1

Ciuperci toxice - macromicete

Ciupercile sunt considerate organisme heterotrofe, cu structură hifală, care îşi obţin
substanţele nutritive prin absorbţie.
Caracteristica principală a ciupercilor constă în faptul că produc spori (asexuaţi şi
sexuaţi), care prin germinare formează hife (filament din grecescul hypha = pânză), fără a se mai
dezvolta starea embrionară. Totalitatea hifelor formează miceliul. În cursul dezvoltării, miceliul
ciupercilor prezintă două stadii succesive:
- vegetativ – corpul sau talul ciupercii;
- fertil – corpurile sporifere (produc spori) sau carpoforii (parte superioară la
ciupercile superioare).
Miceliul ciupercilor poate fi:
 saprofit – se dezvoltă atât în interiorul cât şi la suprafaţa diferitelor substraturi
lipsite de viaţă;
 parazit – se dezvoltă atât la suprafaţa cât şi în interiorul ţesuturilor vii;
 simbiotic- trăiesc în asociaţii reciproc avantajoase cu alte organisme.
Ciupercile sunt organisme lipsite de pigmenţi asimilatori, prezentând o nutriţie
heterotrofă. Ciupercile saprofite se hrănesc cu substanţe organice din substraturi în
descompunere lipsite de viaţă, determinând descompunerea resturilor vegetale (rădăcini, tulpini
ale plantelor ierboase, frunze) sau animale (cadavre, excremente, pene, păr, copite).
Ciupercile parazite se hrănesc cu substanţe organice care provin din ţesuturile vii de
origine vegetală şi aninală, determinând starea de boală a organismelor gazdă.
Înmulţirea ciupercilor poate fi:
 vegetativă: se realizează prin porţiuni de miceliu sau organe de rezistenţă
(fragmente de miceliu);
 asexuată: se realizează cu ajutorul sporilor asexuaţi care se mai numesc
„neperfecţi” (sporangiosporii, conidiospori);
 sexuată: se realizează cu ajutorul sporilor sexuaţi care mai sunt numiţi şi spori
„perfecţi” (zigosporii, oosporii, ascosporii şi basidiosporii).
Ciupercile saprofite se pot dezvolta în sol, în apă, pe lemnul în descompunere, pe
frunze putrede, pe alimente sau dejecţii animale. Unele specii de ciuperci din sol, în anumite
condiţii devin parazite provocând boli la plante şi animale.
Ciupercile sunt divizate în trei regnuri:
 Protozoa: cuprind încrengătura Myxomycota
 Chromista: cuprind încrengătura Oomycota
 Fungi: cuprind încrengăturile: Zygomycota, Ascomycota, Basidiomycota.
Ciupercile asigură o bună aprovizionare a solului cu substanţe nutritive şi participă la
circuitul materiei în natură.
Unele ciuperci pot produce antibiotice, care sunt substanţe cu proprietăţi de a opri
dezvoltarea unor microorganisme sau de a le distruge.
Ciupercile reprezintă şi un aliment care poate completa şi reechilibra meniurile
bogate în grăsimi sau sărace în proteine.
 2

Există specii de ciuperci otrăvitoare sau toxice, care dacă sunt consumate accidental
pot produce intoxicaţii cu un mod de manifestare foarte variat: de la iritaţiile mucoaselor
gastrointestinale, până la distrugerea totală sau parţială a ţesuturilor organice afectate, iar uneori
consumul acestora determină moartea.
În Europa sunt cunoscute circa 150 de soiuri de ciuperci otrăvitoare, dar numai
câteva provoacă intoxicaţii mortale.
Unele ciuperci sunt toxice numai pentru anumite persoane alergice. Altele prin
consum provoacă mutaţii genetice. Sunt specii care se confundă uşor cu ciupercile comestibile
provocând în mod frecvent intoxicaţii. Sunt însă şi unele specii care sunt toxice, însă toxicul se
descompune prin fierbere fiind termolabile.
Dintre cipurecile toxice cele mai cunoscute sunt:
1. Gyromitra esculenta (zbârciogul gras):

Încrengătura: Ascomycota
Clasa: Ascomycetes
Ordinul: Pazizales
Familia: Discinaceae
Genul: Gyromitra

Pălăria are formă de pliuri lobate, asemănătoare circumvoluţiunilor de pe creier, la

început de culoare alb – gălbuie, iar la maturitate devine maro închis. Creşte în păduri de brad şi
mai rar în cele de foioase, în grupuri mari din aprilie până în august. Toxicul se descompune prin
fierbere fiind termolabil.
2. Inocybe patouillardi

Încrengătura: Basidiomycota
Clasa: Basidiomycetes
Familia: Cortinariaceae
Genul: Inocybe
 3

Pălăria este în formă de clopoţel, mătăsoasă, ondulată, cuticula este lucioasă, de

culoare albă, apoi devine alb-gălbui şi la apăsare se înroşeşte. Creşte în păduri de foioase, pe
pajişti şi în livezi, din mai până în septembrie. Ciuperca este otrăvitoare, intoxicaţiile apar în
intervale de la 10 minute la 3 ore de la ingerare, atacând celulele nervoase
3. Scleroderma citrinum

Încrengătura: Bazidiomycota
Clasa: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familia: Sclerodermataceae
Genul: Scleroderma

Corpul fructifer are formă sferică deprimată în partea superioară, de culoare galben
ruginiu şi este formată dintr-un înveliş exterior de nuanţă cafeniu-închis. Creşte în păduri de
foioase şi zone nisipoase din luna august până în septembrie. Se poate confunda cu Tuber
aestivum (trufa de vară). Consumată în cantităţi mari, provoacă tulburări ale sistemului nervos şi
tulburări gastrointestinale. În cantităţi mici nu e periculoasă, dar nu e recomandabil a fi
consumată.
4. Amanita muscaria (muscăriţă, pălăria şarpelui)

Încrengătura: Bazidiomycota
Clasa: Basidiomycetes
Ordin: Agaricales
Familia: Amanitaceae
Genul: Amanita

Pălăria este de culoare roşu-aprins, uneori portocalie sau galben-portocalie, umedă

sau puţin vâscoasă, cu marginea striată, stropită cu puncte albe, solzoase, dispare după ploi
abundente. Creşte în luna iulie până în septembrie, în păduri de foioase şi de conifere. Este foarte
otrăvitoare, atacă sistemul nervos, este mortală.
 4

5. Amanita pantherina (burete bubos, buretele panterei)

Încrengătura: Bazidiomycota
Clasa: Basidiomycetes
Ordin: Agaricales
Familia: Amanitaceae
Genul: Amanita

Pălăria iniţial are formă sferică, apoi se întinde, culoarea este maro- cenuşie,
lucioasă, pătată cu puncte albe dispuse în cercuri concentrice, iar marginea este uneori crăpată.
Creşte în păduri de foioase şi de conifere din iunie până în septembrie. Este foarte otrăvitoare,
uneori mortală.
6. Amanita phalloides

Încrengătura: Bazidiomycota
Clasa: Basidiomycetes
Ordin: Agaricales
Familia: Amanitaceae
Genul: Amanita

Pălăria este de culoare verde-gălbui, lucioasă, pe margini este striată, iniţial este
sferică, apoi se întinde, uneori apar resturi de volvă de culoare albă. Creşte în general în păduri
de foioase şi mai rar în păduri de conifere din mai până în octombrie. Este foarte otrăvitoare,
intoxicaţiile fiind mortale. Efectele apar după 6 ore, până la 5-6 zile de la ingerare.
 5

7. Amanita citrina (burete de lămâie)

Încrengătura: Bazidiomycota
Clasa: Basidiomycetes
Ordin: Agaricales
Familia: Amanitaceae
Genul: Amanita

Pălăria are culoarea galben-lămâie, este cărnoasă, semisferică, apoi se întinde, la

maturitate, devine brun-verzuie şi este acoperită cu solzi alb-verzui. Marginea este netedă. Creşte
în păduri de foioase, în general uscate, din august până în septembrie. Provoacă intoxicaţii
gastrointestinale.
8. Agaricus xanthodermus

Încrengătura: Bazidiomycota
Clasa: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familia: Agaricaceae
Genul: Agaricus
 6

Pălăria este în formă de clopote, apoi devine plană, deprimată în centru, cu marginea
ondulată, iar la apăsare se înroşeşte, culoarea este alb-cenuşie. Lamelele sunt roz, iar la
maturitate devin maro. Creşte din iunie până în septembrie, pe pajişti în grupuri mari. Provoacă
intoxicaţii gastrointestinale.
9. Boletus satanas (hrib ţigănesc, mânătarca dracului)

Încrengătura: Bazidiomycota
Clasa: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familia: Boletaceae
Genul: Boletus

Pălăria are cuticula catifelată, alb-cenuşie, crem, cărnoasă cu margini subţiri. Stratul
fertil este gălbui, iar la maturitate devine galben-verzi, roşiatic. Carnea este galben-pal, iar în
secţiune devine albastră. Creşte în păduri de foioase şi pe soluri neutre, din iulie până în
septembrie. Provoacă dureri de cap şi intoxicaţii gastrointestinale.
10. Russula emetica (vineţica focului)

Încrengătura: Bazidiomycota
Clasa: Agaricomycetes
Ordin: Russulales
Familia: Russulaceae
Genul: Russula

Pălăria este semisferică, cu centru deprimat, are margini striate , cuticula se desprinde
uşor, are culoarea roz-roşiatică. Carnea este albicioasă, iar sub cuticulă este rozalie. Provoacă
intoxicaţii gastrointestinale.
 7

11. Cortinarius orellanus

Încrengătura: Bazidiomycota
Clasa: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familia: Cortinariaceae
Genul: Cortinarius

Pălăria este iniţial convexă, apoi se întinde, are suprafaţa fibroasă, culoarea trece din
roşu carmin în brun-roşcat. Carnea este galben-roşiatică, cu gust şi miros profund de ridiche.
Creşte în păduri de conifere şi foioase, din iulie până în septembrie. Intoxicaţiile apar de obicei
după câteva zile, simptomele fiind tulburări gastrointestinale, urmate de frisoane, sete, pierderea
cunoştinţei şi în cele mai grave cazuri moartea.
Ciupercile, ca urmare a unui conţinut ridicat de proteine, se alterează uşor. De
aceea dacă nu sunt proaspete sau corespunzător conservate, consumul lor poate conduce la
instalarea unei toxiinfecţii alimentare.
S-a constat că în ultimii ani ciupercile şi-au modificat într-o oarecare măsură
forma, dar nu şi compoziţia, fiind necesară deci, o cunoaştere şi mai temeinică a caracterelor
botanice precum şi o atenţie sporită la recoltare.
Importanţa ecologică a ciupercilor este imensă. Fără aceste organisme, viaţa pe
Terra nu ar putea exista, decât într-un stadiu primitiv. Pentru descompunerea unor materii
organice, nu este suficientă acţiunea bacteriilor, căci ele au o capacitate redusă de a hidroliza,
prin enzimele secretate, substraturile organice de lignină şi de xilină. Practic, în lipsa ciupercilor,
întreaga planetă s-ar afla sub un strat de deşeuri biologice, gros de 5-10 km. De asemenea, în
lipsa ciupercilor, nu s-ar fi format humusul, ceea ce însemnă că lume vegetală ar fi fost prea
săracă ca să susţină toate nivelele trofice existente azi pe Terra.