Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
7 Tendinita
7 Tendinita
Generalitati
Tendinita constituie o inflamatie a tendoanelor care sunt fascicule fibroase ce fixeaza muschii de oase.
Tendinita reprezinta o inflamatie caracterizata de durere la insertiile tendinoase pe os. Aceasta inflamatie
poate fi prezenta fie la jonctiunea musculotendinoasa, fie la punctul lui de insertie pe os (entesopatie), fie in
partea sa mediana.
Tendinita se localizeaza frecvent in: tendoanele patelare si popliteale, capa rotatorilor umarului si
tendoanele bicipitale, insertia tendonului tibial posterior, insertia extensorilor articulatiei si a flexorilor cotului,
tendonul lui Achille la calcai.
Aceasta boala este dureroasa si afecteaza in general umerii, genunchii, coatele, soldurile, calcaiul si
articulatia pumnului. Termenul tendinopatie este generic si descrie o conditie clinica frecventa care afecteaza
tendoanele, determinand edem, durere sau alterarea performantelor fizice. Dat fiind faptul ca durerea prin
afectiunile tendoanelor nu este de natura inflamatorie, tendinopatia este un termen mai actual decat tendinita.
Tendinoza se refera la degenerarea tendonului observata histopatologic. Tendoanele transmit forta
muschilor la schelet si astfel acestea sunt subiectul incarcarii mecanice repetate care reprezinta un factor
cauzativ major in dezvoltarea tendinopatiei.
Elementele histologice includ degenerarea mucoida, necroza fibrinoida in tendon si inflamatia
tendonului. Producerea exacta a acestei afectiuni nu este inca cunoscuta. Tendinopatia cronica duce la slabirea
tendonului si rupere.
Cauze
Tendintele au cauze multiple, adesea asociate si pot fi provocate de microtraumatisme repetate,
profesionale sau indeosebi sportive sau pot fi de origine degenerativa, imbatranirea tesuturilor antrenand o
uzura, chiar o ruptura a fibrelor de colagen care constituie tendonul (periartrita scapulohumerala, de exemplu).
O alta cauza poate fi legata de o boala articulara inflamatorie, de exemplu o spondilartrita anchilozanta
indeosebi la nivelul de insertie a tendonului lui Ahile sau de o poliartrita reumatoida.
Factorii declansatori ai tendinitei cuprind uzajul, vibratiile si temperaturile reci, exercitiile intense,
repetate si sustinute, posturile extreme sustinute, recuperarea insuficienta dupa activitatile fizice. Mecanismele
patologice ale tendinopatiei dupa fluoroquinolone se datoreaza multitudinii de factori, iar studiile arata ca poate
fi vorba de modificari ischemice, toxice si degenerative.
Cand intalnim o forma severa care provoaca rupere de tendon este necesara o interventie chirurgicala.
Aceasta afectiune ste frecventa la oamenii activi fizic ca de exemplu sportivii sau la persoane cu activitati
profesionale care se desfasoara in conditii neobisnuite, cum ar fi descarcator, incarcator, etc. Printre sportivii
predispusi la tendinita enumeram persoanele care practica sporturi extreme cu solicitare intensa a musculaturii.
La nivelul membrelor superioare sunt afectate coatele, insa la nivelul membrelor inferioare este
frecventa asa numita tendinita lui Ahile.
Simptome si evolutie
Simptomul dominant este durerea care este prezenta adesea in stare de repaus si se accentueaza la
palpare dar si atunci cand se solicita articulatiile adiacente tendonului inflamat.
Ruptura tendinoasa este principalul risc al tendinitelor netratate.
Durerea se localizeaza frecvent in sectiunea tendonului, intre rotula si zona in care tendonul se uneste cu
tibia. Durerea se poate resimti ca si ascutita in timpul activitatilor fizice mai ales in timpul alergarilor sau
sariturilor. Durerea poate persista ca o mancarime usoara dupa antrenament.
Tratament tendinitei
Tratamentul este compus din 3 faze si anume:
a). in prima faza se recomanda repausul si tratamentul medicamentos;
b). in cea de-a doua faza este indicata fizioterapia cu ultrasunet, electroterapie si laserterapie;
c). in cea de-a treia faza kinetoterapie - gimnastica medicala.
Tendinopatia
Exercitiile sunt importante in tratamentul tendinopatiei. Exercitiile tonice sunt eficace, precum si terapia cu
unde de soc care stimuleaza tenocitele sa repare zona lezata, poate fi eficienta.
Pentru a imbunatati proc de vindecare al tendinitei fact de crestere sunt folositi de citiva ani in tratament.
Aplicarea oxidul nitric prin nitroglicerina topica este o optiune. Injectiile sclerozante ajuta durerea sa se
amelioreze insa pe termen scurt.
Terapia genica promite rezultate favorabile prin introducerea factorilor anabolici si antianabolici.
Tehnicile de reconstructie s-au dezvoltat pentru a inlocui sau repara tendoanele distruse.
Pacientii care au simptome rezistente la terapia conservativa necesita rar artroscopie sau tratament
chirurgical pentru decompresia tendonului si tenodezis.
Evolutia pacientului este in general buna cu repaus si terapie conservativa.
Clasificare si manifestari clinice
Tendinita se clasifica in:
1. Epicondilita laterala si mediala in care durerea apare pe partile laterale ale cotului este semnul caracteristic
si se agraveaza cu supinatia. Durerea este prezenta pe partea mediala a cotului. Ea este asociata cu
practicarea golfului, tesutul de covoare, bowlingul;
2. Tendinopatia capei rotatorilor este asociata cu activitati precum pictatul, inotul iar simptomele tipice sunt
crampe in umar si miscare dureroasa. Durerea apare la palparea marii tuberozitati unde se insera muschii.
Se aplica testul Jobe pentru functia supraspinalilor: ambele brate se ridica la 90 de grade, se mentin in fata
corpului, iar pe bratele in pronatie se aplica rezistenta pentru a compara prezenta durerii;
3. Tendinopatia bicipitala in care durerea apare in umarul anterior in groapa bicipitala si se agraveaza cu flexia
umarului sau supinatia bratului. Sensibilitatea este prezenta pe santul humerusului intre tuberozitatile mare
si mica. Testul prin rezistenta bicepsilor determina durere la supinatia incheieturii sau la flexia cotului la 90
de grade si la aducerea bratului langa corp;
4. Tendinopatia patelara este asociata cu debutul insidios al durerii, bine localizata in interiorul genunchiului,
sensibilitatea se prezinta la insertia patelara in polul inferior, iar durerea se agraveaza cu modificarea
pozitiei de la sezut la ortostatism, in mers sau urcat. Aceasta afectiune este comuna celor care practica
basket, volei dar si alergatorilor
5. Tendinopatia popliteusului este asociata cu durere laterala de genunchi, iar sensibilitatea este localizata pe
linia articulara laterala posterioara. Factorul declansator il constituie coboratul in fuga al unui deal. Daca
pacientul se afla in supinatie, genunchiul flexat la 90 de grade si piciorul rotat intern, rotatia externa
determina durere;
6. Sindromul benzii iliotibiale unde durerea este localizata pe condilul femural lateral. Daca pacientul se afla
in supinatie si genunchiul flexat la 90 de grade pacientul va extinde genunchiul exercitand presiune pe
condilul lateral femural. Durerea la flexie de 30 de grade este sugestiva, iar testul Renne pozitiv. Prin testul
Ober pacientul este culcat pe partea neafectata pe coapsa neafectata si cu genunchiul flexat la 90 de grade.
Pacientul va prezenta durere la aducerea piciorului peste linia mediana daca banda iliotibiala este afectata.
Uzajul genunchiului este conditia frecventa. Aceasta afectiune apare indeosebi la ciclisti, alergatorii pe
distante mari, fotbalisti, la dansatori si militari. Durerea incepe dupa terminarea alergatului sau la citeva
minute dupa inceperea alergatului si este agravata de coborirea dealului sau de pozitia sezut cu genunchii
flexati mentinuta mai mult timp;
7. Tendinopatia lui Achile in care sensibilitatea se localizeaza la 6 cm proximal de insertia tendonului pe
calcai, iar durerea apare la flexia plantara si dorsiflexia calcaiului. Predispusi la tendinopatia lui Achile sunt
alergatorii si alti atleti, iar modificarea suprafetei de alergat si incaltamintea proasta sunt factori asociati;
8. Tendinita calcifianta reprezinta o conditie morfologica si poate fi descoperita accidental nedeterminand
simptome, afectand mai ales umarul si fiind caracterizata de depozite macroscopice de hidroxiapatita in
oricare dintre tendoanele capei rotatorilor.
Fazele de evolutie acesteia sunt: faza formativa ce are ca si consecinta un factor declansator
necunoscut, pe o portiune din tendon care sufera transformare fibrocartilaginoasa si apare calcificarea in tesutul
transformat iar dispozitivul calcar intra in faza de repaus, in care odata format, depozitele pot fi sau nu
dureroase si se maresc asemanator calcarului.; faza resorbtiva in care dupa o perioada variabila apare o reactie
inflamatorie, dezvoltandu-se un tesut vascular la periferia depozitului iar depozitele se aseamana cu pasta de
dinti si ocazional se scurg in bursa subacromiala cu simptome dureroase.; faza postcalcifianta in care o data ce
s-au absorbit depozitele, fibroblastele reconstituie colagenul tendonului.
Tendinita umarului
Tendinita, bursita si sindromul de compresie a umarului sunt intr-o stransa legatura si pot aparea fie
singure, fie in combinatie. Daca muschii rotatori externi ai umarului (rotund mare, rotund mic si
infrascapularul) si bursa umarului sunt inflamate, iritate si edematiate (umflate), acestea pot fi prinse intre capul
humerusului si acromion. Miscarile repetate care implica bratul sau proc de imbatranire ce implica misc la niv
umarului timp de multi ani, pot de asemenea sa irite si sa conduca la uzura tend, a musch si a struct invecinate.
Tendinita reprezinta inflamatia prin inrosire, durere si umflare a tendonului. De obicei ca urmare a
ciupirii de catre structurile invecinate in tendinita umarului, rotatorii externi ai umarului si/sau tendonul
bicepsului devin inflamate. Traumatismul poate sa varieze de la o usoara inflamatie pana la implicarea tuturor
muschilor ce produc rotatia umarului. Tendinita si sindromul de compresie sunt de obicei insotite de inflamatia
sacului bursier care protejeaza umarul. O bursa inflamata poarta denumirea de bursita.
Semnele acestor afectiuni au un debut cu usor discomfort si durere in partea superioara a umarului sau o
treime din brat si/sau dificultate in a dormi pe umarul afectat. Atunci cand bratul este ridicat deasupra capului
sau departat de corp, tendinitele si bursitele produc durere. Daca tendinita implica si tendonul bicepsului
(tendonul aflat in fata umarului), durerea se va simti in partea anterioara si/sau laterala a umarului si poate
iradia spre cot si antebrat. Durerea poate sa apara si atunci cand bratul este impins cu forta spre sus.
Rg sunt utile pentru a elimina posibilitatea existentei unor aN osoase si a artritei insa cu aj lor nu se pot observa
tendoanele si bursele. Medicul va trebui sa extraga lichid din zonele inflam pentru a fi analizat, in ideea identif
unei posibile inf.
Tratament tendinita umar
Primul pas in tratamentul acestor afectiuni este acela de a reduce durerea si inflamatia prin repaus,
aplicarea de gheata in faza acuta si administrarea de medicatie antiinflamatorie precum aspirina, naproxen,
diclofenac sau ibuprofen.
Medicul sau terapeutul vor folosi ultrasunetele pentru a incalzi tesuturile profunde si a ameliora fluxul
de sange in unele dintre cazuri. Treptat vor fi introduse exercitiile usoare de intindere si tonifiere a musculaturii.
Doctorul va putea recurge la injectarea de corticosteroizi in spatiul de sub acromion in cazul in care nu
exista o imbunatatire a starii pacientului. Acest tratament trebuie aplicat cu precautie deoarece favorizeaza
ruptura de tendon.
In cazul in cate timp de 6-12 luni nu exista ameliorare se poate recurge la interventie chirurgicala
artroscopica sau clasica (deschisa) pentru a repara structurile distruse si pentru a reduce presiunea pe tendoane
si burse.Aceste accidentari ale umarului devin cronice in mare masura daca nu sunt tratate la timp si din aceasta
cauza este bine luati masuri imediat ce ati simtit o durere ascutita in articulatia umarului la exercitii precum
impins cu haltera de la ceafa, fluturari cu gantere, ridicari laterale ale bratelor cu gantere sau orice alt exercitiu
care implica foarte mult muschii adiacenti acestei articulatii.
Tendinita gleznei
Glezna reprezinta segmentul membrului inferior care uneste piciorul cu gamba, format din articulatia
tibiotarsiana si din tesuturile care o inconjoara.Tendinta de glezna poate sa aiba cauze multiple, adesea asociate.
Ele pot fi de origine degenerativa (imbatranirea tesuturilor), provocate de microtraumatisme la nivelul
gleznei si accidentari profesionale sau sportive (tendinita a adductorilor la dansatori etc.).
Alte cauze in situatie de tendinita glezna poate fi legate de o boala articulara inflamatorie (spondilartrita
anchilozanta - la nivelul de insertie al tendonului lui Ahile) sau de o poliartrita reumatoida.
Simptome tendinita glezna
Durerea articulatiei gleznei este simptomul dominant al unei tendinite de glezna. Durerea este prezenta
adesea in stare de repaus si se accentueaza atunci cand se solicita articulatiile adiacente tendonului inflamat sau
la palpare. Principalul risc al tendinitelor de glezna netratate este ruptura tendinoasa.
Tratamentul se bazeaza pe repaus si pe fizioterapie (ultrasunet si electroterapie) asociat cu aplicarea
unor unguente antinflamatorii. In momentul in care durerea a disparut sau s-a diminuat pe cat posibil se incep
sedintele de kinetoterapie (gimnastica medicala), cu o frecventa de cel putin 3 ori pe saptamana pentru a trata si
cauza, nu numai efectul. Fizioterapia se adreseaza efectului dar kinetoterapia cauzei.
Traumatismele tendoanelor:
sectiunea
rupture
luxatia
entezita.