben al meu - a pasit in fata cu capul
plecat. Gardianul l-a apucat, l-a tras deoparte si l-a impuscat in cap, dupa care s-a intors sa-i avertizeze pe
ceilalti ca ar face bine sa fie mai atenti decat acel baiat. Cand a plecat, prizonierii au numarat din nou
cazmalele si erau douazeci. Gardianul a gresit la numaratoare. Iar acel baiat si-a dat viata pentru prietenii sai.
Va puteti imagina sentimentele care trebuie sa le fi umplut inimile in timp ce ingenuncheau deasupra
trupului sau? In cele cinci sau zece secunde de tacere, baiatul si-a pus intregul viitor intr-o balanta - viitoarea
sotie, educatia, o camioneta noua, copiii, cariera, pescuitul impreuna cu tatal sau - si a ales moartea, pentru
ca astfel ceilalti sa poata trai. Isus a spus in Ioan 15:13: "Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva
viata pentru prietenii sai." A iubi inseamna a alege suferinta de dragul celuilalt.
O dragoste infinit mai valoroasa
Isus te-a iubit in acelasi fel. Numai ca, o, infinit mai mult! Gandeste-te la viata la care a renuntat. Unul
din motivele pentru care intamplarea de mai sus ne impresioneaza atat de mult este ca baiatul avea
nouasprezece ani. Daca ar fi avut 89 de ani si ceilalti ar fi avut 19, am fi spus ca e un minunat act de
dragoste, dar, avand o viata intreaga in urma sa, nu ar fi fost un sacrificiu la fel de mare ca in cazul in care
intreaga sa viata i se asternea inainte. De aceea, gandeste-te la viata pe care Isus a jertfit-o pentru tine.
In primul rand, si El era tanar. Avea cam 33 de ani. Si-a inceput slujirea cu doar trei ani in urma. A fost
retezat, spunem noi, inainte de floarea varstei.
In al doilea rand, el era fiul cel mai mare al unei mame vaduve. Unul din ultimele lucruri pe care le-a
facut in viata Sa a fost sa se asigure ca avea cine sa se ingrijeasca de mama Sa.
Cand a vazut Isus pe mama-Sa, si langa ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: "Femeie,
iata fiul tau!" Apoi, a zis ucenicului: "Iata mama ta!" Si, din ceasul acela ucenicul a luat-o la el
acasa. (Ioan 19:26-27)
Viata la care renunta pentru tine era una tanara si, din punct de vedere uman, era o viata de care mama
Lui avea nevoie.
In al treilea rand, a fost cel mai bun, milos, intelept si curajos om care a trait vreodata. Petru
marturiseste: "El n-a facut pacat, si in gura Lui nu s-a gasit viclesug" (1 Petru 2:22). Chiar si dusmanii Lui
stiau ca nu-i puteau gasi nici o vina (Matei 22:16). "Eu nu gasesc nici o vina in El", a spus Pilat (Ioan 19:6).
Asa ca viata pe care Si-a dat-o pentru noi nu a fost o viata obisnuita, valoroasa din punct de vedere uman -
desi si asa ar fi fost destul de pretioasa. A fost in schimb o viata fara pacat. O viata echilibrata perfect intre
bucurie si tristete, tandrete si asprime, dreptate si mila, durere si manie, discurs si tacere, rugaciune si
-2-
actiune. Aceasta viata, dintre toate vietile care au existat vreodata, a fost cea mai valoroasa. Cel mai vrednic
sa traiasca, cel mai putin vrednic sa moara. Aceasta a fost viata pe care Si-a dat-o pentru tine - ca tu sa poti
trai.
In al patrulea rand, El era Fiul lui Dumnezeu. Asta inseamna ca era atat Dumnezeu cat si om. Unita cu
natura sa umana era o natura divina, in unitatea misterioasa a unei singure persoane. Demnitatea si valoarea
acestei vieti nu erau doar relativ superioare altor vieti omenesti. Aceasta viata avea o valoare infinita - nu in
acelasi fel in care ceilalti oameni sunt valorosi, ci pentru ca Dumnezeu are o valoare infinita, si anume, ca
baza a valorii intregii umanitati. Avem valoare ca oameni in masura in care reflectam chipul lui Dumnezeu.
Dar asta inseamna ca, daca reflectia are atata valoare din cauza originalului, cu cat este mai valoros atunci
originalul? Cu aceasta viata a urcat Isus pe cruce pentru tine. Atat L-a costat ca sa acopere pacatele noastre
facute impotriva sfinteniei lui Dumnezeu. Si El a platit acest pret de buna voie, ca noi sa putem trai.
In al cincilea rand, ca Fiu al lui Dumnezeu, Isus a fost iubit la modul suprem de catre Tatal Sau din
ceruri. "Acesta este Fiul Meu prea iubit," a spus Tatal, "in care Imi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!"
(Matei 17:5). Ganditi-va cum ar fi fost daca acel prizonier de razboi in varsta de nouasprezece ani era fiul
Presedintelui Statelor Unite - si el stia ca erau pregatite forte care sa-l scape nu numai de la moarte, ci si din
lagarul de prizonieri - si sa mai presupunem ca ai fi aflat ca tatal sau, Presedintele, nu numai ca avea o
dragoste imensa pentru baiat, dar a si fost de acord cu moartea lui pentru tine, si acum vroia sa-i intalneasca
pe cei pentru care a murit, ca sa le dea o parte din mostenirea fiului sau. Nu ar fi fost atunci valoarea acestei
vieti atat de nedescris de pretioasa, astfel incat sa te faca sa te simti absolut coplesit de dragoste?
Gandeste-te acum nu numai la viata pe care Isus a jertfit-o pentru noi, ci gandeste-te si la ce a implicat
aceasta jertfa. Ca sa ajunga in punctul in care urma sa moara, Isus a trebuit sa intocmeasca un plan. A parasit
gloria cerului si a imbracat o natura umana ca sa poata flamanzi, sa poata obosi, iar in final sa sufere si sa
moara. Intruparea a fost pregatirea terminatiilor nervoase pentru cuiele crucii. Isus avea nevoie de un spate
uman care sa poata fi biciuit. Avea nevoie de o frunte si un cap care sa poarte cununa de spini. Avea nevoie
de un obraz pentru sarutul lui Iuda si pentru scuipatul soldatilor. Avea nevoie de maini si de picioare pentru
cuie. Avea nevoie de coaste intre care sa patrunda sulita. Avea nevoie de creier si de maduva spinarii, fara
otet si fara fiere, ca sa poata simti intreaga tortura a mortii - pentru tine.
Baiatul de nouasprezece ani a fost o imagine minunata a dragostei. Dar, in comparatie cu Isus, el a fost
doar o imagine. Moartea sa a fost rapida si relativ fara dureri. Moartea lui Isus a fost una dintre cele mai
groaznice metode de tortura concepute pentru a produce suferinta omului. Asa ca atunci cand citesti Efeseni
5:2: "Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi", nu trece rapid peste cuvintele: "S-a dat pe Sine".
Dragostea Lui e mare, direct proportionala cu valoarea sacrificiului Sau. Iar sacrificiul Sau a fost infiorator.
Ar trebui sa ne intrebam, in incheiere, cat de personal trebuie sa luam aceasta demonstratie de dragoste?
Trebuie sa te simti iubit personal in felul acesta, in dimineata asta, sau mai tarziu in cursul zilei, sau maine
dimineata? Sau trebuie sa ramana doar ca o mare minune istorica, generala, la care sa poti privi de la distanta
cu admiratie - cum ar fi adancimile Marelui Canion? Raspunsul e dat in marturia aceluiasi scriitor, Pavel, in
Galateni 2:20b:
Viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a
dat pe Sine Insusi pentru mine.
La aceasta te cheama apostolul si Insusi Domnul in aceasta dimineata. Sa vezi adancimile dragostei lui
Hristos pentru tine. Sa crezi in dragostea pe care o are pentru tine. Si sa iti trimiti radacinile vietii tale adanc,
adanc, adanc, in aceasta dragoste fara sfarsit. Si sa spui impreuna cu Pavel,
Viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit [pe mine,
personal] si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.
Adancimea dragostei lui Hristos: Cat de putin o meritam
(Romani 5:1-11)
O alta metoda prin care poti vedea adancimea dragostei este prin cat de putin meriti acel act de dragoste.
Isus a spus,
-3-
Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii? Si daca
imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paganii nu fac la fel?
(Matei 5:46-47)
In alte cuvinte, adancimea dragostei noastre este aratata nu numai in marimea sacrificiului nostru, ci si
atunci cand o oferim celor care nu ne raspund in acelasi fel - si care poate nu o merita catusi de putin.
Dragostea care ne copleseste este dragostea adevarata pe care ne-o arata cei carora le-am facut un mare rau.
O a treia metoda prin care se poate vedea adancimea dragostei este prin marimea binefacerii pe care o
primim ca urmare a acelui act de dragoste. Daca cineva pretinde ca ne iubeste si se sacrifica pentru noi, dar
dragostea lor nu ne ajuta cu nimic, s-ar putea sa incepem sa ne intrebam daca acest fel de dragoste inseamna
cu adevarat ceva. Dragostea nu inseamna doar sa te jertfesti. Dragostea inseamna sa ai o contributie in viata
cuiva - cel putin aceasta e intentia. Iar cu cat darul este mai mare, cu atat mai uimitoare este dragostea. Ioan
scria:
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne
cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El. (1 Ioan 3:1)
Marimea dragostei lui Dumnezeu se vede in incredibila binefacere de a fi fost facuti copii ai lui
Dumnezeu.
In final, vedem adancimea dragostei pe care cineva ne-o arata prin cat de liber este actul dragostei. Daca
timp de 10 sau 15 ani ii tot spun fiului meu sa-i ia fratelui sau un cadou la aniversarea zilei de nastere, si
uneori il si cumpar pentru el, ca sa aiba ceva sa-i dea, aceasta e o masura a dragostei dintre frati. Dar daca, in
primul an cand e plecat de-acasa la varsta de 19 ani, el suna cu o saptamana inainte de aniversarea zilei de
nastere a fratelui sau, fara ca cineva sa-i aminteasca, si imi spune ca stie un magazin unde se gaseste un
briceag deosebit pe care fratele lui si-l doreste mult, apoi ma roaga sa iau bani din contul lui si sa i-l cumpar,
atunci dragostea se manifesta intr-un mod cu totul nou.
Isus ne-a iubit in toate aceste feluri si intr-o masura care depaseste intelegerea umana. Saptamana trecuta
am vazut adancimea dragostei Sale pentru noi in marimea sacrificiului Sau - El Si-a dat viata pentru noi, si
ce viata a fost aceea! Astazi vom vedea adancimea dragostei Sale - in special dragostea Tatalui Sau - aratata
in cat de putin meritam sa o primim.
Scopul acestor mesaje este sa adanceasca radacinile vietilor noastre in terenul dragostei lui Dumnezeu,
care nu are sfarsit, ca sa putem sta fermi si neclintiti, iar prin ramurile vietilor noastre sa poata curge hrana
dragostei lui Dumnezeu, astfel incat sa poata produce roadele pretioase si minunate ale dragostei, de care sa
se bucure ceilalti.
Cheia intelegerii dragostei de nepatruns a lui Hristos: Duhul Sfant
Asa cum am spus, Isus ne-a iubit in toate cele patru feluri, intr-o masura care depaseste intelegerea
umana. Haideti sa pornim de-aici in dimineata aceasta. Daca acest lucru e adevarat, ce speranta mai este ca
sa va pot ajuta sa intelegeti dragostea lui Dumnezeu si dragostea lui Hristos pentru voi? Care este baza
sperantei mele ca prin predica mea voi veti putea sa experimentati adancimea de nepatruns a dragostei lui
Hristos? Raspunsul ni-l da urmatorul text.
In Romani 5:3 Pavel ne cheama sa ne bucuram in necazurile noastre
caci stim ca necazul aduce rabdare, 4 rabdarea aduce biruinta in incercare, iar biruinta aceasta
aduce nadejdea. 5 Insa nadejdea aceasta nu insala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu [e vorba aici
de dragostea lui Dumnezeu pentru noi, nu a noastra pentru El - asa ne arata versetele urmatoare] a
fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat.
Iata baza sperantei mele in aceasta dimineata ca, prin predica mea despre dragostea lui Dumnezeu si a lui
Hristos pentru voi, veti ajunge sa experimentati acea dragoste, si sa intelegeti intr-o masura semnificativa,
care va poate schimba viata, care este dragostea de nepatruns a lui Hristos. Baza sperantei mele este aceea ca
Dumnezeu v-a dat - voua cei care credeti in Hristos - Duhul Sfant. Vedem asta in ultima parte a versetului 5:
"...Duhul Sfant, care ne-a fost dat." In timp ce stati aici, Duhul Sfant al lui Dumnezeu locuieste in voi. El
este in voi.
-4-
"trupul vostru este Templul Duhului Sfant, care locuieste in voi, si pe care L-ati primit de la
Dumnezeu." (1 Cor. 6:19)
Daca n-ar fi fost asa, scopul meu in predicile despre dragoste in fata acestei biserici ar fi in zadar. Eu
predic oamenilor in care locuieste Duhul Sfant al Dumnezeului cel viu. Si unora in care Duhul Sfant al lui
Dumnezeu nu locuieste inca. Cum? Fapte 2:38 spune:
Pocaiti-va, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor
voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh.
Duhul Sfant si rolul predicarii
Cum imi da prezenta Duhului Sfant incredere ca predica mea despre dragostea lui Dumnezeu pentru voi
va avea ca rezultat o experimentare reala a acesteia? Raspuns: versetul 5 ne spune ca lucrarea Duhului Sfant
este sa fie Agentul lui Dumnezeu care toarna dragostea Sa in inimile voastre. Versetul 5:
Insa nadejdea aceasta nu inseala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre
prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat.
Unul din principalele motive pentru care Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfant este ca El sa poata turna
dragostea lui Dumnezeu in inimile noastre.
Intelegeti ce inseamna acest lucru? Inseamna ca, fara lucrarea supranaturala a Duhului Sfant, noi nu
putem experimenta si intelege dragostea lui Dumnezeu in Hristos. Dragostea lui Dumnezeu este o realitate
divina si supranaturala. Dar tu si cu mine, despartiti de Duhul Sfant, suntem oameni naturali, neavand nimic
comun cu lumea spirituala, si nu recunoastem sau punem pret pe dragostea lui Dumnezeu in Hristos. Dar
atunci cand Dumnezeu ne deschide ochii la adevarul Sau, iar Duhul Sfant intra in inimile noastre prin
credinta, El ne trezeste la realitatea dragostei lui Dumnezeu si incepe sa o toarne in inimile noastre.
Aceasta ar trebui sa va incurajeze pe unii dintre voi care va temeti ca trecutul vostru va face cu greu, daca
nu chiar imposibil, sa va simtiti iubiti. Adevarul este ca nu e numai dificil, e chiar imposibil - si nu numai in
cazul vostru, ci in cazul nostru, al tuturor. O, e atat de important sa intelegeti acest lucru! Intelegerea
dragostei lui Dumnezeu pentru voi - experimentarea ei, patrunderea ei, gustarea ei - nu este produsul unei
predici bune plus un mediu familial bun. Nu este produsul unor simple forte naturale - bune sau rele. Este
lucrarea lui Dumnezeu, a Duhului Sfant. Dragostea lui Dumnezeu este turnata in inimile noastre prin Duhul
Sfant. Fara aceasta, degeaba ai crescut in cea mai buna familie din tara, nu vei ajunge niciodata sa cunosti cu
adevarat dragostea lui Dumnezeu. Dar cu aceasta, poti proveni din cea mai rea familie, cu toate acestea
Duhul Sfant va turna dragostea lui Dumnezeu in inima ta.
Insa cineva ar putea intreba: Care este atunci rolul predicarii? Ce are de-a face predica mea cu lucrarea
Duhului Sfant de turnare a dragostei lui Dumnezeu in inimile voastre? Raspunsul ni-l dau versetele 6-8 si
legatura dintre ele si versetul 5:
Versetul 6 incepe astfel:
Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti.
Observati legatura. In versetul 6 ni se reaminteste un fapt istoric. "Hristos a murit." Ni se da si
semnificatia acestui fapt, adica scopul lui Dumnezeu in el: "Hristos a murit pentru cei nelegiuiti" - sa ia
locul celor nelegiuiti, sa-i mantuiasca pe cei nelegiuiti. Exista o diferenta aici fata de versetul 5. In versetul 5
avem experienta crestina - Duhul Sfant toarna dragostea lui Dumnezeu in inimile noastre. In versetul 6 avem
istorie ("Hristos a murit") si teologie (Hristos ii mantuieste pe cei nelegiuiti).
Legatura dintre istorie si teologie pe de-o parte (v.6) si experienta pe de alta parte (v.5) este aceea ca
istoria si teologia sunt temelia si contextul experientei. Iata ce se intampla. Pavel a spus ca Duhul Sfant
toarna dragostea lui Hristos in inimile noastre. Dar apoi el ne arata care este acea dragoste. Si se bazeaza
pentru aceasta pe istorie. Asta inseamna ca lucrarea Duhului Sfant in inimile voastre nu este aceea de a va
arata ce cuprinde dragostea lui Dumnezeu. Nu e datoria Duhului Sfant sa va descrie dragostea lui Dumnezeu.
Aceasta e sarcina pe care Dumnezeu a incredintat-o istoriei si Cuvantului Scripturii care interpreteaza acea
istorie, precum si predicarii care le aduce pe amandoua inaintea mintilor voastre.
-5-
Voi aflati despre natura si continutul dragostei lui Dumnezeu din felul in care aceasta dragoste a actionat
in istorie prin Isus Hristos, si experimentati aceasta dragoste ca pe o realitate ce va schimba viata in prezent,
pe masura ce Duhul Sfant o toarna in inimile voastre. Ambele sunt extrem de importante. Daca pretindem ca
experimentam dragostea lui Dumnezeu fara a avea temelia pusa in istorie si in semnificatia pe care
Dumnezeu i-o da, devenim fanatici religiosi, guvernati de sentimente, nu de ratiune; iar daca pretindem ca
intelegem istoria si semnificatia istoriei, dar nu experimentam dragostea lui Dumnezeu turnata in inimile
noastre de catre Duhul Sfant, atunci devenim seci, fara putere, supusii ratiunii.
Ideea e urmatoarea: mesajul meu din aceasta dimineata nu poate lua locul Duhului Sfant in viata noastra.
Iar Duhul Sfant nu va face lucrarea destinata Cuvantului lui Dumnezeu. Chemarea mea este sa descriu
dragostea lui Dumnezeu inaintea voastra. Chemarea Sa este sa o toarne in inimile voastre. Chemarea mea
este sa va arat ce a facut Hristos; chemarea Sa este sa va deschida ochii sa vedeti aceasta lucrare ca fiind
glorioasa si personala. Chemarea mea este sa o fac usor de inteles; chemarea Sa este sa o faca pretioasa. A
mea este sa o fac clara; a Lui este sa va faca s-o indragiti. A mea este sa va duc intr-un tur al lacului adanc al
dragostei lui Dumnezeu; a Lui este sa va faca sa va cufundati si sa va saturati viata in dragostea lui
Dumnezeu - sa va boteze in ea.
Pe cand eram noi inca pacatosi
De aceea, veniti sa privim impreuna la adancimea dragostei lui Dumnezeu in Hristos. Iar modul in care o
privim in aceasta dimineata este din punctul de vedere a cat de putin am meritat sa o primim. Versetele 6-8
ne ofera o descriere a dragostei lui Dumnezeu pe care Duhul Sfant o toarna in inimile noastre:
Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti. 7
Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s-ar gasi
cineva sa moara. 8 Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi
inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.
Adevarul central al dragostei lui Dumnezeu este ca Hristos a murit pentru noi. Asupra acestui subiect ne-
am concentrat saptamana trecuta - Hristos Si-a jertfit viata - nu doar timpul Sau, energia, confortul, banii sau
sanatatea Sa - El Si-a jertfit viata - viata Sa fara pacat, o viata plina de blandete, intelepciune, dragoste, o
viata divina.
Dar nu acesta este punctul central al lui Pavel in aceste versete. Aici e vorba de conditia morala a celor
pentru care a murit Hristos. Aceasta ne arata cat de uimitoare este dragostea lui Hristos, pe care Duhul Sfant
o va turna din nou in aceasta dimineata in inimile voastre.
Haideti sa incepem cu comparatia pe care Pavel o face cu dragostea omeneasca, in versetul 7:
Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s-ar gasi
cineva sa moara.
Scopul lui aici este sa arate ca dragostea omeneasca rareori ajunge la un asa nivel incat sa ne faca sa ne
dam viata pentru cineva care ne este deosebit de drag. Si aproape niciodata dragostea omeneasca nu se va
sacrifica pentru cineva care este pur si simplu un om drept si cu principii. In alte cuvinte, daca ii iei pe cei
doi candidati la dragoste - omul drept si integru pe de o parte, si persoana care a fost buna si generoasa cu
tine pe de alta parte - probabilitatea ca simpla dragoste omeneasca sa-si dea viata pentru ei este foarte mica.
In contrast cu aceasta, Pavel descrie dragostea lui Dumnezeu. Versetul 8:
"Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi..."
Opriti-va aici pentru o clipa. Asociati aceste cuvinte cu versetul 5. Aici Dumnezeu Isi demonstreaza
dragostea. Acolo Duhul Sfant toarna dragostea. Vedeti? Avem dragostea lui Dumnezeu demonstrata in istorie
si in Cuvantul Sau; dar experimentam aplicarea dragostei lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfant in
inimile noastre.
Sa ne intoarcem acum la contrastul dintre simpla dragoste umana care cu greu va muri pentru un om bun.
Versetul 8:
Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi,
Hristos a murit pentru noi.
-6-
Adancimea dragostei lui Dumnezeu pentru noi - si a dragostei lui Hristos pentru noi - se vede in aceasta:
atunci cand El a ales sa ne iubeasca, chiar cu pretul vietii lui Isus, noi nu meritam dragostea Sa. De fapt,
meritam mania Sa. Meritam pedeapsa pentru pacatele facute impotriva Lui. Iar dragostea Lui se arata prin
aceea - exact prin acest lucru - ca ea nu a asteptat ca noi sa devenim mai buni din punct de vedere moral.
Jertfa deplina a avut loc pe cand eram noi inca pacatosi.
Pavel subliniaza aceasta cu inca trei cuvinte. Doua le gasim in versetul 6:
"Pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti."
Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi pe cand eram "fara putere" si eram "nelegiuiti."
"Fara putere" implica slabiciune, boala, neputinta de a influenta sau de a avea vreo contributie la mantuirea
noastra. Pavel a spus:
Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari... pentru ca nimeni sa nu
se laude inaintea lui Dumnezeu.
Dragostea lui Dumnezeu este acordata celui ce nu o merita pentru ca nimeni sa nu se laude vreodata
inaintea lui Dumnezeu. Intotdeauna vom fi smeriti la gandul ca am fost salvati prin harul simplu si gratuit.
Dar nu eram numai fara putere, eram si "nelegiuiti." Cuvantul inseamna fara respect. Nu ne temeam de
Dumnezeu. Nu Il respectam pe Dumnezeu. Eram fara Dumnezeu. Asa eram noi cand El ne-a iubit si L-a dat
pe Fiul Sau pentru noi. Ce e atat de remarcabil in privinta acestui cuvant, "nelegiuiti", este ca Pavel il
foloseste in Romani 1:18 unde spune:
"Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva
oricarei nelegiuri a oamenilor."
Asta inseamna ca, pentru toti cei care v-ati pus increderea in Hristos, dragostea lui Dumnezeu a biruit
mania lui Dumnezeu, si v-a mantuit. Voi erati niste pacatosi vinovati, erati slabi si neajutorati, erati nelegiuti
si meritati mania dreapta si sfanta a lui Dumnezeu. In ciuda tuturor acestor lucruri, El v-a iubit si L-a dat pe
Fiul Sau sa moara, ca voi sa puteti trai.
Mai exista o ultima descriere a faptului ca noi nu meritam aceasta dragoste. O gasim in versetul 10:
Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu
mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui.
Acest verset este unul potrivit pentru a incheia, pentru ca, dupa Duminica Invierii, cand ne vom indrepta
mintile si inimile catre felul in care dragostea lucreaza si se arata printre noi in lume, vom auzi cu putere si
claritate cuvintele lui Isus:
Ati auzit ca s-a zis: "SA IUBESTI PE APROAPELE TAU, si sa urasti pe vrajmasul tau." Dar Eu va
spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc. (Matei 5:43-
44)
Iata temelia si sursa acestei iubiri. Romani 5:10:
Atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau.
Dumnezeu ne-a iubit pe cand eram dusmanii Lui. Dumnezeu Si-a jertfit Fiul pentru noi pe cand eram
dusmanii Lui.
Trimiteti-va radacinile adanc in aceasta dragoste. Beti cu sete din aceasta dragoste. Ziditi-va viata pe
aceasta dragoste. Iar daca doriti din toata inima sa o experimentati mai mult si mai mult - asa cum fac eu -
rugati-va impreuna cu mine, postiti impreuna cu mine, tanjiti impreuna cu mine, pentru ca Dumnezeu sa Isi
toarne dragostea Sa in inimile noastre prin Duhul Sfant. Aceasta e trezirea. Aceasta e redesteptarea pentru
care ne rugam.
-7-
Adancimile dragostei lui Hristos: Binefacerile ei imbelsugate
(1 Ioan 3:1)
-9-
Caci pe aceia, pe care [Dumnezeu] i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie [sau
sa devina] asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai nascut dintre mai multi frati.
Dumnezeu a hotarat mai dinainte. A planificat aceste lucruri cu mult timp in urma. Ce? Ca Fiul sau sa
aiba multi frati si surori in veacurile ce vor veni. Cum? Prin adoptie? Da (Efeseni 1:5). Dar mai mult decat
adoptia. El ne-a predestinat sa devenim asemenea chipului Fiului Sau. Adica, ne-a facut sa ne nastem din nou
(Galateni 4:29, 1 Petru 1:3); ne-a facut fapturi noi in Hristos (Galateni 6:15); Si-a pus Duhul in noi si a
inceput lucrarea de transformare din interior ca sa ne modeleze astfel incat sa ne asemanam cu familia lui
Dumnezeu. A vrut sa facem parte din familie. Si a vrut ca noi sa ne simtim atat de acasa incat a mers mai
departe decat adoptia, ne-a dat o a doua nastere.
Ce inseamna aceasta pentru noi? Dati-mi voie sa mentionez trei lucruri.
1. Copiii lui Dumnezeu sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu
Asta inseamna ca Duhul Sfant locuieste in noi si ne calauzeste. Romani 8:14:
Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Asta inseamna sa fii un copil al lui Dumnezeu - sa fim atat de uniti cu Dumnezeu prin Duhul Sau incat El
sa fie in noi si sa ne calauzeasca - adica sa ne transforme prin innoirea mintii noastre ca sa pretuim ce
pretuieste El, sa intelegem lucrurile asa cum o face El si sa putem deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna,
placuta si desavarsita (Romani 12:1-2).
2. Copiii lui Dumnezeu sunt lumini in aceasta lume
Asta inseamna ca esti atat de diferit de lumea aceasta incat stralucesti in ea ca o lumina - ca o particica din
caracterul luminos al lui Dumnezeu, de adevar, neprihanire si dragoste. Filipeni 2:15 spune ca voi sunteti
copii ai lui Dumnezeu... in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste lumini in
lume.
Sa fii un copil al lui Dumnezeu inseamna intr-un sens sa fii implinit pe deplin ca om - asa cum
Dumnezeu a intentionat atunci cand te-a creat. Dar in alt sens, a fi un copil al lui Dumnezeu inseamna sa fii
despartit de multimea de oameni care nu sunt nascuti din Dumnezeu si nu au Duhul Sau. De aceea 1 Ioan
3:1b ne spune ca "lumea nu ne cunoaste". Valorile si prioritatile noastre au fost atat de revolutionate in
procesul asemanarii cu Isus incat lumea nu ne mai intelege. Dar aceasta este lumina, si este o nevoie
disperata de ea, iar prin harul lui Dumnezeu unii o vad si dau slava Tatalui nostru din ceruri, asa cum a spus
Isus (Matei 5:16).
3. Copiii lui Dumnezeu sunt mostenitorii tuturor lucrurilor
Pentru ca suntem copiii lui Dumnezeu, noi vom mosteni tot ce are Dumnezeu. Pavel ne spune acest lucru in
Romani 8:16-17: "Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Si,
daca suntem copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu, si impreuna mostenitori cu Hristos."
Suntem mostenitori impreuna cu Hristos. Dar ce mosteneste Hristos? Evrei 1:2 ne spune:
La sfarsitul acestor zile, [Dumnezeu] ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor
lucrurilor, si prin care a facut si veacurile.
Deci, pur si simplu Hristos este mostenitorul tuturor lucrurilor. Iar noi suntem mostenitori impreuna cu El
- a tuturor lucrurilor. Pavel afirma foarte puternic acest lucru in 1 Corinteni 3:21-23. El le spune crestinilor:
Toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie
lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, si voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos este
al lui Dumnezeu.
O, cate se pot spune despre acest adevar! Ce impact ar trebui sa aiba asupra vietilor noastre - asupra
modului in care ne gandim la posesiuni si la nevoia de a "avea" lucruri - asupra modului in care ne gandim la
laudarosenie si mandrie si la cat de important este sa ai in loc de sa fii. Am sentimentul ca Dumnezeu ne-a
descoperit acest lucru ca sa putem, intr-un sens, sa ne eliberam de aceasta grija si sa ne concentram asupra
altor lucruri. "E in regula, vrei sa ai lucruri?" - ne spune. "Iti place sa ai lucruri? Crezi ca e atat de important?
- 10 -
Bine, uite cum facem. Totul e al tau. E doar o problema de timp. Si nu conteaza cat de bine te pricepi la
investitii. De aceea, nu te mai ingrijora atata si traieste pentru ce conteaza cu adevarat."
Si totusi, poate ca mai exista un motiv pentru care ni s-a descoperit ce mostenim ca si copii ai lui
Dumnezeu. E modul prin care Dumnezeu se apleaca asupra noastra ca sa ne spuna cat de mult ne iubeste, si
o face prin binefacerile imbelsugate pe care ni le da. 1 Ioan 3:1 ne spune:
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu!
Iar daca suntem copii, suntem si mostenitori - mostenitori ai tuturor lucrurilor. Marimea mostenirii
noastre ca si copii ai lui Dumnezeu este marimea dragostei pe care Dumnezeu o are pentru noi. Iar marimea
mostenirii noastre este intreaga creatie.
In Romani 8:21 Pavel spune:
Caci firea... va fi izbavita din robia stricaciunii, ca sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui
Dumnezeu.
Asta inseamna ca intregul univers va fi rascumparat de dragul copiilor lui Dumnezeu.
O scurta trecere in revista a intregii creatii
Planeta noastra este o mica parte a unui sistem solar care are un diametru de 7.3 miliarde mile. Acest
sistem solar este doar o mica particica din galaxia numita Calea Lactee, care are un diametru de 80.000 de
ani lumina. Un an lumina este distanta pe care o parcurge lumina intr-un an. Lumina calatoreste cu viteza de
186.000 de mile pe secunda. Deci, galaxia noastra are un diametru de 480.000 trilioane mile. Am putea
ajunge la cea mai apropiata stea de Pamant, Alfa Centauri, in 4,3 ani, daca am calatori cu viteza luminii. Am
putea ajunge la cea mai apropiata galaxie vecina in 2,2 milioane de ani, calatorind cu viteza luminii.
Intreaga creatie va fi izbavita, ca sa aiba parte de libertatea slavita a copiilor lui Dumnezeu. Este a
voastra, voi sunteti ai lui Hristos iar Hristos este al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a descoperit aceste lucruri,
nu ca sa ne indragostim de stele, ci ca sa vedem ceva din marimea dragostei Sale.
Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu.
Iar daca suntem copii, suntem si mostenitori - mostenitori ai tuturor lucrurilor. Nu de dragul lucrurilor, ci
de dragul intelegerii dragostei lui Dumnezeu.
Eu sunt Pastorul cel bun. Eu Imi cunosc oile Mele, si ele Ma cunosc pe Mine, asa cum Ma cunoaste
pe Mine Tatal, si cum cunosc Eu pe Tatal; si Eu Imi dau viata pentru oile Mele. Mai am si alte oi,
care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, si va fi
o turma si un Pastor. Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia
cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca,
pe care am primit-o de la Tatal Meu.
Isus nu e constrans sa ne iubeasca, El se bucura sa o faca
Scriptura ne descopera adancimea dragostei lui Hristos. Adancimea dragostei cuiva pentru voi o vedeti
nu numai in suferinta care il costa, in aceea ca trebuie sa treaca peste faptul ca voi nu meritati dragostea lui,
in generozitatea pe care acea persoana vi-o arata; mai vedeti adancimea dragostei si in cat de libera este ea.
In alte cuvinte, va face acel bine pentru ca este constrans la aceasta de presiuni externe, chiar daca el nu prea
vrea sa-l faca?
Cei mai multi dintre voi stiti ca ceea ce impulsioneaza viata si gandirea mea este aceasta viziune a
realitatii pe care eu o numesc Hedonism Crestin. Iar una din afirmatiile centrale ale Hedonismului Crestin
este aceea ca nu poti fi o persoana iubitoare cata vreme nu te preocupa fericirea ta si nu o urmaresti cu zel.
- 11 -
Cand spun acest lucru pentru prima oara intr-un grup, ei se scarpina in cap si spun: "Suna exact pe dos. Eu
credeam ca dragostea inseamna sa renunt la cautarea propriei mele fericiri si sa urmaresc fericirea altora.
Cum poti spune ca urmarirea fericirii personale este un element necesar a dragostei?"
Pentru a raspunde la aceasta, eu pun o intrebare foarte simpla - pe care vi-o pun si voua acum: "Daca
cineva va face un bine, cand va simtiti mai iubiti: atunci cand o face cu neplacere sau atunci cand o face cu
bucurie?" Efectiv toti cei care mi-au raspuns la intrebare au spus: "Ne simtim mai iubiti atunci cand oamenii
ne fac un bine din toata inima si cu bucurie decat atunci cand o fac fara placere sau din constrangere." Asta
inseamna, cred eu, ca atunci cand te iubesc fericirea mea este o parte importanta a ceea ce este dragostea. De
aceea, daca incerc sa renunt la cautarea fericirii mele personale pentru a arata dragoste altcuiva, in cele din
urma voi distruge chiar lucrul pe care il urmaresc. Atunci cand ni se cere in Biblie sa iubim, nu ni se cere sa
renuntam la cautarea propriei fericiri pentru binele celorlalti; ni se cere sa ne cautam si sa ne gasim fericirea
in binele pe care il facem altora.
Cu cat dragostea ta pentru altii este mai angajata, mai benevola, mai bucuroasa si mai libera - in special
daca te si costa - cu atat este mai uimitoare; cu atat este mai adanca. La fel a fost si in cazul lui Isus. Vedem
adancimea dragostei lui Isus in libertatea ei - in consimtamantul ei, in ardoarea ei, in bucuria ei. El nu a fost
constrans sa faca un lucru pe care nu dorea si nu era gata sa il faca. E adevarat, Lui nu i-a facut placere
suferinta in sine. Suferinta fizica nu a devenit placere fizica pe cruce.
Dar vreau sa vedeti in aceasta dimineata adancimea dragostei Sale in libertatea ei - in consimtamantul ei,
in ardoarea ei, si chiar in bucuria ei. El ne-a iubit din toata inima. Nu numai cu o parte a inimii. Nu cu o
usoara afectiune, sau din cauza vreunei forte cosmice care Il presa sa faca un lucru pe care El nu vroia sa il
faca. Iar, pe masura ce privim la libertatea cu care Hristos ne-a iubit, legatura cu Invierea devine mai clara -
pentru ca insasi libertatea cu care El ne-a iubit este libertatea cu care El a inviat dintre cei morti.
Haideti sa incepem in Ioan 10:17-18:
Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau.
Asta inseamna ca exista o placere deosebita pe care Tatal o gaseste in Fiul din cauza ca a consimtit sa-Si
dea viata pentru poporul Lui si sa invinga moartea in numele lor. Tatal L-a iubit pe Fiul inainte ca El sa faca
aceste lucruri. Isus Ii spune Tatalui Sau in Ioan 17:24:
"Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii."
Dar si acea dragoste se baza pe maretia si frumusetea desavarsita a Fiului. Iar o parte a acestei desavarsiri
era dragostea care L-a adus pe Isus in ascultare la cruce. De aceea, Isus poate spune pe buna dreptate:
"Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata."
Ce ar trebui sa ne spuna noua acest lucru este: Tatal Il iubeste pe Fiul pentru ca Fiul ne iubeste pe noi. Si
oare ce ne spune aceasta despre dragostea Tatalui pentru noi?
Trecem mai departe la versetul 18 si vedem libertatea cu care ne-a iubit Hristos:
Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi:
aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatal Meu.
Trebuie sa lasam ca aceste cuvinte sa patrunda intelegerea noastra in aceasta dimineata. Ele sunt foarte
simple si foarte puternice. "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila." E uimitor acest lucru. Nu I-a luat-o Iuda? Cum
ramane atunci cu multimea din gradina? Dar cu Ana, marele preot? Cu martorii mincinosi, care s-au ridicat
impotriva Lui? Cu multimea, care striga "Rastigneste-L!"? Cu Irod, care L-a trimis inapoi la Pilat? Cu Pilat,
care L-a dat pe mana soldatilor? Cu soldatii, care au batut cuiele? Ce inseamna aceste cuvinte: "Nimeni nu-
Mi ia viata cu sila"?
Inseamna: "De fiecare data cand se parea ca sunt constrans la aceasta - in fiecare moment in care parea ca
sunt fortat sa fac un lucru pe care nu vroiam sa-L fac - eu nu eram fortat la aceasta. Eu am ales sa-L fac. Am
acceptat cu bucurie sa-l fac. Intr-adevar, Eu si Tatal Meu am planuit toate acestea - pentru ca va iubim.
Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Dragostea Mea este libera."
- 12 -
De ce spune Isus aceste cuvinte? De ce insista asupra lor? Pentru ca, daca n-ar fi adevarate - daca ar fi
fost constrans sa moara, daca n-ar fi facut-o in mod liber, daca inima Sa nu Si-ar fi dat acceptul - atunci peste
dragostea Lui pentru noi s-ar pune un mare semn de intrebare. Adancimea dragostei Sale se vede in libertatea
ei. Daca n-a murit pentru noi de bunavoie - daca n-a ales sa sufere si n-a facut-o cu bucurie - atunci cat de
adanca este dragostea Lui in realitate? De aceea, El subliniaza acest lucru. Il face cat se poate de explicit.
"Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine." "Mi-o dau din proprie initiativa, nu ca urmare a
imprejurarilor, nu ca urmare a presiunilor, ci pentru ca doresc cu adevarat sa o fac." E adevarat, versetul 18
se incheie cu "Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatal Meu." Dar aceste cuvinte arata pur si
simplu ca inima Tatalui si inima lui Isus sunt intr-o armonie desavarsita. Tatal iubeste, Fiul iubeste. Iar ce
iubeste Fiul, iubeste si Tatal. Porunca n-a fost o constrangere apasatoare.
Isus insista in aceasta dimineata asupra faptului ca dragostea Lui pentru noi este libera. El parca Isi aude
dusmanii defaimandu-L si spunand: "Isus nu te iubeste cu adevarat. El este un mercenar. Face aceste lucruri
din alte motive, nu din dragoste. Este constrans la aceasta de forte exterioare. El nu vrea cu adevarat sa
moara pentru tine. A ajuns cumva in situatia asta si acum trebuie sa se supuna fortelor care Il controleaza."
Isus pare sa auda astfel de cuvinte, sau sa le anticipeze. Si El raspunde: "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o
dau Eu de la Mine." El subliniaza acest lucru in fata noastra ca sa vada daca vom crede declaratia solemna a
dragostei Sale, sau vom crede contrariul - ca nu a facut aceste lucruri din toata inima.
Pentru ca Isus a fost atat de preocupat ca noi sa intelegem cat de liber si de bunavoie a suferit El pentru
noi, haideti sa mai privim la alte cateva ilustratii ale acestui adevar. Lasati adevarul sa patrunda adanc in
mintea voastra. Nimeni nu I-a luat viata cu forta. El a ales sa Si-o dea pentru noi. A imbratisat suferinta. A
fost gata sa o faca bucuros. A fost - imi permit sa o spun - fericit sa traiasca si sa moara pentru noi.
Va amintiti intamplarea din Luca 4, cand El vine la sinagoga din Nazaret, in care a crescut? A citit textul
din Scriptura pentru acea zi. Apoi le-a spus ca Scripturile s-au implinit in auzul lor, chiar in acel moment.
Dar cand a aratat ca in binecuvantarile lui Mesia vor fi incluse si neamurile, nu numai evreii, versetele 29-30
ne spun ca
Ei s-au sculat, L-au scos afara din cetate, si L-au dus pana in spranceana muntelui, pe care era
zidita cetatea lor, ca sa-L arunce jos in prapastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, si a plecat de
acolo.
Ce se intampla aici? O multime de oameni, infuriati pe invatatura pe care le-o da un invatator local, il duc
la marginea stancii ca sa-l arunce de pe ea. Iar imediat dupa aceea il vedem pe Isus trecand prin mijlocul lor -
ca poporul Israel prin Marea Rosie - si plecand de acolo. De ce? Motivul este acesta: Inca nu I-a sosit ceasul.
Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Si o dau la vremea hotarata. Nu mai devreme si nici
mai tarziu.
Mai tarziu in slujirea Sa, Isus era in drum spre Ierusalim cand cativa Farisei au venit la El (Luca 13:31-
32) si I-au spus: "Pleaca, si du-Te de aici, caci Irod vrea sa Te omoare." Dar Isus le-a raspuns: "Duceti-va si
spuneti vulpii aceleia: 'Iata ca scot dracii, si savarsesc vindecari astazi si maine, iar a treia zi voi ispravi.'" Ce
inseamna aceasta? Nu urca la Ierusalim, regele vrea sa Te omoare. Regele! El are cu adevarat toata
autoritatea. El poate face ce vrea cu oameni ca Tine. N-ai nici o sansa impotriva lui.
Ce raspunde Isus? Exista o zicatoare printre rabinii din zilele lui Isus care suna cam asa: "Mai bine sa fii
coada leului decat capul vulpii" (I.H. Marshall, Luke, p. 571). Iata-L pe Leul din Iuda cum e avertizat ca o
vulpe incearca sa-L prinda. De aceea, El spune: "Spuneti vulpii aceleia ca am o slujire de facut si ca am un
plan de indeplinit. Scot demoni, vindec bolnavi, iar in ziua hotarata - nu mai devreme si nici mai tarziu - Imi
voi atinge scopul." In alte cuvinte, "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine."
In gradina din Ghetsimani, in ultima noapte inainte sa moara, Isus a spus doua lucruri uimitoare care I-au
pecetluit moartea si au aratat ca El actiona in deplina libertate a dragostei Sale. Cand in cele din urma
multimea a sosit, iar Petru si-a scos sabia si a taiat urechea slujitorului marelui preot, Isus a spus:
Pune-ti sabia la locul ei; caci toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi ca n-as putea sa rog pe
Tatal Meu, care Mi-ar pune indata la indemana mai mult de douasprezece legiuni de ingeri? (Matei
26:53)
- 13 -
Despre ce vorbeste Isus aici? El spune: "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci Mi-o dau de bunavoie. Aleg sa
fac acest lucru. Il imbratisez. Aici e dragostea Mea la lucru, Petru. Nu e o violenta accidentala a multimii. E
dragostea Mea suverana pentru tine, Petru. Nu incerca sa o opresti."
Apoi S-a intors si a vindecat urechea acelui om, dupa care a spus un lucru uimitor in fata multimii de
acolo:
In toate zilele eram cu voi in Templu, si n-ati pus mana pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru si
puterea intunericului. (Luca 22:53)
Pana acum ati fi putut sa ma omorati cu usurinta. Dar n-ati facut-o. Si stiti de ce? Credeti ca a fost din
cauza ca voi ati hotarat cand voi muri? Gresit. Motivul pentru care voi sunteti aici acum este pentru ca
"acesta este ceasul vostru" - nu inainte si nici dupa. "Nimeni nu-Mi ia viata, ci Mi-o dau de bunavoie. Eu am
decis ceasul, nu voi. Nu sunt coplesit de numarul vostru. Pasesc inainte de bunavoie, cu ochii larg deschisi si
din toata inima, spre cruce - pentru ca Imi iubesc oile. Le iubesc. Le iubesc cu adevarat."
Dar ca sa imping adevarul acesta pana la limita, dati-mi voie sa citez un Psalm pe care Noul Testament il
aplica la Isus (in Evrei 10:9). Se refera la venirea Lui in lume ca sa se aduca pe Sine ca jertfa pentru pacat:
"Atunci am zis:
Iata-ma ca vin! In sulul cartii este scris despre mine; vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule! (Psalmul
40:8)
Libertatea suprema inseamna bucurie. El S-a bucurat sa faca aceasta lucrare rascumparatoare pentru noi.
Durerea fizica a crucii nu s-a transformat in placere fizica. Dar bucuria L-a sustinut pe Isus prin toate. El a
dorit cu adevarat sa ne salveze. Sa adune pentru El un popor fericit, sfant, care sa-L laude. Asa cum un sot
are o dorinta arzatoare pentru mireasa preaiubita (Efeseni 5:25 si in continuare).
Trebuie sa incheiem. Astazi e Duminica Invierii. Ce are de-a face invierea lui Isus cu aceasta dragoste
uimitoare? Versetul 18 din textul nostru face legatura.
Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi.
Oricine face o astfel de afirmatie, este fie nebun, fie mincinos, fie Dumnezeu. Am autoritate chiar si de
cealalta parte a mortii, ca un om mort, sa imi reiau viata, atunci cand doresc. Care e ideea subliniata aici? Ei
bine, ce e mai greu, sa hotarasti cand vei muri, sau sa-ti reiei viata dupa ce ai murit? Ce e mai greu: sa spui:
"Imi dau viata din proprie initiativa", sau sa spui "Imi voi relua viata dupa ce voi muri"?
Raspunsul e evident. Si tocmai asta se si urmareste aici. Daca Isus ar fi putut - si a facut-o - sa Se
intoarca la viata dintre cei morti, atunci El a fost cu adevarat liber. Daca El avea controlul asupra momentului
in care va iesi din mormant, cu siguranta a controlat si momentul in care a intrat in mormant.
Deci, iata punctul central. Invierea lui Isus ne este prezentata ca o confirmare sau ca o dovada ca El era
cu adevarat liber atunci cand Si-a dat viata. De aceea, invierea este marturia lui Hristos despre libertatea
dragostei Sale.
Pe langa toate semnificatiile minunate pe care le are Invierea, mai inseamna si aceasta: este un rasunator
"V-am spus Eu!" in spatele mortii Sale. V-am spus Eu! Am fost liber. Vedeti cat de liber sunt. Vedeti cata
putere si autoritate am. Puteam sa o evit. Am puterea sa Imi reiau viata, chiar si din mormant. Si credeti ca nu
puteam sa-Mi distrug dusmanii si sa scap de cruce?
Invierea Mea este un strigat de dragoste pentru oile Mele: Am fost liber! Am fost liber! Eu am ales. Am
acceptat sa o fac. Nu am fost prins la mijloc. Nu am fost inghesuit intr-un colt, fara scapare. Nimic nu Ma
poate obliga sa fac ce nu vreau. Am avut puterea sa-Mi reiau viata din moarte. Si Mi-am reluat viata din
moarte. Cu cat mai mult as fi putut sa evit moartea cu totul.
Sunt viu ca sa va dovedesc ca v-am iubit cu adevarat. V-am iubit in mod liber. Nimeni nu M-a fortat sa o
fac. Si sunt viu acum ca sa petrec vesnicia iubindu-va cu dragostea atotputernica a invierii, pentru veci de
veci.
Veniti la Mine, toti pacatosii care aveti nevoie de un Mantuitor. Si Eu va voi ierta, va voi primi si va voi
iubi din toata inima Mea pentru vesnicie.
- 14 -