CEZARII ŞI CARTEA FAPTELE

Toate evenimentele consemnate în cartea Faptele, ca de altfel toate evenimentele consemnate în

Scripturile greceşti creştine, au avut loc pe teritoriul Imperiului Roman. Astfel, cea mai înaltă autoritate
laică era împăratul roman. La acesta s-au referit evreii din Tesalonic când au vorbit despre ‘decretele
Cezarului’ (Fap. 17:7). În perioada în care s-au petrecut evenimentele relatate în cartea Faptele au
domnit patru împăraţi: Tiberiu, Gaius, Claudiu I şi Nero.

Tiberiu (14–37 e.n.) a fost împărat în toată perioada activităţii lui Isus şi în primii ani de existenţă a
congregaţiei creştine. Acesta era cezarul la care s-au referit evreii când au strigat către Pilat la procesul
lui Isus: „Dacă-l eliberezi pe omul acesta, nu eşti prieten al Cezarului. . . . N-avem alt rege decât pe
Cezar“ (Ioan 19:12, 15).

Gaius, cunoscut şi sub numele de Caligula (37–41 e.n.), nu este menţionat în Scripturile greceşti
creştine.

Claudiu I (41–54 e.n.) este menţionat de două ori în cartea Faptele. Profetul creştin Agab a prezis că „o
mare foamete se va abate asupra întregului pământ locuit“, lucru care s-a întâmplat „pe vremea lui
Claudiu“, în jurul anului 46 e.n. De asemenea, în 49 e.n. sau la începutul anului 50 e.n., Claudiu a
poruncit ca „toţi iudeii să plece din Roma“, ceea ce i-a determinat pe Aquila şi Priscila să se mute în
Corint, unde l-au întâlnit pe apostolul Pavel (Fap. 11:28; 18:1, 2).

Nero (54–68 e.n.) a fost cezarul la care a făcut apel apostolul Pavel (Fap. 25:11). Se spune că, mai
târziu, Nero a dat vina pe creştini pentru incendiul care a distrus o mare parte a Romei, în aproximativ
64 e.n. La scurtă vreme după aceea, în jurul anului 65 e.n., apostolul Pavel a fost întemniţat a doua oară
la Roma şi executat.