Caiet de Pratica Farmacie Anul 2 PDF

Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie
Anul II Asistent Medical de Farmacie

Anul şcolar 2010-2011
Cursant,
1
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
ANUL II
CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE
Modulul I:
Comunicare profesională în limbă modernă
Modulul II:
Biochimie
Modulul III:
Farmacognozie specială
Modulul IV:
Farmacoterapie
Modulul V:
Forme farmaceutice sterile
Modulul VI:
Marketing în domeniul farmaceutic
Modulul VII:
Tehnologia informaţiei şi comunicării
Modulul VIII:
Chimia compuşilor cu acţiune asupra sistemului nervos
central
Modulul IX:
Fitoterapie
Modulul X:
Forme farmaceutice ca siteme disperse, eterogene
2
- modulele se împart în 2 semestre

- pe lângă modulele de mai sus se efectuează şi practica în farmacii, depozite
farmaceutice care este obligatorie
Modulul de Comunicare profesională în limbă modernă

- să se completeze fiecare subiect în parte
- fiecare subiect este obligatoriu
- nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model
1. Care sunt tipurile de comunicare
a. Nonverbal communication describes the process of conveying

meaning in the form of non-word messages through e.g. gesture, body language or
posture; facial expression and eye contact, object communication such as clothing,
hairstyles, architecture, symbols and infographics, as well as through an aggregate
of the above. Non-verbal communication is also called silent language and plays a
key role in human day to day life from employment relations to romantic
engagements.
b. Visual communication is the conveyance of ideas and information
through creation of visual representations. Primarily associated with two
dimensional images, it includes: signs, typography, drawing, graphic design,
illustration, colours, and electronic resources, video and TV.
c. Oral communication, while primarily referring to spoken verbal
communication, typically relies on both words, visual aids and non-verbal elements
to support the conveyance of the meaning. Oral communication includes
discussion, speeches, presentations, interpersonal communication and many other
varieties. In face to face communication the body language and voice tonality plays
a significant role and may have a greater impact on the listener than the intended
content of the spoken words.
d. Written communication
2. Daţi exemplu de mesaje orale
- direct face to face communication between two or more persons

- telephone communication
- meetings
- conferences
- lectures
- interviews
3. Imaginaţi-vă o discuţie profesională şi redactaţi-o pe tema unui

medicament nou scos pe piaţa farmaceutică
I have found out about a new drug called Mircera® [Pre-filled syringe], which
is used in the treatment of anaemia associated with chronic kidney disease. It has
3
not been established the safety and efficacy of Mircera therapy in other
indications.
Treatment with Mircera has to be initiated under the supervision of a physician
experienced in the management of patients with renal impairment. Mircera can be
injected SC in the abdomen, arm or thigh. All 3 injection sites are equally suitable.
It is recommended that haemoglobin to be monitored every 2 weeks until
stabilized and periodically thereafter. The starting dose recommended is: 0.6
mcg/kg body weight, administered once every 2 weeks as a single
IV(intravenous) or SC(subcutaneous) injection in order to increase the
haemoglobin to >11 g/dL (6.83 mmol/L).
Treatment with Mircera is normally long-term. However, it can be interrupted at
any time, if necessary. Mircera is not recommended for use in children and
adolescents <18 years due to a lack of safety and efficacy data.
Mircera is contraindicated in case of hypersensitivity to methoxy polyethylene
glycol-epoetin β, which is the contents of Mircera or any of the excipients of
Mircera and also for patients with uncontrolled hypertension.
For caution, Mircera should not be mixed with other products. It has to be
stored in the refrigerator at 2-8°C, protected from light and it should not be frozen.
4. Imaginaţi-vă o discuţie profesională şi redactaţi-o pe tema unui afecţiuni
COUGHING
Coughing is not a disorder, but a sympton of most of respiratory disorders. It is
only a reflex act produced by the airway mucosal irritation, the existence of some
impurities in the airway or due to some pathological results such as mucus in excess,
blood or sputum in the airway.
There are two stages of coughing :
a. The irritative phase, in the initial stage of the illness, when coughing is dry
and it presents no mucus ;
b. The productive phase, when there are secretions in abundance.
The cure for the first phase is some medicine with calming effect,
antispasmodic or tranquilizer in order to release the airway and to give the pacient
back the confort he needs.
For the second phase, after the airway had been released, it is recommended
that the pacient should take medicine with the effect of dillution and then medication
that clears mucus. That treatment may be based on herbal : linden, mallow, plantain,
primrose, pine nuts or honey.
5. Formulaţi un CV pentru angajare
Europass Curriculum vitae :
Personal Information :
4
First name(s)/Suname(s) : Mihaela Mihaescu

Address(es) : I.L.Caragiale,bl.9,sc.5,ap.49; Deva ;
jud.Hunedoara,Romania
Telephone(s) : 0720660780
Fax (es) :
Emaill(s) : bebym2508@yahoo.com
Nationality(-ies) : romanian
Date of birth : 25.08.1965
Gender : Female
Desired employment/
Occupational field : Pharmaceutical
Work experience :
Dates : 0ct.1985-Apr.1991
Occupation or position
held : Clerk
Main activities and
responsibilities : Verifcation documents,archiving documents
and inventory documents
Name and address of

enployer : CEC subsidiary Deva
Type of business or
sector : Investment Department
Dates : Oct.1994-Mai 1999

held : Secretary
Main activities and
responsibilities : Keep track of documents, recording
documents,write business letters, dealing
with protocol and organize business meeting
head
Name and address of
enployer : SC MACON SA - Deva
Type of business or
sector : Production Department
Dates : Jan.2001-2011
held : Collaborator and Copartener
Main activities and
responsibilities : Search reviews,product presentation,
negotiation,finacial
Name and address of
Enployer : SC MICHELSBERG SRL - Cisnadie
Type of business or
5
sector : Construction
Education and training :
Dates : promotion 1984 High School

1990
Title of qualification
awarded : computer operator
Principal subjects/
occupational skills covered : Computer operation
Name and type of
organisation providing
education and training : Sibiu Territorial Computing Center
Level in national or
international classification :
Dates : 1998
Title of qualification
awarded : human resources inspector
Principal subject/
occupational skills covered : labor organization, creating documents
and their filing
Name and type of
organisation providing
education and training : - Department of Labor and Social
Protection Hunedoara - Deva
Level in national or
International classification :
Personal skills and

competences
Mother tongue(s) : Romanian

Other languege(s) : English
Self-assessment : French
European level(*) :
English : Basic user
French : Basic user
Social skils and

competences : teamwork, organization,punctuality,
openness to new
Computer skills and
6
competences : Competent with Microsoft Office programmes
Additonal information : Personal Interests : love to travel and

experience different cultures and visiting Art
gallerie.I love music and enjoy a good book.
Modulul de Biochimie
1. Definiţi şi caracterizaţi metabolismul
Prin metabolism se înţelege totalitatea transformărilor biochimice şi

energetice care au loc în ţesuturile organismului viu. Metabolismul este un proces
complex, ce implică schimburi de materii şi energii, şi care include două procese
(simultane) opuse:
- catabolism / dezasimilaţie - totalitatea proceselor chimice de degradare a
substanţelor din organism; se produce în special ruperea legăturilor dintre atomii de
carbon, din moleculele diferitelor substanţe; acest tip de reacţii este însoţit de
eliberare de energie (reacţie exotermă).
- anabolism / asimilaţie - procesele chimice de biosinteză a substanţelor ce
intră în alcătuirea materiei vii. Reacţiile anabolice se caracterizează prin consum de
energie şi se numesc reacţii endergonice (reacţii endoterme).
După rolul jucat în biologia organismelor, metabolismul este clasificat în:
Metabolism primar sau fundamental, care este implicat direct, esenţial în
menţinerea vieţii organismelor şi plantelor.
Metabolism secundar sau lăturalnic, care este implicat în producerea de substanţe
"neesenţiale" vieţii (de ex., pigmenţi, alcaloizi, antibiotici agenţi etc.).
Energia necesară proceselor de biosinteză provine în cea mai mare parte din
desfacerea legăturilor macroergice ale diferiţilor compuşi. În funcţie de capacitatea
de producere a energiei, organismele se împart în :
- autotrofe (greacă autos=însuşi; trophe=hrană) - organisme care îşi
sintetizează substanţele organice necesare din substanţe anorganice, prin procesul
de fotosinteză şi chemosinteză.
- heterotrofe (greacă heteros=diferit; trophe=hrană) - organisme care îşi
asigură hrana folosind substanţe sintetizate de alte organisme (acestea pot fi
microfage, fitofage sau zoofage).
Catabolismul şi anabolismul se desfăşoară printr-o succesiune a numeroase reacţii
chimice: hidroliză, hidrogenare, deshidratare, decarboxilare, dezaminare,
transaminare, esterificare, condensare, polimerizare.
2. Descrieţi metabolismul glucidelor
Pentru a puteafi utilizate de catre organism,glucidele alimentare sunt in

prealabil supuse unui proces de digestie,urmat de un process de absorbtie.Digestia
incepe in cavitatea bucala sub actiunea enzimei amilaza salivara,enzima hidrolitica
7
secretata de glandele salivare.La nivelul stomacului,sub actiunea sucului

gastric,asupra bolului alimentar,amilaza salivara este inactivate.La nivelul intestinului
glucidele alimentare sunt hidrolizate sub actiunea enzimelor pancreatice si a celor
intestinale.Ex.amilaza pancreatica. O serie de polizaharide cum ar fi celuloza nu sunt
transformate in tubul digestiv si trec ca atare in intestinul gros, unde sunt degradate
sub actiunea florei intestinale si eliminate.
Ca rezultat al digestiei zaharurilor,in intestinul subtire rezulta o serie de
monozaharide;glucoza,galactoza,fructoza,manoza si unele pentoze.Absorbtia
glucidelor are loc la nivelul intestinului subtire sub forma de monozaharide.
Monozaharidele provenite din absorbtia intestinala ajung prin vena porta la ficat,
unde pot fi temporar depozitate sub forma de glicogen,apoi trec in circulatia generala
ajungind pe cale sanguina in toate celulele diferitelor organe si tesuturi.
In celule glucidele pot suferi diverse transformari care pot fi anabolice(in cadrul
carora au loc sinteze de glucide din alti compusi glucidici si neglucidici) si catabolice
(in care moleculele sunt degradate cu eliberare de energie).
Catabolismul glucidic
Dintre glucide ,glucoza serveste cel mai frecvent ca substrat al transformarilor
catabolice la animale, plante si microorganisme.
Metabolizarea glucozei- Caile de metabolizare
1.Calea nr.1-fosforilarea glucozei
- este obligatorie pentru intrarea glucozei in transformari metabolice;

- procesul de fosforilare este endergo-dependent ireversibil;
- procesul are loc cu scaderea entalpiei libere;
- enzime: glucokinaza(enzima specifica)
hexokinaza(enzima nespecifica)
Ambele enzime au rol cheie in metabolismul glucozei.
G+ATP---+Mg------------G-6-P+ ADP
Glicoliza
2. Calea nr.2-ciclul Embden-Meyerhof-Parnas (glicoliza)
- procesul de degradare a glucozei pina la piruvat sau lactat;

- procesul are loc cu producere de energie;
- se desfasoara in faza solubila a celulei(citoplasma) deoarece acolo se
gaseste intregul set de enzime necesare procesului;
Etapele glicolizei
I degradarea glucozei pina la trioze(proces consumator de energie)
II descompunerea glicerinaldehid-3-fosfatului pina la piruvat(proces in care se
produce energie)
Importanta glicolizei
-glicoliza este o etapa obligatorie in procesul de degradare a glucozei, ca
substrat energetic pina la dioxid de carbon si apa;
-este cea mai importanta cale sub aspect cantitativ de degradare a glucozei;
-este un proces metabolic cu bilant exergonic;
8
-este o importanta sursa de energie atit pentru tesuturile ce lucreaza

anaerob,cit si pentru cele ce lucreaza aerob.
Fermentatia alcoolica
Unele microorganisme (drojdia de bere) au capacitatea de a transforma
glucoza in etanol cu eliberare de dioxid de carbon.Procesul se numeste fermentatie
alcoolica si are un mers asemanator glicolizei pina la formarea acidului piruvic,iar de
aici are mersul caracteristic pina la obtinerea alcoolului etilic,sub actiunea
alcooldehidrogenazei.Procesul are importanta industriala.
In fermentatia acetica, acetaldehida, sub actiunea alcooldehidrogenazei,se
transforma in acid acetic.
3. Calea pentozo-fosfatica sau suntul pentozofosfat(Calea nr.3)

- se realizeaza pe portiunea solubila a citoplasmei extramitocondriale din
celulele animale.
- se disting doua etape:
1. oxidativa (obtinerea de pentoze din hexoze);
2. calea ce permite interconversia dintre diferitele glucide;
Importanta metabolica a ciclului pentozofosfat
Metabolizarea glucozei pe calea pentozofosfat nu constituie propriu-zis o forma

de degradare sau de oxidare a glucozei;calea nu este cuplata cu lantul respirator,ci
in cadrul ei ,nu se formeaza ATP, ci se consuma pentru activarea glucozei la
glucozo-6-fosfat.
Importanta sa metabolica o constituie faptul ca diversi produsi ai secventei
metabolice sau intermediarii caii pentozofosfat sunt implicati in procesele de
biosinteza a unor compusi de importanta biologica majora.`
Sistemul NADPH+ H este un furnizor de hidrogen si de electroni in procesele de
sinteza a acizilor grasi a compusilor steroidici.Diferitele tetroze, pentoze, hexoze si
heptoze rezultate sunt implicate in biosinteza monozaharidelor si a acizilor nucleici.
Transformarea glucozei pe aceasta cale constitue un mecanism tipic amfibolic de
metabolizare.Diferitele etape ale acestei secvente metabolice au loc in faza solubila
a citoplasmei si toate enzimele care participa la aceste reactii au fost izolate in stare
pura.Ciclul pentozofosfat este avantajos pentru economia celulara si prin faptul ca
necesita echipament enzimatic relativ redus,de unde si denumirea de “sunt
pentozofosfat”.
Patologia caii pentozofosfat
Glucozo-6-fosfat dehidrogenaza este o enzima ce prezinta proprietatea de

polimorfism genetic. Aceasta inseamna ca exista numeroase variante genetice ale
acestei enzime, ca urmare a unor mutatii genetice.
-enzima este un exemplu tipic de enzimopatie farmacogenetica,deoarece se
manifesta conditionat de administrarea unor medicamente si numai la indivizi cu
variatii genetice ale enzimei.
Medicamente care pot provoca aparitia de enzimopatii: antimalaricele (chinina),
sulfamidele, nitrofurantoina, vitamina K, aspirina.
Posesorii de o astfel de enzimopatie nu prezinta suferinte pina nu ingera un
astfel de medicament,cind se produce hemoliza, anemie hemolitica si
9
methemoglobinurie.Medicamentele enumerate cresc potentialul oxidativ al celulei si

enzima nu mai face fata.
4.Degradarea glucozei pe calea acizilor uronici.Calea nr.4
- implica oxidarea glucozei la acid glucuronic.

Importanta:
-furnizeaza acid glucuronic care este utilizat in procesele de detoxifiere
hepatica prin conjugarea sa cu fenoli, bilirubina,cu diversi hormoni, cu unele
medicamente sau produsii lor de oxidare.Conjugarea are ca si consecinta scaderea
toxicitatii acestor compusi si marirea solubilitatii lor,ceea ce faciliteaza excretia
renala.
-acidul glucuronic prezinta si o importanta structurala, deoarece intra in
structura mucopolizaharidelor.
-acidul glucuronic constituie o etapa intermediara in biosinteza acidului
ascorbic.
Aceasta cale se desfasoara in tesutul hepatic si renal vizind compusii toxici de
origine exogena sau produsi rezultati in urma metabolismului normal.Deficienta
genetica care nu permite sinteza acidului ascorbic consta in absenta enzimei L-
gulonolactonoxidaza,care catalizeaza etapa finala a biosintezei de acid ascorbic.
PATOLOGIA METABOLISMULUI GLUCIDIC
Desfasurarea normala a metabolismului glucidic este controlata atit la nivel

molecular prin intermediul enzimelor reglatoare cit si la nivel superior de factorii de
reglare cum sunt hormonii, sistemul nervos.
Starea de echilibru a metabolismului glucidic este indicata de glicemie, care
reprezinta concentratia glucozei in singe.In conditii fiziologice, la 12 ore de la
ultima ingestie alimentara glicemia este cuprinsa intre 80 si 120 mg.% .Tulburarile
metabolismului glucidic se manifesta prin hiperglicemii, iar in forma avansata prin
glicozurie,sau hipoglicemii.Cea mai grava maladie care se manifesta prin
hiperglicemie, iar in forma cea mai avansata prin glicozurie este diabetul
zaharat,care consta in alterarea complexa a intregului metabolism intermediar,
indeosebi a celui glucidic corelat cu cel lipidic.Diabetul zaharat implica si tulburari
endocrine grave,mai ales ale secretiei insulinei din pancreas.
Alte tulburari :sindroamele hipoglicemice,care au la baza modificari ale activitatii
factorilor de reglare ,respectiv insulina si glucagonul; glicogenozele-boli de
depozitare a glicogenului,care sunt boli congenitale si familiale rare,caracterizate
prin depunerea in tesuturi si organe a unor cantitati neobisnuite de glicogen.
3. Care este rolul vitaminelor hidrosolubile în organism. Care sunt

manifestările carenţelor vitaminelor hidrosolubile în organism?
Vitaminele hidrosolubile sunt cele din complexul B, vitaminele P, şi vitamina C. Spre

deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile nu au capacitatea de a se
acumula în organism, excesul fiind eliminat. Din această cauză organismul uman şi
1
cel animal au nevoie de un aport zilnic al acestor vitamine. Funcţiile lor sunt în
general de a asista enzimele importante implicate în producţia de energie din
carbohidraţi şi grăsimi. Sunt instabile în prezenţa căldurii şi procesul de preparare al
hranei afectează cantitatea de vitamine disponibile din mâncare.
Hipo- şi avitaminozele pot apărea în următoarele cazuri: carenţa de vitamine
în produsele alimentare, conţinutul redus de vitamine în raţia zilnică; distrugerea
vitaminelor în procesul prelucrării termice a alimentelor şi păstrarea lor timp
îndelungat; acţiunea factorilor antivitaminici ce intra în componenţa produselor
alimentare; prezenţa vitaminelor rău asimilabile în produsele alimentare; dereglarea
balanţei chimice a raţiei alimentare şi corelaţiei dintre vitamine şi alte substanţe
nutritive, între unele vitamine; anorexia; deprimarea florei intestinale normale, care
sintetizează unele vitamine; în bolile gastrointestinale; chimioterapia neraţională;
dereglarea absorbţiei vitaminelor în tractul gastrointestinal în patologiile stomacului,
intestinelor, sistemului hepatobiliar; defecte congenitale ale mecanismului de
transport şi ale proceselor fermentative, de absorbţie a vitaminelor; consumarea
vitaminelor care pătrund în organism cu hrană de către flora intestinală patogena şi
paraziţi intestinali; acţiunea antivitamina a unor medicamente; necesitatea sporită în
vitamine; unele stări fiziologice (perioada de creştere, sarcina, lactaţia); unele condiţii
climaterice; lucrul fizic intens; lucrul neuropsihic intens, stări de stres; boli
contagioase şi intoxicaţii; acţiunea factorilor nocivi în procesul de producţie; excreţia
sporită a vitaminelor.
Lipsa vitaminelor din alimentaţie provoacă tulburări grave ale
organismului, numite boli de carenţă. Lipsa totală a unei vitamine se numeşte
avitaminoză şi poate duce la moarte. De cele mai multe ori, apare o lipsă parţială a
vitaminelor, cunoscută sub numele de hipovitaminoză, iar tulburările metabolice în
acest caz sunt mai puţin grave.
În evoluţia hipovitaminozelor şi a avitaminozelor, la început se observă anumite
tulburări generale, cum ar fi lipsa poftei de mâncare, slăbirea activităţîi fizice şi
intelectuale, scăderea în greutate, oprirea creşterii la organismele tinere, stare de
moleşeală şi inactivitate. După acest stadiu iniţial, boala capătă un caracter specific,
determinat de felul vitaminelor deficitare.
Pentru a preveni dereglările metabolice determinate de lipsa unor vitamine din
hrană, alimentaţia trebuie să fie cât mai echilibrată şi să cuprindă toate principiile
1
alimentare. Vitaminele sunt sintetizate de plante şi numai în foarte mică măsură de

organisme.
În cantităţi mici, vitaminele sunt necesare pentru un proces normal de
creştere, digestie, îndeplinirea funcţiilor cerebrale şi rezistenţă la infecţii. În circuitul
sanguin trebuie să existe în permanenţă o cantitate optimă de vitamine.
Excesul de vitamine hidrosolubile se elimină prin urină, iar cel de vitamine
liposolubile se depozitează în ţesuturi (ficat sau ţesutul adipos). Deoarece sunt
depozitate şi nu eliminate, ele pot deveni toxice. Organismul uman este sensibil mai
ales la excesul de vitamine A şi D.
4. Definiţi hormonii. Daţi exemplu de o hipo şi o hipersecreţie hormonală

despre acelaşi hormon (de exemplu testosteron la bărbaţi)
Hormonii :
- sunt subst. chimice elaborate de celule specializate care pe cale sanguina
ajung la organele sensibile la actiunea lor, unde exercita actiuni reglatoare asupra
proceselor metabolice ;
- celulele specializate in elaborarea hormonilor sunt in general grupate in
unitati anatomice distincte= glandele endocrine.
- tesuturile care raspund in mod specific la actiunea unui hormon sunt tesuturi
tinta pentru unul sau mai multi hormoni ; interactiunea hormon-tesut tinta se
realizeaza prin intermediul receptorilor membranari.
Dereglările hormonale cu hormonul somatotrop. Acest hormon, prescurtat

STH este produs de glanda hipofiză, cea mai importantă glandă endocrină din corpul
uman fiindcă aceasta controlează activitatea hormonală a întregului organism. STH
este numit şi hormon de creştere fiindcă el stimulează, împreună cu insulină,
hormonii tiroidieni şi cei sexuali creşterea organismului. Acest hormon ajuta la
creşterea oaselor, a muşchilor şi a tuturor organelor mai puţin creierul. Atunci când
apar dereglări în secreţia acestui hormon apar anomalii de creştere şi dezvoltare.
Hiposecreţia de STH determină la copil stoparea creşterii. Apare astfel
piticismul (nanismul hipofizar). Cei care suferă de o asemenea dereglare hormonală
sunt mici de statură, ajungând la înălţimi de maxim 1,30 m. Sunt însă proporţional
dezvoltaţi, iar intelectul este normal fiindcă, aşa cum am stabilit, hormonul
somatotrop nu influenţează creşterea creierului.
Într-o secreţie crescută de STH (hipersecreţie) pot apărea două tipuri de boli,
în funcţie de vârsta la care apare dereglarea. Dacă în copilărie, înainte de pubertate,
1
se secretă mai mult hormon somatotrop, apare gigantismul: indivizii de peste 2 m cu

membrele mai lungi decât normal.
În cazul în care hipersecreţia apare după pubertate, apare acromegalia.
Acromegalii nu sunt neapărat înalţi prin constituţie, însă au mâinile şi picioarele lungi,
oasele feţei mărite, mandibula proeminentă, buzele voluminoase, limba mărită, iar în
interior viscerele (inima, ficatul, rinichii) sunt mai mari decât în mod normal. Intelectul
este în ambele situaţii neafectat.
Hiposecreţia de hormoni corticotropi cauzează insuficienţa corticosuprarenală.
Hipersecreţia de hormoni corticotropi determină o hiperfuncţie a corticosuprarenalei
manifestată prin sindromul suprarenalometabolic (corti-cometabolic sau boala lui
Cushing) sau prin sindromul suprarenalogenital (corti-cogenital).
Hipersecreţia de hormon tireotrop cauzează o hipertiroidie, inclusiv
boala lui Basedow, iar hiposecreţia acestui hormon duce la hipotiroidism.
Un exces de hormoni T3 şi T4 (hipersecreţie tiroidiană) provoacă o creştere a
temperaturii, metabolismul este accelerat, ceea ce explică senzaţia de sete, de
sensibilitate la căldură şi accelerarea tuturor funcţiilor în organism. Invers, o scădere
a hormonilor tiroidieni (hiposecreţie tiroidiană) duce la o scădere a temperaturii
corporale şi a tuturor funcţiilor din organism.
5. Definiţi pH.
pH-ul :
- reprezintă logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei ionilor din solutie.
Prin noţiunea de pH se exprimă cantitativ aciditatea (sau bazicitatea) unei substanţe,
pe baza concentraţiei ionilor numiţi hidroniu H3O+. Pentru soluţiile foarte diluate se
consideră că pH-ul nu mai este egal cu concentraţia hidroniului, ci cu concentraţia
molară a soluţiei.
Limite pH
0 ≤ pH ≤ 7 => pH acid | soluţie acidă

pH = 7 => pH neutru | soluţie neutră
7 ≤ pH ≤ 14 => pH bazic | soluţie bazică
6. Care este compoziţia sângelui în caz de leucemie conform tabelului
Elemente Pacient fără leucemie Pacient cu leucemie

Proteine totale 5,6 – 8,4 g/dl valoare crescută
Albumină+ globulină
Albumină 3,4 – 5,6 g/dl
1
Hemoglobina Bărbaţi: 13 - 16 g/dl mult mai scăzut

Femei: 11 – 15 g/dl
Hematii (globule roşii) 4 000 000 – 6 200 000/ mm3 Scad sub limitele
normale
Leucocite (globule albe) 4.500 - 10.000 celule/ mm3 Cresc peste 18 000
3
Neutrofile 1700-7500/ mm Val. peste normal
Limfocite 500-1000/ mm3 Val. crescute
3
Trombocite 150 - 400 000/ mm Val scăzute
Hematocrit Bărbaţi: 40.7 - 50.3% Val scăzute
Femei: 36.1 - 44.3%
Elem. minerale – calciu 96-104 mg/l Creşte f. mult
- magneziu 2,5 mg/l Creşte cu Ca
Fierul (sideremia) Bărbaţi: 65-175 microg/dl Scade f. mult
Femei: 50-170 microg/dl (patologic)
Acid uric Bărbaţi: 2,6-6 mg/100 ml Creşte în leucemie
Femei: 3,5-7 mg/100 ml
ureea 20-40 mg/100 ml La tumori scade
Fosfateaza alcalină 25-115 UI Creşte peste normal
7. Care este compoziţia urinei în caz de infecţie urinară conform tabelului
Elemente Pacient fără infecţie urinară Pacient cu infecţie urinară

Acid uric 0,25 - 0,8g/ urină 24 h 0,9 < ….
ph 4,8-7,8 Creşte peste val. norm.
Densitate 1,015-1,030 Creşte
Leucocite negativ prezente
Hematii negativ prezente
Nitriţi negativ prezente
Corpi cetonici negativ prezente
Bilirubina negativ prezente
Proteine 30-90 mg/24 h creşte
Glucoza negativ prezente
8. Care este compoziţia sucului gastric în caz de ulcer conform tabelului
Elemente Pacient fără ulcer Pacient cu ulcer

pH acidului gastric pH-ul 1,09-2,2 Nu se modifică
Apă + HCl 90% Val. crescute
pepsină există Val. crescute
microelemente procente mici procente mici
9. Care este compoziţia, culoarea fecalelor în cazul administrării fierului
Elemente Pacient fără tratament cu fier Pacient cu tratament cu fier
1
culoare Normală (brun) Închiderea la culoare a

fecalelor, fapt lipsit de
importanţă clinică.
pH La adulţi, fecalele au un pH neutru sau
uşor alcalin, în timp ce la copii au de
regulă un pH acid.
Modulul de Farmacognozie specială

1. Ce sunt glucidele şi ce rol au acestea? Daţi exemplu de 5 plante care

conţin glucide.
Definiţie. Glucidele sunt alcătuite din carbon, hidrogen şi oxigen, de aceea au

fost numite şi hidraţi de carbon.
Glucidele sau zaharurile sunt substanţe organice cu funcţiune mixtă ce au în

componenţa lor atât grupări carboxilice (-COOH), cât şi grupări hidroxilice (-OH).
Denumirea lor provine din cuvântul grecesc “glikis”-dulce.
Sub aspect biochimic şi fiziologic, glucidele constituie materia primă pentru

sinteza celorlalte substanţe: proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici, aminoacizi, etc.,
precum şi substanţa de rezervă utilizată de celule şi ţesuturi.
În lipsa totală a glucidelor, celulele nu pot supravieţui mai mult de 20 de ore.

Glucidele constituie o sursă importantă de energie în organism.
Glucidele reprezintă 50-65 % din valoarea energetică a organismului.La

arderea unui gram de glucide se degajă 4 calorii (17 kilojouli).
Necesarul minim de glucide în organism este de 50-60 grame, dar doza zilnică
este de 300-400 grame pentru un adult, din care 50-100 g glucide asimilabile.
Contin glucide urmatoarele plante :
1.Trestia de zahar si sfecla de zahar - zaharoza sau sucroza

2. Semintele cereaelor in curs de
germinare(orz,orez) - maltoza
3.Fructe dulci (struguri dulci, mierea) - fructoza

4.Bumbac,in canepa - celuloza
5.Cereale(grau,porumb,etc.)si
cartoful - glucoza
1
2. Ce sunt heterozidele şi ce rol au acestea? Daţi exemplu de 5 plante care

conţin heterozidele
Glicozidele sau heterozidele sunt compuşi alcătuiţi dintr-o componentă

glucidică şi o componentă neglucidică, denumită aglicon, a cărei structură
chimică poate fi foarte diferită. Agliconul conferă glicozidelor proprietăţi fizice,
chimice şi farmacologice specifice, condiţionând în cea mai mare măsură
utilizarea lor ca substanţe terapeutice.
Contin heterozide urmatoarele plante :
1.Digitalis Purpureae Folium (frunza de degetel rosu) - glicozid cardiotonic

2.Strophanti Semen (samanta de strofantus) - glicozid cardiotonic
3.Rhamnus frangulae (crusinul) de la care se utilizeaza
scoarta si frunzele :
Frangulae Cortex si Frangulae Folium - antracenozida cu
actiune laxativa
4.Rhei Rhizoma – radacina de revent sau
(rubarba) - antracenozida cu
actiune: laxativa,tonica
aperitiva, stomahica
5.Saponariae Radix – radacina de sapunarita - saponozida cu actiune:
expectoranta,diuretica,
colagoga,antihelmintica
3. Ce sunt uleiurile volatile şi ce rol au acestea? Daţi exemplu de 5 uleiuri

volatile, ce acţiuni şi cum se utilizează
Uleiurile esenţiale, numite şi volatile sau eterice, se află sub forma unor
picături refrigerente, volatile.
Se întâlnesc, de exemplu, în celulele petalelor de Rosa canina (măceş), în perii
secretori de la plantele familiei Labiatae. Pereţii celulelor în care se găsesc uleiuri
eterice sunt, de obicei, suberizaţi, fiind astfel impermeabili. Uleiurile volatile
(esenţiale sau eterice) se depozitează în veziculele intracelulare lipsite de
membrană sau, în cazul perilor secretori, în citoplasmă, de unde traversează
peretele şi se acumulează într-o veziculă subcuticulară, evaporandu-se apoi în
atmosferă. Uleiurile esentiale sunt importante pentru efectul lor
antimicrobian şi antiseptic.Prin oxidarea şi polimerizarea uleiurilor eterice se
formeaza rasinile, care sunt substanţe vâscoase, cu o compoziţie complexă, fiind
un amestec de terpene şi acizi rezinici. Se găsesc în citoplasmă sub forma unor
picături fine, strălucitoare, care difuzează în spaţii intercelulare sau se
depozitează în cavităţi şi canale rezinifere. Aroma este asamblul complex de
senzatii gustative si olfactive percepute la degustarea unui produs alimentar si
detectate de receptorii chimici din regiunea buco-naso-faringiana.
1. Uleiul esential de lavanda. Specia: Lavandula officinalis.
1
Componenti principali: acetatul de linalil, linaloolul, cineolul, borneolul. Lavanda

este o planta renumita pentru calitatile calmante si pentru parfumul sau delicat.
Lavanda este benefic in caz de probleme digestive pe fond nervos: colici,
indigestie, voma, balonare, diaree. Fiind antiinflamator si antibacterian se poate folosi
in cistite. Lavanda este un ulei calmant, sedativ, relaxant. Astfel, el este util in
insomnie, stari depresive, stres, precum si in dureri de cap si migrene. Totodata
actioneaza favorabil asupra inimii, calmand palpitatiile si reducand tensiunea
arteriala. Se foloseste sub forma de inhalatii, baie, masaj, candela. Uleiul de Lavanda
are proprietati antiseptice si antispastice. Prin aceasta este util in problemele
sistemului respirator: gripa, bronsita, tuse, pneumonie, laringita. Se aplica comprese,
masaj local si inhalatii. Sub forma de masaj pe abdomen, uleiul esential de leucoree
si alte infectii genitale. Se fac bai locale. Utilizat in candela aduce un miros placut in
camera si ajuta la indepartarea insectelor.
2. Uleiul esential de lămâi. Specia: Citrus limonum.
Componenti principali: limonen, -pinenul, -terpinenul, citralul, citronelal.

Uleiul esential de lămâi este un tonic al sistemului circulator, imbunatatind
circulatia sangelui; ajuta la diminuarea vascozitatii sangelui si astfel scade presiunea
in venele varicoase. El este un remediu traditional pentru tratarea capilarelor sparte
vizibile sub piele. Mentine vitalitatea celulelor rosii (eritrocitele), efect favorabil in caz
de anemie; totodata stimuleaza leucocitele, ceea ce duce la o imbunatatire a
imunitatii organismului. Se foloseste sub forma de masaj, bai sau inhalatii. Datorita
proprietatilor antiseptice este util sub forma de masaj local sau inhalatii in raceala,
gripa, tuse, chiar si cand acestea sunt asociate cu febra. Uleiul de lămâie are
proprietati detoxifiante si decongestionante asupra ficatului si rinichilor; ajuta la
reducerea celulitei. Se aplica masaj local. Actiunea invioratoare si tonifianta este
benefica in tratarea durerilor de cap si a migrenelor. Se utilizeaza sub forma de
inhalatii, candele, masaj pe tample. Se va evita expunerea la soare timp de 12 ore
dupa aplicarea pe piele!
3. Uleiul esenţial de mentă. Specia: Mentha piperita.
Componenti principali: mentol, acetat de mentil, valerianat de mentil.

Menta are actiune racoritoare, refrisanta si in acelasi timp de incalzire si
stimulare. Explicatia acestui paradox consta in faptul ca organismul isi intensifica
circulatia sangelui si se incalzeste ca raspuns la efectul racoritor al mentei pe piele.
Sub forma de masaj sau bai, Menta este un excelent stimulent si tonic general. Ea
alunga oboseala pe fond nervos si migrenele. Dupa o zi lunga si obositoare, o baie
de picioare cu ulei de Menta va face minuni. Menta actioneaza benefic asupra
sistemului digestiv, cu precadere asupra stomacului. Usureaza digestia si are efecte
pozitive in cazuri de digestie lenta, indigestie si flatulenta. Fiind antiseptic gastric, se
poate folosi in diaree, stari febrile de origine gastrica sau toxiinfectii alimentare. Ajuta
la calmarea spasmelor gastrice si a colicilor prin efectul antispasmodic. Are efect
detoxifiant asupra ficatului si stimuleaza secretia bilei, ajutand la digestia grasimilor.
Se face masaj pe abdomen. Asupra sistemului respirator actioneaza ca expectorant,
fiind indicata in tuse. Are de asemenea proprietati decongestionante si
antispasmodice utile in astma, tuse, sinuzita, bronsita, gripa. Se foloseste sub forma
de inhalatii, comprese, masaj pe piept. Nu se pun mai mult de 1-2 picaturi, in oricare
dintre modalitatile de utilizare. In cazul in care preparati amestecuri de uleiuri care
1
contin si menta, se vor pune cel mult 2 picaturi, deoarece mirosul ei le va acoperi pe
toate celelalte. Menta este foarte potrivita in stari de oboseala, stres, stari depresive.
4. Uleiul esenţial de patchouli. Specia: Pogostemon patchouli.
Componenti principali: patchulol, benzaldehida, aldehida cinamica, eugenol,

cadinen. Numele patchouli este de origine hindusa. Aceasta planta, originara din
Malayesia are o lunga istorie a utilizarii sale terapeutice in medicina traditionala
chineza, indiana, japoneza si malayesiana ca stimulent, tonic, antiseptic si febrifug.
El este utilizat cu precadere in cazul muscaturilor de sarpe si alte insecte veninoase.
In epoca victoriana, atunci cand se transportau pe mare din India frumoasele saluri
din casmir, frunzele de Patchouli se asezau intre ele pentru a le feri de molii.
Saculetii umpluti cu frunze de Patchouli sunt foarte populari pentru a parfuma lenjeria
si asternuturile de pat. Datorita mirosului sau distinct si tenace, el este foarte cautat
de parfumeri, fiind un bun fixator in parfumurile de tip oriental; el a fost in mare voga
in perioada „Flower Power” din anii 1960, alaturi de Santal si Iasomie. Patchouli este
un ulei stimulant, intaritor, astringent. Proprietatile sale tonice si astringente sunt utile
in tratamentul diareei. In aceste cazuri se face masaj abdominal. Acest ulei are un
pronuntat efect antidepresiv asupra sistemului nervos, in stari de stres si anxietate,
dar este util numai persoanelor care ii agreeaza mirosul. Se foloseste in candela sau
baie. Pentru proprietatile astringente si antiseptice este indicat a se folosi in
tratamentul acneii si al tenului gras. De asemenea este util in tratamentele de
prevenire a imbatranirii pielii si a aparitiei ridurilor.
5. Uleiul esential de eucalipt. Specia: Eucalyptus globulus
Componenti principali: cineol, pinen, camfen, felandren.

Eucaliptul are efect inviorator, de improspatare, foarte apreciat in cazuri de
oboseala, scaderea puterii de concentrare, dureri de cap sau debilitate. Se
foloseste in baie, sauna, candela, masaj. Eucaliptul este eficient in toate tipurile
de febra; el scade temperatura si in acelasi timp are un efect racoritor si de
improspatare asupra corpului. Astfel, el se poate folosi pentru scaderea febrei in
cazuri de dizenterie, difterie, pojar, malarie, febra tifoida. Se face baie, masaj
usor, comprese pe frunte. Actiunea sa antivirala se manifesta benefic in infectii
respiratorii: raceala, gripa, sinuzita, pneumonie, bronsita. Uleiul de Eucalipt
decongestioneaza caile respiratorii si fluidifica secretiile. Se foloseste in inhalatii,
candela, masaj local. Eucaliptul este un remediu important in tratarea artritei, mai
ales cand simptomele sunt agravate de vreme rece. Se aplica comprese sau
masaj pe tonele dureroase. Acest ulei poate fi folosit in infectii genito-urinare ca:
cistita (mai ales daca a aparut ca urmare a unei raceli), nefrita, leucoree, sub
forma de masaj sau bai de sezut. Uleiul de Eucalipt impiedica proliferarea
infectiilor si de aceea se poate folosi in herpes, rani, ulceratii, dar si in intepaturi
de insecte, sub forma de comprese. Utilizat in candela, Eucalpitul este un
excelent antiseptic pentru aerul din camera, fapt util persoanelor care sufera de o
infectie contagioasa, sau se afla in convalescenta.
1
4. Daţi exemplu de 5 plante ce conţin vitamine şi în ce afecţiuni sunt

recomandate
1.CYNOSBATI FRUCTUS. Macese. Fructele de măceş. Rosa canina L.,

Rosa Species ( Macese).Familia Rosaceae.
Compoziţia chimică: 250-500 mg % acid ascorbic, 2,55-6,18 mg %
carotenoide diverse ( provitamina A ), vitaminele B 1, B2, PP şi K, vitamina P ca
rutozidă hiperozidă, 20 % glucide, pectine, taninuri, acid malic şi citric.Datorită
celorlalte vitamine şi în special vitaminei P ,fructele de maces au proprietatea
de a scădea permeabilitatea şi fragilitatea capilarelor. Aduc un aport de săruri
necesare organismului şi au acţiune diuretică. Se recomandă în avitaminoza
C, în afecţiuni hepatice şi renale ca diuretic. Intră în compoziţia ceaiului
aromat, hepatic nr. 2, tonic aperitiv, iar achenele în ceaiul diuretic nr. 2. Din
pulpa pseudofructelor se prepara siropuri (sirop de măceş), Sambucovit,
gemuri, dulceaţă, vin.
2. FAEX MEDICINALIS. Drojdia de bere.

Analiza sa biochimică dovedeşte că ea conţine nu mai putin de 17 vitamine
diferite (majoritatea din complexul B), 16 aminoacizi, 14 săruri minerale si circa 46
% proteine.
Această compoziţie îi conferă drojdiei de bere calitatea de aliment integral.
Drojdia de bere favorizează asimilarea nutrienţilor şi asigură o bună funcţionare a
sistemului digestiv. Este energizantă, ajutând organismul să reziste la efort fizic sau
intelectual prelungit. Din acest motiv drojdia de bere este deosebit de utilă tinerilor
aflaţi în sesiunile de examene sau persoanelor afectate de surmenaj. Pentru
persoanele supuse stres-ului sau în stare de depresie, drojdia are efect tonifiant
aspra sistemului nervos. Vitaminele şi mineralele pe care le conţine fac din drojdie un
excelent remediu în anemie şi demineralizare, atenuează simptomele şi ajută
organismul să treacă mai uşor şi mai repede peste răceli sau boli infecţioase prin
întarirea sistemului imunitar. Drojdia de bere are acţiune hepatoprotectoare,
contribuind la refacerea ficatului după hepatitele virale, toxiinfecţiile alimentare sau
consumul exagerat de alcool. Drojdia de bere ajuta organismul sa-si pastreze
tineretea si vigoarea prin incetinirea procesului de imbatrinire a celulelor. Aceasta nu
contine numai o mare cantitate de proteine, minerale si vitamine, ci si acid nucleic.
Drojdia de bere favorizeaza asimilarea nutrientilor si asigura o buna functionare a
sistemului digestiv. Este energizanta, ajutind organismul sa reziste la efort fizic sau
intelectual prelungit. Astazi se stie faptul ca acidul nucleic conduce procesul de
formare a celulelor noi, care le inlocuiesc treptat pe cele deteriorate. In mod normal,
acidul nucleic isi pierde treptat aceasta capacitate de a comanda reinnoirea celulelor.
Acidul nucleic continut in drojdia de bere poseda capacitatea misterioasa de a intirzia
imbatrinirea prematura. Persoanele in virsta, carora li se prescrie drojdie de bere, pot
constata in doar citeva luni o ameliorare a starii generale, precum si un surplus de
energie binefacatoare. Pielea devine supla, tenul se coloreaza, totul dovedind o stare
buna de sanatate. Astfel, persoanele in virsta care consuma in mod curent drojdie de
bere se simt mai tinere, mai puternice si au mai multa pofta de viata. Vitaminele din
drojdie contribuie si la mentinerea sanatatii sistemului cardiovascular prin
imbunatatirea circulatiei sanguine, scaderea tensiunii arteriale si a nivelului de
colesterol si trigliceride. Drojdia de bere asigura sanatatea pielii, unghiilor si parului.
Dupa o cura de numai citeva saptamini, un ten obosit poate deveni suplu, sanatos,
stralucitor. Adolescentii care se confrunta cu suparatoarea acnee pot recurge tot la
1
drojdia de bere. Parul fragil, care creste incet, cu tendinta de depigmentare precoce
poate fi ajutat sa-si recapete stralucirea si vigoarea. Si in cazul in care parul cade
mai mult decit de obicei si fara un motiv aparent, cind schimbarea samponului si
lotiunile hranitoare nu au nici un efect, solutia salvatoare este o cura de minim o luna
cu drojdia de bere. Drojdia de bere ramasa de la fabricarea berii este mult mai
eficienta decit drojdia de panificatie, pentru ca este mult mai bogata in vitamine si
minerale. Datorita continutului bogat de vitamine si minerale, drojdia de bere mai
este folosita in diete de slabire si in tratamente cosmetice.
3. STIGMATA MAYDIS. Mătase de porumb.

Principii active: Saruri de potasiu si calciu, bioxid de siliciu, lipide, saponine,
rezine, taninuri, flavonoide, saruri de potasiu, ulei volatil, alantoina, vitamina C, E, K,
B6.
Acţiune farmaceutică: diuretic, hemostatic, antiinflamator, colagog. Daca este
nevoie de un diuretic singur, atunci beti ceai de matase de porumb, care este si un
mijloc eficient in cura de slabire. Daca matasea de porumb se pune la pastrat
incomplet uscata ea isi pierde calitatile diuretice si devine laxativa. Ceaiurile din
mătase au şi efecte homeostatice, activează secreţia bilizară, grăbesc purgaţia şi
diminueaza conţinutul de glicogen din sânge. Recomandate si in obezitate,
afectiunile vezicii biliare, perturbarea echilibrului hormonal feminin, reumatism.
Indicatii: Artrita, colecistita, dischinezie biliara, hepatita cronica, litiaza biliara si renala
, nefrite, cistite, guta, reumatism, obezitate, enurezis, dismenoree, hemoragie. In
colici renale si enurezis, se ia o lingura de ceai la fiecare 3 ore.
4. SPINACIA OLERACEA.Spanacul
Spanacul contine o cantitate importanta de fibre, vitamine: A, C, B1, B2, B6,
E, K, acid folic, antioxidanti si fier, ceea ce conduce la fortifierea capacitatii fizice a
organismului si la remineralizarea acestuia.
Principalele proprietăţi:
- este un întăritor al sistemului imunitar;
- nutritiv şi tonifiant;
- combate scorbutul (datorat lipsei de vitamina C);
- remineralizant de mare valoare;
- curăţitor al tubului digestiv (retrăgând toxinele din masa umorilor şi favorizând
eliminarea lor);
- tonifică miocardul şi stimulează activitatea inimii;
- creşte cantitatea de urină eliminată ;
- stimulează secreţiile gastrice, pancreatice şi biliare;
- stimulează creşterea ;
- provoacă eliminarea viermilor intestinali;
- previne infecţia gingiilor (pioreea).
Recomandări:
Datorită tuturor acestor proprietăţi este recomandat nu numai pentru fortifierea
organismului şi pentru curăţirea lui, dar şi în convalescenţă, anemie, astenie fizică şi
nervoasă, afecţiuni cardiace, hipertensiune arterială, vâscozitate sangvină crescută,
afecţiuni renale, atonia vezicii urinare, cistită, diabet, gută, insuficienţă renală,
rahitism, obezitate. Extern este recomandat în acnee, abces, psoriasis, arsuri,
pecingini, plăgi atone.
2
5. MALUS COMMUNIS. Marul

Merele contin vitaminele A, B1, B2, C si in plus substante nutritive ca
magneziu, fosfor, fier si potasiu. Din acest punct de vedere, marul pare un depozit de
substante hranitoare.Substantele nutritive antioxidante din sucul de mere ajuta la
reducerea colesterolului, mai ales a lipo-proteinelor cu densitate scazuta, ajutand
astfel la prevenirea bolilor cardiovasculare.
- Tot substantele nutritive antioxidante din mere incetinesc dezvoltarea cancerului de
colon si ficat in celule.
- Unele substante din mar, in special cea numita quercetina, se pare ca reduce riscul
de cancer la plamani. Unele studii sugereaza ca riscul de aparitie a acestui tip de
cancer se reduce la jumatate.
- Se pare ca merele imbunatatesc in general functionarea plamanilor, deoarece
contin antioxidanti.
- Merele ajuta la intarirea oaselor.
- Oamenii care mananca multe mere in mod obisnuit au 20% mai putine sanse de
declansare a cancerului.
- Merele sunt foarte bogate in fibre. Aproape 80% din fibrele din mar sunt solubile si
reduc colesterolul. Restul de 20% sunt fibre nesolubile despre care se crede ca
previn bolile cancerigene.
- Potasiul, care se gaseste in mere, este important in normalizare apresiunii arteriale.
Prin urmare, se pare ca natura a fost la apogeul creativitatii sale cand a inventat
marul. El are tot: gust bun, aspect minunat si substante nutritive dintre cele mai
sanatoase.
5. Ce sunt alcaloizii? Enumeraţi tipurile de alcaloizi şi acţiunile acestora
Alcaloizii (fr. alcali; gr. eidos- aspect) sunt substanţe organice heterociclice cu
azot, de origine vegetală, cu caracter bazic, rezultate în urma metabolismului
secundar al plantelor, care dau reacţii caracteristice şi au acţiune asupra
organismelor animale, de cele mai multe ori de natură toxică. În funcţie de
provenienţa atomului de azot şi de calea biosintetică se pot clasifica în: alcaloizi
propriu-zişi, pseudoalcaloizi, protoalcaloizi şi N-oxizi ai alcaloizilor.
Alcaloizii sunt substanţe cu caracter bazic, răspândite, în special, la
dicotiledonate. Aceştia constituie un grup foarte heterogen din punct de vedere
chimic. Deşi sunt substanţe toxice, în doze mici se folosesc în terapia unor
afecţiuni, având o acţiune calmantă, anestezică şi curativă. Din multitudinea de
alcaloizi se pot enumera: atropina din frunzele de Atropa belladonna (mătrăgună),
papaverina din seminţele de Papaver rhoeas (macul de câmp), cumarina din
Melilotus officinalis (sulfină), umbeliferina din florile de Matricaria chamomilla
(muşeţel), etc.
1.Alcaloizi ai opiului: morfina, narcotina, papaverina, codeina, tebaina, narceina,

laudanosina, rheadina, neopina, pseudomorfina, gnoscopina, ossinarcotina,
laudanina, laudanidina, codamina, papaveramina, papaveraldina,
protopapaverina, meconidina, lantopina, protopina, criptopina, idrocotarnina,
2
porfirossina, tritopina; heroina, apomorfina, xantalina, nornarceina, cotarnina,

apocodeina, genomorfina
Acţiune farmacologică :
Principalul constituent al opiului este alcaloidul morfină, aflat de regulă în raport
de 10:1 cu codeina, alcaloid care imprimă opiului o acţiune analgezică; pe lângă
această acţiune analgezică mai are şi acţiune antispastică (datorată papaverinei),
antitusivă (datorată codeinei) dar şi acţiune narcotică.
2.Alcaloizii ai chininei sau din arborele de China: chinina, cinconina,

cinconidina, chinidina, cupreina, cincotina, cincamina, idrochinina, conchinammina,
cuscamina, chinicina, chinammina, cusconina, concusconina, cinconammina,
cincamidina, cheiramina, cheiramidina, concheiramina, concheiramidina,
cusconidina, concusconidina, cuscamidina, omocinconidina, omocincotina,
omochinidina, aricina, paricina, dicinconina, diconchinina, dichinidina, idrochinidina.
Actiune farmacologica
Chinina are acţiune antimalarică, antipiretică, slab analgezică, sensibilizează
uterul gravid. Indicaţii: malarie, stări febrile persistente, migrenă Contraindicaţii:
sarcină, alăptare, insuficienţă cardiacă, miastenie, fibrilaţie atrială, idiosincrazie
faţă de chinină, anemie hemolitică, nevrită optică.
3.Alcaloizii cocainei sau din Coca: cocaina, tropacocaina, ecgonina,

benzoilecgonina, cinnamilcocaina, cocamina, isococamina, cinnamilecgonina, igrina,
cuskgrina, isoatropilcocaina, d-pseudococaina.
Cocaina este un alcaloid tropanic, care se obţine din frunzele arbustului de coca
(Eritroxylon coca). Este un stupefiant cu efect stimulant puternic al sistemului
nervos central, fiind unul dintre cele mai răspândite droguri care produc
dependenţa consumatorului. Cocaina este un inhibitor al dopaminei,
noradrenalinei, serotoninei. El împiedică transmiterea impulsului nervos la nivelul
sinapselor neuronale, prin ridicarea pragului de sensibilitate a receptorilor, o
creştere a simpaticotoniei. Creează o stare de euforie şi de dependenţă faţă de
cocaină.
4. Alcalozii nicotinei sau ai tabacului (tutunului): nicotina, anabasina

(nicotimina), nicoteina, miosmina, d-nornicotina, l-nornicotina, pirrolidina,
isonicoteina, nicotellina,nicotirina, nicotoina, metilpirolina.
Nicotina, principalul constituent din Nicotiana tabacum, face parte din clasa
alcaloizilor pirolidinici.Din cauza neurotoxicităţii sale, a fost utilizată mai întâi ca
insecticid. În prezent, nu are valoare terapeutică, însă se foloseşte pentru
determinarea tipului de receptor (este agonist al receptorilor nicotinici).
Cotinina este un metabolit al nicotinei poate fi utilizată drept indicator al expunerii
unor persoane datorită faptului că rămâne în sânge mai mult de 24 de ore. În doze
mari nicotina este depolarizant al receptorilor nicotinici. În plus determină creşterea
nivelului dopaminei la nivelul creierului, datorită inhibării MAO (monoamin oxidaza)
responsabilă de metabolismul dopaminei. Însă nu se ştie sigur dacă această acţiune
poate fi atribuită nicotinei sau altor componenţi din fumul de ţigară (hidrocarburile
cancerigene).
Excitant al sistemului nervos central si periferic,nicotina în doze mici inhiba toţi
ganglionii simpatici. Induce voma, scade diureza şi creşte activitatea motorie
intestinală. Asupra sistemului cardiac produce tahicardie, creşterea presiunii
sanguine şi determină creşterea glucozei în sînge. Nu se acumulează în organism
2
datorită faptului că se metabolizează repede avînd timpul de înjumătăţire de circa 2

ore; se foloseşte pentru a determina tipul de receptori.
Nicotina produce dependenţa de 6-8 ori mai mare decît alcoolul, dar la fel de
mare ca şi cocaina. 95-100% din fumători sunt dependenţi.
5. Alcaloizi ai solanaceelor: atropina, iosciamina, scopolamina, solanidina,

meteloidina, d-ioscina, noriosciamina, atropammina, belladonnina, tropacocaina,
atroscina, pseudoatropina, tropeina, capsicina, apoatropina; genoatropina,
genoscopolamina (d.); mandragorina, duboisina.
Scopolamina sau hioscina este un alcaloid toxic care se poate fi găsit în

frunzele şi seminţele plantelor Scopolia japonica, Hyoscyamus niger, Atropa
belladonna, Datura stramonium sau Brugmansia, dar poate fi şi sintetizat pe cale
artificială. Doza toxică letală de hioscină pentru om este de circa 100 de mg, sau o
injecţie subcutanată cu 1 mg de toxic are aceaşi efect. Dozele mai mici de
scopolamină au un efect uşor sedativ, hipnotic, spasmolitic şi antiemetic; apar şi
simptome de apatie ca şi slăbirea voinţei. De acea până în anul 1950 când a fost
înlocuit cu natrium pentotal, a fost folosit la interogarea agenţilor secreţi. În urmă cu
câteva decenii scopolamina a fost folosită împreună cu morfina ca şi calmant al
pacienţilor cu boli nervoase. În prezent este folosită în medicină sub formă de
„Dexamphetamin” ca înlocuitor de drog la cei dependenţi de stupefiante.
Atropina
Din punct de vedere chimic atropina face parte din categoria alcaloizilor cu nucleu
tropanic, fiind de fapt amestecul racemic al hiosciaminei. Din amestecul racemic se
separă prin extracţie cu benzen. Atropina este folosită în medicină ca antidot în
intoxicaţii cu muscarină pentru blocarea rolului exagerat parasimpaticului stimulat de
excesul de acetilcolină, care este produs şi de intoxicaţiile cu organofosforice ca
paration, tabun sau zarin. Atropina se mai poate utiliza în timpul narcozei în cazul
unei reduceri a frecvenţei cardiace, ca antiasmatic nemaifiind folosit deoarece
derivatele sale sunt suportate mai uşor. In oftalmologie se foloseşte ca dilatator al
pupilei (mdriază) utilizat la examenele oculare. Până în prezent n-a putut fi înlocuit în
rolul său în reanimările cardio-pulmonare ca de exemplu asistolia.
6. Alcaloizi ai stricninei sau din Nuca vomica: stricnina, brucina, vomicina, a e b

-colubrina, pseudostricnina; genostricnina .
Stricnina este un alcaloid foarte toxic extras din seminţele arborelui tropical
Strychnos nux vomica. Doza letala este de 60-100 mg la omul adult. Simptomele
intoxicaţiei apar de obicei la 60-90 de minute de la ingestie: gust amar în gură,
anxietate, jenă respiratorie, hiperreflectivitate, convulsii cu extensia forţată a
membrelor, moarte. Perioadele de crize convulsive apar la intervale de 25-30 de
minute şi durează 3-4 minute; după 3-4 perioade survine de obicei moartea. În
caz intoxicaţie : Se administrează diazepam i.v., cloralhidrat sau paraldehidă.
Stricnina se foloseşte ca rodenticid, iar în terapeutică se utilizează sulfatul de
stricnină-tot mai rar, care are efect excitant asupra măduvei spinării prin blocarea
receptorilor glicinici şi este un analeptic respirator şi circulator.
7. Alcaloizi ai mescalinei. Mescalina este un drog halucinogen cu manifestari

psihedelice, obtinut din cactusul peiota (Lophophora williamsii), din cactusul de San
Pedro (Echinopsis pachanoi), sau din cactusul Peruvian Torch (Echinopsis
2
peruviana): mescalina, analamina, analinina, analonidina, pellotina, analidina,

analonina, lofoforina, analina, metilmescalina, acetilmescalinei.
Mescalina este utilizată în principal ca un entheogen şi ca un instrument pentru a
suplimenta diverse practici de transcendenţă, inclusiv în meditaţie, psychonautica,
proiecte de artă şi psihoterapie psihedelică.
Mescalina acţionează în mod similar cu alţi agenţi psihedelici. Mescalina se leagă
şi activează receptorii 5-HT2A ai serotoninei cu o mare afinitate nanomolară. Felul în
care activarea receptorului 5-HT2A duce la halucinaţii este încă necunoscut, dar
probabil implică într-un fel excitarea neuronilor corticali.
8. Alcaloizi ai efedrinei sau din efedra: efedrina, pseudoefedrina, metilefedrina,

metilpseudoefedrina, norefedrina, norpseudoefedrina (catina).
Efedrina este un agonist adrenergic (direct şi indirect), foarte activ pe
receptorii sistemului nervos simpatic , dar relativ puţin potent ca stimulent al
sistemului nervos central . Acest lucru se datorează calificarii limitate a moleculei de
a traversa bariera hemato-encefalică, împreună cu alţi compuşi similari, cum ar fi
amfetamina.
Acţiune terapeutică : Este un bronhodilatator adrenergic,vasopresor.
Stimuleaza receptorii beta-2 adrenergici în plămâni pentru a relaxa musculara
neteda bronsica, amelioreaza bronhospasmul, creşte capacitatea respiratorie, scade
volumul rezidual a rezistenţei căilor aeriene . Se poate inhiba, eliberand histamină
indusa de antigen. Creşte forţa de contracţie a inimii cu un efect inotrop pozitiv în
miocard. Această acţiune creşte debitul cardiac şi ridicara tensiunea arteriala
sistolica şi diastolica, de obicei care acţionează asupra receptorilor alfa adrenergici a
vaselor de sânge la nivelul mucoasei nazale, cauzand vasoconstricţie, care provoacă
congestie nazală.Efedrina stimuleaza cortexul cerebral subcortical şi central, şi arată
efectul asupra narcolepsie şi depresiei.
Efedrina este rapid absorbit după administrare orală, intramuscular sau
subcutanat. Aceasta este metabolizata în ficat şi excretat de rinichi. Parenteral este
setat pentru a contracara efectele hipotensive ale anesteziei, spinal sau alte tipuri de
anestezie locala si nici hipotensiune arterială acută de conducere. Pe cale orală,
pentru rinita ,sinuzită ,febra fânului, congestia sinusurilor. Stimulent SNC în
tratamentul de narcolepsie şi stări depresive . În cele din urmă, ca adjuvant în
tratamentul urticariei .
9. Alcaloizi ai yohimbinei sau din Rawolphia serpentina: ajmalina, serpentina,

reserpina, sirosingopina, ajmalinina, ajmalicina, isoajmalina, serpentinina,
neoajmalina, rawolfinina, sarpagina, raupina, alkaloid C, d-yohimbina, corinantina,
isorauhimbina, yohimbina, acid reserpic (ester metilic), tebaina, papaverina,
rescinnamina, deserpidina.
Yohimbine este un alcaloid stimulent şi afrodiziac găsit natural în yohimbe
Pausinystalia (Yohimbe).Este, de asemenea in mod natural in Rauwolfia serpentina
(indian Snakeroot), împreună cu mai multi alti alcaloizi activi. Yohimbina a fost
folosita ca supliment alimentar din extract din plante sub formă de prescripţie
medicament si în formă pură pentru tratamentul de disfunctii sexuale .Yohimbina a
fost explorata ca un remediu pentru diabetul de tip 2 pe animale şi modele umane
care transportă polimorfisme ale genei receptorilor adrenergici 2A-α.
10. Alcaloizi xantinici, sau purinici: caffeina, teofillina, teobromina.
2
Cafeina (sin. cofeină) este un alcaloid din grupa purinelor, care se se găseşte
în cafea, ceai, nuci de cola, mate, guaraná şi cacao. Este unul dintre cei mai vechi
stimulenţi naturali folosiţi de om.
Cofeina acţionează ca:
• stimulant al SNC
• creşterea pulsului şi tensiunii arteriale
• dilatator bronhial
• diuretic
• stimulant al peristaltismului intestinal
Teobromina este un alcaloid xantinic prezent în boabele de cacao (în

proportie de 1,5-3%), de cafea şi în frunzele de ceai. Numele provine din limba
greacă (theos = zeu; broma = hrană). Ea este ca şi cofeina o substanţă organică
un alcaloid care face parte din grupa metilxantinelor, având ca şi cofeina un efect
excitant al sistemului nervos.
Alcaloidul are asupra omului, o acţiune asemănătoare cofeinei, dar cu efect mai
redus:
• diuretic
• vasodilatator
• stimulant cardiac
• relaxator al musculaturii netede
• excitant nervos
Teofilina este un alcaloid xantinic, asemǎnǎtor cafeinei, care se găseşte în

frunzele de ceai, fiind solubilă în apă caldă. Este un inhibitor competitiv al
AMPciclic fosfodiesterazei. Are acţiune diuretică. Relaxeazǎ musculatura
bronhiilor şi alţi muşchi netezi, stimuleazǎ miocardul, stimuleazǎ secreţia gastricǎ,
creşte diureza şi excitǎ sistemul nervos central. Se foloseşte în tratamentul
astmului bronşic având şi efect bronhodilatator.
11. Alcaloizi din Secalae cornutum: ergonovina (ergometrina sau ergobasina),

ergotamina, istamina, tiramina, ergosina, ergotaminina (d-ergotamina),
ergosinina, ergotinina, ergocristina, ergocristinina, ergotionina, ergocriptina,
ergcornina; LSD, hydergirina, metisergid; ergotosina.
Ergotamina este alcaloidul polipeptidic prezent în procentul cel mai mare în

cornul secarei.
Ergotamina are acţiune vasocostrictoare mai ales asupra vaselor coronare,

periferice, cerebrale-acţionează asupra receptorilor adrenergici si serotoninergici.
Are acţiune deprimantă asupra centrului respirator, vasomotor, termoreglator,
determină creşterea tensiunii arteriale. În asociere cu cafeina, biodisponibilitatea
ergotaminei creşte de circa 300 ori. Această proprietate este utilizată în
combaterea crizelor de migrenă.
12. Alcaloizi pilocarpinici sau din Jaborandi: pilocarpina, jaborina,

isopilocarpina, jaborandina, pseudopilocarpina, pilocarpidina, carpilina (pilosina).
2
Pilocarpinǎ este un parasimpatomimetic alcaloid obţinut din frunzele de

arbust american tropical din genul Pilocarpus . Este un agonist non selectiv al
receptorilor muscarinici din sistemul nervos parasimpatic , care acţionează
terapeutice la acetilcolina receptorilor muscarinici M3 , datorită aplicării sale topice,
de exemplu, în glaucom şi xerostomie . Pilocarpina a fost folosita în tratamentul
cronic in glaucomcu unghi deschis acut şi-glaucom cu unghi închis de peste 100 de
ani. Aceasta acţionează pe un subtip de receptori muscarinici (M 3) găsiti pe muşchiul
sfincterului irisului , cauzând contractii musculare şi ajutand în mioză . Pilocarpina, de
asemenea, acţionează asupra muschiului ciliar şi provoacă contractii. Ajuta la
scaderea presiunii intraoculare. Pilocarpinǎ este adesea folosita ca un antidot pentru
scopolamina , atropina .
În oftalmologie pilocarpinǎ este, de asemenea, utilizata pentru a reduce
posibilitatea de orbire pe timp de noapte de la lumini, dacă pacientul a suferit
implantarea de phakic lentile intraoculare . Concentraţia cea mai comună pentru
această utilizare este de pilocarpina 1%, cea mai slaba de concentratie.
Pilocarpinǎ este, de asemenea, utilizata pentru a trata gura uscată ( xerostomie ),
care poate apărea, de exemplu, ca un efect secundar al tratamentului cu radiatii
pentru cancer la cap si gat. Pilocarpinǎ stimuleaza secretia unor cantităţi mari de
salivă şi transpiraţie . [4]
Pilocarpinǎ este utilizata pentru a stimula glandele sudoripare într-un test de
sudoare pentru a măsura concentraţia de clorură şi de sodiu , care este excretata în
sudoare. Aceasta este folosita pentru diagnosticarea fibrozei chistice.
13. Alcaloizi ai curarinei sau din Curara: curarina, tubocurarina, curina,

protocurina, protocuridina, protocurarina, tosiferina.
Actiune farmacologica : Curarele naturale sunt denumite în mod curent
pachicurare (substanţe cu moleculă mare), ce acţionează la nivelul receptorilor
acetilcolinei, mediator pe care îl concurează; se fixează la nivelul receptorilor
acetilcolinici de la nivelul plăcii motorii, receptori pe care îi blochează. Datorită
efectelor adverse ale tubocurarinei (favorizarea eliberării de histamină-bronhospasm,
hipersecreţie gastrică) , a fost înlocuită cu derivaţi sintetici.
Curarizantele interferă cu funcţia de mediator a acetilcolinei prin 2

mecanisme:
• Blocarea competitivă a receptorilor colinergici

• Activarea receptorilor colinergici prin depolarizare prelungită.
Paralizia produsa de curarizante cuprinde treptat diferite grupe musculare: globii

oculari, urechile, fata, limba, faringele, muschii masticatori, muschii abdominali,
toracelui si diafragmului.Corespunzator paraliziei se instaleaza si efectele:
• diplopie
• ptoza palpebrala
• greutate in deglutitie
• paralizia muschilor respiratori
Nu se administrează pe cale orală , singura cale de administrare fiind cea

injectabilă. Majoritatea se elimină netransformaţi , sau în procent foarte mic sub
formă de metabolit.
2
• Diesterii
Curarizantele de tipul suxametonium, mivacurium,atracurium, sunt uşor hidrolizaţi de

esteraza plasmatică şi hepatică
• Compuşii cu nucleu steroidic
sunt metabolizaţi mai lent, iar metaboloţii rezultaţi în urma transformării hepatice mai
păstrează din activitatea curarizantului administrat.
14. Alcaloizi ai muscarinei.

Muscarina este un toxic produs de ciuperca otrăvitoare „Pălăria şarpelui”
numită şi „Muscariţă” (Amanita muscaria). Este o substanţă toxică neuronală cu
acţiune la nivelul sinapselor. Mecanismul constă prin creşterea concentraţiei de
acetilcolină, care nu mai este descompusă de enzima acetilcolinesterază. Aceasta
determină stări de excitaţie excesivă, paralizia centrului respirator, mioză (micşorarea
pupilei oculare) şi salivaţie şi lăcrimare abundentă. Toxicul a fost izolat prima oară în
anul 1869 de la ciuperca „Amanita muscaria”, care i-a dat numele de „muscarină”.
Este un toxic halucinogen iar ulterior s-a dectat toxicul „muscimol” care se află în
cantitate de 500 de mg, cantitate mult mai mare în ciupercă, faţă de muscarină din
care sunt numai 2-3 mg. Antidotul utilizat la intoxicaţia cu muscarină este atropina:
muscarina, a-amanitina, micetatropina, neurina, colina, ercinina, ergotina, falloidina.
6. Care sunt acţiunile Ephedrae herba, Belladonnae folium et radix, Hyoscyami

folium, Cocae folium
1. EFEDRAE HERBA. CÂRCEL. Ephedra
Ephedra distachya este o specie de plante din familia Ephedraceae.
Compozitie chimica: alcaloizi (0,5-2%), taninuri, substante minerale, etc. Dintre

alcaloizi mai important este efedrina si izomerul sau pseudoefedrina. Efedrina este
simpatomimetic: determină vasoconstricţia vaselor periferice şi este un
bronhodilatator.
2. BELLADONNAE FOLIUM ET RADIX. Frunza si radacina de matraguna
Actiune farmacologica si intrebuintari. Anticolinergic, folosit ca antispastic.

Atropa belladonna,fam Solanaceae.
Compozitie chimica. Atropa belladonna contine alcaloizi cu nucleu tropanic:

atropina, hiosciamina, apoatropina, belladonina si scopolamina (hioscina) Mai
contine uleiuri volatile (pirolidine) fara importanta terapeutica,heterozizi
(metilesculina) cu proprietati fluoroscente, acid succinic, asparagina, fitosterina,
oxidaza, amidon, oxalate de calciu, etc. Simptomatologie: hiosciamina
(scopolamina) si atropina sunt alcaloizi care actioneaza asupra sistemului nervos
vegetativ, ca parasimpatolitice
2
3. HYOSCIAMI FOLIUM. FRUNZE DE MĂSELARIŢA
Compozitia chimica este asemanatoare cu cea a frunzelor de beladona, cu un

continut de cel putin 0,04% alcaloizi totali exprimati in hiosciamina. Are aceleasi
intrebuintari ca si frunzele de matraguna: anticolinergic, antiparkinsonian, rau de
miscare, iar scopolamina (hiosciamina) in preanestezie. Se administreaza sub forma
de pulbere si extract, intra in compozitia produsului Oleum Hyoscyami, pecum şi în
ţigarile antiasmatice.
4. COCAE FOLIUM. FRUNZELE DE COCA
Cocaina este un stimulent puternic al Sistemului nervos central SNC, care se

obţine din frunzele arbustului de coca (Eritroxylon coca). Din anul 1879 cocaina este
folosită la tratamentelor pacienţilor dependenţi de morfină. In acelaşi an descoperă
Vassili von Anrep din Würzburg efectul analgezic al cocainei, Acest efect analgezic şi
cel psihic este amintit în opera lui Sigmund Freud „Despre Coca”. In anul 1906
băutura răcoritoare Coca-Cola conţinea 250 mg cocaină/litru, acest lucru nu este
amintit în istoricul concernului. Bautura avea sa fie numita Coca-Cola, dupa numele
ingredientelor principale: extractele de frunze de coca (stimulent) si de nuca de kola
(sursa de cofeina). Cocaina este nul dintre cele mai răspândite droguri cu un caracter
de a produce dependenţa consumatorului faţă de stupefiant. Cocaina este un
inhibitor al dopaminei, noradrenalinei, serotoninei. El împiedică transmiterea
impulsului nervos la nivelul sinapselor neuronale, prin ridicarea pragului de
sensibilitate a receptorilor, o creştere a simpaticotoniei. Crează o stare de euforie şi
de dependenţă .Intrebuintari: sub forma de sare clorhidrica, pentru efectul sau
anestezic , in oftalmologie si ORL.Are regim de stupefiant si se pastreaza la Venena.
7.Care sunt acţiunile Butyrum cacao,Oleum olivarum, Oleum helianthi, Oleum

ricini, Oleum jecoris
1.Butyrum cacao.Cacao oleum(FRX) Unt de cacao. Sinonime:Butyrum

cacao,Oleum Theobromatis.Untul de cacao este grasimea obtinuta din
semintele de Theobroma Cacao L. fam. Sterculiceae. (FR X).
Este ingredientul de baza al ciocolatei albe alaturi de vanilie si lecitina fiind
materia prima responsabila pentru calitatea ciocolatei. Hrăneşte ţesuturile şi este un
factor natural de protecţie UV, asigură bronzare naturală şi uniformă. Efectul untului
de cacao asupra nivelului de colesterol este asemanator celui al vinului rosu.
Diferenta este aceea ca, in untul de cacao, substantele antioxidante (tocoferoli) se
gasesc in proportie de 3 ori mai mare dacat in aceeasi cantitate de vin rosu. De
asemenea, continutul ridicat de fenoli al untului de cacao are un efect substantial in
reducerea riscurilor asociate bolilor de inima. Untul de cacao este un hidratant de
exceptie pe care il intalnesti, deloc intamplator, in majoritatea produselor de
intretinere: lotiuni, creme, sampoane si balsamuri. Dupa aplicarea untului de cacao,
pielea iti ramane matasoasa si fina. Untul de cacao provine din boabele de cacao,
bogate in acizi grasi, responsabili de aspectul sanatos al pielii si de volumul parului
tau. In combinatie cu untul de Shea, untul de cacao actioneaza eficient impotriva
vergeturilor si a arsurilor.
2
2.Oleum olivarum. Uleiul de masline.

Uleiul de măsline-medicament preţios şi aliment ideal. Hipocrate, părintele
medicinii moderne, recomandă sucul de măsline proaspete pentru tratarea bolilor
cronice iar măslinele pentru vindecarea de ulcer. Uleiul de măsline este singurul
ulei vegetal care poate fi consumat ca atare: proaspăt stors din fruct. Proprietăţile
benefice pe care le are asupra sănatăţii se datorează conţinutului ridicat de acizi
graşi mononesaturaţi şi substanţe antioxidante. Studiile au arătat ca uleiul de
măsline oferă protecţie împotriva bolilor de inimă, este foarte bine tolerat de
stomac şi ajuta la combaterea ulcerului şi a gastritei. S-a demonstrat că
persoanele care consumă 25 ml (2 linguri) de ulei de măsline pe zi, timp de o
săptămână, se observă o reducere considerabilă a colesterolului şi un nivel ridicat
al compuşilor antioxidanţi din sange. Cercetatorii spanioli recomandă includerea
acestui ulei în dieta zilnică pentru prevenirea cancerului de colon, iar cei din
Chicago afirmă că dieta mediteraneeană, bogată în ulei de măsline, reduce riscul
apariţiei cancerului la sân. Tipuri de ulei de măsline. Uleiul de măsline provine
doar de la măslinele verzi.
Uleiul de măsline accelerează secreţia bilei de către ficat şi facilitează
asimilarea alimentelor. Uleiul de masline scade valorile colesterolului "rău" şi
impiedică sclerozarea arterelor. Dintre toate uleiurile, el este cel mai bogat în
vitamina E, vitamina antiradicali liberi şi care luptă împotriva îmbătrânirii celulare.
Se administrează o linguriţă pe zi.
3. Oleum helianthi. Oleum helianthi. Uleiul de floarea soarelui
Este uleiul fix obţinut, prin presare la rece şi centrifugare sau alte procese
mecanice, din seminţele fără pericarp ale plantei Helianthus annus L., Familia
Compositae.(FR X).
Este foarte bogat în Omega-6, un acid gras esenţial, pe care organismul

nu-l poate fabrica singur. Aproape la fel de bogat în vitamina E ca uleiul de
măsline, uleiul de floarea-soarelui previne excesul de colesterol.
4.Oleum ricini. Uleiul de ricin.
Uleiul de ricin este un ulei gras obţinut prin presarea la rece a seminţelor
plantei Ricinus communis L. (Fam. Euphorbiaceae).
Acest ulei exercită o acţiune benefică asupra tegumentelor, atât la nivelul

epidermei, cât şi al dermei.Uleiul de ricin are un efect de stimulare a creşterii genelor
şi sprâncenelor Mijloc eficient pentru vindecarea negilor. Uleiul de ricin este
recomandat în hemoroizi. Uleiul de ricin este foarte potrivit în tratamentul
escoriaţiilor, zgârieturilor, a tăieturilor, ulceraţiilor, a diverselor erupţii. Uleiul de ricin
se recomandă şi în tratamentul papiloamelor, aluniţelor, ca şi a pigmentaţiei
hepatice. Actiune farmacologică şi întrebuinţări: purgativ (FR X).
5. Oleum jecoris. Ulei de peste.
2
Uleiul de peşte este un apărător al sănătăţii în general şi al inimii în

particular. El are în compoziţie acizi graşi polinesaturaţi omega-3, cei mai importanţi
fiind acidul E.P.A. (eicosapentaenoic) şi acidul D.H.A. (docosahexaenoic) implicaţi în
sinteza prostaglandinelor care intră în numeroase procese biochimice.
Prostaglandinele sunt implicate atât în răspunsul imun cât şi în funcţionarea
aparatului cardiovascular, ele fiind răspunzătoare de numeroase afecţiuni inflamatorii
dureroase. Acidul E.P.A este important pentru prevenirea bolilor de inimă, scăzând
nivelul trigliceridelor, iar acidul D.H.A. este important pentru funcţiile cerebrale şi ale
sistemului nervos în general. Printre proprietăţile de bază ale uleiului de peşte se
numără: creşte rezistenţa organismului în faţa viruşilor şi a germenilor patogeni,
creşte rezistenţa la infecţii; echilibrează sistemulu imunitar, cu efrecte deosebite în
afecţiuni autoimune (astm bronşic, artrită reumatoidă, lupus, scleroză multiplă,
psoriazis, etc) şi în orice altă dezordine imunitară; incetineşte evoluţia procesului de
îmbătrânire prin efectul de distrugere al radicalilor liberi; oferă protecţie împotriva
emboliilor prin acizii graşi omega 3 pe care îi conţine; reduce fibrinogenul, factor care
determină formarea trombilor; reduce vâscozitatea sângelui, contribuind la
îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi la creşterea aportului de oxigen al ţesuturilor;
este antiinflamator cu efecte deosebite în inflamaţii cronice. Se constată astfel
ameliorări semnificative în anchilozările şi durerile articulare; scade colesterolul şi
nivelul trigliceridelor; împiedică agregarea trombocitară, scăzând riscul de
ateroscleroză şi hipertensiune arterială; are actiune hipoglicemianta; stimuleaza
sinteza de colagen, protejand pielea, marindu-i elasticitatea; inlatura migrenele si
durerle de cap intarind vederea; linisteste sistemul nervos. Somnul devine mai
profund si mai odihnitor, iar sresul este suportat mai usor; contracareaza efectele
fumului de tigara. La fumătorii care consumă ulei de peşte scade riscul de apariţie de
boli cronice pulmonare (bronsită, emfizem etc); opreşte dezvoltarea celor mai
frecvente tipuri de cancer: mamar, pancreatic, prostată, colon, leucemii. Prin toate
aceste proprietăţi uleiul de peşte optimizează starea de sănătate prevenind
îmbolnavirea. Trebuie remarcat faptul că acizii graşi nesaturaţi sunt foarte sensibili
faţă de radicalii liberi şi de aceea se recomandă în paralel cu administrarea uleiului
de peşte consumul de preparate antioxidante. Din uleiul din ficat de cod se prepară,
în afara unui supliment alimentar un remediu homeopatic, cunoscut sub numele de
Oleum jecoris aselli. JECOLAN. Producator: Antibiotice-Iasi. Prezentare
farmaceutica: Unguent (pomada) continand oleum jecoris 40 g: lanolina 17 g,
vaselina pana la 100 g (tub cu 25 g). Acţiune terapeutica: Emolient si protector al
pielii: prin continutul in vitaminele A si D actioneaza trofic. Indicaţii: Dermite uscate,
plagi atone, ulcere varicoase, arsuri de gradul I, degeraturi. Mod de administrare:
aplicaţii locale, de 1-2 ori/zi. JECOZINC-UNGUEMT. Indicaţii: dermite uscate
congestive, arsuri de gradul I.Compoziţie: oleum jecoris 12 g, oxid de zinc 38 g, talc
4 g, lanolina 12 g, vaselina pana la 100 g . Acţiune: emolient si protector al
tegumentului. Produsul are efect trofic si de regenerare a epiteliului,dar este mai
putin congestiv decat JECOLAN . Administrare: în aplicare locala, de 1-2 ori/zi. Ulei
de peste cu vitamina D, 30 perle gelatinoase (Biofarm). Oleum jecoris plus vit. A si
vit. D2.
8. Care sunt acţiunile Camphora, Chamomillae flos, Millefolii flos, Anisi vulgaris
fructus
3
1. CAMPHORA. CÁMFORUL
Arborele de camfor ajunge la o vârstă cuprinsă între o mie şi două mii de

ani şi secretă o răşină ce conţine substanţe antimicrobiene. Aceasta explică
rezistentenţa mare la boli, fiind folosit din timpuri străvechi în China şi India ca
medicament. Frecvent este denumit "răşina albă", fiind cunoscut cu o acţiune
antireumatică şi antifebrilă. Camforul face parte din grupul terpenelor (substante
hidroaromatice). Acestea sunt substante cristalizate, care se depun in urma pastrarii
uleiurilor volatile, mai ales atunci cand sunt tinute la temperaturi scazute. Camforul
se utilizeaza in produse destinate unor afectiuni dermatologice, respiratorii,
circulatorii si reumatice. Are actiune antipruriginoasă, antinevralgică,
antiinflamatoare, rubrefiantă şi de stimulare a circulaţiei sanguine.
2. CHAMOMILLAE FLOS. Florile de muşeţel.
Matricaria chamomilla L., (muşetel, romaniţa). Familia Compositae.

Acţiune farmacodinamică-utilizări terapeutice: Datorită uleiului volatil bogat în
azulene, cât şi apigenininei, florile de muşetel au acţiune antispastică, anestezică,
antiseptică şi antiinflamatoare, protectoare şi curativă în reacţiile produse de iradieri.
In plus musetelul poseda o actiune cicatrizanta, fapt care creeaza conditii favorabile
in tratamentul unor stari inflamatorii, acute sau cronice, a mucoasei gastrice. De
asemenea musetelul inactiveaza toxinele bacteriene, avand astfel o actiune
antitoxica. Se utilizeaza intern pentru efectele carminative, usor sedative,
antispastice si tonic – aperitiv stimulante. Extern pentru actiunea cicatrizanta,
emolienta si antiflogistica. Au aplicatii si in cosmetica. Intra in compozitia ceaiurilor:
anticolitic, contra colicilor nr.2, contra colicilor pentru copii, gastric, pentru gargara si
sudorifica, in produsele farmaceutice Ovestrol si Romazulan.
3. MILLEFOLII FLOS. Florile de coada-şoricelului.

Achillea millefolium. Familia Compositae.
Actiune farmaceutică-intern: bronhodilatator, expectorant, antispastic bronsic,
diminueaza secretiile gastrice, dezinfectant si calmant gastrointestinal, antispastic
biliar, decongestiv hemoroidal, analgetic, hemostatic. Extern: calmant antiinflamator
si dezinfectant (bai sau comprese). Indicaţii terapeutice: anorexie, enterocolite,
gastrita, colici hepatice, bronsite, hipermenoree, dismenoree (regleaza hemoragiile
abundente si calmeaza durerile), hemoroizi, cistite. Extern: arsuri, plăgi supurate,
ulcere varicoase, eczeme, sub forma de bai sau comprese, iar in abscese dentare,
gargara. Are proprietatea de a regenera tesuturile. Planta are o mare importanta
pentru afectiunile genitale.
4. ANISI VULGARIS FRUCTUS. FRUCTELE DE ANASON.

PIMPINELLA ANISUM. Familia APIACEAE.
Principiile active au rol tonic, antispasmodic, diuretic, aperitiv, vermifug,

emenagog, galactogen. Uleiul volatil de anason extras din fructe este carminativ,
eupeptic, antiseptic si aromatizant. Recomandat în tratarea anorexiei, bronşitei,
insuficienţei pancreatice şi intestinale, balonãrilor, viermilor intestinali, asteniei,
dismenoreei, migrenei, tusei, vomei psihogene. Fiziologic, stimuleazã secreţiile
glandulare (salivare, gastrice, intestinale, biliare, mamare). În concentraţii infime,
3
Anisi aetheroleumul stimuleazã epiteliile ciliate de la nivelul bronhiilor favorizând

expectoraţia; actioneazã asupra sistemului neuromuscular cu eficienţã în gastralgii
colici. În doze mai mari are acţiune antisepticã cu stoparea proceselor fermentative la
nivelul intestinului gros. Farmaceutic se foloseşte la prepararea siropurilor
expectorante, cãrora le îmbunãtãţeste calitatea şi le corecteazã gustul. În doze mari
uleiul volatil de anason determinã fenomene toxice, manifestate prin excitaţie, urmatã
de parezã muscularã, ebrietate, tremur, euforie si hipnozã. Sunt suficiente 45 de
picãturi pentru a produce un efect de 12 ore. Toate preparatele alcoolice din anason
au acţiune estrogenã, actionând asupra lobului anterior al hipofizei. Uleiul serveşte la
combaterea ectoparaziţilor (purici, pãduchi), fiind şi scabicid.
Contraindicaţii: supradozarea produce stãri de excitaţie puternicã, insomnii,
tulburãri de vorbire, cãderi psihice. Fructele vechi nu se folosesc deoarece devin
toxice. Infuzia sau decoctul se preparã în fiecare zi, ne se pãstreazã de pe o zi pe
alta. Nu se administreazã intern bolnavilor de ulcer gastric, duodenal sau colitã.
Modulul de Farmacoterapie
1.Definiţi farmacoterapia
FARMACOTERAPIA
Ramura a FARMACOLOGIEI moderne ; Farmacologia-stiinta care se ocupa cu

studiul medicamentelor ; pharmakon= remediu, leac ; logos =stiinta.
Farmacoterapia studiaza indicatiile medicamentelor in diferite boli,tratamentul
prin medicamente.
In functie de scopul urmarit,farmacoterapia poate fi utilizata :
-curativ ;
-profilactic ;
-in scop de diagnostic
In cadrul tratamentului curativ, prin medicamentele aplicate se urmareste si
prevenirea aparitiei complicatiilor atit cele datorate bolii cit si cele produse de
medicamentele administrate.
Se impune necesitatea cunoasterii efectelor adverse produse de
medicamentele recomandate dar si contraindicatiile acestora, precautiile care se
impun si metodele de tratare ale reactiilor adverse.
2. Care sunt etapele farmacocinetice ale unui medicament in organism. Daţi

exemplu la 2 medicamente
Farmacocinetica si etapele farmacocinetice ale unui medicament in organism
Farmacocinetica
3
studiaza transformarile suferite de medicamente in organism de la administrare

si pina la eliminarea lor.( miscarea medicamentelor in organism, sub aspectul
proceselor de absorbtie,transport, distributie,metabolizare si eliminare).
Etapele farmacocinetice ale medicamentelor in organism
- Absorbtia
- Transportul
- Distributia (difuziunea)
- Metabolizarea(biotransformarea)
- Eliminarea
1.CECLOR , capsule
Compozitie
Ceclor (cefaclor monohidrat USP, Lilly), este un antibiotic semisintetic din clasa
cefalosporinelor, pentru administrare orala. Din punct de vedere chimic este 3-cloro-
7-D-(2-fenilglicinamido)-3-cefem-4-carboxilic acid monohidrat.
Proprietati farmacocinetice
Cefaclor este bine absorbit dupa administrarea orala inainte de masa. Absorbtia
totala ramane neschimbata in prezenta alimentelor; dar nivelele plasmatice de varf
sunt reduse aproape la jumatate, si este intarziata atingerea nivelului maxim. Dupa
administrarea inainte de masa a 250 mg, 500 mg, si, respectiv, 1 g, concentratiile
maxime plasmatice de 7, 13, si, respectiv, 23 mg/l au fost obtinute in 30 la 60 de
minute. Timpul de injumatatire seric este de 0,6 pana la 0,9 ore. Probenecid-ul
prelungeste semnificativ timpul de injumatatire. La pacientii cu functii renale reduse,
timpul de injumatatire seric este usor prelungit. La pacientii ale caror functii renale
lipsesc complet, timpul de injumatatire plasmatica a moleculelor intacte este de 2,3
pana la 2,8 ore. Hemodializa scurteaza timpul de injumatatire cu 25-30%.
Cefaclor este legat de proteinele plasmatice in proportie de 50%. Medicamentul este
rapid excretat de rinichi; pana la 85% este prezent nemodificat in urina dupa
aproximativ 8 ore, cea mai mare parte in 2 ore. Pe parcursul acestor 8 ore
concentratiile maxime din urina, dupa administrarea unor doze de 250 mg, 500 mg si
1 g au fost de aproximativ 600, 900 si, respectiv, 1 900 mg/l. Cantitati mici de
cefaclor au fost detectate in laptele mamei dupa administrarea unei doze de 500 mg.
Nivele medii de 0,2 mg/ml sau mai putin au putut fi detectate pana la 5 ore mai
tarziu. Urme au fost detectate la 1 ora.
2. XILINĂ 100 mg/10 ml
O fiolă (10 ml) soluţie injectabilă conţine clorhidrat de lidocaină 100 mg.
Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale, amide
Proprietăţi farmacocinetice
Lidocaina se absoarbe rapid de la locul de injectare. Iniţial se distribuie în
ţesuturile preferenţial vascularizate şi, apoi, se redistribuie spre muschii scheletici şi
3
ţesutul adipos. Lidocaina se leagă în proporţie de 66% de proteinele plasmatice.

Metabolizarea se realizează la nivel hepatic şi aproximativ 90% din doza
administrată este dezalchilată rezultând monoetilglicinexilidid şi glicilexilidid. Ambii
metaboliţi contribuie atât la efectul therapeutic cât şi la cel toxic, în caz de acumulare.
Se elimină pe cale urinară sub formă de metaboliţi şi sub formă nemodificată (sub
10%). Traversează placenta şi bariera hemato-encefalică. Se excretă în lapte.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 1,8 ore.
3. Care este diferenţa dintre acţiune sistemică şi locală. Daţi exemplu la 2

medicamente
Dupa modul de utilizare ,actiunea poate fi locala sau topica si generala sau
sistemica.
- actiunea locala se manifesta acolo unde se aplica medicamentul ,la locul
de administrare, fara a intra in circulatie ( asupra tegumentelor, mucoasei
tubului digestiv, aparatului respirator,mucoaselor etc.Medicamentele aplicate
local pot actiona ca anestezice locale, protectoare , iritante , pot scadea
secretiile etc).
- actiunea generala se manifesta dupa absorbtie prin una din caile
cunoscute si este consecinta afinitatii mai mult sau mai putin elective a
medicamentului asupra unor organe sau tesuturi , la nivelul carora sunt
transportate de singe.
1.Diclofenac, crema
Compozitie
Diclofenac crema contine 1,0 g de diclofenac sodiu si excipienti pana la 100 g.
Actiune terapeutica
Diclofenac crema este un preparat antiinflamator si analgezic cu aplicare locala.
Acest preparat poate fi usor masat pe piele, substanta activa este absorbita prin
piele, acumularea ei in tesuturile subcutanate exercitand o actiune de combatere atat
a reactiilor inflamatoare acute cat si cronice. In cazul inflamatiilor de origine
traumatica sau reumatica, actiunea antiinflamatoare si analgezica a diclofenac-ului
crema produce un raspuns clinic caracterizat prin reducerea marcata a edemului
inflamator si de asemenea, ameliorarea sensibilitatii si adurerii la solicitare.
2. Zaditen
ALTE ANTIHISTAMINICE SISTEMICE
Compozitie
Substanta activa: ketotifen (hidrogen fumarat).
3
Forma de prezentare
Capsule de 1 mg.
Actiune terapeutica
Agent profilactic in astm si agent antialergic.
4. Ce înţelegeţi prin organ ţintă
In functie de selectivitate, actiunea medicamentelor este adesea electiva sau

specifica , asupra unui organ sau sistem ceea ce defineste acel organ ca organ tinta.
Termenul specific se utilizeaza indeosebi in cadrul chimioterapiei ,pentru a desemna
electivitatea actiunii unui medicament asupra unor agenti patogeni sau pentru a
indica faptul ca medicamentul actioneaza printr-o reactie caracteristica , asupra unui
anumit substrat .
5. Ce se înţelege prin afecţiune acută, subacută, cronică
- afectiuni acute –cu debut brusc ,evolutia rapida si puternica ,cu caracter de
criza ; de obicei evolutia este limitata si de scurta durata
- afectiuni subacute- evolueaza mai rapid decit cele cronice, dar mai lent decit
cele acute;
- afectiuni cronice, caracterizate prin durata lunga de timp si prin
simptomatologie mai putin evident; necesita tratament in permanenta; evolutia este
lenta,simptomele apar treptat,dar in final evolueaza distructiv.
6. Daţi exemplu de 3 interacţiuni medicamentoase
1. ALPRAZOLAM
Grupa farmacoterapeutica : anxiolitice, derivati de benzodiazepine
Interactiuni :
- alcoolul etilic creste efectul sedativ al benzodiazepinelor, de aceea trebuie
evitate bauturile alcoolice si medicamentele care contin alcool etilic ;
- alte deprimante ale sistemului nervos central(SNC): antidepresive triciclice,
anagezice opioide, antihistaminice H,anxioitice, neoroleptice – cresc riscul
deprimarii centrale;
- contraceptivele orale cresc concentratia plasmatica maxima si scad
clearence-ul alprazolamului ;
- Clozapina: asocierea cu benzodiazepine creste riscul de colaps cu stop
respirator si/sau cardiac;
- anagezicele opioide si barbituricele : asocierea cu benzodiazepinele creste
riscul deprimarii respiratorii.
2. AMINOFILINĂ 100 mg
3
Grupa farmacoterapeutică: antiastmatice, xantine.
Indicaţii terapeutice
Tratamentul bronhospasmului şi profilaxia de durată a crizelor de dispnee în
formele uşoare şi moderate de astm bronşic;bronhopneumopatia obstructivă cronică,
forma spastică.
Interacţiuni
Antibioticele macrolidice (eritromicina, troleandromicina), clindamicina şi
cimetidina, care au proprietăţi inhibitoare enzimatice, cresc concentraţia plasmática a
teofilinei, respectiv riscul de reacţii adverse.
Fenobarbitalul şi alte barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina, care

au acţiune inductoare enzimatică, scad concentraţia plasmatica a teofilinei şi pot
micşora eficacitatea tratamentului.
Blocantele beta adrenergice împiedică efectul bronhodilatator al aminofilinei.
Efedrina şi alte simpatomimetice, băuturile care conţin cafeina şi ciocolata,
asociate aminofilinei favorizează reacţiile adverse cardiace şi efectul excitant central.
Aminofilina are efect antagonist faţă de efectul anxiolitic al
benzodiazepinelor.
Administrarea de halotan în timpul tratamentului cu aminofilină poate
produce aritmii ventriculare, iar ketamina creşte riscul convulsiilor.
Aminofilina antagonizează efectul curarizantelor antidepolarizante.
Aminofilina creşte excreţia preparatelor de litiu şi le poate micşora
eficacitatea.
3. CERUCAL , tablete metoclopramidum
Substanţă activă: Metoclopramidhidroclorid
Acţiune terapeutică: Medicament antiemetic, cu acţiune pe tractul

gastrointestinal.
Interacţiuni cu alte medicamente:
- Anticolinergicele diminuează acţiunea metoclopramidei.

- Metoclopramid poate modifica absorbţia altor medicamente. Absorbţia
cimetidinei şi a digoxinei poate fi diminuată în contradicţie cu cea a
antibioticelor, paracetamolului şi alcoolului, care este accelerată.
- Metoclopramid poate accentua efectul alcoolului şi al tranchilizantelor.
- Datorită unei posibile accentuări a efectelor extrapiramidale, se recomandă

evitarea administrării concomitente de neuroleptice.
- Acţiunea antidepresivelor triciclice, a inhibitorilor MAO şi a simpatomimeticelor

poate fi influenţată de metoclopramid.
3
Recomandări deosebite: Prin conţinutul de sulfit de sodiu, Cerucal-soluţie

injectabilă poate produce degradarea tiaminei (vitamina B1), dacă aceasta este
administrată concomitent.
7. Care sunt medicamentele interzise in hipertiroidism şi hipotiroidism.

Argumentaţi
Medicatia antitiroidiana
•Inhibă sinteza hormonilor tiroidieni
•Percloraţii - împiedică fixarea iodului în glandă
•Sulfocianurile - interfera cu fixarea iodului dar sunt prea toxice
•Tioamidele - interferă cu funcţia peroxidazică (iodarea tirozinei).
•Există două grupe de derivaţi :
–metiltiouracilul şi
–derivaţii de metilmercaptoimidazol:tiamazolulşi carbimazolul
•Doza de atac este de 30 mg/zi, iar doza de întreţinere de 15 mg/zi.
•Tioamidele inhibă hormonogeneza începând cu etapa a doua(oxidarea iodurii).
•Prin inhibarea sintezei hormonilor tiroidieni este scăzut efectul feed-back
negativ al hormonilor tiroidieni, şi astfel creşte cantitatea de TSH în organism ,
având ca efect :
–tumefierea glandei prin hiperplazia celulelor glandulare (efect guşogen) şi
–creşterea vascularizaţiei glandei
•Exoftalmia poate să se accentueze în urma stimulării de către hormonul
tireotrop
•Tioamidele se folosesc :
–în boala Basedow
–în tireotoxicoză
–adenom tiroidian cu hiperfuncţie
•Doza de atac pentru metiltiouracil este de 300–400 mg pe zi, iar
•Doza de întreţinere de 100-150 mg/zi
Reprezentanţi :
Metiltiouracil - Thyreostat I, cpr. 50 mg
Propiltiouracil - Thyreostat II
Tiamazol - Methymazole, cpr. 5 mg
- Thyrozol, cpr.
Carbimazol - Carbimazole
8.Care sunt medicamentele interzise în caz de cancer. Argumentaţi
Antiparkinsonienele anticolinergice – contraindicate in adenom de prostata ;

Atropina – contraindicata in adenom de prostata ;
Anabolizantele (substante care stimuleaza metabolismul proteic)-contraindicate
in neoplasm de prostata ;
Vitamina B12 (ciancobalamina ) – contraindicata in tumori maligne ;
Acidul folic – contraindicat in tumori maligne ;
Neurolepticele – contraindicate in sindromul malign si in adenomul de prostata ;
3
Antpsihotice benzamide – TIAPRIDAL –contraindicatii : tumori prolactino-

dependente, diagnosticate sau suspectate, de exemplu adenom hipofizar prolactino-
secretant şi cancer de sân prolactino-dependent;
Hormonii sexuali feminini -Estrogenii – contraindicati in : cancer de san in
antecedente, cancer estrogeno-dependen ;
Anticonceptionalele - contraindicate in antecedentele de cancer mamar;
Hormonii tiroidieni - contraindicati in cancer tiroidian.
Modulul de Forme farmaceutice sterile

1. Prezentaţi 5 avantaje şi 5 dezavantaje ale preparatelor injectabile
avantaje dezavantaje
1.dozaj exact al substantei 1.modul de administrare traumatizant,
medicamentoase durerea la locul de administrare
2.rapiditate de actiune 2.conditii speciale de fabricatie;tehnologie
complexa si costisitoare
3.evitarea unor afectiuni secundare ca: 3.unele preparate irita tesuturie
tulburarile gastrointestinale la adm.orala provocand necroza
4.administrarea la pacienti in stare de 4.administrarea necesita personal
inconstienta sau care vomita medical
5.posibilitatea adm.unor medicamente 5.adm. trebuie efectuata in conditii
care nu sunt absorbite in intestin(Vit.B12, aseptice si cu instrumente sterile
heparina)
2. Descrieţi metodele de sterilizare oficializate în FRX
Metodele de sterilizare oficializate in FR X

1.Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune
2.Sterilizarea prin caldura uscata
3.Sterilizarea prin filtrare
4.Sterilizarea cu gaz
si prepararea aseptica, procedeu care este mai mult o metoda de
prevenire a contaminarii preparatelor, decit o metoda de sterilizare.
1.Sterilizarea cu vapori sub presiune (sterilizarea prin caldura umeda)

- se foloseste ori de cite ori este posibil pentru preparatele apoase, pentru
pansamentele chirurgicale si produsele analoage acestora ;
- se realizeaza in autoclave incalzite electric, sau cu gaz ;
- mecanismul biologic de actiune consta in coagularea proteinelor, a
germenilor microbieni cu ajutorul fortei de penetratie a umiditatii si temperaturii , ca
urmare a presiunii la care sunt supusi vaporii de apa ;
3
- autoclavarea este cea mai sigura metoda si cea mai folosita dintre
procedeele de sterilizare ;
- sterilizarea pentru preparatele apoase injectabile repartizate in fiole, sau
preparatele perfuzabile ambalate in flacoane se efectueaza la 121°C cel putin
15min.sau la 115°C cel putin 30 min.
- pentru materialele sanitare poroase – pansamente chirurgicale si produse
analoage ,se sterilizeaza la 134°C,timp de 5 min.
- anumite articole de sticla, portelan sau metal la 121-124°C, timp de 20
min.
- temperatura din autoclav este in raport cu presiunea vaporilor,iar timpul
de sterilizare se socoteste din momentul cind temperatura a ajuns la valoarea
dorita.
- autoclavul se compune dintr-un cazan cilindric cu fundul bombat si
peretii rezistenti, inchis cu capac ;
- autoclavul este prevazut cu termometru, manometru, ventil de siguranta,
robinet pentru evacuarea apei si a aerului.
- autoclavele moderne au cazanul orizontal , in care se introduc direct
vapori de apa sub presiune.
2.Sterilizarea cu aer cald ( prin caldura uscata)

- se aplica pentru produsele rezistente la caldura si pt. produsele neapoase :
produse uleioase si substante grase, pulberi – caolin, talc, materiale de laborator din
sticla si portelan, instrumentar metalic fara suduri cu cositor , vata si hirtie de filtru ;
-se efectueaza in etuve incalzite electric ;
- obiectele , ustensilele si produsele supuse sterilizarii trabuie sa fie uscate si
trebuie ambalate cu grija pt. a evita contaminarea ulterioara.
-agentul sterilizant este aerul incalzit care provoaca denaturarea proteinelor
bacteriene ,prin oxidare.
-produsele se introduc in recipiente care se inchid pt. a impiedica
contaminara ulterioara.
- temperatura si timpul de sterilizare se aleg functie de natura produsului ;
- se efectueaza de obicei la 160°C cel putin 3 ore, la 170°C, cel putin 1 ora
sau la 180° C, cel putin 30 min.
- pt. controlul sterilizarii la etuva se utilizeaza indicatori biologici ( spori de
Bacillus subtilis)
3.Sterilizarea prin filtrare

- metoda oficinala in FRX, utilizata in cazul solutilor termolabile;
- in vederea indepartarii microorganismelor, filtrarea se efectueaza prin
filtre bacteriologice sterile sau prin membrane filtrante sterile;
- se respecta precautiile impuse de acest mod de lucru ; toate operatiunile
se realizeaza in conditii aseptice , cu ustensile,recipienti si solvanti in
prealabil sterilizati.
- prin aceasta metoda microorganismele sunt numai indepartate nu si
distruse, fapt pt. care diametrul eficace al porilor trebuie sa fie de 0,22µm, pt.
a retine formele vegetative si sporii.
3
- solutiile nu pot fi considerate absolut sterile de aceea se prevede ca pe

eticheta acestor recipiente sa se mentioneze ,,sterilizat prin filtrare ‘’.
Tipuri de filtre :
- bujiile sau luminarile filtrante, din portelan sau din masa poroasa de
siliciu, in forma de luminare ; functioneaza la presiune sau cu vid.
- filtrele de sticla cu placa filtranta din sticla poroasa – filtrele Jena,
clasificate functie de marimea porilor , ex. G5 ,G3.
- au ca suport pilnii de sticla, de care se sudeaza placa poroasa. ;
- filtrele Szeitz,confectionate din metal inoxidabil,avind ca suprafata
filtranta o placa poroasa de azbest si celuloza ;
- filtrarea se efectueaza sub vid si sunt folosite pt. solutii viscoase.
- au fost interzise in domeniul alimentar si farmaceutic, datorita faptului
ca azbestul este cancerigen si in timpul filtrarii pot ceda fibre de azbest in sol.
filtrata
- filtrele cu membrana , confectionate din celuloza ; au o gama larga de
porozitatii si au forma unor discuri care se aplica pe suporturi rezistente :
metalice ,sticla ,material plastic.Ex . filtrele Millipore.
- se pot steriliza in autoclav iar filtrarea sterilizanta se efectueaza sub
vid.
4.Sterilizarea cu gaze
- oficinala in FRX, folosita pt. produsele termolabile si care sunt compatibile cu
gazul sterilizant ;
- agentul de sterilizare gazos este oxidul de etilen, urmat de aldehida formica,
acidul peracetic, trietilenglicolul ;
- FRX, mentioneaza oxidul de etilen usor lichefiat.
- se utilizeaza un amestec de oxid de etilen cu dioxid de carbon, pt ca in
amestec cu aerul da amestecuri explozive ;
-metoda se aplica in special materialelor plastice, cauciuc, manusi chirurgicale,

seringi,vata, tifon, truse de perfuzie si perfuziilor conditionate in pungi sau flacoane
din material plastic.
Procedeul aseptic
- prevazut de FRX printre metodele de serilizare , dar este mai mult o
metoda de prevenire a contaminarii preparatelor decit o metoda de sterilizare.
- asepsia riguroasa este foarte importanta in timpul prepararii
solutiilor(preparatelor ) care nu se pot steriliza ulterior.
- intregul echipament de lucru, toate substantele, dizolvantii, recipientele se
sterilizeaza in prealabil prin metode adecvate, iar operatile se vor efectua in
camere sau boxe sterile;
- preparatele injectabile obtinute pe cale aseptica nu prezinta o garantie de
sterilitate absoluta, de acea farmacopeea recomanda notarea pe eticheta acestor
preparate: ,,preparat aseptic’’.
4
3. Enumeraţi preparatele sterile şi modul de administrare al acestora
Formele farmaceutice sterile sunt :

- preparatele injectabile(Iniectabilia in FR X) ;
- preparatele perfuzabile ( Infundibilia FR X) ;
- preparatele oftalmice ( Oculoguttae FR X);
- preparatele farmaceutice ( suspensii , unguente ,pulberi) care se aplica pe
rani ,arsuri si pe pielea sugarilor ).
Preparatele iniectabile.(Injectabilia in FRX)

- sunt solutii, suspensii, emulsii sterile sau pulberi sterile care se dizolva sau
se suspenda intr-un solvent steril inainte de folosire ; sunt repartizate in fiole sau
in flacoane si sunt administrate prin injectare(FRX).
Preparatele perfuzabile. Infundibilia (FRX)

- sunt solutii apoase sau emulsii ulei in apa,izotonice, sterile si apirogene,care
se administreaza intravenos, in volume de 100 ml.sau mai mari , cu ajutorul unui
dispozitiv de perfuzare.
Preparatele oftalmice.COLIRE (Oculoguttae-FRX)

Picaturile pt.ochi sunt preparate farmaceuce sterile,sub forma de solutii sau
suspensii,folosite in tratamentul si diagnosticarea bolilor de ochi.Se pot prezenta si
sub forma de pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda inainte de folosire intr-
un vehicul steril.(definitie conf FRX).
In categoria preparatelor oftalmice sunt incluse si baile oftalmice(baile
oculare)care au cod asemanatoare de preparare ,conservare si control, acestea
prescriindu-se in cantitati de cel putin 50 g.
Permit localizarea efectelor substantelor medicamentoase in ochi avand o
actiune rapida si directa ,cu concentratii mici de medicamente ,aplicate local in zona
oculara.
4. Descrieţi metodele de control a două forme farmaceutice sterile conform

FRX
1.Formele injectabile- caractere ,control si conservare conform FRX

Calitatea medicamentelor injectabile se controleaza dupa FRX si normele
interne de fabricatie , prin efectuarea de examene fizico-chimice, chimice,
microbiologice si biologice;
Aspectul:
4
Solutiile injectabile trebuie sa fie lipsite de particule in suspensie; se verifica in

fata unui ecran jumatate alb, jumatate negru;
Suspensiile inj. trebuie sa fie omogene, dupa o agitare de 1-2 min; ele trebuie
sa corespunda probei de pasaj, prin acul de seringa nr.16; marimea particulelor
se determina la microscop.
Emulsiile injectabile trebuie sa se mentina opmogene pe durata de
valabilitate;
Pulberile pt. suspensii sau solutii injectabile trebuie sa se disperseze uniform;
Culoarea:
Se compara Solutia inj. cu etaloane de culoare din FRX; ph-ul trebuie sa fie cit
mai apropiat de neutralitate; se verifica potentiometric;
Controlul impuritatilor pirogene :
- este obligatoriu pentru medicamentele care se administreaza in volume mai
mari, peste 10-15 ml.si pt perfuzii si pt. materiile prime( se efectueaza pe iepuri)
Controlul sterilitatii:
- trebuie sa fie sterile;
- se efectueaza pe probe prelevate din loturile de preparate sterile, conform
FRX;
Uniformitatea volumului- adica volumul de sol. din fiole; este prevazut in
tabele;
Uniformitatea masei – controlind masa pulberilor pt. preparatele injectabile.
Conservarea :
- in recipientele specifice , in conditiile prevazute de producator si normele in
vigoare.
2.COLIRELE - Metodele de control si de conservare prevazute de FRX

Metode de control :
Aspectul : picaturile pt. ochi solutii apoase si uleioase trebuie sa fie limpezi,
practic lipsite de impuritati mecanice.Picaturile pt. ochi suspensii pot prezenta un
sediment usor redispersbil prin agitare.
Ph-ul se determina potentiometric ;
Marimea particulelor : se determina prin examinare la microscop unei mase
de preparat care contine aprox. 10 mg. substanta activa suspendata intinsa in
strat subtire pe o lama ; 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un
diametru de cel mult 25µm, ; pt. 10% din particulele examinate se admite un
diametru de cel mult 50µm ;
Masa totala pe recipient : se determina prin cintarirea individuala a
continutului din 10 recipiente. Fata de masa declarata pe recipient se admit
abaterile procentuale prevazute in tabelul din FRX.
Dozarea : se efectueaza conform prevederilor din monografia respectiva ;
Sterilitatea : se procedeaza conform prevederilor de la ,,Controlul sterilitatii’’
Conform FRX, picaturile pentru ochi se repartizeaza in recipiente multidoza
sau unidoza din sticla sau din material plastic, sterile si prevazute cu sistem de
picurare adecvat.
Conservarea : se realizeaza in recipiente de cel mult10 ml. inchise
etans,prevazute cu sistem de picurare.Colirele sepastreaza la loc uscat ,ferit de
lumina la temperatura camerei.
4
Colirele preparate in farmacie se pastreaza timp scurt , maxim 2 luni cind

contin conservant si se utilizeaza in termen de 15 zile de la deschiderea flaconului.
Colirele preparate industrial trebuie sa aiba in general un termen de
valabilitate de aprox.1-5 ani.
5. Definiţi şi clasificaţi colirele. Descrieţi modul de utilizare,conservare,

valabilitate
COLIRE (Oculoguttae-FRX)
Picaturile pt.ochi sunt preparate farmaceuce sterile,sub forma de solutii sau
suspensii,folosite in tratamentul si diagnosticarea bolilor de ochi.Se pot prezenta si
sub forma de pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda inainte de folosire intr-
un vehicul steril.(definitie conf FRX).
Clasificarea colirelor
a.dupa natura solventului:
- colire apoase;
- colire uleioase;
- colire cu vehicul viscos.
b.dupa tipul de conditionare :
- colire multidoze;
- colire unidoze;
c.dupa scopul urmarit:
- preparate pentru tratamentul afectiunilor oculare;
- preparate pt. oftalmodiagnostic;
- solutii pentru lentil de contact;µ
- inlocuitori de lacrimi.
d.dupa durata efectului terapeutic
- cu actiune imediata: colire apoase
- cu actiune prelungita: suspensii apoase , uleioase, solutii viscoase;
e.dupa actiunea terapeutica
-antiinfectioase, antiinflamatoare, anestezice locale, miotice, midriatice,
antiglaucomatoase.
Colirele permit localizarea efectelor substantelor medicamentoase in ochi

avand o actiune rapida si directa ,cu concentratii mici de medicamente ,aplicate local
in zona oculara.
Conservarea colirelor: se realizeaza in recipiente de cel mult10 ml. inchise

etans,prevazute cu sistem de picurare.Colirele sepastreaza la loc uscat ,ferit de
lumina la temperatura camerei.
Colirele preparate in farmacie se pastreaza timp scurt , maxim 2 luni cind
contin conservant si se utilizeaza in termen de 15 zile de la deschiderea flaconului.
Colirele preparate industrial trebuie sa aiba in general un termen de valabilitate
de aprox.1-5 ani.
4
6. Enumeraţi compoziţia chimică a preparatului TRUSOPT şi explicaţi fiecare

substantă ce acţiune prezintă
Trusopt, solutie oftalmica

Compozitie
Trusopt (solutie oftalmica de dorzolamid hidroclorid, MSD) este un nou inhibitor
al anhidrazei carbonice, destinat administrarii topice oculare. Spre deosebire de
inhibitorii orali ai anhidrazei carbonice, Trusopt, care se administreaza topic, isi
exercita efectele direct la nivelul ochilor.
Fiecare ml de Trusopt 2% conţine 20 dorzolamidă mg (22,3 mg de
dorzolamide hydrochloride) Ingredientele inactive sunt celuloză hidroxietil, manitol,
citrat de sodiu , hidroxid de sodiu dihidrat (pentru ajustarea pH-ului) şi apă pentru
preparate injectabile. Clorură de benzalconiu 0.0075% este adăugat ca şi conservant
Indicatii
Solutia oftalmica de Trusopt este indicata in tratamentul tensiunii intraoculare
crescute, la pacientii cu: hipertensiune oculara; glaucom cu unghi deschis; glaucom
pseudoexfoliativ si alte glaucoame secundare cu unghi deschis.
Forma de prezentare: flacon cu 5 ml solutie oftalmica sterila, fiecare ml de
Trusopt 2% contine 22,3 mg de dorzolamid hidroclorid. Solutia oftalmica de Trusopt
este clara, incolora sau aproape incolora, usor vascoasa.
dorzolamid hidroclorid – substanta activa

apa pentru preparatele
injectabile - vehicul
celuloza hidroxietil – agent pentru cresterea vascozitatii
manitol - agent de vascozitate (numai sistemic are rol osmotic)
citrat de sodiu – izotonizant si stabilizant pt substanta activa
hidroxid de sodiu - corector pentru ajustarea pH-ului
clorura de benzalconiu - conservant
7. Enumeraţi compoziţia chimică a preparatului CIPLOX (unguent şi soluţie

oftalmică) şi explicaţi fiecare substantă ce acţiune prezintă
CIPLOX
Picaturi oftalmice/auriculare, solutie, 0.3%
Compozitie
5ml picaturi oftalmice/auriculare, solutie contine ciprofloxacina 0.3% sub forma de
clorhidrat de ciprofloxacina si excipienti: clorura de sodiu, Edetat disodic, clorura de
benzalconiu, acid clorhidric 0.1 N, apa purificata.
Grupa farmacoterapeutica:
4
Preparate oftalmologice si auriculare, antiinfectioase produse oftalmice si

auriculare, alte antiinfectioase
Clorhidrat de ciprofloxacina – substanta activa

Clorura de sodiu – izotonizant
Edetat disodic – agent chelator pentru stabilizare solutiei
Clorura de benzalconiu – conservant
Acid clorhidric – acidifiant, pt.mentinerea ph-ului de stabilitate al
clorhidratului de ciprofloxacina.
Apa purificata - vehicul
Ciplox (Unguent oftalmic, 0.3%)

Ciprofloxacina
Compozitie
100g unguent oftalmic contin ciprofloxacina 0.3g sub forma de clorhidrat de
ciprofloxacina si excipienti; clorura de benzalconiu (solutie 50%), vaselina alba.
Grupa farmacoterapeutica:
Organe de simt, produse oftalmologice, alte antiinfectioase.
Indicatii terapeutice
Ciplox este indicat pentru tratamentul conjunctivitelor bacteriene determinate de
microorganisme sensibile la ciprofloxacina.
Clorhidrat de ciprofloxacina – substanta activa

Clorura de benzalconiu – conservant
Vaselina alba – baza de unguent (vehiculul)
8. Metodele de control al colirelor
Metode de control :
Aspectul : picaturile pt. ochi solutii apoase si uleioase trebuie sa fie limpezi,
practic lipsite de impuritati mecanice.Picaturile pt. ochi suspensii pot prezenta un
sediment usor redispersbil prin agitare.
Ph-ul :se determina potentiometric ;
Marimea particulelor : se determina prin examinare la microscop unei mase
de preparat care contine aprox. 10 mg. substanta activa suspendata intinsa in
strat subtire pe o lama ; 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un
diametru de cel mult 25µm, ; pt. 10% din particulele examinate se admite un
diametru de cel mult 50µm ;
Masa totala pe recipient : se determina prin cintarirea individuala a continutului
din 10 recipiente. Fata de masa declarata pe recipient se admit abaterile
procentuale prevazute in tabelul din FRX.
Dozarea : se efectueaza conform prevederilor din monografia respectiva ;
4
Sterilitatea : se procedeaza conform prevederilor de la ,,Controlul sterilitatii’’

Conform FRX, picaturile pentru ochi,unidoza se sterilizeaza printr-o metoda
adecvata.Dintre aceste metode amintim :
- sterilizarea prin vapori de apa sub presiune in autoclav la 121°C 15-20min.sau
la 115 °C 25-30min.utilizata la solutii su suspensii apoase termostabile ;
metoda se foloseste in industrie.
- sterilizarea la 98-100°C, timp de 30 min. metod folosita in farmacie ;
- sterilizarea prin incalzire cu aer cald , in etuve la 180°C,60 min. pt. ustensile,
recipiente din sticla si portelan, iar pt. vehicule uleioase la 140°C,3 ore sau la
160°C ,2 ore.
- filtrarea sterilizanta se aplica solutiilor cu substante termolabile,se utilizeaza
filtre speciale bacteriologice,din materiale poroase sau membrane filtrante .
La prepararea picaturilor pentru ochi unidoza nu se admite adaosul
conservantilor antimicrobieni.
Asigurarea sterilitatii la picaturile pt. ochi apoase mutidoza se realizeaza prin
adaugarea conservantilor antimicrobieni dintre care urmatorii sunt prevazuti de
FRX :boratul fenil mercuric, clorura de benzalconiu, diacetatat de clorhexidina.
Modulul de Marketing în domeniul farmaceutic

1. Definiţi marketing-ul
Marketingul este procesul de planificare şi executare a conceperii, stabilirii

preţului, promovării şi distribuirii ideilor, bunurilor şi serviciilor, în vederea creerii
schimburilor care să satisfacă obiectivele individuale şi organizaţionale.
2. Descrieţi sistemul de aprovizionare a farmaciilor
Sistemul de aprovizionare cu medicamente, in farmacie

Cuprinde urmatoarele faze (etape):
- selectarea produselor si a furnizorilor;
- procurarea
- transportul
- depozitarea
- distribuirea(eliberarea medicamentelor)
- utilizarea de catre pacienti
Marketingul produsului cuprinde şi aprovizionarea farmaciei. Ministrul sănătăţii

a emis un ordin privind medicamentele esenţiale care trebuie să se găsească în orice
farmacie. Pornind de la această listă şi de la nevoile pacienţilor, trebuie să se ajungă
la un echilibru între nevoile pacienţilor de medicamente şi posibilităţile farmaciei de a
le achiziţiona. Putem considera că resursele farmaciei sunt limitate de bani, spaţiu,
timp, personal. Trebuie evitate situaţiile în care există un stoc rezidual prea mare
4
dintr-un anumit produs, dar şi situaţiile în care produsele cerute lipsesc. Produsul
care nu este disponibil nu se poate vinde. Riscurile deţinerii unui stoc crescut de
produse generează două tipuri de costuri:
- costuri ale activităţii de procurare: inventarierea stocului existent pentru
determinarea necesarului de produse, comandarea produselor, primirea şi
recepţionarea lor, marcarea şi depozitarea produselor primite, plata produselor etc.
- costuri ale depozitării: dobînda pentru sumele cu care s-au achiziţionat
produsele, perisabilitatea, uzura morală, chiria pentru spaţiul de depozitare, energia
consumată pentru asigurarea conservării optime a produselor, plata personalului
care manipulează aceste produse etc.
Odată cu informatizarea farmaciei, a devenit posibilă efectuarea centralizată şi
informatizată a activităţii de aprovizionare. Programul de gestiune arată stocul din
fiecare produs existent, rulajul din ultima săptămînă/lună/trimestru/an, astfel încît
estimarea necesarului de achiziţionare a unui produs nu se mai face pe baze
empirice, ci pe date reale.
Activitatea farmacistului de eliberare a produselor farmaceutice din farmacie
însoţite de explicaţiile farmacistului, de amabilitatea şi empatia acestuia, de
garanţiile oferite, de încrederea în medicament pe care o transmite pacientului,
furnizează pacientului mai multă valoare, decît medicamentul în sine.
Distributia - distribuţia este procesul prin care mărfurile ajung de la producător la

consumator.
Principalele funcţii ale distribuţiei sunt:

1. realizarea continuităţii procesului de producţie prin eliberarea unităţii producătoare
de bunurile fabricate şi crearea posibilităţilor reluării producţiei.
2. conservarea proprietăţii produselor (bunurilor) prin executarea unor operaţiuni cum
ar fi ambalarea, depozitarea etc.;
3. recuperarea cheltuielilor de către firmele producătoare de bunuri, de către firmele
prestatoare de servicii (transport) şi obţinerea de profit;
4. sporirea vitezei de rotaţie a capitalurilor circulante şi reducerea volumului de
fonduri necesare;
5. crearea condiţiilor vehiculării permanente a unui important flux de informaţii de la
producător la utilizator şi în sens invers.
Canalele de distribuţie pot fi:
canale scurte formate din producător, un singur intermediar şi consumator;
canale lungi formate din producător, mai mulţi intermediari (angrosisşti, comisionari,
distribuitori, detailişti etc.) şi consumator;
-canale fără intermediari alcătuite doar din producător şi consumator, în cazul
vînzărilor directe, de obicei pentru bunurile industriale.
Practic, distribuţia se realizează în două moduri:

Distribuţia directă prin:
- reţeaua proprie în punctele de desfacere;
- negociere directă cu consumatorul în cazul materiilor prime, a
utilajelor (această metodă face posibil controlul preţului).
Distribuţia prin intermediari. Aceasta se realizează prin:
-angrosişti, cu costuri foarte mici pe unitatea de produs;
-reprezentanţi regionali autorizaţi care prin contract sunt obligaţi să vîndă la un
preţ impus de producător (în cazul produselor cosmetice);
4
-comisionari ce vînd la preţul producătorilor, dar percep un comision negociat

sub formă de procent din volumul vînzărilor;
-detailiştii care achiziţionează marfa de la producător şi adaugă un adaos
comercial în funcţie de strategia de preţ.
Strategiile de distribuţie sunt:
strategia extensivă în cazul producţiilor mari (cosmetice); aceasta presupune
folosirea unui număr foarte mare de intermediari, pentru a ocupa o cît mai mare parte
din piaţă; viteza de distribuţie este mare, dar există o varietate de preţuri ce diferă de
la un distribuitor la altul, conform cu strategia de preţ a fiecăruia;
strategia distribuţiei selective care se foloseşte în cazul în care numărul clienţilor
potenţiali este restrîns; se realizează prin magazine specializate, prin livrare directă
pe bază de comandă, prin distribuitori sau reprezentanţi autorizaţi care asigură şi
servicii post vînzare;
strategia distribuţiei exclusive ce se realizează prin puncte proprii de distribuţie sau
prin acordarea exclusivităţii unor reprezentanţi pe o anumită piaţă; această metodă
are avantajul specializării şi creşte gradul de satisfacere a clientului.
În domeniul medicamentului, legislaţia românească, în vigoare, prevede două

tipuri de distribuţie:
-distribuţia angro prin depozitele de medicamente care efectuează transferul
medicamentelor de la producători la farmacii şi drogherii;
-distribuţia cu amănuntul prin farmacii şi drogherii la pacienţi.
Distribuitorii angro de medicamente trebuie să posede autorizaţii pentru

această activitate, autorizaţii eliberate de ANM.
Pentru a obţine autorizaţia de distribuţie angro, solicitanţii trebuie să
îndeplinească o serie de condiţii de personal, spaţii, echipamente, documente, să
posede un sistem de asigurare a calităţii ceea ce înseamnă proceduri privind
aprovizionarea, recepţia, depozitarea, preluarea, pregătirea şi livrarea comenzilor,
returnarea medicamentelor, rezolvarea reclamaţiilor, distrugerea medicamentelor
expirate etc. Depozitele de medicamente pot furniza medicamente doar unităţilor
autorizate de MSP: farmacii şi drogherii şi pot livra doar medicamente care au
autorizaţii de punere pe piaţă. Este interzisă livrarea cu amănuntul (persoanelor
fizice) a medicamentelor de la nivelul depozitului.
3. Descrieţi modul de recepţie a medicamentelor în farmacie
Metodele de receptie a medicamentelor(Tipuri si descriere)

1.Receptia cantitativa;
2.Receptia calitativa;
3.Receptia valorica;
La primirea medicamentelor in unitate, inainte de introducerea in stoc ,se
receptioneaza toate produsele ,pe baza documentelor de provenienta , eliberate
de furnizori,(facturi, avize )care insotesc intotdeauna marfurile.
Receptia cantitativa presupune numararea cantitatilor de produse si
conformitatea cu cele din documente.
4
Receptia calitativa presupune verificarea conformitatii datelor

inscriptionate in documente : denumire,serie, valabilitate, concentratie cu cele
inscriptionate pe ambalajele produselor(ambalaje primare si
secundare),verificarea existentei priospectului in limba romanasi a
inscriptionarii ambalajelor primare si secundare in limba romana cu date clare
de identificare, conform legislatiei in vigoare.
De asemenea presupune verificarea aspectului ambalajului si
medicamentelor ca atare( aspectul organoleptic)pt. se evita introducerea in stoc a
medicamentelor necorespunzatoare calitativ( comprimate sfarimate, umede,
patate,solutii tulburi sau cu sedimente,solutii injectabile colorate si cu impuritati
mecanice etc. ambalaje distruse, murdare, patate.
Receptia calitativa presupune verificarea existentei documentelor de calitate
pentru toate seriile (loturile) de medicamente procurate, conform facturii
furnizorului; de asemenea presupune verificarea pe baza APP, (Pe care trebuie
sa le detina toate depozitele)a prospectelor si ainscriptionarii ambalajelor.
Receptia valorica presupune verificarea pretului produsului si se face de
catre persoanele cu studii economice, iar in farmacie pretul de vinzare este
obligatoriu de a fi inscriptionat pe fiecare produs dupa receptia lui.
4. Ce conţină o factură de marfă şi ce importanţă prezintă aceasta
In cazul medicamentelor, o factura de marfa trebuie sa contina datele de

identificare ale medicamentelor: denumire , forma farmaceutica, concentratie,
natura ambalajului si nr. de unitati pe ambalaj, serie(lot), date de fabricatie si de
valabilitate, urmata de cantitatea livrata si de pret.De asemenea datele de
identificare ale furnizorului si ale beneficiarului trebuie sa se gaseasca pe
documentul de livrare.
Factura de marfa face dovada tuturor marfurilor cumparate si este un
inscris sub semnatura privata cu care farmacia se legalizeaza in fata organelor
statului.
5. Ce reprezintă inventarul, cum se desfăşoară un inventar
Inventarierea reprezinta un ansamblu de oparatii prin care se constata

existenta elementelor de activ si pasiv,cantitativ si valoric.Inventarierea are ca scop
prezentare unei imagini fidele,clare a existentei tuturor elementelor,a rezultatelor
ecnomico-financiare.
Operatii de inventariere
4
-se efectueaza de catre comisii de inventariere, formate din cel putin doua
persoane, numite prin decizie scrisa emisa de administratorul societatii.
-din componenta comisiei de inventariere nu vor face parte gestionarul bunurilor
inventariate si nici contabilul care tine evident respectivei gestiuni.
Functiile de inventariere sunt:
- de constatare
- de reflectare
- de identificare
- de control
Cazurile de efectuare a inventarierii sunt:
- periodic
- predare /primire
- cazuri de forta majora
- la cererea organelor de control
- la comasarea sau desfiintarea unitatii.(fuzionare,dizolvare sau divizare)
Sunt supuse inventarierii bunurile de natura stocurilor,bunuri de natura
obiectelor de inventar, mijloace fixe si mobile, cladiri , bunuri de patrimoniu, dar si
disponibilitatile banesti.
In cazul constatarii unor lipsuri din gestiune,imputabile, administratorii vor lua masura
imputarii acestora la valoarea lor de inlocuire.
Rezultatele inventarierii se inscriu de catre comisia de inventariere , intr-un
proces verbal de inventariere.
Modulul de Tehnologia informaţiei şi comunicării

1. Ce este calculatorul si care este structura unui calculator?
Calculatorul este un echipament programabil, cu doua caracteristici de baza:

- raspunde comenzilor externe, de exemplu imprimare, scanare, copiere,
comenzi date de utilizator prin intermediul perifericelor
- executa programe, adica seturi de instructiuni interne care se afla inregistrate
in memoria sa interna.
STRUCTURA UNUI CALCULATOR PERSONAL

Un calculator are doua parti componente:
- Hardware, (pe scurt hard, partea vizibila): totalitatea componentelor care
asamblate conduc la prelucrarea datelor de intrare pentru atingerea scopului propus.
- Software, (pe scurt soft, partea logica): totalitatea programelor care
controleaza functionarea corecta a componentelor hardware.
2.Care sunt componentele Unitatii Centrale de prelucrare ?
UNITATEA CENTRALA DE PRELUCRARE

PROCESORUL (Central Processing Unit, CPU) este considerat creierul
calculatorului. Unitatea centrala de prelucrare se afla in interiorul carcasei
5
calculatorului, pe placa de baza. La calculatoarele personale, este format dintr-un

singur cip numit microprocesor.
Desi este printre cele mai mici componente din calculator, el duce greul intregii
activitatii a acestuia, exercitand functii de calcul si coordonare pentru toate operatiile
executate.
Numele calculatorului este dat de microprocesor, de exemplu vorbim de un calculator
Intel Pentium IV, iar viteza de lucru este determinata de Frecventa de tact , adica
frecventa la care lucreaza procesorul si latimea magistralei de date si comenzi, adica
numarul de biti pe care ii prelucreaza simultan intr-un tact procesorul (8, 16, 32, 64,
128, 256 de biti transmisi in paralel). Ca sa intelegem mai bine, cu cat masina e mai
rapida (frecventa procesorului) si cu cat strada e mai larga (magistrala de date si
comenzi), cu atat avem sanse mai mari sa ajumgem mai repede la destinatie. Deci,
cu cat frecventa de tact si latimea magistralei sunt mai mari, cu atat calculatorul este
mai rapid.
PLACA DE BAZA (MAINBOARD) - Este componenta esentiala a calculatorului care se
afla situata fizic pe carcasa. Ea contine unul sau mai multe microprocesoare si alte
componente care realizeaza legatura cu mediul intern sau extern, de exemplu placa
de legare in retea, placa de sunet, interfata de conectare a monitorului, a tastaturii si
mouse-ului etc.
Pe placa de baza (mainboard) se afla situate si placile de extensie, utilizate pentru a
indeplini anumite sarcini specifice: grafica, sunet, legatura la Internet. Acestea se
adapteaza la placa de baza prin intermediul unor conectori numiti sloturi.
3.Din ce este constituit un sistem de operare ?
Sistemul de operare este constituit dintr-un ansamblu de programe care

gestioneaza si coordoneaza toate activitatile si resursele hard ale sistemului de
calcul (componentele unitatii de comanda si control, suporturile interne si externe
de memorare, dispozitivele periferice) si asigura informarea a ceea ce se
intampla, pentru utilizator. Este elementul central al oricarui sistem de calcul, care
comanda cele mai importante activitati ale calculatorului:
-planificarea si coordonarea accesului la dispozitivele calculatorului
(microprocesor, dispozitive periferice etc);
-comunicarea cu dispozitivele periferice (tastatura, mouse, monitor, imprimanta,
etc);
- gestionarea informatiilor de pe suporturile de memorare externe, dar si a celor
incarcate in memoria interna.
In plus un sistem de operare trebuie sa constituie o platforma logica pe baza
careia se executa programele de aplicatii.
Cele mai cunoscute sisteme de operare sunt: Windows 95, 98, 2000, NT,
Millenium, XP, Vista, Mac Operating System, Linux, Unix, Novell.
4.Ce este Microsoft Word ?
Microsoft Word este unul din cele mai puternice si folosite procesoare de text
din lume. Aplicatia pune la dispozitie o multitudine de facilitati referitoare la:
- introducerea textului si aranjarea acestuia in pagina

- alinierea, formatarea si tiparirea textului
5
- introducerea si prelucrarea antetelor si subsolurilor

- introducerea si prelucrarea imaginilor
- introducerea si prelucrarea tabelelor si graficelor
- fuzionarea documentelor si utilizarea scrisorilor circulare
- folosirea editorului de ecuatii etc.
5.Care sunt cele mai folosite bare de instrumente si ce reprezinta ele?
Cele mai folosite bare de instrumente sunt:
- Standard (Standard) - cu comenzi uzuale: salvare, deschidere, nou fisier,

printare, etc
- Formatare (Formatting) - cu comenzi de formatare a textului, paragrafului etc
- Desenare (Drawing) - cu comenzi pentru construirea si formatarea desenelor
- Tabele si borduri (Tables and Borders) - cu comenzi pentru construirea si

formatarea tabelelor, liniilor, chenarelor).
6.Cum se face copierea si mutarea unui text ?
Copierea, mutarea unui text :
Se va selecta textul, se va apela din meniul Editare (Edit) comanda Copiere

(Copy) - pentru copiere sau comanda Decupare (Cut) - pentru mutare, apoi se va
pozitiona cursorul unde se doreste sa se efectueze lipirea si se va alege din meniul
Editare (Edit) comanda Lipire (Paste). Lipirea se poate face in cadrul aceluiasi fisier
sau in alt fisier. Comenzile Decupare, Copiere, Lipire le regasim si sub forma
butoanelor pe bara de unelte de formatare , sau in meniurile contextuale
ale textului selectat sau ale paginii unde se face lipirea. Din tastatura se poate realiza
copierea cu combinatia de taste CTRL+C, mutarea cu CTRL+X, lipirea cu CTRL+V.
7.Cum se face spatierea paragrafelor ?
Spatierea paragrafelor
Distanta de deasupra si de sub paragrafe se masoara in puncte si se indica in

zona Spatiere (Spacing) - inainte (Before) si Dupa (After). Distanta dintre randurile
paragrafelor se stabileste din lista derulanta Spatiere (Spacing). Ea poate fi la 1
rand, la 1,5 randuri, la 2 randuri. Daca alegeti optiunile Cel putin (At least), Exact
(Exactly), Multipla (Multiple) va trebui sa adaugati distanta dintre randuri in campul
La (At).
8.Ce este Microsoft EXCEL XP ?
Microsoft Excel este un program de calcul tabelar (sau de calcule in interiorul

unor tabele) care gestioneaza date situate pe foi de calcul de dimensiuni foarte mari,
impartite in linii si coloane.
9.Cum este inregistrata intern de catre EXCEL o data calendaristica?Dar

ora?
5
DATA – CTR + ; apoi ORA – CTRL + SHIFT ;
10.Cum sunt identificate coloanele intr-o foaie EXCEL si cate coloane are o
foaie EXCEL ?
Coloanele sunt identificate prin litere si sunt in numar de 256.
Modulul de Chimia compuşilor cu acţiune asupra sistemului nervos

central
1. Care sunt alcaloizii naturali din opiu şi ce importanţă terapeutică prezintă

cât şi reacţiile adverse
Opiul si preparatele pe baza de opiu sunt cunoscute de aproape patru mii de

ani, fiind folosite ca unele din cele mai vechi remedii ale durerii. In prezent,
preparatele de opiu au o utilizare limitata in terapie, fiind folosite in special ca
analgezice si antidiareice.
Papaver somniferum este o planta de cultura care cunoaste mai multe
varietati. Fructele sunt denumite capete de mac; cele imature, prin incizare secreta la
exterior un suc alb si lipicios (latex) care se brunifica in contact cu aerul. Obtinerea
opiului se realizeaza prin scarificarea (incizarea) capsulelor de mac ajunse la
dimensiunea maxima, dar inca verzi. Latexul alb (cateva picaturi pentru o capsula,
pentru obtinerea unui kg de opiu fiind necesara scarificarea a 20.000 capsule) se
coaguleaza in contact cu aerul. A doua zi perlele de latex se razuiesc de pe
suprafata capsulelor, se aglomereaza manual si se lasa sa se usuce la soare pentru
cateva zile. Se obtine opiul brut (opiul propriu zis), de culoare bruna, cu miros
caracteristic si gust amar. Acesta este prelucrat prin incalzire, coacere si fermentare
pentru a obtine "opiul-preparat" (denumit "chandu").
Alcaloizii din opiu fac parte din doua grupe structurale diferite:
1. alcaloizii cu nucleu morfinanic (subgrupa morfinei) - morfina, codeina,
tebaina, neopina si oripavina.
2. alcaloizii cu nucleu izochinolinic - papaverina, noscapina.
MORFINA
5
Este principalul agent activ din opiu (sub formă de meconat), concentraţia sa în
extractul de opiu variind între 8 şi 14%, cu o medie de 10%. Este un analgezic foarte
puternic.Face parte din grupa alcaloizilor morfinanici propriu-zişi alături de codeină si
tebaină.
Indicaţii
Dureri intense neoplazice sau traumatice, acute sau cronice, la adulţi.
Intoxicaţie cu atropină (de elecţie)
Utilizarea la copii este contraindicată. Utilizarea morfinei ca antidiareic sau
antitusiv este în prezent anacronică şi chiar contraindicată. În situaţii cu totul
excepţionale se poate folosi morfina în tratamentul tusei severe fără expectoraţie, al
diareei severe, sau ca adjuvant pentru anestezia generală.
Efecte adverse
Greaţă şi vărsături
Constipaţie, diminuarea apetitului
Stop respirator prin paralizia centrului respirator la doze peste cele terapeutice
Toleranţă la efectul analgetic şi adicţie (dependenţă) la repetarea dozelor.
Prurit
PAPAVERINA
Indicatii
Tulburari circulatorii cerebrale de natura spastica sau aterosclerotica,
retinopatii, migrena, sindrom Meniere; sindrom anginos, stare post-infarct; tulburari
circulatorii ale musculaturii netede digestive si biliare; spasm piloric, constipatie
spastica, colici intestinale, diskinezie biliara hipertona, colici biliare, dismenoree.
Reactii adverse
Injectarea i.v. poate produce aritmii, bloc atrio-ventricular, colaps, deprimare
respiratorie (este necesara prudenta, se va evita injectarea directa, nediluata);
dozele mari pot cauza somnolenta, constipatie, neplacere epigastrica, ameteli,
cefalee, sudoratie.
2. Care sunt benzodiazepinele şi ce importanţă terapeutică prezintă cât şi

reacţiile adverse
Benzodiazepinele – au efect sedativ, tranchilizant, hipnotic.
În funcţie de utilizarea lor în clinica benzodiazepinele pot fi:

- anxiolitice (diazepam, clordiazepoxid, medazepam);
- hipnoinductoare (nitrazepam, flunitrazepam);
- anticonvulsivante (clonazepam, clobazam, diazepam, clorazepat);
- miorelaxante (diazepam);
- inductoare ale anesteziei (midazolam).
Durata de acţiune a benzodiazepinelor poate fi:
- lungă (peste 50 de ore): diazepam, clordiazepoxid, clorazepat;
5
- intermediară (10-50 de ore): clonazepam, clobazam, flunitrazepam,

nitrazepam;
- scurtă - intermediară (- 10 ore): lorazepam, alprazolam;
- scurtă (sub 10 ore): oxazepam, temazepam.
Diazepamul şi Midazolamul determină o deprimare centrală lentă şi de

intensitate mai mică decât barbituricele administrate i.v. Au şi efect miorelaxant.
Mecanism de acţiune: facilitează transmiterea GABA-erigă ce determină creşterea
influxului de Cl-, hiperpolarizareşi inhibiţie.
În asociere cu acestea se mai dă Flumazemil – o benzodiazepină
antagonistă, ce acţionează antagonist pe receptorii GABA, realizând compensarea
deprimării respiratorii produse de benzodiazepinele agoniste.
Consumul cronic de benzodiazepine creşte o dată cu vârsta, fiind frecvent
asociat cu cel de alcool şi tutun. Tendinţa de a lua benzodiazepine într-un cadru
neterapeutic pentru căutarea unui efect psihic resimţit ca agreabil este foarte mică (în
comparaţie cu alţi agenţi psihoactivi) în cazul persoanelor în bună stare de sănătate
psihică. Exista însă indivizi la care există pericolul unei utilizări neadecvate, cu
tendinţa de a creşte doza pentru căutarea unui efect psihic resimţit ca agreabil.
Dintre aceştia fac parte alcoolicii şi toxicomanii care manifesta tendinţa de a evada
din realitatea vieţii. În cazul nevropaţilor şi psihopaţilor, benzodiazepinele pot crea o
veritabilă dependenta, inclusiv psihică la subiecţii cu personalitate slabă sau prost
structurata.
Consumul repetat de benzodiazepine produce toleranţă, dependenţă psihică
moderată, iar la doze mari se poate instala dependenţa fizică. Mai caracteristice sunt
tulburările de coordonare motorie (traduse şi prin mers ebrios) datorate acţiunii
miorelaxante.
Efecte adverse mai frecvente ale benzodiazepinelor sunt: sedare, slabiciune

motorie, afectarea functionarii intelectuale, sindrom de sevraj la intreruperea brusca
utilizarii (anxietate, insomnie, sensibilitate excesiva la lumina si sunete, tremor,
cefalee, transpiratii, hipertensiune arteriala, tahicardie, dorinta de a lua
medicamentul, convulsii).
3. Care sunt derivaţii de xantină şi ce importanţă terapeutică prezintă cât şi

reacţiile adverse
Xantina substanţă organică azotoasă care se găseşte în majoritatea ţesuturilor

şi fluidelor din organismele vegetale şi animale. Este o moleculă intermediară în
degradarea adenozin monofosfatului în acid uric, fiind formată prin oxidarea
hipoxantinei.
Cafeina, teobromina şi teofilina sunt xantine metilate. Deseori sunt denumite
derivaţi ai xantinei sau pur şi simplu xantine. Xantina este o dioxipurină. Cafeina este
1,3,7,-trimetil-xantină, teobromina este 3,7-dimetilxantină, iar teofilina este 1,3-
dimetilxantină.
5
Acţiuni farmacologice:
- stimulează scoarţa cerebrală
- stimulează slab centrii respiratori
- stimulează miocardul
- produce vasodilataţie periferică directă
- creşte moderat diureza
Efecte nedorite şi toxice:
- toxicitatea cofeinei este mică
- efectele nedorite în utilizarea terapeutică sunt legate de acţiunea excitantă
centrală şi constau din nervozitate, tremurături, insomnii, palpitaţii.
4. Care sunt derivaţii de butirofenonă şi ce importanţă terapeutică prezintă
cât şi reacţiile adverse
HALOPERIDOL
Actiune:
Este un neuroleptic major, încadrat în grupa derivaţilor butirofenonici. Are
proprietăţi anti-psihotice, antidiskinetice şi antiemetice. Este un antagonist central
potent al receptorilor dopaminergici.
Indicaţii:
Tulburări însoţite de agitaţie psihomotorie: manie, demenţă, oligofrenie,
schizofrenie acută şi cronică, alcoolism (sindromul Korsakoff). Halucinaţii în
schizofrenia acută şi cronică şi confuzia mintală. Tulburări neurologice diskinetice
din: coreea Huntington, sindromul Gilles de la Tourette. Stări de agitaţie, agresivitate
şi dromomanie la bătrâni. Ticuri, bâlbâiala, singultus (sughit). Tulburări de
comportament şi de caracter, la copii. Antiemetic de linia a doua în greaţă şi vărsături
de diferite etiologii, dacă tratamentul cu alte antiemetice a fost ineficient. În asociere
cu analgezice opioide, în tratamentul durerii cronice (cu prudenţă).
Reacţii adverse:
Administrarea acută (o dată sau de două ori) nu duce, deobicei, la apariţia
reacţiilor adverse.
Reacţii extrapiramidale: Simptomele apar în cursul tratamentului cronic: tremor,
tensiune muscularî, alte simptome parkinsoniene. Simptomele pot scădea în
intensitate sau pot dispărea spontan, la reducerea dozelor sau la întreruperea,
tranzitorie, a tratamentului. Uneori, pentru a avea controlul acestor simptome, este
necesară utilizarea medicamentelor antiparkinsoniene. Medicamentele anti-
5
colinergice şi antiparkinsoniene nu se administrează de rutină, ci numai atunci când

este absolut necesar, deoarece scad eficacitatea Haloperidolului.
5. Care sunt derivaţii de hidantoină şi ce importanţă terapeutică prezintă cât

şi reacţiile adverse
FENITOIN
Indicaţii: - tratamentul crizelor epileptice majore (crize generalizate tonico-
clonice) şi crizelor parţiale, îndeosebi cele jacksoniene
- Profilaxia crizelor epileptice secundare intervenţiilor neurochirurgicale
- Tratamentul nevralgiei trigeminale, insuficient controlată cu carbamazepină
- Tratamentul tahiaritmiilor supraventriculare şi ventriculare, în special aritmiiie
digitalice
Reacţii adverse: Gastro-intestinale: greaţă, vărsături, constipaţie; frecvent
hipertrofie gingivală (20% din cazuri) în caz de tratament prelungit.
Sistem nervos central: pierderea apetitului alimentar, cefalee, somnolenţa,
nervozitate, insomnie, sindrom cerebelovestibular, tulburări de vedere (nistagmus,
diplopie), ataxie, diskinezie, confuzie mentală, de obicei determinate de nivele toxice
ale feniloinei.
Hematologice:
-Complicaţii rare şi uneori letale: trombocitopenie, granulocitopenie,
agronulocitoză, pancitopenie
- Anemie megaloblastică (rară)
- Limfadenopatie (impune oprirea tratamentului)
Cutanate:
- Frecvent rash cutanat însoţit uneori de febră, în special la copii şi tineri; în
acest caz seimpune întreruperea tratamentului; dacă rash-ul reapare după
reinstituirea tratamentului, administrarea fenitoinei este contraindicatĂ; foarte far pot
să apară dermatita buloasă, exfoliativă sau purpurică, lupus eritematos, sindrom
Steven-Johnson şi necroliza toxică epidermică.
- Hirsutism, eritem polimorf; urticarie relativ rar; pigmentare brună la nivelul fetei
şi gâtului.
5
6. Care sunt derivaţii de adamantan şi ce importanţă terapeutică prezintă cât

şi reacţiile adverse
Clasa ATC (antiparkinsoniene)

Acţiune terapeutică
Antiparkinsonian dopaminergic; antivirotic eficace faţă de virusul Influenzae A şi
virusul varicelo-zosterian.
Indicaţii
Boala şi sindromul Parkinson (postencefalitic, după intoxicaţia cu oxid de carbon,
asociat aterosclerozei); pentru profilaxia şi tratamentul precoce al gripei cu virus A
(îndeosebi la persoanele cu risc crescut) şi al infecţiei cu virus varicelo-zosterian.
Efecte secundare
Uneori stare de excitaţie, insomnie, ameţeli, ataxie, confuzie, chiar fenomene
psihotice, greaţă, constipaţie, retenţie de urină, livedo reticularis şi edeme periferice,
insuficienţă cardiacă, hipotensiune ortostatică
7. Ce este tramadolul ce importanţă terapeutică prezintă cât şi reacţiile

adverse
Tramadolul este un analgezic din clasa opioidelor cu actiune centrală utilizat

pentru tratarea durerilor de intensitate moderată, severă, acute si cronice.
Actionează ca agonist neselectiv al receptorilor opioizi m, k si d, avînd o
afinitate mai mare pentru receptorii m (miu) de circa 1/6000 ori mai slab fată de
morfină. De fapt tramadolul este un racemic, în care enantiomerul(+) este de circa 4
ori mai puternic fată de enantiomerul(-) Mecanismul de actiune nu a fost încă pe
deplin elucidat, însă se crede că acționează pe calea GABA -ergică,
noradrenergică(enantiomerul -) si serotoninergică(enantiomerul (+)). Această acțiune
se pare că determină un sinergism de potențare cu izomerul + crescînd de circa 10
ori acțiunea analgezică decît izomerul - Datorită activității la nivelul caii
serotoninergice, el interacționează cu alți agenți serotoninergici mai ales
SSRI(inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei), compuși care inhibă metabolismul
tramadolului.Are o absorbție foarte bună, fapt ce permite o dozare eficientă pentru
calea enterală/parenterală.
Efecte adverse
cu incidență similară agoniștilor opioizi clasici: greață , vomă
cu incidență mai scăzută : depresie respiartorie, sedare, constipație
Interacțiuni
asocierea cu inductoare enzimatice ale izoformei CYP3A4 , scade efectul analgezic
al tramadolului (carbamazepina)
5
asocierea cu inhibitoare enzimatice ale izoformei CYP2D6, întîrzie biotransformarea

la metabolitul activ
asocierea cu IMAO(inhibitoare ale monoamin oxidazei) detremină un risc crescut de
potențare a toxicității
asociere cu antidepresive ale recaptării serotoninei (potențare cu accidente
vasculare cerebrale).
Dependență
Firma Grunenthal (cea care a pus pe piața tramadolul sub denumirea de Tramal) l-a
promovat ca pe un opioid cu risc scăzut de dependență comparativ cu restul
opioidelor( fapt pus în evidență și de testele clinice). La un tratament de lungă durată
a fost raportată farmacodependență cu sindrom de sevraj, din această cauză se
contraindică întreruperea bruscă a tratamentului.
8. La administrarea concomitentă a substanţelor cu acţiune asupra SNC şi

alcool ce reacţii adverse se pot produce? Daţi exemplu de 10 substanţe cu
acţiune asupra SNC şi alcool
1.Clopixolul (substanta activa – diclorhidrat de zuclopentixol)

Indicaţii terapeutice: Schizofrenie acută şi cronică şi alte psihoze, în special în
prezenţa unor simptome cum sunt halucinaţiile, iluziile şi tulburările de gândire.
Episoade maniacale din cadrul psihozei bipolare. Tratament de scurtă durată al
stărilor de agitaţie şi agresivitate din psihozele acute şi cronice.
Alcool etilic: potentează efectul sedativ al neurolepticelor.
2.Buspar
Indicaţii terapeutice: Buspar-ul (buspirona hidroclorica) este indicat în
tratamentul tulburărilor de anxietate şi a perioadelor scurte cu simptome de anxietate
însoţite sau nu de depresie.
Interacţiunea cu alcoolul: Buspar-ul nu accentuează semnificativ efectele
inhibitoare ale alcoolului. Capacităţile funcţionale ale subiecţilor care au ingerat
alcool, nu au diferit semnificativ de cele ale subiecţilor care au ingerat alcool asociat
cu placebo. În combinaţie cu alcoolul, Buspar-ul a prezentat o alterare mai puţin
semnificativă a funcţiilor psihomotoare şi de procesare a informaţiilor faţă de
diazepam sau lorazepam. Este prudent a se evita utilizarea concomitentă a Buspar-
ului cu alcoolul.
3.Wellbutrin sr (substanta activa – bupropion hydrochloride)

Indicaţii: wellbutrin SR este indicat în tratamentul bolilor depresive
5
Riscul - apariţiei crizelor convulsive în timpul administrării bupropion este strâns

legat de prezenţa factorilor predispozanţi. Astfel, wellbutrin SR trebuie administrat cu
maximă precauţie la pacienţii care prezintă una sau mai multe condiţii predispozante
la praguri joase convulsivante. Acestea includ: istoric de traumatisme craniene,
tumori ale sistemului nervos central (snc), istoric decrize convulsive, administrarea
concomitentă a altor medicamente cunoscute a scădea pragul convulsivant. În plus,
atenţie la circumstanţele clinice asociate unui risc crescut convulsivant. Acestea
includ abuzul de alcool, renunţarea bruscă la alcool şi sedative, diabet tratat cu
hipoglicemiante sau insulina, precum şi utilizarea de produse stimulante sau
anorectice.
4.Xanax
Xanax (alprazolam) este indicat în tratamentul: stărilor anxioase (nevroza
anxioasă).
Benzodiazepinele, inclusiv alprazolamul, produc efecte depresive adiţionale
asupra SNC când sunt administrate concomitent cu alte psihotrope, anticonvulsinte,
antihistaminice, alcool şi alte medicamente care produc depresia SNC.
5.Stimuloton (substanta activa – sertralina)

o Tratamentul depresiilor (unipolare, bipolare, însoţite de anxietate).
o Tratamentul depresiilor acute.
o Profilaxia depresiilor recurente.
o Profilaxia depresiilor unipolare.
o Tratamentul sindromului obsesiv – compulsiv acut şi cronic (ŞOC).
o Tratamentul tulburării de panică (cu sau fără agorafobie).
Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central (SNC) şi
alcoolul etilic :
La subiecţii sănătoşi, efectele alcoolului etilic, carbamazepinei sau
haloperidolului asupra activităţilor cognitive şi psihomotorii nu au fost influenţate de
administrarea concomitenta de sertralina 200 mg pe zi. Cu toate acestea,
administrarea concomitentă de sertralină şi medicamente antidepresive ale SNC
6
trebuie făcută cu maximă prudenţă, în timp ce consumul de băuturi alcoolice în

timpul tratamentului cu sertralină trebuie descurajat.
6.Scobutil (substanta activa – butilscopolamina bromura)

Acţiune farmacoterapeutică: Scobutil este un antimuscarinic cu efect central şi
periferic, având ca acţiune asupra cortexului deprimarea acestuia, în special în ariile
motorii.
Indicaţii: Ca antisecretor în boală ulceroasă, ca antiemetic în răul de mişcare şi
profilactic în greaţa de alte etiologii; că antispastic în colici diverse viscerale (colica
nefretică, colica biliară, colici vezicale, cistitice, dismenoree, spasme uterine în timpul
travaliului, spasm piloric al sugarilor). Se poate folosi intraocular că cicloplegic şi
midriatic; că adjuvant în premedicaţie înaintea unei intervenţii chirurgicale; ca
tratament al sialoreei sau al vertigo-ului.
Nu se recomandă asocierea cu alcool a tratamentului cu Scobutil. Scobutil la
aceste persoane s-a soldat cu efecte adverse la nivelul SNC (dezorientare,
somnolenţă, delir).
7.NITROFURANII
Chimioterapice cu spectru de acţiune îngust şi utilizare redusă, doar în infecţii
localizate; nu se utilizează în infecţii sistemice.
Clasificare: a) nitrofurani cu acţiune intestinală; b) nitrofurani cu acţiune urinară.
Indicate în infecţii localizate la nivelul lumenului intestinal; se indică în enterocolite,
enterite, toxiinfecţii alimentare, lambriaza.
Reacţii adverse: tulburări digestive (greţuri), tulburări neurologice, consumul de
alcool da reacţii de tip disulfiram.
8.NITROMIDAZOLII
Chimioterapice de sinteză cu acţiune intensă asupra germenilor anaerobi şi a
protozoarelor. Mecanism de acţiune: pătrund prin difuziune în interiorul
microorgansimului, se transformă în nişte compuşi intermediari care au efect toxic
asupra ADN-lui, membranei celulare şi proteinelor; efectul e bactericid.
Indicaţii: sunt AB de prima alegere în infecţii cu anaerobi; în meningite, abcese
cerebrale, septicemii, endocardite, infecţii intaabdominale, infecţii ale oaselor,
articulaţiilor, ţesuturilor moi; în ulcerul gastric sau duodenal; în enterocolita produsă
6
de Chlostridium Dificile; în infestaţia intestinală cu Entamoeba Histolitică; în infestaţii

genitale produse de tricomonas vaginalis; pot fi utilizate şi profilactic înainte de
chirurgia colonului, rectului, ginecologica şi obstetricala.
Reacţii adverse: au tolerabilitate bună dar dozele mari pot produce reacţii adverse
digestive, neurologice, hematologice, alergii. Consumul de alcool poate da reacţii de
tip disulfiram.
9.CEFALOSPORINELE
Antibiotice beta lactamice cu spectru larg care se mai numesc şi cefene.
Indicaţii: se pot admin profilactic (înainte de interv chirurgicale) şi curativ (în
infecţii relativ grave-septicemii, pneumonii, infecţii renale, urinare); în infecţii cu
germeni sensibili la peniciline şi cefalosporine se prefera admin de peniciline,
cefalosporinele fiind utiliz că AB de alternativă.
Consumul de alcool concomitent cu utilizarea de cefalosprine poate duce la
reacţii de tip disulfiram. Disulfiramul se mai numeşte şi Antalcool.
10.Lioresal (substanta activa baclofen )

Indicaţii: Spasticitatea muşchilor scheletici în scleroza multiplă, tulburări
spastice ce apar în boli ale măduvei spinării, de natură infecţioasă, degenerativă,
traumatică, neoplazică sau de origine necunoscută, de ex. paralizie spinală spastică,
scleroză laterală amiotrofică, siringomielie, mielită transversă, parapareze sau
paraplegii traumatice şi compresie a măduvei, spasm muscular de origine cerebrală,
în special când se datorează paraliziei cerebrale infantile ca şi după accidente
cerebrovasculare sau în prezenţa maladiei cerebrale degenerative sau neoplazice.
Când Lioresal-ul este administrat concomitent cu alte preparate care acţionează
asupra SNC sau cu alcoolul, poate apărea o sedare crescută. O deteriorare a stării
generale a bolnavului apare şi când se asociază diferite substanţe sau medicamente
care acţionează asupra SNC (alcool, diazepam, antidepresive triciclice).
Modulul de Fitoterapie
6
1. Ce este fitoterapia
Fitoterapia este o ramura a farmacologiei care utilizeaza drogurile de origine

vegetala in tratamentul imbolnavirilor.Termenul de drog are mai multe acceptiuni :
a) in sens larga desemneaza orice substanta(naturala sau artificiala) care prin
natura sa chimica determina alterarea functionarii unui organ.b) In sens restrans
se refera la substante care provoaca toleranta si dependenta.c) In imbaj uzual
acest termen se refera la substante psihoactive, mai ales cele ilegale.
Fitoterapia este o stiinta interdisciplinara, apartinand unui spectru larg de stiinte
biologice si socio-stiitifice.
2. Care sunt metodele de extracţie
1. Macerarea (conform FRX)

2. Infuzarea (conform FRX)
3. Decoctia (conform FRX)
4. Macerarea simpla (conform FRX)
5. Macerarea repetata (conform FRX)
6. Percolarea (conform FRX)
7.Prepararea extractelor (conform FRX)
3. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte cicatrizante
1.MUSETELUL
Matricaria chamomila L.- Fam.Compositae
2.COADA SORICELULUI
Achillea millefolium L. – Fam.Compositae
3.GALBENELE
Calendula offininalis L. – Fam. Compositae
4.SUNATOAREA
Hypericum perforatum L. – Fam. Hypericaceae
5.PATLAGINA
Plantago lanceolata L.,P.media L, P.major L. – Fam.Plantaginaceae
4. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte antiinfecţioase
1.PELINUL
Artemisia absinthium L. – Fam.Compositae
6
2.AFINUL
Vaccinium myrtillus L. – Fam.Ericaceae
3.ARNICA
Arnica montana L. – Fam.Comositae
4.BRUSTURUL
Arctium lappa L. – Fam.Compositae
5.COADA CALULUI
Equisetum arvense L. – Fam.Equisetaceae
5. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte expectorante
1.PATLAGINA
Plantago lanceolata L., P.media ., P.major L. – Fam.Plantaginaceae
2.LICHENUL DE PIATRA
Centraria islandica (L.)Ach. – Fam.Parmeliaceae
3.MACUL DE CAMP
Papaver rhoeas L. – Fam.Papaveraceae
4.NALBA MICA
Malva pusilla Sm. – Fam. Malvaceae
5.PINUL
Pinus sylvestris L. – Fam. Pinaceae
6. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte antireumatice
1.BRADUL
Abies alba Mill. – Fam.Pinaceae
2.CARCELUL
Ephedra distachia L. – Fam. Ephedraceae
3.FRASINUL
Fraxinus excelsior L. – Fam.Oleaceae
4.NALBA
Lavatera thugiaca L. – Fam. Malvacearin
5.SALCIA
Salix alba L. – Fam.Salicaceae
7. Dati exemple de 5 reteţe ceaiuri combinate pentru acţiune antibronşică
6
1. Ceai Antibronsitic- Fares
Compozitie :
muguri de pin (Pini turiones), muguri de plop (Populi gemmae), scai vanat fructe
de fenicul (Foeniculi fructus), cimbru (Thymi herba), flori de tei (Tiliae flos), radacina
de lemn dulce (Liquiritiae radix)
Actiune :
Acest ceai are proprietati emoliente, expectorante, fluidizante ale secretiei bronsice,
antitusive, datorita mucilagiilor, saponinelor si uleiurilor esentiale din plante in
compozitia sa. Carvacrolul si timolul prezente in cimbru si sovarv, confera ceaiului
proprietati antiseptice, antimicrobiene, actionand asupra unui spectru larg de germeni
patogeni. De asemenea alte actiuni importante in tratarea afectiunilor respiratorii
pentru care recomandam acest ceai, sunt cele antiinflamatoare si antispastice
bronsice.
Recomandari :
afectiuni acute si cronice ale aparatului respirator: stari gripale, laringite, traheite,
bronsite, tuse de diferite etiologii, acutizari infectioase ale astmului bronsic.
2. Ceai antibronsitic-Plafar
Compozitie:
Muguri de pin -Turiones pini, frunze de patlagina - Plantaginis Folium, frunze de
podbal - Farfarae Folium, frunze de urzica - Urticae Folium, radacina de ciubotica
cucului - Primulae Radix, iarba de sovarf- Origani Herba, radacina de iarba mare -
Inulae Radix.
Actiune:
Expectoranta, fluidifianta a secretiei bronsice, antiseptica, antispastica.
Indicatii:
In mod traditional in bronsita acuta - faza de coctiune, bronsita cronica, bronsita
asmatiforma, astm bronsic.
3.Ceai Antibronsitic - Sunny Pharma
Compozitie: muguri de pin -Turiones pini, frunze de patlagina - Plantaginis

Folium, frunze de podbal - Farfarae Folium, frunze de urzica - Urticae Folium,
radacina de ciubotica cucului - Primulae Radix, iarba de sovA¢rf- Origani Herba,
radacina de iarba mare - Inulae Radix.
Actiune: expectoranta, fluidifianta a secretiei bronsice, antiseptica,
antispastica.
Utilizare: in mod traditional in bronsita acuta - faza de coctiune, bronsita
cronica, bronsita asmatiforma, astm bronsic.
6
4.Ceaiul Antibronşitic - Fitoterapia
Este un preparat natural recomandat ca adjuvant în tratamentul bronşitelor

cornice, a catarului pulmonar, a astmului bronşic, a tusei convulsive, a laringitei, a
traheitei şi a afecţiunilor respiratorii febrile.
Compoziţie: frunze de podbal, pătlagină şi urzică, iarbă de şovârf, rădăcini de
iarbă-mare şi muguri de pin.
Ceaiul ajută la fluidificarea şi eliminarea secreţiilor bronşice, are acţiune
antispastică asupra musculaturii bronşice, reduce infecţiile respiratorii, are calităţi
emoliente asupra trctului respirator, reduce inflamaţiile de pe traiectul bronhiilor şi
calmează durerile.
5.Ceai antiasmatic – Plafar
Indicatii : astm bronsic, bronsita asmatiforma
Compozitie : frunze si fori de paducel,flori de coada soriceului,frunze de

podbal, frunze de salvie,iarba de talpa gastii,iarba de isop,iarba de unguras, iarba de
menta, iarba de cimbrisor.
8. Dati exemple de 5 reteţe ceaiuri combinate pentru acţiune antidiabetică
1. Ceai pentru diabetici – Fares
Actiune : hipogliecemianta
Ingrediente : frunze de afin,radacina de brusture,urzica vie,frunze de dud.
2. Ceai antidiabetic - Fitoterapia
Actiune : hipoglicemianta,coleretica,colagoga,diuretica,vasculoprotectoare,
emolienta,astringenta,calmanta.
Ingrediente : frunze de afin,frunze de dud,frunze de nuc,iarba de

menta,iarba de papadie,teci de fasole fara seminte.
3. Diabet – L-Larix (ceai)
Indicatii : adjuvant in diabetul zaharat
Actiune: scade glicemia si colesterolul din sange, stimuleaza functiile

pancreasului.
Compozitie : pastai de fasole fara seminte,afin,urzica,nuc,salvie, anghinare.
4. Ceai Glicostat - Fares
Actiune : hipoglicemianta si de stimulare a functiilor pancreasului
6
Indicatii : diabet zaharat
Ingrediente : frunze de afin,frunze de nuc,frunze de dud,salvie,urzica

vie,radacina de brusture, teci de fasole, menta.
5. Ceai Antidiabetic - Sunny Pharma -
Compozitie: Fasole Phaseolus vulgaris, Afin Vaccinium myrtillus, Mesteacan

Betula verrucosa, Urzica mare Urtica dioica, Dud negru Morus nigra, Trei frati patati
Viola tricolor, Sunatoare Hypericum perforatum, Mur Rubus fruticosus, Salvie Salvia
officinalis, Anghinare Cynara scolymus, Nuc Juglans regia;
Actiune farmacologica : hipoglicemianta, diuretica, depurativa, stimuleaza

circulatia periferica, coleretic colagoga.
9. Dati exemplu de 5 plante cu acţiune antibiotică
1.BRUSTURUL
Arctium lappa L.- Fam.Compositae
2.LEURDA
Allium ursinum L. – Fam. Liliaceae
3.LICHENUL DE PIATRA
Centraria islandica L. – Fam. Parmeliaceae
4.LICHENUL DE STEJAR
Evernia prunastri L. – Fam. Usneaceae
5.LUMANARICA
Verbascum phlomoides L. – Fam. Scrofulariaceae
10. Dati exemplu de 5 plante cu acţiune antidiareică
1.COADA RACULUI
Potentilla anserina L. – Fam. Rosaceae
2.CIMBRISORUL
Thymus serpyllum L. – Fam. Labiatae
3.CIRESUL
Cerasium avium (L.) Mnch. – Fam. Rosaceae
4.DRETE
Lysimachia nummularia L. – Fam. Primulaceae
6
5.FRAGUL
Fragaria vesca L. – Fam. Rosaceae
Modulul de Forme farmaceutice ca sisteme disperse, eterogene

1. Definiţi soluţiile coloidale
Sistemele coloidale sau ultramicroeterogene sunt constituite din particule cu

dimensiuni de 1-100 mm dispersate intr-un anumit mediu de dispersie.Din punct
de vedere farmaceutic sunt importante dispersiile de solid in lichid, numite solutii
coloidale.Insa solutiile coloidale nu reprezinta numai o forma farmaceutica, ci
caracterizeaza, sub aspectul sistemului dispers, diferite forme medicamentoase
(picaturi pentru ochi,pentru nas,solutii perfuzabile,medicamente perorale, etc.)
Dintre proprietatile cinetice si optice, comune tuturor solutiilor coloidale, cele
mai caracteristice sunt :
- particulele au o viteza redusa de difuzie;
- nu pot sa treaca prin membrana semipermeabila(nu dializeaza);
- sunt vizibie numai la ultramicroscop sau la microscopul electronic.
La prepararea solutiilor coloidale trebuie sa se tina seama ca datorita
proprietatilor fizico-chimce caracteristice si de natura substantelor coloidale,
procesul de dizovare este mai lent.
Spre a favoriza dizolvarea, se recurge la diferite procedee, care asigura initial o
imbibare, urmata de dizolvare-hidratare completa.Conditiile de imbibare si
hidratare se aleg in functie de natura substantei coloidale.Astfel se aplica
procedeul de dizolvare”per descensum”(ex.preparate de argint),imbibare cu apa
rece si dizolvare la cald(ex.guma arabica, gelatina,agarul,alcoolul polivinilic) sau
imbibare cu apa fierbinte si hidratare cu apa rece(ex.metilceluloza),extractiile(ex.
mucilagul de alteea).O proprietate importanta pe baza careia coloizii pot fi
clasificati este afinitatea particulelor dispersate fata de mediul de dispersie,
respectiv interactiunea sau lipsa interactiunii substantei coloidale cu vehiculul
care formeaza faza dispersata.Astfel pot fi :
- coloizi liofobi ;
- coloizi liofili.
2. Definiţi aerosolii şi metodele de preparare (nebulizarea şi de condensare)
Aerosolii medicamentosi sunt preparate farmaceutice sub forma de picaturi sau

particule fine,dispersate in aer cu ajutorul unor dispozitive speciale.Sunt
intrebuintate in primul rand in diferite afectiuni ale cailor respiratorii, in tratamentul
complicatiilor pulmonare pre- si postoperatorii, astm, in traheite,laringite,bronsite,
6
pneumonii.Substantele active administrate sub aceasta forma sunt din cele mai
diferite clase farmacodinamice ca: simpatomimetice,parasimpatolitice,anestezice
locale,antituberculaose,antibiotice, antihistaminice, hormoni, vitamine,etc.
Aerosolii se otin „ex tempore”in momentul utilizarii de catre bolnav sau
personal medical.
Preprarea aerosolilor se realizeaza prin doua metode :
- metoda de condensare ;
- metoda de dispersare (nebulizare).
Metoda de condensare are o importanta mai scazuta in prezent.Unele
substante volatile cum sunt de exemplu uleiurile eterice,pot fi antrenate cu vapori
de apa si la condensare foemeaza aerosoli care se inhaleaza.Cea mai simpla
metoda in acest sens consta in presararea a suprafata apei fierbinti a unor
produse begetale continand uleiuri volatie,sau a unor solutii alcoolice de ueiuri
eterice.
A doua metoda de preparare, nebulizarea, consta in dispersarea fazei lichide
cu ajutorul unor mijloace mecanice,cu un curent de aer sau alt gaz,sau detenta
unui gaz, care obliga faza lichida sa strabata o duza sau un orificiu capiar.In acest
scop se intrebuinteaza dispozitive care poarta denumirea de pulverizatoare sau
„nebulizatoare”.
3. Definiţi emulsiile
Emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide, mai mult sau mai putin
vascoase, constituite dintr-un sistem dispers, format din doua faze lichide
nemiscibile, realizat cu ajutorul unor emulgatori si destinate administrarii interne
sau externe.
Sunt sisteme disperse microeterogene, in care diametrul picaturilor de lichid
dispersat,in general este cuprins intre 0,5- si 50 µm, deci particulele sunt vizibile
la microscopul obisnuit.
4. Daţi exemplu de 2 emulsii/ tip şi descrierea acţiunilor acestora
Emulsie tip ulei in apa U/A
1.Propofol 1% “Fresenius”, emulsie perfuzabilă/injectabilă, 10 mg/ml
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un mililitru emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine propofol 10 mg. O fiolă a 20

ml emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine 200 mg propofol.
Un flacon a 50 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine 500 mg propofol.
Un flacon a 100 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine 1000 mg propofol.
FORMA FARMACEUTICĂ
Emulsie injectabilă sau perfuzabilă.

Emulsie tip ulei în apă, de culoare albă, izotonă.
6
Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: alte anestezice generale, codul ATC: N01AX10
Propofolul (2,6-diizopropilfenol) este un anestezic general cu durată scurtă de

acţiune. Acţiunea se instalează rapid, după 30 - 40 secunde de la administrare.
Durata anesteziei, de 4 - 6 minute, este depedentă de metabolizare şi eliminare. Nu
s-a constatat acumulare semnificativă după injecţii repetate sau perfuzii, în cazul
utilizării dozelor recomandate pentru menţinerea anesteziei.
Bradicardia şi hipotensiunea arterială raportate în timpul inducerii anesteziei pot fi
cauzate de un efect vagotonic cerebral sau de inhibarea activităţii simpatice. Totuşi,
funcţiile hemodinamice revin, în general, la normal în timpul menţinerii anesteziei.
Inducerea şi menţinerea anesteziei generale.
Sedarea pacienţilor ventilaţi artificial în unităţile de terapie intensivă.
Durata administrării
Durata administrării nu trebuie să depăşească 7 zile.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la propofol sau la oricare dintre excipienţii produsului.
Propofol 1% Fresenius nu trebuie utilizat pentru anestezia generală la copii cu
vârsta sub 1 lună şi nici pentru sedarea în unităţile de terapie intensivă a copiilor cu
vârsta de 16 ani sau mai mică.
Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni

Propofol 1% Fresenius poate fi utilizat în asociere cu alte medicamente pentru
anestezie (premedicaţie, anestezice inhalatorii, analgezice, miorelaxante, anestezice
locale).
Când anestezia generală este asociată cu anestezie regională, pot fi necesare
doze mai mici.
Au fost raportate următoarele interacţiuni :

Utilizarea concomitentă a benzodiazepinelor, parasimpatoliticelor sau
anestezicelor inhalatorii a prelungit anestezia şi a redus frecvenţa respiratorie.
După premedicaţia suplimentară cu sedative sau opioide, apneea poate să
apară mai frecvent şi cu o durată mai lungă.
După tratamentul cu suxametoniu sau neostigmină pot să apară bradicardie şi
stop cardiac.
S-a raportat că unele dintre aceste produse medicamentoase provoacă
hipotensiune arterială sau deprimare respiratorie, iar utilizarea concomitentă a
Propofol 1% Fresenius poate intensifica aceste efecte.
Trebuie avut în vedere că utilizarea concomitentă a propofol şi a premedicaţiei,
anestezicelor inhalatorii, analgezicelor, miorelaxantelor sau anestezicelor locale
poate potenţa anestezia şi reacţiile adverse cardiovasculare. Utilizarea concomitentă
a deprimantelor sistemului nervos central (de exemplu, alcool etilic, anestezice
generale, analgezice opioide) va determina potenţarea efectelor lor sedative.
Asocierea Propofol 1% Fresenius cu medicamente deprimante centrale, administrate
pe cale parenterală poate provoca deprimare respiratorie şi cardiovasculară severă.
7
După administrarea de fentanil, concentraţia plasmatică a propofol poate

creşte tranzitoriu.
La pacienţii trataţi cu cicloserină care au primit lipide emulsionate de tipul
propofol s-a raportat leucoencefalopatie.
Reacţii adverse
În funcţie de doză şi de administrarea premedicaţiei sau a altor produse
medicamentoase, pot să apară, de obicei, hipotensiune arterială şi apnee tranzitorie.
Ocazional, apariţia hipotensiunii arteriale impune micşorarea vitezei de administrare
a Propofol 1% Fresenius şi/sau terapie de refacere a volumului plasmatic şi, dacă
este cazul, administrarea de vasoconstrictoare. Bradicardia poate apare frecvent,
asistolia a fost raportată rareori.
Modificările parametrilor cardiovasculari pot fi importante la pacienţi cu
afectarea capacităţii de aprovizionare cu oxigen a miocardului, cu tulburări circulatorii
la nivel cerebral şi la hipovolemici.
În funcţie de doză şi de administrarea altor produse medicamentoase, în
timpul inducerii anesteziei pot să apară excitaţie minimă, bradicardie, tahicardie,
hipotensiune arterială, apnee de scurtă durată, hiperventilaţie, hiperemie, tuse şi
sughiţ. În cazuri izolate, s-a raportat edem pulmonar.
De obicei, în timpul menţinerii anestezie s-a observat tuse.
Pe parcursul fazei de revenire, rareori, au fost raportate, greaţă, vertij, aritmie,
tuse, vărsături, cefalee, frisoane sau senzaţie de rece, euforie şi dezinhibiţie sexuală.
Rareori, au fost raportate mişcări epileptiforme, incluzând convulsii şi
opistotonus ; în cazuri izolate, acestea au apărut tardiv, la câteva ore sau zile după
anestezie. A fost raportat risc convulsivant la pacienţii epileptici care au primit
propofol.
Rareori, post-operator, după administrarea de lungă durată a Propofol 1%
Fresenius, s-au raportat febră şi decolorarea urinii.
Rareori, după administrarea Propofol 1% Fresenius pot să apară reacţii
anafilactice, incluzând edem Quincke, bronhospasm, eritem şi hipotensiune arterială.
Foarte rar, după utilizarea propofol, s-a raportat pancreatită. Nu a putut fi
stabilită o relaţie cauzală.
În cazuri rare, s-a observat apariţia rabdomiolizei, acidozei metabolice,
hiperkaliemiei sau insuficienţei cardiace, uneori letale, după administrarea Propofol
1% Fresenius în doze mai mari de 4 mg/kg şi oră, utilizate pentru sedarea
pacienţilor în unităţile de terapie intensivă. ( a se vedea punctul 4.4. Atenţionări şi
precauţii speciale).
Rareori, au apărut tromboză şi flebită.
Durerea locală care apare de obicei în timpul injectării Propofol 1% Fresenius
poate fi redusă prin co-administrarea lidocainei şi prin alegerea unei vene mari de la
nivelul antebraţului sau fosei antecubitale. Rareori, după co-administrarea lidocainei
pot să apară următoarele reacţii adverse: ameţeală, vărsături, somnolenţă, convulsii,
bradicardie, aritmii şi şoc.
În puţine cazuri, după administrarea paravenoasă a propofol s-au raportat
reacţii locale grave.
Lista excipienţilor
Ulei de soia, lecitină din ou, glicerol, acid oleic, hidroxid de sodiu, apă pentru
preparate injectabile.
7
Emulsie tip apa in ulei A/U
2. Gerovital H3 Professional Line

- Emulsie Hidratanta Demachianta – 500 ml
Beneficiile produsului : Emulsia asigura o demachiere eficienta a tenului,

indepartand chiar si fardurile rezistente la apa. Asocierea Hialuronatului de Sodiu cu
Extractul de castraveti si Vitamina E are un rol important in hidratarea tenului,
conferind pielii o senzatie placuta de catifelare.
Mod de utilizare : Se recomanda utilizarea zilnica dimineata si seara.

Demachierea corecta asigura o mai buna patrundere a substantelor active din crema
de zi sau crema de noapte. Se aplica pe fata, gat si decolteu, masand usor, apoi se
indeparteaza usor cu ajutorul unei dischete demachiante.
REZULTATE CLINICE :
Ten cu pana la 42,37% mai ferm*
Efect semnificativ de lifting cu pana la 43,37%*
Efect semnificativ regenerant*
**Teste efectuate prin evaluare clinica si instrumentala de catre Evic
International Group.Eficacitate masurata dupa 28 de zile de utilizare a produsului.
Linia Gerovital H3 - Prof. Dr. Ana Aslan are o actiune geriatrica complexa in
diminuarea semnelor imbatranirii si revitalizarea tenurilor mature, deshidratate,
ridate. Imbunatateste tonusul muscular, reda elasticitatea cutanata, conferind pielii
prospetime si suplete.
Principii active specifice gamei:

• Ceruri, uleiuri si grasimi naturale - Squalane, Ulei de Avocado
• Hialuronat de Sodiu
• Extract de Castraveti
• Vitamina E
• Sepilift - efect de lifting facial
• PABA - constituent al Acidului Folic
Gama Gerovital H3 este varianta cosmetica a tratamentului geriatric al Prof Dr.

Ana Aslan . Este o gama conceputa sa aiba efect asupra pielii imbatranite prematur
sau la termen, dar si asupra pielii care nu a imbatranit inca si vrea sa se mentina
asa. Gerovital H3 face pielea batrana sa functioneze ca o piele tanara, deci sa si
arate asa.
5. Definiţi suspensiile
Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide,constituite din una sau mai

multe substante active insolubile, suspendate intr-un mediu de dispersie lichid si
destinate administrarii interne sau externe.
7
Din punct de vedere fizico-chimic, suspensiile pot fi interpretate ca dispersii de

particule solide in orice fel de mediu, gazos, lichid sau solid.Astfel o serie de
preparate farmaceutice(unguente, paste,supozitoare,etc.) pot fi considerate
„suspensii”. In mod obisnuit insa,in domeniul farmaceutic, sub denumirea de
suspensii intelegem numai preparatele in care mediul de dispersie este lichid.
Din punct de vedere al gradului de dispersie,suspensiile sunt inrudite cu
emulsiile, marimile particulelor dipspersate fiind cuprinse, in majoritatea cazurilor,
intre 1 si 100µm.Deci suspensiile sunt dispersiile microeterogene.
6. Daţi exemplu de 5 suspensii şi descrierea acţiunilor acestora
1.Augmentin, pulbere suspensie orala
Forma de prezentare
Pulb. susp. 457 mg (400 mg amoxicilina si 57 mg acid clavulanic)/5 ml; ct. × 1
fl. cu pulb. pt. 35 ml, 70 ml sau 140 ml susp. orala
Indicatii :
Infectii ale tractului respirator superior si inferior; ale tractului genito-urinar;

ale pielii si tesuturilor moi; osteo-articulare; dentare; alte infectii (avort septic, infectii
puerperale, infectii intraabdominale). Profilaxia infectiilor asociate cu interventiile
chirurgicale. Spectru: Germeni grampozitiv aerobi: Bacillus anthracis,
Corynebacterium spp., Enterococcus faecalis, Enterococcus faecium, Listeria
monocytogenes, Nocardia asteroides, Staphylococcus aureus, Stafilococi coagulazo-
negativi, Streptococcus AGalactiae, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus
viridans, Streptococcus pyogenes, Streptococcus spp., Streptococcus viridans.
Germeni grampozitiv anaerobi: Clostridium spp., Peptococcus spp.,
Peptostreptococcus spp. Germeni gramnegativi aerobi: Bordetella pertussis, Brucella
spp., Escherichia coli, Gardnerella vaginalis, Haemophilus influenzae, Helicobacter
pylori, Klebsiella spp., Legionella spp., Moraxella catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae,
Neisseria meningitidis, Pasteurella multocida, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris,
Salmonella spp., Shigella spp., Vibrio cholerae, Yersinia enterocolitica. Germeni
gramnegativ anaerobi: Bacteroides species, Fusobacterium spp. Altii: Borrelia
burgdorferi, Chlamidiae, Leptospira ictero-haemorrhagiae, Treponema pallidum.
Reactii adverse
Reactii de hipersensibilitate (edem angioneurotic, anafilaxie, sindrom similar

bolii serului, vasculite de hipersensibilitate, rash cutanat, urticarie, eritem multiform,
sindrom Stevens-Johnson, necroza epidermica toxica, dermatita buloasa exfoliativa,
nefrita interstitiala). Reactii gastro-intestinale (diaree, greata, varsaturi, indigestie,
candidoza mucocutanata, colite asociate antibioterapiei orale - inclusiv colita
pseudomembranoasa si colita hemoragica). Efecte hepatice (cresterea AST si/sau
ALT, hepatite si ictere colestatice). Efecte hematologice (leucopenie reversibila,
trombocitopenie sau anemie hemolitica, prelungirea TS si de protrombina). Reactii
7
uro-genitale (prurit, iritatie, secretii vaginale). Efecte SNC (agitatie, ameteli, cefalee,
convulsii). Diverse (decolorarea danturii, tromboflebite la locul injectarii).
2. Nistatina, pulbere
Compozitie
Flacoane continand 6 g pulbere ce contine 2.400.000 UI nistatin, 1 ml de
suspensie contine 120.000 UI.
Actiune terapeutica
Nystatin este un antibiotic polienic ce interfera (prin legarea sterolilor, in
principal a ergosterolului) cu permeabilitatea membranei celulare a fungilor sensibili.
Actioneaza in principal pe Candida spp., dar si pe Aspergilus spp., Coccidiosides
immitis, Cryptococcus neoformans, Histoplasma capsulatum, Blastomyces
dermatidis.
Indicatii :
candidoze superficiale mucoase (orala, gastrointestinala, vaginala) si cutanate.
Suspensia se administreaza oral la copii si la persoanele cu leziuni oro-faringiene
importante, precum si ca aplicatie locala pe piele si mucoase. Asociat cu antibiotice
pentru supresia dezvoltarii exagerate a florei intestinale.
Reactii adverse :
Uneori greata, voma, diaree (la doze mari), rar iritatie la aplicare locala sau
intravaginal, foarte rar reactii alergice (la Nystatin sau la candidina eliberata prin
distrugerea ciupercii).
3. FORTRANS , solutie buvabila
Compozitie: Macrogol 4000 64 g/plic; sulfat de sodiu anhidru 5,7 g/plic;

excipient (zaharinat de sodiu, arome) q.s.p. 1 plic 74 g.
Proprietati: Administrarea orala a solutiei produce lavajul intestinal, asigurand

vacuitatea colonului. Continutul de electroliti al solutiei nu produce schimburi
electrolitice intestin-plasma. Macrogolul 4 000 este nedegradabil, nemetabolizabil de
flora intestinala, neabsorbabil din intestin si nu modifica parametrii biologici.
Indicatii: Pregatirea colonului pentru explorarile endoscopice si radiologice ale

colonului, chirurgia colonului. Asigura o pregatire rapida si comoda, fiind lipsit de
toxicitate si avand toleranta excelenta.
Contraindicatii: Alterari grave ale starii generale (deshidratare, insuficienta
cardiaca severa); afectiuni ale colonului, insotite de fragilitatea mucoasei;
ileus/ocluzie intestinala.
Interactiuni medicamentoase: Diareea provocata prin administrarea Fortrans
este susceptibila de a perturba absorbtia medicamentelor administrate simultan.
7
Efecte secundare: Greturi, varsaturi semnalate la debutul administrarii, rare si

rapid reversibile; senzatie de balonare.
Posologie: Administrarea orala cu pana la 3 ore inaintea interventiei. Continutul
fiecarui plic se dizolva intr-un litru de apa. Se administreaza 3-4 litri solutie Fortrans
in seara ce preceda explorarea, sau fractionat seara si dimineata. Administrarea
fractionata creste acceptabilitatea si cantitatea ingerata.
Forma de prezentare: Pudra pentru solutie buvabila; cutie cu 4 plicuri.
4. Flumetol, suspensie oftalmica
Forma de prezentare
FLUMETOL S FARMILA; Susp. oft. 0,2%; Ung. oft. 0,1%; ct. 1 fl. 10 ml,
respectiv ct. 1 tub 5 g (P-RF)
Indicatii :
Afectiuni inflamatorii ale segmentului anterior al ochiului precum si ale anexelor
ochiului, conjunctivite, blefaroconjunctivite, keratite oi keratoconjunctivite, episclerite
si sclerite, dacriocistite, reactii postoperatorii.
Reactii adverse :
Ocazional pot aparea senzatii de arsura locala, iritatii, fenomene de
hipersensibilitate individuala la unul din componentele produsului.
Atentionari si precautii speciale :

In timpul tratamentelor prelungite se recomanda controlul frecvent al tensiunii
intraoculare. Utilizarea prelungita ar putea produce glaucom, leziuni de nerv optic,
deficite de acuitate si de camp optic, formarea cataractei subcapsulare sau pot
contribui la stabilizarea infectiilor oculare secundare cu patogeni eliberati de tesutul
ocular.
Dozare si mod de administrare
Se instileaza 1-2 picaturi colir in sacul conjunctival de 2-4 ori pe zi. Unguentul
se aplica in sacul conjunctival de 1-2 ori pe zi.
5. SMECTA
Clasa farmacoterapica : ALTE ABSORBANTE INTESTINALE
Prezentare farmaceutica :
Pudra in plicuri pentru suspensie orala continand 3 g diosmectita
dioctaedrica/plic, glucoza monohidrat 0,74 g/plic, zaharinat de sodiu 7 mg/plic,
vanilina 4 mg/plic (cutii cu 10 si 30 plicuri).
Actiune terapeutica :
Smectita, prin structura sa laminara si vascozitatea ridicata, are o putere mare
de acoperire a mucoasei intestinale. Creste rezistenta barierei de mucus prin
7
sporirea calitatii si cantitatii mucusului de la suprafata enterocitelor (mucoprotectie

activa). Fixeaza gazele digestive. Reduce hipersensibilitatea intestinala, restaureaza
integritatea functionala a eritrocitelor. Normalizeaza tranzitul intestinal fara a interfera
cu peristaltismul si fara modificarea volumului scaunelor.
Indicatii :
Diareea acuta a copilului (se poate administra din prima zi de viata). Diareea
acuta si cronica la adult. Sindromul colonului iritabil (distensie, dureri abdominale,
tulburari de tranzit).
Interactiuni medicamentoase
Proprietatile adsorbante ale smectitei pot perturba absorbtia altor medicamente. Se
recomanda administrarea la distanta de Smecta a altor medicamente (medie 2 ore).
Reactii adverse :
Foarte rar, constipatie; tranzitul normal se va relua dupa reducerea dozei la
jumatate.
7. Definiţi unguentele
Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate aplicarii pe piele

sau pe mucoase, in scop terapeutic sau de protectie; sunt constituite din
excipienti (baze de unguent) in care se pot incorpora substantele active.
Denumirea de unguent provine de la cuvantul latin ungo-ungere = a unge,care
sugereaza modul de aplicare a acestei forme farmaceutice.
8. Daţi exemplu de 5 unguente şi descrierea acţiunilor acestora
1.ARTROSTOP CREMA
Compozitie:
Apa, ulei mineral, gliceril stearat (si) ceteareth-20 (si) ceteareth-12 (si) cetil-
alcool (si) cetil palmitat, alcool denaturat, cetil-alcool, gliceril-stearat, glucozamin-
sulfat, metilsulfonilmetan (MSM), extract de Boswellia serrata, ulei de Linum
usitatissimum, metil-salicilat, mentol, camfor, poliacrilat de sodiu (si) octil-stearat (si)
trideceth-6, ulei de Juniperus communis, ulei de Eucalyptus globules, ulei de
terebentina, guma xantan, metilcloroizotiazolinona (si) metilizotiazolinona.
Indicatii:
Produsul ArtroStop Crema are o actiune benefica prompta in ameliorarea
disfunctiilor articulare.Continutul bogat in substante active imbunatateste circulatia
sanguina locala, tonifica structurile articulare si, simultan, contribuie la ameliorarea
durerilor si a intepenirii articulatiilor, cu imbunatatirea considerabila a mobilitatii
articulare.
Efectele pozitive ale ArtroStop Crema pot fi potentate prin folosirea in paralel
cu alte produse ArtroStop, ArtroStop PLUS si ArtroStop pudra.
7
2. Venoton, gel
Compozitie :
Gelul contine ca principiu activ troxerutin in proportie de 2%, excipienti pana
la 100g; mai contine conservanti (nipagin, nipasol).
Proprietati: Troxerutinul este un orto-(-hidroxietil)-rutozid, un derivat semisintetic de
rutin (rutozid), care este rutinozidul qvercetolului. Acesta face parte din grupul
flavonoizilor, derivati ai fenilbenzo-piranului. Grupa flavonoizilor contine pigmenti
galbeni raspanditi in fructele si frunzele verzi ale plantelor. Troxerutinul face parte din
grupa vitaminei P, vitamina permeabilitatii. Conditionarea sub forma de gel este cea
mai indicata pentru resorbtia cutanata.
Actiune terapeutica :
Troxerutinul are actiune favorabila asupra vaselor sanguine mici
(capilarelor), normalizand permeabilitatea si diminuand fragilitatea acestora. Reduce
rapid durerile, inflamatia in caz de edem, precum si celelalte manifestari acute din
maladiile cronice venoase sau cele de origine traumatica (entorse, contuzii
musculare).
Indicatii terapeutice: dureri si edeme ale membrelor inferioare cauzate de

boli cronice ale venelor sau de origine traumatica. Ameliorarea durerilor cauzate de
tratarea varicelor cu injectii sclerozante.
Profilaxia si tratamentul varicelor din timpul sarcinii. Afectiuni ale venelor din diferite
regiuni ale corpului: hemoroizi, flebite, trombo-flebite superficiale, stari postflebitice,
tulburari trofice, dermite varicoase. Entorse, contuzii musculare.
Reactii adverse :
Produsul este in general bine tolerat. La persoanele foarte sensibile este
posibila aparitia urticariei sau a pruritului. In acest caz se intrerupe aplicarea gelului
si se informeaza medicul.
3. BANEOCIN - unguent
Compozitie :
Baneocin pudra/unguent: 1 g contine: Bacitracin zinc: 250 UI, Sulfat de
neomicina: 5000 UI (5 mg).
Proprietati si actiune :
Baneocinul este o combinatie de antibiotice exclusiv pentru uz extern care contine
bacitracina si neomicina, antibacteriene singerice, cu o puternica activitate locala.
Bacitracina actioneaza in principal asupra germenilor grampozitivi: Streptococcului
haemolitic, stafilococilor, Clostridiilor, Corynebacterium diphteriae cat si asupra
Pnemonemiei pallidum si a catorva germeni gramnegativi; Neisserii si Haemophilus
influenzae. Ea actioneaza de asemenea si asupra actinomicetelor si fusobacteriilor.
Indicatii :
Baneocinul este activ in toate infectiile provocate de germeni patogeni sensibili la
neomicina si/sau la bacitracina. Actiunea Baneocinului unguent este intensificata de
un pansament. Baneocin pudra: - Infectii bacteriene ale pielii de mica extindere, de
7
ex: Herpes simplex, Herpes zoster/vezicule de varicela, impetigo contagios supurant,

ulcere infectate ale gambei, eczeme infectate, dermatite fesiere (la nou-nascuti)
infectate cu bacterii. Prevenirea infectiilor ombilicale la nou-nascuti. Dupa interventii
chirurgicale (dermatologice) Baneocin pudra poate fi utilizat ca adjuvant in ingrijirea
postoperatorie (excizii si cauterizari, tratarea ragadelor, ruptura perineala,
episiotomie, rani si cicatrice supurante). Baneocin unguent: Infectii bacteriene focale
ale pielii: Furuncule, antrax (dupa tratament chirurgical), foliculita barbiei, foliculita
profunda, hidrosadenite supurative, periporite, perionyxis. Infectii ale pielii de
extindere limitata: Impetigo contagios, ulcere infectate ale gambei, eczeme
secundare infectate, rani si taieturi infectate secundar, opariri cu apa fierbinte, arsuri,
operatii estetice si grefe cutane (de asemenea profilactic si pansamente cu unguent).
Dupa interventii chirurgicale: Baneocin unguent poate fi folosit ca adjuvant in timpul
ingrijirii postoperatorii: Baneocin unguent intins pe fese de tifon este eficient la
pacientii cu infectii sau rani (ex. infectii ale canalului urechii externe, rani sau escare
chirurgicale).
Efecte secundare :
In aplicatii externe, pe piele, mucoase si rani, Baneocinul este in general
bine tolerat. Rar pot aparea descuamari, uscaciunea pielii, congestia tegumentelor
pielii si prurit. Aplicat in dermatoze cronice (ex. dermatoze congestive) si otita medie
cronica, Baneocinul favorizeaza sensibilizarea vis-a-vis de un mare numar de diferite
substante, printre care si neomicina. Aceasta se poate manifesta prin raspunsul slab
la tratament. In anumite situatii pot aparea reactii alergice. Alergiile ce se manifesta
sub forma de eczeme de contact sunt extrem de rare. Alergia la neomicina se
asociaza, in aproximativ 50% din cazuri, cu o cross-alergie cu celelalte antibiotice din
clasa aminoglicozidelor. La pacientii cu leziuni extinse ale pielii se vor avea in vedere
absorbtia Baneocinului si urmarile ei (ex. leziuni vestibulare si cohleare,
nefrotoxicitate si blocaj neuromuscular).
Interactiuni (ca urmare a absorbtiei sistemice)
In cazul absorbtiei sistemice, administrarea simultana de cefalosporine sau de alte
aminoglicozide poate potenta nefrotoxicitatea. Folosirea simultana de diuretice, ca
acidul etacrinic sau furosemid, poate agrava de asemenea oto- si nefrotoxicitatea. La
pacientii care primesc narcotice, anestezice sau relaxanti musculari, absorbtia
Baneocinului poate potenta blocajul neuromuscular.
4. Finalgon Unguent
Compozitie si Mod de Ambalare

Unguent care contine pentru un gram 4 mg nonivamid i 25 mg nicoboxil.
Tub cu 20 grame.
Indicatii :
Artrita, dureri reumatice la nivelul articulatiilor si muschilor; leziuni produse in
practicarea sportului, contuzii si luxatii, dureri musculare cauzate de supraefort;
lumbago, nevrita, sciatica, bursita i tenosinovita; pentru tratament revulsiv local n
tulburarile circulatorii periferice.
Finalgon unguent contine doua substante vasodilatatoare cu activitate
accentuata. O cantitate mica de produs realizeaza la nivelul tegumentului un efect
local intens revulsiv si de incalzire. Aceasta reactie se instaleaza in decurs de cateva
minute dupa aplicarea Finalgon-ului, efectul maxim manifestandu-se in 20 - 30 de
7
minute. Se produce o crestere a irigarii cu sange atat a pielii, cat si in profunzime in

tesuturile subiacente. Durerile reumatice, contuziile, efortul muscular sau
traumatismele produse prin activitati sportive sau alte situatii similare sunt ameliorate
prin caldura si cresterea afluxului sanguin determinate de unguent.
Contraindicatii :
Hipersensibilitate cutanata. Finalgon nu trebuie aplicat pe rani, pe pielea
iritata sau cu alte leziuni.
Avertismente, precautii: Daca Finalgon ajunge pe mucoase (oculara, nazala,
bucala, anala sau vaginala), se percepe o senzatie de arsura dezagreabila, dar
nepericuloasa. Pacientii cu o piele sensibila nu trebuie sa fac baie sau dus fierbinte
inainte sau dupa administrarea Finalgon-ului.
5. Ultraproct unguent
Compozitie: 1 g unguent contine 0,92 mg fluocortolon-21-pivalat, 0,95 mg

fluocortolon-21-hexanoat si 5 mg cinchocainhidrochlorid.
- Substanţele active sunt pivalat de fluocortolonă, caproat de fluocortolonă şi

clorhidrat de cincocaină. Un gram unguent rectal conţine pivalat de fluocortolonă
0,918 mg, caproat de fluocortolonă 0,945 mg şi clorhidrat de cincocaină 5 mg.
- Celelalte componente sunt: octildodecanol, ulei de ricin, ulei de ricin
hidrogenat, monoricinoleat de macrogol 400, ulei de citrice şi trandafiri.
Indicatii: Hemoroizi, fisuri anale superficiale, inflamatii rectale.
Efecte secundare: In cazuri rare pot aparea reactii alergice locale. La o

folosire indelungata (peste 4 saptamani), nu se exclud modificari locale ale
tegumentului (cum ar fi atrofia tegumentului).
9. Definiţi supozitoarele
Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide, care contin doze unitare din
una sau mai multe substante active; sunt destinate administrarii pe cale
rectala,vaginala si uretrala.
10. Daţi exemplu de 5 supozitoare şi descrierea acţiunilor acestora
1.Procto-Glyvenol supozitoare
Compozitie:
Fiecare supozitor contine 400 mg tribenosid, o substanta sintetica activa
apartinand glucofuranozidelor si 40 mg lidocaina. 100 g crema contine 5 g tribenosid
si 2 g lidocaina clorhidrat. Conservanti: Metilparaben (E 218) si propilparaben (E
216).
Proprietati/efecte:
Procto-Glyvenol determina diminuarea prompta a simptomelor hemoroizilor
(durere, usturime, prurit, tensiune), care apar datorita inflamatiei secundare a regiunii
7
anale. Activitatea terapeutica a Procto-Glyvenol la pacientii cu hemoroizi este

atribuita capacitatii acestuia de a reduce permeabilitatea capilara si de a creste
tonusul vascular. In plus, are efect antiinflamator local si actiune antagonista asupra
unor substante endogene care au rol de mediatori ai inflamatiei si durerii. Lidocaina
continuta de Procto-Glyvenol grabeste atenuarea simtomatologiei.
Farmacocinetica:
Absorbtie: Aprox. 20% din tribenosidul continut in crema se absoarbe prin
piele. Biodisponibilitatea sistemica a tribenosidului este de 30% din cea obtinuta prin
administrarea orala a acestuia (sub forma de capsule). Varful concentratiei
plasmatice de 1 g/ml (tribenosid si metaboliti) se obtine la 2 ore dupa administrarea
unui supozitor (400 mg tribenosid). Metabolism si eliminare: Tribenosidul se
metabolizeaza intens si se excreta urinar (dintr-un supozitor, 20-27% din tribenosid
se elimina sub forma de metaboliti). Cantitatea de lidocaina continuta de Procto-
Glyvenol absorbita nu exercita nici un fel de efect asupra cordului.
Indicatii:
Pana la disparitia semnelor acute, crema sau 1 supozitor trebuie aplicate
dimineata si seara. Ulterior, se poate continua tratamentul printr-o singura aplicare
zilnica. 30 g crema sunt suficiente pentru 20-30 de aplicatii.
Reactii adverse:
Procto-Glyvenol este bine tolerat. In cazuri izolate pot aparea senzatie usoara
de arsura, durere, cresterea motilitatii intestinale dupa administrarea cremei sau
supozitoar
2. INDOMETACIN, supozitoare
Compozitie: Indometacin 50 mg/supozitor.
Indicatii: In fazele active ale urmatoarelor afectiuni inflamatorii: Poliartrita

reumatoida. Coxartroza . Artroza . Spondilartrita anchilopoetica. Afectiuni
abarticulare. Criza de guta. Se mai poate administra in lumbago, in chirurgia dentara
pentru tratarea inflamatiilor, in dismenoreea primara pentru tratarea durerii si a
simptomelor asociate.
Actiune terapeutica : Indometacinul este un antiinflamator nesteroidian, derivat

al acidului indolacetic, avand si proprietati analgezice si antipiretice.
Este un inhibitor puternic al sintezei prostaglandinelor, principalii mediatori ai
inflamatiei. Actiunea lui se explica prin scaderea concentratiei de prostaglandine la
nivel periferic . Indometacinul nu actioneaza asupra etiologiei afectiunii, ci asupra
simptomelor inflamatorii determinate de aceasta.
Farmacocinetica: Se absoarbe rapid la nivelul mucoasei rectale (absorbtia

fiind mai rapida decat din formele orale), dar cantitatea absorbita este usor mai
scazuta. In practica, dupa incercari clinice, s-a constatat o absorbtie de 80-90%.
Absorbtia nu este modificata de varsta. Timpul de injumatatire variaza intre 2,6 si
11,2 ore; trece in lichidul sinovial, realizand concentratii mari , in placenta, in laptele
matern, in tesutul cerebral si in saliva . Legarea de proteinele plasmatice este in jur
8
de 90%. Se regaseste in plasma ca atare si sub forma de metaboliti neconjugati. Se

excreta renal si biliar (indometacin si metaboliti). Excretia renala descreste odata cu
varsta.
Contraindicatii: Alergie la indometacin. La pacientii carora acidul acetilsalicilic si

alte antiinflamatoare care inhiba prostaglandin sinteza le provoaca reactii alergice,
manifestate prin crize acute de astm, urticarie, rinita alergica. Rectita si hemoragie
rectala recenta. Sarcina si alaptare . Insuficienta renala sau hepatica grava.
Reactii adverse: Produce relativ frecvent cefalee, ameteli, anorexie, iritatie

rectala si reactii alergice: criza de astm, urticarie, eruptii cutanate. Au fost semnalate
cazuri izolate de hepatita , glomerulonefrita si reactii hematologice (leucopenie,
trombocitopenie , anemie aplastica si chiar agranulocitoza). Tulburari oftalmologice.
Interactiuni medicamentoase: Administrarea simultana a indometacinului cu

produsele urmatoare necesita o supraveghere riguroasa a starii clinice si biologice a
pacientului: Anticoagulante : poate accentua efectul anticoagulantelor orale si pe cel
al heparinei (cresterea riscului hemoragic prin inhibarea functiei plachetare). Cand
asocierea cu antivitaminele K este necesara, trebuie urmarit indicele de protrombina.
Sulfamide hipoglicemiante: poate antrena o crestere a efectului hipoglicemiant al
sulfamidelor (deplasarea legarii lor de proteinele plasmatice). Litiu: poate creste
litemia, uneori pana la pragul toxic. Daca asocierea este necesara, trebuie
supravegheata litemia, pentru a adapta posologia litiului. Metotrexat: indometacinul
este susceptibil de a creste toxicitatea hemolitica a metotrexatului. Diuretice: poate
diminua activitatea diureticelor (efectul antidiuretic si antihipertensiv). Poate prezenta
efecte sinergice cu ticlopidina (marirea activitatii antiagregante plachetare); daca
asocierea este necesara trebuie sa se urmareasca timpul de sangerare. Asociat cu
celelalte AINS , mareste riscul ulcerogen si hemoragic. Poate scadea activitatea
beta-blocantelor si inhibitoarelor enzimei de conversie (efectul antihipertensiv).
3. PARACETAMOL, supozitoare
Compozitie: Paracetamol sugari: 125 mg paracetamol/supozitor. Paracetamol

copii : 250 mg paracetamol/supozitor.
Indicatii terapeutice: Tratamentul simptomatic al afectiunilor febrile si/sau

dureroase.
Actiune terapeutica : Substanta cu actiune analgezica asemanatoare cu a

fenacetinei si cu efect antipiretic apropiat de al salicilatilor, paracetamolul actioneaza
asupra centrilor termoreglatori din sistemul nervos central, determinand o pierdere
mai accentuata de caldura prin vasodilatatie cutanata. Efectul analgezic are, de
asemenea, un mecanism central, fiind influentate durerile de intensitate medie. Nu
are actiune antiinflamatoare si nu este antiagregant plachetar.
Farmacocinetica: Are absorbtie prelungita pe cale rectala. Biodisponibilitatea

este comparabila cu cea a formelor administrate pe cale orala. Se distribuie rapid in
mediile lichide si se leaga slab de proteinele plasmatice. Timpul de injumatatire
8
biologic este de ordinul a 4-5 ore. Picul plasmatic este atins in 2-3 ore. Metabolizarea
hepatica urmeaza doua cai majore, iar eliminarea renala are loc sub forma de
glucurono-conjugati (60-80 %) si sub forma de sulfoconjugati (20-30 %); mai putin de
5% se elimina sub forma neschimbata. O cantitate mica este transformata prin
interventia citocromului P450 intr-un metabolit ce sufera o conjugare cu glutationul. In
cazul intoxicatiilor masive, cantitatea acestui metabolit este crescuta. Dupa toate
datele recente, se pare ca metabolismul paracetamolului nu este modificat in caz de
insuficienta hepatica.
Reactii adverse: Paracetamolul este bine tolerat la doze terapeutice. Reactiile

de hipersensibilitate sunt foarte rare. Au fost descrise totusi cazuri de
trombocitopenie , pancitopenie si leucopenie asociate tratamentului cu paracetamol.
Doze masive (125-250 mg/kg/zi) provoaca necroza hepatica.
4. Betadine, supozitoare vaginale

Compozitie
Fiecare ovul contine 200 mg de polivinil-pirolidona (PVP-iodine complex).
Actiune terapeutica
betadina este un agent antimicrobian cu spectru larg (bactericid, virucid, fungicid,
protozoicid).
Indicatii
vaginite acute si cronice, infectii mixte, specifice si nespecifice (Gardnerella,
trichomonas, Candida). Pregatirea preoperatorie in ginecologie.
Contraindicatii
Alergie la iod, hipertiroidie, dermatita herpetiforma Duhring, inaintea tratamentului cu
iod radioactiv. Se va evita administrarea dupa a treia luna de sarcina si in perioada
alaptarii, eventual doar in urma aprecierii individuale si sub supraveghere medicala.
Precautii
In patologiile tiroidiene, in special in hiperfunctiile subclinice, si la persoanele in
varsta, Betadine poate fi folosit doar sub supraveghere medicala
Reactii adverse
In caz de sensibilitate la iod, uneori iritatii locale cu caracter tranzitoriu.
5. MACMIROR COMPLEX 500, supozitoare vaginale
Indicatii: Terapia polivalenta a afectiunilor vulvo-vaginale datorate

microorganismelor patogene: Candida , Trichomonas si bacteriilor.
Prezentare farmaceutica: Unguent continand la 100 g: 10 g nifuratel si 4 000

000 U.I. nistatin (tub de 30 g); supozitoare vaginale continand: 500 mg nifuratel, 200
000 U.I. nistatin, excipienti (cutie cu 12 buc.).
Actiune terapeutica : Macmiror complex este rezultatul asocierii dintre Nifuratel

si Nistatin. Nifuratel este un chimioterapic de sinteza, cu o intensa si eficace activitate
8
trichomonicida, antibacteriana si micostatica; efectul sau polivalent permite tratarea

si prevenirea vaginitelor de etiologie mixta, spre deosebire de tratamentul specific al
tricomoniazei, care favorizeaza declansarea ulterioara a micozelor. Nistatin este un
antibiotic bine cunoscut, cu activitate fungicida mai ales asupra micetelor, din genul
Candida . Eficacitatea si absenta toxicitatii produsului au incurajat vasta sa utilizare
clinica, in special in aplicatii locale. Asocierea dintre Nifuratel si Nistatin permite
obtinerea unui "efect antifungic total" si initierea unui tratament polivalent al
vaginitelor, care poate asigura eliminarea agentilor patogeni responsabili (Candida
a., Trichomonas v. si bacterii) si restaurarea mediului fiziologic vaginal. Scopul este
prevenirea recidivelor dupa vindecarea aparenta a infectiei initiale.
11. Care sunt proprietăţile preparatelor oftamologice conform FRX
Conform FRX preparatele oftalmologice au urmatoarele proprietati :

- aspect : picaturile pentru ochi-solutii apoase sau uleioase trebuie sa fie
limpezi, practic lipsite de impuritati mecanice.Picaturile pentru ochi-suspensii pot
prezenta un usor sediment redispersabil prin agitare;
- pH-ul se determina potentiometric;
- marimea particulelor : se determina prin examinarea la microscop a unei
mase de preparat care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata
intinsa in strat subtire pe o lama 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un
diametru de cel mut 50 µm;
- masa totala pe recipient : se determina prin cantarirea individuala a
continutului din zece recipiente.Fata de masa declarata pe recipient se admit
abaterile procentuale prevazute in tabelul din FRX ;
- dozarea, se efectueaza conform prevederilor din monografia respectiva ;
- sterilitatea, se procedeaza conform prevederilor de la „Controlul sterilitatii”.
8

Caiet de Pratica Farmacie Anul 2 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caiet de Pratica Farmacie Anul 2 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caiet de practică pentru anul II asistent medical de farmacie

Anul II Asistent Medical de Farmacie

- modulele se împart în 2 semestre

Modulul de Comunicare profesională în limbă modernă

1. Care sunt tipurile de comunicare

a. Nonverbal communication describes the process of conveying

2. Daţi exemplu de mesaje orale

- direct face to face communication between two or more persons

3. Imaginaţi-vă o discuţie profesională şi redactaţi-o pe tema unui

4. Imaginaţi-vă o discuţie profesională şi redactaţi-o pe tema unui afecţiuni

5. Formulaţi un CV pentru angajare

Europass Curriculum vitae :

First name(s)/Suname(s) : Mihaela Mihaescu

Name and address of

Dates : Oct.1994-Mai 1999

Education and training :

Dates : promotion 1984 High School

Personal skills and

Mother tongue(s) : Romanian

Social skils and

Computer skills and

competences : Competent with Microsoft Office programmes

Additonal information : Personal Interests : love to travel and

1. Definiţi şi caracterizaţi metabolismul

Prin metabolism se înţelege totalitatea transformărilor biochimice şi

2. Descrieţi metabolismul glucidelor

Pentru a puteafi utilizate de catre organism,glucidele alimentare sunt in

secretata de glandele salivare.La nivelul stomacului,sub actiunea sucului

Metabolizarea glucozei- Caile de metabolizare

1.Calea nr.1-fosforilarea glucozei

- este obligatorie pentru intrarea glucozei in transformari metabolice;

- procesul de degradare a glucozei pina la piruvat sau lactat;

-este o importanta sursa de energie atit pentru tesuturile ce lucreaza

3. Calea pentozo-fosfatica sau suntul pentozofosfat(Calea nr.3)

Importanta metabolica a ciclului pentozofosfat

Metabolizarea glucozei pe calea pentozofosfat nu constituie propriu-zis o forma

Patologia caii pentozofosfat

Glucozo-6-fosfat dehidrogenaza este o enzima ce prezinta proprietatea de

methemoglobinurie.Medicamentele enumerate cresc potentialul oxidativ al celulei si

4.Degradarea glucozei pe calea acizilor uronici.Calea nr.4

- implica oxidarea glucozei la acid glucuronic.

PATOLOGIA METABOLISMULUI GLUCIDIC

Desfasurarea normala a metabolismului glucidic este controlata atit la nivel

3. Care este rolul vitaminelor hidrosolubile în organism. Care sunt

Vitaminele hidrosolubile sunt cele din complexul B, vitaminele P, şi vitamina C. Spre

alimentare. Vitaminele sunt sintetizate de plante şi numai în foarte mică măsură de

4. Definiţi hormonii. Daţi exemplu de o hipo şi o hipersecreţie hormonală

Dereglările hormonale cu hormonul somatotrop. Acest hormon, prescurtat

se secretă mai mult hormon somatotrop, apare gigantismul: indivizii de peste 2 m cu

0 ≤ pH ≤ 7 => pH acid | soluţie acidă

6. Care este compoziţia sângelui în caz de leucemie conform tabelului

Elemente Pacient fără leucemie Pacient cu leucemie

Hemoglobina Bărbaţi: 13 - 16 g/dl mult mai scăzut

7. Care este compoziţia urinei în caz de infecţie urinară conform tabelului

Elemente Pacient fără infecţie urinară Pacient cu infecţie urinară

8. Care este compoziţia sucului gastric în caz de ulcer conform tabelului

Elemente Pacient fără ulcer Pacient cu ulcer

9. Care este compoziţia, culoarea fecalelor în cazul administrării fierului

Elemente Pacient fără tratament cu fier Pacient cu tratament cu fier

culoare Normală (brun) Închiderea la culoare a

Modulul de Farmacognozie specială

1. Ce sunt glucidele şi ce rol au acestea? Daţi exemplu de 5 plante care

Definiţie. Glucidele sunt alcătuite din carbon, hidrogen şi oxigen, de aceea au