MEDICINA CONDIŢIILOR

EXTREME

Prof. Univ. Dr. Marian MACRI

 Clasificarea fiziologică
a hipoxiei hipobare
 zona indiferentă - măsurată de la nivelul mării până la aproximativ 2.100 m. În aceasta zonă,
deşi pO2 scade în aer şi implicit în aerul alveolar, gradul de saturare cu O2 a Hb scade
nesemnificativ, utilizarea tisulară a oxigenului rămânând optimă. Singura perturbare se manifestă
la aproximativ 1.500 m, materializată prin diminuarea capacităţii vizuale nocturne
 pragul de reacţie - se manifestă la o înălţime de aprox. 2.100 m., materializată prin adaptarea
fiziologică a sistemului respirator şi circulator ca răspuns de apărare împotriva efectelor hipoxiei.
 zona de compensare completă, până la 3600 m: aici apare creşterea frecvenţei cardiace, a
volumului respirator pe minut, tensiunii arteriale sistolice şi debitului cardiac.
 pragul de apariţie a tulburărilor este situat la circa 3.600 m. ce marchează limita la care
mecanismele de compensare fiziologică încep să devină ineficiente
 zona de compensare incompletă în care manifestările hipoxiei nu mai pot fi prevenite fără un
echipament ce asigură aportul suplimentar de O2 în vederea saturării optime a sângelui.
Subiectiv, pilotul acuză cefalee, oboseală, letargie, somnolenţă, ameţeală, „foame de aer” şi
euforie.
– Reducerea câmpului vizual periferic şi diminuarea acuităţii vizuale. Apar oboseala şi afectarea coordonării musculaturii
extraoculare ca şi diminuarea capacităţii de acomodare.
– Afectarea proceselor psihologice reprezintă cel mai dramatic simptom al hipoxiei deoarece influenţează negativ acţiunile corective.
– Funcţia psihomotorie: coordonarea musculară este afectată iar mişcările de fineţe devin imposibile.
– Apare hiperventilaţia iar cianoza este evidentă la nivelul unghiilor şi buzelor.
 pragul critic se atinge la 6.700 m. De la acest nivel, mecanismele compensatorii sunt total
depăşite.
 zona critică sau zona mortală. În acest stadiu de hipoxie acută, incapacitatea mentală şi fizică
este aproape completă, conducând spre pierderea rapidă a cunoştinţei, convulsii iar, în final,
insuficienţă respiratorie şi moarte.
 Efectele hipoxiei
 Cardiovascular - simpatomimetic:
– Creşterea debitului cardiac
– Vasodilataţie coronariană
– Creşterea fluxului muscular – poate duce la sincopă
 Plămân
– Hiper vs hipoventilaţie (O2 vs CO2 – conflict – respiraţie periodică)
– Vasoconstricţie pulmonară
– Redistribuirea circulaţie pulmonare
 Creier
– Înalt dependent de un flux continuu de oxigen chiar şi în repaus.
Majoritatea simptomelor hipoxiei sunt aşadar neurologice.
– Vasodilataţie retiniană
– Vasodilataţie cerebrală directă balansată de vasoconstricţie
hipocapnică
 Stare hipercoagulabilă
– Controversat fiziologic, dar frecvent utilizat clinic
 Factori ce pot
influenţa hipoxia
 activitatea corporală
 temperatura exterioară
 factorii individuali
– numărul de eritrocite,
– cantitatea medie de Hb,
– alimentaţia,
– metabolismul
 antrenamentul fizic şi psihic îmbunătăţeşte rezistenţa
organismului la scăderea pO2
 bolile infecţioase, anumite medicamente ca şi consumul de
alcool reduc toleranţa
 factorii psihici (stres, frică etc.)
 Hipocapnia apare doar in
hiperventilatie, pentru ca nu poti
reduce semnificativ metabolismul bazal
si CO2 aerian e minim.
 Simptomele hiperventilatiei sunt
datorate hipocarbiei (vasoconstrictie
cerebrala) si alcalozei cu hipocalcemie.
 Alcaloza e in mod normal corectabila
renal, dar mecanismul e de minima
importanta in hiperventilatia acuta.
 Hipoxia este insidioasa. Manifestarile
spectaculoase apar deja cand constienta si
senzorialul sunt afectate, ingreunand
recunoasterea, similar cumva unui consumator
de alcool la volan, care e convins ca are
controlul masinii 100% pana la accident.
 Semnele sunt datorate hipoxiei, hipocarbiei sau
ambelor, fiind greu de diferentiat.

Hipoxie Hiperventilaţie

Parestezii Parestezii
Ameţeală Ameţeală
Tahipnee Tahipnee
Cefalee Cefalee
Tulburări de acuitate vizuală, marcat la întuneric Tulburări de acuitate vizuală
Oboseală Oboseală
Modificări comportamentale Dificultăţi de decizie
Toropeală Toropeală
Cianoză Lipsa cianozei
Pierderea cunoştinţei Pierderea cunoştinţei
Flacciditate musculară Tetanie
 Timpul de
autoslavare
 Timpul de autosalvare este perioada dintre
instalarea bruscă a senzaţiei determinate de
lipsa O2 corespunzător altitudinii şi
manifestările fizice sau psihice ce anulează o
reacţie adecvată din partea pilotului.
 Timpul de autosalvare depinde de:
– altitudine
– toleranţa individuală
– activitatea fizică
– modul de instalare a hipoxiei
– condiţiile de mediu
 Variaţia timpului de
autosalvare cu
altitudinea
 la 5.500 m. până la 30 min.
 la 7.500 m. = 3 - 5 min.
 la 10.500 m. = cca. 90 sec.
 la 13.000 m. = cca. 15 sec.
 În cazul producerii decompresiunii rapide
timpul de autosalvare se reduce practic la
jumătate. Practic, la 10.500 m. pilotul mai are
la dispoziţie 30-60 sec. pentru măsuri corective
 Concluzie: hipoxia si hiperventilatia se
trateaza simultan
 Sisteme de oxigen

 Oxigen gazos:
– Presiune înaltă
– Presiune scăzută
 Oxigen lichid
 Generare oxigen
– Chimic
– Concentrare (Harrier, F16, F22)
 Regulatoare
– Flux continuu
– Presiune la nevoie
 Componente regulator:
– 100% sau NORMAL OXIGEN
– URGENŢĂ, NORMAL, TEST MASCĂ
– SURSĂ PORNIT-OPRIT
 Măsuri de urgenţă

1. Toate întrerupătoarele sus

2. Pune masca
3. Verifică regulatorul şi conectica “Gangload” Position

4. Controlează ritmul respirator

5. Anunţă conducătorul de zbor
 Hipoxia este insidioasa. Manifestarile
spectaculoase apar deja cand constienta si
senzorialul sunt afectate, ingreunand
recunoasterea, similar cumva unui consumator
de alcool la volan, care e convins ca are
controlul masinii 100% pana la accident.
 Semnele sunt datorate hipoxiei, hipocarbiei sau
ambelor, fiind greu de diferentiat.

 Sub 3,000 m, putini indivizi au
simptome hipoxice, desi exista deficite
demonstrate asupra vedrii colorate si
nocturne,mai pronuntate pentru cea
nocturna.
 Aclimatizare vs adaptare
 Există mine la peste 4500 de metri.
Observatoare la peste 5000 de metri.
 La mamifere 2 mecanisme:
– Creşterea conţinutului total de
hemoglobină, dovedit prin numărul
eritrocitelor, controversat prin CHEM
– Modificarea afinităţii hemoglobinei, fie
metabolic, fie genetic
 Mecanismele aclimatizării:
– Schimbări ale răspunsului centrilor de
control ai respiraţiei. (reduce riscul
hiperventilaţiei)
– Modificarea rezervei de bicarbonat pentru
compensarea hiperventilaţiei rămase
– Modificări tranzitorii ale afinităţii
hemoglobinei
 Aclimatizare acută (ore):
– Creşterea AV
– Hiperventilaţie
– CO2 ca unic stimul de control
 Aclimatizare cronică (zile)
– Creşterea masei capilare în teritoriile critice (HIF-1 -> VEGF)
– Modificări metabolice
– Cel mai mult durează echilibrarea ph-ului cerebral cu cel sistemic
 Adaptare (luni):
– Creşterea eritrocitelor
– Funcţionare adaptativă a pulmonului şi a circulaţiei pulmonare
 Aclimatizarea scade şansele de a avea
tulburări clinice.
 Presiunea alveolară rămâne mică (54 cu
aclimatizare faţă de 45 fără, la 4500 de
metri)
 Hipoxemia continuă să existe, dar se
adaptează funcţionarea organismului
 Studiile pe BPOC arată că valori similare ale
presiunii alveolare duc la deficite cognitive
comparativ cu populaţia generală
 Consumul maxim de oxigen la
altitudine
• 3000 85%
• 5000 60%
• 8000 20%
 Mecanism probabil deficit de utilizare
mitocondrială (sau inhibare cerebrală)
 West 1983
Presiunea Presiunea PaO2 PaCO2 pH
atmosferică alveolară mmHg mmHg
mmHg mmHg

Nivelul 760 100 95 40 7,4

mării

Everest 253 35 28 7,5 >7,7

 Când procesul de aclimatizare eşuează:
boala de altitudine
 Hipobarismul

•Urechi
•Sinusuri
•Tract gastrointestinal
•Dinţi
 Barotrauma otică

•De obicei la coborâre, deoarece trompa lui

Eustachio nu permite lejer intrarea aerului
•Poate apare şi la urcare dacă trompa e
blocată.
•Simptome:
Scăderea auzului, acufene, senzaţie de presiune, durere
Aspectul barotraumei
otice
 Barotrauma tardivă

•Oxigenul de absoarbe din urechea medie

•Apare după zborurile cu oxigen
 Prevenţie

• Zbor la nivel
• Schimbă direcţia de presiune
• Valsalva la coborâre
• Înghiţire, căscat, mişcări mandibulare
• Anticiparea schimbării presiunii
• Vasoconstrictoare nazale
 Sinusuri

•Dureri cauzate de obstrucţia ductelor sinusale

•De obicei la coborâre
•Pot apare şi la urcare
•Durere puternică, gen lovitură de pumnal
•Se poate manifesta ca durere în maxilarul
superior
 Tubul digestiv

•La ascensiune când gazele se dilată

•Tratament:
•Început de la primele simptome
•Eliminarea gazelor
•Masajul zonei
•Poziţie declivă
•Zbor la nivel şi coborâre
 Dinţi

•De obicei la urcare

•Cel mai comun la intervenţii stomatologice
recente
•Coborâre, control stomatologic
 DECOMPRESIA EXPLOZIVĂ
Volumul cabinei
Mărimea deschiderii
 Presiunea
diferenţială
 CZ 21000 m
– CA 7000 m

 CZ 13000 m
– CA 2500 m

 CZ 10000 m
– CA 2500 m
 Indicatori ai decompresiei lente

 Fizic
– Fără zgomote sesizabile
– Temperaturaşi presiunea scad treptat

 Fiziologic
– Insidios
– Presiunea intrauriculară
– Expansiunea gazoasă da sau nu
– Simptome hipoxice individuale
 Indicatori ai
decompresiei rapide

• Fizic
– 2 la 15 sec
– Zgomot
– Curent de aer
– Ceaţă
– Scăderea temperaturii
– Scăderea presiunii
 Decompresia
explozivă
 Efecte fizice
– Scăderea temperaturii
– Ceaţă
– Zgomot
– Vârtej de succţiune
 Efecte fiziologice
– Barotraume grave
– Barotraumă pulmonară
– Boală de decompresie
 Hipoxicatorul

 Trecerea aerului printr-o membrană

semipermeabilă ce separă oxigenul
 Rezultă pe de o parte oxigen peste
95% puritate şi pe cealată parte aer cu
până la 5% oxigen, echivalentul unei
altitudini de peste 8000 de metri.
 Avantaje: scade riscul bolii de
decompresie
 Dezavantaje: nu simulează
 Camera hipobară

 Dispozitiv medical utilizat pentru

simularea altitudinii.
 Cele utilizate curent simulează doar
scăderea presiunii atmosferice
 Cele mai avansate simuleză diverese
condiţii de temperatură, umiditate,
vânt.
 Un profil de barocameră include:
 Verifcarea barofuncţiei: posibilitatea de a se
adaptata la schimbarile presionale
 Ascensiune rapida la 2500 de metri, urmată
de o coborâre la sol.
 Denitrogenare: 30 – 40 de minute
 Sedinţa propriu-zisă: 5500, 7500 sau 10500
de metri în funcţie de specific
 Scop: antrenament, cercetare, expertiză
medicală
 Expertiza personalului aeronautic
militar pentru toleranţa la hipoxie:
 Barocameră: 15 minute la 5500 de
metri, cu probă de efort în minutul 7
(10 genuflexiuni).
 Criterii EKG: aritmie, tahicardie peste
150 bpm, bradicardie
 Criterii clinice: sincopă, confuzie
 Costumul de presiune
– Asigură tolerarea presiunilor pozitive
respiratorii
– Asigură supravieţuirea la altitudini de
peste 15 Km

– Suplimentar: arii captive, termoreglarea