Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Microbiologie Subiecte Examen Parţial
Microbiologie Subiecte Examen Parţial
Celula eucariota:
- nucleu: cu membrana, mai multi cromozomi, aparat mitotic
- citoplasma: RE, mitocondrii, lizozomi, ribozomi 80S, mb cu steroli
- Peretele celular: absent sau compus din celuloza sau chitina
- Capsula: absenta
Celula procariota:
- Nucleu: fara membrana, un singur cromozom circular, absentza mitozei
- Citoplasma: nu are RE, nu are mitocondrii, nu are lizozomi, are ribozomi 70S, mb nu contine steroli
- Peretele celular: are structura complexa prezentand glicopeptid, proteine, lipide etc
- Capsula: adesea prezenta
Unele bacterii, inclusiv daca rezulta prin multiplicarea unei singure celule prezinta un polimorfism accentuat (Proteus)
Structuri constante:
- peretele bacterian – inconjoara mb citoplasmatica, 15-30nm
- mezozomi – structuri membranoase care se formeaza prin invaginarea membranei citoplasmatice de care
raman legati
- citoplasma – intens bazofila
o ribozomi – forma sferica si marime variabila in f de Mg si K, esentiali in procesul de biosinteza
proteica
- nucleu – in contact direct cu citoplasma, contine ADN si nu are nucleoli
Structuri inconstante:
- incluziile – formatiuni structurale inerte care apar in citoplasma la sfarsitul perioadei de crestere activa, pot
contine polimeri anorganici, substante anorganice simple, polimeri organici, lipide etc.
- Vacuole – formatiuni sferice care contin diferite substante in solutie apoasa, au o membrana lipoproteica
numita tonoplast
- Capsula – glicocalix, strans legat de celula bacteriana, structura polizaharidica (S pneumonae) sau
polipeptidica (Anthracis), vizibila la mo
- Flageli – confera mobilitate bacteriilor
- Fimbrii – formatiuni scurte cu rol in adeziune
- Spori – forma de rezistenta si conservare a speciei
Gram pozitive: Peretele contine 80-90% mureina (peptidoglican, glicopeptid parietal). Mureina este un heteropolimer
al carui schelet este format prin legarea alternanta in lanturi polizaharidice a 2 zaharuri aminate, acidul N acetil
muramic (NAM) si N acetil gluczoamina.
Fiecare molecula de NAM are substituit un tetrapeptid alcatuit din D si L aminoacizi. Intre tetrapeptidele substituite, la
lanturile polizaharidice alaturate se stabilesc legaturi peptidice prin gruparea terminala –COOH a unui tetrapeptid si
grupari terminale libere ale tetrapeptidului vecin. Astfel se formeaza structuri bidimensionale sub forma unor straturi
care inconjoara intreaga celula bacteriana.
Bacteriile gram pozitive retin violetul de gentiana (au culoarea violet la coloratia Gram). La unele bacterii, reteaua de
baza este acoperita de retele suplimentare cu specificitate antigenica, alcatuite de exemplu din acid teichoic. Dintre
bacteriile gram pozitive fac parte: stafilococul, streptococul, enterococul, bacilul difteric, bacilul antraxului...
Gram negative: Li se descrie un perete celular in general mai subtire alcatuit dintr-un strat fin de proteoglican (10-20%
din structura peretelui) care este acoperit de o membrana externa. Spatiul dintre membrana citoplasmatica si membrana
interna reprezinta spatiul periplasmic. Din punct de vedere chimic membrana externa este alcatuita din fosfolipide,
proteine si cantitati variabile de lipopolizaharide.
Lipopolizaharidul (endotoxina) are in componenta doua structuri esentiale: Lipidul A si polizaharidul O. Bacteriile
gram negative se decoloreaza cu alcool-acetona si se recoloreaza cu fuscina diluata (au culoare rosie in coloratia gram).
Dintre bacteriile gram negative fac parte: meningococul, gonococul, enterobacteriile, vibrionul holeric, cocobacilii
gram negativi.
Protoplastul este o sfera marginita de membrana citoplasmatica, reprezinta bacteria gram-pozitiva dupa indepartarea
completa a peretelui, de exemplu sub actiunea lizozimului care lizeaza mureina. In medii hipotone protoplastul se
lizeaza. Este o structura care nu se poate multiplica.
Sferoplastul reprezinta bacteria gram negativa dupa degradarea partiala a peretelui – contine o cantitate mai mica de
mureina. Lizozimul poate actiona asupra peptidoglicanului numai dupa alterarea membranei externe. In medii hipotone
sferoplastul se lizeaza. Spre deosebire de protoplast acesta se poate multiplica.
Coloratie utila in identificarea prezentei de bacili acid-alcool rezistenti (BAAR), solubilizand peretele prin cresterea
temperaturii, facilitand patrunderea colorantului.
Intre perete si citoplasma exista membrana citoplasmatica avand grosimea de 7-10nm. La ME apare formata din 2
straturi intunecoase separate de un strat mai clar. Este considerata un „mozaic fluid”, compusa dintr-un film fosfolipidic
in care floteaza proteine globulare c extremitatile polare hidrofile expuse spre spatiul intracelular, extracelular sau
ambele. Fosfolipidele, dispuse in dublu strat, cu extremitatile polare, hidrofile, expuse contactului cu apa pe ambele
fete ale membranei si extremitatile nepolare, hidrofobe, proemyaye spre stratul mijlociu al membranei. Nu contine
steroli.
Roluri:
- filtru selectiv datorita pemeazelor (rol in permeabilitate si transport)
- contine enzime ale metabolismului respirator (citocromi)
- este sediul majoritatii activitatilor enzimatice ale celulei bacteriene
- excreta enzime hidrolitice
- intervine activ in procese de biosinteza
- are rol in diviziunea celulara – septul transversal
- este implicata in chemotoxie prin receptorii de pe suprafata sa
- asupra membranei pot actiona anumite antibiotice (polimixinele)
Mezozomii – sunt structuri membranoase care se formeaza prin invaginarea membranei citoplasmatice de care raman
legati. Sunt prezenti in special la bacteriile gram-pozitive. Au structura chimica a membranei citoplasmatice si aceleasi
functii in permeabilitate si respiratie. Sunt mai dezvoltati la bacteriile gram-pozitive. Cu un capat se pot fixa de
materialul nuclear, favorizand distribuirea in mod egal a genomului intre cele doua celule fice. Au rol si in formarea
septului transversal.
Incluzii – sunt formatiuni structurale inerte ce apar in citoplasma la sfarsitul perioadei de crestere activa. Pot contine
polimeri anorganici (de exemplu corpusculii metacromatici ai genului Corynebacterium), substante anorganice simple,
polimeri organici (rezervor energetic mai ales la germenii sporulayi aerobi, lipde, etc
Vacuolele – sunt formatiun sferice care contin diferite substante in solutie apoasa. Au o membrana lipoproteica numita
tonoplast. Au fost descrise in special la bacteriile acvatice.
- numeroase bacterii sintetizeaza polimeri organici care formeaza in jurul celulei o matrice fibroasa numita
glicocalix
- la unele bacterii glicocalixul adera strans de celula bacteriana si reprezinta capsula
- exista bacterii care detin o capsula bine definita cu structura polizaharidica (S pneumonae, K pneumonae) sau
cu structura polipeptidica (B. Anthracis)
- la alte bacterii glicocalixul formeaza o retea laxa de fibrile care se pierde partial in mediu si poate fi separata
de corpul bacterian prin centrifugare, capsula flexibila, care nu este vizibila la mo.
- Roluri:
- Factor de virulenta, impiedicand fagocitarea bacteriei si favorizand invazivitatea
- Permite aderarea unor bacterii
- Bariera protectoare fata de bacteriofagi
- Contine substante cu specificitate antigenica (de specie sau de tip) – antigenul K
16.Flagelii bacterieni – structură, rol, localizare
17.Fimbriile bacteriene
Apa – reprezinta peste 75-85% din greutatea umeda a bacteriei. Exista apa libera (mediu de dispersie) si apa legata
fizico-chimic cu diferite structuri. Sporii au putina apa, in special apa legata. Bacteriile sunt fiinte acvatice prin
excelenta. Roluri: mediu de dispersie, reactiv in reactiile metabolice, erapa finala a unor reactii oxidative.
Substante minerale – 2-30% din greutatea uscata a bacteriei si variaza in functie de specie. Unele elemente intra in
compozitia diferitelor strucuri (sulful in str aa)
Roluri:
- favorizeaza schimburile cu mediul
- regleaza presiunea osmotica
- pot stimula cresterea si functia bacteriei
- activeaza unele sisteme enzimatice
- contribuie la reglarea pH-ului
Pigmentii – pigmentogeneza este caracteristica bacteriilor cromogene si este dependenta de conditiile de cultivare
Poate reprezenta un criteriu de identificare.
Dupa localizarea pigmentului bacteriile pot fi:
- cromofore (pigmentul este legat in citoplasma)
- paracromofore (pigmentul este prezent in perete sau in stratul mucos)
- cromopare (pigmentul este difuzibil in mediu
Roluri:
- protectie fata de UV
- antibiotic
- enzimatic
Glucidele – in structura bacteriana se pot gasi glucide cu rol in metabolismul intermediar glucidic precum si glucide
complexe, polizoide. Acestea din urma au urmatoarele roluri:
- participa la realizarea structurii peretelui celular
- fac parte din capsula unor bacterii
Exista teste biochimice in care se urmareste utilizarea sau imposibilitatea utilizarii unui anumit zahar de catre o
bacterie. Aceste teste sunt utile pentru identificarea bacteriei respective (in special in cazul enterobacterilor, etc).
Testariile biochimice sunt de mare utiliate in studiul fungilor.
Lipidele – reprezinta mai putin de 10% din greutatea uscata a bacteriilor si variaza cantitativ in functie de specie, varsta
etc. Lipidele se pot gasi libere in vacuole sau combinate, facand parte din diferitele structuri ale celulei bacteriene
(perete, membrana, mezozomi):
- acizii grasi speciali (ac mycolic la mycobacterii)
- cerurile (acizi grasi + alcooli monovalenti superiori) – bacteriile acid-alcool rezistente
- fosfolipidele – lipidul ubiquitar
- lipidul A
- majoritatea bacteriilor comensale, conditionat patogene sau patogene importante pentru om, sunt
chimiosintetizante, heterotrofe. Se diferentiaza in functie de tipul respirator. Exista si bacteriile paratrofe, a
coaror energie trebuie oferita de gazda. Sunt bacterii parazite strict intracelular (Rickettsia si Chlamydia)
- cresterea microbiana necesita polimerizarea unor substante mai simple pentru a forma proteine, acizi nucleici,
polizaharide, lipide.
- In raport cu sursa de energie bacteriile se impart in:
o Bacteriile care folosesc energie luminoasa si traiesc la lumina (photobacterii)
o Bacterii care isi procura energia prin procese de oxidoreducere catalizate enzimatic si traiesc la
intuneric
- In raport cu sersele folosite ca material de sinteza se impart in:
o Bacterii autotrofe, capabila sa-si sintetizeze toti compusii organici din materie anorganica
o Bacterii heterotrofe dependente de prezenta unor compusi organici
- Daca o celula esre aprovizionata cu substantele necesare si cu energie ea va sintetiza diferite macromolecule
iar secventa aranjarii componentelor in aceste macromolecule este deteminata fie dupa un model ADN-ADN
(pt acizii nucleici) sau ADN-ARN (pentru proteine), fie cu un determinism enzimatic pentru carbohidrati si
lipide.
- Dupa ce moleculele au fost sintetizate acestea se autoasambleaza formand structuri supramoleculare:
ribozomi, perete, flageli, plii etc. Rata sintezei macromoleculelor si activitatea cailor metabolice sunt foarte
bine reglate.
In raport cu utilizarea proceselor pentru obtinerea energiei si de relatia cu oxigenul din mediu, bacteriile se pot grupa in
4 „tipuri respiratorii” principale:
- strict aerob – bacteriile se dezvolta numai in prezenta unei presiuni crescute a )2 care este folosit ca acceptor
final unic. Aceste bacterii poseda o catalaza, peroxidaza, citocromi si utilizeaza numai procese de respiratie.
Unele specii aerobe se pot dezvolta in medii lipsite de oxigen daca in mediu sunt prezenti nitritul sau nitratul.
- Strict anaerob – atunci cand bacteriile cresc numai in absenta )2. Nu pot supravietui in prezenta )2 care
nefiind redus are o actiune bactericida. Nu au catalaza, peroxidaza. Aceste bacterii folosesc pentru obtinerea
energiei numai procese de fermentatie. Pentru cultivarea lor este necesara utilizarea unui mediu cu potential
redox foarte scazut.
- Aerob facultativ anaerob – atunci cand bacteriile se dezvolta mai bine in mediile cu oxigen, prin procese de
respiratie, dar pot prezenta ambele tipuri respiratorii, in functie de potentialul redox. Nu au catalaza sau
citocromoxidaza dar au peroxidaze flavoproteice. In acest tip se incadreaza majoritatea bacteriilor studiate.
- Anaerob microaerofil – atunci cand bacteriile tolereaza mici cantitati de O2
- factorii de crestere sunt metaboliti esentiali pe care bacteria nu-i poate sintetiza
- aceste substante trebuie incluse in mediul de cultura pentru microorganismul respectiv
- bacteriile patogene sunt heterotrofe
- adaptandu-se la viata parazitara devin dependente de o serie de astefl de factori de crestere (unele sunt atat de
dependente incat nu pot fi cultivate in vitro – lepra)
c)termofile- temp opt de 50-60 grade(unele se multiplica si la ~95 grade:ex :thermus aquaticus).Nu sunt patogene.
Cultivarea se realiz prin insamantarea bacteriilor pe medii de cultura.Se realizeaza pe medii solide sau lichide care
asigura nutrientii si conditiile fizico-chim prielnice cresterii si multiplicarii bacteriene(medii de cultura).Medii de
cultura :
M. selectiv = este mediul kre inhiba,prin continutul sau in subst antimicrobiene, dezv altor bacterii decat cea a carei
izolare se doreste.EX:Lowenstein-pt bacilul tuberculos, inhiba dezv florei d asociatie datorita verdelui malachit sau a
rosului de congo pe kre in contine.
M. electiv = mediul kre contine ingredientele ce convin c m bine dezv unei bacterii.EX:Loffler , cu ser coagulat d
bou ,pt bacilul difteric.
M. de imbogatire = cel kre functioneaza si ca electiv si ca selectiv.EX:Chapman pt stafilococ
M. diferential = cel care contine un anumit substrat care poate fi sau nu metabolizat enzimatic, rezultand modificarea
aspectului sau culorii culturii.
Exemple:
1.AABTL - diferentiaza bact lactozo+ (E. Colli) de cele lactozo - (Shigella, Salmonella)
2.ADCL
3.MIU, TSI
31.Ce este o colonie bacteriană ? Cum se pot obţine colonii bacteriene izolate ?
- pe medii izolate, germenii insamantati in suprafata produc colonii, colonia este totalitatea bacteriilor rezultate
din multiplicarea unei singure celule bacteriene.
- O colonie este o clona bacteriana
- Se pot obtine de exemplu prin tehnica insamantarii prin dispersie.
- Dupa prelevarea cu ansa a unei portiuni din produsul patologic, inoculul este dispersat pe latura unui viitor
poligon
- Se resterilizeaza ansa si se verifica temperatura prin atingerea mediului intr-o zona neinsamantata
- Cu ansa sterila se traseaza a doua latura a poligonului
- Se resterilizeaza ansa si se traseaza a 3-a latura
- Se urmeaza acelasi procedeu pentru laturile 4-5
- In mod normal pe aceste laturi se vor dezvolta colonii izolate
Faza de lag – numarul bacteriilor insamantate ramane stationar sau scade, germenii se adapteaza la conditiile mediului.
Bacteriile sunt foarte active, isi consuma pana la disparitie incluziile, cresc mult dar nu se divid
Faza de multiplicare logaritmica – celulele prezinta caracteristicile specifice speciei, citoplasma este intens bazofila si
omogena, lipsita de incluziuni. Bacteriile sunt foarte sensibile la antibiotice. In aceasta faza se recolteaza pentru
prepararea de vaccinuri
Faza stationara – este realizata in progresie aritmetica dar pentru ca numarul bacteriilor care sunt distruse este
aproximativ egal cu numarul bacteriilor nou aparute rata de crestere devine nula
Faza de declin – substratul nutritiv saraceste, apar metaboliti toxici, bacteriile sunt distruse progresiv. La speciile
sporogene fenomenul de sporogeneza devine foarte intens
33.Aspectele culturilor bacteriene pe medii solide; corelaţii între acestea şi patogenitate; exemple
Aspectul coloniilor variaza in functie de specia bacteriei fiind un criteriu de diagnostic. Se examineaza dimensiunea,
conturul (circular, lobat, zimtat) relieful (plat, bombat, acuminat, papilat), culoarea (pigmentate, nepigmentate),
suprafata (lucioasa, granulara, rugoasa)
Aspect
-dimensiune:mari>2 mm,medii 1-2 mm,mici<1 mm
-conturul:circular,lobat,zimtat
-relieful:plat,bombat,acuminat,papilat
-suprafata:lucioasa,granulara,rugoasa
-culoare:pigmentate,nepigmentate
-opacitate:transparente,opace
-consistenta
-aderenta la mediu
-absenta/prezenta hemolizei (pe geloza sange)
Colonia S(smooth)-suprafat bombata si neteda,margini circulare si adesea aspect stralucitor.Germenii pastreaza
structura antigenica si nu aglutineaza spontan cu solutie salina fizioogica.Germenii capsulati isi pastreaza
capsula.Virulenta este conservata. Exemple:S.aureus ,Spyogenes,E.coli etc.
Colonia R(rough)-plata,suprafata cu rugozitati,margini crenelate.Structura antigenica nu este caracteristica.Nu
pastreaza capsula.Virulenta nu este conservata(exceptii B.anthracis, M. Tuberculosis, C.diphteriae)
Colonia M(mucoid)-mare ,stralucitoare,mucoasa.Data de bacteriile cu capsule mari(Klebsiella pneumoniae).
34. Aspectele culturilor bacteriene pe medii lichide; corelaţii între acestea şi patogenitate; exemple
Bacteriile si fungii facultativ anaerobi-se dezvolta in toata masa de lichid,tulburandu-l.
Bacteriile strict aerobe-se dezvolta preponderent la suprafata mediului.
Variantele S-tulbura omogen mediul(majoritatea)
Variantele R-tulburare mai putin omogena.Pot lasa mediul limpede,fomand flocoane care se depun sau un
strat(val) la suprafata mediului (b.difteric ,b.tuberculos)
Se poate remarca si pigmentogeneza(Pseudomonas aeruginosa) sau se poate constata aparitia unui miros
caracteristic(miros de corn ars in cazul clostridiilor)
Exemple:
-Mediu tulburat omogen-Staphylococcus spp.
-mediu clar,cu depozit grunjos pe pereti si la baza tubului(S.pyogenes)
-mediu clar,cu val la suparafata(V.cholerae in apa peptonata alcalina)
-dezvoltare in ineladerent la peretii tubului,la suparafata(E.colli)
-mediu clar cu membrana uscata la suparafata(B.subtilis)
-mediu clar cu depazit floconos aderent la baza tubului(B. Anthracis)
-mediu clar cu menbrana graosa ,plisata la suprafata(M tuberculosis).
42.CONGELAREA SI LIOFINIZAREA: - temp joase au in general un effect bacteriostatic. La temp scazute, react
biochimice incetinesc, multiplicarea este stopata. In fct d vit d racire avem sit diferite. a) CONGELAREA LENTA – la
temp sup celei d -21,3 are ef. Bactericide prin formarea d cristale d gheata si prin hiperconc salina cu denat prot. b)
CONGELAREA BRUSCA la -70 are ef d conservare a bact prin solidificare in masa a apei fara aparitia crist d gheata.
c) LIOFIlIZAREA (criodesicarea) reprez congelarea brusca concomitent cu desicatia (deshidratarea in vid). O
suspensie microbiana , in mediu protect, liofilizata poate fi pastrata in fiole inchise timp indelungat (vaccinul BCG).
43.BACTERIOFAGII sunt virusuri care paraziteaza bact (bact T ai e coli.) si au o struct mai complexa decat cea a
virusurilor. Se descriu: capul fagului – forma d prisma hexagonala bipiramidala. Contine adn dublu catenar helicoidal
sau arn inconj d capsida formata din capsomere.;; coada fagului – struct proteica si rol d absorbtie; - fagul penetreaza
bact. Prezinta: cilindru axial, teaca cozii, placa bazala, fibrele cozii. Relatii bact – bacteriofag: sunt 2 tipuri: de tip litic
sau productiv; de liogenizare sau d tip reductiv. Sunt strict specifice si sunt mediate d R.
44.CICLUL LITIC: 1. adsorbtia: atasarea este specifica, exista R strict specif la niv fagului ce rec R d la niv bact.
Fixarea p R este initial reversibila ( prin fibrele cozii) apoi ireversibila (prin crosetele placii bazale) 2. Penetrarea: fagul
elibereaza muramidaza care lizeaza mureina . teaca cozii se contracta si antreneaza cilindrul axial injectarea adn
fagic in citoplasma bact; 3. multiplicarea – dupa 4 min adn-ul bacty este blocat, fct este preluata d adn fagic. 4
maturarea (asamnblarea) fagului; 5. liza bact si eliberarea fagului matur, virulent. EVIDENTIERE: - in mediu lichid
(tulbure), inocularea fagului duce dupa un timp la limpezirea mediului – p mediu solid – insamantat uniform, apare o
zona d liza, clara, bine circumscrisa (plaja d liza). Bact lizosensibile permit adsorbtia, penetrarea si multiplicarea fagilor
pana la realizarea lizei cel.
45.CICLUL LIZOGEN. PROP BACT LIZOGENE:. Dupa adsorbtie si penetrare, adn fagic: - fie se integreaza liniar
in crz bact gazda su se replica sincron cu aceasta; fie se circularizeaza su atasat d mb citopl se replica sincron cu diviz
bact. Bact a devenit lizogena, se reprod si transmite descendentilor fagul latent (profag, fag temperat) in anumite cond
el poate deveni fag virulent. Prop bact lizogene: 1. este imuna fata de un fag omolog profagului 2. pot aparea fenomene
importante dpdv genetic: transductia, conversia, recombinarea genetica (bact parazitata d 2 fagi diferiti, dar inruditi),
inductia fagica (sub infl ag inducori ex raze UV sau spontan profagul isi recastiga virulenta—>fag virulent liza bact.
Bact lizorezistente nu permit infect cu un fag fie datorita lipsei R specifici, fie datorita unei stari de imunitate. Bact
lizogene sunt imune la fagii virulenti omologi profagului.
47.REPLICAREA ADN: consta in sinteza unor molecule de ADN identice cu molecula parentala si identice intre ele,
pe baza de complementaritate (replicare semiconservativa). Dupa ruperea legaturilor de H si separarea celor 2 catene,
fiecare catena serveste drept matrita pt sinteza unei noi catene. Repliconul – in vivo se pot replica numai molec d ADN
constituite intr-o unitate d replicare independenta = replicon. Repliconul este o molec d ADN bicatenara si circulara
caract prin: o secv nucleotidica specifica narcand inceperea replicarii, gene care codifica sint unor prot specifice numite
initiatori, o secv nucl semnal pt rerminarea replicarii. Ex d repliconi: crz si plasmidele bact; genomul fagilor etc.
48.PLASMIDELE sunt elem genetice extracromozomale capabile d replicare fizic independenta d crz (replicon).
Contin inf genetica neesentiala pt viata cel bact. Unele plasmide (episomi) pot exista alternativ in stare autonoma
(libere in citoplasma) sau integrate in crz cel gazda (fact F, profagul) Celalalte plasmide persista indefinit numai in stare
autonoma (plasmida R, col, F). Cls: in rap cu caract exprim fenotipic: 1. plasmide care codifica rezistenta la ag
antibacterieni: (fact R, de rezist la UV etc) 2. plasmide care codifica sinteza unor agenti antimicrobieni (fact Col) 3
plasmide de patogenitate care codifica sinteza de: hemolizine, fact d colonizare, enterotoxine. 4. plasmide care codifica
enzime ale unor cai metabolice particulare. 5 . plasmide criptice pt care nu se cunosc caract somatice exprim
49.FACTORUL F SI FACT R fact F (d sex, d fertilitate) controleaza capacitatea unor bact d a actiona ca donatoare d
material genetic in proc d conjugare. Fact f codifica struct (pilul F) si enzimele necesare transferului d ADN in fct d
prezenta plasmidelor d sex F, d rap lor cu crz bact si d modul in care faciliteaza transferul d mat genetic, bact se pot
grupa in 4 categ distincte: bact F-: sunt lipsite d fact F (echivalente cu celulele femele care s comporta ca receptoare d
mat genetic) bact F+ - detin fact F autonon in citoplasma. (cel mascule, donatoare d mat gen) Bact Hfr (cu frecv mare d
recombinare) deitn fact F intregrat in crz bact. Se comporta ca donatoare d mat gen cu o mare frecv d conjugare si
recombinare. Prez fact F integrat determ d obicei transferul unui nr variabil d gene crz si mai rar chiar transf fact F.
Bact F’- detin o struct plasmidica de tip specific care a fost ant integrata in struct unui crz si s-a desprins din aceasta
incorporand in struct sa unele gene crz. Au caract d mascul si se comporta ca donatoare d mat genetic. Fact R (de
rezistenta la antibiotice) confera celulei purtatoare rezistenta la unul sau la mai multe antibiotice. Au o struct genetica
complexa fiind alc din: gene care asig prop d rezist sila antib; gene care formeaza “fact d tranfer al rezist” . Asigura
capacitatea d replicare autonoma si d transfer prin conjugare. Transf plasmidelor R se poate face prin conjugare bact
sau prin transductia mediata d fagi.
52.TRASFORMAREA LA BACT – este un transf genetic realizat at cand bact accepta ADN liber provenit d la o bact
donor sau din alte surse. Patruns in cel receptoare, un fragm d ADN exogen poate inlocui (prin recomb genetica) a secv
nucleotidica omoloaga, bact receptoare dobandind un caract genetic nou (ex: sint unei struct capsulare) Transf genetic
mediat d bacteriofagi se poate realiza prin transductie, conversie lizogenica.
53.TRANSDUCTIA reprez transferul unui fragm genetic (crz sau extracrz) d la o bact la alta prin interm unui fag
(profag d obicei). Fagul = transductor. Bact receptoare = transductant. SPECIALIZATA (restrictiva) este caract fagilor
transductori care au proprietatea d a transf numai un nr restrans d gene bact situate in imediata aprop a situsului d
legare a profagului in crz bact. GENERALIZATA (nerestricitva) – oricare din genele crz bact, indiferent d pozitia lui in
genom, pot fi incorporate in mod accidental in particula virala matura pt a forma un fag transductor, care le poate
transmite unor bact recept. Poate fi realiz d un mare nr d fagi neintegrati in crz bact at cand intra in ciclul litic.
54.CONJUGAREA BACTERIANA reprez un proces d transfer d mat genetic (crz sau extracrz) realizat prin interm
unei leg intercel directe. Este conditionata d prez fact F in cel donatoare. Pt realiz leg intercel este necesara existenta
unor R d supraf atat la cel donator cat si la cel receptor. Ei permit recunoasterea reciproca . dupa un nr d ciocniri
intamplatoare, bact F+ form cu cele F- perechi d recomb si intre cel alat se form un canal d conj. Prin canal se realiz
transf unidirectional al mat gen.
55.Aib + ch antimicrobiene= gr d subst medicamentoase capabile să distrugă sau blocheze multiplicarea unor
microorganisme implicate etiologic în boli infecţioase / transmisibile. Au acţiune selectivă asupra celulelor
microorganismelor, exercitând acţiuni minime asupra celulelor organismului gazdă. Aceste substanţe pot fi:
antibacteriene; antivirale; antifungice; antiparazitare. Erori in utiliz antibioticelor: un număr IMENS de prescrieri
abuzive + folosirea IRAŢIONALĂ a unor antibiotice uzuale sau de excepţie (60% = RISIPĂ inutilă) apariţia de
specii sau de tulpini “mutante” + înmulţirea reacţiilor adverse + modificarea tablourilor clinice “clasice” ale patologiei
infecţioase + patologia iatrogenă post-Ab ; 1) ESTE incorectă utilizarea antibioticelor în lipsa diagnosticului clinic,în
orice stare febrilă, în “bănuiala unei infecţii”, în cursul unui tratament “la întâmplare” sau “pe încercate”,
nefundamentat pe criterii raţionale 2) Utilizare fără a interpreta corect datele de laborator noţiuni elementare de
bacteriologie = anul al II-lea ,recoltarea produsului patologic , efectuarea unor ex. paraclinice elementare (leucogramă,
VSH, radiografie, sumar de urină etc), efectuarea de frotiuri (colorate Gram, cu albastru de metilen, Giemsa etc) ,
interpretarea corectă a sensibilităţii la antibiotice,evitarea “tratamentului” unor germeni saprofiţi 3) Prescriere
nejustificată, spre ex. în stări febrile neinfecţioase (boli cu mecanism alergic, boli de colagen, neoplazii etc) în boli
infecţioase cu agenţi patogeni insensibili la antibiotice (absurd în “tratamentul” gripei) în cazul unor supuraţii colectate
neglijând sau temporizând incizia şi drenajul 4). Erori în alegerea antibioticelor, prin necunoaşterea sau nerespectarea
spectrului antimicrobian , necunoaşterea antagonismului antimicrobian, necunoaşterea reacţiilor adverse faţă de
antibiotice, nefolosirea antibioticului de elecţie, utilizarea de antibiotice nedifuzibile în focar , neconsiderarea situaţiei
clinice particulare a unui anumit pacient 5) Utilizarea antibioticelor în scop profilactic în principiu, trebuie privită cu
rezerve există situaţii în care antibiotico-profilaxia este utilă şi recomandabilă
56. dupa efect BACTERIOSTATICE = efect limitat la oprirea multiplicării bacteriene (de exemplu tetraciclinele,
cloramfenicolul, eritromicina, clindamicina, sulfamidele etc). BACTERICIDE = acţiunea duce la distrugerea
bacteriilor (de exemplu penicilinele, cefalosporinele, aminoglicozidele, rifampicina, vancomicina etc)
57. DUPA MECAN D ACTIUNE: a). inhibarea sintezei peretelui celular = efect bactericid – antibioticele beta
lactamice (ex. peniciline, cefalosporine, bacitracină, vancomicină, cicloserină etc); b). inhibarea funcţiei membranei
celulare = efect bactericid (ex. polimixine, colistină, imidazoli, nistatină, amfotericină B etc); c). inhibarea sintezei
proteice la nivelul ribozomilor (ex. aminoglicozide, tetracicline, cloramfenicol, macrolide, licomicină, clindamicină
etc); d). inhibarea sintezei acizilor nucleici (ex. rifampicină, chinolone, sulfamide, trimetoprim, pirimetamină etc)
58. DUPA STRUCT CHIMICA 1. Antibioticele betalactaminice - penicilinele naturale (ex. penicilina G); -
aminopenicilinele (ex. ampicilina);- penicilinele penicilinazorezistente (ex. oxacilina, dicloxacilina); -
carboxipenicilinele (ticarcilina);- ureidopenicilinele (ex. azlocilina, piperacilina); - alte peniciline şi inhibitori de beta-
lactamaze (ex. acid clavulanic + amoxicilină / ticarcilină, sulbactam + ampicilină,; - Cefalosporinele - generaţia I (ex.
cefalotina); - generaţia a II-a (ex. cefamandola); - generaţia a III-a (ex. ceftriaxona); generaţia a IV-a (ex. cefepima). -
Alte antibiotice beta-lactaminice - monobactamii (ex. aztreonamul); penemii (ex. ritipenemul);- carbapenemii (ex.
imipenenul, imipenemul + cilastatina). 2. Aminoglicozidele - streptomicina (un oligozaharid); kanamicina,
gentamicina, amikacina, 3. Ciclinele (ex. tetraciclina, doxiciclina); 4. Ansamicinele (ex. rifampicina, rifabutina) 5.
Macrolidele (ex. eritromicina, claritromicina,) 6. Polipeptidele ciclice (ex. polimixinele, bacitracina) 7. Antibioticele
care nu se încadrează în nici una din grupele de mai sus - cloramfenicolul; - lincosamidele (lincomicina şi
clindamicina); glicopeptidele (vancomicina, teicoplanina) - antibiotice antistaficlococice “de rezervă” (acidul fusidic)
Chimioterapicele Sulfamidele (sulfonamidele); 2. Cotrimoxazolul (asociere trimetoprin + sulfametoxazol, denumit de
ex. biseptol) 3. Dapsona (diaminodifenilsulfona); 4. Ethambutolul; 5. Hidrazida acidului izonicotinic (HIN); 6.
Chinolonele (ex. acidul nalidixic, ofloxacina, ciprofloxacina etc); 7. Nitrofuranii (ex. nitrofurantoina); 8.
Nitroimidazolii (ex. metronidazolul) etc.
62. SIMBIOZA, COMENSUALISM PARAZITISM Simbioza = convietuire folositoare pt ambii parteneri (ex: sint d
vitamine la care participa unii coliformi intestinali) Comensualism = germenii depind nutritional de gazda, careia nu ii
creeaza prejudicii (flora normala). Aceasta convietuire exprima un echilibru instabil, care poate fi usor tulburat.
Parazitism = microorg se dezv in detrimentul gazdei, cu manifestari clinice mai mult sau mai putin evidente. Unele bact
sunt obligatoriu parazite (mycobacterium leprae, t pallidum) sau facultativ parazite (clostridium tetani)
63. PATOGENITATEA SI VIRULENTA patogenitatea = capacitatea unui germen de a declansa in org gazda
fenomene morbide, patogene, modif locale, generale si „functio laesa”. Este un atribut d specie si este determinat
genetic. Virulenta = gradul diferit d patogenitate exprimat in cadrul unei specii. Este un atribut al tulpinii microbiene
agresoare. Variabilitatea in exprim patogenitatii depinde d cond in care traieste germenul. Fact de patogenitate: pilii
comuni, glicocalixul, capsula, subct ale peretelui bact: proteina M, ag Vi (salmonella typhi), polizar A, ag O, Ag K.
64. FLORA MICROBIANA NORMALA poate fi divizata in 2 grupuri: rezidenta – care se gaseste in mod regulat si
care dak este perturbata se restabileste promt si TRANZITORIE cxare poate coloniza gazda p o perioada variabila d
timp, (ore sapt) . A) la niv tegum – variabila, in fct d ctct cu mediul inconj. Mai frecv: staf alb, bacili difteroizi aerobi si
anaerobi. Temporar – germeni coliformi si chiar staf patogeni dar fara manifestari. B) muc nazala – staf albi si aurii,
streptococi, pneumococi c) cav bucala si faringe – coci si bacili gram poz si gram neg, aerobi si anaerobi d) tract
digestiv – difera in fct d segm(enterobact in colon) e) vaginal – lactobacili , coci.
65. EXOTOXINA = elab in general d microbii gram + lizogenizati(s d grup A) sau codificat plasmidic (clostridium
tetani), dar si d bacili gram -, prin mecan crz sau sub control plasmidic (e coli); struct proteica; prez un domeniu B
obligatoriu (necesar penetrarii) si o port enzimatica A.sunt secretate in timpul vietii. Difuzibile la dist. Toxicitate f
mare. Au afinit diferita in fct d specie. Manif clinice apar dupa o per d latenta. Au putere antigenica mare.
ENDOTOXINELE = evid la bact gram -; sunt elaborate si apoi incluse in peretele bact, elib in urma distr germenilor.
Au struct lipopolizah ( a grasi + lipid A = lant d polizah) toxicitate mai redusa, dar pot actiona la mai multe nivele ?
(febra leucopenie hiperpermeabilitate vasc) implicate in aparitia socului endotoxic. Putere antigenica mai redusa,
ANTITOXINELE = struct proteica, imunogene si determ ap Ac specifici care pot neutraliza activ toxica prin cuplare
specifica cu toxina seruri imune ANATOXINELE = exotoxine detoxifiate intr-un anumit interval d timp sub act
conjug a temp si formolului. Isi pierd puterea toxica dar isi mentin puterea imunologica . se utiliz in profilaxia unor boli
si in hiper imunizare animalelor pt a obtine seruri antitoxice.
66. INFLAMATIA = proces fiziopatologic complex c include: fenom alternative, fenom d tip reactiv (vasculo-
exudative si proliferative) si fen reparatorii, cu scopul limitarii si / sau neutralizarii „agresorului” (indif d natura). .
poate interesa tesuturi, organe, sist sau chiar org. Si cuprinde in mod clasic: tumor (edem), rubor (eritem) calor (temp
cresc) dolor (durere) insotite sau nu d „functio laesa” (impotenta functionala)Ag determinanti: microorg( prioni, bact ,
vir, fungi etc) ag fizici (radiatii frig caldura traume etc) ag chimici exogeni si sau endogeni(uree , a biliari) care produc
leziuni la niv sediului elim lor din org
67. ETAPA MECAN DE DECL A INFLAM: Agentul implicat determina modificari atat la nivelul tes interstitial, cat
si la niv cel parenchimatoase, avand rez eliberarea unor factori chemotactici si a unor proteaze si kinaze. Rezultatul
acestei etape = rasp inflamator acut manif prin vasodilatatie capilara (roseata), exsudare a proteinelor plasmatice
(edem) si acumularea PMN. In plan molec, pp prot sunt reprez d componentele sist C. Elem esentiale in dezv inflam
sunt sist monocito – macrofag, colagenul vasc, citokinele si nu in ultimul rand ficatul. Acumularea cel inflam la locul
unde se afla AG detine un loc central in decl inflam. PMN si macrofagele se deplaseaza conform gradientelor
chemotatice, urm apoi fagocitoza nonselfului, proc fav d prezenta opsoninelor.
68. SUB-ETAPA VASC SI EXSUDATIVA ; VASC – modificari ale calibrului vaselor mici, ale vitezei d circ a
sangelui, ale permeabilitatii vaselor mici. Mai intai are loc o faza d vasoconstrictie (sec sau min), urmata d faza d
dilatatie arteriocapilara (cu cresterea nr d capilarea ctive, hiperemie) si d faza d staza vasculara pasiva (cu hipoxie,
creste perm vaselor mici). EXSUDATIVA – in ea se form exsudatul inflamator (plasma exsudata la care se adauga elem
figurate extravazate, elem cel mobilizate local, prod rez din modif locale). Prin constituentii sai cel si molec, exsudatul
asaneaza focarul inflamator si tinde s blocheze procesul infectios la poarta d intrare bariera fibrino – imuno –
leucocitara.
69. CONSECINTELE ACTIVARII MECAN INFLAM rez proc inflam este reprez d aparitia unui tip particular d
inflam care poate imbraca mai multe forme clinice evolutive (acuta, subacuta, cronica) si mai multe forme
anatomoclinice. 1. evol spre cronicizare se dat: agentilor inflam, care au prop d a stimula in special sist efector timodep;
autoag; conc inhibitorii ; persist stim inflamator. 2. evol spre vindecare presupune : asanarea focarului inflam si
vindecarea propriuzisa. Se intersecteaza cu fen lezionale p care incepe s le substituie ink d la inceputul fazei d asanare.
a)vindecare anatomica sau b)cicatrizarea. Aspecte anatomo –clinice: - inflam alternative cu predom proc distrofice si
necrobiotice. – inflam exsudative seroase , fibroase, purulente, hemoragice.
70. INFECTIE = tip particular d relatie intre microorg conditionat patog si patogene si org gazda. Pt realizarea
infectiei microorg tre s patrunda in org gazda, sa-l colonizeze, s depaseasca barierele si mecan d aparare, s se multiplice
si s intre intr-un lant d transmitere prin interm caruia poate contamina o noua gazda. INFECTIE INAPARENTA: este
asimptomatica si poate fi decelata numai prin examene d lab. Este limitanta in timp si contribuie la crearea unei stari d
imunitate. STAREA D BOALA= se datoreaza interact microorg – gazda si este urmata d leziuni manifeste si d reactii
funct din partea gazdei. Infectia nu este urmata obligatoriu d starea d boala, putand fi inaparenta, sublicnica sau latenta.
Poate aparea si starea d purtator. STAREA D PURTATOR D GERMENI = apare la bolnavul cu o stare infectioasa, la
convalescent, pers aparent sanatoase care adapostesc germeni patogeni. Reprez atingerea unui echilibru relativ intre
cele 2 elem, d cele mai multe ori cu excretarea in mediu d germeni din focarele latente. .
72. Defibniti rasp imun umoral si specif celulele implic in realizarea sa:
RIU consta in prod de Ac specifici si este tranzitoriu (3-6 saptamani). Imunitatea umorala intervine in distrugerea
bacteriilor extracelulare, neutralizarea virusurilor, inhibarea toxinelor. Ag fata de care se dezv RIU: poliozide, proteine,
subst sintetice (rar lipide, acizi nucl sau anticorpi procese autoimune)
87. precizati succ de even din cadrul RIU, pana la sint de Ac:
dupa patrunderea Ag si recunoasterea lui k non-self urmeaza fagocitoza si prelucrarea lui de catre celulele prezentatoare
de Ag, acestea prezinta Ag ca epitop ce este recunoscut de LB. Pt majoritatea Ag (mai ales a celor proteice), activarea si
etapele urmatoare ale RIU necesita orez LTh CD4+ (cu interventia TCR< APC cu peptide antigenice si MHC II,
molecula CD4 si molec de aderenta). LB pot fi activate si direct in cazul antig timoindependente de origine
polizaharidica, cu epitopi repetitivi. Prima etapa consta in activarea Lb di stadiul G0 s[re stadiu G1 (cel sintet ARN si
creste in vol) stimulul este reprez de contactul cu Ag. In acest stadiu (G1) LB activat exoprima molecule moi CD23,
CD34 si CD40. a doua etapa corespunde proliferarii clonale a LB activate, care trec din stadiul G1 in fazele S si M.
Aceasta faza necesita prezenta IL-2 si IL-5.. Ultima faza consta in celule producatoare de Ac, plasmocite, secretia de
IL-6 ajuta procesul de maturare iar diferite interleukine permit orientarea izotopica spre sinteza unei clase particulare de
Ac.
93.Tipuri de imunoglobuline:
IgG – se subimparte in 4 tipuri IgG1, IgG2, IgG3 si IgG4.
IgM – este de 2 tipuri: membranar IgMm si seric IgMs
IgA – forma serica se subimparte in IgA1 si IgA2
- forma exocrina sau secretorie are tot 2 subclase IgA1 si IgA2
IgD – nivel seric scazut, rol putin cunoscut
IgE – are o concentratie serica infima (0.0001 g/l )