Descriere COMPLEX TOP K 12:6:24

Qrop Complex Top K (12-6-24) contine toate macro si microelementele în echilibru perfect cu
cerintele culturii: azot (N), fosfor (P), potasiu (K), calciu (Ca), magneziu (Mg), sulf (S), zinc (Zn),
mangan (Mn) si bor (B).
Qrop Complex Top K este un îngrasamant complex NPK, granulat, cu concentratie mare de
potasiu (K2O = 24%). Principala componenta a formularii acestui produs este azotatul de potasiu,
sursaa preferata de potasiu pentru cresterea si dezvoltarea culturilor.
Datorita compozitiei ridicate de fosfor (P) si azot (N), Qrop Complex Top K este net superior în
furnizarea tuturor cerintelor nutritionale pentru toate culturile. Aceasta formulare este ideala pentru
fazele de înflorire, dezvoltarea fructelor si maturare.
Qrop Complex Top K este produs în conformitate cu o serie de standarde foarte exigente în ceea
ce priveste calitatea.
Fiecare granula este de o puritate înalta si este libera de orice reziduuri, clor, sodiu sau
metale grele.
Qrop Complex Top K este o granula nutritionala echilibrata pentru toate tipurile de culturi
si pentru toate fazele de dezvoltare.
Qrop Complex Top K elibereaza rapid nutrientii în contact cu apa, asigurand astfel o sursa
echilibrata de azot (N), fosfor (P), potasiu (K), calciu (Ca), magneziu (Mg), si sulf (S), gama
completa de macroelemente.
Qrop Complex Top K contine 0,05% zinc (Zn) si mangan (Mn) si 0,01% bor (B). Acest mix de
microelemente este esential pentru obtinerea unor productii ridicate de calitate superioara.
Azotul din Qrop Complex Top K este alcatuit din azotat (63%) si amoniu (37%). Azotatul este
imediat asimilat, astfel crescand imediat absorbtia de cationi nutritionali (K+, Ca2+, Mg2+ si
microelemente) din sol. Datorita încarcarii sale pozitive, amoniul este pastrat si eliberat de sol,
aceasta proprietate conferindu-i disponibilitatea din sol pentru o perioada prelungita.
Qrop Complex Top K nu contine uree.
Qrop Complex Top K contine fosfor care este un element esential în toate procesele de crestere
si dezvoltare. Fosforul este foarte important în timpul dezvoltarii radiculare, reactiilor de transfer
de energie, fotosinteza si înflorire.
Qrop Complex Top K are raportul K2O /N mai ridicat decat orice alt produs granular de pe piata.
Acest raport favorizeaza foarte mult cresterea productivitatii si calitatii culturilor.
Qrop Complex Top K contine calciu (Ca) si magneziu (Mg), elemente nutritionale esentiale.
Magneziul este important pentru sinteza clorofilei, iar calciul confera rezistenta celulara, fiind
o componenta vitala a peretelui celular. Calciul suficient (3% solubil în apa) asigura rezistenta
foarte buna la pastrare si confera recolte de o calitate net superioara.
AVANTAJE:
* Produs NPK granulat cu cel mai ridicat procent de potasiu;
* Qrop Complex TOP K nu este un produs periculos pentru transport;

 pentru transport maritim: Clasa 5.1 nu este necesara;

 pentru transport terestru: nu este ADR;

* Concentratie ridicata de azotat:

https://www.botanistii.ro/ingrasaminte/ingrasamant-pentru-pomi-fructiferi-5-
kg.html?gclid=EAIaIQobChMIlc2n0Yj83AIVzZPtCh185gq6EAMYAyAAEgIRHfD_BwE
  azot disponibil rapid (7,1% - la alte produse ale competitiei 5%);

 azotatul are un efect sinergic asupra aportului de K, Ca si Mg;

 NO3 = cea mai accesibila sursa de azot pentru plante;

 Plantele consuma predominant azotul din NO3 (mai mult de 80% din azotul consumat de
catre plante este sub forma de azotat)s
 Ajuta la combaterea salinitatii;
 Aport sinergic de cationi (K+, Ca2+, Mg2+, microelemente).

BENEFICII:
* Raport mare K2O:N (2 :1):

 formula potrivita pentru multe culturi si faze de dezvoltare;

 raport optim de 2:1 pentru cultivarea culturilor (produse similare ale competitiei 1,3 –
1,5);

* Formula NPK (12-6-24) este o formula perfecta pentru culturi, cu CaO (3%) si 2%
microelemente adaugate: bor 0,01%, zinc 0,05%, mangan 0,04%;
* NPK granulat pe baza de Azotat de Potasiu în loc de Sulfat de Potasiu;

 Concentratie scazuta de sulfat în comparatie cu NPK-urile granulate, bazate pe Sulfatul

de Potasiu;

* Concentratia scazuta de Sulf ce ajuta la evitarea salinitatii;

* Proportia de azotat/amoniu este benefica pentru legume si culturi cu fructe;
* Poate fi folosit atat ca fertilizare de baza cat si ca fertilizare faziala, în perioada de vegetatie.
RECOMANDARI:
Legume cultivate în sere si solarii: se aplica 30-50 kg/500 m2. Aplicati în sol înainte de plantare
si la suprafata solului langa plante dupa începerea dezvoltarii plantelor.

 Tomate - camp deschis, sere, solarii - 400 kg/ha aplicare ca fertilizare de baza;
 Castraveti - 800 kg/ha;
 Salata - 416 kg/ha aplicare ca fertilizare de baza;
 Legume în camp, ceapa si morcov: 500 – 800 kg/ha ca fertilizare de baza;
 Ceapa - aplicare la suprafata solului dupa plantare 800-1000 kg/ha;
 Cartof: 400-625 kg/ha aplicat ca fertilizare de baza;
 Varza, Conopida, Broccoli: 875-1250 kg/ha ca fertilizare de baza;
 Fasole – 600-875 kg/ha aplicat la cuib în momentul semanarii;
 Zmeura – 500 kg/ha;
 Capsuni – 150-300 Kg/ha (în primul an), 200-300 kg/ha (în anul 2);
 Afini – 200 kg/ha ca fertilizare de baza aplicata în primavara;
 Pomi fructiferi – 1-2 kg/pom/aplicare cu o luna înainte de înflorire si pe timpul înfloririi;

https://www.botanistii.ro/ingrasaminte/ingrasamant-pentru-pomi-fructiferi-5-
kg.html?gclid=EAIaIQobChMIlc2n0Yj83AIVzZPtCh185gq6EAMYAyAAEgIRHfD_BwE
  Pomi fructiferi tineri – 0,5 kg/pom, dupa începerea cresterii;
 Piersic – 400-500 kg/ha/aplicare, cu aplicare la suprafata solului;
 Mar, Cires, Par, Prun – culturi nou înfiintate 300 kg/ha la plantare. Pentru culturi deja
înfiintate: 400-800 kg/ha la înmugurire;
 Conifere: 250-400 kg/ha pentru arbori cu varsta de 1-3 ani; 400-600 kg/ha pentru arbori
mai mari de 4 ani, aplicat ca fertilizare de primavara;

Tabel (pe site)

Qrop Complex Top K este potrivit pentru toate tipurile de culturi cultivate în sol, în special în
zonele cu probleme de salinitate.
Acest produs de ambaleaza la saci de 25 kg. Nu se desface sacul!

PRINCIPII DE BAZĂ ÎN FERTILIZAREA PLANTAŢIILOR

POMICOLE

Autor: Dragos Serban

Publicat la data de 30 Sep. 2014 in: Stiri

Tags: fertilizarea cu ingrasaminte chimiceplantatii pomicolefelicia pascafertilizare
pomicultura

În România cele mai mari suprafeţe pomicole sunt înfiinţate cu pomi din speciile:
măr, păr, gutui, prun, cais, piersic, cireş, vişin, nuc, castan, migdal, iar dintre
speciile de arbuşti fructiferi întâlnim agrişul, coacăzul negru, coacăzul roşu,
zmeurul. În mai multe zone se cultivă căpşunul. Pe lângă cerinţele comune faţă
de factorii de mediu şi de nutriţie, aceste specii prezintă şi anumite particularităţi
care trebuie cunoscute de către fermier şi luate în considerare atât la înfiinţarea
plantaţiilor cât şi pe tot parcursul existenţei acesteia.
Nerespectarea tehnologiilor care să asigure condiţii specifice de nutriţie pentru
pomii, arbuştii fructiferi şi căpşun, are ca efect obţinerea unor producţii scăzute
atât cantitativ cât şi calitativ.

Datorită faptului că pomii rămân mai mulţi ani pe acelaşi teren, fertilizarea diferă
de cea a plantelor anuale care beneficiază de efectul rotaţiei culturilor şi de
efectul remanent al unor îngrăşăminte. Specific pomilor fructiferi este şi faptul că
stochează sub forma unor compuşi organici, elemente nutritive (cum este
azotul), pe care le utilizează în anul următor (la înflorire), sau în condiţii de
https://www.botanistii.ro/ingrasaminte/ingrasamant-pentru-pomi-fructiferi-5-
kg.html?gclid=EAIaIQobChMIlc2n0Yj83AIVzZPtCh185gq6EAMYAyAAEgIRHfD_BwE
carenţă în acelaşi an.

O altă particularitate a speciilor pomicole o constituie sistemul radicular profund

(20-60 cm), care impune tehnologii ce asigură condiţii ca îngrăşămintele să
ajungă în această zonă. Faptul că sistemul radicular al pomilor este bine
dezvoltat, constituie un avantaj prin faptul că acesta controlează un volum mai
mare de sol decât plantele anuale, ceea ce permite o mai bună aprovizionare a
pomului cu elemente nutritive.

Pentru ca pomii să se poată dezvolta echilibrat şi să asigure o fructificare

normală în fiecare an (să nu intre în periodicitate de rodire), este necesar să se
urmărească stabilirea unui echilibru nutritiv între diferite elemente nutritive. Într-o
plantaţie intensivă, acest echilibru se poate realiza prin planuri de fertilizare
stabilite pe baza analizelor chimice ale solului şi plantei.

Mai multe detalii despre plantarea, ingrijirea si combaterea daunatorilor la alti

pomi fructiferi gasiti aici

Dacă un pomicultor cunoaşte cerinţele speciei (şi chiar al soiului) faţă de

elementele nutritive din sol pe parcursul vieţii pomului (pomi tineri sau pe rod) şi
pe parcursul perioadei de vegetaţie (în diferite fenofaze), şi rolul fiecăruia dintre
aceste elemente în viaţa plantelor, specificul interacţiunii fiecărui element la
nivelul sol - plantă, dacă dispune de mijloacele necesare efectuării analizelor
chimice de sol şi plantă, va avea posibilitatea de a alege formele, dozele şi
epocile de aplicare a îngrăşămintelor chimice şi organice corespunzătoare, de a
întocmi planuri de fertilizare eficiente.

Cunoscând aspectul normal al soiului în raport cu vârsta şi faza de vegetaţie,

fermierul trebuie să recunoască anumite carenţe după modul de creştere şi
dezvoltare al pomului, culoarea frunzelor, aspectul fructelor.

Specii pomicole sensibile la carenţa în elemente nutritive

Elementul Specia Elementul Specia
Azot coacăz negru, măr, prun fier măr, păr, prun, zmeur
Fosfor agriş, măr bor măr
potasiu agriş, coacăz roşu, măr mangan cireş, măr, zmeur
Calciu Măr cupru păr, coacăz
magneziu agriş, coacăz negru, măr zinc citrice, măr, păr
https://www.botanistii.ro/ingrasaminte/ingrasamant-pentru-pomi-fructiferi-5-
kg.html?gclid=EAIaIQobChMIlc2n0Yj83AIVzZPtCh185gq6EAMYAyAAEgIRHfD_BwE
 Criterii pentru aprecierea insuficienţei elementelor nutritive la speciile pomicole
Pentru speciile seminţoase:

 insuficienţa azotului determină: lăstari scurţi şi subţiri, frunze rare şi mici, de culoare
galbenă – verzui, apoi portocalii roşietice, purpurii, foliaj redus, înflorire şi fructificare
slabe, căderea timpurie a fructelor;

 insuficienţa fosforului se manifestă prin: lăstari scurţi şi subţiri, frunze rare, mici de
culoare verde închis - albăstrui, bronzate spre purpuriu, ramificare restrânsă, cădere
timpurie a frunzelor, înflorire şi fructificare scăzute;

 insuficienţa potasiului se recunoaşte prin lăstari subţiri, frunze verzui – albăstrui cu

margini necrozate, frunzele de vârstă mijlocie cu cloroză între nervuri, frunzele moarte
rămân ataşate de ramuri.

Pentru speciile sâmburoase:

 insuficienţa azotului se recunoaşte prin: frunze de dimensiuni mici, de culoare verde

deschis sau galbenă cu nuanţe portocalii roşietice, căderea timpurie a frunzelor, lăstari
scurţi cu poziţie verticală, muguri fructiferi puţini, fructe mici, puţine puternic colorate;

 insuficienţa fosforului are ca efecte: întârzierea fazelor de dezvoltare, frunze de culoare

verde-albăstrui, cu tendinţă de bronzare şi pigmentare spre purpuriu, frunzele vechi,
mature, se îngustează şi se curbează în apropierea marginilor;

 insuficienţa potasiului se manifestă prin: creştere încetinită, lăstari subţiri, frunze de

culoare verde închis-albăstruie, necrozarea marginilor frunzelor, pe porţiunea din mijloc
frunzele se încreţesc sau se ondulează, după care se necrozează şi devin casabile,
creşterea neuniformă a limbului, muguri fructiferi puţini, coacere neuniformă a fructelor.

Condiţiile care intensifică mult carenţa de azot sunt textura nisipoasă şi irigaţiile;
pentru carenţa de fosfor sunt reacţia acidă, prezenţa fierului şi aluminiului în sol,
seceta; carenţa de potasiu este intensificată de textura nisipoasă şi tratarea
solului cu calciu; cea de magneziu de textura nisipoasă şi excesul de
îngrăşăminte cu azot şi potasiu, irigaţiile iar carenţa de bor este intensificată de
tratare solurilor cu calciu şi excesul de umezeală.(D. Davidescu, 1992).

Pomii şi arbuştii fructiferi preiau din sol un număr mare de elemente nutritive.
https://www.botanistii.ro/ingrasaminte/ingrasamant-pentru-pomi-fructiferi-5-
kg.html?gclid=EAIaIQobChMIlc2n0Yj83AIVzZPtCh185gq6EAMYAyAAEgIRHfD_BwE
 Dintre acestea sunt indispensabile şi sunt absorbite în cantităţi relativ mari
următoarele :azot (N), fosfor (P), potasiu (K), calciu (Ca), magneziu (Mg) şi sulf
(S). Elemente necesare în cantităţi relativ reduse sunt: fierul (Fe), zincul (Zn),
borul (B), cuprul (Cu), manganul (Mn) şi molibdenul (Mo).

Dintre acestea N, P, K, Mg şi S sunt uşor mobilizabile şi reutilizabile în plantă şi

în consecinţă deficienţa lor se manifestă mai întâi pe frunzele situate la baza
lăstarilor iar calciul şi fierul se mobilizează greu dintr-un organ al plantei în altul
iar lipsa lor se manifestă în primul rând în apropierea vârfurilor de creştere. Acest
fapt prezintă importanţă la stabilirea carenţei diferitelor elemente nutritive pe
baza simptomelor apărute pe diferite organe ale plantelor.

Rolul principalelor elemente nutritive în nutriţia pomilor fructiferi

Azotul: Influenţează în mare măsură creşterea pomilor. Nutriţia pomilor cu acest
element trebuie să fie bine echilibrată deoarece excesul de azot determină:

 creşterea luxuriantă a lăstarilor şi frunzelor;

 prelungirea vegetaţiei până târziu, întârzie maturarea ţesuturilor lemnoase şi micşorează
rezistenţa la îngheţurile timpurii;
 întârzie intrarea pe rod a pomilor tineri;
 creşterea excesivă a lăstarilor, provoacă umbrirea formaţiunilor de rod, ceea ce reduce
numărul de flori şi procentul de legare a fructelor;
 fructe mai puţin colorate;
 reducerea fermităţii fructelor;
 căderea timpurie a fructelor;
 favorizează apariţia unor boli la fructe în perioada de depozitare.

Fosforul: Fosforul favorizează diferenţierea mugurilor floriferi, înfloritul, legarea

fructelor, acumularea zahărului în fructe.

Potasiul: Potasiul are rol esenţial în îmbunătăţirea calităţii fructelor (gust, culoare,
dimensiune).Excesul de potasiu determină o scădere a conţinutului de calciu şi
magneziu, ceea ce reduce capacitatea de păstrare a fructelor şi determină
apariţia mai frecventă a bolilor de depozit.

Borul: Acest element stimulează creşterea rădăcinilor şi a tulpinii, măreşte

germinaţia polenului şi fecundarea, măreşte rezistenţa la ger a ţesuturilor.

Carenţa de bor se manifestă diferit în funcţie de specie astfel:

La măr

https://www.botanistii.ro/ingrasaminte/ingrasamant-pentru-pomi-fructiferi-5-
kg.html?gclid=EAIaIQobChMIlc2n0Yj83AIVzZPtCh185gq6EAMYAyAAEgIRHfD_BwE
 determină apariţia la vârful lăstarilor a unor frunze mai mici, mai groase, casante, de
culoare arămie apoi clorotice, care cad de timpuriu;
 produce încetinirea şi apoi opreşte creşterea vârfului lăstarilor;
 apar internodii mai scurte;
 pe ramuri şi trunchi apar crăpături ale scoarţei;
 pe fructe apar suberificări interne şi externe, acestea se maturizează mai devreme şi cad
prematur.

La cais, piersic şi cireş

 mugurii nu reuşesc să se desfacă sau după dezmugurire nu se dezvoltă normal;
 apariţia de frunze mici şi înguste;
 moartea vârfului lăstarilor.

Metode şi epoci de aplicare a îngrăşămintelor în livezi

Metodele şi epocile de aplicare a îngrăşămintelor la pomi se diferenţiază în
raport cu scopul fertilizării, cu specia, soiul, vârsta plantaţiei, portaltoiul,
destinaţia producţiei, particularităţile de creştere ale sistemului radicular. Putem
deosebi astfel:

Îngrăşarea de fond se efectuează înainte de plantare, odată cu desfundarea

terenului şi se aplică îngrăşăminte organice şi chimice (cu fosfor şi potasiu),
precum şi amendamente cu calciu atunci când solul are un pH acid.

Această fertilizare are ca scop principal să asigure în stratul de sol cu răspândire

maximă a rădăcinilor, o rezervă de fosfor şi potasiu care va fi pusă la dispoziţia
pomilor mai mulţi ani.

Fertilizarea odată cu plantarea

Se face cu scopul de a asigura în anul plantării condiţii bune de nutriţie în zona
sistemului radicular. Se face prin aplicarea îngrăşămintelor chimice şi organice în
groapa de plantare.

Fertilizarea anuală
Această metodă constă în aplicarea în fiecare an a îngrăşămintelor necesare ca
pomul să se poată dezvolta normal şi pentru a asigura obţinerea de producţii
mari şi de calitate superioară.

În funcţie de perioada de aplicare această fertilizare poate fi:

 de bază, când îngrăşămintele se aplică toamna după căderea frunzelor şi se încorporează

odată cu arătura. Această fertilizare se face cu îngrăşăminte organice (odată la 2-3 ani) şi
chimice cu fosfor şi potasiu;

https://www.botanistii.ro/ingrasaminte/ingrasamant-pentru-pomi-fructiferi-5-
kg.html?gclid=EAIaIQobChMIlc2n0Yj83AIVzZPtCh185gq6EAMYAyAAEgIRHfD_BwE
 suplimentară, cu aplicarea îngrăşămintelor în cursul perioadei de vegetaţie, în mod
diferenţiat cu specia, vârsta, faza de vegetaţie, încărcătura de rod.

În funcţie de metoda şi locul de aplicare a îngrăşămintelor, fertilizarea

suplimentară (fazială), se poate face prin:

 aplicarea îngrăşămintelor la sol care se face prin administrarea îngrăşămintelor solide sau
lichide pe sol şi se încorporează cu mijloace mecanice;
 aplicarea îngrăşămintelor cu apa de irigare (fertirigare), constă în dizolvarea anticipată a
îngrăşămintelor solubile (care pot conţine diferite elemente nutritive) şi administrarea lor
cu apa de irigare prin picurare sau microaspersiune;
 aplicarea pe cale foliară. Constă în aplicarea unor îngrăşăminte chimice direct pe frunzele
pomilor, prin stropiri ce se pot efectua separat sau odată cu tratamentele fitosanitare,
având grijă ca substanţele amestecate să fie compatibile.
Această metodă de fertilizare fazială nu înlocuieşte aplicarea îngrăşămintelor la sol sau
prin fertirigare ci se completează necesarul de elemente nutritive în anumite perioade de
vegetaţie a pomilor.

Aplicarea ingrasamintelor in livezi

15/2/2012
1 Comment

Aplicarea îngrăşămintelor în livezile de pomi este strâns legată de sistemul de lucrare a solului,
de condiţiile de sol, climă, relief, de speciile şi de vârsta plantaţiei, de portaltoi şi alţi factori. Din
cauza acestui fapt, nu poate exista un sistem unic de îngrăşare care să fi e valabil pentru toate
livezile, chiar atunci când acestea sunt cuprinse în cadrul aceleiaşi zone naturale.

https://www.botanistii.ro/ingrasaminte/ingrasamant-pentru-pomi-fructiferi-5-
kg.html?gclid=EAIaIQobChMIlc2n0Yj83AIVzZPtCh185gq6EAMYAyAAEgIRHfD_BwE
În raport cu diversitatea condiţiilor în care se găsesc plantaţiile de pomi şi sistemul de îngrăşare
trebuie întocmit şi aplicat diferenţiat

În cazul livezilor cu suprafeţe mici, acestea nu se mai împart în parcele, iar măsurile agrotehnice
şi de îngrăşare se aplică conform unor planuri anuale, în care sunt indicate dozele, epocile şi
metodele de încorporare a îngrăşămintelor, ţinâdu-se seama de acţiunea ulterioară a
îngrăşămintelor aplicate în anii anteriori.

În livezile tinere, aplicarea îngrăşămintelor organice şi minerale se recomandă să se facă în jurul

trunchiului pe suprafaţa proiecţiei coroanei, iar intervalele dintre rândurile de pomi se întreţin
ogor negru sau se cultivă cu plante anuale timp de 3-4 până la 5-8 ani, în funcţie de specia de
pomi cultivată, până când pomii se pun pe rod. Sistemul de îngrăşare aplicat în livezile tinere
trebuie să creeze condiţii favorabile atât pentru creşterea pomilor, cât şi pentru o producţie mare
a culturilor din intervale, în aşa fel încât să se asigure intrarea pe rod a livezii la timpul normal.
Pe măsură ce pomii cresc, se restrânge şi suprafaţa ocupată de culturi în intervalele dintre
rânduri, iar când coroanele pomilor au atins volumul lor maxim şi au acoperit întreaga suprafaţă,
printre rândurile de pomi nu se mai fac culturi.

Dozele anuale de îngrăşăminte organice şi minerale se stabilesc în raport cu vârsta pomilor, cu

specia şi suprafaţa proiecţiei coroanei şi a intervalelor dintre rânduri. Dintre îngrăşămintele
minerale, o acţiune pozitivă se observă mai ales la cele azotate, atât când se administrează
singure, cât şi împreună cu alte îngrăşăminte. Azotul favorizează creşterea şi formarea mugurilor
de rod şi fructificarea. Când dozele de azot sunt prea mari, se poate stimula creşterea vegetativă,
în dauna fructificării. Îngrăşămintele fosfatice şi potasice aplicate singure au o influenţă mai
mică decât cele azotate; efectul lor se manifestă atunci când se aplică singure, mai ales pe
solurile nisipoase, erodate şi calcaroase.
Îngrăşămintele, când se administrează sub formă lichidă, se pot introduce în sol prin injectare la
presiunea de 15-20 de atmosfere, în cantitate de 15-20 de litri pentru fiecare metru pătrat şi în
concentraţie de 3-5% substanţă activă. Se mai poate folosi must de gunoi de grajd diluat cu 3-4
părţi de apă, gunoi de păsări diluat în 8-10 părţi de apă, fecale diluate cu 7-8 părţi de apă. În
plantaţiile pe rod, îngrăşămintele se introduc fie pe toată suprafaţa, când panta este sub 10-12%,
fie local, în vetre. Intervalele dintre pomi se menţin ca ogor negru, alternând, în special, pe
locurile în pantă, intervale înierbate cu intervale întreţinute sau nu ca ogor negru. Îngrăşămintele
organice, în cazul înierbării totale sau parţiale a intervalelor, se introduc local sau în benzi. În
livezile bătrâne se fac periodic - la interval de 4-6 ani - arături adânci de 35-50 cm, care se
completează cu introducerea îngrăşămintelor organice în cantitate de 40-60 de tone la hectar,
https://www.botanistii.ro/ingrasaminte/ingrasamant-pentru-pomi-fructiferi-5-
kg.html?gclid=EAIaIQobChMIlc2n0Yj83AIVzZPtCh185gq6EAMYAyAAEgIRHfD_BwE
date împreună cu îngrăşămintele fosfatice şi potasice, în cantitate de 60-120 kg la hectar
substanţă activă. Concomitent cu această lucrare, dacă este cazul, se face şi corectarea reacţiei
solului, prin introducerea cantităţi corespunzătoare de carbonat de calciu sau gips. Cea de-a doua
aplicare a îngrăşămintelor organice se face la 2-3 ani de la ultima aplicare, folosind jumătate din
doza utilizată anterior. Mai departe, este bine să se aplice repetat acest tratament, la fiecare doi
ani.

Cerinţele speciilor pomicole faţă de elementele nutritive sunt în strânsă legătură cu

particularităţile biologice ale fiecărei specii. Aceste cerinţe însă variază în raport cu fazele de
vegetaţie, cu perioadele de vârstă a pomilor, cu capacitatea de asimilare a elementelor nutritive,
cu însuşirile portaltoiului, cu comportarea pomilor faţă de reacţia solului şi faţă de formele de
îngrăşământ mineral şi cu nivelul general agrotehnic. Între ritmul de creştere a pomilor la
primii ani după plantare şi fructificare există o strânsă legătură.

Pentru grăbirea punerii pe rod, ca o condiţie esenţială, este necesar să se forţeze la maximum
creşterea în primii ani ai vieţii, în scopul formării unui schelet şi a unei coroane puternice
încă din primii ani şi pentru a grăbi procesele biochimice de transformare în forme superioare
a substanţelor elaborate.

Perioada fructificării trebuie prelungită cât mai mult şi acest lucru este posibil numai dacă pomii
au o creştere vegetativă bună, care constitue baza formării de noi organe de fructificare.
Aplicarea îngrăşămintelor în timpul vegetaţiei pomilor se face corect numai atunci când se
cunoaşte modul în care se parcurg fenofazele, fiindcă ele sunt acelea care caracterizează
procesele creşterii, ale formării mugurilor fructiferi şi însăşi fructificarea.

Timpul şi durata fiecarei faze variază de la specie la specie, în raport cu particularităţile

biologice, cu condiţiile climatice şi cu agrotehnica folosită. Faza deschiderii mugurilor este
condiţionată de rezervele de substanţe considerate plastice, care s-au acumulat în ţesuturi în anul
precedent. De aceea, pentru bunul mers al acestei faze este necesar să se ia măsurile
corespunzătoare pentru acumularea de substanţe de rezervă cu caractere plastice încă din anul
precedent. Faza următoare, de creştere progresivă în lungime a lăstarilor, este însoţită şi de o
creştere accentuată a cerinţelor în elemente nutritive. După terminarea creşterii vegetative a
lăstarilor, are loc dezvoltarea mugurilor şi depunerea substanţelor de rezervă, lucru care este
influenţat de condiţiile mediului exterior şi în special a celor de nutriţie. În această perioadă are
loc şi diferenţierea masivă a mugurilor vegetativi de mugurii de rod. După modul cum plantele
sunt aprovizionate cu substanţe nutritive în aceste faze, se asigură rodirea lor anuală sau

https://www.botanistii.ro/ingrasaminte/ingrasamant-pentru-pomi-fructiferi-5-
kg.html?gclid=EAIaIQobChMIlc2n0Yj83AIVzZPtCh185gq6EAMYAyAAEgIRHfD_BwE
periodică. Regulile agrotehnice pomicole recomandă ca îngrăşările suplimentare să se facă după
cum urmează: în livezile tinere - prima îngrăşare se aplică atunci când începe înfrunzirea, a doua
la 2-3 săptămâni de la prima îngrăşare (în timpul creşterii puternice a lăstarilor), a treia la 2-3
săptămâni după cea de-a doua îngrăşare, însă nu mai târziu de sfârşitul lunii iunie. În livezile pe
rod: prima îngrăşare înainte de înflorire, a doua, după căderea fiziologică a fructelor şi a treia în
timpul formării mugurilor de rod.

Sistemul de îngrăşare în livezile de pomi mai diferă şi în raport cu zonele pedoclimatice. În ceea
ce priveşte dozele de îngrăşăminte folosite în livezile de pomi, acestea se stabilesc după aceleaşi
criterii care au fost enunţate anterior. Trebuie reţinut însă că, în afară de specie, soi şi portaltoi,
ele mai variază şi în raport cu vârsta plantaţiei. Pentru fiecare specie pomicolă se cunosc
cantităţile de îngrăşăminte chimice ce trebuiesc aplicate. Pentru o îngrăşare bună, dozele optim
economice trebuiesc mărite cu 50%, iar pentru una foarte bună, cu 100%. La plantaţiile pe rod
mai bătrâne de 12 ani, dozele de îngrăşăminte în raport cu starea de fertilitate a solului, vârsta,
specia şi soiul se măresc cu 100-150%. În raport cu specia, vârsta, starea de fertilitate a solului,
condiţiile climatice, gradul aprovizionării gospodăriei cu îngrăşăminte, se poate trece de la acest
sistem oarecum simplu la un sistem mai complex de aplicare a îngrăşămintelor la speciile
pomicole.

Victor VĂTĂMANU

https://www.botanistii.ro/ingrasaminte/ingrasamant-pentru-pomi-fructiferi-5-
kg.html?gclid=EAIaIQobChMIlc2n0Yj83AIVzZPtCh185gq6EAMYAyAAEgIRHfD_BwE