CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE

PORTOFOLIU
LA UNITATEA DE CURS
BAZELE LEGISLATIEI

Elaborat de:
elevul gr. AAW 1612 G,
Moraru Ion

Chişinău, 2018
CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE

REFERAT
DEMOCRATIA SI VALORILE DEMOCRATICE

A elaborat:
elevul gr. AAW 1612 G,
MORARU Ion
____________________
(semnătura)

Averificat:
ILCIUC Cătălina, gr. didactic I
____________________
(semnătura)

Chişinău, 2018
 Democrația este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile
de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii. De esența
democrației moderne ține respectarea drepturilor, pluripartidismul, limitarea și
separarea puterilor în stat. În ziua de astăzi, termenul este, de cele mai multe ori,
folosit cu sensul de democrație liberală, dar există multe alte varietăți, iar metodele
de a guverna pot diferi. Cu toate că termenul democrație este utilizat, de obicei, în
contextul unui stat politic. Un element important al democrației este constituția.
Constituția este legea fundamentală a unui stat în care sunt consemnate principiile
de bază ale organizării lui, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor.
Democratia este de două forme: directa si reprezentativa:
 Democratia directa presupune participarea nemijlocita a tuturor membrilor
societatii la luarea deciziilor de interes public.
 Democratia reprezentativa presupune delegarea unei persoane sau a unui
grup restrins de persoane alese din rindul societatii, care sa se ocupe de
treburile publice si sa reprezinte in mod legal interesele societatilor.
Regimurile democratice functioneaza in baza unor valori si principii specifice.
Valorile unei societati democratice reprezinta idei si credinte considerate
importante pentru membrii unei comunitati. Astfel de valori democratice sunt:
libertatea, dreptatea, egalitatea in fata legii, transparenta, toleranta, competitia
dreapta, egalitatea sanselor si egalitatea in drepturi etc.
Democraţia presupune şi egalitatea în drepturi a cetăţenilor, a oportunităţilor pe
care societatea le oferă, egalitatea în faţa legii. O societate dreaptă asigură
membrilor ei şanse egale de reuşita în viaţă, fără privilegii şi fără discriminări.
Pentru că democraţia să poată funcţiona, membrii societăţii trebuie să deţină o
cultură politică specifică. În absenţa acesteia, democraţia nu poate supravieţui,
instituţiile democratice nefiind suficiente.
Principiile democrației:
 Autoritatea este prezentă în relațiile dintre oameni atât în viața privată, cât și
în viața publică. Autoritatea înseamnă puterea legitimă a cuiva de a-și
 impune propria voință celorlalți. În statul democratic, autoritatea este mult
diferită de exercitarea puterii într-un regim totalitar sau autoritar.
 Libertatea
 Responsabilitatea
 Dreptatea
 Proprietatea
 Pluralismul politic
 Separarea puterilor în stat
 Reprezentativitatea.
Democraţia se bazează pe următoarele principii organizatorice:
 Creearea unui cadru legislativ şi adoptarea constituţiei, în care să fie
prevăzute principiile generale de organizare şi conducere, drepturile şi
libertăţile, îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, autorităţile publice,
rolul şi structura lor;
 Separarea puterilor în stat: puterea legislativă să aparţină unui for ales
liber de către toţi cetăţenii (parlamentul) puterea executivă a
administraţiei de stat obligatorie trebuie să emane de la puterea
legislativă sau parţial să fie aleasă direct de popor, puterea
judecătorească, în funcţie de condiţii poate să emane de la forul legislativ
sau să fie aleasă de cetăţeni;
 Existenţa unui mecanism politic care să asigure condiţii pentru
exercitarea dreptului cetăţenilor de a alege şi de a fi aleşi în organele de
conducere centrale şi locale ale statului;
 Libertatea de organizare a cetăţenilor în asociaţii profesionale
independente faţă de stat în parti de politice prin care să garanteze
alternative reale de conducere a ţării;
 Existenţa unor mijloace de informare în masă care să se manifeste liber,
fără ca puterea de stat să impună o anumită linie pe baza unei centuri;
 Confruntarea diferitelor poziţii politice privind organizarea şi conducerea
 ţării să se facă pe baza unui dialog deschis, sincer, argumentat;
 Valorificarea cu discernământ a tradiţiilor democratice din ţara
respectivă şi a experienţei altor ţări în creearea unei societăţi democratice;
 Organizarea şi conducerea democratică a societăţii să cuprindă toate
domeniile vieţii sociale, atât la nivel macrosocial cât şi la nivel microsocial.
Din demersurile asupra conceptului am reţinut un ansamblu de criterii în analiza
democraţiei:
 Criteriul majorităţii sau regula majorităţii;
 Criteriul guvernării de către popor;
 Cetăţenii - reprezintă elementul în cel mai înalt grad distinctiv pentru o
democraţie. Noţiunea de cetăţean, figura cetăţeanului, a fost impusă de mişcarea
democratică contemporană.
 BIBLIOGRAFIE

I.Webografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Democrație

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Constituție

3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturile_omului
CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE

REFERAT
FENOMENUL CORUPTIEI IN RM

A elaborat:
elevul gr. AAW 1612 G,
MORARU Ion
____________________
(semnătura)

Averificat:
ILCIUC Cătălina, gr. didactic I
____________________
(semnătura)

Chişinău, 2018
Cuprins
Ce este coruptia? ..................................................................................... 1
Nivelurile de coruptie.............................................................................. 1
Mica coruptie .......................................................................................... 1
Marea coruptie ........................................................................................ 1
Coruptie sistemica .................................................................................. 2
Coruptie in RM ....................................................................................... 2
Pierderile totale ale Republicii Moldova de pe urma corupţiei ......... 3
Bibliografie............................................................................................... 4
Ce este coruptia?
Corupție se numește un abuz, activ sau pasiv, al funcționarilor publici (fie numiți
fie aleși), în scopul obținerii de avantaje financiare private sau de alte beneficii.
Corupția reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor
interese personale sau de grup. Ca act antisocial, corupția este foarte frecvent
întâlnită în societate și este deosebit de gravă deoarece favorizează interesele unor
particulari, mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin: însușirea,
deturnarea și folosirea resurselor publice în interes personal, ocuparea unor funcții
publice prin relații preferențiale, încheierea unor tranzacții prin eludarea normelor
morale și legale.
Nivelurile de coruptie:
Corupția poate avea loc la diferite scări. Există corupție care apare ca mici favoruri
între un număr mic de persoane (mica corupție), corupția care afectează guvernul
la scară largă (marea corupție), cât și corupția care face parte din structura de zi cu
zi a societății (corupția sistemică), inclusiv corupția care permite existenta unor
rețele de crimă organizată.
 Mica corupție
Prin mica corupție se înțelege acel sector din corupție care nu aduce atingere
intereselor majorității indivizilor unui stat. În această categorie poate fi inclusă
corupția unui cadru medical, a unui funcționar, etc care prin deciziile lor
favorizează un individ sau grup de indivizi în detrimentul altora, dar acest gen de
nedreptate este limitată în timp și spațiu.
 Marea corupție
Prin marea corupție se înțelege corupția la nivel înalt a unui funcționar, demnitar,
etc. Acest gen de corupție are ca și caracteristică principală efectul asupra
întregului stat și a indivizilor care îl compun. Urmările acestui gen de corupție se
pot traduce în costuri directe sau indirecte care vor fi suportate într-un final de toți
contribuabilii.
Sistemul guvernamental din multe țări este împărțit în ramurile legislative,
executive și judecătorești în încercarea de a furniza servicii independente care sunt
mai puțin supuse marea corupție din cauza independenței lor unul față de celălalt.
 Corupție sistemică
Corupția sistemică (sau corupția endemică) este corupția pe care se datorează în
primul rând punctelor slabe ale unei organizații sau a unui proces. Acesta poate fi
în contrast cu funcționari sau agenți care acționează corupt în mod individual în
cadrul sistemului. Factorii care încurajează corupția sistemică includ conflictele de
interese, puterile discreționare, puterile monopoliste, lipsa de transparență, salariile
mici și o cultură a impunității. Printre actele specifice de corupție se numără luarea
de mită, șantajul, și deturnarea de fonduri, într-un sistem în care "corupția devine
regula, mai degrabă decât o excepție". Oamenii de știință disting între corupția
sistemică centralizată și descentralizată, în funcție de nivelul din stat sau din
guvern la care are loc actul de corupție; în unele țări precum statele post-sovietice
ambele tipuri au loc.
Coruptia in RM:
Republica Moldova a ajuns fruntașă în topul ţărilor cu cea mai mare corupţie din
Europa și Asia Centrală. Concluzia poate fi desprinsă dintr-un studiu realizat de
Transparency Internaţional. Potrivit documentului, 76% din populație percepe
Parlamentul de la Chişinău ca instituţia cea mai afectată de corupţie.
Preşedinţia şi Guvernul sunt percepute ca fiind cele mai corupte de 71% din
cetățeni, iar 67% dintre moldoveni cred că sistemul judiciar este foarte corupt.
Instanțele de judecată din Republica Moldova nu au emis până acum nici o decizie
irevocabilă de condamnare împotriva persoanelor cu funcții de răspundere sau
demnitari de stat suspectați de corupție mare. Pentru că autoritățile doar mimează
lupta cu marii corupți, cetățenii își pierd încrederea în instituțiile statului.
În primăvara anului curent, presa a mediatizat renumitele cazuri în care funcționari
din cadrul Primăriei municipiului Chișinău erau suspectați de comiterea mai multor
ilegalități. Este vorba de adjunctul arhitectului-şef al Chișinăului, Radu Blaj, fostul
viceprimar Vlad Coteț, un inspector principal din cadrul Inspecţiei de Stat în
Construcţii şi doi intermediari. Aceștia erau cercetați penal în mai multe dosare,
fiind acuzați de dare şi luare de mită, trafic de influenţă, depăşirea atribuţiilor de
serviciu şi fals în acte publice. Cetățenii moldoveni intervievați au taxat dur
autoritățile pentru lipsa de atitudine în procesul de luptă împotriva corupției.
Astfel, 84% din interlocutori consideră eforturile guvernanţilor în a combate
corupţia ca fiind „proaste” şi „foarte proaste”, iar Legislativul este perceput de
populaţie ca fiind instituţia cea mai afectată de corupţie (76% din respondenţi).
Parlamentul este urmat de Preşedenție și Guvern.

Pierderile totale ale Republicii Moldova de pe urma corupţiei:

Evaluarea pierderilor de pe urma corupţiei este destul de dificilă și la moment nu
există date concludente la acest capitol, nici la nivel mondial și nici local. Totodată
există mai multe estimări cu ajutorul cărora se poate arăta cel puţin amploarea
pierderilor de pe urma acestui fenomen. Estimările costurilor de corupţie variază în
funcţie de metodologiile aplicate, însă toate converg în concluzia că corupţia este o
barieră în dezvoltarea economică. Astfel, un studiu efectuat în 2005 relevă faptul
că în mediu la nivel global o creștere a nivelului de corupţie cu un punct procentual
(p.p) determină încetinirea creșterii PIB cu 0,13 p.p, iar pentru nivelul de corupţie
al Republicii Moldova (în perioada respectivă) aceasta constituia 0,12 p.p sau o
reducere medie anuală de 387 USD (preturile anului 1995) a PIB per capita. O altă
estimare des utilizată relevă că costurile corupţiei se ridică la 5% din PIB-l
mondial. Reieșind din această estimare și acceptând că există o legătură directă
dintre Indicele de Percepţie a Corupţiei (IPC) și pierderile din actele de corupţie,
pentru Moldova pierderile ar constitui circa 8,7% din PIB. În aceste condiţii,
pierderea totală pentru anul 2016 se ridică la 11,8 miliarde lei. Această sumă
depășește toate cheltuielile din 2016 pentru toţi pensionarii și pentru indemnizaţiile
de asistenţă socială. De asemenea, o estimare mai recentă efectuată pe ţările din
UE sugerează că pierderile globale pe ţările din UE sunt în intervalul 4,9% – 6,3%
din PIB-ul global al UE-28. Iar, pentru astfel de ţări ca Romania costul corupţiei
(în baza indicelui IPC) ar fi de circa 15,6% din PIB, Bulgaria 14,22%, Grecia
13.76% și Letonia 13.16%. În aceste condiţii, ţinând cont de condiţiile relativ
similare a acestor ţări cu situaţia din Republica Moldova se poate presupune că
pierderile totale din corupţie ar fi cel puţin de 13% din PIB sau 17,7 miliarde lei în
2016.
Pierderile de pe urma corupţiei sunt cu mult mai mari decât beneficiile obţinute de
către părţile actului de corupţie. Este important de menţionat că pagubele de pe
urma corupţiei nu sunt doar cele directe și imediate, adică doar cele sesizabile la
momentul producerii actului de corupţie. Acestea au un efect multidimensional și
care se propagă mult timp după momentul săvârșirii infracţiunii de corupţie.
Costurile totale de corupţie depășesc cu mult beneficiile sumare obţinute de către
beneficiarii actului de corupţie, reprezentând o pierdere netă pentru societate. De
exemplu, o persoană care a intrat în posesia unui teren prin plata unei mite
oficialilor, de regulă este mai puţin competitivă decât o persoană care ar fi intrat în
posesia terenului fără a plăti mită, astfel nu se asigură cea mai eficientă utilizare a
terenului dat. Prin urmare, recuperarea integrală a prejudiciilor aduse societăţii de
regulă nu este posibilă, chiar prin confiscarea tuturor bunurilor rezultate din
corupţie. Mai mult ca atât pentru o perioadă mai lungă de timp, pagubele create de
către actele de corupţie se generalizează și se extind, răsfrângându-se inclusiv și
asupra celor care au participat la actele de corupţie. Acest lucru poate fi
exemplificat prin serviciile proaste în medicină, educaţie, securitate personală și a
membrilor familiei etc, când beneficiarii de pe urma corupţiei apelează la serviciile
respective (inclusiv păstrarea capitalurilor) din ţările dezvoltate, cu un nivel redus
al corupţiei.
 BIBLIOGRAFIE

I.Webografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Corup%C8%9Bie#Niveluri_de_corup%C8%9Bie

2. http://lapunct.md/2017/11/17/costul-coruptiei-in-republica-moldova-si-cine-il-suporta/

3. https://www.report.md/justitie/Coruptia-este-principala-problema-care-macina-Moldova-369
CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE

REFERAT
ISTORIA APARITIEI STATULUI

A elaborat:
elevul gr. AAW 1612 G,
MORARU Ion
____________________
(semnătura)

Averificat:
ILCIUC Cătălina, gr. didactic I
____________________
(semnătura)

Chişinău, 2018
Cuprins
Ce este statul? .......................................................................................... 1
Definirea statului ..................................................................................... 1
Definire organizationala ......................................................................... 1
Definire functionala ................................................................................ 1
Factorii care au determinat aparitia statului ....................................... 2
Evolutia statului ...................................................................................... 2
Bibliografie............................................................................................... 4
Ce este statul?
Statul este organizația care deține monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu
delimitat de frontiere. Statul este titular al suveranității și personifică din punct de
vedere juridic națiunea. Din punct de vedere social, statul nu trebuie confundat cu
societatea, el fiind o instituție separată care poate să reflecte mai mult sau mai
puțin interesele societății. O teorie pe deplin satisfăcătoare despre stat nu există
nici în acest moment, dezbateri despre natura, formele, funcțiile statului existând și
astăzi în cercurile specialiștilor din variatele domenii (politologie, drept,
sociologie, filozofie) care cercetează și analizează viața socială.
Definirea statului:
Definire organizațională
Din punct de vedere organizațional, statul este privit ca o sumă de instituții de
guvernare și are cinci caracteristici principale, enumerate mai jos[3]. Aceste
caracteristici nu sunt prezente în toate statele, mai ales dacă avem în vedere
diversele forme statale anterioare statelor moderne. Un alt aspect care trebuie
menționat este că prin definirile organizaționale nu este urmărită aprecierea
legitimității statului sau a instituțiilor care îl compun, precum nici opinia
indivizilor despre o eventuală legitimitate a statului. Statul este un ansamblu de
instituții distinct de restul societății, care creează sfere publice și sfere private. Din
punct de vedere al autorității, statul este o putere supremă și suverană, precum și
legislativă într-un anumit teritoriu. Pentru a-și putea exercita aceste forme de
manifestare a puterii, statul are monopolul asupra forței. Statul își exercită puterea
printr-un aparat birocratic. Statul ca entitate se distinge de funcționarii care ocupă
anumite funcții la un moment dat în aparatul său birocratic și, din acest punct de
vedere, statul are suveranitate și asupra acestora. Prin funcționari se înțelege orice
demnitar, inclusiv președintele, prim-ministrul, miniștrii, etc. Statul are puterea de
a impune și de a colecta taxe de la populație.
Definire funcțională
Definirea funcțională subliniază ideea că statul este o sumă de instituții care
îndeplinesc un anumit scop sau obiectiv. Principala distincție dintre acestă definire
și cea anterioară constă în faptul că statul poate fi identificat cu o instituție sau
organizație care îndeplinește una din funcțiile statului. Un alt punct care deosebește
definirea funcțională de cealaltă este aprecierea statului prin consecințele acțiunii
sale, cea mai comună fiind stabilizarea socială în interiorul teritoriului controlat de
acesta.
Factorii care au determinat apariția statului
Printre factorii care au determinat aparitia statului se pot include:
 atingerea unui inalt grad de evolutie a triburilor si uniunilor tribale, prin
cresterea lor numerica dar si calitativa, prin tendinta de a se transforma in
popoare si de a deveni sedentare, in care functionalitatea comunitatii nu se
mai putea realiza doar pe baza legaturilor de sange, prin supunerea copiilor
fata de parinti, ci prin altfel de relatii - superioare - oferite de organizarea
statala, in care apare o noua relatie conducatori - condusi;
 diviziunea sociala a muncii, legata indeosebi de aparitia agriculturii (viata
comunitatii incepand sa capete un caracter sedentar) a generat necesitatea de
a organiza comunitatea pe un anumit teritoriu, pe baza unor structuri
politice;
 diferentierea sociala, ca rezultat al aparitiei plusprodusului, care reclama o
armonizare a intereselor privind productia, circulatia si, mai ales, distribuirea
si redistribuirea produselor, ceea ce ducea, totodata, la necesitatea existentei
unei autoritati politice cu mijloace de impunere a vointei proprii.

Statul a aparut si s-a dezvoltat in stransa legatura cu specializarea unei

anumite parti din societate, careia i s-au incredintat anumite functii de conducere,
organizare, aparare etc., pentru asigurarea functionalitatii sociale in conditiile
complexe in care au inceput sa se dezvolte anumite comunitati umane: tribul,
uniuni tribale, popoare, natiuni. A devenit o axioma, de pilda, ca, in zilele noastre,
natiunea nu poate exista si, mai ales, nu se poate dezvolta fara o organizare politica
asigurata de stat.

Evoluția statului
Dupa cum se observa, statul a aparut legat de evolutia unor comunitati umane
care, pentru a functiona, aveau nevoie de o organizare politica data de stat. La
inceput, statul era o organizare politica a triburilor si uniunilor tribale, iar apoi, o
data cu formarea popoarelor, statul a devenit principalul mod de organizare politica
a acestora, situatie ce o intalnim atat in perioada sclavagista cat si in cea feudala.
Fiecare dintre popoarele existente in sclavagism si feudalism a reclamat,
pentru dezvoltarea sa, o organizare statala proprie, desi aceasta organizare era
grefata pe modurile de productie respective. De pilda, in sclavagism, n-a existat stat
sclavagist, in general, ci stat al unei comunitati umane din sclavagism precum: statul
egiptean, statul chinez, statul indian, persan, grec, roman, celt, dac etc.
In feudalism, au existat, de asemenea, statele legate de popoarele acestei
formatiuni sociale ca: statele germane, statul francez, englez, arab, spaniol, italian,
rus, roman, grec, bulgar etc. O data cu trecerea la capitalism, in epoca moderna se
desfasoara procesul de transformare a popoarelor in natiuni, care va conduce la
constituirea statelor nationale unitare. De remarcat ca in zona occidentala europeana,
acest proces a avut loc mai devreme. Putem afirma, cu deplin temei, ca statul devine
pentru natiune nu o simpla trasatura, cum sustin marxistii, ci insusi modul de
organizare politica. Procesul de constituire a statelor nationale a fost si ramane un
proces foarte complex si dificil, dar inexorabil. Natiunile dezvoltate din punct de
vedere economic, politic, cultural s-au realizat, ca atare, in cadrul statelor nationale
unitare. Cu cat acest proces s-a produs mai devreme, cu atat viata natiunilor
respective a inflorit si a prosperat mai repede. In timp ce acolo unde acest proces a
intarziat, din diferite motive, s-a constatat o ramanere in urma pe calea dezvoltarii
natiunilor respective. Aparitia si existenta in unele cazuri, adevarat putine, a statelor
multinationale vine sa confirme aceasta regula, si nicidecum sa o infirme. Statele
multinationale au aparut ca urmare a faptului ca procesul de formare a natiunilor in
viata unor popoare a avut loc in conditiile in care acestea se aflau sub stapanirea unor
imperii din evul mediu. Din aceste considerente, popoarele respective nu au putut sa
se organizeze de la inceput in state nationale de sine statatoare, ceea ce a constituit
o serioasa frana in calea dezvoltarii lor. Pe masura evolutiei istorice, adancirii
procesului de formare a constiintei nationale, tendinta natiunilor de a se constitui
intr-o viata politica de sine statatoare a devenit atat de puternica incat a actionat ca
principalul factor de destramare a imperiilor, pe ruinele carora s-au format state
nationale. Astfel, s-au dezagregat imperiile: otoman, habsburgic, german si altele.
Printre marile imperii s-a numarat si cel tarist, care, in timpul primului razboi
mondial, a primit o puternica lovitura, ducand la eliberarea unor natiuni. Dupa
revolutia socialista din octombrie 1917, imperiul rusesc a reusit in mare parte sa se
salveze, devenind stat sovietic multinational. In prezent, se desfasoara insa un
accentuat proces de transformari infrastructurale, republicile unionale constituindu-
se in state nationale independente si suverane. Fenomene asemanatoare se constata
si in cadrul fostei Cehoslovacii si fostei Iugoslavii, desi in situatiile respective
procesul imbraca aspecte deosebite. In epoca actuala asistam la tendinta de
manifestare a unei vieti nationale de sine statatoare prin constituirea de state
nationale, iar uniunile de state - daca se vor mentine si vor exista pe perioade mai
lungi sau mai scurte - se vor fundamenta, potrivit sensului evolutiei situatiei
prezente, pe baza de independenta, egalitate si suveranitate, in care statul sa
constituie modul principal de organizare politica a fiecarei natiuni.
 BIBLIOGRAFIE

I.Webografie

1.http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/005__Istoria_universala_a_statului_s
i_dreptului.pdf

2. https://criminology.md/curicula/cur6.pdf
 Caracteristica persoanelor fizice, juridice, statul

Persoană fizică:
Persoana fizică este subiectul individual de drept, adică omul, privit ca titular de
drepturi și obligații civile. În anumite condiții, persoana fizică se consideră
„persoană impozabilă” din punct de vedere al TVA.
Persoană juridică:
Persoana juridică (sau persoana morală) reprezintă un subiect colectiv de drept,
adică un colectiv de oameni, care, respectând cerințele legale de fond și de formă
pentru constituirea sa, este titular de drepturi subiective și obligații civile. Persoană
juridică este orice organizație care are o organizare de sine stătătoare și un
patrimoniu propriu afectat realizării unui anume scop în acord cu interesul obștesc.
Persoana juridică se mai definește și ca un colectiv de oameni având o structură
organizatorică bine determinată cu un patrimoniu propriu și distinct precum și un
obiect de activitate concordant cu normele legale. O persoană juridică este o
organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură
de capacitatea de a avea drepturi și obligații.
In plan general persoana fizica in sens normal este orice om. Persoana fizica
autorizata este, in sens economic, o firma a unui om si care nu are angajati.
Persoana juridica este este un colectiv de oameni uniti prin interese economice sau
de alta natura (firma cu mai multi angajati) si supusi unor legi.
Statul:
Puterea statului este organizata si intruchipata intr-un aparat format dintr-un grup
special de oameni. Aceasta detine monopolul constrangerii fizice si dispune de
mijloace necesare in vederea exercitarii unei asemenea coercitiuni. Puterea statului
se manifesta prin diverse forme ale activitatii statului( activitatea legislativa,
executiv-dispozitiva, justitiei), iar la dispozitia acestea stau diverse unitati, precum
politia, jandarmeria, ect., care detin monopolul constrangerii in stat.
 10 Notiuni juridice:

Drept – totalitatea regulilor generale de conduita ce reglementeaza raporturile

sociale dintr-o societate data, sanctionate prin forta de constrangere a statului.
Drept obiectiv, pozitiv - totalitatea regulilor juridice care reglementeaza raportulile
sociale din perioada data.
Drept civil – totalitatea normelor juridice care reglementeaza pe baza egalitatii
partilor, majoritatea raporturilor patrimoniale, precum si raportu-rile personale
nepatrimoniale, prevazute de legea civila.
Drept penal – totalitatea normelor juridice care stabilesc masurile sanc-tionatoare
si educative ce urmeaza a fi luate fata de cei care au savarsit fapte inscrise in legea
penala.
Norma juridica – regula generala de conduita, obligatorie si imperso-nala, instituita
prin lege sau obicei si a carei aplicare este asigurata la nevoie de forta de
constrangere a statului.
Obicei – norma de drept formata prin traditie si acceptata de societate (cutuma).
Lege – act normativ stabilit de puterea legiuitoare, ce cuprinde norme generale de
conduita obligatorie, sanctionata prin forta de constrangere a statului. Poate fi:
- constitutionala
- dispozitiva – norma ce reglementeza situatii ce sunt in afara voin-tei
particularilor (de ex. norme referitoare la puterile tutorilor)
- imperativa (prohibitiva) – norma ce cuprinde o dispozitie de la care partile nu
pot deroga
- interpretativa – ce lamureste sensul unei legi anterioare
- supletiva – ce reglementeaza efectele unor acte juridice, pe care partile
contractante nu le-au reglementat ele insele.
Legislatie – totalitatea actelor normative dintr-o anumita tara, domeniu sau
perioada de timp.
Raport juridic reprezinta o relatie sociala ce cade sub incidenta normelor juridice.
Elementele constitutive ale unui raport juridic sunt:
a) subiectul raportului juridic – titular de drepturi si obligatii, de natura a provoca
nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic (pot fi subiect de drept
persoanele fizice si persoanele juridice)
b) continutul raportului juridic – ansamblul drepturilor subiective si obligatiilor pe
care partile le au
c) obiectul raportului juridic – conduita prescrisa de norma juridica,
actiunea/inactiunea la care se refera drepturile si obligatiile subiectului raportului
juridic.
Drept subiectiv – prerogativa ce apartine unei persoane, ce-i permite sa ceara alteia
o prestatie/abtinere sau respectarea unei situatii.
Sau
- posibilitatea recunoscuta de dreptul obiectiv, subiectului activ – persoana
fizica sau persoana juridica, in virtutea careia, aceasta poate sa aiba o anumita
conduita, sa pretinda o conduita cores-punzatoare – sa dea, sa faca ori sa nu faca
ceva – de la subiectul pasiv, si sa ceara concursul fortei coercitive a autoritatii
publice, in caz de nevoie.