Sunteți pe pagina 1din 4

SCUFIȚA ROȘIE

După ce Charles Perrault a publicat pentru întâia oară povestea Scufiţa Roşie (Le Petit
Chaperon Rouge), alături de altele în anul 1867, fraţii Grimm au regăsit în folclorul german
alte doua variante, pe care le-au unit într-o singură poveste, ce a văzut lumina tiparului în
1912, în culegerea "Kinder- und Hausmärchen" (Poveşti pentru copii şi familie), sub numele
de Rotkäppchen (Scufiţa roşie). Chiar dacă întâmplările relatate în această poveste sunt destul
de înspăimântătoare, fraţii Grimm s-au străduit să dea naraţiunii o tentă moralizatoare, astfel
încât copii să înveţe ca obrazniciile lor sau neascultarea sfaturilor mamei îi pot împinge către
mari necazuri, mai ales atunci când vorbesc cu străinii...
Variantă actuală a acestei poveşti cunoscute este, dacă vă vine să credeţi, una foarte
pozitivă şi drăguţă faţă de variantele gândite de Charles Perrault în 1697. Dacă în varianta
fraţilor Grimm Scufiţa Roşie scapă cu viaţă, salvată de Pădurar, care îl ucide pe lup, în
variantele lui Perrault Scufiţa Roşie este o tânără atrăgătoare care ori primeşte instrucţiuni
greşite de la lup atunci când încearcă să afle drumul spre casa bunicii şi, urmând sfaturile
acestuia, ajunge să fie mâncată şi astfel povestea se termină, morala fiind să nu urmăm
sfaturile străinilor.

Scufiţa Roşie
(Fraţii Grimm)

EXPOZIȚIUNE: În povestea “Scufiţa Roşie” (Fraţii Grimm) este vorba despre o fetiţă
care primise de la bunica sa o scufie roșie, iar de atunci i-a rămas numele de Scufița Roșie.
Aceasta este trimisă de mama ei la bătrânică deoarece era bolnavă şi slăbită pentru a-i duce
câte ceva.
INTRIGA: Fetița harnică și ascultătoare pornește către bunica sa. Mama ei o
avertizează şi îi spune să nu se oprească din drum ci să meargă mai departe şi să nu asculte de
nimeni.
DESFĂȘURAREA ACȚIUNII: Mergând cu coşuleţul ei în mână se întâlnește cu un
lup viclean care o întreabă unde se duce, iar aceasta îi spune că merge la bunica sa deoarece
este bolnavă, lupul cel rău o îndrumă pe Scufiţă să-i adune bătrânei şi câteva floricele pentru
a-i aduce bucurie. Fata ascultă de sfatul lupului, iar acesta aflând de la Scufiţa Roşie unde
locuieşte bunica merge la aceasta dându-se drept nepoata ei.
PUNCTUL CULMINANT: Lupul mănâncă bunica fetei şi se deghizează, urmând să
se pună în pat. În cele din urmă apare Scufiţa Roşie care îşi dă seama că ceva este în neregulă
cu bunica sa punându-i mai multe întrebări, dar în cele din urmă lupul o mănâncă şi pe fetiţă
DEZNODĂMÂNTUL: Auzind sforăitul ciudat din casa bătrânei, vânătorul care trecea
prin zonă intră în casă și le salvează pe cele două. Scufiţa Roşie îşi dă seama ce greşeală mare
a făcut pentru că nu şi-a ascultat mama.

Comparație între ”Scufița Roșie” de Frații Grimm și ”Scufița Roșie” de Charles


Perrault

DEOSEBIRI
”Scufița Roșie” de Frații Grimm ”Scufița Roșie” de Charles Perrault

A fost odată o fetiţă zglobie şi drăgălaşă, pe A fost odată ca niciodată, când trăia într-un
care o iubea oricine de cum o vedea. sat o fetiţă de la țară, cea mai frumoasă
creatură care a fost văzut vreodată.
Bunica îi dăruiește o scufiţă de catifea roşie Bunica îi face o manta cu o scufiţă roşie.
fetei.
Mama îi spune Scufiței să meargă la bunica Mama îi spune Scufiței să meargă la bunica
să-i ducă niște prăjiturele și un pachet mic de să-i ducă o bucată de cozonac și o sticlă de
unt. vin pentru că era slăbită.
Bunica locuia în pădure, cam la vreo Se specific faptul că bunca stă într-un alt sat.
jumătate de ceas depărtare de sat.
Mama își îndeamnă fiica să nu se abată din
drum și să fie politcoasă cu bunica,
spunându-i: ”Bună dimineața!”
”Colo în pădure, la vreun sfert de ceas şi mai “este dincolo moara ai de colo, la prima casă
bine de aici. Cum ajungi sub cei trei stejari, din sat.”
ai şi dat de casa ei, iar ceva mai la vale e
alunişul, pe care doar îl ştii!”
Lupul cu greu se abține să nu o mănânce pe “Ei bine”, spuse Lupul “, Merg şi eu să o
fetiță și se gândește că mai bine le mănâncă văd. Eu voi merge pe aici, iar tu du-te pe
pe amândouă și pe fetiță și pe bunicuță. acolo, și vom vedea cine va ajunge mai
Pentru a ajunge la bunică înaintea Scufiței se repede.” Lupul a început să alereg cât de
hotărăște să-I spună acesteia: ” – Scufiţă reăede putea, luând-o pe drumul cel mai
Roşie, ia te uită ce flori frumoase strălucesc scurt, iar fetița plecă pe drumul cel mai lung,
în jurul tău! Şi tu nici nu le iei în seamă oprindu-se din când în când să culeagă nuci,
măcar… Şi mie mi se pare că n-auzi nici ce să alerge după fluturi, și să facă bucheţele
dulce cântă păsărelele! Atât de serioasă mici din floricelele pe care le întâlnea în
păşeşti pe drum, de parcă te-ai duce la şcoală. cale. Nu dură mult şi Lupul.ajunse la casa
Şi e atât de plăcut să hoinăreşti şi să zburzi bătrânei: bătu în ușă, robinetul, cioc, cioc.
prin pădure; e atâta veselie!” Scufița Roșie
cade în capcana lupului și rămâne să-I adune
bunicii flori.
– Eu sunt, Scufiţa Roşie, şi-ţi aduc cozonac “Nepoata ta, Scufişa Roşie”, răspunse Lupul,
şi-o sticlă cu vin. Dar deschide uşa, bunicuţo! schimbându-şi vocea, “care ţi-a adus
prăjiturele şi un pacheţel de unt, de la
mama.”
Bunica îi cere nepoatei să apese pe clanță ca Bunica îi cere nepoatei să tragă de zăvor ca
să poată deschide. să deschidă.
Lupul apăsă pe clanţă, deschise uşa, se repezi Lupul trase de zăvor, ușa se deschise, şi
glonţ spre patul bunicii şi, fără să scoată o atunci se repez la femeia cea de treabă şi o
vorbă, o înghiţi. Se îmbrăcă apoi cu hainele mâncă imediat, pentru că îi era foarte foame,
ei, îşi puse pe cap scufiţa, se culcă în pat şi de trei zile nu mai mâncase nimic. Apoi
trase perdelele. închise ușa și intră în patul bunicii, așteptând
pe Scufiţa Roşie, care ajunse şi ea după un
timp, și bătu în uşă, cioc, cioc.
Pe Scufița Roșie o cuprinse neliniștea și totul Scufița intră iar lupul întreabă: “Cine-i
i se părea ciudat. acolo?”
Scufiţa Roşie se apropie atunci de pat şi dădu Scufiţa Roşie, auzind glasul gros al Lupului,
perdelele la o parte. Bunicuţa stătea întinsă în i-a fost la început frică, dar crezând că
pat, cu scufia trasă peste ochi, şi avea o bunica ei a răgușit de la răceală, îi răspunse:
înfăţişare atât de ciudată, încât fetiţa întrebă: “Sunt eu nepoata ta, Scufiţa Roşie, care ţi-a
– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai urechi atât de adus prăjiturele şi un pacheţel de unt, de la
mari? mama.”
– Ca să te pot auzi mai bine.
– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai ochi atât de Lupul a strigă la ea, îndulcindu-şi vocea cât
mari? de mult putu, “Trage de zăvor, ca să deschizi
– Ca să te pot vedea mai bine. uşa.”
– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai mâini atât de
mari? Scufiţa Roşie trase de zăvor, şi ușa se
– Ca să te pot apuca mai bine. deschise. Lupul, văzând-o că vine, îi spuse,
– Da’, bunicuţo, de ce ai o coşcogeamite ascunzându-se sub pătură:
gura?
– Ca să te pot înghiţi mai bine. “Pune prăjiturile şi pacheţelul de unt pe cutia
cu pâine, şi vino să stai cu mine.”

Scufiţa Roşie se dezbrăcă de manta, și se


duse în pat, unde văzu foarte uimită cum
arăta bunica ei în lenjeria de noapte, şi îi
zise:

“Bunico, ce mult ţi-au crescut braţele!”

“Asta pentru ca să te îmbrăţişez mai bine,


draga mea.”

“Bunico, ce mult ţi-au crescut picioarele!”


“Asta pentru ca să alerg mai bine, copila
mea.”

“Bunico, ce mult ţi-au crescut urechile!”

“Asta pentru ca să aud mai bine, copila


mea.”

“Bunico, ce mult ţi-au crescut ochii!”

Asta pentru ca să văd mai bine, copila mea.”

“Bunico, ce mult ţi-au crescu dinţii!”

Asta pentru ca să te pot mânca.”


După ce lupul o mâncă și pe Scufița Roșie se
întinse în pat și adormi repede, iar sforăitul
acestuia cutremura pereții casei.
Sforăitul lupului atrage atenția vânătorului
care trecea prin zonă. Acesta intră în casa
bătrânei și le salvează pe cele două.

Asemănări

Scufița Roșie
 Pleacă imediat ce îi spune mama ei.
 Nu știa cât de periculos este lupul.
 Lupul întreabă unde locuiește bunica.
 Când lupul ajunge la casa bătrânei și ciocănă, aceasta întreabă: ” – Cine-i acolo?”
 Bunica era bolnavă și slăbită.
 Lupul se năpusti asupra bătrânei și o mâncă.
 După toate întrebările adresate bunicii de către nepoată, lupul se năpusti asupra fetei și
o mâncă.