Diplomație, strategie și război total.

Primul Război Mondial

 O privire de ansamblu al Primului Război Mondial
 Despre vinovatie și responsabilități. Originile războiului.
 Criza din Iulie
 Marele Razboi-desfasurare, batalii, operatiuni
 Experiența cotidiană a războiului
 Mobilizare sociala
 Mobilizare economică totala
 Aspectele Tehnice
 Obiectivele de război ale combatanților
 Civilii in razboi
 Cultura-literatura, pictura, muzica, cinematografia si memoria
 1. O privire de ansamblu al Primului Război Mondial
In cadrul sistemului international a aparut o modificare, o schimbare de ierarhie a
puterilor. Razboiul a avut un rol revolutionar prin amploarea nationalismului si un
rol evolutional, accelerand tentativele deja existente. Tendinta ultimelor decenii era
continuitatea , dar si accelerarea transformarilor deja vizibile. Apar noi curenter in
literatura, dar si temele majore de dinainte sunt dezvoltate. Se remarca poeti ca
Whilfred Owen sau R. Brook care a scris o poezie de factura traditionala ce s-a
vandut in mii de exemplare. Literatura generala era pro-razboi, justificand
sacrificiul. Dupa anii 1930 , razboiul era privit ca un macel inutil. Primul Razboi
Mondial a izbucnit atunci cand cea de-a doua revolutie industriala nu si-a atins
maturitatea. In urma acestui razboi, lumea a privit razboiul in sine cu alti ochi. Este
considerat ca o cauza aparte a izbucnirii celui de-al doilea care a fost mai devastator,
fiind un dezastru in sine, dar un preludiu al unui dezastru si mai mare. Primul Razboi
Mondial era privit de istorici ca o experienta fondatoare, ca debutul unei noi epoci.
Trebuia sa incheie epoca imperiilor si sa inceapa epoca republicilor. Mentalitatea
militarilor de secolul XIX a suferit si ea o transformare. Relatia dintre stiinta si
tehnologie a devenit tot mai stransa. Primul Razboi Mondial a fost un razboi total,
un razboi intre natiuni care au mobilizat resurse masive. Se credea initial ca razboiul
va fi scurt. Razboiul total a modificat relatia dintre stat si individ. Statul avea sa
patrunda si mai mult in viata individului. Apare conceptul de genocid dupa ce in
1915 a avut loc prima tentativa de anihilare a unei natiuni intregi-genocidul armean.
In razboiul total se considera ca toti sunt combatanti, chiar si simpla existenta a cuiva
putand sa influenteze soarta razboiului.Automat, civilul devine victima de razboi si
tinta. Mobilizarea aduce noi tipare de organizare si activitate in societatile
respective. Este primul razboi industrializat, iar functionarea eficienta a industriei
era absolut o conditie necesara. Franta, mutilata industrial, a ajuns spre finalul
razboiului sa produca mai mult decat Germania, avand acces la imperiul acesteia si
resursele aliatilor ei. A aparut o discrepanta intre investitiile pentru victorie si
rezultate. Victoria arata la final ca razboiul a fost un lung proces de invatare pentru
umanitate. Au avut loc progrese semnificative in domeniul militar si cel tehnologic.
Din octombrie 1914, razboiul era dus pe transee. In 1915, statele s-au adaptat la
aceste conditii si incercau sa revina la clasicul razboi mobil.Revenirea nu se poate
realiza, iar in 1916 , la Verdun au loc lupte statice crancene. Germanii doreau sa
duca armata franceza intr-o situatie disperata stiind ca soldatii francezi nu paraseau
punctele strategice. Totul a decurs conform planului pana cand germanii au initiat
asaltul, desi obiectivul nu era strapungerea frontului. In Batalia de la Somme, s-a
incercat strapungerea frontului, si s-a demonstrat ca era mai avantajos ca trupele sa
fie prinse intr-un urias cleste. Inima razboiului industrializat era Frontul de Vest.
Razboiul s-a remarcat a fi total si in privinta pierderilor. Germania pierdea 1300 de
persoane pe zi, britanicii-562 . Pierderile sunt uneori mai dramatice pentru natiunile
mici datorita slabei infrastructuri sanitare. Victima era si un ucigas in acelasi timp,
iar experienta razboiului insemna capturarea, provocarea suferintei si uciderea altor
persoane. Studierea doliului a devenit o practica sociala. Primul Razboi Mondial a
fost primul conflict filmat si documentat. Este un razboi cu zeci de milioane de
victime, milioane de oameni fiind disparuti caci au fost pulverizati de noile arme
distructive. Milioane de familii traiau cu incertitudinea ca rudele lor au murit pe
front. S-au creat cimitire la marginea orasului in care camarazii odihnesc alaturi de
camarazii lor. Apare turismul cimitirelor, mii de oameni venind anual sa vada locul
de odihna a bunicilor cazuti pe front.

2. Despre vinovatie și responsabilități. Originile războiului.

-Cine este responsabil pentru Primul Razboi Mondial? -
In anii 1920, erau suspectate doua state pentru izbucnirea razboiului: Franta si
Germania. Vinovatia Germaniei a fost sustinuta de britanici. Desi istorici obiectivi
sustin ca in general, sistemul international este vinovat de izbucnirea razboiului.
Apare si ideea fortelor profunde, comportamentului statului fiind influentat de
acestea de la economie si politica la cultura si mentalitate. Burghezia era dezvoltata
economic, dar era atasata de valorile aristocrate si conservatoare. In 1961, Fritz
Fischer a publicat lucrari importante in care explica ca Germania antebelica urma
aceeasi traiectorie ca Germania Nazista. Germanii considerau ca pozitia imperiului
lor era intr-o continua degradare. Rationamentele politicii interne i-a determinat pe
germani sa caute si sa se resemneze cu anumite chestiuni. Fischer sustine ca in mare,
Austro-Ungaria e raspunzatoare pentru escaladarea conflictului. S-au publicat
destule ipoteze interpretative. Unii istorici au ajuns la concluzia ca Imperiul Rus era
vinovat pentru escaladarea conflictului. Istoricii puneau accent pe cauzele structurii
si alti istorici priveau doar spre criza premergatoare, preferand sa se concentreze pe
interactiunile dintre marile puteri. In fiecare capitala europeana erau diplomati si
politicieni care au participat la luarea deciziilor si nu se stie cu exactitate la ce au
asistat. Unii dintre principalii actori si-au distrus arhivele. Criza din Iulie 1914 a
fost provocata de asasinarea de la Sarajevo a arhiducelui Franz Ferdinand,
mostenitorul tronului Austro-Ungariei. A fost privit ca un pretext al razboiului care
doar a dus la galoparea ritmului spre razboi. Au existat insa si alte crize antebelice
in urma carora sistemul international a cedat. Statele nu mai erau dispuse sa caute
un compromis. Marile puteri erau prinse intr-o capcana. John G. Stoessinger a
incercat sa explice originile razboaielor. Din momentul in care unul dintre actori
desfasoara o actiune militara, ceilalti aleg sa faca la fel ca el si se ajunge la razboi.
Mobilizarea nu a scapat de sub controlul civililor, ei fiind in continuare stapani,
militarii fiind subordonati. In cadrul Planului Schlieffen elaborat in 1905 ce prevedea
atacarea preventiva a Frantei inainte ca Rusia sa loveasca din est , se discuta pe tema
atacarii Belgiei caci putea atrage Marea Britanie in razboi. Militarii planifica si dau
ordne intr-un vid, fara a lua in calcul diplomatia. Strategia diplomatica era aceea de
a tine Marea Britanie in afara razboiului. La 1 august 1914, Marea Britanie si-a
garantat initial neutralitatea daca Germania se limita la rezolvarea problemelor in
est. S-a dovedit a fi o eroare diplomatica, caci Marea Britanie a reactionat cu
darzenie. In Germania erau destule neconcordante. Kaiserul Wilhelm al II-lea era o
fire instabila. Pozitia Kaiserului si factorii structurali se imbina cu cei
circumstantiali. Guvernul era alcatuit din ministri care nu erau responsabili decat in
fata Kaiserului. Ambiguitatile sistemului german a dus la neconcordante. Se zvonea
ca Planul Schlieffen nu fost creat pentru a fi pus in aplicare, ci pentru a stoarce bani
de la puterea legislativa. Germaniei ii lipsea flexibilitatea. Planurile de razboi ale
puterilor europene erau flexibile, iar mobilizarea armatelor erau folosite ca
amenintari diplomatice pentru a tine invadatorii la distanta de granita stateor
respective pana cand primeau ordinul de retragere. Germania nu folosea acest
instrument militar in scop diplomatic. Planul Schlieffen era programat sa se
desfasoare intr-un anumit interval. In septembrie 1912, Kaiserul a convocat generalii
pentru a planifica razboiul in urmatoarele 18 luni, pana atunci fiind finalizat canalul
Kiel pentru a permite navelor germane sa iasa si sa evite flota britanica. Germania
era agresiva si se hranea din razboaie. Dizidentii germani nu vedeau Germania ca un
imperiu cu pretentii globale, ci ca un imperiu care se vedea amenintat. Alinierea
Marii Britanii cu blocul continental a rasturnat echilirul, Germania pierzand cursa
inarmarilor navale. Germania a trebuit asadar sa planuiasca purtarea unui razboi cat
inca erau conditii favorabile. Prin legile votate atunci de Franta si Rusia, intre care
incheiasera un tratat de alianta, amenintand Germania din ambele parti, Germania
era pe cale de a pierde si superioritatea pe continentul european. Austro-Ungaria nu-
si putea mari bugetul militar, iar Germania isi crestea sistematic cheltuielile militare.
Germania avea o structura politica premoderna, avand mari dificultati in a extrage
banii din economie pentru a-i cheltui pe armament. Cresterea cheltuielilor militare
nu se putea efectua fara o reforma fiscala a statului german: taxe pe venit si pe
succesiune,precum si eliminarea particularitatilor statelor componente. Apare astfel
conceptul de razboi preventiv „mai bine acum decat mai tarziu”. In 1913, Rusia a
votat programul de inarmare, transformandu-se intr-o forta militara defensiva.

Austro- Razboi local Război Război Acord

Ungaria continental Mondial negociat
Germania Război local Război Război Acord
Continental mondial negociat
Rusia Acord Război Război Război Local
negociat Mondial Continental
Franta Acord Razboi Local Razboi Razboi
negociat Mondial Continental
Marea Acord Razboi Local Razboi Razboi
Britanie negociat Mondial Continental
Serbia Acord Razboi Razboi Razboi Local
negociat Mondial Continental
Razboiul Local era dorit initial de Austro-Ungaria si Serbia pentru a-si rezolva
disputele din ultimele decenii. Germania, Franta si Marea Britanie sperau initial in
a doua faza ca totul sa se incheie intr-un razboi local fara a le afecta interesele.
Razboiul Continental era dorit de Germania si Austro-Ungaria pentru suprematia
continentala , iar Razboiul Mondial era dorit in a doua faza de Rusia si Serbia.
Exceptand Germania si Austro-Ungaria, restul doreau initial acord negociabil in
solutionarea crizei. Razboiul local pentru Austro-Ungaria impotriva Serbiei era o
miza, doriind sa-si afirme statutul de mare putere pentru a-si apara onoarea
monarhica. Austro-Ungaria nu dorea decat victorie. Premierul maghiar Tisza se
intreba insa ce vor face austriecii cu Serbia daca va fi anexata caci imperiul nu avea
nevoie de noi teritorii slave, cele aflate sub ocupatie fiind problematice si isi punea
problema cedarii Serbiei altor vecini. Austro-Ungaria dorea totodata sa elimine
dezechilibrul in raportul acesteia cu Rusia. Rusia avea Serbia ca aliat caci avea
anumite obiective si interese in Peninsula Balcanica. Problema Serbiei urma sa
serveasca drept precedent pentru Romania si Italia si pretentiile lor iredentiste.
Bulgaria avea sa devina complice la distrugerea Serbiei, ceea ce insemna excluderea
cu totul a Rusiei din Balcani. Razboiul local ar fi fost favorabil pentru Germania
care privea in jur si se vedea singura, inconjurata de Rusia si Franta (aliate intre ele)
din ambele parti si depasita de Marea Britanie. Sperau ca Austro-Ungaria sa castige
razboiul Serbiei caci ar fi facut din singurul lor aliat unul mai puternic. Germania
spera sa castige totusi razboiul impotriva Rusiei si Frantei. Se punea problema
intrarii Marii Britanii in razboi. Pe 5 iulie 1914, Germania i-a garantat Austro-
Ungariei sprijinul printr-un „cec” in cazul in care razboiul va escalada la scara
continentala. Germania incerca sa limiteze conflictul. Sprijinirea germana a Austro-
Ungariei era privita ca o amenintare directa la adresa Imperiului Rus, chiar daca
acordul la acel moment era secret. Criza va impinge Austro-Ungaria sa atace Serbia,
iar Germania avea sa stea pe bara ceva vreme pana cand era sigura ca
responsabilitatea crizei avea sa fie transferata Rusiei care sustinea curentul
panslavismului in tarile balcanice ce contestau autoritatea austro-ungara. Rusia
dorea initial un acord negociat. Familia imperiala tarista empatiza cu familia
habsburgica in urma asasinarii, dar totusi, nu accepta ideea atacarii Serbiei. Rusia
nu era in totalitate pregatita si dorea amanarea conflictului. In cele din urma, in cazul
esecului diplomatic, Rusia dorea razboi mondial, stiind ca va coopera cu Marea
Britanie si Franta in lupta impotriva Puterilor Centrale. Franta incuraja ciocnirea la
nivel local si o privea ca pe o oportunitate in cazul in care negocierile esuau. Franta
nu dorea o superputere germana dupa ce aceasta i-a luat Alsacia si Lorena in
Razboiul Franco-Prusac. Marea Britanie dorea si ea initial un acord Marea Britanie
a intrat in razboi pentru a-si apara interesele strategice si echilibrul pe continent ,
folosind motivul sustinerii Belgiei atacata de Germania ca pretext. Serbia dorea
acord negociat, avand armata epuizata dupa razboaiele balcanice. Asasinatul gasea
insa Serbia vinovata. Austro-Ungaria incerca sa gaseasca legaturi dintre asasin si
autoritatile sarbe. Serbia a oferit austriecilor in cadrul anchetei tot ce a putut. In
urma esecului diplomatic, Serbia era pentru desfasurarea unui razboi mondial,
asteptandu-se ca Rusia si celelalte state din Antanta sa lupte alaturi de ea impotriva
Puterilor Centrale.

3. Criza din iulie 1914

In urma atentatului din 28 iunie 1914, pana pe 23 iulie s-a desfasurat perioada
deciziilor . Pe 1 iulie se cristalizeaza tabara Puterilor Centrale. Pe 5 iulie, Germania
ofera garantie de sustinere reciproca Austro-Ungariei printr-un cec. Germania cere
austriecilor sa actioneze rapid si impun astfel Serbiei un ultimatum imposibil de
acceptat. Austro-Ungaria miza pe tactica ultimatului greu de acceptat caci dorea
razboiul. Intre timp, presedintele francez face o vizita in Rusia pentru a cristaliza
alianta. Germania dorea si ea razboiul, incercand sa atraga fara succes Italia de partea
Puterilor Centrale. Pe 21 iulie, rusii trimti un document ultimatum Austro-Ungariei
pentru a anula ultimatumul asupra Serbiei, sustinand ca criza va escalada. Din 23
iulie, criza locala devine una internationala. Rusia vedea disputa Austro-Ungariei
cu Serbia ca un atac la situatia ei in Balcani . Pe 24 iulie, reprezentantii rusi s-au
intalnit pentru a discuta reactiile posibile in fata acestei provocari. Rusia recurge la
mobilizare partiala a patru districte din sud, Odessa si a altor trei de la granita cu
Austro-Ungaria. Rusii voiau sa preia sub control stramtorile. Mobilizarea partiala
era vazuta ca un instrument diplomatic, ca un semnal transmis austriecilor ca
trebuiau sa inteleaga ca Imperiul Rus nu va fi pasiv. Militarii rusi au inteles ca
institutiile rusesti erau ineficiente si realizau ca in cazul escaladarii crizei, ar fi prea
tarziu caci mobilizarea se desfasura lent. Germania se simtea apoi amenintata de
mobilizarea Rusiei. Revizionistii sustin ca mobilizarea partiala era un pretext pentru
mobilizarea generala. Mobilizarea generala avea sa intre in vigoare pe 28 iulie. Rusii
sperau ca criza nu va escalada rapid. Dar calendarul rus era depasit de evenimentele
ulterioare. Decizia mobilizarii juca un rol de descurajare. Rusii nu stiau cu exactitate
ce se intampla, dar au luat masuri preventive. Rusia si-a asigurat alianta cu Franta,
iar din punct de vedere militar, era intarita. Rusia suferise anterior umilinta
infrangerii in Razboiul cu Japonia. Acceptase comportamentul nesabuit din Balcani
in urma crizei bosniace din 1908 cand Austro-Ungaria a anexat Bosnia de la Imperiul
Otoman si a sprijinit Bulgaria in primul razboi balcanic. Acum, Rusia era decisa si
avea ca miza supravietuirea Serbiei. Urmatoarele zile au fost incerte. Marea Britanie
era singura putere care mai credea in solutionarea pasnica a crizei, fiind mai ezitanta.
Strategia britanica era dominata de evitarea razboiului, doriind sa gestioneze criza ,
inducand incertitudine. Dorea sa-i tempereze pe germani . Trasmitea Frantei ca nu
putea conta pe sprijinul acesteia si Germaniei sa nu conteze pe neutralitate. A
incercat sa remedieze situatia, dar nu a putut aduce Austro-Ungaria si Rusia la
aceeasi masa a negocierilor. Marea Britanie era convinsa ca Germania putea sa
exercite influenta asupra Austro-Ungariei. Dar Germanai era decisa, avand un
comportament pe doua paliere, unul secret in care Germania stimula apetitul
razboinic al Austro-Ungariei si unul public, menit sa asigure neutralitatea Marii
Britanii. Marea Britanie si Rusia nu reusesc sa tina Germania in afara conflictului.
Pe 27 iulie, Kaiserul se intoarse de pe vasul de croaziera, pentru a da o aparenta a
unei Germanii care nu pregatea ceva anume. Fiind instabil, era tinut departe de
centrul decizional. Acesta ii transmite cancelarului ca orice motiv de razboi a
disparut. Pe 28 iulie, Germania stia ca Austro-Ungaria pregatea atacul si ii propune
ca macar sa anexeze Belgradul pentru a evita un razboi total. Cancelarul german a
refuzat sa transmita mesajul la Viena. Britanicii au venit si ei cu o propunere
similara. Se desfasurase o intalnire intre ambasadorul habsburgic si reprezentantii
Rusiei care cereau dosarul anchetei care invinovatea statul sarb de atentat. Dar in
timpul intalnirii, vin primele vesti: Belgradul fusese bombardat. Era clar ca
mobilizarea partiala nu avea sa descurajeze Austro-Ungaria si Rusia discuta deja
inceperea mobilizarii generale. Rusia nu dorea insa sa fie primul stat care initia
masuri militare de amploare. Atunci cand anunta si decreteaza mobilizarea generala
, germanii nu reactioneaza sperand ca intreaga vinovatie a escaladarii crizei sa cada
pe umerii rusilor. Austro-Ungaria declansase un atac pe 28 iulie asupra Serbiei fara
a-l duce la bun sfarsit. Anexarea Serbiei trebuia sa aiba loc in luna august conform
planului. Pe 28 iulie, Marea Britanie si-a schimbat strategia si a recurs la descurajari.
Tarul accepta mobilizarea generala, desi se razgandise. In urma unei intalniri dintre
tar si sotia acestuia cu Sazonov, s-a ajuns la concluzia ca Rusia nu mai putea ramane
in afara. Se temeau de izbucnirea unei revolutii si contrarevolutii. Daca mergeau la
razboi, socialistii ar reactiona violent, insa daca nu mergeau la razboi, nationaistii ar
fi protestat pentru ca Rusia nu apara slavii din Balcani. Tarul sustinea ca nu putea
raspunde de trimiterea la moarte a numerosi soldati. Accepta totusi moblizarea
generala, dar face un schimb de scrisori cu Kaiserul Wilhelm al II-lea-scrisorile
Willy-Nicky. Tarul ii transmitea Kaiserului ca tentativele de mediere au esuat.
Din aceea noapte, razboiul devenise inevitabil. Din 29-30 iulie, civilii ar fi pierdut
controlul asupra militarilor. Pe 30 iulie, Germania primeste informatii despre
mobilizarea militara a Rusiei. Acesta era momentul mult asteptat. Germania incepe
mobilizarea pe 31 iulie. Pe 1 august, Germania a depus eforturi pentru a evita intrarea
Marii Britanii in razboi. Ambasadorul Karl Max de Lichnowsky , ambasadorul
german la Londra, a plecat cu impresia ca daca Germania nu va ataca vestul, Marea
Britanie avea sa-si garanteze neutralitatea. Chiar daca a transmis informatia,
Germania a trimis intre timp armata spre vest. A fost ultima tentativa diplomatica
de prevenire a razboiului. Pe 30-31 iulie, Germania a trimis ultimatumul Rusiei
pentru incetarea mobilizarii. Pe 1 august 1914, Germania declara razboi Rusiei si
impune ultimatumul Frantei care incepuse mobilizarea. Pe 3 august, Germania a
declarat razboi Frantei, iar pe 4 august, in urma vioarii neutralitatii Belgiei, Marea
Britanie declara razboi Germaniei. Abia pe 6 august, Austro-Ungaria si Rusia si-au
declarat razboi. In Marea Britanie a aparut o ruptura dintre partidul liberal care avea
membri razboinici ce s-au grupat cu cei conservatori, iar cei pasnici au trecut in
opozitie. Marea Britanie isi justifica intrarea in razboi in termen moral si legal pentru
a apara Belgia si sanctitatea unui tratat. Dar in spatele declaratiilor se afla
preocuparea fata de propria securitate. Pe 4 august, dimineata, Lordul Gray a tinut
un discurs in Camera Comunelor, aducand argumente pro si contra in dezbaterea
privind intrarea in razboi. Germaniei ii este inaintat un ultimatum. Germania nu
raspunde, iar Marea Britanie i-a declarat razboi. Marea Britanie era prinsa intre
diplomatia clasica a secolului XIX si cea moderna si secreta, aflata sub controlul
parlamentului. In ultimul deceniu, Franta si Marea Britanie au incheiat acorduri in
care isi imparteau sferele de influenta in Europa si in colonii extra-europene.

4. Desfasurarea razboiului
1914
Razboiul a inceput cu asteptari ca va fi unul de scurta durata. Erau si persoane ca
generalul von Moltke care nu era convins ca razboiul va dura putin. Nimeni nu
anticipase in ce masura saltul cantitativ va aduce un salt calitativ in purtarea
razboiului. Militarii europeni mergeau pe suprematia ofensiva din perspectiva
suprerioara. In Franta, a existat o dezbatere pe aceasta tema in pofida aparitiei
mitralierelor cu raza lunga de actiune, victoria fiind mai degraba o chestiune de
ordin moral. Era reactia conservatoare in fata progresului si utilizarii armelor de
ultima generatie. Era ideal ca razboiul sa fie ofensiv si sa fie purtat pe teritoriul
adversarilor. Germanii aplica Planul Schlieffen in vest care esueaza caci armata
germana nu avea flexibilitatea necesara. Apare razboiul de manevra-marea cursa
spre mare. Armata germana nu era pregatita pentru schimbari de plan. La est de Paris
nu erau suficiente forte germane care sa inainteze mai la vest. S-a creat un front
continuu de la Marea Nordului la granita cu Elvetia. In est se desfasura un razboi
de miscare ce nu avantaja armata rusa, caci sistemul de transport rus nu oferea
flexibilitate. Rusia era indecisa in atacarea Germaniei sau a Austro-Ungariei.
Considera ca infrangerea Germaniei ar determina caderea Austro-Ungariei de la
sine. Existau insa mai multe tabere cu pareri proprii. Rusia nu a lovit Germanai cu
toata forta. Calitatea ofiterilor germani contracareaza forta bruta a Rusiei. O armata
gemana mica reuseste sa aiba mai multa eficienta decat o armata rusa de 4 ori mai
mare. De aceea, Rusia are parte de o serie de infrangeri in Prusia Orientala.Austro-
Ungaria sufera infrangeri in Galitia si a lansat o aparare dezastruoasa. Armata
Austro-Ungariei era devertebrata si nu-si va mai reveni niciodata. Se dovedeste
incapabila sa invinga Serbia. Se cauta o solutie in adaptarea pe Frontul de Vest si se
mergea pe cantitate. Problema era ca Germania nu a utilizat suficiente resurse pentru
a rupe acest echilibru. Pe Frontul de Vest se desfasoara batalii importante ca cea de
pe Marna, Neuve Chapelle , Ypres si Loos, germanii concentrandu-si mai multi
soldati si arme. Pe frontul de est, germanii ii inving pe rusi la Tannenberg. Din
primavara 1916 sunt utilizate gazele de lupta. Dar vantul fiind puternic, gazele de
lupta sunt folosite in conditii nefavorabile de lupta. Tacticile erau inadaptate la noua
tehnologie militara si se mergea pe ideea ca bataliile decisive vor aduce victoria pe
termen scurt.

1915
Anul 1915 a fost un an de tranzitie caci s-a trecut de la batalia de manevra la bataliile
statice. Mitul bataliilor decisive nu a disparut. Sunt pregatite batalii ce aveau ca
obiectiv strapungerea frontului inamic si de a exploata victoria.Conducerea germana
era tot mai divizata. Unii generali doreau o pace negociata , altii erau adeptii victoriei
totale. Divizarea politicii militare il transforma pe Kaiser intr-o marioneta.
Falkenhayn a fost artizanatul Bataliei statice de la Verdun, iar Hindenburg si
Ludendorf credeau in victoria totala si afirmau ca ce se putea face pe frontul de est
era imposibil in vest. Ambele tabere inca mai credeau in ideea de pace, dar urmau si
strategia. Unii credeau ca victoria decisiva se va obtine in vest, altii credeau ca in
est, lovind in veriga slaba a Antantei-Rusia. La sfarsitul anului 1914 s-a luat decizia
de a lovi puternic in est. Trupele germane erau mai eficiente decat cele ruse. Polonia
a fost ocupata. La sfarsitul campaniei, Germania ocupa Lituania si o parte din
Ucraina de vest. 2,4 de milioane de oameni mor si sunt luati prizonieri. Totusi, Rusia
rezista si creaza noi dileme pentru germani. Pe masura ce germanii inaintau,
problemele de aprovizionare cresteau si se loveau de armata rusa care trebuia sa sa
apere un front mai restrans. Armata rusa nu intampina probleme privind acoperirea
pierderilor de efective. Anul 1915 a fost un salt in materie de productie de armament.
Armatele erau mult mai bine echipate. In Austro-Unaria , trupele slave se predau in
masa in fata fortelor ruse. In mai, Itaia intra in razboi impotriva Austro-Ungariei. In
ciuda victoriilor din est si defensivei de pe frontul de vest, anul 1915 a reprezentat
un esec strategic pentru Germania. Conflictul s-a extins geografic.Bulgaria intra in
razboi, iar fortele Antantei debarca la Salonic. In aprilie are loc si o debarcare
britanica esuata la Gallipoli. Britanicii au intampinat minele submarine germane
utilizate de otomani din Dardanele. Lordul Amiral Churchill a initiat operatiuni de
comando, transformand debarcarea intr-o batalie de mare amploare cu rezultate
catastrofale. In decembrie 1915, fortele britanice sunt evacuate. Esecul de la
Gallipoli a prelungit existenta Imperiului Otoman. Fronturi noi s-au deschis in Sinai
si in Irak. Aprovizionarea Rusiei de catre Antanta era dificila. Italienii erau nevoiti
sa lupte pentru a depasi aliniamente fortificate austriece. Au plecat de pe pozitii
dezavantajoase , avand armata prost echipata si cu un moral slab. Circa 200 000 de
prizonieri italieni sunt luati prizonieri. Pe frontul de vest, violenta a fost
institutionalizata, pragul de violenta fiind depasit succesiv. Artileria grea ucide
soldatii intr-o varietate de mijloace. Armatele au trebuit sa se adapteze acestei
realitati. Este inventata arma terorii-aruncatorul de flacari, la care se renunta treptat,
ca din aprilie sa fie utilizate armele chimice. Francezii au utilizat la inceput gaze
lacrimogene, iar pe frontul de est,germanii au utilizat arme cu efect letal. Atacul in
masa, in care erau utilizate cantitati mari de armament si efective uriase, trebuia sa
duca la coplesirea inamicului, folosind tactici ofensive surpriza.

1916
Sistemul dominant era logica razboiului de uzura, persistand pe ideea cedarii a unei
tabere opuse. Operatiunile militare erau prelungite fara obiective clare sau pe
obiective irationale. Falkenhayn mergea pe ideea distrugerii Frantei pentru a scoate
Marea Britanie din razboi si a o determina sa incheie pace. Se dorea aplicarea ideii
de atac indirect. S-a decis locul infruntarii la Verdun, punct pe care francezii erau
nevoiti sa-l apere pana la ultimul soldat, fiind o zona vulnerabila si incarcata de
simbolistica. Obiectivul armatei germane era distrugerea sistematica a armatei
franceze si/sau ocuparea orasului Verdun. Dupa cateva luni de lupte crancene si
sangeroase, Franta pierde 150 000 de soldati, iar Germania-140 000 de soldati.
Germanii au aplicat planul distrugerii armatei franceze cu artileria grea. Planul a
functionat initial, dar dupa doua saptamani, campul de lupta se transformase intr-un
peisaj selenar, tinand cont ca era toamna si pe noroi era dificila mutarea trupelor pe
front restrans.Simultan, incepe batalia de pe Somme. Britanicii isi cresteau in
permanenta dimensiunile armatei, toti fiind voluntari. Planificarea era insa
dezastruoasa, iar Haig planuia strapungerea frontului german pentru obtinerea unei
victorii strategice prin folosirea unei forte de cavalerie. In noimbrie 1916, obiectivele
nu au putut fi atinse in pofida investitiilor. Fortele Antantei au putut inainta doar 15
km. In Ofensiva de pe Somme s-au folosit caile ferate, cablul telefonic subteran, si
s-a putut construi o infrastructura care sa permita aprovizionarea fortelor cu hrana.
Batalia de pe Somme a fost sangeroasa, pierderile fiind echilibrate. Ziua de 1 iulie
1916 a fost cea mai sangeroasa din tot razboiul, murind 57 000 de soldati britanici
in primele ore ale diminetii. In ciuda pierderilor, britanicii invata sa fie mai eficienti.
Batalia de pe Somme, ofensiva britanica si intrarea Romaniei in razboi au inclinat
balanta spre Antanta. Falkenhayn a fost inlaturat si inlocuit de Hindenburg si
Ludendorf. Echilibrul dintre militari si civili se rupe. Economia Germaniei a fost
mobilizata in totalitate, ajungandu-se treptat la faliment. Agricultura a intrat in
colaps. Anul 1916 a fost anul micilor operatiuni , al blocajului si nu a amrilor batalii.
Italienii intampinau dificultati la Isonzo in luptele cu austriecii, iar Rusia se afla deja
sub presiune din partea Frantei. In iunie 1916 , italienii lanseaza ofensiva Brusilov,
vizand armata austro-ungara ce se afla la un pas de prabusire. Romania a intrat in
razboi tocmai cand trecuse momentul potrivit. Rusia avea sa sprijine masiv armata
romana.

1917
Anul 1917 a fost anul in care Germania a obtinut victoria pe Frontul de Est, Rusia
iesind din razboi, falimentata si aflata in prag de anarhie si revolutie. Asigurarea
trecerii de catre Ludendorf a trenului in care se afla Lenin pe teritoriul Germaniei
spre Rusia a fost arma decisiva. Dar pe de alta parte, SUA intrau in razboi. In
toamna 1917, la Cambrai, a avut loc prima operatiune in care au fost folosite
vehiculele blindate, germanii fiind socati de numarul mare al tancurilor. La
Caporetto, italienii sunt infranti, caci germanii folosesc infanteria nu in valuri
masive, ci intr-o maniera sotisficata in gruprui mici ce se infiltreaza si ajung in
spatele liniilor inamice. La Riga are loc o operatiune ofensiva germana in care sunt
utilizate noi tactici ofensive. Germania ducea totodata razboiul submarin in apele
internationale. Orive vas al Antantei sau neutru era scufundat fara avertisment caci
era incalcata legea marilor. Militarii germani au realizat ca nu aveau suficiente
submarine pentru a beneficia de avantaje. Comandantii germani incercau sa iasa din
impas. Marea Britanie era vazuta ca un infractor comerciant. In februarie, Germania
a produs a doua flota a lumii. La inceput , succesele sunt majore caci Antanta nu
reactiona rapid. Din vara 1917, Antanta construieste o flota mai puternica si
pierderile de submarine germane s-au acumulat, pierzand 200 de submarine.
In Marea Britanie este introdusa rationalizarea alimentelor (exceptand cele
elementare) si este introdus serviciul militar obligatoriu. Campania submarina a
esuat , iar soldatii americani sunt transferati pe continent cu usurinta.
1918
Anul 1918 ofera germanilor ultima sansa. Germanii sperau ca vor obtine temporar
superioritatea numerica pe frontul de est si au planificat o serie de ofensive gandite
dupa ultimele experiente de la Riga si Caporetto, fiind utilizate masiv trupe din est.
Se mentine elementul surpriza, desi treptat, era mai dificil de realizat si mai usor de
anticipat de catre Antanta. Inaintarea era dificila, astfel germanii isi impart armatele
in unitati de elita si unitati de linie. Cu fiecare ofensiva desfasurata, unitatile de linie
sunt decimate. Pierderile germane erau exorbitante. Ludendorf si Hindenburg nu mai
credeau ca vor putea obtine victoria finala. Antanta numeste comandantul suprem
pe Foch. Reactiile Antantei au fost coerente. Francezii au sprijinit armata britanica
si tocmai cand atacau germanii, frontul francez era unit cu cel britanic. Germanii
erau dornici sa-si divizeze armatele si sa se indrepte spre Atlantic, iar Foch a inteles
acest risc, oferind asistenta masiva. Echilibrul se rupe in iulie 1918. Francezii au
trecut in contra-ofensiva. Germanii erau predispusu unei retrageri. Americanii
soseau in numar din ce in ce mai mare, de la 280 000 la 1 800 000. La Amiens,
trupele britanice trec in contra-ofensiva si reiau greul ofensivei impotriva Germaneii
cu ajutorul trupelor coloniale din Canada sau Noua Zeelanda. Se naste conceptul de
razboi combinat cu ofensive combinate pe de-a lungul lungimii. In urma
strapungerii liniei Hindenburg, germanii cer armistitiul.

5. Experiența cotidiană a războiului

Soldatii se identificau cu obiectivele fixate de propriile lor natiuni si autoritati.
Comuniunea dintre individ si comunitate era obtinut prin propaganda. Soldatii
ajungeau sa se resemneze la un moment dat si se disciplinau sa lupte tinand cont ca
nu aveau alternative. Dezertorii erau priviti cu invidie. Soldatii, pentru a scapa de
oroarea razboiului, apelau la diverse tipuri de dezertare.Cum dezertarea era aspru
pedepsita, se recurgeau la alte metode de iesire din lupta. Una dintre acestea era
ranirea. Soldatul, capatand o rana care sa nu-i puna viata in pericol, dar una
semnificativa incat il facea incapabil sa mai lupte, putea ajunge acasa. Unii isi
expuneau anumite parti ale corpului pentru a fi raniti. Se recurgea si la amputari care
era solutia extrema. Ranile auto provocate erau tot mai dese. Unii soldati se
impuscau singuri cu grija, fara ca glontul sa atinga artere sau oase.O alta metoda era
revolta. In 1917, armata franceza a fost afectata de revolta a 40 de divizii. Insa cei
identificati ca lideri ai izbucnirii grevelor militare nu aveau o soarta prea buna. Dar
intr-un fel, de pe urma grevelor si presiunii soldatilor, au fost aplicate concesiile, s-
au oferit ratii mai mari si s-au oferit permisii mai dese.O alta alternativa de iesire din
razboi era sinuciderea cand soldatii nu mai puteau face fata luptelor. Sinuciderea era
insa dificila caci teava pustii era lunga si nu puteau trage cu ele decat cu degetul de
la picior. Nu se regasesc sinucideri in statistici sau in documente oficiale caci
familiile soldatilor care au recurs la asemenea masura extrema nu mai primeau nimic
de la stat.Justitia militara era dura, iar numarul executiilor era tot mai mare.
Pedepsele erau mai aspre pe frontul de est.Soldatii aveau insa si motivatii pentru a
duce greul pe campul de lupta. Erau mai bine platiti in armata decat in viata civila,
aveau hrana mai buna si mai consistenta. Bautura era una dintre aspectele centrale
ale rezistentei, alaturi de tutun si droguri. Soldatii se imbatau ocazional, mai ales in
permisie. In timpul jafurilor, soldatii se indreptau prima data spre pivnita pentru a
cauta bautura alcoolica depozitata. Nu era o actiune individuala, ci o politica de stat,
alcoolul fiind distribuit de catre institutiile militare in ratii zilnice. Britanicii primeau
rom, francezii primeau vin , iar germanii primeau bere. Alcoolul era distribuit inainte
de efectuarea marilor operatiuni.O alta motivatie era dependenta de adrenalina de
lupta si de ucidere. La britanici, actul uciderii era asociat cu vanatoarea. Au aparut
coduri referitoare la uciderea unui inamic in anumite situatii caci se puteau intoarce
impotriva lor, fiind interzise actele de ucidere a inamicilor cand mergeau la toaleta
sau erau transportati ranitii. Daca initial erau evitati, medicii din taberele opuse erau
atacati spre sfarsitul razboiului fara rezerve caci contribuiau la refacerea fortelor
inamice. Numai existau reguli, de aceea erau create altele noi. Se stabileau reguli de
violenta intre tabere si armistitii de incetare a focului in timpul transportatii
cadavrelor si ranitilor. In decembrie 1914 a fost stabilit Armistitiul de Craciun, fiind
o umanitate impartasita. Astfel de fapt nu se va mai repeta niciodata.O alta motivatie
era ideea razbunarii camarazilor ucisi in lupta de inamici. Mai erau presiunea
egalilor, a camarazilor, comportamentul eroic, societatea asteptandu-se ca soldatul
sa nu se invidualizeze prin lasitate. Principiul soldatului era lupta pentru a-i apara pe
altii.Soldatii petreceau 1/5 din timp pe front. Cand ajungeau in spatele frontului, erau
pusi sa faca provizii, sa refaca drumuri, sa se ocupe de munitii. S-a creat o birocratie
militara, de la frizeri la bucatati, toti avand ca scop evitarea primei linii. Pentru prima
linie exista un sistem de rotatie. Cei din familii bune si cu relatii ori influenta aveau
sanse mari sa nu ajunga sa lupte in prima linie, lucrand in cartierele generale la sute
de km in spatele frontului. A aparut problema bolilor, acestea fiind omniprezente. 8-
15% din efective erau contaminate. Bolile erau transmise pe calea aerului, prin purici
si sobolani, dar si prin relatii sexuale cu prostituate, capatand boli venerice.
Aprovizionarea cu apa era o problema permanenta, caci era contaminata, bagata in
aceleasi recipiente unde se punea motorina. Multi soldati se adapau din baltoace. S-
a ajuns si la forme rare de canibalism pe durata foametei sau din lipsa proviziilor
alimentare cand soldatii erau inconjurati de inamici.S-au creat mituri, ca mitul
regimentelor fantoma, grupuri de soldati care traiau intre liniile frontului in prietenie
cu cei inamici si ieseau la suprafata noaptea sa caute hrana si apa. In realitate, erau
putini soldati care traiau astfel, dar nu in grupuri. Mitul acesta a fost creat pentru ca
soldatii sa faca fata disparitiei camarazilor. Episoadele cele mai dureroase erau
atunci cand soldatii trebuiau sa auda stigatele muribunde ale camarazilor lor cazuti
pe front ce nu puteau fi ajutati caci superiorii le ordonau sa nu iasa din transee si sa
paseasca pe "pamantul nimanui" pentru a-i salva. Era dificil pentru soldati sa reziste
psihologic ascultand strigatele muribunde zile si nopti ale camarazilor cazuti pe
"pamantul nimanui" pana cand mureau.Permisiile erau momente de bucurie, dar
neimplinite caci soldatii evitau sa vorbeasca cu nevestele si copii lor despre viata de
pe front cu scopul de a-i proteja de ororile razboiului. S-a manifestat o discrepanta
intre ofiter si soldat. La vest, ofiterii isi exprimau atitudinea de paternitate. Pentru
prima data in istorie, avand in vedere ca nivelul de alfabetizare crescuse, au fost
publicate marturii si ale ofiterilor si ale soldatilor, spuse din perspectivele
acestora.Sistemul de transee era impartit in trei segmente. Germanii erau avantajati
pentru ca puteau sa-si aleaga singuri sistemele. In spatele transeelor se afla o
structura elaborata din noduri de comunicatii de investitii masive. Transportul se
dezvoltase. Francezii si britanicii erau nevoiti sa se foloseasca de configuratia
frontului impusa de germani. Infanteria traia in adaposturi subterane, in transeele de
comunicatie si transeele de mici dimensiuni care erau foarte apropiate de cele
inamice.Alimentele erau bagate in conserve. Soldatii primeau pachete cu fructe si
dulciuri de la familiile lor ocazional, precum si scrisori. In momentele de criza
militara, pachetele ajungeau cu greu. Armatele nu detineau echipament de iarna si
au improvizat pe durata anotimpului rece.Divertismentul consta in arta, teatru, jocuri
de carti, jocuri de noroc, alcool. Apare medicina estetica si se faceau operatii pe
creier, in cavitatea abdominala si cea toracica. Noile arme puteau provoca noi tipuri
de rani ingrozitoare, iar chirurgia plastica incerca sa le dea soldatilor mutilati o
aparenta de normalitate.

6. Mobilizare sociala . Societate si Razboi

A aparut o schimbare a atitudinilor colective, impact materializat in distrugeri umane
fara precedent si in modificarea relatiei dintre soldat si ofiter, intre individ si stat.
Prin mobilizare totala, statul mobilizeaza in totalitate societatea. Impactul cel mai
plac este descris prin numarul pierderilor umane. Pierderile militare se ridicau la 11
milioane, iar la civili-7 milioane. Multi nu si-au pierdut vietile doar in proximitatea
frontului, ci si din alti factori: epidemii , genocid si foamete. Inca este dificil de
estimat numarul mortilor in Rusia, caci violenta a continuat si dupa 1917. Cifra ar
putea ajunge la 20-30 milioane daca s-ar include si numarul de nasteri pierdute
datorate razboiului si copii nenascuti din potentialii parinti.Un inamic nevazut
datorat izbucnirii razboiului a ucis mai multi civili decat au facut-o ambele razboaie
mondiale: Gripa Spaniola care a infectat 500 milioane de oameni pe toata planeta,
rezultand 100 de milioane de morti pe toate continentele (3-5% din populatia
globala), fiind pandemia cea mai catastrofala din ultimele secole. Cei mai multi
morti au fost estimati in China si India. Tifosul a facut ravagii, ucigand numai 1
milion de rusi.Razboiul a fost direct cauza izbucnirii epidemiilor, un razboi biologic
neintentionat care s-a dovedit a fi mult mai ucigator decat toate armele de la aceea
vreme. Odata izbucnit razboiul, societatile agrare au fost grav afectate,
productivitatea agricola s-a prabusit, populatii masive experimentand criza
alimentara si automat, fiind ramase fara imunitate, devenind vulnerabili in fata
inamicilor nevazuti. Distrugerile asezarilor pe durata razboiului si conditile lipsite
de igiena au favorizat propagarea epidemiilor. Primul Razboi Mondial a dus la cea
mai mare catastrofa demografica de pana atunci. Totusi, gravitatea depinde de la caz
la caz.Pierderile suferite din Marea Britanie au fost mai mici in raport cu numarul
emigrantilor in perioada 1911-1914. Intre 1911-1918, populatia a crescut cu 1
milion. Apare mitul generatiei pierdute. In Germania insa, cresterea demografica
depaseste rapid pierderile. In Franta a inceput stagnarea demografica de lunga
durata, durand o generatie refacerea. Franta a pierdut 1,400 000 de barbati pe front.
Deficitul de nasteri a insemnat 4 milioane de copii nenascuti. Au aparut dezechilibre
intre sexe, fiind 130 de femei pentru 100 de barbati.Elita politica interbelica a avut
o lipsa de dinamism. Numarul urias de tineri pierduti a dus la prelungirea rolului
social al generatiei ulterioare. Din 50 de milioane de soldati mobilizati, 23 de
milioane sunt raniti, 70% dintre militarii raniti fiind barbati cu varste intre 20-30 de
ani, fiind mutilati si imobilizati pe viata.Primul Razboi Mondial a fost de uzura, 80%
din pierderi fiind in afara marilor batalii. Societatile combatante se confruntau cu un
flux continuu. Presa era nationalista si prezenta razboiul subiectiv. Oamenii mergeau
la razboi cu entuziasm conform presei, desi erau fortati de catre mecanismele
statului. Soldatii francezi ii percepeau alterat pe soldatii germani altfel decat in
realitate (germanii erau de multe ori comparati cu hunii talhari si violatori dupa
violarea neutralitatii Belgiei).S-a manifestat o rezistenta impotriva mersului la
razboi. Socialistii europeni au incercat sa protesteze fara succes impotriva
razboiului. Aparuse un entuziasm cladit de idea razboiului de scurta durata. Dupa
declansarea razboiului, mecanismele erau prinse de catre sistemele de propaganda.
Indiferent de traditia politica, combatantii reactionau similar. Erau limitate libertatile
civile. Era suspendata activitatea politica. S-a recurs la limitarea drepturilor
sindicale. Este aplicata cenzura, dar totodata, se mentinea si un echilibru, preferand
ca populatia sa aiba acces la un flux mai mare de informatii decat sa se produca
zvonuri tulburatoare. Statul a intervenit in functionarea economiei si in viata sociala.
De exemplu, in 1915, guvernul imperial german a creat Biroul Imperial al Cartofului
pentru productia si distribuirea cartofilor pentru germanii de rand. Franta se baza pe
auto-mobilizare, caci societatea a raspuns pozitiv apelurilor statului. Razboiul era
defensiv.Dupa 1916, pacifistii si socialistii erau tot mai activi. In Franta s-a creat
Uniunea Sacra, uniune care includea forte socialiste. Dupa batalia de la Verdun,
unitatea in slujba razboiului nu mai avea credibilitate. Totul se acutiza din cauza a
ce se intampla in Rusia. Franta era insa avantajata, caci prezenta razboiul ca unul
defensiv si isi justifica mobilizarea si isi reprezenta relativul consens pe marginea
obiectivelor de razboi. Reusea sa mentina conditii materiale acceptabile a
consumului si nivelului de trai. Guvernul civil avea ultimul cuvant, iar militarii nu
treceau peste acesta. Se mentinuse un echilibru intre autoritatile franceze civile si
cele militare. In Germaia, militarii germani nu aveau roluri limitate de autoritatea
civila, strategia lor fiind axata pe totul sau nimic.Biserica isi reafirma rolul,
contestand regimul republican francez. Catolicii au fost reintegrati in viata politica.
Biserica percepea razboiul ca o oportunitate de reabilitare, asistant la ultimul razboi
sfant. Discursul public era compus din elemente religioase. Biserica isi asumase un
rol de sprijinire in modelarea mentalitatilor colective. Recuperarea Alsaciei si
Lorenei era o cauza nationala. Propaganda si cenzura se manifestau in combinatie.
Intelectualii s-au auto mobilizat pentru a-si afirma rolul de lideri ai natiunii si
apostoli ai cauzei nationale.Se cautau solutii pentru valurile de refugiati. Erau
regiuni intregi in care populatia masculina disparuse. Viata politica s-a fragmentat.
Dupa 1917 s-a manifestat o radicalizare a miscariilor socialiste. Franta confrunta
probleme privind mobilizarea trupelor si totodata mentinerea industriei in functiune.
Plecand de la idea unui razboi de scurta durata, s-a recrutat maximul de efective,
lasand agricultura si industria intr-o stare deplorabila. Dupa 1915, muncitorii
industriali au fost lasati la vatra si au fost recrutati taranii.In Marea Britanie se
desfasurase automobilizarea , coexistenta cu persuasiunea si coercitia. Marea
Britanie era liberala si individualista. Daca la inceput a fost o automobilizare caci
cetatenii britanici raspundeau pozitiv, ulterior avea sa se aplice inrolarea obligatorie.
Unul dintre momentele de cotitura a fost criza munitiilor din primavara anului 1915.
Statul intervenea pentru a redirectiona economia. Izbucnisera tensiuni intre militari
si civili. Conducerea civila isi impunea oportunitatile strategice fara a tine cont de
obiectiile militare, dar si invers.Anul 1915 a fost unul de cotitura, David Lloyd
George devenind noul premier care a decis victoria finala: daca anterior se faceau
recrutari din randul voluntarilor, el a introdus inrolarea obligatorie. Propaganda a
fost limitata, cu exceptia temelor legate de scufundarea vasului Lusitania sau invazia
belgiana. Mobilizarea se facea prin intermediul intelectualilor care se raliau cauzei
nationaliste. Se manifesta fenomenul de rezistenta impotriva serviciului militar
obligatoriu pe motive de constiinta. Cetatenii care refuzau sa inceapa serviciul
militar erau dati in judecata de catre stat. Multi refuzau sa ucida din motive de
constiinta. Informatiile provenite dinspre front erau atent monitorizate.Marea
Britanie era extrem de vulnerabila intr-un razboi de lunga durata din perspectiva
aprovizionarii alimentare. Agricultura a fost revigorata in Anglia si s-a introdus
rationalizarea selectiva. Anumite produse ca painea, branza sau ceaiul nu erau
rationalizate. Se inregistrasera miscari greviste de amploare. Numarul de zile de
munca pierdute din cauza grevelor erau de 10 ori mai mare decat in Germania.
Manifestantii erau apolitici, doriind o mai buna aprovizionare cu alimente si durata
zilnica de lucru mai scurta. Tot mai multe femei erau active in sectoarele
proportional dominate anterior de barbati. Lucrau in agricultura in cadrul unor
servicii auxiliare si in industrie. In 1918 se acorda dreptul de vot femeilor cu varste
de peste 30 de ani.Spre finalul razboiului, industria britanica depaseste cea
germana.Germania se afla intr-o situatie mai complicata. Cenzura era mai stricta,
presa era monitorizata si controlata de catre autoritati, iar corespondenta dintre front
si civili era controlata pentru a se evita divulgarea unor secrete militare. Germanii
au fost cei mai entuziasmati la inceperea razboiului, desi s-au desfasurat si proteste
anti-razboi. Bisericile protestante aveau un rol important, avand un discurs mai
nuantat despre inamicii catolici. Dar si catolicii germani criticau Franta pentru ca era
un stat laic si anticlerical. Biserica Catolica Franceza si-a construit un discurs anti-
protestant.Apare opozitia dintre cultura germano-austriaca si civilizatia anglo-
franceza. Germania se considera diferita prin militarismul ei fata de rationalismul
francez sau materialismul britanic. In discursul public portretiza lupta dintre eroul
german si comerciantul britanic. Germania porneste la razboi cu sprijinul
consensului de pace oraseneasca, care avea un set de asteptari contradictorii.
Socialistii sprijineau razboiul ca fiind o lupta impotriva obscuratismului,
autoritarismului tarist si militarismului.Pentru cei cu orientari politice de dreapta,
razboiul era unul al achizitiilor. Obiectivele de razboi au devenit dupa 1917 sursa
principalei fracturi dintre fortele de stanga si cele de dreapta din Germania.
Socialismul s-a radicalizat in Franta si in Germania, chiar si in Marea Britanie
aparand fenomene marginale. In Germania, miscarea socialista se scindeaza, caci
erau socialisti care doreau o pace fara anexiuni si fara despagubiri si erau socialisti
care sustineau ideea decompensarii.Germania suferea din cauza crizei agricole.
Ingrasamintele lipsea, si se recurgea la comercializarea ingrasamintelor din Chile.
Industria chimica se concentra pe productia armamentului. Se punea accent pe
cresterea animalelor. Ratiile erau tot mai mici. Piata neagra ia amploare, inflatia si
rata infractionalitatii crescusera. Germania nu se mai putea imprumuta din exterior,
ci din interior. Titlurile de stat erau cumparate. Preturile crescusera de 5 ori fata de
cele anterioare anului 1914. Nivelul de trai scadea alarmant.In Rusia erau partide
politice cu rol redus, in timp ce biserica avea un rol mai pronuntat. Imperiul Rus se
infrunta cu migratia interna in masa, 6-8 milioane de persoane fiind nevoite sa-si
abandoneze locuintele, unii inrolandu-se, altii fiind deportati. Rusia se vede nevoita
sa renunte la razboiul de scurta durata. Se confrunta cu o criza de armament. Din
1915 s-a axat pe mobilizarea pentru asigurarea industriei. Tarul Nicolae al II-lea isi
asuma comanda suprema a armatelor. Dar nu era o personalitate puternica, iar
dezbinarile au persistat, rezultand multiple factiuni. Ranitii nu erau ingrijiti
corespunzator, armata era slab aprovizionata, gestionarea problemei refugiatilor era
proasta. Situatia Imperiului Rus era catastrofala. Sistemul feroviar era blocat , iar
orasele si armatele nu mai erau aprovizionate. Inflatia a crescut. In 1917 incepe
revolutia bolsevica, amplificata de nemultumirile populatiei.In Italia, razboiul era
prezentat ca fiind unul defensiv si de recuperare teritoriala. Razboiul a scos la iveala
liniile de fractura din societatea italiana. Multi soldati din regiunile sudice nu stiau
pentru ce lupta si pentru cine .In Austro Ungaria se manifesta problema eterogenitatii
nationale si a nationalitatilor. Infrangerea devenise o probabilitate, apoi o
certitudine. Nationalitatile erau sprijinite din exterior de catre Antanta. Relatiile
dintre Austria si Ungaria s-au inrautatit. In 1917, noul imparat austro-ungar incerca
sa negocieze o pace separata, dar datorita unui gest de indiscretie, Franta
reprezentata de Clemenceau rupe echilibrul. Problema nationalitatilor s-a reflectat si
in moralul armatei care era tot mai scazut. Austro-Ungaria s-a confruntat cu o ampla
criza alimentara si cozi de zeci de mii de persoane se formau la paine.
7. Mobilizare economică totala
Au fost fabricate trenuri in masa pentru a transporta proviziile. Mobilizarea a
necesitat modificarea intregii economii. Relatia dintre stat si producatorii privati s-a
schimbat radical. Statul a preluat controlul direct al unor sectoare economice. S-a
produs un proces de birocratie, statul avand nevoie de zeci de mii de functionari
pentru a gestiona cauza. Ministerul Munitiei din Marea Britanie a avut de exemplu
25 000 de birocrati. Initial, statel se confruntau cu doua probleme: produsele si
armele. Producatorii de saci de iuta au primit mai multe comenzi. Statul trebuia sa
gestioneze un echilibru dintre sectorul civil si cel militar, balanta dintre nevoile
frontului intern si cel externe. Erau necesare produse de larg consum. Era necesara
o forta de munca masiva si o armata imensa pentru a sustine echilibrul intre
ecomomie si razboi. Economia pe timp de razboi devine rudimentara fata de cea
sotisficata pe timp de pace. S-a pus problema finantarii. Statele aveau la dispozitie
instrumente limitate. Anul 1914 vine pe traditia liberala, statul minimalist taxand
putin. Modalitatile de taxare si finantare a efortului de razboi erau putine: taxarea,
imprumutul si inflatia-tiparirea de bani.Taxarea a fost problema cea mai spinoasa
caci ridicau probleme privind relatiile dintre diferite categorii sociale. Averile mari
erau cele mai taxate. De aceea, taxarea nu era o optiune populara. Statul era victima
a doua optiuni divergente. Toti locuitorii trebuiau sa plateasca participarea la razboi.
Statul evita sa taxeze categoriile instarite. Se punea problema reparatiilor postbelice
si costurile acestora. Taxele erau mentinute la nivel acceptabil. Pe parcursul
razboiului , statul acopera din veniturile curente 26-27% din cheltuieli. Marea
Britanie acoperea 26% din cheltuieli cu venituri din taxe, Germania-17%.
Cheltuielile fiecarui an de razboi urma sa fie decontat de invinsi si de generatiile
viitoare.Inflatia a devenit o modalitate neoficiala prin care costurile razboiului erau
distribuite. Multe categorii sesizau ca din veniturile lor cumparau din ce i nce mai
putin. S-a incercat sa se impuna un control strict al preturilor, producatorii
nemaifiind stimulati sa produca. Daca pretul la grau era mai mic, taranii nu-l vor mai
vinde si il vor pastra pentru a-si hrani vitele. Intr-un stat bogat, preturile oferite
agricultorilor erau generoase si erau astfel stimulati sa produca. Statele cu un deficit
alimentar substantial reusesc sa produca, pe cand cele cu surplus erau paralizate.O
modalitate de iesire din impas era piata neagra, statul fiind nevoit sa o tolereze ca
singura modalitate prin care orasenii isi procurau toate necesitatile. La ea insa aveau
acces doar cei bogati.A treia modalitate oficiala era imprumutul. A crescut de 11 ori
in Marea Britanie si de 5 ori in Franta. Principala sursa depindea de la stat la stat.
Germania si Austro-Ungaria efectuau imprumuturi interne. Cetatenii loiali statului
achizitionasera titluri de stat in numar mare. In Rusia, imprumuturile erau imposibil
de realizat datorita saraciei populatiei si lipsei increderii in stat.Germania nu avea de
unde sa se imprumute pe plan extern, dar imprumuta Austro-Ungaria si Bulgaria.
Armata era beneficiara unui circuit financiar extraordinar fara precedent. Pana in
august 1916, Marea Britanie era finantatoarea Antantei, din vara 1917 fiind inlocuita
de SUA. Resursele masive ale SUA au decis succesul Antantei. Cantitatile masive
de resurse ofereau posibilitati crescute de a gresi, de a invata din esec.Relatiile din
interiorul Antantei erau desfasurate intr-o maniera diferita fata de Puterile Centrale.
Germanai era un furnizor reticent, orice conciesie fiind facuta si sustinuta de acuzatii
si contraacuzatii.Franta se afla in prag de colaps economic in 1917, nemaiputand sa
se sustina. Dar treptat, devine principalul producator al Antantei datorita
transportului maritim asigurat, repartizarii sarcinilor si lasand Marea Britanie sa
preia o parte a unitatilor de control. Marea Britanie cheltuia echivalentul a 44
miliarde in dolari americani. Statele Unite cheltuiau 35 miliarde dolari, 11 miliarde
fiind acordate ca imprumut aliatilor. Franta cheltuia 28 miliarde, Italia-15 miliarde,
Rusia-15 miliarde. Din randul puterilor centrale, Germania cheltuia 47 de miliarde,
iar Austro-Ungaria -13 miliarde.Se ajunsese la ideea ca reparatiile de razboi nu vor
fi suficient finantate si ca costul va ramane pentru generatiile urmatoare. Germania
era prima pusa in fata problemelor de mobilizare si gestionare economica. Marea
Britanie intelese din 1905 ca blocada era o solutie. In 1914, s-a produs militarizarea
razboiului naval, confruntarile navale devenind afaceri complicate, permitand
accesul sau blocarea in anumite zone-cheie. Marea Britanie dispunea de o flota
imensa. Germania nu cladise institutii care sa guverneze o economie pe timp de
razboi. Planul lui Hindenburg prevedea inclinarea spre mobilizare in favoarea
productiei de armament si dublarea acestuia. Germanai s-a lovit insa cu problema
mobilizarii dupa ce in 1915 s-a lovit cu o criza alimentara. Lumea agrara era lipsita
de forta de munca, preturile fiind scazute extrem de mult si foametea cuprindea
marile orase. Ratia a scazut, iar mentinerea industriei devenise o preocupare
prioritara pentru statul german. Femeile aveau o ratie mai mica. Angajatii in
industrie lucrau ca in armata, iar pedepsele erau severe pentru incalcarea
regulilor.Austro-Ungaria era o comedie a neintelegerilor, neavand o baza industriala
care isi propuse. Sectorul agrar era lipsit de forta de munca. Infrastructura era
deplorabila, iar transportul de trupe si de hrana era problematic. Se ajunsese sa se
recruteze fermieri din lumea rurala. Ungaria profita de resursele sale bogate pentru
a beneficia de renegocierea acordurilor dualiste, santajand Austria. Relatia dintre cei
doi poli parea ca se zdruncina. In 1915, Austro-Ungaria cumparase surplusul de
cereale din Romania in urma crizei de distributie si logistica.In Imperiul Rus, in
1916, erau blocate 150 000 de vagoane incarcate cu marfa. Imperiul Rus avea mari
dificultati economice. In 1914, armata rusa avea doar 4,5 miliarde de pusti. Industria
era precara. 20% din industria grea si 50% din caile ferate au fost devastate de
distrugerile razboiului. S-a impus interzicerea bauturilor alcoolice ca votca pentru a
limita scaderea dramatica a bugetului statului. Rusia era practic in colaps in 1915. In
1916 se inregistreaza o mica revenire in productia de armament, dar cu pretul unei
debalansari a economiei. In 1917 urma escaladarea si in final, colapsul Imperiului
Rus si anarhia sociala.Italia era industrializata, reusind sa stimuleze industria grea si
sa taxeze populatia. In 1917 satisfacea toate necesitatile militare. Franta reusea sa
produca mai multe avioane decat Marea Britanie si Germania la un loc si inarma
corpul expeditionar american. 130 000 de copii, 100 000 de straini, 60 000 din
colonii, prizonieri de razboi, 500 000 de barbati si 450 000 de femei au fost
mobilizati in cadrul industriei de armament. Activitatea in industrie era strict
reglementata.Marea Britanie care avea anterior o armata bazata pe voluntariat si
avand ceva unitati coloniale, neimplicandu-se extraordinar pe continent, si-a crescut
productia si intensifica mobilizarea, aducand trupe din Canada, India si Australia,
aducand in joc si SUA, si introducand inrolarea si serviciul militar obligatoriu in
pofida liberalismului. Desi a infruntat un val neintrerupt de greve, Marea Britanie a
putut face fata. Universitatile au fost inchise, orice individ cu varsta cuprinsa intre
18-60 de ani trebuia sa depuna efortul in ducerea razboiului, toate zilele saptamanii
erau dedicate muncii, pana si femeile fiind incurajate sa faca parte din corpuri
auxiliare si sa se implice in activitati de voluntariat, precum si in industrie si in
agricultura. Apare legea munitiei, grevele au fost interzise, intreprinderile esentiale
au fost preluate sub controlul guvernului, drepturile au fost suspendate.Sunt impuse
marje de profit. Statul devenise proprietarul direct.

8. Aspectele Tehnice
Progresul tehnologic a dus la dezvoltarea de noi arme si elaborarea unui sistem
stiintific de utilizare a armelor. Primul Razboi Mondial a inceput cand revolutia
industriala nu atinsese maturitatea care a influentat razboiul, motorul de combustie
interna fiind ineficient, iar automobilele nu erau adaptate conditiilor de razboi.
Avioanelor nu le erau valorificate potentialul destul, iar tancurile inca nu puteau sa
aiba un rol decisiv. Ofiterii trebuiau sa aiba cunostinte de trigonometrie. Revolutia a
venit din conceptul de a ataca o tinta care nu e vizibila de la distanta, si sa fie efectuat
doar prin calcule matematice. In 1915, britanicii au folosit cuirasate pentru a trage
peste pensinsula Gallipoli. Nu puteau sa bombardeze mai mult de 20 km. Sunt
introduse in marina britanica si cea germana masini de calcul, calculatoare
rudimentare, care aratau traiectoria navelor inamice. Apar submarinele si mijloacele
de atac cu torpile. Sunt utilizate minele de contact. Submarinele se dovedesc a fi
dezamagitoare caci exista o distanta intre planificare si realitate. Submarinul era
produs ca sa fie utilizat contra flotei inamice si nu impotriva navelor comerciale.
Marea Britanie a reusit sa elimine submarinele germane. Germanii nu aveau
instrumentele necesare, avand in vedere ca numarul de submarine era mic. In iulie
1915 este scufundat vasul Lusitania din care rezulta 1200 de morti, dintre care 100
fiind americani. Atacul provoaca proteste la scara majora in SUA. In 1917, germanii
si-au concentrat investitiile pe submarine, dar au comis o serie de erori, nefiind
capabili sa duca o campanie indelungata in larg. Se aplica Tactica Convoaielor, un
instrument costisitor pe un vas incarcat sa astepte celelalte vase care sa se incarce si
sa mearga cu viteza lenta . Britanicii avand politici nediscriminatorii, au impus
blocada. Proprietatea cetatenilor americani este afectata. Scufundarea vaselor
comerciale de catre germani nu afecteaza comertul si transportul Antantei. Razboiul
naval era nespectaculos. In Batalia din Insulele Newfolksland, Germanai a fost
incercuita, iar in batalia de la Dogger Band, un crucisator german a fost scufundat
si altul grav avariat . In Batalia Iutlandei, britanicii au momit flota germana afara din
port, dar germanii au realizat ca erau intr-o capcana si s-au intors in port, provocand
pierderi britanicilor. Totusi, germanii se temeau sa mai iasa cu flota din port. Marea
Britanie mobiliza in sprijinul Antantei resursele economice ale planetei si efectivele
din coloniile sale din Canada, India sau Australia. Germania isi irosise resursele
inutil. In 1915, la Gallipoli, sunt utilizate hidroavioanele pentru recunoastere.
Avionul a luat nastere in acest razboi, insa nu era utilizat la scara larga. Aviatia a
avut un rol auxiliar si unul mai degraba tactic decat strategic, avand efecte limitate.
In raidurile aeriene erau lansate 600 de tone de explozibil. Principalul rol al aviatiei
era recunoasterea si dirijarea focului artileriei. Era un razboi al informatiilor in aer.
Se dezvolta fotografia aeriana. Datele obtinute pe baza acestor fotografii erau
interpretate, putand fi observate liniile inamice. 6000 de piloti britanici isi pierd
vietile si 8000 mor in accidente. Abia din 1918, aviatia a dobandit un rol decizional,
fiind folosita in scop tactic sprijinind ofensivele si bombardamentele, ca in Batalia
de la Arras. Asii Aerului, pilotii profesionisti, erau dati drept exemple cavaleresti in
propaganda, fiind un razboi al vedetelor ca Baronul Rosu si dezvoltandu-se mituri.
Multi ganditori britanici se gandeau ce se intampla daca aviatia ar fi avut un rol
strategic dezvoltat. Pilotii aveau o meserie riscanta. Pilotii nu erau inzestrati cu
mecanisme de protectie sau de parasutare de teama ca acestia ar abandona lupta de
frica. Razboiul terestru capata un aspect mult mai tehnologic. Economiile nationale
au permis transferul masiv de forta de munca spre front. Blocajul militar era oferit
de progresul tehnologic si de limite, mijloacele de transport, comunicatiile inca
insuficient de dezvoltate, lipsa comunicatiei intre combatanti sau dintre lcei plecati
in asalt. Campurile de lupta erau presarate cu sarma ghimpata si transeele sapate
care erau un sistem defensiv. Apar gazele de lupta si tancurile. Progesul cel mai
semnificativ a inregistrat-o artileria, caci ea avea sa aiba un rol decisiv in cursul
razboiului. Marele Razboi a capatat si aspectul de razboi chimic. Gazele nu aveau
efect strategic. Numarul victimelor afectate de gaz erau de zeci de mii. Datorita
adoptarii mastilor de gaz si echipamentelor de protectie, gazele au avut un rol mai
putin decisiv in razboi. Germania va pastra intaietatea in razboiul chimic avand
industria chimica dezvoltata, dar fara a obtine rezultate decisive.
 9. Obiectivele de război ale combatanților
In acest razboi, niciuna dintre aceste puteri nu au simtit ca au obtinut o victorie
decisiva sa-si schimbe agenda, nimic decisiv sa-si impuna agenda. Un stat refuza sa
negocieze dintr-o pozitie de slabiciune caci va fi ruinat si ezita sa negocieze dintr-o
pozitie de forta pentru ca se asteapta sa devina mai puternic. Intre strategie si
obiective de razboi a existat o relatie, obiectivele de razboi determinand strategia de
razboi. Succesul cu care este implementata determina masura in care obiectivele
postbelice pot fi realizate. Obiectivele de razboi sunt o sinteza a politicii militare
care incearca sa se defineasca, in care un combatant sa-si atinga scopul prin
intermediul victoriei. Obiectivele de razboi reprezinta un fenoment dinamic, ele fiind
schimbate si influentate in functie de evenimentele petrecute pe front, dar si prin
intermediul politicii de alianta. Obiectivele de razboi au devenit un factor ce a
mentinut consensul. Vocea cea mai auzita era cea a radicalilor. Obiectivele
razboiului s-au impartit in cele nenegociabile precum eliberarea Belgiei,
retrocedarea Alsaciei si Lorenei, pentru Germania obtinerea hegemoniei
continentale, pentru Austro-Ungaria-supravietuirea in pozitia de mare putere ,
redesenarea hartii Balcanilor , supravietuirea pentru Imperiul Otoman, iar pentru
Rusia-controlul asupra Poloniei si asupra stramtorilor.Austro-Ungaria avea o agenda
regionala limitata si axata pe trei directii, principala fiind peninsula Balcanica.
Germania si Austro-Ungaria aveau o agenda anexionista-aducerea populatiilor
straine in interiorul granitelor. Bulgaria se intarise, a fost creat protectoratul
Albaniei, iar Serbia pierdea acces la mare. Razboiul demonstreaza ca Austro-
Ungaria nu avea ce sa-si doreasca de la Italia, fiind la inceput un razboi de uzura, iar
granita Italiei se dovedeste eficienta din perspectiva apararii. Polonia ridica semne
de intrebare si crea dileme pentru puterile din vecinatate. Se intreba cine va anexa
teritoriul acesteia. Solutia era una austriaca. Polonia ruseasca si cea austriaca ar fi
fost reunite intr-un regat polonez autonom si condus de un monarh habsburgic. La
sfarsitul anului 1915, Austro-Ungaria promite Germaniei un acord comercial pe 30
de ani si o uniune vamala. In 1916 insa, lucrurile s-au schimbat. Cu ocazia ofensivei
Brusilo, Austro-Ungaria isi dovedeste incapacitatea de a pazi frontul estic. Germania
visa sa faca astfel din Polonia un stat satelit controlat de la Berlin. Austro-Ungaria
privea spre Lituania in nord si in sud, catre Romanai. Obiectivele erau gandite din
prisma propriei supravietuiri. A formulat o agenda postbelica ingreunata de
caracterul dualist si de conflictul dintre militari si civili. In cazul Serbiei, civilii erau
reticenti. In Balcani se naste o competitie pentru influenta intre Bulgaria si Austro-
Ungaria. Diplomatii sustineau ca Serbia sa revina Bulgariei. Planificarea pe viitor a
Austro-Ungariei a devenit tot mai ingusta dupa moartea lui Franz-Joseph.
Distrugerea Serbiei inceta sa mai fie un obiectiv important. Ba chiar ajunge sa
accepte cererile Frantei legate de Alsacia si Lorena prin intermediul unor negociatori
in 1917. Austro-Ungaria nu mai avea capacitatea de manevra necesara de a negocia
separat. Infrangerea Rusiei a oferit noi sperante, creand impresia ca razboiul putea
fi castigat. Este incurajata sa priveasca si spre Ucraina, sfarsind sa controleze o
portiune din aceasta. Germania era nevita sa impinga Rusia spre est si sa o
neutralizeze in a mai influenta evenimentele din Europa. Obiectivul Germaniei era
indreptat spre vest, vizand ocuparea Belgiei care avea semnificatie economica,
distrugerea Frantei ca mare putere, pe cand in est, obiectivele erau neclare, mergand
pe ideea de dominatie indirecta. Se dorea crearea unei uniuni vamale independente
care sa includa Belgia,Luxemburg si Franta si se asteptau ca alte mici state sa adere
la aceasta uniune vamala. Germania si-a propus pe durata razboiului dezbinarea
Antantei si tinta principala era Rusia. Germanai era dispusa sa o abordeze diplomatic
si sa-i ofere statutul de dinainte de razboi, dar Rusia era cea care ocupa teritoriile
germane. Sunt trimisi o serie de agenti. S-a incercat gasirea unui compromis in
Belgia, dar negocierile cu regele Albert esueaza. Planul german era prea radical si
presupunea ca Albert sa devina vasal al Germaniei. In iulie 1915, pe fondul
succesului in est, Germania a gandit o agenda estica-solutia macro. Evreii si
polonezii aveau sa fie epurati si deportati spre est. Germania isi limita ofensiva spre
vest pentru a negocia cu Rusia. In 1916, Germanai intra intr-o noua perioada de
criza. Agenda germana devenise tot mai ambtioasa. In 1917, toate partidele sustineau
o pace expansionista, exceptand o aripa a partidului socialist democrat. Cand agenda
germana se radicalizase, aliatii refuzau sa mai negocieze pacea caci ofertele germane
erau nesigure. Germania dorea subminarea Antantei. Se dorea mentinerea relatiilor
bune cu SUA. Obiectivele germane ajung sa fie dominate de cautarea disperata dupa
toate metodele de victorie. Germania includea printr-un acord initial cu Austro-
Ungaria sub granitele sale Finlanda, Transcaucazia, Crimeea si Ucraina, toate
acestea devenind state tampon sau state satelit, pe cand Austro-Ungaria avea sa
accepte un regat polonez dominat de germani si anexarea Romaniei. Germania mai
avea ca obiective pe termen lung deschiderea spatiului comercial rusesc. Si-a asumat
obiectivul incurajarii nationalismelor din Imperiul Britanic. Germania semneaza un
tratat secret cu Imperiul Otomna ca sa o apere de rusi in est. In cazul Antantei,
situatia era diferita, obiectivul aliantei fiind o victorie comuna. Rusia isi dorea sa
atace Constantinopolul daca Imperiul Otoman intra in razboi. Rusia a fost mai rapida
decat aliatii ei sa-si formuleze obiectivele, gasindu-se intr-o situatie favorabila. Din
august 1914 are loc unirea polonezilor sub sceptrul Tarului si se milita pentru
autoguvernare. Unul din motivele pentru care Sazonov era inlaturat era atitudinea
sa care sustinea ca trebuia sa se ofere ceva mai clar polonezilor in conditile in care
apare o concurenta pentru loialitatea polonezilor dintre Germania si Austro-Ungaria.
Austro-Ungaria dorea o administratie luminata. Rusia isi dorea distrugerea Austro-
Ungariei si sustinerea slavilor in Balcani, dar pentru motive clare: interese
geostrategice proprii. Prabusirea Rusiei era insa din ce in ce mai evidenta. Imperiul
Otoman voia si el sa aiba control asupra regiunii balcanice. Prin acordul din martie
1915, Rusiei ii erau oferite stramtorile dupa incheierea razboiului. Se temea ca
Antanta va impinge Grecia in razboi si le-ar fi oferit ei Constantinopolul. Franta se
temea de acordul cu stramtorile caci Rusia avea sa devina un partener mult mai
dificil de controlat. In 1917, rusii si francezii au negociat acordul Doumergue care
viza un troc. Rusia isi recunoaste interesele in Renania. Franta alegea sa sustina o
Polonie sub patronaj rusesc. Franta, avand o industrie siderurgica dezvoltata, era
interesata sa distruga Germania. Cercurile politice erau interesate de zona Orientului
Mijlociu pentru comert si interesele economice. Franta avea statutul de tara invadata
de lux. Obiectivul principal era respingerea Germaniei si sa redreseze balanta.
Accesul german la materii prime trebuia sa fie reglementata strict. Francezii erau
interesati de Orientul Mijlociu si sperau ca teritoriile otomane sa nu revina
britanicilor. Avea o politica balcanica de mentinere a echilibrului dintre ea si Rusia.
Avea si obiective coloniale in Africa. Isi asuma un obiectiv in politica Renaniei.
Politica viza crearea a mai multor state dupa distrugerea Germaniei si controlul
economic. Marea Britanie avea ca obiectiv central restaurarea Belgiei, in rest, totul
fiind negociabil. A adoptat o serie de politici divergente. A adoptat obiective clare
pe termen scurt privind confruntarea cu Imperiul Otoman.
10.Civilii in razboi
Violentele impotriva civililor au inceput timpuriu. Civilii erau victime ale
operatiunilor militare in mod direct, fie traiau in zona frontului ,sau proprietatile lor
erau traversate de trupe. Civilii erau tina politicilor de ocupatie, fiind supusi unor
obligatii de indeplinit de catre trupele ocupante. Sufera de pe urma povarei
pshihologice caci ajungeau sa colaboreze cu ocupantul. Era o linie subtire intre a
colabora cu inamicul si a supravietui. Populatia civila devenea victima atrocitatilor
colective. Sunt luati ostatici pentru a forta colaborarea si cooperarea populatiei
respective cu ocupantii. Civilii erau utilizati ca scuturi umane si erau pusi la munca
fortata. Femeile erau obligate sa lucreze in bordelurile armatei ocupante. S-au aplicat
politici de rechizitionari masive. Populatia nu avea doar inamici externi, ci si interni,
caci erau tinta politicilor restrictive: interzicerea unor afaceri si limitarea libertatii de
miscare. Civilii deveneau o tinta legitima caci eliminarea lor lovea in capacitatea
inamicului de a rezista. S-a creat un cod de conduita dupa care armatele sa
relationeze cu civilii. Din pacate, granita dintre combatanti si civili se va eroda din
primele zile ale razboiului. Siguranta statului avea prioritate, mai ales in Germania.
Se produc atrocitati in Belgia si Franta, sunt incendiate cladiri publice si biblioteci ,
sunt executati civili suspectati de spionaj, sunt luati prizonieri. A fost nevoie de
decenii pentru ca atrocitatile armatei germane in Belgia sa fie dovedite. S-au dus
campanii propagandistice pentru mobilizare colectiva in urma atrocitatilor din
Belgia sau din Prusia Orientala. S-au facut anchete internationale si s-a demonstrat
ca o mare parte din violente nu aveau nicio legatura cu actiunile militare in Serbia.
Apare fenomenul refugiatilor, 5 milioane de rusi fiind refugiati din propria tara.
Apare problema prizonierilor de razboi, existand tendinta de a legifera statutul
acestora si de a le oferi protectie. Nu s-a folosit tortura pentru obtinerea informatiilor,
caci politicile dure asupra lor erau sanctionate de ofiteri. Succesul operatiunilor
depindeau si dupa numarul de prizonieri. Prizonierii erau folositi ca forta de munca
in agricultura sau mine. Germania folosea musulmani si agenti coloniali ai
nationalismelor pentru a provoca tulburari in coloniile britanice. Marea Britanie
trimitea spioni ca T. E. Lawrence sa schimbe cursul razboiului in anumite regiuni
extraeuropene. Crucea Rosie se preocupa la scara mondiala de ingrijirea ranitilor.
Se realizau schimburi de prizonieri, in special cei noncombatanti sau grav raniti.
Totusi, ¾ dintr-un milion de prizonieri isi pierd viata in captivitate din cauza relelor
tratamente. Sute de mii de belgieni si francezi sunt deportati in masa de catre
germani, rusii deporteaza un numar mare de lituanieni sau polonezi evrei. Cazul cel
mai cunoscut a fost tratamentul otoman asupra minoritatii armene. Imperiul Otoman
sustine ca nu a facut-o cu intentie. Problema armeana s-a internationalizat in ultimul
deceniu, iar armenii reactionau violent la regimul otoman. Junii turci, care au dos o
revolutie, s-au lovit de o rezistenta religioasa. Armenii erau mai bogati in medie si
erau mai educati. In 1914, o operatiune militara otomana e soldata cu o infrangere
, iar armenii sunt invinovatiti. In aprilie, reprezentantii elitei armene din
Constantinopol au fost arestati, deportati si impuscati. Sunt deportati femeile si copii
ce isi pierd vietile pe drum. Multi sunt inecati sau decapitati. Femeile au fost violate
si apoi ucise. Dintr-un 1 milion de armeni, 400 000 mor la destinatie. 100 000-200
000 de armeni supravietuiesc si se integreaza in familii musulmane. Autoritatile
otomane au creat comisiide emigranti pentru statistici si chiar si pentru bunuri
abandonate.
 11.Cultura
Primul Razboi Mondial a dat naștere unei literaturi. Se consideră că poezia era
reprezentativă, dar în realitate romanul este cel care transmitea cel mai bine
experiența războiului. Această experiență ajunge să fie filtrată și era redată ținând
mai degrabă seamă de momentul în care apare opera, ce relație era între realitate și
ceea ce arată romanul. De multe ori devine o formă de stereotip. Este o imagine a
unor realități foarte clare. S-au făcut inclusiv studii si reiese că toți autorii au fost
victime. Romanele au fost filtrate si au dobândit o entitate proprie . Filmele au
adoptat o atitudine și mai simplificatoare . Literatura de razboi este extraordinar de
diversă, de la memoriile unui lunetist australian, până la momente pacifiste. Se
manifesta internaționalism, dar si naționalism profund.Apare o tematică nouă.
Pictura merge foarte pregnant. Se văd tot mai des câmpuri de bătălie ca „Sfârșitul
gloriei” ( soldați prinși în sârmă ghimpată) de Otto Dix. Apar stiluri si forme diferite.
Cubismul capăta amploare . Pictorii cubiști au fost implicați în realizarea
camuflajului, cubismul fiind o rupere a conturului.Intelectualii s-au mobilizat la fel
de bine ca armatele în slujba propriului stat. Într-o publicatie din The Times apare
un manifest semnat de intelectuali prin care cer mobilizarea războiului pentru
civilizație. Mobilizarea cea mai amplă vine din sfera intelectualilor germani. Pe 4
octombrie 1914 este publicat în Germania apelul la lumea culturii, fiind vorba de
consecința permeabilității curentelor naționaliste. Este o intelectualitate germană
profund naționalistă care milita pentru un război pentru a salva cultura germană-.
1100 de intelectuali ruși semnează un manifest semnat „Țării noastre și întregii lumi
civilizate” . Problema era că înainte de 1914 exista o amplă circulație a ideilor și cea
a personalităților. În Antanta, Germania atacată nu era cea a lui Beethoven , ci cea a
militarilor prusaci. Era vorba de o confruntare dintre materialismul
britanic/autocrația rusească si militarismul german. Pe măsură ce timpul a devenit
tot mai greu pentru intelectuali , au aparut personalități pacifiste până la final în
Germania –Einstein; Franta- Romel Rolan, Marea Britanie-G. Bernard Shaw,
Bertrand Russel. Războiul ajunge să fie privit de intelectuali cu maniere diferite.
Războiul era privit ca un fel de instrument de mobilizare intelectuală, în lipsa lui ar
fi o apatie culturală, este văzut de asemenea ca o modalitate de a vindeca aceste
fracturi tot mai existente în sânul societăților combatante. Războiul era văzut ca o
catastrofă pentru ca distruge lumea și valorile tradiționaliste și pe cele burgheze.Se
nasc forme moderne, iar războiul redă viață tradiționalismului. Se manifesta Tirajele
au crescut, iar volumele de poezie se scriu și sunt publicate în timpul războiului, în
vreme ce proza modernă se bucură de un public restrâns. Războiul da un sens de
inutilitate acestui stil bogat liric, aproape de baroc, comunicarea dinte autor și public
aproape că nu mai este directă. Această amenințare continuă a morții este foarte
prezentă . Este o alăturare bizară dintre profund și banal. Se naște o literatură mult
mai puțin bogată în stil.Primul exemplul este „Focul” lui Henri Barbusse , un autor
cu viziune de stânga, al carui roman cuprinde multe momente cutremurătoare în felul
cum descrie experiența frontului , acest roman fiind publicat în 1915. A fost lasat
publicat pentru ca apare un mesaj patriotic în ciuda tuturor suferințelor. Partea utila
de înțeles era faptul că "Focul" era un instrument de mobilizare.Debuteaza o etapă
dominată de ideea că trebuiau aduse mărturii despre ce s-a întâmplat și romanul este
vehiculul perfect. Lucrurile depind de la o literatură la alta. Romanul câștiga lupta
pentru posteritate. Literatura britanica era rdominată de poezia patriotică cu accente
moderniste si pacifiste.A apărut literatura scrisă de combatanți- gradul de
alfabetizare fiind mai mare în armate în primul război mondial. Exista și o cerere din
partea publicului, fiind două lumi diferite si o ruptură între cele două lumi, iar
principala formă de corespondență era legată de această ruptură. Combatanții în
zilele în care nu luptau nu aveau o altă ocupație decat sa scrie si sa trimita
corespondență. Societățile occidentale au devenit foarte complexe, o formă fiind
gradul de educație al individului și cel de politizare. În realitate , pe măsură ce se
înaintează în război , media de vârstă a soldaților creștea și cei mai în vârstă aveau
familie și corespondau cu cei de acasă, capul familiei încearcand să păstreze contul
cu realitățile.Această literatură este dincolo de temă; ca stil este mai degrabă
tradițional, este o literatură care încearcă să explice și să justifice în același timp. În
contextul în care se instalează marea criză, această literatură este una care descrie
războiul sau este o literatură care încearcă să răspundă problemelor postbelice.
Ruptura dintre front și viața civilă este prezentată ca atare tocmai din perspectiva
postbelică. Pacifismul lui Remarque este un sentiment reprezentativ pentru soldații
din anii războiului sau este un sentiment politic apărut în urma războiului; și aici
apare prima capcană și o astfel de carte apare ca o imagine fidela a războiului. Apare
idee rupturii dintre soldați și civili, a veteranilor și reintegrarea lor era grea.Punctul
de cotitură sunt lucrarile lui Remarque care capătă popularitate și în anii 30 fiindu-i
cumpărate drepturile de ecranizare la Hollywood. Ernes Junger scrie „Furtuni de
război” , acesta fiind soldat adevărat 3 ani si descrie experiența uciderii. In a doua
lucrare este redat războiul ca experiență interioară, interesat fiind că va deveni parte
din bibliografia obligatorie pentru ofițerii SS. Junger era un naționalist conservator,
vedea că războiul este dincolo de orice altceva o parte a experienței umane care
trebuie trăită, sustinand că războiul te poate face un om mai bun si mai
puternic.Lucrarea lui Remarque a apărut în 1929 si a fost tradusa in 25 limbi , fiind
vânduta in câteva milioane de exemplare. 1929-1931 a fost o perioadă plină.
Hemingway isi publica lucrarea in care descrie bătălia de la Caporeto, chiar daca el
nu a fost acolo. În 1931 apare în Franta lucrarea ”Martori” a lui Crue . În aceasta,
autorul recenzează 300 de lucrări de memorialistică, jurnale de corespondență și le
deconstruiește în încercarea de a stabili cât de valide sunt aceste lucrări și verdictul
sau este devastator. El spune că multe prezentări sunt romanțate, că sunt detalii care
nu se regăsesc acolo. El pune problema autenticității și a veridicității . Lucrarea sa
este văzuta ca un imbold, este o literatură marcată de deziluzie. Literatură patriotică
s-a manifestat și după 1931, dar apare ideea că războiul a fost inutil . În Italia, Emilio
Lussu scrie o lucrare prin care transmite experiența tragică prin intermediul
umorului, Giono- Le grande troupeaux. În Marea Britanie , această tendință de
criticare a războiului apare din anii 1928-29-" Goodbye to all that". Descrie
experiența războiului, dar si discută despre experiența postbelică. Siegfried Sassoon
publica memoriile unui soldat de infanterie . Se afirma Richard Aldington, tot în
această perioadă . Tolkien care este rănit în război, publica "The Lord of the Rings",
o transpunere fantezista a celor doua razboaie mondiale . În aceeași linie se afirma
C.S. Lewis - Cronicile din Narnia și Mielne care a scris Winnie the Pooh. Multi in
literatură pentru copii isi găsesc refugiul.Primul Razboi Mondial a fost primul război
filmat, chiar dacă primele imagini mișcate sunt din timpul războiului cu burii. In
1908 apar primele buletine de știri . Primul mare exercițiu in cinematografie este
reprezentat de "The Battle of the Somme"în 1916, într-o lună și ceva fiind vizionat
de 22 milioane de persoane. Este important pentru că avem de-a face cu o încercare
deliberată de a pune în contact publicul civil cu realitățile războiului. Este un soi de
buletin de știri extins. In filme apar corpurile celor căzuți, femeile iesind plângând
din sălile de cinema. După acest moment, cinematografia oficială face un pas înapoi.
Sunt filmate scene din linia a II-a si a III-a, fiind filmate cadavre aduse din prima
linie, scenele de bătălie fiind regizate. Bătălia de pe Somme arata cum
cinematografia filtrează imaginea războiului. Treptat, va transmite o serie de clișee
despre război, care devin imaginea despre război a generațiilor următoare. Rezultatul
este o imagine falsă, trunchiată. În bună măsură imaginea este una mult mai
compactă, după cum avem nenumărați ofițerii care încearcă să aibă grijă de soldații
lor. Acum imaginea este una mai complexă, cinematografia recentă mutandu-si
atenția mai degrabă spre experiența individuală a soldatilor.S-au scris multe
memorii. Există o memorie a fiecărui combatant. Memoria colectivă a devenit o
succesiune de mituri, împărtășite de ansamblul respectivelor societăți ceea ce oferă
o înțelegere consensuală despre marele razboi . Memoria era interacțiunea cu
trecutul , fiind un proces dinamic si o modalitate de a explica trecutul si de a-i da un
sens și astfel era modificat. Sunt exprimate dezamăgirea și deziluzia legate de război
. În funcție de țară, războiul era memorizat diferit. Este privit ca un eșec. Participarea
Marii Britanii era privita ca un eșec. în Germania se mentinuse cultul comemorarii
celor căzuți care justifică ascensiunea nazismului. Cultul eroilor servește o serie de
obiective, foarte umane și foarte tradiționale. A da sens sacrificiului este o modalitate
de a spune dacă a meritat, inclusiv din acest punct de vedere a practicarii doliului. În
timp devine unul colectiv, partea cea mai explicita fiind amploarea pierderilor.
Practicile comemorative au legătură cu cimentarea noilor comunități naționale,
sacrificiul celor căzuți legitimează noile construcții naționale. Accentul cade pe
sacrificiu. Avem o serie de practici diferite de la stat la stat, modelul izbitor este cel
britanic, decizia autorităților de a împiedica returnarea rămășițelor umane acasă, așa
că toți cei morți sunt înmormântați la fața locului, acolo unde au căzut.Cauza era si
din chestiune logistică, dincolo de asta este condiția de a stabili o egalitate în moarte,
caci cei care și-ar fi permis să aducă rămășițele erau bogații. După 1919 , tot nordul
Franței era luat și căutat pentru a găsi aceste rămășițe. Rezultatul a dus la nasterea
turismului cimitirelor. O decizie asemănătoare o iau americanii, însă aceștia se vor
lovi foarte rapid de criticile și de opoziția organizațiilor mamelor celor căzuți, care
fac presiuni asupra senatului pentru a le returna. Fiecare sat are lista cu cei căzuți și
s-au cladit monumente. Germanii au ales o altă metodă. Monumente germane sunt
cunoscute generic ca orașe ale morților și sunt încărcate de industrie medievală, ca
Monumentul soldatului necunoscut al celor morți dar rămași neidentificabili. Cam
toate statele combatante au cladit monumente. În condițiile în care nu poți comemora
direct pierderea, apare donarea de fonduri caritabile. monumente versus utilizarea
banilor in interesul comunității. În Franta a fost aceeași tendință de a lăsa pe cei
căzuți unde au murit pentru că ar fi produs un șoc pentru civil să vadă cum primesc
trupurile acasă, fiind utilizate osuarele.