SCOPUL COMUNICARII

GLOBALE

• Prof. Nae Ioana Violeta

• Cls IB-AMG
 SCOPUL COMUNICARII

• Cel mai probabil, atunci cand doresti sa comunici ceva catre cineva ai un anumit scop.
In functie de scopul pe care tu il ai, comunicarea poate fi separata in 3 mari categorii:
• 1. Sa informeze
• 2. Sa influenteze
• 3. Sa inspire
SCOPUL COMUNICARII
• Sa informeze – Poate ceea ce ti-ai propus sa realizezi este sa informezi oamenii despre un
anumit subiect, sa faci transfer de informatii sau cunostinte. Este totodata scopul ce raspunde
la intrebarea: Ce vreau ca oamenii sa stie la sfarsitul prezentarii mele?
• Sa influenteze – Poate iti doresti sa influentezi pe cineva sa faca ceva, sa cumpere ceva, sa
sa-si schimbe parerea. Practic doresti sa convingi pe cineva de ceva anume. Acest scop este
cel care raspunde la intrebarea: Ce vreau ca oamenii sa faca la sfarsitul prezentarii mele?
• Sa inspire – Nu intotdeauna vrei sa transmiti informatii sau sa convingi pe oamenii. Uneori iti
poti dori doar sa transmiti o anumtia emotie. Acesta este scopul care raspunde la
intrebarea: Ce vreau ca oamenii sa simta la sfarsitul prezentarii mele?
SCOPUL COMUNICARII
• Ce vreau ca ei sa stie? – Informeze
• Ce vreau ca ei sa faca? – Influenteze
• Ce vreau ca ei sa simta? – Inspire
• Practic, cam orice comunicare este important sa atinga unul dintre aceste 3
scopuri.
• Majoritatea prezentarilor este important sa le atinga chiar pe toate 3.
 SCOPUL COMUNICARII
• E. La Monica (1994) retine urmatoarele noua scopuri care, izolat sau combinate intre ele,
pot fi regasite in orice proces de comunicare:
• 1. a invata, transmite sau primi cunostinte;
• 2. a influenta comportamentul cuiva;
• 3. a exprima sentimente;
• 4. a explica sau a intelege propriul comportament sau al altora;
• 5. a intretine legaturi cu cei din jur/a te integra intr-o colectivitate sau un grup social;
• 6. a clarifica o problema;
• 7. a atinge un obiectiv propus;
• 8. a reduce tensiunile sau a rezolva un conflict;
• 9. a stimula interesele proprii sau a celor din jur.
CEI 5 W
• Ajungem a structura în continuare mesajul pornind de la cei 5 W (Who says what, in
which channal, to whom, with what effect) Stanton N (1995) delimitându-i sub forma:

• 1 – de ce? – scopul - de ce comunic? - care este scopul meu real de a scrie sau
vorbi? - ce sper eu să realizez? O schimbare de atitudine? O schimbare de opinie? -
care este scopul meu? Să informez? Să influenţez? Să conving? Să fac conversaţie?
• 2 – cine? – interlocutorul - cine este cu precizie receptorul mesajului meu? 34 - ce fel
de persoană este? Ce personalitate are? Educaţie? Vârstă? Statut social? - cum va
reacţiona la conţinutul mesajului meu? - ce ştie el despre conţinutul mesajului meu?
Puţin? Nimic? Mai mult sau mai puţin decât mine?
• 3 – unde şi când? – locul şi contextul - unde va fi interlocutorul (receptorul) când
va primi mesajul meu? Care elemente ale mesajului meu nu sunt cunoscute, astfel
încât va fi nevoie să-i reamintesc faptele? - în ce moment soseşte mesajul meu?
Este prima informaţie pe care o primeşte? - care este relaţia mea cu
ascutătorul? Mesajul transmis este un motiv de controversă între noi? Atmosfera
este încărcată sau încordată?
• 4 – ce? – subiectul - ce vreau exact să spun? - ce aş dori să spun? 35 - ce
doreşte el să ştie? - ce informaţii pot omite? - ce informaţii pot da pentru a fi:
clar, concis, amabil, constructiv, corect şi complet?
• 5 – cum? – tonul şi stilul - cum voi comunica mesajul meu? În cuvinte? In imagini?
În cuvinte sau imagini? Ce cuvinte? Ce imagini? - ce mod de comunicare va fi
mai apreciat? Scris sau vorbit?
• O scriere, o discuţie personală sau un interviu? - cum voi organiza informaţiile
pe care să le transmit? - cum voi realiza efectul dorit?
• Ce ton trebuie să folosesc pentru a-mi realiza obiectivul? Ce cuvinte trebuie să
folosesc sau să evit pentru a crea o atmosferă plăcută? Şi pentru a avea
feedback-ul pozitiv la toate întrebările anterioare, este necesar ca să facem
apel 36 la modul in care-l oferim şi apoi îl primim într-un context dat:
• a) – oferim feedback-ul prin: - descrie exact comportamentul care te
deranjează; - expune consecinţele comportamentului la care te referi:
• - referă-te la comportament şi nu la persoană;
• - referă-te doar la ceea ce poţi observa direct;
• - când oferi feedback negativ va fi pe un ton ferm , dar calm (ai grijă de loc şi
de cine te mai poate asculta);
• - la feedback negativ introdu şi aspecte pozitive;
• - ai grijă ca persoana să înţeleagă că este părerea ta;
• - verifică dacă persoana a înţeles exact ceea ce ţi-a plăcut sau nemulţumit;
• - oferă persoanei căreia îi dai feedback-ul şansa de a analiza cele spuse;
• ; b) – primim feedback-ul prin:
• - ascultă cu atenţie ce ţi se spune;
• - clarifică orice nelămurire şi asigură-te că s-a înţeles corect;
• - înţelege că nu toată lumea ştie să ofere un feedback corect şi nu te supăra;
• - priveşte-l ca pe o oportunitate de aţi îmbogăţi comportamentul;
• - asigură-te că persoana şi-a spus corect părerea;
• - analizează feedback-ul primit şi nu te grăbi;
• - nu te mulţumeşte, cere o a doua părere;
• - oferă-i persoanei şansa de a analiza cele spuse;
 COMUNICAREA IN PRACTICA MEDICALA

• Comunicarea este procesul cheie in medicina, fie ca e vorba de comunicarea dintre medic si pacient, fie intre
diversi profesionisti si public in general. Cea mai importanta este comunicarea intre cadrele medicale si pacient
intrucat ea furnizeaza, in buna parte, datele necesare stabilirii diagnosticului.

• Pentru multe boli cronice comunicarea este, virtual, unica forma de tratament: sfatul, suportul, informatia fiind
esentiale in a ajuta bolnavii sa se adapteze la un stil de viata mai limitat impus de boala. De aceea insusirea
unei inalte competente comunicative trebuie sa constituie o prioritate pentru profesionistii din domeniul sanatatii,
in special pentru cadrele medicale.

• In cadrul relatiei de comunicare cadre medicale-pacient, cadrele medicale sa poate recunoaste si descifra
corect mesajele verbale si nonverbale transmise de pacient. Lucrul acesta presupune ca, in cadrul relatiei de
comunicare, cadrele medicale sa poata recunoaste si descifra corect mesajele verbale si non-verbale transmise
de pacient, sa utilizeze si modalitatile verbale si nonverbale de comunicare cele mai adecvate pentru a
transmite informatii pacientului, in functie de situatia de comunicare existenta (gravitatea bolii, tipul pacientului,
urgenta).
 EFECTELE COMUNICARII ADECVATE
• Exista dovezi clare in legatura cu efectele benefice pe care le are comunicarea
intre cadrele medicale si pacient, atat asupra raspunsului fiziologic si psihologic
al pacientului in procesul terapeutic, cat si in privinta respectarii indicatiilor
medicale si a obtinerii unui grad inalt de satisfactie, in legatura cu ingrijirea
primita.
INTERVENTIA ASISTENTEI PENTRU MENTINEREA
INDEPENDENTEI NEVOII DE COMUNICARE
- Exploreaza impreuna cu pacientul,mijloacele sale de comunicare
- Invata pacientul:
- sa mentina integritatea simturilor(vaz, aud,gust miros)
- sa utilizeze mijloacele specific de exprimare a sentimentelor si emotiilor
- sa aiba o atitudine de receptivitate si incredere in alte personae
- sa mentina legatura cu persoanele apropiate
 COMUNICAREA, CHEIA ÎNCREDERII
• Declarativ, de multe ori autoritățile, reprezentanții asociațiilor profesionale și chiar medicii susțin comunicarea medic-pacient ca fiind
elemental esențial din sistemul de sănătate. Cuvintele au o mare putere în comunicarea medic-pacient, aceea de a crește aderanța
la tratament, a reduce greșelile și chiar a salva vieți.
• Comunicarea este indisolubil legată de calitatea actului medical și de siguranța pacienților.
• Practic, din păcate, de cele mai multe ori nu este alocat suficient timp comunicării sau nu se pune accent pe acțiunea de comunicare
cu pacientul.
• Nenumărate studii realizate din Australia până în SUA, din Marea Britanie până în Brazilia arată legătura dintre comunicare și
aderența la tratament. Un fapt atât de simplu și atât de logic: pacientul trebuie să înțeleagă ce presupune tratamentul său, cum
trebuie să procedeze până la detaliu și, mai ales ce urmări există dacă nu își ia întocmai tratamentul. Odată ce pacientul a înțeles
exact ce are de făcut, în mintea lui apare și faptul că medicul său este unul priceput. De aici până la apariția încrederii lui în medic
este un singur pas.
• La polul opus, un pacient ajuns acasă cu un ”pumn” de pastile, pe care nu știe cum să le ia, este un pacient la risc fie să nu ia corect
tratamentul, fie să renunțe la el pentru că este prea complicat pentru el. Și de multe ori pacienții, în special cei cronici, sunt în vârstă,
cu un nivel de educație scăzut și le este dificil să se descurce în hățișurile unei scheme de tratament complicate.
• Firește, la explicarea acestor aspecte ar trebui ca medicul să fie susținut și de asistent, care să explice în amănunt cum trebuie luat
tratamentul sau chiar și psihologul, care să susțină pacientul și familia acestuia în situații mai dificile. În fapt, în puține cazuri se
întâmplă așa.
• Pacienții au și nevoie de un mesaj adaptat nevoilor și nivelului lor educaționale.
• Și, nu în ultimul rând, un cuvânt bun poate face minuni!
• Va multumesc!
• O zi minunata!!!