Sunteți pe pagina 1din 47

Managementul destinatiilor turistice – judetul Sibiu

Cuprins

 Introducere – informații generale, localizare, acces în zonă………….2


 Resursele turistice ale zonei…………………..........…………………4
i. Naturale – legate de relief, climă, hidrografie, floră, faună,
rezervații naturale….………………………………….....4
ii. Antropice – monumente istorice și de arhitectură, situri
arheologice, muzee și case memoriale, biserici și mănăstiri,
obiective economice de interes turistic, etnografie și folclor,
gastronomie, evenimente, festivaluri etc………………...8

 Formele de turism ce pot fi practicate în zonă (enumerare și scurtă


descriere)……………………………………………………….11
 Stațiuni și sate turistice (profil, echipamente de agrement, activități
economice și în special turistice și ce pot fi derulate în
destinație)…………………………………………………….…12
5 Elemente de management al destinației – organizare, parteneriate,
proiecte etc…………………………………………………...…18
6 Comparație cu o destinație similară de pe plan internațional și propuneri
concrete de dezvoltare-promovare - Munchen……..………………….21
Bibliografie…………………………………………………………….24

1
 Introducere - Informatii generale, localizare, acces in zona

Turismul este un domeniu important de dezvoltare pentru judeţul Sibiu drept pentru care
una din priorităţile Consiliului Judeţean Sibiu o reprezintă dezvoltarea durabilă a acestui sector
de activitate, în perioada 2010 – 2020.
Cele mai importante resurse naturale ale judeţului Sibiu se concentrează în zona de sud,
în cadrul grupelor de munţi Cindrel, Lotru şi Făgăraş, cu menţiunea că doar anumite perimetre
– Bîlea, Răşinari - Păltiniş, zona Avrigului – sunt exploatate la un nivel rezonabil din punct de
vedere turistic. Acestora li se alătură, în rândul atracţiilor naturale majore, factorii curativi din
cele două staţiuni turistice de interes local, Ocna Sibiului şi Bazna. Ca potenţial natural merită
să menţionăm de asemenea zonele din reţeaua „Natura 2000” din nord-estul şi estul judeţului
(o mare parte din suprafaţa Podişurilor Hîrtibaciului şi Tîrnavelor).
Atracţiile turistice antropice au fost clasificate la fel, în majore şi secundare. Cele majore
se regăsesc în municipiile Sibiu şi Mediaş (ansambluri arhitecturale urbane medievale),
Mărginimea Sibiului (Sălişte – Sibiel – Gura Rîului), Cisnădie - Cisnădioara şi comunele
Biertan şi Valea Viilor monumente UNESCO.
Dintre cele secundare amintim: zonele etnofolclorice cu tradiţiile, gastronomia şi
meşteşugurile specifice (cea mai importantă din punct de vedere al exploatării turistice este
Mărginimea Sibiului, însă potenţial au şi Ţara Oltului, Valea Hîrtibaciului, Valea Tîrnavelor şi
Podişul Secaşelor), bisericile fortificate (cu o concentrare în jumătatea nordică judeţului),
palatele / castelele / fortificaţiile răspândite prin judeţ, muzeele (Brukenthal şi ASTRA se află
între cele mai importante cinci muzee ale României), evenimentele/festivalurile (de teatru, de
muzică, folclorice, meşteşugăreşti, medievale, sportive, ş.a.), domeniul schiabil1 etc.
În urma inventarierii structurilor turistice existente la nivelul judeţului, s-a constatat o
creştere a numărului unităţilor de cazare în perioada 2006 – 2007 (premergătoare evenimentului
Sibiu – Capitală Culturală Europeană) şi continuarea investiţiilor în municipiul Sibiu şi după
această perioadă, inclusiv a unor lanţuri hoteliere internaţionale de renume (Ramada, Golden
Tulip, Hilton şi Continental).

1
Masterplan pentru domeniul turismului în judeţul Sibiu, Cap. I.4., Descriere sintetică a resurselor turistice
antropice, pag. 15 – 24.

2
Comparativ cu judeţele limitrofe aflate în zona de sud a Transilvaniei, judeţul Sibiu
ocupă locul doi din punct de vedere al numărului de structuri turistice de primire, cu funcţiuni
de cazare, după judeţul Braşov.

Informatii generale

Ţinutul Sibiului, prin poziţia sa la răscrucea unor vechi drumuri comerciale, situate pe
malurile râurilor, a constituit, de milenii, leagănul unor culturi străvechi atestate de vestigiile
arheologice deosebit de bogate (începând din Paleolitic şi Neolitic). Locuirea dacică şi
mărturiile din epoca romană surprind prin valoarea istorică a dovezilor arheologice. Urmele de
drumuri, cetăţi, obiecte de uz casnic dar şi unelte ale populaţiei autohtone daco-romane
dovedesc atât continuitatea populaţiei pe aceste meleaguri, dar şi gradul de civilizaţie atins.

Donariumul de la Biertan, datat în secolul al IV-lea, cuprinde pe lângă monograma lui


Christos şi o inscripţie latină cu numele donatorului: „Ego Zenovius votum posui” (Eu Zenovie
am pus această ofrandă) şi semnalează existenţa unor comunităţi de creştini în spaţiul
intercarpatic.
Din epoca feudală ţinutul Sibiului moşteneşte o istorie foarte bogată în evenimente dar
şi un patrimoniu cultural valoros. Începând cu sec. IX, ungurii pătrund şi cuceresc treptat
Transilvania, marile resurse naturale existente determinând colonizarea graduală. Regii unguri,
sub motivaţia apărării „pământului regesc” de valurile migratoare din est şi sud, au adus
coloniştii saşi, începuturile colonizării saşilor datând din perioada regelui Geza al II-a (1141-
1162). Zona Sibiului a fost şi cea mai intens colonizată, din sec. XIII fiind recunoscut
voievodatul Transilvaniei.
Provincia Sibiului (cu 10 scaune), împreună cu districtele Braşov şi Bistriţa, a format
între 1486 şi 1876, Universitas Saxonum (obştea saşilor), cunoscând o dezvoltare economică
deosebită, faima breslelor sibiene şi comerţul întreţinut de acestea fiind cunoscut în toată
Europa. Cetatea Sibiului a devenit capitala Transilvaniei (între 1703-1717 şi 1732-1790), iar în
timpul revoluţiei de la 1848, este cel mai important centru naţional, politic, cultural al românilor
din Transilvania. De altfel, aici s-a stabilit şi sediul Comitetului Naţional Român (condus de
marile personalităţi ale Revoluţiei din Transilvania: Simion Bărnuţiu, Axente Sever, August
Treboniu Laurian, Avram Iancu).

3
Sibiul şi ţinutul cunosc treptat o activitate efervescentă atât în plan cultural cât mai ales
în plan economico-social, de aceste meleaguri fiind ataşate o serie de realizări remarcabile în
variate domenii (ştiinţă, educaţie, industrie, transporturi si comunicaţii).
Structura şi nivelul învăţământului local: german, maghiar şi românesc a fost
remarcabilă şi foarte apreciată, şcolile sibiene fiind frecventate şi recomandate. Modelul de
convieţuire autohton a unor populaţii etnice diferite, fiecare cu o cultură proprie distinctă, a
condus treptat la o multiculturalitate specifică, potenţând toate marile realizări ale epocilor
trecute.
Aici a stabilit episcopul Andrei Şaguna sediul Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului şi al
Institutului Teologic, şi tot aici comunitatea săsească a stabilit sediul Consistoriului Evanghelic
(după ce acesta se afla de aproape trei secole la Biertan). Aici s-au înfiinţat instituţii
emblematice pentru destinul naţional: Asociaţiunea ASTRA dar şi Banca Albina.
Sfârşitul sec. XIX a prefaţat, prin activitatea politico-economică momorandistă locală,
Marea Unire de la 1918. Sibiul a fost desemnat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia
drept sediu al viitorului guvern românesc provincial, reprezentat prin Consiliul Dirigent2.
Sec. XX-lea a reprezentat pentru întregul ţinut o epocă a dezvoltării industriale,
susţinută într-o primă fază de forţele creatoare ale capitalismului (se poate consemna
transformarea Sibiului şi a localităţilor urbane din centre meşteşugăreşti în oraşe
industrialagrare), iar în faza a doua, după 1948, prin instaurarea Republicii Populare Române
şi „revoluţia comunistă” prin transformarea radicală a bazelor şi structurilor societăţii sibiene.
Din punct de vedere economic, judeţul Sibiu a cunoscut o creştere continuă,
întreprinderile industriale edificate pe diferite specializări (atât în industria grea cât şi uşoară)
susţinând acest trend. Din punct de vedere politico-social, evenimentele revoluţionare din 1989
au descătuşat energiile populaţiei sibiene, Sibiul fiind alături de Timişoara şi Bucureşti în prim
planul manifestărilor, optând pentru libertate şi democraţie.
Perioada de după 1990 poate fi definită ca o perioadă de tranziţie spre economia de
piaţă, cele cinci decenii de transformări comuniste punându-şi amprenta asupra mentalităţii
colective dar şi constituind obstacole serioase în dezvoltarea armonioasă şi integrarea în
economia europeană. Evoluţia societăţii sibiene postdecembriste este specifică tuturor ţărilor
din Europa de est, care au ales calea democraţiei şi a integrării în structurile de apărare
euroatlantice (NATO - 2004) şi în Uniunea Europeană (2007).

2
Repere istorice – sursa: Monografia judeţului Sibiu, Editura Sport – Turism.Bucureşti, 1981, pag. 54 – 97.

4
Anul 2007 a reprezentat, pentru Municipiul Sibiu şi întreg judeţul o revitalizare atât a
activităţilor cultural-turistice, cât şi a celor economice, prin Programul “Sibiu – Capitală
Culturală Europeană”.

Localizare

Orasul Sibiu este situat in partea sudica a Transilvaniei, pe raul Cibin si se situeaza la
45° 47" latitudine nordica, in linie cu Lyon, si 24° 05" longitudine estica, aproximativ in linie
cu Atena, foarte aproape de centrul geografic al Romaniei.
Este asezat in depresiunea Cibinului, in apropierea muntilor Fagarasului la circa 20
km, Cibinului 12 km si Lotrului circa 15 km, care marginesc depresiunea in partea de sud-
vest.
In nord si est, teritoriul municipiului Sibiu este delimitat de podisul Tarnavelor, care
coboara pana deasupra Vaii Cibinului, prin Dealul Gusteritei. Municipiul Sibiu se afla in
depresiunea Cibinului, intr-o zona de campie piemontana colinara cu terase ale raului Cibin,
care o dreneaza.
Orasul Sibiu nu este delimitat de forme de relief strict conturate, ci le imbraca si le
domina aproape uniformizandu-le, prin extinderea zonei construite. Municipiul nu are in
perimetrul sau accidente geomorfologice care sa provoace elemente de panta. Altitudinea fata
de nivelul marii variaza intre 415 m in Orasul de Jos si 431 m in Orasul de Sus.

Acces in zona

Prin Sibiu trec drumurile europene E 68 (Arad - Sibiu - Brasov) si E 81 (Cluj - Sibiu
- Pitesti - Bucuresti). Orasul Sibiu este un important nod de cale ferata si dispune de un
aeroport international cu curse regulare spre Germania si Italia.
Municipiul Sibiu este unul din cele mai importante orase din Transilvania cu un
remarcabil potential de dezvoltare economica, avantajat si de pozitionarea sa pe Coridorul IV
Paneuropean.

5
 Analiza atractiilor turistice
Resursele turistice naturale

Relieful judeţului coboară de la sud, din zona montană care ocupă aproximativ 30% din
suprafaţa judeţului, reprezentată de Munţii Făgăraşului unde se întâlnesc înălţimi ce depăşesc
2.500 m (vf. Negoiu 2.535 m, vf. Vânătoarea lui Buteanu 2.508 m), munţii Cibinului şi ai
Lotrului cu suprafeţe plane uşor vălurite chiar la altitudini de peste 2.200 m (masivul
Cindrelului şi Ştefleşti), cu ridicat potenţial turistic şi de dezvoltare a zootehniei, spre nord unde
se întinde pe aproximativ 50% din suprafaţa judeţului zona de podiş (podişurile Hîrtibaciului,
Secaşelor şi Tîrnavelor) cu relief deluros cu înălţimi ale dealurilor între 490 m şi 749 m. Între
zona montană şi cea de podiş trecerea se face printr-o zonă depresionară de contact (depresiunea
Făgăraşului sau Ţara Oltului, Sibiului, Săliştei şi Apoldului sau Secaşului) care se desfăşoară
aproape continuu între cele două trepte de relief şi ocupă cca 20% din suprafaţa judeţului,
propice culturilor agricole.
Munţii

În judeţul Sibiu există trei masive muntoase din lanţul Carpaţilor Meridionali şi anume
: Masivul Făgărăşului , Munţii Cindrel şi Munţii Lotrului.

Masivul Făgăraş, de la est la vest măsoară în linie dreaptă, aproximativ 70 de km iar de


la nord la sud circa 45 km. Munţii Făgăraşului seamănă cu o imensă coloană vertebrală orientată
de la est la vest având „coastele” (culmile) orientate către nord şi respectiv, sud. Culmile din
partea nordică sunt cu mult mai scurte şi mai abrupte decât cele din partea sudică, care sunt
foarte lungi şi domoale.

Munţii Făgăraşului sunt delimitaţi la vest de Valea Oltului, iar la est de Bârsa Groşeţului
şi Râul Dâmboviţa. La nord sunt delimitaţi, printr-un mare abrupt tectonic, de Depresiunea
Făgăraşului, cunoscută şi sub denumirea de Ţara Oltului. Înspre nord, pe o distanţă de doar 8–
10 km, diferenţa de nivel atinge peste 2.000 de metri. Spre sud, delimitarea este mult mai puţin
accentuată, fiind făcută, după culmi lungi 30–40 km (Olanului, Robiţa, Scărişoara, Nisipuri,
Zârna, etc.), de şirul depresiunilor Câmpulung, Brădetu, Arefu şi Jiblea.

Suprafaţa totală acoperită de munţii Făgăraşului este peste 2.400 km², fiind, spre
comparaţie, de circa 7,5 ori mai mare decât a munţilor Bucegi. Pe cuprinsul întinderii masivului
Făgăraşului se găsesc 8 vârfuri de peste 2.500 de metri: Moldoveanu cu 2.544 m, Negoiu cu
2.535 m, Viştea Mare cu 2.527 m, Călţun-Lespezi cu 2.522 m, Vânătoarea lui Buteanu cu

6
2.507 m, Cornu Calţunului cu 2.510 m, Hârtopu cu 2.506 m, Dara cu 2.501 m. Există, de
asemenea, 42 de vârfuri având peste 2.400 m şi mai mult de 150 de vârfuri de peste
2.300 m3.Aceste vârfuri sunt separate între ele prin şei adânci, unele coborând până sub 2000
m altitudine (Curmătura Zârnei: 1.932 m).

Această densitate de culmi, abrupturi, vârfuri şi înălţimi, i-au atras masivului şi


denumirea de Alpii Transilvaniei, expresie atribuită savantului francez Emmanuel de
Martonne.

Din creasta masivului se desprind către nord şi sud, ca nişte puternice contraforturi de
piatră, un mare număr de spinări prelungi (picioare de munte) dispuse aproape perpendicular
pe creastă. Ele au lungimi şi mai ales înfăţişări diferite, după cum sunt orientate spre nord sau
spre sud. Ramificaţiile nordice sunt în mare parte abrupte şi stâncoase în apropierea crestei,
domolindu-se numai sub mantia pădurilor de conifere, care apar imediat ce înălţimea scade sub
1.700 m. O altă caracteristică a acestor ramificaţii constă în aspectul lor de muchie foarte
îngustă şi pe alocuri zimţată (de exemplu Muchia Albota).

Creasta principală şi ramificaţiile nordice ale Făgăraşului supuse acţiunii curenţilor,


precum şi dezagregărilor produse de îngheţ şi dezgheţ, formează în unele locuri custuri foarte
înguste, şei crenelate, cum sunt :Portiţa Arpaşului cu Fereastra Zmeilor, şeile dintre văile
Şerbotei (nord), izvoarele Scara şi Negoiu (sud).

O altă caracteristică a acestor munţi o constituie numeroasele circuri glaciare, precum


şi lacurile alpine situate la mari altitudini. Unele din aceste lacuri sunt alimentate de izvoare
subterane.

Văile care coboară către nord (Transilvania), urmează în marea lor majoritate o direcţie
aproape perpendiculară faţă de linia crestei, iar apele lor sunt silite - din cauza pantei foarte
înclinate - să coboare în salturi, formând numeroase cascade. Printre văile cele mai pitoreşti se
numără: văile Moaşei, Şerbotei, Bâlei, Brezcioarei, Ucei Mari şi Ucişoarei, Sâmbetei.

Numeroşi munţi din lanţul masivului Făgăraş poartă două denumiri: una pentru
versantul nordic şi alta pentru versantul sudic. Astfel: Muntele Buda (sud) este acelaşi cu
Muntele Arpaşul Mic (nord); Muntele Cocoriciu (sud) cu Muntele Moaşa(nord); Muntele

3
www.welcometoromania.ro

7
Moldoveanu (sud) cu Muntele Viştea (nord); versantul sudic al Muntelui Arpaşul Mare sau
Vârtopul poartă denumirea de Muntele Vârful Mircii; Muntele Ciortea este cunoscut în satele
ardelene şi sub numele de Muchea Avrigului4.

Munţii Făgăraş sunt traversaţi de cea mai înaltă şosea din România, Transfăgărăşanul.

Munţii Cindrel au un relief glaciar reprezentat prin circuri glaciare, care adăpostesc
tăuri glaciare. Vârfurile acestor munţi au altitudini peste 2000 m, dintre care se detaşează, cu o
altitudine de 2.245 m, vârful cu nume omonim munţilor, Vârful Cindrel. Pe valea Orăştiei, la
altitudinile joase la acestor munţi, se află cetatea dacă Sarmizegetusa.

Pătrunzând în teritoriul administrativ al judeţului Sibiu, dinspre sud – vest, cu


extremitatea lor nordică, Munţii Lotrului sunt mărginiţi, în est, de proeminentul Defileu al
Oltului, la sud de Valea Lotrului, la nord de Valea Sadului, la Vest de pâraiele Pravăţ – afluent
al Lotrului , şi Salanele , tributar Frumoasei.
“Identitatea de construcţie, asemanarea orografică şi chiar cea morfologică de
detaliu, inclusiv aceea de utilizare, apropie atât de mult cele două unităţi montane –
Cindrelul şi Lotru, încât uneori au fost cuprinse sub un singur nume cel de Munţii Sibiului,
adică aflaţi în apropierea municipiului Sibiu şi folosiţi cutumiar (chiar daca nu în totalitate)
de locuitorii satelor Mărginimii.”
Culmea Ştefleşti se desfăşoară pe 12 – 15 Km spre sud până spre Pasul Tărtărău, iar
spre est cca. 25 – 30 km, până la Defileul Oltului. Singura urmă marcantă a glaciaţiunilor din
acest masiv se află sub Vârful Ştefleşti, pe latura sa estică. Culmile şi platourile cu înălţimi ce
variază între 1300 – 1650 m ocupă cea mai mare parte a masivului. Adoptând un sistem unitar
în vederea aplicării semnelor de marcaje turistice, Comisia Centrală pentru Sistematizarea
Marcajelor şi Ocrotirea Muntelui, în consens cu acordul comisiilor judeţene, a stabilit ca normă
recunoaşterea fiecarui masiv prin creasta sa principala (somitală) şi potrivit normelor
internaţionale (ale F.I.T.) aplicarea benzii roşii ca marcaj al acestora, legăturile dintre masivii
(cum este cazul Cindrel – Lotru, sau Cindrel – Şureanu etc.) apropiaţi , urmând a se face prin
alte semne şi chiar culori (cruce roşie, de obicei albastră sau galbenă). Până în acest an a
predominat ideea parcurgerii culmilor somitale ale Carpaţilor României, de la nord la sud, cu
banda roşie, urmărindu-se crearea unei “magistrale” turistice “unitare şi continue”.

4
Maniţiu. O., ”Făgăfaşul”, Editura de cultură fizică şi sport, 1963, pg. 9.

8
Lacuri
Lacul Bâlea este un lac glaciar (format în circ glaciar) situat la o altitudine de

2040 m, în Munţii Făgăraş, Judeţul Sibiu. Dimensiunile lacului sunt: 360 m în lungime,
suprafaţa de 46508 m2 şi adâncimea de 11,35 m. În anul 1932 lacul Bâlea şi o suprafaţă de circa
180 ha în jurul lacului au fost declarate rezervaţie ştiinţifică.

Lacul Bâlea se află la circa 77 km de la oraşele Sibiu, 68 km Făgăraş şi 85 km de la


Curtea de Argeş. În timpul verii se poate ajunge cu automobilul, pe drumul Transfăgărăşan, iar
în restul timpului cu telecabina, de la cabana „Bâlea Cascadă” din apropierea cascadei Bâlea.
În Munţii Făgăraş se mai află şi lacurile Capra, Podragu mic, Podragu Mare, Avrig, Urlea, etc.

Prima Cabană la Lacul Bâlea a fost ridicată in anul 1904 de către Societatea Carpatină
Transilvăneană (Siebenburgischer Karpaten Verein „S.K.V.”) şi inaugurată la 29 august19055.
În anul 2006 a fost construit în apropierea lacului Bâlea primul hotel de gheaţă din Europa de
Est în forma unui iglu de 16 locuri.

Alte lacuri: Avrig, Podragu (lacuri glaciare), Sadu, Hârtibaciu Cibin, (lacuri de baraj).

Rezervaţii Naturale
Iezerele Cindrelului: rezervaţia cuprinde lacurile glaciare Iezerul Mare, situat la
o altitudine de 1999 m, suprafaţa fiind de 3 ha, iar adâncimea maximă 13,30 m. Forma aproape
ovală a lacului măsoară 320 m în lungime şi 189 m lăţime. Iezerul Mic este situat la 1946 m
altitudine, are o formă aproape dreptunghiulară, măsurând doar 80 m lungime, 58 m lăţime şi
având o adâncime maximă de 1,7 m.
Lacul fără fund : Ocna Sibiului
Situat în Parcul Public al Oraşului Ocna Sibiului, în imediata apropiere a staţiei C.F.R.,
”Lacul fără fund” a mai fost cunoscut sub numele de ”Lacul Lemnelor” şi ”Lacul Francisc”.
Face parte din complexul lacustru de natură antropogenă care acoperă aici o mare dolină a
stratului de sare din zăcământ.
În cadrul complexului lacustru salin, constituit din 52 de lacuri, ”Lacul fără fund” face
parte din categoria lacurilor de mărime mijlocie.

5
http://balealac.3x.ro

9
S-a format pe locul fostei saline Francisca, închisă şi abandonată din anul 1775. Tavanul
salinei se află la cca. 10-13m sub nivelul solului. Prăbuşindu-se datorită infiltraţiilor şi lipsei
elementelor de susţinere, s-a creat un crater care în timp a acumulat apă.
Are o formă ovală, un diametru de 40-50m, o suprafaţă a luciului de apă de 1655mp şi
un volum de 11.114mc. În pofida denumirii, are doar 33-34m adâncime maximă. Recordul
adâncimii lacurilor saline îl deţine însă vecinul său din sud, Lacul Avram Iancu, cu 132.5 m,
conform studiului cercetătorului Al. Maxim din 1931. Concentraţia sării în apă este de 318 g/l
la adâncime în timp ce la suprafaţă atinge doar 96 g/l.
Resursele turistice antropice

Monumente Istorice

 Podul Minciunilor
Podul a fost inaugurat în anul 1860, la un an după confecţionare. Este primul pod din
fonta de pe actualul teritoriu al Romaniei. Elementele de rezistenta ale podului sunt formate
din patru traverse metalice arcuite, decorate cu rozete si cu cate un brau de elemente inscrise in
cercuri.
Cercurile cu diametru maxim sunt decorate cu stema Sibiului pe latura sudică, iar pe cea
nordică poartă inscripţiile “1859”, respectiv “FRIEDRICHS/ HUTTE”.
Cele patru piedestale de la capătul podului, mai robuste, realizate din piatră, susţin
corpuri de iluminat din fontă turnată.
 Bustul lui George Bariţiu din Parcul Astra
Opera sculptorului Oskar Späthe, inaugurată în 1912, bustul a fost amplasat iniţial în curtea
şcolii civile de fete ASTRA. În 1924 bustul a fost relocat în actualul spaţiu.
Membru fondator al Academiei Române (1867), George Bariţiu este întemeietorul
ziaristicii româneşti ardelene, istoric, militant pentru emanciparea naţională a românilor din
Transilvania.
 Statuia lui Georg Daniel Teutsch

Situată în curtea Bisericii Evanghelice din Sibiu, statuia episcopului Georg Daniel
Teutsch a fost realizată în 1899 fiind opera sculptorului Adolf von Donndorf. Aflată pe un
soclu de granit, statuia înaltă de 3,5 m este strajuită de 4 medalioane de bronz cu efigiile
colaboratorilor lui Georg Daniel Teutsch şi anume: comitele Konrad Schmidt, secretarul
Franz Gabbel, episcopul Paul Binder şi consilierul J. Schuller.

10
Georg Daniel Teutsch este una dintre personalităţile marcante ale comunităţii săseşti
din Transilvania la sfârşitul secolului 18. Născut în 1817 la Sighişoara şi-a desfăşurat
activitatea atât în localitatea natală dar şi în Sibiu ca episcop evanghelic al salilor evanghelici
din Transilvania.

 Bustul lui George Coşbuc


Bustul poetului George Cosbuc (1866-1918), a fost instalat pe un postament din piatră
cioplită, în iulie 1933, în faţa Consiliului municipal şi este opera sculptorului Corneliu Medrea,
născut în Miercurea Sibiului. George Cosbuc a fost chemat la Sibiu de Ioan Slavici, pentru a
lucra la redacţia ziarului ”Tribuna”. Şi-a petrecut aici, după cum singur mărturiseşte, ”anii cei
mai rodnici” (1887-1889), publicând unele dintre cele mai reuşite creaţii ale sale: ”Nunta
Zamfirei”, ”Rada” şi ”Numai una”6.
Monumente de artă şi arhitectură
 Turnul Sfatului Sibiu – Piaţa Mică nr. 1
Unul din cele mai cunoscute monumente ale oraşului, reconstruit în 1588, face legătura
între Piaţa Mare şi Piaţa Mică. Îţi trage numele de la faptul că era aşezat lângă Sfatul Orăşenesc.
A fost ridicat în sec. al XIII-lea şi era poarta de intrare în cetate în cadrul celei de-a doua centuri
de fortificaţii. Din turnul iniţial s-a păstrat doar nucleul ridicat până la nivelul primului etaj.
Prin renovarea din 1824 i s-a dat aspectul de astâzi, când turnul se ridică pe înălţimea a şapte
etaje.
Accesul în interior este posibil printr-o uşă mică, de unde, prin intermediul unei scări
spiralate, se ajunge la etajele superioare. La penultimul etaj se poate observa mecanismul
ceasului şi de la ultimul nivel, prin cele patru ferestre dechise către toate cele patru direcţii se
poate admira astâzi panorama oraşului.
 Bastionul Haller - Bdul Corneliu Coposu
Construcţia lui a fost iniţiată în timpul primariatului lui Petru Haller. Bastionul este
construit din caramidă şi umplut cu pământ, zidurile având lungimea totală de 223m şi înălţimea
de 9 m. Zidurile erau prevăzute cu distanţiere pentru a impiedica instalarea scărilor de asediu.
Cinci dintre deschiderile cazematelor pentru tunuri se mai păstrează şi astăzi. În 1771, pe acest
bastion s-a construit şcoala de călărie (manejul) iar în primul deceniu al secolului trecut a apărut
edificiul şcolii de moaşe. De la bastionul Haller porneşte latura de nord a cetăţii cu zidurile
păstrate de-a lungul străzii Manejului până la Biserica Ursuline.

6
Avram A., Crişan. V., ”Sibiu ghid cultural-turistic” - Editura FF Press, Bucureşti, 1998.

11
 Biserica Evanghelică – Piaţa Huet
Se află în Piaţa Huet şi a fost construită în secolul al XIV-lea (1371-1520), pe locul unde
există o veche biserică romană, şi păstrează până în prezent picturi murale foarte vechi. Este
una dintre cele mai frumoase clădiri din Sibiu. Clădirea este dominată de turnul pe 7 nivele cu
cele patru turnulete pe colţuri, semn ca oraşul avea dreptul de condamnare.
Pe peretele interior de nord al corului se află o valoroasă pictură murală veche din anul
1445, care reprezintă scena răstignirii. Partea cea mai veche a edificiului o reprezintă corul,
atestat din 1371. În cor, în axul bisericii se află una din cele mai frumoase cristelniţe de bronz
existente în ţara noastră care se spune că a fost turnată din bronzul tunurilor turceşti capturate
de către sibieni în 1437. Orga care se găseşte în această biserică este cea mai mare din S-E
Europei.
Aspectul bisericii a fost modificat pe latura sudică după 1474, când s-a hotărât
transformarea bazilicii într-o biserică-hală. Spaţiul interior al bisericii a fost secole de-a rândul
folosit drept necropolă pentru personajele importante ale comunităţii sibiene: primarii, comiţii
sau alte personalităţi. Din 1796 s-au interzis înhumările în biserică dar s-a făcut o singură
excepţie, în anul 1803 când au fost aduse aici rămăşiţele pământeşti ale baronului Samuel von
Brukenthal.
 Catedrala Ortodoxă Sfânta Treime - Str. Mitropoliei nr. 33
A fost construită între anii 1902-1906 în timpul împaratului Francisc Iosif I în stil
bizantin şi resimte influenţa arhitecturii bisericii Sfânta Sofia din Istanbul. Ideea ridicării unei
catedrale ortodoxe în oraşul de reşedinţă al Mitropoliei - Sibiu, a aparţinut, iniţial, marelui
mitropolit Andrei Şaguna.
Construcţia este monumentală, expresia arhitecturală fiind determinată de finisajele
exterioare - caramidă în două culori, invelitori de cupru.
Spaţiul interior urmează tradiţia bizantină şi se remarcă prin amploarea naosului. Cupola
şi altarul au fost pictate de Octavian Smighelschi, cel mai reprezentativ pictor sibian al epocii.
 Sinagoga - Str. Constituţiei nr. 19
A fost construită în 1898 de către comunitatea evreiască din Sibiu. Aceasta a obţinut
banii necesari prin diligenţele depuse de Josef Schwartz, preşedintele comunităţii, care l-a
însărcinat pe arhitectul Szalay Ferenc să construiască edificiul sinagogii. A fost restaurat cu
sprijinul financiar al statului israelian şi inclusă din anul 2007, în circuitul turistic şi cultural.
La festivalul de teatru de la Sibiu, în fiecare an au fost inviate trupe de teatru din Israel iar din
2007, sinagoga din Sibiu a fost propusă să devină un sediu accesibil pentru desfăşurarea unor
evenimente culturale.

12
 Mănăstirea Cisterciană de la Carta (la 47 km de Sibiu).
Cea mai veche construcţie în stil gotic din România. Întemeiată de călugării cistericeni
(ordin călugăresc originar din Franţa) în 1202, a fost devastată şi incendiată în timpul năvălirii
tătarilor (1241 - 1242), dar ulterior a fost reconstituită.
 Biserica de la Cisnadioara,
Cea mai veche biserică romanică din ţara noastră, datând din 1223, este considerată a
fi şi ”cel mai însemnat monument al arhitecturii ecleziastice săseşti”.
 Biserica fortăreaţă de la Biertan,
Remarcabil şi impunător monument de artă gotică, ce a fost realizată între 1520 – 1522
şi înconjurată cu turnuri şi ziduri puternice. Păstrează azi o colecţie de vechi covoare orientale.

Edificii culturale

 Palatul Brukenthal
Cel mai vechi muzeu din ţară şi unul dintre primele din Europa (deschis pentru public
în 1817). A fost înfiinţat în 1780 de Samuel Brukenthal, consilier intim al Mariei Tereza şi
guvernator al Transilvaniei. Colecţiile iniţiale s-au contopit cu cele ale muzeului Astrei, precum
şi cu cele ale Muzeului Societăţii Carpatine rezultând unul dintre cele mai bogate muzee din
România. Cuprinde secţii de: artă (pictură, grafică, gravuri şi sculpturi realizate de renumiţi
artişti), istorie, ştiinţele naturii, artă populară, precum şi o bibliotecă cu cărţi preţioase.

Rezervaţii şi monumente ale naturii

 Vulcanii noroioşi de la Haşag


Rezervaţia geologică Vulcanii noroioşi se află la o distanţă de 21 km de Sibiu. Este o
rezervaţie geologică interesantă, reprezentată de ”vulcani” în miniatură. Datorită constituţiei
geologice şi existenţei în subsol a hidrocarburilor şi gazelor de zăcământ, ca şi apelor care
dizolvă masa argiloasă şi o transformă în noroi, gazele de adâncime ies la suprafaţă, antrenând
noroiul şi făcându-l să ”fiarbă” la locul de ieşire. Noroiul evacuat la suprafaţă a format conurile
prin care iese apa, în care bolboroseşte gazul metan.

13
 Calcarele de la Cisnădioara

Calcarele cretacice de la Cisnădioara au o vechime de 65 milioane de ani fiind integrate


în Rezervaţia geologică de la Cisnădioara. Cunoscută pe plan naţional pentru varietatea de
fosile marine, rezervaţia a fost cercetată încă din a doua jumatate a secolului XVIII. Recent, în
1999, Andrei Mihai, student al facultaţii de jurnalistică Sibiu şi pasionat paleontolog, a
descoperit la Cisnădioara, aproape de Rezervaţie, fosile ale arborelui de Sequoia, milenarul
arbore care mai creşte încă în California. De atunci, Rezervaţia constituie un punct fosilifer
integrat în circuitul turistic european. Fosilele descoperite în micul sat au o valoare de
patrimoniu fiind unice în România.
 Calcarele de la Turnu Roşu
Calcarele de la Turnu Roşu (Porceşti) sunt foarte aproape de defileul Oltului, judeţul
Sibiu.
Considerate o rezervaţie geologică de vârstă eocenă, Calcarele adăpostesc o bogată faună, peste
180 forme de foraminiferi, coralieri, viermi, bivale, gasteropode, reptile şi peşti. Tot aici, s-au
descoperit peste 60 de specii de rădăcini şi diverse moluşte. Calcarele fosilifere de la Turnu
Roşu se întind pe o suprafaţă de 26,4 hectare.

Palate şi Cetăţi
 Palatul Brukenthal
Palatul Brukenthal se află în Piaţa Mare din judeţul Sibiu. Acesta este cel mai
reprezentativ edificiu al oraşului Sibiu. Deosebirea faţă de celelalte palate pe care o redă acest
palat este limitarea sa faţă de existenţa parcelelor iniţiale.
Construirea palatului a fost realizată pe fostul loc a două case medievale, una dintre ele
aparţinând familiei Kloknem. Palatul a reuşit să achiziţioneze şi clădirea aflată înspre nord,
aceasta fiind fosta proprietate a senatorului Offner.
Planul adoptat este unul închis, cu o curte interioară, punându-se accentul pe primul etaj
al palatului, unde există amplasate la faţadă cele mai deosebite şi importante încăperi. Încăperile
din flancuri sunt frumos decorate cu elemente orientale. În perioada anilor 1786 - 1788 este
finalizată şi cea de a doua curte care era rezervată grajdului şi spaţiilor gospodăreşti. O atenţie
specială se îndreaptă către măestria cu care au fost realizate toate elementele artistice,
elementele de pietrărie, lucrărilor de sculptură şi a portalurilor.

14
Ancadramentul de piatră care se afla la parter, este frumos decorat cu elemente de plastică,
dintre care putem remarca cu uşurinţă blazonul aurit al lui Samuel von Brukenthal. Accesul
spre interiorul palatului este relizat cu ajutorul portalului principal care duce spre curte ; de aici
se găseşte un al portal ce asigură şi respectă organizarea principalului portal.
Primul etaj găzduieşte apartamentul proprietarului şi apartamente pentru oaspeţi, cel de-
al doilea etaj este rezervat pentru colecţii, biblioteci care erau situate iniţial în aripa transversală.
Supraportele realizate din lemn de tei sculptat în relief şi aurit se găsesc în număr de doisprezece
şi se numără printre cele mai valoroase elemente ale palatului.
Muzee
 Muzeul Asociţiunii ”ASTRA”
Beneficiind de anii efervescenţi ce au urmat inaugurării sale, Muzeul ”Asociaţiunii” a
ajuns ca, imediat după încheierea păcii consecutive primului război mondial ,să poată raporta
deţinerea a cca 100.000 piese şi chiar (modeste) laboratoare de restaurare. După întregirea
României însă, priorităţile şi locurile în care fuseseră consacrate centrele culturale transilvane
s-au schimbat şi astfel muzeul sibian, până la razboi instituţie cu reprezentativitate naţională,
nu şi-a văzut împlinite nădejdile. Cu toate acestea, oameni dedicaţi activităţilor
etnomuzeografice îşi continuă activitatea, îşi extind relaţiile în întreg regatul, îşi
reîmprospătează expoziţiile, îşi diversifică formele de acţiune.
Muzeul Asociţiunii ”ASTRA”
Prin prestigiul său, prin comorile creaţiei romăneşti tradiţionale pe care le deţinea şi le
expunea, după instaurarea comunismului în România, muzeul s-a dovedit nu doar indezirabil
,ci şi periculos pentru regim, aşa încât, printr-o decizie abuzivă a Ministerului Artelor şi
Comunicaţiilor , a fost evacuat din spaţiul care i-a fost destinat de creatorii săi şi ai edificiului
în care se află. În anul 1950, piesele sale au fost înglobate în colecţiile Muzeului Brukenthal.
 Muzeul de Etnografie ”Franz Binder”
Muzeul de Etnografie Universalã „Franz Binder” îşi are sediul în Piaţa Micã, nr. 11,
Sibiu, România. Municipiul Sibiu este unul dintre cele mai vechi oraşe atestate în Transilvania.
Sibiul este un important centru economic şi cultural - turistic din România, un exemplu al
convieţuirii multi-etnice şi multi-culturale. Muzeul „Franz Binder” este singurul muzeu de
etnografie extra-europeanã din România, ocupând prin valoarea excepţională a patrimoniului
sãu, un loc important în cadrul reţelei muzeale naţionale

Muzeul „Franz Binder” este parte integrantã a Complexului Naţional Muzeal „ASTRA”
Sibiu, - care cuprinde şi alte secţii de etnografie româneascã, sãseascã, rromã. Colecţiile exotice

15
ale Muzeului „Franz Binder” sunt structurate în douã mari categorii: colecţiile vechi constituite
în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea prin donaţiile unor
cãlãtori săi transilvăneni cãtre Societatea Transilvană pentru Ştiinţele Naturii din Sibiu;
colecţiile noi, realizate prin schimburi de colecţii, repartiţii, donaţii, achiziţii etc. Aşadar fondul
de etnografie exoticã al muzeului nostru, începând cu mumia egipteanã cu vechime
multimilenarã şi sfârşind cu cele mai noi achiziţii de artizanat, se înscriu într-un foarte divers
cadru istoric, geografic etno-cultural şi antropologic. Sediul muzeului este monument istoric
actuala “Casa Hermes”, denumitã iniţial “Casa Asociaţiei Micilor Meseriaşi” (Burger- und
Gewerbeverein-Haus) a fost construitã între anii 1865-1867 şi inauguratã la 24 noiembrie 1867,
devenind sediul administrativ al acestei Asociaţii, precum şi un loc destinat desfãşurãrii unor
activităţi diverse, cum ar fi cele de club, bibliotecã, scolarizare a calfelor şi expoziţii de produse
mesteşugãreşti. În ultima perioadã, clãdirea a avut diverse destinaţii şi abia în anul 1990 a
devenit sediu al noului muzeu etnografic, dobândindu-şi adevãrata menire de propagare a
valorilor autentice de civilizaţiie materialã şi spiritualã.
 Muzeul de Etnografie şi Artă Populara Săsească ”Emil Sigerus”
Proiectul de înfiinţare, în cadrul Complexului Naţional Muzeal „ASTRA”, a unei unităţi
muzeale de artă populară săsească a debutat în anul 1997 cu deschiderea expoziţiei de bază
Cahle transilvănene. Secolele XV-XIX şi a avut ca scop valorificarea, salvarea, conservarea şi
promovarea patrimoniului cultural material şi imaterial aparţinând acestei minorităţi etnice, dat
fiind faptul că Sibiul a reprezentat un spaţiu primordial de rezidenţă pentru saşi.

Muzeul de Etnografie şi Artă Populara Săsească ”Emil Sigerus”


Baza colecţiilor Muzeului de Etnografie şi Artă Populară Săsească „Emil Sigerus” a
constituit-o patrimoniul etnografic aflat în proprietatea Muzeului Carpatin (Siebenbürgischer
Karpatenverein), care a funcţionat în perioada anilor 1895 – 1920. Un rol important în formarea
şi organizarea primului muzeu cu profil etnografic săsesc l-a avut colecţionarul Emil Sigerus,
care a donat peste 500 de obiecte valoroase cuprinzând textile, mobilier pictat, sticlă, cositor,
argintărie, dar cu precădere ceramică transilvăneană.
Patrimoniul Muzeului „Emil Sigerus” s-a îmbogăţit de-a lungul anilor prin donaţii şi
achiziţii, însumând la ora actuală un număr de 8.900 de piese, conservate în trei colecţii: port –
textile - broderii, mobilier pictat şi ceramică.
Colecţia de port – textile – broderii însumează un număr de 4.500 de obiecte extrem de
valoroase şi rare în colecţiile muzeale din ţară şi străinătate, piese care datează din secolele
XVII – XX. Textilele decorative, precum ştergarele de paradă, ştergarele de sobă, ştergarele de

16
culme, feţele de masă, feţele şi căpătâiele de pernă, cuverturile de pat, paramentele bisericeşti,
păretarele etc., au fost folosite pentru împodobirea interiorului din gospodăriile ţărăneşti, fiind
achiziţio-nate în mare parte din zonele Sibiu şi Bistriţa datorită unicităţii, autenticităţii şi valorii
lor artistice.
 Casa Altemberger : Muzeul de Istorie
Cunoscută astăzi drept Casa Altemberger, după numele primului său proprietar, clădirea
a fost cumpărată în anul 1545 de magistratura oraşului, devenind sediul Primăriei pentru 400
de ani (până în 1948).

Casa Altemberger : Muzeul de Istorie


Cele zece unităţi arhitectonice, la care se adaugă turnul de apărare, structurează
împreună unul dintre cele mai impresionante ansambluri de arhitectură gotică civilă din
România şi chiar din Europa de Sud Est; cea mai veche parte o constituie turnul-locuinţă,
construcţia acestuia fiind iniţiată la sfârşitul secolului al XIII-lea7.
Deoarece fondatorul legendar al oraşului purta numele Hermann, vizitatorii sunt
întâmpinaţi în curtea muzeului de câteva figuri decorative, intitulate Hermanni, ce ilustrează
tipologiile orăşeanului la sfârşitul secolului al XVII-lea: vindecătorul, cavalerul, bancherul,
măcelarul, crâşmarul, infanteristul, studentul, primarul şi menestrelul.
În curtea a doua, cunoscută sub numele de Grădina Martirilor, se află lucrări de sculptură
figurativă, precum cele patru console ale loggiei reprezentând portretele în piatră ale unor
bărbaţi, elegant şi minuţios executate, decorând un spaţiu cu elemente de influenţă
renascentistă.

 Muzeul de Arme si Trofee de Vanatoare


Muzeul de Vânătoare poartă numele uneia dintre personalităţile importante ale oraşului
Sibiu la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea: colonelului August von
Spiess, vânător al Casei Regale a României în timpul regelui Ferdinand I.

Muzeul de Arme şi Trofee de Vănâtoare


Deschis în anul 1966, muzeul a fost primul cu acest profil la nivel naţional, fiind găzduit
în reşedinţa Von Spiess, donată de fiicele colonelului în acest scop. Colecţia cuprinde un număr
de aproximativ 1600 piese.

7
http://www.rovt.ro/cities/sibiu/sibiu_ro

17
În spatele clădirii se află o curte amenajată în scopul relaxării în aer liber şi pentru
desfăşurarea activităţilor de educaţie ecologică a elevilor, cu atât mai mult cu cât găzduieşte un
câine, peşti şi o broscuţă ţestoasă.
 Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, com. Cârţişoara
Biserica veche are mai multe straturi de pictură: primul strat datează din anul 1300, iar
al doilea din 1310. Aceste straturi au fost identificate, după pigmenţii din pictură, de către
pictorul C. Boambes, între anii 1987-1988. Al treilea strat se află pe arcada dintre naos şi
pronaos, cu text din anul 1377, stratul al patrulea datează din anul 1450, al cincilea - din anul
1600, al şaselea din 1741 şi al şaptelea - din anul 1809.

Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”


Mănăstirea a fost părăsită timp de 100 de ani. La 20 august 1762, aşezământul a fost
lovit de Bukow cu tunurile, mănăstirea fiind cel mai puternic centru ortodox din Transilvania.
Refăcută în anii următori, mânăstirea a fost din nou distrusă de armata imperială
habsburgică, la 23 decembrie 1785. În 1826 aşezământul a fost transformat în biserica de mir
şi redevine mănăstire în 1932, prin strădăniile călugărului Evloghie Ota. În 1955, aşezământul
este transformat în mânăstire de maici, dar în 1960 este desfiinţat şi devine cabană turistică.

 Mânăstirea „Naşterea Maicii Domnului”, com. Nocrich-Hârtibaci


Mănăstirea Nocrich, Hartibaci a luat fiinţă în anul 1990, pe locul unui asezământ
monahal distrus de generalul Bukow. În anul 2004 s-a început construcţia unei biserici de
cărămidă la Mănăstirea Nocrich.
 Mânăstirea „Sfânta Treime”, com. Orlat
Sfânta Mănăstire Orlat se află în apropiere de Sibiu, la 5 km. de Săcel. Aşezată parcă
de Dumnezeu de la întemeierea lumii în acest minunat loc, îşi revarsă liniştea şi
binecuvântarea peste aceste ţinuturi până în depărtări. Este strajuită ca într-o palmă de falnicii
munţi ce-şi pleacă cu dragoste frunţile spre acest lăcaş, iar în depărtare batrânul munte Făgăraş,
cu fruntea albă şi senină, priveşte cu admiraţie spre această frumoasă stea, parcă şi el
bucurându-se.
Întreaga mânăstire a fost ridicată de curând, fiind atât de îngrijită şi de frumos pictată,
iar locul în care a fost construită, atât de bine ales incât iţi încântă şi ochii şi inima, la fel ca
un lăcaş vechi, incărcat de istorie.

18
Mânăstirea „Sfânta Treime”
Maica Dionisia este stareţă , maica Paisia egumenă iar Prea Cuviosul Sofian este
duhovnicul Sfintei Mănăstiri. Împreună cu cei dragi, în concediu sau în pelerinaj treceţi şi pe
la Orlat. Vă veţi închina, veţi admira munţii şi întreg peisajul şi vă veţi linişti inima şi gândurile
în acest colţ de rai.
 Schitul „Schimbarea la Faţă a Domnului”, Staţiunea Păltiniş
Schitul Păltiniş este situat la poalele Munţilor Cindrel, la o distanţă de 500 de metri
distanţă de şoseaua Păltiniş-Sibiu. Din Sibiu se circulă pe o şosea asfaltată care şerpuieşte
printre dealuri şi munţi spre sud-vest 32 de kilometri până în apropierea schitului.
Schitul Păltiniş este o mică bisericuţă ctitorită de mitropolitul Nicolae Bălan, în jurul
anului 1930. Schitul este alcătuit dintr-o mică bisericuţă din lemn, recent pictată, şi o casă de
odihnă pentru salariaţii Bisericii Ortodoxe.

Schitul „Schimbarea la Faţă a Domnului”


Schitul Păltiniş aparţine Arhiepiscopiei Sibiului şi este ctitoria pururea pomenitului
Mitropolit Doctor Nicolae Bălan al Ardealului. Biserica a fost construită din lemn de brad, între
anii 1925 şi 1927, cu ajutorul Ministerului Cultelor, Ministerului Sănătăţii şi al altor instituţii.
Bisericuţa din Păltiniş a fost ridicată de către un grup de meşteri din Răşinari - localitate aflată
în apropierea locului, nu departe de Sibiu. Executantul principal al acestei construcţii a fost
meşterul Şerban Cruciat din Răşinari, sub conducerea unui alt arhitect. Sfântul Altar şi
catapeteasma au fost executate de Societatea Autonomă Stil din Bucureşti.
Fresca ce îmbracă interiorul micut al bisericii este opera lui Ovidiu Preotescu. Pictura
iconostasului a fost realizata de pictorul Vasilescu in anul 1944.
 Schitul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Foltea, oraşul Sălişte
Este situat la 5 km vest de satul Saliste şi se ajunge la el urcând prin pădure, pe un drum
carosabil. Pentru cei mai grăbiţi, dar şi mai în putere, se poate merge pe izvor până la cascadă
şi apoi pe o potecă la dreapta, pe care se ajunge la schit după ce s-au parcurs nouă serpentine.

Schitul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”


Dacă suntem atenţi la un luminiş cu 100 m înainte de schit, privind în jos ni se oferă un
tablou pitoresc cu oraşul aşezat între dealuri şi mai în depărtare câmpia şi râul Cibin. Ansamblul
monahal este construit pe un platou de deal înconjurat de dealuri mai înalte acoperite cu păduri

19
din specii foioase dar şi pâlcuri de brazi în zona fântânii Foltea de lângă schit. La circa 10 km
de aici, în zona Santa, este o poiană cu multe flori şi o cabană turistică.

Gastronomie
Sibiul este cunoscut drept patria brânzeturilor şi a mezelurilor. Telemeaua
de Mărginime şi tot felul de mezeluri presărate cu mirodenii, hencleşul săsesc sau cozonacul
unguresc cu mac reflectă diversitatea culturală a zonei.
În pieţele şi târgurile din Sibiu veţi putea degusta produse tradiţionale direct de la
producătorii locali. Încercaţi specialităţi sibiene în restaurante sau la pensiunile rurale, veţi avea
parte de un adevărat festin al papilelor gustative!.

Festivaluri

 Formele de turism practicate la nivelul judetului Sibiu

Turismul montan
Păltinişul este o opţiune interesantă pentru un weekend prelungit destinat sporturilor de
iarnă sau plimbărilor prin rezervaţia Iezerele Cindrelului la faimoasele lacuri glaciare. Odată
ajuns la Păltiniş, nu ai cum să te plictiseşti. Poţi să schiezi, să urci crestele împădurite din
apropiere pe trasee accesibile sau doar să admiri panorama care ţi se deschide în faţă.
Staţiunea a fost întemeiată de Societatea Carpatină Ardeleană a Turiştilor - SKV
(Siebenbürgischer Karpatenverein) în 1894 fiind cea mai veche staţiune montană din
România8.
Staţiunea este situată pe coasta de nord-est a munţilor Cindrel (Carpaţii Meridionali), în
mijlocul unei păduri de conifere, la 32 km SV de Sibiu, de care este legată printr-o sosea
modernizată. Este staţiunea montană situată la cea mai mare altitudine (1442m) din ţară.
Climatul montan, cu aerul ozonat, recomandă staţiunea pentru tratarea asteniilor, a bolii
Basedow, a sechelelor pulmonare, surmenaj, hipertiroidie benignă. Temperatura medie anuală
este de +4 grade Celsius (media lunii iulie este de 12 grade C, iar a lunii ianuarie de - 6 grade
C).

8
www.turism.sibiu.ro

20
Ploile sunt frecvente, dar de scurtă durată, iar stratul de zapadă este prezent 120 zile pe
an. Un fenomen meteorologic frecvent întâlnit la Păltiniş este inversiunea temperaturii.
Condiţiile de schi sunt excelente începând din decembrie şi până în aprilie. Pârtiile din staţiune
sunt accesibile pentru toţi împătimiţii sporturilor de iarnă.

Turismul balnear
Este practicat datorită apelor cu proprietăţi curative din staţiunile balneo – climaterice
Ocna Sibiului şi Bazna care sunt recomandate pentru tratarea diferitelor afecţiuni.
La începutul secolului al XIX- lea o comisie de medici şi chimişti din Viena au sosit în
Bazna pentru a studia efectele sării de Bazna precum şi a climatului (acesta fiind unul propice
curelor balneare). Totusi, fundamentul acestei staţiuni a fost reprezentat de initiativa unor
medieşeni, care au reuşit ca în următorii ani să atragă un număr mare de simpli turişti sau turişti
sosiţi pentru cura balneară. Rezultatul a fost tratarea cu succes a sute de persoane cu diverse
afecţiuni. La începutul secolului XX staţiunea a cunoscut o perioadă de creştere din punct de
vedere al infrastructurii întampinând cu caldură si ospitalitate numeroşii turişti care au păşit pe
aceste meleaguri.
În prezent staţiunea Bazna se află într-o perioadă de renaştere din punct de vedere
turistic. Resursele sale naturale precum şi tezaurul lăsat în urmă de germani reprezintă o atracţie
tot mai mare pentru diversele categorii de turişti, fie ca sunt turisti interesaţi să cunoască noi
obiceiuri şi tradiţii fie că sunt turişti care sosesc pentru cura balneară. Staţiunea este vizitată
anual de turişti care urmează cura de Bazna de ani buni şi care au nevoie de acest tratament care
se dovedeşte benefic cel puţin o data pe an.
Staţiunea Ocna Sibiului, denumită şi litoralul Ardealului, este situată la o altitudine de
400 m faţă de nivelul mării în partea nord-vestică a Depresiunii Sibiului, la 15 km de orasul
Sibiu. Zona se încadrează în climatul temperat continental de deal şi de podiş cu unele nuanţe
locale (inversiuni de temperatură iarna, calm atmosferic, insolaţie puternică) particularităţi
climatice care au un rol important în prevenirea şi tratarea unor boli9. Ocna Sibiului a fost
prima data atestata documentar in anul 1263 desi zona este locuita inca din vremea dacilor.
Procesul de transformare a minelor în ochiuri de apă sărată a fost continuu şi inevitabil. Minele
au fost abandonate rând pe rând, în ciuda eforturilor susţinute ale minerilor, apa de ploaie şi
pânza freatică având câştig de cauză în final.

9
http://www.turism.sibiu.ro/ro/ocna.htm.

21
În timp, sub influenţa factorilor climaterici, prăbuşirea pereţilor devenea un fapt
iminent, salinele transformându-se în lacurile de astăzi, principala atractie a statiunii.
Proprietatile curative ale apei sunt mentionate pentru prima data in anul 1598 cand ambasadorul
împăratului Rudolf al II-lea a descoperit efectul terapeutic al lacurilor, când în drum spre
Constantinopol poposeşte aici pentru a face băi. În anul 1820, medicul Pataky Samuel, face
pentru o analiză a apei din punct de vedere chimic, dovedind astfel, în mod ştiinţific, puterea
vindecătoare a apei datorită diferitelor elemente terapeutice existente. La Ocna Sibiului se
trateaza, cu rezultate deosebite, bolile aparatului locomotor, reumatismele degenerative
cronice, preartrozele si artrozele, spondilozele, precum si diferite afectiuni ginecologice.
Elementul hidrologic este bogat reprezentat prin salba de lacuri ce însumează o
suprafaţa hidrologică de 35.700 metri pătraţi şi un volum de 265.700 metri cubi. Cele mai
importante lacuri sunt: „Lacul fara fund", declarat monument al naturii, cu cel mai puternic
fenomen de heliotermie, „Lacul Ocna pustie" care are 160 m adâncime fiind cel mai adânc lac
antroposalin din România si „Lacul Brâncoveanu”, lacul cu cea mai mare salinitate din
statiune,(310 g/l salinitate).
În prezent Complexul Balnear Ocna Sibiului este refăcut în întregime, în urma unui
proces intens de restaurare ce a urmat îndeaproape linia arhitectonică originală a arhitecţilor
vienezi (doar pavilionul central a fost demolat din cauza stării avansate de degradare în care
ajunsese nemaiputând fi astfel restaurat).

Agroturism si turism rural in judetul Sibiu


Mărginimea Sibiului10 este o zonă etnografică unică în Romania situată la vest de
Sibiu, limitată la sud de valea Sadului şi la nord de valea râului Sălişte, ce cuprinde 18 localităţi:
Boiţa, Sadu, Rau Sadului, Tălmaciu, Tălmacel, Răşinari, Poplaca, Gura Răului, Orlat,
Fântănele, Sibiel, Vale, Săliste, Gales, Tilişca, Rod, Poiana Sibiului şi Jina. Pozitia geopolitică
a zonei, situată la graniţa de sud a Transilvaniei cu Ţara Românească şi în proximitatea Sibiului,
puternic centru mesteşugăresc şi comercial, au oferit Mărginimii Sibiului câteva trăsături
definitorii.
Localităţile şi-au dezvoltat o economie mixtă, bazată pe agricultură, creşterea
animalelor şi mesteşuguri tradiţionale, cu pondere deosebită pe oierit. Cea mai mare parte a
satelor din zona au păstrat puternice tradiţii spirituale şi etno-folclorice. Deşi progresiv

10
http://www.turism.sibiu.ro/ro/marginime.htm

22
construcţiile moderne le-au înlocuit pe cele vechi tradiţionale, atmosfera în Mărginimea
Sibiului a rămas neschimbată.
Costumele de sărbătoare de o eleganţă rară, brodate în negru şi alb sunt purtate cu
mândrie de sărbători iar meşteşugurile moştenite din moşi strămoşi sunt practicate cu succes şi
azi. Încă din cele mai vechi timpuri, aceste populaţii de oieri au fost şi sunt maestri în
prelucrarea lânii şi a pieilor. Pe aceste meleaguri aveţi posibilitatea să găsiţi biserici vechi,
muzee (Muzeul Sibiel, unde există cea mai mare colecţie de icoane pe sticlă din Europa, Muzeul
Sătesc Răşinari, ce cuprinde piese uzuale din ceramică, mobilier pictat, obiecte gospodăreşti şi
meşteşugăreşti, Muzeul din Galeş, cu o impresionantă colecţie de costume populare şi Muzeul
Parohiei Ortodoxe din Saliste , ce cuprinde obiecte şi cărţi vechi de cult), case memoriale şi
construcţii tradiţionale ţărăneşti.
Cu timpul, Mărginimea Sibiului a devenit un punct important al turismului rural
românesc, aici dezvoltându-se numeroase pensiuni ce vă pot oferi condiţiile necesare petrecerii
unui sejur de neuitat. Atmosfera tipic ţărănească, păstrarea intactă a tradiţiilor şi obiceiurilor,
ospitalitatea sătenilor măresc atractivitatea pentru aceste locuri.

Turismul tematic este reprezentat de traseele turistice cu tematici particulare, cu mar


fi Drumul branzei din Marginimea Sibiului (traditia pastoritului).

Turism urban care este sustinut de obiectivele turistice de mare atractivitate din cele
doua municipii, Sibiu si Medias si din cele sapte orase existente in judetul Sibiu: Agnita, Avrig,
Cisnadie, Copsa-Mica, Dumbraveni, Ocna Sibiului, Talmaciu.

Turismul cultural
În Sibiu sunt peste 100 de atracţii de importanţă naţională şi, adunându-le şi pe cele din
împrejurimi, aria de interes depăşeşte 140 de centre. Oraşul Sibiu este înconjurat de sătuleţe
încântătoare, cu biserici fortificate şi case frumos colorate.
În Cisnădioara există biserică în stil roman şi o citadelă situate pe vârful unui deal la 70
m deasupra nivelului satului. Biserica a fost construită în perioada 1162 - 1223.
Peisajele înconjurătoare ale Cisnădiei au favorizat aşezarea localnicilor încă din
perioada antică. Aici au fost descoperite urme ale civilizației încă din epoca bronzului, monede
greceşti, mărturii ale civilizaţiilor dace şi romane.
Printre elementele de interes din Răşinari, se numără:

23
- Biserica Ortodoxă cu hramul Sf. Paraschiva - a fost construită în perioada 1725 –
1758 pe locul unei aşezări în stil bizantin ridicată în 1383.
- Casa Episcopiei (1710), Biserica ortodoxă cu hramul Sfinta Treime (1800 - 1814),
Muzeul Etnografic (1952), Castelul Feudal (secolele 13 - 14).
- Lânga Valea Stează, se află Mausoleul Mitropolitului Andrei Şaguna (1808 - 1873),
în apropierea Bisericii Ortodoxe, cu hramul Sfinta Treime, construită în 1877.
- Casa Memorială Octavian Goga, amenajată în casa în care s-a născut poetul,
construită în secolul 1880, este un monument istoric.
În zona Orlat au fost identificate vestigii importante, dovezi ale faptului că acest loc
a fost locuit încă din paleolitic. Castelul Mic şi Castelul Lung, în apropierea localităţii, păstrează
urme ale fortificaţiilor şi aşezărilor din perioada neolitică până în Evul Mediu, cât şi din
perioada dacilor şi romanilor.

Turismul sportiv - este o alta forma a circulatiei turistice care este foarte agreata de
anumite categorii ale populatiei. El poate acoperi practic toate categoriile de sporturi, de la cele
nautice, sporturile de iarna pana la alpinism, vanatoare si pescuit. In judetul Sibiu, suprafata
fondului de vanatoare este de 219.529 ha ce reprezinta insumarea suprafetelor productive
cinegetic in care sunt incluse suprafetele de luciu de apa, padure, arabil, fanete, pasuni, gol de
munte si suprafata neproductiva cinegetic. In total exista 17 fonduri de vanatoare care sunt
amplasate majoritate in Muntii Fagaras, Muntii Cindrelului si Muntii Lotrului.

Turismul de tineret - turismul pentru tineret, copii, adolescenti sau tineri, se


desfasoara atat individual cat si in grup, insotiti de personal didactic. Conceptul de turism pentru
tineret este un concept care are in continuare are nevoie de promovare. Se refera la servicii
turistice destinate tinerilor, oferte de petrecere a timpului liber pentru tineret. In judetul Sibiu
numarul taberelor de elevi este de 8 (Tabara Trecatoarea Corbilor - Paltinis, Tabara Santa,
Tabara Cisnadioara, Tabara Ocna Sibiului, Tabara Saliste I, Tabara Saliste II, Tabara Sadu ,
Colonia de prescolari Noul Sasesc, capacitate de 1150 locuri).

Turismul feroviar - calea ferata ingusta Sibiu-Agnita are traseul pe Valea


Hartibaciului si are o lungime de 58 km. Peisajul prin care se calatoreste este feeric, cu
vegetatie abundenta, pe valea raului Hartibaci. Trece prin haltele Hozman, Tichindeal, Nocrich,
Altina si Benesti, localitati unde sunt cetati cu biserici fortificate. Trenul de cale ingusta este

24
remorcat de o locomotiva cu abur si atinge viteza de 20 km/h. Este singura legatura cu trenul
intre Sibiu si Agnita, traseu care se parcurge in doua ore si 40 de minute.

Turismul religios

Condiţiile istorice şi numărul variat de colonişti au impus o diversificare a cultelor


religioase. Comunităţile-ortodocşi, catolici, evanghelici, reformaţi, evrei sau armeni- îşi aveau
propriile lor biserici, astăzi devenite ample monumente arhitecturale (biserici fortificate,
biserici ortodoxe).

Turismul de afaceri - turismul de reuniuni este o componenta dinamica in economia


turismului unei tari/regiuni/localitati care inglobeaza pe langa activitatile turistice comune
(cazare, catering, transport) si o serie complexa de servicii specifice organizarii profesioniste
de conferinte, programe motivationale, intruniri. Cererea pentru aceasta forma de turism vine
din partea organizatiilor profesionale pentru intalnirile membrilor sau firme care organizeaza
conferinte, simpozioane, diverse intalniri sau cursuri de pregatire pentru personalul propriu.
Acest segment se dezvolta pe masura implementarii in Romania a standardelor internationale
si a introducerii aquis-lui comunitar European.

Turismul gastronomic din Europa este în continuă creştere. Pentru ca turiştii să aibă o
experienţă culinară plăcută la Sibiu, Consiliul Judeţean va pune în aplicare şapte planuri de
acţiune, convenite în ţări ca Olanda, Finlanda, Spania, Irlanda, Ungaria şi Grecia.
Pe lângă deja tradiționalele Street Food Festival (desfășurat în toată țara), Trasilvania
Gastronomică sau Vinfest, autoritățile au pregătit și un festival al berii artizanale (din nou
prezent în toată țara) dar și aproximativ 14 evenimente care au în programul lor o componentă
gastronomică, sub formă de ateliere, jam sessions, demonstraţii culinare sau degustări. Accentul
cade în mod deosebit pe preparatele bio provenite de la fermieri din regiune, iar lanțul acesta
care leagă pământul din regiune de ceea ce se găsește în farfurie va constitui punctul focal al
evenimentelor și inițiativelor din anul 2019.

25
Transilvanian brunch (Ilimbav) - este un garden party unde s-au strâns numai oameni
care iubesc natura, tradițiile și satul românesc, e cea mai bună ocazie să cunoaștem mai bine
ce înseamnă cu adevărat Transilvania: fie că e vorba despre o vizită la biserica fortificată din
sat, de un spectacol oferit de artiști locali, de producători care vin cu drag cu obiecte sau
produse meșterite de ei – la Ilimbăv erau mături, șosete de lână, miere și alte dulcegării
de la albine, gemuri și dulcețuri, fel de fel de siropuri și brânzeturi.
Picnic in Cindrel - veți găsi renumitele brânzeturi din Mărginimea Sibiului și
specialități de sezon de produse după rețete vechi. Este ocazia descoperirii artei tradiționale și
a oamenilor locului, în cadrul natural de excepție al Munților Cindrel.
Flavours and Sounds of Transylvania (Sudul Transilvaniei) promovează două-trei
produse locale sau preparate culinare specifice zonei gazdă, pe care se bazează alcătuirea
întregului meniu. Gusturile locale sunt combinate cu muzica locală, precum concerte de orgă
în biserici fortificate, fluieraş şi dansuri populare, concerte ale fanfarelor săteşti sau recitaluri
ale unor artişti locali. Pentru copii se organizează un program dedicat, pentru a facilita contactul
cu gusturile şi cultura locală, în mod ludic.

 Principalele statiuni si sate turistice

Statiunea Paltinis - este cea mai inalta statiune balneo-climaterica din tara - 1450m.
Este situata sub varful cu acelasi nume, avand spre nord despicatura adanca a cheilor Cibinului,
spre sud creasta principala care o separa de Valea Sadului si inainteaza spre vest pana in Vf.
Cindrel. Vilele - peste 60 - sunt construite pe mai multe terase si pot gazdui peste 1000 de turisti
in conditii de comfort diferit. Partia de schi duce pana in Vf. Oncesti (1717m) fiind prevazuta
cu telescaun si teleschi. Din punct de vedere terapeutic Paltinisul este indicat in astenii
nervoase, anemii secundare, catare cronice, sechele dupa afectiuni pulmonare si mai ales in
afectiuni endocrine. Din Paltinis se deschid trei trasee turistice montane spre tot atatea zone
pline de pitoresc si destul de putin cunoscute: Muntii Cindrel, Sebes, Lotru.

Statiunea Parang se lauda cu sase partii deservite de instalatii de cablu. Doua dintre
ele pot fi folosite si noaptea

Complexul turistic Balea Lac (2034m) – Balea Cascada (Muntii Fagaras)


1234 m alt. Cea mai spectaculoasa zona de schi din tara, este recomandata numai

26
celor cu experienta. In caldarea Balii, cat si pe valea acesteia se poate schia o buna parte
din an. Aici avem cel mai lung sezon de schi din tara, multe
competitii de schi extrem au loc in mai-iunie. Exista partii de schi naturale: schi de
agrement si schi extrem. Durata sezonului este de circa 180 zile.

Ocna Sibiului - este o statiune balneoclimaterica permanenta, situata la 15 km nord de


Sibiu, intr-o regiune inconjurata de paduri de stejari seculari si cu un subsol bogat in minereuri
de sare. Cu un potential balneoclimateric valoros, prima statiune balneara a fost infiintata aici
in 1845 si de atunci, Ocna Sibiului si-a atras renumele datorita lacurilor helio-termice (Lacul
Avram Iancu - cel mai adanc lac de ocna din tara) formate in locul unor vechi mine de sare
surpate.

Baile Bazna - Situata la 18 km de Medias, este atestata documentar in anul


1302. Asezarea se afla intr-o regiune deluroasa in nordul Mediasului. Factorii naturali de cura
(apa minerala bogata in saruri, namol mineral si sarea de Bazna) au facut din aceasta statiune
un nume in domeniul terapeutic.

Miercurea Sibiului - Situata la 5 km de localitatea Sibiu; statiune balneoclimaterica


sezoniera de interes local; factori terapeutici: izvoare cu apa minerala clorurate-sodice, namol
sapropelic fosil, climat de crutare; potrivita pentru:afectiuni reumatismale, reumatismale,
neurologice, ginecologice, endocrine cardio-vasculare.

Sibiel
Satul face parte din zona pastorală Mărginimea Sibiului recent încununată (2015) cu
distincția de „Destinație Europeană de Excelență pentru Turism și Gastronomie”. Un sat
pitoresc înconjurat de culmi împădurite, o cetate de piatră ascunsă în desişul pădurii, un tunel
misterios, o comoară, o poveste…iată doar câteva motive pentru care trebuie să vizitaţi Sibielul:

De departe cel mai renumit obiectiv turistic al satului este Muzeul de icoane pe sticlă (cu
cea mai mare colecție de icoane pe sticlă din Transilvania); mii de turişti din lumea întreagă i-
au trecut pragul.
Alte obiective care de-abia aşteaptă să le vizitaţi sunt:

 Biserica „Sf. Treimeˮ, monument de artă, contruită începând cu anul 1765

27
 marja satului (unul dintre puținele cântare vechi care au mai rămas în țară din cauza
colectivizării)
 remiza de pompieri de pe strada Râului (cu obiecte vechi de la sfârșitul secolului al XIX-
lea precum pompe manuale, tulumbe trase de cai sau rezervoare)
 fierăria sau covăcia lui Ion Petra (poate fi vizitată doar în perioada șederii în Sibiel și doar
cu o solicitare prealabilă la Centrul de Informare Turistică din Săliște).

Saliste

România are o capitală culturală la Sibiu, iar Mărginimea...la Săliște. Ar fi nedrept


pentru Săliște să nu primească acest titlu, deoarece multe personalități culturale s-au născut sau
au activat aici.
Chiar dacă azi este oraș, în trecut Săliște era un vrednic sat de munte. De pe atunci circulă
povestea vestitei Ciucuroaie, o femeie din Săliște despre care se spune că avea o forță deosebită.
Aceasta ar fi fost văzută ridicând căruțe și ducând pe umeri boii la târg. Poveștile sunt
nenumărate, dar sunt mult mai savuroase atunci când sunt povestite de bătrâni în bătătura
gospodăriei.

Locuitorii din Săliște s-au ocupat cu păstoritul, şi pentru că umbla vorba că „drumurile
oilor sunt drumuri de negoţˮ, în secolul XIX s-a dezvoltat şi comerţul. Meșteșugari și
comercianți din Transilvania, Oltenia și Muntenia veneau la târgurile generale de la Săliște,
tradiţie păstrată până în zilele noastre. Strănepoții acestor meșteșugari au dus tradiția mai
departe, iar astăzi putem vizita ateliere de dogari, pălărieri sau cojocari.

Oraşul de azi, satul de ieri...un amestec arhitectural de urban și rural de un pitoresc aparte:
piaţa centrală cu clădiri urbane, vile moderne viu colorate, străduţe înguste, pietruite şi căsuţe
bătrâneşti. Dacă vreți să aflați mai multe despre istoria și personalitățile săliștene
vizitați Muzeul Culturii Săliștene și Muzeul Protopopiatului Ortodox. Dacă doriți să cunoașteți
oameni, obiceiuri sau tradiții, plimbați-vă pur și simplu pe frumoasele străduțe, iar dacă e
duminică sau zi de sărbătoare mergeți la biserică, toată comunitatea e acolo.
Dacă vizitați Săliștea de Crăciun, trebuie neapărat să participați la Întâlnirea Cetelor de Juni. E
o manifestare emoționantă a dansului și cântecului tradițional la care participă toți junii din
satele mărginene. E o ocazie bună de a admira frumusețea costumului popular, dar mai ales
frumusețea juneselor din Mărginime.

28
Drumeţie prin „Tră Părauă”
Traseu de drumeţie în circuit în perimetrul livezii cunoscută de localnici sub denumirea
de „Tră părauă”
Circuitul începe şi se termină la capătul străzii Taberei din Sălişte.

Fantanele

Aşezarea satului Fântânele nu a permis prea mult dezvoltarea agriculturii. Locuitorii s-


au ocupat cu păstoritul şi pomicultura. Ciobanii ajungeau cu transhumanţa până în Rusia şi
Caucaz; de pe atunci ştiau ruşii că brânză telemea ca cea de la Fântânele nu găseşti altundeva.
Încă de prin secolele XVIII-XIX, gospodarii din Fântânele s-au ocupat şi cu pomicultura;
aceştia exportau mere până în Europa Centrală.

Şi astăzi satul este renumit pentru livezile sale…în fond ce poate fi mai plăcut decât o
plimbare în livadă şi degustarea unui măr dulce şi zemos, proaspăt cules din pom?

Şi pentru că vorbim despre plimbări, din sat se pot face drumeţii de câteva ore la fâneţele
dimprejur — va fi o ocazie de a cunoşte îndeaproape viaţa locuitorilor de la munte. Urcaţi şi pe
Platoul Augur la Monumentul Eroilor…umblă vorba că aici ar fi existat un templu roman…

Nu plecaţi din Fântânele fără să fi vizitat Muzeul de etnografie unde veţi descoperi lucruri
interesante despre istoricul şi cultura localităţii. Urcaţi apoi la biserica din deal. Aşezaţi-vă pe
o băncuţă şi admiraţi priveliştea, o imagine desprinsă parcă dintr-o vedere.
Chiar dacă satul este mic, locuitorii au păstrat şi continuă să practice obiceiurile şi
tradiţiile moştenite din bătrâni. Iată câte elemente care ne conving să afirmăm că, într-adevăr,
Fântânele este unul din cele mai frumoase sate din Mărginimea Sibiului.

Rasinari

Dacă întrebaţi orice locuitor al Răşinariului de când datează satul, cu siguranţă vă va


răspunde că „de când lumea şi pământul… ˮ. Într-adevăr, documentele atestă Răşinariul ca fiind
una dintre cele mai vechi localităţi din Mărginimea Sibiului, menţionat încă de la 1204.

29
Una din îndeletnicirile principale ale locuitorilor din Răşinari a fost şi rămâne creşterea
animalelor. Cu secole în urmă, ciobanii din Răşinari ajungeau cu turmele în transhumanţă până
în Munţii Caucaz sau Serbia.

Pe culmile muntoase dimprejurul satului sunt răspândite şi astăzi stâne, fâneţe şi păşuni.
Răşinărenii au fost şi au rămas buni meşteşugari. Aceştia se ocupau cu prelucrarea lemnului,
cojocărit, prelucrarea lânii şi a textilelor. Astăzi, tradiţia meşteşugurilor este dusă mai departe
de meşteri din sat. La sfârşitul secolului XIX, odată cu desfinţarea breslelor, la Răşinari s-au
dezvoltat manufacturile. Căruţele realizate la „fabrica de căruţeˮ de la Răşinari erau vândute
până în Grecia.

Pentru a cunoaşte satul îndeaproape faceţi o plimbare pe uliţele strâmte, descoperiţi case
vechi tradiţionale, cunoaşteţi oameni şi obiceiuri. Veţi descoperi muzeul localităţii, casele în
care au copilărit Octavian Goga şi Emil Cioran, biserici vechi şi mai noi, case de meşteşugari
şi culmi împădurite încărcate de legende.
Prin amplasarea sa geografică la poalele munţilor, Răşinariul oferă posibilitatea a
numeroase drumeţii. Indiferent de traseul ales, peisajul este unul minunat, potecile îşi fac drum
printre fâneţe, colibe şi pâraie cu apă proaspătă şi rece.

Tilisca

Totul s-a întâmplat cu două milenii în urmă când, pe Dealul Cățănaș din Tilișca, a fost
ridicată o puternică cetate dacică. Viața de zi cu zi a locuitorilor săi vuia în jurul locuințelor,
atelierelor și a monetăriei. Dar, liniștea cetății a fost spulberată de armatele generalului roman
Marcus Tiliscus. Aflase el că dacii și-ar fi ascuns tot aurul între zidurile cetății. În zadar au
distrus armatele sale cetatea, în zadar au omorât oameni...comoara era de negăsit.

Rușinat că nu poate duce comoara râvnită Împăratului Roman, Traian, Tiliscus a hotărât
sa rămână pentru totdeauna în satul de lângă cetate. Se spune că de la Tiliscus, ar proveni
numele de azi al localității-Tilișca- iar zidurile fostei cetăți încă se mai văd.

De-a lungul timpului, oamenii din Tilișca s-au ocupat cu creșterea vitelor, unii spun că
numele satului ar proveni de fapt, de la tele care în slava veche ar însemna vițel. Din secolul
XVII însă, aceștia s-au ocupat în principal cu păstoritul.

30
Nu departe de sat, pe Dealul Negoi (1040 m), la o oră de mers pe jos din sat, se află
fânețele și colibele ciobănești. Aici veţi descoperi „viața la colibe”, traiul de zi cu zi, cositul
fânului și creșterea animalelor.

În sat, hărnicia gospodarilor se vede și în construcția caselor: case vechi viu colorate,
decorate cu cruci sau icoane, dar și gospodării mai noi de tip urban adaptate vremurilor
moderne.

Dintre obiectivele turistice din Tilișca amintim Muzeul Etnografic, amenajat într-o casă
bătrânească din centrul localității.

Sadu
„Sadule, grădină mândră” .este numele unui cunoscut festival organizat anual de Rusalii
la Sadu. Numele nu pare a fi deloc unul întâmplător. Se spune că acesta provine din limba slavă
şi ar însemna „grădină”. Dacă mai adăugăm faptul că localitatea e situată într-o vale înconjurată
de culmi montane, pe malul râului Sadu, nu putem să spunem decât că este o autentică „grădină
din Carpaţi” cu nenumărate motive pentru a fi exploatată.

Chiar dacă astăzi stânile sunt mult mai puţine decât în trecut, sădenii păstrează obiceiurile
pastorale. În mai spre exemplu, de Sf. Constantin şi Elena, are loc urcarea turmelor la munte.
Satul este „năpădit” de turme însoţite de căini şi măgăruşi încărcaţi cu poveri, care urcă la munte
pentru vărat.

De-a lungul timpului s-au dezvoltat şi meşteşugurile. Pe vremuri, spun bătrânii satului,
Sadu era renumit pentru manufacturile de prelucrare a lemnului, de tors lâna, ţesut sau morile
de hârtie. Sădenii îşi vindeau produsele în târgurile din Sibiu, dar şi dincolo de Carpaţi, în Ţara
Românească. Astăzi, mai există în Sadu câteva ateliere de fierărit, prelucrarea lemnului,
confecţionare de costume tradiţionale sau ţesut.

Ca orice sat mărginean şi Sadu se mândreşte cu bisericile sale: Biserica din Lemn, fostă
biserică romano-catolică şi Biserica din Zid -interiorul acesteia se remarcă prin existenţa a două
cupole, fenomen unic în Mărginimea Sibiului.

În urmă cu 117 ani, la Sadu se inaugura hidrocentrala Sadu I construită de autorităţile


sibiene cu ajutorul sădenilor conştienţi că o astfel de uzină electrică va ajuta la dezvoltarea
localităţii lor. Astăzi aici se află Muzeul Energetic Sadu I.

31
Riu Sadului

Comuna a fost întemeiată la mijlocul secolului XVIII când mulţi răşinăreni încercaţi de
abuzurile saşilor şi-au părăsit satul şi s-au mutat pe Valea Sadului unde şi-au construit colibe.
Se spune că familiile Ciupariu, Bebera, Mailat şi Fleşchin au fost primele care s-au mutat în
această zonă întemeind cele patru cătune de astăzi ale comunei Rîu Sadului.

În trecut locuitorii se ocupau cu creşterea animalelor şi pomicultura. Aceştia treceau


munţii cu căruţe încărcate cu fructe, brânză, lână şi produse din carne pe care le comercializau
în marile târguri din Ţara Românească. Astăzi, majoritatea localnicilor se ocupă cu prelucrarea
lemnului şi oieritul. Colibele din lemn de pe versanţii înconjurători dau un aspect pitoresc zonei;
stânile sunt departe de sat, răspândite în munţii Cindrel şi Lotru.
În ultimii ani la Rîu Sadului, la fel ca în majoritatea localităţilor din Mărginimea Sibiului,
s-a dezvoltat şi turismul rural. Şi nici nu se putea altfel căci casele tradiţionale, colibele şi stânile
răspândite pe culmile montane, livezile ce înconjoară cătunele, tradiţiile bine conservate,
ospitalitatea localnicilor, legendele locului şi frumuseţea peisajului sunt elemente perfecte
pentru amatorii unei vacanţe „la ţară”.

La 14 km amonte de Rîu Sadului se află centrala hidro-electrică Sadu V, construită la


mijlocul secolului trecut. Tot aici, în defileul Valea Sadului, la o altitudine de 1154 m, se află
barajul de la Gâtu Berbecului cu lacul de acumulare Negovanu; de aici, dar şi din Rîu Sadului
se pot organiza drumeţii montane înspre Păltiniş, vârful Cindrel sau Ştefleşti.

Rod

Pe drumul între Tilişca şi Rod veţi vedea pe partea stângă, pe o culme mai îndepărtată,
o cruce…E Ţancul Turcului, locul unde se spune că, cu mult timp în urmă, după o invazie
turcească ar fi fost găsit de către localnici un soldat turc rănit. Localnicii nu l-au pedepsit ci l-
au dus în sat şi l-au integrat în comunitatea lor.
De cum veţi intra în satul Rod veţi vedea case frumoase, tradiţionale, gospodării mari,
curţi pavate cu piatră de râu şi porţi înalte din lemn sau zid. La Rod e tradiţia ca mezinul familiei
să rămână în aceeaşi gospodărie cu părinţii; astfel, sunt curţi în care se adună chiar trei generaţii.

32
Populaţia s-a diminuat semnificativ la începutul secolului XX când o parte din locuitori
au plecat cu turmele în Rusia, alţii au emigat în Statele Unite ale Americii, iar alţii au plecat
spre Câmpia de Vest, cu toţii urmându-şi visul unei vieţi mai bune.

Satul este amplasat la o altitudine de 815 m, de aici există diverse posibilităţi de drumeţie
pe culmile înconjurătoare. Indiferent de traseul ales, în plimbarea voastră veţi întâlni fâneţe,
colibe, livezi şi turme răspândite.

Poiana Sibiului

Un altfel de sat...văzut de departe, dinspre Rod, ai spune că e o aşezare înghesuită, pe-o


margine de culme muntoasă.
De cum veţi intra în sat, casele mari, moderne, curţile pavate şi bogat decorate vă vor
convinge că vă aflaţi în una dintre cele mai bogate localităţi din Mărginimea Sibiului. Păi şi
cum să fie altfel? Locuitorii de aici s-au ocupat dintotdeauna cu păstoritul, iar ceea ce la început
părea un blestem pentru ei — lipsa păşunilor — în cele din urmă s-a dovedit a fi o
binecuvântare.

Poienarii au plecat în transhumanţă în zone mai prielnice şi ca buni negustori şi gospodari


au investit câştigurile în satul lor. Nu degeaba i se spune Poienii Sibiului şi satul „ciobanilor
milionari”. Astăzi, oieritul a rămas o ocupaţie de bază. Dacă veţi vizita o stână, veţi vedea aici
băciţe, femei mândre cu obrajii arşi de soare care nu contenesc cu preparatul brânzei telemea şi
a celei de burduf.

Pentru ca experienţa la stână să fie cu adevărat deosebită, luaţi o felie de mămăligă


proaspăt preparată cu brânză de burduf, savuraţi delicioasa gustare şi admiraţi priveliştea
încântătoare.

În fiecare duminică se organizează târgul săptămânal; este o ocazie bună de a cunoaşte


oamenii locului, cu bucuriile şi necazurile lor, dar şi tradiţiile locale. O zi cu totul specială
pentru sat este 19 septembrie. În fiecare an, la acestă dată, Poiana se transformă într-un adevărat
centru al „comerţului cu oi şi berbeci”. Păstori din ţara întreagă vin la târg, negociază, vând şi
cumpără animale şi îşi pregătesc turmele pentru iernat.

Din Poiana se pot face şi nenumărate drumeţii pe culmile montane dimprejur. Ca orice
sat, şi Poiana îşi are legendele sale, una dintre ele fiind cea a clopotelor de la biserica de lemn.

33
Orlat
Orice legendă naşte o altă legendă...aşa s-a întâmplat şi la Orlat, unde bătrânii satului
povestesc şi acum despre cum uriaşii ar fi aranjat munţii, pădurile şi văile dimprejur dând
naştere unui peisaj mirific.

Tot bătrânii povestesc cum, cu mult timp în urmă, pe când satul era atacat de năvălitori,
oamenii se ascundeau în munţi. După plecarea atacatorilor conducătorii obştei coborau în sat,
iar după ce se asigurau de îndepărtarea pericolului, strigau celor din munte să „urle la vale”.
Verbul „a urla” însemna pe atunci „a coborî” (a urla–urlaţi-Orlat).

Aflat la întâlnirea munţilor cu câmpia, Orlatul a avut de-a lungul timpului o poziţie
strategică. Romanii şi-au construit pe dealurile dimprejur turnuri de supraveghere; în secolele
I-II aici exista o cetate prefeudală, iar în secolul XIII, se construia o cetate medievală.

Mai mult decât atât, între anii 1764-1851 la Orlat se afla sediul comandamentului
Regimentului I român de graniţă, care apăra frontiera Imperiului Habsburgic între Haţeg
(jud.Hunedoara) şi Zărneşti (jud.Braşov).

Locuitorii din Orlat au păracticat meşteşugăritul; în secolul XVI au pus bazele primelor
manufacturi, iar în secolul XIX în Orlat funcţiona o fabrică de postavuri, de hârtie şi de
exploatare a lemnului.

Ca în orice sat din Mărginime puteţi vizita la Orlat biserica ortodoxă, ridicată la sfârşitul
secolului XVIII în stil neoclasic cu influenţe baroce şi frescă neobizantină. Şi pentru că la Orlat
exista regimentul grăniceresc, pentru ofiţerii romano-catolici s-a ridicat biserica „nemţilor”, cu
hramul Sf. Tereza de Avilla.

Pentru drumeţii vă recomandăm o plimbare pe Dealul Platoul Cetăţii; de aici se deschide


o panoramă superbă asupra întregii comune şi a împrejurimilor.

Jina

Vă voi duce într-un loc binecuvântat, deasupra munţilor, veţi fi păstori liberi cu turme
întinse în lumea largă...”. Astfel le prezicea Sinna, stăpâna munţilor, românilor alungaţi de
coloniştii saşi din localitatea Gârbova. Aceştia au urmat-o şi au numit localitatea pe care au
întemeiat-o, Sinna (Jina), în semn de recunoştinţă. Jina este sat prosper de oieri, aflat în vârf de
munte deasupra tuturor satelor mărginene.

34
De-a lungul timpului, jinarii s-au luptat să fie oameni liberi. Cu toate acestea, timp de o
sută de ani Jina a fost transformată în sat grăniceresc care apăra graniţa Imperiului Austriac cu
Ţara Românească. Locuitorii săi — cătanele negre — au participat chiar la luptele de la
Austerlitz împotriva lui Napoleon.

Astăzi, o bună parte a populaţiei, femei şi bărbaţi, se ocupă cu păstoritul. Băciţele sunt
adevărate maestre ale transformării laptelui în delicii cum nicăieri nu veţi mai întâlni: brânza
de burduf, jintiţa, urdă sau balmuş. De cum vă apropiaţi de stâne veţi simţi mirosul brânzei, al
laptelui şi al ceaunelor clocotind cu mămăligă şi sloi de oaie.
La Jina fiecare anotimp îşi are farmecul său...dar mai cu seamă vara când, la sfârşitul lunii
iulie, jinarii sărbătoresc „Sus pe muntele din Jina”. E un festival folcloric ce reuneşte întregul
sat şi care reaminteşte de vechile nedei când ciobanii coborau pe plaiurile din jurul satului şi
sărbătoreau, jucau, cumpărau şi vindeau, se îndrăgosteau, se căsătoreau.
„Obiceiul Poruncilor” se păstrează încă la Jina. Duminica, după slujbă, localnicii se
întâlnesc în faţa primăriei. Primarul le face cunoscute planurile viitoare, problemele şi noutăţile
din sat. Este o ocazie unică de a cunoaşte satul, aşa cum este el.

La muzeul etnografic al familiei Morariu veţi găsi o colecţie veche, o gazdă primitoare,
o poveste a civilizaţiei pastorale.
Nimic nu se compară însă cu o drumeţie în împrejurimile Jinei. Veţi fi fascinaţi de peisajul
montan pitoresc, dar şi de monumente naturale din Munții Cindrel, precum „Pintenii din Coasta
Jinei”, „La Grumaji” sau „Masa Uriaşului”.

Gura Raului

Timpul nu se grăbeşte la Gura Râului, doar localnicii zoresc cu treburile prin gospodării;
aşa au învăţat ei de la părinţi, să fie harnici şi să îşi întâmpine vizitatorii cu tot ce au mai bun.

Secole de-a rândul, gurănii au convieţuit alături de natura înconjurătoare...păi cum să fi


locuit ei aici fără munţii împăduriţi sau râul Cibin? Adevărata „mană cerească” în Gura Râului
a fost piatra de râu dură, bună pentru construcţii. Lucrul acesta l-au ştiut şi autorităţile
habsburgice pe la 1700. Dornice să fortifice zidurile burgului Sibiu au construit un canal
navigabil pe râul Cibin şi, cu ajutorul gurănilor, aduceau pe plute pietre de râu şi lemn până la
zidurile cetăţii.

35
Localnicii din Gura Râului au profitat de bogăţia naturii înconjurătoare şi curând au
dezvoltat meşteşuguri ce se bazau pe forţa apei; au construit joagăre, mori şi pive...nu degeaba
se spunea despre gurăni că „le vin banii pe apă”.

Gurănii au fost mereu oameni isteţi care s-au adaptat schimbărilor vremii; dacă aşezarea
geografică i-a ajutat în trecut la practicarea meşteşugurilor şi creşterea animalelor, astăzi
peisajul, tradiţiile şi legendele locului atrag tot mai mulţi vizitatori.
Dacă vă plac experienţele savuroase şi de neuitat, vă propunem o plimbare cu căruţa în
împrejurimile satului. În călătoria vostră veţi întâlni biserici vechi, gospodării mari cu porţi
înalte din lemn, podul acoperit de peste râul Cibin, impozantul baraj de acumulare străjuit de
culmi muntoase. Opriţi-vă pe baraj, respiraţi adânc aerul curat şi contemplaţi peisajul de basm.
De la baraj mergeţi de-a lungul lacului de acumulare până ajungeţi la „Coada lacului”
sau „La Pisc”, locul unde Râul Mare se uneşte cu Râul Mic. Dacă veţi continua călătoria de-a
lungul Râului Mare, veţi ajunge până în staţiunea montană Păltiniş, traversând Cheile
Cibinului. Dacă nu aveţi timp suficient, rugaţi „vizitiul” să vă ducă doar la bradul „cel vechi”,
un brad de peste 500 de ani, monument natural; se spune că e nevoie de opt oameni pentru a-l
înconjura.

Gales
Satul galilor…astfel se numea Galeşul până în anul 1839. Numele provine de la populaţia
galică colonizată în această zonă de romani.

Casele vechi acoperite cu şindrilă, pridvoarele şi porţile masive de lemn sculptate cu motive
solare, străduţe înguste, pitoreşti, portul popular, obiceiurile şi datinile păstrate până în zilele
noastre, atmosfera calmă, idilică…toate acestea au transformat Galeşul într-unul din cele mai
frumoase sate ale României.

Poveştile oamenilor şi modul lor de viaţă se regăsesc în muzeul etnografic din sat. Dacă
doriţi însă să simţiţi atmosfera satului mergeţi la biserică, aceasta cuprinde întregul univers al
satului: spiritualitate, oameni, obiceiuri, arhitectură.

Boita
Aşezată la poalele Munţilor Lotrului, la intrarea râului Olt în Trecătoarea Turnu Roşu,
comuna Boiţa se distinge prin peisajul încântător ce o înconjoară.

36
Se spune că, la începuturi, aici exista o aşezare dacică, „Budava”, lângă care romanii au
construit un castru influenţând viaţa dacilor din zonă. Cu timpul localitatea s-a dezvoltat
devenind un sat de oameni liberi, harnici negustori.

Cu toate acestea, viaţa locuitorilor nu a fost una liniştită. Prin aşezarea sa strategică, între
munţi, la intrarea în Transilvania, Boiţa a fost mereu o zonă de lupte şi atacuri. Se spune că
însuşi temutul Vlad Ţepeş ar fi trecut prin Boiţa în anul 1457 într-o expediţie împotriva saşilor
din Sibiu.

În secolul XIX s-a dezvoltat negoţul, austriecii folosind râul Olt pentru transportul de
produse din fier, postav, pânză, dar şi transporturi militare.

Aşezarea geografică a localităţii atrage privirile tuturor vizitatorilor. Romanii au fost cei
care au amenajat primul drum de acces în această zonă; pe la 1700 austriecii au reamenajat
acest drum pe Valea Oltului. Urme vechi din acest drum se mai găsesc şi astăzi la 2 km sud de
Boiţa.

În Trecătoarea Turnu Roşu, la 3 km sud de Boiţa, se găseşte un izvor cu apă rece, proaspătă
de munte. Acesta poartă numele de Fântâna Împăratului şi a fost amenajat în 1852 în cinstea
vizitei Împăratului Franz Iosif în acestă zonă.

În apropiere de localitate, pe un deal ce domină întreaga vale, se află Cetatea (Castelul) de


la Turnu Roşu. Aceasta a fost construită în secolul XIV pentru apărarea intrării în Transilvania.
Construcţia medievală fortificată e formată dintr-un turn central în stil romanic, colorat în
roşu-culoare ce simboliza sângele duşmanilor vărsat aici. Timp de secole, cetatea şi-a schimbat
funcţia: de la punct militar, la punct vamal, centru de spionaj împotriva armatelor turceşti şi
chiar centru de judecată. Astăzi aici se află un azil pentru bătrâni.

Talmacel
Numele satului a fost dat prin secolul XV când din apropiata localitate Tălmaciu au fost
izgonite familiile de români de către saşii nou sosiţi. Românii şi-au întemeiat o nouă aşezare pe
care au numit-o „Tălmăcel”.

Legendele spun că, mai întâi românii s-au stabilit în zona cunoscută azi sub numele de
„La Lac”. Aici ar fi existat la început o mică biserică înconjurată de câteva căsuţe; după o ploaie
năpraznică bisericuţa şi gospodăriile au fost luate de ape. Pe acel loc s-a format un lac despre
care localnicii spun că ar fi blestemat.

37
Locuitorii din Tălmăcel s-au ocupat cu creşterea animalelor dar şi cu agricultura,
dulgheritul şi construcţiile. Aceştia sunt vestiţi constructori de poduri. De fapt, între anii 1922-
1926 au construit nu mai puţin de opt poduri peste cele trei pârâuri ce străbat satul.

Tălmăcelul se remarcă prin arhitectura tradiţională a caselor, străduţe înguste tipice


localităţilor de munte, tradiţii bine păstrate şi mai presus de orice, obiceiul Udatul Ionilor, unic
în aceste zone.
În sat se remarcă vechea biserică cu a sa legendă atât de frumoasă, iar dacă sunteţi
interesaţi de viaţa locuitorilor din zonă vizitaţi muzeul etnografic.
Vă propunem şi o vizită la Cetatea de la Tălmaciu. Nu departe de Tălmăcel, pe drumul
spre Tălmaciu, la aproximativ un km distanţă, pe dealul La Ruine se găsesc zidurile unei foste
cetăţi medievale. În secolul XIV, locuitorii din zonă se mândreau cu cea mai mare cetate din
Transilvania. Aceasta avea rol de punct de observaţiei a Trecătoarei de pe Valea Oltului şi a
drumurilor comerciale ce intrau în Transilvania. La scurt timp, cetatea şi-a pierdut din măreţie,
astăzi mai putem admira doar ruinele acesteia.

5. Elemente de management al destinatiei

Judetul Sibiu dispune de o varietate peisagistica deosebita, de un potential turistic


natural si antropic extrem de bogat si bine reprezentat, atat in mediul urban, cat si in cel
rural, ceea ce ii confera rolul de destinatie turistica de mare atractivitate pe plan national
si internationala.
Perspectivele dezvoltarii durabile a turismului sunt influentate de modul de realizare a
performantelor calitative pe urmatoarele planuri: economic, social, politic, cultural si
ecologic, in special. Valorificarea complexa si eficienta a potentialului turistic din
judetul Sibiu trebuie sa se desfasoare concomitent cu protejarea si conservarea valorilor
turistice.
Ca segment al pietei turistice romanesti, activitatea desfasurata in acest sector in judetul
Sibiu este influentata de o serie de factori cum sunt, de pilda:
 valoarea calitativa si cantitativa a resurselor turistice;
 gradul de dezvoltare si densitatea infrastructurii, raportata la unitatea de suprafata;
 dezvoltarea economica generala, cu repercursiuni pozitive asupra veniturilor populatiei
si a numarului locurilor de munca;
 calitatea serviciilor turistice (sub aspectul resurselor umane);

38
 evolutia cursului de schimb valutar, cu influente asupra puterii de cumparare a
populatiei etc.
Strategia de dezvoltare durabila a turismului in judetul Sibiu si prospectarea efectelor
sociale economice si ecologice ale fenomenului turistic.
Obiective principale:
 Dezvoltarea si modernizarea ofertei turistice reprezentata de resursele naturale si
antropice ;
 Promovarea produsului turistic al judetului Sibiu pe piata interna si internationala;
 Asigurarea fortei de munca calificata;
 Cresterea calitatii serviciilor turistice;
 Stabilirea unor relatii de colaborare cu sectoarele conexe.
Plan de actiune:
 Actiuni pentru dezvoltarea si modernizarea ofertei si a infrastructurii turistice
reprezentata de resursele naturale si antropice ale judetului, intretinerea si conservarea
siturilor istorice, a bisericilor fortificate si cetatilor.
4.1. Turism montan bisezonal
 clasificarea statiunii Paltinis;
 omologarea partiilor de schi :
 in statiunea Paltinis;
 in zona Balea ;
 reglementarea juridica a Cabanei Suru si Gatul Berbecului;
 organizarea de manifestari pentru sporturile extreme;
 organizarea de activitati tematice;
Exemple :
 Festivalul "Targul Oierilor" , "Tunsul si mulsul oilor", expozitii si degustari de produse
si preparate culinare;
 diversificarea si permanetizarea festivalurilor sportive (vara, iarna) si a manifestarilor
turistico-educationale;
 concursuri : de pescuit, de vanatoare, auto-moto-velo.
 realizarea unei Agende a manifestarilor turistice anuale pentru zona montana;
 dotarea cabanelor de creasta cu echipamente strict necesare in cazul producerii
accidentelor montane;
 construirea de noi refugii montane;

39
 realizarea unui cimitir pentru turistii decedati in munti ( ex: la Cartisoara ), care sa fie
inclus in circuitele turistice;
 realizarea de centre de inchiriere a echipamentului sportiv;
 modernizarea si realizarea unor noi instalatii de transport pe cablu la Paltinis si Balea;
 dotarea statiunii Paltinis cu instalatii de produs zapada artificiala
 transformarea Dealului Gusterita in zona de agrement pentru practicarea sporturilor
de iarna-vara, cu caracter de masa; amenajarea unei piste de schi alpin fond, sanius, bob,
piste pentru practicarea sporturilor moto-velo;
 intocmirea obligatorie a Registrelor de trafic la cabane si a registrului de propuneri si
sesizari;
 marcarea si intretinerea drumurilor si potecilor montane, antrenarea in acest scop a
primariilor, cabanierilor, salvamontistilor, asociatiilor si organizatiilor care se ocupa cu
turismul montan, a elevilor si studentilor;
 depoluarea cu regularitate a drumurilor, potecilor, izvoarelor si cursurilor de apa din
zona montana si piemontana;
 asigurarea ofertei culinare in conditii perfecte de igiena in cabanele montane.
4.2. Turismul balnear
 realizarea de retele si instalatii tehnico-edilitare in statiunile balneare;
 repunerea in functiune a instalatiei pentru fabricarea sarii de Bazna;
 dotarea cu aparatura pentru tratament si instalatii pentru agrement;
 extinderea capacitatilor de cazare si de tratament, inclusiv prin metode neconventionale
si naturiste;
 extinderea ofertei pentru activitatile sportive si de agrement in statiunile balneare (in
spatii inchise, biblioteci, cluburi) si in aer liber : terenuri sportive, alei si poteci pentru
plimbare;
 intensificarea activitatii cultural-distractiva in statiuni balneare cum sunt : conferinte
tematice, concerte, teatru, focuri de tabara si picnicuri.
4.3. Turismul cultural si religios
 restaurarea si conservarea siturilor istorice, a bisericilor fortificate si a cetatilor;
 crearea de oferte pentru trasee tematice, de exemplu: Traseul cetatilor si bisericilor
fortificate , pe valea Tarnavei Mari, pe DN 14 (Agarbiciu, Laslea cu prelungire spre
Sighisoara);
 inventarierea legendelor si miturilor de pe raza judetului si includerea lor in programele
turistice;

40
 inventarierea caracteristicilor zonelor etno-folclorice pentru realizarea unui CD-ROM
si includerea in circuitele turistice;
 permanentizarea evenimentelor culturale traditionale ex: Festivalul medieval de teatru,
Festivalul de Jazz si realizarea de noi manifestari de importanta locala, regionala,
nationala si internationala etc;
 deschiderea pentru public a unor monumente;
 includerea in circuitul turistic al lacasurilor de cult;
 asfaltarea drumurilor de acces in satul Alma Vii, 3 km, Valchid 7 km si intretinerea cu
prioritate a drumurilor asfaltate spre celelalte localitati;
 elaborarea si afisarea in fiecare cetate a unui scurt istoric in limbile romana, germana,
engleza si franceza.
4.4. Turismul rural si agroturismul
 omologarea pensiunilor si fermelor agroturistice existente;
 dezvoltarea si modernizarea infrastructurii edilitare si de comunicatie in zonele cu
potential turistic real;
 includerea patrimoniului turistic rural in circuite turistice prin realizarea de programe
turistice;
 dezvoltarea si imbunatatirea ofertei serviciilor complementare turismului masa, cazare,
agrement);
 incurajarea si sprijinirea practicarii activitatilor traditionale locale, cu precadere
artizanatul;
 valorificarea resurselor locale si a produselor agro-alimentare ecologice prin consum
turistic sau comercializare;
 cresterea calitatii produsului turistic prin includerea de programe folclorice, cantareti,
dansatori;
 dezvoltarea si realizarea de noi oferte turistice pentru trasee tematice ex : Drumul
Tuicii, Drumul vinului, Drumul branzei;
 stimularea productiei in satele din jurul Sibiului (agricole, apicole, pomicole,
legumicole) a produselor alimentare ecologice a caror reclama ar contribui enorm la
preferarea ofertei sibiene in locul altora.

Actiuni generale

41
 incadrarea obiectivelor turistice in Planul de urbanism general al localitatilor cu
respectarea normelor de mediu in vigoare;
 concesionari de terenuri si obiective cu destinatie turistica de catre autoritatile publice
locale ( ex Cartisoara pentru realizarea unui cimitir pentru victimele montane);
 infiintarea de centre de informatii turistice in mediul urban si rural, in localitatile cu
vocatie turistica;
 punerea in valoare a obiectivelor turistice naturale si antropice prin realizarea de noi cai
de acces si imbunatatirea celor existente;
 acordarea de consultanta pentru dezvoltarea turismului in judetul Sibiu (turismul
ecologic, cultural, turismul rural si agroturism);
 informarea consiliilor locale cu privire la normele de clasificare a structurilor turistice
care sa stea la baza eliberarii autorizatiilor de constructie ii functionare;
 studierea includerii in circuitul turistic a mocanitei pentru punerea in valoare a Vaii
Hartibaciului si a Muzeului Locomotivei din Sibiu;
 extinderea retelelor de telefonie fixa si mobila in zonele de interes;
 marcarea drumurilor de acces pentru ciclisti spre locurile de agrement din judet;
 realizarea de piste cicliste in judetul Sibiu;
 diversificarea ofertelor turistice pentru grupuri tinta, oameni de afaceri, politicieni,
turisti straini;
 asigurarea de spatii de parcare auto in conditii de securitate;
 atragerea de investitori pentru obiectivele strategice (ex. Statiunile Ocna, Bazna,
Paltinis) ale caror calitati curative si terapeutice sunt departe de a fi evaluate si
exploatate;
 dezvoltarea unei industrii horticole (productia de flori si rasaduri), asigurarea unei oferte
generoase pentru inflorirea soselelor si satelor, prin diversificare si nu prin o tipizare,
prin localizarea speciilor si nu prin generalizarea lor, urmarindu-se valorificarea
traditiilor locale;
 dezvoltarea sectorului hipic, in toate sensurile, (pentru agrementul hipic), introducerea
trasurilor de oras, a carutelor si de ce nu, a carului cu boi;
 p. organizarea de spectacole de sunet si lumina.
4.5. Actiuni pentru promovarea produsului turistic al judetului Sibiu, pe piata
interna si internationala
 Cresterea rolului Asociatiei Turismului Sibian in promovarea dinamica a activitatilor
turistice si atragerea de noi membrii;

42
 Realizarea de materiale promotionale noi pentru mass-media (articole, emisiuni), pagini
web, diverse brosuri, ghiduri, cataloage, pliante, afise pentru oferta turistica si
distribuirea acestora (inclusiv la ambasada);
 Realizarea unei brosuri cu prezentarea tratamentelor pentru diverse afectiuni in
statiunile balneo - climaterice;
 Organizarea la Sibiu a unui targ de turism pentru zona Transilvania;
 Participarea la targuri interne si internationale de specialitate, pe baza unor planificari
concrete;
 Eventualele colaborari ale ATS cu alte asociatii din domeniu;
 Implicarea studentilor din facultatile de profil in activitatile de promovare prin practica
de specialitate;
 Realizarea unor Centre de Informare a Turistilor pentru organizarea si promovarea
serviciilor turistice in toate localitatile cu potential turistic (inclusiv la aeroport, gari,
etc.);
 Realizarea unei publicatii a legendelor si miturilor specifice judetului;
 Realizarea de materiale promotionale pentru toate activitatile ce se pot practica pe timp
nefavorabil sau la solicitare;
 Realizarea de panouri publicitare si amplasarea lor in apropierea obiectivelor turistice;
 Realizarea de publicatii pentru mediatizarea traseelor turistice marcate;
 Expozitii itinerante cu tematica turistica in institutiile de invatamant din judet;
 Realizarea de excursii tematice de educatie ecologica;
 Organizarea de tabere pentru elevi si studenti in vederea practicarii unui turism
ecologic;
 Implementarea pe piata turistica, a unor simboluri de marca ale celor mai importante
obiective valorificand traditiile breslelor medievale si ale mestesugurilor rurale;
 Incurajarea artelor plastice si arhitectilor plastici, formarea unei piete si a operelor de
arta moderne, organizarea de tabere de arta, cu participare nationala si internationala;

43
Munchen

München este capitala Bundeslandului Bavaria si al treilea oras ca marime din


Germania, dupa Berlin si Hamburg, situat pe raul Isar. Munchen se afla in centrul regiunii
Bavaria – regiunea de maxim interes a Germaniei, reprezinta punctul de pornire catre ruta
castelelor si a palatelor, a lacurilor si peisajelor alpine, a regilor si imparatilor habsburgi.
Orasul este renumit prin celebrul festival Octoberfest, faimoasa berarie Hofbrauhaus, muzica
si stil bavarez si nu in ultimul rand prin muzee, colectii de arta, teatre si orchestre celebre.
In publicul tinta atat al orasului Munchen cat si al Sibiului sunt incadrati locuitorii
orasului, turistii, dar si persoanele interesate de diverse aspecte sociale,culturale si istorice.In
marea lor parte vizitatorii se incadreaza in categoria de varsta 16-40, cu studii medii sau
superioare si acces curent la Internet si tehnologii adiacente: telefonie mobila,camere
foto/video.Interesele vizitatorilor acopera o plaja destul de larga in care serviciile ocupa un
loc important, timp liber (activitati culturale, concerte, restaurante, cluburi),viata sociala,
comunitate (personalitati, viata comunitara), educatie, aspect financiar-bancar, cariera.
München este o populară destinaţie turistică, fiind numită capitala secretă a Germaniei.
Piaţa Marienplatz (numită după o coloană ce se găseşte în centrul său), cu noua si vechea
Primarie, atragatoare prin turnurile lor, figurează scene medievale. Peterskirche este cea mai
veche biserică din centru. Totuşi catedrala Frauenkirche este cea mai faimoasă biserică din
centrul oraşului, prin spectaculoasa sa arhitectură medievală. Înăltimea turnurilor sale, 99 metri,
limitează începând din 2004, noile clădiri ale oraşului.

44
Oraşul are mai multe muzee de artă, printre care si „Alte Pinakothek”, „Neue
Pinakothek,” si „Pinakothek der Moderne”.
Alte atracţii turistice faimoase sunt Grădina Englezească (Englischer Garten), o grădină
din centrul oraşului ce conţine o secţiune nudistă, Deutsches Museum (Muzeul de Ştiinţă), şi
Rathaus-Glockenspiel, un ceas ornat care mişcă figurine în vârful primăriei. O uimitoare
atracţie pentru curiosi o reprezinta cetatea Oktoberfest, o sărbătoare a berii lungă de două
săptămâni de la sfâşitul lui septembrie pana la începutul lui octombrie în fiecare an.
München a fost oraşul unde Roza Albă (germană: Die Weiße Rose), un grup de studenţi,
a format o mişcare anti-nazistă din iunie 1942 până în februarie 1943. Au fost arestaţi pentru
că au distribuit prospecte în Universitatea din München.
Alte clădiri faimoase din München includ Frauenkirche (Catedrala Doamnei Noastre) şi
Olympiaturm (Turnul Olimpic, o staţie de transmitere TV şi radio).

45
46