Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NOTA REDACȚIEI
Prezenta lucrare își propune să crească gradul de conștientizare a autorităților centrale și
locale și a publicului larg în legătură cu rețeaua de zone de interes conservativ european
Natura 2000. Lucrarea prezintă habitatele, speciile și siturile Natura 2000 din România. În
cazul siturilor, au fost realizate fișe de prezentare doar pentru cele declarate în 2007, siturile
din 2011 urmând să fie abordate într-o lucrare viitoare. Conform seminariilor biogeografice
în cadrul cărora s-a dezbătut și se actualizează în continuare lista habitatelor și speciilor
Natura 2000 prezente pe teritoriul României, este posibil ca în viitor această listă să se
îmbogățească. Pentru informații detaliate și complete privind speciile și habitatele care fac
obiectul conservării în siturile Natura 2000, precum și pentru listele actualizate ale siturilor
Natura 2000 din România, recomandăm cititorilor să urmărească lucrările științifice de
specialitate și să consulte legislația națională și europeană la zi din domeniu.
5 Cuvânt înainte
Biodiversitatea este o resursă în sine, pe care trebuie să învăţăm să o protejăm şi să o conservăm. Până la urmă, de
Cuvânt Înainte
biodiversitate depinde sănătatea mediului şi a fiecăruia dintre noi, precum şi calitatea vieţii. În acest sens, dezvolta-
rea durabilă este profund legată de biodiversitate şi fără aceste elemente orice viziune pe termen mediu şi lung este
sortită eşecului.
Pe lângă valoarea intrinsecă, biodiversitatea are și o valoare economică ce devine evidentă prin utilizarea directă
a componentelor sale: resursele naturale neregenerabile – sarea, petrolul, cărbunii, metalele feroase și neferoase,
ș.a. – şi resursele naturale regenerabile – speciile de plante şi animale utilizate ca hrană, pentru producerea de
energie sau pentru extragerea unor substanţe cum ar fi cele utilizate în industria farmaceutică sau cosmetică. La fel
de important este rolul biodiversităţii în asigurarea serviciilor oferite de sistemele ecologice, cum ar fi reglarea condi-
ţiilor pedo-climatice cu efecte directe în ameliorarea schimbărilor climatice, purificarea apelor, stabilizarea versanți-
lor, controlul inundațiilor, recreerea. Studiile efectuate până în prezent arată că valoarea monetară medie a bunurilor
şi serviciilor oferite anual de ecosisteme este aproape dublă față de produsul intern brut realizat la nivel global.
Din aceste motive, interesele privind conservarea biodiversităţii nu pot fi limitate la nivelul frontierelor de stat, fiind
abordate într-un context internaţional în care Uniunea Europeană şi-a asumat rolul de lider prin conservarea spe-
ciilor sălbatice şi a habitatelor naturale de interes comunitar. Această responsabilitate este centrată pe crearea unei
reţele ce trebuie să includă un eşantion reprezentativ din toate aceste specii şi habitate, în vederea protejării cores-
punzătoare a acestora, garantând viabilitatea lor pe termen lung. Această reţea – numită Natura 2000 – se opune
tendinţei actuale de fragmentare a habitatelor naturale şi are ca fundament faptul real că dezvoltarea sistemelor
socio-economice se poate face numai pe baza sistemelor ecologice naturale şi semi-naturale.
Scopul reţelei Natura 2000 nu este acela de a crea nişte aşa-numite sanctuare în care protejarea naturii să se realizeze
în dauna dezvoltării economice sau de altă natură. Dar pentru că patrimoniul nostru natural trebuie protejat, decizi-
ile privind unele probleme majore cum ar fi transportul, energia, mineritul şi agricultura trebuie luate ţinând seama
de impactul acestor activităţi asupra speciilor sălbatice şi habitatelor naturale. O abordare integrată a dezvoltării
durabile este atât în interesul protejării naturii, cât şi al nostru şi al generaţiilor viitoare.
De aceea, crearea reţelei Natura 2000 nu trebuie să transforme aceste zone în poli ai sărăciei şi subdezvoltării, ci tre-
buie să ofere oportunităţi economice de dezvoltare durabilă a spațiului rural care să conducă la creşterea numărului
de locuri de muncă prin diversificarea activităţilor economice şi a investiţiilor verzi.
În cele din urmă, biodiversitatea este o valoare uriașă a României și ea trebuie gestionată corect atât de către autori-
tăţi, cât şi de fiecare cetăţean în parte. Cu cât suntem mai conştienţi de beneficiile biodiversităţii pentru viaţa noastră
şi de importanţa utilizării durabile a acesteia, cu atât vom trăi mai bine şi vom fi mai sănătoşi.
Rovana PLUMB
Ministrul Mediului și Schimbărilor Climatice
5
6
Reţeaua Natura 2000 - liantul dintre natură și oameni
Biodiversitatea sau diversitatea biologică semnifică diversitatea vieţii de pe pământ şi implică patru nivele de abordare:
diversitatea ecosistemelor, diversitatea speciilor, diversitatea genetică şi diversitatea etno-culturală. Fiind principalul
7
Situri de Importanță Comunitară (SCI)
Siturile de Importanţă Comunitară (Sites of Community Importance - SCI) desemnate de fiecare stat membru constituie baza pentru Ariile Speciale
de Conservare (Special Areas of Conservation - SAC), având ca obiectiv conservarea habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice de interes comunitar
altele decât păsările, menționate în Anexele I și II ale Directivei „Habitate”.
Desemnarea acestor situri se face EXCLUSIV conform criteriilor ştiinţifice stabilite în Directiva „Habitate” şi presupune mai multe etape:
• Etapa 1: Evaluarea la nivel naţional a importanţei relative a siturilor pentru fiecare tip de habitat natural şi pentru fiecare specie de interes
comunitar. Această evaluare se face pe baza a două tipuri de criterii:
prezentare Natura 2000
8
Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA)
Din cauza impactului devastator pe care l-au avut asupra speciilor de păsări agricultura intensivă, folosirea pe scară largă a pesticidelor şi a
fertilizatorilor chimici, distrugerea zonelor umede prin desecări şi lucrări hidrotehnice de regularizare a cursurilor de apă, precum şi vânătoa-
rea, CE a stabilit încă din 1979 prima directivă privind protecţia naturii la nivel comunitar. Directiva „Păsări” se referă la toate speciile de păsări
care trăiesc în mod natural în stare de sălbăticie pe teritoriul statelor membre. În România au fost identificate 364 de specii de păsări, dintre
acestea 312 fiind migratoare.
Această protecţie este extinsă la cuiburi şi ouă şi, în ceea ce priveşte păsările în sine, include interzicerea capturării, deţinerii sau uciderii inten-
9
Regiunea Biogeografică PONTICĂ
Regiunea biogeografică pontică se întinde în jurul Mării Negre începând din nordul litoralului românesc, continuând de-a lungul coastei Bulgariei,
trecând prin nordul Turciei și terminându-se în Georgia. Pe teritoriul Uniunii Europene, regiunea se întinde pe întreaga lungime a ţărmului Româ-
niei și Bulgariei. Această regiune biogeografică acoperă numai 0,3% din teritoriul Uniunii Europene și 1% din teritoriul României, dar are suficiente
trăsături distincte încât să formeze o bioregiune de sine stătătoare.
Climatul bioregiunii pontice este influențat în principal de Marea Neagră, curenții de aer umed dinspre mare moderând climatul continental,
altminteri aspru. Iernile sunt în general mai blânde față de interiorul uscatului, valorile termice oscilând doar puțin sub pragul de îngheț, existând
Regiuni biogeografice
însă și excepții, când Marea Neagră îngheață la țărm. În timpul verii, briza marină menține temperatura nu foarte ridicată, media fiind de 24,5°C.
Linia de coastă este dominată de zone lungi, pe alocuri destul de late, cu plaje și dune de nisip fin. În unele locuri, nisipul este înlocuit de golfuri,
faleze și promontorii stâncoase. Dunele de nisip adăpostesc specii rare sau endemice de plante cum ar fi ciucușoara de nisip, opaiţa pontică, volbura
de nisip persană, pesma pontică, garofiţa de nisip pontică, sirenia argintie și cârcelul. Majoritatea speciilor de plante ating apogeul dezvoltării la
mijlocul lunii mai, după care aspectul vegetației este dominat de plantele rezistente la uscăciune precum rogozul de nisip, perișorul, limba boului,
şerlaiul, jaleșul de nisip, cosacii de nisip, smeoaia, gușa porumbelului de nisip. Fauna specifică dunelor include amfibieni și reptile precum țestoasa
dobrogeană și vipera cu corn. Tot aici întâlnim călugărița și leul furnicilor, al cărui adult este asemănător libelulei și ale cărui larve se hrănesc în
special cu furnici.
Zonele umede caracteristice acestei bioregiuni reprezintă habitatul unui număr mare de specii de pești, nevertebrate și amfibieni. În biore-
giunea pontică se găsesc aproximativ o treime dintre speciile de pești incluse în Directiva „Habitate”. Un singur sit Natura 2000 din această
bioregiune – Delta Dunării – găzduiește peste 70 de specii de pești, dintre acestea scrumbia de Dunăre și rizeafca de Dunăre fiind de interes
comunitar pentru conservare.
Vidra, bizamul și nurca europeană se numără printre cele mai rare mamifere prezente în jurul Mării Negre și în Delta Dunării. Vânată intensiv în
trecut pentru blana sa, în prezent nurca recucerește teritoriile din care aproape dispăruse. În apele Mării Negre întâlnim delfinul și marsuinul.
Aproape de zona litorală precum și în Delta Dunării întâlnim zăvoaie cu salcie și plop, galerii ripariene şi tufărişuri unde își găsesc adăpost 12 specii
de lilieci. La fel ca păsările, dar pe distanțe mult mai scurte, liliecii efectuează migrații, Delta Dunării și pădurile deltaice reprezentând pentru
aceștia un loc de popas vital în timpul călătoriilor.
Bioregiunea pontică este un refugiu de importanță vitală pentru viața sălbatică, în mod special în perioada migrației păsărilor de-a lungul rutei
Via Pontica, a doua cale de migrație ca mărime din Europa. În total pe teritoriul regiunii biogeografice pontice se regăsesc nu mai puțin de 12
specii de păsări amenințate la nivel global. Acestea includ, printre altele, pelicanul creț, gâsca cu gât roșu, cormoranul mic, gârlița mică, rața roșie
şi eretele alb.
În total, în bioregiunea pontică se găsesc 16 tipuri de habitate costiere, marine şi de dune, cinci tipuri de habitate de ape dulci, şapte tipuri de
habitate de pajişti şi tufărişuri, un tip prioritar de habitat de mlaştini şi două tipuri de habitate de pădure, 79 de specii de animale și şase specii de
plante din Directiva „Habitate” pentru a căror conservare este necesară desemnarea de Arii Speciale de Conservare (SAC), precum și peste o treime
din speciile de păsări incluse în Directiva „Păsări” a căror conservare necesită desemnarea de Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA).
10
Regiunea Biogeografică STEPICĂ
Regiunea biogeografică stepică reprezintă o zonă restrânsă ca areal în Uniunea Europeană, România fiind singurul stat membru pe teritoriul căruia
aceasta este prezentă.
Climatul stepic are un caracter continental excesiv, cu ierni foarte reci și veri calde și uscate. Temperatura poate oscila între -15°C în ianuarie și
+35°C în iulie, diferența de temperatură între vară și iarnă fiind semnificativă. Vânturile calde sunt frecvente în timpul verii, în funcție de intensi-
tate acestea putând conduce la fluctuații bruște ale temperaturii chiar și pe durata unei singure zile. Precipitațiile sunt reduse.
Regiuni biogeografice
Condițiile climatice aspre, combinate cu solurile poroase și cu prezența vânturilor uscate, accentuează caracterul secetos al zonei. Arborii lipsesc
aproape cu desăvârșire, cu excepția zonelor situate de-a lungul cursurilor de apă sau din apropierea zonelor umede. Peisajul este dominat de
ierburi înalte și alte plante rezistente la secetă. Vegetația naturală de stepă include în special ierburi precum pirul, colilia și păiușul, dar și plante
ierboase cum ar fi pelinul, buruiana cu cinci degete sau lumânărica.
Pornind de la est de București, bioregiunea stepică se întinde treptat în toată partea de răsărit a ţării, inclusiv în Dobrogea, până la întâlnirea cu
bioregiunea pontică. Este caracterizată de câmpii joase și dealuri line sau platouri cu o altitudine medie de 200-300 m, aici putând fi întâlnite
multe specii rare precum balaurul dobrogean, țestoasa dobrogeană, dihorul pătat sau hamsterul dobrogean.
Majoritatea pajiștilor stepice – mai mult de trei sferturi – au fost desțelenite și transformate în terenuri arabile, culturile de grâu, porumb, ovăz,
orz, sfeclă de zahar sau floarea soarelui înlocuind treptat vegetația naturală.
Rozătoarele de mici dimensiuni precum popândăul sau marmota de stepă s-au adaptat bine la climatul cald și secetos, săpând în solul moale ade-
vărate labirinturi. Abundența rozătoarelor mici atrage o serie de mamifere mai mari, precum dihorul pătat, odinioară vânat intens pentru blană,
dihorul de stepă și numeroase specii de păsări prădătoare precum șerparul, acvila de stepă, acvila de câmp, șoimul dunărean și șoimul călător.
Dintre păsările tipice bioregiunii stepice amintim cocorul mic, prepelița, potârnichea, ciocârlia și presura. Cele mai importante păsări din zonele
umede ale bioregiunii sunt pelicanul creț, rața roșie, gâsca cu gât roșu și cormoranul mic. Rața roșie este cea mai rară specie de rață sălbatică din Uni-
unea Europeană, România găzduind aproape o treime din perechile cuibăritoare ale Europei, în special în Delta Dunării și în bălțile din Lunca Dunării.
Fragmentarea antropică a habitatelor naturale din regiunea biogeografică stepică (în special defrișările și desecările efectuate pentru a obține
terenuri arabile) a condus la formarea unui întreg mozaic de habitate naturale, seminaturale și antropizate. Bioregiunea stepică a suferit în ulti-
mele secole un impact antropic deosebit de puternic, atât ca intensitate cât și ca durată. Astfel, Rezervația științifică Valea Fagilor, inclusă în Parcul
național „Munții Măcinului”, reprezintă un relict terțiar al codrilor seculari ce acopereau cândva Dobrogea, cu o prezență unică și viguroasă a fagului
dobrogean, specie care prezintă caractere intermediare între fagul comun și cel oriental.
Un element remarcabil este faptul că în bioregiunea stepică întâlnim cei mai bătrâni munți din ţara noastră – Munții Măcinului, dar și cel mai tânăr
pământ românesc – Delta Dunării.
În total, în bioregiunea stepică se găsesc două tipuri de habitate de dune, dintre care unul prioritar, şase tipuri de habitate de ape dulci, opt tipuri
de habitate de pajişti şi tufărişuri, dintre care trei prioritare, două tipuri de habitate de stâncării şi peşteri şi opt tipuri de habitate de pădure,
din care unul prioritar, menționate în Anexa I a Directivei „Habitate” şi pentru a căror conservare este necesară desemnarea de Arii Speciale de
Conservare (SAC).
11
Regiunea Biogeografică ALPINĂ
Regiunea biogeografică alpină cuprinde zona montană a Europei, fiind reprezentată de lanțurile muntoase mari prezente în majoritatea țărilor
de pe continent: Alpii pe teritoriul Franței, Germaniei, Austriei, Italiei, Sloveniei (state membre UE) și Elveției (țară non-UE), Apeninii pe teritoriul
Italiei, Pirineii la granița dintre Franța și Spania, Alpii Scandinavi pe teritoriul Finlandei, Suediei (state membre UE) și Norvegiei (țară non-UE),
Carpații pe teritoriul Slovaciei, Poloniei, României (state membre UE) și Ucrainei (țară non-UE), Balcanii și Rhodopii (în Bulgaria).
Munții Carpați reprezintă cel mai lung lanț muntos din Uniunea Europeană, având o lungime de aproximativ 1.500 km. Dintre aceștia, 800 km sunt
în România, acoperind cam 23% din teritoriul național. La noi, Munții Carpați au o altitudine medie de 1.050 m și se împart în trei grupe principale:
Regiuni biogeografice
Carpații Orientali, Carpații Meridionali și Carpații Occidentali. Cele mai înalte trei vârfuri ale Carpaților românești se găsesc în Carpații Meridionali,
în Munții Făgăraș: vârfurile Moldoveanu (2544 m), Negoiu (2535 m) și Viștea Mare (2527 m).
Structura geologică a Carpaților este una complexă. În timp ce masivele vulcanice Gutâi, Oaș, Țibleș, Călimani-Gurghiu şi Harghita sunt constituite
mai mult din bazalt și andezit, munții din grupa nordică (Rodnei și Maramureșului), precum și Munții Bihorului și Muntele Mare sunt alcătuiți
preponderent din șisturi cristaline. Munții Făgăraș și Iezerului conțin șisturi cristaline dure, gnaisuri și intruziuni magmatice, în special granite și
granodiorite. Spre sud, în Carpații Orientali, zona Carpaților de Curbură, masivele Bucegi și Piatra-Craiului, întâlnim mai ales calcare, gresii și con-
glomerate. Relieful montan al Carpaților este diferit în funcție de rocile care îl fundamentează. Cheile, peșterile, dolinele și ponoarele se întâlnesc
mai ales în masivele calcaroase (relieful carstic din Apuseni, Cheile Bicazului etc.), trecătorile sunt vechi albii glaciare dintre munți (Oituz, Predeal),
calderele apărând în masivele vulcanice (Călimani, Gurghiu, Harghita).
Indiferent de localizarea geografică și de topografia munților din cadrul bioregiunii alpine, climatul caracteristic este unul rece și aspru, de altitudi-
ne, cu precipitații medii semnificative și vânturi moderate sau puternice. Sunt de remarcat și benzile altitudinale ale vegetației: etajul pădurilor de
fag și de amestec cu stejarul la baza cărora se află fânețe ce adăpostesc numeroase specii de orhidee, apoi etajul boreal al pădurilor de molid, etajul
subalpin cu tufărișurile de jneapăn, ienupăr și smârdar. Ultimul etaj, cel alpin propriu-zis, este reprezentat de cele mai înalte vârfuri din masivele
muntoase (2.000-2.200m) și stâncării. În Munții Carpați, acest ultim etaj alpin acoperă aproximativ 5% din suprafața totală.
O particularitate extrem de importantă a ecosistemelor specifice acestei regiuni biogeografice pe teritoriul României este faptul că în anumite
zone, în special în Carpații Meridionali (Munții Făgăraș și Retezat), se mai găsesc încă păduri naturale virgine și cvasivirgine, dispărute practic din
restul Uniunii Europene, care polarizează o diversitate biologică deosebită.
În ceea ce privește tipurile de habitate menționate în Anexa I a Directivei „Habitate” și pentru a căror conservare este necesară desemnarea de
Arii Speciale de Conservare (SAC), în regiunea biogeografică alpină se găsesc cinci tipuri de habitate de ape dulci, 16 tipuri de habitate de pajişti
şi tufărişuri, din care cinci prioritare, şase tipuri de habitate de turbării şi mlaştini, din care două prioritare, şapte tipuri de habitate de stâncării şi
peşteri, din care unul prioritar, 14 tipuri habitate de pădure, din care patru prioritare.
Varietatea vegetației Munților Carpați asigură suportul pentru o faună bogată în specii, în principal ierbivore și carnivore mari. Zona este carac-
terizată prin prezența ursului brun (circa 60% din populația europeană), a lupului (circa 40% din populația europeană) și a râsului (circa 40% din
populația europeană). De asemenea, numărul pisicilor sălbatice a fost estimat la aproape 8000 de exemplare. O altă specie inclusă în Directiva
„Habitate” și care își recâștigă treptat arealul în Munții Carpați este marmota alpină. Aceasta a fost reintrodusă începând cu anul 1971, iar astăzi
poate fi întâlnită în mai multe masive muntoase, printre care Retezat, Rodna, Parâng și Făgăraș. Alături de aceste specii de interes comunitar ce
necesită măsuri speciale de conservare, fauna cuprinde și alte specii importante precum capra neagră, numită și „antilopa Carpaților”. Pădurile de
la poalele munților oferă o combinație de condiții ideale pentru multe specii de păsări, în special ciocănitori, huhurezi, muscari și acvile.
12
Regiunea Biogeografică CONTINENTALĂ
Regiunea biogeografică continentală acoperă peste un sfert din teritoriul Uniunii Europene, întinzându-se pe o fâșie largă de la vest la est pornind
din centrul Franței. Clima se caracterizează în general prin contraste puternice între iernile reci și verile foarte călduroase, maximele depășind 40°C.
Cu cât ne deplasăm spre est climatul continental devine din ce în ce mai pronunțat, iar condițiile extreme de căldură și frig, umezeală și secetă sunt
frecvente, având un impact puternic asupra vegetației.
Formată prin înaintarea și apoi retragerea ghețarilor în timpul glaciaţiunilor, această zonă vastă a fost în trecut acoperită cu păduri de fag și stejar,
presărate cu lunci și terenuri mlăștinoase. O mare parte din aceste terenuri au fost defrișate și asanate, fiind în general înlocuite cu terenuri agrico-
Regiuni biogeografice
le. Transformarea a fost de o asemenea anvergură încât acum această regiune biogeografică este numită „coșul cu pâine al Europei”. Peisajul este de
regulă plat în nord și deluros în sud, excepție făcând luncile vaste din bazinul Dunării. Spre sudul bioregiunii continentale vegetația este influențată
puternic de clima mediteraneeană și de condițiile sub-alpine, existând o suprapunere cu bioregiunile stepică, pontică și alpină. Vârfurile mai joase
ale Alpilor, Apeninilor și Carpaților, precum și zonele deluroase din Munții Vosgi, Platoul Ardeni și Muntii Pădurea Neagră adăpostesc numeroase
specii și habitate ce se regăsesc și în zona alpină.
În ţara noastră, bioregiunea continentală este străbătută de Dunăre, unul din cele mai importante fluvii ale Europei, și de mai multe râuri mari
precum Oltul, Mureșul sau Siretul. Cele mai multe cursuri de apă au fost regularizate, pierzându-se astfel o zonă vastă de habitate și multe specii
de luncă. Cu toate aceste intervenții antropice, biodiversitatea regiunii continentale este încă relativ bogată.
În ceea ce privește tipurile de habitate menționate în Anexa I a Directivei „Habitate” pentru a căror conservare este necesară desemnarea de Arii
Speciale de Conservare (SAC), în bioregiunea continentală se găsesc patru tipuri de habitate de dune, dintre care unul prioritar, opt tipuri de
habitate de ape dulci, 13 tipuri de habitate de pajişti şi tufărişuri, dintre care şapte prioritare, şapte tipuri de habitate de turbării şi mlaştini, din
care trei prioritare, şase tipuri de habitate de stâncării şi peşteri, din care unul prioritar, 20 de tipuri de habitate de pădure, din care şase prioritare.
În ceea ce privește speciile, întâlnim aici 184 de specii de animale și 102 specii de plante incluse în Anexa II a Directivei „Habitate”, precum și peste
o treime dintre speciile menționate în Anexa I a Directivei „Păsări”.
Pădurile din cadrul bioregiunii continentale sunt constituite majoritar din foioase precum fagul, cerul, gorunul, carpenul și teiul. Pădurile de fag,
majoritare, adăpostesc și cele mai multe specii de interes european, printre care și specia prioritară croitorul fagului. Zone importante de fânețe și
pășuni seminaturale sunt încă exploatate extensiv, pășunatul tradițional atrăgând numeroase specii de păsări protejate.
Numărul speciilor de amfibieni, reptile și pești din bioregiunea continentală este de asemenea considerabil. Peste două treimi dintre speciile de
pești menționate în Anexa II a Directivei „Habitate” trăiesc în această bioregiune, inclusiv specii endemice rare precum pietrarul, lostrița de Dunăre
sau aspretele. Lostrița se găsește în bazinul Dunării și în afluenții săi (inclusiv în Mureș), fiind cel mai mare salmonid din România, ajungând la
1,2 metri lungime și 10-15 kg greutate. Aspretele este o fosilă vie, fiind cel mai rar peşte din Europa şi, după unele estimări, chiar din lume. A fost
contemporan cu ultimii dinozauri, cu peste 65 de milioane de ani în urmă, iar astăzi se confruntă cu pericolul dispariţiei sale din ultimul refugiu în
care mai poate fi găsit, râul Vâlsan.
Speciile de mamifere de apă dulce sunt şi ele bine reprezentate. Datorită numărului mare de râuri, mlaștini, fânețe de luncă și alte habitate de zone
umede din regiunea continentală, observăm prezența vidrei, care continuă să fie o specie relativ bine răspândită deși este supusă unei presiuni
antropice tot mai ridicate, în special prin pierderea habitatului. Pe Valea Oltului a fost reintrodus și castorul, după ce acesta dispăruse din România
încă din secolul al XIX-lea. Se întâlnesc în această bioregiune şi populații reprezentative ale celor trei specii de carnivore mari de interes comunitar
– ursul, lupul şi râsul – și ale tuturor speciilor de lilieci.
13
Regiunea Biogeografică PANONICĂ
Regiunea biogeografică panonică reprezintă doar 3% din teritoriul Uniunii Europene, cea mai mare parte aflându-se pe teritoriul Ungariei (fiind de
altfel singura bioregiune a acestei țări), parțial întâlnindu-se și în partea de vest a României. Deși acoperă o suprafață foarte mică, adăpostește 118
specii de animale și 46 specii de plante incluse în Anexa II a Directivei „Habitate” pentru a căror conservare este necesară desemnarea de Arii Speciale
de Conservare (SAC), precum și aproximativ 70 de specii de păsări menționate în Anexa I a Directivei „Păsări” pentru a căror conservare este necesară
desemnarea de Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA).
În mod surprinzător, o trăsătură caracteristică o reprezintă apa – fluviile, râurile și lacurile sale. Dealurile și munții înconjurători constituie o sursă
Regiuni biogeografice
importantă de apă pentru această bioregiune, de altfel destul de aridă. În trecut, Dunărea și Tisa, având un debit considerabil dar cu o curgere lentă,
inundau periodic regiuni întinse din acest bazin. Datorită acestora, apa a pătruns într-o mare parte a terenului plat, formând în zona de câmpie
mlaștini efemere, puțin adânci și izolate, precum și unele lacuri a căror adâncime nu depășeste pe alocuri câteva zeci de centimetri.
Pădurile au fost defrișate treptat în această zonă pentru a face loc pajiștilor destinate în principal pășunatului. Această așa-numită „pustă” reprezintă
unul dintre cele mai vechi habitate artificiale din Europa, întreținut timp de secole prin cultura plantelor și în special prin pășunatul la scară restrânsă,
fiind una din cele mai mari suprafețe de pajiște continuă rămase în Europa.
Bioregiunea are o importanță majoră pentru păsări, printre acestea numărându-se specii rare precum gârlița mică, lopătarul și cristeiul de câmp.
Multe dintre speciile pe cale de dispariție în Europa, de exemplu rața roșie, acvila de câmp și șoimul dunărean, cuibăresc aici în număr semnificativ.
În ultimii ani s-a semnalat chiar și prezența unui număr crescut de dropii, neputându-se însă vorbi de o populație stabilă la noi în ţară. Păsările de
pradă se hrănesc adesea cu rozătoarele mici care populează câmpiile nisipoase, pajiștile și tufărișurile, precum popândăul și șoarecele săritor de
stepă, ambele specii fiind în prezent foarte rare din cauza pierderii habitatelor. Zonele umede puțin adânci și lacurile alcaline reprezintă un adevărat
paradis pentru păsările acvatice și pentru cele migratoare.
Dealurile joase adaugă elemente suplimentare biodiversităţii complexe a acestei bioregiuni și exercită o influență importantă asupra răspândirii
speciilor și migrației. În habitatele de pădure și în pajiștile uscate distribuţia speciilor este diferită față de cea din câmpie, existând plante endemice,
cum ar fi pălămida și dedițeii, și animale endemice, cum ar fi fluturele Dioszeghyana schmidtii.
Bioregiunea panonică este foarte bogată în nevertebrate, 67 de specii fiind incluse în Anexa II a Directivei „Habitate”. Multe dintre ele populează
pădurile care încă mai acoperă suprafețe întinse ale dealurilor joase. Acestea includ câțiva dintre cei mai rari și mai spectaculoși cărăbuși din Europa,
precum rădașca și croitorul cenușiu nocturn sau micul gândac de cinabru.
Habitatele cele mai întâlnite sunt stepele panonice nisipoase, care se formează pe marile depozite de nisip lăsate în urmă de Dunăre și Tisa, care
inundau cândva suprafețe întinse de câmpie. Nisipul a fost purtat în derivă în direcţia vânturilor dominante, acumulându-se apoi sub forma dunelor
continentale, care ating uneori 30-40 m înălțime. În timp ce dunele instabile rămân în mare măsură lipsite de vegetație, depresiunile adăpostite au
fost fixate în timp de colilie și de alte plante cu înrădăcinare profundă, fapt care a condus treptat la crearea unui mozaic unic de habitate nisipoase
extraordinar de bogate în plante și insecte.
Speciile tipice de plante includ pipiriguțul și irisul de stepă. Speciile caracteristice de animale includ lăcusta, șopârla de câmpie și omniprezentul
popândău. Viaţa sălbatică este deosebit de bogată în pădurile caracteristice bioregiunii panonice, alcătuite din carpen, gorun sau stejar pufos.
În total, în regiunea biogeografică panonică se găsesc, dintre cele incluse în Anexa I a Directivei„Habitate” pentru a căror conservare este necesară de-
semnarea de Arii Speciale de Conservare (SAC), patru tipuri de habitate de dune, dintre care două prioritare, cinci tipuri de habitate de ape dulci, din
care unul prioritar, nouă tipuri de habitate de pajişti şi tufărişuri, dintre care patru prioritare, şase tipuri habitate de pădure, din care două prioritare.
14
Lista Habitatelor de Interes Comunitar din România
1110 • Bancuri de nisip acoperite în permanenţă cu un strat mic de apă marină........................ 23 6440 • Pajişti aluviale cu Cnidion dubii.......................................................................................... 45
15
REPTILE Lepidoptera (fluturi)
CHELONIA (TESTUDINES) Arytrura musculus.................................................................................................................... 118
Testudo hermanni (Țestoasă de uscat bănăţeană)....................................................................... 87 Callimorpha quadripunctaria (Fluture vărgat)........................................................................... 119
Testudo graeca (Țestoasă de uscat dobrogeană)......................................................................... 87 Catopta thrips........................................................................................................................... 119
Emys orbicularis (Țestoasă de apă).............................................................................................. 88 Colias myrmidone (Albiliţa portocalie)...................................................................................... 120
OPHIDIA (SERPENTES) Cucullia mixta lorica.................................................................................................................. 120
Elaphe quatuorlineata (Balaur mare).......................................................................................... 88 Dioszeghyana schmidtii............................................................................................................ 121
Vipera ursinii (Vipera ursinii moldavica, Vipera ursinii renardi şi/sau forme intermediare) Eriogaster catax (Molia catax)................................................................................................... 122
Lista Habitatelor și speciilor de Interes Comunitar
16
* Pulsatilla pratensis ssp. hungarica (Dediţel roşu).................................................................... 156 Otis tarda (Dropie).................................................................................................................... 222
Agrimonia pilosa (Turiţă).......................................................................................................... 157 CHARADRIIFORMES
Potentilla emilii-popii (Buruiană cu cinci degete sau sclipeţi de Adamclisi)............................... 157 Recurvirostra avosetta (Ciocîntors)............................................................................................ 223
Galium moldavicum (Sânziana de stepă moldavă)................................................................... 158 Himantopus himantopus (Piciorong sau cătăligă)..................................................................... 224
Saxifraga hirculus (Saxifraga de turbărie, ochii şoricelului de turbărie, căpriţă)........................ 158 Burhinus oedicnemus (Pasărea ogorului).................................................................................. 225
Tozzia carpathica (Iarba gâtului)............................................................................................... 159 Glareola pratincola (Ciovlică ruginie)........................................................................................ 226
Angelica palustris (Angelică de baltă)....................................................................................... 159 Pluvialis apricaria (Ploier auriu)................................................................................................ 227
* Ferula sadleriana (Aerelul lui Sadler)..................................................................................... 160 Charadrius alexandrinus (Prundăraş de sărătură)...................................................................... 228
17
Lista Siturilor Natura 2000 din România
SCI (Declarate în 2007)
ROSCI0001 Aninișurile de pe Tărlung (BV)............................................................................... 277 ROSCI0075 Pădurea Pătrăuţi (SV)............................................................................................ 375
ROSCI0002 Apuseni (AB, BH, CJ).............................................................................................. 278 ROSCI0076 Dealul Mare - Hârlău (IS, SV, BT)............................................................................ 376
ROSCI0003 Arboretele de castan comestibil de la Baia Mare (MM).......................................... 281 ROSCI0077 Fânaţele Bârca (IS)................................................................................................. 378
ROSCI0004 Băgău (AB)............................................................................................................ 282 ROSCI0078 *Fânațele Clujului - Copârșaie (CJ)......................................................................... 379
ROSCI0005 Balta Albă - Amara - Jirlău - Lacul Sărat Câineni (BR, BZ)...................................... 283 ROSCI0079 Fânaţele de pe Dealul Corhan - Săbed (MS)........................................................... 380
Lista Siturilor Natura 2000
ROSCI0006 Balta Mică a Brăilei (CT, IL, BR).............................................................................. 284 ROSCI0080 Fânaţurile de la Glodeni (VS)................................................................................. 381
ROSCI0007 Bazinul Ciucului de Jos (HR).................................................................................. 285 ROSCI0081 Fâneţele seculare Frumoasa (SV)........................................................................... 382
ROSCI0008 Betfia (BH)............................................................................................................ 286 ROSCI0082 Fâneţele seculare Ponoare (SV)............................................................................. 383
ROSCI0009 Bisoca (BZ)............................................................................................................ 287 ROSCI0083 Fântâniţa Murfatlar (CT)........................................................................................ 384
ROSCI0010 Bistriţa Aurie (SV).................................................................................................. 288 ROSCI0084 Ferice - Plai (BH).................................................................................................... 385
ROSCI0011 Braniştea Catârilor (OT)......................................................................................... 289 ROSCI0085 Frumoasa (VL, HD, SB, AB)..................................................................................... 386
ROSCI0012 Braţul Măcin (CT, TL, BR)........................................................................................ 290 ROSCI0086 Găina-Lucina (SV)................................................................................................. 388
ROSCI0013 Bucegi (PH, DB, BV)............................................................................................... 291 ROSCI0087 Grădiştea Muncelului - Ciclovina (HD, AB)............................................................. 389
ROSCI0014 Bucşani (DB).......................................................................................................... 294 ROSCI0088 Gura Vedei - Şaica - Slobozia (TR, GR, CL).............................................................. 391
ROSCI0015 Buila - Vânturariţa (VL).......................................................................................... 295 ROSCI0089 Gutâi - Creasta Cocoşului (MM)............................................................................. 392
ROSCI0016 Buteasa (BH)......................................................................................................... 296 ROSCI0090 Harghita Mădăraş (HR).......................................................................................... 393
ROSCI0018 Căldările Zăbalei (VN)............................................................................................ 297 ROSCI0091 Herculian (CV, HR)................................................................................................. 394
ROSCI0019 Călimani - Gurghiu (HR, MS, BN, SV).................................................................... 298 ROSCI0092 Igniş (MM)............................................................................................................. 395
ROSCI0020 Câmpia Careiului (BH, SM)..................................................................................... 300 ROSCI0093 Insulele Stepice Şura Mică - Slimnic (SB)............................................................... 397
ROSCI0021 Câmpia Ierului (BH, SM)........................................................................................ 301 ROSCI0094 Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia (CT).............................................. 398
ROSCI0022 Canaralele Dunării (CT, CL, IL)................................................................................ 303 ROSCI0095 La Sărătura (BN).................................................................................................... 399
ROSCI0023 Cascada Mişina (VN).............................................................................................. 305 ROSCI0096 Lacul Bâlbâitoarea (PH)......................................................................................... 400
ROSCI0024 Ceahlău (NT)......................................................................................................... 306 ROSCI0097 Lacul Negru (VN)................................................................................................... 401
ROSCI0025 Cefa (BH)............................................................................................................... 308 ROSCI0098 Lacul Peţea (BH).................................................................................................... 402
ROSCI0026 Cenaru (VN)........................................................................................................... 310 ROSCI0099 Lacul Ştiucilor - Sic - Puini - Bonţida (CJ)............................................................... 403
ROSCI0027 Cheile Bicazului - Hăşmaş (HR, NT)....................................................................... 311 ROSCI0100 Lacurile Fărăgău - Glodeni (MS)............................................................................ 405
ROSCI0028 Cheile Cernei (HD)................................................................................................. 312 ROSCI0101 Larion (SV, BN)...................................................................................................... 406
ROSCI0029 Cheile Glodului, Cibului şi Măzii (HD, AB)............................................................... 313 ROSCI0102 Leaota (AG, DB, BV)............................................................................................... 407
ROSCI0030 Cheile Lăpuşului (MM).......................................................................................... 314 ROSCI0103 Lunca Buzăului (BZ, BR)........................................................................................ 408
ROSCI0031 Cheile Nerei - Beuşniţa (CS)................................................................................... 315 ROSCI0104 Lunca Inferioară a Crişului Repede (BH)................................................................ 410
ROSCI0032 Cheile Rudăriei (CS)............................................................................................... 317 ROSCI0105 Lunca Joasă a Prutului (TL, GL, VS)........................................................................ 411
ROSCI0033 Cheile Şugăului - Munticelu (NT)........................................................................... 318 ROSCI0106 Lunca Mijlocie a Argeşului (GR, DB)....................................................................... 412
ROSCI0034 Cheile Turenilor (CJ)............................................................................................... 319 ROSCI0107 Lunca Mirceşti (IS)................................................................................................. 413
ROSCI0035 Cheile Turzii (CJ).................................................................................................... 320 ROSCI0108 Lunca Mureşului Inferior (TM, AR)......................................................................... 414
ROSCI0036 Cheile Vârghişului (CV, HR).................................................................................... 322 ROSCI0109 Lunca Timişului (TM)............................................................................................. 416
ROSCI0037 Ciomad - Balvanyos (CV, HR)................................................................................. 323 ROSCI0110 Măgurile Băiţei (HD).............................................................................................. 417
ROSCI0038 Ciucaş (PH, BV)...................................................................................................... 324 ROSCI0111 Mestecănişul de la Reci (CV).................................................................................. 418
ROSCI0039 Ciuperceni - Desa (DJ)............................................................................................ 326 ROSCI0112 Mlaca Tătarilor (SB).............................................................................................. 419
ROSCI0040 Coasta Lunii (CJ, MS)............................................................................................. 328 ROSCI0113 Mlaştina după Luncă (HR)..................................................................................... 420
ROSCI0041 Coasta Rupturile Tanacu (VS)................................................................................. 329 ROSCI0114 Mlaştina Hergheliei - Obanul Mare şi Peştera Movilei (CT)..................................... 421
ROSCI0042 Codru Moma (AR, BH)............................................................................................ 330 ROSCI0115 Mlaştina Satchinez (TM, AR).................................................................................. 423
ROSCI0043 Comana (GR, CL).................................................................................................... 332 ROSCI0116 Molhaşurile Căpăţânei (AB,CJ)............................................................................... 424
ROSCI0044 Corabia - Turnu Măgurele (TR, OT)........................................................................ 334 ROSCI0117 Movila lui Burcel (VS)............................................................................................ 425
ROSCI0045 Coridorul Jiului (DJ, OT, MH, GJ)............................................................................. 335 ROSCI0118 Movilele de la Păucea (SB).................................................................................... 426
ROSCI0046 Cozia (VL).............................................................................................................. 337 ROSCI0119 Muntele Mare (AB,CJ)............................................................................................ 427
ROSCI0047 Creasta Nemirei (CV, BC)........................................................................................ 339 ROSCI0120 Muntele Tâmpa (BV).............................................................................................. 428
ROSCI0048 Crișul Alb (AR)....................................................................................................... 340 ROSCI0121 Muntele Vulcan (HD, AB)....................................................................................... 429
ROSCI0049 Crișul Negru (AR, BH)............................................................................................. 341 ROSCI0122 Munţii Făgăraş (AG, VL, BV, SB).............................................................................. 430
ROSCI0050 Crișul Repede amonte de Oradea (BH)................................................................... 342 ROSCI0123 Munţii Măcinului (TL)............................................................................................ 432
ROSCI0051 Cuşma (BN, MS, SV)............................................................................................... 343 ROSCI0124 Munţii Maramureşului (MM, SV)........................................................................... 434
ROSCI0052 Dăncioanea (CS).................................................................................................... 345 ROSCI0125 Munţii Rodnei (BN, MM, SV).................................................................................. 436
ROSCI0053 Dealul Alah Bair (CT)............................................................................................. 346 ROSCI0126 Munţii Ţarcu (CS,GJ, HD)....................................................................................... 438
ROSCI0054 Dealul Cetăţii Deva (HD)........................................................................................ 347 ROSCI0127 Muntioru Ursoaia (BZ, VN)..................................................................................... 440
ROSCI0055 Dealul Cetăţii Lempeş - Mlaştina Hărman (BV)...................................................... 348 ROSCI0128 Nordul Gorjului de Est (VL, GJ, HD)........................................................................ 441
ROSCI0056 Dealul Ciocaş - Dealul Viţelului (BV, CV)................................................................. 349 ROSCI0129 Nordul Gorjului de Vest (GJ, MH, HD)..................................................................... 443
ROSCI0057 Dealul Istriţa (BZ).................................................................................................. 350 ROSCI0130 Oituz - Ojdula (CV, VN, BC)..................................................................................... 445
ROSCI0058 Dealul lui Dumnezeu (IS)....................................................................................... 351 ROSCI0131 Olteniţa - Mostiştea - Chiciu (CL, CT)..................................................................... 446
ROSCI0059 Dealul Perchiu (BC)................................................................................................ 352 ROSCI0132 Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu (VL, SB, BV)....................................................... 447
ROSCI0060 Dealurile Agighiolului (TL).................................................................................... 353 ROSCI0133 Pădurea Bădeana (VS)........................................................................................... 449
ROSCI0061 Defileul Crişului Negru (BH).................................................................................. 354 ROSCI0134 Pădurea Balta - Munteni (GL)................................................................................ 450
ROSCI0062 Defileul Crişului Repede - Pădurea Craiului (BH, CJ).............................................. 355 ROSCI0135 Pădurea Bârnova - Repedea (IS, VS)...................................................................... 451
ROSCI0063 Defileul Jiului (GJ, HD)........................................................................................... 356 ROSCI0136 Pădurea Bejan (HD)............................................................................................... 453
ROSCI0064 Defileul Mureşului (HD, TM, AR)............................................................................ 357 ROSCI0137 Pădurea Bogăţii (BV)............................................................................................. 454
ROSCI0065 Delta Dunării (CT, TL, GL)....................................................................................... 358 ROSCI0138 Pădurea Bolintin (GR)............................................................................................ 455
ROSCI0066 Delta Dunării - zona marină (TL)........................................................................... 363 ROSCI0139 Pădurea Breana - Roşcani (GL)............................................................................... 456
ROSCI0067 Deniz Tepe (TL)...................................................................................................... 365 ROSCI0140 Pădurea Călugărească (OT).................................................................................... 457
ROSCI0068 Diosig (BH)............................................................................................................ 366 ROSCI0141 Pădurea Ciornohal (BT)......................................................................................... 458
ROSCI0069 Domogled - Valea Cernei (CS, MH, GJ, HD)............................................................. 367 ROSCI0142 Pădurea Dălhăuţi (VN)........................................................................................... 459
ROSCI0070 Drocea (AR).......................................................................................................... 369 ROSCI0143 Pădurea de gorun şi stejar de la Dosul Fânaţului (BV)............................................ 460
ROSCI0071 Dumbrăveni - Valea Urluia - Lacul Vederoasa (CT)................................................. 370 ROSCI0144 Padurea de gorun şi stejar de pe Dealul Purcăretului (BV)..................................... 461
ROSCI0072 Dunele de nisip de la Hanul Conachi (GL).............................................................. 372 ROSCI0145 Pădurea de la Alparea (BH).................................................................................... 462
ROSCI0073 Dunele marine de la Agigea (CT)........................................................................... 373 ROSCI0146 Pădurea de stejar pufos de la Hoia (CJ).................................................................. 463
ROSCI0074 Făgetul Clujului - Valea Morii (CJ).......................................................................... 374 ROSCI0147 Padurea de stejar pufos de la Mirăslău (AB)........................................................... 464
18
ROSCI0148 Pădurea de stejar pufos de la Petiş (SB)................................................................. 465 ROSCI0211 Podişul Secaşelor (SB, AB)..................................................................................... 542
ROSCI0149 Pădurea Eseschioi - Lacul Bugeac (CT)................................................................... 466 ROSCI0212 Rarău-Giumalău (SV)............................................................................................ 544
ROSCI0151 Pădurea Gârboavele (GL)....................................................................................... 467 ROSCI0213 Râul Prut (GL, VS, IS).............................................................................................. 545
ROSCI0152 Pădurea Floreanu - Frumuşica - Ciurea (IS, NT)...................................................... 468 ROSCI0214 Râul Tur (SM)......................................................................................................... 547
ROSCI0153 Pădurea Glodeasa (PH).......................................................................................... 470 ROSCI0215 Recifii Jurasici Cheia (CT)....................................................................................... 549
ROSCI0154 Pădurea Glodeni (MS)........................................................................................... 471 ROSCI0216 Reghiu Scruntar (VN)............................................................................................ 550
ROSCI0155 Pădurea Goronişte (BH)......................................................................................... 472 ROSCI0217 Retezat (GJ, HD, CS)............................................................................................... 551
ROSCI0156 Munţii Goşman (NT).............................................................................................. 473 ROSCI0218 Dealul Mocrei - Rovina - Ineu (AR)........................................................................ 554
ROSCI0157 Pădurea Hagieni - Cotul Văii (CT)........................................................................... 475 ROSCI0219 Rusca Montană (CS, HD, TM).................................................................................. 555
ROSCI0158 Pădurea Bălteni - Hârboanca (VS)......................................................................... 476 ROSCI0220 Săcueni (BH)......................................................................................................... 556
ROSCI0159 Pădurea Homiţa (IS).............................................................................................. 477 ROSCI0221 Sărăturile din valea Ilenei (IS)............................................................................... 557
ROSCI0160 Pădurea Icuşeni (IS)............................................................................................... 478 ROSCI0222 Sărăturile Jijia Inferioară - Prut (IS)....................................................................... 558
19
ROSPA0031 Delta Dunării şi Complexul Razim - Sinoie (CT, TL, GL).......................................... 667 ROSPA0071 Lunca Siretului Inferior (BR, GL, VN)..................................................................... 723
ROSPA0032 Deniz Tepe (TL)..................................................................................................... 671 ROSPA0072 Lunca Siretului Mijlociu (BC, NT, IS)...................................................................... 725
ROSPA0033 Depresiunea şi Munţii Giurgeului (HR, MS)........................................................... 672 ROSPA0073 Măcin - Niculiţel (TL)............................................................................................ 727
ROSPA0034 Depresiunea şi Munţii Ciucului (HR)..................................................................... 674 ROSPA0074 Maglavit (DJ)........................................................................................................ 729
ROSPA0035 Domogled - Valea Cernei (MH, CS, GJ, HD)............................................................ 676 ROSPA0075 Măgura Odobeşti (VN).......................................................................................... 730
ROSPA0036 Dumbrăveni (CT).................................................................................................. 678 ROSPA0076 Marea Neagră (CT, TL)........................................................................................... 731
ROSPA0037 Dumbrăviţa - Rotbav - Măgura Codlei (BV, CV)..................................................... 679 ROSPA0077 Măxineni (BR)...................................................................................................... 733
ROSPA0038 Dunăre - Olteniţa (GR, CL).................................................................................... 681 ROSPA0078 Mlaştina Satchinez (TM)....................................................................................... 734
ROSPA0039 Dunăre - Ostroave (CT, CL).................................................................................... 682 ROSPA0079 Mlaştinile Murani (TM)......................................................................................... 735
ROSPA0040 Dunărea Veche - Braţul Măcin (CT, TL, BR)............................................................ 683 ROSPA0080 Munţii Almăjului - Locvei (MH, CS)....................................................................... 736
ROSPA0041 Eleşteele Iernut - Cipău (MS)................................................................................ 685 ROSPA0081 Munţii Apuseni - Vlădeasa (AB, BH, CJ)................................................................. 738
ROSPA0042 Eleşteele Jijiei şi Miletinului (IS)........................................................................... 686 ROSPA0082 Munţii Bodoc - Baraolt (BV, CV, HR)...................................................................... 740
Lista Siturilor Natura 2000
ROSPA0043 Frumoasa (VL, HD, SB, AB).................................................................................... 688 ROSPA0083 Muntii Rarău-Giumalău (SV)................................................................................ 742
ROSPA0044 Grădiştea - Căldăruşani - Dridu (IF, IL).................................................................. 690 ROSPA0084 Munţii Retezat (GJ, HD, CS)................................................................................... 743
ROSPA0045 Grădiştea Muncelului - Cioclovina (HD, AB).......................................................... 692 ROSPA0085 Munții Rodnei (BN, SV, MM)................................................................................. 745
ROSPA0046 Gruia - Gârla Mare (MH)....................................................................................... 694 ROSPA0086 Munţii Semenic - Cheile Caraşului (CS)................................................................. 747
ROSPA0047 Hunedoara Timişană (TM, AR).............................................................................. 695 ROSPA0087 Munţii Trascăului (AB, CJ)..................................................................................... 748
ROSPA0048 Ianca - Plopu - Sărat (BR)..................................................................................... 696 ROSPA0088 Munții Vrancei (BZ, VN, CV, BC)............................................................................. 750
ROSPA0049 Iazurile de pe valea Ibănesei - Başeului - Podrigăi (BT)........................................ 697 ROSPA0089 Obcina Feredeului (SV)......................................................................................... 752
ROSPA0050 Iazurile Miheşu de Câmpie - Tăureni (MS)............................................................ 698 ROSPA0090 Ostrovu Lung - Gostinu (GR)................................................................................. 753
ROSPA0051 Iezerul Călăraşi (CL).............................................................................................. 700 ROSPA0091 Pădurea Babadag (TL).......................................................................................... 754
ROSPA0052 Lacul Beibugeac (TL)............................................................................................ 701 ROSPA0092 Pădurea Bârnova (VS, IS)...................................................................................... 756
ROSPA0053 Lacul Bugeac (CT)................................................................................................. 702 ROSPA0093 Pădurea Bogata (BV)............................................................................................ 757
ROSPA0054 Lacul Dunăreni (CT).............................................................................................. 703 ROSPA0094 Pădurea Hagieni (CT)............................................................................................ 758
ROSPA0055 Lacul Gălăţui (CL)................................................................................................. 704 ROSPA0095 Pădurea Macedonia (TM)..................................................................................... 760
ROSPA0056 Lacul Oltina (CT)................................................................................................... 705 ROSPA0096 Pădurea Micleşti (VS, IS)....................................................................................... 761
ROSPA0057 Lacul Siutghiol (CT).............................................................................................. 706 ROSPA0097 Pescăria Cefa - Pădurea Rădvani (BH)................................................................... 762
ROSPA0058 Lacul Stânca Costeşti (BT)..................................................................................... 707 ROSPA0098 Piemontul Făgăraş (AG, SB, BV)............................................................................ 765
ROSPA0059 Lacul Strachina (IL)............................................................................................... 708 ROSPA0099 Podișul Hârtibaciului (SB, BV, MS)........................................................................ 766
ROSPA0060 Lacurile Taşaul - Corbu (CT).................................................................................. 709 ROSPA0100 Stepa Casimcea (CT, TL)........................................................................................ 768
ROSPA0061 Lacul Techirghiol (CT)........................................................................................... 710 ROSPA0101 Stepa Saraiu - Horea (CT)..................................................................................... 769
ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Argeş (AG)............................................................... 712 ROSPA0102 Suhaia (TR)........................................................................................................... 770
ROSPA0063 Lacurile de acumulare Buhuşi - Bacău - Bereşti (VN, BC)...................................... 713 ROSPA0103 Valea Alceului (BH)............................................................................................... 772
ROSPA0064 Lacurile Fălticeni (SV)........................................................................................... 714 ROSPA0104 Bazinul Fizeşului (CJ)............................................................................................ 773
ROSPA0065 Lacurile Fundata - Amara (IL)............................................................................... 715 ROSPA0105 Valea Mostiştea (CL)............................................................................................. 775
ROSPA0066 Limanu - Herghelia (CT)....................................................................................... 716 ROSPA0106 Valea Oltului Inferior (OT, TR, VL).......................................................................... 776
ROSPA0067 Lunca Barcăului (BH)............................................................................................ 717 ROSPA0107 Vânători - Neamţ (NT, SV)..................................................................................... 777
ROSPA0068 Lunca inferioară a Turului (SM)............................................................................. 718 ROSPA0108 Vedea - Dunăre (TR, GR)....................................................................................... 778
ROSPA0069 Lunca Mureşului Inferior (TM, AR)........................................................................ 720
ROSPA0070 Lunca Prutului - Vlădeşti - Frumuşiţa (GL)............................................................ 722
20
ROSCI0359 Prigoria - Bengeşti (GJ) ROSCI0383 Râul Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc şi Vânători (MS, HR)
ROSCI0360 Râul Bârlad între Zorleni şi Gura Gârbăvoţulu (GL, VS) ROSCI0384 Râul Târnava Mică (MS)
ROSCI0361 Râul Caraş (CS) ROSCI0385 Râul Timiș între Rusca şi Prisaca (CS)
ROSCI0362 Râul Gilort (GJ) ROSCI0386 Râul Vedea (TR, OT, AG)
ROSCI0363 Râul Moldova între Oniceni şi Miteşti (NT, IS, SV) ROSCI0387 Salonta (BH)
ROSCI0364 Râul Moldova între Tupilaţi şi Roman (NT, IS) ROSCI0388 Sărăturile de la Foeni - Grăniceri (TM)
ROSCI0365 Râul Moldova între Păltinoasa şi Ruşi (NT, SV) ROSCI0389 Sărăturile de la Gura Ialomiţei - Mihai Bravu (IL, BR)
ROSCI0366 Râul Motru (MH, GJ) ROSCI0390 Sărăturile Diniaş (TM)
ROSCI0367 Râul Mureş între Moreşti şi Ogra (MS) ROSCI0391 Siretul Mijlociu - Bucecea (SV, BT)
ROSCI0368 Râul Mureş între Deda şi Reghin (MS) ROSCI0392 Slatina (SV)
ROSCI0369 Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş (MS) ROSCI0393 Someşul Mare (BN)
ROSCI0370 Râul Mureş între Lipova şi Păuliş (AR) ROSCI0394 Someşul Mic (CJ)
Observații:
Lista habitatelor naturale și cea a speciilor de importanță comunitară pentru a căror conservare
este necesară desemnarea SCI-urilor și SAC-urilor au fost stabilite pe baza Anexelor I și II din
Directiva Consiliului 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră
şi faună sălbatice, a Anexelor nr. 2 și 3 din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 49/2011, și a anexelor Ordinului ministrului mediului și pădurilor
nr. 2387/2011 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile
nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă
comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.
Lista speciilor de păsări de interes comunitar pentru a căror conservare este necesară desemnarea
SPA-urilor a fost stabilită pe baza Anexelor I și II din Directiva 2009/147/CE privind conservarea
păsărilor sălbatice, a Anexei nr. 3 din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 49/2011, și a anexelor din HG nr. 971/2011 pentru modificarea şi completarea HG
nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a
reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.
În listele de mai sus există un număr de coduri pentru care nu sunt alocate situri. Aceasta este
urmare a faptului că o parte din siturile declarate în 2007 au fost în 2011 incluse în alte situri
mai mari, cum este cazul ROSCI0078 Fânațele Clujului - Copârșaie ce a fost inclus în ROSCI0295
Dealurile Clujului Est. Siturile declarate în 2011, atât SCI cât și SPA, nu fac obiectul prezentării în
această lucrare. În cazul în care modificările aduse în 2011 au vizat extinderea și/sau diferențe în
ceea ce privește obiectivele de conservare ale siturilor din 2007, datele prezentate în lucrare sunt
cele actualizate la nivelul anului 2011.
21
HABITATE
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat edificat de pajişti de ierburi subma-
rine, pe substrat de nisipuri şi mâluri nisipoase fine
aflate chiar sub limita liniei valurilor. Apare spora-
dic de-a lungul ţărmului Mării Negre, principalele
specii fiind „ierburile” marine zostera şi zannichelia.
La noi aceste habitate sunt în pericol de dispariţie
din cauza amenajării plajelor.
HABITATE
Cap Aurora, Costinesti-23 August, Delta Dunării,
Delta Dunării-zona marină, Izvoarele sulfuroase
submarine de la Mangalia, Plaja submersă Eforie
Nord-Eforie Sud, Vama Veche-2 Mai, Zona marină de
la Capul Tuzla.
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat lipsit de vegetaţie, expus aerului
în momentul refluxului, când de sub apa mării
apar cordoane late de zeci, uneori sute de metri
acoperite de adevărate tapiserii de nevertebrate.
În bazinul Mării Negre, amplitudinea flux-reflux
nu este mai mare de 30 cm, fiind total mascată de
valurile obişnuite. Pe coastele româneşti se disting
următoarele forme: nisipuri supralitorale, cu sau
fără depozite detritice şi cu uscare rapidă, ce ocupă
partea plajei care nu este udată de valuri decât în
timpul furtunilor şi depozite detritice supralitorale
cu uscare lentă, ce nu sunt udate de valuri decât în
timpul furtunilor. În spaţiile libere dintre bolovani
se acumulează resturi detritice, dar datorită umidi-
tăţii ridicate detritusul se usucă greu.
23
1150* • Lagune costiere
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul este edificat de bazine costiere cu ape
cu salinitate variabilă ce au o legătură redusă cu
marea, de care sunt separate prin grinduri de nisip.
Complexul lagunar Razelm – Sinoe şi laguna Zăton
se înscriu în această categorie, cu regim lagunar
încă bine păstrat fiind considerată doar laguna
Sinoe. Vegetaţia caracteristică acestor habitate
(dar nu întotdeauna prezentă) este cea de iarbă de
HABITATE
lagună (Ruppia).
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul are o extindere mică pe litoralul româ-
nesc, fiind prezent doar în zona marină a Deltei
Dunării sub forma aşa-numitelor „băi” (baia
Musura şi baia Sacalin). Vegetaţia poate fi uneori
luxuriantă, reprezentată de specii de iarba broaş-
tei, iarbă de lagună (Ruppia) şi iarbă spinoasă de
mare sau naiadă. Toate constituie adevărate „pa-
jişti” marine ce adăpostesc un mare număr de spe-
cii de nevertebrate.
24
1170 • Recifi
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat legat de ridicături bine delimitate
ale fundului mării, de obicei dure (dar care pot fi şi
cordoane de nisip sau acumulări de moluşte), care
se află la mai puţin de 11 m (6 fathomi) adâncime.
Înţelesul general al termenului a fost deturnat în ul-
timele decenii, mulţi oameni asimilând termenul de
recif, nautic la origine, cu varianta tropicală construi-
tă exclusiv de către corali (recifele de corali). Recifele
biogene ce au fost identificate în lungul litoralului
românesc sunt de două tipuri, cele construite de
HABITATE
viermele polichet tubicol Ficopomatus ale cărui tu-
buri calcaroase cresc aglomerate şi cimentate între
ele în apele liniştite şi adăpostite din mici golfuri şi
cele constituite din bancuri de midii, ale căror cochi-
lii s-au acumulat de-a lungul timpului, formând un
suport dur supraînălţat faţă de sedimentele înconju-
rătoare pe care trăiesc coloniile de midii vii. Este de-
osebit de important să menţionăm rolul ecologic al
aglomerărilor de midii în autoepurarea apei marine.
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul este edificat de emisiile de gaze, în pri-
mul rând metan, din dreptul coastelor marine.
Aceste depozite de gaze sunt răspândite în lun-
gul tuturor ţărmurilor de pe glob şi este generat
de descompunerea sub sedimente a substanţei
organice acumulate în timp îndelungat pe seama
biomasei enorme a ecosistemelor litorale. În drep-
tul ţărmului românesc al Mării Negre există două
astfel de structuri. Aşa numitele recife cu emisii de
bule de gaz sunt construite din minerale precipita-
te chimic în momentul ieşirii gazului în apa mării.
Acestea pot avea forme dintre cele mai diverse,
de la cele simple de con la cele de horn şi chiar
de copaci. În aceste structuri îşi găsesc adăpost
foarte multe specii de nevertebrate marine şi de
peşti. Una dintre speciile legate în mod deosebit de
aceste structuri este scoica Kellia, alături de nume-
roase moluşte, viermi tubiferi, stele de mare etc.
Structurile depresionare cu bule de gaz sunt excava-
ţii create de emisiile de gaz, adânci de câteva zeci
de metri şi late de câteva sute. Astfel de structuri
consituie adpost pentru un număr mare de specii
de nevertebrate. Biodiversitatea acestora este însă
net mai scăzută decât cea a primelor structuri.
situri desemnate pentru conservare Fotografia reprezintă plaja de la Sfântul Gheorghe. Fiind vorba despre structuri submarine nu sunt
Structuri submarine metanogene-Sf. Gheorghe. disponibile fotografii ale habitatului.
25
1210 • Vegetaţie anuală de-a lungul liniei ţărmului
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul include plante efemere care trăiesc doar habitatului sunt pirul-papură basarabean (specie
un an sau doi şi cresc pe ţărm, conturându-l pe endemică), iarba grasă (salicornia sp.) târâtoare,
linia unde pot fi atinse de valurile ceva mai mari, loboda săgeată, lăptuca albastră tătărască, macul
pe detritus de nisip marin şi sfărâmături de cochi- cornut galben etc.
lii. Unele specii sunt foarte strict adaptate acestui
tip de habitat, cele mai frecvente fiind argusia si- situri desemnate pentru conservare
beriană şi varza cakile maritimă. Alte specii proprii Delta Dunării.
HABITATE
1310 • Comunităţi cu Salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat compus din specii de plante anu-
ale, multe suculente, ce ocupă arealele umede
(sau periodic umede) din sărături, în zone cu con-
centrație maximă a sărurilor (aşa numitele che-
lituri). Toate speciile care supravieţuiesc în acest
mediu extrem din punct de vedere geochimic au
o adaptare specială. La plantele obişnuite sucul
celular din celulele rădăcinii are o concentraţie de
săruri mai mare decât apa din sol. Prin ceea ce se
cheamă presiune osmotică apa trece din pământ
în rădăcinile plantei. Acesta e motivul pentru care
plantele nu pot creşte în sărături, nu pentru că sa-
rea ar fi toxică, ci pentru că apa din solul sărăturii
are o concentraţie mult mai mare decât a sucului
celular iar solul ar absorbi apa din plantă, nu in-
vers, prin osmoză. Puţinele specii de plante strict
adaptate acestui habitat au o serie de substanţe
organice speciale (betaina, prolina) în sucul ce-
lular, ce creză o presiune osmotică foarte mare
în mod artificial, dând posibilitatea plantei să
extragă apa din solul puternic sărăturat. Solurile
de acest tip poartă denumirea de solonceacuri
iar cele mai răspândite comunităţi vegetale de
solonceac sunt pajiştile de iarbă grasă de sărătu-
ră (salicornia sp.) şi sueda maritimă. Acolo unde
solul este mai uscat se instalează pajiştile rare de
iarbă crypsis sau heleochloa. Mai rare sunt comu-
nităţile de lobodă kochia, orz de mare, trestioară
panonică, iarbă de leşie, spergulă de sărătură cu
uiarbă de sare (puccinellia sp.). Alte specii carac- situri desemnate pentru conservare
teristice acestor sărături sunt margareta albas- Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Del-
tră de sărătură, pelinul de sărătură, pipiricul lui ta Dunării, Ianca-Plopu-Sărat-Comăneasca, Lacul
Gerard, păpădia basarabeană, loboda de camfor, Sărat-Brăila, Sărăturile de la Gura Ialomiţei-Mihai
pirul lung, loboda albastră, loboda litorală, ghiz- Bravu, Sărăturile din valea Ilenei, Sărăturile Jijia In-
deiul de sărătură, sulfina de sărătură etc. ferioară-Prut, Sărăturile Ocna Veche.
26
1410 • Pajişti sărăturate de tip mediteranean (Juncetalia maritimi)
caracterizarea HABITATULUI
Sunt mlaştini sărăturate ce alcătuiesc un tip de
habitat special, prezent mai ales în arealul litoralu-
lui Mării Negre (pe areale foarte restrânse rămase
după perioada industrializării) şi în Delta Dunării.
Apele sărate provin mai ales din apele marine in-
filtrate sau rămase captive în limane şi lagune de
mici dimensiuni. Cele mai răspândite comunităţi
sunt cele de pipirig litoral şi pipirig marin cu pelin
de sărătură. Mai rare sunt mlaştinile cu pipirigel
HABITATE
negricios şi dumbeţ de baltă. Toate celelalte specii
prezente sunt în general proprii acestui tip de ha-
bitat, precum iarba aeluropus, pirul lung, iarba de
sare, iarba grasă (Salicornia sp.), sueda, mărţişorul
violet, păpădia basarabeană, margareta albas-
tră de sărătură, iarba săgeată (triglochin), loboda
albastră. Dintre speciile rare care cresc în aceste
mlaştini sărate se remarcă cele de Samolus şi brân-
duşa de primăvară merendera.
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul este foarte cuprinzător, cu numeroase
tipuri de comunităţi vegetale de sărătură conti-
nentală din Bazinul Panonic (Câmpia de Vest) şi
Transilvania. Solurile sărăturate pe care se dezvoltă
sunt de tipul soloneţurilor şi solonceacurilor, apă-
rute din cauza climatului mai secetos în microde-
presiuni şi lunci din Panonia, respectiv deasupra
masivelor de sare din Transilvania, unde climatul
mai umed nu ar fi permis altfel apariţia sărături-
lor cu geneză climatică. Din păcate, majoritatea
suprafeţelor ocupate de acest tip de habitat au
fost degradate puternic prin suprapăşunat (fapt de
înţeles având în vedere că pe lângă furaj de cali-
tate se oferă oilor şi bovinelor direct şi sarea atât
de necesară). Numeroasele comunităţi vegetale de
sărături continentale din Câmpia Română (mai ales
stepa Bărăganului), Moldova de sud, Delta Dunării
şi chiar stepele şi mlaştinile sărăturate cu specii de
pipirig şi ierburi scunde din arealul litoralului Mării
Negre, foarte diverse, au fost incluse tot aici, fiind
prin natura lor foarte diversificate faţă de sărăturile
panonice. Cel mai comun tip de pajişte stepică de
sărătură panonică este cel de păiuş de sărătură şi
coada şoricelului colinară, larg răspândit în Câmpia
de Vest, Transilvania şi toate regiunile din sud-estul
ţării, menţionate mai sus. Multe din aceste pajişti
sunt puternic ruderalizate din cauza suprapăşuna-
tului. Pe locurile mai apătoase, alternând cu aces-
tea şi având aceeaşi răspândire largă, sunt pajiştile rogoz de grind sunt rare şi întâlnite doar în Deltă şi pătlagină cu flori subţiri şi iarba pholiurus se află situri desemnate pentru conservare
umede edificate de pipirigul lui Gerard şi cele de pe litoral. Un aspect estetic deosebit au la sfârşitul pe un areal larg în sudul ţării, dar numai pe supra- Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Beci-
mărţişor violet de sărătură, pelin de sărătură, iarbă lunii aprilie pajiştile umede sărăturate de stânjenel feţe foarte mici. În lunca Buzăului sunt caracte- cherecu Mic, Câmpia Ierului, Cefa, Ciuperceni-De-
de sare (Puccinellia sp.) şi pătlagină galbenă ma- de sărătură, prezente doar în silvostepă, în lunci- ristice pajiştile de trestioară Beckmann şi agrostis sa, Comana, Coridorul Jiului, Dealurile Clujului Est,
ritimă. Pe soluri mai puţin sărăturate cu un regim le salinizate ale Ialomiţei şi Jijiei. Comunităţile de (bucăţel) de Pisidia. Numai în Subcarpaţii Buzăului, Delta Dunării, Ianca-Plopu-Sărat-Comăneasca, La
optim al umidităţii se instalează pajişti de trifoi anghinare de sărătură (leuzea) şi varză pipărată în perimetrul vulcanilor noroioşi din Depresiunea Sărătura, Lacul Sărat-Brăila, Lacul Ştiucilor-Sic-Pu-
fragifer, piciorul cocoşului sardinian şi gramine- lată sunt de asemenea extrem de rare, prezente Pâclele, se află în România tufărişurile de nămoluri ini-Bonţida, Lunca Buzăului, Mlaştina Satchinez,
ul dintele câinelui. Pajiştile cu orz geniculat sunt în locuri umede sărăturate din lunca comună a sărăturate cu gărdurariţa lui Schober (Nitraria sp.), Munţii Măcinului, Nădab-Socodor-Vărşad, Pădurea
mai rare, răspândite în toate arealele amintite Buzăului şi Călmăţuiului şi în lunci din silvostepa o specie cu un areal foarte mare (spre est până în şi pajiştile de la Mârzeşti, Salonta, Sărăturile de la
mai sus, mai puţin Transilvania. Pajiştile cu mărar Moldovei. Numai în Bărăgan şi silvostepa Moldovei Australia) dar având populaţii foarte mici şi izolate Foeni-Grăniceri, Sărăturile de la Gura Ialomiţei-Mi-
medicinal, pelin de sărătură, firuţă de sărătură şi sunt prezente în locuri umede comunităţile de var- geografic. În Câmpia Siretului inferior şi lunca Jijiei hai Bravu, Sărăturile din valea Ilenei, Sărăturile Di-
margaretă albastră cu frunze grase sunt rare şi în ză pipărată cu frunze groase şi cele cu lobodă râioa- sunt localizate sărăturile cu lobodă de camfor şi niaş, Sărăturile Jijia Inferioară-Prut, Sărăturile Ocna
continuă restrângere, deşi prima specie edificatoa- să. Crovurile (microdepresiuni în câmpiile de loess) lobodă kochia. Pe grindurile umede sărăturate din Veche, Suatu-Cojocna-Crairât, Turnu-Variaşu, Valea
re este descrisă în multe lucrări ca fiind frecventă în sărăturate cu umiditate alternantă ale Bărăganului Deltă se pot găsi pajişti cu mărţişor Meyer şi grami- Călmăţuiului, Valea lui David, Vulcanii Noroioşi de la
flora ţării. Pajiştile cu iarbă de Montpellier şi cele cu se disting prin comunităţile de pir lung. Pajiştile cu neul aeluropus. Pâclele Mari şi Pâclele Mici.
27
2110 • Dune mobile embrionare (în formare)
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul este format din dune de nisip de la
malul mării, cu nisip mişcător modelat mereu de
vânt. Plantele care apar în acest tip de habitat tre-
buie să aibă adaptări speciale în sensul de a rezista
cu bine acoperirii temporare cu mase de nisip şi
de a creşte rapid pentru a reajunge la suprafaţă
în cazul în care dunele le acoperă. Comunităţile
vegetale din cadrul habitatului cu caractere atât
de aparte conţin puţine specii de plante, dar toate
HABITATE
2130* • Dune de coastă marină fixate cu vegetaţie herbacee perenă („dune gri”)
caracterizarea HABITATULUI
Sunt dune de nisip de pe litoralul Mării Negre fixate
de un covor vegetal relativ compact, care împiedică
mobilizarea nisipului de către vânturi. Acest habi-
tat a devenit extrem de rar în România odată cu
amenajarea plajelor, singurul areal de pe ţărmul
mării unde poate fi regăsit, pe o suprafaţă relativ
mică, fiind rezervaţia de dune de la Agigea, mult
redusă în urma construirii în anii 80 ai secolului tre-
cut a ecluzei terminale estice a Canalului Dunăre-
Marea Neagră. Un alt areal unde se consideră a fi
prezent acest tip de habitat este Grindul Letea din
Delta Dunării, care însă nu are un caracter marin.
Dintre tipurile de pajişti din cadrul dunelor de ni-
sip fixate cele mai importante sunt cele de rogoz
de Colchida, sipică argintie şi cârcel (Ephedra – un
gimnosperm primitiv rar), pajiştile de koeleria al-
bastră şi colilie de Nipru, sau cele de pătlagină de
nisip. Întâlnim aici unele specii foarte rare cum
sunt astragalusul vargă, opaiţa pontică, volbura de
nisip persană, cărcelul, pesma pontică, garofiţa de
nisip pontică, sirenia argintie. Tot aici se regăsesc
unele specii din habitatele de stepă ponto-sar-
matică din jur (62C0*) precum laptele câinelui lui
Seguier, mărarul de câmp, pirul crestat etc.
28
2160 • Dune cu Hyppophaë rhamnoides
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat destul de răspândit în Delta
Dunării, în areale de depresiuni interdunale mai
umede, unde se găsesc mici desişuri naturale
de cătină albă cu trestioară comună (epigee).
Habitatul se aseamănă datorită speciei dominante
şi substratului de nisip aluvionar cu desişurile de
cătină albă şi salcie argintie din Subcarpaţi (habi-
tatul 3240). Compoziţia floristică simplă şi destul
de diferită (aici apar multe din elementele specifice
HABITATE
habitatelor 2110 şi 2130*) ca şi condiţiile de mediu
particulare fac din cătinişele albe deltaice un ha-
bitat aparte.
caracterizarea HABITATULUI
Este un tip de habitat complex pe ţărmuri-
le Atlanticului, Mării Baltice, Mării Nordului şi
Mediteranei, unde constă dintr-un mozaic foarte
divers de comunităţi vegetale. Pe ţărmul româ-
nesc al Mării Negre apare cu totul fragmentar şi
are o structură cu mult mai simplă, fiind întâlnit
numai în Delta Dunării. Cei mai mulţi specialişti
consideră că se regăseşte şi pe dune din interio-
rul uscatului. La noi în ţară, cel mai comun tip de
vegetaţie adiacent acestui habitat sunt desişurile
de salcie târâtoare (sau cu frunze de rosmarin) cu
trestioară mare, pipirig holoschoenus și terenurile
umede de pipirig negricios cu orhidee de apă şi
pătlagină cornută.
29
2340* • Dune continentale panonice
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat de dune de nisip din Bazinul
Panonic, întâlnit la noi numai în Câmpia Careilor şi
cu totul izolat şi local în Ostrovul Moldova Veche,
spre ieşirea Dunării din Panonia. Speciile dominan-
te sunt iarba de argint (Corineforus sp.) şi păiuşul de
nisip panonic, alături de koeleria albastră, onosma
de nisip, ciucuşoara lui Gmelin, rogozul târâtor de
nisip, garofiţa de nisip panonică, spergula. O plantă
endemică specifică dunelor de nisip panonice apa-
HABITATE
3130 • Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae
şi/sau Isoëto-Nanojuncetea
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul constă în vegetaţie scundă dominată de
rogozuri de talie joasă de la marginea lacurilor, băl-
ţilor sau de pe malurile râurilor cu scurgere lentă,
adesea pe zone care se usucă temporar la suprafaţă
în timpul verii. Se dezvoltă pe sedimente fine de
tipul mâlurilor sau nisipurilor, sărace în nutrienţi.
Dintre speciile dominate de rogozuri sunt frecvente
cele din genul Ciperus (sau papirusul) galben şi ci-
perus brun, alături de pipirigul broaştei râioase, pi-
pirigul bulbos, pipirigelul acicular, buzduganul băl-
ţii pitic, scirpusul setaceu, părpianul (gnafaliul) de
baltă, limosella, piciorul cocoşului cu flori laterale,
ţintaura pitică, pe alocuri aparând şi o specie deo-
sebit de rară, caldesia. Trebuie menţionat că acest
habitat de margini de ape are un rol deosebit în re-
glarea eroziunii malurilor prin atenuarea curenţilor
de apă la viituri, reglarea regimului sedimentării şi
a vitezei apei, oferind adăpost şi locuri de hrănire
pentru multe specii de peşti, păsări şi nevertebrate
și îndeplinind o funcţie de interfaţă foarte impor-
tantă între habitatele de uscat şi cele de apă dulce.
30
3140 • Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul acvatic este alcătuit din lacuri şi bălţi cu
apă limpede datorită reacţiei chimice neutre sau slab
acide a apei şi a sărăciei relative în nutrienţi. Fundul
apei este acoperit de un covor dens de alge verzi şi
roşii din genurile Chara, Nitella Lychnothamnos, care
fac ca aceste ape să aibă o aprovizionare bună şi
echilibrată cu oxigen. La suprafaţa apei se dezvoltă
covoare de plante mici plutitoare cum ar fi lintiţa
(mică, trisulcă), salvinia, azolla. În arealele mai pu-
HABITATE
ţin adânci se fixează frecvent pipirigelul de baltă,
pipirigul mare (Schoenoplectus sp.), pătlagina bălţii,
crinul bălţii, trestia. Este de remarcat că acest habi-
tat tipic de ape curate şi bun indicator al unei stări
excepţionale de curăţenie naturală a apei este foarte
important pentru numeroase specii de peşti şi amfi-
bieni dar şi pentru multe specii de păsări, ca loc de
hrănire şi reproducere. Din păcate, din motive evi-
dente legate de poluarea şi eutrofizarea habitatelor
acvatice, ocupă suprafeţe tot mai mici. Arealul său
natural la noi în ţară cuprinde în primul rând lunca
şi Delta Dunării.
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat acvatic care constă în lacuri şi
bălţi puternic eutrofizate (suprasaturate în nu-
trienţi) cu reacţie chimică uşor alcalină a apei,
cu o descompunere activă a resturilor organice,
apă tulbure şi adesea cu un miros neplăcut. Este
foarte larg răspândit în lunca şi Delta Dunării
dar şi în toate arealele de câmpie şi colinare.
Există mai multe variante ale acestui habi-
tat, în funcţie de vegetaţia care se instalează.
Astfel sunt comunităţile plutitoare de lintiţă
(mică, trisulcă, wolffia) care alcătuiesc covoa-
re de culoare verde deschis, adesea continue,
la suprafaţa bălţilor, comunităţile de ferigu-
ţe plutitoare (Salvinia sp., Marsilea sp., Azolla
sp.), bălţile cu Riccia. Adesea, aceste asociaţii
de plante plutitoare se găsesc mozaicat în ace-
leaşi areale. Tot în acest habitat sunt incluse şi
asociaţii de plante fixate de mâlul de pe fundul
apei, cu foarfeca bălţii, iarba broaştei, otrăţelul
de baltă (plantă carnivoră), săgeata apei etc., în
care adesea se află şi populaţii de nuferi albi şi
galbeni. Habitatele de lacuri şi bălţi natural eu-
trofe aveau o funcţie excepţional de importantă
în reglarea inundaţiilor râurilor mari de câmpie
şi ale Dunării, în urma îndiguirilor suprafeţele
ocupate de acestea reducându-se foarte mult.
Consecinţa este şi reducerea drastică a populaţi-
ilor multor păsări de baltă care găseau aici une-
le dintre cele mai importante locuri de hrănire.
31
3160 • Lacuri distrofice naturale şi iazuri
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul cuprinde ape stătătoare limpezi din
luncile râurilor mari de la câmpie şi din arealul
colinar de joasă altitudine, cu vegetaţie abun-
dentă cu rădăcinile înfipte în substrat, de cele
mai multe ori cu specii de plante cu frunze şi flori
ce plutesc pe suprafaţa apei. Există mai multe ti-
puri de asociaţii vegetale incluse în cadrul aces-
tui habitat, respectiv „pajiştile” acvatice cu nufăr
galben şi miriofilum, cele de nufăr alb, nufăr
HABITATE
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat cu caracter endemic local, extrem care fac o concurenţă puternică şi ameninţă exis-
de restrâns (Băile Felix - Pârâul Peţea, în apropiere tenţa nufărului tropical, cum sunt lotusul, miri-
de municipiul Oradea) şi relict (are specii tropicale ofilumum brazilian, zambila de apă. Este tipul de
în componenţă şi este total dependent de izvoarele habitat cu cel mai restrâns areal din România şi din
termale din arealul respectiv). Este singurul punct Europa, necesitând măsuri cu totul speciale de pro-
din Europa în care apare în mod natural specia de tecţie. În ultimii ani acesta a fost cu totul neglijat,
nufăr tropical (termal) numită local dreţe. Există şi apa termală fiind folosită în exces de către comple-
două specii de apă caldă strict endemice în lacuri- xele hoteliere, motiv pentru care ochiurile de apă
le termale, peştele roşioara lui Racoviţă şi melcul caldă s-au drenat, iar dreţele şi întreg ecosistemul
melanopsis. Alături de nufărul termal se întâlnesc s-au degradat şi restrâns foarte mult, fiind chiar
multe alte specii acvatice mai larg răspândite pre- ameninţate cu extincţia.
cum crinul bălţii, trestia, buzduganul de apă drept,
pătlagina de apă etc. Din păcate, în decursul anilor situri desemnate pentru conservare
s-au aclimatizat aici unele specii tropicale de apă Lacul Peţea.
32
3220 • Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor alpine
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul cuprinde vegetaţia iubitoare de umidi-
tate din lungul pâraielor din munţii înalţi (etaje-
le alpin şi subalpin, la peste 1800 m altitudine).
Substratul este umed dar pietros, format din pie-
trişurile şi grohotişurile din patul albiei acestor
torenţi alpini. Sezonul de vegetaţie este foarte
scurt (cam două luni pe an) din cauza dezgheţului
foarte târziu. Dintre plantele caracterisitce se pot
menţiona arginţica, ipcărigea târâtoare, măcrişul
HABITATE
alpin, saxifraga galbenă, saxifraga pitică, trifoiul
alpin palid, trestioara alpină, pufuliţa alpină, iarba
vântului mare, vânturătoarea alpină, clopoţelul cu
frunze de cohlearia etc. Habitatul apare în toate
masivele muntoase înalte din Carpaţii Meridionali
şi Orientali.
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul este edificat de tufărişuri de cătină mică specii ierboase frecvent întâlnite în cadrul habita-
ce invadează gradual depozitele de prundişuri din tului sunt trifoiul roşu, lisimahia, podbalul, piciorul
albia majoră a râurilor de munte. Este aşadar un tip lupului, piciorul caprei, piciorul cocoşului târâtor,
de vegetaţie arbustivă pionieră ce fixează pietrişul hameiul, săpunariţa, trestioara de munte.
aluvial şi contribuie decisiv la diminuarea inunda-
ţiilor şi la reglarea debitului de aluviuni şi a ratei situri desemnate pentru conservare
eroziunii în patul albiei. Din păcate, suprafeţele Apuseni, Bucegi, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Ciucaş,
ocupate de cătina mică au ajuns să fie foarte re- Cozia, Creasta Nemirei, Defileul Jiului, Muntii Ciucu-
strânse. Alături de specia dominantă participă în lui, Munţii Făgăraş, Munţii Rodnei, Nordul Gorjului
aceste comunităţi pioniere şi salcia purpurie, salcia de Est, Nordul Gorjului de Vest, Parâng, Penteleu,
argintie, salcia dafin. Gramineele cele mai frecven- Piatra Craiului, Putna-Vrancea, Râul Suceava, Rete-
te, care ajută la fixarea aluviunilor, sunt agrostisul zat, Siriu, Slănic, Valea Iadei, Vânători-Neamţ.
alb (bucăţelul), firuţa de livezi, golomăţul. Alte
33
3240 • Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat care în Europa Centrală şi nordică
apare în etajul şi zona boreală (a molidului sau de
taiga) în luncile râurilor, pe când la noi în ţară este
plasat la o altitudine mult mai joasă, mai ales în
ceea ce priveşte comunităţile de salcie argintie.
Acestea sunt cantonate în Subcarpaţii Curburii, ha-
bitatul extinzându-se în lungul râurilor din Câmpia
Română estică şi din Moldova de sud (unde domi-
nanţa este asumată de cătina albă), până în Delta
HABITATE
3260 • Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie
din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat acvatic din albiile râurilor de câm-
pie sau colinare cu scurgere lentă, cu plante fixa-
te de substrat sau plutitoare în masa se apă. În
România este larg răspândit în luncile râurilor din
Câmpia de Vest, Câmpia Română, Delta Dunării,
lunca Dunării, Moldova sudică. Cea mai importan-
tă formaţiune este cea edificată de piciorul coco-
şului alb acvatic (broscariţa) şi ciuboţica cucului
de apă (Hottonia sp.), însoţite de Miriofilum sp.,
Ceratofilum sp., poligonul amfibiu, papura cu frun-
za îngustă, Potamogeton sp. (iarba broaştei). La
suprafaţa apei, destul de des se formează covoare
de lintiţă. Şi acest habitat bogat în specii de plan-
te joacă un rol esenţial în filtrarea apei, atenuarea
viiturilor şi serveşte ca loc de hrănire, adăpost şi
reproducere pentru multe specii de nevertebrate,
peşti, amfibieni şi păsări.
34
3270 • Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention
HABITATE
apă, holera cu frunza lată, iarba creasta cocoşului
(Echinochloa sp.), gălbeneaua austriacă, veronica
de apă, piciorul cocoşului scelerat, coada vulpii
de apă.
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat alcătuit din comunităţi de tufărişuri
foarte joase, cu frunze mici (microfile), iubitoare
de soluri foarte acide. Este larg răspândit în Europa
Atlantică, dar în climatul continental mai aspru din
ţara noastră este rar şi, mai mult decât atât, lipseşte
componenta principală, arbuştii pitici dar cu flori viu
colorate numiţi Erica. Habitatul se găseşte ceva mai
frecvent în Carpaţii Occidentali, unde pe faţadele
vestice se regăsesc influenţe clare de climat ocea-
nic, mai rar în Orientali şi Meridionali. Principalele
componente sunt iarba neagră sau calluna, drobul
pitic lânos, afinul, merişorul, bruckenthalia, cu nu-
meroase specii ierbacee carpato-balcanice precum
clopoţelul fierăstrău, clopoţelul de brădet, panseluţa
carpatină, panseluţa dacică, luceafărul roz, ceea ce dă
habitatului din Carpaţi distincţie regională faţă de cel
similar din Europa Centrală. Alături de aceste specii se
regăsesc părul porcului, păiuşul roşu, genţiana alpi-
nă, orhideea albă, iarba împuşcată alpină, drobişorul,
citisul negru, antenaria, vulturica etc. Solurile pe care
vegetează tufărişurile pitice sunt foarte acide, de ti-
pul podzolurilor cambice şi tipice. Tufărişurile pitice
de vuietoare (sau empetrum) sunt o variantă mai
rară de locuri mai umede a acestui habitat, care are
în compoziţie şi afinul vânăt în Carpaţii Merdionali.
35
4060 • Tufărișuri alpine şi boreale
caracterizarea HABITATULUI
Este un tip de habitat foarte complex format din
tufărişuri joase şi pitice subalpine şi boreale (din
etajul molidului), care cuprinde numeroase sub-
tipuri, unele foarte frecvente în peisajul munţilor
noştri înalţi, altele rare. Solurile sunt de tipul pod-
zolurilor în cele mai multe cazuri, cambice şi tipice,
foarte subţiri şi lesne erodabile, dar de multe ori
tufărişurile din acest habitat pot vegeta direct pe
stânci şi grohotişuri. Cel mai răspândit subtip este
HABITATE
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat subalpin care în Alpi este edificat de
jneapăn (sau pinul pitic) şi rododendronul ruginiu şi
cel păros, ultimele două specii fiind înlocuite la noi în
Carpaţi de rododendronul mirt (sau smârdar), spe-
cie carpato-balcanică. Este larg răspândit în Carpaţii
Meridionali şi Orientali dar foarte rar în Apuseni
(unde lipseşte specia de rododendron iar jneapă-
nul e întâlnit pe suprafeţe mai consistente doar în
Vlădeasa şi Biharia). Adeseori jnepenişurile se canto-
nează pe stâncării, bolovănişuri, grohotişuri, având
un rol crucial în formarea stratelor de sol subţire din
etajul subalpin din arealul circurilor, custurilor, mo-
renelor glaciare. Specia dominantă este jneapănul,
care formează tufărişuri foarte dense, cu ramuri
flexibile, greu de străbătut, însoţit sau nu de rodo-
dendron mirt, ienupăr pitic, arin verde, afin, meri-
şor, coacăz de piatră, vulturică alpină, firuţă medie,
firuţă alpină, margaretă alpină, lăptucă mare alpină,
deşampsia flexibilă, clopoţel de brădet, clopoţel fie-
răstrău, toporaş galben boreal, coada iepurelui alpi-
nă, clopoţel alpin, primulă pitică etc.
36
4080 • Tufărişuri subarctice cu Salix spp.
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat boreal-subalpin de tufărişuri scun- însoţite de salcia cenuşie, rogozul spinos, rogozul
de edificat de specii de sălcii pitice. Sunt prezente brun, iarba vântului canină, bumbăcariţa de mun-
două variante de bază ale acestui habitat, foarte te, flocoşica sudetică, muşchii de turbă sfagnum,
diferite, şi anume cea edificată pe substrate de valeriana cu frunze simple, daria de apă, cerenţe-
calcare şi conglomerate calcaroase de către salcia lul de turbărie, pălămida de apă, sânziana de apă,
pitică hastată (sau cu frunze în formă de săgeată) cardamina violet, pufuliţa nutantă etc. Varianta de
şi cea din turbării acide din etajul boreal (al mo- pe stâncării calcaroase şi conglomeratice din etajul
lidului), edificată pe roci cristaline şi magmatice subalpin conţine în afară de salcia pitică hastată
acide, unde rolul dominant revine salciei pitice bi- şi alte specii subalpine calcifile precum ovăscio-
HABITATE
colore (întâlnită doar pe calea Sebeşului în Carpaţii rul brun, trestioara lânoasă, clopoţelul de brădet,
Meridionali). Unii autori introduc la acest tip de sunătoarea alpină, păiuşul colorat, brânca ursului
habitat şi tufărişurile joase de salcie sileziană din palmată, omagul tauric, coada şoricelului roşie,
lungul pâraielor din etajul subalpin şi cel boreal ştevia alpină, cruciuliţa subalpină, toporaşul gal-
(al molidului). Solurile pe care se instalează prima ben, multe dintre ele subendemice.
variantă a acestor tufărişuri sunt foarte subţiri, de
tipul podzolurilor tipice şi cambice, având astfel un
rol important în protejarea acestora împotriva ero- situri desemnate pentru conservare
ziunii. A doua variantă se dezvoltă pe soluri turboa- Bucegi, Ceahlău, Frumoasa, Munţii Făgăraş,
se profunde, acide. De asemenea, flora celor două Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii
variante ale habitatului este extrem de diferită, Ţarcu, Parâng, Piatra Craiului, Piatra Mare, Pos-
dată fiind natura diferită a substratului. Astfel, tu- tăvarul, Retezat.
fărişurile cu salcie bicoloră din turbăriile acide sunt
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat complex de tufărişuri de climate şi
microclimate semiaride din silvostepă şi din area-
lul masivelor calcaroase din munţii şi dealurile din
jurul Bazinului Panonic. Cuprinde mai multe subti-
puri foarte diferite reunite în aceeaşi categorie. În
arealele de silvostepă din Câmpia de Vest, Dealurile
de Vest şi Transilvania, mai rar pe masivele cal-
caroase din Apuseni, se află, tot mai restrânse, tu-
fărişurile de migdal pitic, originare din silvostepele
pontice, care primăvara devreme în aprilie formea-
ză largi pete de culoare roz intens datorită mulţimii
de flori. Alături de migdalul pitic se întâlneşte un
număr mare de specii stepice iubitoare de uscăciu-
ne ca meiul transilvan, irisul pitic de stepă, varza de
stepă, pirul crestat, salvia de stepă nutantă, capul
şarpelui roşu, frăsinelul, păiuşul rupicol, firuţa cu
frunze înguste, astragalul de Montpelier, pătlagi-
na argintie, inula germanică, mărarul galben de
Crimeea şi chiar unele specii foarte rare cum ar fi
pesma ruteană, goniolimonul tataric, joltina radia-
tă, busuiocul ucrainean etc. Tot originare din silvos-
tepele pontice, însă cu o largă răspândire în Bazinul
Panonic, sunt tufărişurile de vişinel pitic. Acestea
devin rare în Transilvania, dar redevin frecvente în
silvostepa Moldovei şi Dobrogei. O altă variantă a
habitatului, de data aceasta submediteraneană,
cu totul deosebită, o reprezintă tufărişurile mult Saschiz din Transilvania. Tufărişurile de cununiţă des în arealul masivelor calcaroase din Apusenii situri desemnate pentru conservare
mai înalte de tip şibliac, cu liliac sălbatic şi moj- albă sau taulă de stâncă sunt specifice versanţilor sudici, dar numai în Cheile Vălişoarei din Munţii Câmpia Ierului, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Tu-
drean, habitat deosebit de decorativ în luna mai, umbriţi şi semiumbriţi din masivele calcaroase de Trascău alcătuieşte o pădurice compactă, care a renilor, Crişul Alb, Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaştina
în momentul înfloririi celor două specii dominante. joasă altitudine, nefiind iubitoare de microclimat fost introdusă ca variantă a acestui tip de habitat. Hărman, Dealul Ciocaş-Dealul Viţelului, Dealul
Este răspândit cu deosebire pe masivele de calcare uscat ca precedentele variante ale habitatului. Tot În Munţii Banatului nu s-au găsit încă tufărişuri Mocrei-Rovina-Ineu, Dealurile Clujului Est, Defileul
şi conglomerate din Munţii Banatului (unde frec- numai în masivele calcaroase apar insular, rar, tu- compacte similare edificate de specia soră a sorbu- Crişului Repede-Pădurea Craiului, Domogled-Va-
vent apare şi cărpiniţa) şi spre nord, până la Deva, fărişurile de ienupăr târâtor (sabin sau cetină de lui dacic, şi anume sorbul lui Borbas. Următoarea lea Cernei, Fânaţele Pietroasa-Podeni, Frumoasa,
în Munţii Poiana Ruscă. Cea mai nordică insulă de negi). Deşi specia dominantă este un conifer pitic, variantă a habitatului este în contrast total cu Insulele Stepice Şura Mică-Slimnic, Lacul Ştiuci-
şibliac din întreg arealul său geografic se află, cu este probabil eronat ca acestea să fie introduse în precedentele, fiind vorba despre un ecosistem din lor-Sic-Puini-Bonţida, Lunca Mureşului Inferior,
totul izolată, în bazinul superior al Crişului Alb, în rândul tufărişurilor boreale şi alpine (habitatul locaţii cu exces de umiditate, lunci şi chiar turbării. Muntele Şes, Muntele Tâmpa, Pajiştea Fegernic,
arealul Cheilor Ribiţei şi Uibăreştilor, până la ma- 4060), aflate la altitudini mult mai mari. Deosebit Este vorba despre păduricile de luncă montană edi- Pajiştile Balda-Frata-Miheşu de Câmpie, Pajiştile
sivul calcaros Strâmba. Tufărişuri alcătuite doar din de rare în România sunt tufărişurile de cununiţă ficate de arinul alb şi liliacul transilvănean, specie lui Suciu, Pajiştile Sărmăşel-Milaş-Urmeniş, Pla-
mojdrean se află şi pe valea Mureşului între Lipova sau taulă crenată identificate în câteva puncte din subendemică (se mai află în Carpaţii Păduroşi din toul Mehedinţi, Podişul Secaşelor, Porţile de Fier,
şi Deva şi înaintează spre nord până la Râmeţ în Munţii Trascău-Cheile Tureni, Postăvarul-Tâmpa, Ucraina), prezentă în România doar în luncile râu- Râul Tur, Sighişoara-Târnava Mare, Suatu-Cojoc-
Munţii Trascău. O insulă naturală izolată de tu- Munţii Vâlcan şi Munţii Măcin. Sorbul dacic, specie rilor din Munţii Bihor-Vlădeasa. na-Crairât, Zau de Câmpie.
fărişuri de mojdrean se găseşte în jurul localităţii endemică pentru Munţii Apuseni, apare destul de
37
40C0 * • Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice
caracterizarea HABITATULUI
Sunt tufărişuri iubitoare de climat uscat din silvos-
tepele din nordul Mării Negre, prezente la noi mai
ales în Dobrogea, dar şi în Subcarpaţii de Curbură,
Moldova sudică, Bărăgan. Există mai multe varian-
te, în funcţie de specia edificatoare. Astfel, foarte
răspândite în Dobrogea sunt tufărişurile de păliur
(sau spinul lui Hristos). Mai rare dar proprii numai
Dobrogei sunt tufărişurile de iasomie galbenă şi spi-
nul cerbului, adesea amestecate cu cărpiniţă, stejar
HABITATE
6110 * • Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul este alcătuit din comunităţi de ierburi
scunde, rare, alcătuind pajişti slab închegate pe
suprafeţe de roci nude sau sfărâmături de roci (gro-
hotişuri de platou şi versant, pietrişuri din albiile
ravenelor sau de la gurile de vărsare ale acestora
etc). Rocile sunt întotdeauna calcaroase sau con-
glomeratic-calcaroase, ori de natură bazaltică.
Principalele specii edificatoare sunt iarba-acră albă
şi galbenă (specii suculente), ciucuşoara de piatră,
petrorhagia, firuţa cu bulb, sclerantusul, cimbri-
şorul comun, trifoiul de câmp, crupina, vulturica
mică, iarba fierului, coada iepurelui carpatină,
urechelniţa de munte, saxifraga cu-trei-degete
etc. Aceste pajişti rare sunt considerate ca având
un caracter pionier, ele pregătind în timp solurile
de tipul rendzinei sau cambisolului eutric pentru
instalarea unei vegetaţii mai consistente.
38
6120 * • Pajişti xerice şi calcifile pe nisipuri
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat cu totul aparte de pajişti pe
dune de nisip din interiorul uscatului (continen-
tale), având o natură submediteraneană. Astfel
de dune întâlnim în vestul Câmpiei Române
(Oltenia) şi în sudul Moldovei, îndeosebi în are-
alul protejat Hanu Conachi. Numeroase spe-
cii rare, subendemice şi endemice de plante şi
animale se află cantonate în aceste habitate de
dune deosebit de sensibile la impactul antropic
HABITATE
(mai ales la suprapăşunat). Aceste pajişti sunt
foarte deosebite din toate punctele de vedere
de habitatele de dune panonice (2340, 6260)
sau costiere (2110, 2130). Există mai multe sub-
tipuri în cadrul acestui habitat, toate foarte valo-
roase din punct de vedere al conservării naturii,
pe care le menţionăm succint: pajiştile cu firuţa
lui Becker (la noi fiind prezentă doar o anumită
subspecie) şi garofiţa mare de nisip (specie foarte
rară) ce se află doar la Hanu Conachi, dunele cu
molugo (plantă de nisipuri rară, aflată mai ales în
Oltenia), pajiştile de pătlagină de nisip şi pajiştile
cu obsigă de nisip (prezente în ambele regiuni).
Alături de speciile edificatoare, în cadrul acestor şi numeroase specii de factură stepică, dat fiind tea sunt considerate din punct de vedere ecologic situri desemnate pentru conservare
dune se mai întâlnesc multe alte specii rare pre- că la noi aceste dune se cantonează pe teritoriul ca având caracter pionier şi le este atribuit un rol Câmpia Careiului, Ciuperceni-Desa, Coridorul Jiului,
cum siminocul auriu de nisip, Astragalus virgatus, silvostepei, cum ar fi laptele câinelui de stepă important în fixarea nisipurilor mobile. Defileul Mureşului, Delta Dunării, Dunele de nisip de
opaiţa de nisipuri, panseluţa de nisip etc. Alături (sau al lui Seguier), colilia ucraineană, firuţa de la Hanul Conachi, Mestecănişul de la Reci, Porţile de
de speciile care cresc numai pe nisipuri există aici stepă etc. Ca toate comunităţile de dune şi aces- Fier, Râul Tur.
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat de pajişti prezent din etajul bore-
al (al molidului) până în cel subalpin, de substrat
umed acid (roci silicioase precum şisturile cristaline
sau cele magmatice). Solurile pe care se dezvoltă
au şi ele o reacţie acidă, fiind de tipul podzolurilor
cambice şi tipice, dar de multe ori roca poate avea
doar petice de humus brut acumulat în crăpături.
Speciile dominante sunt cele de pipirig alpin trifid,
iarbă de munte (Oreochloa sp.) şi rogozuri alpine,
care pot să se dezvolte pe roca nudă cu un înveliş
de sol inexistent sau foarte superficial. Suprafeţe
mari sunt ocupate şi de pajiştile de rogoz coarnă
şi ciuboţica cucului (primula) pitică, iar gradul cel
mai ridicat de înţelenire în acest tip de habitat
este ilustrat de instalarea pajiştilor de păiuş supin
şi scrântitoare ternată alpină. O variantă aparte a
acestui tip de habitat este dată de comunităţile ce
se înfiripează în locurile cu acumulare şi persisten-
ţă mare a zăpezii (numite chionofile), unde domi-
nante sunt plantele adaptate special la asemenea
micromedii precum arenaria bifloră, mușchiul de
pământ sexangular, flocoşica alpină, piciorul coco-
şului alb crenat, degetăruţul pitic, gnafaliul supin
(o rudă a florii de colţ), firuţa supină, lâna caprei
(sau Cerastium sp.) alpină. Un număr important de
specii endemice de mare interes conservativ s-au
format în aceste pajişti, precum opaiţa Rodnei şi
opaiţa vişinie de Făgăraş (ambele endemisme lo-
cale), romaniţa carpatină etc.
39
6170 • Pajişti calcifile alpine şi subalpine
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat de pajişti din munţii înalţi, din
etajele subalpin şi alpin, instalate pe substrate
bogate în carbonat de calciu precum calcarele,
conglomeratele calcaroase, gresiile cu ciment
calcaros etc. Sunt mai răspândite în areale-
le unde se găseşte la înălţimi mari un astfel
de substrat geologic, ca Munţii Rodnei (insule
de calcare), Piatra Craiului, Bucegi, Ceahlău,
Ciucaş, Latoriţa, Retezat (sud), Cernei, Godeanu
HABITATE
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat de pajişti de stâncării calcaroase şi
conglomeratic-calcaroase, uneori şi bazaltice, din
munţii de altitudine joasă şi din dealurile înalte.
Se dezvoltă de multe ori pe roca nudă sau în unele
cazuri pe rendzine, soluri de culoare neagră ase-
mănătoare celor din stepe şi silvostepe, cu ale căror
habitate pajiştile de stâncării se aseamănă destul
de mult. Habitatul apare în toate arealele calcaroa-
se din jurul şi din interiorul Bazinului Panonic, în
România fiind foarte răspândit în Apuseni (Munţii
Trascău, Scăriţa-Belioara, Metaliferi, Bihor) şi
Munţii Banatului, mai rar în jumătatea de vest a
Carpaţilor Meridionali sau Dealurile Feleacului.
Speciile indicatoare pentru aceste pajişti sunt
colilia de stâncă (sau cu tulpina lânoasă) şi păiu-
şul albastru, care dau şi denumirea ştiinţifică.
Endemismele florei României cu cel mai larg are-
al, ovăsciorul carpatin, cimbrişorul comat şi sipica
transilvană (sau cefalaria radiată) s-au format şi se
găsesc în primul rând în acest tip de habitat. Dintre
speciile cele mai larg răspândite enumerăm coa-
da iepurelui carpatină (Sesleria rigida), margareta
albastră alpină, primula sau ciuboţica cucului de
calcare, draba galbenă, scrofularia galbenă, cărbu-
nii albaştrii, mărarul galben gracil, mărarul alb de
stâncă, pesma de foc, ovăsciorul carpatin, garofiţa
albă. Există aici şi un număr destul de însemnat de
specii care îşi au originea în silvostepele panonice,
cu care habitatul are multe asemănări, ca frăsine-
lul, joltina (sau fierăstraiţa) radiată, mărarul de os, lare, izolate, dintre acestea putând aminti mărarul
unghia găii, albăstriţa de stepă, rogozul pitic, păiu- de Banat (sau atamanta), minuartia de Banat, pes-
şul rupicol etc. Ca o ciudăţenie, specii care în estul ma lui Reichenbach, nemţişorul lui Simonkai etc.
Europei şi în Asia sunt tipice pentru stepe şi silvos-
tepe, în România şi Europa Centrală se întâlnesc situri desemnate pentru conservare
foarte rar şi numai în acest tip de habitat, cum ar Apuseni, Cheile Glodului, Cibului şi Măzii, Cheile Ne-
fi capul dragonului austriac, ligularia albastră şi us- rei-Beuşniţa, Cheile Turzii, Domogled-Valea Cernei,
turoiul Cheilor Turzii. Un număr de specii endemice Porţile de Fier, Semenic-Cheile Caraşului, Trascău.
valoroase s-au format în masivele calcaroase insu-
40
6210 • Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco-Brometalia)
caracterizarea HABITATULUI
Acest habitat este larg răspândit în regiunile coli-
nare ale ţării, cu deosebire în Podişul Transilvaniei,
Dealurile de Vest, Podişul Moldovei, Subcarpaţi, dar
şi în munţii mai puţin înalţi, în arealul masivelor
calcaroase (Trascău, Metaliferi, Munţii Banatului).
Substratul calcaros (acoperit de soluri de tipul
rendzinelor) este întâlnit doar în munţi, în area-
lele colinare el fiind reprezentat de roci marnoase,
argile carbonatice, gresii calcaroase etc., acoperite
HABITATE
de cambisoluri eutrice şi feoziomuri în cele mai
multe cazuri. Pajiştile au un caracter mezoxerofil
prin excelenţă şi sunt considerate ca având regim
prioritar numai dacă adăpostesc populaţii mari ale
unor specii de orhidee (de obicei acestea fiind orhi-
deea tridentată, orhideea militară, orhideea arsă).
Cele mai frecvente sunt cele edificate de către ob-
siga pieptene, obsiga dreaptă, obsiga fără spini şi
păiuşul rupicol, alături de rogozul tomentos, păiu-
şul de livadă, firuţa de livadă, salvia de câmp, salvia
austriacă, scaiul de câmp, lucerna galbenă, coroni-
ţa comună, ciuboţica cucului, garofiţa de câmp şi
alte specii comune central europene. Când pajiştile
de obsigă nu sunt degradate prin suprapăşunat, situri desemnate pentru conservare Insulele Stepice Şura Mică-Slimnic, Movilele de la lui, Sighişoara-Târnava Mare, Stânca Tohani, Târno-
adeasea apar, mai ales în regiunile colinare, specii Apuseni, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Turzii, Păucea, Muntii Ciucului, Nordul Gorjului de Est, vu Mare-Latoriţa.
prioritare precum varza tătărească de stepă, capul Cheile Vârghişului, Defileul Crişului Negru, Domo- Nordul Gorjului de Vest, Platoul Mehedinţi, Podişul
şarpelui roşu, salvia nutantă etc. gled-Valea Cernei, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Secaşelor, Porţile de Fier, Semenic-Cheile Caraşu-
41
6240* • Pajişti stepice subpanonice
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat prioritar de pajişti uscate şi semius-
cate de tipul stepelor, răspândit pe scară largă în
Transilvania şi în mai mică măsură în Dealurile de
Vest. Pajiştile stepice transilvane apar în contex-
tul climatului mai umed al acestei regiuni doar pe
versanţii însoriţi şi semiînsoriţi, mai rar pe platouri.
Cele mai reprezentative habitate de acest tip se
află în Câmpia Transilvaniei şi în vestul Podişului
Târnavelor, unde climatul local regional este ceva
HABITATE
6410 • Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae)
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat de pajişti care apare pe soluri
cu exces de umiditate de pe substrate geolo-
gice variate, dominat de gramineul înalt iarba
albastră (Molinia sp.). Uneori, pe soluri acide
cum sunt luvisolurile albice gleizate, ca specie
codominantă se poate instala părul porcului
(Nardus sp.). Nu sunt habitate secundare, re-
zultate din degradarea unor tipuri de fânaţe
sau turbării aşa cum se consideră în unele lu-
crări ci au de cele mai multe ori o origine pri-
mară, fiind fâneţe ancestrale relicte. Cele mai
mari suprafeţe se află în luncile râurilor din
Dealurile de Vest, luncile din Ţara Oaşului, in-
sular pe versanţii lungi puţin înclinaţi și um-
briţi din Depresiunea Transilvaniei, pe terasele
înalte din Depresiunea Sibiului şi Haţegului, în
sudul Piemontului Getic, depresiunile Gurghiu,
Ciuc şi Braşov din Carpaţii Orientali, Podişul
Moldovei. În toate aceste regiuni, de multe ori
interferează cu rariştile de stejar de pe solurile
cu exces de umiditate (habitatul 9160). Printre
cele mai caracteristice specii se numără genţi-
ana plămânariţă, garofiţa superbă, specii de
Lisimahia, coada şoricelului de turbărie, rogozul
palid, rogozul oval, betonica, agrostisul alb (sau
bucăţelul), pipirigul conglomerat, sorbestreaua
mare, joltina comună (sau gălbinarea), angeli-
ca de pădure, gladiola sălbatică etc. În vestul şi
centrul ţării (Haţeg, Sibiu, Plopeni, Lugoj-Făget) situri desemnate pentru conservare nării, Domogled-Valea Cernei, Fânaţele Pietroa- Lacul Bâlbâitoarea, Mlaştina după Luncă, Munţii
în acest habitat se găseşte o specie endemică de Apuseni, Balta Mică a Brăilei, Bazinul Ciucului de sa-Podeni, Fâneţele seculare Ponoare, Frumoasa, Făgăraş, Munţii Maramureşului, Poienile cu narcise
mare interes conservativ, mărarul bănăţean Jos, Borzont, Buila-Vânturariţa, Călimani-Gurghiu, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Gutâi-Creasta Co- de la Dumbrava Vadului, Râul Tur, Semenic-Cheile
Peucedanum rochelianum. Câmpia Careiului, Dealurile Clujului Est, Delta Du- coşului, Igniş, Insulele Stepice Şura Mică-Slimnic, Caraşului, Tinovul Apa Lina-Honcsok.
42
62C0* • Stepe ponto-sarmatice
caracterizarea HABITATULUI
Acest tip de habitat este reprezentat de pajiştile
uscate din stepa şi silvostepa Dobrogei, Moldovei şi
Câmpiei Române de est. Acesta se extinde însă din
punct de vedere geografic în tot arealul de stepă şi
silvostepă de la nord de Marea Neagră până la Marea
Caspică. Pe depozitele de loess şi aluviale, pe soluri
de tip cernoziom, castanoziom şi feoziom, apar
cele mai tipice pajişti din acest habitat, dominate
de păiuşul de stepă, firuţa cu frunze înguste, barba
HABITATE
aurie, pirul hispid, pirul cristat, perișorul bulgar, nă-
gară, colilia ucraineană, colilia mică, păpădia roşca-
tă, bujorul cu frunze de mărar, scorzonera lânoasă,
zambila de stepă, ruşcuţa de Volga, pelinul austriac,
garofiţa de stepă, salvia nutantă, sipica de Urali,
stânjenelul mic de stepă, laptele câinelui dobro-
gean, pesma orientală, pesma de Salonic, varza tă-
tărască de stepă, coada şoricelului balcanică, volbura
cantabrică. În anumite areale de pe loess, apar în
aceste stepe şi tufărişurile de semideşert cu măturică
(Kochia sp.) şi pir cristat. Pajiştile stepice cu colilii şi
rogoz pitic din Transilvania nu trebuie incluse la acest
habitat, precum consideră unii autori, având o com-
poziţie floristică net diferită. Cea mai valoroasă vari-
antă a pajiştilor de stepă ponto-sarmatice de la noi
sunt însă cele de substrat pietros, prezente mai ales
în Dobrogea de nord şi centrală (Podişul Casimcei,
Dealurile Tulcei, Podişul Babadag) dominate de ko-
eleria lobată, anasonul sălbatic de piatră, cimbrişo-
rul de stepă. Numeroase specii rare se află în aceste
pajişti, multe endemice şi subendemice, precum
pesma lui Janka, garofiţa pitică, țepoșica, pelinul alb
de stepă, astragalul glauc, cimbrul de stepă albastru,
pirul lui Brândză, inul galben tauric, ajuga de stepă
galbenă, drobul lui Janka, coada şoricelului tracică,
scutelaria orientală.
43
6420 • Pajişti mediteraneene umede cu ierburi înalte de Molinio-Holoschoenion
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat de pajişti care se dezvoltă pe soluri
cu exces de umiditate, gleice, gleizate sau stagno-
gleizate (în funcţie de tipul de exces de umiditate,
izvoare, infiltrări din râuri sau băltire a apei din pre-
cipitaţii în mici depresiuni). Speciile edificatoare
sunt cele de pipirig (conglomerat, inflex, albastru),
rogoz (de luncă, galben, ascuţit), graminee înalte
de apă (gliceria, firuţa trivială, leersia, trestioa-
ra), papură şi trestie comună. Alături de acestea
HABITATE
6430 • Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat alcătuit din comunităţi („buruie-
nări”) de plante ierboase foarte înalte, diverse din
punct de vedere al compoziţiei speciilor. Cele mai
multe se cantonează de-a lungul pâraielor şi pă-
durilor galerii din lungul acestora, iar cele mai re-
prezentative se găsesc în etajul dealurilor înalte şi
până la nivelul etajului molidului. Solurile pe care
se instalează sunt jilave, cu un exces de umiditate
moderat, permanent umectate de către pâraiele
din imediata apropiere. Cele mai reprezentative
comunităţi de buruienării înalte (care nu trebuie
confundate cu comunităţile de buruieni ce se leagă
nemijlocit de activităţile omului) sunt cele formate
din omag tauric, omag galben vulpesc, iarba ciutei
austriacă, pălămida lui Waldstein, brânca ursului
palmată, diverse specii de captalan, telekia, cre-
ţuşcă, anghelică aromată, mărar aromat, cânepa
codrului, lăptucă mov alpină, piciorul caprei, iarba
zburătorului etc. Comunităţile de la altitudini joa-
se sunt adesea puternic degradate şi invadate de
buruieni antropofile, uneori masiv chiar de specii
venite de pe alte continente (floarea soarelui, nap
porcesc, rudbeckia, reynoutria etc). Aceste comu-
nităţi sunt adăpost pentru o gamă foarte largă de
nevertebrate dar sunt şi un habitat de bază şi loc
de hrănire important pentru multe specii de ma-
mifere mici şi mari, de aceea protejarea lor atentă
fiind o necesitate. Ele completează adesea cu bio-
masa lor mare habitatul pădurilor galerii de luncă
(91E0*) şi rolul acesteia de coridor ecologic. De
aceea, în problemele legate de conservare trebuie
vizate împreună pentru menţinerea unei funcţio-
nări adecvate a acestor coridoare.
44
6440 • Pajişti aluviale cu Cnidion dubii
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat de pajişti de luncă de la câmpie
până în etajul montan inferior, dezvoltate pe soluri
cu un uşor exces de umiditate, uneori prezent doar
în perioadele mai bogate în precipitaţii ale anului,
în care speciile iubitoare de umezeală se amestecă
cu cele care preferă un regim echilibrat al umidită-
ţii solului. Specia edificatoare, mărarul alb de luncă
Cnidium (de la care provine numele ştiinţific), este
foarte rară în România. Cele mai reprezentative din
HABITATE
acest punct de vedere rămân la noi în ţară pajiştile
de firuţă de livadă, coada vulpii cu piciorul cocoşu-
lui târâtor, agrostis alb (bucăţel), firuţă silvicolă (în
Oltenia), deşampsia înaltă, anghelică de pădure,
pălămidă cenuşie, răchitan, numeroase specii de
rogoz şi pipirig.
caracterizarea HABITATULUI
În acest habitat sunt incluse fâneţe bogate în spe-
cii şi foarte valoroase din punct de vedere furajer
prezente de la câmpie până în etajul montan in-
ferior, edificate de ovăscior (Arrhenatherum), un
gramineu înalt specific pentru solurile bogate în
nutrienţi, profunde, cu un regim foarte echilibrat
al umidităţii. Fâneţele cu ovăscior, foarte valoroase
din punct de vedere economic, sunt în plină floare
în perioada mai-iunie. Alături de specia dominantă
se află un număr mare de alte specii precum firuţa
de livezi, păiuşul de livezi, sipica roz, sipica albă,
barba ţapului orientală, garofiţa comună, ovăscio-
rul auriu, anasonul sălbatic mare, pesma frigiană,
barba lupului, margareta comună, morcovul săl-
batic, clopoţelul patul, capul călugărului hispid,
inul galben, nalba de pădure etc., ceea ce face ca
aceste habitate să fie destul de diverse din punct
de vedere biologic.
45
6520 • Fâneţe montane
caracterizarea HABITATULUI
În arealul munţilor de înălţime medie dar şi în cel al
dealurilor înalte, acolo unde pădurea a fost defrişa-
tă din timpuri străvechi pentru a face loc păşunilor
şi fâneţelor obştilor săteşti, acest tip de habitat este
componenta principală a peisajului alături de pă-
durile de fag sau molid. Mai mult decât atât, alături
de pădure el este componenta esenţială a vieţii sa-
telor de munte şi de sub munte, fiind baza creşterii
animalelor în aceste regiuni. Principalele graminee
HABITATE
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat de mare importanţă biogeografică
constând în acumulări de turbă în microdepresiuni
din etajul boreal (al molidului sau de taiga monta-
nă). Cele mai multe astfel de turbării sunt alimen-
tate de precipitaţii dar există cazuri când este vorba
despre lacuri colmatate, mlaştini produse de acvi-
fere alimentate de râuri etc. Tinoavele de acest tip
sunt bombate în centru, unde se acumulează activ
turba prin creşterea intensă a speciilor de muşchi
de turbă. Din această cauză, tinoavele tipice sunt
înconjurate la periferia mai joasă de un inel de
apă numit „lagg” (expresie scandinavă). În Europa
tinoavele active bombate sunt o raritate, cu excep-
ţia Scoţiei, Finlandei şi Suediei, unde reprezintă un
habitat comun, fiind de asemenea încă numeroase
în taigaua de pe teritoriul Federaţiei Ruse. În ţara
noastră sunt răspândite mai ales în depresiunile
din Carpaţii Orientali, dar apar şi în Apusenii nor-
dici, insular şi rar şi în Carpaţii Meridionali. Dintre
tipurile de asociaţii vegetale, cele mai importante
sunt cele cu bumbăcariţă de munte şi muşchi de
turbă (Sphagnum) recurbat şi cele cu muşchi de
turbă magelanic. Există în destul de multe situaţii,
mai ales la periferia tinovului, şi arbori precum mo-
lidul, laricele, pinul silvestru, mesteacănul pufos, brun, rogozul negru, rogozul pauciflor, otrăţelul succesive de turbă. Polenul din diferite strate şi situri desemnate pentru conservare
jneapănul, de obicei în exemplare debile din cauza de turbărie, scheuczeria etc. Din păcate, din cauza perioade, bine conservat în mediul acid al turbă- Apuseni, Călimani-Gurghiu, Codrii seculari de la
solului turbos foarte acid. În stratul arbuştilor pre- drenajelor şi a suprapăşunatului, foarte multe ti- riei, permite aflarea compoziţiei în specii a vege- Strâmbu-Băiuţ, Frumoasa, Găina-Lucina, Gutâi-Creas-
domină cei de talie mică, aproape toate speciile noave au fost grav degradate. Tinoavele bombate, taţiei din regiunea respectivă la diferite momente. ta Cocoşului, Harghita Mădăraş, Igniş, Lacul Bâlbâi-
fiind foarte legate numai de acest habitat, precum cu acumulare de turbă uneori veche de câteva zeci Urmărindu-se schimbările acesteia putem afla toarea, Lacul Negru, Molhaşurile Căpăţânei, Muntele
mesteacănul mic, mesteacănul pitic, afinul de tur- de mii de ani, sunt instrumente foarte preţioase şi consecutiv şi schimbările climatului. Corelându- Mare, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Seme-
bărie, afinul cu fructe mici, vuietoarea, androme- dintr-un alt punct de vedere, permiţând reconsti- se datele obţinute pe baza polenului analizat din nic-Cheile Caraşului, Siriu, Someşul Rece, Tinovul Apa
da. Dintre speciile ierboase se remarcă numeroase tuirea paleomediilor de viaţă din timpul ultimelor diferite turbării de pe glob putem realiza baze de Roşie, Tinovul de la Româneşti, Tinovul Mare Poiana
specii relicte glaciare ca roua cerului (trei specii), perioade glaciare şi interglaciare pe baza analizei date privind schimbările de mediu la scara între- Stampei, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Tinovul Şaru
ligularia siberiană, daria sceptrul lui Carol, rogozul polenului adus de vânt şi depus odată cu stratele gii planete. Dornei, Valea Izei şi Dealul Solovan.
46
7120 • Turbării degradate capabile de regenerare naturală
caracterizarea HABITATULUI
Degradarea unei suprafeţe mari de tinoave, mai
ales a periferiilor acestora, a făcut ca, pentru asi-
gurarea pe viitor a sustenabilităţii şi eficienţei
conservării habitatelor 7110, să fie protejate şi
aceste arii periferice afectate. De obicei, drenajele
şi suprapăşunatul afectează mai mult sau mai pu-
ţin profund regimul hidric şi compactitatea turbei
iar structura ecosistemului este perturbată, pro-
porţia dintre specii ca şi compoziţia floristică fiind
HABITATE
modificată. În astfel de situaţii suprafeţele de ti-
nov afectate încă sunt capabile de regenerare na-
turală mai ales dacă în apropiere se află suprafeţe
de tinov neafectate.
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat de mlaştini turboase mai mult sau
mai puţin întinse, fără caracteristicile de ridicare
centrală descrise la tinoavele bombate (habitatul
7110). De cele mai multe ori includ tapete vegetale
nefixate de substrat. Acestea se află în etajul boreal
(al molidului, de taiga montană) din toţi Carpaţii
României acolo unde relieful mai mult sau mai pu-
ţin plan permite acest lucru. Există mai multe vari-
ante descrise la noi în ţară. Astfel, sunt turbăriile cu
rogoz cu fructe lânoase, cele cu rogoz de mlaştină,
care au o răspândire mai largă. Cu un areal limitat
în România la Carpaţii Orientali apar turbăriile cu
rogoz diandru (cu două stamine). Foarte rare sunt
turbăriile cu rogoz panglică şi swertia violetă, pre-
zente doar în Munţii Rodnei şi considerate un tip
de ecosistem endemic pentru Carpaţii de sud-est.
Alături de speciile edificatoare, în acest habitat se
regăsesc multe alte specii legate strâns de mediul
acid turbos, cum sunt numeroasele specii de muş-
chi de turbă (Sphagnum) magellanic, cuspidat, al
lui Warnstorf, trifoiştea de mlaştină (Menyanthes),
bumbăcăriţa de munte, roua cerului, arbuştii an-
dromeda, afinul de turbărie, vuietoarea etc. Unele
specii sunt deosebit de rare, considerate relicte
glaciare, precum scheuczeria, roua cerului anglică,
roua cerului obovată, orhideele de turbărie ham-
marbya şi liparis, rogozelul alb (Rhinchospora),
mesteacănul mic.
47
7150 • Comuntăţi depresionare din Rhynchosporion pe substraturi turboase
caracterizarea HABITATULUI
Sunt pături de turbărie puţin adânci periferice ti-
noavelor (habitatele 7110, 7120) sau existând de
sine stătător. Acestea se găsesc doar în Depresiunea
Făgăraşului şi Depresiunea Călăţele pe scară mai
largă, pe podurile teraselor fluviale largi, în de-
presiuni largi şi puţin adânci, multe rezultate prin
coborârea terenului în urma topirii unor lentile
de gheaţă din perioada glaciară. Principalele spe-
cii edificatoare sunt rogozul de mlaştină, rogozul
HABITATE
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat de mlaştini pe substrat alcalin sau
acid, comun în Europa Centrală, relativ rar la noi.
Pipirigul ramificat, specia edificatoare, alcătuieşte
pâlcuri sporadice aflate în contact atât cu turbă-
riile acide cât şi cu mlaştinile alcaline (de aici şi
flora deosebit de variată în funcţie de condiţiile
în care apare). Nu este însă un habitat tipic pen-
tru România, de unde nimeni nu a descris asocia-
ţia vegetală corespondentă. Unii autori consideră
acest tip de habitat doar o formă de degradare
sau fază de succesiune de scurtă durată în evolu-
ţia mlaştinilor.
48
7220* • Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion)
caracterizarea HABITATULUI
Are întotdeauna o extindere mică, fiind asociat
altor habitate de naturi foarte diverse. Pentru
apariţia izvoarelor petrifiante cu formare de
travertin este necesar să existe condiţii geo-
grafice particulare, respectiv masive calcaroase,
fenomene vulcanice care să genereze izvoare cu
apă caldă acidă, aceasta dizolvând rapid cal-
carul şi redepunând-ul sub formă de travertin
HABITATE
(tuf calcaros). Adeseori acesta se mulează încet
peste plantele din comunităţile din apropiere
petrifiindu-le, de unde şi numele habitatului.
La noi în ţară asemenea situaţii sunt deosebit
de rare şi apar la scară mică. Totuşi, accepţiunea
ecologică a habitatului este mai largă, extinzân-
du-se la toate izvoarele din arealele muntoase
stâncoase, cu apă ce se prelinge pe suprafaţa
rocii în permanenţă şi unde se găsesc perniţe
întinse de muşchi de pământ ce cresc direct pe
stânca nudă, în primul rând specia caracteristică
Cratoneurion. Din acest punct de vedere, habita-
tul este frecvent în Carpaţii Româneşti. Muşchii zuţa amară, pufuliţa nutantă, mărarul păros, to- situri desemnate pentru conservare dul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Piatra
de pământ ataşaţi de stâncile ude ajung şi la poraşul galben etc. Specia caracteristică pentru Apuseni, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Ne- Mare, Semenic-Cheile Caraşului, Topliţa-Scau-
40% din biomasa habitatului, la care se adau- Europa Centrală şi de vest, cohlearia de Pirinei rei-Beuşniţa, Cheile Şugăului-Munticelu, Ciucaş, nul Rotund Borsec, Tufurile calcaroase din Va-
gă pinguicula comună, saxifraga stelată, opaiţa (la noi fiind prezentă o subspecie endemică), Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Munţii lea Bobâlna.
mică, calcea calului, splinuţa aurie alpină, văr- este foarte rară în Carpaţi. Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Nor-
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul, cu acoperire largă, reprezintă tur-
băriile mai mici sau mai mari de la altitudini
joase, în care reacţia apei de turbă este neu-
tră-uşor alcalină şi nu acidă, ca în habitatele de
turbării montane. La fel ca şi în cazul acestora,
mlaştinile de turbă alcaline au un rol deosebit
în descifrarea evoluţiei mediului pe durata ul-
timelor milenii deoarece conservă foarte bine
polenul şi alte resturi vegetale. Sunt incluse aici
şi mlaştinile cu rogozuri scunde fără formare de
turbă. Sunt descrise mai multe variante ale ha-
bitatului, unele de largă răspândire, altele mai
restrânse geografic, cu răspândire regională.
Astfel, mlaştinile şi turbăriile cu bumbăcariţă
lată şi rogoz galben sunt comune în toată ţara,
din etajul colinar inferior până în etajul molidu-
lui. La altitudini mari sunt înlocuite adesea de
mlaştinile cu pipirig plan şi rogoz solzos, rogoz
tomnatic, rogoz galben. Cea mai rară şi valoroa-
să variantă a habitatului este cea formată din
turbării edificate de pipirig negricios, prezente
doar în câteva puncte din Dealurile Feleacului
şi Carpaţii Orientali. Aici se găsesc numeroase
specii foarte rare de plante precum crinul tofiel-
dia, orhideea maculată, orhideea liparis, orhi-
deea epipactis de mlaştină, ligularia siberiană,
roua cerului anglică, ciuboţica cucului făinoasă,
swertia galbenă. Turbăriile cu rogozul lui Davall
sunt de asemenea o variantă rară a acestui ha-
bitat, prezentă în Depresiunile Braşov şi Ciuc situri desemnate pentru conservare
din Carpaţii Orientali şi în Depresiunea Iara din Bazinul Ciucului de Jos, Cheile Bicazului-Hăşmaş,
Dealurile Feleacului. Şi acestea conţin multe Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaştina Hărman, Defileul
specii rare precum coada iepurelui de mlaştină, Crişului Repede-Pădurea Craiului, Făgetul Cluju-
ciuboţica cucului de mlaştină, armeria bârsană lui-Valea Morii, Gutâi-Creasta Cocoşului, Mlaştina
(endemism în Depresiunea Braşov), daria, scep- după Luncă, Muntii Ciucului, Munţii Rodnei, Munţii
trul lui Carol. Ţarcu, Rarău-Giumalău, Tinovul Apa Lina-Honcsok.
49
7240* • Formaţiuni pioniere alpine de Caricion bicoloris-atrofuscae
caracterizarea HABITATULUI
Sunt turbării de altitudine mare (din etajul bore-
al al molidului până în cel alpin), incipiente şi cu
strat subţire de turbă. La noi în ţară speciile edi-
ficatoare nu sunt rogozul bicolor şi brun-negricios
ca în Europa Centrală ci rogozul rostrat şi muşchiul
de turbă (Sphagnum) recurbat. În Apusenii nordici
apare o variantă cu specia subendemică daria de
mlaştină, iar în Carpaţii Orientali ca specie indi-
catoare de bună conservare a acestor turbării in-
HABITATE
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul se dezvoltă pe grohoturile de roci sili- Munţii Făgăraş, Rodnei şi Vâlcan. Numai în Munţii
cioase (rezultate din sfărâmarea naturală a grani- Rodnei se află pajiştile rare de saxifragă cimoasă şi
telor, andezitelor, şisturilor cristaline dure etc.) din saxifragă carpatină (endemice în respectiva grupă
etajul boreal până în cel alpin şi care acoperă de montană). Cele mai slab fixate grohotişuri din eta-
foarte multe ori baza crestelor alpine, perimetrul jele subalpin şi alpin sunt populate de o variantă a
circurilor glaciare care găzduiesc frumoasele lacuri habitatului formată din pajişti foarte slab închega-
alpine glaciare, perimetrele morenelor (sfărâmă- te de măcrişor alpin (sau oxyria) cu firuţă contractă
turi vehiculate de foştii gheţari din Carpaţi acum alpină. În Munţii Retezat sunt endemice pajiştile
circa paisprezece-optsprezece milenii). În humusul de grohotiş edificate de saxifraga alpină brioidă,
brut care se înfiripă cu greutate între sfărâmăturile veronica lui Baumgarten şi opaiţa alpină pitică.
de piatră ale grohotişului de mare altitudine se fi-
xează comunităţi de plante specifice, rezistente la situri desemnate pentru conservare
condiţiile foarte dure de mediu. Există descrise din Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Ciucaş, Cozia,
munţii noştri mai multe variante ale acestui tip de Domogled-Valea Cernei, Munţii Făgăraş, Munţii
habitat. Una dintre ele, pajiştile cu păiuş pictat şi Rodnei, Munţii Ţarcu, Parâng, Putna-Vrancea, Râul
cruciuliţă carniolică, are o răspândire restrânsă în Târgului-Argeşel-Râuşor, Retezat, Valea Cepelor.
50
8120 • Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin
(Thlaspietea rotundifolii)
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul se dezvoltă pe grohotişurile calcaroase
rezultate mai ales din sfărâmarea prin îngheţ-dez-
gheţ a calcarelor, dolomitelor, conglomeratelor
calcaroase, gresiilor calcaroase din munţii înalţi,
din etajul boreal (al molidului) până în cel alpin.
Puţinul humus negru brut ce se dezvoltă pe aces-
te grohotişuri bogate în carbonat de calciu ajută
la instalarea unei flore foarte specifice. Şi în cadrul
acestui habitat au fost descrise mai multe variante.
HABITATE
Una dintre ele este larg răspândită, cea a pajişti-
lor slab închegate de saxifraga galbenă, saxifraga
moscată şi lâna caprei de calcar. Tot larg răspândi-
te sunt şi pajiştile de grohotişuri calcaroase alpine
până la boreale umede, edificate de măcrişul scu-
tat alpin şi iarba ciutei. Numai în restrânsele areale
calcaroase din Munţii Bucegi, Făgăraş şi Rodnei
găsim pajişti de mac galben alpin (sau coroana
Sfântului Ştefan, specie endemică), verzişoară roz
de munte şi iarba ciutei carpatină (toate cele trei
specii edificatoare fiind deosebit de valoroase şi
rare). Numai în Carpaţii Meridionali, şi mai ales
specifice masivului calcaros Piatra Craiului, sunt
pajiştile de grohotiş calcaros dominate de lâna ca- situri desemnate pentru conservare Ciucaş, Munţii Făgăraş, Munţii Rodnei, Nordul Gor- malău, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului, Târnovu
prelor alpină (două specii, cea a lui Lerchenfeld şi Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Cheile Bicazu- jului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Piatra Craiului, Mare-Latoriţa, Trascău.
cea a transilvană) şi macul galben alpin. lui-Hăşmaş, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Turzii, Piatra Mare, Porţile de Fier, Postăvarul, Rarău-Giu-
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat de grohotişuri rezultate din sfă-
râmarea calcarelor, conglomeratelor şi gresiilor
calcaroase din munţii de joasă altitudine (până la
1400 m, în etajul fagului) cu o floră fundamental
diferită faţă de cea a pajiştilor de pe grohotişurile
calcaroase alpine, larg răspândit în toţi Carpaţii şi
uneori prezent şi în arealul dealurilor înalte. Există
două variante ale acestor pajişti slab închegate de
grohotişuri calcaroase de joasă altitudine. Cea mai
larg răspândită este cea a comunităţilor de feriguţa
lui Roberts şi cimbrişor comat carpatin (aceasta se
dezvoltă la contactul grohotişurilor cu habitatele
de păduri de fag limitrofe, de unde importă nu-
meroase specii de pădure), dar cele mai tipice sunt
pajiştile de sânziană albă de grohotiş, iarba fiarelor
şi cimbrişor comat carpatin (această din urmă va-
riantă fiind inclusă de unii specialişti printre pajiş-
tile de grohotişuri calcaroase alpine pentru că au
fost găsite, mai rar, şi în etajul boreal). În Munţii
Banatului se găsesc două tipuri de pajişti de gro-
hotiş proprii numai acestor munţi, unul dintre ele
edificat de colilia trestioară (Acnatherum) şi celălalt
de priboiul cu rădăcini mari şi iarba dragostei roşie.
Comunităţile de urzica păreţilor (Parietaria) incluse
uneori aici au adesea caracter de buruienişuri din
vetrele aşezărilor umane.
51
8210 • Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul este format din comunităţile de plante
neînchegate din crăpăturile pereţilor stâncoşi de
calcar şi conglomerate calcaroase, cu separarea
unor variante din munţii de joasă altitudine (etajul
fagului, până la 1500 m) şi a unor variante boreale
până la alpine (1500-2400 m). Dintre variantele de
joasă altitudine, cea mai larg răspândită este cea a
comunităţilor de feriguţă de stâncă brună şi verde,
unde alături de speciile dominante de ferigă se află
HABITATE
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul se dezvoltă pe abrupturi de stânci silicioa-
se (granite, granodiorite, andezite, şisturi cristaline)
cu specii de plante care reuşesc să se adapteze la
viaţa în crăpăturile pereţilor de piatră. Se împarte
în comunităţi din munţii de altitudine joasă (până
în 1400 m) şi comunităţi din munţii înalţi (din etajul
boreal al molidului până în cel alpin). Dintre comu-
nităţile de joasă altitudine cele mai răspândite sunt
cele cu feriguţă neagră de stâncă, feriguţă septen-
trională şi opaiţă carpatină (specie endemică pen-
tru Carpaţi). În arealele de pereţi de stâncă umbriţi
se dezvoltă comunităţi de feriguţă dulce în perniţe
mari de muşchi de pământ hypnum şi ctenidium
sau de feriguţă brună de stâncă cu firuţă de pădure.
Numai în estul şi centrul Carpaţilor Meridionali apar
comunităţile endemice de urechelniţă (sau jovibar-
ba) lui Heuffel şi veronica lui Bachoffen şi cele de
garofiţa lui Henter cu feriguţa woodsia. Dintre comu-
nităţile de altitudine mare, trei sunt strict endemice,
limitate la câte un singur masiv muntos, şi de mare
valoare conservativă. Astfel, strict endemice pentru
Munţii Făgăraş sunt comunităţile cu opaiţa vişinie
a Făgăraşului, pentru Munţii Retezat caracteristice
sunt cele cu opaiţa lui Lerchenfeld şi cruciuliţa mare
alpină, iar în Munţii Parâng se disting cele cu opaiţa
lui Lerchenfeld şi scrântitoarea albă a lui Haynald.
52
8230 • Comunităţi pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni
pe stâncării silicioase
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul ocupă arealele cu roci silicatice uscate
sfărâmate cu sol superficial, unde se formează co-
munităţi neînchegate de plante de tipul celor su-
culente, cu puţine graminee şi însoţite întotdeauna
de muşchi de pământ bruni ce suportă uscăciunea
şi licheni, toate la altitudine joasă. Cea mai larg
răspândită comunitate este cea cu iarbă acră gal-
benă, iarbă acră albă şi petrorhagia. În Carpaţii
Occidentali sunt specifice pajiştile de pantă mare
HABITATE
cu gramineele Aira sp. şi Vulpia sp. În Banat şi mai
puţin în Dobrogea găsim mult mai rarele comu-
nităţi cu grâul lui Haynald, trifoiul lui Moliner şi
ventenata, de mare valoare conservativă. În estul
Munţilor Rodnei, unice în ţară, se află stâncăriile cu
opaiţa rupestră şi iarbă acră anuală.
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul este legat de principalele areale carsti-
ce, formate pe masivele importante de calcar din
România. Cele mai multe astfel de areale se găsesc
în Carpaţii Occidentali, respectiv în Munţii Apuseni
de nord (Munţii Bihor, Pădurea Craiului, Trascău,
Metaliferi), Munţii Banatului, mai puţin în Carpaţii
Meridionali (Munţii Cernei, Munţii şi Podişul
Mehedinţi, Şureanu, Piatra Craiului), Carpaţii
Orientali (Hăghimaş, Rodnei, vulcanocarstul din
Călimani). Există areale importante cu relief car-
stic şi în zonele colinare (Platoul Someşan de nord,
Podişul Dobrogei de sud). Există un număr restrâns
de peşteri în România în care accesul publicului
este permis parţial, dar din cauza sensibilităţii de-
osebite a ecosistemelor de peşteră cele mai multe
sunt interzise vizitării. Se remarcă în mod deosebit
peşterile cu gheţari permanenţi şi cele cu schele-
te de urs de peşteră din Apuseni, peşterile bogat
concreţionate din Banat şi vestul Meridionalilor,
peştera de la Movile din Dobrogea de sud (cu un
ecosistem „sigilat”, practic independent faţă de
sistemul biosferei terestre), peştera de la Cuciulat
din Platoul Someşan şi cea de la Coliboaia din Valea
Sighiştelului, Munţii Bihor cu desene rupestre.
53
9110 • Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum
caracterizarea HABITATULUI
Pădurile de fag de soluri acide din Europa Centrală
sunt larg răspândite în această regiune, fiind prezen-
te şi la noi în ţară, îndeosebi în etajul dealurilor înalte
şi mai rar în etajul montan inferior, la peste 600-700
m altitudine, pe soluri cu reacţie acidă dezvoltate pe
nisipuri, gresii silicioase, roci vulcanice acide (andezi-
te, granodiorite) sau şisturi cristaline. Cambisolurile
districe (solurile brune acide) şi luvisolurile albice
de culoare palidă galben-deschis (din cauza sărăciei
HABITATE
caracterizarea HABITATULUI
Pădurile de fag de soluri neutre din Europa Centrală
sunt destul de rare în Carpaţii româneşti şi dealurile
înalte adiacente, fiind înlocuite pe scară largă de că-
tre făgetele carpatice (habitatul 91V0). Totuşi, există
situaţii, mai ales în cazul arealelor cu precipitaţii afla-
te la limita inferioară pentru făgete, în care speciile
central-europene sunt dominante iar cele endemice
Carpaţilor lipsesc. Făgetele central-europene sunt
destul de bogate în specii, deşi de cele mai multe
ori acestea nu reprezintă rarităţi. În amestec cu fa-
gul apare des carpenul, iar la altitudini mai joase şi
gorunul. Cele mai bine conservate făgete din area-
lele de munte au în compoziţia lor mult brad şi chiar
tisă, alături de mesteacăn, plop tremurător, cireş
sălbatic, tei pucios, paltin de munte, paltin de câmp,
ulm de munte, sorb, scoruş. Arbuştii sunt denşi în
cazul în care pădurea nu este intens gospodărită,
mai frecvenţi fiind caprifoiul negru, caprifoiul roşu,
salba răioasă, salba moale, socul roşu, socul negru,
lemnul câinesc. Covorul ierbaceu este foarte bogat
în specii central-europene şi eurosiberiene, nume- situri desemnate pentru conservare Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Hârtibaciu Sud- de Stejar Pufos de pe Târnava Mare, Pădurile din
roase dar fără nici un colorit regional: urzica moartă Apuseni, Arboretele de castan comestibil de la Baia Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Herculian, Igniş, Lacul Sudul Piemontului Cândeşti, Platforma Cotmeana,
galbenă, sânziana lui Schultes, vinariţa, dentariţa cu Mare, Bisoca, Buila-Vânturariţa, Căldările Zăbalei, Negru, Lozna, Mociar, Muntele Şes, Munţii Bihor, Porţile de Fier, Pricop-Huta-Certeze, Prigoria-Ben-
bulbi, meişorul uniflor, păştiţa albă, feriga comună, Călimani-Gurghiu, Cenaru, Cheile Cernei, Cheile Munţii Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Metaliferi, geşti, Putna-Vrancea, Râul Suceava, Râul Tur, Re-
feriga austriacă, lintea de primăvară (ginuşele) etc. Doftanei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Turzii, Cio- Munţii Ţarcu, Muscelele Argeşului, Nordul Gorjului ghiu Scruntar, Rusca Montană, Semenic-Cheile
Făgetele neutrofile central-europene sunt întâlnite mad-Balvanyos, Ciucaş, Codru Moma, Coridorul de Est, Nordul Gorjului de Vest, Oituz-Ojdula, Pădu- Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Siriu, Slănic,
insular pe calcare, şisturi marnoase, gresii calcaroa- Jiului, Cozia, Cuşma, Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaş- rea Bârnova-Repedea, Pădurea Bogăţii, Pădurea Someşul Rece, Soveja, Suharau-Darabani, Trascău,
se, roci cristaline bazice (numite amfibolite), roci vul- tina Hărman, Dealul Mare-Hârlău, Dealurile Dră- Buciumeni-Homocea, Pădurea Dălhăuţi, Pădurea Tusa-Barcău, Ţinutul Pădurenilor, Valea Iadei, Valea
canice bazice (bazalte), pe care apare un strat destul găşaniului, Defileul Crişului Alb, Defileul Crişului de stejar pufos de la Petiş, Pădurea Dobrina-Huşi, Ierii, Valea Roşie, Vânători-Neamţ, Zarandul de Est.
de subţire şi lesne erodabil de cambisol eutric (sol Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Domo- Pădurea Floreanu-Frumuşica-Ciurea, Pădurea Pă-
brun bazic) sau luvisol. gled-Valea Cernei, Drocea, Ferice-Plai, Frumoasa, trăuţi, Pădurea Tătăruşi, Pădurea Verdele, Pădurile
54
9150 • Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion
caracterizarea HABITATULUI
Sunt făgete rare, cu caracter insular, legate de
versanţi stâncoşi calcaroşi mai mult sau mai pu-
ţin abrupţi. Acest habitat se întâlneşte numai
acolo unde în etajul montan inferior apar calcare
masive sau conglomerate calcaroase în Carpaţi
(munţii Rarău, Hăghimaş, Piatra Craiului, Bucegi,
Ciucaş, Aninei, Cernei, Trascău, Bihor etc.). Sunt
bogate în specii iar flora de pădure interferează
cu cea din habitatele de stâncării şi grohotişuri
HABITATE
calcaroase. Productivitatea acestor păduri este
mult redusă faţă de cea a făgetelor din alte tipuri
din cauza substratului stâncos, dar din punct de
vedere al biodiversităţii sunt foarte valoroase.
Alături de fag, în compoziţia pădurii apar frec-
vent bradul şi tisa, sporind mult valoarea conser-
vativă a acestui tip de habitat. Se mai întâlnesc
paltinul de munte, ulmul de munte, teiul pucios,
frasinul, cireşul sălbatic, sorbul iar dintre arbuşti
unii sunt strict specifici acestor păduri de substrat
pietros, cum ar fi măcieşul fără spini (sau alpin)
alături de soc roşu, călin, lemn câinesc, dracilă,
caprifoi negru, cotoneaster, ienupăr târâtor (ce- mai descoperă specii noi în Europa Centrală şi la menţionăm sunătoarea-umbrelă, care apare nu- gled-Valea Cernei, Grădiştea Muncelului-Ciclovina,
tina de negi), măcieş mare, cununiţa albă (taula noi în ţară, exact în acest tip de habitat). O altă mai în Apusenii centrali şi în Balcani. Muntele Şes, Muntele Tâmpa, Muntele Vulcan,
de stâncă). Caracteristica absolută a acestor făge- orhidee des întâlnită aici este cea parazită numită Munţii Făgăraş, Munţii Ţarcu, Nordul Gorjului de
te este frecvenţa mare a orhideelor din genurile cuibul păsării. În stratul ierbos se află multe specii situri desemnate pentru conservare Est, Nordul Gorjului de Vest, Pădurea Bogăţii, Piatra
Cefalantera sp. şi Epipactis sp. Astfel, găsim aici caracteristice stâncăriilor calcaroase care practic Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Cheile Ne- Craiului, Platoul Mehedinţi, Platoul Vaşcău, Porţile
cefalantera carmin şi cea albă, ca şi orhideele epi- se află întotdeauna în vecinătate. Dintre plantele rei-Beuşniţa, Ciucaş, Defileul Crişului Negru, De- de Fier, Postăvarul, Retezat, Semenic-Cheile Cara-
pactis roşu închis şi verde (din acest gen încă se rare care se regăsesc numai în acest tip de habitat fileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Domo- şului, Trascău.
caracterizarea HABITATULUI
Este un tip de habitat forestier central-est euro-
pean, reprezentat în ţara noastră în arealul de
dealuri de păduri dominate de gorun sau gorun
auriu în amestec cu carpen şi fag. Aceste păduri
se diferenţiază de cele similare dacice (habita-
tul 91Y0) specifice dealurilor şi podişurilor de
la periferia Carpaţilor Româneşti prin absenţa
unor specii caracteristice cum ar fi grâul negru
(Melampirum sp.) bihorean, dentariţa violetă sau
lintea lui Hallerstein. Alături de speciile menţio-
nate anterior, între arbori se mai găsesc frecvent
cireşul slbatic, plopul tremurător, mesteacănul,
ulmul de munte, paltinul de câmp şi cel de mun-
te, jugastrul, teiul pucios, sorbul. Dintre arbuşti
au o frecvenţă mare păducelul, socul negru,
alunul, sângerul, cornul, călinul, lemnul câinesc.
Stratul ierbos are o specie dominantă caracteris-
tică, rogozul păros. Alături de aceasta se întâlnesc
multe specii comune pădurilor de gorun şi carpen
precum păştiţa albă şi galbenă, mierea ursului
moale şi comună, stelariţa de pădure, obsiga pi-
aptăn de pădure, drobiţa, toporaşul de pădure,
golomăţul de pădure etc. Pădurile acestui tip de
habitat sunt importante economic, având în ve-
dere productivitatea lor ridicată de masă lemnoa-
să. Solurile pe care vegetează sunt de tipul luviso-
lurilor tipice şi albice, mai rar cambisoluri eutrice.
55
9180* • Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene
caracterizarea HABITATULUI
Pădurile „de surduc” (adică de văi înguste cu pereţi
abrupţi) sunt un habitat forestier considerat rar şi
deosebit de valoros. Acesta apare în Carpaţi în ace-
le grupări montane unde relieful este abrupt, cu
deosebire în masivele calcaroase şi conglomerati-
ce, la altitudini de 800-1600 m. Astfel sunt munţii
Bucegi, Trascău, Bihor, Metaliferi, Ceahlău, Rarău,
Piatra Craiului etc., dar practic oriunde îşi fac apa-
riţia cheile şi stâncăriile de calcar, pe clinele lor um-
HABITATE
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat forestier prioritar deosebit de rar, in-
sular, cu o valoare aparte datorită speciilor boreale
(originare din taigaua siberiană) numeroase, con-
siderate relicte glaciare. Apare în acele mlaştini de
turbă aflate în etajul boreal (al molidului) din Carpaţi
unde condiţiile locale au permis instalarea unor rarişti
de pădure. Solurile sunt turboase, groase, alcătuite
din resturi puţin descompuse de plante conserva-
te de mii de ani de către mediul deosebit de acid al
acestor mlaştini. Specialiștii au identificat mai mul-
te subtipuri diferite ale acestui habitat prioritar. Cel
mai frecvent este cel al molidişurilor mlăştinoase de
turbării, apoi pădurile mlăştinoase de pin silvestru,
foarte rare fiind rariştile de mesteacăn pufos şi tu-
fărişurile de jneapăn de turbărie (aflate numai foarte
localizat în Munţii Igniş din Maramureş). Regiunile
în care găsim acest habitat sunt în mod deosebit
Carpaţii Orientali (pe toată lungimea lor) şi Apusenii
de nord (Muntele Mare, Bihor-Vlădeasa). Mai rar se
poate găsi şi în Carpaţii Meridionali (Munţii Parâng,
Şurean etc). Alături de speciile lemnoase dominante
amintite mai sus mai apare mesteacănul (comun), iar
dintre arbuşti întâlnim salcia cenuşie, afinul de turbă-
rie, afinul de mlaştină, mesteacănul mic, mesteacă-
nul pitic (ultimele două foarte rare, prezente doar în
Carpaţii Orientali), salba pitică, salcia aurie, cununiţa important volum de resturi vegetale din masa turbă- situri desemnate pentru conservare la Dealul Albinelor, Tinovul de la Fântâna Brazilor,
roz (sau taula de mlaştină). În stratul ierbaceu se re- riei. Alte specii de plante deosebit de rare sunt ligu- Apuseni, Ciomad-Balvanyos, Codrii seculari de la Tinovul de la Româneşti, Tinovul Luci, Tinovul Mare
marcă în primul rând numeroasele specii de muşchi laria siberiană, daria sceptru (sau a lui Carol), coada Strâmbu-Băiuţ, Cuşma, Găina-Lucina, Harghita Poiana Stampei, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Ti-
de turbă (Sphagnum) cum ar fi cel al lui Magellan, şoricelului siberiană, coada şoricelului de mlaştină, Mădăraş, Larion, Mestecănişul de la Reci, Mlaşti- novul Şaru Dornei, Turbăria Ruginosu Zagon.
Wulfen, recurbat, scvamos şi de rogoz (multe foarte specifice doar Orientalilor, daria de mlaştină (proprie na după Luncă, Molhaşurile Căpăţânei, Obcinele
rare) precum rogozul Bueck, rogozul spinos, rogozul Apusenilor), lisimahia circumpolară, cruciuliţa de Bucovinei, Parâng, Someşul Rece, Soveja, Tinovul
albicios, cel negru etc. Acestea dau în timp cel mai mlaştină, mărarul de turbărie etc. Apa Lina-Honcsok, Tinovul Apa Roşie, Tinovul de
56
91E0* • Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior
(Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)
caracterizarea HABITATULUI
Habitatul include pădurile galerii de luncă din lungul
râurilor, de la câmpie până în etajul montan supe-
rior. Este lesne de înţeles că în cadrul acestui ecart
altitudinal foarte larg există diferenţieri ecologice
considerabile, oglindite în subtipuri distincte clar
diferenţiate. Natura prioritară a acestui habitat nu a
fost stabilită datorită speciilor de plante rare ci dato-
rită faptului că acestea, crescând în lungul cursurilor
de apă, consituie o resursă ecologică inestimabilă,
HABITATE
fiind în primul rând culoare ecologice pentru mami-
ferele mari (şi singurele, mai ales la deal şi la câm-
pie), adăpost foarte preţios pentru numeroase specii
de nevertebrate, loc de cuibărit şi de hrănire pentru
un număr foarte mare de specii de păsări. Solurile
pe care apar aceste păduri sunt cele aluviale (fluvi-
solurile), adesea gleizate. Subtipul de altitudine mai
înaltă al habitatului este dat de pădurile de luncă din
etajul montan superior până în cel al dealurilor înal-
te, dominate de arinul alb. Urmează pădurile galerii
de luncă din arealele deluroase, dominate de arin
negru şi/sau frasin, înlocuite pe scară largă de zăvo-
aie de salcie albă şi comună, mai rar de plop negru şi acestui tip de habitat şi care dau un aspect luxuriant, Ciucaş, Codru Moma, Comana, Corabia-Turnu Pădurea Pătrăuţi, Pădurea şi mlaştinile eutrofe de
plop alb, care continuă acest tip de habitat până la precum pălămida galbenă uleioasă, telekia, captala- Măgurele, Coridorul Jiului, Cozia, Crişul Alb între la Prejmer, Pădurile din Sudul Piemontului Cân-
ţărmul mării şi în Delta Dunării. Din păcate, în multe nul, angelica, urzica, viţa de vie sălbatică, curpenul, Gurahonţ şi Ineu, Cuşma, Dealul Mare-Hârlău, De- deşti, Penteleu, Piatra Craiului, Piatra Mare, Plat-
locuri arinul negru şi frasinul au fost tăiaţi şi elimi- trestioara lânoasă sunt înlocuite de specii invadante fileul Crişului Alb, Defileul Jiului, Domogled-Valea forma Cotmeana, Podişul Secaşelor, Porţile de Fier,
naţi aproape complet ca specii în secolele trecute, precum napul porcesc, rudbeckia, reynoutria, poly- Cernei, Drocea, Frumoasa, Găina-Lucina, Grădiştea Prigoria-Bengeşti, Rarău-Giumalău, Râul Suceava,
primul din cauza lemnului folosit pentru obţinerea gonum-ul de Sahalin etc. Muncelului-Ciclovina, Herculian, Lunca Mijlocie a Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Râul Târnava Mică,
unei vopsele negre iar al doilea din cauza lemnului Argeşului, Lunca Râului Doamnei, Lunca Siretului Râul Tur, Rusca Montană, Scroviştea, Semenic-Che-
deosebit de trainic. O problemă majoră a pădurilor situri desemnate pentru conservare Inferior, Măgura Târgu Ocna, Mestecănişul de la ile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Silvostepa
galerii de luncă o reprezintă uşurinţa excesivă cu Aninişurile de pe Tărlung, Apuseni, Bazinul Ciucu- Reci, Muntele Şes, Muntii Ciucului, Munţii Făgăraş, Olteniei, Siriu, Someşul Rece, Soveja, Tinovul Apa
care sunt invadate de către specii exotice scăpate lui de Jos, Bistriţa Aurie, Bucegi, Buzăul Superior, Munţii Goşman, Munţii Metaliferi, Munţii Rodnei, Lina-Honcsok, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Tisa
din cultură. Este cel mai sensibil tip de habitat din Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăş- Munţii Ţarcu, Muscelele Argeşului, Nemira-Lapoş, Superioară, Valea Iadei, Valea Ierii, Valea Vâlsa-
acest punct de vedere din întreaga ţară. Speciile de maş, Cheile Doftanei, Cheile Lăpuşului, Cheile Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, nului, Văile Brătiei şi Brătioarei, Vânători-Neamţ,
talie înaltă şi căţărătoare autohotone caracteristice Nerei-Beuşniţa, Cheile Turzii, Cheile Vârghişului, Obcinele Bucovinei, Oituz-Ojdula, Pădurea Bogăţii, Zarandul de Est.
91F0 • Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angus-
tifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris)
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat forestier de păduri de luncă din
câmpiile joase din silvostepă, în arealul Câmpiei de
Vest, Câmpiei Române şi Câmpiei Moldovei, cu ste-
jar şi specii de frasin. Solurile sunt de obicei repre-
zentate de cernoziomuri şi feoziomuri gleizate, aşa
numitele „lăcovişti”, argiloase, grele, cu exces de
umiditate alternant. Dominanţa variază, în diferite
păduri, între stejar şi diferitele specii de frasin. În
Câmpia de Vest şi nordul Câmpiei Moldovei apare
doar stejarul (comun), alături de frasinul comun şi
cel danubian, în Câmpia Română şi sudul Câmpiei
Moldovei apar şi frasinul pufos (specie endemică
pentru bazinul inferior al Dunării) şi stejarul bru-
măriu. Acestor arbori dominanţi caracteristici li se
adaugă alte specii de luncă precum arinul negru,
salcia albă, salcia comună, plopul negru, plopul
alb, ulmul mic, velnişul, părul pădureţ, jugastrul,
mălinul etc. Arbuştii sunt reprezentaţi de specii
comune precum cruşinul, viţa de vie sălbatică, cur-
penul, spinulul cerbului, călin etc. Speciile ierboase
sunt în general comune, de talie înaltă, iubitoare
de exces de umiditate, cum ar fi pălămida galbenă
uleioasă, cucuta, mărarul păros, talpa gâştii, murul
de câmp, piciorul caprei etc. În sudul Moldovei şi în de primele două toate fiind elemente endemice cu lomiţei, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Dealul Mare – deleni, Pădurea Reşca Hotărani, Pădurea Stârmina,
Câmpia Siretului inferior, în aceste păduri de luncă areal vest-pontic restrâns. Hârlău, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Diosig, Pădurea Torceşti, Pădurea Zamostea – Lunca, Poie-
din silvostepă se găsesc specii foarte rare, deosebit Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Gura nile cu narcise de la Dumbrava Vadului, Râul Prut,
de importante, ca joltina sau fierăstraiţa bulgă- situri desemnate pentru conservare Vedei-Şaica – Slobozia, Lunca Joasă a Prutului, Râul Tur, Râul Vedea, Scroviştea, Vânători-Neamţ.
rească, pesma aurie de silvostepă, leuzea pontică, Balta Mică a Brăilei, Canaralele Dunării, Câmpia Lunca Mijlocie a Argeşului, Lunca Mirceşti, Lunca
garofiţa de silvostepă, garofiţa lui Racoviţă, stânje- Careiului, Câmpia Ierului, Cefa, Ciuperceni – Desa, Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Pădurea
nelul lui Brândză, albăstriţa lui Angelescu, în afară Comana, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Ia- Balta – Munteni, Pădurea Goronişte, Pădurea Me-
57
91H0* • Vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat forestier cu stejar pufos din Câmpia
şi Dealurile de Vest, Depresiunea Transilvaniei, rama
nordică, estică şi sudică a Munţilor Apuseni, vestul
Munţilor Banatului. Stejarul pufos şi stejarul virgi-
lian sunt speciile dominante. În Câmpia şi Dealurile
de Vest, pădurile de acest tip pot fi întâlnite pe
platouri cu cernoziomuri şi feoziomuri calcice iar
speciei dominante i se pot alătura specii termofile
submediteraneene precum cerul şi teiul cu frunza
HABITATE
caracterizarea HABITATULUI
Aceste păduri insulare mici sunt caracteristice do-
meniului de silvostepă rece, acolo unde fâşia aridă
a stepelor trece către arealul pădurilor compac-
te. Sunt întâlnite în Moldova de nord şi centrală,
Transilvania centrală şi în partea nordică a Câmpiei
de Vest (acea parte din Câmpia Panonică aflată pe
teritoriul României). Arborele cel mai caracteristic
„pădurilor stepice” este gladişul sau arţarul tătă-
răsc, alături de care apare stejarul (în Moldova cen-
trală şi Câmpia de Vest apare şi stejarul pufos iar în
Transilvania gorunul). Frecvent se întâlnesc palti-
nul de câmp, jugastrul, cireşul sălbatic, carpenul,
sorbul, părul pădureţ. Dintre arbuşti se remarcă
sângerul, păducelul, spinul cerbului, salba râioasă,
salba moale. În Moldova şi Câmpia de Vest se află
şi specii de arbori iubitoare de climat mai cald cum
sunt teiul argintiu, cerul etc. Pădurile de silvoste-
pă sunt puţin compacte, adesea cu un covor ierbos
continuu ce constă dintr-un amestec de specii de
pădure (firuţă nemorală, ghiocel, spânz roşu, pe-
cetea lui Solomon, sânziana lui Schultes, vinariţă,
mierea ursului, salvie galbenă) cu specii din pajişti
de stepă (frasinel, salvie de stepă, iarba fiarelor,
stânjenel de stepă, stânjenel pitic, firuţa de stepă
etc.), acest lucru fiind cea mai caracteristică trăsă-
tură a habitatului. Lempeş-Mlaştina Hărman, Dumbrăveni-Valea cani, Pădurea Călugărească, Pădurea de gorun şi şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pădurea Uricani,
Urluia-Lacul Vederoasa, Hârtibaciu Sud-Est, Hâr- stejar de la Dosul Fânaţului, Pădurea Eseschioi-La- Pădurea Vlădila, Pădurile din Silvostepa Mostiş-
situri desemnate pentru conservare tibaciu Sud-Vest, Jiana, Lacul Ştiucilor-Sic-Pu- cul Bugeac, Pădurea Gârboavele, Pădurea Homiţa, tei, Podişul Nord Dobrogean, Podişul Secaşelor,
Braniştea Catârilor, Canaralele Dunării, Câmpia Ca- ini-Bonţida, Lunca Siretului Inferior, Mociar, Munţii Pădurea Icuşeni, Pădurea Mogoş-Mâţele, Pădurea Sighişoara-Târnava Mare, Silvostepa Olteniei,
reiului, Câmpia Ierului, Ciuperceni-Desa, Comana, Măcinului, Padurea de gorun şi stejar de pe Dealul Pogăneşti, Pădurea Roşcani, Pădurea Seaca-Mo- Suatu-Cojocna-Crairât.
Coridorul Ialomiţei, Coridorul Jiului, Dealul Cetăţii Purcăretului, Pădurea Bejan, Pădurea Breana-Roş- vileni, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Pădurea
58
91K0 • Păduri ilirice de fag
caracterizarea HABITATULUI
Pădurile de fag din Munţii Banatului conţin multe
specii balcanice şi submediteraneene, toate carac-
teristice unui climat mai cald şi mai umed, de aceea
sunt integrate acestui tip de habitat specific Munţilor
Dinari, Alpilor de sud-est şi dealurilor prealpine din
vestul Bazinului Panonic. Făgetele bănăţene apar
cel mai adesea pe calcare şi cuprind, alături de fagul
comun, alte două subspecii, respectiv fagul moesiac
şi cel oriental. O prezenţă proprie acestor păduri este
HABITATE
alunul turcesc, specie care este un arbore veritabil
şi nu un arbust precum ruda sa comună, alături de
tei argintiu, sorb grecesc, carpen, gorun auriu, moj-
drean, liliac sălbatic. Dintre arbuştii specifici habita-
tului amintim pe cei veşnic verzi, ghimpele comun
şi ghimpele mare, liana tamus iar dintre speciile
ierboase întâlnim aici turiţa de făget, priboiul cu ră-
dăcină mare (foarte caracteristice), spânzul parfu-
mat, scopolia, dentariţa galbenă, tulichina galbenă.
Pădurile ilirice de fag din Banat, deşi relativ sărace
în specii caracteristice nemijlocit habitatului, adă-
postesc numeroase specii rare ca bujorul bănăţean,
orhideea maimuţă, orhideea palidă, clopoţelul lui
Grossek, pesma bănăţeană, opaiţa bănăţeană. O
specie endemică limitată aproape numai la acest tip
de habitat este sânziana lui Kitaibel. Sub formă in-
sulară, pe suprafeţe foarte restrânse, făgetele ilirice
sunt întâlnite şi în Munţii Apuseni.
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat forestier din Dealurile de Vest (la
sud de Mureş) şi Munţii Banatului (mai ales pe
calcare) dominat de gorun, gorun auriu şi gorun
ardelenesc, mai rar cu prezenţa stejarului şi cerului.
Pădurile din sud-vestul României asimilate păduri-
lor ilirice de stejar şi carpen sunt în realitate foarte
puţin reprezentative pentru acest tip de habitat,
aparţinând mai degrabă corespondentului său da-
cic (91Y0) prin lipsa multor specii caracteristic iliri-
ce, cum sunt şofranul napolitan, caprifoiul, spânzul
roşu, spânzul de spinării. Totuşi, spre deosebire de
habitatele forestiere dacice, aici apar frecvent spe-
cii submediteraneene precum arbuştii veşnic verzi
ghimpele şi ghimpele mare, apoi liana tamus, iar
dintre arbori teiul argintiu, teiul cu frunza mare,
cărpiniţa, sâmbovina (sau celtisul), nucul. Printre
speciile ierboase caracteristice sunt spânzul par-
fumat, clopoţelul lui Grossek, pesma bănăţeană,
garofiţa bănăţeană, coada vacii sau lumânărica lui
Vandas, pălămida bănăţeană, bujorul bănăţean,
spinul albastru bănăţean (Echinops sp.), garofiţa
sârbească, opaiţa bănăţeană etc. Pe stâncăriile cal-
caroase găsim adesea specii caracteristice acestora,
unele endemice sau subendemice precum mărarul
de stâncă alb bănăţean (sau atamanta) sau măra-
rul bănăţean, pesma de foc, sipica balcanică etc. situri desemnate pentru conservare
Solurile pe care sunt localizate aceste păduri sunt Cheile Nerei-Beuşniţa, Dealul Cetăţii Deva, Defileul
cambisoluri eutrice, rendzine iar nu rareori soluri Jiului, Defileul Mureşului, Domogled-Valea Cernei,
mediteraneene de tip terra rossa, cu un colorit roşu Drocea, Munţii Ţarcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul
deosebit. Foarte local, insular, habitatul se întâl- Gorjului de Vest, Pădurea Bejan, Platoul Mehedinţi,
neşte şi mai spre nord în Munţii Zarand. Porţile de Fier, Semenic-Cheile Caraşului.
59
91M0 • Păduri balcano-panonice de cer şi gorun
caracterizarea HABITATULUI
Sunt păduri cu caracter submediteranean domina-
te de cer şi gorun, gorun auriu şi gorun ardelenesc
din Dealurile de Vest, bordura vestică şi sudică a
Carpaţilor Occidentali, sudul Munţilor Apuseni,
Dealurile Silvaniei, Culoarul Mureşului din vestul
Transilvaniei (la sud de Aiud), dezvoltate pe luviso-
luri şi cambisoluri eutrice. În partea vestică şi cen-
trală a Câmpiei Române, dar şi în sudul Carpaţilor
Occidentali până în sudul Dealurilor de Vest, pă-
durile incluse în acest tip de habitat au un caracter
HABITATE
caracterizarea HABITATULUI
În timpul perioadei glaciare, acum 18.000 de ani,
se cunoaşte din analizele de polen că pinul sil-
vestru era principala specie de arbore din Europa
Centrală, inclusiv din România. Odată cu încăl-
zirea climatului s-au instalat tipurile de pădure
actuale iar pinul silvestru s-a retras în turbării
(vezi habitatul 91D0*) sau pe versanţi calcaroşi
ori conglomeratici abrupţi unde se găseşte sub
formă de mici populaţii relicte, deosebit de va-
loroase. Astfel de habitate reminiscente glaciare
găsim în Munţii Trascăului (cheile din jurul ma-
sivului Belioara, Piatra Cetii), Cheile Bicazului,
Munţii Vrancei, Leaota, Cozia (pe stâncării de
gneis dar cu floră calcifilă în mare parte), Vâlcan
(aici împreună cu pinul negru în câteva locuri, in-
terferenţă cu habitatul 9530*). O mare problemă
a acestor populaţii relicte de pin silvestru o repre-
zintă alterarea structurii lor genetice ancestrale
(un instrument foarte valoros în viitor pentru re-
construcţii paleoenvironmentale) prin dispersa-
rea polenului plantaţiilor recente de pin silvestru,
uneori imense, din împrejurimi. Acest lucru este
clar vizibil de exemplu în jurul masivului Piatra
Cetii din Munţii Trascău, unde plantaţiile mari de
pin silvestru de pe valea Galdei produc primăvara
intensa poluare genetică a micii populaţii relicte
din vârful muntelui calcaros. Stratul arbustiv nu
conţine specii caracteristice, în schimb covorul
ierbos este alcătuit din specii din pajiştile de
stâncării calcaroase, în primul rând gramineul un intens colorit local. În Vrancea, din cauza natu- situri desemnate pentru conservare
coada iepurelui carpatină (Sesleria rigida). În rii mai puţin calcicole a rocilor din substrat, speci- Apuseni, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Şugău-
Cozia, acest habitat este populat de specia relictă ile acidofile cum ar fi flocoşica, muşchiul argintiu, lui-Munticelu, Ciucaş, Munţii Făgăraş, Nordul Gor-
rară iedera albă (Daphne blagayana), care îi dă afinul şi iarba neagră sunt dominante. jului de Est, Piatra Craiului, Trascău.
60
91V0 • Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat forestier endemic şi reprezintă la
nivelul Carpaţilor cel mai caracteristic tip de pădu-
re, fiind strict răspândit doar în arealul acestora, pe
suprafeţe mari. Făgetele dacice, dominate de fagul
comun european şi de multe ori însoţit în trecut din
abundenţă de brad alb, apar la altitudini de 800-
1200 metri, pe soluri fertile şi bine aerisite (de tipul
cambisolurilor eutrice şi luvisolurilor), cele mai ti-
pice fiind cele de pe roci ce aprovizionează bine cu
HABITATE
nutrienţi minerali solul şi menţin un nivel scăzut al
acidităţii ca bazaltele, calcarele, gresiile calcaroase.
Habitatul se recunoaşte în primul rând prin prezen-
ţa celor două plante caracteristice, ambele proprii
doar Carpaţilor, brusturele negru (sau tătăneasa
galbenă carpatină, Symphitum cordatum – de la
care vine numele ştiinţific) şi mierea ursului roşie.
Cândva se afla frecvent în aceste păduri tisa, care
se mai întâlneşte abundent în făgetele carpatine
în puţine locuri (cum ar fi pe versantul nordic al
Făgăraşului sau în Munţii Apuseni pe Vâlcan) ală-
turi de brad alb, paltin de munte, paltin de câmp,
ulm de munte, sorb, scoruş, cireş sălbatic. În urma
gospodăririi silvice, multe făgete dacice sunt as-
tăzi în stare pură. Stratul arbustiv dens cuprinde abrupte se întâlneşte des o variantă a făgetelor Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, Cozia, vernii-Valea Cerniţa, Pădurea Verdele, Penteleu,
cruşinul, spinul cerbului, socul roşu, socul negru, carpatine care are ca plantă indicatoare feriga nu- Cuşma, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Piatra Craiului, Piatra Mare, Platoul Vaşcău, Postă-
călinul, salba moale, salba râioasă, măcieşul fără mită limba soacrei, singura din flora noastră care Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Frumoa- varul, Pricop-Huta-Certeze, Rarău-Giumalău, Râul
spini, caprifoiul negru, caprifoiul roşu, cununiţa are frunza nedivizată. sa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Hârtibaciu Târgului-Argeşel-Râuşor, Retezat, Rusca Montană,
albă (pe substrate stâncoase). În covorul de plante Sud-Vest, Herculian, Măgura Târgu Ocna, Moldova Sighişoara-Târnava Mare, Siriu, Someşul Mare Su-
ierboase regăsim şi alte plante endemice Carpaţilor situri desemnate pentru conservare Superioară, Muntele Tâmpa, Muntii Ciucului, Mun- perior, Soveja, Tinovul Apa Lina-Honcsok, Tinovul
precum margareta carpatină, spânzul roşu, den- Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Cascada Mi- ţii Bihor, Munţii Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Mohoş-Lacul Sf. Ana, Trascău, Valea Iadei, Valea
tariţa mov carpatină, clopoţelul de brădet, piciorul şina, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cheile Bicazu- Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Ne- Izei şi Dealul Solovan, Vânători-Neamţ.
cocoşului carpatin, crucea voinicului transilvană lui-Hăşmaş, Cheile Doftanei, Cheile Lăpuşului, mira-Lapoş, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului
(în nord-vestul Carpaţilor Meridionali), opaiţa lui Cheile Vârghişului, Ciomad-Balvanyos, Ciucaş, de Vest, Obcinele Bucovinei, Oituz-Ojdula, Parâng,
Heuffel etc. Pe substrate stâncoase calcaroase mai Codrii seculari de la Strâmbu-Băiuţ, Codru Moma, Pădurea Bogăţii, Pădurea Glodeasa, Pădurea Po-
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat insular relictar de păduri de fag din
nordul Dobrogei (nordul platoului Niculiţel, Valea
Fagilor, la limita cu Munţii Măcin) total izolat de
arealul făgetelor mai întinse din Carpaţi şi Podişul
Central Moldovenesc. Pe cambisolurile eutrice de
pe rocile bazaltice se află păduri de fag rezultate
din amestecul a două specii, fagul comun şi fagul
de Crimea (sau tauric), un lucru unic în Europa (pă-
duri similare ar mai putea exista în Podişul Central
Moldovenesc, dar acest fapt este controversat).
Alături de aceste specii principale apar frecvent
carpenul şi teiul argintiu, plopul tremurător, ulmul
de munte, iar în stratul arbuştilor găsim păduce-
lul, călinul, socul negru. Între plantele ierboase se
remarcă prin frecvenţa lor scutelaria înaltă, scrân-
titoarea mică, jaleşul de pădure, obsiga piaptăn de
pădure, meişorul uniflor etc. Principalul corp de
pădure dobrogeană de fag se află în lungul unui
drum judeţean destul de circulat, asfaltat, între
localităţile Luncaviţa şi Nifon, ceea ce ridică proble-
me de conservare semnificative.
61
91Y0 • Păduri dacice de stejar şi carpen
caracterizarea HABITATULUI
Este principalul tip de pădure de deal din
Transilvania şi Moldova dominat de gorun. Ocupă
suprafeţe largi pe soluri de tip cambisol eutric,
cambisol distric şi luvisol tipic şi albic. Este un tip
de habitat subendemic (se găseşte şi în Ucraina
subcarpatică) diferenţiat de alte tipuri de gorunete
prin prezenţa unui contingent de specii subende-
mice carpato-balcanice ca grâul negru bihorean
(Melampirum sp.), lintea lui Hallerstein, spânzul
HABITATE
caracterizarea HABITATULUI
Pădurile de stejar pufos din nordul peninsulei
Balcanice se continuă şi pe teritoriul României,
în arealele de silvostepă aflate în Dobrogea şi
Moldova de sud. Acestea sunt rarişti cu multe
poieni şi combină flora de pădure cu cea de ste-
pă. Adesea, habitatele de pajişti de stepă când-
va întinse în jurul acestor păduri insulare sunt
degradate prin suprapăşunat sau arate şi sin-
gurele lor relicve bine păstrate le putem întâlni
în poienile sau liziera acestor păduri. Solurile
pe care vegetează sunt închise la culoare, bru-
ne-negre sau negre în orizontul superior, de ti-
pul cernoziomurilor sau feoziomurilor. Climatul
este semiarid, continental. Specia dominantă
este stejarul pufos, alături de puţine alte spe-
cii precum părul nins de stepă, părul sălbatic,
cărpiniţă, mojdrean, vişinel turcesc, tei argintiu,
jugastru. Stratul de arbuşti este deosebit de ca-
racteristic datorită prezenţei masive a scumpi-
ei, specie foarte decorativă, la care se adaugă
păliurul (spinul lui Hristos). Alături de acestea
găsim alte specii mai comune precum cornul,
sângerul, păducelul, porumbarul de stepă. În
aceste păduri stratul ierbos este deosebit de bo-
gat în specii rare, cu numeroase specii balcani-
ce, balcano-anatolice sau vest-pontice precum cul-păsării (Ornithogalum) etc. În multe păduri situri desemnate pentru conservare Pădurea Gârboavele, Pădurea Hagieni-Cotul Văii,
ghiocelul grecesc, brebenelul balcanic, ceapa dobrogene de stejar pufos apare din abundenţă Canaralele Dunării, Comana, Dealul Perchiu, Dealu- Pădurea Mogoş-Mâţele, Pădurea Pogăneşti, Pă-
siciliană, sânziana de silvostepă, salcâmul (so- una din cele mai decorative plante din România, rile Agighiolului, Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea durea Seaca-Movileni, Pădurea Studiniţa, Pădurea
fora) lui Jaubert, astragalul pontic, albăstriţa bujorul de pădure românesc, cu flori de un roşu Urluia-Lacul Vederoasa, Dunele de nisip de la Ha- şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pădurea Troianu,
lui Thirke, pesma lui Marschall, pesma argintie, aprins, dând un colorit extrem de viu şi un as- nul Conachi, Fântâniţa Murfatlar, Munţii Măcinului, Podişul Nord Dobrogean, Porţile de Fier, Recifii
asparagusul cu frunze subţiri, strugureii (mus- pect cu totul aparte acestui habitat la sfârşitul Pădurea Bădeana, Pădurea Breana-Roşcani, Pădu- Jurasici Cheia.
carii) dobrogeni, toporaşul dobrogean, plis- lunii aprilie – începutul lunii mai. rea Călugărească, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac,
62
9260 • Vegetaţie forestieră cu Castanea sativa
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat forestier larg răspândit în arealele
submediteraneene, prezent la noi numai insular
în Munţii Igniş-Gutâi (la nord de Baia Mare, cel
mai nordic punct al arealului habitatului, opinia
unor cercetători că aici castanul comestibil ar fi
fost plantat fiind falsă), Munţii Zarand, Munţii
Banatului, Dealurile de Vest, Munţii Vâlcan, Munţii
Căpăţânii, Cozia. Solurile sunt profunde, bine aeri-
site, cu umiditate echilibrată, de tipul luvisolurilor
HABITATE
şi cambisolurilor eutrice. Uneori, în substrat este
prezent calcarul masiv, motiv pentru care unele
insule din acest tip de habitat pot fi întâlnite şi
pe rendzine. Speciile dominante sunt castanul
comestibil, gorunul şi gorunul auriu. Alături de
acestea apar frecvent teiul pucios, teiul argintiu,
nucul (în sud), jugastrul, paltinul de munte, fa-
gul, carpenul, plopul tremurător, cireşul sălbatic.
În stratul arbustiv speciile sunt comune, respectiv
păducelul, murul, lemnul câinesc, caprifoiul roşu,
călinul, măcieşul, alunul, cornul, sângerul, salba
moale etc. În stratul ierbos sunt frecvente drobiţa,
lisimahia punctată, mărarul de munte, şopârlaiţa
medicinală etc.
caracterizarea HABITATULUI
Mai mult prin convenţie şi pentru a se evita con-
fuzia cu habitatul 91E0 ce cuprinde toate pădurile
galerii de luncă de pe râurile interioare, s-a con-
venit ca aici să fie incluse numai pădurile de plop
alb şi salcie albă de pe solurile aluviale (fluvisoluri)
mai evoluate ale râurilor mari, în primul rând lun-
ca Dunării, arealul Balta Ialomiţei şi Insula Mare şi
Mică a Brăilei, Delta Dunării. Speciile dominante de
arbori sunt plopul alb şi salcia albă, alături de salcia
comună, plopul negru, frasinul danubian, velniş,
jugastru etc. Vegetaţia ierboasă este reprezentată
prin specii de talie înaltă, iubitoare de soluri cu ex-
ces de umiditate, precum pălămida de apă, trestia,
papura cu frunză îngustă şi lată, toporaşul de apă,
guşa curcanului de apă, mărarul oenante, rogozuri
înalte, specii de pipirig etc.
63
92D0 • Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tamaricetea şi Securinegion tinctoriae)
caracterizarea HABITATULUI
Deşi este încadrat ca habitat de tip forestier, este vor-
ba despre tufărişuri ce formează galerii continue sau
întrerupte de-a lungul râurilor, nu în lungul luncilor
acestora (unde se află în mod natural pădurile galerii
din habitatul 91E0*) ci direct pe aluviunile din albia
lor majoră, pe pietrişuri şi nisipuri. Există o întreagă
componentă mediteraneană a acestui habitat, cea
legată de tufărişurile de leandru (Nerium) şi tamu-
jo (Securinega sau Flueggea), de unde şi denumirea
HABITATE
caracterizarea HABITATULUI
În acest tip de habitat sunt incluse toate păduri-
le de molid (din etajul boreal de taiga montană)
din munţii înalţi ai Europei Centrale, inclusiv din
Carpaţii româneşti. Acestea se află în mod na-
tural la noi în ţară între 1200-1800 m, pe soluri
acide cu o coloraţie roşcată numite podzoluri
cambice. Cele mai vaste suprafeţe cu acest tip
de habitat se află în Carpaţii Orientali, apoi în cei
Meridionali. Munţii Apuseni au doar în jumăta-
tea nordică prezente pe suprafeţe mari pădurile
de molid iar în Munţii Banatului lipsesc. Molidul
este specia dominantă absolută, adeseori fiind
prezentă în stare pură sau alături de fag şi brad
alb (numai la altitudini mai mici), scoruş, plop
tremurător, paltin de munte. Stratul arbuştilor
este de obicei slab dezvoltat, multe specii fiind
de talie mică, precum afinul, merişorul, iarba
neagră, socul roşu. Stratul ierbos este compus
din multe specii acidofile cum sunt deşampsia
flexibilă, măcrişul iepuresc, omagul vulpesc,
pufuliţa, feriga femeiască, splinuţa aurie, iarba
ciutei austriacă, feriga lată, parisul, cruciuliţa
de pădure, stelaria de pădure, şopârlaiţa urzică,
valeriana cu trei frunze etc. Deşi, ca şi în cazul
făgetelor carpatine, există şi pentru molidişuri-
le noastre un cortegiu întreg de plante ierboase situri desemnate pentru conservare Harghita Mădăraş, Herculian, Molhaşurile Căpă- Târgului-Argeşel-Râuşor, Retezat, Siriu, Slănic, So-
endemice la nivelul Carpaţilor care le-ar putea Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Călimani-Gur- ţânei, Muntii Ciucului, Muntioru Ursoaia, Munţii meşul Rece, Soveja, Şindriliţa, Târnovu Mare-Lato-
diferenţia de cele din restul Europei Centrale, ghiu, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Ciucaş, Bihor, Munţii Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Rod- riţa, Tinovul Apa Lina-Honcsok, Tinovul de la Dealul
această separare nu a fost făcută. Menţionăm Codrii seculari de la Strâmbu-Băiuţ, Coridorul Rus- nei, Munţii Ţarcu, Nemira-Lapoş, Nordul Gorjului de Albinelor, Tinovul de la Fântâna Brazilor, Tinovul de
dintre acestea margareta lui Waldstein, clopoţe- ca Montană-Ţarcu-Retezat, Cozia, Creasta Nemirei, Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Oi- la Româneşti, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Tras-
lul carpatin, omagul toxic, clopoţelul de brădet, Cuşma, Dăncioanea, Defileul Crişului Repede-Pă- tuz-Ojdula, Parâng, Penteleu, Piatra Craiului, Pia- cău, Turbăria Ruginosu Zagon, Valea Cepelor, Valea
brusturele negru, degetărelul carpatin, vulturica durea Craiului, Defileul Jiului, Domogled-Valea tra Mare, Pietrosul Broştenilor-Cheile Zugrenilor, Ierii, Valea Izei şi Dealul Solovan.
transilvană, bruckenthalia etc. Cernei, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Postăvarul, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Râul
64
9420 • Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană
caracterizarea HABITATULUI
Este vorba despre un habitat aflat în mod obişnuit
în etajul subalpin (1600-2000 m) în Alpi, unde este
foarte frecvent, alcătuit din păduri de larice şi de
zâmbru. La noi în Carpaţi laricele (numit şi zadă
sau crin de munte) este însă rar, fiind concentrat în
cinci centre relicte dintre care unele de altitudine
mult mai joasă. Este vorba despre munţii Ceahlău,
Ciucaş, Bucegi, Latoriţa şi Trascău (partea nordică –
Vidolm şi Piatra Secuiului) respectiv Muntele Mare
HABITATE
(Scăriţa-Belioara). Toate pădurile naturale de lari-
ce de la noi sunt legate de apariţia calcarelor sau
conglomeratelor calcaroase, cu excepţia celei din
Munţii Latoriţa. Alături de larice, în toate arealele
menţionate anterior se găsesc şi molidul, bradul
alb, fagul, mesteacănul, paltinul de munte. Dintre
arbuşti sunt frecvenţi caprifoiul negru, afinul, me-
rişorul, ienupărul pitic, ienupărul târâtor (cetina
de negi), şi uneori specii rare precum strugurii
ursului (la Scăriţa-Belioara). Stratul ierbos este
caracterizat în toate locaţiile de prezenţa saxifragei
cu frunze rotunde alături de un amestec intere-
sant de specii de pajişti calcaroase dar şi acidofile
cum sunt coada iepurelui carpatină (Sesleria ri-
gida), ovăsciorul decorativ carpatin, cimbrişorul
comat, deşampsia flexibilă, măcrişul iepurelui mai puţin pipernicite şi cu coroana în steag (indi- salcia silesiacă, afinul, merişorul, ienupărul pitic, Pentru a se păstra structura genetică a populaţi-
etc. O a doua variantă a habitatului o reprezintă când direcţia vântului dominant). Dintre arbuşti afinul subalpin, arinul verde. Speciile ierbacee sunt ilor izolate din Carpaţi ale speciei, aceste plantări
rariştile subalpine de zâmbru, o specie de pin ce se remarcă în primul rând speciile subendemice comune cu cele din pajiştile subalpine, precum trebuie să se facă numai pe baza populaţiilor loca-
creşte la altitudini mari doar în Carpaţii Orientali bruckenthalia şi rododendronul mirt, care dau un degetăruţul unguresc, feriga expansă, trestioara le naturale.
(Munţii Rodnei, Maramureşului, Grinţieş-Budacu, colorit regional specific, distinct faţă de cel din alte lânoasă, panseluţa carpatină, clopoţelul alpin etc.
Călimani, Ciucaş) şi mai ales în Carpaţii Meridionali părţi ale Europei, acestor arborete de altitudine Este de remarcat că există areale (Parcul Naţional situri desemnate pentru conservare
(în toate masivele suficient de înalte), lipsind din mare (sunt de fapt pădurile care cresc la noi la cea Munţii Rodnei) unde prin plantaţii extinse se creş- Apuseni, Bucegi, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Ciu-
Munţii Apuseni. Specia dominantă este zâmbrul, mai mare înălţime şi în cele mai reci condiţii clima- te în mod artificial arealul rariştilor de zâmbru ca caş, Munţii Rodnei, Parâng, Retezat, Târnovu Ma-
în amestec cu exemplare de molid mai mult sau tice). Alte specii arbustive sunt caprifoiul albastru, măsură împotriva avalanşelor şi eroziunii solului. re-Latoriţa, Trascău.
caracterizarea HABITATULUI
Este un habitat cu totul aparte, cu caracter subme-
diteranean (foarte larg răspândit în Alpii sudici,
Peninsula Balcanică şi Asia Mică unde se află spe-
cia tipică) edificat de către pinul negru „de Banat”,
o subspecie slab diferenţiată ce se află localizată
doar în sud-vestul Carpaţilor Româneşti, în Munţii
Cernei şi în Mehedinţi. Specia este semnalată şi mai
departe spre est, în Munţii Vâlcan, unde se amestecă
cu pinul silvestru (interferenţă cu habitatul 91Q0).
De cele mai multe ori, substratul este reprezentat
de stâncării calcaroase abrupte. Alături de pinul
negru mai apar fagul, gorunul auriu, mojdreanul,
teiul argintiu, teiul cu frunza mare, cărpiniţa, liliacul
sălbatic, sorbul lui Borbas (specie endemică locală),
sorbul grecesc, iar dintre arbuşti cotoneasterul, coto-
neasterul lânos, scumpia, cornul, spinul cerbului de
stâncă şi mai ales drobiţa fără frunze (radiată), care
este considerată caracteristică acestui tip de habitat
la noi. Stratul ierbaceu e alcătuit din specii caracte-
ristice pajiştilor calcaroase cum este coada iepurelui
carpatină (Sesleria rigida), rogozul pitic, cimbrişorul
comat, mărarul gracil, iarba-surzilor, dar şi din specii
endemice regionale cum sunt mărarul alb bănăţean
(atamanta) sau ciuboţica cucului bănăţeană. Ca şi în
cazul habitatului similar de pin silvestru, populaţiile
naturale relicte de pin negru trebuie ferite de „polu-
area genetică” exercitată de plantaţiile de pin negru
(specia tipică) frecvente la noi peste tot în ţară și care
nu trebuie înființate în apropierea acestora.
65
66
catalogul speciilor natura 2000
din românia
67
MAMIFERE
68
liliacul cu potcoavă
Categoria: Animalia Ordinul: Chiroptera Genul: Rhinolophus
al lui Blasius Clasa: Mammalia Familia: Rhinolophidae Specia: R. blasii
Rhinolophus blasii
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din cuvintele grecești rhi-
nus – nas și lophos – creastă (referitor la creasta
evidentă a animalului de pe nas, folosită la con-
centrarea ultrasunetelor). Numele de specie este
o dedicație pentru Blasius Merrem (1761-1824),
naturalist german.
caracterizarea speciei
Această specie de liliac face parte din familia
Mamifere
Rhinolophidae (lilieci cu potcoavă). Ca toate spe-
ciile din această familie, prezintă o excrescenţă
cărnoasă pe nas, cu rol în dirijarea fasciculelor de
ultrasunete emise prin nări. La această specie ex-
crescenţa are forma unei şei. Şaua, privită din profil,
are apendicele superior ascuţit, rectiliniu, mai lung
decât cel inferior. Văzut din faţă, apendicele inferior
apare rotunjit şi mai lat decât cel superior. Laturile
şeii sunt convexe la mijloc şi convergente spre vârf.
Corpul este acoperit de o blană cu peri moi, de cu-
loare cenuşiu-cafenie pe partea dorsală a corpului
şi aproape albă sau uşor gălbuie pe cea ventrală
(burtă). Lungimea corpului este de 4-6 cm, cea a
antebraţului variază între 4 şi 5 cm, iar greutatea
este cuprinsă între 10 şi 15 g. Reproducerea are
loc toamna, cu ovulaţia şi fecundarea primăvara.
Gestaţia durează 60 de zile, după care femelele
nasc un singur pui, pe care îl alăptează patru săptă-
mâni. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de
un an. Durata de viaţă a indivizilor este de 15 ani.
Prezintă o pereche de glande mamale false ce per- toate speciile de lilieci din Europa, şi această specie iarnă în vederea hibernării şi invers.Preferă zonele situri desemnate pentru conservare
mit agăţarea puilor de femelă. În timpul zilei, atâr- este exclusiv insectivoră. Zborurile de hrănire încep carstice, împădurite, fiind o specie predominant Apuseni, Domogled - Valea Cernei, Piatra Craiului,
nă cu capul în jos, liber sau în mici cavităţi, nicioda- la lăsarea întunericului. Zboară la aproximativ şase troglofilă (care preferă peşterile). În afară de peş- Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Semenic - Chei-
tă în fisuri, solitar sau în colonii, cu aripile în mare metri deasupra solului şi nu se îndepărtează de teri şi galerii de mină, se adăposteşte şi în podurile le Caraşului.
măsură acoperind corpul. De regulă nu alcătuiesc adăposturi la distanţe mai mari de doi kilometri. clădirilor (în special coloniile maternale pe timp de
colonii mai mari de 10-20 de indivizi, dar pentru hi- Este o specie sedentară, nedeplasându-se decât vară). Pe teritoriul României specia a fost semnala-
bernare se pot aduna până la 300 de exemplare. Ca pentru schimbarea adăposturilor de vară cu cele de tă numai în zona Banatului şi în Crişana.
Liliac mediteranean
Categoria: Animalia Ordinul: Chiroptera Genul: Rhinolophus
cu potcoavă Clasa: Mammalia Familia: Rhinolophidae Specia: R. euryale
Rhinolophus euryale
caracterizarea speciei
Este o specie de talie mijlocie din familia lilieci-
lor cu potcoavă. Privită din profil, şaua caracte-
ristică familiei din care face parte are apendicele
superior ascuţit, uşor îndoit în jos şi net mai lung
decât cel inferior. Şaua văzută din faţă are mar-
ginile paralele, uşor convergente spre apendicele
inferior. Corpul este acoperit cu o blană cu peri
catifelaţi, de culoare cenuşiu-cafenie pe spate
şi cenuşiu-gălbuie pe abdomen. Lungimea cor-
pului este de 4-6 cm, cea a antebraţului de 4-5
cm, iar greutatea este de aproximativ opt gra-
me. Reproducerea are loc toamna, cu ovulaţia şi
fecundarea primăvara. Gestaţia durează 50-60
de zile, după care femelele nasc un singur pui
(rareori doi), pe care îl alăptează până la vârsta deplasărilor pentru schimbarea adăposturilor de ideal, mai ales pentru hibernare, dar vara coloniile situri desemnate pentru conservare
de 4-5 săptămâni. Alcătuiesc colonii cu 50-500 iarnă cu cele de vară, mai pot întreprinde migraţii maternale se pot adăposti şi în poduri de locuinţe. Bârsău-Şomcuta, Cheile Turzii, Defileul Crişului Re-
femele gestante. Hrana constă din insecte de pe distanţe de maxim 134 km. Este o specie pre- Pe teritoriul României specia a fost semnalată doar pede-Pădurea Craiului, Defileul Mureşului, Domo-
noapte. Zborurile de hrănire încep imediat după dominant troglofilă, ce preferă zonele grotifere şi în Banat şi Crişana. gled-Valea Cernei, Nordul Gorjului de Vest, Piatra
asfinţitul sorelui, cu pauze peste noapte pentru împădurite, străbătute de cursuri de apă, până la Craiului, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Retezat,
consumarea prăzii şi pentru digestie. În afara 1000 m altitudine. Peşterile constituie adăpostul Semenic-Cheile Caraşului, Tăşad, Trascău.
69
Liliac mare
Categoria: Animalia Ordinul: Chiroptera Genul: Rhinolophus
cu potcoavă Clasa: Mammalia Familia: Rhinolophidae Specia: R. ferrumequinum
Rhinolophus ferrumequinum
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din cuvintele grecești rhi-
nus – nas și lophos – creastă (referitor la creasta
evidentă a animalului de pe nas, folosită la con-
centrarea ultrasunetelor). Numele de specie pro-
vine din cuvintele latine ferrum – fier și equinum
– de cal (fier-de-cal, adică potcoavă – referitor tot
la forma nasului).
caracterizarea speciei
Mamifere
caracterizarea speciei
Este cea mai mică specie dintre liliecii cu potcoa-
vă din Europa, având un corp mic şi delicat. Privit
din profil, în comparaţie cu liliacul mare cu pot-
coavă, apendicele superior al şeii apare scurt şi
rotunjit, iar cel inferior mai lung şi cu vârful ascuţit.
Lungimea corpului este de 4-5 cm, iar greutatea
variază între 5 şi 9 g. Blana este de culoare cafe-
niu-fumurie pe spate şi cenuşiu-albicioasă pe ab-
domen. Reproducerea are loc toamna, iar gestaţia
durează 60 de zile. Femelele nasc 1-2 pui pe care îi
îngrijesc până la vârsta de 6-7 săptămâni. Liliecii
mici cu potcoavă îşi încep zborurile de hrănire după
asfinţitul soarelui, la aproximativ cinci metri dea-
supra solului, în păduri de foioase şi mixte, zone
semi-împădurite şi pajişti naturale, înconjurate de
liziere de arbori. În zborurile de hrănire sau pentru
schimbarea adăposturilor, se deplasează pe dis-
tanţe mici de 5-10 km, dar au fost înregistrate şi
deplasări de 153 km. Acestei specii îi sunt carac-
teristice coloniile mici, de maxim 30 de indivizi, în
mod excepţional existând colonii de 100 de exem- situri desemnate pentru conservare Domogled-Valea Cernei, Grădiştea Muncelului- Tăuşoare, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi,
plare.Habitatul preferat este de la altitudini joase Apuseni, Bârsău-Şomcuta, Bucegi, Câmpia Nirului- Ciclovina, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Hârtibaciu Platoul Vaşcău, Porţile de Fier, Porumbeni, Râul
(de câmpie) până la poalele munţilor, în special în Valea Ierului, Ceahlău, Cheile Glodului, Cibului Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Măgurile Băiţei, Nera între Bozovici şi Moceriş, Râul Târnava Mare
zonele calcaroase. Se adăposteşte în peşteri, dar şi Măzii, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Şugăului- Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Nemira- între Odorheiu Secuiesc şi Vânători, Râul Tur, Recifii
intră şi în podurile locuinţelor. Hibernează din oc- Munticelu, Cheile Turzii, Cheile Vârghişului, Ciucaş, Lapoş, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Jurasici Cheia, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului,
tombrie până în aprilie, iar hrana constă din insec- Creasta Nemirei, Crişul Repede amonte de Oradea, Vest, Oituz-Ojdula, Pădurea Bogăţii, Pădurea şi Sighişoara-Târnava Mare, Suatu -Cojocna-Crairât,
te. Pe teritoriul României, specia a fost raportată Dealurile Târnavei Mici-Bicheş, Defileul Crişului Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pârâul Barlangos, Tăşad, Trascău, Valea Olteţului, Vânători-Neamţ.
din toate zonele. Repede-Pădurea Craiului, Defileul Mureşului, Peştera Limanu, Peştera Măgurici, Peştera
70
liliacul cu potcoavă
Categoria: Animalia Ordinul: Chiroptera Genul: Rhinolophus
al lui Mehely Clasa: Mammalia Familia: Rhinolophidae Specia: R. mehelyi
Rhinolophus mehelyi
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din cuvintele grecești rhi-
nus – nas și lophos – creastă (referitor la creasta
evidentă a animalului de pe nas, folosită la con-
centrarea ultrasunetelor). Numele de specie este
o dedicație pentru Lajos Méhelÿ (1862-1953), zo-
olog maghiar.
caracterizarea speciei
Specia face parte din familia liliecilor cu potcoavă.
Mamifere
Lungimea corpului este de 5-6 cm, iar greutatea
variază între 10 şi 18 g. Blana are peri deşi, fiind
de culoare cenuşiu-cafenie pe spate şi albicioasă
pe abdomen. Firele de păr din jurul ochilor sunt de
culoare maro-închis şi amplasarea acestora crează
impresia unor „ochelari”. Privit din profil, vârful
apendicelui superior al şeii apare uşor rotunjit,
iar lobul inferior este ceva mai scurt şi ascuţit.
Lanţeta este îngustată brusc, de la mijloc spre vârf.
Văzute din faţă, marginile şeii apar uşor concave.
Reproducerea are loc toamna. Gestaţia durează
50-60 de zile, după care femelele nasc 1-2 pui.
Durata de viaţă este de 30 de ani. Hrana constă
din insecte prinse în zbor sau culese de pe ramuri-
le arborilor şi de pe sol după lăsarea întunericului.
Au zborul lent, la aproximativ şase metri deasupra
solului, controlând spaţiile de pe sub coroanele zonele carstice, cu cavităţi subterane naturale sau Banat (în ultimii ani), linia Timişoara-Bucureşti- situri desemnate pentru conservare
arborilor şi de deasupra tufişurilor. În general se artificiale. Se adună în colonii de câteva zeci sau Tulcea fiind limita nordică a arealului. Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Gura
deplasează pe distanţe de 20-30 km, dar pe baza sute de indivizi, cele de maternitate întrunind de Vedei-Şaica-Slobozia, Pădurea Hagieni-Cotul Văii,
inelărilor au fost raportate şi deplasări de 320 km. regulă 30-50 femele. Pe teritoriul României specia Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Peştera
Este o specie predominant cavernicolă, ce preferă este semnalată numai în Dobrogea, Muntenia şi Limanu, Porţile de Fier, Recifii Jurasici Cheia.
Liliac cârn
Barbastella barbastellus Categoria: Animalia Ordinul: Chiroptera Genul: Barbastella
Clasa: Mammalia Familia: Vespertilionidae Specia: B. barbastellus
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din cuvintele latine barba
– barbă și stella – stea (capul animalului privit
din lateral dă impresia că ar avea o barbă stelată).
De asemenea, barbastella este unul dintre cuvin-
tele din limba italiană pentru liliac.
caracterizarea speciei
Această specie face parte din familia liliecilor cu
nasul neted şi este uşor de recunoscut datorită
urechilor îmbinate la bază. Lungimea corpului
este de 5-6 cm, iar greutatea variază între 6 şi
13 g. Botul este scurt şi cârn, iar gura strâmtă,
cu dinţi mici. Nările sunt prelungite dorsal, zona
dintre ele fiind netedă. Urechile sunt concrescute
la bază, cu marginea externă dantelată, prezen-
tând 5-6 pliuri transversale. Tragusul (o forma-
ţiune de piele cu rol în direcţionarea ecoului în
urechea medie) este lung de nouă milimetri şi
are formă triunghiulară. Blana are peri lungi şi
mătăsoşi, fiind de culoare negricioasă pe spate şi
mai deschisă pe abdomen. Reproducerea are loc
toamna, cu continuare în adăposturile de hiber-
nare, iar fecundarea primăvara. Gestaţia durează
60 de zile. Femelele gestante formează colonii
maternale cu câte 10-20 de exemplare într-un
adăpost. Nasc 1-2 pui, iar maturitatea sexuală
este atinsă la vârsta de doi ani. Durata de viaţă
este de cel mult 23 de ani. Nu alcătuiesc colonii
numeroase şi obişnuiesc să se asocieze cu liliecii
pitici, împreună cu care pot intra în colonii de
5000-8000 de indivizi. Hibernează în perioada
noiembrie-aprilie. Vara, ies din adăposturi după şi în locuinţe, căutând locuri întunecoase, cum situri desemnate pentru conservare nova-Repedea, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi,
asfinţitul soarelui şi vânează insecte până în zori, ar fi cămări, piviniţe, poduri. Hrana este consti- Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Călimani-Gur- Porţile de Fier, Porumbeni, Rarău-Giumalău, Râul
cu scurte perioade de pauză pentru consumarea tuită din diverse specii de insecte. Liliacul cârn ghiu, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Vârghişu- Tur, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoa-
prăzii şi odihnă. Ocazional întreprind migraţii pe este o specie predominant silvicolă, răspândită în lui, Ciomad-Balvanyos, Cozia, Dealurile Târnavei ra-Târnava Mare, Trascău.
distanţe de până la 300 km. Indivizii din această zona lanţului Carpatic, în Carpaţii Orientali şi cei Mici-Bicheş, Defileul Crişului Repede-Pădurea
specie se adăpostesc în peşteri, fisuri de stânci, Meridionali, precum şi în sud-vestul României, Craiului, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Hârti-
scorburi şi pe sub scoarţa arborilor, dar pătrund până la 1100 m altitudine. baciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Pădurea Bâr-
71
Liliac cu aripi lungi
Categoria: Animalia Ordinul: Chiroptera Genul: Miniopterus
Miniopterus schreibersii
Clasa: Mammalia Familia: Vespertilionidae Specia: M. schreibersii
caracterizarea speciei
Specia se caracterizează printr-o curbură naso-fron-
tală foarte abruptă. Botul este foarte scurt, iar ure-
Mamifere
caracterizarea speciei
Cunoscut şi sub denumirea de liliacul lui Bechstein,
este un liliac ale cărui urechi sunt foarte lungi, de-
păşind vârful botului cu aproape o jumătate din
lungimea lor când sunt îndoite înainte, destul de
largi şi cu nouă pliuri transversale. Tragusul este
lung, sub formă de lance, până aproape la jumăta-
tea urechii. Botul este lung, iar corpul este acoperit
cu o blană cu peri lungi, de culoare cafeniu-deschis
sau cafeniu-roşcat pe spate şi cenuşiu-argintie pe
abdomen. Aripile sunt late şi scurte. Lungimea
corpului variază între 4 şi 5 cm, iar greutatea între
8 şi 12 g. Împerecherile au loc toamna, iar fecun-
darea ovulelor primăvara. Gestaţia durează 50-60
de zile, după care femelele nasc un singur pui, pe
care îl alăptează până la vârsta de 4-5 săptămâni.
Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de un
an, iar durata de viaţă este de cel mult 21 deani.
Formează colonii de maxim 20-40 de indivizi,
cele maternale întrunind numai 15-30 de feme-
le. Zborurile de hrănire încep după lăsarea serii.
Hrana constă din insecte, iar prada este vâna- întâlnită în peşteri, mai ales în timpul hibernă- situri desemnate pentru conservare Porţile de Fier, Rarău-Giumalău, Râul Moldova
tă din zbor, dar şi culeasă de pe ramuri, frunze, rii, când atârnă liber, rareori în fisuri. În România, Apuseni, Bârsău-Şomcuta, Ceahlău, Cheile Vâr- între Tupilaţi şi Roman, Râul Nera între Bozovici
ierburi şi chiar de pe sol. Nu întreprinde migraţii prezenţa sa a fost semnalată în Dobrogea, ghişului, Ciomad-Balvanyos, Defileul Crişului Re- şi Moceriş, Râul Siret între Paşcani şi Roman, Râul
pe distanţe mari, distanţa maximă cunoscută ca Transilvania, Banat şi Crişana. pede-Pădurea Craiului, Domogled-Valea Cernei, Suceava Liteni , Râul Târnava Mare între Odorheiu
urmare a inelărilor fiind de 35 km. Preferă habi- Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Lacurile Secuiesc şi Vânători, Râul Tur, Semenic-Cheile Cara-
tatele împădurite, cu arbori bătrâni şi scorburoşi, Fălticeni, Nordul Gorjului de Est, Pădurea Bârno- şului, Vânători-Neamţ.
până la altitudinea de 1800 m. Specia este rar va-Repedea, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi,
72
Liliac comun mic
Categoria: Animalia Ordinul: Chiroptera Genul: Myotis
Myotis blythii
Clasa: Mammalia Familia: Vespertilionidae Specia: M. blythii
caracterizarea speciei
Cunoscută şi sub denumirea de liliacul lui Blyth,
această specie semnalată pe întreg teritoriul
României se deosebeşte de liliacul comun prin
talia mai mică, urechile mai înguste (lăţime ma-
Mamifere
ximă de 8-10 mm), mai scurte şi mai ascuţite.
Marginea lor anterioară este mai puţin convexă,
iar marginea posterioară are 5-6 pliuri transver-
sale. Blana are peri scurţi, de culoare cenuşiu-în-
chis, iar pe cap există o pată albă. Corpul este
lung de 5-7 cm, iar greutatea variază între 15 şi
25 g. Reproducerea are loc toamna, cu fertiliza-
rea ovulelor în primăvară. Gestaţia durează 55 de
zile, după care femelele nasc un singur pui, rare-
ori doi. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta
de un an, iar durata de viaţă este de 30 de ani.
Zborurile de hrănire încep după asfinţitul soare-
lui. Prăzile sunt vânate din zbor, dar şi culese de
pe sol. Întreprinde migraţii pe distanţe de până
la 600 km şi hibernenază din octombrie până în
martie. Este o specie gregară, care preferă habi-
tatele cu ierburi înalte şi tufişuri sau cu păşuni
naturale din zone calcaroase. Frecventează locali- situri desemnate pentru conservare Jiului, Domogled-Valea Cernei, Grădiştea Muncelu- Tăuşoare, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Porţi-
tăţile de la nivelul mării şi până la 1000 m altitu- Apuseni, Bazinul Ciucului de Jos, Betfia, Buila-Vân- lui-Ciclovina, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud- le de Fier, Porumbeni, Rarău-Giumalău, Râul Nera
dine. Adăposturile cele mai căutate sunt peşterile turariţa, Călimani-Gurghiu, Cheile Bicazului-Hăş- Vest, Măgurile Băiţei, Mlaştina după Luncă, Munţii între Bozovici şi Moceriş, Râul Timis între Rusca şi
calde, iar în lipsa acestora folosește podurile lo- maş, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Vârghişului, Maramureşului, Munţii Rodnei, Nordul Gorjului de Prisaca, Râul Tur, Recifii Jurasici Cheia, Retezat, Se-
cuinţelor şi scorburile arborilor. Hrana constă din Ciomad-Balvanyos, Dealurile Târnavei Mici-Bicheş, Est, Nordul Gorjului de Vest, Pădurea Bârnova-Re- menic-Cheile Caraşului, Strei-Haţeg, Tăşad
mai multe feluri de insecte. Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul pedea, Pârâul Barlangos, Peştera Măgurici, Peştera
caracterizarea speciei
Are urechi înguste, cu cinci pliuri transversale.
Marginea externă este excavată şi dantelată, iar
cea internă este convexă. Tragusul este ascuţit,
având forma literei „S”, cu extremităţile puţin
curbate spre interior. Blana este de culoare fu-
murie pe spate şi cenuşiu deschis pe abdomen.
Botul este brun-roşcat, iar urechile şi patagiul
sunt cenuşiu-cafenii. Membrele sunt mari,
acoperite cu peri lungi. Nările sunt mult mai
proeminente decât la celelalte specii de Myotis
din Europa. Lungimea corpului este de 4-5 cm,
iar greutatea de 10-15 g. Reproducerea are loc
toamna, cu fertilizarea ovulelor în primăvară.
Femelele gestante alcătuiesc colonii maternale
de 100-1000 de indivizi. Maturitatea sexua-
lă este atinsă la vârsta de un an, iar durata de
viaţă este de şapte ani. În amurg, iese din adă-
post pentru hrănire, căutând ochiurile de apă
deasupra cărora vânează insecte. Hrana constă
în principal din diptere şi trihoptere. Hibernează
din octombrie până în martie şi nu întreprinde
migraţii, ci doar deplasări pe distanţe scurte,
de la adăposturile de vară până la cele de iar-
nă. Preferă pădurile din zonele carstice, străbă-
tute de cursuri de ape şi situate până la 600 m
altitudine. Foloseşte ca adăposturi cu precădere
peşterile, iar în lipsa acestora intră şi în clădiri. cu liliacul cu aripi lungi. În România, specia a fost situri desemnate pentru conservare ul Mehedinţi, Porţile de Fier, Semenic-Cheile Cara-
Trăieşte în colonii cu sute sau chiar mii de indi- semnalată în Dobrogea, Banat şi Crişana. Domogled-Valea Cernei, Măgurile Băiţei, Nordul şului, Strei-Haţeg.
vizi, uneori în amestec cu specii de rinolofide şi Gorjului de Vest, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Plato-
73
Liliac de IAZ
Categoria: Animalia Ordinul: Chiroptera Genul: Myotis
Myotis dasycneme
Clasa: Mammalia Familia: Vespertilionidae Specia: M. dasycneme
caracterizarea speciei
Este o specie preponderent silvicolă, dar adaptată
de curând şi zonelor antropizate. Preferă habi-
tatele cu pajişti, păduri bogate în cursuri de apă
şi mlaştini/bălţi (vezi numele popular), situate
până la 1000 m altitudine. Caută adăposturi în-
Mamifere
Liliac cărămiziu
Categoria: Animalia Ordinul: Chiroptera Genul: Myotis
Myotis emarginatus
Clasa: Mammalia Familia: Vespertilionidae Specia: M. emarginatus
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din grecescul myotis –
ureche de șoarece. Numele de specie provine din
latinescul emarginatus – cu margine știrbită sau
crestată, referitor la urechile animalului.
caracterizarea speciei
Este o specie iubitoare de căldură, cu preferinţă
pentru pădurile de foioase de pe calcarele groti-
fere submontane, în România fiind semnalată în
Dobrogea şi în vestul ţării. La origini specie caver-
nicolă, s-a adaptat ulterior să locuiască în podurile
calde ale clădirilor. Hrana constă din insecte (dipte-
re, trihoptere, himenoptere), araneide, opilionide,
multe din ele culese de pe sol sau de pe ramurile
arborilor. Blana prezintă peri lungi şi moi, pe spa-
te având trei culori: gri la bază, galben deschis la
mijloc şi brun-roşcat la vârf. Pe abdomen, perii
sunt cenuşiu-gălbui. Botul este de culoare cafe-
nie, iar urechile şi patagiul sunt cenuşiu-cafenii.
Plagiopatagiul se extinde până la baza degetului
mare. Lungimea corpului este de 4-5 cm, iar gre-
utatea de 10-15 g. Trăieşte în colonii de câteva
sute de indivizi şi hibernează în perioada octom-
brie-aprilie. Zborurile de hrănire le întreprinde în
amurg, la 1-5 m deasupra solului sau a apei. Este
o specie predominant sedentară, cu deplasări în
căutare de adăposturi pe distanţe de 30-40 km.
Distanţa maximă de deplasare cunoscută ca ur-
mare a inelărilor este de 106 km. Reproducerea
are loc toamna, iar fecundarea în primăvară.
Gestaţia durează 50-60 de zile, după care femelele
nasc 1-2 pui pe care îi alăptează patru săptămâni.
Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de un an,
iar durata de viaţă este de 18 ani.
74
liliac comun
Categoria: Animalia Ordinul: Chiroptera Genul: Myotis
Myotis myotis
Clasa: Mammalia Familia: Vespertilionidae Specia: M. myotis
Mamifere
Pentru hibernare caută adăposturi cu temperaturi Glodului, Cibului şi Măzii, Cheile Nerei-Beuşniţa,
relativ constante, cum ar fi peşteri, galerii de mină, Cheile Şugăului-Munticelu, Cheile Turzii, Cheile
tunele subterane etc. Preferă habitatele cu păduri Vârghişului, Ciomad-Balvanyos, Ciucaş, Comana,
şi plantaţii de foioase sau cu păşuni cu tufişuri rare. Cozia, Crişul Negru, Dealurile Târnavei Mici-Bicheş,
Hrana constă în principal din coleoptere şi diptere, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul
apoi lepidoptere şi ortoptere, mai puţin din chilo- Jiului, Defileul Mureşului, Domogled-Valea Cernei,
pode, opilionide, araneide. Este una dintre cele mai Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Gura Vedei-Şai-
mari specii de lilieci din Europa. Are urechi lungi, ca-Slobozia, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-
ce depăşesc nivelul nărilor atunci când sunt îndoite Vest, Lacurile Fălticeni, Lunca Mureşului Inferior,
anterior. Pe marginea lor externă există 7-8 pliuri Lunca Mureşului Inferior, Lunca Timişului, Măgurile
transversale, iar marginea internă este convexă. Băiţei, Mlaştina după Luncă, Muntele Şes, Munţii
Blana este deasă, de culoare cenuşiu-cafenie, cu Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei,
nuanţe de roşcat pal pe spate şi roşcat-gălbui pe Nemira-Lapoş, Nordul Gorjului de Est, Nordul Go-
abdomen. Botul, urechile şi patagiul sunt de cu- rjului de Vest, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădu- Platoul Mehedinţi, Platoul Vaşcău, Porţile de Fier, Râul Timis între Rusca şi Prisaca, Râul Tur, Recifii
loare cenuşiu-cafenie. Lungimea corpului este de rea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea Pătrăuţi, Pădurea Porumbeni, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Râul Jurasici Cheia, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului,
6-8 cm, iar greutatea de 28-40 g. Caută habitate şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pădurea Târgu Caraş, Râul Moldova între Tupilaţi şi Roman, Râul Sighişoara-Târnava Mare, Soveja, Strei-Haţeg, Tă-
de hrănire amplasate la maxim 10 km depărtare de Mureş, Pădurea Zamostea-Lunca, Pârâul Barlan- Nera între Bozovici şi Moceriş, Râul Prut, Râul Siret şad, Trascău, Vânători-Neamţ.
adăposturi. Are zborul lent, la 0,5-1 m deasupra so- gos, Peştera Măgurici, Peştera Tăuşoare, Piatra între Paşcani şi Roman, Râul Suceava Liteni, Râul
lului. Migraţiile sale sunt sezoniere, pe distanţe de Craiului, Pietrosul Broştenilor-Cheile Zugrenilor, Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc şi Vânători,
Popândău, Şuiţă
Spermophilus citellus Categoria: Animalia Ordinul: Rodentia Genul: Spermophilus
Clasa: Mammalia Familia: Sciuridae Specia: S. citellus
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din grecescul spermophilus
– iubitor de semințe (referitor la dieta animalului)
și latinescul citellus – popândău.
caracterizarea speciei
Cunoscut şi sub denumirea populară de şuiţă sau
ţâstar, popândăul este un mamifer rozător care
preferă habitatele reprezentate de islazuri. Îşi sapă
galerii lungi şi complicate pe care le utilizează
drept adăpost, cuib şi pentru hibernare în perioa-
da lunilor de iarnă. Are capul uşor teşit în regiunea
frontală, botul scurt şi pavilionele urechilor mici şi
rotunjite. Membrele sunt scurte, cu cinci degete,
terminate cu gheare lungi. Corpul este acoperit
de blană cu peri scurţi, rari şi aspri. Culoarea blănii
este cafeniu-deschis, cu pete gălbui. Hrana poate
fi atât vegetală, cât şi animală. Consumă părţile
verzi ale plantelor, rădăcini, seminţe, dar şi insecte,
melci sau râme. Perioada de reproducere începe la
câteva zile după ieşirea din hibernare. După ges-
taţia de 25-28 zile, femelele nasc 4-5 pui, care în
primele 20 de zile de viaţă sunt golaşi şi au pleoa-
pele lipite. Alăptarea durează şase săptămâni, iar
maturitatea sexuală este atinsă după un an de zile.
Durata medie de viaţă a indivizilor este de 4-5 ani.
Primăvara, din cauza epuizării rezervelor energe-
tice din perioada hibernării, atât adulţii cât şi puii
sunt mai vulnerabili la agresiunile ectoparaziţilor la altitudini mari, urcând până la cel mult 450 m zeu, Dealul Mare-Hârlău, Dealurile Agighiolului, Văii, Pădurea Stârmina, Pădurea şi pajiştile de la
(paraziţi care trăiesc pe suprafaţa pielii), endopa- (de exemplu, Dealul Pietricica din Piatra Neamţ). Defileul Mureşului, Delta Dunării, Deniz Tepe, Di- Mârzeşti, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac,
raziţilor (paraziţi care trăiesc în sistemul digestiv) şi Desţelenirea islazurilor şi creşterea complexă a pre- osig, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Peştera-Deleni, Peştera Limanu, Podişul Nord Do-
prădătorilor. Popândăii constituie hrană pentru pă- siunii antropice constituie factori care pot conduce Dunărea la Gârla Mare – Maglavit, Fânaţele Bârca, brogean, Râul Bârlad între Zorleni şi Gura Gârbă-
sările răpitoare şi majoritatea mamiferelor carni- la dispariţia speciei. Fântâniţa Murfatlar, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, voţulu, Râul Moldova între Oniceni şi Miteşti, Râul
vore. Specia este răspândită în islazurile din zonele Jiana, Lunca Buzăului, Lunca Mureşului Inferior, Moldova între Tupilaţi şi Roman, Râul Mureş între
extracarpatice. În Bărăgan şi în Dobrogea, densi- situri desemnate pentru conservare Lunca Siretului Inferior, Mlaştina Hergheliei-Oba- Lipova şi Păuliş, Râul Olt între Mărunţei şi Turnu
tatea popândăilor poate ajunge la 13-17 indivizi/ Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Beci- nul Mare şi Peştera Movilei, Mlaştina Satchinez, Măgurele, Râul Prut, Râul Suceava Liteni, Recifii
ha, iar în nordul Moldovei, Maramureş şi Crişana cherecu Mic, Braţul Măcin, Câmpia Careiului, Câm- Movila lui Burcel, Munţii Măcinului, Nădab-Soco- Jurasici Cheia, Sărăturile de la Gura Ialomiţei-Mihai
la 8-10 indivizi/ha. În restul României, populaţiile pia Ierului, Ciuperceni-Desa, Comana, Comloşu dor-Vărşad, Oseşti-Bârzeşti, Pajiştea Cenad, Pa- Bravu, Straja-Cumpăna, Valea Călmăţuiului, Valea
de popândăi se întâlnesc în afara arcului carpatic, Mare, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Ialomiţei, jiştea Pesac, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea lui David, Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâ-
răspândirea lor fiind discontinuă. Nu este întâlnit Coridorul Jiului, Dealul Istriţa, Dealul lui Dumne- Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Hagieni-Cotul clele Mici.
75
grivan mic,
Categoria: Animalia Ordinul: Rodentia Genul: Mesocricetus
hamster românesc Clasa: Mammalia Familia: Cricetidae Specia: M. newtoni
Mesocricetus newtoni
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din prefixul neolatin și grec
meso- (μεσο-, μέσο-) – mediu, de dimensiuni medii
și latinescul medieval cricetus – hârciog, nume de
origine slavă. Denumirea speciei este o dedicație
pentru Alfred Newton (1829-1907) zoolog, britanic.
caracterizarea speciei
Este un rozător cu înfăţişare plăcută, de talia unui
şoarece mai mare. Are blana cu peri deşi, lungi de
Mamifere
Şoarece de Tatra
Microtus tatricus Categoria: Animalia Ordinul: Rodentia Genul: Microtus
Clasa: Mammalia Familia: Cricetidae Specia: M. tatricus
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din grecescul microtis –
ureche mică. Numele de specie provine din latini-
zarea tatricus – din (Munții) Tatra, locul unde spe-
cia a fost descoperită prima dată.
caracterizarea speciei
Şoarecele de Tatra este un mamifer rozător care pre-
feră zonele montane relativ umede, pajiştile subal-
pine aflate de-a lungul cursurilor de apă, stâncăriile
umede şi pădurile de conifere cu strat de sol gros.
Ca dimensiuni se aseamănă cu şoarecele subpă-
mântean (Pitymys subterraneus), dar are coada mai
lungă. Blana este de culoare cenuşie, cu peri scurţi.
Botul este scurt şi rotunjit, cu vibrize (mustăţi) de
culoare deschisă, iar urechile se văd bine din blană.
Lungimea corpului este de 10 cm, iar greutatea va-
riază între 15 şi 30 g. Şoarecele de Tatra este activ
tot timpul anului şi este prezent în păşunile şi pa-
jiştile subalpine, la limita superioară a pădurii. Se
adăposteşte în spaţiile dintre pietre sau ocupă gale-
riile altor rozătoare. Se hrăneşte cu plante ierboase,
seminţe, muşchi. Duşmanii naturali sunt bufniţele
şi mamiferele mici ca bursucul, viezurele, mai rar
vulpea. Are mai multe perioade de reproducere pe
an, cu excepţia lunilor de iarnă când atât hrana cât
şi condiţiile de mediu sunt nefavorabile. Gestaţia
durează 20-22 de zile, după care femelele nasc 2-6
pui. Cei născuţi primăvara devreme ating maturita-
tea sexuală şi se pot reproduce în acelaşi an. Durata
de viaţă a indivizilor este de doi ani. Este o specie areal foarte limitat în Munţii Carpaţi din Slovacia, râului Mara) şi în Moldova (în judeţele Botoşani şi situri desemnate pentru conservare
foarte rară, cu multe populaţii izolate şi în prezent Polonia, Ucraina şi România, la altitudini cuprinse Suceava). Pentru protecţia acesteia se recomandă Igniş, Munţii Rodnei.
nu există date despre tendinţa de modificare a nu- între 800 şi 2350 m. Pe teritoriul României tră- păstrarea habitatelor optime şi evitarea unui păşu-
mărului de indivizi şi/sau a arealului. Şoarecele de iesc aproximativ 500 de exemplare răspândite în nat excesiv în zonele în care specia este semnalată.
Tatra este specie endemică pentru Europa, cu un Maramureş (la nord de localitatea Borşa şi pe valea
76
şoarece săritor
Categoria: Animalia Ordinul: Rodentia Genul: Sicista
de stepă Clasa: Mammalia Familia: Dipodidae Specia: S. subtilis
Sicista subtilis
etimologia denumirii științifice medie de viaţă este de şase ani. Indivizii hiber-
Numele de gen provine din neolatinul și italianul nează şi, prin urmare, perioada lor de activitate
sicista (denumirea animalului), numele de specie este din aprilie până în septembrie. Specia con-
provine din latinescul subtilis – fin, delicat. stituie hrană pentru păsările răpitoare şi mami-
ferele carnivore. Este un bun căţărător şi săritor,
caracterizarea speciei dar fără aptitudini de săpător, folosind galeriile
Şoarecele de stepă este un rozător care preferă părăsite de alte rozătoare. Principala sa hrană o
terenurile înţelenite, fânaţele, poienile din pă- reprezintă părţile verzi ale plantelor spontane
duri şi culturile de lucernă din zonele stepice. Are (în principal de păpădie) şi ale celor cultivate.
mărimea unui şoarece de casă, dar, spre deosebi- Primăvara consumă şi larve, insecte, miriapode
Mamifere
re de acesta, are coada mai lungă decât corpul. şi arahnide, fapt ce aduce importante servicii
Membrele posterioare sunt mai lungi decât cele agriculturii. Specia are o răspândire disconti-
anterioare, servind la deplasarea prin salturi. nuă pe teritoriul României, fiind semnalată în
Blana este cenuşiu-gălbuie pe partea dorsală a Dobrogea (Malcoci şi Valul lui Traian), Muntenia
corpului. Pe linia medio-dorsală există o dungă (la Mărculeşti), Transilvania (la Apahida şi Cluj) şi
neagră, de 15 mm lăţime, continuă între ceafă şi Moldova (la Fălciu şi Rogozeni).
baza cozii. Lungimea corpului este de 5-7 cm, iar
greutatea variază între 7 şi 12 g. Reproducerea situri desemnate pentru conservare
are loc numai primăvara. După o gestaţie de 30 Dealul lui Dumnezeu, Dealurile Clujului Est, Lunca
de zile, femelele nasc 3-6 pui golaşi, care ating Joasă a Prutului, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti,
maturitatea sexuală la vârsta de un an. Durata Podişul Nord Dobrogean, Valea lui David.
Castor, breb
Castor fiber Categoria: Animalia Ordinul: Rodentia Genul: Castor
Clasa: Mammalia Familia: Castoridae Specia: C. fiber
etimologia denumirii științifice
Cuvintele latine castor și fiber sunt sinonime, de-
semnând același animal. Al doilea este cuvântul
latin originar, de origine străveche indo-europeană
(de unde și numele românesc originar al anima-
lului – breb, slavonul bebru sau germanul biber).
Primul nume este o latinizare a cuvântului grec
kastor (ξαστορ).
caracterizarea speciei
Castorul este al doilea rozător ca mărime din lume,
după capibara din America de Sud. Are coada tur-
tită dorso-ventral, capul este şi el turtit, cu botul
scurt. Blana are peri de contur lungi şi aspri. Sub
aceştia se găsesc peri lânoşi foarte deşi, care nu
lasă să pătrundă apa până la piele datorită păs-
trării unui strat de aer între ei. Culoarea blănii
este variabilă, de la cafeniu deschis cu mici pro-
porţii de cafeniu-roşcat până la negru. Lungimea
corpului variază între 80 și 100 cm, iar greutatea
între 11 și 30 kg, în cazuri excepţionale putând
atinge şi 40 kg. Reproducerea are loc în perioada
ianuarie-martie. Gestaţia durează 105-107 zile,
după care se nasc 2-3 pui. Maturitatea sexuală
este atinsă la vârsta de doi ani, iar durata medie
de viaţă este de 24 de ani. Castorul este o specie
nocturnă, de talie mijlocie, cu mod de viaţă semi-
acvatic. Îşi marchează, menţine şi apără teritoriile
pentru hrănire, plasarea culcuşurilor şi reprodu-
cere. Adăposturile permanente sunt săpate în
malurile cu soluri bine consolidate şi înrădăci-
nate. Culcuşurile sunt construite în principal din ielor şi canalelor, uneori favorizând inundarea a fost introdusă de-a lungul râurilor Olt, Râul Negru, situri desemnate pentru conservare
ramurile arborilor pe care îi retează de pe malu- zonelor învecinate. De asemenea, preferă zone Vârghiş, Cibin, Hârtibaciu, Mureş şi Ialomiţa. Specia Coridorul Ialomiţei, Dealul Ciocaş-Dealul Viţelului,
rile apelor, iaramplasarea acestora este fie dea- de lacuri, braţe moarte de râuri şi bălţi, mărginite este afectată de poluarea cursurilor de apă şi a Defileul Mureşului, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu
supra solului, fie pe apă. Adăposturile temporare de vegetaţie lemnoasă din speciile salcie, plop şi bălţilor, dar mai ales de activităţi antropice cum Sud-Vest, Lunca Mureşului Inferior, Mestecănişul
servesc drept refugiu în caz de pericol şi pentru arin. Asociaţiile de stuf, papură şi alte plante ac- ar fi îndiguirile, extragerea de nisip şi pietriş de la Reci, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul
consumarea hranei. Preferă habitatele cu ape vatice oferă dăposturi foarte bune pentru castori. din albia râurilor, lucrările de canalizare, drenaj Superior, Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prej-
nepoluate, lin-curgătoare, cu maluri meandrate Deşi a fost reintrodus în fauna României doar în anul şi desecări, tăierea lăstărişului de pe malurile mer, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia, Râul Mureş
şi adâncimea în permanenţă peste 40 cm. Este 1998, astăzi castorul este reprezentat prin populaţii apelor, braconaj etc. între Lipova şi Păuliş, Râul Negru.
obişnuit să „construiască” baraje de-a latul pâra- stabile care totalizează peste 1600 de indivizi. Specia
77
* Lup
Categoria: Animalia Ordinul: Carnivora Genul: Canis
Canis lupus
Clasa: Mammalia Familia: Canidae Specia: C. lupus
caracterizarea speciei
Mamifere
78
* Urs brun
Categoria: Animalia Ordinul: Carnivora Genul: Ursus
Ursus arctos
Clasa: Mammalia Familia: Ursidae Specia: U. arctos
caracterizarea speciei
Ursul brun este cel mai mare reprezentant al
carnivorelor de pe teritoriul României. Este un
mamifer masiv şi bine proporţionat, având par-
tea posterioară a corpului mai dezvoltată decât
cea anterioară. Membrele sunt lungi şi puterni-
Mamifere
ce, iar capul mare prezintă o frunte lată şi înaltă.
Urechile sunt scurte şi late, dar bine vizibile din
blană. Ochii sunt foarte mici, de culoare căprui
închis. Buzele sunt negre, mari şi mobile, ca şi
nasul. Coada este foarte scurtă, fiind în întregime
ascunsă în blană. Ghearele sunt mari şi curbate.
Blana „de iarnă” este foarte groasă, cu peri lungi
de 11-12 cm. Blana „de vară” are perii mai scurţi
şi mai aspri. Culoarea este în general omogenă,
cafeniu pe tot corpul. Lungimea corpului vari-
ază între 245 și 255 cm, iar greutatea între 200
și 360 kg, fiind cel mai mare mamifer din fauna
României. Este o specie poligamă, un mascul
putându-se împerechea cu mai multe femele în
perioada de reproducere. Ursul brun ajunge la
maturitate sexuală la vârste ridicate, femelele
dând naştere primilor pui la vârsta de 4-6 ani.
Reproducerea are loc în perioada aprilie-mai.
Gestaţia durează 7-8 luni, după care femelele
nasc 1-3 pui de câte 300-350 g fiecare. Pleoapele
puilor nou-născuţi rămân lipite până la vârsta de
30-32 de zile. Longevitatea maximă (înregistra-
tă în captivitate) este de 47 de ani. La sfârşitul
toamnei, după ce au acumulat suficient ţesut
adipos (grăsime) pentru somnul de iarnă, urşii
intră în bârlog. Bârlogul este săpat în sol sau este
amenajat în cavităţi naturale, sub stânci. Somnul
de iarnă durează 3-6 luni şi nu este o hibernare situri desemnate pentru conservare Mureşului, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Perşani, Peştera Tăuşoare, Piatra Craiului, Piatra
propriu-zisă, deoarece, la nevoie, ursul se poate Bazinul Ciucului de Jos, Bucegi, Buila-Vân- Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Gutâi-Creasta Mare, Pietrosul Broştenilor-Cheile Zugrenilor,
trezi şi devine repede activ, în timp ce hiber- turariţa, Cascada Mişina, Căldările Zăbalei, Cocoşului, Harghita Mădăraş, Hârtibaciu Sud- Platoul Mehedinţi, Podişul Lipovei-Poiana Rus-
nantele (mamiferele care hibernează) nu devin Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cenaru, Cheile Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Herculian, Lacul Negru, că, Poiana Muntioru, Porţile de Fier, Porumbeni,
active iarna. În România, ursul brun preferă ha- Bicazului-Hăşmaş, Cheile Doftanei, Cheile Ne- Larion, Leaota, Moldova Superioară, Molhaşu- Postăvarul, Pricop-Huta-Certeze, Putna-Vrancea,
bitatele de pădure montană, în special pădurile rei-Beuşniţa, Cheile Şugăului-Munticelu, Cheile rile Căpăţânei, Muntele Tâmpa, Muntii Ciucului, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Reghiu Scruntar,
de conifere. Are o dentiţie bogată, alcătuită din Teregovei, Cheile Vârghişului, Ciomad-Balvanyos, Muntioru Ursoaia, Munţii Bihor, Munţii Făgăraş, Retezat, Rusca Montană, Semenic-Cheile Cara-
42 de dinţi si măsele, bine adaptată pentru o di- Ciucaş, Coridorul Drocea-Codru Moma, Coridorul Munţii Goşman, Munţii Maramureşului, Munţii şului, Sighişoara-Târnava Mare, Siriu, Soveja,
etă care include cantităţi semnificative de hrană Munţii Bihorului-Codru Moma, Coridorul Rusca Metaliferi, Munţii Rodnei, Nemira-Lapoş, Nordul Strei-Haţeg, Şindriliţa, Topliţa-Scaunul Rotund
vegetală şi nevertebrate. Acest lucru indică faptul Montană-Ţarcu-Retezat, Cozia, Creasta Nemirei, Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Borsec, Ţinutul Pădurenilor, Valea Ierii, Valea Izei
că ursul este un animal omnivor şi oportunist, di- Cuşma, Dăncioanea, Dealurile Târnavei Mici-Bi- Bucovinei, Oituz-Ojdula, Parâng, Pădurea Bogăţii, şi Dealul Solovan, Vânători-Neamţ, Zarandul de
eta sa fiind adaptată în funcţie de mediu. Caninii cheş, Defileul Crişului Alb, Defileul Crişului Re- Pădurea Dălhăuţi, Pădurea Glodeasa, Pădurea Po- Est, Zarandul de Vest.
puternici sunt folosiţi pentru apărare, omorârea pede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Defileul vernii-Valea Cerniţa, Pădurea Verdele, Penteleu,
prăzii, dar şi pentru dezmembrarea carcaselor de
animale. Premolarii mici şi postcarnasierii prezin-
tă zone mari de contact şi sunt asociaţi cu o dietă
constând în principal din hrană vegetală şi never-
tebrate. Primăvara sau la începutul verii consumă
cu precădere ierburi şi muguri. Vara şi la începu-
tul toamnei consumă ciuperci şi fructe (zmeură,
mure, afine, mere, prune şi pere) şi nu evită să
intre în râurile de munte pentru a prinde păstrăvi.
Toamna târziu, dar şi iarna, consumă ghindă şi jir.
Insectele, în special furnici, albine şi viespi, pot
constitui sezonier o sursă importantă de hrană
datorită proteinelor pe care le conţin. De aseme-
nea, se mai hrăneşte cu mici mamifere şi ocazi-
onal vânează şi animale mai mari, cum ar fi că-
prioarele. Populaţia de urşi din fauna României,
răspândită în întreg lanţul Munţilor Carpaţi, este
estimată la 5000 de indivizi (6.000, în unii ani) şi
reprezintă circa 40% din populaţia europeană, cu
o medie de 140-150 indivizi/1000 km2.
79
VidrĂ
Categoria: Animalia Ordinul: Carnivora Genul: Lutra
Lutra lutra
Clasa: Mammalia Familia: Mustelidae Specia: L. lutra
lungi şi stufoase de culoare gălbuie, urechi rotunde şi m. Pe uscat pare puţin neîndemânatică, dar în ciuda
mici. Membrele vidrei sunt scurte în raport cu corpul, aparenţelor este capabilă să alerge foarte repede şi
cu unghii puternice, care ajută la săpat, între degete să parcurgă distanţe mari. Vidrele preferă ţărmurile
având o membrană care serveşte la înot. Blana, cu un împădurite ale lacurilor, heleşteelor, râurilor şi ale
important rol de protecţie, este lucioasă, formată din oricăror cursuri de apă, de la şes până la munte şi
două rânduri de peri deşi, cu spicul scurt, prin care nu chiar în zonele de coastă din dreptul Deltei Dunării.
pătrunde apa, culoarea fiind cafeniu închis pe spate şi
mai deschis pe gât şi pântece. Vidrele nu au o perioa- situri desemnate pentru conservare
dă stabilă de împerechere, putându-se reproduce Apuseni, Balta Mică a Brăilei, Bistriţa Aurie, Braţul
pe tot parcursul anului. Gestaţia durează 9-12 luni, Măcin, Buzăul Superior, Canaralele Dunării, Căl-
după care femelele nasc 2-3 pui. La naştere, puiul dările Zăbalei, Călimani-Gurghiu, Câmpia Ierului,
de vidră are o lungime de 12-15 cm şi greutatea Cefa, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Vârghişului,
de 60 g, nu are blană şi are ochii închişi. Puii încep Ciucaş, Ciuperceni-Desa, Coridorul Ialomiţei, Cori-
să consume hrană solidă după vârsta de 49 de zile, dorul Jiului, Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Rete-
deşi alăptarea continuă până la 69 de zile. Mamele zat, Crişul Alb, Crişul Alb între Gurahonţ şi Ineu, Cri-
îşi învaţă puii să înoate începând cu vârsta de 2-3 şul Repede amonte de Oradea, Dealurile Târnavei Munţii Rodnei, Nemira-Lapoş, Nordul Gorjului de Mureş între Moreşti şi Ogra, Râul Negru, Râul Nera
luni, atunci când li se dezvoltă blana hidrofobă. Mici-Bicheş, Defileul Crişului Alb, Defileul Crişului Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Ol- între Bozovici şi Moceriş, Râul Olt între Mărunţei şi
Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de un an şi Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Defileul teniţa-Mostiştea-Chiciu, Oltul Mijlociu-Cibin-Hâr- Turnu Măgurele, Râul Prut, Râul Putna, Râul Siret
jumătate, iar durata medie de viaţă este de 19 ani. Mureşului, Delta Dunării, Domogled-Valea Cernei, tibaciu, Oltul Superior, Pădurea Bolintin, Pădurea între Paşcani şi Roman, Râul Suceava Liteni, Râul
Cu toate că poate fi văzută şi ziua, vidra este un ani- Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Dună- Stârmina, Pădurea şi Lacul Stolnici, Pădurea şi Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ, Râul Târ-
mal crepuscular şi nocturn. Trăieşte solitar sau cel rea la Gârla Mare – Maglavit, Frumoasa, Grădiştea Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Perşani, Podişul Li- nava Mare între Odorheiu Secuiesc şi Vânători, Râul
mult în grupe de familii. Caracterul său singuratic Muncelului-Ciclovina, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, povei-Poiana Ruscă, Porţile de Fier, Porumbeni, Târnava Mică, Râul Timis între Rusca şi Prisaca, Râul
derivă din faptul că are nevoie de spaţiu vital întins Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Herculi- Putna-Vrancea, Râul Bârlad între Zorleni şi Gura Tur, Retezat, Sighişoara-Târnava Mare, Someşul
pentru a-şi desfăşura toate activităţile. Frecvent an, Lacurile din jurul Măscurei, Lacurile Fălticeni, Gârbăvoţulu, Râul Caraş, Râul Gilort, Râul Moldova Mare, Someşul Mic, Strei-Haţeg, Şieu-Budac, Tisa
face ocoluri de pază în teritoriul propriu, marcân- Lunca Chineja, Lunca Mijlocie a Argeşului, Lunca între Oniceni şi Miteşti, Râul Moldova între Pălti- Superioară, Valea Ierii, Valea Izei şi Dealul Solovan,
du-l cu fecale în cele mai diverse locuri. Femelele Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Lunca noasa şi Ruşi, Râul Moldova între Tupilaţi şi Roman, Valea Vâlsanului.
şi puii acestora posedă un teritoriu mai mic în te- Teuzului, Mlaştina de la Feteşti, Mlaştina Satchi- Râul Motru, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia, Râul
ritoriul masculului. Pe teritoriul unui mascul tră- nez, Moldova Superioară, Muntii Ciucului, Munţii Mureş între Deda şi Reghin, Râul Mureş între Iernu-
iesc două sau mai multe femele, iar când acestea Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Maramureşului, ţeni şi Periş, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul
etimologia denumirii științifice mifer care preferă apa, fiind o foarte bună înotătoa-
Numele de gen este latinescul mustela – nevăstui- re şi scufundătoare. Înoată prin mişcări ale ambelor
că (în acest gen, alături de nevăstuică, sunt înca- perechi de membre. Trăieşte solitar, dar în sezonul de
drate speciile de dihor și nurcă) ce provine la rândul reproducere formează perechi. Pe timp de vară este
său din latinescul mus – șoarece (de la asemănarea fidelă unui teritoriu individual de maxim 15-20 ha.
relativă între cele două specii de mamifere mici Iarna, acest teritoriu este mai extins. Se adăposteşte
foarte agile). Denumirea de specie este diminuti- în galeriile şobolanilor de apă şi ale bizamilor sau pe
vul latin lutreola – vidruță, vidră mică, pornind de lângă rădăcinile sălciilor şi ale altor specii de arbori de
la relativa asemănare dintre cele două specii. pe malurile apelor. Intră în scorburi sau îşi face cul-
cuşuri în stufăriş şi în desişuri de vegetaţie ierboasă.
caracterizarea speciei Este activă seara şi în timpul nopţii. Hrana constă din
Nurca este un mamifer carnivor de talie mijlocie, cu mici rozătoare, insecte, raci, moluşte, peşti, tritoni,
corpul suplu şi alungit, membrele scurte şi capul mic broaşte, păsări acvatice. Nu se cunosc ecto sau endo-
şi turtit. Lungimea corpului este de 34-43 cm şi gre- paraziţi ai nurcii. Printre duşmanii naturali ai acestei
utatea de 500-800 g. Coada are 12-19 cm lungime. specii se numără vidrele, câinii enoţi, jderii de copac
Degetele de la picioare sunt unite prin membrane in- (în habitatele de pădure), vulpile, bufniţele. Preferă
terdigitale, particularitate ce îi oferă avantajul de a fi zonele din vecinătatea apelor curgătoare şi a celor
o bună înotătoare. Blana este lucioasă, alcătuită din- stagnante, cu tufişuri, stufării, păpurişuri întinse şi ve-
tr-un strat interior călduros şi din peri mai lungi şi mai getaţie ierboasă deasă, de la nivelul câmpiilor până la
rari, cu rol de protecţie, de culoare maro închis până la cel al pădurilor de conifere. Rareori se îndepărtează la
negru, cu o margine îngustă albă la buza superioară o distanţă mai mare de 100 m de cursurile sau ochiu-
şi pe bărbie. Perioada de reproducere este în lunile fe- rile de apă. Prezentă altădată în toată ţara, astăzi mai
bruarie-martie, iar gestaţia durează 35-72 de zile. O există populaţii semnificative doar în Delta Dunării şi
femelă are la o naştere 4-7 pui care cântăresc 5-6 g şi posibil populaţii mici, izolate, în zona Maramureşului
au pleoapele lipite pentru primele 30 de zile de viaţă. şi în Munţii Gurghiului. Specia a fost vânată excesiv
Alăptarea durează 8-10 săptămâni, deşi puii încep să pentru valoarea economică ridicată a blănii sale.
consume hrană solidă de la vârsta de 20-25 de zile.
Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de nouă luni situri desemnate pentru conservare
iar durata medie de viaţă este de 12 ani. Este un ma- Delta Dunării.
80
Dihor pătat
Categoria: Animalia Ordinul: Carnivora Genul: Vormela
Vormela peregusna
Clasa: Mammalia Familia: Mustelidae Specia: V. peregusna
caracterizarea speciei
Este un mamifer cu corpul subţire, botul ascuţit,
Mamifere
nările orientate lateral şi separate între ele de un
şanţ. Mustăţile sunt rare şi destul de scurte. Urechile
sunt mai mici decât la jderi, cu care este înrudit, dar
bine dezvoltate şi cu peri mai lungi pe marginea
lor superioară, care este larg rotunjită. Blana este
deasă, cu peri subţiri, moi şi lucioşi. Perii de contur
de pe spate şi de pe laturile corpului ating 13 mm
lungime. Coada este foarte stufoasă, de culoare
gălbui-albicioasă, cu vârful negru. Pe faţă are un
fel de „mască”, constituită dintr-o dungă de peri
albi poziţionată deasupra ochilor pe toată lungimea
frunţii. Această dungă este mărginită spre vârful
capului şi spre bot de peri cafenii. O altă dungă de
culoare albă, tot transversală, există şi în regiunea
cefei. Reproducerea are loc în februarie-martie.
Gestaţia durează două luni şi jumătate, după care
se nasc 4-6 pui, cu pleoapele lipite pentru primele
20 de zile de viaţă. Alăptarea durează cinci săptă-
mâni. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de vine activ la crepuscul. Trăieşte solitar, cu excepţia zonele subdeşertice. Trăieşte în câmpii deschise, pe situri desemnate pentru conservare
10 luni. Durata de viaţă este de şase ani. Dihorul perioadei de reproducere. Îşi marchează şi îşi apără câmpuri cu tufe şi mărăcini, dar intră şi în păduri- Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Ve-
pătat este un foarte bun săpător de galerii, având teritoriul individual estimat la 4-6 ha. Dacă întâl- le rare de şes. Hrana constă în principal din viermi, deroasa, Fântâniţa Murfatlar, Munţii Măcinului,
ghearele lungi şi puternice, putând urmări prăzi neşte un pericol, dihorul pătat secretă cu glandele insecte, şopârle, păsări şi mamifere mici. Populaţia Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Podişul
galericole precum cârtiţe, orbeţi, şobolani de apă şi anale un fluid foarte urât mirositor. Spre deosebire este foarte scăzută, fiind întâlnit extrem de rar doar Nord Dobrogean, Straja-Cumpăna.
bizami. Ziua stă retras în galeriile spaţioase şi de- de dihorul de stepă, cel pătat pătrunde mai mult în în estul României, în zona Munţilor Măcin.
Dihor de stepă
Categoria: Animalia Ordinul: Carnivora Genul: Mustela
Mustela eversmanii
Clasa: Mammalia Familia: Mustelidae Specia: M. eversmanii
etimologia denumirii științifice
Numele de gen este latinescul mustela – nevăstui-
că (gen în care alături de nevăstuică sunt încadrate
speciile de dihor și nurcă) ce provine la rândul său
din latinescul mus – șoarece (de la asemănarea
relativă între cele două specii de mamifere mici
foarte agile). Denumirea speciei este o dedicație
pentru Eduard Friedrich Eversmann (1794-1860),
naturalist german și profesor la Universitatea din
Kazan, Rusia, unul dintre pionierii studierii florei și
faunei silvostepei și stepei dintre Volga și Ural.
caracterizarea speciei
Se deosebeşte de dihorul comun prin faptul că are
blana de culoare mai deschisă, deşi fondul este tot
cafeniu. Faţa este alb-gălbuie, surie în jurul ochilor şi
sub aceștia. Bărbia, pieptul, membrele şi ultima trei-
me a cozii sunt de culoare cafeniu închis sau chiar ne-
gre. Coada este scurtă, având aproximativ o treime
din lungimea corpului, şi este acoperită cu peri scurţi
şi netezi. Blana de iarnă are perii de contur lungi şi
moi, iar cei lânoşi mai scurţi şi foarte deşi. Blana de
vară are perii mai scurţi şi mai rari, cu nuanţe roşcate.
Lungimea corpului este de 37-56 cm, iar greutatea
variază între 1,3 şi 2 kg. Reproducerea are loc în fe-
bruarie-martie, gestaţia durând 38-41 zile. Femelele
nasc 6-8 pui de câte 4- 6 g fiecare, cu pleoapele lipite
pentru primele 30 de zile de viaţă. Alăptarea durează
şase săptămâni, după care femelele îşi învaţă puii să
vâneze prăzi mici. Maturitatea sexuală este atinsă la urmărirea prăzii îşi poate schimba cu uşurinţă direc- mamifere de talie mică şi mijlocie. Hrana constă din situri desemnate pentru conservare
vârsta de nouă luni, iar durata medie de viaţă este ţia de alergare. Habitatul preferat îl constituie câm- popândăi, hamsteri, şoareci, şobolani, ouă şi pui de Comloşu Mare, Delta Dunării, Munţii Măcinului,
de şase ani. Duşmanii săi naturali sunt vulpea, bu- piile aride şi cele înţelenite, unde de regulă se găsesc pasăre. Hrana puţină, dar şi iernile grele, cu multă Nădab-Socodor-Vărşad, Oseşti-Bârzeşti, Pajiş-
fniţa şi uliul. Din punct de vedere comportamental şi popândăi, pe de o parte pentru a le ocupa galeriile, zăpadă, îl pot determina să întreprindă deplasări tea Cenad, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Podişul
este un mamifer strict terestru, cu ritm de activitate iar pe de altă parte pentru că popândăii sunt hrana spre zone mai favorabile din punct de vedere clima- Nord Dobrogean, Râul Bârlad între Zorleni şi
crepusculară. Este un foarte bun alergător, dar se de- sa preferată. În lipsa popândăilor, amenajează, prin tic, în cadrul aceloraşi regiuni stepice. Gura Gârbăvoţulu.
plasează şi prin salturi lungi de până la un metru. În lărgire şi extindere, galeriile hârciogilor şi ale altor
81
Râs
Categoria: Animalia Ordinul: Carnivora Genul: Lynx
Lynx lynx
Clasa: Mammalia Familia: Felidae Specia: L. lynx
caracterizarea speciei
Râsul este cel de-al treilea reprezentant al car-
nivorelor mari din fauna României, după urs
şi lup. Este un mamifer de talie mijlocie, bine
proporţionat, îndesat, cu picioarele din spa-
te puternice şi adaptate pentru salturi. Coada
Mamifere
82
delfin mare,
Categoria: Animalia Ordinul: Cetacea Genul: Tursiops
delfin cu bot gros Clasa: Mammalia Familia: Delphinidae Specia: T. truncatus
Tursiops truncatus
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din latinescul tursio, nu-
mele mai multor specii de pește. Tursiops – ase-
mănător cu peștii tursio. Numele speciei derivă din
latinescul truncatus – tăiat (brusc), cu membrele
tăiate, mutilat, de fapt cu referire la botul scurt, ca
„tăiat” al animalului.
caracterizarea speciei
Delfinul prezent în Marea Neagră sau afalinul (delfi-
Mamifere
nul cu bot gros) este unul dintre cele mai inteligente
mamifere acvatice. Are un rostru scurt şi butucănos,
cu maxilarul inferior mai lung decât cel superior, iar
pe fiecare maxilar se găsesc 38-50 de dinţi tronco-
nici bine ascuţiţi. Afalinul are o mobilitate cervicală
mai mare decât oricare alt delfin, pentru că cinci
dintre cele şapte vertebre ale gâtului nu sunt suda-
te. Culoarea acestei specii variază considerabil, de la
brun-cenuşiu închis cu reflexe albăstrii pe spate până
la cenuşiu deschis, aproape alb, pe burtă. Capul şi bo-
tul sunt, de obicei, mai închise la culoare. Între bot şi
frunte există o cută evidentă, iar deasupra ochilor are
câte o pată rotundă, cenuşie. Înotătoarea dorsală este vârsta de 5-12 ani pentru femele şi 9-13 ani pentru cârdurile (mici sau mari) se stabileşte o ierarhie, în a apei şi de disponibilitatea hranei. Afalinul este
înaltă şi curbată, aflându-se aproape la jumătatea masculi. Durata medie de viaţă este de 25 de ani, dar care cel mai mare mascul şi cea mai mare femelă îi o specie periclitată, fiind vânat de om pentru car-
spinării. Lungimea corpului variază între 2,5 și 3,8 m în captivitate pot atinge vârsta de 35 de ani. Delfinii domină şi coordonează pe toţi ceilalţi. Dominanţa nea şi grăsimea sa. Vânarea intensivă a delfinului
la masculi şi între 2,3 și 3,2 m la femele. Greutatea sunt cunoscuţi pentru agilitatea cu care se mişcă se manifestă prin muşcături, împingeri şi bătăi mare din Marea Azov şi Marea Neagră a condus la
exemplarelor mature nu depăşeşte 150-200 kg, în ca- în apă. Fiind excelenţi înotători, spintecă valurile cu coada. Afalinii preferă apele de coastă, adese- reducerea drastică a populaţiei speciei. Se estimea-
zuri excepţionale atingând 400 kg. Are o viteză de de- produse de vapoare, „aleargă” la suprafaţa apei şi ori intrând în golfuri şi lagune, de unde ocazional ză că în apele Mării Negre mai trăiesc aproximativ
plasare de 28-33 km/h şi poate coborî la adâncimi de fac salturi de până la şase metri înălţime. Trăiesc pot pătrunde pe cursurile râurilor tributare. Spre 10.000 de indivizi.
până la 90-100 m. Se orientează prin ecolocaţie (emit în cârduri de câte 2-15 indivizi, dar când găsesc deosebire de delfinul comun, afalinul nu se înde-
sunete la fel ca liliecii), pot vedea în apă până la doi resurse bogate de hrană se pot aduna până la 600 părtează prea mult de zona litorală. Adâncimea situri desemnate pentru conservare
metri şi le lipseşte simţul mirosului. Reproducerea are şi chiar 900 de indivizi. În cadrul unor asemenea maximă la care îşi caută hrana este de 180 m. Cap Aurora, Costinesti-23 August, Delta Dunării-zo-
loc în mijlocul verii, puii urmând să se nască în vara grupe mari, indivizii cooperează pentru mânarea Aceasta este adâncimea până la care există vieţu- na marină, Plaja submersă Eforie Nord-Eforie Sud,
următoare, după o gestaţie de 12-13 luni. O femelă peştilor spre zona litorală şi pentru a nu-i lăsa să itoare în Marea Neagră, în dreptul platformei con- Structuri submarine metanogene-Sf. Gheorghe,
naşte un singur pui, odată la doi ani. Dacă puiul moa- scape din nou spre larg. În astfel de situaţii este tinentale. Se hrăneşte cu peşti, calamari, crustacee Vama Veche-2 Mai, Zona marină de la Capul Tuzla.
re la naştere, femela devine aptă de acuplare şi peste necesară o foarte bună coordonare şi sincronizare etc. Populaţiile de afalin întreprind migraţii legate
un an naşte alt pui. Maturitatea sexuală este atinsă la a deplasării tuturor indivizilor. De altfel, în toate probabil de schimbările sezoniere de temperatură
caracterizarea speciei
Marsuinul este un mamifer marin care se înrudeşte
cu delfinul. Are corpul robust, cu capul uşor conic, fără
bot alungit. Înotătoarea dorsală are formă aproape
triunghiulară, cu o foarte slabă concavitate pe margi-
nea posterioară, baza ei lată fiind situată la jumătatea
spatelui. Înotătoarele ventrale (de pe burtă) sunt mici,
de formă ovală. Culoarea variază de la negru-cenuşiu
lucitor pe spate, la alb-gri pe abdomen, iar pe flan-
curi aceste culori se întrepătrund cu neregularitate.
Lungimea corpului este de 150-160 cm, femelele fi-
ind mai mari decât masculii. Reproducerea are loc în
lunile iunie-septembrie. Gestaţia durează 10-11 luni,
după care se naşte un singur pui, lung de 70-100 cm
şi în greutate de 6-8 kg. Maturitatea sexuală este atin-
să la vârsta de 3-4 ani. Durata de viaţă este de 10 ani
în libertate şi de 13 ani în captivitate. Marsuinii au un
comportament mai puţin jucăuş decât delfinul comun ultrasunete, asemănătoare cu ale delfinilor comuni. menţiona existenţa pe piele a urmelor de fixare a o ameninţare asupra acestor mamifere. Înfloririle
şi delfinul mare. Nu fac salturi spectaculoase, nu se Studii de teledetecţie au estimat că teritoriul indivi- ciclostomilor marini (animale marine cu aspect de algale în apele Mării Negre sunt o altă ameninţare
joacă în valurile pe care le fac navele în marş, ba chiar dual al unui marsuin este de 1-1,5 km², zonă în care peşti fără maxilare şi cu gură rotundă). Preferă ape- semnificativă.
le ignoră. Viteza lor maximă de înot este de 22 km/h. „patrulează” pentru control şi apărare. Rareori se adu- le de coastă, golfurile, estuarele şi gurile fluviilor.
Când se scufundă pentru căutarea hranei, stau sub nă în cârduri de 100 de indivizi, de cele mai multe ori În apele teritoriale ale României, marsuinii sunt situri desemnate pentru conservare
apă aproximativ 4 minute. Se poate scufunda până grupele întrunind doar 5-10 indivizi. Înotul lor obişnu- răspândiţi de-a lungul întregului litoral, apropi- Cap Aurora, Costinesti-23 August, Delta Dunării-zo-
la adâncimea de 20 m, dar un exemplar de marsuin it este lent, aproape de suprafaţă, ieşind de 3-4 ori pe indu-se atât de mult de ţărm încât, uneori, pot fi na marină, Plaja submersă Eforie Nord-Eforie Sud,
a fost prins în traulere la 79 m adâncime. Marsuinii minut pentru a respira. Spre deosebire de delfinide, fost văzuţi în bazinele portuare. Agitaţia sezonie- Structuri submarine metanogene-Sf. Gheorghe,
sunt ihtiobentofagi, hrănindu-se cu peşti şi neverte- marsuinii par a fi mai rezistenţi la infestări cu endo- ră a apelor litorale, fie şi cu ambarcaţiuni de mică Vama Veche-2 Mai, Zona marină de la Capul Tuzla.
brate (cambulă, calcan, guvizi, gastropode etc.). Emit paraziţi. În ceea ce priveşte ectoparaziţii, se poate putere dar cu viteză mare de deplasare, reprezintă
83
* vacă de mare,
Categoria: Animalia Ordinul: Carnivora Genul: Monachus
focă cu burta albă Clasa: Mammalia Familia: Phocidae Specia: M. monachus
Monachus monachus
etimologia denumirii științifice
Numele de gen și de specie provin din neogrecescul
monachos (μóναχος) – călugăr, de la asemănarea
relativă a animalului cu hainele monahale.
caracterizarea speciei
Foca mediteraneană întâlnită în apele teritoria-
le româneşti din Marea Neagră este un mamifer
care provine din populaţiile speciei din Marea
Mediterană. Este una din cele mai mari specii de
Mamifere
* Zimbru
Bison bonasus Categoria: Animalia Ordinul: Artiodactyla Genul: Bison
Clasa: Mammalia Familia: Bovidae Specia: B. bonasus
etimologia denumirii științifice
Numele de gen este din latinescul bison – zimbru,
bou sălbatic. Numele de specie este grecescul bo-
nasos (βονασος), cu aceeași semnificație.
caracterizarea speciei
Zimbrii au existat pe teritoriul ţării noastre până
la jumătatea sec. XIX, ei fiind reintroduşi în 1958
şi 1967, când au fost aduse câteva exemplare pro-
venind din rezervaţia Bialovieja din Polonia. Este
un mamifer de talie foarte mare, cu corpul masiv,
trunchiul scurt, cu partea anterioară masivă şi pu-
ternică ce alcătuieşte o cocoaşă înclinată caudal.
Linia spatelui este uşor înclinată spre baza cozii,
trenul posterior apărând mai scund decât umerii.
Capul este masiv, de formă ovală, cu frunte lată, bot
scurt şi ochi mici, adesea acoperiţi cu păr. Membrele
sunt puternice şi înalte. Raportate la dimensiunile
corpului, coarnele sunt foarte mici, groase la bază
şi înguste spre vârf. Baza lor este orientată în lateral
şi sunt curbate în sus şi spre interior. Culoarea blănii
de iarnă este cafeniu închis, vara fiind ceva mai des-
chisă. Lungimea corpului este de 210-350 cm, iar a
cozii de 30-80 cm. Reproducerea are loc în lunile au-
gust şi septembrie. Gestaţia durează aproape nouă
luni, după care se naşte un singur viţel, rareori doi,
în greutate de 22-23 kg. La numai o oră de la naş- disponibilitatea fânului, a lichenilor de pe arbori şi a ierburile pe care le pasc dimineaţa devreme. Când te, de foioase sau în amestec, din zonele de deal
tere, viţeii se pot ridica, încep să sugă şi îşi pot urma ciupercilor. Deşi altitudinile preferate sunt de 900- este cald, beau apă de 2-3 ori pe zi iar atunci când şi munte, cu mlaştini şi cursuri de apă. Vegetaţia
mama pentru revenirea la turmă. La vârsta de 19- 2100 m, sunt puternic atraşi de păşunea subalpi- temperatura scade sub 15oC, o singură dată pe zi. ierboasă înaltă de pe lângă locurile umede din
22 de zile, viţeii încep să consume şi hrană solidă, nă cu ierburi înalte care se menţin proaspete până Spre seară ies din nou la păscut. În timpul iernii pasc păduri îi atrage pe zimbri pentru că acolo ierburile
iar în toamnă le apar mugurii coarnelor. Maturitatea toamna târziu. Iarna coboară de-a lungul văilor, şi ziua. Culcuşurile şi le construiesc pe soluri uscate rămân verzi mai tot timpul anului. Astăzi, popula-
sexuală este atinsă la vârsta de doi ani, iar durata în căutarea cursurilor de apă pe lângă care găsesc sau nisipoase. Nu fac băi în nămol sau în mlaştini. ţia de zimbri de pe teritoriul României nu depă-
de viaţă este de cel mult 22 de ani. Primăvara, după ierburi pentru hrană. În sezonul rece, suprafaţa te- Sunt foarte buni alergători, inclusiv pe zăpadă de şeşte 50 de indivizi, răspândiţi în marile Parcuri
inundaţii, zimbrii scormonesc mâlul în căutarea mu- ritoriului individual al zimbrului variază între 500 şi peste un metru. Hrana constă din peste 240 specii naţionale (Retezat şi Vânători-Neamţ), în judeţele
gurilor de iarbă. Concentrările zimbrilor pentru iarnă 600 ha. Activităţile zilnice sunt diferite în funcţie de şi varietăţi de plante, într-o zi putând să consume Dâmboviţa, Argeş şi Braşov, precum şi la Grădina
în anumite sectoare din păduri sunt determinate de sezon. Vara îşi petrec ziua odihnindu-se şi rumegând 30-45 kg de masă verde. Preferă pădurile compac- Zoologică din Bucureşti.
84
85
Mamifere
REPTILE ȘI AMFIBIENI
86
ţestoasă de uscat
Regnul: Animalia Ordinul: Testudines Genul: Testudo
bănăţeană Clasa: Reptilia Familia: Testudinidae Specia: T. hermanni
Testudo hermanni
etimologia denumirii științifice
În limba latină, testudo este numele broaştelor ţes-
toase de uscat, derivat din cuvântul testa – bucată
de argilă arsă, obiect de olărie făcut din lut ars, cu
referire la duritatea carapacei. Numele speciei este
o dedicaţie pentru Jean-Frédéric Hermann (1768-
1793), naturalist francez.
caracterizarea speciei
Reptile și amfibieni
La exemplarele mature carapacea este galben-pai
sau portocalie, iar la cele bătrâne galben-verzuie şi
chiar verde-măslinie, plăcile acesteia fiind pătate
cu cafeniu-negricios în partea anterioară. Ochii
au culoarea negru-albăstrui sau negru-cafeniu.
Masculii sunt ceva mai mici decât femelele, dar
au cozi mult mai lungi decât acestea. În timp ce
adulţii nu au prădători naturali, juvenilii sau ouăle
acestei specii sunt consummate de câini, vulpi, pă-
sări (în special corvide), şobolani, bursuci, mistreţi.
Infecţiile virale pot provoca mortalitate în propor-
ţie de 100%, un impact deosebit în răspândirea
unor boli avându-l animalele de companie aban-
donate. În Balcani, carapacea se foloseşte în me-
dicina tradiţională. Frecvent, habitatele naturale
în care specia este întâlnită sunt deteriorate, frag-
mentate sau distruse prin extinderea suprafeţelor poluare chimică şi genetică, prin înlocuirea unor situri desemnate pentru conservare Stârmina, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac,
agricole, dezvoltare urbană, amenajarea drumuri- specii forestiere din habitat cu altele noi, inadec- Cheile Rudăriei, Domogled-Valea Cernei, Dumbră- Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Râul Timis între
lor, prin păşunat, amenajări industriale, defrişări, vate, în care ţestoasele nu găsesc hrană şi adăpost. veni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Jiana, Pădurea Rusca şi Prisaca.
ţestoasă de uscat
Regnul: Animalia Ordinul: Testudines Genul: Testudo
dobrogeană Clasa: Reptilia Familia: Testudinidae Specia: T. graeca
Testudo graeca
caracterizarea speciei
Carapacea are culoarea gălbui-întunecat, cafeniu
uniform sau măsliniu, fiecare placă fiind mărgini-
tă de pete negre neregulate, exemplarele tinere
fiind măslinii sau gălbui cu pete negre pe margi-
nea fiecărei plăci. Adulţii nu au prădători naturali,
dar ouăle şi juvenilii sunt consumaţi de prădători
precum câini, vulpi, păsări. Dintre bolile cunoscute
la această specie a fost descrisă o stomatită virală
cu o mortalitate de 100%. Salmonella este pur-
tată, fără semne clinice, de aproape 10% dintre
ţestoasele de uscat, dar uneori se produc infecţii
grave cu acest agent patogen. Specia este para-
zitată de acarieni, nematode, trematode preluate
de la oi. Înlocuirea fagului cu plantaţii de salcâm
în care specia nu găseşte surse de hrană adecvate
şi adăposturi poate duce la eliminarea populaţiilor
din zonele respective. Cel mai însemnat pericol îl
constituie practica larg răspândită în Dobrogea de
incendiere a unor suprafeţe considerabile în scopul
refacerii păşunilor. Numeroase exemplare mor în
aceste incendii sau suferă o deteriorarea a carapa-
cei. Practica ierbicidării şi a folosirii îngrăşăminte-
lor anorganice pe terenurile agricole constituie un
alt factor care ameninţă populaţiile de ţestoase, ca situri desemnate pentru conservare ia-Lacul Vederoasa, Dunele marine de la Agigea, Văii, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Podi-
şi colectarea în scopuri comerciale şi vânzarea ca Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Dealurile Agi- Fântâniţa Murfatlar, Munţii Măcinului, Pădurea şul Nord Dobrogean, Recifii Jurasici Cheia.
animale de companie. ghiolului, Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urlu- Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Hagieni-Cotul
87
ţestoasă de apă
Regnul: Animalia Ordinul: Testudines Genul: Emys
Emys orbicularis
Clasa: Reptilia Familia: Emydidae Specia: E. orbicularis
caracterizarea speciei
Carapacea are forma eliptică, la adulţi fiind cafe-
niu-întunecată, cafeniu-roşiatică sau neagră cu
pete rotunde sau linii întrerupte galbene mai mult
Reptile și amfibieni
caracterizarea speciei
Este cel mai mare şarpe din ţara noastră, foarte pu-
ternic şi cu corpul destul de zvelt. Nu este un şarpe
veninos. Lungimea este de 120-160 (rar 260) cm.
Culoarea este în general gălbuie, cu spatele uşor
castaniu-gălbui, femelele fiind mai întunecate.
Capul este cafeniu, cu două pete negre lungi, câte
una de fiecare parte, de la ochi către colţul gurii. Rar
se întâlnesc şi exemplare negre. Ocupă o varietate
largă de habitate naturale, incluzând malurile râu-
rilor, marginile lacurilor, pădurile de foioase, stepe-
le împădurite şi chiar habitate cvasi-deşertice. Se
adăposteşte sub grămezi de pietre, ziduri de piatră
sau în tufişuri. Este o specie diurnă, cu un compor-
tament calm, liniştit. Chiar şi exemplarele speria-
te fac rareori mişcări bruşte. Comportamentul lui
defensiv se reduce la sâsâituri ocazionale corelate
cu atacuri de intimidare. Se hrăneşte cu microma-
mifere, păsări şi şopârle, fiind la rândul său hrană
pentru numeroase specii precum ciori, berze, pă-
sări răpitoare, mamifere carnivore.
88
viperă de stepă
Regnul: Animalia Ordinul: Squamata Genul: Vipera
Vipera ursinii (Vipera ursinii molda-
Clasa: Reptilia Familia: Viperidae Specia: V. ursinii
vica, Vipera ursinii renardi şi/sau for-
me intermediare)
etimologia denumirii științifice
Numele genului este denumirea populară în la- cu Vipera ammodytes montadoni, ambele întâlnin-
tină a şerpilor din acest gen, probabil derivat din du-se într-un număr relativ mare de exemplare.
latinescul vivere – vivace. Numele speciei este o Din cauza caracteristicilor morfologice este deseori
dedicaţie pentru naturalistul german Johannes sursa unor confuzii, fie cu specii inofensive, fie cu
Heinrich Ursinus (1608-1667). vipera cu corn. Dintre prădătorii care atacă specia
amintim ciorile, berzele, fazanii, păsările răpitoa-
caracterizarea speciei re, mamiferele carnivore. Deteriorarea şi distruge-
Reptile și amfibieni
Culoarea nu prezintă variaţii foarte mari, în spe- rea habitatelor pe fondul extinderii suprafeţelor
cial datorită ariei de răspândire reduse. Culoarea agricole constituie motivul principal al scăderii
este galben murdar, uneori spre galben-cenuşiu numerice a populaţiilor. Fazanul, specie introdusă
pe spate, iar în părţile laterale galbenă. De ase- în fauna țării, pare să fie o ameninţare serioasă
menea, pe spate prezintă zigzagul specific format pentru populaţiile de viperă de stepă. La aceşti
dintr-o serie de pete discontinue de culoare maro factori se mai adaugă uciderea de către localnici
închis, punctate la exterior la rândul lor cu pete şi turişti a unui număr însemnat de exemplare sau
negre. Abdomenul şi gâtul au culoarea alb-gălbui, colectarea lor. S-a demonstrat că prin îndepărtarea
cu puncte rare de culoare neagră. Pe cap, desenul a trei femele adulte pe an timp de trei ani dintr-o
literei V este format din două benzi discontinue de populaţie de 30 de şerpi, apare un risc de extincţie
culoare cenușiu închis. Capul este prelung şi uni- a populaţiei de 70% în 50 de ani.
form, ochii fiind mici raportat la dimensiunile ca-
pului. Preferă în general regiunile de stepă, dar se situri desemnate pentru conservare
întâlneşte şi la marginea pădurilor sau în tufişurile Dealul lui Dumnezeu, Delta Dunării, Pădurea şi pa-
dese. O situaţie interesantă apare pe raza localităţii jiştile de la Mârzeşti, Valea lui David.
Enisala, mai precis în zona cetăţii, unde coabitează
caracterizarea speciei
Este o specie foarte rar întâlnită, endemică pentru
România. În ceea ce priveşte gradul de periculozita-
te, se înscrie în categoria „risc mic„, veninul acesteia
fiind destul de slab. De altfel, este un şarpe foarte
timid. Lungimea exemplarelor nu depăşeşte 60 cm,
fiind un şarpe de talie mică. Culoarea dorsală variază
de la cenuşiu deschis la brun închis sau cenuşiu-ver-
zui, toate având o bandă deschisă longitudinală pe
care este inserat desenul în zig-zag tivit cu o margi-
ne cafenie. Părţile laterale sunt gri închis, abdome-
nul fiind punctat cu pete cenuşiu închis. Privit de sus,
capul este oval iar din lateral acesta are aspect rom-
boidal. Dintre prădătorii care atacă specia amintim
ciorile, berzele, fazanii, păsările răpitoare, mamife-
rele carnivore. Mistreţii consumă vipere şi reduc ha-
bitatul disponibil pentru acestea şi pentru prada lor.
Deteriorarea şi distrugerea habitatelor, extinderea
suprafeţelor agricole şi de păşunat, turismul şi urba-
nizarea, utilizarea pesticidelor şi a îngrăşămintelor
agricole, perturbarea biologiei, predaţia juvenililor
de către fazani, specie indrodusă, colectarea şi ucide-
rea de către localnici şi turişti sunt factorii principali
ai scăderii populaţiilor. Dezvoltarea urbană creează
propriul set de presiuni asupra populaţiilor de vipere
de fâneaţă care au rămas în vecinătate, în mod par-
ticular prin creşterea inevitabilă a frecvenţei uciderii
acestora, prin colectare şi predaţia de către pisicile
domestice. Unul dintre efectele colaterale cele mai
nefaste ale urbanizării este creşterea numărului de
incendii deliberate sau accidentale care se produc în
apropierea habitatelor speciei.
89
triton cu creastă
Regnul: Animalia Ordinul: Caudata Genul: Triturus
Triturus cristatus cristatus
Clasa: Amphibia Familia: Salamandridae Specia: T. cristatus
caracterizarea speciei
Este cea mai mare specie de triton din România,
având dimensiuni de până la 16 cm, femelele fiind
mai mari decât masculii. Coloritul dorsal este brun
închis spre negru, uneori cu nuanţe brun-roşcate,
cu pete negre, neregulate, de dimensiuni variabi-
le. Pe lateral, inclusiv pe cap, sunt prezente puncte
albe mai mult sau mai puţin numeroase. Coloritul cât şi cu tritoni mai mici sau larve. Pe uscat poate troasa-Podeni, Ferice-Plai, Frumoasa, Hârtibaciu Caraş, Râul Moldova între Oniceni şi Miteşti, Râul
ventral este galben până spre portocaliu, cu pete fi găsit în vecinătatea apei. În pofida dimensiunilor Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Insulele Stepice Moldova între Păltinoasa şi Ruşi, Râul Moldova
negre, neregulate, ce alcătuiesc un desen moza- mari se deplasează repede, atât în mediul acvatic Şura Mică-Slimnic, La Sărătura, Lacul Negru, Lacul între Tupilaţi şi Roman, Râul Mureş între Lipova şi
icat. Guşa este colorată extrem de variabil, de la cât și în cel terestru. Peţea, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacurile din jurul Păuliş, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia, Râul Mureş
galben la negru, frecvent cu pete albe de dimen- Măscurei, Lacurile Fălticeni, Lozna, Lunca Mure- între Deda şi Reghin, Râul Mureş între Iernuţeni şi
siuni variabile. În perioada de reproducere masculii situri desemnate pentru conservare şului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Măgura Târ- Periş, Râul Nera între Bozovici şi Moceriş, Râul Olt
au o creastă dorsală înaltă şi dinţată, care începe Aninişurile de pe Tărlung, Apuseni, Bazinul Ciu- gu Ocna, Mestecănişul de la Reci, Mlaca Tătarilor, între Mărunţei şi Turnu Măgurele, Râul Siret între
din dreptul ochilor, lipseşte în dreptul membrelor cului de Jos, Bârsău-Şomcuta, Betfia, Bucşani, Mlaştina după Luncă, Muntele Şes, Muntii Ciucului, Paşcani şi Roman, Râul Suceava Liteni, Râul Târna-
posterioare şi se continuă apoi cu creasta cauda- Buteasa, Cascada Mişina, Căldările Zăbalei, Căli- Munţii Făgăraş, Munţii Rodnei, Nemira-Lapoş, Nor- va Mare între Copşa Mică şi Mihalţ, Râul Târnava
lă, la fel de bine dezvoltată dar lipsită de zimţi. mani-Gurghiu, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, dul Gorjului de Est, Oituz-Ojdula, Oltul Mijlociu-Ci- Mare între Odorheiu Secuiesc şi Vânători, Râul Târ-
Este o specie predominant acvatică, preferând Ceahlău, Cefa, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile bin-Hârtibaciu, Pajiştile lui Suciu, Pajiştile Sărmă- nava Mică, Râul Timis între Rusca şi Prisaca, Râul
ape stagnante mari şi adânci, cu vegetaţie palus- Doftanei, Cheile Şugăului-Munticelu, Cheile Turzii, şel-Milaş-Urmeniş, Pădurea Bolintin, Pădurea de Tur, Râul Vedea, Sărăturile Jijia Inferioară-Prut,
tră. Deseori poate fi întâlnit în bazine artificiale Ciomad-Balvanyos, Codru Moma, Coridorul Dro- la Alparea, Pădurea Goronişte, Pădurea Pătrăuţi, Scroviştea, Sighişoara-Târnava Mare, Silvostepa
(locuri de adăpat, iazuri, piscine). În perioada de cea-Codru Moma, Coridorul Ialomiţei, Coridorul Pădurea Sarului, Pădurea şi Lacul Stolnici, Pădu- Olteniei, Siriu, Strei-Haţeg, Suharau-Darabani, Şin-
viaţă terestră preferă pajiştile umede. Datorită di- Jiului, Cozia, Crişul Negru, Crişul Repede amonte rea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer, Pădurea şi driliţa, Tăşad, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Tisa Su-
mensiunilor mari nu se reproduce în bălţi tempo- de Oradea, Cuşma, Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaştina pajiştile de la Mârzeşti, Pădurea Târgu Mureş, Pâ- perioară, Trascău, Valea Izei şi Dealul Solovan, Va-
rare mici. Este frecvent în iazuri şi lacuri, mai ales Hărman, Dealul Ciocaş-Dealul Viţelului, Dealurile râul Barlangos, Penteleu, Piatra Craiului, Pietrosul lea Olteţului, Valea Roşie, Văile Brătiei şi Brătioarei,
dacă există vegetaţie acvatică în care să se poată Clujului Est, Dealurile Târnavei Mici-Bicheş, Defi- Broştenilor-Cheile Zugrenilor, Platoul Mehedinţi, Vânători-Neamţ, Zarandul de Est, Zarandul de Vest.
ascunde. Reproducerea are loc în martie iar adulţii leul Crişului Alb, Defileul Crişului Negru, Defileul Platoul Vaşcău, Porumbeni, Postăvarul, Pricop-Hu-
pot rămâne în apă până în mai-iunie. Este o specie Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, ta-Certeze, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Râul
extrem de vorace, hrănindu-se atât cu mormoloci Defileul Mureşului, Diosig, Drocea, Fânaţele Pie- Bârlad între Zorleni şi Gura Gârbăvoţulu, Râul
triton cu creastă
Regnul: Animalia Ordinul: Caudata Genul: Triturus
dobrogean Clasa: Amphibia Familia: Salamandridae Specia: T. cristatus
Triturus cristatus dobrogicus
caracterizarea speciei
Capul este îngust şi ascuţit, iar membrele relativ
scurte. Pielea este mai puţin rugoasă decât la
alte specii, chiar netedă uneori. Coloritul dorsal
este brun-roşcat, uneori brun-gălbui deschis, cu
pete negre rotunde. Punctele albe de pe lateral
pot lipsi sau sunt puţine. Trăieşte doar la şes,
ajungând rareori la altitudini mai mari de 200 m.
Sunt întâlniţi atât în ape stătătoare cât şi în ape
lin curgătoare, cu vegetaţie bogată, din zonele
de luncă şi din Deltă, inclusiv în bălţile mici tem-
porare, de infiltraţie, situate în zonele îndiguite.
Deteriorarea habitatelor din luncile inundabile şi
poluarea au dus la dispariţia a numeroase popu-
laţii ale acestei specii.
situri desemnate pentru conservare perceni-Desa, Comana, Corabia-Turnu Măgurele, re-Maglavit, Jiana, Lunca Buzăului, Lunca Chineja, Satchinez, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Râul Olt între
Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Du- Crişul Negru, Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mureşului Inferior, Mărunţei şi Turnu Măgurele, Râul Tur.
nării, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Cefa, Ciu- Urluia-Lacul Vederoasa, Dunărea la Gârla Ma- Lunca Teuzului, Mlaştina de la Feteşti, Mlaştina
90
triton carpatic
Regnul: Animalia Ordinul: Caudata Genul: Triturus
Triturus montandoni
Clasa: Amphibia Familia: Salamandridae Specia: T. montandoni
Reptile și amfibieni
caracterizarea speciei
Este un triton de dimensiuni mici, atingând o lun-
gime maximă de până la 10 cm inclusiv coada.
Femelele sunt în general mai mari decât masculii.
Corpul este îndesat, iar coada este mai lungă decât
corpul. Tegumentul este verucos, mai accentuat
în perioada de viaţă terestră. Coloritul dorsal este
brun-măsliniu până la galben deschis, cu pete în-
chise, în timp ce abdomenul este portocaliu până
spre roşu, fără pete. Trăieşte în zone de deal şi de
munte, la altitudini cuprinse între 200 m (la limi-
ta nordică de răspândire) şi până la 2000 m, mai
frecvent între 500 şi 1500 m. Foloseşte orice ochi
de apă stătătoare pentru reproducere, de la şanţuri
de pe marginea drumului până la lacuri. Este cea
mai terestră specie de triton de la noi, petrecând
cel mai puţin timp în apă. Primăvara, adulţii pot fi apele poluate, deşi preferă ape limpezi, reci, cu situri desemnate pentru conservare Bucovinei, Pădurea Glodeasa, Pădurea Verdele,
ușor observaţi când se adună în bălţi temporare şi pH slab-acid. Este destul de comun în arealul său Aninişurile de pe Tărlung, Bucegi, Cascada Mişina, Pârâul Barlangos, Penteleu, Piatra Craiului, Pia-
lacuri pentru reproducere. Părăsesc apa devreme, dar nu foarte abundent. În zonele unde coexistă cu Căldările Zăbalei, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Che- tra Mare, Pietrosul Broştenilor-Cheile Zugrenilor,
după care pot fi doar întâmplător găsiţi ascunşi sub tritonul comun apar frecvent hibrizi. Fenomenul de ile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Şugăului-Munticelu, Postăvarul, Pricop-Huta-Certeze, Putna-Vrancea,
buşteni sau pietre, în vecinătatea locului de repro- hibridare este adesea o consecinţă a reducerii nu- Ciomad-Balvanyos, Ciucaş, Creasta Nemirei, Cuş- Rarău-Giumalău, Râul Moldova între Păltinoasa şi
ducere. Preferă zonele împădurite. Hibernează pe merice ca urmare a perturbării antropice, fiind rar ma, Gutâi-Creasta Cocoşului, Harghita Mădăraş, Ruşi, Râul Suceava, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor,
uscat, rareori în apă. Este o specie puţin preten- acolo unde există populaţii numeroase stabile ale Igniş, Lacul Negru, Lacurile Fălticeni, Muntii Ciucu- Şindriliţa, Tinovul Mare Poiana Stampei, Tinovul
ţioasă la calitatea apei pentru reproducere, dar celor două specii. lui, Munţii Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Mara- Mohoş-Lacul Sf. Ana, Vânători-Neamţ.
puţin rezistentă la căldură. Tolerează relativ bine mureşului, Munţii Rodnei, Nemira-Lapoş, Obcinele
triton comun
Regnul: Animalia Ordinul: Caudata Genul: Triturus
transilvănean Clasa: Amphibia Familia: Salamandridae Specia: T. vulgaris
Triturus vulgaris ampelensis
caracterizarea speciei
Creasta dorsală este puţin înaltă (2-4 mm), dreaptă
sau doar uşor vălurită. Apare în spatele ochilor, în
regiunea occipitală, şi creşte în înălţime atingând
un maxim în zona cloacei. Coada se termină cu un
filament negru, lung de câţiva milimetri. Destul de
frecvent apar indivizi fără pete pe guşă sau abdo-
men, în special femele. Larvele sunt consumate
de peşti şi de insecte, adulţii de către păsări, peşti,
reptile. Lipitorile din genul Herpobdella produc ve şi chimice reprezintă o gravă ameninţare prin situri desemnate pentru conservare Căpăţânei, Muntele Vulcan, Munţii Bihor, Pajiştile
mortalitate atât în stadiul de adult, cât şi în cel de poluarea chimică cu cianuri şi metale grele şi prin Apuseni, Buteasa, Cheile Glodului, Cibului şi Mă- lui Suciu, Pădurea Târgu Mureş, Platoul Vaşcău,
larvă. Dintre fungi, Saprolegnia atacă ouăle şi lar- favorizarea condiţiilor de apariţie a ploilor acide. zii, Cheile Turenilor, Codru Moma, Crişul Repede Porumbeni, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia, Râul
vele, iar protozoarele, trematodele, nematodele Drenarea unor bălţi şi utilizarea de pesticide şi amonte de Oradea, Dealurile Clujului Est, Dealurile Mureş între Deda şi Reghin, Râul Mureş între Iernu-
parazitează larvele şi adulţii. Este o specie endemi- îngrăşăminte au un impact negativ semnificativ Târnavei Mici-Bicheş, Defileul Crişului Alb, Defileul ţeni şi Periş, Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi
că pentru România, raspândită în interiorul arcului asupra populaţiilor. Introducerea peştilor (salmo- Crişului Negru, Defileul Crişului Repede-Pădurea Mihalţ, Râul Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc
carpatic. Este destul de comună în arealul său dar nide) în unele bazine de reproducere (Lacul Ighiel) Craiului, Defileul Mureşului, Drocea, Fânaţele de pe şi Vânători, Sighişoara-Târnava Mare, Strei-Ha-
nu foarte abundentă, populaţiile fiind în declin. a decimat populaţiile de triton transilvănean. La Dealul Corhan-Săbed, Fânaţele Pietroasa-Podeni, ţeg, Trascău, Valea Cepelor, Valea Iadei, Valea Ierii,
Deteriorarea habitatelor reprezintă factorul prin- marginea arealului subspeciilor Triturus vulgaris Ferice-Plai, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Hârti- Zarandul de Est.
cipal al modificărilor numerice. Industrializarea vulgaris şi Triturus vulgaris ampelensis se produ- baciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Insulele Stepi-
masivă, în special dezvoltarea industriei extracti- ce intergradarea. ce Şura Mică-Slimnic, Măgurile Băiţei, Molhaşurile
91
buhai de baltă
Regnul: Animalia Ordinul: Anura Genul: Bombina
cu burta roşie Clasa: Amphibia Familia: Bombinatoridae Specia: B. bombina
Bombina bombina
etimologia denumirii științifice situri desemnate pentru conservare
Numele genului şi al speciei provine din latinescul Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Balta
bombus – a scoate sunete stridente, o caracteristi- Mică a Brăilei, Becicherecu Mic, Borduşani-Borcea,
că a sunetelor de împerechere ale masculilor spe- Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Câmpia Careiu-
ciilor genului. lui, Câmpia Ierului, Cefa, Cheile Turenilor, Ciuper-
ceni-Desa, Coasta Lunii, Comana, Corabia-Turnu
caracterizarea speciei Măgurele, Coridorul Ialomiţei, Coridorul Jiului,
Este o broască de dimensiuni mici, având o lungime Crişul Alb, Crişul Negru, Crişul Repede amonte de
de 4-5 cm. Ochii sunt foarte proeminenţi, având pu- Oradea, Dealurile Clujului Est, Defileul Mureşului,
Reptile și amfibieni
pila triunghiulară. Dorsal, tegumentul este colorat Delta Dunării, Drocea, Dumbrăveni-Valea Urlu-
cenuşiu deschis, măsliniu, mai rar gri închis, acoperit ia-Lacul Vederoasa, Dunărea la Gârla Mare – Ma-
cu numeroşi negi rotunzi sau ovali. O parte din negii glavit, Fânaţele de pe Dealul Corhan-Săbed, Gura
glandulari sunt grupaţi, coloraţi în negru, conferind Vedei-Şaica-Slobozia, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtiba-
un model caracteristic. Uneori, aceştia pot fi parţial ciu Sud-Vest, Jiana, Lacul Peţea, Lacul şi Pădurea
sau chiar total coloraţi în verde. Caracteristic pentru Cernica, Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Bonţida, Lacurile
această specie este abdomenul viu colorat. Desenul din jurul Măscurei, Lacurile Fălticeni, Lozna, Lunca
ventral marmorat prezintă pete portocalii până Buzăului, Lunca Chineja, Lunca Inferioară a Crişului
spre roşu, pe un fond negru. Coloritul ventral este Repede, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mijlocie a
de avertizare, specia fiind deosebit de toxică. Este Argeşului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului
o specie diurnă, predominant acvatică. Intră în apă Inferior, Lunca Teuzului, Lunca Timişului, Mlaştina Lacul Stolnici, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Olt între Mărunţei şi Turnu Măgurele, Râul Prut,
primăvara devreme, în martie, şi se retrage pentru de la Feteşti, Mlaştina Satchinez, Munţii Măcinului, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Păduri- Râul Siret între Paşcani şi Roman, Râul Suceava Li-
hibernare în octombrie. Iernează pe uscat în ascun- Nordul Gorjului de Vest, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, cea de la Santău, Podişul Nord Dobrogean, Porţile teni, Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ,
zişuri. Se hrăneşte cu insecte, melci mici şi viermi. Pajiştile lui Suciu, Pajiştile Sărmăşel-Milaş-Urme- de Fier, Râpa Lechinţa, Râul Bârlad între Zorleni şi Râul Târnava Mică, Râul Timis între Rusca şi Prisaca,
Datorită glandelor veninoase din piele are puţini niş, Pădurea Bădeana, Pădurea Bârnova-Repedea, Gura Gârbăvoţulu, Râul Caraş, Râul Moldova între Râul Tur, Râul Vedea, Săcueni, Sărăturile Jijia In-
duşmani. Nepretenţioasă, trăieşte în orice ochi de Pădurea Bolintin, Pădurea de la Alparea, Pădurea Oniceni şi Miteşti, Râul Moldova între Păltinoasa ferioară-Prut, Silvostepa Olteniei, Someşul Mare,
apă, permanent sau temporar, în bălţi de la şes şi Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Floreanu-Frumu- şi Ruşi, Râul Moldova între Tupilaţi şi Roman, Râul Suharau-Darabani, Valea Călmăţuiului, Valea Olte-
din câmpie, urcând şi în regiunea dealurilor până la şica-Ciurea, Pădurea Glodeni, Pădurea Goronişte, Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Mureş între Bră- ţului, Valea Roşie.
altitudini de 400 m. Pădurea Pătrăuţi, Pădurea Stârmina, Pădurea şi nişca şi Ilia, Râul Mureş între Moreşti şi Ogra, Râul
buhai de baltă cu
Regnul: Animalia Ordinul: Anura Genul: Bombina
burta galbenă Clasa: Amphibia Familia: Bombinatoridae Specia: B. variegata
Bombina variegata
92
93
PEȘTI
94
scrumbie de Dunăre
Regnul: Animalia Ordinul: Clupeiformes Genul: Alosa
Alosa pontica (immaculata)
Clasa: Actinopterygii Familia: Clupeidae Specia: A. pontica
Pești
rizeafcă de Dunăre
Regnul: Animalia Ordinul: Clupeiformes Genul: Alosa
Alosa tanaica
Clasa: Actinopterygii Familia: Clupeidae Specia: A. tanaica
etimologia denumirii științifice
Numele de gen este denumirea populară latină argintie cu nuanţe oliv pe laturi şi albă pe burtă. a verii. Rizeafca se hrăneşte cu larve de insecte (chi- aceleaşi metode ca şi scrumbia şi în multe cazuri în
veche a scrumbiilor. Numele speciei este denumi- Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 2-3 ani, ronomide), crustacee şi în mică măsură cu puiet de amestec cu aceasta, însă în cantităţi mult mai mici.
rea geografică greacă Tanais – Don, după numele adulţii reproducându-se de 2-4 ori în timpul vieţii. peşte, mai ales clupeide. Spre deosebire de scrum-
fluviului de unde a fost descrisă specia prima dată. Prolificitatea este de 20000-40000 de icre, care sunt bie, adulţii de rizeafcă se hrănesc şi în apele dulci. În situri desemnate pentru conservare
depuse în mai multe porţii, în zone cu fund nisipos, general se găseşte în bazinele mărilor Neagră, Azov Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Du-
caracterizarea speciei mâlos sau cu vegetaţie, la adâncimea de 1,5-2 m. şi Marmara, de unde pătrunde în limanuri şi afluenţi. nării, Cap Aurora, Costinesti-23 August, Delta Du-
Fiind tot o specie anadromă, migrează pentru repro- Retragerea adulţilor şi a puietului spre gurile de văr- Pe teritoriul României are o răspândire relativ redusă nării, Delta Dunării-zona marină, Plaja submersă
ducere din mare în ape dulci, depunându-şi icrele în sare ale Dunării are loc mai târziu decât la scrumbie, în comparaţie cu alte specii de peşti, apărând în tot Eforie Nord-Eforie Sud, Structuri submarine me-
perioada aprilie-iunie la o temperatură de 14-15 ºC, până în noiembrie. De remarcat că retragerea adul- lungul litoralului, în Dunăre şi bălţile sale, până la tanogene-Sf. Gheorghe, Vama Veche-2 Mai, Zona
atât în Dunăre cât şi în bălţile învecinate. Rizeafca ţilor nu se face de către toate exemplarele odata, ci Călăraşi. Recent s-au găsit exemplare şi la Porţile de marină de la Capul Tuzla.
prezintă o coloraţie verzui-negricioasă pe spate, în serii, în timp ce juvenilii pleacă în prima jumătate Fier, precum şi în Prut. În Dunăre se pescuieşte prin
rizeafcă
Regnul: Animalia Ordinul: Clupeiformes Genul: Alosa
Alosa caspia caspia
Clasa: Actinopterygii Familia: Clupeidae Specia: A. caspia
etimologia denumirii științifice
Numele de gen este denumirea populară latină de 6 °C. Nu formează cârduri pure, ci în amestec brie. Din Razim se retrag abia în octombrie-no- cu larve de insecte şi crustacee mici, după care de-
veche a scrumbiilor. Numele speciei este cuvântul cu celelalte două specii de scrumbie. O parte din iembrie. Spre deosebire de celelate două specii ale vine răpitoare, atacând hamsiile, guvizii, obleţii. Se
latinizat caspius - din Marea Caspică, specia trăind exemplare urcă pe Dunăre, dar în număr mic, altele genului, corpul este mai înalt. Spatele este cenu- întâlneşte în gurile Dunării, în Vestul Mării Negre,
şi în acest bazin maritim închis. pătrund în Razim, iar o parte rămân probabil la gu- şiu-verzui-albăstrui închis şi capul aproape negru. pătrunde şi în limanuri, de asemenea se mai gă-
rile Dunării. Reproducerea are loc de la sfârşitul lui Maturitatea sexuală este atinsă de către masculi seşte şi în tot lungul litoralului, complexul Razim,
caracterizarea speciei aprilie până la începutul lui iunie. Retragerea pu- la vârsta de doi ani, când aceştia măsoară 12 cm, în Dunăre şi bălţile ei, până la Călăraşi.
Este o specie migratoare ce iernează în mare şi apa- ietului şi adulţilor în mare are loc mult mai târziu iar de femele la vârsta de trei ani, când măsoară 15
re primăvara pe litoral, când apa are o temperatură decât la celelalte specii, în lunile august-septem- cm. Până la vârsta de trei ani se hraneşte exclusiv Foto: Alosa pontica
95
chişcar
Regnul: Animalia Ordinul: Petromyzontiformes Genul: Eudontomyzon
Eudontomyzon danfordi
Clasa: Cephalaspidomorphi Familia: Petromyzontidae Specia: E. danfordi
caracterizarea speciei
Chişcarul, ca de altfel şi ceilalţi reprezentanţi ai
genului, este o specie dulcicolă care se întâlneşte
Pești
cicar
Eudontomyzon mariae Regnul: Animalia Ordinul: Petromyzontiformes Genul: Eudontomyzon
Clasa: Cephalaspidomorphi Familia: Petromyzontidae Specia: E. mariae
etimologia denumirii științifice
Denumirea de gen este compusă din cuvintele
greceşti eus – adevărat, veritabil, odous – dinte şi
myzon – a suge, aluzie la dinţii cu care acest peşte
parazit se fixează de corpul altor peşti pentru a le
suge sângele. Numele de specie este o dedicaţie
făcută de celebrul zoolog rus Lev Semyonovich
Berg (1876-1950) pentru Maria Ivanova-Berg,
soţia sa şi ea de profesie zoolog.
caracterizarea speciei
Este o specie dulcicolă ce se întâlneşte în râu-
rile de munte, în zona scobarului, moioagei şi
lipanului. Se presupune că specia ajunge oca-
zional şi în porţiunile de şes ale râurilor odată
cu viiturile întrucât, până în prezent, în aceste
zone au fost înregistrate numai exemplare juve-
nile. Frecvenţa sa în diverse bazine hidrografice
depinde de prezenţa şi abundenţa porţiunilor
cu apă lină şi cu substrat mâlos-nisipos în care
larvele găsesc condiţii propice de dezvoltare.
Cicarul face parte din clasa Ciclostomilor, con-
siderate vertebrate primitive. Ca şi ceilalti re-
prezentanţi ai ciclostomilor, cicarul are un corp
viermiform cilindric în partea anterioară şi com-
primat lateral în cea posterioară, lipsit de înotă- ducerea ar avea loc la sfârşitul verii în apele de se varsă în Marea Adriatică, Marea Neagră, situri desemnate pentru conservare
toarele pare şi nud. Coloraţia este albastră-ce- munte. Larvele se afundă în mâl şi nisip, în por- Marea Egee şi Marea Baltică. În România este Buzăul Superior, Canaralele Dunării, Lunca Râului
nuşie sau brună pe spate şi argintie sau gălbuie ţiunile mai liniştite ale râurilor, pe o perioadă de prezent în bazinele râurilor Jiu, Oltul Inferior, Doamnei, Moldova Superioară, Munţii Făgăraş,
pe laturi. Burta are culoarea alb-murdar, uneori mai mulţi ani (probabil 3-4 ani), ieşind noaptea Argeş şi afluenţii acestuia, Dunăre (de la Giurgiu Nordul Gorjului de Est, Obcinele Bucovinei, Piatra
galbenă. În stadiul adult ajunge la o lungime pentru hrănire. După desăvârşirea perioadei la Călăraşi), Siret, Suceava, Moldova. Craiului, Râul Gilort, Râul Suceava, Valea Vâlsanu-
de maxim 26 cm, obişnuit 17-18 cm şi trăieşte larvare, în sezonul de primăvară se transformă lui, Văile Brătiei şi Brătioarei.
şapte ani. Maturitatea sexuală şi dezvoltarea în adulţi. Se hrăneşte cu oligochete, larve de
deplină sunt atinse la varsta de 4-5 ani. Există trichoptere, diatomee şi detritus. Adulţii nu se
puţine date cu privire la biologia şi mai ales hrănesc, iar după reproducere mor. Distribuţia
reproducerea acestei specii. Se pare că repro- nativă a speciei cuprinde bazinele fluviilor care
96
cicar
Regnul: Animalia Ordinul: Petromyzontiformes Genul: Eudontomyzon
Eudontomyzon vladykovi
Clasa: Cephalaspidomorphi Familia: Petromyzontidae Specia: E. vladykovi
caracterizarea speciei
Este o specie dulcicolă întâlnită în râurile de
munte şi de şes, în ape limpezi şi bine oxigena-
Pești
te. Face parte din clasa Ciclostomilor, considerate
vertebrate primitive. Ca şi ceilalti reprezentanţi ai
ciclostomilor, cicarul are un corp viermiform cilin-
dric în partea anterioară şi comprimat lateral în
cea posterioară, lipsit de înotătoarele pare şi nud.
Coloraţia este albastru-cenuşiu sau brună pe spate
şi argintie sau gălbuie pe laturi. Burta are culoarea
alb murdar, uneori galbenă. În stadiul adult ajun-
ge la o lungime de maxim 22 cm, obişnuit 18 cm.
Maturitatea sexuală şi dezvoltarea deplină au loc
la vârsta de 4-5 ani. Există puţine date cu privire
la biologia şi mai ales reproducerea acestei specii.
Se menţionează că reproducerea ar avea loc la
începutul primăverii (martie-mai). Masculii sapă
cuiburi în apa de mică adâncime şi curent lent.
Larvele se afundă în mâl şi nisip, în porţiunile mai
lente ale râurilor, pe o perioada de mai mulţi ani
(probabil 4-5 ani), ieşind noaptea pentru hrănire. ducere mor. Se hrăneşte cu oligochete, larve de tri- şi mijlociu al fluviului (cu râurile tributare Sava şi situri desemnate pentru conservare
După desăvârşirea perioadei larvare, în sezonul de choptere, diatomee şi detritus. Distribuţia nativă a Drava), precum şi cursul inferior al acestuia (cu râ- Munţii Ţarcu, Râul Timiș între Rusca şi Prisaca.
primăvară se transformă în adulţi, care după repro- speciei cuprinde bazinul Dunării în cursul superior urile Timiş şi Olt, posibil a se găsi şi în Tisa şi Cerna).
lostriţă
Hucho hucho Regnul: Animalia Ordinul: Salmoniformes Genul: Hucho
Clasa: Actinopterygii Familia: Salmonidae Specia: H. hucho
etimologia denumirii științifice
Numele genului şi al speciei sunt denumirea popu-
lară a speciei în limba spaniolă.
caracterizarea speciei
Lostriţa este o specie bentopelagică, de apă
dulce, care traieşte în râuri de munte cu apă
adâncă şi curent puternic, fie printre bolovanii
de pe fundul şipotelor, fie sub malurile râpoase.
Nu este o specie solitară, ci una care îşi apără
teritoriul cu exemplare de dimensiuni mari gata
să răspundă oricăror atacuri. Preferă apele bine
oxigenate şi reci, care nu depăşesc 18 °C. Corpul
este alungit şi gros, puţin comprimat lateral,
aproape circular în secţiune. Capul este mare,
botul conic şi ascuţit, gura foarte mare. Ajunge
în mod obişnuit la 70 cm şi 2-3 kg, lungimea şi
greutatea maximă înregistrate fiind de 150 cm,
respectiv 52 kg. Vârsta maximă atinsă este de 20
de ani. Partea dorsală este vânătă, brună sau ce-
nuşie, flancurile argintii, partea ventrală alb-ar-
gintie sau alb-cenuşie. Reproducerea are loc
primăvara, la sfârşitul lunii martie sau în apri-
lie, imediat după scurgerea sloiurilor şi a apelor
provenite din topirea zăpezii. Locurile de repro-
ducere sunt situate în zona lipanului, pe râurile
mari sau la gura afluenţilor acestora, pe fund
de pietriş. Ambii părinţi pregătesc un „cuib„ în
formă de strachină, scormonind nisipul cu botul
şi cu coada. Amenajarea cuibului durează mai
multe zile. În perioda de reproducere, femela
este însoţită de 3-4 masculi care luptă între ei şi de cinci ani. Hrana constă în general din peşti. pe cursul superior, preferând un climat tempe- situri desemnate pentru conservare
dintre care aceasta alege unul. Numărul icrelor Deja puii de câteva luni încep să consume puiet rat (6-18 °C). A fost introdusă în bazinele altor Bistriţa Aurie, Călimani-Gurghiu, Munţii Maramu-
variază în funcţie de mărime taliei: 3000-4000 de peşte şi doar în lipsa acestuia consumă insec- râuri din Europa atunci când a intrat în declin reşului, Pietrosul Broştenilor-Cheile Zugrenilor,
de icre la 4-5 kg, 5000-6000 de icre la 6-8 kg, te şi larve. Puii mai mari consumă în primul rând din cauza schimbărilor ecologice de pe Dunăre. Tisa Superioară.
8000-12000 de icre la 10-12 kg. Icrele sunt peşte şi ocazional păsări sau mamifere acvatice, La noi se regăseşte pe Tisa, Vaser, Bistriţa mol-
galben portocalii şi au diametrul de 4,8-6 mm. rar nevertebrate. Peştii consumaţi sunt în spe- dovenească şi pe Dorna, ocazional pe Suceava.
Maturitatea sexuală este atinsă în jurul vârstei cial ciprinide. Este specifică bazinului Dunării,
97
ţigănuş
Regnul: Animalia Ordinul: Esociformes Genul: Umbra
Umbra krameri
Clasa: Actinopterygii Familia: Umbridae Specia: U. krameri
caracterizarea speciei
Specie de apă stătătoare sau lent curgătoare, tră-
ieşte îndeosebi în bălţi mici, mâloase şi năpădite
de vegetaţie. Este foarte rezistentă la lipsa de oxi-
gen din apă, putând să respire oxigenul atmosferic.
La secarea apei, rezistă timp îndelungat cufundată
Pești
răspăr
Gymnocephalus schraetzer Regnul: Animalia Ordinul: Perciformes Genul: Gymnocephalus
Clasa: Actinopterygii Familia: Percidae Specia: G. schraetser
etimologia denumirii științifice
Numele de gen este format din cuvintele greceşti
gymnos – gol, despuiat şi kephalon – cap. Numele
speciei este denumirea populară germană a peşte-
lui (schrätzer).
caracterizarea speciei
Este o specie exclusiv de apă curgătoare. Partea
dorsală şi flancurile sunt galbene, cea ventrală
aproape albă. Pe jumătatea dorsală a corpului se
întind trei dungi longitudinale negru-albăstrui,
subţiri şi bine delimitate. Prima este situată ime-
diat sub dorsală, a doua la nivelul marginii supe-
rioare a ochiului, iar a treia la nivelul jumătăţii
inferioare a ochiului. Atinge maturitatea sexuală la
vârsta de 2-3 ani şi 12-16 cm (lungimea standard).
Se reproduce în perioada aprilie-mai migrând pe
distanțe mici în grupuri foarte numeroase spre lo-
curile de depunere a icrelor. Fiecare femelă depune
icrele în prezenţa mai multor masculi, pe substrat
tare, în curent, sub formă de benzi. În primii 2-3
ani de viaţă, răspărul este mai degrabă paşnic, hră-
nindu-se cu râme, viermişori şi, din când în când,
cu câte un peştişor. Odată depăşită această fază a
vieţii devine răpitor, vânând în haită, alături de nu-
meroase exemplare de aceeaşi talie. La maturitate
devine singuratic. Se hrăneşte, la fel ca şi ghiborţul,
cu nevertebrate bentonice (care trăiesc pe fundul
apei). În afară de insecte, larve de insecte, râme,
raci, melci şi scoici, mănâncă icre şi puiet de peş-
te, cu predilecţie icrele şalăului şi ale crapului şi în
general puietul tuturor speciilor paşnice de peşti.
Este o specie cu areal geografic european limitat la
bazinul Dunării şi râul Camcea (estul Bulgariei). În situri desemnate pentru conservare Crişul Negru, Delta Dunării, Gura Vedei-Şaica-Slo- de Fier, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Prut,
România este relativ frecvent pe tot traseul Dunării Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Du- bozia, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Tisa Superioară.
şi rar în râurile din vestul ţării (Crişuri, Someş, nării, Cheile Nerei-Beuşniţa, Ciuperceni-Desa, Co- Joasă a Prutului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca
Mureş) precum şi la gurile Prutului şi Siretului. rabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Siretului Inferior, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Porţile
98
ghiborţ de râu
Regnul: Animalia Ordinul: Perciformes Genul: Gymnocephalus
Gymnocephalus baloni
Clasa: Actinopterygii Familia: Percidae Specia: G. baloni
caracterizarea speciei
Este un peşte de talie mică, cu o lungime medie de
8-12 cm, rar de 20 cm. Corpul este relativ scurt şi
îndesat, moderat comprimat lateral, acoperit cu
solzi mici şi aspri (solzi ctenoizi). Coloritul variază
astfel: spatele este brun-verzui sau verde-cenu-
Pești
şiu, părțile laterale de asemenea verzui, cu unele
nuanţe gălbui, în timp ce burta este alb-gălbuie.
Pe suprafaţa corpului, răspândite la întâmplare,
se disting mai multe pete întunecate. Coloritul
exemplarelor provenite din apele stătătoare este
mai întunecat decât al celor din râuri. Ghiborţul
este un peşte extrem de prolific. Atinge maturita-
tea sexuală la vârsta de 2-3 ani la femele şi 1-2 ani
la masculi. Se reproduce în perioada martie-mai,
când migrează din ape curgătoare în bălţi, o feme-
lă depunând circa 600000-800000 de icre/kg corp.
Ponta nu este păzită. Este o specie reofilă activă
noaptea şi solitară, teritorialismul fiind pronunţat.
Se hrăneşte cu animale bentonice (care trăiesc pe
fundul apei), insecte, larve de insecte, râme, raci,
melci, scoici, ocazional consumând şi puiet de peş-
te. Nu prezintă importanţă economică. Are o car-
ne albă şi gustoasă, săracă în grasimi şi fără oase nalată în Dniepr (din Deltă până la Kiev) şi Dniestr. situri desemnate pentru conservare şului, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Porţile de Fier,
bifurcate, asemănătoare bibanului, însă din cauza În România este cunoscut pe cursul Dunării, în aval Balta Mică a Brăilei, Canaralele Dunării, Ciuper- Râul Mureş între Lipova şi Păuliş.
taliei mici valoarea sa alimentară este redusă. de Brăila şi între Turnu Severin şi Moldova Nouă. ceni-Desa, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul
Arealul geografic este limitat la bazinul Dunării, din Prezenţa speciei a fost semnalată şi pe Crişuri, Jiului, Crişul Negru, Delta Dunării, Gura Vedei-Şai-
Bavaria (Germania) şi până la vărsare. A fost sem- Someş, Mureş, Ialomiţa, Argeş, Olt, Vedea, Timiş. ca-Slobozia, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Timi-
fusar
Regnul: Animalia Ordinul: Perciformes Genul: Zingel
Zingel streber
Clasa: Actinopterygii Familia: Percidae Specia: Z. streber
etimologia denumirii științifice
Numele genului este cuvântul german zingel –
„apărătorul zidurilor cetăţii”, de asemenea numele
popular al speciei înrudite Zingel zingel în aceeaşi
limbă, cu referire evidentă la habitatul peştelui.
Numele speciei este germanul streber – numele
popular al peştelui, ce provine din cuvântul ger-
man straub, strobel – grosolan, rugos, nefinisat, cu
referire la aspectul exterior al speciei.
caracterizarea speciei
Ajunge la o lungime maximă de 22 cm şi o greutate
în jur de 30-50 g. Ca aspect, are un corp alungit,
mai mult gros decât înalt. Spre deosebire de pie-
trar, prezintă o distanţă mai mare între cele două
dorsale, pedunculul caudal este lung, subţire şi ro-
tund în secţiune, iar cele cinci dungi late sunt mai
negricioase şi mai evidente, dispuse transversal
pe cele două flancuri ale corpului. Reproducerea
are loc primăvara (martie-mai), ponta făcându-se
în curent, pe pietre sau pe crengi. O femelă depu-
ne 50000-100000 de icre de culoare uşor gălbuie
cu diametrul de 2 mm. Maturitatea sexuală este
atinsă începând cu vârsta de trei ani. Este o specie
bentonică, având un regim de viaţă preponderent
nocturn. În majoritatea timpului stă ascuns deasu-
pra substratului pietros sau nisipos, părăsindu-şi
ascunzătoarea doar pentru a se hrăni. Hrana este
reprezentată de insecte acvatice, amfipode, viermi,
întâmplător icre şi puiet de peşte. Specia este larg
răspândită în Europa Centrală şi de Est, în zona cu m) cât şi în adâncul Dunării. Importanţa economică nării, Cheile Nerei-Beuşniţa, Corabia-Turnu Mă- Timişului, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Oltul Mijlo-
climă temperată (5-20 °C), în bazinele fluviilor este redusă, strict locală, deoarece se prind canti- gurele, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Crişul Negru, ciu-Cibin-Hârtibaciu, Porţile de Fier, Râul Mureş
Dunăre, Vardar şi Dniestr. La noi este prezentă în tăţi foarte mici. Defileul Crişului Alb, Defileul Mureşului, Delta Du- între Iernuţeni şi Periş, Râul Mureş între Moreşti şi
Dunăre şi în râuri (până în zona colinară a acestora) nării, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Lunca Inferioară Ogra, Râul Prut, Râul Tur, Tisa Superioară, Valea Izei
exclusiv în locuri cu curent, pe fund de pietriş, nisip situri desemnate pentru conservare a Crişului Repede, Lunca Joasă a Prutului, Lunca şi Dealul Solovan.
sau argilă, atât în ape cu adâncime mică (0,3-0,4 Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Du- Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Lunca
99
PIETRAR
Regnul: Animalia Ordinul: Perciformes Genul: Zingel
Zingel zingel
Clasa: Actinopterygii Familia: Percidae Specia: Z. zingel
caracterizarea speciei
Specie reofilă, pietrarul preferă râurile mari şi
relativ adânci, cu fund nisipos, cu pietriş sau ar-
gilos. Ca aspect general seamănă foarte mult cu
fusarul. Ajunge la o lungime maximă de 48 cm şi
la o greutate în jur de 400 g. Prezintă cinci dungi
late dispuse transversal pe cele două flancuri
Pești
* asprete
Regnul: Animalia Ordinul: Perciformes Genul: Romanichthys
Romanichthys valsanicola
Clasa: Actinopterygii Familia: Percidae Specia: R. valsanicola
etimologia denumirii științifice
Numele genului este format din neolatinul ro-
manicus – românesc şi grecescul ichthys – peşte. caracterizarea speciei din ultimul său refugiu, râul Vâlsan. Are un aspect pietrele mari din mijlocul râului acolo unde curen-
Numele speciei este o latinizare a numelui râului Aspretele este o fosilă vie şi este cel mai rar peşte general asemănător cu zglăvoaca, corpul alungit tul este puternic.
Vâlsan, din Muscelele Argeşului, în care a fost din Europa şi, după unele estimări, chiar din lume. şi comprimat lateral în regiunea posterioară şi
descoperit specia. Astfel, denumirea ştiinţifică a A fost contemporan cu ultimii dinozauri, având îmbracat în solzi ctenoizi. Coloraţia este cafenie, situri desemnate pentru conservare
speciei se citeşte literal „peşte românesc de pe va- o vechime de peste 65 de milioane de ani, iar în cenuşie, cu aspect slab marmorat. Este o specie Valea Vâlsanului.
lea Vâlsanului”. momentul de faţă există pericolul dispariţiei sale reofilă, trăind pe fundul apelor de munte, pe sub
100
avat
Regnul: Animalia Ordinul: Cypriniformes Genul: Aspius
Aspius aspius
Clasa: Actinopterygii Familia: Cyprinidae Specia: A. aspius
caracterizarea speciei
Este un peşte cu corpul alungit, puţin comprimat
lateral. Solzii sunt subţiri dar bine fixaţi, cu striuri
evidente. În mod obişnuit atinge lungimea de 30-
40 cm şi 1-2 kg greutate, maximul fiind de 100
cm şi 9 kg. Spatele este măsliniu-închis, ceva mai
jos vânăt, flancurile argintii, faţa ventrală albă.
Dorsala şi caudala sunt cenuşii, ventralele şi ana-
Pești
la incolore sau palid roşietice, pectoralele incolore.
Este o specie răpitoare diurnă. O bună parte din
exemplarele din Dunăre intră pentru reproducere
în bălţi şi se retrag la scăderea apelor. Altele ră-
mân în Dunăre, iar altele sunt sedentare în bălţi.
În râuri urcă înspre amonte în perioada de reprodu-
cere, care are loc în martie-aprilie. Depun icrele pe
substrat dur, atât în apă curgătoare cât şi în bălţi, din vestul şi sud-vestul Europei. Specia se găseşte situri desemnate pentru conservare tea-Chiciu, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul
în număr de 40000-140000. Este un peşte solitar, şi în nordul Asiei Mici. A fost introdus în Franţa, Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Dună- Superior, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea
înoată cu uşurinţă foarte rapid pe distanţe scurte. Cipru, Italia şi China. În România este unul din cei rii, Ciuperceni-Desa, Corabia-Turnu Măgurele, Cori- şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pădurea Zamos-
Hrana constă din plancton la alevini, urmând apoi mai comuni peşti, fiind întâlnit în toate apele dulci, dorul Jiului, Crişul Negru, Defileul Mureşului, Delta tea-Lunca, Porţile de Fier, Râpa Lechinţa, Râul
o fază scurtă de hrănire cu nevertebrate după care melele şi chiar în faţa gurilor Dunării şi în Razim- Dunării, Domogled-Valea Cernei, Dumbrăveni-Va- Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Mureş între Bră-
se trece la hrana pe bază de peşte, în special obleţi. Sinoe. Cea mai mare abundenţă şi frecvenţă se în- lea Urluia-Lacul Vederoasa, Gura Vedei-Şaica-Slo- nişca şi Ilia, Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş, Râul
Atacă peştii de talie mică la suprafaţa apei, în spe- registrează pe Dunăre. bozia, Lacul şi Pădurea Cernica, Lunca Inferioară a Mureş între Moreşti şi Ogra, Râul Prut, Râul Târnava
cial la răsăritul şi apusul soarelui. Duşmanii săi cei Crişului Repede, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mij- Mare între Copşa Mică şi Mihalţ, Râul Tur, Siretul
mai periculoşi sunt ştiuca şi şalăul. Specie nativă în locie a Argeşului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Mijlociu-Bucecea, Someşul Mare, Şieu-Budac, Tisa
arealul central-european, de la Rin la Urali, lipseşte Siretului Inferior, Lunca Timişului, Olteniţa-Mostiş- Superioară, Valea Izei şi Dealul Solovan.
moioagă
Regnul: Animalia Ordinul: Cypriniformes Genul: Barbus
Barbus meridionalis
Clasa: Actinopterygii Familia: Cyprinidae Specia: B. meridionalis
etimologia denumirii științifice
Numele de gen este cel latin pentru acest gen de
peşti pornind de la latinescul barba - barbă referi-
tor la excrescenţele dih jurul gurii peştelui. Numele
speciei este latinescul meridionalis - dinspre sud,
dinspre soare, referitor la arealul speciei. Numele
subspeciei este o dedicaţie pentru János Petényi
Salamon, zoolog maghiar din secolul XIX.
caracterizarea speciei
Culoarea generală a corpului este brun-ruginiu
închis pe spinare, cu pete mai întunecate şi mai
deschise. Flancurile sunt galbene-ruginii cu pete,
faţa ventrală gălbuie deschis, dorsala şi caudala cu
pete puternice, celelalte înotatoare fiind galbene.
Mustăţile sunt galbene, fără axa roşie. Lungimea
obişnuită este de 20 cm, însă ocazional se pot
prinde şi exemplare de până la 27 cm. Greutatea
obişnuită este de 300-400 g, însă pot fi capturate
şi exemplare de 1,5 kg. Reproducerea acestei spe-
cii are loc primăvara, prelungindu-se uneori până
spre sfârşitul verii (mai-iulie). Ponta se face fără a
urca în susul apei. Formează grupuri mici şi, pen-
tru pontă, se deplasează în zona malurilor, unde
icrele foarte mici şi de culoare galben-portocalie
sunt pulverizate în apă, atât pe timpul zilei cât şi
pe timp de noapte. Preferă nuanţe deschise ale
substratului (alb, gri, galben) în detrimentul celor mai nămoloase. Arată preferinţă mai ales pentru situri desemnate pentru conservare bin-Hârtibaciu, Oltul Superior, Penteleu, Piatra
închise (negru, roşu). Este un peşte combativ, o porţiunile cu curent puternic şi fund pietros, în- Apuseni, Bistriţa Aurie, Călimani-Gurghiu, Cheile Craiului, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Porum-
adevărată „personalitate„ între peştii de apă cur- tâlnindu-se adeseori împreună cu porcuşorul de Bicazului-Hăşmaş, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile beni, Râul Caraş, Râul Gilort, Râul Moldova între
gătoare de la noi din ţară. Mrenele bătrâne duc o vad, aceasta în special în zona de aval a arealului Rudăriei, Cheile Vârghişului, Ciucaş, Cozia, Crişul Oniceni şi Miteşti, Râul Moldova între Păltinoasa
viaţă sedentară. Datorită conformaţiei corpului îşi său. Specie strict sedentară, nu întreprinde niciun Alb între Gurahonţ şi Ineu, Crişul Negru, Crişul Re- şi Ruşi, Râul Moldova între Tupilaţi şi Roman, Râul
caută hrana în locurile bogate în aluviuni, greu ac- fel de migraţii. Poate fi întâlnită în Franţa, Spania, pede amonte de Oradea, Cuşma, Dealurile Târnavei Motru, Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş, Râul
cesibile altor peşti, după pietre, sub lespezile mari România, Ucraina şi Polonia. În Romania este dis- Mici-Bicheş, Defileul Crişului Alb, Defileul Crişului Nera între Bozovici şi Moceriş, Râul Suceava, Râul
de piatră, în maluri spălate unde curenţii asigură tribuită în special în vestul ţării, dar s-a observat că Negru, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Suceava Liteni, Râul Târnava Mare între Odorheiu
o oxigenare bună a apei. Hrana sa este formată în s-a extins şi în râurile din centrul şi sudul ţării (Tisa, Defileul Jiului, Defileul Mureşului, Domogled-Va- Secuiesc şi Vânători, Râul Târnava Mică, Râul Timis
special din larve de insecte acvatice, viermi, crusta- Vişeu, Someş, Bistriţa). lea Cernei, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclo- între Rusca şi Prisaca, Retezat, Semenic-Cheile
cee mici şi resturi vegetale. Trăieşte exclusiv în râu- vina, Lunca Buzăului, Lunca Râului Doamnei, Mun- Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Siretul Mijlo-
rile şi pâraiele din regiunea de munte şi din partea ţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, ciu-Bucecea, Siriu, Strei-Haţeg, Şieu-Budac, Tisa
superioară a regiunii colinare. Îşi duce viaţa atât în Munţii Ţarcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorju- Superioară, Valea Izei şi Dealul Solovan, Valea Vâl-
râuri pietroase, rapide şi reci, cât şi în unele pâraie lui de Vest, Obcinele Bucovinei, Oltul Mijlociu-Ci- sanului, Vânători-Neamţ.
101
porcuşor de nisip
Regnul: Animalia Ordinul: Cypriniformes Genul: Gobio
Gobio albipinnatus
Clasa: Actinopterygii Familia: Cyprinidae Specia: G. albipinnatus
caracterizarea speciei
Are o coloraţie gălbui-cenuşie deschisă, partea
dorsală a capului fiind de un cenuşiu mai închis, cu
pete şi dungi întunecate. Flancurile prezintă 6-12
pete (obişnuit 7-8), rotunde, dar mai mici faţă de
celelalte specii ale genului. Pe spate prezintă câ-
Pești
petroc
Regnul: Animalia Ordinul: Cypriniformes Genul: Gobio
Gobio uranoscopus
Clasa: Actinopterygii Familia: Cyprinidae Specia: G. uranoscopus
etimologia denumirii științifice
Numele de gen este cel popular latin pentru guvizi.
Numele speciei este format din cuvintele greceşti
ouranos – cer şi skopos – privire, ţintă, adică „ce
priveşte în cer”, cu referire la ochii îndreptaţi în sus
ai peştelui (de asemenea cu referire la asemănarea
speciei cu peştii oceanici din genul Uranoscopus).
caracterizarea speciei
Are corpul alungit, gros, cilindric, necomprimat la-
teral, cu grosimea puţin mai mică decât înălţimea.
Profilul dorsal este slab convex iar cel ventral este
orizontal. Botul este ascuţit, ochii privesc mai mult
în sus. Mustăţile sunt lungi, iar la îmbinarea buze-
lor prezintă câte o prelungire destul de puternică
ce se aseamană cu o a doua pereche de mustăţi.
Are o coloraţie cenuşiu-verzuie sau brună bătând
în roşcat în zona dorsală, iar solzii spatelui au mar-
ginile negre. În urma dorsalei se găsesc 2-3 pete
negricioase mari, evidente, care conferă un aspect
brăzdat. Flancurile prezintă 7-10 pete mari, rotun-
de sau uşor alungite. Ajunge la lungimea de 7-8 cm
(rar în jur de 12,3 cm). Reproducerea are loc în luni-
le mai-iunie, icrele fiind depuse pe pietre, în zone
mai puţin adânci, dar cu viteza curentului de 1 m/s.
Deşi în anumite repezişuri se întâlnesc mai mulţi
indivizi, nu formează niciodată adevărate cârduri.
Hrana constă din biodermă şi mici nevertebrate
reofile. Trăieşte în râurile de munte şi de deal, lo-
calizându-se în vaduri şi în repezişuri unde apa are Vişeu, Someşul Mare, Bistriţa, Someşul Mic, Zalău, şului Negru, Defileul Crişului Repede-Pădurea Cra- Miteşti, Râul Suceava, Sighişoara-Târnava Mare,
o viteză de 70-115 cm/s iar fundul este bolovănos. Crişul Repede, Mureş, Olt, în Dunăre la Cazane. iului, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Lunca Someşul Mare, Someşul Mare Superior, Someşul
Uneori ajunge şi la şes, dar numai în repezişuri. Buzăului, Lunca Râului Doamnei, Lunca Timişului, Rece, Şieu-Budac, Valea Izei şi Dealul Solovan, Va-
Puietul stă în apă înceată, uneori pe fund nisipos. situri desemnate pentru conservare Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii lea Vâlsanului, Văile Brătiei şi Brătioarei.
Este întâlnit în partea orientală a bazinului Dunării, Apuseni, Călimani-Gurghiu, Cheile Nerei-Beuşniţa, Ţarcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de
în porţiunea de munte şi de deal a tuturor râurilor Crişul Alb între Gurahonţ şi Ineu, Crişul Negru, Cri- Vest, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul Supe-
mai mari care izvorăsc la munte. A fost semnalat în şul Repede amonte de Oradea, Cuşma, Defileul Cri- rior, Putna-Vrancea, Râul Moldova între Oniceni şi
102
petroc
Regnul: Animalia Ordinul: Cypriniformes Genul: Gobio
Gobio kessleri
Clasa: Actinopterygii Familia: Cyprinidae Specia: G. kessleri
caracterizarea speciei
Are corpul scund şi gros sau relativ înalt şi slab
comprimat lateral. Solzii spatelui sunt prevăzuţi
cu striuri epiteliale în relief. Ajunge la lungimea
de 8-10 cm (rar 13 cm). Prezintă o coloraţie cenu-
şiu-verzuie sau gălbuie pe partea dorsală, cu pete
şi dungi mai întunecate în zona capului. Pe flancuri
Pești
prezintă între 6 şi 11 (obişnuit 7-9) pete întuneca-
te cenuşii cu luciu argintiu, mici, de formă rotundă
sau pătrate. Pe solzii liniei laterale sunt două pete
mici negre evidente. Reproducerea pare a avea loc
în iunie. Hrana constă mai ales din diatomee, apoi
din mici nevertebrate psamofile. Trăieşte în cursul
mijlociu al râurilor mari, din partea inferioară a
zonei scobarului până în zona crapului, şi în unele
râuri mici de şes în zona cleanului. Prezenţa speciei
este legată de o viteză a apei de 45-65 cm/s, rar
până la 90 cm/s, această viteză fiind caracteristi-
că râurilor de câmpie, şi anume porţiunilor puţin
adânci cu fund nisipos. În aceste porţiuni specia e
foarte abundentă, trăind în cârduri mari de câteva
sute de exemplare, indivizii izolaţi fiind mult mai
rari. Puietul formează cârduri mari care stau în apă
cu curgere mai lentă. Spre cursul superior al râu-
rilor, această viteză se întâlneşte în porţiuni unde situri desemnate pentru conservare Prutului, Lunca Mijlocie a Argeşului, Lunca Mureşu- va, Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ,
râul e mai adânc şi mai lent. În aceste porţiuni Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Du- lui Inferior, Lunca Râului Doamnei, Lunca Siretului Râul Tur, Râul Vedea, Semenic-Cheile Caraşului,
specia este mai rară şi se întâlnesc aproape numai nării, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Corabia-Tur- Inferior, Lunca Timişului, Olteniţa-Mostiştea-Chi- Sighişoara-Târnava Mare, Siretul Mijlociu-Bucecea,
adulţi. Este prezent în Nistru, râul San, afluenţii nu Măgurele, Crişul Alb, Crişul Alb între Gurahonţ ciu, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul Superi- Someşul Mare, Someşul Mic, Şieu-Budac, Tisa Su-
Dunării din Moravia până la Prut, Someşul Mare, şi Ineu, Crişul Negru, Defileul Crişului Alb, Defileul or, Râpa Lechinţa, Râul Motru, Râul Mureş între perioară, Valea Olteţului.
Someşul Mic, Crasna, Crişul Repede, Mureş, Olt, Crişului Negru, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Lipova şi Păuliş, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia,
Siret, Roşiori, Trotuş. Dunărea la Gârla Mare – Maglavit, Lunca Buzăului, Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş, Râul Mureş între
Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Joasă a Moreşti şi Ogra, Râul Prut, Râul Putna, Râul Sucea-
clean dungat
Leuciscus (Telestes) souffia Regnul: Animalia Ordinul: Cypriniformes Genul: Telestes
Clasa: Actinopterygii Familia: Cyprinidae Specia: T. souffia
etimologia denumirii științifice
Numele genului este numele neolatin al cleanului,
derivat de la grecescul leukos – alb, cu referire la
aspectul alb-argintiu al peştelui. Numele speciei
este o derivaţie a cuvântului grec sophia – înţe-
lepciune, cu referire la caracterul sperios/prudent
al peştelui.
caracterizarea speciei
Trăieşte în râuri de munte, în zona lipanului, în lo-
curile cu apă moderat-rapidă, uneori în repezişuri,
niciodată în apă stătătoare sau în braţele latera-
le foarte încete. Corpul este mai alungit decât al
cleanului, cu profilul dorsal slab convex, rectiliniu
la unele exemplare, din zona cefei până la inserţia
dorsalei, iar înalţimea corpului este mai redusă
faţă de celelalte specii ale genului. Ajunge până
la o lungime maximă de 25 cm, însă obişnuit se
prind exemplare de până la 15 cm lungime. Partea
dorsală este de culoare cenuşie, cu reflexe verzui
sau albăstrii, iar partea ventrală este argintie. În
lungul flancurilor, de la ochi până la baza cozii,
se întinde o dungă lată cenuşie, cu reflex metalic,
bătând uneori în violet. Reproducerea are loc pri-
măvara, din martie până în mai, când exemplare-
le se adună în cârduri mari. Icrele sunt depuse în
curent puternic pe fund pietros când temperatu-
ra apei depăşeşte 12 °C. După depunerea icrelor,
adulţii migrează în aval. După circa 15 zile, lar- moment în care se sperie şi fuge, apoi stă ascuns Garonne) şi în Germania, Austria, Italia, Slovenia, situri desemnate pentru conservare
vele eclozează, migrând în zone liniştite pentru ore în şir. Se hrăneşte cu larve de perlide, efeme- Slovacia, Croaţia, România, Bulgaria şi Ucraina. În Munţii Maramureşului, Tisa Superioară, Valea Izei
a se hrăni. Maturitatea sexuală este atinsă după ride, scarabeţi, viermi, vegetale, atacând puii şi România îl întâlnim în bazinul Dunării şi al râurilor şi Dealul Solovan.
vârsta de trei ani. Este un peşte cu simţurile foar- icrele altor peşti. Specie europeană, se găseşte în din Maramureş (Tisa, Vişeu, Vaser, Novat).
te bine dezvoltate, percepe cele mai mici umbre, bazinul Mării Mediterane (de la Aude până la Var,
103
sabiţă
Regnul: Animalia Ordinul: Cypriniformes Genul: Pelecus
Pelecus cultratus
Clasa: Actinopterygii Familia: Cyprinidae Specia: P. cultratus
caracterizarea speciei
Sabiţa este un peşte pelagic, bun înotător, care
trăieşte în fluvii şi râuri de şes, precum şi în mul-
te lacuri mari interioare. Frecvent se mai întâl-
Pești
babuşcă de Tur
Regnul: Animalia Ordinul: Cypriniformes Genul: Rutilus
Rutilus pigus
Clasa: Actinopterygii Familia: Cyprinidae Specia: R. pigus
etimologia denumirii științifice
Numele genului este latinescul rutilus – roş-
cat-gălbui, cu referire la culoarea speciei. Numele
speciei este latinescul medieval pigus – porc mare,
cu referire la forma „grasă” a peştelui.
caracterizarea speciei
Este un peşte ce trăieşte în apele dulci stătătoare
sau încet curgătoare, precum şi în cele uşor salmas-
tre. În râuri, se localizează în coturile cu apă înceată
şi fund mâlos sau în braţele laterale. În apele stă-
tătoare trăieşte atât în bălţile de inundaţie, cât şi
în lacuri şi iazuri. Lipseşte din bălţile foarte mici, în
care descompunerea vegetaţiei este foarte accen-
tuată. Imediat după primele inundaţii (de obicei în
martie, la o temperatură a apei de 2-6 °C) se câr-
duieşte şi populează terenurile proaspăt inundate
cu apă puţin adâncă. Ca aspect, înălţimea corpului
reprezintă cam o treime din lungimea corpului fără
caudală. Profilurile dorsal şi ventral sunt uniform
convexe. Botul este scurt şi obtuz, gura terminală
orizontală sau puţin oblică. Partea dorsală este ce-
nuşie, bătând în verzui, mai rar în albăstrui, flancu-
rile sunt albe, cu un luciu metalic mat (mai puţin
pronunţat decît la Alburnus şi genurile înrudite),
înotătoarele sunt palid portocalii. În mod obişnuit
se prind exemplare cu lungimea de 25 cm, mai rar
putând ajunge până la 45 cm si 1kg greutate. După
reproducere, care are loc de la sfârşitul lui aprilie
până în iunie, la o temperatură a apei de 12-14 °C, de secare totală a bălţii. Iernează în locurile cele din perifiton, ca lamelibranhiate, chironoinide, situri desemnate pentru conservare
se împrăştie în tot cuprinsul bălţii. O femelă depu- mai adânci (opuşine). Este un peşte omnivor, ele- oligpchete, gasteropode. Elementele planctonice Râul Tur.
ne 20000-120000 de icre, cu diametrul de 2 mm, mentele vegetale (fragmente de macrofite şi mai sunt consumate numai ocazional, uneori consu-
de culoare gălbuie. La scăderea apelor, se retrage ales alge din perifiton) dominând în hrană. Speciile mând şi peşti mici. La rândul său constituie hrana
în locurile adânci, ajungând în Dunăre doar în caz consumate sunt aproape exclusiv bentonice sau ştiucii, a şalăului şi a somnului.
104
boarcă
Regnul: Animalia Ordinul: Cypriniformes Genul: Rhodeus
Rhodeus sericeus amarus
Clasa: Actinopterygii Familia: Cyprinidae Specia: R. sericeus
caracterizarea speciei
Este un peşte ce trăieşte exclusiv în ape dulci, lip-
sind chiar şi din cele foarte uşor salmastre. Preferă
apele stătătoare sau încete, de aceea în râuri se în-
Pești
tâlneşte mai ales în braţele laterale, dar este destul
de frecvent şi în plin curent, până aproape de zona
montană a râurilor. Râspândirea sa este legată de
prezenţa lamelibranhiatelor (scoicilor) Unio sau
Anodonta. Corpul este înalt şi puternic comprimat
lateral. Partea dorsală a corpului şi capul sunt ce-
nuşii-gălbui, uneori bătând în verzui, flancurile
albe, fără luciu metalic, dorsala şi caudala cenuşii, sezon. Icrele sunt depuse în cavitatea branhială a tora. Se mai găseşte în Tisa şi Iza, Beretău, Crişul Lunca Timişului, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Oltul
celelalte înotătoare batând în roşu. În lungul jumă- lamelibranhiatelor din genurile Unio şi Anodonta, Repede în amonte de Oradea, Crişul Negru, Crişul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul Superior, Pădurea
tăţii posterioare a corpului şi a pedunculului caudal unde are loc şi dezvoltarea larvară. Larva se fixează Alb, în Mureş, Ţaga, Tăureni, Cerna, Jiu, Olt Argeş, Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Stârmina, Pădu-
există o dungă verzuie foarte evidentă. Femelele de branhiile gazdei cu ajutorul unor excrescenţe ale Dâmboviţa, Nucet. rea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Porţile de Fier,
sunt aproximativ de două ori mai numeroase de- sacului vitelin. În momentul în care părăsesc cavi- Porumbeni, Râpa Lechinţa, Râul Bârlad între Zor-
cât masculii. Dimorfismul sexual se manifestă în tatea paleală a moluştelor, puii măsoară 7-8 mm. situri desemnate pentru conservare leni şi Gura Gârbăvoţulu, Râul Caraş, Râul Moldova
tot cursul anului, masculii fiind mai mari, cu corpul Se hrăneşte cu alge filamentoase şi unicelulare, Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele între Oniceni şi Miteşti, Râul Motru, Râul Mureş
mai înalt şi coloritul mai intens (luciu metalic, dun- resturi de plante superioare şi detritus, întâmplă- Dunării, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Cefa, între Lipova şi Păuliş, Râul Mureş între Brănişca şi
ga verde pronunţată). În perioada de reproducere tor consumând şi organisme animale. Boarca este Cheile Nerei-Beuşniţa, Ciuperceni-Desa, Comana, Ilia, Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş, Râul Mureş
masculul capătă un colorit deosebit de frumos, răspândită în Europa din estul Franţei şi de la Alpi Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Crişul între Moreşti şi Ogra, Râul Olt între Mărunţei şi Tur-
operculul şi partea anterioară a jumătăţii dorsale a şi Dinarici până la Ural şi Caucaz, în Dunăre fiind Alb, Crişul Negru, Dealurile Târnavei Mici-Bicheş, nu Măgurele, Râul Prut, Râul Siret între Paşcani şi
corpului devenind violete sau albăstrui. Pieptul şi întâlnită de la Baziaş până la vărsare şi în majorita- Defileul Crişului Alb, Defileul Mureşului, Delta Du- Roman, Râul Suceava, Râul Suceava Liteni, Râul
partea anterioară a abdomenului devin portocalii tea bălţilor luncii inundabile şi ale Deltei. Lipseşte nării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ, Râul Târ-
sau roze, dunga din lungul corpului devine verde în Razim, dar este abundentă în lacul Tăbăcăria, Dunărea la Gârla Mare – Maglavit, Gura Vedei-Şai- nava Mare între Odorheiu Secuiesc şi Vânători, Râul
ca smaraldul, anala roşie. Reproducerea are loc de la nord de Constanţa, probabil şi în celelalte la- ca-Slobozia, Lacul şi Pădurea Cernica, Lunca Infe- Timis între Rusca şi Prisaca, Râul Tur, Râul Vedea,
la sfârşitul lui aprilie până în august, fiecare feme- curi litorale. Există în majoritatea râurilor şi mai rioară a Crişului Repede, Lunca Joasă a Prutului, Someşul Mare, Someşul Mic, Şieu-Budac.
lă depunând icre de mai multe ori în cursul unui ales în braţele moarte şi bălţile din lungul aces- Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior,
fâsă mare
Regnul: Animalia Ordinul: Cypriniformes Genul: Cobitis
Cobitis elongata
Clasa: Actinopterygii Familia: Cobitidae Specia: C. elongata
etimologia denumirii științifice
Numele de gen este grecescul kobios – denumirea
populară în greaca veche a peştilor din acest gen.
Numele de specie este latinescul elongata – alun-
gită, cu referire la forma peştelui.
caracterizarea speciei
Este un peşte ce trăieşte în râuri din zona colinară,
pe fund de nisip, mai rar de pietriş. În general stă
ascuns în nisip. Sunt foarte agili şi repezi în miş-
cări, foarte greu te poţi apropia de ei. Iarna par a
părăsi acest biotop, fiind posibil să se retragă în
apă mai adâncă şi înceată. Culoarea fundamen-
tală este albul, bătând în gălbui, pe acest fond
apărând numeroase pete brune-cenuşii, dispuse
în serii regulate. Are o serie de 12-19 pete pe linia
mediană dorsală, rotunjite şi relativ apropiate,
spaţiul dintre ele fiind prevăzut cu numeroase
puncte brune. Pe laturile corpului apar 10-13 (rar
9, 14, 15) pete lunguieţe, rotunjite la capete, dis-
puse foarte regulat. Aceste pete laterale se întind
atât dorsal, cât şi ventral faţă de septul longitudi-
nal intermuscular, care se vede prin transparen-
ţă sub forma unei dungi albăstrui-negricioase.
Între petele dorsale şi cele laterale, pigmentaţia
este dispusă sub forma a trei zone longitudina-
le. Prima (cea mai dorsală) constă din puncte terioară devin mari şi rotunde şi se contopesc cu prelungiri posterioare ascuţite având aspectul tot parcursul lunii iunie. Se găseşte în râul Sava
mărunte, foarte apropiate, care în spaţiul dintre petele din prima zonă. Pe cap are pete scurte, mai unor mustăţi mentale. A treia pereche de mus- şi afluenţi, probabil şi în alţi afluenţi ai Dunării,
două pete dorsale se unesc adesea, rezultând mult sau mai puţin şerpuitoare şi o dungă oblică tăţi este cea mai lungă. Dimorfismul sexual se precum şi în râul Nera în Banat.
pete semilunare. A doua zonă constă dintr-o sin- lată de la vârful botului până la ochi, rareori pre- manifestă numai prin diferenţa de talie, neavând
gură dungă longitudinală îngustă, continuă, mai lungită dincolo de ochi. Mai are o pată oblică nea- haină nupţială. Hrana constă din diatomee şi alte situri desemnate pentru conservare
rar întreruptă, care se întinde de la colţul oper- gră, foarte intensă la baza caudalei, şi sub aceas- alge din perifiton, mai rar consumând mici larve Cheile Nerei-Beuşniţa, Râul Nera între Bozovici
culului până sub dorsală. A treia zonă constă din ta o pată brună (la puţine exemplare şi aceasta de insecte. Reproducerea a fost observată la sfâr- şi Moceriş.
pete mărunte, anastomozate, care în partea pos- neagră). Buza inferioară formează o pereche de situl lunii mai, probabil continuând cel puţin pe
105
zvârlugă
Regnul: Animalia Ordinul: Cypriniformes Genul: Cobitis
Cobitis taenia
Clasa: Actinopterygii Familia: Cobitidae Specia: C. taenia
caracterizarea speciei
Trăieşte atât în ape lent curgătoare, cu fund nisi-
pos, argilos, mâlos, mai rar pietros, cât şi în ape stă-
tătoare, evitându-le însă în general pe cele nămo-
Pești
caracterizarea speciei
Este o specie dulcicolă de apă stătătoare sau lent
curgătoare răspândită în toate bălţile până în zona
colinară, mai rară în râurile de şes. În râuri se loca-
lizează în porţiunile mâloase şi în braţele laterale.
Preferă fundul mâlos şi vegetaţia. Având posibili-
tatea respiraţiei aeriene (intestinale) este foarte re-
zistentă la lipsa de oxigen din apă. În caz de secare
a bălţii rezistă mult timp în mâl, scufundându-se în
mâl atât iarna, cât şi vara în perioadele caniculare.
Când este scos brusc din apă, emite un zgomot ca
un cârâit. Este sensibil la schimbările de presiune presărat cu puncte cafenii, în lungul acestei zone insecte, moluşte. Este întâlnit în aproape toate bălţi- situri desemnate pentru conservare
atmosferică, înaintea furtunilor urcând la suprafaţa deschise întinzându-se o a treia dungă negricioasă, le, lacurile şi iazurile, în porţiuni cu curgere lentă şi în Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Balta
apei. Corpul este alungit şi gros, de înălţime aproape îngustă şi întreruptă. Capul este cafeniu deschis cu braţele laterale ale râurilor, până aproape de munte. Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Dunării,
uniformă, profilul dorsal şi cel ventral fiind aproape pete mici întunecate iar înotătoarele sunt fumurii cu Este prezent în bazinul Someşului Mic, în canalul co- Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Cefa, Ciuper-
orizontale. Solzii sunt mici, dar foarte evident îmbră- pete întunecate. Dintre cele trei perechi de mustăţi lector al Crişurilor, în iazurile de la Sic, Suat, Geaca, ceni-Desa, Comana, Corabia-Turnu Măgurele, Co-
caţi. Linia laterală este foarte greu vizibilă, în schimb propriu-zise, perechea a treia este cea mai lungă. Ţaga, Bujor şi Tăureni din Câmpia Transilvaniei, în ridorul Jiului, Crişul Alb, Crişul Alb între Gurahonţ
sistemul lateral al capului este foarte evident. Istmul Nu întreprinde migraţii propriu-zise, primăvara (în Mureş, în pârâul Aranca, în bălţile din lungul Vedei şi Ineu, Crişul Negru, Defileul Mureşului, Delta Du-
este complet acoperit de solzi spre deosebire de cap. perioada de reproducere) fiind însă mult mai mobil şi Teleormanului, în Argeş, în Dâmboviţa, în bălţile nării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa,
Faţa dorsală este de culoare cafeniu închis, presărată decât în restul anului. Perioada reproducerii durează şi braţele moarte ale Siretului, din raionul Paşcani Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Lunca Joasă a Prutului,
cu pete negricioase mărunte, această zonă cafenie din martie până în iunie, femela depunând 100000- până la vărsare, în coturile liniştite ale Sucevei, din Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior,
fiind mărginită de o dungă longitudinală îngustă, 150000 de icre pe vegetaţia acvatică. Icrele sunt lipi- raionul Rădăuţi până la vărsare, în Şomuz, de la Lunca Timişului, Mlaştina Satchinez, Olteniţa-Mos-
aproape neagră, ce se întinde de la colţul superior cioase, aderând la vegetaţie. Incubaţia durează 7-8 Fălticeni până la vărsare. În bazinul Bistriţei moldo- tiştea-Chiciu, Oltul Superior, Pădurea Stârmina,
al opecularului până la coadă. În partea posterioa- zile, la 15 °C, în momentul ecloziunii alevinul mă- veneşti este cunoscut în pârâul Moara Lupşei, apoi în Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Porţile de
ră dunga este întreruptă, constând din pete izolate. surând cinci milimetri. Hrana constă din detritus or- pârâul Bahna şi iazurile lui. În bazinul Buzăului este Fier, Râul Prut, Râul Tur, Valea Olteţului.
În jos de această dungă, corpul e galben-ruginiu ganic, vegetaţie acvatică, viermi, crustacee, larve de citat numai în balta Jirlău.
106
dunarinţă
Regnul: Animalia Ordinul: Cypriniformes Genul: Sabanejewia
Sabanejewia aurata
Clasa: Actinopterygii Familia: Cobitidae Specia: S. aurata
caracterizarea speciei
Spre deosebire de celelalte specii, dunariţa este o
formă proprie râurilor adânci de şes. În Dunăre se
întâlneşte atât în biotopul pietros (în parte stân-
cos, la Cazane), cât şi în cel nisipos. În râuri trăieşte
numai în cursul inferior, pe fund de nisip fin (ade-
sea îngropată în nisip) şi sub malurile argiloase,
Pești
la rădăcinile salciilor. Corpul este mult mai înalt
decât la celelalte specii înrudite. Fondul general
al corpului este violaceu (îndeosebi la exemplarele
mature). Petele dorsale sunt în număr de 5-8, rar
patru, nouă sau zece, fiind mari, de formă aproxi-
mativ pătrată. Lungimea lor depăşeşte în general este absentă. În perioada de reproducere unele Coridorul Jiului, Cozia, Crişul Alb, Crişul Alb între şi Miteşti, Râul Moldova între Păltinoasa şi Ruşi,
spaţiul dintre ele. Petele laterale sunt în număr exemplare din Dunăre urcă în râuri (Cerna, Argeş) Gurahonţ şi Ineu, Crişul Negru, Dealurile Târnavei Râul Moldova între Tupilaţi şi Roman, Râul Mo-
de 6-9, rar cinci sau zece, în mod excepţional trei. unde rămân adesea până iarna. Perioada de re- Mici-Bicheş, Defileul Crişului Alb, Defileul Crişului tru, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Mureş
Pigmentaţia intermediară este redusă la câteva producere pare mai scurtă decât la S.balcanica şi în Negru, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, între Brănişca şi Ilia, Râul Mureş între Iernuţeni şi
mici pete neregulate situate între cele dorsale şi general este în luna iunie. Este întâlnită în Dunăre Defileul Jiului, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Periş, Râul Mureş între Moreşti şi Ogra, Râul Put-
cele laterale. Petele de la baza caudalei sunt mai de la Bratislava (sau probabil din Austria) până la Domogled-Valea Cernei, Grădiştea Muncelului-Ci- na, Râul Suceava, Râul Târnava Mare între Copşa
mari decât la S. balcanica, având aspectul a două vărsare, în Tisa de la confluenţa cu Someşul în aval, clovina, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Lacul Peţea, Mică şi Mihalţ, Râul Târnava Mare între Odorheiu
semilune care adesea se unesc formând o singură probabil şi în Sava şi pe cursul inferior al afluenţi- Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Mijlocie Secuiesc şi Vânători, Râul Târnava Mică, Râul Tur,
dungă transversală. Laturile capului sunt aproape lor. Mai este prezentă în Mureş la Periam, pe Bega a Argeşului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Râu- Râul Vedea, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoa-
lipsite de pete. Cele două pete dinaintea ochilor la Timişoara, pe Cerna la Orşova, pe Argeş (de la lui Doamnei, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timi- ra-Târnava Mare, Siretul Mijlociu-Bucecea, Some-
sunt la majoritatea exemplarelor unite într-o pată Bucureşti până la vărsare), posibil în Jiu, Siret, Prut. şului, Munţii Maramureşului, Obcinele Bucovinei, şul Mare, Someşul Mare Superior, Someşul Rece,
în forma de U, V sau Y. Între ochi sunt în general 2-4 Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul Superior, Strei-Haţeg, Şieu-Budac, Tisa Superioară, Valea Izei
pete (uneori una singură), iar în urma ochilor, până situri desemnate pentru conservare Pădurea Zamostea-Lunca, Platoul Mehedinţi, Por- şi Dealul Solovan, Valea Olteţului, Valea Vâlsanului,
la prima pată dorsală a capului, nu sunt în gene- Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Călimani-Gur- ţile de Fier, Râul Bârlad între Zorleni şi Gura Gâr- Vânători-Neamţ.
ral decât cel mult 4-5 pete. Pigmentaţia ventrală ghiu, Cheile Nerei-Beuşniţa, Ciuperceni-Desa, băvoţulu, Râul Gilort, Râul Moldova între Oniceni
caracterizarea speciei
Trăieşte exclusiv în apele dulci reci, de munte, în
general în râuri şi pâraie, rar în lacuri de munte.
Stă sub pietre în locurile cu apă puţin mai adân-
că şi relativ mai înceată, adesea spre mal sau în
braţele laterale. Este puţin mobil, dar dacă este
deranjat se deplasează pe o distanţă scurtă. Este
strict sedentar şi nu întreprinde migraţii. Are cor-
pul alungit şi gros, profilul uşor convex între vârful
botului şi ochi, apoi aproape orizontal. Capul este
mare (lungimea sa reprezintă 26,2-33% din cea
a corpului), turtit dorsoventral şi mai gros decât
corpul. Grosimea capului la unele exemplare ega-
lează aproape lungimea capului, la altele fiind dispuse în dungi longitudinale. Anala şi ventralele Anglia şi nordul Spaniei până în Balcani şi Crimeea, Cozia, Crişul Repede amonte de Oradea, Cuşma,
simţitor mai mică. În mod obişnuit, exemplarele sunt nepătate, foarte rar anala având dungi slab în Italia, Dalmaţia, Vistula. În nord-estul Europei şi Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul
juvenile au un cap mai îngust. Ochii situaţi în ju- evidente, formate din pete cafenii. Se reproduce în bazinul aralic apar alte subspecii. La noi se întâl- Jiului, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Grădiş-
mătatea anterioară a capului, bulbucaţi, privesc în primăvara, în martie-aprilie. Fecundaţia este inter- neşte în Vişeu, Iza. A fost semnalat şi în Someşul tea Muncelului-Ciclovina, Muntii Ciucului, Munţii
sus. Jumătatea superioară a ochiului este adesea nă, dar observaţii mai precise lipsesc în această pri- Mare din amonte de Sanţ, în Bistriţa transilvănea- Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei,
acoperită de o pleoapă pigmentată, uşor de con- vinţă. Prolificitatea este redusă, femela depunând nă, în Someşul Cald şi cel Rece până la unirea în Munţii Ţarcu, Nordul Gorjului de Vest, Oltul Su-
fundat cu pielea. Partea dorsală a corpului este 100-300 de icre mari (2,5 mm diametru). Masculii Someşul Mic, în Mureş, din amonte de Topliţa până perior, Parâng, Penteleu, Piatra Craiului, Platoul
brun-cafenie, cu pete marmorate bătând uneori păzesc ponta până la eclozare, care are loc la 4-5 la Brâncoveneşti, în Jiu, Olt, Argeş, în Moldova şi Mehedinţi, Porţile de Fier, Putna-Vrancea, Râul
în roşcat. Mai rar este cenuşiu închis. Faţa ventrală săptămâni de la depunerea icrelor. Alevinii sunt afluenţi ai acesteia în raionul Fălticeni. Târgului-Argeşel-Râuşor, Retezat, Semenic-Cheile
este de culoare galben deschisă sau albă. În jumă- la început semipelagici. Maturitatea sexuală este Caraşului, Siriu, Someşul Mare Superior, Some-
tatea posterioară a corpului există 3-4 dungi trans- atinsă la vârsta de doi ani. Dimorfismul sexual situri desemnate pentru conservare şul Rece, Strei-Haţeg, Şindriliţa, Tisa Superioară,
versale întunecate, uneori aproape negre. Aceste constă în faptul că masculii au botul mai lat şi ven- Apuseni, Bazinul Ciucului de Jos, Bistriţa Aurie, Trascău, Valea Ierii, Valea Izei şi Dealul Solo-
dungi sunt foarte evidente la exemplarele deschise tralele mai lungi decât femelele. Hrana constă din Bucegi, Cascada Mişina, Căldările Zăbalei, Căli- van, Valea Vâlsanului, Văile Brătiei şi Brătioarei,
la culoare, la cele întunecate fiind greu de distins. larve de insecte, amfipode, icre şi pui de peşte, oca- mani-Gurghiu, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Vânători-Neamţ.
Dorsalele, caudala şi pectoralele au pete cafenii zional ouă de broască. Este întâlnit în Europa din Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Vârghişului, Ciucaş,
107
Nevertebrate
108
* Rac de Ponoare
Regnul: Animalia Ordinul: Decapoda Genul: Austropotamobius
Austropotamobius torrentium
Clasa: Malacostraca Familia: Astacidae Specia: A. torrentium
caracterizarea speciei
Este o specie de dimensiune mică, lungimea cor-
pului nedepăşind zece cm. Coloritul este variabil,
de la alb şi portocaliu închis până la brun închis.
nevertebrate
Carapacea este netedă. Este o specie care trăieşte
în ape reci, repezi şi foarte curate, în râuri, pâraie
şi chiar lacuri alpine. Îl putem găsi în malurile de
pământ ale apelor curgătoare, printre rădăcinile
macrofitelor submerse sau pe sub bolovani mari,
uneori şi în apa freatică din peşteri. Activitatea sa
este cu precădere nocturnă.
Cărăbuş cu corn
Regnul: Animalia Ordinul: Coleoptera Genul: Bolbelasmus
sau nasicorn Clasa: Insecta Familia: Scarabaeidae Specia: B. unicornis
Bolbelasmus unicornis
caracterizarea speciei
Este o specie de scarabeu la care masculii se disting
prin prezenţa unui corn puternic, drept, orientat în
sus şi uşor în faţă, de unde provine și numele de
specie (unicornis). Corpul lor este rotunjit, lat con-
vex, lucios, de culoare roşcată, cu nuanţe mai spre
gălbui pe burtă, iar capul şi picioarele sunt cafeniu
închis. Pe suprafaţa corpului prezintă peri fini de
culoare galbenă. Femelele prezintă pe cap doi tu-
berculi frontali slab vizibili. Se întâlnește pe pajişti,
pe malurile apelor, în pădurile de foioase, în special
în lizierele acestora. Trăieşte pe sol, pe ciuperci şi
rădăcini moarte ale arborilor. Atât adulţii cât şi lar-
vele se hrănesc cu ciuperci, iar adulţii se pot hrăni
uneori şi cu cadavre de animale. Este o specie sen-
sibilă la modificările habitatului caracteristic, fiind
afectată de tăierile pădurilor de foioase din zonele
colinare şi submontane, scăderea umidităţii cauza-
tă de drenaje sau desecări, distrugerea habitatelor
prin transportul arborilor pe văile apelor, construc-
ţia de baraje pe râurile cu debit mijlociu din zonele
submontane, păşunatul în liziera pădurilor de fo-
ioase. La nivel comunitar are o distribuție destul de
restrânsă, fiind considerată o specie aflată într-o
stare de conservare nefavorabilă.
109
Gândac auriu
Regnul: Animalia Ordinul: Coleoptera Genul: Buprestis
Buprestis splendens
Clasa: Insecta Familia: Buprestidae Specia: B. splendens
caracterizarea speciei
Este un gândac cu dimensiuni ce variază între 14
şi 22 mm. Corpul este lucios şi are un colorit ver-
de-auriu cu reflexe purpurii. Picioarele şi ante-
nevertebrate
Carab
Regnul: Animalia Ordinul: Coleoptera Genul: Carabus
Carabus hampei
Clasa: Mammalia Familia: Carabidae Specia: C. hampei
etimologia denumirii științifice
Numele de gen vine din latinescul carabus ce derivă
din grecescul karabos, care înseamnă atât crab cât
şi cărăbuş. Numele speciei este o dedicaţie pentru
Georg Ernst Ludwig Hampe (1795-1880), botanist
german cunoscut prin opera sa „Flora Hercynica”.
caracterizarea speciei
Este o specie de carab cu un corp alungit ale că-
rui dimensiuni variază între 29 şi 37 mm. Coloritul
corpului este foarte variat, de la negru la albăstrui,
violaceu, verde arămiu, cu luciu slab. Trăieşte în pă-
duri de stejar şi conifere, numai în lizieră. Îl găsim în
stratul gros de frunze uscate aflate în descompunere
(litieră) al pădurilor submontane de stejar sau fag,
mai puţin în pădurile de conifere de la altitudini
de peste 900 m. Atât larvele cât şi adulţii populea-
ză habitate cu umiditate potrivită şi se dezvoltă în
pădurile vârstnice în care activităţile antropice de
exploatare a materialului lemnos sunt foarte redu-
se. Principala cauză a scăderii efectivelor numerice
este regresul drastic al producătorilor secundari (or-
ganisme care produc biomasă pe baza substanţelor
organice provenite din plante şi/sau animale şi care
nu sunt fotosintetizatoare), specii de insecte carac-
teristice frunzarului care constituie hrana de bază a
larvelor speciei.
110
Carab
Regnul: Animalia Ordinul: Coleoptera Genul: Carabus
Carabus hungaricus
Clasa: Insecta Familia: Carabidae Specia: C. hungaricus
caracterizarea speciei
Este un carab cu un corp robust, partea din spate
fiind de culoare neagră, puţin lucioasă. Partea din
faţă a toracelui este convexă, iar prima pereche
nevertebrate
de aripi este puternic convexă cu granulaţie fină
neregulată. Lungimea corpului variază între 22
şi 32 mm. Este o specie caracteristică zonelor de
stepă, fiind întâlnită în liziera pădurilor de salcâm.
Adulţii sunt activi din aprilie până în octombrie.
La nivel comunitar specia se află într-o stare de
conservare favorabilă doar în bioregiunea pano-
nică, în cea continentală starea de conservare fi-
ind nefavorabilă.
Carab
Regnul: Animalia Ordinul: Coleoptera Genul: Carabus
Carabus variolosus
Clasa: Insecta Familia: Carabidae Specia: C. variolosus
etimologia denumirii științifice
Numele de gen vine din latinescul carabus ce deri-
vă din grecescul karabos, care înseamnă atât crab
cât şi cărăbuş. Numele de specie derivă din cuvân-
tul modern latin variola – variolă, de la numeroa-
sele depresiuni pe care le are pe elitre şi care sea-
mănă cu urmele lăsate de variolă pe pielea umană.
caracterizarea speciei
Acaestă specie de carab are un corp alungit, de cu-
loare neagră, cu irizaţii metalice, capul fiind nor-
mal dezvoltat. Toracele superior este mai lung, cu
unghiurile lateral posterioare triunghiular rotun-
jite în formă de lobi, uşor îndoite în jos. Antenele
sunt subţiri şi scurte. Dimensiunea corpului variază
între 20 şi 33 mm. Elitrele (aripile) sunt accentuat
convexe, cu umerii uşor proeminenţi şi prezintă o
sculptură originală formată din rugozităţi puterni-
ce şi gropiţe adânci. Este o specie iubitoare de umi-
ditate, fiind indicator al biotopurilor umede. Din
acest motiv preferă locurile mlăştinoase şi umbrite
cum ar fi zonele de la marginea apelor curgătoa-
re din diverse tipuri de păduri de foioase naturale
şi seminaturale. Ziua se camuflează în frunzar, iar
seara şi dimineaţa iese pentru capturarea hranei
şi uneori pătrunde în apa pâraielor, de unde şi de-
numirea de „gândacul amfibiu„. Se reproduce în
locuri foarte umede. Este o specie prădătoare prin
excelenţă, consumând diferite specii de neverte-
brate. Are o răspândire foarte limitată impusă de
variaţiile factorilor fizico-chimici, climatici şi an-
tropici. Specia a fost semnalată în Bulgaria, Cehia,
Germania, Polonia, România, Serbia, Slovacia,
Ucraina (regiunea munţilor Carpaţi), Ungaria.
111
Carab
Regnul: Animalia Ordinul: Coleoptera Genul: Carabus
Carabus zawadszkii
Clasa: Insecta Familia: Carabidae Specia: C. zawadszkii
caracterizarea speciei
Indivizii acestei specii au corpul alungit, toracele
fiind mai mult lat decât lung. Fosele (găurile) de pe
nevertebrate
Croitor mare
Regnul: Animalia Ordinul: Coleoptera Genul: Cerambyx
al stejarului Clasa: Insecta Familia: Cerambycidae Specia: C. cerdo
Cerambyx cerdo
caracterizarea speciei
Croitorul mare al stejarului este un coleopter cu
corpul de culoare neagră, partea din faţă a torace-
lui fiind lucioasă cu zbârcituri discoidale. Sculptura
aripilor (elitrelor) este formată din rugozităţi pu-
ternice la bază şi din ce în ce mai fine spre partea
apicală (vârf). Pubescenţa (perii) elitrelor este fină
şi puţin vizibilă. Abdomenul este lucios, cu pubes-
cenţa puţin deasă. Lungimea corpului este 23-55
mm. Specia se dezvoltă în lemnul stejarului, casta-
nului, fagului, nucului, ulmului, frasinului. Femela
depune câte 2-3 ouă în crăpăturile sau rănile scoar-
ţei. După circa 14 zile apare larva, care iniţial se
hrăneşte cu scoarţă iar mai apoi pătrunde în lemn.
Perioada de dezvoltare (de la ou până la adult) du-
rează, de regulă, trei ani, însă uneori se poate pre-
lungi până la cinci ani. Ziua se ascund în coroanele
arborilor sau în scorburi. Este o specie care suportă
variaţii foarte limitate ale temperaturii mediului
și care se hrănneşte cu lemn, preferând pădurile
bătrâne de foioase. Adulţii sunt activi în timpul
nopţii şi pe înserat. Zboară din luna mai până în
luna august. Dispariţia în masă a indivizilor este vulnerabilă, aflată într-o stare de conservare nefa- moasa, Lacul Negru, Lunca Buzăului, Lunca Mure- din Silvostepa Mostiştei, Pădurile din Sudul Pie-
cauzată de exploatarea tuturor arborilor vârstnici vorabilă în bioregiunile continentală și panonică și şului Inferior, Muntioru Ursoaia, Munţii Măcinului, montului Cândeşti, Platforma Cotmeana, Platoul
din făgete, activitate antropică ce determină pe necunoscută în bioregiunea alpină. Muscelele Argeşului, Nordul Gorjului de Vest, Padu- Mehedinţi, Podişul Nord Dobrogean, Porţile de
deoparte eliminarea bazei trofice (hrana specifică) rea de stejar pufos de la Mirăslău, Pădurea Bârno- Fier, Râul Tur, Râul Vedea, Seaca-Optăşani, Seme-
pentru stadiul de adult şi pe de altă parte distru- situri desemnate pentru conservare va-Repedea, Pădurea Dălhăuţi, Pădurea de gorun nic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Sil-
gerea habitatelor cu rol în camuflarea stadiilor de Călimani-Gurghiu, Câmpia Careiului, Cheile Ru- şi stejar de la Dosul Fânaţului, Pădurea Gârboavele, vostepa Olteniei, Vânători-Neamţ, Zarandul de Est.
dezvoltare, fiind ştiut faptul că acestea sunt uşor dăriei, Ciuperceni-Desa, Comana, Cozia, Dealurile Pădurea Reşca Hotărani, Pădurea Sarului, Pădurea
de identificat de către speciile răpitoare, mai ales Drăgăşaniului, Defileul Jiului, Domogled-Valea Stârmina, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac,
păsări. La nivel comunitar este o specie considerată Cernei, Dunele de nisip de la Hanul Conachi, Fru- Pădurea Târgu Mureş, Pădurea Verdele, Pădurile
112
Cucujus cinnaberinus
Regnul: Animalia Ordinul: Coleoptera Genul: Cucujus
Clasa: Insecta Familia: Cucujidae Specia: C. cinnaberinus
caracterizarea speciei
Este o specie de gândac cu corpul plat, alungit, de
culoare roşu-cinabru pe partea dorsală. Antenele
picioarelor sunt de culoare neagră. Capul are formă
nevertebrate
triunghiulară, tâmplelele fiind puternic dezvoltate,
sub formă de obraji. Partea din faţă a toracelui este
mai strâmtă decât capul. Specia suportă variaţii
foarte limitate ale temperaturii şi este consuma-
toare de lemn aflat într-un grad avansat de des-
compunere din pădurile de fag, plop, stejar. Adulţii
sunt prădători, iar larvele se hrănesc cu lemn aflat
în descompunere. Este o specie vulnerabilă, princi-
pala ameninţare fiind reprezentată de eliminarea
bazei trofice (hrana specifică) constituită de ma-
cronevertebrate (nevertebrate mari) detritofage
(care se hrănesc cu resturi de material organic aflat
într-un stadiu mai mult sau mai puţin avansat de
descompunere). Cele mai stabile populaţii sunt în
Europa Centrală, în pădurile de foioase de la şes.
caracterizarea speciei
Este un gândac cu corpul plat, capul, partea din
faţă a toracelui şi marginile laterale ale primei pe-
rechi de aripi fiind de culoare galbenă. Pe cap pre-
zintă două benzi negre transversale. Prima pereche
de aripi este de culoare maronie, acestea fiind mai
lăţite spre partea posterioară. Lungimea corpului
este de aproximativ 14,5 mm. Gândacul de apă se
întâlneşte în apele nepoluate, limpezi, oligotrofe
(cu puţini nutrienţi), a căror adâncime variază de
la minim 50 cm până la câţiva metri. Este un bun
înotător şi preferă corpurile de apă cu vegetaţie
puţină. Specia lipseşte întotdeauna din apele eu-
trofizate (bogate în azotaţi şi fosfaţi) sau din cele
acoperite de lintiţă, ambele situații producând
asfixierea adulţilor şi a larvelor. Apele care consti-
tuie habitatul preferat al acestei specii trebuie să
aibă o suprafaţă mare, să se afle în zone calde şi
însorite iar pe marginile acestora trebuie să fie pre-
zentă vegetaţie. Este o specie vulnerabilă, la nivel
comunitar aflându-se într-o stare de conservare
nefavorabilă în bioregiunile alpină și panonică, dar
favorabilă în cea continentală.
113
Rădaşcă
Regnul: Animalia Ordinul: Coleoptera Genul: Lucanus
Lucanus cervus
Clasa: Insecta Familia: Lucanidae Specia: L. cervus
caracterizarea speciei
Este o insectă cu corpul alungit, masiv, negru,
cu luciu mat. Mandibulele şi elitrele masculilor
sunt brune-castanii. Antenele sunt destul de
nevertebrate
caracterizarea speciei
Este o specie de gândac a cărei caracteristică o re-
prezintă punctuaţia pronunţată din zona capului,
mai deasă pe frunte. Ochii sunt mărginiţi de peri-
şori culcaţi, galbeni. Antenele au articole neinela-
te. Toracele are numeroase rugozităţi neregulate,
precum şi câte un dinte lateral puternic şi ascuţit.
Elitrele sunt granulate, cu granule fine şi lucioase,
mai puternice la bază. Corpul este negru, partea sa
dorsală prezentând o pubescenţă foarte deasă cul-
cată, cenuşiu-argintie, ce acoperă complet fondul.
Elitrele au câte două pete catifelate negre, dintre
care una situată în treimea anterioară iar cealaltă
în treimea postmediană. Sub aceste pete fondul
elitrelor nu este granulat. Antenele masculilor sunt
de 1-1,5 ori mai lungi decât elitrele, iar la feme-
le au aproximativ aceeaşi lungime ca şi elitrele.
Lungimea corpului variază între 18 şi 38mm. Specia
are o răspândire foarte limitată impusă de variaţii-
le factorilor fizico-chimici, climatici, antropici. Este
o specie silvicolă (de pădure), consumatoare de iar ulterior în lemnul acestora. Stadiul larvar durea- ceni-Desa, Comana, Cozia, Dealurile Drăgăşaniu- la Mârzeşti, Pădurea Zamostea-Lunca, Pădurile din
lemn aflat într-un grad avansat de descompunere. ză doi ani. Larvele se împupează (gândacii tineri ies lui, Defileul Jiului, Delta Dunării, Domogled-Valea Silvostepa Mostiştei, Pădurile din Sudul Piemontu-
Trăieşte în pădurile de foioase, preferând în special din camera larvară) primăvara sau la începutul ve- Cernei, Jiana, Munţii Făgăraş, Munţii Măcinului, lui Cândeşti, Piatra Craiului, Platforma Cotmeana,
pădurile de stejar şi fag, însă apariţii ocazionale ale rii. Specia este răspândită în Spania, Franţa, Italia, Muscelele Argeşului, Padurea de stejar pufos de Platoul Mehedinţi, Podişul Nord Dobrogean, Po-
speciei au fost semnalate şi în pădurile de conifere. Croaţia, Bulgaria, România, Ucraina. la Mirăslău, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea dişul Secaşelor, Porţile de Fier, Prigoria-Bengeşti,
Se dezvoltă în lemn de fag sau stejar, dar şi pe alte Călugărească, Pădurea de gorun şi stejar de la Râul Vedea, Seaca-Optăşani, Semenic-Cheile Cara-
specii de copaci. Adulţii zboară în mai-iulie. Iniţial, situri desemnate pentru conservare Dosul Fânaţului, Pădurea Reşca Hotărani, Pădurea şului, Valea Vâlsanului, Zarandul de Est.
larvele se dezvoltă sub scoarţa copacilor putreziţi Cheile Doftanei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Ciuper- Sarului, Pădurea Stârmina, Pădurea şi pajiştile de
114
Oxyporus mannerheimii
Regnul: Animalia Ordinul: Hymenochaetales Genul: Oxyporus
Clasa: Insecta Familia: Schizoporaceae Specia: O. mannerheimii
caracterizarea speciei
Este un gândac ce are corpul lucios, de culoare
neagră, femurii, tibiile şi prima parte a antenelor
fiind negre-brune, iar tarsele galbene. Capul mare,
puţin mai lat decât partea din faţă a toracelui, are
nevertebrate
madibule lungi, proeminente, încrucişate. Corpul
are o lungime care variază între 8 şi 12 mm. Este
o specie care suportă variaţii foarte limitate ale
temperaturii mediului, prezentă în etajul boreal al
molidului (zona montană a României echivalentă
cu zona scandinavă-siberiană din punct de vedere al
regimului climatic).
caracterizarea speciei
Este un gândac cu corpul brun închis sau negru-ca-
feniu, cu un luciu ca de bronz. Antenele sunt foar-
te scurte şi groase. Este o specie mâncătoare de
lemn aflat în stadiu avansat de descompunere, cu
o răspândire foarte limitată impusă de variaţiile
factorilor fizico-chimici, climatici, antropici. Poate
fi întâlnit în pădurile bătrâne de foioase şi chiar în
parcuri şi grădini cu arbori aflaţi într-un stadiu de
deteriorare cauzat de îmbătrânire. Uneori poate fi
găsit şi pe malul apelor. Larvele se dezvoltă în scor-
buri de stejar, dar şi în alte specii de arbori. La nivel
comunitar este o specie de interes prioritar pentru
conservare, deoarece, deși este destul de larg răs-
pândită, practicile silvice de eliminare a arborilor
bătrâni conduc la reducerea și degradarea drastică
a habitatului specific, ducând la declinul speciei.
115
Croitor marmorat
Regnul: Animalia Ordinul: Coleoptera Genul: Pilemia
Pilemia tigrina
Clasa: Insecta Familia: Cerambycidae Specia: P. tigrina
caracterizarea speciei
Corpul este negru, cu peri fini cu aspect de puf pe
fond cenuşiu-albicioasă. Capul şi partea din faţă a
toracelui au luciu metalic. Lungimea corpului este
de 9-13 mm. Populaţiile sunt foarte mici, fiind o
specie foarte sensibilă. Planta gazdă a acestei spe-
nevertebrate
caracterizarea speciei
Corpul este negru lucios, aripile sunt verzi-albăs-
trui sau albastru metalic, la mascul antenele depă-
şind a doua treime a primei perechi de aripi în timp
ce la femelă sunt mai scurte. Partea din faţă a tora-
celui este îngustată, cu un şanţ longitudinal şi cu o
puternică punctuaţie rugoasă. Larvele trăiesc în ră-
dăcinile caprifoiului negru (Lonicera nigra). Adulţii
trăiesc pe flori şi pe frunze. Zboară în iunie-iulie.
116
Rhysodes sulcatus
Regnul: Animalia Ordinul: Coleoptera Genul: Rhysodes
Clasa: Insecta Familia: Rhysodidae Specia: R. sulcatus
caracterizarea speciei
Corpul este alungit, brun-roşcat. Antenele au as-
pectul unui şirag de mărgele. Capul este triunghiu-
lar, mai îngust decât partea din faţă a toracelui.
nevertebrate
Prima pereche de aripi are şiruri de puncte puter-
nice, mari şi proeminente. Dimensiunile corpului
sunt foarte mici, de 6,5-8 mm. Specia are o răspân-
dire foarte limitată, impusă de variaţiile factorilor
fizico-chimici, climatici, antropici. Locurile de hră-
nire, reproducere, creştere a larvelor şi camuflare
sunt reprezentate de păduri bătrâne de conifere şi
foioase. Este o specie indicatoare de păduri virgi-
ne, stabile, de amestec, cu cantităţi mari de lemn
mort. Trăieşte sub scoarţa copacilor şi în lemn mu-
cegăit de fag şi stejar.
* Croitor alpin
Regnul: Animalia Ordinul: Coleoptera Genul: Rosalia
Rosalia alpina
Clasa: Insecta Familia: Cerambycidae Specia: R. alpina
caracterizarea speciei
Este o insectă deosebit de spectaculoasă, cu corpul
care prezintă un puf culcat şi scurt, de culoare ce-
nuşiu-albăstrui-verzuie, uneori aproape albastră.
Antenele au câte o tufă de peri pe fiecare articol.
Prima pereche de aripi are pete şi benzi catife-
late, negre, dispuse de-a curmezişul. Lungimea
corpului variază între 15 şi 38 mm. Este o specie
cu răspândire foarte limitată, impusă de variaţiile
factorilor fizico-chimici şi climatici, mâncătoare de
lemn aflat în stadiu avansat de putrezire. Trăieşte
în pădurile de fag şi amestec de conifere, mai rar
în pădurile de stejar, preferând în special făgetele
bătrâne, în lemnul foarte putrezit şi în trunchiurile
scorburoase de fag, mai rar în cele ale altor specii
de foioase. Adultul este întâlnit din iunie până în
septembrie. Eliminarea arborilor bătrâni de fag dar
şi a trunchiurilor căzute, ca şi exploatările silvice situri desemnate pentru conservare
din pădurile naturale bătrâne duc la scăderea po- Apuseni, Bucegi, Cascada Mişina, Căldările Zăbalei, tea Muncelului-Ciclovina, Lacul Negru, Muntele Pătrăuţi, Penteleu, Piatra Craiului, Porţile de Fier,
pulaţiilor acestei specii. Se pare că şi modificările Călimani-Gurghiu, Cenaru, Cheile Nerei-Beuşni- Şes, Muntele Tâmpa, Muntioru Ursoaia, Munţii Postăvarul, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Râul
climatice (căldurile excesive din timpul verilor şi ţa, Cheile Şugăului-Munticelu, Cheile Vârghişului, Bihor, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Târgului-Argeşel-Râuşor, Retezat, Soveja, Valea Izei
gerurile mari din timpul iernilor) ar avea un rol de Ciucaş, Codrii seculari de la Strâmbu-Băiuţ, Defileul Munţii Rodnei, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele şi Dealul Solovan.
stres pentru stadiile larvare şi chiar pentru adulţi. Jiului, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Grădiş- Bucovinei, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea
117
Gândac
Regnul: Animalia Ordinul: Coleoptera Genul: Stephanopachys
Stephanopachys substriatus
Clasa: Insecta Familia: Bostrichidae Specia: S. substriatus
caracterizarea speciei
Corpul este bombat, cu marginile de culoare ne-
gru-brună. Antenele şi picioarele sunt brun-roş-
cate. Capul este mai mult sau mai puţin acoperit
nevertebrate
Arytrura musculus
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Arytrura
Clasa: Insecta Familia: Noctuidae Specia: A. musculus
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine de grecescul aries – ceartă
şi uros – coadă, de la caracterul agitat al insectei.
Numele de specie este latinescul musculus – muş-
chi, cu referire la caracterul „musculos”, puternic
contractil al speciei (atunci când este prinsă).
caracterizarea speciei
Este o specie de fluture cu aripile brun-ce-
nuşii, cu dungi longitudinale mai deschise la
culoare şi marginile exterioare brune deschis.
Anvergura aripilor este de 48-55 mm. Câmpul
median dintre cele două striuri transversale al-
bicioase este brun roşcat. Pata semilunară are
formă de linie. Este o specie termo-higrofilă
întâlnită în habitatele forestiere de luncă şi cu
vegetaţie luxuriantă, pe cursurile de apă flan-
cate de sălcii. Este o specie rară, numărul exem-
plarelor colectate în capcane nocturne fiind de
maxim 4-5 exemplare. Zboară de la jumătatea
lunii iunie până la sfârşitul lui iulie.
118
Fluture vărgat
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Callimorpha
Callimorpha quadripunctaria
Clasa: Insecta Familia: Arctiidae Specia: C. quadripunctaria
caracterizarea speciei
Aripile anterioare au culoarea alb-gălbui, cu desen
nevertebrate
negru, aripile posterioare sunt roşii, cu puncte ne-
gre. Toracele este alb, cu trei dungi longitudinale
negre, iar abdomenul este portocaliu. Se regăseş-
te pe dealuri cu substrat calcaros, terase montane
însorite, văi umede, ravene stâncoase, cu plante
înflorite toată vara, la altitudini de la 700 până la
1000 m. Zboară din iulie până în august.
Catopta thrips
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Catopta
Clasa: Insecta Familia: Cossidae Specia: C. thrips
etimologia denumirii științifice
Numele de gen se referă la o clasă de funcţionari
ai administraţiei financiare din Grecia Antică, din
provincia Beotia (menţionaţi sub numele de catop-
te în oraşul Orchomenus), cu referire la aspectul de
mantie al aripilor acestei specii de molie. Numele
de specie este grecescul thrips – păduche de lemn,
referitor la habitatul larvelor.
caracterizarea speciei
Este un fluture cu corpul de culoare brună. Prezintă
pe aripa anterioară o pată mare, de culoare brun
închis. Trăieşte în zona de stepă şi pe pantele dea-
lurilor şi munţilor, pe plante din genul Artemisia sp.
119
Albiliţa portocalie
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Colias
Colias myrmidone
Clasa: Insecta Familia: Pieridae Specia: C. myrmidone
caracterizarea speciei
Este un fluture cu aripile anterioare de culoare
galben-portocaliu, cu o pată neagră centrală şi cu
nevertebrate
caracterizarea speciei
Aripile sunt albe cenuşii, cele anterioare cu pete
fine negre în zona centrală. Toracele este alb-ce-
nuşiu, cu o bandă longitudinală mediană de cu-
loare cenuşiu închis. Se regăseşte în zone stepice
joase şi montane. Larva se hrăneşte cu flori de
Aster (bănuţi).
120
Dioszeghyana schmidtii
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Dioszeghyana
Clasa: Insecta Familia: Noctuidae Specia: D. schmidtii
caracterizarea speciei
Corpul este puternic pufos, de culoare brun-por-
tocaliu, cu două pete pe aripile anterioare contu-
rate cu brun deschis. Zboară devreme, în perioada
aprilie-mai.
nevertebrate
situri desemnate pentru conservare
Dealul Mocrei-Rovina-Ineu, Lunca Timişului.
121
Molia catax
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Eriogaster
Eriogaster catax
Clasa: Insecta Familia: Lasiocampidae Specia: E. catax
caracterizarea speciei
Este o specie de molie cu anvergura aripilor de la
14-17 mm până la 30-35 mm. Masculii au aripile
brune-gălbui, cu marginile exterioare mov. În mij-
locul aripii anterioare este un cerc alb tivit cu maro
nevertebrate
Fluture auriu
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Euphydryas
Euphydryas aurinia
Clasa: Insecta Familia: Nymphalidae Specia: E. aurinia
etimologia denumirii științifice
Numele de gen deriv[ din grecescul euphydryas –
„adevăratul iubitor de copaci/păduri”. Numele de
specie este derivat din latinescul aureus – auriu,
referitor la nuanţa aripilor fluturelui.
caracterizarea speciei
Masculul are anvergura aripilor de 17-19 mm, cu-
loarea de bază a părţii superioare a aripilor fiind
galben-brun iar suprafaţa celulei şi banda postdis-
cală fiind brun-roşcate. Banda de pe aripile poste-
rioare este cu pete negre, rareori cu margine des-
chisă la culoare. Femela este în general puţin mai
mare decât masculul. Zborul are loc din mai până
în iulie şi are o singură generaţie pe an. Este întâl-
nită în pajişti umede şi turbării, din zonele joase
până la altitudini de 1500 m.
122
fluturele maturna
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Euphydryas
Euphydryas maturna
Clasa: Insecta Familia: Nymphalidae Specia: E. maturna
caracterizarea speciei
Este o specie de fluture cu aripile de culoare maronie
în partea dorsală, cu pete portocalii şi albe, cu o ban-
dă de pete portocalii spre marginea exterioară a ari-
pilor. Ventral, aripile sunt brun-portocalii. Din punct
nevertebrate
de vedere al dezvoltării specia prezintă o generaţie
pe an în zonele mai calde şi o generaţie la 2-3 ani
în zonele mai reci. Lungimea aripii din faţă variază
între 19 şi 25 mm. Zborul are loc timp de 3-4 saptă-
mâni, de la mijlocul lui mai la mijlocul lui iulie. Ouăle
sunt galben aprins, de 1.5 mm în diametru, şi sunt
depuse în grupuri pe partea inferioară a frunzelor de
frasin sau uneori de plop. Larvele apar în august, în
poziţii ascunse. După hibernarea pe sol, în stratul de
frunze căzute, larvele se hrănesc cu o mare varieta-
te de plante ierboase şi lemnoase. Se mută apoi pe
frasin, unde se hrănesc cu muguri şi frunze tinere.
Femelele trăiesc mai mult decât masculii. Ambele
sexe se hrănesc cu nectar dimineaţa şi seara, mascu-
lii în general pe terenuri umede. Evită florile, preferă
arbuştii ca lemnul câinesc sau rugii de mure. Nu se
deplasează pe distanţe mari. Este una dintre cele
mai ameninţate specii de fluturi, fiind foarte sensi-
bilă la schimbările de mediu. A dispărut din nou în situri desemnate pentru conservare
zone care fuseseră repopulate. Supravieţuirea speci- Apuseni, Călimani-Gurghiu, Câmpia Careiului, Câm- Timişului, Munţii Măcinului, Pădurea Bogăţii, Pădu-
ei într-o anumită zonă depinde de existenţa arbori- pia Ierului, Cheile Turenilor, Comana, Cuşma, De- rea Glodeni, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac,
lor gazdă specifici pentru cuibărit, a frasinilor tineri fileul Mureşului, Domogled-Valea Cernei, Făgetul Porţile de Fier, Retezat, Scroviştea, Sighişoara-Târna-
pentru hrănire şi a plantelor aromatice. Clujului-Valea Morii, Lunca Mureşului Inferior, Lunca va Mare, Strei-Haţeg, Trascău.
Erannis ankeraria
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Erannis
Clasa: Insecta Familia: Geometridae Specia: E. ankeraria
caracterizarea speciei
Anvergura aripilor masculului din această specie
este de 30-38 mm. Culoarea de fond este ocru, cu
striurile transversale mai întunecate, brune. Aripile
posterioare sunt albe-gălbui, sidefii. Densitatea
populaţiilor nu poate fi estimată, fiind colectate
doar câteva exemplare (mai puţin de cinci indivizi).
Zboară începând cu sfârşitul lunii octombrie până
în decembrie. Larvele trăiesc pe specii de stejar cu
ale căror frunze se hrănesc şi împupează în sol.
123
Gortyna borelii lunata
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Gortyna
Clasa: Insecta Familia: Noctuidae Specia: G. borelii lunata
caracterizarea speciei
Este o specie de molie cu aripile anterioare brune
sau cenuşii, cu pete albe-cenuşii cu nervuri vizibi-
nevertebrate
caracterizarea speciei
Este o specie de talie mică, cu aripile portoca-
lii-brune, cu pete alungite albe-cenuşii şi câteva
pete mici negre grupate. Trăieşte în fâneţe ume-
de sau tufărişuri umede. Se hrăneşte cu rogoz
(Carex hirta).
124
Lycaena helle
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Lycaena
Clasa: Insecta Familia: Lycaeides Specia: L. helle
caracterizarea speciei
Este o specie de fluture, pe partea dorsală culoa-
rea aripilor anterioare fiind predominant viola-
ceu-cenuşie, cu marginile exterioare portocalii,
nevertebrate
uşor ondulate. Ambele perechi de aripi au câteva
pete închise la culoare. Ventral, culoarea este găl-
bui-portocaliu. Trăieşte în păduri mlăştinoase, fâ-
neţe umede, diverse terenuri inundate. Zboară din
mai până în august. Este foarte puţin identificată
în România.
Lycaena dispar
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Lycaena
Clasa: Insecta Familia: Lycaenidae Specia: L. dispar
caracterizarea speciei
Masculul din această specie de fluture are culoarea
roşie pe partea dorsală, în timp ce la femelă cu-
loarea este portocalie, cu dungă marginală brună.
Trăieşte în fâneţe mlăştinoase şi zone umede, pe
malurile apelor şi în zone inundabile. Zboară din
mai până în septembrie.
125
Leptidea morsei
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Leptidea
Clasa: Insecta Familia: Pieridae Specia: L. morsei
caracterizarea speciei
Dorsal culoarea aripilor este albă, marginile distale
şi nervurile fiind negre. Ventral aripile sunt cenuşii.
Trăieşte în liziere de păduri, tufărişuri, fâneţe, pa-
nevertebrate
Fluturaş albastru
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Maculinea
cu puncte negre Clasa: Insecta Familia: Lycaenidae Specia: M. teleius
Maculinea teleius
caracterizarea speciei
Dorsal, aripile anterioare sunt de culoare albas-
tru-cenuşiu, cu pete brune şi margini brune.
Nervurile sunt cenuşii. Ventral, aripile sunt cenuşii.
Trăieşte în fâneţe şi pajişti umede, păduri mlăşti-
noase, zone umede. Perioada de zbor este din iulie
până în august.
Fluturaş albastru
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Maculinea
Maculinea nausithous
Clasa: Insecta Familia: Lycaenidae Specia: M. nausithous
etimologia denumirii științifice
Numele de gen este o derivaţie a latinescului
macula – punct, pată. Numele speciei se referă la
Nausithous, unul din cei doi fii ai lui Odiseu şi ai
nimfei Calypso din mitologia greacă.
caracterizarea speciei
Indivizii acestei specii de fluture au aripile de cu-
loare albastru-cenuşiu pe partea dorsală, cu pete
şi margini brune. Nervurile aripilor sunt negre.
Ventral aripile sunt brune. Trăieşte în pajişti şi fâ-
neţe umede. Zboară din iulie până în august.
126
* Fluture ţestos
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Nymphalis
Nymphalis vaualbum
Clasa: Insecta Familia: Nymphalidae Specia: N. vaualbum
caracterizarea speciei
Deasupra, aripile anterioare sunt predominant găl-
bui-maronii cu pete negre, în timp ce aripile pos-
terioare sunt predominant brun-gălbui. Ventral,
ambele perechi de aripi sunt brun-cenuşii, cu mar-
ginile uşor ondulate. Trăieşte în păduri de luncă sau
nevertebrate
mlăştinoase, pe valea râurilor, în liziere sau păduri
de sălcii. Zboară din martie până în octombrie.
Albăstrel
Regnul: Animalia Ordinul: Lepidoptera Genul: Pseudophilotes
Pseudophilotes bavius
Clasa: Insecta Familia: Lycaenidae Specia: P. bavius
etimologia denumirii științifice
Numele de gen înseamnă, folosind prefixul grecesc
pseudes – fals, „falsa Philotes”, din cauza asemănă-
rii speciilor genului cu cele din genul sus-numit.
Philotes este o zeiţă (a afecţiunii) de rang inferior în
mitologia greacă. Numele de specie este latinescul
bavius – poet prost, zăpăcit.
caracterizarea speciei
Este un fluture cu partea dorsală a aripilor de cu-
loare albastru-cenuşiu, cu marginile exterioare
albe. Aripile posterioare au pete portocalii lângă
margine. Ventral, aripile sunt cenuşii cu pete negre
şi cu marginile albastre. Aripile posterioare au o
bandă portocalie. Specia trăieşte în zone aride cu
sol sărac, de obicei leoss, şi zboară din aprilie până
în mai.
127
Coenagrion ornatum
Regnul: Animalia Ordinul: Odonata Genul: Coenagrion
Clasa: Insecta Familia: Coenagrionidae Specia: C. ornatum
caracterizarea speciei
Este o libelulă de talie mică. Masculul are abdo-
menul de culoare albastră, cu desen distinctiv de
culoare neagră în formă de „U” care este conec-
tat printr-un picior de un inel negru posterior.
nevertebrate
LibelulĂ mercur
Regnul: Animalia Ordinul: Odonata Genul: Coenagrion
Coenagrion mercuriale
Clasa: Insecta Familia: Coenagrionidae Specia: C. mercuriale
etimologia denumirii științifice
Numele de gen este compus din cuvintele greceşti
agrion – sălbatic şi coenus – comun. Numele de
specie derivă de la petele de culoare de pe al doilea
segment al abdomenului acestei specii de libelulă,
care aduc aminte de semnul astral pentru planeta
Mercur,☿.
caracterizarea speciei
Este o libelulă de dimensiuni mici, de culoare al-
bastră, pe abdomen având pete negre. Fiecare ari-
pă are o pată mică neagră la vârf. Preferă vegetaţia
de pe lângă pâraie şi râuri cu apă lent curgătoare şi
zone mlăştinoase pe substrat calcaros. Zboară din
mai până în septembrie.
128
Calul dracului
Regnul: Animalia Ordinul: Odonata Genul: Cordulegaster
Cordulegaster heros
Clasa: Insecta Familia: Cordulegastridae Specia: C. heros
caracterizarea speciei
Este cea mai mare libelulă din Europa. Masculul are
lungimea de 78-84 mm, iar femela de 93-97mm.
Corpul are culoarea de fond neagră, cu dungi rare
nevertebrate
galbene. La mascul, apendicii abdominali superiori
prezintă un singur dinte intern, apendicii superiori
fiind robuşti. Trăieşte pe lângă apele montane sau
râuri şi pâraie foarte curate cu scurgere rapidă de la
altitudine medie. Zboară de la sfârşitul lunii iunie
până la începutul lui august.
Calul dracului
Regnul: Animalia Ordinul: Odonata Genul: Leucorrhinia
Leucorrhinia pectoralis
Clasa: Insecta Familia: Libellulidae Specia: L. pectoralis
etimologia denumirii științifice
Numele de gen este format din cuvintele greceşti
leucos – alb şi rhinos – nas, însemnând literal „cea
cu nas alb”, referitor la segmentele frontale albe de
pe capul libelulei. Numele speciei este derivat din
latinescul pectus – piept, referitor la toracele foarte
dezvoltat al insectei.
caracterizarea speciei
Este o libelulă de dimensiuni medii. Aripa poste-
rioară are la bază o pată maro închis sau neagră.
Aripa anterioară are cel mult nouă nervuri antino-
dale. Fruntea este albă. Apendicii anali sunt de cu-
loare neagră. Trăieşte în turbării şi lacuri mici cu PH
acid din apropierea pădurilor, pe lângă canale mici
cu vegetaţie deasă de papură şi pipirig. Se întâlneş-
te din aprilie până la începutul lui iulie.
129
Ophiogomphus cecilia
Regnul: Animalia Ordinul: Odonata Genul: Ophiogomphus
Clasa: Insecta Familia: Gomphidae Specia: O. cecilia
caracterizarea speciei
Este o specie de libelulă de dimensiuni medii, de
culoare galben-verzuie cu dungi negre. Ochii sunt
distanţaţi între ei pe partea dorsală. Are o răspân-
dire foarte limitată impusă de variaţiile factorilor
nevertebrate
cosaş
Regnul: Animalia Ordinul: Orthoptera Genul: Isophya
Isophya harzi
Clasa: Insecta Familia: Tettigoniidae Specia: I. harzi
etimologia denumirii științifice
Numele de gen este derivat din cuvintele greceşti
iso – la fel, uniform şi phy(s)a – vezică, referitor la
corpul uniform umflat al insectelor din acest gen.
Numele speciei este referitor la munţii hercinici
Harz din Europa Centrală, regiune de unde a fost
descrisă specia prima dată.
caracterizarea speciei
Este un cosaş cu corpul de culoare verde, cu două
dungi longitudinale roşcate. Primele două artico-
le tarsale nu au şanţ. Trăieşte în arbuşti din zone-
le stâncoase cu vegetaţie abundentă de mur din
Munţii Cozia, la altitudini de 1200-1600 m. Adulţii
sunt întâlniţi din iunie până la sfârşitul lui august.
130
cosaş
Regnul: Animalia Ordinul: Orthoptera Genul: Isophya
Isophya stysi
Clasa: Insecta Familia: Phaneropteridae Specia: I. stysi
caracterizarea speciei
Culoarea corpului este verde, cu antenele galbene.
Primele două articole tarsale nu au şanţ. Trăieşte în
nevertebrate
pajişti şi poieni de pe lângă liziere din interiorul ba-
zinului carpatic şi Subcarpaţii Orientali, pe ierburi
înalte şi pe tufişuri mici de coacăz de munte. Adulţii
sunt întâlniţi de la sfârşitul lui mai până în iulie.
cosaş de munte
Regnul: Animalia Ordinul: Orthoptera Genul: Isophya
Isophya costata
Clasa: Insecta Familia: Phaneropteridae Specia: I. costata
etimologia denumirii științifice
Numele de gen este derivat din cuvintele greceşti
iso – la fel, uniform şi phy(s)a – vezică, referitor la
corpul uniform umflat al insectelor din acest gen.
Numele speciei este latinescul costata – cu coaste,
referitor la muchiile de pe corpul lăcustei.
caracterizarea speciei
Este o specie de cosaş cu corpul de culoare ver-
de, punctat cu roşu-cafeniu. Indivizii prezintă pe
laturile din partea din faţă a toracelui o dungă
longitudinală roşie-ruginie, marginile anterioare
ale primei perechi de aripi având o dungă gălbu-
ie. La masculi, zona superioară a părţii din faţă a
toracelui este aproape dreaptă. Prima pereche de
aripi a masculului este mai scurtă decât la feme-
lă. Indivizii acestei specii trăiesc din zonele de şes
până în zonele montane. Ca habitat preferă pajişti-
le din interiorul lanţului Carpatic, pajişti stepice dar
şi zonele montane joase cu specii de plante stabi-
lite pe sol sărac de tip leoss, în general vegetaţia
preferată fiind formată din specii de graminee.
131
cosaş transilvan
Regnul: Animalia Ordinul: Orthoptera Genul: Pholidoptera
Pholidoptera transsylvanica
Clasa: Insecta Familia: Tettigoniidae Specia: P. transsylvanica
caracterizarea speciei
Lungimea corpului este de 20-27 mm. Culoarea
corpului este castaniu-întunecat, lobii din partea
din faţă a toracelui fiind negri, cu o dungă lată des-
nevertebrate
lăcustă de munte
Regnul: Animalia Ordinul: Orthoptera Genul: Odontopodisma
Odontopodisma rubripes
Clasa: Insecta Familia: Acrididae Specia: O. rubripes
etimologia denumirii științifice
Numele genului este o combinație a cuvintelor gre-
cești odontos - dinte și podos - picior, însemnând
„cea cu picioare dentate”, iar numele speciei pro-
vine din cuvintele latine ruber - roșu și pes - picior,
„cu picioare roșii”.
caracterizarea speciei
Corpul indivizilor din această specie este de culoare
verde, cu dungi laterale negre. Tibiile posterioare
sunt roşcate. Trăieşte în pajişti de deal şi de mun-
te din interiorul arcului carpatic. Preferă zonele cu
tufişuri din luminişurile de pădure. Adulţii sunt în-
tâlniţi din iunie până în septembrie.
132
calul dracului
Regnul: Animalia Ordinul: Orthoptera Genul: Paracaloptenus
Paracaloptenus caloptenoides
Clasa: Insecta Familia: Acrididae Specia: P. caloptenoides
caracterizarea speciei
Este o specie de lăcustă de culoare brun-gălbuie.
Trăieşte în zone ierboase, poieni de pădure, la alti-
tudini de peste 500 m. Este o specie termofilă (pre-
nevertebrate
feră zonele cu temperaturi ridicate). Adulţii pot fi
întâlniţi de la sfârşitul lui iulie până în septembrie.
Stenobothrus (Stenobo-
Regnul: Animalia Ordinul: Orthoptera Genul: Stenobothrus
throdes) eurasius Clasa: Insecta Familia: Acrididae Specia: S. eurasius
caracterizarea speciei
Este o specie de lăcustă cu un colorit foarte variat,
cu nuanţe brune, cenuşii sau verzui. Carenele late-
rale din partea din faţă a toracelui sunt albicioase şi
mărginite cu negru. Din punct de vedere al habita-
tului, este o specie care trăieşte în zone deluroase şi
în luminişurile de pădure, inclusiv în arboretele de
castan comestibil de la Baia Mare.
133
melc cu cârlig
Regnul: Animalia Ordinul: Pulmonata Genul: Anisus
Anisus vorticulus
Clasa: Gastropoda Familia: Planorbidae Specia: A. vorticulus
caracterizarea speciei
nevertebrate
caracterizarea speciei
Este o specie de melc de dimensiune mijlocie cu
respiraţie pulmonată. Cochilia are forma de lentilă,
de consistenţă tare şi rezistentă, striată neregulat.
Coloritul cochiliei este brun gălbui, rareori verzui.
Dimensiunile cochiliei sunt 16-20 mm înălţime şi
27-32 mm lăţime. Ca habitat, specia preferă liziera
pădurilor, biotopuri foarte umede pe lângă pâraie,
pe sol, pe sub pietre şi buşteni, rareori pe plante.
134
melc acvatic dungat
Regnul: Animalia Ordinul: Neritopsina Genul: Theodoxus
Theodoxus transversalis
Clasa: Gastropoda Familia: Neritidae Specia: T. transversalis
caracterizarea speciei
nevertebrate
Prezintă o cochilie semi-elipsoidală cu ultimul tur
de spiră având trei dungi spirale distincte. Cochilia
este de culoare variabilă, cenuşie sau galben-ce-
nuşie, rareori mai închisă. Axa cochiliei (columela)
este lucioasă, de culoare alb-albăstruie. Lungimea
cochiliei este de 8 mm iar înălţimea este de 5 mm.
Este o specie care trăieşte pe substrat nisipos sau
mâlos, în ape lent curgătoare sau stagnante cu
adâncimi mici 0,2-1 m.
caracterizarea speciei
Este o specie de melc cu cochilia având tururi-
le de spiră învârtite spre stânga, mică şi ovală.
Dimensiunile cochiliei sunt 1,6-1,8mm înălţime şi
0,8-09 mm lăţime. Este o specie iubitoare de umi-
ditate. Trăieşte pe sub pietre, muşchi, buşteni pe
marginea apelor şi în litieră putredă din câmpiile
mlăştinoase. Deşi preferă zonele de câmpie, poate
să ajungă până la 1100 m altitudine. Preferinţele
pentru habitat variază în funcţie de climă. În
Europa Centrală, specia se regăseşte în habitate
cu umiditate ridicată în mod constant, dar şi în
habitate mai uscate, uneori şi pe dunele de nisip,
în ostroave cu vegetaţie mai puţină. A fost găsită
în resturi vegetale, în timpul lunilor de vară, pe
lângă tulpinile copacilor şi pe frunze. Exemplarele
juvenile ale speciei sunt prezente în perioada
martie-octombrie.
135
Vertigo genesii
Regnul: Animalia Ordinul: Eupulmonata Genul: Vertigo
Clasa: Gastropoda Familia: Vertiginidae Specia: V. genesii
caracterizarea speciei
Este o specie de melc cu corpul de culoare negru
închis. Tentaculele sunt scurte, mult subţiate la
nevertebrate
melcul lui Des Moulin Regnul: Animalia Ordinul: Eupulmonata Genul: Vertigo
Vertigo moulinsiana Clasa: Gastropoda Familia: Vertiginidae Specia: V. moulinsiana
etimologia denumirii științifice
Numele de gen este latinescul vertigo – vârtej, în-
vârtire, rotire. Numele speciei este o dedicaţie pen-
tru naturalistul francez Charles Robert Alexandre
des Moulins (1798-1875).
caracterizarea speciei
Este un melc cu cochilia dilatată, de formă oval-sfe-
rică, netedă, cu o gibozitate (deformaţie de forma
unei cocoaşe) cervicală evidentă. Cochilia este lu-
cioasă, de culoare roşcat-brună. Dimensiunile aces-
teia sunt de 2,5 mm înălţime şi 1,6 mm lăţime. Este
o specie iubitoare de umiditate. Trăieşte în habitate
umede, în litieră de frunze şi pe sub buştenii de lângă
iazuri şi bălţi, mai cu seamă în regiunea de câmpie.
caracterizarea speciei
Forma cochiliei este ovală din profil, cu striaţii con-
centrice, striuri de creştere în formă de solzi. Pe val-
va stângă are un dinte puternic despicat în „V”, cu
deschiderea în jos, în spatele acestuia aflându-se
un dinte lung ca o lamă, mărginit de un şanţ lung.
Coloritul este cafeniu-verzui. Este prezentă în ape
curgătoare pe tronsoanele colinare şi de podiş.
136
137
PLANTE
138
trifoiaş de baltă Regnul: Plantae Ordinul: Salviniales Genul: Marsilea
Marsilea quadrifolia Clasa: Polypodiopsida Familia: Marsileaceae Specia: M. quadrifolia
caracterizarea speciei
Este o plantă acvatică plutitoare ce face parte
din grupul extins al ferigilor (deşi nu aminteş-
te ca aspect de acestea) din lacurile şi bălţile de
câmpie (3150). Din păcate, puţine astfel de eco-
PLANTE
sisteme se menţin în stare bună de conservare,
astfel încât arealul plantei a înregistrat un regres
sistematic, populaţiile rămase fiind mici, izolate şi
puţine. Se întâlneşte în Câmpia de Vest şi Câmpia
Română, precum şi în bălţile din colţul de nord-
vest al Dobrogei. Supravieţuirea speciei depinde de
menţinerea unei suprafeţe suficiente din habitatul
acesteia, care odinioară avea o mare importanţă
în regularizarea naturală a viiturilor. Diversitatea
de specii de peşti şi păsări acvatice a acestui tip de
habitat este de asemenea ridicată, iar trifoiaşul de
baltă este una dintre speciile indicatoare de con-
servare bună a acestora. Numele de trifoiaş de bal-
tă vine de la aspectul plantei, de forma unui trifoi
cu patru foi ce pluteşte la suprafaţa apei.
caracterizarea speciei
Feriguţa hibridă are acest nume din cauza as-
pectului său intermediar între alte două specii
comune de feriguţă, cea verde şi cea brună.
Este de talie mică pentru o ferigă, frunzele ne-
crescând mai lungi de 10-20 cm, cu numeroase
foliole rotunjite, aşezate penat pe un ax (rahis)
verde în partea superioară şi brun în cea inferi-
oară (la celelalte două specii menţionate rahisul
are doar una din aceste culori). Toate aceste spe-
cii cresc pe stâncării umbrite de roci calcaroase izolate. Locaţiile cele mai multe se află în munţii situri desemnate pentru conservare
sau silicioase (habitatele 8210, 8220) dar feri- din sud-vestul ţării, respectiv Munţii Almăjului Ceahlău, Cheile Bicazului-Hășmaș, Cheile Rudăriei,
guţa hibridă este foarte rară în flora noastră, şi Ţarcu, dar este semnalată şi din Carpaţii Munții Țarcu, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bu-
apărând în populaţii mici din locaţii restrânse şi Orientali (Rarău, Ceahlău). covinei, Porțile de Fier, Rarău-Giumalău.
139
Capul şarpelui
Regnul: Plantae Ordinul: Neclasificat Genul: Echium
Echium russicum
Clasa: Spermatopsida Familia: Boraginaceae Specia: E. russicum
caracterizarea speciei
Este o plantă perenă, înaltă de 20-60 cm, cu un
PLANTE
caracterizarea speciei
Specia este înrudită îndeaproape cu clopoţeii
(Campanula), cu care seamănă foarte mult. Se de-
osebeşte la prima vedere de aceştia prin stigmatul
florii care iese foarte mult afară din corolele de cu-
loare albastru deschis. Planta este înaltă de peste
50 cm, ramificată în partea superioară, cu flori
numeroase îndreptate în jos. Frunzele sunt pieloa-
se, dispuse altern, lanceolate şi dur dinţate. Este o
specie de pajişti cu un regim echilibrat al umidită-
ţii, din etajul colinar înalt până în cel montan supe-
rior, în etajul molidului. Este caracteristic pentru ea
faptul că mai întotdeauna se întâlneşte în populaţii
mici, de doar câţiva indivizi. Habitatele în care apa-
re sunt cele de fâneţe montane (6250) şi cele de
pajişti umede cu ierburi înalte (6410, 6430).
140
clopoţel dobrogean
Regnul: Plantae Ordinul: Asterales Genul: Campanula
Campanula romanica
Clasa: Spermatopsida Familia: Campanulaceae Specia: C. romanica
caracterizarea speciei
Este o specie delicată de plantă caracteristică şi
endemică arealelor stâncoase ale Dobrogei de
nord (Munţii Măcinului, munţii insulari şi coame-
le stâncoase granitice şi calcaroase aflate pe tot
cuprinsul regiunii). Clopoţelul dobrogean face
parte din complexul unei specii larg răspândite
PLANTE
(clopoţelul cu frunze rotunde Campanula rotun-
difolia). Anumite populaţii mai izolate ale acestei
specii, aflate în condiţii de mediu aparte, au evo-
luat separat, dând naştere la specii noi cu areal
restrâns. Una dintre acestea este clopoţelul de pe
stâncăriile nord-dobrogene. Descoperit în anii 50
ai secolului trecut de către academicianul Traian
Săvulescu (coordonatorul monografiei în trei-
sprezece volume a florei României), clopoţelul
dobrogean nu este de obicei mai înalt de 30 cm,
creşte în tufe dese cu tulpini subţiri, frunzele ba-
zale fiind în formă de inimă, cu dinţi mari pe mar-
gini iar cele tulpinale fiind lineare. Aceste tufe se
găsesc sporadic în crăpăturile stâncilor şi se de-
osebesc imediat de specia comună amintită mai
sus prin florile care nu sunt îndreptate în lateral lor prezente pe ei (acest din urmă caracter dispare Habitatul în care se află este cel al pajiştilor ste- situri desemnate pentru conservare
sau în jos ci drept în sus (un caracter foarte rar la exemplarele crescute la umbră). Specia nu este pice ponto-sarmatice (62C0*), în varianta sa de Canaralele Dunării, Dealul Alah Bair, Dealurile Agi-
pentru genul clopoţeilor) şi prin codiţele florilor ameninţată, populaţiile fiind încă destul de nu- stâncării sau substrat pietros. ghiolului, Deniz Tepe, Munții Măcinului, Podișul
(pedunculii) care sunt lipicioşi din cauza glande- meroase, şi pare a fi rezistentă la suprapăşunat. Nord Dobrogean, Recifii Jurasici Cheia.
* clopoţel
Regnul: Plantae Ordinul: Asterales Genul: Campanula
Campanula serrata
Clasa: Spermatopsida Familia: Campanulaceae Specia: C. serrata
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din cuvântul latin cam-
panula – clopot mic, clopoţel, iar cel al speciei
serrata – cu dinţi de fierăstrău, referitor la margi-
nea frunzelor.
caracterizarea speciei
Este o specie endemică pentru lanţul Carpaţilor,
un clopoţel viguros cu înălţimea în jur de 50 cm,
cu frunze laceolate destul de late, dur dinţate (de
unde numele speciei, serra – fierăstrău în limba la-
tină), tulpina ramificată slab cu relativ puţine flori
de un intens albastru-violet. În pământ, rădăcinile
sunt tuberizate. Nu este o specie rară, având popu-
laţii numeroase în toate diviziunile Carpaţilor ro-
mâneşti, din etajul molidului până în etajul subal-
pin. Fâneţele montane (6520) din etajul molidului
au populaţii mari de clopoţei fierăstrău atunci când
sunt bine conservate, iar în etajul subalpin este
o specie frecventă mai ales în tufărişurile borea-
le şi subalpine de ienupăr pitic şi jneapăn (4060
şi 4070*).
141
merinană
Regnul: Plantae Ordinul: Caryophyllales Genul: Moehringia
Moehringia jankae
Clasa: Spermatopsida Familia: Caryophyllaceae Specia: M. jankae
caracterizarea speciei
Speciile de merinană sunt în majoritate plante
PLANTE
caracterizarea speciei
A fost descoperită în anul 1884 în Dobrogea
(Babadag) de către botanistul Dimitrie Brândză
împreună cu baronul transilvan naturalist Victor
Janka, căruia i-a fost dedicat numele speciei.
Este o plantă perenă, cu rădăcină suculen-
tă, înaltă de 100-150 cm, cu tulpină puternic
ramificată. La capătul fiecărei ramuri se află
o inflorescenţă de tipul pălămidei, cu florile
purpuriu închis contrastând cu polenul galben
(la speciile asemănătoare comune, acesta este
alb). Florile sunt înconjurate de o cupă formată
din solzi verzi cu margine subţire şi lată, mem-
branoasă, caracteristică (la alte specii această
margine este neagră sau brună şi franjurată).
Frunzele sunt divizate în lobi subţiri, cel mai des
fiind acoperite de peri foarte aspri. Este caracte-
ristică stepelor aride pietroase din vestul Mării
Negre. Multă vreme considerată endemică pen-
tru Dobrogea, este cunoscută în ţară doar în ju-
deţul Tulcea, lângă Pădurea Babadag (populaţie
aproape dispărută) şi Capul Dolojman (alte trei
locaţii nu au fost verificate de curând). Din 2007
specia este cunoscută şi din Podişul Ludogorie
din Bulgaria (două populaţii mult mai mari populaţii menţionate, ambele aflate în evident situri desemnate pentru conservare
decât cele din România). Pentru ca specia să regres. Atât în România cât şi în Bulgaria a fost Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Ve-
supravieţuiască în viitorul apropiat în flora ţă- întotdeauna localizată doar în habitatul stepe deroasa, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Podișul Nord
rii este necesară protejarea strictă a celor două ponto-sarmatice (62C0*). Dobrogean, Recifii Jurasici Cheia.
142
pesma Deltei Dunării,
Regnul: Plantae Ordinul: Asterales Genul: Centaurea
vineţele, dioc, zglăvoc Clasa: Spermatopsida Familia: Compositae Specia: C. pontica
Centaurea pontica
etimologia denumirii științifice
Numele de gen se referă la albăstriţa de grâu,
plantă medicinală valoroasă despre care se credea
că a fost arătată oamenilor de centaurul Chiron.
Numele de specie provine din cuvântul grecesc lati-
nizat pontos – mare (în antichitatea greacă, înainte
de colonizarea milesană începută în sec. VII î.e.n.,
Marea Neagră era numită pur şi simplu ho pontos
– „marea”, devenind Pontos Euxeinos, adică marea
ospitalieră, marea iubitoare de străini/oaspeţi”,
după colonizare). Prin urmare, pontica înseamnă
PLANTE
„de la Marea Neagră”.
caracterizarea speciei
Este o specie endemică locală, prezentă doar în
Delta Dunării la Sulina şi Ciotic. A fost descoperită
în perioada interbelică de către cei doi mari edi-
tori ai monografiei în treisprezece volume a Florei
României, academicienii Iuliu Prodan şi Erasmus
Nyarady. Între speciile de pesmă, face parte din
grupul celor spinoase, inflorescenţa compusă de
tipul şi culoarea celei de la pălămidă sau ciuline
fiind înconjurată de nişte foliole speciale gal-
ben-brune cu un spin mare în vârf şi trei perechi
de spinişori laterali. Astfel se deosebeşte această
specie foarte rară de alte două plante înrudite
comune, pesma iberică şi pesma spinoasă co-
mună. Tulpinile sunt aripate, având nişte muchii
relativ late verzi, iar frunzele sunt penate, cu un rândul său net diferit de cel al speciilor înrudite Nu se cunoaşte bine situaţia populaţiilor speciei, situri desemnate pentru conservare
contur destul de grosolan. Studiul numărului de comune care cresc în stepe sau ca plante rude- dar se pare că este destul de rezistentă, putând fi Delta Dunării.
cromozomi ai pesmei deltaice a relevat diferenţe rale (buruieni), fiind reprezentat de aşa numite- găsită chiar lângă clădirile pichetului de grăniceri
faţă de speciile comune. Habitatul speciei este la le dune de nisip fixate sau gri, habitatul 2130*. din Sulina.
curenchiu de munte
Regnul: Plantae Ordinul: Asterales Genul: Ligularia
Ligularia sibirica
Clasa: Magnoliopsida Familia: Compositae Specia: L. sibirica
caracterizarea speciei
Este o specie de turbărie din etajul boreal (al mo-
lidului) cu un areal larg în taigaua siberiană, în
porţiunile mlăştinoase de pădure. La noi în ţară
este considerată relict glaciar şi apare frecvent
în Carpaţii Orientali în habitatele de turbărie
(7110*, 7120, 7140). Există trei mici populaţii
ale speciei în habitate de mlaştină (7230) din
mijlocul unor păduri de fag aflate în Dealurile
Feleacului, la sud de Cluj-Napoca, total în afara
habitatului natural al speciei. Planta este înaltă
de 1-1.60 m, cu frunze bazale în formă de tri-
unghi, puternic dinţate pe margine. Inflorescenţa
este un spic lung de „flori” (de fapt tot inflores-
cenţe la rândul lor) de tipul celor de margaretă,
dar „petalele” sunt de culoare galben-auriu şi nu
albă. Ligularia înfloreşte târziu, în luna august, şi
dă o culoare vie cu inflorescenţele sale turbăriilor
în această perioadă târzie a anului.
143
pălămidă
Regnul: Plantae Ordinul: Asterales Genul: Cirsium
Cirsium brachycephalum
Clasa: Spermatopsida Familia: Compositae Specia: C. brachycephalum
caracterizarea speciei
Specia îşi are originea în mlaştinile de multe ori
PLANTE
* gălbinare
Regnul: Plantae Ordinul: Asterales Genul: Serratula
Serratula lycopifolia
Clasa: Magnoliopsida Familia: Compositae Specia: S. lycopifolia
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din latinescul serratula –
mic fierăstrău, fierăstraiţă, referitor la dinţii duri de
pe marginea frunzelor speciilor genului. Numele
de specie este format din cuvântul grecesc latinizat
lycopus – piciorul lupului (lykos – lup, pous, podos
– picior) şi grecescul phyllon – frunză, specia având
frunze foarte asemănătoare cu specia de mlaştină
Lycopus europaeus.
caracterizarea speciei
Este o plantă perenă, înaltă de 50-100 cm, cu un as-
pect deosebit datorită inflorescenţei unice asemă-
nătoare cu cea de pesmă sau pălămidă, suspendată
în vârful tulpinii zvelte ce prezintă frunze numai la
bază. În pământ, la fel ca pălămida, prezintă un ri-
zom (rădăcină lemnoasă) subţire ce poate forma o
reţea densă pe suprafeţe relativ mari, astfel încât un
singur individ se poate extinde pe zeci de metri pă-
traţi. Tulpinile zvelte, cu „pomponul” roz atât de ca-
racteristic al inflorescenţelor din vârf, dau pajiştilor
un aspect foarte frumos la jumătatea lui iunie când
specia este în plină înflorire. Frunzele ovale, cu peţi-
ol lung, au pe margine dinţi ascuţiţi ca de fierăstrău
(de unde şi numele ştiinţific) şi crează un covor dens
la suprafaţa solului. Specia este caracteristică pajiş-
tilor jilave din silvostepă ce apar pe cuverturi groase
de cernoziomuri foarte fertile. Acest tip de habitat
(deja extrem de rar în Uniunea Europeană şi prezent
doar în ţările din est) este binecunoscut în Rusia şi a fost mai accidentat aceste pajişti, foarte bune din locaţii din Transilvania, Munţii Trascău, Subcarpaţii situri desemnate pentru conservare
Ucraina, unde este denumit pajişti de pratostepă punct de vedere furajer, au fost complet degrada- de Curbură şi Dobrogea (aici fiind confundată cu o Cheile Turzii, Dealurile Clujului Est, Lacul Știu-
(lugovaie stepâ). Habitatul a devenit atât de rar te prin suprapăşunat. Distrugerea aproape totală a specie înrudită). În realitate specia a mai rămas în cilor-Sic-Puini-Bonțida, Sărăturile Ocna Veche,
tocmai pentru că cernoziomurile profunde formate habitatului său este şi cauza pentru care specia este doar trei locaţii sigure la ora actuală în ţară, toate Suatu-Cojocna-Crairât.
chiar sub aceste pajişti sunt foarte fertile şi au fost atât de rară, în curs de dispariţie în România. În lu- foarte vulnerabile (Fânaţele Clujului, Boj-Cătun şi
arate aproape în întregime, iar acolo unde relieful crările mai vechi este menţionată din câteva zeci de Focuri lângă Iaşi).
144
târtan
Regnul: Plantae Ordinul: Brassicales Genul: Crambe
Crambe tataria
Clasa: Magnoliopsida Familia: Cruciferae Specia: C. tataria
caracterizarea speciei
Planta este ierboasă, perenă, de talie mare şi for-
mează inflorescenţe sferice foarte dense, de mari
dimensiuni, albe, cu diametru de peste un metru,
foarte vizibile de la depărtare. Faptul că este rudă
apropiată cu varza este trădat de florile relativ mici
PLANTE
cu patru petale (sunt câteva mii în fiecare inflores-
cenţă) şi de aroma specifică a frunzelor. De fapt, în-
treaga plantă este comestibilă şi poate fi o legumă
excelentă. Frunzele sunt divizate în mai mulţi lobi
înguşti, alungiţi, cu margini ondulate şi cu dinţi
mari rotunjiţi, la unele exemplare acoperiţi de
peri aspri, lungi. În fiecare an, în aceeaşi popula-
ţie, unele exemplare rămân în stare vegetativă şi
produc doar frunze mari, la rândul lor uşor de recu-
noscut de departe, iar altele produc doar inflores-
cenţele caracteristice, având rol strict reproductiv.
Planta este o excelentă meliferă, florile fiind foarte
bogate în nectar şi puternic parfumate. Specia este
caracteristică pajiştilor aride şi semiaride din ste-
pă şi silvostepă, însăşi ecologia ei aratând că este
o specialistă a spaţiilor deschise. După ce fructele
(siliculele) se coc, inflorescenţa sferică se desprin-
de şi este rostogolită prin stepă de vânt, miile de totdeauna o stare bună de conservare a pajiştilor, situri desemnate pentru conservare lui Suciu, Pajiștile Sărmășel-Milaș-Urmeniș, Pădu-
seminţe împrăştiindu-se pe un spaţiu larg. Arealul specia nerezistând la degradarea acestora prin Coasta Lunii, Colinele Elanului, Dealurile Clujului rea Gârboavele, Pădurea și pajiștile de la Mârzești,
speciei se extinde din Panonia până în stepele din suprapăşunat. Este caracteristică habitatelor de Est, Fânațele de pe Dealul Corhan-Săbed, Fâna- Podișul Secașelor, Sighișoara-Târnava Mare, Sua-
nordul Mării Negre. În România este încă relativ pajişti stepice subpanonice (6240*), pajişti xerofile țurile de la Glodeni, Fânețele seculare Frumoasa, tu-Cojocna-Crairât, Suharau-Darabani, Valea lui
frecventă doar în silvostepa transilvană, fiind rară seminaturale şi facies cu tufişuri pe substrate cal- Fânețele seculare Ponoare, Insulele Stepice Șura David, Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele
în Moldova şi Dobrogea şi foarte rară în Câmpia caroase (6210*), pajişti stepice panonice pe loess Mică-Slimnic, Lacul Știucilor-Sic-Puini-Bonțida, Mi, Zău de Câmpie.
de Vest. Existenţa unor populaţii mari arată în- (6250*), stepe ponto-sarmatice (62C0*). Pajiștile Balda-Frata-Miheșu de Câmpie, Pajiștile
flămânzică
Regnul: Plantae Ordinul: Brassicales Genul: Draba
Draba dorneri
Clasa: Spermatopsida Familia: Cruciferae Specia: D. dorneri
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din cuvântul grecesc dra-
be – gust acru-acid iute, pişcător, referitor la gustul
arzător al frunzelor unor specii din acest gen, fo-
losite uneori ca şi cataplasme. Numele speciei este
o dedicaţie pentru botanistul maghiar Joseph von
Dorner (1808-1873).
caracterizarea speciei
Specia este un endemism local tipic, cu un areal
foarte restrâns, ce apare doar într-un singur loc de
pe coama vârfului Retezat, din munţii cu acelaşi
nume, în etajul alpin, la peste 2200 m altitudine
(habitatul 6150). Este curios contrastul între draba
lui Dorner şi specia îndeaproape înrudită, draba
de Flattnitz, care are un areal imens în tundră şi
în etajul alpin al tuturor munţilor din America de
Nord şi Eurasia. Cele două specii se deosebesc doar
prin caractere subtile (lungimea stilului mai mare
şi frunzele mai alungite la draba lui Dorner) dar
discrepanţa între ariile lor de răspândire este foarte
mare. Planta este mică, tulpinile au o înălţime de
cel mult 10 cm, cu câteva flori albe cu patru petale
în vârf. Tulpinile ies din mici rozete bazale cu multe
frunze de culoare verde intens şi peri albi.
145
punguliţă
Regnul: Plantae Ordinul: Capparales Genul: Thlaspi
Thlaspi jankae
Clasa: Magnoliopsida Familia: Cruciferae Specia: T. jankae
caracterizarea speciei
Punguliţele perene fac parte din familia crucifere-
lor (a verzei), fapt vizibil din structura florilor lor
albe şi mici, cu patru petale, dispuse îndesuit în
vârful tulpinilor. Cele mai multe specii de punguli-
ţe perene cresc pe stâncării, puţine fiind de pajişti,
cu rădăcini lemnoase subţiri şi tufe de frunze înde-
suit dispuse din care ies tulpinile înalte de 5-20 cm
cu flori albe şi fructe cu contur dinstinct de „pun-
guliţă”, de unde şi numele. Punguliţa panonică se
distinge de celelalte specii apropiate prin fruzele
alungit ovate şi anumite caractere subtile legate
de structura fructului. Arealul punguliţei panonice
cuprinde stâncăriile şi pajiştile pe substrat calcaros
din munţii insulari joşi din nordul şi nord-estul
Ungariei, dar şi pajişti de silvostepă dintre Dunăre
şi Tisa. Sintezele floristice mai recente pun aceas-
tă specie cu semnul întrebării ca fiind prezentă
în arealul Porţilor de Fier (între Dudaşu Schelei şi
Gura Văii).
pipiriguţ
Regnul: Plantae Ordinul: Poales Genul: Eleocharis
Eleocharis carniolica
Clasa: Spermatopsida Familia: Cyperaceae Specia: E. carniolica
caracterizarea speciei
Este o specie de terenuri apătoase (habitatul
7230), una dintre cele zece specii de pipiriguţ din
flora ţării noastre, multe dintre ele rare. Apare spo-
radic din etajul gorunetelor până în cel al molidului
şi se poate deosebi de celelalte specii înrudite prin
tulpinile foarte subţiri, filiforme, înalte de 10-20
cm, dispuse foarte dens, de unde şi aspectul de
pernă de ace verzi al plantei. În vârful acestora se
află spiculeţele de flori dense de culoare negricioa-
să, de 0,5 cm lungime.
146
otrăţel
Regnul: Plantae Ordinul: Caryophyllales Genul: Aldrovanda
Aldrovanda vesiculosa
Clasa: Magnoliopsida Familia: Droseraceae Specia: A. vesiculosa
PLANTE
dar care este foarte sensibilă la antropizarea ha- diminuarea arealului speciei în România. Aceasta a
bitatelor acvatice şi are populaţii tot mai reduse. dispărut din Câmpia de Vest, Depresiunea Braşov și
Nu are un aspect estetic deosebit, dar apariţia sa cea mai mare parte a Câmpiei Române, fiind încă
în populaţii mari în ecosistemele lacustre indică o relativ frecventă în Delta Dunării. Habitatele origi-
bună stare de conservare a acestora. Planta adultă nare ale speciei sunt cele de ape stagnante curate
pluteşte în grupuri la suprafaţa apei, cu o tulpină (3140, 3150, 3160).
cu numeroase articulaţii, verde-brună, de până la
10 cm lungime. Frunzele au o structură complicată, situri desemnate pentru conservare
ce le transformă în capcane pentru micile neverte- Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Ciuperceni-Desa,
brate din apă, în special pureci de apă Daphnia. Delta Dunării, Mestecănișul de la Reci, Scroviștea.
firuţă de munte
Regnul: Plantae Ordinul: Poales Genul: Poa
Poa granitica ssp. disparilis
Clasa: Spermatopsida Familia: Gramineae Specia: P. granitica
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din grecescul poa – un tip
de iarbă de furaj, nume folosit şi de Theophrast în
general pentru ierburi. Numele de specie este la-
tinescul granitica – de granite sau care creşte în
crăpăturile din granite, iar cel al subspeciei provine
din latinescul disparis – diferit, inegal, referitor la
un caracter subtil al spiculeţului plantei.
caracterizarea speciei
Este o subspecie alpină endemică în masivele înalte
din Carpaţii Orientali şi Meridionali (Munţii Rodna,
Maramureş, Făgăraş, Bucegi, Retezat, Godeanu,
Cernei). Din păcate, se deosebeşte doar prin caracte-
re foarte subtile de speciile înrudite de firuţă, ea pu-
tând fi recunoscută cu certitudine doar de către spe-
cialişti. Planta creşte în tufe dese, de 25-50 cm, de
un verde viu, cu un spic oval, cu numeroase spiculeţe
mici, deseori violet sau purpuriu colorate. Habitatul
preferat este cel al pajiştilor boreale şi alpine pe sub-
strat silicios (6150), mai rar pe substrat calcaros, în
Bucegi (6170). Populaţiile cunoscute sunt mari, sub-
specia endemică nefiind ameninţată.
147
colilie
Regnul: Plantae Ordinul: Poales Genul: Stipa
Stipa danubialis
Clasa: Spermatopsida Familia: Gramineae Specia: S. danubialis
caracterizarea speciei
Este o colilie înaltă de 50-75 cm ce creşte în tufe
dese, cu frunze bazale înguste de 2-4 mm dintre
care ies în perioada înfloririi tulpini numeroase
care au în vârf „penele” argintii specifice acestor
plante (numite ariste, ataşate de seminţele pe care
PLANTE
148
cosaci
Regnul: Plantae Ordinul: Fabales Genul: Astragalus
Astragalus peterfii
Clasa: Spermatopsida Familia: Leguminosae Specia: A. peterfii
caracterizarea speciei
Specia face parte din familia leguminoaselor (lin-
te, fasole, mazăre), dar în pământ are o rădăcină
puternică, lemnoasă, care o ajută să extragă apa
PLANTE
de la o adâncime mai mare din sol în ecosiste-
mele de pajişti de stepă uscate de pe coastele de
dealuri puternic înclinate şi însorite din Câmpia
Transilvaniei în care se dezvoltă. Planta are o înăl-
ţime de 30-50 cm, creşte în tufe dese, relativ uşor
de recunoscut datorită frunzelor penate de culoare
albăstruie. În perioada înfloririi, spicele de flori al-
be-gălbui o fac vizibilă de la o distanţă destul de
mare. La începutul lunii iunie, când planta înfloreş-
te, speciile de colilie cu care creşte împreună dau
un aspect foarte plăcut ochiurilor de stepă în care
se află. Specia a fost descoperita în 1916 de către
botanistul Peterfi, după care a fost numită. Multă
vreme a fost cunoscută doar de pe dealul Banffy de
la Suatu, în Câmpia Transilvaniei, unde s-a consti-
tuit şi o rezervaţie naturală pentru protejarea sa.
În 1962, botanistul Nicolae Roman o descoperă bine protejate datorită condiţiilor locale. Multă sunt absolut identice, dar zestrea lor genetică face situri desemnate pentru conservare
şi pe dealul Fedeului de lângă comuna Căianu, la vreme originea speciei a rămas un mister, enun- totuşi o diferenţă marcantă (diferă numărul de cro- Suatu-Cojocna-Crairât.
doar 5 km distanţă în linie dreaptă. Acesta a mai ţându-se mai multe ipoteze de-a lungul timpului. mozomi), astfel încât statutul de specie endemică
punctat pe o hartă prezenţa altor populaţii la sud Foarte recent, o echipă de cercetători a putut pro- al plantei transilvane nu este ameninţat. Habitatul
de Căianu, pe aceeşi vale, fapt rămas neconfirmat. ba clar înrudirea strânsă dintre cosaciul lui Peterfi în care se află cele două populaţii este şi el unul
Aşadar, sunt cunoscute cu siguranţă doar două po- şi cosaciul palid ucrainean (Astragalus pallescens) prioritar (6240*).
pulaţii ale acestei specii endemice, ambele relativ din stepele aflate în nordul Mării Negre. Cele două
gladiolă
Regnul: Plantae Ordinul: Asparagales Genul: Gladiolus
Gladiolus palustris
Clasa: Spermatopsida Familia: Iridaceae Specia: G. palustris
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din latinescul gladius – sa-
bia folosită în luptele de gladiatori, gladiolus – să-
biuţă, referitor la forma frunzelor. Numele de spe-
cie este latinescul palustris – de mlaştină.
caracterizarea speciei
Toate cele trei specii de gladiolă sălbatică de la noi
(comună, ilirică şi de mlaştină) sunt foarte greu de
deosebit între ele fără a fi examinate fibrele tunici-
lor bulbului, mai ales că habitatul speciei comune
şi al celei de mlaştină se suprapun, şi anume mlaş-
tinile alcaline (7230). Planta este înaltă de 1-1.50
m, cu frunze liniare înguste, tulpina cu câteva flori
îndreptate toate într-o singură direcţie, lungi de
4-7 cm, de culoare carmin. Această specie cu areal
central european este rară în toate ţările ce se su-
prapun acestui areal. În România, singura popula-
ţie prezentă se află în judeţul Bihor.
149
iris sau stânjenel de stepă
Regnul: Plantae Ordinul: Asparagales Genul: Iris
Iris aphylla ssp. hungarica
Clasa: Spermatopsida Familia: Iridaceae Specia: I. aphylla
caracterizarea speciei
Este o specie de stânjenel de talie mică, cu flori fru-
moase galben intens, cu şiruri de peri portocalii. Este
specifică pajiştilor stepice de pe dune de nisip fixate
(de unde şi numele speciei, arena – nisip în limba la-
tină). La noi în ţară se află doar în două mici regiuni
geografice, însă cu populaţii destul de dense. Prima
regiune este cea a Câmpiei Careilor, unde planta
vegetează mai ales în poienile pădurilor de stejar şi
plantaţiilor de salcâm unde se păstrează ochiuri de
pajişti panonice de nisipuri (6260*) bine conserva-
te. A doua regiune este nordul Munţilor Trascău, la
nord de Arieş, unde planta este destul de frecventă
nu pe nisipuri ci pe calcarele din Cheile Turzii (şi pe
gresiile calcaroase aflate imediat la sud de acestea) şi
din Cheile Borzeşti, în pajiştile de stâncării panonice
(6190). Mai recent, planta a fost identificată şi în sil-
vostepa Moldovei, în pajiştile stepice ponto-sarmati-
ce (62C0*) de la Frumoasa-Bosanci (jud. Suceava) şi
Bălteni (jud. Vaslui).
150
mătăciune sau
Regnul: Plantae Ordinul: Lamiales Genul: Dracocephalum
capul dragonului Clasa: Spermatopsida Familia: Labiatae Specia: D. austriacum
Dracocephalum austriacum
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din cuvintele greceşti dra-
kon – dragon şi kephale – cap, capul-dragonului,
referitor la forma florilor. Numele de specie este
cuvântul latinizat austriacum – din Austria, specia
fiind descrisă prima dată din Panonia, pe teritoriul
fostului Imperiu Habsburgic.
caracterizarea speciei
Este o specie înaltă de 10-30 cm, puternic aromată
datorită conţinutului bogat în uleiuri volatile ete-
PLANTE
rice, fiind rudă apropiată cu busuiocul, roiniţa sau
lavanda. Prezintă un puternic contrast în perioada
înfloririi de la început de vară (mai-iunie), când
florile mari, în formă de trâmbiţă, de un violet in-
tens, creează pete de culoare aprinsă între perniţele
verzi-argintii ale plantei. În lipsa acestor flori, chiar
şi unui specialist versat îi este greu să îşi dea seama
că specia este prezentă într-o pajişte. Capul drago-
nului creşte în tufe mici, joase, dense, tulpinile ce ies
din rădăcinile lemnoase subţiri fiind numeroase, cu
până la 15 flori ce au o corolă mare, lungă de 1,5-3
cm. Frunzele sunt foarte înguste, mai multe la câte
un nod al tulpinii. Întreaga parte aeriană a plantei,
chiar şi florile, e acoperită de peri albi scurţi şi deşi
care dau acesteia o tentă cenuşie. Specia este carac-
teristică pajiştilor aride din stepe şi silvostepe, din
nordul Mării Negre până în Asia Centrală. În Europa
Centrală este la marginea arealului ei şi foarte rară, Piatra Secuiului, Piatra Lungă – Vălişoara, Cheile de rar. Întotdeauna a fost găsită pe muchiile de la situri desemnate pentru conservare
la fel ca şi în România. Deşi la noi în ţară există area- Borzeşti) şi Munţii Postăvarul (vârful Stejerişul marginea abrupturilor sau în apropierea acestora, Cheile Turzii, Muntele Tâmpa.
le destul de întinse de stepă şi silvostepă, capul dra- Mic). Fenomenul este explicabil prin faptul că în areale însorite şi puternic bătute de vânturi. Este
gonului austriac este întâlnit doar pe masivele cal- este o specie de stepă pietroasă (de substrate cal- caracteristică în România doar pentru habitatul de
caroase din nordul Munţilor Trascău (Cheile Turzii, caroase), ceea ce la noi în ţară se întâlneşte destul pajişti panonice de stâncării (6190).
caracterizarea speciei
Brânduşa de nisip este o specie panonică de dune
de nisip şi pajişti pe nisipuri (2340*, 6260*). Este
foarte frecventă în Ungaria între Dunăre şi Tisa, de
unde arealul ei se prelungeşte spre sud, atingând şi
colţul sud-vestic al României, unde este cunoscu-
tă din două localităţi, Ostrovul Moldova Veche pe
Dunăre şi Valea Desnăţuiului în Câmpia nisipoasă a
Olteniei. Specia este foarte asemănătoare cu brân-
duşa comună de toamnă, dar este mai intens colo-
rată în roz, deosebirea de bază fiind subtilă şi re-
ferindu-se la configuraţia stilelor. Cum însă specia
comună nu creşte niciodată pe nisipuri, deosebirea
se poate face uşor pe baza habitatului.
151
lalea galbenă
Regnul: Plantae Ordinul: Liliales Genul: Tulipa
Tulipa hungarica
Clasa: Magnoliopsida Familia: Liliaceae Specia: T. hungarica
caracterizarea speciei
Este o specie cu totul deosebită în flora României,
ce face parte din grupul lalelelor de talie mare
ce se cultivă pe scară largă în lume şi care îşi are
PLANTE
caracterizarea speciei
Este un arbust înalt deosebit de decorativ înrudit
cu liliacul comun. Spre deosebire de acesta, frun-
zele sunt ovale şi nu în formă de inimă iar florile
sunt roz-violet şi nu mov, mai puţin parfumate.
Ecologic, cele două specii sunt extrem de deosebite
deşi sunt încadrate în acelaşi tip de habitat, tufări-
şuri continentale peripanonice (40A0*). Liliacul
comun edifică împreună cu mojdreanul tufărişu-
rile numite „şibliac” din Munţii Banatului până în
sudul Apusenilor, pe versanţi stăncoşi abrupţi şi
însoriţi, în condiţii de căldură şi uscăciune, pe când
tufărişurile de liliac ardelenesc se găsesc în condi-
ţii foarte diferite, pe solurile apătoase din luncile
unor văi reci din Apusenii nordici (Munţii Bihor-
Vlădeasa), unde alcătuiesc comunităţi cu arinul
alb, arbore specific luncilor de munte. Populaţiile
sunt mici şi devin clar vizibile doar în momentul
înfloririi speciei, cele mai consistente fiind pe vă-
ile Iadei, Galbenei, Crişului Pietros, mai puţin pe
cele ale Drăganului şi Crişului Alb Superior. Luncile
râurilor de munte fiind puternic afectate de activi-
tăţile antropice (suprapăşunat, lucrări hidrotehni- şi-a restrâns arealul, din cauza impactului glaci-
ce, exploatări forestiere, drumuri, balastiere etc.), aţiunilor, în pădurile de luncă din munţii Chinei şi
populaţiile trebuie monitorizate permanent şi sunt Himalaya (liliacul lui Komarov, liliacul himalayan,
necesare măsuri eficiente de conservare. De fapt, liliacul de Yunnan, liliacul tibetan etc.).
liliacul ardelenesc şi cel comun nu sunt rude apro-
piate, primul făcând parte dintr-un grup de specii situri desemnate pentru conservare
larg răspândite în Eurasia în condiţiile climatului Apuseni, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiu-
mai cald de acum câteva milioane de ani şi care lui, Muntele Vulcan, Valea Iadei.
152
papucul doamnei
Regnul: Plantae Ordinul: Asparagales Genul: Cypripedium
Cypripedium calceolus
Clasa: Spermatopsida Familia: Orchidaceae Specia: C. calceolus
caracterizarea speciei
Esteo specie de orhidee frumoasă, cu un larg areal
eurasiatic (în Asia şi America de Nord se află mul-
te specii înrudite) format din populaţii foarte mici.
Planta are o înălţime de 30-80 cm, frunze late,
PLANTE
ovale şi flori mari la care tepala (petală fără sepa-
le) inferioară este transformată într-un fel de „vas”
de culoare galben intens, în timp ce cele laterale şi
cea superioară sunt mai înguste şi de culoare roşu
închis sau brună. Populaţiile mici şi în continuă
restrângere au făcut ca planta să fie declarată de
mult timp monument al naturii în România. Din
punct de vedere ecologic, papucul doamnei are
valenţe destul de largi, fiind prezent din etajul
gorunetelor până în cel al molidului, în poieni de
păduri, mai ales în habitatele de fâneţe de munte
şi dealuri înalte (6520), dar populaţiile fiind atât de
mici şi izolate, puţini oameni, chiar dintre pasiona-
ţii naturii, pot spune că au văzut-o.
moşişoare
Regnul: Plantae Ordinul: Asparagales Genul: Liparis
Liparis loeselii
Clasa: Magnoliopsida Familia: Orchidaceae Specia: L. loeselii
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din grecescul liparos – ule-
ios, lucios, unsuros, cu referire la suprafaţa frunze-
lor plantei. Numele speciei este o dedicaţie pentru
botanistul german Johannes Loesel sau Johann
Lösel (1607-1655).
caracterizarea speciei
Este o orhidee de talie mică, până la 20 cm înăl-
ţime, cu flori mici de culoare galben-verzuie.
Are o răspândire curioasă, de o parte şi de alta a
Atlanticului, în America de Nord şi Europa, lipsind
în Asia. Trăieşte în turbării de joasă altitudine din
etajul gorunetelor până în cel al moliului în popu-
laţii foarte mici şi izolate, majoritatea neregăsite re-
cent. În Depresiunea Transilvaniei există în Dealurile
Feleacului, Depresiunea Sibiului (câte trei populaţii),
în mica turbărie Tăul fără Fund de la Băgău lângă
Aiud, în Depresiunile Braşov, Maramureş şi Giurgeu
din Carpaţii Orientali, Dealurile Hunedoarei, Muntele
Ceahlău, Subcarpaţii Moldovei (m]năstirea Neamţ).
La o altitudine foarte joasă a fost identificată şi la
Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării.
153
ouăle popii
Regnul: Plantae Ordinul: Asparagales Genul: Himantoglossum
Himantoglossum caprinum
Clasa: Magnoliopsida Familia: Orchidaceae Specia: H. caprinum
caracterizarea speciei
În toate lucrările mai vechi despre flora României
este menţionată orhideea curea hircană ca fiind
PLANTE
caracterizarea speciei
Deşi ultimele studii genetice asupra bujorilor bă-
năţeni au relevat clar că este o specie independen-
tă, încă este denumită în unele liste după vechea
concepţie potrivit căreia ar fi doar o subspecie
regională a bujorului mediteranean. De fapt, bu-
jorul bănăţean a luat naştere cu multe zeci de mii
de ani în urmă printr-un proces de hibridare între
bujorul mediteranean (Paeonia officinalis, cultivat
şi în grădini) şi bujorul lui Maire (Paeonia mairei)
din arealele muntoase din China. Cele două specii
parentale au arealele despărţite astăzi de mii de
kilometri. Planta este deosebit de frumoasă în mo-
mentul înfloririi, florile mari de un mov intens fiind
foarte parfumate. Frunzele, de asemenea mari,
sunt divizate în segmente de o formă foarte vari-
abilă în cadrul aceleiaşi populaţii. Specia este răs-
pândită numai în pădurile din micile masive mun-
toase ale Câmpiei Panonice (Ungaria, Voievodina)
şi în pădurile de fag, gorun auriu şi stejar pufos din
Munţii Banatului şi arealul Porţilor de Fier (atât
în România cât şi în Serbia). Habitatele în care a izolate, localizate în păduri din vecinătatea loca- pulaţiile bănăţene (mijlocul lunii aprilie, respectiv situri desemnate pentru conservare
fost identificată specia în munţii din sud-vestul lităţilor Baziaş, Gura Văii, Ciclova Română, Sasca mijlocul lunii mai). Mai există, semnalate din sec. Defileul Crișului Negru, Porțile de Fier.
României sunt cele de făgete ilirice (91K0) şi go- Montană. Câteva mici populaţii se află localizate XIX dar neconfirmate recent, populaţii ale acestei
runete ilirice (91L0) dar şi rariştile de stejar pufos şi în Munţii Codru-Moma în făgete dacice (91V0). specii în două locuri din Subcarpaţii Buzăului care
panonice (91H0*). Populaţiile cunoscute sunt mici, Acestea înfloresc cu o lună mai târziu decât po- ar trebuie reinvestigate.
154
dediţel sau sisinel sau
Regnul: Plantae Ordinul: Ranunculales Genul: Pulsatilla
dediţel de taiga Clasa: Magnoliopsida Familia: Ranunculaceae Specia: P. patens
Pulsatilla patens
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din latinescul pulsare – a
pulsa, a se agita, deoarece stilele cu peri fini albi ale
nuculelor (fructelor) se mişcă în vârful tulpinii la ori-
ce adiere a vântului. Numele speciei este latinescul
patens – divergent, îndreptat spre lateral/exterior,
de la orientarea florilor plantei la vârful tulpinilor.
caracterizarea speciei
Dediţelul de taiga se deosebeşte greu prin flori
de alte specii înrudite, acestea având o culoa-
PLANTE
re mov întunecat ce seamănă foarte bine cu cele
ale dediţelului dacic (Pulsatilla montana), specie
comună la noi. În schimb, frunzele sunt cu totul
deosebite, având forma palmei (palmate) şi nu cu
foliolele dispuse ca la o pană (penate) şi deosebesc
dediţelul de taiga foarte uşor de la prima privire.
Specia, dacă luăm în considerare toate subspecii-
le sale (unele cu flori de culoare gălbuie), are un
areal vast circumpolar fiind prezentă în taiga şi
silvostepele reci din toată Eurasia şi America de
Nord. La noi în ţară şi în toată Europa Centrală este
semnalată din secolul XIX din multe locaţii, cele
mai multe dispărute la ora actuală. Specia pierde
multe populaţii şi îşi restrânge permanent arealul
din motive ce ne sunt încă necunoscute (ar putea
fi o maladie a speciei sau concurenţa speciilor co-
mune înrudite). Din silvostepa Moldovei mai este
cunoscută din două locuri (Bosanci şi Mârzeşti-Iaşi)
iar în Transilvania s-au păstrat populaţii mai mari
la liziera pădurii Făget (la sud de Cluj-Napoca) şi în
vecinătatea masivului Piatra Secuiului (pe un pisc
de bazalte). Populaţia de la Cheile Turzii, cunoscută
de mult timp, este şi ea dispărută la fel ca multe
altele. Monitorizarea foarte atentă a populaţii-
lor consistente rămase şi elaborarea unor măsuri
adecvate de conservare a acestora este o condiţie
ce se impune pentru a păstra specia în flora ţării.
Este de remarcat că deseori specia poate fi găsită
(la noi în Piatra Secuiului) în mestecănişuri (men-
ţinute la adăpost de extinderea pădurii din jur de
substratul pietros). Acestea ar putea reprezenta
habitate relicte glaciare similare celor larg răspân-
dite în silvostepa Asiei Centrale unde dediţelul de
taiga creşte în astfel de rarişti de mesteacăn.
155
dediţel mare
Regnul: Plantae Ordinul: Ranunculales Genul: Pulsatilla
Pulsatilla grandis
Clasa: Magnoliopsida Familia: Ranunculaceae Specia: P. grandis
caracterizarea speciei
Între speciile de dediţel, aceasta este una de talie
mare, mai înaltă (30 cm) şi cu flori violet deschis
mai mari (5-6 cm lungime). Dintre frunzele penate
bazale cu foliole dinţate se desprind primăvara în
PLANTE
* dediţel roşu
Regnul: Plantae Ordinul: Ranunculales Genul: Pulsatilla
Pulsatilla pratensis ssp. hungarica
Clasa: Magnoliopsida Familia: Ranunculaceae Specia: P. pratensis
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din latinescul pulsare – a
pulsa, a se agita, deoarece stilele cu peri fini albi
ale nuculelor (fructelor) se mişcă în vârful tulpi-
nii la orice adiere a vântului. Numele speciei este
latinescul pratensis – de fâneaţă. Numele de sub-
specie este latinizatul hungarica – din Ungaria,
ungurească, specia fiind descrisă prima dată din
silvostepa panonică.
caracterizarea speciei
Între speciile de dediţel, majoritatea cu flori de cu-
loare violet, aceasta este cu totul aparte având flori
de culoare roşcată, foarte neobişnuită în cadrul ge-
nului. În rest, aspectul plantei seamănă bine cu cel
al speciilor de dediţel înrudite, cu frunze palmate,
tulpini cu peri albi lungi, întreaga plantă având un
aspect „pufos”. Este o subspecie (dar poate unele
studii o vor considera specie independentă în vi-
itor) endemică pentru dunele de nisip fixate din
Depresiunea Panonică, populând habitatele de
dune panonice (2340*) şi de pajişti pe nisipuri
panonice (6260*). În România se găseşte doar în
Câmpia Careilor, pe dunele de nisip fixate, mai ales
în poienile de pădure unde pajiştile sunt conserva-
te mai bine.
156
turiţă
Regnul: Plantae Ordinul: Rosales Genul: Agrimonia
Agrimonia pilosa
Clasa: Spermatopsida Familia: Rosaceae Specia: A. pilosa
caracterizarea speciei
Este o specie foarte rară, cu populaţii mici, despre
a cărei răspândire se ştie în realitate foarte puţin,
fiind greu de deosebit de rudele sale mai larg răs-
pândite turiţa comună şi turiţa parfumată, cu care
PLANTE
adesea este confundată. Este mai înaltă (deseori
peste un metru) şi, în pofida denumirii, mai scurt
şi mai puţin evident păroasă decât rudele sale.
Florile mici galbene sunt dispuse des, în spice lun-
gi. Frunzele penate au foliole dur dinţate foarte
lung îngustate spre bază (aceasta este una dintre
trăsăturile ce o pot deosebi la prima vedere de cele
două specii mai comune care au foliolele rotunjite
la bază). Ecologia acesteia este puţin cunoscută,
cu siguranţă în multe rapoarte de cercetare fi-
ind trecută în locul acesteia turiţa comună. După
toate probabilităţile este vorba despre o specie
de poieni şi margini de pădure din etajul colinar
superior până în etajul alpin al molidului (6520,
6430). Mai multe locaţii au fost identificate în
Carpaţii Orientali şi Podişul Central Moldovenesc,
foarte puţine în Munţii Apuseni. Arealul geografic
al plantei este larg (toată Eurasia), iar posibilităţile
de răspândire mari, fructele agăţându-se lesne, ca
la orice turiţă, de blana oricărui animal sau de şi-
returile bocancilor trecătorilor. Nu ştim încă de ce
o plantă cu asemenea potenţial ecologic este atât
de rară în România – este vorba despre confuzia cu
speciile comune sau de competiţia acestora (dizlo-
cuire). Ca atare, este una dintre cele mai enigmati- suri eficiente de conservare din moment ce nu sunt situri desemnate pentru conservare
ce specii pentru naturaliştii români iar protejarea ei suficiente informaţii la nivelul ţării despre ecologia Bazinul Ciucului de Jos, Fânațele de pe Dealul reșului, Munții Măcinului, Porțile de Fier, Sighișoa-
este extrem de problematică – nu se pot lua mă- şi răspândirea ei. Corhan-Săbed, Lunca Buzăului, Munții Maramu- ra-Târnava Mare.
caracterizarea speciei
Este o specie local endemică cunoscută doar din
puţine localităţi din Dobrogea de sud. Planta este
înaltă de 15-40 cm, cu tulpini lung şi dens păroase,
la fel fiind şi frunzele palmate cu 5-7 lobi dinţaţi
şi inflorescenţa ce cuprinde câteva flori relativ mici
îndesuit dispuse, cu cinci petale galben palide, de
lungimea sepalelor. Cele două localităţi de unde
s-au semnalat populaţii, Coroana şi Adamclisi, nu
au fost investigate recent, iar starea actuală a po-
pulaţiilor nu se cunoaşte. Intervine şi confuzia ce
se poate face între această specie şi sclipeţii drepţi
şi cei de Crimeea, rude apropiate ce sunt frecvente
în Dobrogea în acelaşi habitat al pajiştilor de stepă
ponto-sarmatice (62C0* ).
157
sânziana de stepă moldavă
Regnul: Plantae Ordinul: Gentianales Genul: Galium
Galium moldavicum
Clasa: Spermatopsida Familia: Rubiaceae Specia: G. moldavicum
caracterizarea speciei
Specia face parte din grupul sânzienelor de stepă
ce populează pajiştile uscate ale Europei Centrale şi
regiunii pontice. Sunt patru astfel de specii în flora
PLANTE
turbărie, căpriţă
Saxifraga hirculus
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine de la cuvintele latine sa-
xum – stâncă şi frango – a frânge, a sparge, refe-
ritor la faptul că cele mai multe specii ale genului
sunt plante de stâncării. Numele speciei provine
din latinescul hircus – capră, hirculus – căpriţă,
poate fiindcă această plantă de munţi înalţi ar con-
stitui o hrană predilectă pentru caprele de munte.
caracterizarea speciei
Planta este înaltă de 10-40 cm, cu frunze bazale
lanceolate, plane, obtuze, cu marginea întreagă,
lungi de 1-3 cm, formând la bază rozete. Florile
terminale sunt solitare sau grupate 2-5, cu petale
galbene, uneori portocaliu punctate. Este o specie
boreală ce populează turbăriile din taigaua eurasi-
atică şi cea nord-americană, ca şi pe cele din munţii
suficient de înalţi aflaţi mai la sud. Este aşadar o
specie circumpolar arctic-alpină, cu un areal foarte
extins, dar în Europa Centrală populaţiile sunt mici
şi rare. În România apare doar în turbării (habita-
tele 7110*, 7140) la Sâncrăieni şi Lueta în Carpaţii
Orientali (jud. Harghita) şi este considerată relict
glaciar, din timpul când acum peste 15.000 de ani,
într-un climat mai rece, taiga era larg extinsă peste
teritoriul Europei Centrale.
158
iarba gâtului
Regnul: Plantae Ordinul: Lamiales Genul: Tozzia
Tozzia carpathica
Clasa: Magnoliopsida Familia: Orobanchaceae Specia: T. carpathica
caracterizarea speciei
Planta este înaltă de 10-50 cm, ramificată de la
bază, cu frunze ovate fără peţioli, rar dinţate, dis-
puse opus câte două pe tulpina cu patru muchii. La
vârful ramurilor se află florile de un galben viu cu
PLANTE
un tub lung şi cinci petale, cele trei de jos mai lungi
dând un aspect asimetric corolei. Este semiparazi-
tă, un caracter mai rar întâlnit printre plantele din
munţii înalţi. Specia carpatină endemică şi sora ei,
iarba gâtului alpină din munţii Europei Centrale,
se deosebesc doar prin caractere foarte subtile.
Există destul de multe populaţii în etajele subalpin
şi alpin ale Carpaţilor Orientali şi Meridionali, dar
planta nu este prea frecventă, fiind destul de rar
întâlnită, în locuri mai umede (6150, 6170, 4060,
4070*, 3220).
angelică de baltă
Regnul: Plantae Ordinul: Apiales Genul: Angelica
Angelica palustris
Clasa: Spermatopsida Familia: Umbelliferae Specia: A. palustris
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din latinescul angelus sau
grecescul angelos – înger, din credinţa că specia
medicinală înrudită Angelica archangelica ar fi fost
arătată oamenilor de arhanghelul Mihail. Numele
de specie provine din latinescul palustris – de
mlaştină, cu referire la habitatul plantei.
caracterizarea speciei
Este o plantă din familia umbeliferelor, cu flori albe,
înrudită şi având aspectul caracteristic unor plante
cultivate cu care suntem obişnuiţi ca ţelina, mor-
covul, pătrunjelul. Anghelica de baltă este însă o
specie sălbatică foarte rară în flora noastră. Iese în
evidenţă prin peţiolii frunzelor tulpinale puternic
îngroşaţi, cu miros plăcut, fapt caracteristic speciilor
de anghelică, şi se diferenţiază de toate rudele sale
prin dinţii mari ai foliolelor. Specia este destul de
greu de identificat, necesitând de obicei cunoştin-
ţele unui specialist. Populează mlaştinile din luncile
râurilor (habitatul 7230) dar deşi acest tip de habi-
tat este foarte extins, planta este deosebit de rară,
cu un areal în continuă restrângere. Populaţiile din
Moldova (judeţele Bacău şi Neamţ) nu au mai fost
regăsite de mult timp, fiind sigure doar cele de la
Lozna (jud. Botoşani). În Transilvania, populaţiile
din Depresiunea Făgăraşului şi Depresiunea Ciucului
(asociate aici unor turbării) sunt foarte mici. O po-
pulaţie izolată din fostul sat Poiana (azi inclus ca şi
cartier în oraşul Turda) este dispărută din cauza ur-
banizării. Se impune urmărirea cu mare atenţie în
viitor a acestei specii, în vederea refacerii prin măsuri
de protecţie eficiente.
159
*aerelul lui Sadler
Regnul: Plantae Ordinul: Apiales Genul: Ferula
Ferula sadleriana
Clasa: Magnoliopsida Familia: Umbelliferae Specia: F. sadleriana
caracterizarea speciei
Specia face parte din familia umbeliferelor, adică a
PLANTE
muşchiul de pământ
Regnul: Plantae Ordinul: Tetraphidales Genul: Buxbaumia
Buxbaumia viridis
Clasa: Polytrichopsida Familia: Buxbaumiaceae Specia: B. viridis
etimologia denumirii științifice
Numele genului este o dedicaţie pentru Johann
Christian Buxbaum (1693-1730), medic şi botanist
german. Numele speciei este latinescul viridis –
verde, referitor la coloritul speciei (în comparaţie
cu alte specii ale genului).
caracterizarea speciei
Este una dintre cele mai curioase specii de muşchi
de pământ, având un tal (corp) extrem de redus,
din care se remarcă doar sporofitul (axul capsulei
cu spori şi capsula) înalt de 5-10 mm, cu o cap-
sulă de 3-4 mm lungime, asimetrică, ascuţită.
Interesant este faptul că acest sporofit îşi începe
dezvoltarea toamna târziu şi este verde şi asimi-
lează în timpul lunilor de iarnă. Planta este anuală
sau bienală, creşte pe multe tipuri de substrat şi de
multe ori dispare din arealele unde a fost semnala-
tă anterior și reapare în alte locuri. Creşte frecvent
în asociaţie cu alţi muşchi de pământ şi, corpul
plantei fiind atât de redus, de multe ori putem
crede eronat că frunzele altor specii sunt frunze de
Buxbaumia, care de fapt nu are aşa ceva. Specia are
o răspândire foarte largă, circumpolară.
160
muşchiul de pământ
Regnul: Plantae Ordinul: Dicranales Genul: Dicranum
furculiţă Clasa: Bryopsida Familia: Dicranaceae Specia: D. viride
Dicranum viride
etimologia denumirii științifice
Numele genului provine din latinescul dicranum –
furcă, iar cel al speciei din latinescul viridis – verde.
caracterizarea speciei
Este o specie de muşchi de pământ ce creşte în mici
perniţe compacte de culoare verde intens, cu frun-
ze triunghiulare terminate printr-un acumen foar-
te lung ce dă uneori un aspect zbârlit perniţelor re-
spective. Capsulele de spori de culoare roşcată, pe
pediceli scurţi, apar rar, de obicei planta înmulţin-
PLANTE
du-se vegetativ prin fragmente. Muşchiul poate fi
întâlnit rar la noi, pe lemn de foioase în apropierea
solului sau pe lemn putred.
muşchiul seceră
Regnul: Plantae Ordinul: Hypnales Genul: Drepanocladus
Drepanocladus (Hamatocaulis) vernicosus
Clasa: Bryopsida Familia: Campyliaceae Specia: D. vernicosus
etimologia denumirii științifice
Numele genului provine din cuvintele greceşti
drepanos – seceră şi clados – tulpină, de la forma
tulpiniţelor plantei. Numele speciei este cuvân-
tul latinizat vernicosus – lăcuit, referitor la lu-
ciul frunzelor.
caracterizarea speciei
Este o specie de muşchi de pământ cu tulpiniţe
ramificate lungi de până la 15 cm, cu frunze de
până la 1 cm lungime, dese, toate în formă de se-
ceră (de unde şi numele). Este întâlnit rar în tur-
bării şi turbării împădurite (7110*, 7140, 91D0*).
La noi este răspândit mai ales în turbăriile din
Carpaţii Orientali.
161
frunza stâncilor
Regnul: Plantae Ordinul: Marchantiales Genul: Mannia
Mannia triandra
Clasa: Marchantiopsida Familia: Aytoniaceae Specia: M. triandra
caracterizarea speciei
Este o specie de muşchi de pământ cu talul (corpul)
în formă de frunză extinsă, rugos, lobat cu nume-
roase mici pete albe unde se adună sporii, şi creşte
PLANTE
caracterizarea speciei
Specie are un areal larg, circumpolar, în tundră, tai-
ga şi în munţii înalţi, dar este rară în tot acest areal.
Are tulpiniţe drepte, lungi de 5-10 cm, subţiri, de
culoare gălbuie până la verde deschis, cu frunzuliţe
dispuse perpendicular pe tulpină (în stare umedă),
tulpiniţe prelungite cu axe foarte lungi ce poartă
capsulele mici cu spori. Se găseşte rar în turbării
acide (7110*, 7140, 91D0*).
162
163
PĂSĂRI
164
fundac mic sau
Regnul: Animalia Ordinul: Gaviiformes Genul: Gavia
cufundac mic Clasa: Aves Familia: Gaviidae Specia: G. stellata
Gavia stellata
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din cuvântul latin gavia
– pasăre de mare, folosit pentru toate păsările
de mare scufundătoare. Numele de specie derivă
din cuvântul latin stellata – presărat cu stele, cu
referire la punctele albe de pe spatele păsării în
penajul de iarnă.
caracterizarea speciei
Cea mai mică şi mai răspândită specie din familia
cufundarilor este acvatică şi migratoare. Lungimea
Păsări
corpului variază între 55-67 cm şi are o greutate
de circa 1400 g. Anvergura este cuprinsă între 91-
110 cm. În zbor îşi ţine gâtul şi capul uşor aplecate
faţă de restul corpului şi poate atinge o viteză de
până la 78 km/h. Masculii şi femelele au înfățişare
similară. Se hrăneşte în special cu peşte, dar poate
consuma uneori şi plante.
Localizare şi comportament
Cuibăreşte în nordul Europei la marginea lacuri-
lor şi bălţilor. Zboară pe distanţe lungi spre la-
curile mai mari pe care se hrăneşte. Iernează de
obicei pe mare, zonă în care este mai frecvent
prezentă şi în România. Când pluteşte pe apă îşi
ţine capul şi ciocul (subţire şi uşor arcuit în sus)
îndreptate în sus. Spre deosebire de celelalte
specii ale familiei cufundarilor, care îşi schimbă
penajul la sfârşitul iernii, își pierde capacitatea Reproducere Ameninţări şi măsuri de conservare le de Fier, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sino-
de zbor timp de 3-4 săptămâni din cauza schim- La construirea cuibului, care este de obicei o Deşi este prezentă în Romania o perioadă limitată ie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Eleşteele
bării penajului în perioada august-noiembrie. platformă adâncită din pământ căptuşită cu din an, braconajul şi prinderea accidentală a unor Iernut-Cipău, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başe-
Longevitatea maximă cunoscută este de 23 de plante, participă ambii parteneri. Femela de- exemplare în plasele de pescuit determină creşte- ului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni,
ani şi şapte luni. pune obişnuit două ouă cu dimensiuni de 75 x rea mortalităţii. Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacurile de
46 mm şi o greutate de circa 80 g, ce sunt in- acumulare de pe Argeş, Lacurile de acumulare de
Populaţie cubate timp de 24-29 de zile. Puii de cufundari situri desemnate pentru conservare pe Crişul Repede, Lacurile Fălticeni, Lacurile Va-
La nivel european populația este cuprinsă între sunt hrăniţi de ambii părinţi cu nevertebrate şi Acumulările Rogojesti-Bucecea, Balta Albă-Ama- duri şi Pângăraţi, Lunca Siretului Mijlociu, Marea
32000-92000 de perechi cuibăritoare. În Romania peşti pe o perioadă de 38-48 de zile, după care ra-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Calafat-Ciuper- Neagră, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemon-
apar în timpul iernii între 20-300 de exemplare. se descurcă singuri. ceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului tul Muntilor Metaliferi-Vinţu.
Alb şi Crişului Negru, Cursul Dunării-Baziaş-Porţi-
165
fundac polar sau
Regnul: Animalia Ordinul: Gaviiformes Genul: Gavia
cufundac polar Clasa: Aves Familia: Gaviidae Specia: G. arctica
Gavia arctica
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din cuvântul latin gavia
– pasăre de mare, folosit pentru toate păsările de
mare scufundătoare. Numele de specie derivă din
cuvântul latin arctica – arctic, cu referire la zona
de cuibărit.
caracterizarea speciei
Cu o talie intermediară între cufundarul mic şi cu-
fundarul mare, poate fi confundată cu ambele spe-
cii. Este o specie acvatică şi migratoare. Adulţii au
Păsări
Localizare şi comportament
Cuibăreşte solitar în zona arctică a Eurasiei pe
lacuri interioare şi golfuri marine, acolo unde nu
se manifestă fluxul şi refluxul. Părăseşte locurile
de cuibărit în septembrie, octombrie şi revine în
aprilie, mai. Iernează în zona Mării Baltice şi în
centrul şi sudul Europei. Îşi schimbă penajul (nă-
pârleşte) în februarie, martie. Este o specie tăcută Reproducere Ameninţări şi măsuri de conservare ţa-Rotbav-Măgura Codlei, Eleşteele Iernut-Cipău,
în zbor şi în timpul iernii (cu excepţia perioadei de Este o specie monogamă la care ritualul de împere- Părăseşte uşor cuibul în caz de deranj. Fiind o spe- Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi,
cuibărit). Longevitatea maximă cunoscută este chere se manifestă în special la perechile nou for- cie ce petrece luni de zile fără a reveni pe uscat este Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Lacul Siutghi-
de 27 de ani şi 10 luni. mate. Cuibul plasat la marginea apei este alcătuit sensibilă la poluarea apei, în special cu produse pe- ol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul şi Pădurea Cernica,
din pământ căptuşit cu vegetaţie. Este construit în troliere. Plasele monofilament determină creşterea Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare de pe
Populaţie principal de către mascul, dar acesta poate fi asis- mortalităţii la această specie. Argeş, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede,
Populaţia europeană este relativ mică (mai puţin tat uneori de către femelă. Ouăle au dimensiuni de Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacuri-
de 92000 perechi) şi a manifestat un declin accen- 83 x 53 mm, de culoare măslinie cu pete negre, în situri desemnate pentru conservare le Taşaul-Corbu, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Lunca
tuat în perioada cuprinsă între 1970-1990. Deşi în număr de 1-3, cu o greutate medie de 122 g, şi sunt Acumulările Rogojesti-Bucecea, Balta Albă-Ama- Mureşului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Marea
Suedia şi Finlanda specia a fost stabilă sau a crescut incubate de ambii părinţi pe o perioadă de 29 de ra-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Calafat-Ciuperceni-Du- Neagră, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemon-
numeric, între 1990-2000 în Rusia, unde populaţia zile. După eclozare, primele zile puii le petrec în năre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Cri- tul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Tisa Superioară, Va-
este cea mai numeroasă, şi în Norvegia a continuat cuib, după care în primele săptămâni stau pe spa- şului Negru, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, lea Mostiştea.
să scadă. În România apare iarna în număr redus, tele părinţilor atunci când aceştia se deplasează pe Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta
cuprins între 50-500 exemplare. luciul de apă. Devin zburători după 60-65 de zile. Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăvi-
166
cormoran mic
Regnul: Animalia Ordinul: Pelecaniformes Genul: Phalacrocorax
Phalacrocorax pygmaeus
Clasa: Aves Familia: Phalacrocoracidae Specia: P. pygmaeus
caracterizarea speciei
În Europa este specia cea mai mică din familia cor-
moranilor. Are un penaj negru lucios şi este o specie
Păsări
acvatică. Adulţii au o lungime a corpului cuprinsă
între 45-55 cm, fiind cu puţin mai mari decât o
lişiţă. Anvergura aripilor variază între 75-90 cm.
Proporţional cu dimensiunile corpului, coada este
lungă iar ciocul scurt. Adulţii au o înfăţişare simila-
ră. Năpârlesc complet în toamnă, înainte de sfârşi-
tul lunii noiembrie. Se hrăneşte în special cu peşte
şi nevertebrate acvatice, scufundându-se până la
câţiva metri adâncime şi pentru o perioadă de până
la un minut.
Localizare şi comportament
Apare în sud-estul Europei unde cuibăreşte în co-
lonii (singur sau cu alte specii cum sunt cormora-
nul mare şi stârcii) în lungul Dunării şi pe lacurile
şi râurile interioare. Iernează în sudul ariei de cui-
bărit în sudul Europei, cu efective mari în Grecia,
Azerbaijan şi Bulgaria. Sunt excelenţi scufundă-
tori, deplasându-se uşor sub apă asemeni unei
„torpile„. Trăiesc în „cârduri„ şi pescuiesc adesea
împreună cu pelicanii. Pentru că au un penaj ce
se udă uşor, pot fi observaţi frecvent pe arbori,
stânci, grinduri, în poziţii caracteristice (cu aripile bărit (arbori, arbuşti, stuf) şi hrănire, împreună cu
desfăcute şi „proptiţi„ în coadă) uscându-şi penajul poluarea apelor interioare, braconajul şi înecarea
la soare. În caz de pericol, cormoranii regurgitează păsărilor în plasele de pescuit constituie principa-
hrana înghiţită. lele ameninţări. Implementarea Planului Naţional
de Acţiune (elaborate de SOR/BirdLife România şi
Populaţie WWF Programul Dunăre Carpaţi) este o prioritate
Populaţia europeană a cormoranului mic este re- pentru conservarea speciei în România.
lativ mică (până la 39000 perechi) şi a manifestat
un declin moderat între 1970-1990. Deşi în unele situri desemnate pentru conservare
ţări declinul a continuat şi în perioada 1990-2000, Acumulările Rogojesti-Bucecea, Allah Bair-Capida-
în România şi Azerbaijan, unde apar cele mai mari va, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei,
populaţii cuibăritoare, efectivele au rămas stabile Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bistreţ, Blahniţa,
sau au marcat o uşoară creştere. În România, cele Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canara-
mai mari colonii apar în Rezervaţia Biosferei Delta lele de la Hârşova, Câmpia Crişului Alb şi Crişului
Dunării şi pe culoarul inferior al Dunării. Negru, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa
Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Cursul Dună-
Reproducere rii-Baziaş-Porţile de Fier, Dealurile Homoroadelor,
La sfârşit de martie şi început de aprilie, perechile Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dum-
revin în coloniile vechi unde repară cuiburile existen- brăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa,
te (alcătuite din crengi şi căptuşite cu vegetaţie) sau Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin,
construiesc cuiburi noi. Numărul cuiburilor variază Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Mileti-
pe un arbore de la câteva până la câteva zeci. Femela nului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla
depune 4-6 ouă în a doua jumătate a lunii mai, dar Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea
uneori şi în iunie. Dimensiunile medii ale ouălor sunt Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de
de 46,7 x 30,8 mm. La incubarea ouălor, care durează Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac,
27-30 de zile, participă ambii părinţi. Puii ieşiţi din Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, La-
ou sunt orbi, golaşi şi neputincioşi, rămânând o pe- cul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti,
rioadă îndelungată la cuib. Într-o colonie mare este Lacul Strachina, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacul
o forfotă permanentă generată de adulţii ce aduc Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Ba-
şi pleacă după hrană, amplificată de ţipetele puilor cău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş,
şi de ploaia de găinaţuri care atinge în rafale luciul Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni,
apei. Atmosfera e copleşită de mirosul greu al peşti- Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu,
lor şi puilor căzuţi din cuiburi şi aflaţi în diferite stadii Limanu-Herghelia, Lunca Mureşului Inferior, Lunca
de putrefacţie. Puii au penajul complet la 42 de zile Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Mij-
dar rămân în colonie până la 8-10 săptămâni, peri- lociu, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Ni-
oadă în care sunt hrăniţi de către părinţi. culiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Ostrovu
Lung-Gostinu, Pădurea Hagieni, Pădurea Mace-
Ameninţări şi măsuri de conservare donia, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Scroviştea,
Pierderea sau degradarea zonelor umede asociată Suhaia, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre.
cu fragmentarea sau pierderea habitatelor de cui-
167
pelican comun
Regnul: Animalia Ordinul: Pelecaniformes Genul: Pelecanus
Pelecanus onocrotalus
Clasa: Aves Familia: Pelecanidae Specia: P. onocrotalus
caracterizarea speciei
„Marele Pelican Alb„ este o specie acvatică masi-
vă, ce pare complet albă atunci când e aşezată pe
sol. În zbor se distinge uşor culoarea neagră de pe
Păsări
Localizare şi comportament
Apare în sud-estul Europei şi cuibăreşte în colo- coastele Africii. E o specie longevivă, putând trăi căptuşite cu plante) şi depun 1-2 ouă, deşi uneori oritate pentru Administraţia Rezervaţiei Biosferei
nii, uneori împreună cu ruda sa, pelicanul creţ. până la 30 de ani. se întâmplă să fie depuse şi trei ouă. Dimensiunile Delta Dunării.
În Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, într-o zonă medii ale ouălor sunt de 95,2 x 60,2 mm. Privită
izolată şi inaccesibilă din partea de nord a aceste- Populaţie de sus sau de la distanţă, o asemenea colonie este situri desemnate pentru conservare
ia (Lacul Hrecisca) se află cea mai mare colonie de Populaţia europeană a pelicanului comun (Marele fascinantă, iar mormăitul înfundat al pelicani- Allah Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău,
pelican comun (Marele Pelican Alb) din Europa. Pelican Alb) este estimată la un efectiv de până la lor este caracteristic. Incubaţia durează 32-36 de Balta Tătaru, Bistreţ, Braţul Borcea, Calafat-Ciu-
Pelicanii comuni sunt păsări care trăiesc în gru- 5100 de perechi. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării zile şi ouăle sunt clocite de către ambii parteneri. perceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia
puri mari. Se hrănesc împreună şi organizează este locul tradiţional de cuibărit pentru pelicanul Puii abia ieşiţi din ouă sunt golaşi în primele zile Gherghiţei, Comana, Delta Dunării şi Complexul
„adevărate goane în cerc„ în care pelicanii aşezaţi comun (până la 4000 de perechi). În urmă cu 60- şi primesc hrana de la adulţi prin regurgitare şi Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Co-
roată împing peştele în centrul cercului prin bă- 100 de ani era o specie cuibăritoare comună pe aproape digerată. Puii rămân în cuib şi sunt hră- dlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Mă-
tăi repetate ale aripilor, asemeni unei plase vii şi tot cursul inferior al Dunării. În perioada 1990- niţi de părinţi timp de nouă săptamâni, până de- cin, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iezerul
mișcătoare, după care îl pescuiesc. De asemenea 2000 populaţia a rămas stabilă în România, fiind o vin zburători. Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Brateş, Lacul
organizează şi „goane cu flancuri larg desfăcute„, specie simbol pentru Delta Dunării, protejată prin Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Siut-
iar peştii sunt împinşi în apropierea unui mal de măsurile întreprinse de Administraţia Rezervaţiei Ameninţări şi măsuri de conservare ghiol, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile
unde sunt pescuiţi în apa mică. Adesea, în spe- Delta Dunării. Deranjul şi braconajul, asociat cu degradarea Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Lunca Pru-
cial în ape mai adânci, se asociază cu cormoranii zonelor umede şi pierderea teritoriilor de cuibă- tului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior,
pentru a dirija şi prinde peştele. Este remacabilă Reproducere rit constituie principalele ameninţări. Instalarea Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Măxineni,
uşurinţa cu care această pasăre mare pluteşte în Se reîntorc din cartierele de iernare în a doua parte de platforme artificiale pentru cuibărit şi ela- Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Stepa
aer în cercuri largi, folosind curenţii ascensionali. a lunii martie. Cuibăresc în colonii mari unde cui- borarea unui Plan Naţional de Acţiune pentru Casimcea, Suhaia, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre.
Cartierele de iernare sunt localizate în Israel şi pe burile sunt alăturate, construite simplu (adâncituri „Marele Pelican Alb„ trebuie să reprezinte o pri-
168
pelican creţ
Regnul: Animalia Ordinul: Pelecaniformes Genul: Pelecanus
Pelecanus crispus
Clasa: Aves Familia: Pelecanidae Specia: P. crispus
caracterizarea speciei
Pelicanul creţ este ruda apropiată a Marelui Pelican
Alb (pelicanul comun). Este doar cu puţin mai mare
decât ruda sa şi atinge o greutate de 10000-12000
g. Penajul este alb suriu. În haina de nuntă, pe cap
apare un moţ de pene buclate şi moi, care la păsă-
Păsări
rile foarte bătrâne atinge o lungime de 14-16 cm,
iar guşa care atârnă de cioc se colorează intens în
roşu coral. Se hrăneşte în mod similar cu pelicanul
comun. Năpârleşte în iulie-octombrie, similar cu
Marele Pelican Alb.
Localizare şi comportament
Populaţia sa este distribuită în sud-estul Europei,
în special în Grecia, România şi Rusia. În România
cuibăreşte în Delta Dunării alături de Marele
Pelican Alb, dar şi izolat, în colonii mici de câteva
zeci de perechi, în zona sudică a Deltei Dunării şi
complexul lagunar Razim-Sinoe. Cel puţin o parte
din exemplarele acestei specii iernează pe culoarul
inferior al Dunării, însă Grecia şi Turcia reprezintă
cartierele de iernare cele mai importante. E mai
prudent şi mai sperios decât ruda sa.
Cuibul este mai elaborat, alcătuit din rizomi de stuf nul creţ a fost elaborat un Plan naţional de Acţiune Jiu-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul Razim-Si-
Populaţie şi alte resturi vegetale. Cuibăritul se desfăşoară în care reglementează măsurile necesare pentru noie, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Iezerul
Populaţia europeană a speciei este estimată la un mod similar celeilalte specii, în lunile martie-apri- conservarea speciei (Administraţia Biosferei Delta Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul
efectiv de până la 2000 de perechi cuibăritoare. Din lie. Femela depune 2-4 ouă a căror perioadă de in- Dunării împreună cu SOR/BirdLife România). De Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacurile Fun-
cauza efectivelor reduse şi a degradării continue a cubaţie durează circa 31 de zile. Puii sunt gata de asemenea, platformele artificiale instalate în com- data-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Her-
condiţiilor de cuibărit, această specie este conside- zbor după 75-85 zile şi ating maturitatea sexuală plexul lagunar Razim-Sinoe şi-au dovedit eficienţa ghelia, Marea Neagră, Măcin-Niculiţel, Măxineni,
rată ameninţată. Alături de Marele Pelican Alb re- la 3-4 ani. prin ocuparea lor de către pelicanii creţi. Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea
prezintă speciile simbol ale Deltei Dunării. Hagieni, Suhaia, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre.
Ameninţări şi măsuri de conservare situri desemnate pentru conservare
Reproducere Deranjul şi braconajul, asociate cu degradarea Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Tătaru, Balta Ve-
Se reîntorc din cartierele de iernare mai devreme zonelor umede şi pierderea teritoriilor de cuibărit deroasa, Bistreţ, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câm-
decât Marele Pelican Alb, la începutul lui martie. constituie principalele ameninţări. Pentru pelica- pia Gherghiţei, Ciocăneşti-Dunăre, Confluenţa
169
bou de baltă sau
Regnul: Animalia Ordinul: Ardeiformes Genul: Botaurus
buhai de baltă Clasa: Aves Familia: Ardeidae Specia: B. stellaris
Botaurus stellaris
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din alăturarea a două
substantive latine, bos – bou şi taurus – taur, cu
referire la strigătul caracteristic al păsării. Numele
de specie derivă din cuvântul latin stellata – pre-
sărat cu stele, cu referire la punctele de pe pene-
le spatelui.
caracterizarea speciei
Buhaiul de baltă, cunoscut şi sub numele de bou
de baltă, este o specie caracteristică zonelor ume-
Păsări
Localizare şi comportament
Specia apare pe cuprinsul întregului continent
european, cu o distribuţie mai uniformă în partea
estică a acestuia. Este o specie sfioasă, retrasă, soli-
tară, la care masculii şi femelele petrec o perioadă
scurtă împreună în perioada împerecherii. Masculii
sunt teritoriali, iar strigătul specific se aude toată
primăvara pe distanţe mari, mai ales la răsări-
tul soarelui şi amurg. Sunetul pe care îl scoate se
aseamănă mult cu cel al instrumentului muzical situri desemnate pentru conservare
denumit buhai, folosit în mod tradiţional cu ocazia Acumulările Rogojesti-Bucecea, Allah Bair-Capida- xul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura ferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca
sărbătorilor de iarnă, de unde a fost împrumutat va, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunărea Veche-Braţul Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Mij-
şi numele păsării. De obicei, exemplarele stau as- Balta Tătaru, Bazinul Fizeşului, Bistreţ, Blahniţa, Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi lociu, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măxineni, Mlaştina
cunse în stuf, iar atunci când sunt surprinse adoptă Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hâr- Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gru- Satchinez, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Mace-
o poziţie de camuflaj, cu gâtul şi ciocul întinse în şova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi ia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile Miheşu donia, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Suhaia, Tisa
sus (dungile verticale de pe corp imită surprinzător Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cio- de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Lacul Gălăţui, Superioară, Valea Alceului, Valea Mostiştea, Valea
de bine tulpinile stufărişului, cu care se confundă), căneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Lacul Siutghiol, Lacul Techirghiol, Lacurile de acu- Oltului Inferior.
poziţie caracteristică numai acestei specii. Iernează Dealurile Homoroadelor, Delta Dunării şi Comple- mulare de pe Argeş, Lacurile Fălticeni, Lunca in-
în sud-vestul Asiei şi nordul Africii. În iernile mai
blânde unele exemplare pot rămâne la noi în țară.
Longevitatea maximă cunoscută este de 11 ani şi
trei luni.
Populaţie
Populaţia europeană estimată a speciei este relativ
mică, de până la 54000 de perechi. Deşi populaţia
a rămas relativ stabilă în perioada 1990-2000, de-
clinul manifestat în perioada 1970-1990 nu a fost
recuperat. Cea mai numeroasă populaţie apare în
Rusia şi Polonia. În România, populaţia estimată
este de până la 2000 de perechi, fiind mai frecvent
în Delta Dunării.
Reproducere
Soseşte la începutul lunii aprilie din cartierele de
iernare. Cuibul este construit de femelă şi este alcă-
tuit din stuf şi alte resturi vegetale. Femela depune
la sfârşitul lui aprilie 3-5 ouă cu o dimensiune de 53
x 39 mm şi o greutate de 42 g, pe care le incubează
singură timp de 24-26 de zile, masculul fiind poli-
gam. Femela îngrijeşte singură puii pe o perioadă
cuprinsă între 12-30 de zile.
170
stârc pitic
Regnul: Animalia Ordinul: Ardeiformes Genul: Ixobrychus
Ixobrychus minutus
Clasa: Aves Familia: Ardeidae Specia: I. minutus
caracterizarea speciei
Stârcul pitic este o specie caracteristică zone-
lor umede cu maluri acoperite de stuf şi răchită.
Adulţii au o lungime a corpului de 33-58 cm, fi-
Păsări
ind ceva mai mici decât găinuşa de baltă, şi au o
greutate de 140-150 g. Anvergura aripilor este cu-
prinsă între 49-58 cm. Adulţii au înfăţişare diferită.
Femela are pe spate o culoare maronie cu striaţii
negre, comparativ cu masculul care este negru pe
spate. Se hrăneşte cu peştişori, broaşte, insecte
acvatice şi larvele acestora, uneori şi cu puişori ai
altor specii de păsări ce trăiesc în stuf.
Localizare şi comportament
Specia apare pe tot continentul cu excepţia penin-
sulei Scandinave şi Marii Britanii unde este o apa-
riţie rară. Este o specie sfioasă, retrasă, cu o viaţă
ascunsă, fiind greu de observat. Atunci când este
deranjată preferă să se depărteze prin alergare
decât în zbor sau rămâne nemişcată în stuful dens
unde cu greu poate fi detectată. Iernează în Africa.
Longevitatea maximă cunoscută este de şase ani şi
11 luni.
171
stârc de noapte
Regnul: Animalia Ordinul: Ardeiformes Genul: Nycticorax
Nycticorax nycticorax
Clasa: Aves Familia: Ardeidae Specia: N. Nycticorax
caracterizarea speciei
Stârcul de noapte este o specie caracteristică zo-
nelor umede cu apă dulce sau chiar sărată. Are o
lungime a corpului de 58-65 cm şi o greutate de
circa 800 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între
90-100 cm. Adulţii au înfăţişare similară. În partea
posterioară a capului au 3-4 pene albe, înguste, cu
Păsări
Localizare şi comportament
Este prezentă în jumătatea sudică şi estică a con-
tinentului european. Este o specie nocturnă, fiind
vizibilă dimineaţa devreme sau la apusul soarelui.
În timpul zilei se retrage în copaci sau tufişuri.
Cuibăreşte în colonii mixte alături de alte specii de
stârci şi cormorani. În timpul clocitului, schimbarea
partenerilor la cuib se face conform unui ritual spe-
cific. Iernează pe continentul african. Longevitatea
maximă cunoscută este de 17 ani.
Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mure- năreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Stânca Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel,
Populaţie şului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Costeşti, Lacul Strachina, Lacul şi Pădurea Cernica, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Nisipurile de la Dă-
Populaţia europeană estimată a speciei este relativ Superior, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare de pe buleni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Hagieni,
mică fiind cuprinsă între 63000-87000 de perechi. Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Ol- Argeş, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Pădurea Macedonia, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani,
În perioada 1970-1990 a înregistrat un declin mo- teniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Podisul Hârtibaciului, Scroviştea, Suhaia, Teremia
derat. Deşi populaţia s-a menţinut stabilă sau a Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Mi- Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Li- Mare-Tomnatic, Tisa Superioară, Uivar-Diniaş, Valea
fluctuat, în perioada 1990-2000 nivelul acesteia, letinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla manu-Herghelia, Livezile-Dolaţ, Lunca Barcăului, Alceului, Valea Câlniştei, Valea Mostiştea, Vedea-Du-
anterior perioadei de declin, nu a fost recuperat. Mare, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Po- Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, năre, Vităneşti-Răsmireşti.
În România, populaţia estimată este de 6500-8000 drigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului
de perechi şi numai Italia, Ucraina şi Rusia au po- Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Du- Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului,
pulaţii mai mari.
Reproducere
Soseşte la sfârşitul lunii martie sau început de apri-
lie din cartierele de iernare. Cuibul este amplasat
pe sălcii şi numai uneori pe trestii bătrâne. La con-
struirea cuibului, ce are forma unei farfurii puţin
adânci alcătuită din crenguţe şi stuf, participă cei
doi părinţi. Femela depune în perioada cuprinsă
între sfârşitul lui aprilie şi iunie (în funcţie de ca-
racteristicile climatice ale anului), un număr de 4-5
ouă cu o dimensiune medie de 51,05 x 35,1 mm.
Culoarea ouălor este verde-albăstrui. Incubaţia
este asigurată de ambii părinţi. După 21-22 de zile
puii eclozează şi rămân în cuib 21-28 de zile, dar
continuă să fie hrăniţi de părinţi până la 50-56 de
zile, când devin independenţi.
172
stârc galben
Regnul: Animalia Ordinul: Ardeiformes Genul: Ardeola
Ardeola ralloides
Clasa: Aves Familia: Ardeidae Specia: A. ralloides
caracterizarea speciei
Stârcul galben, cunoscut şi sub denumirea de stâr-
cul blond, este o specie caracteristică zonelor ume-
de ce au suprafeţe cu stuf, tufărişuri şi copaci. Are
o lungime a corpului de 40-49 cm şi o greutate de
Păsări
350 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 71-86
cm. Adulţii au înfăţişare similară. Culoarea carac-
teristică galben-maronie a penajului este vizibilă
atunci când sunt aşezaţi. În zbor apar complet albi.
În partea posterioară a capului au în perioada cui-
băritului câteva pene lungi. Se hrănesc cu peştişori,
broaşte, viermi, insecte acvatice şi melci.
Localizare şi comportament
Este prezent mai mult în jumătatea sud-estică a
continentului european. Îşi caută hrana mai ales în
amurg. Cuibăreşte în colonii mixte alături de alte
specii de stârci şi cormorani. În afara perioadei de
cuibărit apare solitar sau în grupuri mici. Este cel mai
vioi dintre stârci. Adeseori se amestecă printre cirezi-
le de vite sau turmele de porci, pe care se şi aşează.
Iernează pe continentul african. Dionisie Linţia men-
ţionează că plecarea păsărilor adulte are loc cu 2-3
săptămâni înaintea celor tinere. Longevitatea maxi-
mă cunoscută este de cinci ani şi 10 luni.
Populaţie
Populaţia europeană estimată a speciei este mică,
fiind cuprinsă între 18000-27000 de perechi. În
perioada 1970-1990 specia a înregistrat un de-
clin accentuat. Deşi cele mai mari populaţii aflate
în România (5500-6500 de perechi) şi Azerbaijan
au rămas relativ stabile în perioada 1990-2000,
în alte ţări ca Turcia şi Rusia au continuat să sca-
dă semnificativ.
173
egretă mică
Regnul: Animalia Ordinul: Ardeiformes Genul: Egretta
Egretta garzetta
Clasa: Aves Familia: Ardeidae Specia: E. garzetta
caracterizarea speciei
Egreta mică este o specie caracteristică zonelor
umede ce au pâlcuri copaci. Este zveltă şi elegantă,
cu o lungime a corpului de 55-65 cm şi o greutate
de 350-550 g, fiind asemănătoare ca dimensiuni cu
Păsări
Localizare şi comportament
Este prezentă pe întreg continentul european,
cu excepţia Peninsulei Scandinave. Cuibăreşte în
colonii mixte alături de alte specii de stârci şi cor-
morani. Este specia cea mai tăcută dintre stârci.
Vânează stând la pândă sau deplasându-se cu
atenţie în ape mici. Iernează pe continentul afri- Fier, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, năreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Inferior, Lunca Timişului, Maglavit, Maţa-Cârja-Ră-
can. Longevitatea maximă cunoscută este de 22 de Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dum- Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techi- deanu, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Nisipurile de
ani şi patru luni. brăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, rghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Be- la Dăbuleni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Ma-
Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, reşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile cedonia, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea
Populaţie Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Mileti- de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile de pe Rădvani, Scroviştea, Suhaia, Teremia Mare-Tomna-
Populaţia europeană estimată a speciei este re- nului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Lacurile Funda- tic, Uivar-Diniaş, Valea Alceului, Valea Câlniştei, Va-
lativ mică, fiind cuprinsă între 68000-94000 de Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibă- ta-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghe- lea Mostiştea, Vedea-Dunăre, Vităneşti-Răsmireşti.
perechi. În perioada 1970-1990 populaţia a înre- nesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câm- lia, Livezile-Dolaţ, Lunca Barcăului, Lunca Bârzavei,
gistrat o tendinţă crescătoare. Populaţia estimată pie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Kogălniceanu-Gura Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior,
în România este de circa 4000-5000 de perechi, Ialomiţei, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Du- Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului
efective mai mari fiind prezente în Italia, Franţa,
Spania, Azerbaijan şi Rusia.
Reproducere
Soseşte la începutul lunii aprilie din cartierele de
iernare. Cuibul este amplasat pe sălcii şi uneori în
stuf sau lăstărişuri dese din apropierea bălţilor.
La construirea cuibului, alcătuit din crengi şi stuf,
participă cei doi părinţi. Femela depune 3-4 ouă
în perioada cuprinsă între a doua jumătate a lunii
mai şi prima jumătate a lunii iunie, cu o dimensi-
une medie de 46,54 x 33,67 mm. Încubaţia este
asigurată de ambii părinţi. După 21-25 de zile puii
eclozează şi rămân în cuib în jur de 30 de zile, dar
continuă să fie hrăniţi de părinţi până la 40 de zile
când devin independenţi.
174
egretă mare
Regnul: Animalia Ordinul: Ardeiformes Genul: Egretta
Egretta alba
Clasa: Aves Familia: Ardeidae Specia: E. alba
caracterizarea speciei
Egreta mare este o specie caracteristică zonelor
umede cu pâlcuri de sălcii. Lungimea corpului este
de 85-100 cm şi greutatea de 950 g, fiind ca di-
mensiuni asemănătoare cu stârcul cenuşiu (Ardea
Păsări
cinerea). Anvergura aripilor este cuprinsă între
145-170 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul
este complet alb. Pe spate, peste coadă, sunt pre-
zente 30-40 de pene ornamentale alb sclipitoare,
fin spintecate şi denumite „egrete„, care în secolul
XIX erau recoltate prin distrugerea coloniilor şi îm-
puşcarea păsărilor pentru a fi vândute caselor de
modă. Se hrăneşte cu peşti de talie mică, broaşte,
şerpi şi insecte.
Localizare şi comportament
Este prezentă în efective mici pe cea mai mare
parte a continentului, cu excepţia zonelor nordice.
Cuibăreşte în colonii formate numai din egrete sau
împreună cu alte specii de stârci, caracterul gregar
fiind mai puţin accentuat. Iernează în zona medite-
raneană şi în Africa. Longevitatea maximă cunos-
cută este de 13 ani şi nouă luni.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este mică şi cuprinsă
între 11000-24000 de perechi. După 1970 specia
a început să-şi revină numeric şi a manifestat o
tendinţă generală pozitivă în arealul de distribu- lui, Bistreţ, Blahniţa, Calafat-Ciuperceni-Dunăre,
ţie. Populaţia estimată în România este de 900- Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului
1000 de perechi, efective mai mari fiind prezente Negru, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa
în Ucraina (4500-7300), Rusia (3000-10000) şi Jiu-Dunăre, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier,
Ungaria (1800-3000). Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Va-
lea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile
Reproducere Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie,
Soseşte în a doua parte a lunii martie din cartierele Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olte-
de iernare. Cuibul este amplasat pe trestie bătrâ- niţa, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Mile-
nă şi încâlcită sau pe sălcii scunde. La construirea tinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla
cuibului, alcătuit din crengi şi stuf, participă cei doi Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibă-
părinţi. Femela depune 3-5 ouă în perioada cuprin- nesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câm-
să între a doua jumătate a lunii aprilie şi începutul pie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Kogălniceanu-Gura
lunii iunie, cu o dimensiune medie de 65,2 x 46,13 Ialomiţei, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul
mm. Incubaţia e asigurată de ambii părinţi. După Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Stânca
25-27 de zile puii eclozează şi rămân în cuib în jur Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile
de 30 de zile, dar continuă să fie hrăniţi de părinţi de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de
până la 42 de zile, când devin independenţi. acumulare de pe Argeş, Lacurile de acumulare de
pe Crişul Repede, Lacurile de pe Valea Ilfovului, La-
Ameninţări şi măsuri de conservare curile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile
Degradarea habitatelor prin reducerea supra- Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Lunca Mureşului
feţelor zonelor umede, tăierea sălciilor iarna ca Inferior, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului,
material pentru foc de către localnici şi deranjul Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel,
coloniilor reprezintă principalele pericole ce afec- Măxineni, Mlaştina Satchinez, Pădurea Hagieni,
tează specia. Ca măsuri de conservare se încurajea- Pădurea Macedonia, Pescăria Cefa-Pădurea Răd-
ză reducerea deranjului prin protejarea coloniilor vani, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podi-
de vizitatori şi interzicerea vânătorii. Reconstrucţia sul Hârtibaciului, Suhaia, Tisa Superioară, Valea
ecologică a zonelor umede din Delta Dunării şi de Alceului, Valea Mostiştea, Valea Oltului Inferior,
pe cursul inferior al Dunării rămâne o prioritate. Vedea-Dunăre.
175
stârc roşu
Regnul: Animalia Ordinul: Ardeiformes Genul: Ardea
Ardea purpurea
Clasa: Aves Familia: Ardeidae Specia: A. purpurea
caracterizarea speciei
Stârcul roşu, denumit şi stârc purpuriu şi bâtlan
scorţişoriu este o specie caracteristică bălţilor cu
stufării mari, iar la jumătatea secolului XX era cea
mai răspândită şi numeroasă specie dintre stârcii
din România. Lungimea corpului este de 70-90 cm
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă mai ales în jumătatea su-
dică şi estică a continentului. Cuibăreşte în colonii
împreună cu alte specii de stârci şi cormorani, dar
şi în colonii formate numai din stârci roşii. Pentru
pescuit alege bălţi cu apă mică bogate în plante ac-
vatice de suprafaţă. Aşteaptă cu răbdare, nemişcat,
în ochiurile lipsite de vegetaţie şi săgetează prada
care înoată cu o lovitură precisă de cioc. În perioa- situri desemnate pentru conservare gura Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Bra- ghelia, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului
da cuibăritului, când puii au nevoie de mai multă Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta ţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca
hrană, vânează şi pe uscat. Iernează pe continen- Tătaru, Balta Vederoasa, Bistreţ, Blahniţa, Cala- Miletinului, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Siretului Inferior, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu,
tul african, în Madagascar şi pe coastele Siciliei. fat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Ia- Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez,
Longevitatea maximă cunoscută este de 25 de ani Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, zurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Ostrovu Lung-Gostinu, Pescăria Cefa-Pădurea
şi cinci luni. Câmpia Nirului-Valea Ierului, Ciocăneşti-Dunăre, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Rădvani, Scroviştea, Suhaia, Tisa Superioară, Valea
Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Delta Dunării şi Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Mostiştea, Vedea-Dunăre.
Populaţie Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Mă- Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Limanu-Her-
Populaţia europeană estimată a speciei este rela-
tiv mică, cuprinsă între 29000-42000 de perechi.
Populaţia a înregistrat un declin accentuat în peri-
oada 1970-1990. Deşi în perioada 1990-2000 spe-
cia a manifestat o tendinţă crescătoare sau a rămas
stabilă, în multe ţări din vestul şi centrul Europei
se află în declin. O diminuare a efectivelor a con-
tinuat în zona est europeană. Populaţia estimată
în România este de 850-1000 de perechi, efective
mai mari fiind prezente în Rusia, Ucraina, Franţa,
Spania, Turcia, Italia şi Ungaria.
Reproducere
Soseşte la sfârşitul lunii martie din cartierele de
iernare. Cuibul poate fi amplasat pe sol, în stuf, în
tufe de răchită sau chiar în sălcii înalte. La constru-
irea cuibului, alcătuit din crengi şi stuf, participă
cei doi părinţi. Femela depune 3-5 ouă de culoare
albastru-verzui, în perioada cuprinsă între sfârşitul
lunii aprilie şi începutul lui iunie în funcţie de ca-
racteristicile climatice ale fiecărui an. Dimensiunea
medie a ouălor este de 58,31 x 41,2 mm. Incubaţia
este asigurată de ambii părinţi. După 24-28 de zile
puii eclozează şi sunt hrăniţi de părinţi până la 60
de zile, când devin independenţi.
176
barză neagră
Regnul: Animalia Ordinul: Ciconiiformes Genul: Ciconia
Ciconia nigra
Clasa: Aves Familia: Ciconiidae Specia: C. nigra
caracterizarea speciei
Barza neagră, cunoscută şi sub denumirile de co-
costârc negru şi barză ţigănească, este o specie
caracteristică pădurilor de câmpie şi de pe dealuri
ce au în apropiere zone umede. Ca dimensiuni este
Păsări
cu puţin mai mică decât barza albă. Lungimea cor-
pului este de 90-105 cm şi are o greutate medie de
3000 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 173-
205 cm. Adulţii au înfăţişare similară şi ating acest
stadiu numai în al patrulea an de viaţă. Se hrăneşte
în special cu ţipari când îi găseşte, mamifere mici,
pui de pasăre, ouă, broaşte, moluşte, lipitori, râme,
şopârle, şerpi, insecte.
Localizare şi comportament
Este o specie răspândită pe tot teritoriul european
cu populaţii mai mari în zona centrală şi estică a
Europei. Retrase şi sfioase, cuibăresc în păduri, în
cuiburi pe care le folosesc mai mulţi ani şi pe care
le repară şi consolidează în fiecare an. După ce de-
pune ouăle este alungată foarte greu de la cuib.
Spre deosebire de stârci şi asemeni berzei albe este
aproape mută şi se manifestă prin „clămpănitul situri desemnate pentru conservare cea-Zarand, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez,
ciocului„ dar mai rar, mai scurt şi fără mişcările de Acumulările Belceşti, Allah Bair-Capidava, Balta Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Gutâi, Munţii Ma-
gât caracteristice berzei albe. Cea mai mare parte a Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Ve- Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Gră- ramureşului, Munţii Retezat, Munţii Rodnei,
populaţiei europene traversează Bosforul, planând deroasa, Băneasa-Canaraua Fetei, Bistreţ, Braţul diştea Muncelului-Cioclovina, Iazurile Miheşu de Munţii Trascăului, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea
în special deasupra uscatului. Iernează pe conti- Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele Câmpie-Tăureni, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Babadag, Pădurea Bogata, Pescăria Cefa-Pădurea
nentul african. de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Cri- Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Oltina, Lacul Rădvani, Piemontul Făgăraş, Piemontul Munti-
şului Alb şi Crişului Negru, Comana, Confluenţa Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacurile de acu- lor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa
Populaţie Jiu-Dunăre, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, mulare de pe Crişul Repede, Lacurile de pe Valea Casimcea, Suhaia, Tisa Superioară, Uivar-Diniaş,
Populaţia estimată a speciei este mică, cuprinsă în- Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Va- Ilfovului, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Lunca Bâr- Valea Mostiştea, Vânători-Neamţ, Vedea-Dunăre.
tre 7800-12000 de perechi. După ce a rămas stabilă lea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile zavei, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului
în perioada 1970-1990, populaţia de barză neagră Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului,
a crescut în perioada 1990-2000 în zona central eu- Deniz Tepe, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Dro- Maglavit, Masivul Ceahlau, Maţa-Cârja-Rădeanu,
ropeană şi a scăzut în ţările baltice, rămânând sta-
bilă pe ansamblu. Populaţia estimată în România
este de 160-250 de perechi. Cele mai mari efective
apar în Polonia, Turcia şi Belarus.
Reproducere
Soseşte în a doua jumătate a lunii martie din car-
tierele de iernare şi, comparativ cu barza albă, so-
seşte primăvara mai târziu şi pleacă toamna mai
târziu (C. Rosetti Bălănescu). Cuibul este amplasat
în treimea superioară a arborilor bătrâni. Cuibul e
o construcţie mare (poate depăşi un metru în dia-
metru şi chiar în înălţime), caracteristică berzelor,
alcătuit din crengi fixate cu pământ. În interior este
căptuşit cu muşchi, resturi vegetale sau balegă us-
cată. Femela depune 3-4 ouă de culoare albă în pe-
rioada cuprinsă între sfârşitul lui aprilie şi începutul
lui mai. Dimensiunea medie a ouălor este de 65,32
x 48,73 mm. Incubaţia e asigurată de ambii părinţi.
După 30-35 de zile, puii eclozează şi sunt hrăniţi de
părinţi până la 70 de zile când devin independenţi.
Adeseori, cuibăreşte în pereţii exteriori ai cuibului
şi vrabia de câmp.
177
barză albă
Regnul: Animalia Ordinul: Ciconiiformes Genul: Ciconia
Ciconia ciconia
Clasa: Aves Familia: Ciconiidae Specia: C. Ciconia
caracterizarea speciei
Barza albă este o specie caracteristică păşunilor
umede şi zonelor mlăştinoase. Lungimea corpului
este de 95-110 cm şi are o greutate de 2300-4400
g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 180-218
cm. Adulţii au înfăţişare similară şi se deosebesc de
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie larg răspândită pe tot teritoriul euro-
pean, cu populaţii mai mari în zona centrală şi esti-
că. Barza albă este alături de rândunică specia care
interacţionează cel mai mult cu populaţia umană,
fiind prezentă în majoritatea localităţilor din ţara
noastră cu excepţia zonelor montane. Fiind o
specie obişnuită cu prezenţa umană, foloseşte ca
suport pentru cuib stâlpii reţelelor de medie ten-
siune şi acoperişurile caselor. A intrat în conştiinţa
populară ca fiind specia ce aduce bebeluşii. În mod
obişnuit perechea de berze se întoarce la cuibul
ocupat şi în anii precedenţi. Întâi soseşte masculul,
care apără cuibul în faţa altor pretendenţi şi, în aş- x 52,54 mm. Încubaţia e asigurată de ambii pă- Negru, Câmpia Gherghiţei, Câmpia Nirului-Valea rile Taşaul-Corbu, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Li-
teptarea femelei, îl repară şi îl consolidează. Spre rinţi. Noaptea stă pe ouă numai femela (C. Rosetti Ierului, Cânepişti, Cheile Dobrogei, Ciocăneşti-Du- manu-Herghelia, Livezile-Dolaţ, Lunca Barcăului,
deosebire de stârci, care sunt gălăgioşi, berzele Bălănescu). După 33-34 de zile, puii eclozează şi năre, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul mijlociu al Lunca Bârzavei, Lunca Mureşului Inferior, Lunca
sunt aproape mute însă comunică la cuib cu par- sunt hrăniţi de părinţi la cuib 53-55 de zile şi apoi Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului In-
tenerul prin intermediul unui „clămpănit al ciocu- încă 15 zile, după care încep să zboare. Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Infe- ferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului,
lui„ care se desfăşoară sacadat în timp ce capul şi rior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Maglavit, Masivul Ceahlau, Maţa-Cârja-Rădeanu,
gâtul sunt lăsate pe spate. Sunetele scoase prin Ameninţări şi măsuri de conservare Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez,
deschiderea şi închiderea ciocului sunt puternice Electrocutarea păsărilor şi desecarea zonelor ume- Tepe, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea Mlaştinile Murani, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii
şi rapide, asemeni unei darabane de tobă. Înainte de sunt principalele ameninţări ce afectează spe- şi Munţii Giurgeului, Dorohoi-Şaua Bucecei, Dro- Bodoc-Baraolt, Munţii Trascăului, Nisipurile de la
de plecarea în migraţie se strâng în număr mare pe cia în zonele de cuibărit din Europa. Instalarea de cea-Zarand, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dăbuleni, Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gosti-
pajiştile umede sau în zone inundabile. Iernează platforme artificiale pe stâlpii reţelelor de tensiune Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Ve- nu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea
în Africa, unde ajung prin traversarea Bosforului. medie şi izolarea reţelelor electrice pot reduce con- che-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Hagieni, Pădurea Macedonia, Pădurea Micleşti,
Distanţa medie pe care o străbate într-o zi în pe- siderabil mortalitatea acestei specii. Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani,
rioada migraţiei este de 220 km cu o viteză cu- Horga-Zorleni, Hunedoara Timişană, Ianca-Plo- Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgă-
prinsă între 30-90 km/h. Deplasarea unei berze situri desemnate pentru conservare pu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeu- raş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul
albe din România a fost urmărită în 2005 de către Acumulările Belceşti, Acumulările Rogojesti-Bu- lui-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea,
Societatea Ornitologică Română (SOR/BirdLife cecea, Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Iezerul Călăraşi, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, La- Suhaia, Teremia Mare-Tomnatic, Tisa Superioară,
Romania) împreună cu Milvus Group, prin inter- Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta cul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Uivar-Diniaş, Valea Calmatuiului, Valea Mostiştea,
mediul unui emiţător satelitar amplasat pe spatele Tătaru, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Bănea- Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Valea Oltului Inferior, Vânători-Neamţ, Vedea-Du-
acesteia, aceasta ajungând în Tanzania. sa-Canaraua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile năre, Vităneşti-Răsmireşti.
Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Braţul Borcea, Cala- de acumulare de pe Argeş, Lacurile de acumulare
Populaţie fat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, de pe Crişul Repede, Lacurile de pe Valea Ilfovului,
Populaţia estimată a speciei este semnificativă, cu- Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacu-
prinsă între 180000-220000 de perechi. În perioa-
da 1970-1990 populaţia de barză albă a manifestat
un declin considerabil. Deşi în perioada 1990-2000
specia a marcat o tendinţă crescătoare, încă nu a
revenit la efectivele existente înaintea declinului
menționat. Populaţia estimată în România este de
4000-5000 de perechi. Cele mai mari efective apar
în Polonia, Ucraina şi Spania.
Reproducere
Soseşte la începutul lunii martie din cartierele de
iernare. Cuibul amplasat cel mai frecvent pe stâlpii
reţelelor de tensiune medie, dar şi pe acoperişurile
caselor, este alcătuit din crengi fixate cu pământ.
Cuibul poate atinge dimensiuni impresionante prin
adaugarea de material în fiecare an (1,5 m dia-
metru, 1-2 m înălţime şi o greutate de 40 kg). În
interior este căptuşit cu muşchi şi resturi vegetale.
În mod obişnuit masculul aduce materialele, iar fe-
mela le aşează şi le potriveşte în cuib. Adeseori, în
pereţii exteriori ai cuibului cuibăreşte şi vrabia de
câmp. Femela depune 3-4 ouă în perioada cuprin-
să între începutul lunii aprilie şi a doua jumătate a
lunii mai. Dimensiunea medie a ouălor este de 73,6
178
ţigănuş sau ibis negru
Regnul: Animalia Ordinul: Ciconiiformes Genul: Plegadis
Plegadis falcinellus
Clasa: Aves Familia: Threskiornithidae Specia: P. falcinellus
caracterizarea speciei
Țigănuşul privit în zbor şi de la distanţă mai mare
pare negru. Privit de aproape are un penaj fru-
mos, cu reflexe verzui metalice pe un fond brun
ruginiu şi un cioc încovoiat în formă de seceră.
Este o specie caracteristică păşunilor umede şi
Păsări
stufărişurilor cu pâlcuri de sălcii. Lungimea cor-
pului este de 55-65 cm iar greutatea de circa
485-580 g. Anvergura aripilor este cuprinsă în-
tre 88-105 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Se
hrăneşte cu lipitori, insecte acvatice, mormoloci
şi peştişori.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în partea sudică şi sud-es-
tică a continentului european. Cuibăreşte în colo-
nii împreună cu stârci şi cormorani. Fiind sociabi-
lă, apare de cele mai multe ori în stoluri mai mici
sau mai mari sub forma unor şiruri lungi oblice
sau şerpuite. Zborul ţigănuşului este o succesi-
une de plutiri şi vâsliri (bătai rapide din aripi).
Este o pasăre tăcută, ce cutreieră prin smârcuri
şi ape mici, cu paşi măsuraţi, fără a alerga în că-
utarea hranei. Iernează pe continentul african. Reproducere vânători, deplasarea cu bărci rapide ce produc va- neşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre,
Longevitatea maximă cunoscută este de nouă Soseşte pe la mijlocul lunii aprilie din cartierele de luri obligând păsările să se refugieze în alte locuri Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbră-
ani şi o lună. iernare. Cuibul este amplasat în sălcii sau în stuf. La reprezintă principalele pericole ce afectează spe- viţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Du-
construirea cuibului, alcătuit din crenguţe şi stuf, cia. Ca măsuri de conservare sunt încurajate redu- năre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Gru-
Populaţie participă cei doi părinţi. Femela depune 3-4 ouă cerea deranjului la colonii, informarea populaţiei ia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iezerul Călăraşi,
Populaţia estimată a speciei este mică, cuprinsă în perioada cuprinsă între mijlocul lunii mai şi mij- locale cu privire la efectele dramatice asupra pă- Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac,
între 16000-22000 perechi. A înregistrat un declin locul lunii iunie. Dimensiunea medie a ouălor este sărilor determinate de tăierea sălciilor, impunerea Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul
moderat în perioada 1970-1990. Deşi populaţiile de 50,9 x 35,8 mm. Incubaţia e asigurată de ambii unor viteze reduse pentru bărci în zonele de hrănire Strachina, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile
din Rusia şi Azerbaijan au rămas relativ stabile în părinţi. După 21 de zile puii eclozează şi sunt hră- ale speciei şi interzicerea vânătorii. Fundata-Amara, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumu-
perioada 1990-2000, specia continuă să se reducă niţi 48-50 de zile, după care devin independenţi. şiţa, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măxineni,
numeric în sud-estul Europei, ceea ce determină situri desemnate pentru conservare Mlaştina Satchinez, Ostrovu Lung-Gostinu, Pescă-
pe ansamblu o tendinţă descrescătoare. Populaţia Ameninţări şi măsuri de conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, ria Cefa-Pădurea Rădvani, Suhaia, Valea Alceului,
estimată în România este de 2500-2800 de pe- Desecarea zonelor umede, tăierea sălciilor de către Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bistreţ, Braţul Bor- Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre.
rechi, efective mai mari fiind înregistrate în Rusia localnici pentru foc, incendierea stufului şi deranjul cea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Crişului
şi Azerbaijan. coloniilor de către vizitatori şi al păsărilor de către Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Ciocă-
179
lopătar sau stârc lopătar
Regnul: Animalia Ordinul: Pelecaniformes Genul: Platalea
Platalea leucorodia
Clasa: Aves Familia: Threskiornithidae Specia: P. leucorodia
caracterizarea speciei
Lopătarul este o specie caracteristică bălţilor şi
lacurilor puţin adânci cu stufărişuri şi pâlcuri de
copaci. Penajul este alb, iar în partea posterioară
a capului se observă un smoc mare de pene sub-
ţiri. Spre deosebire de egrete, cu care seamănă la
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă mai mult în sudul şi estul
continentului european. Cuibăreşte în colonii ală-
turi de stârci şi cormorani. Este o pasăre sociabilă,
tăcută, ce trăieşte în grup. În zbor formează linii de
front sau oblice. Când se hrăneşte îşi plimbă ciocul
puţin întredeschis într-o parte şi alta, culegând şi
filtrând hrana. Iernează pe continentul african.
Longevitatea maximă cunoscută este de 24 de ani
şi 8 luni.
Populaţie
Populaţia estimată a speciei este mică, cuprinsă
între 8900-15000 perechi. A înregistrat un declin
accentuat în perioada 1970-1990. Deşi popula-
ţia prezentă în Rusia şi-a continuat tendinţa de-
screscătoare, în perioada 1990-2000, la nivelul
continentului, efectivele sunt considerate stabile
datorită creşterilor manifestate în restul teritoriilor.
Populaţia estimată în România este de 1100-1500
de perechi, efective mai mari fiind înregistrate nu-
mai în Rusia şi Spania.
Reproducere Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Ciocă- nului, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazu- lui-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior,
Soseşte pe la mijlocul lunii aprilie din cartierele de neşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, rile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Lunca Siretului Mijlociu, Maglavit, Maţa-Cârja-Ră-
iernare. La construirea cuibului, alcătuit din cren- Confluenţa Olt-Dunăre, Dealurile Homoroadelor, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac, deanu, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchi-
guţe şi stuf, participă cei doi părinţi, masculul fiind Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dum- Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul nez, Nisipurile de la Dăbuleni, Olteniţa-Ulmeni,
primul care începe construcţia. Cuibul este ampla- brăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Strachina, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacuri- Ostrovu Lung-Gostinu, Pescăria Cefa-Pădurea
sat în sălcii sau stuf. Femela depune 3-4 ouă în pe- Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, le Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Lunca Rădvani, Suhaia, Valea Alceului, Valea Mostiştea,
rioada cuprinsă între mijlocul lunii mai şi mijlocul Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Mileti- Barcăului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutu- Vedea-Dunăre.
lunii iunie. Dimensiunea medie a ouălor este de
65,8 x 45,1 mm. Incubaţia e asigurată de ambii pă-
rinţi. După 21-22 de zile puii eclozează şi durează
50-56 de zile până când devin independenţi.
180
lebădă de iarnă sau
Regnul: Animalia Ordinul: Anseriformes Genul: Cygnus
lebădă cântătoare Clasa: Aves Familia: Anatidae Specia: C. cygnus
Cygnus cygnus
etimologia denumirii științifice
Numele de gen şi de specie reprezintă forma latini-
zată a cuvântului grecesc kyknos – lebădă. În mito-
logia greacă, Zeus s-a deghizat în lebădă pentru a o
seduce pe Leda, soţia regelui Tyndareus.
caracterizarea speciei
Lebăda de iarnă, cunoscută sub denumirea de
Lebădă cântătoare, este o specie caracteristică
zonelor arctice, cuibărind pe lacuri înconjurate
de vegetaţie. Lungimea corpului este de 140-160
Păsări
cm şi greutatea de 9800-11000 g pentru mascul
şi 8200-9200 g pentru femelă. Anvergura aripilor
este cuprinsă între 205-235 cm. Adulţii au înfăţi-
şare similară. De la distanţă mică se poate vedea
că pata galbenă de pe cioc este mai întinsă decât
la lebăda mică (Cygnus columbianus). Se hrăneşte
în special cu plante de apă, seminţe, viermi, insec-
te, moluşte şi uneori peşti. Este specia naţională în
Finlanda şi este imprimată pe moneda de un euro.
Localizare şi comportament
Este o specie cuibăritoare în Islanda, Peninsula
Scandinavă şi nordul Rusiei. Cuibăreşte solitar pe
lacuri înconjurate de vegetaţie şi mlaştini. Talia
mare, ţinuta elegantă combinată cu un penaj
alb sclipitor, care parcă sfidează primejdiile, gâ-
tul zvelt şi lung au determinat includerea acestei tului european. Longevitatea maximă cunoscută ani, reparat şi consolidat anual, astfel că atinge di- situri desemnate pentru conservare
specii de lebădă în basmele şi folclorul popoarelor. este de 26 de ani şi şase luni. mensiuni impresionante (până la 2 m în diametru Acumulările Rogojesti-Bucecea, Balta Albă-Ama-
Sunt păsări sociabile, hrănindu-se în număr mare la bază şi 1-1,20 m la vârf). Femela depune 4-7 ra-Jirlău, Bistreţ, Calafat-Ciuperceni-Dunăre,
pe luciul lacurilor puţin adânci, ca urmare a fap- Populaţie ouă, cu o dimensiune de 113 x 73 mm și o greu- Ciocăneşti-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Cur-
tului că nu se pot scufunda şi adâncimea la care Populaţia estimată în cartierele de iernare este tate de 331 g. Incubaţia e asigurată de femela care sul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, Delta Dunării
pot ajunge este limitată de lungimea gâtului. În relativ mare şi depăşeşte 65000 de exemplare. este vegheată de către mascul. După 36 de zile puii şi Complexul Razim-Sinoie, Grădiştea-Căldăru-
timpul perioadei de împerechere se înregistrează Aceasta s-a menţinut stabilă în perioada 1970- eclozează devenind zburători la 78-96 de zile. şani-Dridu, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul
lupte între masculi. După formare, perechile ră- 1990. Deşi au fost înregistrate ţări în care popula- Bugeac, Lacul Oltina, Lacul Stânca Costeşti, Lacul
mân unite pe viaţă şi masculul veghează asupra ţiile au intrat în declin în perioada 1990-2000, cele Ameninţări şi măsuri de conservare Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumu-
femelei, cuibului şi puilor. Puii îşi petrec iarna îm- care iernează în Danemarca şi Germania s-au men- Degradarea zonelor umede şi tăierea vegetaţiei, lare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare
preună cu părinţii, iar uneori se ataşează grupului ţinut stabile. Populaţia prezentă în timpul iernii în construirea de baraje pentru hidrocentrale, deran- de pe Argeş, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile
şi pui din anii precedenţi. Înoată cu capul drept şi România este estimată la 2000-4500 exemplare, jul produs de turişti, otrăvirea cu plumb prin inge- Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Lacurile
spre deosebire de lebăda de vară (lebăda cucuia- efective mai mari fiind înregistrate în Danemarca, rarea alicelor împrăştiate şi ciocnirile cu liniile elec- Vaduri şi Pângăraţi, Limanu-Herghelia, Lunca Pru-
tă – Cygnus olor) nu îşi înfoiază aripile asemeni Germania, Irlanda, Marea Britanie şi Norvegia. trice sunt câteva din pericolele ce afectează specia. tului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior,
unor pânze umflate de vânt. Adeseori cântă când Ca măsuri de conservare sunt încurajate măsurile Marea Neagră, Măxineni, Ostrovu Lung-Gostinu,
stă pe apă, iar corul format de stolurile mari este Reproducere de reducere a deranjului, de interzicere a folosirii Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Scroviştea, Suhaia,
impresionant. Pentru a-şi lua zborul, au nevoie de Soseşte în luna aprilie din cartierele de iernare. La alicelor de plumb atunci când se vânează alte spe- Valea Mostiştea, Valea Oltului Inferior.
suprafeţe generoase. Zboară în stoluri în formă de construirea cuibului aşezat pe sol sau în stufăriş cii şi asigurarea de habitate cu caracteristici optime
„V„, iar în timpul zborului aripile produc un foşnet participă cei doi părinţi, masculul fiind primul ce pentru cuibăritul speciei.
uşor. Iernează pe cea mai mare parte a continen- începe construcţia. Cuibul poate fi folosit mai mulţi
181
lebădă mică
Regnul: Animalia Ordinul: Anseriformes Genul: Cygnus
Cygnus columbianus bewick
Clasa: Aves Familia: Anatidae Specia: C. columbianus
caracterizarea speciei
Lebăda mică este denumită astfel pentru că este
cea mai mică dintre speciile de lebădă. Este ca-
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie cuibăritoare în Rusia. În migraţie
preferă lacurile puţin adânci şi cu multă vegeta-
ţie. Atinge maturitatea sexuală la 3-4 ani. Este o
specie monogamă, după formare perechile stând
împreună mulţi ani sau chiar toată viaţa. Cuibul e
construit din materiale vegetale şi amplasat pe o
ridicătură la marginea apei. Apără un teritoriu larg
în jurul cuibului. Familiile rămân împreună cu puii
după ce aceştia pot zbura şi migrează împreună
în cartierele de iernare. De asemenea, familia se
păstrează şi migrează împreună şi primăvara spre
locurile de cuibărit. În cartierele de iernare for-
mează aglomerări mari şi cu alte specii de lebede
şi păsări acvatice. Longevitatea cunoscută este de
24 de ani şi o lună. Iernează pe tot cuprinsul conti-
nentului european.
Populaţie
Populaţia din Rusia este cuprinsă între 9000-11000
de perechi. Iernează în cea mai mare parte a conti-
nentului european. Cele mai mari efective în carti-
erele de iernare se inregistrează în Olanda şi Marea
Britanie. În România se estimează prezenţa în tim-
pul iernii a 1-6 exemplare.
Reproducere
Soseşte în luna mai din cartierele de iernare.
Femela poate depune de la 2 până la 7 ouă, însă în
mod obişnuit depune 3-5 ouă, cu o dimensiune de
107 x 68 mm şi o greutate de 280 g, din care 12%
este coaja. Perioada de incubaţie este cuprinsă în-
tre 29-30 de zile şi este asigurată de femelă care
este protejată de mascul. Puii devin zburători după
40-45 de zile, însă rămân în preajma părinţilor.
182
gârliţă mică
Regnul: Animalia Ordinul: Anseriformes Genul: Anser
Anser erythropus
Clasa: Aves Familia: Anatidae Specia: A. erythropus
caracterizarea speciei
Gărliţa mică este o specie caracteristică zonelor
arctice cu mlaştini şi pălcuri de sălcii şi mesteceni.
Lungimea corpului este de 56-66 cm şi are o gre-
utate de circa 1300-2300 g. Anvergura aripilor
este cuprinsă între 115-135 cm. Adulţii au înfăţi-
Păsări
şare similară. Specia poate fi confundată cu gârliţa
mare (Anser albifrons), faţă de care este mai mică,
cu un cioc mai mic, fruntea mai înaltă, pata albă
depăşind linia ochilor şi observând un cerc galben
în jurul ochiului. Iarna se hrăneşte pe pajişti şi cul-
turile agricole de grâu de toamnă din sudul şi es-
tul Europei, în stoluri mixte cu alte specii de gâşte
(Anser albifrons, Branta ruficollis etc.).
Localizare şi comportament
Este o specie cuibăritoare în nordul Siberiei şi
Peninsula Scandinavă. Cuibăreşte solitar sau în
colonii mici în zone de păşuni umede cu tufişuri la
altitudini de până la 700 m. Zborul e puternic, cu
bătăi mari şi regulate din aripi. Pot executa adevă-
rate acrobaţii în aer, cu volte şi picaje impresionan-
te. Longevitatea maximă cunoscută este de 14 ani
şi nouă luni. Reproducere nizat în zonele de cuibărit şi cele de iernare sunt câ- situri desemnate pentru conservare
Cuibăritul începe la sfârşitul lunii mai şi început teva dintre pericolele la care este expusă specia. Ca Bistreţ, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie,
Populaţie de iunie. Femela depune 4-6 ouă, iar incubaţia măsuri de conservare sunt încurajate desemnarea Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Lacul Strachina, Lacul
Populaţia estimată în cartierele de iernare este de durează 25-28 de zile. Puii devin zburători la 35- de zone protejate în teritoriile de cuibărit, oprirea Techirghiol, Lacurile Fundata-Amara, Măcin-Nicu-
circa 1900 de exemplare. Populaţia cuibăritoare 40 de zile. vânătorii atât în zonele de cuibărit cât şi în cele de liţel, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani.
europeană este foarte mică (circa 240 de perechi) iernare şi reducerea deranjului generat de activită-
şi înregistrează un declin permanent, deşi în pe- Ameninţări şi măsuri de conservare ţile turistice.
rioada 1970-1990 s-a menţinut relativ stabilă. Pierderea habitatelor prin construirea de acumu-
Populaţia prezentă în timpul iernii în România este lări de apă pentru producerea energiei electrice,
estimată la 31-51 de exemplare, efective mai mari deranjul şi mortalitatea produse de vânătoarea
fiind înregistrate în Azerbaijan şi Ucraina. accidentală, deranjul determinat de turismul orga-
183
ferestraş mic
Regnul: Animalia Ordinul: Anseriformes Genul: Mergus
Mergus albellus
Clasa: Aves Familia: Anatidae Specia: M. albellus
caracterizarea speciei
Ferestraşul mic este o specie caracteristică râurilor
lente şi lacurilor bogate în peşte din zonele păduri-
lor de conifere situate în Europa şi Asia. Lungimea
corpului este de 38-44 cm, cu o greutate de 540-
940 g pentru mascul şi 700-800 g pentru femelă.
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie ce cuibăreşte în nordul Rusiei şi
Peninsula Scandinavă. În migraţie zboară în
grup, cu indivizii dispuși în linie oblică sau în „V„.
Este o specie scufundătoare ce preferă mai mult
apa dulce, însă în cartierele de iernare este ob-
servată după ce lacurile îngheaţă şi de-a lungul
coastelor marine. Se hrăneşte în grupuri şi se
scufundă rapid şi aproape vertical. Specie mo- 1970-1990. În perioada 1990-2000, deşi efectivele Ameninţări şi măsuri de conservare ţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Gră-
nogamă, atinge maturitatea în al doilea an de s-au menţinut stabile în majoritatea ţărilor, a con- Prădarea determinată de nurca americană diştea-Căldăruşani-Dridu, Iazurile de pe valea
viață. De obicei masculul este tăcut, însă cântă tinuat să scadă în Rusia. Cele mai mari efective sunt (Mustela vison) reprezintă în Rusia ameninţarea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iezerul Călăraşi, La-
serenade partenerei în perioada de împereche- în Rusia şi Finlanda. În timpul iernii, efectivele esti- cea mai mare pentru specie. Degradarea zonelor cul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Techi-
re. Cuibăreşte în scorburile copacilor şi în cuiburi mate în România sunt de 1400-2600 de exemplare. umede, poluarea industrială a râurilor, deranjul rghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Be-
artificiale. Scorburile abandonate de ciocănitoa- Cele mai mari efective de iernare sunt în Germania provocat de activităţile piscicole, braconajul sunt reşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile
rea neagră sunt adesea folosite pentru cuibărit. şi Polonia. pericole ce afectează specia. de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile de pe
Longevitatea cunoscută este de șase ani. În cap- Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Limanu-Her-
tivitate trăieşte 8-10 ani. Iernează în centrul şi Reproducere situri desemnate pentru conservare ghelia, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului
estul continentului european. Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii Acumulările Rogojesti-Bucecea, Avrig-Sco- Mijlociu, Marea Neagră, Măxineni, Pescăria Ce-
aprilie. Femela depune un număr de 6-9 ouă, cu rei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bistreţ, fa-Pădurea Rădvani, Valea Oltului Inferior.
Populaţie dimensiunea medie de 53 x 38 mm şi o greutate Blahniţa, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă de 42 g. Incubaţia durează între 26-28 de zile, fiind Crişului Alb şi Crişului Negru, Ciocăneşti-Dună-
între 5300-8400 de perechi cuibăritoare. A înre- asigurată de către femelă. Puii rămân dependenţi re, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, Delta
gistrat o reducere mare a teritoriului în perioada de femelă, care îi hrăneşte încă 30 de zile. Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăvi-
184
gâscă cu gât roşu
Regnul: Animalia Ordinul: Anseriformes Genul: Branta
Branta ruficollis
Clasa: Aves Familia: Anatidae Specia: B. ruficollis
caracterizarea speciei
Gâsca cu gât roşu este o specie caracteristică zone-
lor de tundră siberiană. Lungimea corpului este de
54-64 cm şi are o greutate medie de 1400-1600 g.
Anvergura aripilor este cuprinsă între 110-125 cm.
Păsări
Adulţii au înfăţişare similară. Gâsca cu gât roşu este
cea mai mică dintre gâşte şi are un penaj elegant,
negru combinat cu roşu-ruginiu, subliniat de dungi
albe. Se hrăneşte în teritoriile de cuibărire cu specii
vegetale din tundra siberiană, iar în cartierele de
iernare din sud-estul Europei în special pe culturile
de grâu de toamnă şi rapiţă. Este o pasăre simbol
pentru Dobrogea.
Localizare şi comportament
Cuibăreşte în nordul Siberiei în colonii mici situate
pe malurile râurilor. Uneori cuibăreşte în apropierea
cuiburilor de şoim călător (Falco peregrinus) pentru
a beneficia de protecţia acestei specii împotriva pră- în Dobrogea şi în Bulgaria. Emite un sunet caracte- circa 5-8 cm adâncime. Femela depune 3-10 ouă situri desemnate pentru conservare
dătorilor, cum este vulpea polară (Alopex lagopus). ristic, uşor de identificat. care sunt incubate timp de 25 de zile. Puii devin Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta
Distanţa parcursă între zonele de cuibărit şi cartiere- zburători la 35-42 de zile. Tătaru, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Braţul Bor-
le de iernare depăşeşte 4000 de km. În cartierele de Populaţie cea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Cheile Dobrogei,
iernare formează stoluri mixte împreună cu alte spe- Populaţia estimată a speciei în cartierele de ier- Ameninţări şi măsuri de conservare Ciocăneşti-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul
cii de gâşte, în special gârliţa mare (Anser albifrons). nare este fluctuantă, cuprinsă între 34000-37000 Degradarea zonelor de cuibărit prin activităţi de Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei,
Se hrănesc ziua pe culturile agricole, la început cu de exemplare. În perioada 1970-1990 efectivele minerit, vânătoarea accidentală în teritoriile de Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin,
boabe de porumb rămase risipite după recoltare observate au fost în creştere rămânând apoi au ră- migrație şi iernare atât în locurile de înoptare cât Eleşteele Iernut-Cipău, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile
(când sunt disponibile) şi mai apoi cu frunzele ră- mas stabile în perioada 1990-2000. Iernează într-o şi în cele de hrănire, braconajul, deranjul produs Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Lacul
sărite ale grâului de toamnă, iar seara înoptează pe zonă redusă ca întindere care este influenţată de de activităţile piscicole pe lacurile folosite pentru Beibugeac, Lacul Brateş, Lacul Bugeac, Lacul Du-
lacuri. Când lacurile îngheaţă se aşează şi pe mare. modul de folosire al terenurilor. Cea mai mare par- înoptare, dezvoltarea urbană în jurul lacurilor năreni, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca
Atunci când distanţa între locurile de înoptare şi cele te a populaţiei mondiale este prezentă în timpul folosite pentru înoptare, deranjul determinat Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacu-
de hrănire creşte la peste 25-30 de km, preferă să ca- iernii în România şi Bulgaria. În iernile mai blânde de fermierii care le alungă de pe culturile de rile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Lima-
ute alte locuri de hrănire şi înoptare, de obicei mai în rămân în număr mai mare în Ucraina, iar în cele grâu şi orz de toamnă sunt principalele perico- nu-Herghelia, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa,
sud, dacă culturile sunt acoperite de zăpadă (Hulea mai aspre coboară spre sud până în Grecia. le ce afectează specia. Ca măsuri de conservare Marea Neagră, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măxineni,
D., 2002). Zboară împreună cu alte specii de gâşte au fost elaborate Planuri Naţionale de Acţiune Ostrovu Lung-Gostinu, Pescăria Cefa-Pădurea Răd-
în şiruri dispuse în formă de „V„. Atunci când stolul Reproducere în Bulgaria şi România. Majoritatea locurilor de vani, Suhaia, Valea Mostiştea.
este format numai din gâşte cu gât roşu, formaţia Soseşte la începutul lunii mai în teritoriile de cuibă- înoptare sunt protejate şi sunt dezvoltate sche-
este neregulată şi asemănătoare ca formă cu cea a rit. În a doua jumătate a lunii iunie formează colo- me de agromediu în colaborare cu fermierii (SOR/
graurilor sau ciorilor. Iernează în vestul Mării Negre nii de circa cinci perechi ce cuibăresc în cavităţi de BirdLife România).
185
Călifar roşu
Regnul: Animalia Ordinul: Anseriformes Genul: Tadorna
Tadorna ferruginea
Clasa: Aves Familia: Anatidae Specia: T. ferruginea
caracterizarea speciei
Călifarul roşu este o specie caracteristică habitate-
lor de stepă prezente în apropierea malurilor sără-
turate ale lacurilor. Lungimea corpului este de 58-
70 de cm şi are o greutate de medie de 1000-1600
g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110-135
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă mai mult în sudul şi estul
continentului european. Pentru odihnă şi hrăni-
re este mai puţin dependentă de apă decât alte
rude ale sale şi poate fi observată în timpul cui-
băritului la distanţe considerabile de corpurile
de apă. Zborul este liniştit, fără bătăi repezite din
aripi (C. Rosetti Bălănescu). Iernează în sud-estul
Europei. Datorită penajului atractiv este păstrată şi
în captivitate, în colecţii ornitologice şi în parcuri,
mai ales în nordul şi vestul Europei.
Populaţie
Populaţia estimată a speciei este relativ mică, cu-
prinsă între 19000-33000 de perechi. A manifes-
tat un declin accentuat în perioada 1970-1990.
Populaţia a continuat să descrească în Turcia şi în
perioada 1990-2000 iar în Rusia tendinţa nu a fost
apreciată, astfel încât pe ansamblu se consideră că
specia manifestă un declin semnificativ. Populaţia
estimată în România este de 20-25 de perechi, iar
efectivele cele mai mari sunt înregistrate în Turcia
şi Rusia.
Reproducere
Soseşte din teritoriile de iernare în luna martie.
Cuibăreşte în galerii (vizuini) săpate în sol, crăpă-
turi ale stâncilor şi scorburi. Cuibul este căptuşit cu
vegetaţie, puf şi pene. Femela depune în perioada
aprilie-mai 8-11 ouă ce au o dimensiune medie
de 66,4 x 46,8 mm şi pe care le incubează singură
timp de 28-29 de zile. În această perioadă mascu-
lul veghează asupra cuibului. Puii devin zburători
la 55 de zile.
186
raţă roşie sau raţă
Regnul: Animalia Ordinul: Anseriformes Genul: Aythya
cu ochii albi Clasa: Aves Familia: Anatidae Specia: A. nyroca
Aythya nyroca
etimologia denumirii științifice
Numele genului provine din grecescul aithyia
– pasăre scufundătoare. Numele speciei este si-
nonim şi derivă din cuvântul rusesc nîrok – pasă-
re scufundătoare.
caracterizarea speciei
Raţa roşie, cunoscută şi cu numele de raţa cu ochi
albi, este o specie caracteristică zonelor umede cu
stufărişuri. Lungimea corpului este de 38-42 cm iar
greutatea medie de circa 580 g pentru masculi şi
Păsări
520 g pentru femele. Anvergura aripilor este cu-
prinsă între 60-67 cm. Diferenţele sunt dificil de
evidenţiat între adulţi, însă femelele au un iris
închis la culoare comparativ cu masculul, care are
irisul alb. Se hrăneşte cu plante acvatice, moluşte,
insecte şi peşti.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a con-
tinentului european cu excepţia zonelor nordice.
Deşi este o raţă scufundătoare, preferă ape puţin
adânci (30-100 cm) şi trăieşte destul de ascunsă
pe ochiuri de apă rămase libere în stufărișurile
dese. Se încrucişează uneori cu raţa cu cap castaniu
(Aythya ferina). Cuibăreşte solitar sau în grupuri
mici. Adulţii năpârlesc în iulie şi august. Iernează
în Israel şi Africa.
număr de 8-12 ouă, ce au o dimensiune medie de situri desemnate pentru conservare Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul şi Pădurea
Populaţie 52,5 x 39,1 mm. Incubaţia durează 25-28 de zile şi Acumulările Belceşti, Acumulările Rogojesti-Buce- Cernica, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Be-
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, este asigurată de femelă. Puii devin zburători la cea, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, reşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile
cuprinsă între 12000-18000 de perechi. A înregis- 55-60 de zile. Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile Fălti-
trat un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuper- ceni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Cor-
Deşi în multe ţări populaţia a rămas relativ stabi- Ameninţări şi măsuri de conservare ceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului bu, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Lunca Bârzavei,
lă în perioada 1990-2000, în România şi Croaţia a Degradarea zonelor umede, introducerea speciilor Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Câmpia Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului In-
continuat declinul. Populaţia cea mai mare este de peşti exotici, arderea şi tăierea stufului, braco- Nirului-Valea Ierului, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, ferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca
prezentă în România şi este estimată la 5500-6500 najul sunt principalele pericole ce afectează specia. Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dum- Siretului Inferior, Lunca Timişului, Maglavit, Ma-
de perechi. Efective mari se mai înregistrează în În România este în pregătire un Plan Naţional de brăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, ţa-Cârja-Rădeanu, Măxineni, Mlaştina Satchinez,
Croaţia şi Azerbaijan. Acţiune (SOR/BirdLife Romania şi WWF Programul Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Ci- Munţii Bodoc-Baraolt, Nisipurile de la Dăbuleni,
Dunăre- Carpaţi). Activităţi de reconstrucţie eco- pău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldă- Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea
Reproducere logică sunt necesare în toată lunca inferioară a ruşani-Dridu, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Podisul
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a Dunării, iar braconajul trebuie controlat chiar dacă Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Ia- Hârtibaciului, Scroviştea, Suhaia, Tisa Superioară,
lunii martie. Cuibul este format din stuf sau resturi aceasta presupune şi oprirea vânătorii la alte spe- zurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Valea Alceului, Valea Câlniştei, Valea Mostiştea,
vegetale, aşezat pe sol în apropierea apei sau chiar cii comune. Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Vedea-Dunăre.
pe plauri. Femela depune în perioada mai-iunie un Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul
187
raţă cu cap alb
Regnul: Animalia Ordinul: Anseriformes Genul: Oxyura
Oxyura leucocephala
Clasa: Aves Familia: Anatidae Specia: O. leucocephala
caracterizarea speciei
Raţa cu cap alb este o specie caracteristică zone-
lor umede deschise, cu apă salmastră sau salină
şi adâncime mică. Lungimea corpului este de 43-
48 cm, inclusiv coada ce măsoară 8-10 cm, şi are
o greutate de 500-600 g. Ciocul lat şi umflat este
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie cu răspândire fragmentată fiind pre-
zentă numai în Spania şi în sud-estul Europei. Este
o raţă scufundătoare și preferă apele puţin adânci
(30-50 cm). Îşi culege hrana prin scufundare, în
special noaptea. Specia europeană este amenin-
ţată cu dispariţia din cauza încrucişării frecvente
cu raţa jamaicană (Oxyura jamaicensis), specie
introdusă pe continentul european din America.
Perechile monogame se păstrează pe durata sezo-
nului de cuibărit. Cuibăreşte solitar în cuiburi alcă-
tuite din stuf şi papură, folosind și cuiburile altor Populaţia prezentă în cartierele de iernare este es- la diametrul intern şi circa 40 de cm la diametrul stufului, deranjul provocat de activităţile pisci-
specii de raţe şi de lişiţă (Fulica atra) şi chiar cutii timată la circa 5700 de exemplare, cele mai mari extern. În centru, cuibul are o adâncitură de circa cole, braconajul şi hibridizarea cu raţa jamaicană
artificiale. Iernează în nordul Africii şi pe coaste- efective fiind prezente în Turcia şi Azerbaijan. În 12 cm, căptuşită cu pene ale raţei. Femela depune sunt principalele pericole ce afectează specia.
le Mediteranei. România apare în numar mic (50-700 de exempla- în perioada mai-iunie un număr de 5-6 ouă ce au Implementarea Planului European de Acţiune con-
re) în special pe lacul Techirghiol. o dimensiune medie de 65,6 x 50,2 mm. Incubaţia tribuie la asigurarea supravieţuirii acestei specii.
Populaţie durează 22-24 de zile şi este asigurată de femelă.
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă Reproducere Puii devin zburători la 56-70 de zile. situri desemnate pentru conservare
între 550-1400 de perechi cuibăritoare. În perioada Exemplarele ce migrează se întorc din cartierele Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Lacul
1970-2000 populaţia speciei a crescut uşor. Un risc de iernare în aprilie. În Spania specia este seden- Ameninţări şi măsuri de conservare Siutghiol, Lacul Techirghiol, Lacurile Taşaul-Corbu,
major îl reprezintă hibridizarea cu raţa jamaicană. tară. Dimensiunile cuibului sunt de circa 20 de cm Degradarea zonelor umede, arderea şi tăierea Limanu-Herghelia.
188
viespar
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Pernis
Pernis apivorus
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: P. apivorus
caracterizarea speciei
Viesparul, cunoscut şi sub denumirea de șorecarul
viespilor, este o specie caracteristică pădurilor de
foioase cu poieni. Lungimea corpului este de 52-59
cm şi greutatea medie de 750 g pentru mascul şi
910 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cu-
Păsări
prinsă între 113-135 cm. Lungimea corpului este
puţin mai mare decât a şorecarului comun (Buteo
buteo) şi poate fi uşor confundat cu acesta, mai ales
de la distanţă. Sexele pot fi diferenţiate după pe-
naj, ceea ce este o situaţie neobişnuită pentru pă-
sările mari de pradă. Masculul are capul gri-albăs-
trui iar femela maro. În general, femela este mai
închisă la culoare decât masculul. Se hrăneşte cu
larve şi adulţi de insecte, în special viespi şi albine,
dar şi cu rozătoare, păsări, şopârle şi şerpi.
Localizare şi comportament
Este o specie cu răspândire largă pe tot continentul
european. Uneori poate fi văzut planând, utilizând
curenţii termici ascendenţi, într-o poziţie caracte-
ristică. De obicei zboară jos şi se aşează pe crengi,
păstrându-şi corpul într-o poziţie orizontală, cu Reproducere situri desemnate pentru conservare lului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Lacul Stânca Cos-
coada lăsată în jos. Sare de pe o creangă pe alta Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii Acumulările Belceşti, Aliman-Adamclisi, Allah teşti, Limanu-Herghelia, Lunca inferioară a Turului,
cu o singură bătaie de aripi, auzindu-se un zgomot mai. La realizarea cuibului participă ambii părinţi. Bair-Capidava, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Cana- Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu,
specific. Cuibăreşte adeseori în cuiburi părăsite de Femela depune 2-3 ouă la sfârşitul lunii mai şi înce- raua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Canaralele de la Lunca Timişului, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel,
cioara de semănătură (Corvus frugilegus). Iernează put de iunie, cu o dimensiune medie de circa 51,9 Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb Măgura Odobeşti, Muntii Metaliferi, Munţii Almă-
în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de x 40,3 mm. Incubaţia durează 30-35 de zile şi este şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, jului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bo-
29 de ani. asigurată în special de către femelă. Pe cuibul aces- Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Che- doc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii
tei specii se găşeste frecvent miere, fiind un criteriu ile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Du- Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii
Populaţie sigur de identificare. Puii devin zburători la 40-44 năre, Cozia-Buila-Vânturariţa, Cursul mijlociu al Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Semenic-Cheile Ca-
Populaţia europeană a speciei este mare, cuprin- de zile însă rămân la cuib până la 55 de zile. Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile raşului, Munţii Trascăului, Munţii Vrancei, Obcina
să între 110000-160000 de perechi. Aceasta s-a Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Repe- Feredeului, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova,
menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi în Ameninţări şi măsuri de conservare de-Valea Iadului, Defileul Mureşului Inferior-Dea- Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pescăria Ce-
Finlanda şi Suedia populaţia s-a redus în perioada Braconajul reprezintă principala ameninţare pen- lurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Depre- fa-Pădurea Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîr-
1990-2000, în Rusia, Belarus şi Franţa, unde apar tru această specie, iar oprirea vânătorii poate con- siunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, leni, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Meta-
cele mai mari populaţii, acestea s-au menţinut, tribui la reducerea acestei presiuni. Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Va- liferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea,
ceea ce a făcut ca specia să se păstreze stabilă în lea Cernei, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Tisa Supe-
ansamblu. În România populaţia estimată este de Dumbrăveni, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, rioară, Vânători-Neamţ.
2000-2600 de perechi. Dunărea Veche-Braţul Măcin, Grădiştea Munce-
189
gaie brună sau
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Milvus
gaie neagră Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: M. migrans
Milvus migrans
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din latinescul milvus –
gaie. Numele speciei provine din cuvântul latin
migrans – hoinar, pribeag.
caracterizarea speciei
Gaia brună cunoscută şi sub denumirea de șorliţă
brună, este o pasăre de pradă diurnă de mărime
medie, caracteristică pădurilor situate în apropi-
erea zonelor umede. Lungimea corpului este de
48-58 cm iar greutatea cuprinsă între 650-940 g,
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie cu răspândire largă pe tot continen-
tul european. Petrece destul de mult timp în aer
planând în curenţii ascendenţi, în căutarea hranei.
Sunt atrase de fum şi foc şi vânează vieţuitoarele
ce fug de foc. Ritualul de împerechere este spec- Populaţie 19 zile şi încep să dea din aripi după 27-31 de zile. Mică a Brăilei, Beştepe-Mahmudia, Braţul Bor-
taculos. Partenerii se urmăresc în zbor rotindu-se, Populaţia europeană a speciei este relativ mică, După 50 de zile încep să se mute pe crengile din cea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la
plonjând şi executând mișcări acrobatice de mare cuprinsă între 64000-100000 de perechi. A scăzut preajma cuibului. Păsările pot cuibări după cel de- Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb
virtuozitate. Femelele nesupravegheate de mascul considerabil între 1970-1990. Deşi în perioada al doilea an de viaţă. şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului,
se împerechează şi cu alţi masculi. Cuibăreşte în 1990-2000 populaţia din Franţa a fost stabilă sau Cheile Dobrogei, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Con-
scobiturile stâncilor şi în copaci înalţi. Orientarea a crescut, în restul teritoriului a continuat să scadă. Ameninţări şi măsuri de conservare fluenţa Jiu-Dunăre, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile
cuibului este aleasă în funcţie de direcţia predo- În România, populaţia estimată este de 120-160 Electrocutarea păsărilor atunci când se aşează pe de Fier, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie,
minantă a vânturilor. Preferă să-şi aşeze cuibul în de perechi. liniile electrice de medie tensiune, coliziunea cu Dumbrăveni, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei,
apropierea zonelor umede şi a aşezărilor umane. autovehicule, fiind surprinse când încearcă să ridice Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Ve-
La cuib aduce ornamente, iar în cuiburile cercetate Reproducere rozătoare şi alte animale moarte de pe şosele, otră- che-Braţul Măcin, Horga-Zorleni, Iezerul Călăraşi,
de Dombrowski au fost găsite scrisori de dragoste, Soseşte din cartierele de iernare în martie. La con- virea prin consumare de animale moarte, în special Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacurile
jurnale şi alte resturi de hârtie, petece de haine struirea cuibului participă ambii părinţi, acesta fi- rozătoare, şi braconajul sunt principalele pericole Fundata-Amara, Lunca inferioară a Turului, Lun-
vechi şi covoare. În mod obişnuit sunt aduse bucăţi ind alcătuit din crengi căptuşit cu resturi vegetale. ce afectează specia. Păstrarea calităţii habitatelor ca Mureşului Inferior, Maţa-Cârja-Rădeanu, Mă-
de plastic şi materiale textile. Iernează în Africa. Femela depune 2-3 ouă în a doua jumătate a lunii caracteristice şi oprirea vânătorii sunt măsuri care cin-Niculiţel, Muntii Metaliferi, Ostrovu Lung-Gos-
Longevitatea maximă cunoscută este de 23 de ani aprilie, cu o dimensiune medie de 53,3 x 42,2 mm. se pot implementa uşor, cu efecte semnificative. tinu, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea
şi 10 luni. Incubaţia durează 30-34 de zile şi este asigurată de Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Stepa
ambii părinţi. La pui, penele corpului apar după situri desemnate pentru conservare Casimcea, Stepa Saraiu-Horea.
18-22 de zile. Pot sta în picioare în cuib după 17- Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta
190
gaie roşie sau şorliţă
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Milvus
Milvus milvus
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: M. milvus
caracterizarea speciei
Gaia roşie cunoscută şi sub denumirea de șorliţă,
este o pasăre de pradă diurnă de mărime medie
caracteristică pădurilor din regiunile deluroase şi
muntoase ce prezintă luminişuri şi sunt situate în
apropierea zonelor umede. Lungimea corpului este
de 61-72 cm cu o greutate de 800-1200 g pentru
mascul şi 1000-1300 g pentru femelă. Anvergura
Păsări
aripilor este cuprinsă între 140-165 cm. Adulţii au
o înfăţişare similară. Penajul este o combinaţie
frumoasă de negru, gri şi maro ruginiu. Coada pre-
zintă o furculiţă adâncă, caracteristică. Se hrăneşte
cu resturi de animale şi hoituri dar şi cu rozătoare,
păsări, broaşte, şopârle, insecte, peşti şi râme.
Localizare şi comportament
Este o specie cu răspândire mai mare în centrul şi
vestul Europei. Este monogamă și tinde să îşi păs-
treze perechea toată viaţa. Adulţii cuibăresc de obi-
cei prima dată la 3-4 ani şi trăiesc până la 26 de ani
în sălbăticie şi până la 38 de ani în captivitate. În
perioada cuibăritului au fost identificate 10 poziţii
specifice pe care le exprimă (odihnă, alertă, ame-
ninţare, alarmă, apărare). Foloseşte mai mulţi ani
la rând acelaşi cuib pe care îl repară anual. Cuibul
este amplasat la o înălţime de 12-15 m şi orna-
mentat cu lână de oaie şi bucăţi de material plastic,
hârtie şi materiale textile. Și-a creat chiar faima de
a fura obiecte de îmbrăcăminte pe care le foloseşte
la ornamentarea cuibului.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică,
cuprinsă între 19000-25000 de perechi. Aceasta
s-a menţinut stabilă între 1970-1990. Deşi în unele
ţări, în perioada 1990-2000, efectivele s-au men-
ţinut stabile, în Germania, Franţa şi Spania, unde
efectivele sunt cele mai mari, specia a înregistrat
un declin care a determinat pe ansamblu o tendin-
ţă de reducere a populaţiei. În România populaţia
estimată este de 1-5 perechi.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. La con-
struirea cuibului participă ambii părinţi, acesta fi-
ind alcătuit din crengi și căptuşit cu resturi vegeta-
le. Femela depune 2-4 ouă la sfârşitul lui aprilie sau
începutul lui mai, cu o dimensiune medie de 55,83
x 45,18 mm. Incubaţia durează 30-32 de zile şi este
asigurată în special de femelă. Masculul păzeşte
cuibul şi femela, pe care o şi hrăneşte în această
perioadă. La 45-50 de zile puii încep să zboare şi
rămân alături de părinţi, hrănindu-se împreună la
mari distanţe de cuib.
191
codalb
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Haliaeetus
Haliaeetus albicilla
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: H. albicilla
caracterizarea speciei
Codalbul, cunoscut şi sub denumirea de vultur cu
coada albă, este o pasăre de pradă diurnă, caracte-
ristică zonelor deschise din zona coastelor marine
şi lacurilor cu apă dulce în apropierea cărora se gă-
sesc arbori bătrâni sau insule stâncoase. Lungimea
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie cu răspândire mai mare în nordul,
centrul şi estul Europei. Este migratoare în zonele
nordice şi estice şi sedentară în rest. Este o specie Brăilei, Balta Vederoasa, Băneasa-Canaraua Fe- Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Os- Bârzavei, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutu-
monogamă ce tinde să îşi păstreze perechea toată tei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Blahniţa, Braţul troave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Gruia-Gârla lui-Vlădeşti-Frumuşiţa, Maţa-Cârja-Rădeanu, Mă-
viaţa. Atinge maturitatea sexuală la cinci ani şi tră- Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de Mare, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Du- cin-Niculiţel, Măxineni, Munţii Almăjului-Locvei,
ieşte până la 27 de ani în sălbăticie şi 42 de ani în la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului năreni, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pescăria
captivitate. Primăvara, perechea zboară deasupra Alb şi Crişului Negru, Cheile Dobrogei, Confluen- Costeşti, Lacul Strachina, Lacurile de acumulare Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Muntilor Metali-
teritoriului pe care l-a ocupat şi execută zboruri ţa Jiu-Dunăre, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de feri-Vinţu, Stepa Saraiu-Horea, Suhaia, Valea Mos-
spectaculoase cu rostogoliri în aer la circa 200 m. Fier, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, pe Crişul Repede, Lacurile Fundata-Amara, Lunca tiştea, Vedea-Dunăre.
Pentru cuibărit foloseşte acelaşi teritoriu an după
an, utilizând alternativ 2-3 cuiburi. Vânează prin-
tr-un zbor jos deasupra apei, de unde îşi prinde
prada, sau poate descrie cercuri largi la 200-300 m
înălţime, de unde se uită după pradă. La sfârşitul
lui aprilie şi începutul lui mai, când peştii depun
icrele, stă nemişcat în ape mici şi prinde cu sărituri
rapide peştii care trec prin apropiere. Se poate scu-
funda, dar o face rar. Fură hrană şi de la alte păsări.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprin-
să între 5000-6600 de perechi. A fost remarcată
o creştere a populaţiei între 1970-1990, tendință
care s-a menţinut şi în perioada 1990-2000. În
România populaţia estimată este 28-33 de perechi,
însă în trecut era o prezenţă obișnuită. Cele mai
mari efective sunt în Norvegia, Rusia şi Polonia.
Reproducere
Cuibul este construit din crengi aduse de mascul şi
aranjate de către femelă. Este căptuşit în interior cu
muşchi şi iarbă, uneori şi lână. Femela depune de
obicei două ouă la începutul lunii martie. Incubaţia
durează 40-45 de zile şi este asigurată de ambii
părinţi, însă în special de femelă. Masculul stă şi
veghează în apropiere. În primele două săptămâni
după ce puii eclozează unul dintre adulţi rămâne
la cuib, iar apoi vânează împreună. Puii devin zbu-
rători la 70-80 de zile şi independenţi la 95-100
de zile.
192
Hoitar
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Neophron
Neophron percnopterus
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: N. percnopterus
caracterizarea speciei
Hoitarul este o pasăre de pradă diurnă caracteris-
tică zonelor aride şi stâncoase. Lungimea corpului
este de 55-65 cm şi are o greutate de 2000-2400 g.
Anvergura aripilor este cuprinsă între 155-170 cm.
Păsări
Adulţii au înfăţişare similară. Penajul adultului este
alb, cu penele de zbor de pe aripi negre, colorit la
care ajunge după 4-5 ani. Păsările tinere au penajul
maro-ciocolatiu. Se hrăneşte în principal cu hoituri
de mamifere domestice şi sălbatice, păsări moarte,
resturi organice de fructe, legume şi chiar excre-
mente. Uneori prinde animale bolnave sau rănite,
peşti şi insecte.
Localizare şi comportament
Este o specie răspândită în partea sudică a conti-
nentului european. Atinge maturitatea sexuală la
4-5 ani şi în captivitate trăieşte până la 37 de ani.
Deşi se adună în grupuri la locurile de hrănire este
o pasăre vazută solitar sau în perechi. Este o spe-
cie monogamă, la care perechea se păstrează mai
multe sezoane, însă nesupravegheată de partener
femela se împerechează şi cu alţi masculi. Cuibul
este aşezat pe stânci sau copaci şi atinge dimensi-
uni de până la 1,5 m în diametru. Ritualul nupţial
are loc cu acrobaţii în zbor. Este frecvent văzută
planând în curenţii ascendenţi şi poate străbate în
căutarea hranei până la 80 de km pe zi. Atunci când
găseşte ouă tari foloseşte pietre pe care le ţine în
cioc şi cu care loveşte oul până se sparge. Populaţia
europeană iernează în sudul Africii, parcurgând un
traseu de 3500-5500 km.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă
între 3500-5600 de perechi. În perioada 1970-
2000 a manifestat un declin accentuat. Cele mai
mari efective sunt prezente în Turcia şi Spania.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în luna martie. La
construirea cuibului participă ambii părinţi, acesta
fiind alcătuit din crengi căptuşite cu păr. Femela
depune de cele mai multe ori două ouă în a doua
jumătate a lunii martie sau la începutul lui aprilie,
cu dimensiunea medie de 66 x 49 mm. Incubaţia
durează 42 de zile şi este asigurată de ambii pă-
rinţi. Puii devin zburători la 70-85 de zile.
193
zăgan sau vultur bărbos
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Gypaetus
Gypaetus barbatus
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: G. barbatus
caracterizarea speciei
Zăganul (cuvânt moştenit din limba dacilor), cu-
noscut şi sub denumirea de vultur bărbos, este o
pasăre de pradă diurnă caracteristică zonelor mun-
toase, fiind prezent în mod obişnuit la altitudini
cuprinse între 500-4000 m, dar întâlnit şi la 7500
m altitudine în Himalaya. Lungimea corpului este
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie care apare în zonele montane ale
Europei. Planează în mod desăvârşit şi rareori
poate fi văzută cum bate din aripi în zonele înalte
(cu atmosferă rarefiată) ale munţilor. Este o pasă-
re tăcută şi poate atinge 40 de ani în captivitate. rimea femurului unui berbec, pe care le digeră în dinţă de scădere a populaţiei. Specia este dispăru- or este căptuşit cu lână şi balegă uscată. Femela
Perechea domină un teritoriu mare şi cuibăreşte mai puţin de 24 de ore datorită unei concentraţii tă în România, ultimele exemplare fiind împuşcate depune 1-2 ouă în perioada cuprinsă între jumă-
pe colţuri de stâncă sau în cavităţi ale peretelui foarte mari a acidului din stomac ce are un pH de 1. în 1927. De asemenea, în perioada 1873 - 1892 tatea lunii decembrie şi jumătatea lunii februarie.
stâncos. Ritualul nupţial este fascinant şi cuprin- Pentru a se hrăni prinde şi mamifere mici. Este o au fost împuşcate multe exemplare în Retezat Incubaţia durează 53-58 de zile. Puii devin zbură-
de, pe lângă perioadele când plutesc împreună la specie sedentară. şi Făgăraş. Linţia publică în 1954 volumul II din tori la 106-130 de zile, dar rămân dependenţi de
înălţimi ameţitoare, momente când se răsucesc Păsările din R.P.R., unde menţionează „Armele de părinţi până la un an.
şi cu ghearele ataşate unul de celălalt plonjează Populaţie vânătoare moderne de azi, ajunse în mâinile unor
în abis, îmbrăţişaţi într-o spirală incredibilă ce se Populaţia europeană a speciei este foarte mică, vânători neastâmpăraţi, dar mai ales afurisita de Ameninţări şi măsuri de conservare
termină aproape la atingerea stâncilor. Se hrăneş- cuprinsă între 610-1000 de perechi. S-a menţinut stricnină folosită la stârpirea răpitoarelor, vor avea Degradarea habitatelor, vânătoarea, otrăvirea şi
te într-un mod unic în lumea păsărilor, cu oase şi stabilă în perioada 1970-1990. Deşi în multe din- grijă ca această catastrofă totală a dispariţiei aces- deranjul sunt principalele pericole pentru specie.
măduva acestora. A învăţat să ridice oasele mari la tre ţările europene populaţia a rămas stabilă sau a tei păsări să nu întârzie prea mult„. Pentru conservarea sa există un program de re-
înălţime, de unde le lasă să cadă pentru a se sparge crescut în perioada 1990-2000, în Turcia, care deţi- introducere în Alpi care funcţionează din anii ’70.
la contactul dur cu stâncile, având astfel acces la ne efectivele cele mai importante, s-a observat o Reproducere
măduva hrănitoare. Poate înghiţi şi oase de mă- descreştere care pe ansamblu a determinat o ten- Cuibul este masiv şi alcătuit din crengi. La interi-
194
vultur pleşuv brun sau
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Aegypius
vultur negru Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: A. monachus
Aegypius monachus
etimologia denumirii științifice
Numele genului provine din mitologia greacă,
unde tânărul Aegypius este transformat de Zeus în
vultur împreună cu Neophron. Numele speciei pro-
vine din grecescul monachus – călugăr, cu referire
la culoarea întunecată a penajului.
caracterizarea speciei
Vulturul negru este o specie caracteristică zonelor
împădurite de deal şi montane. Lungimea corpu-
lui este de 100-115 cm şi are o greutate de 7000-
Păsări
14000 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între
250-285 cm. Este cea mai mare pasăre răpitoare
europeană. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul
este închis, maro-negru, iar coada scurtă. Se hră-
neşte în principal cu leşuri de mamifere mari şi
uneori cu şerpi şi insecte.
Localizare şi comportament
Este prezentă în sudul continentului european.
Zboară la altitudini mari. Atinge maturitatea se-
xuală la vârsta de 5-6 ani. Cuibăreşte în copaci sau
mai rar pe stânci, solitar sau în colonii dispersate.
Succesul cuibăritului este ridicat (circa 90%) în
zonele puţin populate de oameni. Necesitatea de
hrană, estimată pentru o familie timp de un an,
este de circa 600 kg. Este o specie sedentară.
Populaţie comună la sfârşitul secolului XIX, dar a dispărut în Incubaţia durează 50-54 de zile şi este asigurată de turi de reducerea cantităţii de hrană disponibilă
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprin- prima parte a secolului XX. ambii părinţi. Puii sunt hrăniţi cu carne regurgitată sunt principalele pericole pentru specie. În estul
să între 1800-1900 de perechi. Aceasta a crescut de părinţi. Devin zburători la circa 100 de zile, însă Europei deplasarea populaţiei de la sate spre oraşe
în perioada 1970-1990. Deşi în sud-estul Europei Reproducere rămân cu părinţii pentru încă 2-3 luni înainte de a a dus la reducerea numărului de animale domesti-
specia a înregistrat un declin în perioada 1990- Cuibul este o construcţie voluminoasă alcătuită deveni independenţi. ce disponibile ca hrană. În Spania, campania şi mă-
2000, datorită creşterilor numerice din Spania, pe din crengi. Femela depune un ou în perioada cu- surile antiotrăvire luate de guvern au avut un efect
ansamblu populaţia a crescut. Cele mai mari efec- prinsă între mijlocul lunii februarie şi sfârşitul lunii Ameninţări şi măsuri de conservare pozitiv în refacerea populaţiei de vultur negru.
tive sunt în Spania şi Turcia. În România era o specie aprilie, cu o dimensiune medie de 89,5 x 66,6 mm. Otrăvirea, vânătoarea şi distrugerea cuiburilor ală-
195
vultur pleşuv sur
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Gyps
Gyps fulvus
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: G. fulvus
caracterizarea speciei
Vulturul pleşuv sur este o specie caracteristică
zonelor împădurite montane. Lungimea cor-
pului este de 95-110 cm şi are o greutate de
6200-10500 g pentru mascul şi 6500-11300 g pen-
tru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între
230-265 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Capul
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în sudul continentului eu-
ropean. Zboară la altitudini mari, uneori în număr
mare. Când planează, îşi ţine aripile într-un „V„
deschis. Este o specie monogamă ce atinge ma-
turitatea sexuală după patru ani şi trăieşte până la
41 de ani, în captivitate. Fiind o specie socială, cui-
băreşte pe stânci în colonii. Cuibul este alcătuit din
crengi şi iarbă şi este folosit mai mulţi ani la rând
dacă este disponibil. Este o specie sedentară în
Europa sau parţial migratoare în cazul imaturilor.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică,
cuprinsă între 19000-21000 de perechi. Aceasta
a crescut substanţial în perioada 1970-1990. Deşi
specia a continuat să descrească numeric în Turcia
şi Caucaz, în perioada 1990-2000, datorită creşte-
rii numerice din Spania, pe ansamblu populaţia a
crescut la nivel european. În România, ultimele ob-
servaţii cu privire la exemplare cuibăritoare provin
din anul 1939, în zona Bucegilor.
Reproducere
Cuibul este construit de ambii părinţi. Femela de-
pune 1-2 ouă în perioada cuprinsă între februarie şi
martie, cu o dimensiune medie de 92,3 x 69,1 mm.
Incubaţia durează 48-54 de zile şi este asigurată de
ambii părinţi. Puii devin zburători după 90-120 de
zile, însă rămân cu părinţii cel puţin 90 de zile.
196
şerpar
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Circaetus
Circaetus gallicus
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: C. gallicus
caracterizarea speciei
Şerparul este o specie ce preferă un mozaic de
habitate cu zone împădurite folosite pentru cui-
bărit şi zone deschise preferate pentru hrănire.
Lungimea corpului este de 62-69 cm şi are o gre-
Păsări
utate de 1200-2000 g pentru mascul şi 1300-2300
g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă
între 162-178 cm. Adulţii au înfăţişare similară,
femela având coada ceva mai lungă. Penajul este
variabil, cu spatele, capul şi pieptul maronii, iar ab-
domenul alb şi presărat cu pete maronii. Penele de
zbor sunt închise, iar pe coadă se observă 3-4 benzi
închise. Se hrăneşte în special cu şerpi şi alege cu
precădere speciile neveninoase. Se hrăneşte şi cu
şopârle, broaşte, mamifere mici şi mai rar cu păsări
sau nevertebrate.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în cea mai mare parte a
continentului european. Zboară la înălţime mare şi
uneori planeză „staţionar” (pe loc) în căutarea pră-
zii. Este o specie tăcută ce trăieşte până la 17 ani. Îşi Costeşti, Lunca inferioară a Turului, Lunca Timişu- ţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, raş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul
construieşte anual câte un cuib şi uneori alungă de lui, Maglavit, Măcin-Niculiţel, Muntii Metaliferi, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădu- Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea,
la cuibul lor alte specii. Cuibăreşte în copaci şi mult Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădea- rea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Subcarpaţii Vrancei, Uivar-Diniaş, Valea Alceului,
mai rar pe stânci. Cuibul este construit din crengi și sa, Munţii Maramureşului, Munţii Retezat, Mun- Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Făgă- Valea Mostiştea.
căptuşit cu iarbă. Iernează în Africa.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă
între 8400-13000 de perechi. S-a menţinut stabi-
lă între 1970-1990. Specia a descrescut în Turcia
în perioada 1990-2000 şi s-a menţinut stabilă în
restul continentului. În România, populaţia esti-
mată este de 220-300 de perechi. Cele mai mari
efective sunt în Franţa, Spania şi Turcia.
Reproducere
Cuibul este construit de ambii părinţi. Femela de-
pune un ou în luna mai, cu o dimensiune de circa
72,8 x 58,6 mm. Incubaţia durează 45-47 de zile şi
este asigurată de femelă, care este hrănită de mas-
cul în toată această perioadă. Puii devin zburători
la 60-80 de zile.
197
erete de stuf
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Circus
Circus aeruginosus
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: C. aeruginosus
caracterizarea speciei
Eretele de stuf este o specie caracteristică zonelor
umede în care abundă stuful. Lungimea corpului
este de 43-55 cm şi greutatea de 500-700 g, feme-
lele fiind mai mari. Anvergura aripilor este cuprinsă
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în cea mai mare parte a te-
ritoriului european. Perechea formată poate rezista
împreună mai multe sezoane. Ritualul nupţial este
spectaculos, masculul zburând în cercuri deasupra
teritoriului de cuibărit, după care plonjează spre
pământ rostogolindu-se în aer. Uneori femela îl
însoţeşte în zbor şi se rostogolesc împreună în
aer, având ghearele împreunate. De asemenea,
se poate observa cum masculul oferă hrană în aer
femelei. Atunci când are posibilitatea, masculul se Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta
împerechează cu 2-3 femele. Când vânează, zboară Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tă-
la o înălţime cuprinsă între 2-6 m de la sol şi plon- taru, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Bănea-
jează brusc când identifică hrana. Iernează în Africa sa-Canaraua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Ialomi-
şi în Peninsula Arabă. Longevitatea maximă cunos- ţei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Blahniţa, Braţul
cută este de 20 de ani şi o lună. Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de
la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului
Populaţie Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Câmpia
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, Nirului-Valea Ierului, Cânepişti, Cheile Bicazu-
cuprinsă între 93000-140000 de perechi. Aceasta lui-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşni-
a crescut în perioada 1970-1990. Deşi în perioa- ţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul mijlociu
da 1990-2000 a înregistrat un declin în sud-estul al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile
Europei, în restul continentului s-a menţinut sta- Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Infe-
bilă şi a crescut în Ucraina şi Rusia, înregistrând pe rior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior,
ansamblu o creştere. În România, populaţia esti- Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz
mată este de 1700-2500 de perechi. Cele mai mari Tepe, Depresiunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii
efective sunt în Rusia, Ucraina, Polonia şi Belarus. Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Dum-
brăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa,
Reproducere Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin,
Cuibul, ce poate atinge dimensiunea de 80 cm în Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Mileti-
diametru, este alcătuit de către femelă din crengi, nului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla
stuf şi este căptuşit la interior cu iarbă. Femela Mare, Hunedoara Timişană, Ianca-Plopu-Sărat,
depune 3-8 ouă în a doua parte a lunii aprilie, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Ia-
cu o dimensiune medie de circa 48,6 x 37,7 mm. zurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi,
Incubaţia durează 31-38 de zile şi este asigurată de Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac,
ambii părinţi. Puii devin zburători la 35-40 de zile. Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul
Rămân însă în apropierea părinţilor încă 25-30 de Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul
zile, după care devin independenţi. Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare
Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe
Ameninţări şi măsuri de conservare Argeş, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara,
Degradarea habitatelor, vânătoarea ilegală, deran- Limanu-Herghelia, Lunca Barcăului, Lunca inferi-
jul determinat de activităţile umane prin tăierea oară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Pru-
sau arderea stufului şi otrăvirea sunt principalele tului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior,
pericole pentru specie. Conservarea speciei nece- Lunca Timişului, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu,
sită refacerea zonelor umede, reducerea cantităţii Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez,
de pesticide care ajung de pe terenurile agricole Mlaştinile Murani, Munţii Trascăului, Ostrovu
în apă prin precipitaţii, controlul practicilor ilegale Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârno-
cum sunt arderea şi tăierea stufului în perioadele va, Pădurea Hagieni, Pădurea Macedonia, Pescăria
nepotrivite şi oprirea vânătorii. Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Făgăraş, Podisul
Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea,
situri desemnate pentru conservare Suhaia, Tisa Superioară, Valea Mostiştea, Vână-
Acumulările Rogojesti-Bucecea, Aliman-Adamclisi, tori-Neamţ, Vedea-Dunăre, Vităneşti-Răsmireşti.
198
erete vânăt
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Circus
Circus cyaneus
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: C. cyaneus
caracterizarea speciei
Eretele vânăt, cunoscut şi sub denumirea de ere-
te de câmp, este o specie caracteristică zonelor
deschise, cu păşuni, mlaştini şi teritorii agricole.
Lungimea corpului este de 45-55 cm şi greutatea
Păsări
de 290-400 g pentru mascul şi 370-708 g pentru
femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 97-
118 cm. Eretele vânăt este zvelt, de mărime medie,
cu coada lungă şi o pată albă caracteristică la baza
cozii care apare la ambele sexe. Masculul este gri
pe spate, iar vârfurile aripilor sunt negre. Femela
este maro pe spate şi maro cu alb sub aripi. Se hră-
neşte cu mamifere mici, păsări, reptile, broaşte,
insecte şi uneori cu leşuri.
Localizare şi comportament
Este o specie cuibăritoare în partea nordică şi vestică
a continentului european. Maturitatea sexuală este
atinsă la 2-3 ani şi poate trăi până la 17 ani. Ritualul
nupţial efectuat de mascul este un adevărat dans
pe cer, spectaculos, cu înălţari rapide, spirale, rosto-
goliri însoţite de sunete multiple. O pereche se poa-
te menţine mai multe sezoane. Femelele sunt cele
care iniţiază copulaţia. În mod frecvent, la această ficarea agriculturii şi transformarea păşunilor în
specie masculul se împerechează cu mai multe fe- culturi agricole, prezenţa pesticidelor şi vânătoarea
mele. În afara perioadei de cuibărit se adună uneori ilegală sunt principalele pericole pentru specie.
pentru înoptare în număr mare. Înoptează în copaci Conservarea speciei necesită refacerea zonelor
şi chiar pe sol. Când vânează alunecă în zbor cu vi- umede şi reducerea cantităţii de pesticide folosite
teză redusă, la înălţime mică față de pământ. Spre în activităţile agricole.
deosebire de alţi ereţi se bazează mult pe sunet în
detectarea prăzii ascunse în vegetaţie, deşi se folo- situri desemnate pentru conservare
seşte şi de văz. Iernează în partea centrală şi estică a Acumulările Rogojesti-Bucecea, Aliman-Adamclisi,
continentului european şi în Africa. Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta
Albă-Amara-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Ca-
Populaţie naraua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Beş-
Populaţia europeană cuibăritoare a speciei este re- tepe-Mahmudia, Bistreţ, Calafat-Ciuperceni-Du-
lativ mică cuprinsă între 32000-59000 de perechi. năre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului,
Populaţia a descrescut semnificativ în perioada Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gher-
1970-1990, însă acest declin s-a redus în perioada ghiţei, Cânepişti, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Be-
1990-2000. Cu toate acestea, pe ansamblu specia uşniţa, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, Dea-
se află în declin. Efectivele cuibăritoare cele mai lurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea
mari sunt în Rusia, Franţa şi Finlanda. Efectivele Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile
populaţiei ce iernează în Europa sunt de peste 8500 Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie,
de exemplare. Cele mai mari efective se înregistra- Deniz Tepe, Depresiunea Bozovici, Depresiunea
ză în Slovacia, Ungaria şi Polonia. În România apare şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurge-
în migraţie şi în timpul iernii, mai ales în Dobrogea. ului, Dumbrăveni, Dunărea Veche-Braţul Măcin,
Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Hunedoara Timişa-
Reproducere nă, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Kogălni-
Cuibul este aşezat pe sol, de multe ori în apropi- ceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Stânca Costeşti, Lacul
erea apei, în vegetaţia deasă şi înaltă. Construcţia Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare
cuibului este începută de ambii părinţi, însă femela Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe
contribuie mai mult. Este alcătuit din crengi, iarbă Argeş, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia,
şi căptuşit la interior cu pene. Femela depune 3-6 Lunca Barcăului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca
ouă în a doua parte a lunii aprilie. Incubaţia durea- Timişului, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Mă-
ză 29-31 de zile şi este asigurată de femelă, care cin-Niculiţel, Mlaştina Satchinez, Munţii Trascăului,
este hrănită de mascul în tot acest timp. Timp de Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădu-
circa două săptămâni după ieşirea puilor din ouă, rea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni,
masculul continuă să aducă hrană, atât pentru fe- Pădurea Macedonia, Pădurea Radomir, Pescăria
melă cât şi pentru pui. Puii devin zburători la 29-42 Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Făgăraş, Pie-
de zile, dar rămân dependenţi de părinţi pentru montul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârti-
încă câteva săptămâni. baciului, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Tisa
Superioară, Valea Alceului, Valea Mostiştea, Valea
Ameninţări şi măsuri de conservare Oltului Inferior, Vânători-Neamţ, Vedea-Dunăre.
Degradarea habitatelor în zonele de cuibărit şi
iernare prin reducerea zonelor umede, intensi-
199
erete alb
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Circus
Circus macrourus
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: C. macrourus
caracterizarea speciei
Eretele alb este o specie caracteristică păşunilor,
stepelor uscate, terenurilor agricole şi mlaştinilor
din preajma râurilor. Lungimea corpului este de
40-50 cm şi greutatea medie de 315 g pentru mas-
cul şi 445 g pentru femelă. Anvergura aripilor este
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă doar în sud-estul Europei.
Cuibăreşte solitar sau în grupuri dispersate de 3-5
perechi. Emite un şuierat puternic în perioada îm-
perecherii. Se hrăneşte la o distanţă de până la 20
de km de cuib. Zboară jos, aproape de sol şi coboară
brusc după ce identifică prada. Iernează în Africa.
Longevitatea maximă cunoscută este de 13 ani şi
cinci luni.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este foarte mică,
cuprinsă între 310-1200 de perechi. Aceasta a
descrescut semnificativ în perioada 1970-1990,
iar în perioada 1990-2000 și-a continuat declinul
şi în Rusia. În România populaţia estimată este de
1-6 perechi. Cele mai mari efective sunt prezente
în Rusia şi Turcia.
Reproducere
Cuibul este aşezat pe sol în vegetaţia deasă şi înal-
tă. Este alcătuit din paie şi alte resturi vegetale.
Femela depune 4-5 ouă în luna mai, cu o dimen-
siune de circa 43,5 x 34 mm. Incubaţia durează
28-30 de zile şi este asigurată de femelă, care este
hrănită de mascul. Timp de circa două săptămâni
după ieşirea puilor din ouă, masculul continuă să
aducă hrană, atât pentru femelă cât şi pentru pui.
De obicei supravieţuiesc numai 2-3 pui. Puii devin
zburători la 35-40 de zile, dar rămân dependenţi
de părinţi încă 14-21 de zile.
200
erete sur
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Circus
Circus pygargus
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: C. pygargus
caracterizarea speciei
Eretele sur este o specie caracteristică zonelor
deschise, stepelor uscate, terenurilor agricole din
preajma râurilor, lacurilor sau mărilor. Lungimea
corpului este de 39-50 cm (coada 16-18 cm) şi are
Păsări
o greutate medie de 265 g pentru mascul şi 345 g
pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă în-
tre 96-116 cm. Este cel mai mic dintre ereţi. Spre
deosebire de celelalte specii de erete, la aceasta
apare atât la mascul cât şi la femelă câte o dungă
neagră pe ambele părţi ale aripii. Masculul, spre
deosebire de celelalte specii de erete, are un penaj
gri mai închis. Femela este maro. Se hrăneşte cu
mamifere, păsări, broaşte, şopârle şi insecte.
Localizare şi comportament
Este o specie cu largă răspândire pe continentul
european. Atinge maturitatea sexuală la 2-3 ani.
Cuibăreşte solitar sau în colonii mici, de până la 30
de cuiburi, dispuse la distanţe de cel puţin 10 m.
Se asociază pentru cuibărit pentru a asigura o mai
bună apărare contra prădătorilor (vulpi, ciori şi
alte răpitoare). Aria protejată de parteneri este de cuprinsă între 35000-65000 de perechi. A crescut Ameninţări şi măsuri de conservare Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cheile Dobrogei, Che-
300-400 m în jurul cuibului. Reproducerea înce- semnificativ în perioada 1970-1990 după care, deşi Degradarea habitatelor în zonele de cuibărit, prin ile Nerei-Beuşniţa, Dealurile Târnavelor-Valea Nira-
pe cu ritualul nupţial, sub forma unui dans aerian creşterea s-a estompat, a continuat să se măreas- reducerea păşunilor şi intensificarea agriculturii, jului, Defileul Mureşului Superior, Delta Dunării şi
spectaculos. Perechile se păstrează pe o perioadă de că. În România, populaţia estimată este de 1-12 sunt principalele pericole ce afectează specia. În Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Depresiunea
mai mulţi ani. Masculul se poate împerechea cu 2-3 perechi. Cele mai mari efective se înregistrează în vestul Europei circa 70% din populaţie cuibăreşte Bozovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Dum-
femele. Pentru hrănire zboară la înălţime mică cu Rusia, Franţa, Spania şi Belarus. în culturile agricole, fiind vulnerabilă ca urmare a brăveni, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele
viteză redusă (circa 30 km/h), folosind trasee fixe. riscului ridicat de distrugere a cuiburilor. În aceste Jijiei şi Miletinului, Hunedoara Timişană, Kogălni-
Masculul vânează pe o distanţă de până la 12 km Reproducere condiţii, după identificarea cuiburilor, acestea sunt ceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Stânca Costeşti, Lacul
de la cuib. Femela vânează pe o distanţă de circa Cuibul folosit doar un sezon este construit de fe- fie relocate, fie zona în care este amplasat cuibul Strachina, Lunca Barcăului, Lunca inferioară a Turu-
1 km de la cuib şi numai după ce puii au eclozat. melă în vegetaţie înaltă, din paie şi iarbă. Femela este lăsată nerecoltată. În Franţa peste 60% dintre lui, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Timişului, Mă-
Într-o manieră specifică ereţilor, masculul hrăneşte depune 3-5 ouă în luna mai, cu o dimensiune me- pui sunt salvaţi prin aceste măsuri. cin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Munţii
femela în zbor, lasând să cadă prada pe care femela die de 40,5 x 31,6 mm. Incubaţia durează 27-40 de Trascăului, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova,
o prinde în aer. Iernează în Africa, iar tinerii îşi petrec zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită de situri desemnate pentru conservare Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădurea Ma-
prima vară în cartierele de iernare. Longevitatea mascul în tot acest timp. Masculul hrăneşte feme- Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta Al- cedonia, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea
maximă cunoscută este de 16 ani şi o lună. la de 5-6 ori pe zi în perioada incubării şi de 7-10 bă-Amara-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Cana- Rădvani, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Ui-
ori pe zi după eclozarea puilor. Puii devin zburători raua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Beşte- var-Diniaş, Valea Alceului, Vânători-Neamţ.
Populaţie la 28-42 de zile, dar rămân dependenţi de părinţi pe-Mahmudia, Canaralele de la Hârşova, Câmpia
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, pentru încă 14 zile. Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei,
201
uliu cu picioare scurte
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Accipiter
Accipiter brevipes
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: A. brevipes
caracterizarea speciei
Uliul cu picioare scurte este o specie caracteristică
zonelor împădurite de joasă altitudine situate în
apropierea unei ape. Lungimea corpului este de
30-37 cm şi greutatea de 169 g pentru mascul şi
215 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cu-
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în sud-estul continentului
european. Atinge maturitatea sexuală în primul
an de viață. Cuibăreşte la marginea pădurilor, în
copaci. Cuibul este construit în fiecare an şi uneori
ocupă cuiburi părăsite de ciori sau coţofene. Deşi
vânează în mod obişnuit ziua, prinde şi lilieci la
apusul soarelui. Migrează în stoluri mari şi părăseş-
te Europa pe la Bosfor. Iernează în Africa.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă
între 3200-7700 de perechi. Aceasta a rămas sta-
bilă între 1970-1990. Deşi în perioada 1990-2000
populaţia a rămas stabilă în cea mai parte parte a
teritoriului, în Rusia a înregistrat un declin mode-
rat, ceea ce a determinat o tendinţă general des-
crescătoare. În România, populaţia estimată este
de 60-100 de perechi. Cele mai mari efective se
înregistrează în Rusia, Grecia şi Turcia.
Reproducere
Soseşte în aprilie din cartierele de iernare. Cuibul
este amplasat la o înălţime de 4-9 m. Este alcătuit
din ramuri împletite și atinge 15 cm înălţime şi 30
cm diametru. La interior este căptuşit cu frunze.
Femela depune 3-5 ouă în a doua jumătate a lunii
mai sau la începutul lunii iunie, cu o dimensiune
medie de 39,4 x 31,3 mm. Incubaţia durează 30-35
de zile şi este asigurată de femelă, care este hrăni-
tă de mascul în tot acest timp. Puii devin zburători
la 40-45 de zile, dar rămân dependenţi de părinţi
câteva săptămâni în plus.
202
şorecar mare
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Buteo
Buteo rufinus
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: B. rufinus
caracterizarea speciei
Şorecarul mare este o specie caracteristică zonelor
deschise, aride, stepice şi terenurilor agricole aban-
donate. Lungimea corpului este de 50-58 cm şi gre-
utatea medie de 1100 g pentru mascul şi 1300 g
pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă
între 130-155 cm. Adulţii au înfăţişare similară.
Păsări
Este o pasăre foarte atractivă, cu o variabilitate
mare a penajului, acesta putând fi roşiatic, pal sau
închis. Se hrăneşte cu mamifere mici, păsări, rep-
tile şi insecte.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în sud-estul continentului
european. Pentru hrănire, planează în cercuri largi
utilizând curenţii calzi ascendenţi, pluteşte „sta-
ţionar„ sau pândește prada de pe stâlpi sau alte
puncte fixe. Urmăreşte în miriştile aprinse anima-
lele care fug de foc şi pândeşte intrările în galeriile
rozătoarelor. Cuibăreşte în copacii de la marginea
zonelor deschise, în crăpăturile stâncilor sau recon-
struieşte cuiburile părăsite ale altor specii. Iernează
în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de
opt ani şi şase luni.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă
între 8700-15000 de perechi. A manifestat un de-
clin accentuat în perioada 1970-1990. Deşi popula-
ţia s-a menţinut stabilă în majoritatea teritoriilor,
în perioada 1990-2000 a scăzut în Turcia, ceea ce a
influenţat tendinţa întregii populaţii. În România,
populaţia estimată este de 61-110 de perechi.
Cele mai mari efective se înregistrează în Turcia,
Azerbaijan şi Rusia.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Cuibul
este alcătuit din crengi care formează o împletitu-
ră. Femela depune o dată pe an 3-5 ouă. Incubaţia
durează 33-35 de zile. Puii devin independenţi
după 40-45 zile.
203
acvilă ţipătoare mică
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Aquila
Aquila pomarina
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: A. pomarina
caracterizarea speciei
Acvila ţipătoare mică este o specie caracteristică
zonelor împădurite situate în apropierea teritoriilor
deschise cum sunt pajiştile, terenurile agricole şi pă-
şunile umede. Lungimea corpului este de 55-65 cm
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie răspândită în centrul şi estul con-
tinentului european. Este o specie monogamă,
ce poate să trăiască până la 20-25 de ani, însă în
mod obişnuit, din cauza pericolelor existente, tră-
iește în medie 8-10 ani. Mortalitatea medie este
de circa 35% pentru juvenili, 20% pentru păsările
imature şi 5% pentru adulţi. Este o specie solitară
şi teritorială ce atinge maturitatea sexuală la 3-4
ani. Masculul este mult mai agresiv decât femela şi
manifestă un comportament teritorial faţă de alţi
masculi. Cuibăreşte în copaci şi se întoarce la ace- otrăvirea şi vânătoarea ilegală sunt principalele pe-
laşi cuib mai mulţi ani la rând. Cuibul este instalat ricole pentru această specie. Un proiect Life al că-
la înălţimi cuprinse între 4 şi 29 m. Puiul mai puter- rui beneficiar este Agenţia Regională de Protecţie
nic îl atacă de obicei pe cel mai slab, care nu supra- a Mediului Sibiu, implementat în parteneriat cu
vieţuieşte din cauza inaniţiei. Se hrăneşte prin uti- SOR/BirdLife România şi Milvus, are printre obiec-
lizarea mai multor tehnici: planează la o înălţime tive elaborarea Planului Naţional de Acţiune pen-
de circa 100 m şi coboară brusc după ce a localizat tru această specie.
prada, pândește dintr-un loc înalt sau merge prin
iarbă. Iernează în Africa. situri desemnate pentru conservare
Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta
Populaţie Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Bazinul
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cu- Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mah-
prinsă între 14000-19000 de perechi. Deşi popula- mudia, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cerme-
ţia s-a menţinut constantă în perioada 1970-2000 iului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câm-
în cea mai mare parte a teritoriului, a scăzut în pia Nirului-Valea Ierului, Cheile Dobrogei, Cheile
Letonia în perioada 1990-2000 determinând o ten- Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre,
dinţă negativă pe ansamblu. În România, popula- Cozia-Buila-Vânturariţa, Cursul mijlociu al Some-
ţia estimată este de 2500-2800 de perechi, efective şului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târna-
mai mari fiind prezente doar în Belarus şi Letonia. velor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferi-
or-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior,
Reproducere Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz
Soseşte din cartierele de iernare la sfârşit de Tepe, Depresiunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii
martie şi început de aprilie. După folosirea repe- Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Doro-
tată a cuibului, acesta poate atinge o înălțime de hoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăveni,
0,6-1 m şi un diametru la vârf de circa 60-70 cm. Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunărea Ve-
Cuibul este alcătuit din crengi şi resturi vegetale. che-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Grădiş-
Este căptuşit cu ramuri cu frunze care sunt schim- tea Muncelului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Lacul
bate periodic pentru o mai bună camuflare a cui- Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lunca inferioară
bului. Femela depune 1-2 ouă la sfârşit de aprilie a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Timişu-
sau început de mai, cu o dimesiune medie de 63,5 lui, Maglavit, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel,
x 51 mm. Incubaţia durează 36-41 de zile şi este Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Bodoc-Baraolt,
asigurată de femelă, care este hrănită de mascul Munţii Călimani, Munţii Retezat, Munţii Trascăului,
în tot acest timp. Puii devin zburători după 50-55 Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădu-
de zile, dar rămân dependenţi de părinţi câteva rea Bârnova, Pădurea Bogata, Pescăria Cefa-Pă-
săptamâni în plus. durea Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni,
Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metali-
Ameninţări şi măsuri de conservare feri-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea,
Degradarea habitatelor în zonele de cuibărit prin Stepa Saraiu-Horea, Tisa Superioară, Uivar-Diniaş,
reducerea păşunilor, intensificarea agriculturii, Vânători-Neamţ.
204
acvilă ţipătoare mare
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Aquila
Aquila clanga
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: A. clanga
caracterizarea speciei
Acvila ţipătoare mare este o specie caracteristică
zonelor împădurite de altitudine joasă situate în
apropierea zonelor umede. Lungimea corpului este
de 59-69 cm şi greutatea medie este cuprinsă în-
tre 1600-2500 g, femelele fiind mai mari (până la
Păsări
3200 g). Anvergura aripilor este cuprinsă între 153-
177 cm. Este o pasăre de dimensiuni mari, com-
pactă, cu penaj brun închis, a cărei siluetă în zbor
seamănă cu cea a acvilei ţipătoare mici (Aquila po-
marina). Adulţii au înfăţişare similară. Se hrăneşte
în special cu broaşte, dar şi cu mamifere mici, pă-
sări de apă, şerpi şi leşuri.
Localizare şi comportament
Este o specie răspândită în nordul şi centrul con-
tinentului european. Este o specie monogamă și
teritorială. Juvenilii rămân împreună cu părinţii
după ce devin zburători până când ating maturi-
tatea sexuală. În cartierele de iernare, specia este
mai socială şi grupuri de până la zece exemplare,
de vârste diferite, pot fi văzute împreună patrulând
după hrană. În zbor, când planează, aripile largi
„digitate„ sunt arcuite în jos. Cuibăreşte în copaci,
zone stâncoase şi chiar la nivelul solului. Manifestă
fenomenul de „cainism, puiul mai mic fiind atacat
şi chiar omorât de puiul mai puternic sau murind
de inaniţie„. Uneori se înregistrează cazuri de hibri-
dizare cu acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina).
Iernează în Africa.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este foarte mică,
cuprinsă între 810-1100 de perechi, şi a marcat
un declin accentuat între 1970-2000 mai ales în
Rusia. În România, populaţia estimată este de 1-2
perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în
Rusia, Belarus şi Ucraina.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare la mijlocul lunii
aprilie. Cuibul, alcătuit din crengi şi resturi de vege-
taţie, este construit la începutul lunii mai. Femela
depune 1-3 ouă. Incubaţia durează în medie 42-44
de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită
de mascul în tot acest timp. Masculul stă la cuib o
perioadă scurtă, de numai câteva minute. Puii de-
vin zburători la vârsta de 60-65 de zile, însă rămân
dependenţi de părinţi încă 20-21 de zile.
205
acvilă de câmp
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Aquila
Aquila heliaca
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: A. heliaca
caracterizarea speciei
Acvila de câmp, cunoscută şi sub denumirea de ac-
vilă imperială, este o specie caracteristică zonelor
împădurite situate în apropierea zonelor deschise
agricole sau de păşune. Lungimea corpului este de
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie răspândită în centrul şi estul continen-
tului european. Este o specie monogamă întreaga
viaţă şi poate atinge o vârstă de 55 de ani. Ritualul
nupţial se desfăşoară prin înălţarea în aer a parte-
nerilor în timp ce scot la unison sunete de chema-
re, după care plonjează şi se rostogolesc în aer cu
gherele ataşate unul de celălalt. Vânează solitar în
timp ce planează. Poate obliga alte păsări răpitoare mai mare parte a teritoriului a scăzut şi în perioada părinţi. În cazul în care cantitatea de hrană este in- de activităţile umane, în special de vânătoare, sunt
să renunţe la hrana prinsă şi, uneori, obţine cea mai 1990-2000, în Rusia s-a menţinut stabilă, ceea ce suficientă, puiul mai mare este agresiv faţă de puiul absolut necesare pentru conservarea speciei.
mare parte din hrană în acest fel. Cuibul este instalat a determinat menținerea generală a populaţiei. În mai mic şi poate să-l omoare sau acesta moare de
în copaci (sunt preferaţi cei cu vârful rupt) la înălţimi România, populaţia estimată este de 5-10 perechi. inaniţie. Puii devin zburători la 60-65 de zile, însă situri desemnate pentru conservare
variabile, de la câţiva metri până la 30-40 m şi poa- Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia, rămân dependenţi de părinţi încă 14-21 de zile. Aliman-Adamclisi, Băneasa-Canaraua Fetei, Beş-
te atinge o circumferinţă de 3 m după ce este folosit Ungaria şi Macedonia. tepe-Mahmudia, Câmpia Crişului Alb şi Crişului
mai mulţi ani. Cuibăresc şi pe platforme artificiale, Ameninţări şi măsuri de conservare Negru, Cheile Dobrogei, Dealurile Homoroadelor,
iar din 1986 în Franţa au cuibărit şi în captivitate. Reproducere Reducerea suprafeţelor împădurite, tăierea copa- Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz
Iernează în Africa şi în Peninsula Arabică. Soseşte din cartierele de iernare în martie. La con- cilor bătrâni, deranjul determinat de activităţile Tepe, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Lacul Stânca
struirea cuibului participă ambii parteneri, acesta forestiere şi de vânătoare sunt principalele perico- Costeşti, Lunca Mureşului Inferior, Maţa-Cârja-Ră-
Populaţie fiind alcătuit din crengi şi căptuşit cu vegetaţie. le pentru această specie. Un Plan Internaţional de deanu, Măcin-Niculiţel, Pădurea Babadag, Pădurea
Populaţia europeană a speciei este foarte mică, cu- Femela depune 2-3 ouă până la mijlocul lunii aprilie, Acţiune a fost elaborat în anul 1996. Îmbunătăţirea Hagieni, Pădurea Micleşti, Pescăria Cefa-Pădurea
prinsă între 850-1400 de perechi. Aceasta a scăzut cu o dimensiune medie de 72,5 x 56,3 mm. Incubaţia activităţilor forestiere, păstrarea copacilor bătrâni Rădvani, Stepa Casimcea.
semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în cea durează în medie 43 de zile şi este asigurată de ambii în zonele de cuibărit şi reducerea deranjului produs
206
acvilă de munte
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Aquila
Aquila chrysaetos
Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: A. chrysaetos
caracterizarea speciei
Acvila de munte, cunoscută şi sub denumirea de
pajură, este o specie caracteristică zonelor mon-
tane, dar poate fi întâlnită şi de-a lungul coastelor
şi teritoriilor împădurite. Lungimea corpului este
de 80-93 cm şi greutatea medie este cuprinsă între
Păsări
4050-6350 g, femelele fiind mai mari. Anvergura
aripilor este cuprinsă între 190-225 cm. Este o
răpitoare mare, cu un penaj maro închis pe cea
mai mare parte a corpului, cu excepţia capului şi
gâtului al căror penaj este maro-auriu. Adulţii au
înfăţişare similară şi ajung la acest penaj în cinci
ani. Este cea mai cunoscută răpitoare din emisfe-
ra nordică şi una din cele mai temute, pentru că în
lumea animală un adult de acvilă de munte este
prădatorul suprem. În prezent este pasărea naţio-
nală pentru şase ţări: Albania, Austria, Germania,
Kazakhstan, Mexic şi Yemen. Este în acelaşi timp
un simbol recunoscut în multe alte ţări vestice da-
torită tradiţiei transmise de la legiunile romane al
căror simbol era. În cultura arabă, acvila de munte
este emblema personală a lui Saladin şi un simbol
al puterii. Se hrăneşte cu mamifere mici, păsări, iar
în timpul iernii, când hrana este mai puţină, şi cu
leşuri. Circa 200 de specii de mamifere şi păsări au
fost identificate ca pradă pentru acvila de munte.
Reproducere
Localizare şi comportament La construirea cuibului participă ambii parteneri,
Este o specie cu o distribuţie discontinuă în cea mai fiind alcătuit din crengi şi căptuşit cu vegetaţie.
mare parte a Europei. Este o specie teritorială, mo- Femela depune 2-3 ouă la sfârşit de martie sau în-
nogamă întreaga viaţă şi poate atinge vârsta de 32 ceput de aprilie. Incubaţia durează în medie 43-45
de ani (în captivitate 46 de ani). Ritualul nupţial in- de zile şi este asigurată în principal de femelă. În
clude zboruri în pereche, urmăriri, spirale, plonjoa- cazul în care cantitatea de hrană este insuficientă,
ne în aer. Zboară cu o viteză de circa 45-51 km/h, puiul mai mare este agresiv faţă de puiul mai mic
dar plonjând poate atinge 321 km/h. Vânează în şi poate să-l omoare sau acesta moare de inaniţie.
timp ce planează sau pândind dintr-un copac. Puii devin zburători la 65-70 de zile, însă rămân de-
Adeseori perechea vânează împreună, în timp ce pendenţi de părinţi încă 14-21 de zile.
unul dintre parteneri urmăreşte prada, celălalt
doborând-o. Poate obliga alte păsări răpitoare Ameninţări şi măsuri de conservare
să renunţe la hrana prinsă. Unele răpitoare sunt Deranjul determinat de activităţile forestiere şi de
atacate şi folosite ca pradă (şorecari, ulii). Cuibul vânătoare sunt principalele pericole pentru aceas-
este aşezat în zone inaccesibile, în crăpături ale tă specie. Îmbunătăţirea activităţilor forestiere,
stâncilor, pe pragurile unor stânci abrupte sau în păstrarea copacilor bătrâni în zonele de cuibărit şi
copaci şi este îmbunătăţit şi folosit mai mulţi ani. reducerea deranjului produs de activităţile umane,
Poate atinge o circumferinţă de 2-3 m şi o înălţi- în special de vânătoare, sunt necesare pentru con-
me de 1 m. Cuibul poate atinge un volum de 6 m3. servarea speciei.
Obişnuieşte să-şi înceapă cuiburi în mai multe lo-
curi pe care le foloseşte alternativ. Păsări de mici situri desemnate pentru conservare
dimensiuni, care nu reprezintă pradă pentru acvila Avrig-Scorei-Făgăraş, Cânepişti, Cheile Bicazu-
de munte, obişnuiesc să cuibărească în pereţii ex- lui-Hăşmaş, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cozia-Bui-
teriori, fiind protejate contra prădătorilor obişnuiţi. la-Vânturariţa, Dealurile Homoroadelor, Dealurile
Adulţii sunt sedentari însă tinerii pot migra. Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Re-
pede-Valea Iadului, Depresiunea şi Munţii Giur-
Populaţie geului, Domogled-Valea Cernei, Masivul Ceahlau,
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă Măcin-Niculiţel, Muntii Metaliferi, Munţii Almă-
între 8400-11000 de perechi. S-a păstrat relativ jului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii
stabilă în perioada 1970-2000 chiar dacă în unele Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului,
ţări a scăzut uşor. În România, populaţia estimată Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii
este de 85-130 de perechi. Cele mai mari efective Rodnei, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii
sunt prezente în Turcia, Spania şi Norvegia. Trascăului, Pădurea Bârnova, Piemontul Făgăraş,
Vânători-Neamţ.
207
acvilă pitică sau
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Aquila
acvilă mică Clasa: Aves Familia: Accipitridae Specia: A. pennata
Aquila pennata
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din latinescul aquilus –
de culoare închisă, cu referire la penajul închis la
culoare al păsării. Numele de specie provine de la
cuvantul latin pennatus – care are pene.
caracterizarea speciei
Acvila mică, cunoscută şi sub denumirea de acvilă
pitică, „un pitic între acvile„, este o specie caracte-
ristică zonelor împădurite cu luminişuri din preaj-
ma râurilor şi zonelor umede. Lungimea corpului
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în sud-vestul şi în estul con-
tinentului european. Ritualul nupţial este specta-
culos, caracterizat prin plonjări succesive urmate de
ridicări rapide, acompaniate de chemări repetate. Se
manifestă teritorial şi pe teritoriul său are mai multe
cuiburi pe care le foloseşte alternativ. Îşi construieşte
rar cuibul şi preferă să folosească cuiburile altor răpi- populaţia estimată este de 80-120 de perechi. Cele vânătoare sunt principalele pericole pentru specie. şului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului
toare, inclusiv pe cel de codalb (Haliaeetus albicilla). mai mari efective sunt prezente în Spania, Rusia şi Îmbunătăţirea activităţilor forestiere, păstrarea Superior, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie,
Cuibul este aşezat în copaci şi alcătuit din crengi or- Portugalia. copacilor bătrâni în zonele de cuibărit şi reducerea Deniz Tepe, Drocea-Zarand, Dumbrăveni, Dunărea
namentate cu ramuri verzi. La cuib nu este sperioasă deranjului produs de activităţile umane, în speci- Veche-Braţul Măcin, Horga-Zorleni, Hunedoara
şi suportă apropierea omului mai mult decât oricare Reproducere al de vânătoare sunt necesare pentru conserva- Timişană, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina,
altă acvilă. Iernează în Africa. Soseşte din cartierele de iernare în martie. Femela rea speciei. Livezile-Dolaţ, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Ti-
depune 1-2 ouă în ultima parte a lunii aprilie sau la mişului, Măcin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Munţii
Populaţie începutul lunii mai, cu o dimensiune medie de 56 situri desemnate pentru conservare Almăjului-Locvei, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă x 45,3 mm. Incubaţia durează în medie 30-35 de Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Bănea- Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădu-
între 4400-8900 de perechi. S-a menţinut stabilă zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii devin sa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Canaralele rea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Stepa
în perioada 1970-1990. Nu se ştie tendinţa efecti- zburători la 50-56 de zile, urmându-şi părinţii. de la Hârşova, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei.
velor din Spania în perioada 1990-2000, însă deşi a Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cheile Dobrogei, Che-
scăzut în unele teritorii din sud-estul Europei, po- Ameninţări şi măsuri de conservare ile Nerei-Beuşniţa, Cursul mijlociu al Someşului,
pulaţia este considerată relativ stabilă. În România, Deranjul determinat de activităţile forestiere şi de Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mure-
208
vultur pescar sau
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Pandion
uligan pescar Clasa: Aves Familia: Pandionidae Specia: P. haliaetus
Pandion haliaetus
etimologia denumirii științifice
Denumirea de gen provine din mitologie, Pandion,
unul din regii Atenei şi bunicul lui Theseus, fiind
transformat într-un vultur. Numele de specie este
compus din cuvintele greceşti halos – mare şi ae-
tos – acvilă.
caracterizarea speciei
Uliganul pescar, cunoscut şi sub denumirea de
vultur pescar, este o specie caracteristică regi-
unilor cu ape permanente, stătătoare sau cu un
Păsări
curs lent, dulci sau sărate. Lungimea corpului
este de 52-60 cm şi are o greutate cuprinsă în-
tre 1200-1600 g pentru mascul şi 1600-2000 g
pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă
între 152-167 cm. Prezentă pe toate continente-
le cu excepţia Antarcticii, este una din cele mai
răspândite păsări de pradă. Prezintă adaptări
specifice pentru prinderea peştilor: penaj dens,
uleios, picioare mari, nări care se închid când se
scufundă, deget exterior reversibil care ajută la o
bună prindere a peştelui, cu două degete în faţă
şi două degete în spate. Cele patru degete sunt
egale spre deosebire de ceilalţi vulturi. Ghearele
sunt lungi şi curbate iar pe degetele picioarelor,
sunt prezente „proeminenţe spinoase„ ce ajută
la fixarea peştilor. Adulţii au înfăţişare similară,
fiind maro pe spate, coadă şi aripi. Ating maturi-
tatea sexuală la 3-5 ani. Capul şi corpul sunt albe, numai în migraţie. Cele mai mari efective sunt pre-
iar peste ochi trece o bandă de culoare închisă. Se zente în Suedia, Rusia şi Finlanda.
hrăneşte în special cu peşte, dar şi cu mamifere
mici, păsări rănite şi broaşte. Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lui
Localizare şi comportament martie sau începutul lui aprilie. Femela depune 2-4
Este o specie prezentă în vestul şi nordul conti- ouă în ultima parte a lunii aprilie sau la începutul
nentului european. Specia este monogamă toată lunii mai, cu o dimensiune medie de 62 x 46 mm.
viaţa şi poate trăi 26 de ani. Şansele de supra- Incubaţia durează în medie 35-38 de zile şi este asi-
vieţuire sunt estimate la 60% pentru tinerii sub gurată de ambii parteneri. În această perioadă vâ-
doi ani şi 80-90% pentru adulţi. Ritualul nupţial nează numai masculul, care hrăneşte femela. După
se manifestă prin treceri succesive pe deasu- eclozare, în primele săptămâni, puii nu pot să-şi
pra cuibului, însoţite de strigăte având rolul de regleze temperatura corpului, iar femela rămâne
a descuraja rivalii. Vânează planând în cercuri permanent cu aceştia să-i îngrijească. Într-o lună
largi sau „plutind la punct fix„. După ce peştele de la eclozare, puii ating 70-80% din dimensiunile
a fost observat, planează la o înălţime de 10-30 părinţilor. Masculul aduce la cuib 8-10 peşti pe zi,
m deasupra acestuia, până cand peştele ajunge reprezentând 60-100 g/peşte pe oră de zi lumină.
într-o poziţie potrivită. Apoi plonjează brusc, cu Puii devin zburători la 56-60 de zile, însă mai sunt
aripile închise pe jumătate şi dispare pentru câ- hrăniţi de către mascul încă două-trei săptămâni.
teva secunde sub apă, după care decolează cu
peştele în gheare. Rata de succes în prinderea Ameninţări şi măsuri de conservare
peştilor variază între 24-74% şi depinde de abi- Degradarea habitatelor umede, poluarea apelor cu
litatea păsării şi de condiţiile climatice. Vulturul pesticide şi vânătoarea ilegală sunt principalele pe-
pescar nu poate înota şi au fost cazuri cand s-a ricole pentru această specie.
înecat, prinzându-şi ghearele în peşti prea mari
pe care nu i-a putut ridica. Cuibul este aşezat pe situri desemnate pentru conservare
stânci, în copaci sau pe stâlpii reţelelor electrice, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău,
la o distanţă de 3-5 km de o zonă umedă. Este Balta Vederoasa, Băneasa-Canaraua Fetei, Cala-
alcătuit din crengi şi îmbunătăţit an de an. Poate fat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câm-
atinge un metru în diametru și înălţime. Vulturul pia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cursul Dunării-Ba-
pescar îşi apără cuibul dar nu şi teritoriul din jurul ziaş-Porţile de Fier, Delta Dunării şi Complexul
cuibului (vânează la o distanţă de până la 14 km Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei,
de la cuib, prada fiind situată la o distanţă mare). Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin,
Iernează în Africa. Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni,
Lacul Oltina, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina,
Populaţie Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile
Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă Taşaul-Corbu, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa,
între 7600-11000 de perechi. A crescut semnifica- Măcin-Niculiţel, Măxineni, Ostrovu Lung-Gostinu,
tiv în perioada 1970-1990 şi s-a menţinut stabilă Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Munti-
în perioada 1990-2000. În România este prezent lor Metaliferi-Vinţu.
209
vânturel sau
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Falco
vinderel mic Clasa: Aves Familia: Falconidae Specia: F. naumanni
Falco naumanni
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din cuvântul latin falx – se-
ceră, cu referire la silueta cu aripi lungi şi ascuţite
sau, după alte suse, din falcate cu referire la ciocul
sau ghearele curbate. Numele de specie naumanni
comemorează ornitologul german J.F. Naumann
(1780-1857).
caracterizarea speciei
Vânturelul mic este o specie caracteristică terito-
riilor joase cu păşuni, culturilor agricole şi păduri-
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în sudul şi estul continentu-
lui european. Specia este monogamă şi teritorială.
Când vânează, coboară neauzit de pe crengi şi prin-
de prada în gheare înainte s-o omoare, ciupind-o
în spatele capului. Nu îşi construieşte cuiburi şi
caută cavităţi potrivite în copaci, pereţii biserici-
lor vechi, hambare sau platforme artificiale, la o
distanţă de 1-3 km de zonele folosite pentru vâ-
nătoare. Cuibăreşte în colonii de 10-20 de perechi,
adeseori în apropierea aşezărilor umane. Iernează
în Africa.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică,
cuprinsă între 25000-42000 de perechi. A scăzut
semnificativ între 1970-1990. Specia a fost sta-
bilă în perioada 1990-2000 în vestul Europei, dar
a continuat să descrească în sud-estul Europei,
acest fapt determinând o tendinţă de scădere pe
ansamblu. În România populaţia estimată este de
1-5 perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în
Spania, Turcia şi Italia.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a
lunii aprilie. Femela depune 3-5 ouă în a doua par-
te a lunii mai sau la începutul lunii iunie. Incubaţia
durează în medie 28-31 de zile şi este asigurată de
ambii părinţi. Puii devin zburători la 27-29 de zile.
210
şoimuleţ sau
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Falco
vânturel de seară Clasa: Aves Familia: Falconidae Specia: F. vespertinus
Falco vespertinus
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din cuvântul latin falx – se-
ceră, cu referire la silueta cu aripi lungi şi ascuţite
sau, după alte surse, din falcate cu referire la ciocul
sau ghearele curbate. Numele de specie provine
din cuvântul latin vespertinus – de seară, cu refe-
rire la preferinţa de a vâna în amurg.
caracterizarea speciei
Vânturelul de seară, cunoscut şi sub denumirea
de șoimuleţ de seară, este o specie caracteristi-
Păsări
că zonelor deschise cu pâlcuri de pădure aşa cum
sunt stepele, păşunile, suprafeţele agricole cu al-
titudine redusă, deşi în Asia este prezent şi la 1500
m. Lungimea corpului este de 28-34 cm şi are o
greutate medie de 130-197 g. Anvergura aripilor
este cuprinsă între 65-76 cm. Este un şoim de talie
medie spre mică, cu o siluetă apropiată de a vân-
turelului roşu (Falco tinnunculus) şi a şoimului rân-
dunelelor (Falco subbuteo). Atinge penajul complet
caracteristic adultului în al treilea an. Masculul are
în penaj o combinaţie unică între albastrul-gri-în-
chis (ardezie) de pe corp şi roşul ruginiu de pe
penele picioarelor şi subcodale. Femela este mai
mare şi are penajul gri-albastru pe spate şi ruginiu
pe corp. Se hrăneşte în special cu insecte, mamifere
mici, broaşte şi şerpi.
Localizare şi comportament rei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a ca-Plopu-Sărat, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tău- rile de la Dăbuleni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădu-
Este o specie prezentă în sudul şi estul continen- Brăilei, Balta Tătaru, Băneasa-Canaraua Fetei, Ber- reni, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibu- rea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Hagieni,
tului european. Este o pasăre socială ce cuibăreş- teştii de Sus-Gura Ialomiţei, Beştepe-Mahmudia, geac, Lacul Brateş, Lacul Bugeac, Lacul Stânca Pădurea Macedonia, Pădurea Radomir, Pescăria
te în colonii. Pentru aceasta ocupă cuiburi vechi Braţul Borcea, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Costeşti, Lacul Strachina, Lacurile de acumulare Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Muntilor Me-
de răpitoare sau corvide, fiind în acest fel depen- Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, de pe Argeş, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacu- taliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casim-
dentă de coloniile de ciori de semănătură (Corvus Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cânepişti, Cheile rile Taşaul-Corbu, Livezile-Dolaţ, Lunca Barcăului, cea, Stepa Saraiu-Horea, Teremia Mare-Tomna-
frugilegus). Cea mai mare parte a hranei formată Dobrogei, Comana, Delta Dunării şi Complexul Ra- Lunca Bârzavei, Lunca Mureşului Inferior, Lunca tic, Uivar-Diniaş, Valea Alceului, Vedea-Dunăre,
din insecte o capturează în zbor. Uneori „planează zim-Sinoie, Deniz Tepe, Dunăre-Ostroave, Dunărea Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Mij- Vităneşti-Răsmireşti.
la punct fix„ sau merge pe sol căutându-şi prada. Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, lociu, Lunca Timişului, Maglavit, Măcin-Niculiţel,
Cel mai activ vânează la răsărit şi în amurg, când Grindu-Valea Măcrişului, Hunedoara Timişană, Ian- Mlaştina Satchinez, Munţii Bodoc-Baraolt, Nisipu-
poate fi văzut zburând la mică înălţime, deasupra
râurilor. Iernează în Africa. Longevitatea maximă
cunoscută este de 13 ani şi trei luni.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cu-
prinsă între 26000-39000 de perechi. A marcat un
declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în
unele ţări în perioada 1990-2000 aceasta s-a men-
ţinut stabilă, a continuat să descrească în Rusia şi
în tot estul continentului, determinând o tendinţă
de scădere pe ansamblu. În România, populaţia es-
timată este de 1300-1600 de perechi, efective mai
mari fiind prezente în Rusia şi Ucraina.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a
lunii aprilie şi în prima parte a lunii mai. Femela
depune 3-4 ouă în a doua parte a lunii mai şi înce-
putul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 36,5 x
28,9 mm. Incubaţia durează în medie 27-28 de zile
şi este asigurată de ambii părinţi. Puii devin zbură-
tori la 27-30 de zile şi devin complet independenţi
după încă o săptămână.
211
şoim dunărean
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Falco
Falco cherrug
Clasa: Aves Familia: Falconidae Specia: F. cherrug
caracterizarea speciei
Şoimul dunărean, cunoscut şi sub denumirea de
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în sudul şi estul continen- care îi alungă de la cuib. Iernează în Africa şi în în special de femelă, care în această perioadă este al populaţiei cuibăritoare din Ungaria şi România
tului european. Este o pasăre solitară şi teritori- Peninsula Arabică. hrănită de mascul. Puii devin zburători la 45-50 de se desfăşoară în prezent printr-un proiect LIFE, iar
ală, foarte agresivă şi perseverentă în urmărirea zile dar rămân dependenţi de părinţi încă 30-45 parteneri în România sunt SOR/BirdLife România şi
prăzii. În lumea animală nu este ameninţată de Populaţie de zile. Grupul Milvus.
nicio specie, omul fiind singurul pericol. Este Populaţia europeană a speciei este foarte mică şi
foarte agil şi rapid şi poate atinge o viteză de cuprinsă între 360-540 de perechi. A scăzut semni- Ameninţări şi măsuri de conservare situri desemnate pentru conservare
321 km/h când plonjează după pradă. Cele mai ficativ între 1970-1990, tendinţă care a continuat şi Faptul că femelele sunt preferate de către crescă- Aliman-Adamclisi, Beştepe-Mahmudia, Câmpia
multe exemplare trăiesc 5-7 ani, însă pot atin- în perioada 1990-2000. În România populaţia esti- torii de şoimi duce la un dezechilibru între sexe în Crişului Alb şi Crişului Negru, Cheile Dobrogei,
ge şi 10 ani. În captivitate longevitatea este mai mată este de 5-10 perechi. Efectivele cele mai mari populaţia sălbatică. Circa 90% dintre exemplarele Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz
mare, între 15 şi 25 de ani. Ating maturitatea sunt prezente în Ungaria, Turcia, Serbia şi Ucraina. estimate a fi prinse anual de către crescătorii de Tepe, Dunăre-Ostroave, Gruia-Gârla Mare, Lacurile
sexuală la 2-3 ani, deşi femelele pot începe să şoimi în timpul migraţiei sunt femele. Multe din- Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Lunca Bârzavei,
cuibărească uneori şi la un an. Masculul execută Reproducere tre exemplarele prinse sunt exportate în Mongolia. Lunca Mureşului Inferior, Măcin-Niculiţel, Măxi-
un ritual nupţial, planând deasupra teritoriului Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii Tinerii sunt mult mai uşor de dresat, de aceea, cele neni, Pădurea Babadag, Pădurea Hagieni, Pescăria
ales, emiţând sunete puternice de chemare pen- martie. Femela depune de obicei 3-5 ouă la sfâr- mai multe dintre păsările prinse au vârsta de un Cefa-Pădurea Rădvani, Stepa Casimcea, Stepa Sa-
tru femele. În timpul ritualului nupţial masculii şitul lunii martie sau începutul lunii aprilie, cu o an. Degradarea habitatelor şi poluarea cu pestici- raiu-Horea, Valea Alceului.
aduc uneori hrană femelelor. Ocupă de obicei dimensiune medie de 53,4 x 41 mm. Incubaţia de sunt pericole ce au de asemenea efect semni-
cuibul altor păsări răpitoare, inclusiv codalbi pe durează în medie 29-31 de zile şi este asigurată ficativ asupra speciei. Un program de conservare
212
şoim călător
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Falco
Falco peregrinus
Clasa: Aves Familia: Falconidae Specia: F. peregrinus
caracterizarea speciei
Şoimul călător este o specie caracteristică zonelor
deschise stâncoase, din tundră, păşuni, stepă cu
pâlcuri de pădure şi coaste marine. Cu excepţia
Antarcticii, această specie este prezentă pe toate
Păsări
continentele şi numai vulturul pescar (Pandion
haliaetus) mai are o distribuţie atât de largă din-
tre păsările răpitoare. Poate fi întâlnit până la o
altitudine de 4000 m. Lungimea corpului este de
38-51 cm şi are o greutate medie de 550-1500 g,
femelele fiind mai mari cu 15-40% decât masculii.
Anvergura aripilor este cuprinsă între 89-113 cm.
Adulţii au înfăţişare similară, prezentând o largă
variaţie în dimensiuni şi penaj, fiind identificate
19 subspecii. Datorită agilităţii sale este folosit
de către crescătorii de şoimi. Este gri-albastru pe
spate, are aripile ascuţite şi o mustaţă proeminen-
tă. Se hrăneşte cu păsări, mamifere mici, reptile
şi insecte.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a
continentului european. Este o specie monoga- Ameninţări şi măsuri de conservare Nerei-Beuşniţa, Cozia-Buila-Vânturariţa, Dealurile vei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Călimani,
mă, teritorială, la care partenerii rămân adeseori Poluarea cu pesticide şi prinderea păsărilor de că- Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Niraju- Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii
împreună şi iarna, în afara perioadei de cuibărit. În tre crescătorii de şoimi sunt principalele pericole ce lui, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, De- Retezat, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Mun-
raport cu dimensiunea sa este cel mai puternic din- afectează specia. presiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea ţii Trascăului, Munţii Vrancei, Pădurea Babadag,
tre şoimi. Este considerat a fi cea mai rapidă specie, Cernei, Dumbrăveni, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Pădurea Bârnova, Pădurea Hagieni, Pădurea Mi-
atingând o viteză de până la 325 km/h atunci când situri desemnate pentru conservare Codlei, Horga-Zorleni, Lacul Techirghiol, Lacurile cleşti, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piatra Şo-
plonjează după pradă. Cele mai multe exemplare Aliman-Adamclisi, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Al- Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Lunca Prutu- imului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Pie-
trăiesc aproximativ 13 ani, dar pot atinge și 16-20 bă-Amara-Jirlău, Beştepe-Mahmudia, Canaralele lui-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Mijlociu, montul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Stepa Casimcea,
de ani. În captivitate pot atinge 25 de ani. Rata de de la Hârşova, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Mlaştina Sat- Valea Mostiştea.
supravieţuire în primul an de viaţă este de 40%, iar Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile chinez, Muntii Metaliferi, Munţii Almăjului-Loc-
pentru adulţi de 70%. Ating maturitatea sexuală la
2-3 ani. Perechea execută un ritual nupţial specta-
culos ce include, pe lângă planări împreună, urmă-
riri şi rostogoliri în picaj. După formarea perechii,
partenerii încep să vâneze împreună. În timpul
ritualului nupţial masculii aduc uneori hrană fe-
melelor. Teritoriul apărat variză ca dimensiune în
funcţie de cantitatea de hrană şi este cuprins între
3,3 şi 5 km. Nu îşi construieşte cuib şi depune ouăle
în scobiturile stâncilor şi copacilor sau în cuiburile
abandonate de alte specii. Iernează în Africa.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică,
cuprinsă între 12000-25000 de perechi. Aceasta a
crescut semnificativ în perioada 1970-1990, ten-
dinţă care s-a menţinut şi în perioada 1990-2000,
în cea mai mare parte a teritoriului cu excepţia
Turciei. Pe ansamblu, tendinţa populaţiei s-a men-
ţinut crescătoare. În România, populaţia estimată
este de 8-15 perechi. Efectivele cele mai mari sunt
prezente în Groenlanda, Spania, Turcia, Franţa şi
Marea Britanie.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în luna martie.
Femela depune de obicei 3-4 ouă în a doua parte
a lunii mai sau la începutul lunii iunie, cu o dimen-
siune medie de 51,3 x 40,5 mm. Incubaţia durează
în medie 32-24 de zile şi este asigurată în special
de femelă, care în această perioadă este hrănită
de mascul. Puii devin zburători la 35-42 de zile
şi rămân dependenţi de părinţi încă câteva luni.
Numărul puilor care ajung la stadiul de zburători
într-un cuib este în medie de 1,5-3,05.
213
şoim de iarnă
Regnul: Animalia Ordinul: Falconiformes Genul: Falco
Falco columbarius
Clasa: Aves Familia: Falconidae Specia: F. columbarius
caracterizarea speciei
Şoimul de iarnă este caracteristic zonelor joase
împădurite, păşunilor şi mlaştinilor. Este cel mai
mic dintre răpitoarele din Europa, însă foarte agil
Păsări
Localizare şi comportament de adulţi. Adeseori, când hrana este suficientă, deranjul păsărilor sunt principalele pericole ce Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Horga-Zor-
Este o specie cuibăritoare în nordul continen- două treimi din numărul puilor ce au eclozat ajung afectează specia. leni, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Stânca
tului european. Când vânează, zboară repede zburători. În anii cu hrană puţină doar o treime Costeşti, Lacul Techirghiol, Limanu-Herghelia, Lun-
şi la înalţime de sub un metru deasupra solului din numărul puilor eclozaţi ajung zburători. Ajung situri desemnate pentru conservare ca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Fru-
folosindu-se de copaci şi tufişuri pentru a-şi sur- la maturitate sexuală la un an, însă cei mai mulţi Acumulările Belceşti, Balta Albă-Amara-Jirlău, muşiţa, Măcin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Munţii
prinde prada, pe care o prinde în aer. Perechea masculi cuibăresc numai în al doilea an. La fel ca în Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Cala- Trascăului, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata,
vânează adeseori împreună şi unul dintre par- cazul altor răpitoare, masculul este cel ce asigură în fat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Crişului Alb şi Cri- Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani,
teneri sperie prada şi o conduce spre celălalt. principal hrana familiei. şului Negru, Câmpia Gherghiţei, Cheile Dobrogei, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Stepa Sara-
Celelalte păsări prădătoare evită în general Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mure- iu-Horea, Suhaia, Valea Alceului, Valea Mostiştea,
şoimii de iarnă din cauza agilităţii şi agresivi- Ameninţări şi măsuri de conservare şului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Vânători-Neamţ.
tăţii acestora. Specia este monogamă cel puţin Degradarea habitatelor, poluarea cu pesticide şi Superior, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie,
pentru un sezon de cuibărit, deşi copulări cu
alţi parteneri au fost înregistrate. Primăvara,
masculii migrează spre nord înaintea femelelor.
Deşi se reîntorc în acelaşi teritoriu, adeseori nu
folosesc acelaşi cuib. Nu îşi construieşte propriul
cuib şi foloseşte cuiburi mai vechi de cioară sau
coţofană, amplasate în păduri de conifere sau
de amestec. În absenţa acestora cuibăreşte pe
margini stâncoase sau chiar pe sol. Îşi apără te-
ritoriul foarte agresiv. Longevitatea maximă cu-
noscută este de 12 ani şi şapte luni. Iernează în
centrul şi estul continentului european.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cu-
prinsă între 31000-49000 de perechi. S-a menţinut
stabilă în perioada 1970-1990. În perioada 1990-
2000, cu excepţia Suediei unde efectivele au mar-
cat o scădere, acestea s-au menţinut stabile sau au
marcat o uşoară creştere. Cele mai mari efective
cuibăritoare sunt în Rusia, Norvegia şi Suedia. În
România specia iernează şi efectivele estimate
sunt de 400-1500 de exemplare. Efective mai mari
sunt prezente în timpul iernii numai în Ucraina.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela
depune de obicei 4-5 ouă, cu o dimensiune medie
de 40 x 31,5 mm. Incubaţia durează în medie 28-
32 de zile şi este asigurată în proporţie de 90% de
către femelă, care în această perioadă este hrănită
de mascul. La eclozare puii cântăresc aproximativ
13 g. Puii devin zburători la 29-31 de zile şi ră-
mân dependenţi de părinţi încă patru săptămâni.
Uneori, exemplarele de un an, în special masculii,
participă la hrănirea familiei alături de perechea
214
cocoş de mesteacăn
Regnul: Animalia Ordinul: Galliformes Genul: Tetrao
Tetrao tetrix tetrix
Clasa: Aves Familia: Phasianidae Specia: T. tetrix
caracterizarea speciei
Cocoşul de mesteacăn este o specie caracteristică
zonelor de la limita superioară a pădurilor monta-
ne cu arbori rari. Lungimea corpului este de 40-58
cm şi are o greutate medie de 1000-1450 g pentru
mascul şi 750-1110 g pentru femelă. Anvergura
Păsări
aripilor este cuprinsă între 76-82 cm. Masculul este
mai mic decât cocoşul de munte (Tetrao urogallus)
şi în zbor i se văd dungile albe de pe aripi. Adulţii
au înfăţişare diferită. Masculul are un penaj lucios,
albastrui-negru şi penele cozii îndoite în formă de
liră, care în zbor se desfac în furculiţă. Femela este
maronie. Se hrăneşte cu frunze, muguri (preferă
mugurii de mesteacăn), seminţe de pădure, fructe,
insecte şi larvele acestora.
Localizare şi comportament
Este o specie sedentară prezentă pe cea mai mare
parte a continentului european. Masculii se adu-
nă în spaţii deschise în număr variabil, între 8-10
masculi, dar numărul lor poate atinge uneori şi
50, 100 sau 200 de exemplare. Ritualul nupţial
se desfăşoară dimineaţa şi se manifestă prin ridi-
carea şi desfacerea cozilor în timp ce scot sunete
puternice ce se aud de la o distanţă de câţiva km.
Între masculi au loc conflicte şi chiar lupte. Fiind o
specie poligamă, masculii dominanţi câştigă acces
la mai multe femele. Cuibul este de obicei aşezat
pe sol şi format dintr-o adâncitură în sol căptuşită
cu vegetaţie (frunze, ace de brad, muşchi). Rareori
cuibăreşte în copaci, la o înălţime mai mică de șase
metri, în cuiburile altor specii. Longevitatea maxi-
mă cunoscută este de 12 ani şi trei luni.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este foarte mare, cu-
prinsă între 2500000-3200000 de perechi. A scăzut
semnificativ în perioada 1970-1990, tendinţă ce
a continuat şi în perioada 1990-2000 în cele mai
multe teritorii, cu excepţia Rusiei. Pe ansamblu se
consideră că se manifestă tendinţa de descreştere a
populaţiei. În România, populaţia estimată este de
60-80 de perechi. Cele mai mari efective sunt pre-
zente în Rusia, Finlanda, Suedia şi Norvegia.
Reproducere
Femela depune de obicei 6-11 ouă galbene, la în-
ceputul lunii mai, cu o dimensiune medie de 49,5 x
36,3 mm. Incubaţia durează în medie 25-27 de zile
şi este asigurată numai de către femelă. După eclo-
zare, puii îşi urmează imediat mama care îi creşte
în vegetaţia bogată, de unde ies în căutarea hranei
dimineaţa şi seara. Puii încep să facă salturi în zbor
la 10-14 zile şi devin zburători la circa 30 de zile,
dar devin independenţi doar la trei luni.
215
cocoş de munte
Regnul: Animalia Ordinul: Galliformes Genul: Tetrao
Tetrao urogallus
Clasa: Aves Familia: Phasianidae Specia: T. urogallus
caracterizarea speciei
Cocoşul de munte este o specie caracteristică zone-
lor de pădure de conifere, dense, înalte şi întune-
cate, dar care au şi luminişuri deschise. Lungimea
corpului este de 54-90 cm şi are o greutate medie
de 4300 g pentru mascul şi până la 2000 g pentru
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie sedentară prezentă pe cea mai mare
parte a continentului european. În captivitate trăieş-
te până la 18 ani. Poate hibrida cu cocoşul de mes-
tecăn şi fazanul (Phasianus colchicus). Este o specie
poligamă, şi cocoşii rotind la sfârşitul iernii (mijloc
de martie, început de aprilie), în locuri deschise din
pădure unde se adună împreună cu femelele. În pe-
rioada împerecherii masculii devin agresivi, putând
ataca chiar şi omul. În timpul rotitului, masculii îşi
desfac coada în evantai şi scot sunete puternice ce
atrag femelele. Cuibul este construit pe sol, în locuri
camuflate din pădurea de conifere, într-o adâncitură
căptuşită cu vegetaţie. După împerechere, masculii
nu au niciun rol în creşterea puilor.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este mare, cuprinsă
între 760000-1000000 de perechi. S-a menţinut
stabilă în perioada 1970-1990. Deşi specia a scă-
zut în perioada 1990-2000, în special în Finlanda şi
Suedia, a crescut în schimb în Rusia, iar pe ansam-
blu populaţia este considerată stabilă. În România
populaţia estimată este de 4500-5200 de perechi.
Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia,
Finlanda, Suedia şi Norvegia.
Reproducere
Femela depune de obicei 5-12 ouă la sfârşitul lui
aprilie şi începutul lunii mai, cu o dimensiune me-
die de 56,9 x 41,3 mm. Incubaţia durează în medie
26-29 de zile şi este asigurată numai de către fe-
melă. După eclozare, puii îşi părăsesc cuibul după
24 de ore şi îşi urmează mama. Puii încep să facă
salturi în zbor la 10-14 zile şi devin zburători la cir-
ca 25-30 de zile, însă rămân împreună cu familia
până toamna, când formează grupuri mari cu alte
familii în vederea iernării.
216
cresteţ pestriţ sau
Regnul: Animalia Ordinul: Gruiformes Genul: Porzana
cresteluţ pestriţ Clasa: Aves Familia: Rallidae Specia: P. porzana
Porzana porzana
etimologia denumirii științifice
Provenienţa numelui nu este clară. Singura men-
ţiune face referire la un nume veneţian dat acestei
familii de păsări.
caracterizarea speciei
Cresteţul pestriţ este o specie caracteristică zone-
lor umede, mlăştinoase, cu multă vegetaţie. Duce
o viaţă retrasă şi este greu de observat. Lungimea
corpului este de 19-22,5 cm şi are o greutate medie
de 57-147 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între
Păsări
37-42 cm. Adulţii au înfăţişare similară cu cioc mic,
picioare verzi şi o culoare maronie cu dungi negre
şi pete albe. Au un repertoriu vocal bogat şi îşi fac
remarcată prezenţa prin sunete care se aud la o
distanţă de până la 2 km. Se hrăneşte cu insecte
şi larvele acestora, melci şi seminţe, plante de apă
şi peşti.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a
continentului european. Este o specie monogamă,
formând perechi care se păstrează pe durata unui
sezon de cuibărit. Este o specie teritorială, atât în
regiunea de cuibărit, cât şi în cea de iernare. În
timpul ritualului nupţial, masculul cântă în repri-
ze de câteva minute de la înserare până târziu în
noapte. Cuibul, plasat în vegetaţie, are forma unei
cupe şi este construit de ambii parteneri. Iernează
în Africa.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mare,
cuprinsă între 120000-260000 de perechi. Aceasta
s-a menţinut stabilă între 1970-1990. Deşi în pe-
rioada 1990-2000 specia a înregistrat un declin în
Ucraina, populaţiile din Rusia şi Belarus au rămas
stabile sau chiar au crescut, ceea ce face ca pe
ansamblu populaţia să fie considerată stabilă. În
România populaţia estimată este de 8000-15000
de perechi, efective mai mari fiind prezente în
Rusia, Ucraina şi Belarus.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii
aprilie. Femela depune de obicei 8-12 ouă în a
doua jumătate a lunii mai, cu o dimensiune me-
die de 35,9 x 22 mm. Incubaţia durează în medie
18-24 de zile şi este asigurată de ambii parteneri.
Puii ies din ou cu un puf negru, lucios şi se pot re-
cunoaşte după ciocul roşu la bază şi alb la vârf. Puii
îşi urmează părinţii care le asigură hrana şi devin
zburători la 25-28 de zile.
217
cresteluţ mijlociu sau
Regnul: Animalia Ordinul: Gruiformes Genul: Porzana
cresteţ mijlociu sau Clasa: Aves Familia: Rallidae Specia: P. parva
cresteţ cenuşiu
Porzana parva
caracterizarea speciei
Cresteţul cenuşiu este o specie caracteristică zo-
nelor umede cu multă vegetaţie şi în special stuf.
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a
continentului european, teritorială, monogamă,
la care perechea se păstrează pe durata unui se-
zon de cuibărit. Duce o viaţă retrasă şi este greu de
observat, mai ales că este activă seara şi noaptea.
Cuibul este construit de către ambii parteneri, din
frunze de stuf şi fire de plante, în locuri greu accesi-
bile având formă de sferă. În serile de primăvară se
aud chemările repezite ale masculului. Iernează în
Africa şi Peninsula Arabică. Longevitatea cunoscută
este de 5 ani şi nouă luni.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică,
cuprinsă între 61000-140000 de perechi. Aceasta
a crescut semnificativ între 1970-1990. Deşi s-a
menţinut stabilă în cea mai mare parte a teritoriu-
lui european, în perioada 1990-2000 a înregistrat un
declin în Ucraina ceea ce a determinat o descreştere
a populaţiei pe ansamblu. În România, populaţia es-
timată este de 5000-8000 de perechi. Cele mai mari
efective sunt în Ucraina, Austria şi Rusia.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii
martie şi început de aprilie. Femela depune de
obicei 7-9 ouă la sfârşitul lunii aprilie şi început de
mai, cu o dimensiune medie de 30,1 x 21,7 mm.
Incubaţia durează în medie 19-21 de zile şi este
asigurată de ambii parteneri. Puii ies din ou cu
un puf lung şi negru, iar ciocul e alb-gălbui. Puii
îşi urmează părinţii, care le asigură hrana, şi devin
zburători la 25-29 de zile.
218
cresteluţ pitic sau
Regnul: Animalia Ordinul: Gruiformes Genul: Porzana
cresteţ pitic Clasa: Aves Familia: Rallidae Specia: P. pusilla
Porzana pusilla
etimologia denumirii științifice
Provenienţa numelui de gen nu este clară. Singura
menţiune face referire la un nume veneţian dat
acestei familii de păsări. Numele de specie provine
din cuvântul latin pusilla – foarte mic, cu referire la
dimensiunile sale.
caracterizarea speciei
Cresteţul mic este o specie caracteristică zonelor
umede cu apă dulce sau sărată, păşunilor inun-
date, mlaştinilor cu adâncime mică. Lungimea
Păsări
corpului este de 16-18 cm şi are o greutate medie
de 23-45 g pentru mascul şi 17-55 g pentru feme-
lă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 23-37
cm. Adulţii au înfăţişare similară, fiind cu puţin
mai mici decât cresteţul cenuşiu (Porzana parva).
Corpul este albăstrui-gri. Se hrăneşte cu insecte,
moluşte, peşti mici, seminţe şi plante.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în sudul şi estul continentu-
lui european. Duce o viaţă retrasă şi este greu de
observat. Ritualul nupţial se manifestă prin che-
mările masculului care atrage femela. Monogamă
şi teritorială, perechea se menţine numai pe pe-
rioada unui sezon. Este mai activă dimineaţa sau
după-amiaza târziu spre seară. Cuibul are formă de
cupă, fiind alcătuit din frunze şi aşezat în vegetaţie,
în apropierea apei. Iernează în Africa.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este foarte mică,
cuprinsă între 760-3200 de perechi. S-a menţinut
stabilă în perioada 1970-1990. Deşi un declin s-a
observat în unele ţări în perioada 1990-2000, pen-
tru că nu sunt date disponibile pentru Rusia e dificil
de apreciat tendinţa populaţiei. Fiind o populaţie
mică, este întotdeauna supusă riscului, de accea
specia este considerată rară. În România, populaţia
estimată este de 10-20 de perechi. Cele mai mari
efective sunt în Rusia, Serbia, Bulgaria şi Croaţia.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte
a lunii aprilie. Femela depune de obicei 4-11 ouă.
Incubaţia durează în medie 16-20 de zile şi este
asigurată de ambii părinţi. Puii se pot hrăni singuri
la câteva zile după ce ies din ouă, dar devin zbură-
tori la 32-37 de zile.
219
cristel de câmp sau
Regnul: Animalia Ordinul: Gruiformes Genul: Crex
cârstel de câmp Clasa: Aves Familia: Rallidae Specia: C. crex
Crex crex
etimologia denumirii științifice
Numele de gen şi de specie e menţionat de
Herodot (484-425 î.Hr.), Aristophanus (446-386
î.Hr.) şi Aristotel (384-322 î. Hr). Se consideră că
numele provine de la grecescul krex, cu sensul de
lăudăros, zgomotos.
caracterizarea speciei
Cristelul de câmp, cunoscut şi sub denumirea de
cârstei de câmp, este o specie caracteristică zone-
lor joase cum sunt păşunile umede, dar şi culturilor
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a
continentului european. Masculul atrage feme-
lele printr-un cântec sonor care se aude aproape
toată noaptea. Specia este teritorială şi poligamă,
iar ritualul nupţial este scurt şi include reverenţe,
aplecări, în timp ce îşi desface aripile şi își înfoaie speciei pe terenurile acestora sprijină conservarea lui, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defi- Timişului, Masivul Ceahlau, Măxineni, Mlaştina
gâtul. În timpul acestui ritual masculul poate ofe- speciei (propusă de SOR/BirdLife România). leul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Satchinez, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bo-
ri hrană femelei. Teritoriul mediu al unui mascul Mureşului Superior, Depresiunea Bozovici, Depre- doc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii
este de 15,7 ha. După ce formează pereche cu o situri desemnate pentru conservare siunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Retezat, Munţii Trascăului, Obcina Feredeului, Pă-
femelă, rămâne cu aceasta până ce este depusă Acumulările Belceşti, Avrig-Scorei-Făgăraş, Bal- Giurgeului, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, durea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Macedo-
ponta şi apoi atrage altă femelă, schimbându-şi ta Albă-Amara-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Câmpia Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Grădiştea nia, Pădurea Micleşti, Pescăria Cefa-Pădurea Răd-
teritoriul. Cuibul este aşezat într-o scobitură pe Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Muncelului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Hunedoa- vani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul
sol (12-15 cm diametru şi 3-4 cm adâncime) şi Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cânepişti, Cheile Do- ra Timişană, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu,
căptuşit cu vegetaţie. Femelele pot produce o brogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Lacul Strachina, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Podisul Hârtibaciului, Subcarpaţii Vrancei, Suhaia,
a doua pontă la începutul lunii iulie. Iernează Jiu-Dunăre, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Lunca Barcăului, Lunca inferioară a Turului, Lunca Tisa Superioară, Vânători-Neamţ.
în Africa. Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Niraju- Mureşului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este foarte mare,
cuprinsă între 1300000-2000000 de perechi. A
scăzut semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi
s-a înregistrat o tendinţă crescătoare în perioada
1990-2000 în multe ţări, populaţia din Rusia a flu-
ctuat, astfel încât pe ansamblu populaţia a rămas
stabilă. În România, populaţia estimată este de
44000-60000 de perechi, efective mai mari fiind în
Rusia şi Ucraina.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte
a lunii aprilie. Femela depune de obicei 8-12 ouă
la sfârşitul lunii mai, cu o dimensiune medie de
37,2 x 26,4 mm şi o greutate medie de 13-16 g.
Incubaţia durează în medie 19-20 de zile şi este
asigurată numai de către femelă. După eclozare
puii sunt acoperiţi cu puf negru, iar ciocul este
brun negru. Puii pot părăsi cuibul după o zi sau
două. Sunt hrăniţi în continuare de către femelă
încă 3-4 zile, după care se hrănesc singuri. Puii
devin zburători la 34-38 de zile. Succesul cuibă-
ritului este de 80-90% în teritoriile nederanjate
şi de circa 50% acolo unde păşunile se cosesc, iar
culturile agricole se recoltează.
220
cocor
Regnul: Animalia Ordinul: Gruiformes Genul: Grus
Grus grus
Clasa: Aves Familia: Gruidae Specia: G. grus
caracterizarea speciei
Cocorul este o specie caracteristică zonelor umede
cu adâncime mică (20-40 cm) ce include mlaştini,
pajişti umede, păduri inundabile, râuri şi lacuri pu-
ţin adânci. Lungimea corpului este de 96-119 cm
şi are o greutate de 5100-6100 g pentru mascul
şi 4500-5900 g pentru femelă. Anvergura aripilor
Păsări
este cuprinsă între 180-222 cm. Adulţii au înfă-
ţişare similară şi ajung la penajul de adult în 4-6
ani. Are picioarele şi gâtul lungi, iar penajul este
gri. Se hrăneşte cu rădăcini, rizomi, fructe, frunze,
seminţe, insecte, viermi, mamifere mici, ouă şi pui
de pasăre, broaşte.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în centrul şi nordul conti-
nentului european. În afara perioadei de cuibărit,
se adună şi migrează în stoluri numeroase, la mare
înălţime, în formaţie de „V„ sau în linie oblică. În
timpul perioadei de cuibărit specia este monoga-
mă şi teritorială. Ritualul nupţial este spectaculos
şi constă dintr-un dans în care aplecările, urmă-
ririle şi săriturile se împletesc cu sunete asemă-
natoare celui de corn, emise în timp ce au gâtul
ridicat, capul dat pe spate şi ciocul îndreptat spre
cer. Cuibul, care poate fi folosit succesiv mai mulţi
ani, este alcătuit dintr-o movilă de vegetaţie aşe-
zată pe pământ în apropierea apei şi poate atinge
diametrul de 1-1,6 m. Iernează în sudul şi vestul
Europei şi în Africa.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică,
cuprinsă între 74000-110000 de perechi. A scăzut
semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în pe-
rioada 1990-2000 tendinţa a fost crescătoare în
cele mai multe teritorii este probabil că încă nu a
revenit la nivelul avut înainte de a intra în declin. În
România, populaţia estimată este de 1-2 perechi.
Cele mai mari efective cuibăritoare sunt prezente în
Rusia, Suedia, Finlanda şi Polonia. Cele mai multe
exemplare iernează în Spania, Franţa şi Portugalia.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în luna aprilie. În
cuibul construit de ambii parteneri, femela depune
de obicei două ouă, în prima parte a lunii mai, cu
o dimensiune medie de 98,2 x 60,2 mm. Incubaţia
durează în medie 28-31 de zile şi este asigurată de
ambii parteneri. La câteva zile după eclozare, puii
îşi urmează părinţii şi devin zburători după 65-70
de zile.
221
dropie
Regnul: Animalia Ordinul: Gruiformes Genul: Otis
Otis tarda
Clasa: Aves Familia: Otididae Specia: O. tarda
caracterizarea speciei
Dropia este o specie caracteristică zonelor de ste-
pă, păşune şi terenurilor cu agricultură extensivă.
Lungimea corpului este de 75-105 cm şi are o gre-
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în sud-vestul şi sud-estul
continentului european. Masculii ating maturitatea
sexuală după 4-5 ani, iar femelele pot cuibări după
primul an. Este o specie tăcută. Durata obişnuită de
viaţă este de 10 ani, dar pot atinge şi 15 ani. Deşi este
o specie mare, se deplasează în zbor cu o viteză de
circa 60 km/h. Penajul masculului este impresionant
în perioada de cuibărit, când se poate împrerechea cu
până la cinci femele. Masculii se întrec în spaţii des-
chise în prezenţa femelelor. Datorită dimensiunilor
şi comportamentului social de grup masculii nu au
prădători, iar femelele sunt atacate rareori de vulturi.
Cuibul este aşezat în adâncituri ale solului, căptuşite
superficial cu vegetaţie. Masculul nu contribuie la in-
cubaţie sau la creşterea puilor. Populaţia europeană
este sedentară, iar cea asiatică migratoare.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cu-
prinsă între 31000-36000 de perechi. A scăzut sem-
nificativ în perioada 1970-1990, iar această tendinţă
a continuat şi în perioada 1990-2000, deşi efectivele
au devenit stabile în Spania şi au crescut în Rusia. În
România, populaţia estimată este de 1-5 perechi, în
vestul ţării. Cele mai mari efective sunt prezente în
Spania, Rusia şi Ungaria.
Reproducere
Perioada de cuibărit începe în martie. Femela depune
în mod obişnuit două ouă de culoare verzuie şi gre-
utate medie de 150 g, având dimensiunea de 79,4 x
56,8 mm. Incubaţia durează 21-28 de zile şi este asi-
gurată numai de către femelă. La 10 zile după eclozare
puii se hrănesc singuri şi devin zburători la 30-35 de
zile. Rata de supravieţuire în primul an este de 20%.
Puii rămân în preajma femelelor până în anul următor.
222
ciocîntors
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Recurvirostra
Recurvirostra avosetta
Clasa: Aves Familia: Recurvirostridae Specia: R. avosetta
caracterizarea speciei
Ciocîntorsul este o specie caracteristică zonelor de
ţărmuri şi coastelor marine, cu apă salmastră sau
sărată. Lungimea corpului este de 42-46 cm şi are o
greutate medie a corpului de 310-410 g. Anvergura
Păsări
aripilor este cuprinsă între 67-77 cm. Adulţii au în-
făţişare similară. Ciocul masculului este mai lung şi
mai puţin curbat în sus. Penajul este o combinaţie
interesantă de alb cu negru. Se hrăneşte printr-o
mişcare de „cosire„ realizată cu ciocul, prinzând
insecte, moluşte, crustacei, viermi, dar şi cu frag-
mente vegetale de la suprafaţa apei.
Localizare şi comportament
Este o specie de mărimea porumbelului prezen-
tă pe cea mai mare parte a continentului euro-
pean. Este o specie sociabilă, ce umblă în stoluri
şi cuibăreşte în colonii. Sincronizarea exemplare-
lor dintr-un stol este impresionantă, executând
manevre rapide simultane. Sunt gălăgioase şi
combative, alungând posibilii prădători din apro-
pierea coloniei. Ritualul nupţial se manifestă
printr-un dans între parteneri cu aplecări, atin- În zonele de iernare cele mai mari efective sunt în principalele pericole ce afectează specia. Păstrarea pu-Sărat, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni,
geri şi urmăriri. Cuiburile sunt sumare, formate Franţa, Portugalia şi Spania. habitatelor specifice necesare speciei şi reducerea Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac,
într-o adâncitură a nisipului şi căptuşite cu re- deranjului în zonele de cuibărit sunt prioritare pen- Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Stânca Cos-
sturi vegetale şi scoici. Iernează în sudul Europei Reproducere tru conservare. teşti, Lacul Strachina, Lacurile de acumulare Bu-
şi Africa. Longevitatea cunoscută este de 24 de Sosesc din cartierele de iernare în aprilie. Femela huşi-Bacău-Bereşti, Lacurile Fundata-Amara, Li-
ani şi cinci luni. depune în mod obişnuit 3-4 ouă, până la mijlo- situri desemnate pentru conservare manu-Herghelia, Lunca Mureşului Inferior, Lunca
cul lunii mai, având dimensiunea medie de 48,9 Acumulările Belceşti, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bal- Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Infe-
Populaţie x 34,9. Incubaţia durează 21-25 de zile şi este ta Tătaru, Balta Vederoasa, Berteştii de Sus-Gura rior, Maglavit, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, asigurată de ambii parteneri. La scurt timp după Ialomiţei, Bistreţ, Braţul Borcea, Câmpia Crişului Satchinez, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Hagieni,
cuprinsă între 38000-57000 de perechi. A crescut eclozare, puii părăsesc cuibul şi rămân ascunşi în Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Ciocă- Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Suhaia, Valea Cal-
semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în une- vegetaţie, în aşteptarea părinţilor şi a hranei. Puii neşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, matuiului, Valea Oltului Inferior, Vedea-Dunăre,
le teritorii efectivele au scăzut în perioada 1990- devin zburători la 38-42 de zile. Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dum- Vităneşti-Răsmireşti.
2000, pe ansamblu populaţia este considerată brăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa,
stabilă. În România, populaţia estimată este de Ameninţări şi măsuri de conservare Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin,
300-500 de perechi. Cele mai mari efective cuibări- Degradarea şi distrugerea habitatelor, deranjul Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Mileti-
toare sunt prezente în Olanda, Germania şi Spania. produs de activitatea turistică, urbanizarea sunt nului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Ianca-Plo-
223
piciorong sau cătăligă
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Himantopus
Himantopus himantopus
Clasa: Aves Familia: Recurvirostridae Specia: H. himantopus
caracterizarea speciei
Piciorongul este o specie caracteristică zonelor cu
ape puţin adânci, apelor interioare şi coastelor ma-
rine. Lungimea corpului este de 33-36 cm şi are o
greutate medie de 180 g. Anvergura aripilor este
de circa 75 cm. Proporţional cu talia, este specia cu
cele mai lungi picioare dintre păsările prezente la
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a
continentului european cu excepţia zonelor nor-
dice. Este o specie monogamă, sociabilă, ce se de-
plasează de obicei în stoluri şi cuibăreşte în colonii
mici, în care cuiburile sunt aşezate pe sol şi căp-
tuşite superficial cu vegetaţie. Iernează în Africa.
Longevitate cunoscută de şase ani şi şapte luni.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică,
cuprinsă între 37000-64000 de perechi. S-a men- asigurată de ambii parteneri. La scurt timp după cea, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Tătaru, Balta Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile
ţinut stabilă în perioada 1970-1990 şi deşi a înre- eclozare puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie Vederoasa, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Bistreţ, de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de
gistrat un declin în unele ţări (Turcia) în perioada hrăniţi de părinţi. Devin zburători la 28-32 de zile. Blahniţa, Braţul Borcea, Câmpia Crişului Alb şi Cri- pe Valea Ilfovului, Lacurile Fundata-Amara, Lima-
1990-2000, în alte ţari a crescut în aceeaşi perioa- şului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Ciocă- nu-Herghelia, Lunca Bârzavei, Lunca Mureşului
dă (Spania), astfel că populaţia a rămas stabilă pe Ameninţări şi măsuri de conservare neşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Ma-
ansamblu. În România, populaţia estimată este de Degradarea şi distrugerea habitatelor, deranjul Confluenţa Olt-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul glavit, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchi-
400-600 de perechi. Cele mai mari efective sunt produs de activitatea turistică, urbanizarea sunt Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, nez, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Hagieni, Pes-
prezente în Spania, Turcia şi Rusia. principalele pericole ce afectează specia. Păstrarea Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Ve- căria Cefa-Pădurea Rădvani, Podisul Hârtibaciului,
habitatelor necesare speciei şi reducerea deran- che-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Suhaia, Uivar-Diniaş, Valea Calmatuiului, Valea
Reproducere jului în zonele de cuibărit sunt prioritare pen- Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Mostiştea, Vedea-Dunăre, Vităneşti-Răsmireşti.
Sosesc din cartierele de iernare în aprilie. Femela tru conservare. Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile
depune în mod obişnuit 3-4 ouă în luna mai şi în- Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Ko-
ceputul lunii iunie, având dimensiunea de 43,3 x situri desemnate pentru conservare gălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac, Lacul
29,4 mm. Incubaţia durează 25-26 de zile şi este Acumulările Belceşti, Acumulările Rogojesti-Buce- Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Stânca
224
pasărea ogorului
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Burhinus
Burhinus oedicnemus
Clasa: Aves Familia: Burhinidae Specia: B. oedicnemus
caracterizarea speciei
Pasărea ogorului este o specie caracteristică zone-
lor deschise de stepă, păşunilor şi culturilor agrico-
le. Lungimea corpului este de 38-45 cm şi are o gre-
utate medie cuprinsă între 290-535 g. Anvergura
Păsări
aripilor este de circa 76-88 cm. Adulţii au înfăţişare
similară, cu un penaj de culoarea „ierburilor„ usca-
te, ce „ascunde„ pasărea în peisajul din jur, mai ales
când staţionează. Este uşor de recunoscut după
dungile şi petele albe de pe aripi, ochii mari gal-
beni (adaptaţi la viaţa nocturnă) şi picioarele gal-
bene. Se hrăneşte cu insecte şi larve, melci, râme,
broaşte, seminţe, mamifere mici şi păsări.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în sudul şi estul continen-
tului european. Dificil de văzut, aleargă cu capul
între umeri şi vânează noaptea. Sperioasă şi pru-
dentă, atunci când este surprinsă se poate întinde
la pământ. Ritualul nupţial se manifestă prin rotiri
şi salturi ale masculului, cu aripile înfoiate, în jurul
femelei. În timpul cuibăritului, ţipetele lor se aud
frecvent noaptea. Cuibul este amplasat în zone cu în unele ţări efectivele speciei s-au stabilizat sau timp, puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi situri desemnate pentru conservare
puţină vegetaţie sau în culturi agricole, format din- au crescut, pe ansamblu, în perioada 1990-2000, de părinţi. Dacă ponta sau puii sunt pierduţi, depun Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta
tr-o adâncitură în pământ căptuşită superficial cu specia şi-a continuat declinul cu o scădere semni- o a doua pontă. Puii devin zburători la 28-30 de zile, Albă-Amara-Jirlău, Berteştii de Sus-Gura Ialomi-
resturi vegetale şi pietricele. C. Rosetti Bălănescu ficativă mai ales în Spania. În România, populaţia însă devin independenţi la 40-42 de zile. ţei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Calafat-Ciuper-
ilustrează foarte sugestiv că atunci „când îşi ia zbo- estimată este de 400-800 de perechi. Cele mai mari ceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia
rul, rade întâi pământul cu bătăi de aripi încete„. efective sunt prezente în Spania, Rusia şi Turcia. Ameninţări şi măsuri de conservare Nirului-Valea Ierului, Cheile Dobrogei, Confluenţa
Iernează în Africa. Longevitatea cunoscută este de Degradarea şi distrugerea habitatelor mai ales prin Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Delta Dunării şi
17 ani şi 10 luni. Reproducere transformarea păşunilor în terenuri agricole şi in- Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Dunărea Ve-
Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii tensificarea agriculturii sunt principalele pericole che-Braţul Măcin, Lacul Strachina, Măcin-Niculiţel,
Populaţie martie. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă, în ce afectează specia. Pentru conservarea acesteia au Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cu- perioada aprilie-iunie, cu o dimensiune medie de fost implementate scheme de agro-mediu în unele Hagieni, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Va-
prinsă între 46000-78000 de perechi. A înregistrat 53 x 38 mm. Incubaţia durează 25-27 de zile şi este ţări europene. lea Calmatuiului, Valea Oltului Inferior.
un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi asigurată de ambii parteneri. După eclozare, la scurt
225
ciovlică ruginie
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Glareola
Glareola pratincola
Clasa: Aves Familia: Glareolidae Specia: G. pratincola
caracterizarea speciei
Ciovlica ruginie este o specie caracteristică zonelor
deschise, sărăturoase, nisipoase, cu puţină vegeta-
ţie, din apropierea lagunelor. Lungimea corpului
este de 24-28 cm şi are o greutate medie cuprinsă
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în sudul şi estul continen-
tului european. Are un zbor elegant şi spectacu-
los ce aminteşte de cel al rândunicii. Se hrăneşte
mai mult în zbor, în stoluri, adeseori la răsăritul
şi apusul soarelui. Fiind o specie ce aleargă bine,
îşi prinde prada şi prin urmărirea acesteia pe sol.
Distrage pradătorii din apropierea cuibului prin
aterizarea la sol şi tragerea unei aripi de parcă ar
fi ruptă. Cuibăreşte în colonii, numărul de perechi
variind de la 10-15 până la câteva sute. Cuibul este
aşezat pe sol într-o adâncitură de pământ căptu-
şită cu resturi vegetale. Exemplarele care nu sunt
pe cuib păzesc colonia, fiind mereu în apropiere.
Călătoreşte pe distanţe lungi, mai ales noaptea şi
iernează în Africa.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică,
cuprinsă între 10000-18000 de perechi. A scăzut
semnificativ în perioada 1970-1990. Din cauza
declinului înregistrat în Spania şi Turcia în peri-
oada 1990-2000, populaţia europeană continuă
să scadă. În România, populaţia estimată este de
450-800 de perechi. Cele mai mari efective sunt
prezente în Spania şi Turcia.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a
lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei
ouă în a doua parte a lunii mai, cu o dimensiune
medie de 32,8 x 24,1 mm şi o greutate ce variază
între 8,11-11,7 g (circa 12% din greutatea feme-
lei). Incubaţia durează 17-19 zile şi este asigurată
de ambii parteneri. Puii au un puf cenuşiu-gălbui,
vărgat cu negru. La câteva zile după eclozare puii
părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de pă-
rinţi. Puii devin zburători la 22-28 de zile, însă de-
vin independenţi la 30-35 de zile.
226
ploier auriu
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Pluvialis
Pluvialis apricaria
Clasa: Aves Familia: Charadriidae Specia: P. apricaria
caracterizarea speciei
Ploierul auriu este o specie caracteristică zonelor
de tundră cu tufişuri, muşchi şi licheni. În migraţie
şi iarna preferă zonele agricole cu resturi de vege-
taţie rămase după recoltare sau terenuri abando-
nate şi păşuni. Lungimea corpului este de 25-28 cm
Păsări
şi are o greutate medie de 180-200 g. Anvergura
aripilor este de circa 53-59 cm. Adulţii au înfăţişare
similară. De la distanţă apar maro, însă de aproape
se observă culoarea neagră a pieptului şi abdome-
nului. Se hrăneşte cu insecte, seminţe şi resturi ve-
getale, uneori şi noaptea.
Localizare şi comportament
Este o specie care cuibăreşte în nordul continen-
tului european şi iernează în multe țări europe-
ne. Este o specie monogamă de-a lungul vieţii.
Perechile sunt solitare şi teritoriale, între cuiburi
fiind distanţe de câteva sute de metri. Atinge ma-
turitatea sexuală la doi ani. Îşi caută hrana până la
o distanţă de 7 km de la cuib. Cuibăreşte pe sol, în
zone acoperite de vegetaţie şi muşchi. Cuibul este
simplu şi căptuşit la interior cu muşchi. Iernează în
multe ţări ale continentului european, în nordul Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în Islanda, părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de pă- cea, Balta Albă-Amara-Jirlău, Câmpia Crişului Alb
Africii şi Peninsula Arabică. Longevitatea cunoscu- Norvegia şi Suedia. Iernează în număr mare în rinţi. Puii devin zburători la 25-33 de zile. şi Crişului Negru, Dealurile Homoroadelor, Delta
tă este de 12 ani şi nouă luni. Franţa, Portugalia şi Irlanda. Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăvi-
Ameninţări şi măsuri de conservare ţa-Rotbav-Măgura Codlei, Eleşteele Iernut-Cipău,
Populaţie Reproducere Degradarea habitatelor prin intensificarea agricul- Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Iazurile Miheşu de
Populaţia europeană a speciei este mare, cuprin- Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a turii, suprapăşunatul cu oi şi vânătoarea sunt prin- Câmpie-Tăureni, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Te-
să între 460000-740000 de perechi. S-a menţinut lunii aprilie şi începutul lunii mai. Femela depune cipalele pericole ce afectează specia. Aceasta bene- chirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Be-
stabilă în perioada 1970- 1990. În condiţiile în care în mod obişnuit patru ouă, în a doua parte a lunii ficiază de măsurile de conservare care se adresează reşti, Lacurile Fălticeni, Limanu-Herghelia, Lunca
nu se cunoaşte tendinţa populaţiei în Islanda în pe- mai şi în cursul lunii iunie, cu o dimensiune medie habitatelor caracteristice. inferioară a Turului, Maglavit, Măxineni, Pescăria
rioada 1990-2000 şi luând în considerare declinul de 53,48 x 35,8 mm şi o greutate medie de 33,06 g. Cefa-Pădurea Rădvani, Valea Mostiştea.
efectivelor înregistrat în Suedia şi Marea Britanie, Incubaţia durează 28-31 de zile şi este asigurată de situri desemnate pentru conservare
se consideră că specia se află într-un uşor declin. ambii parteneri. La câteva zile după eclozare puii Acumulările Belceşti, Acumulările Rogojesti-Buce-
227
prundăraş de sărătură
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Charadrius
Charadrius alexandrinus
Clasa: Aves Familia: Charadriidae Specia: C. alexandrinus
caracterizarea speciei
Prundăraşul de sărătură este o specie caracteristică
zonelor deschise de ţărmuri nisipoase şi a malurilor
lacurilor sărate sau salmastre. Lungimea corpu-
lui este de 15-17 cm şi are o greutate de 38-48 g.
Anvergura aripilor este de circa 32-35 cm. Cu di-
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie care cuibăreşte în vestul şi sud-es-
tul continentului european şi iernează inclusiv în
sudul Europei. Atinge maturitatea sexuală după
primul an. Ambele sexe participă la apărarea teri-
toriului. Cuibăreşte de cele mai multe ori în colonii
împrăştiate. Cuibul amplasat într-o adâncitură a
solului este căptuşit cu vegetaţie. În caz de pericol,
când cuibul este amplasat pe sol nisipos este aco-
perit cu nisip. Poate scoate două sau uneori chiar
trei serii de pui într-un sezon. Iernează în sudul
Europei şi nordul Africii. Longevitatea cunoscută
este de 18 ani.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică,
cuprinsă între 22000-35000 de perechi. A scăzut
între 1970-1990, iar această tendinţă s-a păstrat
şi în perioada 1990-2000. În România, populaţia
estimată este de 400-700 de perechi. Cele mai
mari efective cuibăritoare sunt în Turcia, Spania şi
Ucraina. Iernează în Italia şi Grecia.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii
aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei ouă, de
la sfârşitul lunii aprilie şi până în iunie, cu o dimen-
siune medie de 32,2 x 23,6 şi o greutate medie de 9
g. Incubaţia durează 22-28 de zile şi este asigurată
de ambii parteneri. La câteva ore de la eclozare puii
părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de pă-
rinţi. Puii devin zburători la 25-33 de zile.
228
prundăraş de munte
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Charadrius
Charadrius (Eudromias) morinellus
Clasa: Aves Familia: Charadriidae Specia: C. morinellus
caracterizarea speciei
Prundăraşul de munte, cunoscut şi sub denumirea
de ploier de munte, este o specie caracteristică zo-
nelor arctice și alpine cu pajişti umede. Lungimea
corpului este de 20-24 cm şi are o greutate de 86-
Păsări
142 g. Anvergura aripilor este de circa 57-64 cm.
Este puţin mai mic decât ploierul auriu (Pluvialis
apricaria). Adulţii au înfăţişare similară, femela fi-
ind puţin mai mare şi având culorile penajului mai
intense. Capul este negru, spatele cenuşiu iar piep-
tul ruginiu. Se hrăneşte cu insecte, viermi, melci,
seminţe şi resturi vegetale.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în nordul continentului
european şi în zone montane din sudul Europei.
Cuibăreşte solitar, dar şi în grupuri dispersate de
2-5 perechi, acolo unde teritoriul de cuibărit este
limitat. Se hrăneşte în afara teritoriului pe care îl
apără. Cuibul aşezat pe pământ în vegetaţie scurtă
este căptuşit cu muşchi. Poate scoate două serii de
pui într-un sezon. După depunerea primei ponte,
femelele caută noi parteneri desfăşurând zboruri cuprinsă între 11000-42000 de perechi. S-a Reproducere Ameninţări şi măsuri de conservare
specifice ritualului nupţial, mai ales când ponta a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi în Soseşte din cartierele de iernare la începutul Degradarea habitatelor determinată de suprapă-
fost depusă la începutul sezonului. Dacă sezonul perioada 1990-2000 s-a înregistrat o scădere a lunii mai. Femela depune în mod obişnuit trei şunat şi creşterea deranjului sunt principalele pe-
este înaintat, masculul poate ajuta la incubarea efectivelor în Finlanda şi Marea Britanie, popula- ouă, de la sfârşitul lunii mai şi până la mijlocul ricole ce afectează specia.
ouălor. Migrează mai ales în grupuri mici de 3-6 ţia europeană a scăzut puţin pe ansamblu deoa- lunii iulie, cu o dimensiune medie de 41,2 x 28,7
exemplare, dar şi în stoluri mai mari de 20-80 de rece s-a menţinut stabilă în Norvegia şi Suedia. mm. Incubaţia durează 21-26 de zile şi este asi- situri desemnate pentru conservare
exemplare. Iernează în regiunea Mării Caspice. Pentru România, au fost menţionate cuiburi în gurată de mascul, uneori contribuind şi femela. Balta Albă-Amara-Jirlău, Delta Dunării şi Comple-
zona Cindrel la începutul secolului trecut. Cele La o zi după eclozare, puii părăsesc cuibul şi sunt xul Razim-Sinoie, Măxineni, Munţii Rodnei.
Populaţie mai mari efective cuibăritoare sunt în Norvegia, îngrijiţi de către mascul. Puii devin zburători la
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, Suedia şi Rusia. 25-30 de zile.
229
becaţină mare
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Gallinago
Gallinago media
Clasa: Aves Familia: Scolopacidae Specia: G. media
caracterizarea speciei
Becaţina mare este o specie caracteristică zonelor
deschise de păşune din regiunea arctică. Lungimea
corpului este de 26-30 cm, inclusiv ciocul care are
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în nord-estul continentu-
lui european. Zboară pe distanţe mari (câteva mii
de km) fără întrerupere, cu o viteză de până la
97 km/h. Poligamă, este singura dintre becaţine
care nu manifestă un ritual nupţial însoţit de exe-
cuţii aeriene. În schimb este o specie care roteşte.
Masculii se adună după apus în locuri deschise,
unde prin etalarea penelor albe de la coada se în-
trec pentru atenţia femelelor. Cuibăreşte solitar, iar
cuibul este aşezat pe sol, în vegetaţie deasă şi este
căptuşit cu muşchi şi alte resturi vegetale. Masculul
nu contribuie la alcătuirea cuibului şi creşterea pui-
lor. Iernează în Africa.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică,
cuprinsă între 62000-170000 de perechi. A înregis-
trat un declin semnificativ între 1970-1990. Deşi în
cele mai multe ţări efectivele s-au menţinut la un
nivel stabil în perioada 1990-2000, în Rusia s-a în-
registrat un declin accentuat ceea ce a determinat
o scădere pe ansamblu a populaţiei. În România
nu cuibăreşte şi este o specie de pasaj, prezentă
primăvara în aprilie şi mai şi toamna de la mijlo-
cul lui septembrie până la mijlocul lui octombrie.
Cele mai mari efective sunt în Rusia, Norvegia
şi Belarus.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie şi
mai. Femela depune în mod obişnuit patru ouă.
Incubaţia durează 22-24 de zile şi este asigurată
numai de către femelă. Puii au un puf maro-rugi-
niu şi sunt îngrijiţi numai de către femelă. Devin
zburători la 21-28 de zile.
230
culic cu cioc subţire
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Numenius
Numenius tenuirostris
Clasa: Aves Familia: Scolopacidae Specia: N. tenuirostris
caracterizarea speciei
Culicul cu cioc subţire este o specie caracteristică
zonelor deschise de stepă din apropierea lagune-
lor cu apă salmastră şi sărată şi a lacurilor dulci.
Lungimea corpului este de 36-41 cm şi are o gre-
Păsări
utate de 255-520 g. Anvergura aripilor este de circa
84-92 cm. Adulţii au înfăţişare similară, iar feme-
lele sunt puţin mai mari. Picioarele sunt închise
la culoare, spre deosebire de celelalte două specii
înrudite. Penajul este maroniu. Se hrăneşte cu in-
secte, viermi şi moluşte.
Localizare şi comportament
Este cea mai rară specie din Europa, nordul Africii
şi Orientul mijlociu. Este prezentă în sudul şi es-
tul continentului european. Unicele observaţii cu
privire la cuibărit provin dintr-un singur loc, Tara,
din Siberia din anul 1924, unde au fost observate
14 perechi ce cuibăreau într-o colonie, la distanţe
apropiate. Cuiburile erau aşezate pe sol şi căp-
tuşite cu vegetaţie. Iernează în nordul Africii şi
Orientul apropiat.
Populaţie
Specia este foarte puţin cunoscută ca şi zonele de
cuibărit. Numărul observaţiilor cu privire la prezen-
ţa speciei au scăzut în perioada 1990-2000. Ultimul
stol observat a fost în 1995-1996, când 19 păsări
au iernat în Italia. Populaţia estimată este de circa
50-100 de exemplare. Cele mai multe exemplare
au fost văzute în Grecia, Italia şi Ungaria.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela
depune în mod obişnuit patru ouă în luna mai.
Nu se cunosc date cu privire la incubaţie şi creşte-
rea puilor.
231
fluierar de mlaştină
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Tringa
Tringa glareola
Clasa: Aves Familia: Scolopacidae Specia: T. glareola
caracterizarea speciei
Fluierarul de mlaştină este o specie caracteristică
zonelor de tundră cu tufişuri şi păşunilor umede.
Lungimea corpului este de 18-21 cm şi are o gre-
utate de 50-65 g. Anvergura aripilor este de circa
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în nordul continentului eu-
ropean. Specie monogamă, atinge maturitatea se-
xuală la un an şi durata de viață de până la 11 ani.
Se hrăneşte în zone cu ape mici, în perechi sau cel
mai adesea în grup. Cuibul poate fi aşezat pe pă-
mânt şi căptuşit cu muşchi şi resturi vegetale sau
foloseşte cuiburile vechi amplasate în copaci ale
altor specii. Iernează în Africa.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este mare, cuprinsă zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii sunt ra-Jirlău, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, bugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Ol-
între 350000-1200000 de perechi. A înregistrat un îngrijiţi numai de către mascul. Devin zburători la Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Braţul Borcea, tina, Lacul Stânca Costeşti, Lacurile de acumulare
declin moderat în perioada 1970-1990. Deşi în pe- 29-31 de zile. Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de
rioada 1990-2000 populaţia s-a menţinut stabilă, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cânepişti, pe Argeş, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile
totuşi nu a revenit la nivelul din perioada anterioră Ameninţări şi măsuri de conservare Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Du- Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Vaduri
declinului. În România este specie de pasaj, fiind Distrugerea zonelor umede în zonele de cuibărit năre, Confluenţa Olt-Dunăre, Dealurile Homo- şi Pângăraţi, Lunca Bârzavei, Lunca Mureşului In-
prezentă primăvara în aprilie şi mai, iar toamna în şi mai ales a celor situate pe traseul de migraţie, roadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, ferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca
august şi septembrie. Cele mai mari efective sunt poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agri- Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Dum- Siretului Mijlociu, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaş-
prezente în Finlanda, Rusia şi Suedia. cultură şi deranjul determinat de activităţile uma- brăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, tina Satchinez, Ostrovu Lung-Gostinu, Pescăria Ce-
ne sunt principalele pericole ce afectează specia. Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, fa-Pădurea Rădvani, Podisul Hârtibaciului, Suha-
Reproducere Reconstrucţia zonelor umede pe traseul de migra- Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinu- ia, Uivar-Diniaş, Valea Alceului, Valea Mostiştea,
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie şi mai. ţie este prioritară. lui, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Ianca-Plopu-Să- Vităneşti-Răsmireşti.
Femela depune în mod obişnuit patru ouă în iunie, rat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podri-
cu o dimensiune medie de 38 x 26 mm şi o greu- situri desemnate pentru conservare găi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul
tate medie de 13,5 g. Incubaţia durează 22-23 de Acumulările Rogojesti-Bucecea, Balta Albă-Ama- Călăraşi, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Bei-
232
notatiţă
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Phalaropus
Phalaropus lobatus
Clasa: Aves Familia: Scolopacidae Specia: P. lobatus
caracterizarea speciei
Notatiţa, cunoscută şi sub denumirea de notatiţă
cu cioc subţire, este o specie caracteristică zonelor
de tundră, cu lacuri puţin adânci şi vegetaţie mul-
tă. În migraţie apare în zone umede cu lacuri sal-
Păsări
mastre sau sărate. Lungimea corpului este de 17-
19 cm şi are o greutate de până la 48 g. Anvergura
aripilor este de circa 31-34 cm. Adulţii au înfăţişare
similară, cu menţiunea că femela este mai mare,
are culorile mai intense şi pata roşie ruginie de pe
gât este mai întinsă. Capul şi spatele sunt de un ce-
nuşiu închis. Se hrăneşte cu insecte, melci, viermi,
crustacee, furnici şi unele seminţe.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în nordul continentului euro-
pean. Spre deosebire de majoritatea celorlalte spe-
cii, femela vine prima în teritoriul de reproducere şi
intră în competiţie pentru ocuparea celor mai bune
locuri de cuibărit. După sosirea masculilor femela
va selecta unul dintre aceştia şi îl va apăra de alte
femele, până ce ouăle sunt incubate. Dacă numărul
partenerilor este suficient, femelele se pot împe-
rechea cu mai mulţi masculi şi chiar pot scoate o a
doua serie de pui, chiar dacă sezonul de cuibărit este
foarte scurt în zona arctică. Cuibul este aşezat pe sol
şi este căptuşit cu vegetaţie. Perechea se desparte
după ce ouăle eclozează. Adeseori, când se hrăneş-
te are un comportament unic între păsările de ţărm,
manifestat prin faptul că înoată rapid în cercuri mici,
creând un mic vârtej ce permite ridicarea hranei de
pe fundul apei puţin adânci. Iernează pe coastele
Mediteranei. Longevitatea cunoscută este de nouă
ani şi şapte luni.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mare,
cuprinsă între 85000-220000 de perechi. S-a men-
ţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi în Islanda
şi Finlanda, în perioada 1990-2000, efectivele au
scăzut, pe ansamblu specia s-a menţinut stabi-
lă sau a suferit un uşor declin. În România specia
apare în pasaj, mai frecvent fiind observată în sep-
tembrie. Cele mai mari efective sunt prezente în
Groenlanda, Finlanda şi Rusia.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a
lunii mai. Femela depune în mod obişnuit patru
ouă în iunie, cu o dimensiune medie de 29 x 20,5
mm şi o greutate medie de 3,9 g. Incubaţia durea-
ză 17-21 de zile şi este asigurată numai de mascul.
Puii sunt îngrijiţi numai de către mascul. Devin
zburători la 18-22 de zile.
233
bătăuş
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Philomachus
Philomachus pugnax
Clasa: Aves Familia: Scolopacidae Specia: P. pugnax
caracterizarea speciei
Bătăuşul este caracteristic mlaştinilor, bălţilor şi
păşunilor umede, în special din tundra arctică. În
migraţie este comun pe ţărmuri, pajişti umede,
terenuri mlăştinoase şi arabile. Masculii acestei
Păsări
234
fluierar sur
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Xenus
Xenus cinereus
Clasa: Aves Familia: Scolopacidae Specia: X. cinereus
caracterizarea speciei
Fluierarul sur este o specie caracteristică zonelor
umede din taigaua siberiană şi până în regiunile de
tundră. Lungimea corpului este de 22-25 cm şi are
o greutate medie de 95 g, femelele fiind puţin mai
mari. Anvergura aripilor este de circa 36-45 cm. Cu
puţin mai mare decât fluierarul de munte, fluiera-
Păsări
rul sur are o frunte înaltă şi ciocul lung, îndoit în
sus. Adulţii au înfăţişare similară, iar penajul este
gri. Se hrăneşte cu insecte, moluşte, crustacei, se-
minţe şi păianjeni.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în nord-estul continentului
european. Este observată singură sau în stoluri mici
printre alte specii de ţărmuri. Se mişcă repede, cu
schimbări bruşte ale direcţiei. Înoptează împreună
în stoluri de până la câteva sute de exemplare. În
perioada nupţială masculul devine foarte vocal şi
cântă în timp ce îşi flutură aripile şi coada pentru
a atrage femela. Cuibăreşte în colonii mici. Cuibul
este aşezat în iarbă scurtă, aproape de apă, într-o
depresiune mică şi este căptuşit cu iarbă şi alte re-
sturi. Femelele încep să migreze în prima parte a
lunii iulie, înaintea masculilor, iar juvenilii încep să
plece în august. Lungimea traseului folosit în mi-
graţie variază între 3500-4800 km. În afara sezonu-
lui de cuibărit apare de-a lungul coastelor, ţărmu-
rilor şi a zonelor mlăştinoase. Iernează pe coastele
estice ale Africii. Longevitatea maximă cunoscută
este de 14 ani şi 11 luni.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică,
cuprinsă între 15000-81000 de perechi. Populaţia
a rămas stabilă în perioada 1970-2000. În România
este specie de pasaj, fiind prezentă primăvara
în aprilie şi mai, iar toamna în august şi septem-
brie. Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia
şi Ucraina.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie şi mai.
Femela depune în mod obişnuit patru ouă, la sfâr-
şit de mai şi început de iunie. Incubaţia durează
23-24 de zile şi este asigurată de femelă în timp ce
masculul o păzeşte. Puii sunt îngrijiţi de ambii par-
teneri şi devin zburători după circa 15 zile.
235
pescăruş cu cap negru
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Larus
Larus melanocephalus
Clasa: Aves Familia: Laridae Specia: L. melanocephalus
caracterizarea speciei
Pescăruşul cu cap negru, denumit şi martin cu cap
negru, este o specie caracteristică zonelor umede
deschise, lagunare şi de coastă. În migraţie apare
în zone umede, lacuri, zone lagunare şi de coastă,
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a con-
tinentului european. Se adaptează uşor la diferite
tipuri de habitat. Poate zbura pentru hrănire până
la 80 de km distanţă de colonie. Atinge maturitatea
sexuală la doi ani. Cuibăreşte în colonii, uneori în
colonii mixte cu alte specii. Cuibul este aşezat pe
sol şi este căptuşit cu vegetaţie. Iernează pe ţărmu-
rile Mediteranei şi în Crimeea.
Populaţie
Populaţia europeană a speciei este mare, fiind es-
timată la 120000-320000 de perechi. A crescut în-
tre 1970-1990 şi a continuat această tendinţă şi în
perioada 1990-2000. În România, numărul estimat
este de 120-250 de perechi. Cele mai mari efective
cuibăritoare sunt în Ucraina, Turcia şi Rusia. Dintre
exemplarele care iernează în Europa, cele mai mul-
te sunt prezente în Italia, Franţa şi Turcia.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie şi înce-
putul lunii mai. Femela depune în mod obişnuit
trei ouă în a doua parte a lunii mai şi începutul lunii
iunie, cu o dimensiune medie de 55,1 x 40 mm şi o
greutate medie de 42,5 g. Incubaţia durează 23-25
de zile. Puii devin zburători la 35-40 de zile.
236
pescăruş cu cioc subţire
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Larus
sau pescăruş roz sau Clasa: Aves Familia: Laridae Specia: L. genei
pescăruş rozalb
Larus genei
caracterizarea speciei
Pescăruşul rozalb, denumit şi martin cu cioc subţi-
re, este o specie caracteristică lacurilor interioare şi
Păsări
coastelor nisipoase marine. Apare şi pe păşuni sau
în zone mlăştinoase. Lungimea corpului este de
42-44 cm şi are o greutate de 220-350 g. Anvergura
aripilor este de circa 102-110 cm. Adulţii au înfă-
ţişare similară. Penajul capului şi abdomenul
sunt albe cu nuanţe roz-trandafirii, iar ciocul este
roşu. Se hrăneşte cu insecte, larve, scoici, melci şi
peşti mici.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în sudul şi estul continen-
tului european. Plonjează în apă după hrană, din
zbor, de la o înălţime de circa un metru. Prinde şi
insecte în zbor. Se hrăneşte mai puţin cu hoituri
comparativ cu alte specii de pescăruşi. Cuibăreşte
prima dată la 2-3 ani şi cea mai mare longevitate
cunoscută este de 31 de ani. Este o specie grega- ţii, specia fiind considerată localizată. Efectivele Reproducere rit, dar mai ales în cele situate pe traseul de migra-
ră şi cuibăreşte în colonii mari de sute sau mii de înregistrate au crescut numeric între 1970-1990 Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii ţie, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în
cuiburi, uneori împreună cu alte specii. Cuibul este şi s-au menţinut stabile în perioada 1990-2000, martie. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă, agricultură şi deranjul determinat de activităţile
aşezat pe sol şi căptuşit cu vegetaţie, pene şi alte cu excepţia Rusiei, unde acestea au scăzut. Pe an- până la jumătatea lunii mai, cu o dimensiune me- umane sunt principalele pericole ce afectează spe-
obiecte găsite. Iernează pe ţărmurile Mediteranei samblu, populaţia este stabilă la nivel european. die de 56,1 x 39,2 mm. Incubaţia durează în jur de cia. Reconstrucţia zonelor umede de pe traseul de
şi în Africa. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în Ucraina, 22 de zile. Puii sunt crescuţi în creşe, fiind conduşi migraţie şi realizarea de platforme atificiale pentru
Turcia şi Italia. Dintre exemplarele care iernează la apă de către adulţi. Puii devin zburători la 30- cuibărit sunt prioritare.
Populaţie în Europa, cele mai multe sunt prezente în Grecia, 37 de zile.
Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă în- Italia şi Turcia. situri desemnate pentru conservare
tre 37000-56000 de perechi. Cea mai mare parte Ameninţări şi măsuri de conservare Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Lacul Si-
a populaţiei cuibăritoare apare în circa zece loca- Distrugerea habitatelor umede în zonele de cuibă- utghiol, Limanu-Herghelia, Marea Neagră.
237
pescăruş mic
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Larus
Larus minutus
Clasa: Aves Familia: Laridae Specia: L. minutus
caracterizarea speciei
Pescăruşul mic este o specie caracteristică zonelor
umede reprezentate de lacuri bogate în stuf, mlaş-
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă mai ales în nord-estul conti-
nentului european. Se hrăneşte adeseori împreună
cu alte specii de pescăruşi. Îşi prinde hrana în zbor
în cazul insectelor, dar şi plonjează după pradă
scufundându-se sau înoată în timp ce caută hrana. tive cuibăritoare sunt în Rusia, Finlanda, Belarus Ameninţări şi măsuri de conservare bav-Măgura Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea
Cuibăreşte prima dată la 2-3 ani, în colonii aşezate şi Estonia. Dintre exemplarele care iernează în Distrugerea habitatelor umede în zonele de cuibă- Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Jijiei şi Miletinului,
pe sol, în apropierea apei. La construirea cuibului Europa, cele mai multe sunt prezente în Olanda, rit, dar mai ales în cele situate pe traseul de migra- Ianca-Plopu-Sărat, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibu-
participă ambii parteneri, acesta fiind alcătuit din Turcia, Azerbaijan şi Germania. ţie, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în geac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina,
resturi vegetale. Iernează în Europa şi pe coastele agricultură şi deranjul determinat de activităţile Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Stra-
Mării Caspice şi ale Mării Negre. Longevitatea cu- Reproducere umane sunt principalele pericole ce afectează spe- china, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare
noscută este de 20 de ani şi 11 luni. Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a cia. Reconstrucţia zonelor umede de pe traseul de Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile Fundata-Amara,
lunii aprilie şi începutul lunii mai. Femela depune migraţie şi realizarea de platforme artificiale pen- Limanu-Herghelia, Lunca inferioară a Turului,
Populaţie în mod obişnuit 2-3 ouă, în a doua parte a lunii iu- tru cuibărit sunt prioritare. Lunca Siretului Inferior, Maglavit, Marea Neagră,
Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă nie, cu o dimensiune medie de 42 x 30 mm şi o gre- Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea
între 24000-58000 de perechi. A prezentat un utate medie de 19,7 g. Incubaţia durează în jur de situri desemnate pentru conservare Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Suhaia,
declin moderat în perioada 1970-1990. Efectivele 23-25 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Allah Bair-Capidava, Balta Tătaru, Balta Vederoa- Valea Oltului Inferior.
înregistrate au fluctuat în perioada 1990-2000 şi Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare şi sa, Bazinul Fizeşului, Braţul Borcea, Canaralele de
chiar dacă s-au menţinut relativ stabile, nu au atins rămân dependenţi de părinţi până la 21-24 de zile, la Hârşova, Confluenţa Jiu-Dunăre, Delta Dunării
pragul avut înainte de scădere. Cele mai mari efec- când devin zburători. şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rot-
238
pescăriţă râzătoare
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Gelochelidon
Sterna (Gelochelidon) nilotica
Clasa: Aves Familia: Sternidae Specia: G. nilotica
caracterizarea speciei
Pescăriţa râzătoare este o specie caracteristică zo-
nelor lagunare cu apă salmastră şi ţărmurilor nisi-
poase, dar apare şi pe lacurile cu apă dulce şi mlăş-
tinoase. Lungimea corpului este de 35-42 cm şi are
o greutate de 150-192 g. Anvergura aripilor este de
Păsări
circa 76-86 cm. Este uşor de confundat cu sterna de
mare (Sterna sandvicensis) mai ales în cazul păsări-
lor tinere. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este
gri deschis, iar coada este scurtă şi scobită. Partea
superioară a capului este neagră, iar ciocul este
gros, asemănător pescăruşilor. Se hrăneşte cu insec-
te, râme, melcişori, şoareci, şopârle.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în sudul şi estul continentu-
lui european. Spre deosebire de celelalte chire nu
plonjează în apă se scufundă după peştişori şi se
hrăneşte căutându-şi hrana şi pe sol. Prinde insec-
te în zbor. Poate zbura la punct fix, fluturându-şi
aripile. Cuibăreşte prima dată la cinci ani, în colo-
nii aşezate pe sol. Adeseori cuibăreşte în colonii
mixte cu alte chire sau păsări de ţărm (ciocîntorsul
– Recurvirostra avosetta). Cuibul reprezentat de o
adâncitură în sol este căptuşit cu resturi vegetale.
Iernează în Africa. Longevitatea cunoscută este de
16 ani.
Populaţie
Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă
între 12000-22000 de perechi. A înregistrat un
declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi
efectivele speciei s-au menţinut stabile în Rusia,
s-a înregistrat o scădere continuă în estul Europei,
iar pe ansamblu populaţia este în declin. Populaţia
estimată în România este de 12-50 de perechi. Cele
mai mari efective sunt în Ucraina, Turcia, Rusia
şi Spania.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a
lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei
ouă în a doua parte a lunii mai şi începutul lunii
iunie, cu o dimensiune medie de 48 x 35,1 mm.
Incubaţia durează în jur de 22-23 de zile şi este
asigurată de ambii parteneri. După eclozare puii
părăsesc cuibul la câteva zile. Devin zburători după
28-35 de zile, însă rămân dependenţi de părinţi
circa trei luni.
239
pescăriţă mare
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Sterna
Sterna caspia
Clasa: Aves Familia: Sternidae Specia: S. caspia
caracterizarea speciei
Pescăriţa mare este caracteristică zonelor umede
cu apă dulce sau salmastră, lagunelor şi ţărmurilor
nisipoase. Este specia cea mai mare dintre chire şi
apare pe toate continentele cu excepţia Antarcticii.
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în zona Mării Baltice şi în
sud-estul Europei. Este o specie monogamă, la care
ritualul nupţial implică zboruri ale partenerilor de
până la 200 m înălţime, apoi, la revenirea pe sol,
masculul oferind peşte femelei pentru a o atrage.
Atinge maturitatea sexuală la trei ani şi are o long-
evitate de până la 30 de ani, în medie trăind 12 ani.
Este o specie activă atât în timpul zilei cât şi noaptea. semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în peri- şi este asigurată de ambii parteneri. După eclozare situri desemnate pentru conservare
Cuibăreşte în colonii aşezate pe sol. Colonia este apă- oada 1990-2000 populaţia a crescut numeric, ris- puii părăsesc cuibul la câteva zile. Devin zburători Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbră-
rată în mod agresiv şi păsările care se apropie sunt cul specific populaţiilor mici se menţine. În trecut după 30-35 de zile, însă rămân dependenţi de pă- viţa-Rotbav-Măgura Codlei, Lacurile Taşaul-Corbu,
alungate. Poate ataca şi răni oamenii care intră în cuibărea în România în zona complexului lagunar rinţi chiar şi în prima iarnă. Marea Neagră, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Va-
colonii. Se hrăneşte la o distanţă de până la 60 de Razim-Sinoie. Cele mai mari efective sunt în Rusia, lea Mostiştea.
km de colonie. La construirea cuibului, realizat într-o Ucraina şi Finlanda. Ameninţări şi măsuri de conservare
adâncitură a solului şi căptuşit cu resturi vegetale, Degradarea şi distrugerea habitatelor umede, po-
participă ambii parteneri. Iernează în Africa. Reproducere luarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricul-
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a tură şi deranjul determinat de activităţile umane
Populaţie lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei sunt principalele pericole ce afectează specia.
Populaţia europeană este mică, cuprinsă între ouă în luna iunie, cu o dimensiune medie de 62,8 x Reducerea deranjului produs de activităţile umane
4700-9300 de perechi. A înregistrat un declin 43,1 mm. Incubaţia durează în jur de 22-27 de zile şi refacerea zonelor umede sunt prioritare.
240
chiră de mare
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Sterna
Sterna sandvicensis
Clasa: Aves Familia: Sternidae Specia: S. sandvicensis
caracterizarea speciei
Chira de mare, cunoscută şi sub denumirea de
rândunică maritimă, este caracteristică zonelor
lagunare şi coastelor marine. Lungimea corpului
este de 34-45 cm şi are o greutate de 180-300
g. Anvergura aripilor este de circa 85-87 cm. Ca
mărime este asemănătoare cu pescăruşul râzător
Păsări
(Chroicocephalus ridibundus). Adulţii au înfăţişare
similară. Ciocul este lung, aripile ascuţite, iar coada
se termină în furculiţă. Partea superioară a capului
este neagră, penajul este gri, iar picioarele negre.
Se hrăneşte cu peşti, viermi, crustacei şi pui ale
altor păsări.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a
continentului european. Pentru localizarea prăzii
zboară la punct fix fluturându-şi aripile, apoi plon-
jează de la 5-10 m în apă, după peşte. Se hrăneşte
adeseori în plasele de pescuit marine. Cuibăreşte în
colonii aşezate pe sol, uneori alături de alte chire
sau pescăruşi. Cuibul, construit de ambii parte-
neri, este o adâncitură în solul nisipos, căptuşită
cu scoici, pene şi resturi vegetale. Iernează pe
coastele europene ale Mediteranei şi în Peninsula
Arabiei. Longevitatea cunoscută este de 30 de ani
şi nouă luni.
Populaţie
Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă
între 82000-130000 de perechi. A înregistrat un
declin moderat în perioada 1970-1990. În perioa-
da cuprinsă între 1990-2000 efectivele înregistrate
au fost fluctuante, iar pe ansamblu specia este în
declin. Populaţia estimată în România este de 40-
60 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia,
Olanda şi Marea Britanie. Dintre exemplarele ce
iernează în Europa, cele mai multe sunt în Grecia,
Turcia şi Italia.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în luna aprilie.
Femela depune în mod obişnuit 1-2 ouă în a doua
parte a lunii mai, cu o dimensiune medie de 50,7
x 35,9 mm. Incubaţia durează în jur de 21-29 de
zile şi este asigurată de ambii parteneri. În prima
săptămână cloceşte doar femela, aceasta fiind
hrănită de către mascul. După eclozare, puii sunt
îngrijiţi în creşe de către adulţi. Devin zburători la
28-30 de zile, însă mai rămân o perioadă depen-
denţi de părinţi.
241
chiră de baltă
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Sterna
Sterna hirundo
Clasa: Aves Familia: Sternidae Specia: S. hirundo
caracterizarea speciei
Chira de baltă este caracteristică zonelor umede
costiere dar şi lacurilor interioare cu apă dulce.
Lungimea corpului este de 31-37 cm şi are o gre-
utate de 110-145 g. Anvergura aripilor este de circa
75-80 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a con-
tinentului european. Pentru a se hrăni plonjează,
după detectarea prăzii, de la 1-6 m înălţime, până
la o adâncime de 50 cm. Planează pe loc, flutu-
rându-şi aripile în urmărirea prăzii. Se hrăneşte la
o distanţă de până la 5-10 km de colonie. Este o
specie monogamă şi teritorială. Atinge maturita-
tea sexuală la trei ani. Masculul selectează teri-
toriul de cuibărit şi dacă femela din anul anterior
întârzie mai mult de cinci zile e posibil să caute altă
parteneră. De obicei perechea foloseşte acelaşi te-
ritoriu pentru cuibărit şi este cunoscută o situaţie efective semnificative acestea au fluctuat sau au teritoriilor caracteristice speciei, alături de inun- Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi,
când o pereche s-a întors an de an în acelaşi loc rămas stabile, ceea ce face ca pe ansamblu popu- darea cuiburilor reprezintă pericolele principale ce Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac,
timp de 17 ani. Ritualul nupţial se manifestă prin laţia să fie considerată stabilă. Populaţia estimată afectează specia. Reducerea deranjului produs de Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul
zboruri în care partenerii se înalţă în cercuri până la în România este de 5500-7500 de perechi. Cele activităţile umane şi construirea de platforme ar- Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul şi Pădurea
o înălţime de 200 m, după care coboară împreună, mai mari efective sunt în Rusia, Finlanda şi Ucraina. tificiale pentru asigurarea de locuri pentru cuibărit Cernica, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Be-
deplasându-se în zig-zag. Pe sol, masculul oferă sunt prioritare. reşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile
peşte femelei. Cuibăreşte în colonii, iar distanţa Reproducere de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile de pe
dintre cuiburi poate fluctua de la 0,50 m la 3,5 m. Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a situri desemnate pentru conservare Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Lacurile Funda-
După ce s-a format perechea, cei doi parteneri re- lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei Acumulările Rogojesti-Bucecea, Allah Bair-Capi- ta-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Lunca Mureşului
alizează câteva adâncituri în sol, iar în una dintre ouă în a doua parte a lunii mai şi în iunie, cu o di- dava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Bră- Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca
acestea femela va depune ouă. Durata medie de mensiune medie de 41,1 x 30,4 mm şi o greutate ilei, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Bistreţ, Siretului Inferior, Lunca Timişului, Maglavit, Ma-
viaţă este de 9-10 ani, însă poate trăi până la 33 de de 21 g. Incubaţia durează în jur de 22-28 de zile Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Du- rea Neagră, Măxineni, Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu
ani. Iernează în Africa. şi este asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc năre, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cio- Lung-Gostinu, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pă-
cuibul la câteva zile după eclozare şi sunt îngrijiţi căneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, durea Rădvani, Podisul Hârtibaciului, Suhaia, Tisa
Populaţie de adulţi. Devin zburători la 27-30 de zile. Confluenţa Olt-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul Superioară, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre.
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Co-
270000-570000 de perechi. S-a menţinut stabilă Ameninţări şi măsuri de conservare dlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea
în perioada 1970-1990. Deşi în unele ţări efectivele Deranjul determinat de activităţile umane, ce duce Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Jijiei şi Miletinului,
au scăzut în perioada 1990-2000, totuşi în ţările cu la pierderea locurilor de cuibărit prin urbanizarea Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla Mare,
242
chiră mică
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Sterna
Sterna albifrons
Clasa: Aves Familia: Sternidae Specia: S. albifrons
caracterizarea speciei
Chira mică este caracteristică zonelor umede cos-
tiere, dar şi lacurilor interioare cu apă dulce situate
la o distanţă de câţiva km de mare. Lungimea cor-
pului este de 20-28 cm şi are o greutate de 45-60 g.
Păsări
Anvergura aripilor este de circa 45-55 cm. Este cea
mai mică dintre speciile de chire. Adulţii au înfăţi-
şare similară. Penajul este gri, fruntea albă, ciocul
galben cu vârful negru, iar picioarele sunt galbene.
Se hrăneşte cu peşti, insecte şi larvele acestora,
melci şi scoici.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a
continentului european. Pentru a se hrăni plonjea-
ză, după detectarea prăzii, de la 3-10 m înălţime.
Planează pe loc, fluturându-şi aripile în urmări-
rea prăzii. Este o specie monogamă şi teritorială.
Atinge maturitatea sexuală la trei ani. Ritualul
nupţial este iniţiat de mascul care aduce peşte fe-
melei. Cuibăreşte solitar sau în colonii mici. Cuibul
este reprezentat de o depresiune superficială a
solului, unde sunt depuse ouăle. Durata medie
de viaţă este de 12 ani şi longevitatea maximă
cunoscută este de 23 de ani. Iernează în Africa şi
Peninsula Arabică.
Populaţie
Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă
între 35000-55000 de perechi. Un declin moderat
s-a manifestat în perioada anilor 1970-1990, con-
tinuând şi în perioada 1990-2000. Pe ansamblu,
populaţia manifestă un declin moderat. Populaţia
estimată în România este de 500-800 de perechi.
Cele mai mari efective sunt în Rusia, Italia şi Franţa.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii
aprilie. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă în
a doua parte a lunii mai şi în prima parte a lunii
iunie, cu o dimensiune medie de 31,5 x 23,1 mm.
Incubaţia durează în jur de 17-22 de zile şi este asi-
gurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la
câteva zile după eclozare şi sunt îngrijiţi de adulţi.
Devin zburători la 19-20 de zile.
243
chirighiţă cu obraz alb
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Chlidonias
Chlidonias hybridus
Clasa: Aves Familia: Sternidae Specia: C. hybridra
caracterizarea speciei
Chirighiţa cu obraz alb este caracteristică zonelor
umede de apă dulce bogate în vegetaţie. Lungimea
corpului este de 24-28 cm şi are o greutate de 65-
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în partea sudică şi estică a
continentului european. Pentru a se hrăni prinde
prada prin alunecări bruşte de la circa cinci metri
înălţime. Planează pe loc, fluturându-şi aripile în
urmărirea prăzii. De obicei se hrăneşte la o distan-
ţă de până la 1-2 km de colonie. Cuibăreşte prima
dată la doi ani. Este o specie monogamă şi teritori-
ală. Cuibăreşte în colonii de până la 100 de perechi.
Cuibul, alcătuit din resturi vegetale, este aşezat pe Reproducere situri desemnate pentru conservare Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul
vegetaţie plutitoare (ex. frunze de nufăr), în zone Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a Acumulările Rogojesti-Bucecea, Allah Bair-Capida- Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Ba-
cu apă de adâncime mică (sub un metru). Durata lunii aprilie şi începutul lunii mai. Femela depune în va, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, cău-Bereşti, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacu-
medie de viaţă este de nouă ani, însă poate atinge mod obişnuit 2-3 ouă în a doua parte a lunii mai şi în Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, rile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile
şi 19 ani. Iernează în Africa şi în Peninsula Arabică. prima parte a lunii iunie, cu o dimensiune medie de Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuper- Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Lunca inferioară
37,7 x 28,6 mm. Incubaţia durează în jur de 18-20 de ceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutu-
Populaţie zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii pără- Alb şi Crişului Negru, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, lui-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior,
Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă sesc cuibul la câteva zile după eclozare şi sunt îngrijiţi Confluenţa Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului, Maglavit,
între 42000-87000 de perechi. Un declin mode- de adulţi. Devin zburători la 21-25 de zile. Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Târnave- Marea Neagră, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Ni-
rat s-a manifestat în perioada anilor 1970-1990. lor-Valea Nirajului, Delta Dunării şi Complexul culiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Mlaştinile
Deşi populaţia s-a menţinut stabilă în perioada Ameninţări şi măsuri de conservare Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Murani, Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu,
1990-2000, nu s-au refăcut efectivele ce existau Deranjul determinat de activităţile umane ce duce Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Ve- Pădurea Hagieni, Pădurea Radomir, Pescăria Ce-
înaintea declinului înregistrat. Populaţia estima- la pierderea locurilor de cuibărit alături de inunda- che-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele fa-Pădurea Rădvani, Podisul Hârtibaciului, Suhaia,
tă în România este de 8000-12000 de perechi, iar rea cuiburilor reprezintă pericolele principale ce Jijiei şi Miletinului, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plo- Valea Alceului, Valea Câlniştei, Valea Mostiştea,
efective mai mari decât în România există numai în afectează specia. Reducerea deranjului produs de pu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeu- Vităneşti-Răsmireşti.
Rusia. Alte ţări cu efective importante sunt: Spania, activităţile umane şi construirea de platforme ar- lui-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni,
Azerbaijan, Ucraina şi Turcia. tificiale pentru asigurarea de locuri pentru cuibărit Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Brateş,
sunt prioritare. Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul
244
chirighiţă neagră
Regnul: Animalia Ordinul: Charadriiformes Genul: Chlidonias
Chlidonias niger
Clasa: Aves Familia: Sternidae Specia: C. niger
caracterizarea speciei
Chirighiţa neagră este caracteristică în perioada
cuibăritului zonelor umede de apă dulce şi salmas-
tre bogate în vegetaţie şi în perioada iernării zone-
lor de coastă, golfurilor şi lagunelor cu apă sărată.
Lungimea corpului este de 23-28 cm şi are o gre-
Păsări
utate de 50-74 g. Anvergura aripilor este de circa
57-65 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Are aripile
largi şi coada scurtă. Capul şi corpul sunt negre,
iar aripile sunt gri-argintii. Se hrăneşte cu insecte,
peşti mici şi broaşte.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în cea mai mare partea a
continentului european. Planează pe loc fluturân-
du-şi aripile în urmărirea prăzii. Pentru a se hrăni
prinde pradă de la suprafaţa apei sau insecte în
zbor şi foarte rar se scufundă. De obicei se hrăneşte
la o distanţă de până la 2-5 km de colonie. Zboară
cu o viteză medie de 34 km/h. Evită pentru cuibă-
rit zonele umede cu o suprafaţă mai mică de 4 ha.
Longevitatea cunoscută este de până la 21 de ani.
Cuibăreşte în colonii mici, aşezate pe vegetaţie ac- Reproducere principale ce afectează specia. Reducerea deranju- nului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla
vatică, în zone cu apă având adâncime mică (1-2 Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lui produs de activităţile umane şi refacerea zone- Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibă-
m). Cuibul este alcătuit din resturi vegetale şi la lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit 2-3 lor umede sunt prioritare. nesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câm-
construirea lui participă ambii parteneri. Iernează ouă în a doua parte a lunii mai şi în prima parte a pie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac,
în Africa. lunii iunie, cu o dimensiune medie de 35,9 x 25,3 situri desemnate pentru conservare Lacul Brateş, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul
mm. Ouăle acestei specii sunt rezistente atunci Acumulările Rogojesti-Bucecea, Allah Bair-Capida- Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca
Populaţie când se udă. Incubaţia durează în jur de 19-23 de va, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Vederoasa, Ba- Costeşti, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare
Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii pă- zinul Fizeşului, Bistreţ, Braţul Borcea, Calafat-Ciu- Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe
între 83000-170000 de perechi. Un declin mode- răsesc cuibul la câteva zile după eclozare şi sunt perceni-Dunăre, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Argeş, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălti-
rat s-a manifestat în perioada anilor 1970-1990. îngrijiţi de adulţi. Devin zburători la 20-25 de zile. Negru, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa ceni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Cor-
Efectivele au scăzut în cele mai multe ţări în perioa- Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Defileul Mu- bu, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Limanu-Herghelia,
da 1990-2000, fără a se cunoaşte tendinţa în Rusia. Ameninţări şi măsuri de conservare reşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Lunca Siretului Inferior, Maglavit, Marea Neagră,
Populaţia estimată în România este de 1200-2500 Deranjul determinat de activităţile umane, ce duce Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Mă- Mlaştina Satchinez, Mlaştinile Murani, Pădurea
de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, la pierderea locurilor de cuibărit, degradarea şi dis- gura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemon-
Ucraina şi Belarus. trugerea habitatelor umede reprezintă pericolele Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Mileti- tul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Suhaia.
245
buhă sau bufniţă
Regnul: Animalia Ordinul: Strigiformes Genul: Bubo
Bubo bubo
Clasa: Aves Familia: Strigidae Specia: B. bubo
caracterizarea speciei
Buha este caracteristică zonelor împădurite în care
stâncăriile sunt asociate cu pâlcuri de pădure (în
special conifere). Este cea mai mare dintre bufniţe
(răpitoare de noapte). Lungimea corpului este de
58-75 cm şi are o greutate de 1750-4500 g pentru
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în cea mai mare parte a
continentului european. Este activă noaptea sau
în crepuscul. Nu are prădători naturali. Zborul este
oarecum asemănător cu al şorecarului. Deşi este un
comportament neobişnuit pentru bufniţe, uneori situri desemnate pentru conservare ferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Supe- doc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii
planează în zbor. Este monogamă, uneori pe via- Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Bănea- rior, Deniz Tepe, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii
ţă, şi teritorială. Atinge maturitatea sexuală după sa-Canaraua Fetei, Canaralele de la Hârşova, Domogled-Valea Cernei, Drocea-Zarand, Dumbră- Retezat, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii
un an, dar cuibăreşte de obicei prima dată la 2-3 Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile viţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunărea Veche-Braţul Trascăului, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova,
ani. În perioada ritualului nupţial, perechea scoa- Nerei-Beuşniţa, Cozia-Buila-Vânturariţa, Cursul Măcin, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Lacul Bu- Pădurea Bogata, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni,
te sunete specifice repetate la un interval de opt mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, geac, Lunca inferioară a Turului, Masivul Ceahlau, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hâr-
secunde, care se aud de la o distanţă de circa 5 Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Cri- Măcin-Niculiţel, Muntii Metaliferi, Munţii Almăju- tibaciului, Subcarpaţii Vrancei, Tisa Superioară,
km. Masculul oferă femelei câteva opţiuni pentru şului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului In- lui-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bo- Vânători-Neamţ.
cuibărit, dintre care femela alege una, care poa-
te fi apoi folosită pe o perioadă de mai mulţi ani.
Cuibăreşte în cavitatea unei stânci, foloseşte cuibul
altor specii (berze sau alte răpitoare mari) sau chiar
o gaură într-un copac, iar uneori își face cuibul pe
sol. Longevitatea cunoscută este de 29 de ani în
sălbăticie şi 68 de ani în captivitate. Este sedentară.
Populaţie
Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă
între 19000-38000 de perechi. A înregistrat o de-
screştere semnificativă în perioada 1970-1990. În
cele mai multe ţări populaţia a rămas stabilă sau
a fluctuat în perioada 1990-2000, dar pe ansam-
blu populaţia a rămas sub nivelul existent anterior
declinului. Populaţia estimată în România este de
750-1000 de perechi. Cele mai mari efective sunt
în Spania, Turcia şi Rusia.
Reproducere
Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă, în prima
jumătate a lunii martie, cu o dimensiune medie
de 59,3 x 48,9 şi o greutate medie de 75-80 g.
Incubaţia durează în jur de 34-36 de zile şi este
asigurată de femelă, care este hrănită în tot acest
timp de către mascul. După eclozare, în primele 2-3
săptămâni, femela rămâne cu puii şi fărămiţează
hrana adusă de mascul înainte de a-i hrăni. După
ieşirea din ou, puii sunt acoperiţi cu un puf des,
alb murdar. Puii devin zburători la 50-60 de zile,
însă rămân dependenţi de părinţi până în septem-
brie-noiembrie, când părăsesc teritoriul acestora.
246
ciuvică
Regnul: Animalia Ordinul: Strigiformes Genul: Glaucidium
Glaucidium passerinum
Clasa: Aves Familia: Strigidae Specia: G. passerinum
caracterizarea speciei
Ciuvica, cunoscută şi sub denumirea de cucuvea piti-
că, este caracteristică zonelor împădurite de conifere
şi păduri mixte mature şi cu spaţii deschise din regiu-
nile montane. Este cea mai mică dintre bufniţe, fiind
Păsări
de mărimea unui graur. Lungimea corpului este de
17-20 cm şi are o greutate a femelei de 61-147 g şi a
masculului de 36-86 g. Femela este semnificativ mai
mare decât masculul. Anvergura aripilor este de circa
32-40 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este
gri-maro, cu puncte şi dungi fine albe. Se hrăneşte
cu şopârle, rozătoare, lilieci, insecte. Are gheare pu-
ternice şi atacă păsări cu dimensiuni mai mari decât
ale sale precum sturzii.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în cea mai mare parte a con-
tinentului european. Este activă în crepuscul, dimi-
neaţa şi seara, şi este specia cea mai diurnă dintre
bufniţe. Pe distanţe mai lungi zboară ondulatoriu,
asemeni ciocănitorilor. Iarna depozitează hrana
prinsă în cavităţi ale copacilor. Monogamă şi teri-
torială, îşi păstrează perechea uneori mai multe se- Populaţie durează în jur de 28-30 de zile şi este asigurată de situri desemnate pentru conservare
zoane. Atinge maturitatea sexuală după un an. În Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă în- femelă, care este hrănită în tot acest timp de că- Cheile Bicazului-Hăşmaş, Defileul Crişului Repe-
cazul perechilor care se păstrează din anul anterior, tre 47000-110000 de perechi. S-a menţinut stabilă tre mascul. După eclozare, în primele două săp- de-Valea Iadului, Defileul Mureşului Superior, De-
masculul începe să cânte pe teritoriul ocupat, iar în perioada 1970-1990. Deşi efectivele din Rusia au tămâni femela rămâne cu puii pe care îi hrăneşte presiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii
femela i se alătură după scurt timp. Atunci când se scăzut în perioada 1990-2000, în restul teritoriului cu prada adusă de mascul. Puii devin zburători la Giurgeului, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Cio-
formează o nouă pereche, partenerii cântă în duet. s-au menţinut stabile sau au crescut, astfel încât pe 30-34 de zile, însă mai sunt hrăniţi de femelă încă clovina, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Căli-
Masculul conduce femela de-a lungul teritoriului ansamblu populaţia a rămas stabilă. Populaţia esti- 1-2 săptămâni. mani, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giu-
ocupat şi îi arată mai multe locuri pentru cuibă- mată în România este de 2500-4000 de perechi. Cele malău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii
rit. De asemenea, masculul oferă hrană femelei în mai mari efective sunt în Rusia, Suedia şi Finlanda. Ameninţări şi măsuri de conservare Vrancei, Obcina Feredeului, Vânători-Neamţ.
perioada ritualului nupţial. Cuibăreşte de obicei în Degradarea şi distrugerea habitatelor, deranjul şi
scorburi vechi ale ciocănitorilor, aflate în conifere, Reproducere braconajul sunt principalele pericole ce afectează
mesteceni şi fagi. Longevitatea cunoscută este de Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă de la sfâr- specia. Reducerea deranjului, păstrarea habitate-
6-7 ani. Este sedentară. şitul lunii martie şi până la sfârşitul lunii aprilie, lor caracteristice şi instalarea de cuiburi artificiale
cu o dimensiune medie de 29 x 23 mm. Incubaţia sunt prioritare.
247
ciuf de câmp
Regnul: Animalia Ordinul: Strigiformes Genul: Asio
Asio flammeus
Clasa: Aves Familia: Strigidae Specia: A. flammeus
caracterizarea speciei
Ciuful de câmp este caracteristic zonelor deschi-
se reprezentate de păşuni, stufărişuri, mlaştini şi
terenuri agricole. Este o bufniţă de talie medie.
Lungimea corpului este de 33-40 cm şi are o greuta-
te de 206-475 g. Femela este mai mare decât mas-
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în cea mai mare parte a
continentului european. Este activă noaptea, dar
poate vâna şi în crepuscul sau chiar ziua. Atinge
maturitatea sexuală după un an. Ritualul nupţial
este spectaculos. Masculul se ridică repetat în aer,
îşi flutură aripile şi cântă în zbor. Se poate ridica
uneori până la 200-400 m. Perechea poate zbu-
ra împreună şi se rostogolește în aer cu ghearele
încleştate. Este monogamă (îşi păstreză perechea
pentru un sezon) şi teritorială. Cuibăreşte pe sol.
Cuibul, reprezentat de o adâncitură în sol căptuşită
cu resturi vegetale şi pene, este realizat de către fe-
melă. Foloseşte pentru hrănire un teritoriu cuprins
între 15-200 ha. Longevitatea cunoscută este de 22
de ani. Iernează în Africa.
Populaţie
Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă în-
tre 58000-180000 de perechi. A înregistrat un declin
semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în unele
ţări efectivele au mai scăzut în perioada 1990-2000,
acestea s-au menţinut stabile în cea mai mare parte
a teritoriului. Pe ansamblu, specia rămâne sub nive-
lul existent înainte de declin. Populaţia estimată în
România este de 100-400 de perechi. Cele mai mari
efective sunt în Rusia, Finlanda şi Norvegia.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii
martie şi început de aprilie. Femela depune în mod
obişnuit 5-7 ouă în a doua parte a lunii aprilie şi în
luna mai, cu o dimensiune medie de 39 x 29,5 mm.
Incubaţia durează în jur de 24-29 de zile şi este asi-
gurată de femelă, care este hrănită în tot acest timp
de către mascul. Uneori cloceşte şi masculul pentru
perioade scurte. Puii rămân în cuib 10-12 zile, după
care stau ascunşi în vegetaţie. Devin zburători la
24-27 de zile. Din cauza gradului mare de prădare,
femela depune frecvent ponte de înlocuire, iar în
zonele mai sudice scoate două rânduri de pui pe an.
248
minuniţă
Regnul: Animalia Ordinul: Strigiformes Genul: Aegolius
Aegolius funereus
Clasa: Aves Familia: Strigidae Specia: A. funereus
caracterizarea speciei
Minuniţa este caracteristică zonelor împădurite de
conifere, dar este prezentă şi în cele de amestec
cu foioase. Mărimea este asemănătoare cucuvelei
Păsări
(Athene noctua). Lungimea corpului este de 21-28
de cm şi are o greutate de 93-139 g pentru mas-
cul şi 132-215 g pentru femelă. Anvergura aripilor
variază între 55-58 cm la mascul şi 59-62 cm la
femelă. Adulţii au înfăţişare similară. Capul este
mare, cu ochii galbeni, iar expresia facială suge-
rează „mirare„. Penajul este maroniu pe spate, cu
pete albicioase. Se hrăneşte cu rozătoare, veveriţe,
păsări şi insecte mai mari. Ingluviile regurgitate au
dimensiunea medie de 22 x 12 mm. Longevitatea
maximă cunoscută în sălbăticie este de 16 ani, dar
trăieşte în medie 3-11 ani.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în cea mai mare parte a
continentului european, în păduri a căror alti-
tudine variază între 400-2000 m. Este solitară şi
vânează în special noaptea, uneori și la răsăritul situri desemnate pentru conservare lui, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Dumbrăvi- mureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Rete-
sau apusul soarelui. Atinge maturitatea sexuală Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cozia-Buila-Vânturariţa, ţa-Rotbav-Măgura Codlei, Frumoasa, Grădiştea zat, Munţii Rodnei, Munţii Vrancei, Obcina Ferede-
după primul an. Masculii apără un teritoriu de Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Muncelului-Cioclovina, Masivul Ceahlau, Munţii ului, Pădurea Bogata, Subcarpaţii Vrancei.
hrănire relativ mic, cuprins între 1-5 km2, în care Mureşului Superior, Depresiunea şi Munţii Ciucu- Apuseni-Vlădeasa, Munţii Călimani, Munţii Mara-
protejează mai ales cuiburile vechi de ciocănitori.
Masculii atrag femelele printr-o serie rapidă de
6-10 fluierături joase care se aud de la o distanţă
de peste 3 km şi prin zboruri executate în apro-
pierea femelei. Dacă o femelă devine interesată,
inspectează cuibul oferit şi dacă îl acceptă se
formează perechea, care este în general mono-
gamă. Perioada ritualului nupţial variază între
2-6 săptămâni în cazul unei perechi. Este o specie
sedentară ce depinde de copaci şi teritorii împă-
durite pentru fiecare dintre aspectele vieţii sale:
înnoptare, cuibărit, hrănire (pândindu-şi prada în
aşteptare pe crengi).
Populaţie
Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă
între 110000-350000 de perechi. Populaţia s-a
menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi în
unele ţări efectivele au mai scăzut în perioada
1990-2000, populaţia s-a menţinut stabilă la nivel
european. În România sunt estimate 6000-10000
de perechi, efective mai mari fiind înregistrate nu-
mai în Rusia, Finlanda şi Suedia.
Reproducere
Femela depune 3-6 ouă în perioada cuprinsă între
martie şi iunie, cu o dimensiune medie de 32 x 27
mm. Incubaţia durează în medie 26-29 de zile şi
este asigurată de femelă, care este hrănită în tot
acest timp de către mascul. Puii devin zburători la
30-36 de zile, însă sunt îngrijiţi până la 4-6 săp-
tămâni de către părinţi. Uneori, în anii cu hrană
abundentă, sunt depuse două ponte.
249
huhurez mare
Regnul: Animalia Ordinul: Strigiformes Genul: Strix
Strix uralensis
Clasa: Aves Familia: Strigidae Specia: S. uralensis
caracterizarea speciei
Huhurezul mare este caracteristic zonelor îm-
pădurite cu păduri de foioase şi mixte cu largi
suprafeţe deschise. În România apare până la o
altitudine de 1600 m. Iarna este observată şi în
vecinătatea satelor şi în parcuri căutând rozătoa-
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în zona nordică şi central-es-
tică a continentului european. Este activă noaptea,
în special după asfinţit şi înainte de răsărit. Deşi
este o specie discretă de-a lungul anului, în peri-
oada cuibăritului şi mai ales înainte de părăsirea
cuibului de către pui devine foarte agresivă cu orice
intrus. Femelele sunt mai agresive decât masculii.
Vânează pândind de pe crengi. În perioada cuibă-
ritului masculii îşi anunţă prezenţa prin cântec.
Cântecul masculului este alcătuit dintr-o secven-
ţă de sunete grave, care se repetă la un interval Ameninţări şi măsuri de conservare
de 10-50 de secunde. De multe ori se aud duete Degradarea şi distrugerea habitatelor, absenţa
ale celor doi parteneri. Îşi păstrează teritoriul mai locurilor propice pentru cuibărit, deranjul şi bra-
mulţi ani şi este monogamă pe întreaga durată a conajul, pesticidele, coliziunile cu firele electrice şi
vieţii. Cuibăreşte în scorburi prezente în trunchiul cu maşinile sunt principalele pericole ce afectează
copacilor, în cuiburi mai vechi ale altor specii, în specia. Reducerea deranjului, instalarea de cuiburi
cuiburi artificiale, fisuri ale stâncilor şi chiar în clă- artificiale şi păstrarea habitatelor caracteristice
diri abandonate. Atinge maturitatea sexuală la un sunt prioritare.
an. Longevitatea maximă cunoscută este de 23 de
ani şi 10 luni. Este sedentară. situri desemnate pentru conservare
Bazinul Fizeşului, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile
Populaţie Nerei-Beuşniţa, Cozia-Buila-Vânturariţa, Cursul
Populaţia europeană este relativ mică şi este cu- mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor,
prinsă între 53000-140000 de perechi. A rămas Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Cri-
stabilă în perioada 1970-2000. Efectivele estimate şului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului
în România sunt cuprinse între 12000-20000 de Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Su-
perechi, iar efective mai mari sunt prezente numai perior, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiu-
în Rusia. nea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei,
Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbră-
Reproducere viţa-Rotbav-Măgura Codlei, Frumoasa, Grădiştea
Femela depune în mod obişnuit 3-4 ouă în ultima Muncelului-Cioclovina, Masivul Ceahlau, Munţii
parte a lunii martie şi prima jumătate a lunii apri- Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Mun-
lie, cu o dimensiune medie de 49,5 x 41,5 mm şi ţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi,
o greutate de 46-48 g. Incubaţia durează în jur de Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău,
28-35 de zile şi este asigurată de femelă, care este Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Vrancei, Ob-
hrănită în tot acest timp de către mascul. Puii sunt cina Feredeului, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata,
hrăniţi de ambii părinţi şi părăsesc cuibul după cir- Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgă-
ca 35 de zile, putând zbura relativ bine la 45 de zile. raş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul
Sunt hrăniţi în continuare de către părinţi pentru Hârtibaciului, Subcarpaţii Vrancei, Tisa Superioară,
încă două luni. Vânători-Neamţ.
250
caprimulg
Regnul: Animalia Ordinul: Caprimulgiformes Genul: Caprimulgus
Caprimulgus europaeus
Clasa: Aves Familia: Caprimulgidae Specia: C. europaeus
caracterizarea speciei
Păsări
Caprimulgul este caracteristic zonelor deschi-
se, aride reprezentate de rarişti ale pădurilor de
conifere sau de amestec şi în păşuni. Lungimea
corpului este de 25-30 cm şi are o greutate de 50-
100 g. Aripile sunt lungi, cu o anvergură de circa
53-61 cm, iar silueta este asemănătoare vânture-
lului roşu (Falco tinnunculus). Adulţii au înfăţişare
similară. Penajul gri-maron aminteşte de cel al
capîntorsurii (Jyns torquilla) şi asigură un camu-
flaj excelent în timpul zilei, când se odihneşte pe
crengile copacilor creând impresia unui ciot sau a
unei aşchii mari din scoarţa copacului. Se hrăneş-
te cu insecte ce zboară la crepuscul sau noaptea,
pe care le prinde în zbor. Longevitatea maximă
cunoscută în sălbăticie este de 11 ani, dar trăieşte
în medie patru ani.
tă descreştere s-a redus în perioada 1990-2000, Ameninţări şi măsuri de conservare şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Do-
Localizare şi comportament efectivele prezente în Turcia au continuat să scadă, Degradarea habitatelor şi folosirea pe scară largă a rohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăveni,
Este o specie prezentă în cea mai mare parte a ceea ce a determinat un declin al populaţiei la nivel pesticidelor sunt principalele pericole ce afectează Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin,
continentului european. Este activă noaptea, dar european. Populaţia estimată în România este de specia. Reducerea pesticidelor folosite în agricul- Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Frumoasa, Grădiş-
vânează şi la crepuscul. În timpul ritualului nupţial 12000-15000 de perechi. Cele mai mari efective tură şi un management prietenos al pajiştilor şi tea Muncelului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Lunca
desfăşurat la crepuscul, masculul zboară în jurul sunt în Rusia, Turcia, Spania şi Franţa. pădurilor, cu păstrarea rariştilor, contribuie la con- Mureşului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca
femelei. Masculul se ridică şi în aer la o altitudine servarea speciei. Timişului, Masivul Ceahlau, Maţa-Cârja-Rădeanu,
medie şi plonjează repetat spre sol. Este o specie Reproducere Măcin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Muntii Metali-
teritorială ce îşi protejează teritoriul prin cântecul Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a situri desemnate pentru conservare feri, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlă-
repetat îndelung. Este monogamă pe o perioadă lunii aprilie şi început de mai. Femela depune în Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Sco- deasa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Gutâi, Munţii
îndelungată, uneori pe viaţă. Cuibăreşte pe sol, în mod obişnuit 1-3 ouă între a doua parte a lunii mai rei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bazinul Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii
scobituri de pe pajişti sau la adăpostul copacilor şi începutul lunii iulie, cu o dimensiune medie de Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mah- Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Semenic-Cheile
sau tufişurilor. Atunci când este ameninţată la cuib, 32 x 22 mm şi o greutate medie de 8,4 g. Incubaţia mudia, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de Caraşului, Munţii Trascăului, Nisipurile de la Dă-
femela atrage urmăritorul, simulând un comporta- durează în jur de 17-18 zile şi este asigurată în spe- la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului buleni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag,
ment ce sugerează că este rănită fie la sol, fie pe o cial de femelă, care este hrănită în tot acest timp Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Ha-
creangă. Cuibul poate fi utilizat mai mulţi ani suc- de către mascul. Puii devin zburători la 16-19 zile Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile gieni, Pădurea Micleşti, Pădurea Radomir, Piatra
cesiv. Iernează în Africa. şi sunt îngrijiţi în tot acest timp de către femelă. În Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Muntilor
cazul în care este depusă o a doua pontă, femela Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroa- Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Sa-
Populaţie incubează, iar masculul asigură creşterea puilor. delor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defi- raiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Tisa Superioară,
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între Puii sunt îngrijiţi de către părinţi încă o lună după leul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Vânători-Neamţ.
470000-1000000 de perechi. A înregistrat un de- ce devin zburători. Mureşului Superior, Deniz Tepe, Depresiunea Bo-
clin moderat în perioada 1970-1990. Deşi aceas- zovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea
251
pescăraş albastru
Regnul: Animalia Ordinul: Coraciiformes Genul: Alcedo
Alcedo atthis
Clasa: Aves Familia: Alcedinidae Specia: A. atthis
caracterizarea speciei
Pescăraşul albastru, cunoscut şi ca Ivan Pescarul,
este caracteristic zonelor umede reprezentate de
râuri, canale, lacuri cu apă dulce şi zonelor de coas-
tă cu apă salmastră. Lungimea corpului este de
17-19,5 cm şi are o greutate de 34-46 g. Anvergura
aripilor este de circa 24-28 cm. Adulţii au înfăţişare
similară cu o singură excepţie, femela având o pată
roşie la baza mandibulei. Penajul de pe spate apare
albastru sau verde strălucitor în funcţie de direcţia
razelor de lumină, fiind o apariţie ce impresionea-
ză. Pe piept și pe abdomen este portocaliu-roşiatic.
Se hrăneşte cu peşte şi nevertebrate. Longevitatea
maximă cunoscută în sălbăticie este de 21 de ani,
însă doar un sfert dintre adulţi trăiesc mai mult de
un sezon.
252
dumbrăveancă
Regnul: Animalia Ordinul: Coraciiformes Genul: Coracias
Coracias garrulus
Clasa: Aves Familia: Coraciidae Specia: C. garrulus
caracterizarea speciei
Dumbrăveanca este caracteristică zonelor uscate,
călduroase reprezentate de pădurile rare de luncă
din preajma pajiştilor. Are dimensiuni similare cu
ale stăncuţei (Corvus monedula). Lungimea corpu-
lui este de 29-32 cm şi are o greutate de 127-160 g.
Anvergura aripilor este de circa 52-57 cm. Adulţii
Păsări
au înfăţişare similară. Penajul este uluitor, de un
albastru azuriu ce acoperă capul, gâtul şi pieptul,
în timp ce spatele este maroniu-ruginiu. Se hră-
neşte cu rozătoare, broaşte, şopârle, şerpi, păsări
şi insecte.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în sudul şi estul Europei. Este
gălăgioasă şi fiecare pereche îşi apără teritoriul.
Este foarte sensibilă la modificările de folosire a te-
renurilor, fiind considerată un bioindicator pentru
habitatele mozaicate. Vânează pândind perioade
lungi, pe crengi şi fire electrice. Ritualul nupţial cu-
prinde răsuciri şi plonjări rapide. Este monogamă şi
cuibăreşte în scorburile copacilor bătrâni. Iernează
în Africa şi străbate peste 10000 km între teritori-
ile de cuibărit şi cele de iernare. O coliziune cu un
avion a fost înregistrată deasupra Mării Arabiei. ouă în a doua parte a lunii mai. Incubaţia durează situri desemnate pentru conservare rat, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul şi Pădurea
Longevitatea cunoscută este de nouă ani. în jur de 17-19 zile şi este asigurată în cea mai mare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta Al- Cernica, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Livezile-Dolaţ,
parte de către femelă. Puii sunt golaşi şi orbi după bă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tăta- Lunca Barcăului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca
Populaţie eclozare, însă cresc repede şi ajung zburători după ru, Băneasa-Canaraua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Timişului, Ma-
Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă 25-30 zile. Sunt îngrijiţi de părinţi încă trei-pa- Ialomiţei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Blahniţa, glavit, Măcin-Niculiţel, Mlaştina Satchinez, Munţii
între 53000-110000 de perechi. A înregistrat un tru săptămâni. Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canara- Almăjului-Locvei, Nisipurile de la Dăbuleni, Olteni-
declin moderat în perioada 1970-1990. Această lele de la Hârşova, Câmpia Crişului Alb şi Crişului ţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Baba-
tendinţă s-a accelerat în perioada 1990-2000, ceea Ameninţări şi măsuri de conservare Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cheile Do- dag, Pădurea Bârnova, Pădurea Hagieni, Pădurea
ce a dus la scăderea populaţiei. În România se esti- Degradarea habitatelor şi reducerea locurilor de brogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Stepa
mează prezenţa a 4600-6500 perechi, efective mai cuibărit, vânătoarea ilegală în ţările mediteranee- Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Delta Dunării şi Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Suhaia, Teremia
mari fiind numai în Turcia şi Rusia. ne şi în Oman, folosirea pe scară largă a pesticidelor Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Depresiunea Mare-Tomnatic, Uivar-Diniaş, Valea Câlniştei, Valea
sunt principalele pericole pentru specie. Implicarea Bozovici, Dumbrăveni, Dunăre-Ostroave, Dunărea Mostiştea, Valea Oltului Inferior, Vedea-Dunăre,
Reproducere fermierilor în protejarea acestei specii prin dezvol- Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Vităneşti-Răsmireşti.
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a tarea de măsuri agro-mediu şi amplasarea de cui- Grindu-Valea Măcrişului, Gruia-Gârla Mare, Hor-
lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-6 buri artificiale sunt prioritare. ga-Zorleni, Hunedoara Timişană, Ianca-Plopu-Să-
253
ghionoaie sură
Regnul: Animalia Ordinul: Piciformes Genul: Picus
Picus canus
Clasa: Aves Familia: Picidae Specia: P. canus
caracterizarea speciei
Ghionoaia sură este caracteristică zonelor împădu-
rite cu foioase şi de amestec cu altitudini de până
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în cea mai mare parte a
continentului european. Cuibăreşte în scorburi cu
diametrul mediu de 5,7 cm şi reuşeşte să domine
în competiţia cu alte specii de păsări (în special
cântătoare) pentru ocuparea scorburilor existen-
te. Este foarte timidă şi ascunsă în cea mai mare Ameninţări şi măsuri de conservare
parte a anului, însă devine foarte activă în tim- Degradarea habitatelor şi reducerea locurilor de
pul sezonului de împerechere. Îşi apără agresiv cuibărit prin eliminarea lemnului mort pe picior
teritoriile cu resurse bogate de furnici şi cu multe din păduri şi a copacilor scorburoşi reprezintă prin-
excavaţii folosite ca teritorii de odihnă sau cuibă- cipalele pericole pentru specie. Un management
rit. Teritoriul de cuibărit este de circa 50-100 ha şi prietenos al pădurilor pentru speciile caracteristice
este mai mic decât cel folosit iarna pentru hrăni- acestui tip de habitat este necesar şi urgent.
re. Masculii rivali se urmăresc în zbor. Zonele mai
periferice ale teritoriului sunt revendicate doar prin situri desemnate pentru conservare
cântec şi baterea darabanei, fără a fi apărate activ. Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Sco-
Bate darabana mai frecvent decât ghionoaia verde, rei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bazinul
iar ciocăniturile (20-40 pe secundă) sunt bruşte şi Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Braţul Bor-
durează circa 1-2 secunde. Doar ciocănitorile bat cea, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiu-
darabana şi este o formă de comunicare prin care lui, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia
îşi anunţă prezenţa şi îşi revendică teritoriul. Ambii Nirului-Valea Ierului, Cheile Bicazului-Hăşmaş,
parteneri contribuie la realizarea scorburii ce va fi Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana,
folosită pentru cuibărit. Cele mai multe perechi Confluenţa Olt-Dunăre, Cozia-Buila-Vânturariţa,
folosesc o nouă cavitate de cuibărit în fiecare an, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroa-
de obicei plasată în apropierea celei folosite în delor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defi-
anul anterior. În timpul ritualului de împerechere leul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mu-
masculul hrăneşte femela. Este o specie sedentară. reşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi
Longevitatea cunoscută este de 5 ani şi cinci luni. Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea Bozovici,
Depresiunea şi Munţii Ciucului, Domogled-Valea
Populaţie Cernei, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand,
Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Os-
între 180000-320000 de perechi. A înregistrat un troave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Grădiştea
declin moderat în perioada 1970-1990. Deşi în pe- Muncelului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Lunca in-
rioada 1990-2000 a manifestat o anume stabilitate ferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca
sau chiar o tendinţă crescătoare, declinul anterior Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Masivul Ceahlau, Mă-
nu a fost încă recuperat. În România se estimează cin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Muntii Metaliferi,
prezenţa a 45000-60000 de perechi şi numai Rusia Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădea-
deţine o populaţie mai mare. sa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii
Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giu-
Reproducere malău, Munţii Retezat, Munţii Semenic-Cheile Ca-
Femela depune în mod obişnuit 5-7 ouă în lunile raşului, Munţii Trascăului, Munţii Vrancei, Ostrovu
aprilie şi mai, cu o dimensiune medie de 27,6 x Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârno-
21,2 mm şi o greutate medie de 7 g. Incubaţia du- va, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădurea Mi-
rează în jur de 15-17 zile şi este asigurată de către cleşti, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul
ambii părinţi. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Po-
devin zburători la 24-28 de zile. disul Hârtibaciului, Subcarpaţii Vrancei, Tisa Supe-
rioară, Vânători-Neamţ.
254
ciocănitoare neagră
Regnul: Animalia Ordinul: Piciformes Genul: Dryocopus
Dryocopus martius
Clasa: Aves Familia: Picidae Specia: D. martius
caracterizarea speciei
Ciocănitoarea neagră este larg răspândită în pă-
durile de foioase, de amestec şi conifere cu arbori
Păsări
ajunşi la maturitate. Este cea mai mare ciocănitoa-
re din Europa având dimensiuni apropiate de cele
ale unei ciori. Lungimea corpului este de 40-46 cm
şi are o greutate de 250-370 g. Anvergura aripilor
este de circa 67-73 cm. Masculul este dificil de
deosebit de femelă, deşi are întreg creştetul roşu
spre deosebire de femelă care are pata roşie doar în
partea din spate a capului. Penajul este negru. Se
hrăneşte cu insecte şi larvele acestora de sub scoar-
ţa arborilor. Longevitatea cunoscută este de 14 ani.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în cea mai mare parte a
continentului european. Spre deosebire de restul
speciilor de ciocănitori, al căror zbor este ondulato-
riu, ciocănitoarea neagră are un zbor continuu ase-
mănător cu cel al alunarului sau gaiţei. Realizează
excavaţii mari în arborii bătrâni şi uscaţi atât pen-
tru odihnă cât şi pentru cuibărit. Înălţimea la care
este realizată scorbura pentru cuib variază între 4 Ameninţări şi măsuri de conservare
și 25 m. Diametrul intrării variază între 8 și 11 cm, Degradarea habitatelor şi reducerea locurilor de
iar adâncimea cavităţii săpate în interiorul arbore- cuibărit prin eliminarea arborilor maturi, a lemnu-
lui variază între 37 și 60 cm. Timpul necesar pentru lui mort pe picior din păduri şi a copacilor scorbu-
realizarea unei asemenea excavaţii poate ajunge şi roşi sunt principalele pericole la adresa speciei. Un
la câteva săptămâni. Este considerată o specie che- management prietenos al pădurilor pentru speciile
ie în zonele împădurite, asigurând spaţii de cuibă- caracteristice acestui tip de habitat este necesar
rit pentru multe specii de păsări şi mamifere. Prin şi urgent.
controlul exercitat asupra populaţiilor de insecte
de sub scoarţă protejează copacii. Bate frecvent situri desemnate pentru conservare
darabana, iar ciocăniturile (15-20 pe secundă) Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Ba-
durează circa trei secunde. În timpul sezonului de zinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Braţul
cuibărit bate darabana şi de câteva sute de ori pe Borcea, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cerme-
zi. Ambele sexe bat darabana însă masculii o fac iului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia
mult mai frecvent. Darabana acestei specii este cea Nirului-Valea Ierului, Cheile Bicazului-Hăşmaş,
mai puternică şi se aude de la o distanţă de circa Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cozia-Bui-
trei km. Doar ciocănitorile bat darabana şi este o la-Vânturariţa, Cursul mijlociu al Someşului, Dea-
formă de comunicare prin care îşi anunţă prezenţa lurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea
şi îşi revendică teritoriul. Este o specie monogamă Nirajului, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului,
pentru cel puţin un sezon de cuibărit. Foloseşte un Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defi-
teritoriu ce variază între 100 și 400 ha. Este o spe- leul Mureşului Superior, Delta Dunării şi Complexul
cie sedentară. Razim-Sinoie, Depresiunea şi Munţii Ciucului, De-
presiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea
Populaţie Cernei, Drocea-Zarand, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgu-
Populaţia europeană este relativ mare, cuprin- ra Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul
să între 740000-1400000 de perechi. Specia s-a Măcin, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Cioclo-
menţinut la un nivel stabil în perioada 1970-1990. vina, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului
Această stare este menţinută şi în prezent, deşi Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca
în unele ţări s-a înregistrat un anume declin. În Timişului, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Muntii
România se estimează prezenţa a 40000-60000 de Metaliferi, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apu-
perechi. Populaţii mai mari se înregistrează numai seni-Vlădeasa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Căli-
în Rusia şi Belarus. mani, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii
Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei,
Reproducere Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trască-
Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă în lunile ului, Munţii Vrancei, Obcina Feredeului, Ostrovu
aprilie şi mai, cu o dimensiune medie de 33,4 x Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bâr-
25,5 mm. Incubaţia durează în jur de 12-14 zile şi nova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădurea
este asigurată de către ambii părinţi. Puii sunt în- Macedonia, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Pia-
grijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 24-28 tra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş,
de zile. Rămân în preajma părinţilor pentru circa Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Subcarpaţii
încă o săptămână. Vrancei, Tisa Superioară, Vânători-Neamţ.
255
ciocănitoare (pestriţă)
Regnul: Animalia Ordinul: Piciformes Genul: Dendrocopos
de grădină Clasa: Aves Familia: Picidae Specia: D. syriacus
Dendrocopos syriacus
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor
greceşti dendron – copac şi kopos – a lovi, cu refe-
rire la comportamentul păsării. Numele de specie
provinde din cuvântul latin syriacus, cu referire la
prezenţa sa în Siria.
caracterizarea speciei
Ciocănitoarea de grădini este caracteristică zonelor
deschise cum sunt livezile, parcurile şi grădinile.
Este prezentă şi în păduri de foioase şi conifere
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în partea centrală şi de sud-
est a continentului european. Este considerată mai
agresivă şi dominantă decât ciocănitoarea pestriţă Ameninţări şi măsuri de conservare
mare. Este monogamă, perechea menţinându-se Fragmentarea habitatelor şi deranjul locurilor de
câţiva ani, deşi sunt solitare în afara perioadei de cuibărit reprezintă principalele pericole la adresa
cuibărit. În perioada de curtare se înregistrează speciei. Un management prietenos al zonelor des-
adevărate duete ale partenerilor. Ambele sexe bat chise în care prezenţa umană favorizează cuibăritul
darabana. Manifestă un ritual de curtare ce include acestei specii este necesar.
mişcări ale capului şi corpului însoţite de urmăriri
şi răsuciri în zbor, acompaniate de sunete puterni- situri desemnate pentru conservare
ce. Ambii parteneri participă la excavarea cuibului. Acumulările Belceşti, Aliman-Adamclisi, Allah
Cuiburile sunt localizate la înălţimi cuprinse între Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Al-
unu și șase metri, însă cel mai ades sunt întâlnite bă-Amara-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Cana-
la o înălţime de circa doi metri. Intrarea este ro- raua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Canaralele
tundă şi are un diametru de circa cinci centimetri. de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului
Adâncimea cuibului în interiorul copacului variază Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului,
între 10 și 25 cm. În general îşi construieşte un cuib Cânepişti, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa,
nou în fiecare an, deşi uneori poate folosi şi un cuib Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cozia-Buila-Vân-
mai vechi atunci când hrana este abundentă. Este turariţa, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târ-
o specie sedentară. navelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Infe-
rior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul
Populaţie Razim-Sinoie, Depresiunea Bozovici, Depresiunea
Populaţia europeană este relativ mare şi cuprin- şi Munţii Ciucului, Domogled-Valea Cernei, Doro-
să între 530000-1100000 de perechi. Populaţia a hoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăveni,
crescut între 1970-1990 şi apoi s-a menţinut sta- Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Ci-
bilă în perioada 1990-2000, deşi în unele ţări cum pău, Hunedoara Timişană, Iazurile Miheşu de Câm-
este Turcia s-a înregistrat un declin. În România pie-Tăureni, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul
se estimează prezenţa a 24000-32000 de pe- Stânca Costeşti, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacul
rechi. Populaţii mai mari se înregistrează în Turcia, Techirghiol, Limanu-Herghelia, Lunca Barcăului,
Ucraina, Serbia, Bulgaria şi Ungaria. Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior,
Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului
Reproducere Mijlociu, Maglavit, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculi-
Femela depune 3-7 ouă în lunile aprilie şi mai, însa ţel, Măgura Odobeşti, Mlaştina Satchinez, Pădurea
cel mai adesea cinci ouă, cu o dimensiune medie de Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădu-
26 x 19 mm şi o greutate medie de 5,4 g. Incubaţia rea Micleşti, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piatra
durează în jur de 10-14 zile şi este asigurată de am- Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş,
bii părinţi. În timpul nopţii este asigurată în special Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hâr-
de către mascul. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi tibaciului, Scroviştea, Stepa Casimcea, Stepa Sa-
şi devin zburători la 23-25 de zile. Rămân în preaj- raiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Vânători-Neamţ.
ma părinţilor pentru încă aproximativ două săptă-
mâni fiind hrăniţi de ambii părinţi.
256
ciocănitoare de stejar
Regnul: Animalia Ordinul: Piciformes Genul: Dendrocopos
Dendrocopos medius
Clasa: Aves Familia: Picidae Specia: D. medius
caracterizarea speciei
Ciocănitoarea de stejar este larg răspândită în
pădurile de foioase, în special cele de stejar şi
Păsări
carpen cu arbori ajunşi la maturitate. Preferă
arbori de peste 100 de ani deşi proporţia aces-
tora este mică oriunde în Europa. Lungimea
corpului este de 19,5-22 cm şi are o greutate de
50-85 g. Anvergura aripilor este de circa 33-34
cm. Este cu 15% mai mică decât ciocănitoarea
pestriţă mare şi cu 40% mai mare decât ciocă-
nitoarea pestriţă mică. Similar rudelor sale, pe-
najul este alcătuit dintr-o combinaţie atractivă
de alb, negru şi roşu. Comparativ cu rudele sale
are cel mai puţin negru pe faţă. Se hrăneşte în
special cu insecte şi larvele acestora din scoarţa
arborilor, însă vara consumă şi seminţe şi fructe.
Longevitatea cunoscută este de opt ani.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în partea centrală şi de
sud-est a continentului european. Depinde mai de zile. Rămân în preajma părinţilor pentru încă
puţin decât celelalte specii de ciocănitori de pre- aproximativ zece zile.
zenţa lemnului mort, fiind esenţială prezenţa
pădurilor de stejar matur şi a cavităţilor necesare Ameninţări şi măsuri de conservare
cuibăritului. Primăvara îşi delimitează teritoriul, Degradarea şi dispariţia pădurilor de stejar şi a
acesta fiind apărat de ambii parteneri. Masculii celor mixte are un efect semnificativ. Un manage-
îşi anunţă prezenţa şi revendică teritoriul prin ment prietenos al pădurilor care să asigure o pro-
chemări şi cântece. Darabana este mai puţin fo- porţie suficient de mare a arborilor maturi de stejar
losită comparativ cu alte specii, iar femelele nu în pădurile mixte este necesar şi urgent.
bat deloc darabana. Masculul este cel care exca-
vează locul pentru cuibărit, iar femela inspectea- situri desemnate pentru conservare
ză excavaţia făcută şi decide dacă o acceptă sau Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Sco-
nu. Construiesc în fiecare an un nou cuib. La fel rei-Făgăraş, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua
ca în cazul altor specii de ciocănitori, femelele Fetei, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cerme-
sunt cele care iniţiază copulaţia. Se hrăneşte în iului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câm-
cea mai mare măsură pe stejari, însă acolo unde pia Nirului-Valea Ierului, Cheile Dobrogei, Cheile
există în preajmă copaci cu o esenţă mai moale Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre,
(mesteacăn, frasin, salcie) îi foloseşte pentru con- Confluenţa Olt-Dunăre, Cozia-Buila-Vânturariţa,
struirea cuibului. Aceste specii cu lemn de esenţă Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroa-
mai moale se descompun mai repede. Înălţimea delor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defi-
cuibului variază între 5 și 20 m. Intrarea este ro- leul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mu-
tundă, de 4-5 cm diametru. Este probabil cea mai reşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi
sedentară dintre toate speciile europene de cio- Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea Bozovici,
cănitori. Rareori fac călătorii mai lungi. Domogled-Valea Cernei, Dorohoi-Şaua Bucecei,
Drocea-Zarand, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Co-
Populaţie dlei, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Horga-Zor-
Populaţia europeană este relativ mare şi cuprinsă leni, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacurile de pe
între 140000-310000 de perechi. Specia s-a men- Valea Ilfovului, Lunca inferioară a Turului, Lunca
ţinut la un nivel stabil în perioada 1970-1990. În Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Fru-
România se estimează prezenţa a 20000-24000 de muşiţa, Lunca Timişului, Masivul Ceahlau, Mă-
perechi. În ţările din sud-estul Europei şi mai ales cin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Muntii Metaliferi,
în România s-a înregistrat un declin în perioada Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădea-
1990-2000. Populaţii mai mari se înregistrează nu- sa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Retezat, Munţii
mai în Franţa şi Grecia. Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Ostro-
vu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bâr-
Reproducere nova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădurea
Femela depune în mod obişnuit 4-8 ouă în lunile Macedonia, Pădurea Micleşti, Pădurea Radomir,
aprilie şi mai, cu o dimensiune medie de 23,6 x Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Făgă-
18,5 mm. Incubaţia durează în jur de 13-15 zile şi raş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul
este asigurată de către ambii părinţi. Puii sunt în- Hârtibaciului, Scroviştea, Subcarpaţii Vrancei, Tisa
grijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 22-24 Superioară, Vânători-Neamţ.
257
ciocănitoare cu spate alb
Regnul: Animalia Ordinul: Piciformes Genul: Dendrocopos
Dendrocopos leucotos
Clasa: Aves Familia: Picidae Specia: D. leucotos
caracterizarea speciei
Ciocănitoarea cu spate alb este caracteristică pă-
durilor de foioase, cu mult lemn mort pe picior
şi lemn aflat în diferite faze de descompunere.
Este cea mai mare dintre ciocănitorile pestriţe şi
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în partea estică a continen-
tului european. Deşi majoritatea speciilor europe-
ne de ciocănitori sunt puţin sociale, ciocănitoarea
cu spate alb pare a fi cea mai solitară. Fiecare dintre
cele două sexe este teritorial şi, în afara sezonului
de cuibărit, îşi apără teritoriile de hrănire. Este zile şi este asigurată de către ambii parteneri. Puii
monogamă. Ritualul de curtare implică mişcări sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la
ale corpului cu rol de atragere a femelei. Masculul 27-28 de zile. Asemeni altor specii de ciocănitoare,
excavează câteva noi cavităţi în fiecare primăvară, succesul cuibăritului este ridicat, în jur de 60-80%.
însă cele mai multe rămân neterminate. Femela După ce părăsesc cuibul, puii nu mai sunt hrăniţi
contribuie la finalizarea excavaţiei care este alea- de părinţi.
să pentru cuibărit. Cuiburile mai vechi sunt folosite
arareori. Deşi cavităţi pot fi realizate în trunchiuri Ameninţări şi măsuri de conservare
vii sau moarte, toţi copacii folosiţi au lemnul din in- Degradarea habitatelor şi reducerea locurilor de
terior descompus. Cele mai multe cavităţi sunt pre- cuibărit prin eliminarea arborilor maturi, a lemnu-
zente în arbori cu esenţă moale. Înălţimea la care lui mort pe picior din păduri şi a copacilor scorbu-
este aşezat cuibul variază între 5 și 32 m. În general roşi sunt principalele pericole la adresa speciei. Un
cuiburile acestei specii sunt localizate la o înălţime management prietenos al pădurilor pentru speciile
mai mare decât ale oricărei alte specii europene de caracteristice acestui tip de habitat este necesar
ciocănitori. Intrarea este rotundă sau ovală, cu un şi urgent.
diametru de 5,5-6,5 cm. Adâncimea excavaţiei va-
riază între 25 și 37 cm. Teritoriul de cuibărit este cel situri desemnate pentru conservare
mai mare dintre speciile europene de ciocănitori, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cozia-Buila-Vânturariţa,
de până la 3,5 km2. Femelele bat darabana mai Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Cri-
puţin decât masculii şi mai ales în afara perioadei şului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului
de cuibărit, când îşi anunţă prezenţa sau protejea- Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Su-
ză un teritoriu de hrănire. Este o specie sedentară. perior, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea
şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Dro-
Populaţie cea-Zarand, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei,
Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Lunca
între 180000-550000 de perechi. Specia s-a men- Siretului Mijlociu, Masivul Ceahlau, Măcin-Nicu-
ţinut la un nivel stabil în perioada 1970-1990. liţel, Măgura Odobeşti, Muntii Metaliferi, Munţii
Deşi un anumit declin a fost observat în unele ţări Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Mun-
în perioada 1990-2000, populaţia s-a menţinut ţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi,
stabilă. În România populaţia estimată este de Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău,
16000-24000 de perechi. Populaţii mai mari se în- Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Seme-
registrează numai în Rusia. nic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Munţii
Vrancei, Obcina Feredeului, Pădurea Bârnova, Pă-
Reproducere durea Bogata, Piemontul Făgăraş, Podisul Hârtiba-
Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă albe, în lu- ciului, Vânători-Neamţ.
nile aprilie şi mai. Incubaţia durează în jur de 10-11
258
ciocănitoare de munte
Regnul: Animalia Ordinul: Piciformes Genul: Picoides
Picoides tridactylus
Clasa: Aves Familia: Picidae Specia: P. tridactylus
Păsări
caracterizarea speciei
Ciocănitoarea de munte este caracteristică pă-
durilor bătrâne de conifere. Este prezentă şi în
pădurile mixte de conifere cu foioase. Este cu
circa 10% mai mică decât ciocănitoarea pestriţă
mare şi cu circa 10% mai mare decât ciocănitoa-
rea de stejar. Lungimea corpului este de 21,5-24
cm şi are o greutate de 60-85 g. Anvergura ari-
pilor este de circa 32-35 cm. Spre deosebire de
celelalte specii europene de ciocănitori care au
patru degete, ciocănitoarea de munte are numai
trei degete. Masculul este mai mare decât feme-
la, însă diferenţele de mărime nu sunt vizibile în
teren. Spre deosebire de femelă creştetul mas-
culului este galben-lămâie. Penajul este alcătuit
dintr-o combinaţie de negru cu alb. Se hrăneşte
cu insecte, în special gândaci şi larvele acesto-
ra. Longevitatea cunoscută este de şase ani şi speciei. Un management prietenos al pădurilor situri desemnate pentru conservare Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Călimani, Munţii
trei luni. pentru speciile caracteristice acestui tip de habi- Cheile Bicazului-Hăşmaş, Defileul Mureşului Supe- Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giu-
tat este necesar şi urgent. rior, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea malău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii
Localizare şi comportament şi Munţii Giurgeului, Frumoasa, Masivul Ceahlau, Vrancei, Obcina Feredeului.
Este o specie prezentă în partea nordică şi centra-
lă a continentului european. Este o specie ce îşi
apără teritoriul şi în afara perioadei de cuibărit.
Se pare că în manifestările teritoriale masculii
nu tolerează alţi masculi iar femelele alte fe-
mele, fiind însă indiferenţi faţă de celălalt sex.
Este alungată de pe teritoriul său de hrănire de
ciocănitoarea pestriţă mare şi de ciocănitoarea cu
spate alb. Teritoriul de cuibărit pentru o pereche
este de circa 70 ha pădure de conifere. Este o spe-
cie probabil monogamă, la care unele perechi se
păstrează pe viaţă. În fiecare an perechea lucrea-
ză împreună la excavarea unui cuib. Scorburile
sunt realizate în special în copaci morţi, la o înăl-
ţime ce variază între 1 şi 10 m. Intrarea în cuib
este rotundă sau ovală şi are un diametru de 4,5-
5 cm. Masculii bat darabana mai mult. Secvenţa
durează circa 1,3 secunde cu un număr de 14-26
de lovituri. Este o specie sedentară.
Populaţie
Populaţia europeană este relativ mare, cuprin-
să între 350000-1100000 de perechi. Un declin
moderat a fost observat între 1970-1990. Deşi
un anume declin a fost observat în unele ţări şi
în perioada 1990-2000, populaţia s-a menţinut
stabilă. În România, populaţia estimată este de
15000-20000 de perechi. Populaţii mai mari se
înregistrează numai în Rusia.
Reproducere
Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă albe, în
luna mai. Incubaţia durează în jur de 10-14 zile şi
este asigurată de către ambii părinţi. Puii sunt în-
grijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 22-25
de zile. Rămân în preajma părinţilor pentru încă
aproximativ 30 de zile.
259
ciocârlie de Bărăgan
Regnul: Animalia Ordinul: Passeriformes Genul: Melanocorypha
Melanocorypha calandra
Clasa: Aves Familia: Alaudidae Specia: M. calandra
caracterizarea speciei
Ciocârlia de Bărăgan este caracteristică regiuni-
lor joase aride şi cultivate, pajiştilor şi stepelor
naturale. Lungimea corpului este de 17,5-20 cm,
cu o greutate de 54-73 g pentru mascul şi 44-66
g pentru femelă. Anvergura aripilor este de circa
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie răspândită în sudul şi sud-estul con-
tinentului european. Masculii se aud cântând încă
din martie. Când se ridică în aer, începe să cânte şi
apoi se roteşte deasupra teritoriului său la o înă-
ţime de 80-100 m timp de câteva minute. Zborul
este caracteristic, cu bătai rare ale aripilor, plutind
cu aripile întinse şi coada strânsă. Poate imita cân-
tecul altor specii. Este teritorială şi urmăreşte intru-
şii în zbor. Se hrăneşte atât singură cât şi în stoluri
mari. În afara sezonului de cuibărit se hrăneşte şi
împreună cu alte specii (presura sură). Este mono- situri desemnate pentru conservare şova, Cheile Dobrogei, Delta Dunării şi Complexul Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Pădurea Baba-
gamă, iar cuiburile sunt solitare. Cuiburile sunt re- Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta Al- Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Dumbrăveni, Dunărea dag, Pădurea Hagieni, Stepa Casimcea, Stepa
prezentate de o adâncitură în pământ căptuşităcu bă-Amara-Jirlău, Balta Tătaru, Băneasa-Canaraua Veche-Braţul Măcin, Grindu-Valea Măcrişului, Saraiu-Horea.
paie şi tulpini vegetale uscate, peste care este aşe- Fetei, Beştepe-Mahmudia, Canaralele de la Hâr- Ianca-Plopu-Sărat, Lacul Techirghiol, Lacurile
zată o împletitură fină de iarbă. Cuiburile sunt în
general adăpostite sub tufişuri sau alte plante. Este
parţial sedentară. În afara perioadei de cuibărit se
înregistrează mişcări pe distanţe mai mari. Unele
populaţii din estul Europei cum sunt cele din Rusia
sunt parţial migratoare sau migratoare şi iernează
în nordul Africii.
Populaţie
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între
10000000-24000000 de perechi. A înregistrat un
declin moderat în perioada 1970-1990. Deşi în
unele ţări cum este Turcia s-a menţinut stabilă în
perioada 1990-2000, la nivel european populaţia
a suferit un declin moderat. În România este es-
timată prezenţa a 85000-105000 de perechi. Cele
mai mari efective sunt înregistrate în Rusia, Turcia
şi Spania.
Reproducere
Femela depune în mod obişnuit 4-5 ouă în a doua
parte a lunii aprilie. Incubaţia durează în jur de
12-14 zile şi este asigurată în cea mai mare parte
de către femelă. Puii sunt hrăniţi în cuib circa zece
zile, însă devin zburători după 20 de zile, perioadă
în care sunt hrăniţi de ambii părinţi. Depune două
ponte pe sezon.
260
ciocârlie de stol
Regnul: Animalia Ordinul: Passeriformes Genul: Calandrella
Calandrella brachydactyla
Clasa: Aves Familia: Alaudidae Specia: C. brachydactyla
caracterizarea speciei
Ciocârlia de stol este caracteristică regiunilor joase,
deschise şi aride, cultivate sau naturale. Lungimea
corpului este de 14-16 cm, cu o greutate de 22-
26 g. Anvergura aripilor este de circa 28-30 cm.
Penajul maroniu asigură un camuflaj excelent la
Păsări
sol şi este similar ambelor sexe. Ciocul și coada
sunt scurte, iar capul uşor teşit. Se hrăneşte cu in-
secte şi seminţe.
Localizare şi comportament
Este o specie răspândită în sudul şi sud-estul con-
tinentului european. Se hrăneşte singură sau în
stoluri, căutându-şi hrana pe sol. Poate rezista
perioade îndelungate fără apă şi foloseşte şi apă
salmastră. Masculul cântă în zbor, ridicându-se la
înălţimi de 30-50 m, unde execută mişcări ondula-
torii şi circulare timp de 3-5 minute. Cuibul aşezat
în zone aride, la adăpostul unor tufişuri sau ierburi
înalte, are un diametru interior de circa șase cm.
Este construit de femelă într-o adâncitură a solului
şi este căptuşit cu iarbă, pene şi lână. În afara po-
pulaţiei din Grecia care este parţial sedentară, este
şi migratoare. Se adună în stoluri de până la 10000
de exemplare pentru a călători împreună spre car-
tierele de iernare. Iernează în Africa. În zonele de
iernare sunt gregare, fiind întâlnite în stoluri de
sute sau mii de exemplare. A fost văzută la o altitu-
dine maximă de 2400 m.
Populaţie
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între
7300000-14000000 de perechi. A înregistrat un
declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în
unele ţări cum este Turcia s-a menţinut stabilă în
perioada 1990-2000, la nivel european populaţia a
suferit un declin moderat, din cauza scăderii înre-
gistrate în ţări ca Rusia şi Spania. În România po-
pulaţia estimată este de 10000-12000 de perechi.
Cele mai mari efecive sunt în Turcia, Rusia şi Spania.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela
depune în mod obişnuit 3-5 ouă, cu o dimensiune
de circa 20 x 15 mm. Incubaţia durează în jur de 11-
13 zile şi este asigurată de către femelă. Puii sunt
hrăniţi în cuib circa 8-10 zile, însă devin zburători
după 12-15 zile, perioadă în care sunt hrăniţi de
ambii părinţi. Depune două ponte pe sezon.
261
ciocârlie de pădure
Regnul: Animalia Ordinul: Passeriformes Genul: Lullula
Lullula arborea
Clasa: Aves Familia: Alaudidae Specia: L. arborea
caracterizarea speciei
Ciocârlia de pădure este caracteristică zonelor des-
chise din pădurile de foioase sau conifere, cu vege-
taţie ierboasă abundentă. Este mai mică şi mai zve-
ltă decât ciocârlia de câmp. Lungimea corpului este
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie răspândită pe tot continentul euro-
pean. Are un zbor ondulatoriu. Cântă dimineaţa
devreme şi seara, cântă atât în zbor cât şi aşeza-
tă pe un suport sau chiar pe sol. Este monogamă.
Cuibul este construit de către femelă pe sol, într-o
zonă protejată de iarbă mai înaltă sau tufişuri.
Iernează în Orientul Mijlociu. Longevitatea cunos-
cută este de cinci ani şi 11 luni.
Populaţie
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între gurată de către femelă. Puii sunt îngrijiţi de ambii şului, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmu- Mijlociu, Lunca Timişului, Masivul Ceahlau, Mă-
1300000-3300000 de perechi. A înregistrat un părinţi şi devin zburători după 11-13 zile. În cazul dia, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la cin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Muntii Metaliferi,
declin semnificativ între 1970-1990, iar apoi în în care femela începe incubarea unei noi ponte, Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădea-
perioada 1990-2000 a înregistrat un nivel stabil masculul are grijă de pui până când devin indepen- şi Crişului Negru, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile sa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii
pe continentul european. În România populaţia denţi. Depune două sau trei ponte pe sezon. Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Con- Gutâi, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii
estimată este de 65000-87000 de perechi. Cele fluenţa Jiu-Dunăre, Cursul mijlociu al Someşului, Trascăului, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Baba-
mai mari efective sunt înregistrate în Spania, Turcia Ameninţări şi măsuri de conservare Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Cri- dag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea
şi Rusia. Folosirea insecticidelor are un impact puternic şului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului In- Hagieni, Pădurea Micleşti, Pescăria Cefa-Pădu-
asupra populaţiei. Păstrarea pădurilor deschise cu ferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul rea Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni,
Reproducere vegetaţie ierboasă înaltă, care să asigure condiţii Razim-Sinoie, Depresiunea Bozovici, Depresiunea Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metali-
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela de cuibărit şi hrănire, este prioritară. şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Do- feri-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea,
depune în mod obişnuit 3-5 ouă în lunile apri- rohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăveni, Subcarpaţii Vrancei, Vânători-Neamţ.
lie-iulie, cu o dimensiune de circa 21 x 16 mm şi situri desemnate pentru conservare Dunărea Veche-Braţul Măcin, Grădiştea Muncelu-
o greutate medie de 2,8 g (din care 6% este coajă). Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Sco- lui-Cioclovina, Horga-Zorleni, Lunca inferioară a
Incubaţia durează în jur de 14-15 zile şi este asi- rei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bazinul Fize- Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului
262
fâsă de câmp
Regnul: Animalia Ordinul: Passeriformes Genul: Anthus
Anthus campestris
Clasa: Aves Familia: Motacillidae Specia: A. campestris
caracterizarea speciei
Fâsa de câmp este caracteristică zonelor deschise
şi aride nisipoase cu vegetaţie joasă. Apare şi în
Păsări
zone artificiale cum sunt carierele, alteori fiind
alese teritorii cu tufişuri şi copaci de pe care îşi
înalţă cântecul. În Europa apare până la altitudini
de 450 m, însă în Kazakhstan şi nord-vestul Africii
este prezentă la înălţimi mai mari. Lungimea cor-
pului este de 15,5-18 cm şi are o greutate medie
de 29,5 g pentru mascul şi 28 g pentru femelă. Este
cea mai mare dintre fâsele europene, iar forma şi
silueta este asemănătoare codobaturii. Anvergura
aripilor este de 25-28 cm. Adulţii au înfăţişare si-
milară. Penajul de culoarea nisipului este pal şi cu
puţine dungi. Se hrăneşte cu insecte şi seminţe.
Longevitatea maximă cunoscută este de cinci ani.
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în cea mai mare parte a con-
tinentului european. Petrece cea mai mare parte a
timpului pe sol. Similar codobaturilor, îşi balansea- de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Horga-Zorleni, Hunedoara Timişană, Ianca-Plo- Dăbuleni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Baba-
ză coada. Începe să cânte în aprilie şi devine tăcută Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, pu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeu- dag, Pădurea Hagieni, Pădurea Radomir, Pescăria
la începutul lui iulie. În timpul ritualului nupţial Cânepişti, Cheile Dobrogei, Confluenţa Jiu-Dună- lui-Podrigăi, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Muntilor Meta-
se ridică cântând până la 30 m înălţime şi descrie re, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Târna- Siutghiol, Lacul Strachina, Lacurile Fundata-Ama- liferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea,
cercuri sau zboară ondulat. Este o specie teritorială velor-Valea Nirajului, Delta Dunării şi Complexul ra, Lacurile Taşaul-Corbu, Livezile-Dolaţ, Lunca Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Teremia
şi monogamă. În afara perioadei de cuibărit par- Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Dorohoi-Şaua Bucecei, Barcăului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Mare-Tomnatic, Uivar-Diniaş, Valea Alceului, Valea
tenerii sunt solitari. Cuibăreşte pe sol, în scobituri, Dumbrăveni, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleş- Mijlociu, Lunca Timişului, Maglavit, Măcin-Nicu- Câlniştei, Valea Mostiştea.
la adăpostul tufişurilor sau sub smocuri de iarbă. teele Jijiei şi Miletinului, Grindu-Valea Măcrişului, liţel, Măxineni, Munţii Trascăului, Nisipurile de la
Cuibul este construit de femelă şi căptuşit cu iarbă
şi lână. Iernează în Africa, în Valea Nilului.
Populaţie
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între
1000000-1900000 de perechi. A înregistrat un
declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi
efectivele din Rusia şi Spania nu au fost estimate
în perioada 1990-2000, în restul ţărilor europe-
ne acestea au înregistrat o scădere, ceea ce face
ca specia să fie considerată în declin la nivel eu-
ropean. Populaţia estimată în România este de
150000-220000 de perechi. Efective mai mari se
înregistrează numai în Spania, Turcia şi Rusia.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în luna aprilie.
Femela depune în mod obişnuit 3-6 ouă, în a doua
parte a lunii mai, cu o dimensiune medie de 21, 2
x 15,3 mm. Incubaţia durează în jur de 13-14 zile
şi este asigurată în special de către femelă. Puii
părăsesc cuibul după circa 12-14 zile, însă sunt
hrăniţi în continuare de părinţi încă circa 7-10
zile până devin zburători. Devin independenţi la
4-5 săptămâni.
263
pietrar negru
Regnul: Animalia Ordinul: Passeriformes Genul: Oenanthe
Oenanthe pleschanka
Clasa: Aves Familia: Muscicapidae Specia: O. pleschanka
caracterizarea speciei
Pietrarul negru este caracteristic zonelor aride pie-
troase cu puţină vegetaţie, falezelor înalte şi chei-
lor stâncoase. Lungimea corpului este de 14-16,5
cm şi are o greutate de 16-22 g. Anvergura aripilor
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie prezentă în sud-estul continentului
european. Petrece puţin timp pe sol. De obicei
stă pe tufişuri de până la 1,5 m înălţime de unde
pândeşte. După ce capturează prada, se întoarce în
acelaşi loc de pândă. Formează colonii mici de 2-4
perechi în timpul sezonului de cuibărit. Cuibăreşte
în scobiturile stâncilor, sub pietre şi uneori chiar
în pereţii clădirilor. Cuibul este căptuşit cu iarbă şi
lână. Iernează în Africa (Somalia şi Tanzania).
Populaţie
Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă în-
tre 32000-140000 de perechi. Populaţia s-a menţi-
nut stabilă între 1970-2000. Populaţia estimată în
România este de 680-750 de perechi. Cele mai mari
efective sunt în Rusia, Turcia şi Azerbaijan.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în luna aprilie.
Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă. Incubaţia
durează în jur de 13-14 zile şi este asigurată de că-
tre femelă. Puii devin zburători la 13-14 zile.
264
guşă vânătă
Regnul: Animalia Ordinul: Passeriformes Genul: Luscinia
Luscinia svecica
Clasa: Aves Familia: Muscicapidae Specia: L. svecica
Păsări
caracterizarea speciei
Guşa vânătă este caracteristică pădurilor de mestea-
căn, deşişurilor umede de sălcii, zonelor deluroase
şi montane cu tufişuri. Lungimea corpului este de
13-14 cm, de mărimea măcăleandrului. Greutatea
variază între 12 și 25 g. Anvergura aripilor este de
22 cm. Este o pasare frumoasă al cărei nume a fost
ales datorită petei albastre de pe guşa masculului şi
care lipseşte la femelă. Picioarele sunt lungi şi sprân-
ceana este pronunţată. Se hrăneşte cu insecte, melci
şi, în sezonul rece, cu seminţe şi fructe.
Localizare şi comportament
Este o specie răspândită în special în nordul conti-
nentului european, însă prezentă şi în zonele sudice
şi estice. Este dificil de văzut, fiind timidă şi ascunsă.
Se hrăneşte în vegetaţia deasă şi doar ocazional prin-
de insecte în zbor. Poate fi întâlnită până la înălţimi
de 2600-3800 m în Himalaya. Are un cântec melo-
dios cu teme asemănătoare privighetorii. În perioa-
da de împerechere, masculul cântă în zbor. În mod
obişnuit zboară jos, aproape de sol. Cuibul, aşezat în
iarbă sau pe muşchi, este construit de femelă şi căp-
tuşit cu frunze, rădăcini şi păr de animale domestice
sau sălbatice. Este o specie teritorială şi monogamă.
Masculul stă în apropierea femelei din momentul în
care începe depunerea pontei şi o urmăreşte atunci
când pleacă de la cuib. Iernează în Africa şi India, în
zone umede cu tufişuri şi stufărişuri. Longevitatea
cunoscută este de 11 ani şi patru luni.
Populaţie
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între
4500000-7800000 de perechi. S-a menţinut stabilă
în perioada 1970-1990. Deşi în unele ţări europene
efectivele au marcat o scădere în perioada 1990-2000,
în cea mai mare parte a teritoriului acestea s-au men-
ţinut stabile. În România populaţia estimată este de
1500-3500 de perechi. Cele mai mari efective sunt în
Rusia, Norvegia, Ucraina şi Suedia.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela
depune în mod obişnuit 4-7 ouă, albăstrui sau ver-
zui, pătate cu maro, cu o dimensiune de circa 18 x
14 mm şi o greutate de 2 g, din care 5% o repre-
zintă coaja. Incubaţia durează în jur de 13-15 zile
şi este asigurată de către femelă. Puii sunt hrăniţi
în cuib timp de 13-14 zile de către ambii părinţi,
până când devin independenţi. În cazul în care fe-
mela începe să incubeze o nouă pontă, masculul
are grijă singur de pui. În zona arctică este depusă
o singură pontă pe an.
265
privighetoare de baltă
Regnul: Animalia Ordinul: Passeriformes Genul: Acrocephalus
Acrocephalus melanopogon
Clasa: Aves Familia: Acrocephalidae Specia: A. melanopogon
caracterizarea speciei
Privighetoarea de baltă este caracteristică stufări-
şurilor şi mlaştinilor cu vegetaţie deasă. Lungimea
corpului este de 12-13,5 cm, cu o greutate de 10-
15 g. Anvergura aripilor este de 15-17 cm. Adulţii
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie răspândită în zona sudică şi estică a
continentului european. Are un cântec melodios
ce conţine teme care amintesc de privighetoare.
Spre deosebire de alte specii înrudite nu cântă în
zbor. Cuibul este construit la 30-60 cm deasupra
apei, în stuf sau tufişuri joase. Este căptuşit cu
frunze ale plantelor acvatice şi pene. De obicei este
monogamă. Este parţial migratoare, populaţia
sud-vestică fiind sedentară, iar cea estică iernând
în zona mediteraneană.
Populaţie
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între
150000-300000 de perechi. În perioada 1970-1990
populaţia s-a menţinut stabilă. Deşi tendinţa din
Rusia a rămas necunoscută în perioada 1990-2000,
populaţia s-a menţinut stabilă în restul continen-
tului european. În România este estimată prezenţa
a 24000-40000 de perechi. Efective mai mari sunt
numai în Rusia.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela
depune în mod obişnuit 3-5 ouă. Incubaţia durea-
ză 14-15 zile şi este asigurată de ambii părinţi. Puii
devin independenţi după 13-15 zile de la eclozare.
Poate avea până la trei ponte pe an.
266
silvie porumbacă
Regnul: Animalia Ordinul: Passeriformes Genul: Sylvia
Sylvia nisoria
Clasa: Aves Familia: Sylviidae Specia: S. nisoria
caracterizarea speciei
Silvia porumbacă este caracteristică zonelor des-
chise cu tufărişuri şi copaci izolaţi, având prefe-
rinţe similare cu sfrânciocul roşiatic. Este cea
mai mare dintre speciile de silvie şi are lungimea
corpului de 15,5-17 cm. Greutatea variază între
Păsări
22-36 g, masculul fiind cu puţin mai mic decât
femela. Anvergura aripilor este de 23-27 cm.
Caracteristice sunt irisul galben, coada lungă,
iar în cazul masculului pieptul dungat ca la ulii.
Penajul este asemănător, cu nuanţe mai puter-
nice de gri la mascul. Se hrăneşte cu insecte şi
toamna cu fructe.
Localizare şi comportament
Este o specie răspândită în centrul şi estul conti-
nentului european, fiind întâlnită până la altitu-
dini de 1600 m. Culege insecte de pe sol, în zbor,
de pe frunzele arbuştilor şi din coroana copacilor.
Masculii atrag femelele prin cântec şi piruete ae-
riene. Masculul construieşte o platformă nefinisată
pentru cuibărit. După constituirea perechii, feme-
la foloseşte materialul acestei platforme pentru
a construi un cuib mai elaborat, de obicei într-un lea Cernei, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lunca Mure- tul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu,
arbust cu spini. După depunerea ouălor este posi- Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, şului Inferior, Maglavit, Măcin-Niculiţel, Nisipurile Scroviştea, Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei,
bil ca masculul să abandoneze femela şi să caute Horga-Zorleni, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul de la Dăbuleni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Valea Mostiştea.
un nou teritoriu pentru atragerea altor femele. O Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Ol- Babadag, Pădurea Bogata, Pescăria Cefa-Pădurea
parte dintre masculi aleg să rămână cu femela şi tina, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemon-
în această situaţie formează o relaţie monogamă.
Deşi ating maturitatea sexuală după un an, în mod
obişnuit cuibăresc numai în al treilea an. Iernează
în estul Africii. Longevitatea maximă cunoscută
este de 11 ani şi nouă luni.
Populaţie
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între
460000-1000000 de perechi. Populaţia s-a men-
ţinut stabilă între 1970-2000. În România este
estimat un număr de 25000-40000 de perechi.
Cele mai mari efective sunt înregistrate în Rusia,
Ucraina şi Ungaria.
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în mai. Femela
depune în mod obişnuit 3-6 ouă, cu o dimensiune
de circa 21 x 16 mm şi o greutate medie a oului de
2,6 g, din care 6% o reprezintă coaja. Incubaţia du-
rează în jur de 12-13 zile şi este asigurată de ambii
părinţi atunci când masculul rămâne la cuib sau de
către femelă singură atunci când masculul pleacă.
Puii devin zburători după 10-12 zile. Rămân în
preajma adulţilor circa trei săptămâni.
267
muscar mic
Regnul: Animalia Ordinul: Passeriformes Genul: Ficedula
Ficedula parva
Clasa: Aves Familia: Muscicapidae Specia: F. parva
caracterizarea speciei
Denumirea speciei vine din latină şi înseamnă pa-
săre mică ce se hrăneşte cu smochine. Este caracte-
ristică pădurilor de foioase şi de amestec, umbroa-
se şi umede. Are lungimea corpului de 11-12 cm,
cu o greutate de circa 10-11 g. Anvergura aripilor
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie răspândită în nord-estul şi centrul
continentului european. Este teritorială şi mono-
gamă. Preferă pădurile bătrâne de peste 100 de
ani cu mult lemn mort şi cu un strat de arbuşti
redus, evitând pădurile tinere de sub 44 de ani.
Cuibul, situat de obicei în scorbura unui copac sau
în scobitura unei clădiri şi mai rar amplasat în tu-
fişuri este alcătuit din muşchi, iarbă şi frunze. Este Reproducere situri desemnate pentru conservare beşti, Muntii Metaliferi, Munţii Apuseni-Vlădeasa,
construit la o înălţime de 1-4 m, în cele mai multe Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Sco- Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii
cazuri de către femelă. Atinge maturitatea sexua- depune în mod obişnuit 4-7 ouă. Incubaţia durea- rei-Făgăraş, Canaralele de la Hârşova, Cheile Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giu-
lă după un an. Iernează în sudul Asiei şi în Africa. ză în jur de 12-15 zile şi este asigurată de către fe- Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile Ne- malău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Se-
melă, care este hrănită în tot acest timp de către rei-Beuşniţa, Cozia-Buila-Vânturariţa, Dealurile menic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Munţii
Populaţie mascul. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Repe- Vrancei, Obcina Feredeului, Ostrovu Lung-Gosti-
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între zburători după 11-15 zile. Este depusă o singură de-Valea Iadului, Defileul Mureşului Inferior-Dea- nu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea
3200000-4600000 de perechi. S-a menţinut sta- pontă pe an şi de obicei perechea foloseşte acelaşi lurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Delta Bogata, Pădurea Hagieni, Piatra Şoimului-Scor-
bilă între 1970-1990. În perioada 1990-2000, în teritoriu de cuibărit mai mulţi ani. Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea şi ţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Stepa Sara-
ciuda unui declin înregistrat în unele ţări, popu- Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, iu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Tisa Superioară,
laţia s-a menţinut stabilă în cea mai mare parte a Ameninţări şi măsuri de conservare Domogled-Valea Cernei, Drocea-Zarand, Dumbră- Vânători-Neamţ.
continentului. În România este estimat un număr Degradarea habitatelor şi managementul comerci- viţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunărea Veche-Bra-
de 360000-512000 de perechi. Doar în Rusia sunt al al pădurilor au un impact semnificativ. Păstrarea ţul Măcin, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Cio-
înregistrate efective mai mari. pădurilor mature cu mult lemn mort şi un deranj clovina, Lacul Siutghiol, Lunca Siretului Mijlociu,
redus contribuie la conservarea speciei. Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Măgura Odo-
268
muscar gulerat
Regnul: Animalia Ordinul: Passeriformes Genul: Ficedula
Ficedula albicollis
Clasa: Aves Familia: Muscicapidae Specia: F. albicollis
caracterizarea speciei
Muscarul gulerat este caracteristic pădurilor de
foioase, parcurilor şi grădinilor. Are lungimea cor-
pului de 12-13,5 cm, cu o greutate de circa 12,7 g.
Păsări
Anvergura aripilor este de 22 cm. Penajul masculu-
lui este alb cu negru şi se diferenţiază de muscarul
negru prin gulerul alb proeminent din jurul gâtu-
lui. Femela este maronie pe spate, cu pete albe pe
aripi și abdomenul alb. Au ochii închişi la culoare,
iar ciocul şi picioarele sunt negre. Se hrăneşte cu
insecte şi cu fructe de pădure.
Localizare şi comportament
Este o specie răspândită în centrul şi estul con-
tinentului european. Prinde insecte pe care le
pândeşte de pe crengi, din zbor sau de pe sol.
Preferă pentru cuibărit copacii maturi şi scorbu-
roşi. Cuibăreşte şi în cuiburi artificiale. Specia este
în general monogamă, însă masculii din regiunile
cu o densitate mică a perechilor, după depunerea
ouălor de către femelă, pot căuta un nou terito-
riu şi pot încerca atragerea altor femele. Iernează Reproducere situri desemnate pentru conservare Dunărea Veche-Braţul Măcin, Frumoasa, Grădiş-
în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Sco- tea Muncelului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Lacul şi
nouă ani şi opt luni. depune în mod obişnuit 5-7 ouă. Incubaţia du- rei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Canaralele Pădurea Cernica, Lunca Siretului Mijlociu, Masivul
rează 13-15 zile şi este asigurată de către femelă. de la Hârşova, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Muntii
Populaţie Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Con- Metaliferi, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bo-
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între după 12-15 zile. Este depusă o singură pontă pe an. fluenţa Jiu-Dunăre, Cozia-Buila-Vânturariţa, Dea- doc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii
1400000-2400000 de perechi. S-a menţinut sta- lurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii
bilă între 1970-1990. În perioada 1990-2000, în Ameninţări şi măsuri de conservare Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului Inferi- Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Semenic-Cheile
ciuda unui declin înregistrat în unele ţări, popu- Degradarea habitatelor şi managementul comerci- or-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Caraşului, Munţii Trascăului, Munţii Vrancei, Obcina
laţia s-a menţinut stabilă în cea mai mare parte a al al pădurilor au un impact semnificativ. Păstrarea Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Depre- Feredeului, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Bârno-
continentului. În România este estimat un număr pădurilor mature cu mult lemn mort, amplasarea siunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, va, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădurea Ra-
de 460000-712000 de perechi. Doar Ucraina are un de cuiburi artificiale şi un deranj redus contribuie Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Va- domir, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul
număr apropiat de perechi. la conservarea speciei. lea Cernei, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Făgăraş, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Sub-
Dumbrăveni, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, carpaţii Vrancei, Tisa Superioară, Vânători-Neamţ.
269
sfrâncioc roşiatic
Regnul: Animalia Ordinul: Passeriformes Genul: Lanius
Lanius collurio
Clasa: Aves Familia: Laniidae Specia: L. collurio
caracterizarea speciei
Sfrânciocul roşiatic este caracteristic zonelor agri-
cole deschise, de păşune, cu multe tufişuri şi mă-
răcinişuri. Are lungimea corpului de 16-18 cm, cu
o greutate de 25-36,5 g. Anvergura aripilor este de
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie larg răspândită pe continentul eu-
ropean. Este întâlnită până la o altitudine maxi-
mă de 1700 m. Perechile cuibăresc la o distanţă
de 100-300 m unele de celelalte. Numele de „la-
nius – măcelar„ l-a primit de la obiceiul de a fixa
în spinii arbuştilor insecte, păsărele şi mamifere
mici atunci când hrana este abundentă, pentru a
o folosi în zilele cu vreme ploioasă când hrana este
mai puţin disponibilă. Prada prinsă este omorâtă
prin lovituri precise cu ciocul în spatele gâtului.
Din cartierele de iernare se întoarce în grupuri mici
de 5-7 păsări. Cuibul este amplasat la o înălţime Ierului, Cânepişti, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile
de până la doi m de la sol, în mărăcini sau copaci Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Con-
mici. Este alcătuit de către ambii parteneri în circa fluenţa Jiu-Dunăre, Cursul mijlociu al Someşului,
4-5 zile, din materiale vegetale căptuşite cu iar- Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Va-
bă şi muşchi. Iernează în Africa, în Sudan, Egipt şi lea Nirajului, Defileul Crişului Repede-Valea Iadu-
Etiopia. Longevitatea maximă cunoscută este de lui, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei,
zece ani şi o lună. Defileul Mureşului Superior, Delta Dunării şi Com-
plexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Depresiunea Bo-
Populaţie zovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Do-
6300000-13000000 de perechi. A înregistrat un rohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăveni,
declin moderat între 1970-1990. În perioada 1990- Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Os-
2000, populaţia s-a menţinut stabilă în ţările es- troave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Ier-
tice şi nu se cunoaşte tendinţa în Rusia şi Spania. nut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea
În România numărul estimat de perechi este de Muncelului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Hunedoara
1380000-2600000. Doar în Rusia sunt înregistrate Timişană, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni,
efective mai mari. Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Stra-
china, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacul Techirghiol,
Reproducere Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de acu-
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela mulare de pe Crişul Repede, Lacurile de pe Valea
depune în mod obişnuit 4-6 ouă la sfârşitul lunii Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Ama-
mai şi începutul lunii iunie, cu o dimensiune de ra, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Li-
circa 22 x 17 mm şi o greutate de 3,2 g. Incubaţia vezile-Dolaţ, Lunca Barcăului, Lunca inferioară a
durează în jur de 13-15 zile şi este asigurată de că- Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutu-
tre femelă, care este hrănită în tot acest timp de lui-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior,
către mascul. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului, Magla-
devin zburători după 14-15 zile. Este depusă o sin- vit, Masivul Ceahlau, Maţa-Cârja-Rădeanu, Mă-
gură pontă pe an. cin-Niculiţel, Mlaştina Satchinez, Muntii Metaliferi,
Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădea-
Ameninţări şi măsuri de conservare sa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii
Degradarea habitatelor, intensificarea agriculturii Gutâi, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Se-
şi dezvoltarea monoculturilor au un efect semnifi- menic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Nisipu-
cativ asupra populaţiei. Păstrarea unui mozaic de rile de la Dăbuleni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea
habitate cu prezenţa arbuştilor şi mărăcinişurilor în Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădu-
zonele deschise agricole şi cu păşuni contribuie la rea Hagieni, Pădurea Macedonia, Pădurea Micleşti,
conservarea speciei. Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani,
Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgă-
situri desemnate pentru conservare raş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul
Acumulările Belceşti, Aliman-Adamclisi, Allah Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea,
Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică Subcarpaţii Vrancei, Suhaia, Teremia Mare-Tomna-
a Brăilei, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fe- tic, Tisa Superioară, Uivar-Diniaş, Valea Alceului,
tei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Braţul Borcea, Ca- Valea Câlniştei, Valea Mostiştea, Vânători-Neamţ,
naralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Vităneşti-Răsmireşti.
Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea
270
sfrâncioc cu frunte
Regnul: Animalia Ordinul: Passeriformes Genul: Lanius
neagră sau sfrâncioc mic Clasa: Aves Familia: Laniidae Specia: L. minor
Lanius minor
etimologia denumirii științifice
Numele de gen provine din latinescul lanius –
măcelar, cu referire la comportamentul păsării.
Numele de specie provine din latinescul minor –
mai mic, cu referire la faptul că este mai mic decât
ruda sa, sfrânciocul mare.
caracterizarea speciei
Sfrânciocul cu frunte neagră este caracteristic zo-
nelor agricole deschise cu tufişuri şi copaci izolaţi.
Are lungimea corpului de 19-21 cm, cu o greutate
Păsări
de 40-60 g. Anvergura aripilor este de 32-35 cm.
Penajul celor două sexe este similar. Dimensiunile
mai mici, fruntea neagră şi coada proporţional mai
mică îl deosebesc de sfrânciocul mare. Penajul este
gri pe cap şi spate, aripile sunt negre, iar pieptul şi
abdomenul au o nuanţă uşoară de roz. Se hrăneşte
în special cu insecte şi mai rar cu melci, pui ai pă-
sărelelor şi şoareci.
Localizare şi comportament
Este o specie răspândită în sudul şi estul continen-
tului european. Vânează pândind din locuri ce ofe-
ră o bună vizibilitate, cu o înălţime de până la șase
m. Adeseori stă pe firele electrice care traversează
habitatele caracteristice. Prinde insecte pe sol, pe
care le identifică în vegetaţie până la o distanţă de
circa 15 m. Cuibul este amplasat în copaci la o înăl-
ţime de 3-6 m, la o ramificaţie a crengilor. Cuibul cecea, Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava,
construit de ambii parteneri, într-un interval de Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău,
5-9 zile, este alcătuit din crenguţe şi rădăcini, Balta Tătaru, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Cana-
fiind căptuşit cu frunze şi flori ale plantelor aro- raua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Braţul Borcea,
matice. Iernează în Africa, în Botswana, Namibia, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului,
Zimbabwe şi Africa de sud. Longevitatea medie Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Ni-
cunoscută este de 10-15 ani. rului-Valea Ierului, Cânepişti, Cheile Dobrogei,
Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Cursul mijlociu
Populaţie al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului In-
620000-1500000 de perechi. A înregistrat un de- ferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Com-
clin moderat între 1970-1990. Deşi în unele ţări plexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Depresiunea
efectivele s-au menţinut stabile în perioada 1990- Bozovici, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand,
2000, totuşi în cele mai multe ţări s-a înregistrat o Dumbrăveni, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei,
scădere, inclusiv în România care deţine cele mai Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin,
mari efective (364000-857000 de perechi). Astfel, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Mileti-
populaţia înregistrează un declin moderat. nului, Grindu-Valea Măcrişului, Horga-Zorleni,
Hunedoara Timişană, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile
Reproducere de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile
Soseşte din cartierele de iernare în prima jumătate Miheşu de Câmpie-Tăureni, Lacul Siutghiol, Lacul
a lunii mai. Femela depune în mod obişnuit 3-7 ouă Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul şi Pădurea
în a doua parte a lunii mai şi în prima parte a lunii Cernica, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumula-
iunie, cu o dimensiune de 24 x 17,8 mm. Incubaţia re de pe Argeş, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile
durează 14-16 zile şi este asigurată de ambii părinţi, Taşaul-Corbu, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Lima-
însă în special de către femelă, care este hrănită în nu-Herghelia, Livezile-Dolaţ, Lunca Barcăului,
tot acest timp de către mascul. Puii sunt hrăniţi de Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului In-
ambii părinţi şi devin zburători după 16-18 zile, în ferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca
perioada cuprinsă între sfârşitul lui iunie şi până în Siretului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca
august. Este posibilă depunerea unei ponte de înlo- Timişului, Maglavit, Masivul Ceahlau, Maţa-Câr-
cuire atunci când prima pontă a fost distrusă. ja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Mlaştina Satchinez,
Munţii Bodoc-Baraolt, Nisipurile de la Dăbuleni,
Ameninţări şi măsuri de conservare Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea
Degradarea habitatelor, intensificarea agriculturii Bârnova, Pădurea Hagieni, Pădurea Macedonia,
şi dezvoltarea monoculturilor au un efect semnifi- Pădurea Micleşti, Pădurea Radomir, Pescăria Ce-
cativ asupra populaţiei. Păstrarea unui mozaic de fa-Pădurea Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîr-
habitate cu prezenţa arbuştilor şi mărăcinişurilor în leni, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Meta-
zonele deschise agricole şi cu păşuni contribuie la liferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea,
conservarea speciei. Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Suhaia,
Teremia Mare-Tomnatic, Tisa Superioară, Uivar-Di-
situri desemnate pentru conservare niaş, Valea Alceului, Valea Mostiştea, Valea Oltului
Acumulările Belceşti, Acumulările Rogojesti-Bu- Inferior, Vităneşti-Răsmireşti.
271
presură de grădină
Regnul: Animalia Ordinul: Passeriformes Genul: Emberiza
Emberiza hortulana
Clasa: Aves Familia: Emberizidae Specia: E. hortulana
caracterizarea speciei
Presura de grădină este caracteristică zonelor
deschise uscate cu vegetaţie puţină şi pâlcuri
de copaci sau tufe. Apare până la o altitudine
de 2000 m în spaţiul mediteranean. Ca mărime
este similară ciocârliei de câmp, cu o lungime a
corpului de 15-16,5 cm şi o greutate de 18-30 g.
Păsări
Localizare şi comportament
Este o specie larg răspândită pe continentul euro-
pean. Migrează în stoluri mici formate din 5-50 de
exemplare. Specia are tendinţa de a cuibări oare-
cum grupat şi de aceea este dificil de apreciat den-
sitatea perechilor. Masculii se pot auzi la distanţe
de 20-50 m unul de celălalt, ceea ce indică faptul
că masculul apără un teritoriu relativ restrâns. În
habitatele caracteristice, densitatea estimată vari- 125000-225000 de perechi. Cele mai mari efective deschise agricole contribuie la conservarea speciei. Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Coma-
ază între 2-20 de perechi/km2. Cuibul este constru- sunt în Turcia, Rusia şi Polonia. În trecut, inclusiv în sec. XX, în Franţa era conside- na, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Delta
it de obicei pe sol la adăpostul tufişurilor, de către rată o delicatesă. Păsările erau capturate vii şi în- Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea
femelă, într-un interval de 2-4 zile şi este alcătuit Reproducere chise în cuşti fără lumină. Ca reacţie la întuneric, Bozovici, Domogled-Valea Cernei, Dorohoi-Şaua
din iarbă şi frunze. La interior este căptuşit cu rădă- Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Este o păsările mâncau aproape în permanenţă ceea ce Bucecei, Dumbrăveni, Dunăre-Ostroave, Dună-
cini fine, păr şi pene. Uneori îşi construieşte cuibul specie monogamă. Femela depune în mod obiş- determina îngrăşarea acestora. Ca hrană era folosit rea Veche-Braţul Măcin, Grindu-Valea Măcrişului,
şi în tufişuri sau arbori scunzi. Iernează în Africa, nuit 4-5 ouă, cu o dimensiune de 20 x 15 mm şi o meiul. Apoi erau înecate în Armagnac (brandy) şi Horga-Zorleni, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, La-
în Guinea, Nigeria, Coasta de Fildeş şi Etiopia. greutate medie de 2,5 g. Incubaţia durează 11-12 prăjite. Se consumau întregi, inclusiv oasele, la pre- curile de acumulare de pe Crişul Repede, Maglavit,
Longevitatea cunoscută este de cinci ani şi opt luni. zile, fiind asigurată de către femelă. În toată aceas- ţuri mari, în restaurante celebre. În Cipru acestea se Măcin-Niculiţel, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii
tă perioadă masculul o protejează. Puii sunt hrăniţi pregăteau sub formă de murături cu oţet şi plante Semenic-Cheile Caraşului, Nisipurile de la Dăbu-
Populaţie de ambii părinţi şi devin zburători după 12-13 zile. aromatice şi se păstrau în butoiaşe ce conţineau leni, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea
Populaţia europeană este foarte mare, cuprinsă Depune o singură pontă pe an. fiecare 300-400 de exemplare. Şi la începutul sec. Hagieni, Pădurea Micleşti, Pădurea Radomir, Piatra
între 5200000-16000000 de perechi. A înregistrat XX, Cipru exporta anual 400-500 de butoiaşe. Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Pie-
un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Ameninţări şi măsuri de conservare montul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Stepa Casimcea,
Deşi în perioada 1990-2000 în unele ţări efectivele Degradarea habitatelor, intensificarea agriculturii situri desemnate pentru conservare Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Valea Câl-
s-au menţinut stabile, în cele mai multe ţări euro- şi braconajul au un efect semnificativ asupra po- Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Sco- niştei, Vităneşti-Răsmireşti.
pene au continuat să scadă, tendinţă manifestată pulaţiei. Păstrarea unui mozaic de habitate cu pre- rei-Făgăraş, Băneasa-Canaraua Fetei, Berteştii
şi în Turcia. Numărul estimat în România este de zenţa pâlcurilor de copaci şi a arbuştilor în zonele de Sus-Gura Ialomiţei, Canaralele de la Hârşova,
272
273
274
catalogul siturilor natura 2000
din românia
275
situri de importanță comunitară
(SCI)
276
ANINIŞURILE DE PE TĂRLUNG - RO SCI 0001
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Braşov: Săcele
Suprafaţa: 181 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 32‘ 18‘‘; Long. E 25˚ 50‘ 8‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 973 max., 742 min., 828 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit măvara ca rezultat al curenţilor reci de pe valea Tărlungului.
0 1 2 3 km
277
APUSENI - RO SCI 0002
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Albac, Budureasa, Bunteşti, Câmpani, Pietroasa, Nucet.
Județul Cluj: Mărişel, Beliş, Călăţele, Măguri-Răcătău, Mărgău, Săcuieu.
Județul Alba: Gârda de Sus, Horea, Scărişoara, Arieșeni.
Suprafaţa: 75.943 ha Localizarea geografică: Lat. N 46º 35‘ 45‘‘; Long. E 22º 48‘ 38‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Munţii Apuseni Altitudinea: 1767 max., 338 min., 1127 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Băileasa spre Padiş, Doda Pilii şi Răchiţele. Continuarea pe DN76 prin Sudrigiu până la Ştei permite accesul pe DN75, pe care se intră
făcând stânga la ieșirea din Ştei. După circa 12 km parcurşi pe DN75 se intră în sit în perimetrul localităţii Nucet, de aici ajungân-
du-se în localităţile Băiţa, Vărtop, Arieşeni, Gărda de Sus, Scărişoara şi apoi Albac. Din Alba Iulia, situl poate fi accesat pe DN74 prin
localităţile Zlatna şi Abrud, de unde se intră pe DJ74A spre Câmpeni şi de aici pe DN75 prin Vadu Moţilor, Horea şi Albac (punct de
intrare în sit). Din Albac se poate continua pe DN75 prin Scărişoara, Vârtop şi Nucet sau se poate intra pe DN1R spre Poiana Horea şi
Beliş. Din Cluj-Napoca situl poate fi accesat folosind DN1 fie spre Turda, fie spre Gilău şi apoi Huedin. În cazul variantei spre Turda,
se intră pe DN75 spre Câmpeni prin localităţile Mihai Viteazu, Vidolm, Sălciua şi Baia de Arieş, după care se continuă pe DN75 prin
localitatea Horea şi apoi Albac (punct de intrare în sit), de unde se poate opta pentru oricare din variantele descrise anterior. Accesul
în sit se poate face şi din localităţile Gilău sau Huedin. La Gilău se va intra pe DN107P până la Lacul Gilău, de unde se poate continua
fie pe acelaşi DN107P pe lângă lacurile de acumulare Someşul Cald şi Tarniţa, fie pe DN107S prin Măguri-Răcătau, în ambele cazuri
putându-se ajunge la Mărişel. De aici se poate intra în sit fie folosind ruta spre Beliş, fie cea spre Poiana Horea. Ca localităţi apropiate, interes comunitar. Importanţa carstului pentru conservarea cele trei unităţi geomorfologice majore care includ roci carsti-
centrele urbane importante situate în zonele învecinate sunt: la est Huedin, Câmpeni și Abrud, iar la vest Nucet, Vașcău, Ștei și Beiuș. diversităţii chiropterelor este argumentată, o dată în plus, ficabile (Platoul Padiş-Scărişoara, grabenul Someşului Cald şi
Toate acestea pot fi luate în considerare ca și repere pe rutele auto sau CFR spre sit. de faptul că nouă dintre speciile de mamifere pentru care a zona piemontană spre Depresiunea Beiuşului). În zona cuprin-
fost desemnat situl sunt lilieci, care folosesc peşterile atât ca să între bazinul endoreic Padiş și bazinul Ocoale predomină
Habitatele DE interes comunitar din sit Speciile de interes comunitar din sit maternităţi în sezonul de reproducere, cât şi ca loc de iernare cavităţile puternic descendente (avene şi ponoare), care ating
3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; Amfibieni și reptile: Triton comun transilvănean (Triturus vul- în perioada rece, în Apuseni find localizate unele dintre cele în adesea profunzime nivelul piezometric al apelor freatice,
3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râ- garis ampelensis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai mai semnificative astfel de habitate pentru lilieci la nivel eu- accesul fiind oprit de sifoane lungi şi profunde. Este cazul ave-
urilor montane ; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Mamifere: ropean. Valoarea conservativă a zonei a fost recunoscută cu nelor V5, al celor din Lumea Pierdută, șesurilor sau al peşterilor
3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliacul mare cu pot- mult timp în urmă, în interiorul acestui sit existând nu mai Cetăţile Ponorului, Sistemul Zăpodie. O notă aparte o reprezin-
montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho- coavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mic cu potcoavă puţin de 52 de Rezervaţii Naturale şi Monumente ale Naturii, tă bazinul Gârda Seacă, care adăposteşte o serie de superla-
Batrachion; 91Q0 - Păduri relictare de Pinus sylvestris pe (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul cu potcoavă a lui Blasius majoritatea acestora reprezentate de zone carstice. Parcul tive precum Peştera Hodobana (cea mai labirintică peşteră a
substrat calcaros; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6110* (Rhinolophus blasii) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac Natural Munţii Apuseni a fost înfiinţat în anul 2003. Între cele României) cu o dezvoltare de 22,1 km, Izbucul Tăuz (cea mai
- Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso- cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac cărămiziu (Myotis mai importante şi spectaculoase rezervaţii naturale din sit se adâncă peşteră subacvatică – 87 m) sau Peştera Zgurăşti, care
Sedion albi; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; emarginatus) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cu aripi lun- numără Peşterile Gheţarul de la Scărişoara şi Gheţarul de la adăposteşte cel mai mare lac subteran din peşterile României,
6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6190 - Pajişti pano- gi (Miniopterus schreibersi) • *Lup (Canis lupus) • Vidră, Lutră Vârtop (în cea din urmă fiind descoperite în anul 1974 trei cu un volum de 80000 m3 de apă. Grabenului Someşului Cald
nice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis); 6230* - Pajişti (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: *Croitor de fag amprente plantare ale omului de Neanderthal cu o vechime îi sunt asociate peşteri de mari dimensiuni, cu spaţii interi-
montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; (Rosalia alpina) • *Racul de ponoare (Austropotamobius torren- de 62000 de ani), Gheţarul Focul Viu, Groapa Ruginoasă şi oare foarte vaste, relativ orizontale (denivelările în general
6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau ar- tium) • Callimorpha quadripunctaria • Chilostoma banaticum • Molhaşurile de la Izbuce, Peştera Urşilor (în care sunt prezente nu depăşesc valoarea de 150 m). În acest perimetru, intensa
giloase (Molinion caeruleae); 6430 - Comunităţi de lizieră cu Carab (Carabus variolosus) • Colias myrmidone • Euphydryas rămăşiţele fosile ale ursului de cavernă), Platoul Carstic Padiş fragmentare a reliefului nu a permis formarea unor sisteme
ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel mon- aurinia • Euphydryas maturna • Lycaena dispar • Cosaş (Isophya şi Cetăţile Ponorului. hidrocarstice de mari dimensiuni, dar în zonă există un număr
tan şi alpin; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pra- stysi) • Eriogaster catax. Pești: Chişcar (Eudontomyzon dan- mare de peşteri deosebit de importante atât peisagistic, cât
tensis Sanguisorba officinalis); 6520 - Fâneţe montane; 8120 fordi) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus go- Biotopul şi paleontologic precum peşterile Urşilor, Micula sau Măgura.
- Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul mon- bio) • Petroc (Gobio uranoscopus). Plante: Papucul Doamnei, Geologie/geomorfologie Peştera din Valea Rea, pe lângă faptul că este una dintre cele
tan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 6210* - Pajişti Blabornic (Cypripedium calceolus) • Moşişoare (Liparis loeselii) Situl se găseşte din punct de vedere geomorfologic în Provincia mai complexe peşteri ale lumii, se situează şi printre primele
uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat cal- • Liliac transilvănean, Lemnu vântului (Syringa josikaea) • Carpatică, subprovincia Carpaţii de Sud-Est, Regiunea Carpaţii 10 cavităţi din punct de vedere mineralogic. În peşteră se re-
caros (Festuco Brometalia); 7150 - Comuntăţi depresionare din *Clopoţel (Campanula serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathi- Apuseni, subprovincia Munţii Apuseni. Cea mai mare par- găsesc peste 35 de minerale sub formă de speleoteme (arago-
Rhynchosporion pe substraturi turboase; 8110 - Grohotişuri si- ca) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). te a sitului se află în Munţii Bihorului, iar zona de la nord de nit, gips, cuarţ, celestit, malachit, rodocrozit, metatyuyamunit
licioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia al- Văile Someşului Cald, Aleului şi Crişului Pietros face parte din etc.), dintre care multe descrise pentru prima oară în lume în
pinae şi Galeopsietalia ladani); 4030 - Tufărişuri uscate europe- Caracterizarea sitului Masivul Vlădeasa. În cuprinsul sitului rocile sunt repartizate mediul de peşteră. Situl adăposteşte peste 10 gheţari subte-
ne; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci Prezentare generală proporţional astfel: 58,2% calcare, 22,3% gresii și conglomera- rani importanţi. Celebrii sunt Gheţarul Scărişoara, cel mai mare
calcaroase; 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică Situl include aproape ultimele zone naturale de carst împă- te, 17,4% şisturi cristaline şi 2,1% magmatite. Rocile calcaroa- ghețar subteran din Europa (aproximativ 100000 m3 de gheață
pe roci silicioase; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi durit de asemenea dimensiuni din Europa. Mai mult, datorită se şi dolomitice predomină în Munţii Bihorului, cu subunitatea fosilă) și totodată cel mai vechi (aproximativ 4000 de ani) şi
abrupţi, grohotişuri şi ravene; 7110* - Turbării active; 8310 - condiţiilor de microclimat create de relieful carstic, aici se în- Platoul Padiş (1250 m). Relieful se caracterizează printr-o Gheţarul Focul Viu, alături de gheţarii Borţig, Barsa, Zăpodie,
Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9130 - Păduri de tâlnesc plante ce se află în cel mai sudic punct al arealului lor succesiune de culmi prelungite şi domoale, pe alocuri apărând Vârtop, din Poiana Vârtop (din Vl. Ponorului). Un fenomen unic
fag de tip Asperulo-Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene de răspândire în emisfera nordică. Habitatele specifice zonelor chiar mici platouri ca rezultat al unei eroziuni îndelungate, for- în peisajul românesc îl constituie Groapa Ruginoasa, o ravenă
de fag din Cephalanthero-Fagion; 91D0* - Turbării cu vegeta- carstice au determinat evoluţia unui mare număr de specii en- mate în mai multe etape geologice. Expoziţia versanţilor din cu un diametru de circa 450 m şi o adâncime de 100 m, crea-
ţie forestieră; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); demice. De asemenea, comunităţile din zona parcului sunt re- sit se prezintă procentual astfel: însorită 26%, parţial însorită tă de eroziunea torenţială în straturile de gresii şi argile roşii
91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 91E0* - Păduri aluvi- prezentative la nivel naţional din punct de vedere al identită- 47% şi umbrită 27%. Găsim aici 80% din totalul suprafeţei violacee ale Muntelui Ţapu. Fiind un martor de eroziune activ,
ale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion ţii, al păstrării obiceiurilor şi tradiţiilor locale, cel mai elocvent rocilor carstificabile din Munţii Bihor-Vlădeasa. Complexitatea morfologia Gropii Ruginoasa evoluează foarte rapid, în anii
incanae, Salicion albae); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies exemplu în acest sens reprezentându-l moţii. Zona posedă un litologică şi tectonică a regiunii a creat premisele formării unui ploioşi ravena mărindu-se cu câteva zeci de metri. În timpul
din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 3230 - Vegetaţie peisaj de înaltă calitate estetică cu o mare diversitate de ha- relief carstic deosebit în care se regăsesc practic toate formele ploilor apa antrenează din groapă fragmente de rocă, provo-
lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor monta- bitate, floră şi faună, care se datorează folosirii unor metode din regiunea cu climă temperată. Exocarstul include forme de când în deplasare un zgomot amplificat de ecou. Datorită sub-
ne; 7120 - Turbării degradate capabile de regenerare naturală; unice şi tradiţionale de utilizare a terenului, organizare socială referinţă precum bazinul endoreic Padiş-Cetăţile Ponorului, stratului litologic apare o nuanţă ruginie, de unde şi denumirea
7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (ne- şi obiceiuri specifice. Aici se asigură vizitatorilor posibilităţi de câmpuri de lapiezuri (Bătrâna-Călineasa), platouri dolinare de Groapa Ruginoasa.
fixate de substrat); 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de recreere şi turism integrate în modul de viaţă tradiţional al haotice (Lumea Pierdută, Groapa de la Bârsa), uvale de mari
travertin (Cratoneurion); 8160* - Grohotişuri medio-europene comunităţilor locale. Situl a fost desemnat pentru conserva- dimensiuni (Bălileasa), văi carstice (Gârdişoara-Gârda), chei Pedologie
calcaroase ale etajelor colinar şi montan; 9170 - Păduri de ste- rea a nu mai puţin de 39 de habitate de interes conservativ, (Ordâncuşa), defilee (Arieşul Mare) şi nu în ultimul rând două În condiţiile unui substrat geologic mozaicat, învelişul pedolo-
jar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 9420 - Păduri de Larix nouă dintre acestea fiind prioritare. De asemenea, se regăsesc dintre cele mai mari ponoare din Europa, Cetăţile Ponorului şi gic prezintă aceeaşi particularitate. Sunt reprezentate clasele
decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană; şi 12 specii de mamifere, trei specii de amfibieni, patru specii Coiba Mare. Endocarstul cuprinde peste 1500 de peşteri şi ave- cambisolurilor, cu molisoluri şi argiluvisoluri, a spodosolurilor,
de peşti, 11 specii de nevertebrate şi şase specii de plante de ne cu caracteristici morfogenetice aparte pentru fiecare dintre a solurilor hidromorfe, neevoluate şi organice. Dintre molisolu-
278
rile prezente în sit face parte rendzina formată pe calcare tec- nie, iar cele timpurii apar între 15 septembrie și 10 octombrie. decid reacţia, chimismul, fizionomia şi în general condiţiile de lată de celelalte populaţii din Carpaţi, nerealizându-se un flux
tonice şi pe versanţii cu diverse expoziţii. Argiluvisolurile sunt Durata medie a sezonului de vegetaţie este de 160 de zile. viaţă ale tinovului. Sfagnetul, care alcătuieşte fundamentul genetic şi populaţional normal. A fost semnalată existenţa a
reprezentate prin tipul de sol brun luvic format pe luturi, şisturi Munţii Apuseni reprezintă una dintre zonele cu cele mai bo- întregii flore, se dezvoltă rapid sub formă de perniţe compuse câtorva familii de vidre pe cursul superior al râurilor Someşul
sericitoase pe versanți slab înclinaţi. Cambisolurile cuprind so- gate precipitaţii din ţara noastră. În zonele înalte din Apuseni în principal din specii de Sphagnum. Din tinoave au fost de- Cald, Gârda Seacă şi pe pârâul Beliş. Dintre mamiferele roză-
luri brune eumezobazice formate pe roci bogate în minerale cad anual peste 1400 mm de precipitaţii. Acest lucru se da- scrise asociaţii vegetale deosebit de interesante. Jneapănul toare mici întâlnim şoarecele scurmător, şoarecele de câmp,
calcice şi feromagneziene, calcare, dolomite, conglomera- torează norilor aduşi din câmpia Panonică de vânturile care este prezent (câteva pâlcuri) în Molhaşurile de la Izbuce, şoarecele de pământ, şoarecele de casă, şoarecele gulerat,
te, gresii calcaroase pe versanţi cu diverse pante şi expoziţii. bat dinspre vest şi care îşi lasă aici precipitaţiile. Pe platoul această locaţie fiind citată ca fiind cea mai joasă din Munţii şoarecele dungat, şoarecele de pădure, veveriţa, pârşul de
Spodosolurile sunt reprezentate prin soluri brune feriiluviale şi Padiş, datorită reliefului carstic, are loc un fenomen climatic Apuseni. Prin compoziţia lor floristică, pâlcurile de jneapăn de alun şi pârşul mare. Mamiferele insectivore mici sunt, de ase-
podzoluri care s-au format în condiţii de climă foarte umedă particular. Aerul rece, neputându-se scurge pe văi, se acumu- la marginea sud-estică a tinovului mare se aseamănă foarte menea, bine reprezentate prin opt specii (excluzând liliecii), și
şi rece, pe roci acide. Datorită prezenţei pe alocuri a substra- lează deasupra dolinelor. În multe dintre aceste doline se află mult cu cele din Munţii Tatra, de care diferă însă prin abun- anume chiţcanul comun, chiţcanul pitic, chiţcanul de munte,
turilor impermeabile în conexiune cu un regim hidric cu exces lacuri care acumulează caldură de-a lungul zilei. Seara, aerul denţa ridicată a speciilor de Sphagnum şi prin caracterul lor chiţcanul de apă, chiţcanul de mlaştină, chiţcanul de câmp,
de umiditate, se întâlnesc şi soluri hidromorfe, în special în de deasupra lacurilor se încălzeşte şi se ridică, combinându-se mai iubitor de apă şi infiltraţia speciilor puternic acidofile. Pe cârtiţa, ariciul. Câteva peşteri prezintă o importanţă deosebită
luncile unor pâraie. Pe suprafeţe restrânse apar solurile orga- cu aerul rece captiv deasupra platoului. Astfel are loc o con- teritoriul sitului au fost identificate până în prezent un număr şi datorită speciilor de lilieci de interes comunitar pe care le
nice reprezentate prin solul turbos tipic. Acestea s-au format densare a vaporilor de apă care dă naştere la o ceaţă densă, de 96 de specii de plante protejate, dintre care şase sunt de in- adăpostesc (liliacul cu aripi lungi, liliacul cârn, liliacul mare
în zone cu molhaşuri, la altitudini de 920-1200 m. Cele mai re- un strat de circa un metru înălţime care se târăşte pe pământ, teres comunitar. Datorită condiţiilor specifice, în diverse eco- cu potcoavă, liliacul mic cu potcoavă, liliacul mediteranean cu
prezentative molhaşuri sunt cele din zona Izbuc-Călineasa-Ic, aceasta fiind binecunoscuta „ceaţă de Padiş“. Regimul eolian sisteme din sit au fost identificate 11 specii endemice precum potcoavă, liliacul mare cu urechi de şoarece, liliacul cu urechi
seria de molhaşuri şi mlaştini din bazinul superior al Someşului prezintă, de asemenea, unele variaţii în zona sitului. Pe cul- liliacul transilvănean, omagul, garofiţa, vioreaua, mai multe scobite, liliacul lui Blyth), aici găsind adăpost şi alte specii
279
APUSENI - RO SCI 0002
280
0
1,8
3,6
5,2 km
ARBORETELE DE CASTAN COMESTIBIL DE LA BAIA MARE
- RO SCI 0003
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Maramureş: Baia Mare.
Suprafaţa: 2.087 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 41‘ 26‘‘; Long. E 23˚ 33‘ 31‘‘
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit 100 cm, formând un fel de platforme de susţinere eficiente la
9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri vânturi puternice, locul cel mai favorabil de dezvoltare a casta-
de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 9260 - Vegetaţie nilor seculari este la contactul eruptiv-sedimentar, unde delu-
forestieră cu Castanea sativa. viul atinge cea mai mare grosime (peste 1 m). Aşa se explică
prezenţa pâlcurilor de castani comestibili seculari din zonele
Speciile de interes comunitar din sit Tăuţii Măgherăuş, Tăuţii de Sus, Valea Borcutului, Băiţa în zone
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă cu substrat bazic (marnos) ostil.
(Bombina variegata). Nevertebrate: Lăcustă de munte
(Odontopodisma rubripes) • Lăcustă (Stenobothrus eurasius). Hidrologie
Sitului este poziționat în bazinul hidrografic al râului Tisa,
Caracterizarea sitului amplasat între Valea râului Firiza, afluent al râului Săsar şi munitar, stratul arborilor este compus exclusiv din anin alb sau supravegherea strategică a orașului), Bastionul Măcelarilor
Prezentare generală Valea râului Băiţa, afluent al râului Lăpuş. Acesta este brăzdat cu puţin amestec de fag. La altitudini mai mici se întâlnește sau Turnul de Muniții, construit în secolul al XV-lea (există o
Situl şi rezervaţia naturală Arboretul de castan comestibil de de cursurile de apă ale următoarelor văi: Valea Roşie, Valea aninul negru, cu acoperire de 80-100% şi înălţimi de 15-25 m legendă conform căreia din acest turn ar fi fost împușcat hai-
la Baia Mare, peste care acesta se suprapune parţial, repre- Usturoiului, Valea Sf. Ioan şi Vicleanu Mare. la 50 de ani. Stratul arbustiv este de asemenea bogat în specii. ducul Pintea Viteazul), Biserica de lemn din Chechiș, constru-
zintă limita nordică de distribuţie a speciei Castanea sativa în ită în anul 1630 și mutată în Baia Mare, pe Dealul Florilor, în
România, şi probabil şi în Europa. În România castanul comes- Aspecte climatologice Fauna 1939 (în jurul acestui obiectiv a fost amenajat Muzeul Satului).
tibil formează concentraţii de tip forestier doar în două zone, Situl este caracterizat printr-un climat boreal, cu ierni reci, Dintre grupele de faună, cele mai studiate în depresiunea Baia Anual, la sfârșitul ultimei săptămâni din luna septembrie are
una fiind Baia Mare. Suprafaţa cu castani comestibili aflată în strat stabil de zăpadă iarna și precipitaţii în tot cursul anului. Mare au fost amfibienii, reptilele, păsările şi mamiferele. Din loc Sărbătoarea Castanelor. Prezența castanului comestibil în
rezervaţia Baia Mare este redusă şi cuprinde doar parcele de Regimul eolian este unul moderat. Vânturile dominante sunt grupul amfibienilor întâlnim salamandra, tritonul carpatic, zona Baia Mare este menționată într-un proces verbal din 24
pădure. În ultimii ani, starea de sănătate a castanului comes- cele din vest şi NV, cu o frecvenţă de 6 luni pe an. broasca roşie de munte sau broasca râioasă brună. Reptilele septembrie 1642, în care se arată că: „...pentru poftă am trimis
tibil din zona Maramureş s-a înrăutăţit foarte mult, toată su- sunt reprezentate de şopârla de câmp, şopârla de munte, vipe- cadou castane, ca și altă dată, pentru care principele ne mul-
prafaţa (peste 80%) fiind afectată de o ciupercă cunoscută sub Biocenoza ra comună, şarpele de alun, şarpele lui Esculap. Dintre păsări, țumește în scris“. Este vorba despre secretarul Băii Mari, care a
denumirea de cancerul scoarţei. Vegetaţia cele mai frecvente sunt cinteza, piţigoiul sur, măcăleandrul, trimis castane principelui Rakoczi I.
Pădurile de fag de tip Asperulo-Fagetum au stratul arborilor piţigoiul de munte, bufniţa, şorecarul, viesparul, vânturelul
Biotopul compus exclusiv din fag sau fag cu amestec redus de carpen, roşu, uliul porumbar, ciocârlia de câmp, presura galbenă, flu- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Geologie/geomorfologie iar diseminat gorun, cireş, paltin de munte, sorb de câmp, ulm, ierarul de munte, mierla de apă, codobatura albă, codobatura perimetrului acestuia
Situl se plasează pe marginea sudică a munților Gutâi, în zona frasin, tei pucios. Pădurile de stejar cu carpen de tip Galio- de munte. În literatura de specialitate sunt menționate specii În perimetrul sitului se desfășoară activități de exploatare fo-
sa centrală, până la zona de record cu depresiunea sedimentară Carpinetum au stratul arborilor compus în etajul superior din de mamifere ca ursul, lupul, mistreţul şi cerbul. restieră și de modernizare a drumurilor de acces. În afara si-
a oraşului. Cea mai mare parte a rezervației este ocupată de gorun, exclusiv sau în amestec cu fag, cu exemplare de stejar tului se desfășoară activități de vânătoare/braconaj care au un
diferite tipuri de roci eruptive. Complexul de relief pe care se pedunculat, cireş, tei, iar în etajul inferior din carpen, jugastru Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE impact negativ accidental.
găsește situl este unul de trecere de la dealuri la munţi joşi, etc., având acoperire de 80-90% şi înălţimi de 20-27 m la 100 Situl se află pe teritoriul administrativ al municipiului Baia
cuprinzând un mic sector din Piemontul Maramureşului. de ani. Vegetaţia forestieră cu Castanea sativa este afectată în Mare, cu 114925 de locuitori angrenați în principal în industrie, Administrarea sitului
mare proporţie de ciuperca Cryphonectria parasitica, ce provoa- construcții, comerț, turism, transporturi. Municipiul Baia Mare Planul de management pentru întregul sit este în curs de
Pedologie că boala numită cancerul de scoarţă. Aceasta a dus la uscarea deține doar sisteme de încălzire rezidențială individuală, care elaborare. În sit există clădiri administrative, amenajări pen-
Solurile din zonă sunt deosebit de importante pentru popula- unor importante suprafeţe de castan comestibil din regiunea funcționează preponderent cu gaz natural, dar și cu brichete tru observare/supraveghere, bariere și poteci/drumuri pentru
ția de castani. Aceştia se dezvoltă bine pe soluri brune de pădu- Baia Mare şi reprezintă o adevărată ameninţare la adresa rezer- de rumeguș. Orașul are un sistem centralizat de alimentare cu vizitare, care trebuie suplimentate. Totodată, este necesară
re, mediu podzolite sau chiar puternic podzolite cu un conținut vaţiei naturale şi a sitului. Stratul arborilor este compus în eta- apă și canalizare. atât amenajarea de centre de vizitare/informare, staţiuni şti-
moderat de substanțe nutritive, dar bogate în potasiu. Rama jul superior din castan şi gorun în proporţii diverse, cu amestec Întâlnim aici biserici și monumente datând din secolele XIV-XIX inţifice, puncte de informare, trasee turistice și tematice, locuri
nordică a depresiunii Baia Mare este zona de depunere a pro- de fag, paltin de munte, tei, cireş, plop tremurător, mesteacăn, reprezentative pentru patrimoniul cultural local, dintre care se de campare, vetre de foc și zone pentru colectarea deșeurilor,
duselor deluviale de natură andezitică peste substratul sedi- iar în etajul inferior din jugastru, carpen, sorb de câmp, având remarcă Turnul lui Ștefan, o anexă a Catedralei „Sfântul Ștefan“, cât și dotarea cu panouri de informare și panouri pentru ori-
mentar marnos pannonian. Deoarece rădăcinile castanilor se acoperire de 80-100% şi înălţimi de 20-30 m la 100 de ani. În ridicată de Iancu de Hunedoara în secolul XV (înalt de 40 m, entare (hărţi).
dezvoltă cvasiorizontal și preponderent la adâncimea de 60- pădurile aluviale cu anin şi fag, habitat prioritar de interes co- turnul era folosit pentru observarea eventualelor incendii și
0 0,5 1 1,5 km
281
Băgău - RO SCI 0004
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Alba: Aiud, Hopârta, Lopadea Nouă, Ocna Mureş.
Suprafaţa: 3.129 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 20‘ 2‘‘; Long. E 23˚ 47‘ 32‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 544 max., 254 min., 396 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit Valea Dosului), molisoluri (în partea de nord a arealului, în-
7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (ne- spre localitatea Cisteiu de Mureș), soluri hidromorfe (în NE,
Băgău - RO SCI 0004
fixate de substrat); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. pe Valea Papii), soluri neevoluate trunchiate sau desfundate
(în cele mai apropiate puncte ale ariei naturale protejate față
Speciile de interes comunitar din sit de râul Mureș).
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă
(Bombina variegata). Nevertebrate: Rădaşcă, Răgacea Hidrologie
(Lucanus cervus) • Carab (Carabus hampei) • Lăcustă de munte Situl se află în Bazinul Mureșului, pe partea stângă a râului
(Odontopodisma rubripes). Plante: Moşişoare (Liparis loeselii). cu același nume. Este drenat de râuri cu debit mic (Râul Pusta
Băgăului în NE) sau caracter temporar (Valea Dosului și Pârâul
Caracterizarea sitului Bagiu în vest, Valea Băgăului în sud, Valea Papii în NE). De ase-
Prezentare generală memnea, în sit se află lacul de acumulare „Tăul fără Fund“, situ- Fauna Castelul Kemeny de la Sâncrai, vechi de 200 de ani, găzduiește
Situl se află situat în Podişul Transilvaniei, în etajul de vegetaţie at la 450 m altitudine, având o adâncime maximă de 17,5 m şi Fauna cu statut de protecție din acest sit este reprezentată în în prezent o fermă ecologică de trandafiri. Alte obiective im-
al stejarului. Acesta are o importanţă deosebită pentru conser- o suprafaţă de aproximativ 3,6 ha. special de nevertebrate. Dintre cele mai des întâlnite menți- portante sunt Biserica românească din lemn „Sf. Teodor Tiron“
varea pădurilor de stejar, gorun şi carpen. Lacul Tăul fără Fund onăm lăcusta de munte și cărăbușul. Rădaşca se întâlneşte din Băgău, Biserica de lemn „Sf. Gheorghe“ din satul Şpălnaca
de la Băgău, localizat în partea de SE a sitului, se remarcă dato- Aspecte climatologice într-un efectiv relativ redus dar având o stare favorabilă de (Hopârta), Castelul Teleky, una dintre cele mai frumoase con-
rită vegetaţiei de mlaştină, care constituie o raritate în Podişul Situl se află într-o regiune de podiș, cu altitudini medii de conservare. Dintre vertebrate, buhaiul de baltă cu burtă gal- strucții în stil baroc din Ardeal. Anual, în luna octombrie, în
Transilvaniei fiind declarat şi rezervaţie naturală. Acesta a luat 400 m, ceea ce plasează arealul într-un climat de dealuri și benă este prezent în sit, de asemenea într-un efectiv redus, dar localitatea Ocna Mureș se sărbătoresc Zilele orașului.
naştere în urma formării unui baraj natural. Dintre speciile ca- podișuri temperat continental. La acesta se adaugă influențele cu o stare de conservare favorabilă.
racteristice vegetaţiei de mlaştină amintim roua cerului, moşi- vestice, oceanice, care sporesc cantitatea de precipitații în me- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
şoarele, mesteacănul alb și gălbinarea. die 500-600 mm/an. Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE perimetrului acestuia
Situl se află pe teritoriul administrativ al localităţilor Lopadea Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoară
Biotopul Biocenoza Nouă, Aiud, Băgău, Hopârta și Ocna Mureș ce însumează un activități sportive și recreative în aer liber, de cosire, recolta-
Geologie/geomorfologie Vegetaţia total de 49476 de locuitori angrenați în principal în agricul- re masă lemnoasă, creșterea animalelor, vânătoare, pescuit
Situl se află în partea de vest a Podișului Târnavelor, în subuni- Situl are în componență păduri de foioase și de amestec. tură, pomicultură, zootehnie, floricultură, industrie și comerț. și cultivare a terenurilor agricole. Până în prezent acestea nu
tatea Podişul Lopadiei, adiacentă Culoarului Aiud. Altitudinea Pădurile de mesteacăn alb european și cele de stejar, gorun, Sistemul de încălzire din locuințe este fie centralizat (Aiud, au dus la afectarea stării de conservare a biodiversităţii, men-
maximă este atinsă în Vf. Podina (548 m). Morfologia domi- carpen și păducel sunt specifice acestui areal. Habitatele de Ocna Mureș), fie individual pe lemne (Lopadea Nouă, Băgău, ţinerea şi dezvoltarea durabilă a acestora putând contribui în
nantă se înscrie în structurile de podiş. Din punct de vedere mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate Hopârta). Nu există un sistem de alimentare cu apă și de cana- continuare la dezvoltarea comunităţilor locale.
geologic, zona este relativ tânără, formațiunile prezente fiind de substrat) constituie o raritate. Acestea oferă condiții pen- lizare integral centralizat.
predominant cuaternare. tru dezvoltare unei vegetații de mlaștină. În stratul arborilor În localităţile din sit întâlnim biserici și monumente din se- Administrarea sitului
mai găsim jugastru, păr pădureț și sorb, iar în stratul arbuș- colele XIII-XIX reprezentative pentru patrimoniul cultural Situl necesită atât dotarea cu panouri de avertizare și panouri
Pedologie tilor întâlnim măceș, lemn câinesc și salbă râioasă. Livezile, local. Dintre acestea se remarcă Cetatea Aiudului, întărită cu de informare cât și amenajarea de trasee turistice, poteci/dru-
În arealul de studiu există argiluvisoluri (soluri brune pe care pășunile și culturile sunt și ele prezente în sit, dar într-un nouă turnuri atribuite breslelor meșteșugărești care le întreți- muri de vizitare și zone pentru colectarea deșeurilor. În sit nu
se dezvoltă păduri de foioase – Pădurea Teleacu, Pădurea procent mic. neau și al căror nume îl purtau. Ea datează din secolul XIII și este încă dezvoltată infrastructura de vizitare.
Ladomir), cambisoluri (pe valea râului Pusta Bâgăului şi pe a fost construită pe teritoriul unei foste așezări daco-romane.
0 1 2 3 km
282
Balta Albă - Amara - Jirlău - Lacul Sărat Câineni
- RO SCI 0005
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Buzău: Balta Albă, Boldu.
Județul Brăila: Galbenu, Grădiştea, Jirlău, Vişani.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit peşti şi insecte periclitate la nivel european cât şi numeroa-
1310 - Comunităţi cu salicornia şi alte specii anuale care colo- se specii de păsări. În cadrul sitului întâlnim atât popândăul,
nizează terenurile umede şi nisipoase; 1530* - Pajişti şi mlaş- specie vulnerabilă la nivel european, cât şi mamifere comune
tini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 3140 - Ape puter- cum ar fi iepurele de câmp, porcul mistreţ şi căpriorul. Dintre
nic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara. reptile, demne de menționat sunt ţestoasa de lac, şopârla de
câmp, şarpele de casă şi guşterul, iar dintre batracieni, buhaiul
Speciile de interes comunitar din sit de baltă cu burta roşie, broasca râioasă verde şi broasca de lac. Cultura Sântana de Mureș-Cerneahov descoperit la 3,1 km vest negativ permanent, periodic sau sporadic asupra acestuia.
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie Speciile de peşti de interes comunitar întâlnite sunt zvârluga de satul Balta Albă, biserica din satul Balta Albă, construi- Elementele de impact negativ asupra conservării mediului
(Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicu- şi ţiparul. În sit pot fi admirate şi câteva specii de insecte de tă în anul 1864 și situl arheologic format din Necropolele de sunt generate de braconaj, incendierea stufului, folosirea
laris). Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). interes comunitar cum ar fi fluturele focului, fluturele vărgat sec II-IV, Epoca Sântâna de Mureş-Cerneahov – „La movilele apei pentru irigaţii (duce la secarea Lacului Balta Albă), aban-
Nevertebrate: Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylva- și cosaşul transilvănean. Totodată, pot fi observate numeroase Gemene“ şi „La vad“, descoperite la circa 1,5 km SV pe şosea- donarea sistemelor pastorale (va duce implicit la degradarea
nica) • Lycaena dispar • *Callimorpha quadripunctaria. Pești: specii de păsări dintre care amintim gâsca cu gât roşu, sitarul ua spre Amara. Peisajul localităţii Balta Albă este foarte diferit unei suprafeţe importante din cadrului sitului şi la dispariţia
Ţipar (Misgurnus fossilis) • Zvârlugă (Cobitis taenia). de mal, raţa roşie, chirighiţa cu obraz alb, bătăuşul, eretele de faţă de cel din localităţile vecine, fiind dominat de o întindere speciilor de plante şi animale), turism necontrolat, desecarea
stuf, şoimul călător, uliganul pescar, eretele sur etc. de apă care a dat numele acestei aşezări. Localnicii susţin că zonelor umede și schimbarea habitatului semi-natural, liniile
Caracterizarea sitului respectivul luciu de apă numit Balta Albă ar deţine în adân- electrice neizolate.
Prezentare generală Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE curi un „aur negru“ mai preţios decât petrolul şi aurul adevă- Elementele de impact negativ asupra speciilor din cadrul
Valoarea conservativă a sitului este dată de numărul mare de Pe teritoriul sitului se află comunele Boldu, Balta Albă, rat. Este vorba despre un nămol special cu calităţi terapeutice sitului sunt generate atât de poluarea apelor cu gunoi de
specii de faună ce pot fi întâlnite în cadrul acestuia, dar şi de Grădiştea (cu satele Grădiştea, Ibrianu, Maraloiu), Amaru (cu incontestabile, care face adevărate minuni în privinţa tratării grajd bogat în nitriți şi deşeuri menajere cât și de modificarea
prezenţa habitatelor protejate la nivel european. Situl a fost satele Amaru, Dulbanu, Câmpeni, Lunca, Scorţeanca, Lacu unor boli precum cele reumatice sau afecțiuni ale sistemului practicilor de cultivare prin intensificarea agriculturii (duce la
desemnat pentru conservarea a trei tipuri de habitate, respec- Sinaia), Vişani (cu satele Vişani, Câineni-Băi, Plăşoiu) și Jirlău, nervos. Numele actual al comunei Jirlău s-ar datora jirloaielor apariţia monoculturilor, la folosirea intensivă a pesticidelor şi
tiv ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de cu un total de 17675 de locuitori. Aceștia sunt angrenați în (șiroaielor) de apă ce s-ar fi scurs din ploi şi zăpezi, probabil din la dispariţia zonelor de vegetaţie din jurul terenurilor agricole).
Chara, comunităţi cu brâncă (iarbă sărată) – Salicornia şi alte principal în agricultură, creșterea animalelor, piscicultură, cauza inundaţiilor râului Buzău. Comuna Amara a luat nume-
specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase morărit și panificație. Sistemul de încălzire din locuințe este le bălţii din imediata apropiere, a cărei apă are un gust amar. Administrarea sitului
şi pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice, individual cu lemne și gaz. Comunele Boldu și Amaru au un sis- Situl necesită atât dotarea cu panouri de avertizare, de informa-
acesta din urmă fiind un habitat prioritar. Încă din 1847 au tem de alimentare cu apă și canalizare centralizat. Comunele Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara re și pentru orientare, clădiri administrative, stațiuni științifice,
fost descoperite numeroase izvoare cu ape minerale care fac Balta Albă și Grădiștea dispun de sistem de apă centralizat, dar perimetrului acestuia centre de vizitare/informare, puncte de informare, amenajări
ca apa acestor lacuri să ajute la tratarea bolilor reumatice şi nu și de canalizare, pe când pe raza comunelor Vișani și Jirlău În perimetrul sitului se desfășoară activități de vânătoare (situl pentru observare/supraveghere cât și amenajarea de poteci/
neurologice. O importanţă deosebită o are şi nămolul sapro- există un sistem centralizat de canalizare, însă lipsește cel de este fond de vânătoare), utilizare de pesticide, pescuit profe- drumuri pentru vizitare, trasee turistice și tematice, locuri de
pelic folosit în tratarea a numeroase afecţiuni. Valoarea celor alimentare cu apă. sionist/industrial (cele patru lacuri sunt date în exploatare campare, vetre de foc și zone pentru colectarea deșeurilor.
trei lacuri incluse în cadrul sitului este recunoscută şi la nivel Reprezentative pentru patrimoniul cultural local al sitului sunt pentru pescuit), incendiere, irigare, abandonare a sistemelor
naţional prin desemnarea lacurilor Balta Albă, Amara şi Jirlău situl arheologic Necropolă din sec. III-IV, din Epoca Migrațiilor, pastorale, turism, intensificare a agriculturii, care au un impact
Vişani ca rezervaţii naturale în anul 2000.
Biotopul
Geologie/geomorfologie
Situl este localizat în sectorul estic al Câmpiei Române, la nord
de râul Călmăţui, în Câmpia Râmnicului şi Câmpia Bărăganului.
Relieful Câmpiei Române se caracterizează prin văi largi și in-
terfluvii netede, numite popular câmpuri, cu mici depresiuni
formate prin tasare și sufoziune (proces de spălare şi de trans-
portare a particulelor fine din rocile afânate sub acţiunea apelor
subterane). Prezenţa nisipurilor determină apariţia unui relief de
dune caracteristic Câmpiei Râmnicului şi Câmpiei Bărăganului.
Pedologie
Solurile caracteristice sunt cernoziomurile şi cernoziomurile
levigate, solonceacurile şi soloneţurile, solurile aluvionare şi
aluviunile pe suprafeţe întinse. Primele două tipuri de soluri
sunt bogate în humus, caracteristică de mare fertilitate.
Hidrologie
Cele patru lacuri incluse în sit fac parte din spaţiul hidrografic
Buzău-Ialomiţa. Lacurile Balta Albă, Amara şi Jirlău sunt si-
tuate în cadrul albiilor părăsite de râul Râmnicul Sarat şi sunt
alimentate în prezent de câteva pâraie semipermanente. Lacul
Sărat Câineni aparţine tipului de lacuri fluviatile formate în urma
depunerii aluviunilor în dreptul punctului de confluenţă a râului
Buzău cu afluenţii secundari. Alimentarea acestuia se realizează
din stratul de ape freatice şi din scurgerile de suprafaţă.
Aspecte climatologice
Clima este temperat-continentală şi se caracterizează prin veri
fierbinţi şi ierni secetoase. Regimul precipitaţiilor este foarte va-
riabil, reflectând tipul de climat continental, cu o valoare medie
multianuală de sub 500 mm. Vânturile predominante şi-au modi-
ficat direcţia datorită prezenţei Carpaţilor de Curbură. Predomină
Crivăţul în tot cursul anului, dar şi Austrul care aduce uscăciune şi
caldură vara şi temperaturi mai ridicate în timpul iernii.
Biocenoza
Vegetaţia
Vegetaţia din zona bălţilor este asemănătoare cu cea existen-
tă în Delta Dunării: vegetaţie permanentă tipică de baltă, cu
asociaţii în care predomină stuful, papura şi pipirigul. Prin pre-
zenţa speciilor hidrofile şi palustre, apele stătătoare saline şi
salmastre ale celor patru lacuri au o mare valoare conservativă.
Dintre plantele caracteristice pajiştilor sărăturate de impor-
tanţă comunitară sunt prezente albăstrica, pipirigul, iarba de
sărătură, ghirinul, iarba şerpilor.
0 1 2 3 km
Fauna
Situl găzduieşte atât specii de mamifere, reptile, amfibieni,
283
Balta Mică a Brăilei - RO SCI 0006
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Brăila: Berteştii de Jos, Brăila, Chiscani, Gropeni, Măraşu, Stăncuţa.
Județul Constanţa: Hârşova.
Județul Ialomiţa: Giurgeni.
Suprafaţa: 20.872 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 59‘ 52‘‘; Long. E 27˚ 54‘ 31‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării Altitudinea: 38 max., 0 min., 5 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Din Brăila, se traversează Dunărea pe la trecerea de bac Stanca, pe DC50 (care traversează Insula Mare a Brăilei) până în localitatea
Mărașu, de unde se trece cu bacul brațul Vâlciu. Din Brăila, se poate folosi DJ212 până în localitatea Stăncuța, de unde se poate
traversa Dunărea către ostroavele din zona sudică. Pe apă accesul este posibil în orice punct al sitului comunitar.
Habitatele DE interes comunitar din sit ilor, constituind un veritabil bazin de acumulare a apelor. Acesta
3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegeta- permite inundarea cu regularitate la apele de viitură datorită
ţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 3270 pantei foarte mici (0,027‰), numeroaselor zone depresionare
- Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri și lipsei continuității grindurilor de mal. Frecvența de inundare
şi Bidention; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, tur- este de 1-3 ani. Din luna mai începe retragerea apelor, care are
boase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 - Comunităţi de ca efect o ușoară creștere a debitelor Dunării la Brăila compara-
lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până tiv cu cele din amonte. Apele rămân numai în părțile adânci ale
la cel montan şi alpin; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion du- depresiunilor lacustre, împiedicând astfel dezvoltarea excesivă a
bii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis vegetației și permiţând mineralizarea resturilor organice. După
Sanguisorba officinalis); 91F0 - Păduri ripariene mixte cu această dată, apele se retrag prin privalele din aval până în lunile Biserica „Sf. Nicolae“ de la Berești-Meria, despre care tradiția ră activități de pescuit comercial și sportiv, turism, navigație.
Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus an- iulie-august. Nivelul pânzei freatice din sit este situat la adâncimi spune că ar fi fost construită în timpul domnitorului Ștefan cel Principalele amenințări pentru biodiversitate sunt generate de
gustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 92A0 - de 5-10 m în zonele de grind și de 0-2 m în zona depresiunilor Mare, unică prin masa altarului sculptată în trunchiul unui stejar reducerea fondului forestier autohton prin înlocuirea cu specii
Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 92D0 - Galerii ripariene şi lacustre. Alimentarea se face direct din Dunăre, la viituri sau prin ce încă își păstrează rădăcinile în pământ. Totodată, săpăturile ar- alohtone de plop repede crescător, reducerea pajiștilor prin
tufărişuri (Nerio-Tamaricetea şi Securinegion tinctoriae). intermediul stratului acvifer. heologice efectuate la Giurgeni au evidențiat existența „Orașului înlocuire cu plantații forestiere, deteriorarea covorului vegetal
de Floci“ sau „Târgul de Floci“ (sit arheologic prioritar), atestat mai ales în pajiștile de stepă prin pășunatul intensiv al ovine-
Speciile de interes comunitar din sit Aspecte climatologice documentar din anul 1431, în timpul domniei voievodului Dan al lor, pescuitul selectiv, care a afectat anumite populații de pești,
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina Putem spune că Balta Brăilei are un climat mai moderat, conti- II-lea. Orașul este atipic față de celelalte cetăți medievale din Țara inundații în urma îndiguirii Bălții Brăilei.
bombina) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus) • nentalismul de câmpie fiind estompat în această unitate joasă. Românească prin faptul că nu are ziduri de incintă, de cetate. El
Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). Mamifere: Vidră, Temperaturile din zonă sunt mai ponderate, cu o amplitudine s-a dezvoltat pe nouă grinduri, pe nouă coline, printre acestea Administrarea sitului
Lutră (Lutra lutra). Pești: Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) zilnică și anuală mai mică, precipitații mai reduse, număr de zile trecând apa Ialomiței, legatura de pe un grind pe altul făcân- În sit sunt amplasate panouri de avertizare/atenţionare, pa-
• Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • cu ninsoare mai mic. O caracteristică de bază a topoclimatului du-se prin podețe. Anual în zonă fiecare localitate serbează Zilele nouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi) şi au
Pietrar (Zingel zingel) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Avat (Aspius de baltă o constituie existența unei accentuate umeziri a aerului orașului, comunei sau satului. Sărbătoarea Salcâmului și Toamna fost amenajate puncte de observare, supraveghere, puncte
aspius) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Ghiborţ de râu datorită existenței bălților, canalelor, gârlelor, sahelelor, deși în Bereșteană se desfășoară în Berești între 27 și 30 mai și respectiv de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice și
(Gymnocephalus baloni) • Petroc (Gobio kessleri) • Rezeafcă mare parte acestea au fost îndiguite și desecate. Are loc antre- între 10 și 15 septembrie. tematice, locuri de campare, vetre de foc, dar ele trebuie su-
de Dunăre (Alosa tanaica) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Fusar narea în mișcare locală a aerului de deasupra Bălții Brăilei și a plimentate. Totodată, este necesară amenajarea unui centru
(Zingel streber) • Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica). câmpiei Brăilei, spre est și sud ori invers, datorită producerii de Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara de vizitare/informare.
minime barometrice vara și maxime barometrice iarna. perimetrului acestuia
Caracterizarea sitului Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoa-
Prezentare generală Biocenoza
Situl reprezintă o întrepătrundere de ecosisteme acvatice, de Vegetaţia
pajişte şi forestiere de o diversitate rar întâlnită în Europa, ce Situl reprezintă un mozaic de asociaţii vegetale. În grindurile
constituie mediul de viaţă ideal pentru componenta faunistică, situate de-a lungul brațelor Dunării și pe suprafețele plane din
în special pentru numărul mare de specii rare de avifaună. În apropierea acestora inundate pe o perioadă mai lungă de timp
ciuda modificărilor apărute atât în structura sistemelor ecologi- vegetația specifică este reprezentată de zăvoaie de luncă alcătu-
ce integratoare cât şi la nivelul ei, Balta Mică a Brăilei conservă ite din arbori de esență moale, ce au capacitatea de a suporta
semnificative valori ecologice, fiind o importantă componentă a inundațiile de durată variabilă. Caracterisitice sunt speciile de
Sistemului Dunării Inferioare situat în amonte de Delta Dunării. salcii și plopi ce prezintă adaptări proprii. Specia dominantă
Este singura zonă rămasă în regim hidrologic natural (zonă in- este salcia. În regiunile supuse mai rar inundațiilor apar zăvoie
undabilă) după indiguirea în proporţie de 70% a fostei Bălţi a de plop negru și plop alb. Principalele specii de subarbuști sunt
Brăilei şi crearea incintei agricole Insula Mare a Brăilei. Datorită cruşinul, sângerul, răchita roşie, păducelul, măceșul, lemnul câi-
atributelor sale – zonă umedă în regim hidrologic natural, com- nesc, cătina roșie, socul, salba moale. Plantele agățătoare spe-
plex de ecosisteme în diferite stadii succesionale şi zonă tampon cifice sunt: vița sălbatică și curpenul de pădure. În depresiunile
– Balta Mică a Brăilei reprezintă un sistem de referinţă pentru lacustre din apropierea grindurilor sunt specifice zăvoaiele de
fosta deltă interioară şi bază pentru reconstrucţia ecologică în plopi albi cu salcii albe și plesnitoare. În cadrul acestor zăvoaie
Sistemul Dunării Inferioare. Jumătate din ecosistemele identifi- mai sunt întâlnite specii precum ulmul, stejarul pedunculat sau
cate – bălţi şi păduri specifice din lunca inundabilă – sunt na- frasinul. Principalele plante agățătoare sunt vița sălbatică, ha-
turale, această zonă conservând în cea mai mare parte structura meiul și diferite tipuri de liane. Acolo unde solurile prezintă o
şi funcţiile vechii Bălţi a Brăilei din anii 50. Această zonă este ușoară salinizare se dezvoltă cătină roșie, măceș, spinul cerbului.
bine cunoscută pentru importanţa ei ornitologică, deoarece se În cadrul depresiunii se regăsesc pajiști cu rogoz, mană de apă,
situează pe cel mai important culoar de migraţie a păsărilor din pipirig. Vegetația acvatică specifică este alcătuită din stuf, papu-
bazinul inferior al Dunării de Jos, la jumătatea rutelor de migraţie ră, nuferi, ciulini, iarba broaștei, lintiță, broscăriță (specii pluti-
între locurile de cuibărit din nordul Europei şi refugiile de iernat toare), otrățel, sârmuliță, brădiș (specii submerse). La marginea
din Africa. Pe teritoriul sitului au fost identificate nouă tipuri de lacurilor și a bălților se dezvoltă plaurul.
habitate şi 16 specii de interes comunitar, dintre care 12 specii de
peşti. Fauna cea mai complexă se întâlneşte în pădurile de ames- Fauna
tec şi în bălţile permanente. Principala componentă a faunei din sit este reprezentată de
păsări. Cu toate acestea, pot fi întâlnite şi alte specii de interes
Biotopul comunitar cum ar fi vidra, broasca ţestoasă de apă, buhaiul de
Geologie/geomorfologie baltă cu burta roşie, tritonul cu creastă dobrogean, precum şi
Situl este așezat la contactul dintre Câmpia Brăilei și Podișul numeroase specii de peşti cum ar fi avatul, rizeafca, scrumbia
Dobrogei, pe care s-a instalat cursul Dunării. Fundamentul de Dunăre, ţiparul, boarea, pietrarul etc. Alte specii reprezenta-
este situat la adâncimi de 500-1000 m în partea de vest dato- tive pentru Balta Mică a Brăilei sunt mistrețul de baltă, vulpea,
rită faliei Brăila-Piua Pietrei (falia Dunării Noi) cu care coincide iepurele, pisica sălbatică, nurca, câinele enot, bizamul. În aceste
parțial valea Dunării. În Balta Brăilei, martorii de eroziune sunt ape se întâlnesc, în afara speciilor de interes comunitar, pești mi-
aproape inexistenți. Numai în partea de NE, în dreptul localită- gratori (gingirică, sturioni), semimigratori (somn, vaduviță – se
ții Turcoaia, se găsește Popina Blasova. Aceasta are înălțimea reproduc în Dunăre; crap, platică, șalău, babușcă – se reproduc
de 45 m și este constituită din formațiunea de Carapelit (car- în baltă), pești care se reproduc atât în zona bălții cât și a Dunării
bonifer inferior), formațiune specifică orogenului nord-dobro- (știucă, oblete), pești de lac, sedentari (lini, roșioară, caracudă) și
gean. Cuvertura sedimentară prezintă mai multe straturi de di- pești reofili (clean, mreană, morunaș, scobar).
ferite vârste, cele mai vechi provenind din Paleozoic, depozitele
de suprafață fiind însă de vârstă cuaternară. Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
Situl se află pe teritoriul administrativ al localităţilor Brăila,
Pedologie Giurgeni, Mărașu, Gura Ialomoței, Berești, Stăncuța și Hârșova,
Procesul repetat de aluvionare, care a favorizat depunerea și ce însumează un total de 241730 de locuitori angrenați în prin-
acumularea periodică la suprafață a unor sedimente aluviona- cipal în industrie, agricultură, creșterea animalelor, apicultură,
re noi de mărimi și compoziție mineralogică diverse aduse de construcții și comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este fie
inundații, este modalitatea principală de formare a solurilor în centralizat (Brăila, Hârșova), fie individual, pe lemne. În orașe-
sit. Aceste soluri aluviale se caracterizează prin vârste recente le Brăila și Hârșova există sisteme centralizate de alimentare cu
și printr-un surplus de umiditate datorat situării pânzei freati- apă și de canalizare. În restul localităților din sit sistemele sunt
ce aproape de suprafață. Procesul de evoluție al solurilor este în curs de dezvoltare.
frânat prin împrospătare cu noi aluviuni, de aceea majoritatea În localităţile din sit întâlnim biserici și monumente din secolele
lor sunt slab evoluate. XVII-XIX reprezentative pentru patrimoniul cultural local. Dintre
acestea amintim Biserica „Sf. Arhanghel Mihail și Gavril“ (fostă
0 1,5 3 4,5 km
Hidrologie moschee) din Brăila, Mănăstirea Maxineni, ctitorită de domni-
Teritoriul sitului, cu regim liber de scurgere, este supus inundați- torul Matei Basarab al Ţării Româneşti în perioada 1636-1637,
284
Bazinul Ciucului de Jos - RO SCI 0007
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Harghita: Miercurea Ciuc, Sâncrăieni, Sânsimion, Sântimbru, Tuşnad.
Suprafaţa: 2.693 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 14‘ 49‘‘; Long. E 25˚ 52‘ 3‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 737 max., 640 min., 655 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit influenţează clima sitului sunt poziţia în partea central-sudică
3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele a depresiunii, altitudinea (600-700 m), prezenţa coridorului
montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho- Oltului (cu excesul de umiditate pe care-l generează) şi modul
Batrachion; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi dominant agricol de utilizare a terenurilor (culturi, păşuni şi
Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion al- fâneţe). Parametrii climatici sunt influenţaţi de pătrunderea
bae); 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase maselor de aer polar continental sau maritim mai ales în sezo-
sau argiloase (Molinion caeruleae); 6440 - Pajişti aluviale din nul rece şi de masele de aer vestice mai umede, dar moderate
Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus termic. Astfel, depresiunea Ciuc este considerată una dintre
pratensis Sanguisorba officinalis); 7140 - Mlaştini turboase cele mai reci din regiunea montană a României, mai ales dato-
de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 7230 rită inversiunilor termice din timpul iernii când aerul rece de pe
- Mlaştini alcaline. versanţii montani înconjurători coboară şi stagnează pe fun- Sâncrăieni locuitorii participă la un obicei vechi de peste 700 mlaştini este străbătută de canale de drenaj longitudinale şi
dul depresiunii. Frecvenţa şi durata mare a ceţii, precipitaţiile de ani, Înmormântarea Fărșangului, în cadrul căruia iarna este transversale, suprafeţe întinse fiind răvăşite cu buldozere și
Speciile de interes comunitar din sit medii anuale de 563,5 mm, precum și menţinerea stratului de condusă pe ultimul drum. vegetaţia originală îndepărtată până la substratul turbos.
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai zăpadă peste 200 de zile/an, întregesc tabloul climatic. Din această cauză a dispărut din Mlaştina Beneş şi probabil
de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Mamifere: *Urs Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara din Mlaştina Valea de Mijloc specia ochii șoricelului, specie
brun (Ursus arctos) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac comun Biocenoza perimetrului acestuia vulnerabilă în flora României, pe cale de dispariţie. Culturile
mic (Myotis blythii) • *Lup (Canis lupus). Nevertebrate: Vertigo Vegetaţia Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoară agricole din apropierea rezervaţiilor reprezintă o sursă de eu-
angustior • Vertigo moulinsiana. Pești: Zglăvoc (Cottus gobio). Situl adăposteşte o serie de habitate, deosebit de importan- activități de pășunat, creșterea animalelor, vânătoare, pescuit trofizare din cauza îngrăşămintelor organice şi anorganice.
Plante: Ochii soricelului (Saxifraga hirculus) • Angelică de baltă te din punct de vedere ştiinţific şi ecologic, protejate la nivel sportiv, turism, cosit, recoltare de masă lemnoasă. Elementele Eutrofizarea determină de asemenea înmulţirea stufului, a
(Angelica palustris) • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibi- european. Condiţiile climatice proprii bazinului au dus la de impact negativ asupra conservării mediului sunt generate urzicii, a creţuştii etc.
rica) • Turiţă (Agrimonia pilosa). conservarea în aceste habitate a mai multor specii de plante de cositul timpuriu și pășunat prin schimbarea habitatului
şi animale, vestigii ale ultimei glaciaţiuni. Păstrarea lor a fost semi-natural (fânețe, pășuni), arderea miriștilor și a stufului în Administrarea sitului
Caracterizarea sitului determinată în mare măsură de existenţa turbăriilor, caracte- zona mlăștinoasă, distrugerea cuiburilor, a pontei sau a puilor În sit sunt amplasate panouri de avertizare, panouri de infor-
Prezentare generală rizate prin condiţii microclimatice particulare (umiditate mai de către vânători, turismul necontrolat, deversarea deșeurilor mare și pentru orientare (hărți), puncte de informare şi sunt
Pe teritoriul sitului au fost identificate şapte habitate de inte- ridicată şi temperatură mai scăzută faţă de microclimatul ge- industriale în special în apele Oltului. În cursul anilor 1970, amenajate poteci/drumuri pentru vizitare și trasee turistice.
res comunitar, dintre care unul prioritar. Aici sunt conservate neral) şi de numeroasele izvoare minerale reci. Aici regăsim integritatea ecosistemelor turbicole din regiune a fost grav
fragmente ale mlaştinilor din trecut, diminuate în urma regu- numeroase specii de plante protejate, dintre care amintim afectată de practicarea unei drenări active. Suprafaţa multor
larizării cursului Oltului şi a extinderii terenurilor agricole şi lo- mesteacănul pitic, ochii şoricelului, dumbrăviţa de baltă, şap-
calităţilor. O particularitate a sitului o reprezintă numeroasele te degete, curechiul de munte, voniceriul pitic, bumbăcariţa,
izvoare de apă minerală care au dat naştere mlaştinilor soli- bulbucii de munte, violeta, ochii broaştei, feriga de mlaştină,
gene alcaline. În zonă se găsesc şase rezervaţii botanice, situl iarba-albastră, salcia de nisipuri, cununiţa etc. La adăpostul
prezentând o importanţă majoră pentru ocrotirea unui număr tufelor de salcie, cununiţă, coacăz negru cresc specii ocrotite
mare de specii din flora şi fauna protejată pe plan naţional şi ca feriga de mlaştină sau ochii broaştei. La nivel local, o impor-
internaţional, printre care patru specii de plante de interes co- tanță deosebită prezintă Mlaştina Varsavesz și Mlaştina Külsö
munitar, 19 specii de plante de pe lista roşie naţională şi 16 re- Égés. Mlaştina Varsavesz are o suprafaţă de 30 ha şi este situ-
licte glaciare. Mamiferele mari sunt reprezentate de urs şi lup, ată la N-NE de satul Tuşnadul Nou, pe partea stângă a râului
două specii de lillieci de interes comunitar fiind de asemenea Olt. Mlaştina Külsö Égés este situată lângă cantonul Vrabia, la
întâlnite aici. Dintre amfibieni, buhaiul de baltă cu burta gal- vest de calea ferată, fiind o mlaştină importantă din punct de
benă este omniprezent, alături de tritonul cu creastă. vedere ştiinţific. Prezenţa numeroaselor specii relicte, cum ar fi
gălbenelele sau scara domnului, constituie argumente pentru
Biotopul extinderea rezervaţiei Csemő-Vrabia cu acest fragment de ha-
Geologie/geomorfologie bitat. În trecut, aceste două mlaştini au constituit o mlaştină
Depresiunea Ciuc este o depresiune tectonică şi de baraj vul- unitară, fiind despărţite după ce a fost construită calea ferată.
canic. Definitivarea Depresiunii Ciuc în morfologia actuală s-a
realizat prin apariţia Munţilor Harghita care au transformat-o Fauna
într-un bazin de sedimentare închis ce s-a umplut destul de ra- În râul Olt şi în afluenţii săi, la fel ca şi în canalele de desecare
pid. În evoluţia sa, depresiunea a trecut prin mai multe faze de din zona de inundare a Oltului, viețuiesc numeroase specii de
formare: continentală de adâncime, prelacustră şi lacustră – pești de importanţă comunitară, dintre care numai zglăvoaca
elemente care pot fi argumentate prin succesiunea depozitelor este inclusă în formularul standard al sitului. Alte specii de
cu grosime de peste 800 m. Ca urmare a mişcărilor telurice ge- pești de importanţă comunitară prezente în sit sunt mrea-
nerate de manifestările vulcanice, în fundamentul depresiunii na vânătă, zvârluga, ţiparul sau chişcarul. Dintre amfibieni,
au apărut o serie de falii transversale pe care au pătruns spre buhaiul de baltă cu burta galbenă este foarte răspăndit, iar
suprafaţă intruziuni bazaltice acoperite parţial. Ele funcţio- brotăcelul, broasca roşie de munte şi tritonul cu creastă au
nează în prezent ca praguri (mici sectoare de defileu) în albia populaţii însemnate. De-a lungul cursului râului pot fi obser-
Oltului (Racu şi Jigodin). vate și numeroase specii de libelule şi insecte acvatice a căror
prezenţă indică o calitate bună a apei. Dintre mamifere, ursul
Pedologie brun, lupul, vulpea, castorul, pisica sălbatică, nevăstuica şi vi-
Poziţia geografică, morfologia, modul de utilizare a terenurilor dra îmbogăţesc valoarea naturală a zonei. Când se lasă seara
şi condiţiile climatice au permis individualizarea a trei clase își fac apariția liliecii în cautarea hranei. Pe pajişti şi printre
de sol în sit. Clasa cernisoluri (cernoziomuri cambice, cernozi- tufărişurile din zonă pot fi întâlnite reptile cum ar fi şarpele
omuri argiloiluviale şi rendzine) se întâlnește pe piemonturi, de casă, şarpele de apă şi şopârla de câmp. De asemenea, situl
glacisuri, pe şesul aluvial şi terasele superioare ale Oltului, cla- este habitatul a numeroase specii de păsări întâlnite în special
sa hidrisoluri pe terasele inferioare şi în lunca Oltului şi clasa în zonele umede.
histisoluri (soluri organice, turboase) în perimetrul mlaştinilor.
Ultimele două tipuri sunt favorizate de precipitaţiile abunden- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
te, temperaturile scăzute şi subsidenţa activă. Situl se află pe teritoriul administrativ al localităţilor
Sâncrăieni, Sânsimion, Sântimbru și Tușnad ce însumează un
Hidrologie total de 9703 de locuitori angrenați în principal în agricultură,
În Bazinul Ciucului de Jos,Oltul primeşte un afluent important, creșterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea primară a lem-
Pârâul Mare ce vine pe partea dreaptă din Munţii Harghita, şi nului, comerț și agroturism. Sistemul de încălzire din locuințe
câţiva afluenţi mai mici pe partea stângă, Pârâul Fâneţelor şi este individual, pe lemne sau gaz. Toate localitățile dispun de
Fişagul din piemonturile marginale ale Ciucului, Ciucani din M. un sistemul centralizat de alimentare cu apă, iar localitatea
Ciuc şi Tuşnad de sub Vf. Teteia (1173 m) ce aparţine de Masivul Sâncrăieni are și unul de canalizare.
Ciomatu. Viiturile repetate au impus realizarea unor lucrări de În localităţile din sit întâlnim biserici și monumente din se-
regularizare şi desecare. Cele mai importante debite se înregis- colele XIV-XIX reprezentative pentru patrimoniul cultural lo-
trează pe Olt şi pe afluenţii săi în lunile aprilie-iunie, iar cele cal. Dintre acestea se remarcă Biserica Romano-Catolică „Sf.
mai reduse în septembrie-noiembrie. De asemenea, la Jigodin Ștefan“ (sec. XVI) din Sâncrăieni, Capela „Sf.Margareta“ (sec.
Băi întâlnim ape minerale carbogazoase simple, iar la Tuşnad şi XV), cu valoroase picturi murale interioare, din Sântimbru,
Sântimbru ape feruginoase carbogazoase. În perimetrul locali- Conacul lui Endes Miklós (fost judecător regal) din Sânsimion
tăţii Tuşnad există şi rezerve importante de ape hipotermale cu și vestitele monumente funerare cu simboluri solare (cruci din
compoziţie chimică şi ape radioactive. andezit, o rocă vulcanică din Masivul Ciomadului, un vulcan ce
n-a mai erupt de zece mii de ani), unicat în Romania, care pe
Aspecte climatologice capătul de sus al crucilor, în stanga, au sculptat Soarele, iar în
Din punct de vedere al regionării climatice, situl aparține ţinu- dreapta Luna, aflate la Tușnad. Anual, în fiecare localitate din 0 2 4 6 km
tului de munte, subţinutului Carpaţilor Orientali, topoclima- sit se serbează Zilele comunei sau ale satului. În luna martie,
tului complex al Depresiunii Ciucului. Factorii geografici care în localitatea Sântimbru are loc Festivalul Primăverii, iar în
285
Betfia - RO SCI 0008
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Hidişelu de Sus, Oşorhei, Sânmartin.
Suprafaţa: 1.748 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 58‘ 30‘‘; Long. E 22˚ 1‘ 41‘‘
Bioregiunea: Continentală, Panonică Ecoregiunea: Dealurile Crişanei Altitudinea: 346 max., 160 min., 237 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Speciile de interes comunitar din sit cial pe depozitele loessoide, au determinat în multe locuri apa-
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă riţia unor torenţi care au erodat pătura de sol ducând în final la
(Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). apariţia unor alunecări de teren.
Betfia - RO SCI 0008
0 1 2 3 km
286
Bisoca - RO SCI 0009
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Buzău: Bisoca, Mânzăleşti.
Suprafaţa: 1.163 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 32‘ 9‘‘; Long. E 26 ˚40‘ 20‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Subcarpaţii de Curbură Altitudinea: 992 max., 566 min., 799 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit stanțe nutritive şi moderat umede, neutre până la slab acide),
6520 - Fâneţe montane; 9130 - Păduri de fag de tip luvosoluri, preluvosoluri (profunde, slab acide, eubazice, hidric
Asperulo-Fagetum. echilibrate, cu stagnare temporară de apă deasupra orizontului
0 1 2 3 km
287
Bistriţa Aurie - RO SCI 0010
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Suceava: Ciocăneşti, Cârlibaba, Iacobeni.
Suprafaţa: 320 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 27‘ 37‘‘; Long. E 25 ˚17‘ 19‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Podişul Sucevei Altitudinea: 1109 max., 813 min., 934 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit este alcătuit din șisturi epimetamorfice. Formaţiunile sedi-
3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râ- mentare sunt alcătuite în primul rând din sedimente triasice
urilor montane; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi slab reprezentate.
Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).
Bistriţa Aurie - RO SCI 0010
Hidrologie
Speciile de interes comunitar din sit Situl este localizat de-a lungul râului Bistriţa, afluentul cu
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă debitul cel mai mare al Siretului, ce îşi are izvorul pe ver-
(Bombina variegata). Mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra). santul nordic al Munţilor Rodnei. În sectorul superior, până
Pești: Lostriţă (Hucho hucho) • Moioagă (Barbus meridionalis) • la confluenţa cu Dorna, râul poartă denumirea de Bistriţa
Zglăvoc (Cottus gobio). Plante: Buxbaumia viridis. Aurie după unele sedimente de albie care conţin nisipuri
aurifere şi care în trecut au fost exploatate. Afluenţii de stân-
Caracterizarea sitului ga ai Bistriței sunt Valea Stânei, Andronic, Botoş, Gropăria,
Prezentare generală Oiţa, Brezuţa, Fieru, Argestru, iar cei de dreapta sunt Diaca,
Situl este localizat în lungul râului Bistriţa Aurie şi este re- Humor, Scoruş, Pârâul Rece, Suhărzelu Mic, Suhărzelu Mare,
prezentat de un habitat caracteristic apelor din zona mon- Tisa, Ciotina, Haju.
tană inferioară, respectiv păduri aluviale cu arin. Fiind pă- Fauna 1859. Anual, aici au loc manifestări cu o însemnatate deo-
duri de luncă, au o diversitate foarte bogată şi exercită un Aspecte climatologice Dintre speciile de faună existente în sit putem menţiona vidra, sebită la dezvoltarea patrimoniului cultural național și uni-
rol deosebit în asigurarea calităţii apei, reducerea eroziunii Clima văii Bistriţei se menţine în limitele zonei temperat-con- buhaiul de baltă cu burta galbenă, lostriţa, zglăvoaca, moioa- versal: Festivalul Național al Ouălor Încondeiate, Festivalul
malurilor şi atenuarea inundaţiilor în zonele adiacente, dar tinentale, cu nuanţe diferite în funcţie de altitudinea la care ga, păstrăvul, lipanul şi boişteanul. Național al Păstrăvului în august, Festivalul Național de
şi în producerea de resurse pentru recreere şi turism. În par- se află firul apei, de formele de relief pe care le traversează, Datini și Obiceiuri din străbuni.
tea inferioară a versanţilor, în amestec cu fagul, se întâlnesc precum şi de particularităţile dinamicii atmosferice. Alături Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
şi alte specii de foioase (carpen, jugastru, paltin etc.), iar în de caracteristicile generale impuse de orientare şi altitudine Situl se află pe teritoriul administrativ al localităţilor Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
lungul apei se găsesc esenţe moi (mai ales arin, plop, salcie). menţionăm şi particularităţile climei datorate îngustimii văii Ciocănești, Iacobeni și Argestru. Locuitorii acestora sunt angre- perimetrului acestuia
Echilibrul om-natură din această zonă presărată cu foarte şi curenţilor de aer care creează un climat local. În ceea ce pri- nați în principal în activități de creșterea animalelor (inclusiv Îndiguirea malurilor şi mineritul, inclusiv depozitarea minere-
multă tradiţie prezintă o mare importanță, o valoare cultu- veşte precipitaţiile, cantitatea lor medie este de 926 mm/an. păstrăvi), silvicultură, turism, minerit, exploatarea și prelu- ului de uraniu, au un impact negativ ce trebuie redus şi con-
rală aparte având-o localitatea Ciocăneşti numită şi Comuna crarea lemnului, recoltarea și prelucrarea fructelor de pădure. trolat. Vecinătatea cu DN şi calea ferată are un impact puternic
Muzeu Ciocăneşti. Biocenoza Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu sobe, și negativ în ceea ce priveşte managementul defectuos al deşeu-
Vegetaţia centrale familiale sau de bloc, pe bază de lemne. Comunele rilor, zgomotul şi turismul necontrolat.
Biotopul Vegetaţia este caracteristică râurilor montane. Pădurile de Iacobeni și Argestru dispun de rețea de alimentare cu apă. Nu
Geologie/geomorfologie molid coboară pe culmile Suhardului până pe malurile râu- există un sistem centralizat de canalizare. Administrarea sitului
Relieful este reprezentat de valea Bistriţei, străjuită pe lui, alternând cu pajiştile montane. Acestea din urmă sunt Comuna Muzeu Ciocănești este atestată documentar din În sit exista doar un panou pentru orientare, dar numărul aces-
dreapta de versanţii abrupţi ai masivului Suhard (unde pă- mai prezente pe versanţii domoli ai Obcinei Mestecănişului. anul 1400, într-un hrisov prin care se consemnează primirea tora trebuie suplimentat. Totodată, este necesară dotarea cu
durea coboară de multe ori până în albia râului), iar pe par- Vegetaţia din proximitatea râului este caracterizată prin specii muntelui Suhard, de către Alexandru Cel Bun, de la doamna panouri de avertizare și panouri de informare.
tea stângă de versanţii mai domoli, cu păşuni şi fâneţe, ai arboricole de salcie şi arin şi vegetaţie specifică zonelor predis- sa Ana, ca danie de domnie. În Ciocanești există o biserică
obcinii Mestecănişului. Suhardul, pe flancul nordic şi estic, puse inundării. ortodoxă din lemn, construită în secolul al XIX-lea, în anul
0 1 2 3 km
288
Braniştea Catârilor - RO SCI 0011
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Olt: Obârşia.
Suprafaţa: 302 ha Localizarea geografică: Lat. N 43˚ 53‘ 36‘‘; Long. E 24˚ 14‘ 47‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Stepa Câmpiei Române Altitudinea: 118 max., 99 min., 111 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 1 2 3 km
289
Braţul Măcin - RO SCI 0012
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Brăila: Frecăţei, Măraşu.
Județul Constanţa: Gârliciu, Hârşova, Ciobanu.
Județul Tulcea: Carcaliu, Dăeni, Greci, Măcin, Ostrov, Peceneaga, Smârdan, Turcoaia.
Suprafaţa: 10.235 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 0‘ 29‘‘; Long. E 28˚ 7‘ 52‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Dobrogei Altitudinea: 94 max., 0 min., 8 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
sud, brațul Măcin este accesibil pe traseul Cerna-Traian (222B)-Peceneaga-Ostrov-Dăeni- Gârliciu (222F) sau de pe drumul național
22A, între localitățile Hârșova și Saraiu.
Habitatele DE interes comunitar din sit tă a temperaturii aerului şi într-o mai mică măsură sub cea a
3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vege- factorilor locali. Încălzirea apelor începe în luna martie şi ţine
taţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; până în luna august, după care urmează procesul de răcire.
3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică Gheaţa poate să apară din prima decadă a lunii decembrie
de specii de Chara; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu ve- până la începutul lunii martie. Durata podului de gheață este
getaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 62C0* - Stepe pon- în medie de 45-50 de zile.
to-sarmatice; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510
- Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba Aspecte climatologice
officinalis); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higro- Sub aspect climatic, regiunea în care este situat Braţul Măcin se (cu Izvorul Tămăduirii și Crucea de Piatră Tămăduitoare) și conservării mediului sunt generate de modificarea folosinței
file de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 92A0 încadrează într-o zonă cu condiţii specifice stepei pontice, ca- Peștera Sfântului Apostol Andrei. Pe 6 ianuarie, în Dăeni are terenului (transformarea zonelor umede și a pajiștilor în teren
- Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. racterizată printr-un contrast termic semnificativ între tempe- loc Botezul Cailor, zi în care preotul satului desfășoară slujba arabil), lucrările hidrotehnice, poluarea apelor, supraexploata-
raturile medii pentru lunile de vară şi de iarnă. Dobrogea este de bobotează, botează caii și se organizează întreceri hipice. rea resurselor biologice (în principal pește) și a solului, înde-
Speciile de interes comunitar din sit una din regiunile ţării cu 110-170 de zile senine pe an și cu va- La Hârșova a devenit o tradiție ca în prima duminică a lunii oc- părtarea arborilor uscați sau în curs de uscare, braconajul prin
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina lori mari ale sumei temperaturilor medii zilnice. Precipitaţiile tombrie să se sărbătorească Ziua Recoltei. otrăvire sau capcane, incendierea stufărișului și a miriștilor,
bombina) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus) sunt sub 500 mm/an şi provin în cea mai mare parte din ploi turismul necontrolat.
• Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Ţestoasă de cu caracter torenţial, frecvente mai ales în lunile iunie şi iulie. Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
uscat dobrogeană (Testudo graeca). Mamifere: Popândău, perimetrului acestuia Administrarea sitului
Şuiţă (Spermophilus citellus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). Pești: Biocenoza Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoară În sit există clădiri administrative şi sunt în curs de identificare
Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) Vegetaţia activități de pășunat, agricultură, silvicultură și exploatări fo- și omologare două trasee turistice.
• Zvârlugă (Cobitis taenia) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Avat În grindurile aflate de-a lungul brațului Măcin și pe suprafețele restiere, vânătoare, navigație și turism, care nu au un impact
(Aspius aspius) • Petroc (Gobio kessleri) • Rezeafcă de Dunăre plane din apropierea acestuia, inundate pe o perioadă mai lun- negativ semnificativ. Elementele de impact negativ asupra
(Alosa tanaica) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Dunariţă gă de timp, vegetația specifică este reprezentată de zăvoaiele
(Sabanejewia aurata) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel de luncă. Acestea sunt alcătuite din arbori de esență moale, ce
zingel). Plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia). au capacitatea de a suporta inundațiile. Specifice zonei sunt
speciile de sălcii (dominante) și plopi ce prezintă adaptări pro-
Caracterizarea sitului prii. În regiunile supuse mai rar inundațiilor apar zăvoaie de
Prezentare generală plop negru și plop alb. Cu participare mai mică în compoziția
Situl prezintă importanţă în primul rând pentru conservarea arboretelor, dar importanți din punct de vedere ecologic, în-
habitatului 92A0 Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba, ce ocupă tâlnim ulmul, aninul negru, stejarul pedunculat. Principalele
aproximativ 19,41% din sit, respectiv 4% din suprafaţa habita- specii de subarbuști sunt crușinul, sângerul, călinul, răchita
tului la nivel naţional. Habitatul este reprezentat pe suprafeţe roșie, păducelul, măceșul, lemnul câinesc, cătina roșie, socul,
mai mult sau mai puţin reduse şi prin arborete asupra cărora salba moale. Plantele agățătoare specifice sunt vița sălbatică și
nu s-au făcut intervenţii silvice, potenţiale păduri virgine. Până curpenul de pădure. În apropierea grindurilor întâlnim zăvoaie
în prezent nu au fost identificate arborete seculare în acest ha- de plopi albi cu sălcii plesnitoare. În cadrul acestora mai pot
bitat. De asemenea important este habitatul prioritar 62C0* fi observate specii precum ulmul, stejarul pedunculat, frasinul.
Stepe ponto-sarmatice, ce ocupă o suprafaţă de aproximativ Subarboretul specific este reprezentat de salbă moale, sânger,
4% din suprafaţa naţională a habitatului, întâlnit predominant lemn câinesc, călin, zălog, porumbar. Principalele plante agă-
în Dobrogea. Situl reprezintă partea nordică a coridorului de țătoare sunt vița sălbatică, hameiul, liana. Acolo unde solurile
migraţie a speciilor de plante din Peninsula Balcanică spre prezintă o ușoară salinizare se dezvoltă cătina roșie, măceșul,
Dobrogea de Nord şi Delta Dunării. spinul cerbului. Vegetația acvatică este alcătuită din stuf, pa-
pură, nuferi, ciulini, iarba broaștei, lintiță, broscăriță (specii
Biotopul plutitoare), otrățel, sârmuliță, brădiș (specii submerse). La
Geologie/geomorfologie marginea lacurilor și a bălților se dezvoltă plaurul. În lungul
Din punct de vedere geologic, Dobrogea de Nord se împarte în brațelor și privalelor, pe margini, se dezvoltă zăvoaie de sălcii
următoarele zone: Unitatea Măcin (corespunzătoare Munţilor alături de stuf, rogoz, pipirig, iar în apă și pe apă întâlnim să-
Măcin), Unitatea Niculiţel şi Unitatea Tulcea (ce corespund geata apei și ciulinul de baltă.
împreună zonei Tulcea). Unitatea Măcin este formată dintr-un
fundament alcătuit din şisturi cristaline şi masive de granitoi- Fauna
de, un înveliş sedimentar străpuns de granitoide, la care se Dintre mamifere, cel mai des întâlnite sunt mistreţul, căpri-
adaugă un înveliş sedimentar posthercinic. Pe fondul eveni- orul, iepurele de câmp, vulpea, enotul, vidra, bizamul, iar
mentelor tectonice din Cuaternar, traseul Dunării s-a format pe cotele mai înalte, unde există pajiști de stepă, poate fi
succesiv de la vest către est, aspect ilustrat de scăderea numă- văzut popândăul (specie prioritară). Speciile mai importan-
rului de terase până la dispariția acestora. Sectorul dunărean te de amfibieni prezente în sit sunt buhaiul de baltă cu bur-
are funcția unui culoar între Bazinul Euxinic și Bazinul Dacic, ta roşie și tritonul cu creastă dobrogean (specii de interes
dovadă fiind grosimea mare a depozitelor subaluviale şi lipsa european), brotăcelul şi broasca mare de lac. Dintre reptile,
teraselor săpate de Dunăre, ceea ce se explică în special prin lângă apă întâlnim broasca ţestoasă de apă și şarpele de
puternice mișcări tectonice negative. apă, iar pe cotele mai înalte din pajiștile din vecinătatea zo-
nei umede apare broasca țestoasă de uscat. Fondul piscicol
Pedologie natural este bogat. Speciile importante prezente în sit sunt,
Solurile din sit sunt în cea mai mare parte constituite din alături de speciile de interes comunitar, morunul, somnul,
aluviosoluri şi psamosoluri în diferite stadii de evoluţie. În crapul de Dunăre, şalăul, bibanul, plătica, carasul, babuşca,
anumite zone apare fenomenul de salinizare ca urmare a roşioara, linul, ştiuca. Dintre insecte au fost identificate spe-
proceselor accentuate de evapotranspirație (solonețuri sau cii importante din punct de vedere al reglării populaţionale
solonceacuri). Principalul proces în formarea solurilor îl con- printre care lărdarul, cărăbuşul, furnica roşie, călugăriţa, iar
stituie aluvionarea, care a favorizat depunerea și acumularea pe meandrele cu apă de mică adâncime găsim boul de bal-
periodică la suprafață a unor sedimente aduse de inundații, tă. Situl adăposteşte şi numeroase specii de pasări, multe
de mărimi și compoziție mineralogică diverse. Procesul de dintre ele de interes comunitar, cum ar fi dumbrăveanca,
evoluție al solurilor este frânat prin împrospătare cu noi vânturelul de seară, raţa roşie, sfrânciocul roşiatic, cormo-
aluviuni. Din această cauză, cele mai multe soluri sunt slab ranul pitic, pelicanul creţ, gâsca cu gât roşu, fâsa de câmp,
evoluate. Alternarea perioadelor de inundaţii cu perioade de ciocârlia de stol etc.
stagnare a apelor conduce la înmlăștiniri. În zonele expuse
inundațiilor (primăvara în special), sub influența predomi- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
nantă a unui exces de umiditate de lungă durată, s-au for- Cei 40254 de locuitori din așezările aflate pe teritoriul sitului
mat o serie de soluri hidromorfe reprezentate prin lăcoviști și sunt angrenați în principal în agricultură, silvicultură, pescuit,
soluri gleice în diverse stadii de evoluție. industrie, creșterea animalelor și comerț. Sistemul de încălzi-
re din locuințe este fie centralizat (Hârșova), fie individual, pe
Hidrologie lemne. În Măcin, Hârșova și Greci există un sistem de alimen-
Regimul hidrologic al Dunării se caracterizează prin existenţa tare cu apă centralizat, ultimele două dispunând și de sistem
unor importante variaţii de nivel şi de debit în cursul anului. de canalizare.
Apele mari se produc primăvara ca urmare a topirii zăpezilor În localităţile din sit întâlnim biserici și monumente din seco-
şi ploilor abundente. În cursul superior şi mijlociu acest fe- lele II-XIX. Dintre acestea, reprezentative sunt Monumentul tri-
nomen are loc în lunile martie-aprilie, iar în cel inferior, în umfal Tropaeum Traiani de la Adamclisi (ridicat în cinstea îm-
0 2 4 6 km
mai. Debitele cele mai mici se înregistrează toamna şi uneori păratului roman Traian între anii 106-109 pentru a comemora
iarna. Temperatura apelor Dunării se află sub influenţa direc- victoria romanilor asupra dacilor din 102), Mănăstirea Dervent
290
Bucegi - RO SCI 0013
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Braşov: Bran, Moeciu, Predeal, Râşnov.
Județul Prahova: Azuga, Buşteni, Comarnic, Sinaia, Valea Doftanei.
Județul Dâmboviţa: Moroeni.
Suprafaţa: 38.787 ha Localizarea geografică: Lat. N 45 ˚22‘ 52‘‘; Long. E 25˚ 30‘ 40‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 2514 max., 655 min., 1452 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
291
dreapta şi Şugari, Cocora, Blana, Oboarele, Scropoasa şi Orzea în România (10-100 ha), este instalată pe grohotişurile mărun- localităţile din sit dispun de reţele de alimentare cu apă, iar Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
pe stânga. În general, afluenţii sunt seci în cursul mediu şi te sau grosiere nefixate, pe terenurile puternic luminate dar majoritatea şi de canalizare. perimetrului acestuia
superior, dar în timpul averselor de ploaie au un regim toren- umede şi care au o cantitate apreciabilă de material organic În zona sitului întâlnim monumente istorice şi culturale Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară
ţial. Între văile din interiorul Masivului Bucegi, pârâul Izvorul provenit din resturi vegetale. Vegetaţia grohotişurilor silicioa- de mare importanţă datând din secolele XIV-XX: Castelul activităţi de turism, păşunat, exploatări forestiere, vânătoare
Dorului prezintă un caz aparte, izvorând de sub cabana Babele se (numită şi tundra alpină), alcătuită din plante pitice, alipite Cantacuzino (1910) din Buşteni, Cazinoul (1911), Gara Regală şi recoltare de specii sălbatice de floră. Elementele de impact
pentru a străbate în lung platoul aflat în culmea estică (dinspre de sol, târâtoare sau rozulare care formează covoare întrerup- (1870), Mănăstirea Sinaia (1690-1695) şi Castelul Peleş negativ asupra sitului sunt generate de păşunatul intensiv
Prahova), la înălţimi de 2100-1700 m, pe un traseu paralel cu te, este adaptată la condiţii de climă dintre cele mai aspre, (1873-1883) din Sinaia, Cimitirul medieval (sec. XVII-XIX) „La (pajiştile edificate de păruşcă şi Potentilla ternata-P. aurea ssp.
Ialomiţa şi suspendat cu 300-400 m deasupra acesteia. Între fiind instalată pe Vf. Omul, Creasta Colţilor Obârşiei, Creasta Părul înecăcios“ din satul Muscel, Castelul Bran (1377-1382), Chrysocraspeda se degradează şi evoluează către Nardetum
Colţii lui Barbeş şi Vânturiş, Izvorul Dorului formează o frumoa- Morarului, Culmea Scara, Vf. Bucsoiu. Tufărişurile montane şi Mănăstirea Predeal (1819), Cetatea Râşnovului (sec. XIV-XVIII) strictae alpinum sau subalpinum, astfel diminuându-se cali-
să cascadă, face un cot de 90o şi se întreaptă spre est, pentru a subalpine au un rol important în reglarea proceselor erozionale etc. Fiind una dintre cele mai importante zone turistice din tatea lor conservativă), turismul necontrolat, construcţia de
se vărsa în Prahova. Pâraiele din exteriorul Bucegilor aparţin prin fixarea substratului şi menţinerea stratului de zăpadă un ţară, anual sunt organizate aici numeroase evenimente cul- pensiuni şi case de vacanţă în extravilanul localităţilor, tăierile
bazinelor Prahovei şi Oltului. Pâraiele Moraru, Cerbu, Jepii, timp îndelungat, în Bucegi fiind alcătuite mai ales din jneapăn, turale, cum ar fi Festivalul Azuga (octombrie), Sărbătoarea ilegale şi modul de extragere a arborilor din parchete pe cursul
Urlătoarea, Babelor, Peleş şi Zgarbura se varsă în Prahova. anin de munte şi mai rar din ienupăr. Dintre tufărişurile pitice, Sfinxului din Bucegi (6 august), Moto Xcountry Festival (sep- pâraielor de munte, incendierea jnepenişurilor, braconajul.
Versantul nordic este drenat de pâraiele Glăjăriei, Mălăieşti, smârdarul formează una dintre cele mai remarcabile asociaţii tembrie) – cel mai mare festival de endurocross pentru ama-
Ţigăneşti care, reunite, formează Ghimbavul. Pârâul Ciubotei, din Bucegi împreună cu alţi arbuşti scunzi ca afinul şi merişo- tori din estul Europei – pe Valea Cerbului, Festivalul Caşcavelei Administrarea sitului
Gaura (pătruns mult în interiorul masivului) şi Grohotişul con- rul, dar şi cu jneapănul. Tufărişurile pitice de azalee de munte (septembrie), Serbările Zăpezii (februarie), Măsuratul laptelui Situl este dotat cu panouri de avertizare, de informare şi pentru
verg spre Bârsa, apele lor îndreptându-se spre Olt. formează covoare dese şi scunde, continue sau întrerupte de (iulie), Festivalul Brânzei şi Pastramei – Răvăşitul oilor (sep- orientare, clădiri administrative, centre de vizitare, amenajări
eroziuni de vânt, pe coastele şi pe şeile puternic vântuite din tembrie), Focul lui Sumedru (octombrie) etc. Unul dintre pentru observare, bariere, puncte de intrare, drumuri pentru
Bucegi - RO SCI 0013
Aspecte climatologice zona alpină, pe soluri sărace şi acide. Tufărişurile de sălcii pitice obiceiurile păstrate din străbuni este Calendarul de ceapă. La vizitare, trasee turistice, locuri de campare, vetre de foc şi ame-
Prin poziţia sa situl se încadrează în climatul de mun- reprezintă de asemenea o vegetatie specifică munţilor înalţi. începutul anului, „Înţeleptele satului“ aleg o ceapă mare şi pun najări pentru colectarea deşeurilor. Totodată, acesta necesită
te caracterizat de două etaje, cel montan-forestier (între În cheile stâncoase din calcare (pe valea Peleşului) se găsesc foi din aceasta în 12 farfurioare, menindu-le pentru fiecare amenajarea unor staţiuni ştiinţifice.
800-1800 m altitudine pe versanţii sudici şi 800-1600 m alti- buruienişuri luxuriant dezvoltate precum brusturii cu frunze lună. Apoi, în fiecare foaie, pun câte o linguriţă de sare. Foile se
tudine pe versantul nordic) şi cel alpin cu două subetaje, alpin foarte mari. Dintre tipurile generale de pajişti din situl Bucegi, lasă peste noapte, iar a doua zi, în funcţie de cum s-a înmuiat
inferior (1800-2000 m şi respectiv 1600-1800 m altitudine) pajiştile cu ţăpoşică ocupă suprafeţe însemnate, continue pe fiecare foiţă şi câtă apă a lăsat, se va vedea cât de secetoasă sau
şi alpin superior (extins deasupra limitelor citate mai sus). coastele slab înclinate din porţiunea inferioară şi mijlocie a pla- ploioasă urmează să fie fiecare lună.
Caracteristicile principalelor elemente climatice suportă in- toului, pe platourile munţilor Dichiu, Oboarele, Nucet, Blana,
fluenţele circulaţiei generale a atmosferei, ale expoziţiei faţă Lăptici, Piatra Arsă şi Cocora. În pajiştile de pe versanţii abrupţi
de soare, ale văilor principale, ca şi a structurii suprafeţei ac- sunt întâlnite majoritatea elementelor specifice masivului,
tive (altitudini peste 2500 m, forme variate, vegetaţie diversă, precum şi cele mai multe endemisme şi rarităţi floristice. Alte
structură litologică, reţea hidrologică etc.). Temperatura medie tipuri de pajişti întâlnite sunt pajiştile cu păius roşu, pajiştile
anuală a aerului este de 4,9 ºC. Adesea, în zilele din semestrul de păruşcă (cel mai răspândit tip de pajişte alpină din zona al-
rece al anului se realizează inversiuni de temperatură, când la pină a Bucegilor), pajiştile de coarnă etc. În zona izvoarelor şi
poalele muntelui şi în culoarele montane limitrofe temperatu- pâraielor subalpine şi alpine sunt prezente izvoare petrifiante
rile sunt mai mici decât pe munte la altitudini superioare, dato- cu formare de travertin, habitat prioritar de interes comunitar.
rită acumulării şi sedimentării aerului rece în formele negative Munţii Bucegi au o mare diversitate floristică constituind o
respective. Observaţiile meteorologice au arătat că pe Vf. Omu rezervă serioasă a genofondului românesc, chiar şi în privin-
îngheţul se poate produce în tot cursul anului. Aproape fără ţa unor specii cu importanţă mai deosebită. Specifice pentru
excepţie au fost înregistrate în fiecare an temperaturi sub 0o acest masiv sunt endemitele locale, exclusive ale Bucegilor sau
C chiar şi în lunile de vară. Vânturile dominante sunt din SV, ale Bucegilor şi celorlalţi munţi învecinaţi Ţării Bârsei (Piatra
vest şi NV cu câte 20% fiecare, în timp ce calmul atmosferic Craiului, Postăvaru, Tâmpa, Piatra Mare), acestea din urmă
este sub 5% anual. Anual, vânturile cu viteze de peste 11 m/s fiind în număr de cinci. Alte specii ocrotite sunt tisa, ghinţura
se produc în 200 de zile, din care 100 de zile sunt vânturi cu galbenă, zada (Masivul Bucegi reprezintă una dintre cele cinci
peste 16 m/sec, producând pe Platoul Bucegilor şi suprafaţa staţiuni cu zadă naturală din ţară), iedera albă, salcia de turbă
vârfurilor golaşe procese de deflaţie. Pe platoul şi pe vârfurile (specie endemică semnalată în rezervaţia naturală Lăptici, în
Bucegilor direcţia dominantă a vânturilor corespunde direcţiei turbărie, într-un singur pâlc, pe stratul gros de muşchi), floarea
circulaţiei generale a atmosferei în ţara noastră, respectiv VE. de colţ, angelica, bulbucii de munte, sângele voinicului etc.
Astfel, versanţii vestici şi nord-vestici sunt expuşi fenomenelor
de eroziune, deflaţie şi dezagregare, în timp ce versanţii estici Fauna
şi sud-estici, situaţi „sub vânt“ se bucură de o acoperire boga- În sit sunt cunoscute până în prezent 3500 de specii de ani-
tă de zăpadă, care topindu-se relativ repede primăvara redă male, de la rotifere până la specii superioare. Dintre speciile
solului o cantitatie mult mai mare de apă, foarte importantă de gasteropode (melci, scoici etc.) este caracteristică prezenţa
pentru vegetaţia alpină expusă în general uscăciunii din cau- a aproximativ 105 specii, acestea ocupând datorită adaptă-
za răririi aerului şi a puternicii radiaţii solare. Culmile primesc rilor deosebite aproape toate mediile naturale. Crustaceele
iarna şi primăvara precipitaţii cu mult mai bogate decât văile (raci, crabi etc.) sunt reprezentate prin 23 de specii, dintre
învecinate. Vara şi toamna însă, cantităţi mari de precipitaţii care cele specifice Bucegilor sunt în număr de cinci. Cele mai
cad şi pe pantele periferice, datorită norilor denşi şi masivi de reprezentative nevertebrate semnalate în Bucegi sunt păian-
ploaie formaţi sub acţiunea ascensiunii aerului. Căldarea inte- jenii şi insectele. Fluturii sunt cel mai bine reprezentaţi, fiind
rioară a Ialomiţei, adăpostită morfologic de vântul dinspre NV, identificate 164 de specii de fluturi mari, la care se adaugă
apare în toate anotimpurile ca o zonă mai uscată. un număr de 50 de specii de fluturi mici, unele fiind întâlnite
doar aici. Dintre peşti, întâlnim păstrăvul de munte şi zglă-
Biocenoza vocul (specie de interes comunitar). Toate cele 11 specii de
Vegetaţia amfibieni semnalate în Bucegi sunt reprezentative lanţului
O privire de ansamblu asupra vegetaţiei sitului pune în evi- carpatic, dintre acestea putând aminti salamandra, tritonul
denţă în primul rând bogăţia şi diversitatea acesteia, ca şi comun, broasca râioasă brună, broasca roşie de munte, buha-
abundenţa de relicte glaciare şi specii endemice care dau o iul de baltă cu burta galbenă şi tritonul carpatic (ultimele
notă aparte, fapt ce a determinat cercetătorii să descrie aici două specii de interes comunitar). Reptilele sunt reprezenta-
numeroase elemente noi pentru ştiinţă. Vegetaţia lemnoasă te de şopârla de câmp, şopârla de munte, şopârla de ziduri,
se repartizează în cadrul a două subzone şi anume subzona năpârca, şarpele de alun şi vipera comună (prezentă în jne-
fagului şi subzona molidişurilor. Speciile dominante în sit sunt penişurile din Platoul Bucegilor). Dintre mamifere regăsim
fagul, bradul, molidul şi zada, iar habitatul caracteristic este de aici 45 de specii, printre care cerbul carpatin, cerbul lopătar,
Păduri dacice de fag, reprezentând climaxul făgetelor pure sau căpriorul, mistreţul, vulpea, pisica salbatică, capra neagră,
cu diseminaţii de conifere din etajul montan, răspândit pe toa- veveriţa, pârşul de alun, pârşul comun, pârşul cu coada stu-
te expoziţiile, pe versanţii slab înclinaţi. Molidişurile, care ca- foasă, precum şi numeroase specii de şoareci şi chiţcani. Sunt
racterizează etajul alpin superior, ocupă suprafeţe mari în ba- prezente şi populaţii de carnivore mari de interes conservativ
zinul superior al Ialomiţei şi pe versantul transilvănean, unde european, ursul, râsul şi lupul găsind aici locuri prielnice de
fâşia acestora este mult mai îngustă. Brădetele sunt instalate hrănire şi reproducere. Au fost observate în sit şi numeroase
pe versanţii moderat înclinaţi, pe suprafeţe relativ restrânse, specii de lilieci care găsesc adăpost în grotele şi peşterile din
în zona Sinaia şi Poiana Ţapului. O mare valoare conservativă sit sau în pădurile din zonă. Dintre aceştia putem menţiona
o au pădurile de zadă şi zâmbru de pe versanţii înclinaţi până liliacul cârn şi liliacul mic cu potcoavă (specii de interes co-
la foarte înclinaţi cu expoziţii diverse, creste şi stâncării, care pe munitar), liliacul cu aripi late, liliacul de amurg mic, liliacul
versantul prahovean au pe alocuri o mare întindere (Furnica, urecheat, liliacul de ziduri etc. În sit întâlnim 129 de specii
Jepi, Caraiman, Coştila, Moraru, Bucşoiu). Pâlcurile şi rariştile de păsări, dintre care 50 cuibăresc în zonă şi pot fi conside-
din această zonă sunt formate din molid sau zadă, printre care rate specifice Bucegilor (corbul, ochiul boului, mărăcinarul,
se instalează adeseori tufărişuri de jneapăn şi anin de munte. pietrarul, codroşul de munte, pitulicea mică, brumăriţa de
Între Claia Mare şi Valea Jepilor, rariştea de larice cuprinde şi stâncă, brumăriţa de pădure, fluturaşul de stâncă etc.). În
numeroase exemplare de zâmbru, arbore rar, relict glaciar, cu ceea ce priveşte speciile de răpitoare mari, sunt prezente ac-
înălţimi de 20-28 m la 100 de ani. Pădurile aluviale cu anin ne- vila de munte, acvila ţipătoare mică, uliul păsărar etc. Fauna
gru şi frasin, habitat prioritar de interes comunitar, sunt carac- terestră a peşterilor cuprinde numeroase specii troglofile sau
teristice luncilor montane înguste, preferând versanţii umeziţi subtroglofile cu o răspândire mai largă în zonă, speciile repre-
de izvoare pe roci calcaroase şi silicioase sub formă de pietrişuri zentative fiind semnalate în peşterile Rătei, Ialomiţei, Ursului
şi nisipuri grosiere. Pădurile de Tilio-Acerion pe versanţi ab- şi Peştera Mică, ultimele două situate în Cheile Tătarului. Este
rupţi, grohotişuri şi ravene, un alt habitat prioritar, se întâlnesc posibil ca fauna acvatică subterană din peşterile Masivului
pe unele văi înguste şi umbrite, chei în masivele calcaroase. Bucegi să prezinte un interes mult mai mare, dar cercetă-
Stratul arborilor este compus, în etajul superior, din paltin de rile sunt încă insuficiente. Menţionăm prezenţa în Peştera
munte, ulm de munte, frasin. În etajul inferior sunt prezente şi Ialomiţei a unei subspecii endemice de amfipod, Niphargus
puţine exemplare de jugastru, carpen şi anin negru. Vegetaţia carphaticus cavernicolus.
stâncăriilor colonizează fisurile din stânci şi pregăteşte substra-
tul pentru instalarea noii vegetaţii cu specii mai pretenţioase, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
frecvenţa mare de iarbă deasă putând fi considerată carac- Cei 85033 de locuitori din zona sitului sunt angrenaţi în prin-
teristică masivului. Vegetaţia de grohotişuri şi bolovănişuri cipal în turism, comerţ, exploatarea şi prelucrarea lemnului
alcătuieşte un stadiu incipient de colonizare, legat de men- şi a materialelor de construcţii, creşterea animalelor, agricul-
ţinerea unei mobilităţi relativ active a substratului. Vegetaţia tură, pomicultură şi prestări de servicii. Sistemul de încălzire
grohotişurilor calcaroase, habitat prioritar cu o suprafaţă mică din locuinţe este individual, cu lemne şi gaze naturale. Toate
292
0
2
4
6 km
293
Bucegi - RO SCI 0013
Bucşani - RO SCI 0014
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Dâmboviţa: Bucşani, I.L. Caragiale.
Suprafaţa: 513 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 53‘ 29‘‘; Long. E 25˚ 40‘ 7‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române Altitudinea: 332 max., 239 min., 275 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit te, slab humifere și cel al solurilor argilo-iluviale (caracteristic
91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. pădurilor din regiunea de câmpie cum este şi cazul sitului).
0 1 2 3 km
294
Buila - Vânturariţa - RO SCI 0015
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vâlcea: Băile Olăneşti, Bărbăteşti, Costeşti, Horezu.
Suprafaţa: 4.525 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 14‘ 42‘; Long. E 24˚ 5‘ 12‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 1862 max., 569 min., 1161 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit sud. Principalul râu care străbate situl pe direcţia NV-SE este
4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus Bistriţa. El constituie cea mai importantă resursă de apă. Este
mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6110* - Comunităţi rupicole strâns legat de regiunea muntoasă carpatică prin faptul că aici
calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi; 6170 - Pajişti își are obârșia și tot aici își definește particularităţile procesu-
calcifile alpine şi subalpine; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri lui scurgerii lichide. Alte râuri prezente în sit sunt, de la SV la
calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 - NE, Costești, Otăsau, Cheia, Olăneşti. Apele subterane din zona
Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câm- sitului au fost foarte active, generând numeroase fenomene cii întâlnite în sit sunt porcul mistreţ, bursucul, jderul de copac, anii 1633-1634, Mănăstirea Pătrunsa-Bărbăteşti, construit în
piilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 9150 endocarstice, reprezentate prin circa 120 de peșteri, la care jderul de piatră, pisica sălbatică sau capra neagră (în zonele stăn- 1740, Schitul Pahomie-Cheia, întemeiat de Pahomie monahul
- Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; se adaugă numeroase fenomene exocarstice de mai mică am- coase ale masivului). Dintre speciile de păsări au fost observate şi Sava Haiducul, în anul 1520. În Costeşti a fost descoperită
9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri ploare: ponoare, izbucuri, văi seci, chei. pupăza, buha mare, corbul, vânturelul de seară. Cheile Bistriţei, cultura Ferigile, din a doua epocă a fierului. Vestigiile neolitice
şi ravene; 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase Cheile Costeşti şi zonele stâncoase din sit (Hornurile Popii) sunt descoperite în peşteri şi în preajma primelor vetre ale satelor
din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); Aspecte climatologice populate de fluturaşul de stâncă, specie rară. Pădurile de fag, atestă locuirea acestor meleaguri ferite de calamităţi din cele
9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag Influenţa climei mai blânde din Oltenia se răsfrânge simţitor asu- răşinoase, tufişurile şi fâneţele sunt populate de piţigoiul de bră- mai vechi timpuri. Anual, de Înălțare, în localitatea Costești se
de tip Asperulo-Fagetum; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies pra Munţilor Căpăţânii, mai ales asupra versanţilor sudici. Se în- det, piţigoiul de munte şi piţigoiul moţat. La marginea râurilor sărbătorește Ziua comunei.
din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 8310 - Peşteri în care registrează o diferenţă destul de evidentă între climatul versan- este întâlnită frecvent codobatura albă.
accesul publicului este interzis; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vege- ţilor cu expunere sud-estică (o climă mai blândă, cu caracteristici Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
taţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8110 - Grohotişuri silicioa- submediteraneene datorită insolaţiei puternice şi a înmagazină- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE perimetrului acestuia
se din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi rii căldurii de către calcar, la altitudini mai mari de 1000 m întâl- Situl se află pe teritoriul administrativ al localităţilor Costești, Elementele de impact negativ asupra conservării biodiver-
Galeopsietalia ladani); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto- nindu-se frecvent temperaturi mai ridicate decât în zonele mult Bărbătești și Băile Olănești ce însumează un total de 12100 de sităţii sunt generate de exploatările forestiere neconforme,
Fagion); 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe mai coborâte altitudinal) şi cei cu expunere nord-vestică (tem- locuitori angrenați în principal în exploatarea calcarului (impact plantarea de pădure (dacă nu respectă anumite condiţii – să se
roci silicioase. peraturile sunt mult mai scăzute, zăpada persistă până târziu în negativ asupra sitului), exploatări forestiere, agricultură, creș- planteze puieţi ai speciei care a fost tăiată), recoltarea plante-
vară, iar speciile de climă mai rece urcă până la nivelul crestei, terea animalelor, recoltarea plantelor medicinale, fructelor de lor medicinale strict protejate şi suprapăşunat.
Speciile de interes comunitar din sit înregistrându-se frecvent inversiuni ale etajelor de vegetaţie). pădure, ciupercilor și turism. Sistemul de încălzire din locuințe
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina Precipitaţiile anuale medii ating 1200 mm la o altitudine de circa este individual bazat pe lemne și gaze naturale. Există sisteme de Administrarea sitului:
variegata). Mamifere: Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac 1400 m. Vântul dominant bate din NV, uneori canalizându-se în alimentare cu apă și de canalizare parțial centralizate. În sit există panouri de avertizare, panouri de informare și
cârn (Barbastella barbastellus) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun lungul văii Lotrului sau a Oltului. Reprezintă un important factor În sit întâlnim biserici și monumente din secolele XV-XIX repre- pentru orientare (hărți), clădiri administrative, puncte de in-
(Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). Plante: Curechi de munte, climatic, care adesea îşi pune amprenta asupra distribuţiei vege- zentative pentru patrimoniul cultural local. În comuna Costeşti, formare, puncte de observare/supraveghere, bariere, puncte
Gălbenele (Ligularia sibirica) • Papucul Doamnei, Blabornic taţiei sau asupra aspectelor acesteia. satul Bistriţa, se găseşte Sfânta Mănăstire Bistriţa Olteană, de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice și
(Cypripedium calceolus) • *Clopoţel (Campanula serrata). locul de odihnă al moaştelor Sfântului Grigorie Decapolitul, tematice, locuri de campare și vetre de foc, dar numărul aces-
Biocenoza aduse din Serbia de către domnitorul Neagoe Basarab, în tora trebuie suplimentat. Totodată, este necesară amenajarea
Caracterizarea sitului Vegetaţia 1497. În vremurile de restrişte, moaştele sale au fost ascunse de stațiuni științifice și centre de vizitare/informare. În ceea ce
Prezentare generală Masivul Buila-Vânturariţa, datorită altitudinii de până la într-o peşteră din apropiere (Peștera Liliecilor), care acum îi privește amenajările pentru colectarea deșeurilor, turiștii sunt
Situl este localizat în Masivul Buila-Vânturariţa. Acesta este 1885 m, prezintă etajare pe verticală a florei conform cu dispu- poartă numele. Tot în această peşteră a fost construită în 1633 încurajați să-și transporte deșeurile în afara sitului.
situat în partea central-nordică a judeţului Vâlcea și face parte nerea treptelor altitudinale şi climatice, cu caracteristici specifi- și o biserică numită Biserica Ovidenia. Mai sunt de mențio-
din Munţii Căpăţânii. Situl cuprinde 18 tipuri de habitate de in- ce fiecărui etaj. Diversitatea speciilor vegetale este datorată în nat Mănăstirea Arnota-Bistriţa, ctitorită de Matei Basarab în
teres comunitar. Cea mai mare suprafaţă din sit este ocupată mare parte reliefului calcaros atât de variat ce se găseşte aici.
de pădurile dacice de fag (25%) şi pădurile acidofile de molid Trecerea de la un etaj la altul nu este netă, diferitele tipuri de
0 1 2 3 km
din regiunea montană (20%). Dintre speciile de mamifere, în vegetaţie interferând între ele, speciile arboricole de altitudine
sit fac obiectul conservării liliacul cârn şi liliacul comun mic, joasă urcând uneori până la limita superioară a pădurii, iar cele
râsul, ursul brun şi lupul (specii prioritare). O altă specie de in- ale etajelor superioare coborând mult în pădurile de la poale-
teres comunitar este buhaiul de baltă cu burta galbenă. Dintre le muntelui. Se întâlnesc şi specii submediteraneene datorită
speciile de floră, importante sunt clopoţelul, papucul doamnei influenţelor climatice resimţite până în această zonă. Întâlnim
şi curechiul de munte. Principalele unităţi peisagistice ale si- şi inversiuni ale etajelor vegetale forestiere, în special pe ver-
tului Buila-Vânturariţa sunt creasta calcaroasă cu o lungime sanţii nord-vestici ai masivului şi în sectoarele de chei Bistriţa,
de aproximativ 14 km care se întinde între Cheile Bistriţei şi Costeşti, Cheia, Olăneşti. Etajul pădurilor de foioase se întâlnește
Cheile Olăneşti, creastă dominată de cele două vârfuri care dau la poalele masivului calcaros, pe versanţii cu înclinare modera-
şi numele masivului (Buila – 1849 m, Vânturariţa – 1885 m), tă. Acestea au un caracter discontinuu, fiind reprezentate prin
pajiştile alpine cu insule de jneapăn, formele exo si endocarsti- pâlcuri de pădure care fac legătura între pădurea propriu-zisă
ce (lapiezuri, doline, ace, hornuri, arcade, peșteri, avene), cele şi zonele de fâneţe şi livezi. Etajul molidişurilor este bine re-
patru sectoare de chei (Cheile Bistriţa, Cheile Costești, Cheile prezentat, pădurile de răşinoase fiind cuprinse între altitudini
Cheii, Cheile Olăneşti) şi obiectivele cultural-istorice de pe teri- de 1200 şi 1800 m. Etajul subalpin este situat deasupra etajului
toriul sitului sau din imediata vecinătate a acestuia. molidişurilor. Trecerea se face prin tufărişuri, care sunt frecvente
mai cu seamă în sectorul mai înalt al culmii Buila-Vânturariţa.
Biotopul Tufărişurile de jneapăn ocupă versanţii nordici şi nord-vestici ai
Geologie/geomorfologie munţilor Ştevioara, Vânturariţa, Vioreanu, Stogu, instalându-se
Din punct de vedere tectonic, zona studiată face parte din atât pe coastele înclinate, cât şi pe grohotişurile acumulate la
orogenul carpatic. Spre deosebire de Munţii Căpăţânii din baza acestora. Tufărişurile de ienupăr se găsesc pe culmile înal-
care face parte, Masivul Buila-Vânturariţa prezintă caractere te din munţii Piatra, Ştevioara, Vânturariţa, dar cele mai întinse
aparte, specifice crestelor calcaroase liniare și insulare. Culmea asociaţii le întalnim la sud de Curmătura Oale, unde ocupă două
principală are o lungime de circa 14 km, având însă caracter suprafeţe întinse de formă triunghiulară. Un loc aparte îl ocu-
unitar doar între Cheile Costești și Cheile Cheia, cu o mică în- pă tufărişurile joase de cetină de negi, frecvente în Cheile Folea
trerupere în zona Curmătura Builei, în rest fiind fragmentată şi Cheile Costeşti. Pe culmile înalte şi vârfurile din Ştevioara,
de către râurile care au săpat chei. Creasta are aspect acciden- Trigoanele Ştevioarei şi Vânturariţa, ca şi pe pereţii nordici,
tat, doar pe zone restrânse având platouri netezite (Muntele aproape de stâna din Piscul cu Brazi, se întâlnesc asociaţii întin-
Cacova și Muntele Albu). Principala trăsătură este cea de culme se de arginţică, relict glaciar ce constituie aici unul dintre cele
în trepte, dominată de vârfuri rotunjite (Piatra, Buila) sau as- mai puternice genofonduri din ţară. Vegetaţia pajiştilor alpine
cuţite (Vânturariţa). Sectorul nordic al culmii principale are as- este foarte bogată, specifică masivelor calcaroase. Dintre specii-
pectul unei creste ascuţite și zimţate, chiar dacă înălţimea des- le lemnoase se întâlnesc arginţica şi iedera albă.
crește treptat. Eroziunea și dezagregarea au detașat martori de
eroziune reziduali cu formă de turnuri sau ace, unii de dimen- Fauna
siuni mari (35 m), în special pe versantul vestic al masivului. Fauna de nevertebrate, deşi foarte numeroasă, este insuficient
cercetată. Se remarcă prezenţa a peste 80 de specii de carabide.
Pedologie Dintre amfibieni se întâlnesc salamandra (sălămâzdra), tritonul
Solurile din Masivul Buila-Vânturariţa, fiind în mare parte cu creastă, tritonul de munte, broasca roşie de munte, buhaiul
formate pe substrat calcaros, nu prezintă o mare diversificare, de baltă, broasca râioasă brună. Dintre reptile menţionăm vipera
fiind diferite doar din cauza tipului de asociaţii vegetale care de munte, şarpele de casă, şarpele de alun, năpârca, guşterul,
s-au format pe acestea. În ansamblu, predomină rendzinele. şopârla de ziduri. Fauna de mamifere mici este bine reprezen-
tată, însă insuficient cunoscută. Până în prezent au fost identi-
Hidrologie ficate zece specii de lilieci, dintre care şase au statutul de specii
Întreaga reţea hidrografică a Masivului Buila-Vânturariţa este vulnerabile şi patru sunt periclitate. Situl are o populaţie bogată
tributară râului Olt, prin afluenţi direcţi sau indirecţi de dreap- de carnivore mari cum ar fi ursul, lupul, râsul. Căpriorul şi cerbul
ta ai acestuia, cu o direcţie de curs, în linii mari, de la nord la comun sunt întâlniţi în pădurile de la baza masivului. Alte spe-
295
Buteasa - RO SCI 0016
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Budureasa.
Suprafaţa: 396 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 41‘ 52‘‘; Long. E 22˚ 42‘ 33‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Munţii Apuseni Altitudinea: 1782 max., 1203 min., 1624 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
ră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel matice şi de vegetaţie, apărând aici o etajare pe verticală a
montan şi alpin; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum. acestora. În zona înaltă cu păduri de molid apare solul montan
brun acid. În zonele acoperite cu păduri de gorun apar soluri-
Speciile de interes comunitar din sit le montane brune de pădure. Pe relieful slab drenat şi cu apă
Amfibieni și reptile: Triton comun transilvănean (Triturus vul- freatică aproape de suprafaţă apar solurile de tip cernoziomuri
garis ampelensis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai levigate umede. Pe pajiştile alpine profilul solului este subţire,
de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Nevertebrate: nediferenţiat, cu un semnificativ conţinut de materie humică şi
Carab (Carabus hampei). un grad destul de ridicat de aciditate.
0 0,5 1 1,5 km
296
Căldările Zăbalei - RO SCI 0018
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vrancea: Nereju.
Suprafaţa: 375 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 39‘ 39‘‘; Long. E 26˚ 34‘ 40‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1342 max., 770 min., 964 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit ţicleanul, mierla, gaiţa, cinteza, măcăleandrul, coţofana,
Hidrologie
Principala arteră hidrografică a regiunii este Zăbala, care stră-
bate zona într-un prim sector pe direcţie NV-SE, pentru ca din
punctul Căldări să-şi schimbe orientarea pe direcţia SV-NE. În
cadrul ariei protejate, Zăbala primește pe dreapta Zârna Mare
unită cu Vetrila şi Zârna Mică cu afluenţii săi.
Aspecte climatologice
Climatul este unul montan, caracterizat prin temperaturi mai
scăzute, umezeală ridicată, cantităţi bogate de precipitaţii,
frecvenţă mare a fenomenelor meteorologice periculoase,
îngheţuri şi brume timpurii de toamnă şi târzii de primăvară,
precum şi inversiuni de temperatură, depuneri de gheaţă pe
conductorii aerieni, ninsori viscolite etc. O trăsătură deosebită
a regiunii este dată de prezenţa fenomenului de foehn, gene-
rat de încălzirea maselor de aer care coboară forţat în timpul
advecţiilor maselor de aer vestice pe versanţii estici ai culmilor
joase. Vânturile dominante sunt cele de vest, bogate în pre-
cipitaţii, dar în general valea Zăbalei este adăpostită faţă de
acţiunea vântului.
Biocenoza
Vegetaţia
Vegetaţia forestieră este formată din molidişuri, brădete şi
făgete aflate în diferite grade de amestec, de la molidişuri
pure şi brădete situate pe versanţii superiori, între 1000-
1300 m, la brădeto-făgete întâlnite pe versanţii inferiori,
între 840-1000 m. În bazinul Zârnelor se remarcă prezenţa
câtorva exemplare de tisă.
Fauna
Cele mai importante specii sunt carnivorele mari (urs, lup
şi râs) şi vidra. În cadrul reţelei ecologice locale de pro-
tecţie a carnivorelor mari din judeţul Vrancea, Căldările
Zăbalei are rolul de coridor ecologic de tip stepping ston-
nes. Mamiferele mici rozătoare sunt şi ele bine reprezen-
tate: şoarecele scurmător, şoarecele de câmp, şoarecele
de pământ, şoarecele de casă, şoarecele gulerat, şoarece-
le dungat, şoarecele de pădure, pârşul de alun, veveriţa.
Dintre amfibieni și reptile, întâlnim specii caracteristice
etajului montan cum ar fi salamandra de munte, şopârla
de ziduri (specii întâlnite la altitudini mai mari), broasca
râioasă brună, broasca roşie de pădure, vipera comună, şo-
pârla de munte, năpârca, şarpele de alun (specii care au o
distribuţie largă atât în zone joase, cât şi la munte). Deşi
este studiată mai puţin, fauna de nevertebrate este varia-
tă, fiind identificată o specie protejată de interes european, 0 0,5 1 1,5 km
croitorul de fag. În zona pădurilor de amestec întâlnim spe-
cii de păsări cum ar fi piţigoiul moţat, pitulicea sfârâitoare,
297
Călimani - Gurghiu - RO SCI 0019
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Suceava: Dorna Candrenilor, Panaci, Poiana Stampei, Şaru Dornei.
Județul Harghita: Bilbor, Joseni, Praid, Remetea, Subcetate, Topliţa.
Județul Mureş: Brâncovenești, Chiheru de Jos, Deda, Eremitu, Gurghiu, Hodac, Ibăneşti, Lunca Bradului, Ruşii-Munţi, Răstoliţa,
Sovata, Stânceni, Vătava.
Județul Bistriţa-Năsăud: Bistriţa Bârgăului.
Suprafaţa: 134.936 ha Localizarea geografică: Lat. N 46 ˚54‘ 55‘‘; Long. E 25˚ 5‘ 59‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 2083 max., 470 min., 1131 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Călimani - Gurghiu - RO SCI 0019
Habitatele DE interes comunitar din sit şi faună protejate la nivel naţional, european şi internaţional.
6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau Procentul habitatelor de interes european depăşeşte 95% din
argiloase (Molinion caeruleae); 7240* - Formaţiuni pioniere suprafața sitului. Sunt prezente 13 habitate, dintre care patru
alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae; 9180* - Păduri din prioritare, nouă specii de mamifere, două de reptile, cinci de
Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 4060 - peşti (inclusiv lostriţa), şase specii de nevertebrate şi opt specii
Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo de plante de interes comunitar. Morfologia reliefului alături de
şi Rhododendron myrtifolium; 6150 - Pajişti boreale şi alpine caracteristicile bio-pedo-climatice specifice favorizează menţi- (1531 m), Şumuleul Şuşenilor (1633 m ), Şumuleul Pietros tăţii Bistra. La est întâlnim pârâul Răstoliţa. Văile sunt înguste
pe substrat silicios; 6230* - Pajişti montane de Nardus bo- nerea unei biodiversităţi deosebit de valoroase. De asemenea, (1412 m), Cetatea de Pădure (1516 m). Acesta are pante foarte şi străjuite de versanţi abrupţi, cu aspect de chei acolo unde
gate în specii pe substraturi silicioase; 6430 - Comunităţi de situl se suprapune cu câteva rezervaţii naturale desemnate la abrupte spre interiorul fostului crater, în special în SV şi este râurile intersectează stivele de aglomerate vulcanice. Lacurile
lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până nivel regional sau naţional printre care se pot aminti Parcul bogat împădurit. Toate masivele vulcanice amintite se întind sunt rare în cuprinsul Călimanului, ele fiind reprezentate prin
la cel montan şi alpin; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion du- National Călimani, Rezervaţiile naturale Lacul Iezer, Molidul de pe o distanţă de peste 60 km de la NV la SE, iar pe latura vesti- Iezerul Reţiţiş, lac de baraj natural de unde îşi adună izvoarele
bii; 6520 - Fâneţe montane; 8220 - Versanţi stâncoşi cu ve- rezonanţă Lăpuşna, Defileul Deda-Topliţa, Jnepenişul cu Pinus că se întinde platoul vulcanic, cu extindere maximă la poalele pârâul Puturosul, şi lacul de baraj artificial Colibiţa, pe latura
getaţie chasmofitică pe roci silicioase; 8310 - Peşteri în care Cembra-Călimani şi Monumentul Naturii Doisprezece Apostoli. Munţilor Gurghiu, foarte neted şi cu văi adâncite în acumulările nordică, către Munţii Bârgău.
accesul publicului este interzis; 9110 - Păduri de fag de tip de piroclastite.
Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Biotopul Aspecte climatologice
91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior Geologie/geomorfologie Pedologie Întregul sit Călimani-Gurghiu se încadrează în tipul de climă
(Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri Munţii Călimani şi Gurghiu sunt munţi de origine vulcanică Solurile din sit se diferenţiază în funcţie de natura substratului alpină cu slabe influenţe continentale. În ceea ce priveşte
dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de având pante mari (media peste 30°), relief extrem de variat, pe care se grefează şi de tipul faciesului vegetal care se dezvol- Munţii Călimani, studiile de specialitate încadrează zona sub
Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 9420 cu aglomerate vulcanice ce dau forme deosebit de pitoreşti. tă pe ele. Sub pătura de vegetaţie ataşată subalpinului şi alpi- aspect termic drept rece şi sub aspect hidrologic, moderat
- Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea Masivul Călimani aparţine „arcului andezitic“ apărut pe crus- nului apar litosolurile sau podzolurile cu caracter litic. Acestea uscată. În geneza elementelor climei, un rol primordial îl are
montană; 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor ta continentală a blocurilor transilvan şi panonic ca efect al sunt superficiale, cu grosimi de 8-25 cm, rar mai profunde, relieful. Neomogenitatea ridicată a acestuia se reflectă preg-
montane; 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până coliziunii acestora cu placa eurasică, de la marginea estică a dar suficient de permeabile, cu un coeficient bun pentru aer şi nant asupra climei în ansamblu şi asupra regimului diverse-
la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Bazinului Vienei şi până la curbura Carpaţilor. Catena vulcanică apă, calităţi care se răsfrâng asupra conformaţiei de ansamblu lor elemente şi fenomene meteorologice. Astfel, apar feno-
Callitricho-Batrachion; 7110* - Turbării active. se individualizează prin prezenţa a trei unităţi geologice orien- a peisajelor locale. Sub pădurile de molid, amestec de fag şi menele de foehn și inversiunile termice, cu un rol primordial
tate NS: zona axială centrală alcătuită din podişuri andezitice şi molid şi sub pajiştile de platou sunt întâlnite districambosoluri în caracterizarea elementelor componente ale climatului re-
Speciile de interes comunitar din sit piroclastice, care a furnizat material şi pentru celelalte zone, o din clasa cambisolurilor, prepodzoluri, dar şi podzoluri, humi- gional şi local. Munţii Gurghiu aparţin bioclimatului munţilor
Amfibieni și reptile: Triton carpatic (Triturus montandoni) • zonă vulcano-sedimentară care înconjoară zona centrală, bine co-feriiluviale, primele două cu caracter andic. Pe porţiuni re- mici şi mijlocii între 700-1800 m. Climatul se caracterizează
Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta reprezentată în sectorul de defileu al Mureşului Topliţa-Deda, strânse (de ordinul zecilor de ha) pot fi întâlnite soluri de turbă prin temperaturi medii relativ scăzute şi valori ale precipita-
galbenă (Bombina variegata). Mamifere: Liliac cu aripi lungi mai ales pe latura vestică a grupei sudice şi depozitele de lahar sau histisoluri. ţiilor medii multianuale relativ ridicate. Vânturile predomi-
(Miniopterus schreibersi) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (curgeri noroioase de material vulcanic) situate între formaţiu- nante bat cu o frecvenţă mai mare dinspre NE în regiunea
(Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • Liliacul mare cu potcoavă nile precedente şi cele sedimentare de pe latura estică a depre- Hidrologie subcarpatică, dinspre NV în depresiunea Ciucului şi dinspre
(Rhinolophus ferrumequinum) • Liliac comun (Myotis myotis) • siunii Transilvaniei, pe flancul vestic al Călimaniului. În privinţa Reţeaua hidrografică a Munţilor Gurghiu este tributară direct vest în zonele montane înalte.
Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cârn (Barbastella bar- Munţilor Gurghiu, aceştia se remarcă prin formele vulcanice Mureşului exceptând zona de vest şi SV, în care cele două
bastellus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). Nevertebrate: Nymphalis specifice determinate de erupţiile din neogen, asupra cărora Târnave care se varsă tot în Mureş între Aiud şi Alba Iulia cu- Biocenoza
vaualbum • Euphydryas maturna • Lycaena dispar • *Croitor de au acţionat diferenţiat factorii modelatori. Relieful Munţilor leg o serie de afluenţi. În Munţii Gurghiu reţeaua hidrografică Vegetaţia
fag (Rosalia alpina) • Carab (Carabus hampei) • *Callimorpha Gurghiu este reprezentat prin două trepte principale, şi anume este de trei tipuri: convergentă în interiorul craterelor, radiar Structura vegetaţiei munţilor Călimani reprezintă rezultatul
quadripunctaria • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Cucujus cupole vulcanice, situate la altitudinea de 1500-1700 m şi pla- divergentă pe flancurile conurilor şi dendritică între conuri. influenţelor induse de substrat, relief, sol, climă şi activita-
cinnaberinus • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) touri de lavă şi piroclastite, care coboară până la 800-1300 m. Mureşul, care izvorăşte din Munţii Hăşmașu Mare, nu departe te umană. Cea mai mare suprafaţă din parc este ocupată de
• *Cărăbuş (Osmoderma eremita) • Croitor mare (Cerambyx cer- Relieful este simplu: o creastă generală orientată NV-SE stra- de comuna Izvorul Mureşului, se îndreaptă spre nord, ocoleşte pădurile de molid, rareori în amestec cu brad. Pădurile mix-
do). Pești: Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zglăvoc (Cottus go- bătută de pâraie care dau naştere la creste cu orientare est şi pe la vest depresiunea Gheorghieni, iar apoi, după ce iese din te sunt cantonate pe versanţii sudici ai munţilor Călimani.
bio) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi) • Lostriţă (Hucho hucho) vest. Pe acelaşi aliniament se înșiră câteva căldări vulcanice, Sărmaş, face un cot brusc spre vest, angajându-se să-şi taie Jnepenişurile ocupă arii întinse, puţin fragmentate, în etajul
• Petroc (Gobio uranoscopus) • Moioagă (Barbus meridionalis). mărturii ale activităţii vulcanice: Fâncel, Saca, Şumuleu şi drum printre Gurghiu şi Călimani, creând frumosul defileu din- subalpin şi alpin. Habitatele cu smirdar pot fi întâlnite la al-
Plante: Drepanocladus vernicosus • Trifoiaş de baltă (Marsilea Ciuman. Pereţii acestora sunt de fapt vârfurile cele mai înal- tre Topliţa şi Deda. Din Munţii Gurghiu coboară spre Mureş o titudini înalte, în continuarea pajiştilor alpine sau invadând/
quadrifolia) • Angelică de baltă (Angelica palustris) • Curechi te din regiune şi închid în interior pâraie dispuse radial. Din serie de pâraie străjuite de poteci sau de drumuri, pornite de mărginind grohotişurile. În timp ce jnepenişurile pure acope-
de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Papucul Doamnei, această coamă principală şi mai înaltă a munţilor, se desprind pe crestele cele mai înalte. Masivul Călimani, prin forma şi ră, ca o bandă, versanţii nordici ai Călimanilor, suprafeţele cu
Blabornic (Cypripedium calceolus) • *Clopoţel (Campanula o serie de creste scunde care se pierd spre vest, în dealurile structura sa specifică vulcanilor, obligă apele care-l brăzdează, smirdar acoperă versanţii sudici ai aceloraşi vârfuri. Rariştile
serrata) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Iarba gâtului (Tozzia podişului Transilvaniei. Printre aceste dealuri se întinde Valea tributare Someşului, Mureşului şi Bistriţei moldoveneşti, să-şi subalpine reprezintă o fâşie de tranziţie între molidişuri şi co-
carpathica) • Dicranum viride • Meesia longiseta. Gurghiului cu o lungime de 55 km, orientată E-V şi udată de desfăşoare radial cursurile. Râul Neagra Şarului îşi adună apele munităţile cu jneapăn, mai lată sau subţire şi continuă în zo-
râul Gurghiu. Crestele cele mai importante din Gurghiu, pereţi de pe flancul nordic al Călimanului, din interiorul calderei vul- nele neafectate de activităţi umane. Pajiştile subalpine includ
Caracterizarea sitului ai căldărilor vulcanice, pornind de la nord la sud, sunt marca- canice pe care a ferestruit-o adânc. Văile sunt înguste şi adân- tufărişuri de smirdar cu afin care bordează fie jnepenişurile, fie
Prezentare generală te de înălţimile Fâncel (1684 m), Buneasa (1648 m), Bătrâna ci, fiind străjuite de versanţi abrupţi. Neagra Şarului primeşte grohotişurile, tufărişuri de vuietoare şi afin vânăt (pe suprafeţe
Existenţa pădurilor naturale compacte pe mari întinderi (peste (1634 m), Zâmbroi (1297 m), Tătarca (1688 m), Găinuşa numeroşi afluenţi care izvorăsc de sub vârfurile cele mai înalte restrânse, sub forma unor insuliţe, mai ales în porţiunea estică
100000 ha) a contribuit la conservarea unei diversităţi biolo- (1680 m), Frătileasa (1648 m), Saca (1777 m) – cea mai ce jalonează marele crater al Călimanului și se varsă în Bistriţa. a calderei), pajişti de părul porcului şi ţăpoşică. Pajiştile alpine
gice remarcabile şi reprezentative pentru munţii vulcanici din mare altitudine din acest masiv. Există şi conuri vulcanice care Partea nord-vestică este străbătută de râul Dorna şi afluenţii sunt localizate pe platoul cel mai înalt al Călimanilor, cuprin-
Carpaţi. Arealul nu a fost alterat semnificativ de activitatea nu au cratere, cum este cazul vulcanului Borzonţ (1496 m). săi. Flancul sudic al Călimanului este drenat de râuri mai dese, zând Vf. Negoiul Unguresc şi Pietrosul Călimani. Molidişurile
antropică şi și-a păstrat diversitatea naturală a habitatelor şi Altele însă au cratere de diverse mărimi şi adâncimi cum ar fi cu văi mai largi şi puţine repezişuri, datorită faptului că masi- cu zâmbru se continuă cu exemplare viguroase de zâmbru şi
a speciilor. Regiunea reprezintă centrul genetic pentru una Şumuleu (Şoimuş) şi Conul Ciumani cu două cratere îngemă- vul coboară în trepte domoale spre defileul Mureşului. Partea jneapăn până la 1915 m. Grohotişurile mobile se localizează
dintre cele mai importante populaţii de carnivore mari (urs, nate (Fierăstrău şi Ciumani). Creasta Şumuleu prezintă câte- sud-vestică este străbătută de râul Bistra, care-şi adună izvoa- în zona înaltă a crestei calderei vulcanice şi ocupă suprafeţe
lup şi râs), având o concentrare semnificativă de specii de floră va vârfuri mai importante: Şumuleul Mare (1575 m), Vărşag rele de sub Dealul Cofii şi se varsă în Mureş în dreapta locali- foarte mici, la altitudini înalte, cu piatră mobilă acoperită de
298
licheni, mai rar muşchi şi unele plante. În bazinul morfohidro-
grafic al Gurghiului vegetaţia prezintă o etajare în funcţie de
altitudine, pădurile acestui bazin ocupând mai mult de jumă-
tate din suprafaţa lui, gradul de împădurire a bazinului fiind
de peste 60%. Pădurile din cadrul acestui bazin prezintă o eta-
jare în funcţie de climat şi de altitudine: până la înălţimea de
600 m domină foioasele, între 600-1000 m se găsesc răşinoase
în amestec cu foioase (etajul dominant), în timp ce răşinoasele
pure se află la altitudini de peste 1000 m. Speciile dominante
sunt fagul şi molidul. Despăduririle care au avut loc în vederea
extinderii păşunilor au implicat instalarea proceselor de erozi-
une (rigole, ogaşe, torenţi, ravene) şi alunecări de teren, cu o
rată mai mare de extindere în partea vestică a bazinului (unde
domină păşunile, fâneţele, suprafeţele destinate culturilor
agricole) în comparaţie cu partea estică (unde domină versan-
Fauna
Mamiferele sunt bine reprezentate prin carnivorele mari
(urs, lup, râs), dar şi prin vidră, jder, bursuc, pisică sălbati-
că. Peisajul este animat de căpriori, cerbi şi mistreţi. Dintre
rozătoare pot fi enumerate pârşul comun, pârşul de alun,
şoarecele de pădure, chiţcanul de munte. În pădurile din
sit au fost identificate numeroase specii de lilieci dintre
care cinci sunt de interes european. Dintre reptile, apar
în sit vipera, şarpele de alun, şopârla cenuşie, şopârla de
munte şi năpârca. Primăvara, în ochiurile de apă provenite
din topirea zăpezii, urcă pentru depunerea pontei specii de
triton, dar şi broscuţe (buhaiul de baltă cu burta galbenă,
buhaiul de baltă cu burta roşie, broasca roşie de munte).
Peştii sunt bine reprezentaţi în apele de munte din sit, din-
tre speciile prezente o importanţă deosebită având lostriţa
și cicarul. Nevertebratele, dintre care cele mai bine repre-
zentate sunt artropodele, ocupă un loc important în lanţul
trofic. Opt specii de interes european sunt prezente în sit,
printre care rădaşca, croitorul de fag şi cărăbuşul. Păsările
sunt prezente în toate tipurile de habitate din sit. În golul
alpin, datorită fructificaţiei abundente la afin şi merişor,
sunt atrase specii din pădurea de molid sau din tufişurile
de jneapăn. Aici îşi fac cuibul fâsa de munte, brumăriţa
alpină. În crăpăturile din stânci cuibăresc codroşul, corbul,
vinderelul. În sezonul cald urcă până în golul alpin pietra-
rul, codobatura albă şi cea cenuşie. În jnepeniş au fost ob-
servate potârnichi, iar în zona forestieră întâlnim specii ca
pitulicea, mierla gulerată, pănţăruşul, măcăleandrul, fâsa
de pădure, brumăriţa de pădure. În zbor, la înălţime, putem
observa răpitoarele de zi: erete vînăt, şoimul călător, uliul
porumbar, acvila ţipătoare mică, şorecarul comun. În sit
apar şi alte două specii deosebite şi rare, cocoşul de munte
şi cocoşul de mesteacăn.
Administrarea sitului
În sit sunt amenajate puncte de intrare (în partea de vest:
Lunca Bradului, Eremitu, Brădeţelu, Răstoliţa, Deda, Bistra
Mureşului; în partea de nord: Dornişoara, Neagra Şarului,
Gura Haitii, Poiana Stampei; în partea de est: Topliţa, Ditrău,
Remetea, Lăzarea, Voslobeni, Borzonţ, Stânceni; în partea de
sud: Sovata, Praid), poteci pentru vizitare, trasee turistice și
tematice, locuri de campare, vetre de foc și amenajări pentru
colectarea deșeurilor. Acesta necesită atât dotarea cu panouri
de avertizare, panouri de informare și pentru orientare (hărți),
clădiri administrative, stațiuni științifice cât și amenajarea de
noi trasee tematice, puncte de informare, centre de vizitare/
informare și puncte pentru observare/supraveghere. 0 2,3 4,6 6,9 km
299
Câmpia Careiului - RO SCI 0020
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Satu-Mare: Ciumeşti, Foieni, Pişcolt, Sanislău, Urziceni.
Județul Bihor: Curtuişeni, Valea lui Mihai, Şimian.
Suprafaţa: 23.597 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 37‘ 8‘‘; Long. E 22 ˚11‘ 59‘‘
Bioregiunea: Panonică Ecoregiunea: Câmpia Someşului Altitudinea: 160 max., 108 min., 135 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Valea lui Mihai), DN19 (E671) (Oradea-Satu Mare, care trece prin localitățile Valea lui Mihai, Curtuiușeni, Pișcolt). Accesul cu trenul
se poate face pe ruta Satu Mare-Oradea, în staţiile Sanislău, Resighea, Valea lui Mihai.
Habitatele DE interes comunitar din sit În zona nisipurilor există și câteva lacuri și bălți, însă cu supra-
3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele fețe restrânse: Șimian (artificial), Resighea, Urziceni, Foieni,
montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho- Sanislău și Scărișoara Nouă. Dintre mlaștini, cele mai întinse se
Batrachion; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de găsesc la Sanislău (Vermeș, 80 ha), Ciumești, Urziceni, Foieni,
Chenopodion rubri şi Bidention; 91F0 - Păduri ripariene mixte Scărișoara Nouă și la Curtuiușeni.
cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus
angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 6430 Aspecte climatologice
- Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nive- Teritoriul sitului se încadrează în sectorul climatic al Câmpiei
lul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 2190 - Depresiuni de Vest, caracterizat printr-o relativă uniformitate teritorială
umede intradunale; 2340* - Dune Panonice; 6410 - Pajişti cu şi prin dese schimbări ale vremii în timpul anului şi de la un de nisipuri. Pădurile de stejar s-au redus foarte mult ca supra- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion an la altul. Aceste schimbări sunt determinate de circulaţia faţă, fiind mai numeroase în partea nordică a sitului. În câmpie Cei 1134 de locuitori din așezările din sit, majoritatea vârstnici,
caeruleae); 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pra- ciclonică atlantică. Climatul regiunii prezintă și influenţe ocea- predomină pădurile de stejărişe pure sau în amestec cu carpen, sunt angrenați în principal în agricultură și comerț. Sistemul de
tensis Sanguisorba officinalis); 91I0* - Vegetaţie de silvostepă nice. El corespunde tipului temperat continental moderat, cu frasin, ulm. În unele zone cu exces de umezeală sunt caracte- încălzire din locuințe este individual, pe lemne. Doar localita-
eurosiberiană cu Quercus spp.; 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi regim termic mai cald (veri călduroase şi ierni mai blânde în ristice formaţiile de plopişuri şi aninişuri. Pădurea „Frasin” de tea Scărișoara Nouă dispune de un sistem de alimentare cu apă
Populus alba; 6120* - Pajişti xerice pe substrat calcaros; 6440 comparaţie cu restul ţării), cu desprimăvărări timpurii şi pre- la Urziceni se află la marginea Câmpiei Careiului, adăpostind și canalizare centralizat.
- Pajişti aluviale din Cnidion dubii. cipitaţii relativ reduse. Cantitatea anuală de precipitaţii variază o floră cu totul remarcabilă: arbori de talie mare (frasin, stejar, În localităţile din sit întâlnim biserici și monumente din se-
în jur de 600 mm, din care aproape jumătate cade la sfârşitul pin negru, jugastru etc.), subarboret bogat (alun, corn, padu- colele XV-XVIII, dintre care menționăm Capela Viilor (deși în
Speciile de interes comunitar din sit primăverii şi vara. În regiune predomină vânturile din sectorul cel, porumbar), plante (bulbuci de munte – relict glaciar, ghio- zonă nu mai sunt vii) sau Capela Sfântul loan de Nepomuk din
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă dobrogean (Triturus do- nord-vestic, primăvara şi vara fiind mai frecvente cele vestice, celul bogat, spălăcioasa de baltă). Urziceni, ce datează din 1722. Totodată, săpăturile arheologice
brogicus) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă iar toamna şi iarna cele estice şi nord-estice. Ele afectează în efectuate în zonă, în special în zona Șimian, au evidențiat exis-
cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă mare măsură regimul precipitaţiilor, în special vântul de vest Fauna tența unor vestigii din Epoca Bronzului și Epoca Fierului. Fiind o
(Emys orbicularis). Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus care generează ploile de primăvară şi vară. Fauna de stepă specifică sitului se caracterizează prin larga zonă cu o bogată tradiție în cultivarea pepenilor, în luna august
citellus). Nevertebrate: Maculinea teleius •Lycaena dispar • răspândire a rozătoarelor (popândău, hârciog, orbete mic). are loc Festivalul Lebeniței în Curtuiușeni. În zonă se mai des-
Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Lăcustă de munte Biocenoza Fauna zonelor forestiere este mai bogată şi mai variată, dintre fășoară Festivalul Zilele Salcâmului în Floare, Balul Strugurilor,
(Odontopodisma rubripes) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) Vegetaţia speciile caracteristice putând fi menționate rădaşca, brotă- Concurs de Vinuri, Ziua Ecvestră.
• Euphydryas maturna. Pești: Ţigănuş (Umbra krameri) • Regiunea de câmpie, ocupată în trecut de silvostepă, este în celul, şarpele de alun, pisica sălbatică etc. Fauna bălților și
Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) prezent în cea mai mare parte defrişată şi transformată în te- mlaștinilor de interdune se remarcă prin prezența țiparului Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
• Zvârlugă (Cobitis taenia). Plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea renuri agricole. Zona de la sud de Carei este ocupată de pajişti și a țigănușului. Tot în bălțile mai mult sau mai puțin tem- perimetrului acestuia
quadrifolia) • Eleocharis carniolica • Pălămidă (Cirsium brachy- stepice, iar în unele locuri, mai ales pe cuprinsul fostei mlaş- porare aflate în micile depresiuni de pe suprafața pajiștilor se Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia activităţile de
cephalum) • *Dediţei (Pulsatilla pratensis ssp. hungarica) • tini Eced, apar stufărişuri. Flora nisipurilor din nord-vestul țării reproduc specii de amfibieni ocrotite ca: buhaiul de baltă cu asanare și desecare (modifică compoziția covorului vegetal și
Angelică de baltă (Angelica palustris) • Adenophora lilifolia • constituie o notă specifică a teritoriului, dunele continentale burta roşie, broasca râioasă brună şi broasca râioasă verde, a faunei) şi exploatarea nisipului exercită un impact negativ
Iris (Iris humilis ssp. arenaria) • Otrăţel (Aldrovanda vesiculosa) reunind un impresionant număr de elemente sudice, medite- brotăcelul, broasca de pământ, broasca de mlaştină, broasca asupra biodiversității zonei.
• Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). raneene, atlantice şi pontice. Nisipurile sunt fixate printr-o ve- de eleşteu. De asemenea, sopârla de iarbă, şopârla de munte,
getaţie extraordinar de bogată, cu rarităţi floristice ca romaniţa guşterul sau şopârla cenuşie, dar şi șarpele de alun au efective Administrarea sitului
Caracterizarea sitului de câmp, ciucuşoara, păiuşul, siminocul, stânjenelul de stepă, importante în aceste pajiști. Prin canalele din pădure trăiesc În sit este amenajat doar un singur traseu turistic – Via Maria.
Prezentare generală troscotul de nisip, dediţeiul, opaiţa etc. În regiunea câmpiei broasca ţestoasă de apă şi tritonul. În canalele care brăzdează Totodată, situl necesită atât dotarea cu panouri de avertizare,
Situl Câmpia Careiului adăposteşte, pe o suprafață de aproxi- înalte sunt prezente pajişti stepizate şi derivate secundare la această câmpie au mai fost identificați: un pește rar, ocrotit, panouri de informare și pentru orientare (hărți), cât și ame-
mativ 14000 ha, un număr de 10 tipuri de habitate naturale de nivelul cărora apar mlaştini şi bahne, turbării eutrofe, alături care se mulțumește cu apă puțină, mâloasă și neoxigenată, najarea de trasee tematice, puncte de informare, centre de
interes european. În sit sunt prezente şi 24 de specii de interes de păduri de stejar. În apropierea satului Sanislău se întinde un amfibian, tritonul cu creastă dobrogean, de asemenea rar, vizitare/informare, puncte pentru observare/supraveghere și
comunitar, dintre care o importanţă aparte o au amfibienii, re- Mlaştina Vermeş, o mlaştină eutrofă înfiripată în spaţiul de și zvârluga. În sit putem întâlni şi numeroase specii de păsări, poteci pentru vizitare.
prezentaţi prin buhaiul de baltă cu burta roşie, broasca ţestoa- interdune continentale din Câmpia Nirului. Această rezervaţie multe dintre ele de interes european, printre care pescăraşul
să de apă, tritonul cu creastă şi tritonul cu creastă dobrogean. botanică are o vegetaţie bogată în specii relictare. Mlaştina de albastru, caprimulgul, sfrânciocul roşiatic, sfrânciocul mic,
Deși pe suprafața sitului doar opt specii de plante dintre cele la Vermeş mai adăposteşte şi unele specii rare în flora ţării: o cresteţul pestriţ, eretele de stuf, eretele vânăt, şoimul de iar-
240 identificate sunt de interes comunitar, acesta este deosebit plantă carnivoră (Aldrovanda vesiculosa), laptele câinelui, vio- nă, şoimul dunărean, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea de
de important din punct de vedere botanic și fitogeografic pen- reaua de baltă, bumbăcariţa, nufărul alb, plosnicioasa, salcia stejar, viesparul, acvila mică.
tru vegetaţia de nisipuri extrem de rară în România.
Biotopul
Geologie/geomorfologie
Câmpia Someşană a trecut prin acelaşi proces de evoluţie
geologică ca şi întregul bazin panonic şi anume un proces de
scufundare însoţit de unul de colmatare. Retragerea lacului
panonic din această regiune începe la sfârşitul levantinului şi
continuă în cuaternar, până aproape de zilele noastre, ultimele
lui vestigii fiind desecarea mlaştinilor Ecedei la începutul seco-
lului XX. Caracteristicile mai importante ale regiunii de câmpie
sunt formaţiunile de origine lacustră, fluvio-lacustră și fluviati-
lă. Câmpia Careiului este o „prispă“ mai înaltă faţă de câmpiile
limitrofe, având altitudini cuprinse între 120-160 m deasupra
nivelului mării. Relieful zonei este slab ondulat. Altitudinea
mică determină valori ridicate pentru presiunea atmosferică,
de aproximativ 1000 mb.
Pedologie
Substratul regiunii de câmpie este format din depozite re-
cente în câmpiile înalte şi aluviuni recente în câmpiile joase.
Materialul parenteral al solurilor este format din luturi argiloa-
se gălbui, iar depozitele de suprafaţă au un caracter loessoid.
Solurile au, în general, o structură lutoasă sau luto-nisipoasă,
predominând cernoziomurile şi solurile brune de pădure. O ca-
tegorie aparte o reprezintă solurile nisipoase din zona Valea lui
Mihai-Carei. Pe Câmpia Careiului, la sud de Câmpia Ierului şi la
vest de valea Crasnei, apare cernoziomul freatic umed.
Hidrologie
Depresiunea Panonică în care este localizat situl, prin situaţia
sa de bazin tectonic colmatat, constituie un mare rezervor de
apă subterană spre care gravitează toate pânzele zonei sale de
bordură. Apele subterane apropiate de suprafaţă sunt determi-
nate de formaţiunile noi, reprezentate printr-o alternanţă de
pietriş, argile, nisipuri argiloase, argile nisipoase, loessuri, mâl-
uri etc. Este de menţionat faptul că la 100 de metri adâncime
se găsesc ape termale. Suprafaţa sitului e străbătută de o reţea 0 2 4 6 km
de cursuri de ape naturale şi antropice. Principalele cursuri de
apă sunt pârâurile Berea, Valea Neagră, Horea, Ganaș și Mouca.
300
Câmpia Ierului - RO SCI 0021
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Satu-Mare: Andrid, Căuaş, Pir, Pişcolt, Santău, Tiream.
Județul Bihor: Cherechiu, Curtuişeni, Diosig, Săcueni, Sălacea, Tarcea, Valea lui Mihai, Şimian.
Suprafaţa: 21.283 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 27‘ 29‘‘; Long. E 22˚ 15‘ 2‘‘
Bioregiunea: Panonică Ecoregiunea: Câmpia Someşului Altitudinea: 147 max., 98 min., 108 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit quadripunctaria • Melcul cu cârlig (Anisus vorticulus)
91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, • Euphydryas maturna • Lycaena dispar • Leptidea morsei.
Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor Pești: Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Boare (Rhodeus
râuri (Ulmenion minoris); 1530* - Pajişti şi mlaştini sărătura- sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Zvârlugă (Cobitis
te panonice şi ponto-sarmatice; 6430 - Comunităţi de lizieră taenia) • Ţigănuş (Umbra krameri). Plante: Trifoiaş de baltă
cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel (Marsilea quadrifolia) • Eleocharis carniolica • Pălămidă (Cirsium
montan şi alpin; 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la brachycephalum) • Otrăţel (Aldrovanda vesiculosa).
mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-
Nanojuncetea; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Caracterizarea sitului Biotopul porar inundate. Speciile cele mai reprezentative sunt iarba
Magnopotamion sau Hydrocharition; 3270 - Râuri cu maluri Prezentare generală Geologie/geomorfologie câmpului, coada vulpii, păiuşul. În Valea Ierului se concen-
nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; Situl Câmpia Ierului asigură, pe o suprafață de peste 20000 ha, Valea Ierului are aspectul unui culoar mai coborât între trează majoritatea sărăturilor din nord-vestul României. În
40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 3260 - conservarea unor habitate vulnerabile, periclitate de intensifica- câmpia înaltă a Marghitei la est și Câmpia Careiului la vest. aceste zone apar cu regularitate specii de sărătură de ori-
Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu rea agriculturii, schimbarea habitatului semi-natural, desecarea Începând din mezozoic, marea Panonică a acoperit acest teri- gine panonică, respectiv ponto-panonică ca iarba de sără-
vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion; zonelor umede, înmulțirea necontrolată a speciilor invazive, toriu, iar din pliocen s-a retras treptat, acesta primind carac- tură, albastrica, boghiţa, coada şarpelui, loboda camforată.
92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 91I0* - Vegetaţie defrișări și management forestier neadecvat. În prezent, vechi- ter de lac. Concomitent, s-a fragmentat și compartimentat în Vegetația lemnoasă este reprezentată de zăvoaie de sălcii,
de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. le habitate caracteristice văii Ierului cu floră şi faună specifice falii și fundul depresiunii Panonice. Câmpia Ierului s-a format stejăreto-ulmete de luncă, gorunete din zona colinară mar-
se mai întâlnesc doar insular. Valea Ierului cuprinde o parte din în locul unui străvechi șanț tectonic care până la începutul ginală, tufărișuri, respectiv plantații. Dintre pădurile de lun-
Speciile de interes comunitar din sit rămășițele întinselor zone umede din această zonă a țării. Este holocenului era albia de scurgere a întregului sistem hidro- că se remarcă Stejăretul de la Hotoan.
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • caracterizată printr-o varietate a habitatelor semi-naturale, fâ- grafic al Tisei superioare. În continuare, Valea Ierului s-a ri-
Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Buhai nețe, pășuni, tufărișuri, terenuri arabile cultivate extensiv, păduri dicat treptat, rămânând suspendată față de nivelul Câmpiei Fauna
de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de foioase, lacuri de acumulare, heleștee și zone mlăștinoase. Someșene, care, în contrabalans, se scufunda. Ca urmare, În Valea Ierului au fost identificate peste 1500 de specii de
de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus Zona a fost propusă ca sit pentru conservarea a şase habitate de Valea ierului a fost părăsită pe rând de Tisa, Someș și Crasna, animale, dintre care 328 de specii de vertebrate. Insectele re-
dobrogicus). Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus cite- interes comunitar, dintre care trei sunt prioritare şi a 19 specii de care au luat alte direcții de scurgere. Înlocuirea curgerii nor- prezintă grupul cel mai numeros de animale din Valea Ierului
llus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). Nevertebrate: *Callimorpha interes comunitar. male printr-un proces de împotmolire a dat naștere, în albia (1001 specii). În sit trăiesc 11 specii de amfibieni, dintre care
părăsită a râurilor amintite, la imense terenuri mlăștinoa- patru sunt de interes conservativ european (buhaiul de baltă
se, la complexe de meandre și bălți alimentate de viiturile cu burta roşie, buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul cu
Crasnei (până la canalizarea râului), iar albia de bifurcație a creastă şi tritonul cu creastă dobrogean). Populațiile lor sunt în
fost ocupată de un râu modest, Ierul. general numeroase. Cele cinci specii de reptile identificate au
populații modeste în zonă. Mai bine reprezentată este țestoasa
Pedologie de apă, întâlnită aproape în toate lacurile și bălțile mai im-
Datorită condițiilor de formare există o diversitate apreciabilă portante. Dintre mamifere întâlnim liliacul mare cu potcoavă,
de tipuri de sol. În văile propriu-zise, solurile s-au format în liliacul mic cu potcoavă, liliacul urecheat gri, liliacul urecheat
condiții de exces de umiditate, sub un covor vegetal adecvat. roşcat, pipistrelul mic, liliacul mare de amurg, liliacul comun,
Materialul de bază al solurilor este constituit din argile, luturi liliacul comun mic, liliacul bicolor, liliacul cu aripi late, popân-
și nisipuri. Pe terasele Ierului și ale afluenților săi, substratul dăul, şobolanul de apă, pârşul de alun, pârşul mare, hârciogul,
solurilor îl constituie argilele roșcate și galbene, respectiv orbetele mic, vidra, pisica sălbatică. În sit există o mare diversi-
loessul (loess nisipos și nisip loessoid). În Valea Ierului apar tate de specii de păsări, multe dintre ele de interes conservativ
următoarele tipuri de soluri: molisoluri, argiluvisoluri, cambi- european, dintre care putem aminti stârc, barza albă, eretele
soluri, soluri hidromotfe, soluri halomorfe și soluri neevoluate. de stuf, cresteţul pestriţ, cresteţul de câmp, acvila ţipătoare
Conținutul lor în humus este mare. mică, buhaiul de baltă, pasărea ogorului, acvila mică, gaia ro-
şie, dumbrăveanca, caprimulgul.
Hidrologie
Depresiunea Panonică în care este localizat situl, prin situaţia Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
sa de bazin tectonic colmatat, constituie un mare rezervor de Cei 47104 de locuitori din așezările din zona sitului sunt an-
apă subterană, spre care gravitează toate pânzele zonei sale grenați în principal în, agricultură, creșterea animalelor, viti-
de bordură. În urma asanărilor din ultima vreme există ten- cultură, vinificație, industrie ușoară, prelucrarea metalelor și
dința de coborâre a nivelului pânzei freatice. Ierul, deși are comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual cu
un debit modest, este apa curgătoare principală ce drenează lemne. Localitățile nu dispun de sisteme de alimentare cu apă
acest teritoriu. El are mai multe izvoare în dealurile Tășnadului. și de canalizare centralizate.
Ajungând în regiunea de câmpie, ocupă o vale largă, în care, În localitățile din vecinătatea sitului întâlnim biserici și mo-
înainte de asanare, a creat imense terenuri mlăștinoase. În va- numente din secolele XIV-XIX, dintre care menționăm Palatul
lea Ierului există o serie de meandre părăsite. Înaintea asanării, Studenberg din Săcuieni, Șirurile de Pivnițe din Tarceaș,
pârâul Ier a fost caracterizat de localnici astfel: „nu este nici râu, Biserica Reformată datând din 1440, în stil gotic, cu cripta
nici canal, nici mlaștină, dar conține elemente din fiecare”. În familiei Ibranyi și conacul cu același nume din Pir. În zonă se
prezent, valea este străbătută de un întreg sistem de canale de desfășoară numeroase festivaluri, concursuri de vinuri nobile
drenaj, executate cu ocazia lucrărilor de hidroameliorare. și sărbători populare: Balul Strugurilor, Toamna pe Valea Ierului
(primul weekend din luna septembrie), Festivalul Vinului,
Aspecte climatologice Festivalul Berzelor (august) etc.
Teritoriul are o climă temperat-continentală moderată, carac-
terizată prin ierni mai lungi și veri mai răcoroase ca în partea Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
centrală și sudică a Câmpiei de Vest. În această zonă nu se perimetrului acestuia
înregistrează perioade de uscăciuni excesive și nici geruri as- Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoară
pre și persistente. Precipitațiile medii sunt de 576–634 mm. activități de exploatare forestieră, asanare și desecare (modifi-
Primăvara și vara sunt mai frecvente vânturile vestice, însoți- că compoziția covorului vegetal și a faunei), pășunat, exploata-
te de obicei de ploi, iar toamna și iarna bat vânturile estice și rea nisipului și agricultură. Acestea au un impact negativ per-
nord-estice. Vânturile foarte puternice sunt rare. manent sau periodic asupra biodiversității zonei. Elementele
de impact negativ asupra conservării mediului sunt generate
Biocenoza de intensificarea agriculturii (folosirea excesivă a chimicalelor
Vegetaţia are un efect negativ asupra habitatelor acvatice în sit) și de-
O caracteristică a florei Câmpiei Ierului o constituie fragmen- secarea zonelor umede (în urma canalizărilor și desecărilor se
tarea arealului multor specii, răspândirea majorității acesto- micșorează suprafața zonelor umede).
ra devenind în prezent insulară. Astfel, plante care odinioară
erau frecvente apar în stațiuni restrânse și într-un număr mic Administrarea sitului
de exemplare. Majoritatea asociațiilor acvatice apar pe su- Prin sit trece traseul turistic Via Maria, dar numărul de trasee
prafețe mici și pe alocuri sub formă fragmentată. În general trebuie suplimentat. Totodată, situl necesită atât dotarea cu
apele mai adânci sunt rar întâlnite, iar în urma colmatării panouri de avertizare, panouri de informare și pentru orientare
acestora vegetaţia de baltă este succedată de vegetaţie de (hărți) cât și amenajarea de trasee tematice, puncte de infor-
mlaștină. Caracterul mlăștinos de odinioară se reflectă prin mare, centre de vizitare/informare, puncte pentru observare/
prezența trestiișurilor, păpurișurilor, precum și a rogozurilor supraveghere și poteci pentru vizitare.
înalte. Pășunile populează terenurile joase, umede și tem-
301
Câmpia Ierului - RO SCI 0021
302
0
1,6
3,2
4,8 km
Canaralele Dunării - RO SCI 0022
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Ialomiţa: Borduşani, Făcăeni, Giurgeni, Stelnica.
Județul Constanţa: Lipniţa, Aliman, Cernavodă, Crucea, Ghindăreşti, Horia, Hârşova, Ion Corvin, Oltina, Ostrov, Rasova, Seimeni,
Topalu.
Județul Călăraşi: Borcea, Călăraşi, Dichiseni, Jegălia, Modelu, Roseţi, Unirea.
Suprafaţa: 25.943 ha Localizarea geografică: Lat. N 44 ˚24‘ 36‘‘; Long. E 28˚ 4‘ 41‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării, Podişul Dobrogei
Altitudinea: 133 max., 0 min., 14 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit neojurasic de la Topalu, situat la nord de localitatea cu ace-
3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vege- laşi nume, reprezintă cea mai clară secţiune de formaţiuni
taţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; de natură coraligenă a jurasicului superior (Neojurasicului)
3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de pe teritoriul României şi suscită interesul a numeroşi
de specii de Chara; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu ve- specialişti din ţară şi străinătate. Rezervaţia Pădurea Cetate
getaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 40C0* - Tufărişuri prezintă o importanţă biogeografică şi paleoecologică deo- Hidrologie ra mare, dragaveiul, cinci degete, păpădia) şi iubitoare de
de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; sebită, deoarece aceste arborete sunt singurele vestigii ale Hidrologia sitului este strâns legată de evoluţia hidrologică a apă pe locuri joase şi în mlaştini (jaleşul de baltă, cervana,
6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de al- pădurilor dobrogene de coastă din lungul Dunării. Aceste bazinului Dunării, fiind condiţionată de numeroşi factori din- drăgaica de baltă, dreţe, buruiana viermilor, dintele dracu-
titudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); păduri au constituit, încă din pleistocen, calea de migra- tre care însemnătatea cea mai mare o au oscilaţiile nivelului lui). Dintre habitatele din sit menționăm zăvoaiele de salcie
91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, ţie a numeroase specii forestiere termofile din Balcani apelor fluviului, respectiv perioadele de inundaţie şi durata lor. albă şi plop alb care includ suprafeţe importante de arborete
Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor către masivele forestiere din Dobrogea de nord, în prezent Hidrologia internă este dată de fluviu, iar cea externă este con- care pot fi considerate păduri virgine (situate în special pe
râuri (Ulmenion minoris); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ier- complet izolate geografic. Rezervaţia prezintă un caracter stituită din lacurile şi bălţile din afara sitului. În ultimii zece ani, ostroave), precum şi zonele cu arbori seculari (plopi în speci-
buri înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel mon- peisagistic unic în ţară, doar aici pădurea naturală de ste- repartiţia debitelor Dunării între Braţul Dunărea Veche şi Braţul al) întinse pe suprafeţe de ordinul zecilor de hectare. Stepele
tan şi alpin; 91AA - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu jar pufos şi brumăriu vegetând limitrof malurilor Dunării. Bala (cu dirijarea apelor spre Braţul Borcea) a fost defavorabilă ponto-sarmatice sunt reprezentate de unele suprafeţe de
stejar pufos; 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană Rezervaţia Celea Mare-Valea lui Ene reprezintă una din Braţului Dunărea Veche. Pe timp de vară secetoasă, 80% din stepe primare, inclusiv stepe petrofile pe calcare recifale, cu
cu Quercus spp.; 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi ariile protejate din Dobrogea cu cele mai mari concentraţii debit este preluat de braţul Bala şi numai 20% este preluat de numeroase specii ameninţate incluse în lista roşie naţională.
gorun; 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 92D0 - de specii de floră şi faună protejate, precum şi de elemente brațul Dunărea Veche. Cea mai importantă dintre acestea este clopoţelul dobrogean
Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tamaricetea şi Securinegion de patrimoniu geologic, paleontologic şi peisagistic. (specie de interes comunitar). Vegetaţia de silvostepă eurosi-
tinctoriae); 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Aspecte climatologice beriană cu stejar, pădurile balcano-panonice de cer şi gorun
Magnopotamion sau Hydrocharition. Biotopul Climatul este de tip temperat continental, cu veri călduroase şi şi vegetaţia forestieră cu stejar pufos, deşi reduse ca supra-
Geologie/geomorfologie secetoase, ierni moderate, primăveri timpurii şi toamne târzii. faţă, prezintă o importanţă deosebită, inclusiv din punct de
Speciile de interes comunitar din sit Din punct de vedere geologic, formaţiunile de suprafaţă Dunărea asigură, prin permanenta evaporare a apei, o umi- vedere paleoecologic, reprezentând ultimele vestigii ale pă-
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina existente în zonă sunt alcătuite din depozite loessoide, alu- ditate sporită şi reglarea încălzirii aerului. Precipitaţiile medii durilor de coastă ce au constituit calea de migraţie a speciilor
bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • viuni grosiere şi fine. Aluviunile din baza luncii Dunării sunt sunt de 427 mm/an. Vara precipitaţiile sunt scăzute cantitativ forestiere din Peninsula Balcanică spre masivele forestiere
Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) • Triton cu alcătuite din nisipuri, pietrişuri şi bolovănişuri, grosimea lor şi rare, iar evaporarea foarte mare. Iarna, cantităţile de zăpadă din Dobrogea de Nord.
creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). Mamifere: Vidră, putând ajunge până la 10-18 m. La adâncimi mai mari de sunt de asemenea reduse. O particularitate distinctă a precipi-
Lutră (Lutra lutra). Nevertebrate: Melcul cu cârlig (Anisus 20 m, pe malul Dunării pot fi întâlnite depozite din Cretacicul taţiilor o constituie caracterul lor torenţial, cu cantităti maxi- Fauna
vorticulus). Pești: Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) • superior (circa 65 de milioane de ani), constituite din calcare, me în 24 de ore de peste 100 mm. Vântul predominant bate Mozaicul de ecosisteme tereste şi acvatice din cadrul sitului
Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Petroc (Gobio kessleri) marno-calcare şi calcare marnoase. Calcarele coraligene din din direcţia N-NE, aducând iarna viscole şi geruri. Un factor al favorizează dezvoltarea unei faune reprezentative de never-
• Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) Reciful neojurasic de la Topalu, conţin una din cele mai bo- stepizării accentuate a zonei este dispariţia „Băltăreţului“, vânt tebrate, amfibieni, reptile, peşti, păsări şi mamifere. Situl de-
• Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Pietrar (Zingel zin- gate asociaţii de corali jurasici din ţară. Structura calcarelor cald şi umed de tip zefir ce bătea dinspre sud ducând la topi- ţine o faună bogată de nevertebrate, fiind identificate multe
gel) • Fusar (Zingel streber) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Avat coraligene masive de aici este asemănătoare cu cea a recifilor rea zăpezilor primăvara. Vara, acesta căpăta caracter de zefir, specii de păianjeni şi peste 100 de specii de moluşte. În sit au
(Aspius aspius) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Ghiborţ de râu dezvoltaţi în zonele din faţa Alpilor, precum şi cu cele de tip luând naştere datorită unei intense evaporaţii din fostele bălţi, fost identificate trei specii de reptile şi opt specii de amfibieni,
(Gymnocephalus baloni) • Rezeafcă de Dunăre (Alosa tanaica) • Stramberg din Slovenia. şi ducea umezeală şi aer mai rece şi proaspăt până la 50-60 km dintre care broasca ţestoasă de apă, ţestoasa de uscat dobro-
Chişcar de râu (Eudontomyzon mariae) • Dunariţă (Sabanejewia în interiorul Bărăganului şi al Podişului Dobrogei. geană, buhaiul de baltă cu burta roşie şi tritonul cu creastă
aurata). Plante: Merinană (Moehringia jankae) • Clopoţel do- Pedologie dobrogean fiind protejate la nivel european. Fauna piscicolă
brogean (Campanula romanica). În zona nisipurilor de pe malul apei se găsesc cernoziomuri Biocenoza din sit cuprinde 15 specii protejate la nivel european printre
levigate, nisipoase şi nisipuri slab solidificate – psamosoluri, Vegetaţia care rizeafca, avatul, zvârluga, porcuşorul de nisip, petrocul,
Caracterizarea sitului reflectând un proces incipient de formare, ca urmare a fixării Flora şi vegetaţia ostroavelor este dominată de specii de sal- pietrarul, sabiţa, ţiparul etc. Situl constituie, de asemenea, o
Prezentare generală recente a nisipurilor de dune. Solurile aluvionare sunt supuse cie, dintre care salcia albă este cea mai frecventă. În funcţie zonă vitală pentru reproducerea şi migraţia sturionilor şi a al-
Ecosistemele din cadrul sitului sunt complexe şi reprezintă periodic proceselor de aluvionare şi spălare la revărsarea şi de altitudine şi de nivelul inundabil mai putem întâlni plopul tor specii de peşti. În ceea ce priveşte mamiferele, acestea au o
rezultatul unor procese de eroziune şi aluvionare exerci- retragea apelor. Substratul acestor soluri este constituit din negru sau „pluta“, plopul alb, ulmul de luncă sau frasinul de prezenţă accidentală şi aperiodică în funcţie de nivelul Dunării.
tate de-a lungul timpului de cursul Dunării. Ecosistemele diferite combinaţii de mâluri, argile şi nisipuri. Sub influenţa luncă, iar în zonele foarte înalte, stejarul pedunculat şi ste- Se pot identifica peste 26 de specii, dintre care vidra (specie de
acvatice favorizează prezenţa unei bogate faune piscicole. predominantă a unui exces de umiditate de lungă durată s-au jarul brumăriu. În zona unde cresc arbuştii predomină murul, interes comunitar), căprioara, vulpea, pisica sălbatică, dihorul
Multe specii de peşti prezente în sit sunt protejate la nivel format o serie de lăcovişti şi soluri gleice, dar şi soluri de sără- care poate atinge şi un metru înălţime, dar se mai întâlnesc de casă şi uneori bursucul, alături de numeroase rozătoare.
european. Zona prezintă, de asemenea, o mare diversita- tură reprezentate de solonceacuri şi soloneţuri ce favorizează şi zălogul, răchita roşie şi malja, iar pe grinduri sângerul şi Situl este şi un important refugiu pentru păsări. Habitatele
te de habitate de pajişti, tufărişuri şi păduri. Situl se gă- dezvoltarea vegetaţiei de sărătură. Varietatea de soluri pre- mai rar păducelul şi măceşul. Se înâlnesc şi plantele de tip din cadrul sitului favorizează prezenţa unui număr ridicat de
seşte pe principala cale de migraţie a speciilor de plante zente în zona Cernavodă este dominată de solurile bălane de liană cum ar fi viţa de vie sălbatică, iedera, hameiul, curpe- specii şi populaţii, multe protejate la nivel european, dintre
din Peninsula balcanică spre Dobrogea de Nord şi Delta stepă (valoare medie pentru agricultură), sărace în humus şi nul de pădure, plesnitoarea. Stratul ierburilor este bogat în care putem menţiona cormoranul mic, stârcul roşu, stârcul gal-
Dunării. În sit sunt incluse rezervaţiile naturale Reciful neo cu conţinut ridicat de carbonat de calciu şi sulfaţi. Aceste soluri specii iubitoare de condiţii de umiditate moderată pe grin- ben, egreta mare, egreta mică, buhaiul de baltă, stârcul pitic,
jurasic de la Topalu, Locul fosilifer Seimenii Mari, Ostrovul sunt poroase, uşoare, cu un regim de umiditate foarte scăzut duri (vetricea, lăsniciorul, susaiul, sovârvăriţa, nalba mare, cristeţul de câmp, vânturelul de iarnă, buha, diferite specii de
Şoimul, Celea Mare-Valea lui Ene şi Pădurea Cetate. Reciful accentuat de vânturile frecvente şi puternice. sparanghelul, rotunjoara, pelinul negru, brusturele, volbu- ciocănitori etc.
303
Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Cernavodă (1756) și biserica de lemn unicat, pe stâlpi Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara Administrarea sitului
Cei 42088 de locuitori din așezările din sit sunt angrenați în de lemn și împletitură de nuiele, din satul Izvoarele. perimetrului acestuia În sit au fost amenajate puncte de intrare, poteci pentru vizi-
principal în agricultură, creșterea animalelor, pescuit, indus- Descoperirile neolitice de la Cernavodă situează această Un impact negativ asupra sitului îl au pășunatul în pajiştile tare, amenajări pentru colectarea deșeurilor, panouri de aver-
trie, viticultură/vinificație, piscicultură, horticultură și comerț. localitate printre cele mai vechi din ţară. Este vorba de stepice, pescuitul selectiv, practicile agricole intensive, turis- tizare și de informare. Acesta necesită atât dotarea cu noi pa-
Sistemul de încălzire din locuințe este fie centralizat pe gaz, epoca culturii Hamangia, ale cărei începuturi au fost fixate mul necontrolat, braconajul, navigația cu nave fluviale mari ce nouri de avertizare, de informare și pentru orientare (hărți), cât
fie individual pe lemne și gaz. Toate localitățile dispun de un de catre arheologi cu 7500 de ani în urmă. Pe dealul Sofia, poluează apele și lucrările de îmbunătățire a Dunării naviga- și amenajarea de stațiuni științifice, centre de vizitare, puncte
sistem centralizat de alimentare cu apă, dar numai în Hârșova la nord de oraş, s-au descoperit resturile unei aşezări şi ale bile ce afectează debitele Dunării schimbându-i structura ge- de informare, puncte pentru observare/supraveghere, trasee
și Cernavodă există un sistem centralizat de canalizare. unui cimitir din cultura Hamangia. Dintr-unul din mormin- omorfologică, cu efect ireversibil asupra faunei și florei din sit. tematice, bariere, locuri de campare, zone pentru colectarea
În zonă întâlnim numeroase situri arheologice (așezări te provin celebrele figurine de lut „Gânditorul“ şi „Femeia În trecut, prin plantarea plopului repede crescător au fost re- deșeurilor și vetre de foc.
și necropole din secolele IV î.Hr.-IX d.Hr.), biserici și mo- şezând“. Între 7 și 9 octombrie, la Cernavodă se serbează duse drastic stepele și pădurile aluviale cu anin negru și frasin,
numente datând din secolele X-XIX, dintre care mențio- Zilele Toamnei, iar în prima duminică a lunii octombrie la pădurile grindurilor de mal, de stejar, frasin și ulm, precum și
năm cetățile Carsium, Capidava și Sucidava, Geamia din Hârșova se celebrează Ziua Recoltei. pădurile de salcie, crângurile și galeriile de salcie și plop nativ.
Canaralele Dunării - RO SCI 0022
304
Cascada Mişina - RO SCI 0023
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vrancea: Nistoreşti.
Suprafaţa: 219 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 45‘ 23‘‘; Long. E 26˚ 34‘ 15‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1297 max., 955 min., 1147 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Biotopul
Geologie/geomorfologie
Structura geologică a unităţii este dominată de depozitele
Pânzei de Tarcău, formată din alternanţe de gresii, marne şi
argile cu intercalaţii şistoase grezos calcaroase, marno-calca-
re, conglomerate şi gresie de Kliwa, precum şi fliş bituminos,
puternic fracturate în falii. Într-o analiză amănunţită se obser-
vă înclinaţii mai mari ale versanţilor şi pante mai accentuate
decât în restul regiunii, datorate adâncirii rapide a văilor. De
asemenea, se remarcă faliile superficiale cărora li se datorează
cascadele de pe văile pâraielor din regiune. Zona se suprapune
ariei de maximă activitate seismică a Carpaţilor de Curbură,
denumită de specialişti „vatra seismică a Vrancei“. Relieful
actual este consecinţa intenselor procese tectonice din trecut,
a evoluţiei văii pe suportul structural şi stratigrafic geologic
complex, ce au avut ca rezultat formarea unei căderi de apă
de circa 12 m înălţime, într-un ansamblu peisagistic deosebit.
Pedologie
Cele mai răspândite soluri sunt cele din clasa brune-acide.
La cele mai mari altitudini, cu caracter insular, apar soluri
brun-acide de pajişti cu podzoluri, iar pe alocuri se întâlnesc
soluri brun-acide umbrice. Soluri brune feriluviale şi podzo-
lurile sunt întâlnite cu caracter dominant la înălţimi mari.
Hidrologie
Principala arteră hidrografică a regiunii este Mişina, care stră-
bate zona de la SV la NE. Lungimea totală a reţelei hidrografice
de suprafaţă suprapusă sitului este de 3,6 km. Pâraiele Făgetu
Rotund, Turcu şi Coada Boului sunt afluenţii Mişinei.
Aspecte climatologice
Clima acestui areal are caracter temperat-continental, cu mari
diferenţe de temperatură de la vară la iarnă. Nivelul precipita-
ţiilor este de circa 1000 ml/an, intervalul cel mai ploios fiind
primăvara, iar cel mai secetos, iarna. Vânturile dominante sunt
cele din vest, bogate în precipitaţii. Valea Mişinei este adapos-
tită faţă de acţiunea vântului şi, ca urmare, nu se manifestă
efecte negative ca de exemplu rupturi şi doborâturi de arbori
provocate de vânt.
Biocenoza
Vegetaţia
Vegetaţia forestieră este de amestec de răşinoase (brad şi
molid) cu foioase, în principal fag, diseminate fiind şi exem-
plare de mesteacăn, paltin de munte, pin, plop, scoruş şi, pe
albia pâraielor, arin. Vârsta arboretelor ajunge la 100-140
de ani. Acestea au funcţia de protecţie a solului împotriva
eroziunii şi alunecărilor de teren. În subarboret se întâlnesc
socul, piperul lupului, cununiţa, socul roşu, salba, călinul,
murul. Rezervaţia naturală este mai puţin studiată din punct
de vedere floristic. Aici au fost identificate 122 de specii de
plante superioare deşi specificul acesteia este dat de căderea
liberă de apă care formează Cascada Mişina. La baza acestei
căderi de apă se dezvoltă o vegetaţie iubitoare de apă, de-
pendentă de umiditatea ridicată a aerului şi de regimul debi-
telor. În covorul ierbos se întâlnesc specii cum ar fi vulturica,
măcrișul-iepurelui, colţişorul, feriga, iarba şarpelui, breiul, 0 0,5 1 1,5 km
vinariţa, iarba deasă, fragul, pufuliţa de munte, crestățeaua,
rărunchioara, clopoţei, salvia, buruiana de junghiuri.
305
Ceahlău - RO SCI 0024
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Neamţ: Bicazu Ardelean, Ceahlău, Grinţieş, Taşca, Bicaz.
Suprafaţa: 7.737 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 57‘ 19‘‘; Long. E 25˚ 56‘ 54‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1877 max., 666 min., 1158 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit masă groasă de 500-600 m şi intercalate cu straturi de gresii
Ceahlău - RO SCI 0024
8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci cu grosimi ce variază între 20-30 cm şi 10-15 m. În masa de
calcaroase; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6110* - conglomerate mai sunt însedimentate şi blocuri calcaroase
Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso- de mari dimensiuni (klipe calcaroase) dispuse pe două nivele
Sedion albi; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6520 altitudinale, la 1500 și 1650 m. În cadrul Masivului Ceahlău se
- Fâneţe montane; 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de evidențiază două subunități distincte de relief: subunitatea
salix; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myr- centrală înaltă, inclusă în întregime în parcul naţional, situată
tifolium; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; la înălţimi de peste 1700 m. Caracteristica principală a reliefu-
91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior lui este un platou înalt, lung de aproximativ 5 km și cu lăţimi
(Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri maxime în jur de 1 km, mărginit de abrupturi impresionante
dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de de 200-300 m. În zona de contact cu abrupturile ce mărginesc
Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 9420 platoul și pe pereții acestora s-a format un microrelief foarte şi Bistra Mică, Neagra. Suprafeţele lacustre sunt situate în afa- apar şi sub stâncile Bâtcii Neagre. Tot în acest subetaj se întâl-
- Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea variat care include trepte naturale (poliţe), hornuri, jgheburi și ra sitului, cel mai important dintre acestea fiind lacul Izvorul nesc şi bradul alb şi pinul silvestru, relict glaciar. Etajul subal-
montană; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a stânci cu forme bizare și care au reprezentat sursa de inspirație Muntelui. Cu o suprafaţă de 31,25 km2, acesta completează în pin ocupă toată zona cuprinsă între limita superioară a pădu-
lungul râurilor montane; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe a numeroase legende (Toaca, stâncile Panaghia, Dochia etc.). mod armonios peisajul zonei. rilor de molid şi punctele cele mai înalte din Masivul Ceahlău.
versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 6430 - Comunităţi de Baza abrupturilor este marcată de o trenă imensă de grohoti- Caracteristică pentru acest etaj este dominanţa jnepenişurilor.
lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până șuri care coboară până la 1200 m. Subunitatea periferică situ- Aspecte climatologice Printre tufişurile de jneapăn se întâlnesc afinişe sau tufărişuri
la cel montan şi alpin. ată spre marginea parcului național este constituită dintr-un Poziţia dominantă altitudinal a masivului faţă de munţii din jur de ienupăr pitic. De-a lungul micilor pâraie se întâlnesc tufări-
complex de culmi radiare cu altitudini cuprinse între 900 și îl expune circulaţiei curenţilor de aer. Fragmentarea reliefului, şuri de arin verde. Pe stâncăriile calcaroase se întâlnesc multe
Speciile de interes comunitar din sit 1300 m. Culmile formează Obcinele Ceahlăului și sunt despăr- expoziţia versanţilor şi neomogenitatea suprafeţei subiacente specii endemice şi subendemice. Dintre speciile considerate
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • țite de văi adânci. Datorită alternanței rocilor mai dure cu alte- active determină apariţia unui mozaic de topoclimate natu- vulnerabile sunt prezente în zonă căldăruşa, papucul doamnei,
Triton carpatic (Triturus montandoni) • Buhai de baltă cu bur- le mai moi, eroziunea a acționat selectiv. Astfel, culmile au un rale. Amplitudinile termice ale valorilor mediilor lunare de flămânzica, ghinţura galbenă, floarea de colţ, sângele voinicu-
ta galbenă (Bombina variegata). Mamifere: Liliac comun profil ondulat format dintr-o succesiune de bâtci despărțite de temperatură între Toaca şi satul Ceahlău sunt mai mici iarna, lui, tisa. Dintre plantele relicte întâlnim iarba surzilor, coada
(Myotis myotis) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) înşeuări largi, iar versanții au înclinaţii diferite și sunt afectaţi ca urmare a efectului inversiunilor termice cu o frecvenţă şi o iepurelui, micsandra sălbatică, opaiţa, sor-cu-frate, arginţica,
• *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx de torenţialitate și alunecări de teren. intensitate mai mare pe fundul văilor. Cantitatea medie anuală gâscariţa, rogozul, firuţa, vioreaua, foaia grasă, bumbăcariţa.
lynx) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros). de precipitaţii depăşeşte 700 mm, cele mai multe înregistrân- Pe teritoriul sitului se găsesc şase specii de plante de interes
Nevertebrate: Lăcustă de munte (Odontopodisma rubripes). Pedologie du-se primăvara şi vara. Cea mai mare frecvenţă la vârful Toaca comunitar, dintre acestea clopoţeii fiind specie prioritară.
Pești: Zglăvoc (Cottus gobio). Plante: Papucul Doamnei, În etajul molidişurilor întâlnim o asociaţie de podzoluri hu- o au vânturile din direcţia vestică generate de circulaţia domi-
Blabornic (Cypripedium calceolus) • Moşişoare (Liparis loese- mico-feriiluviale și soluri brune podzolice feriiluviale. La alti- nantă la nivelul României. La altitudini mai joase, circulaţia Fauna
lii) • Feriguţă, Ruginită (Asplenium adulterinum) • *Clopoţel tudini sub 1200 m predomină solurile forestiere şi înţelenite curenţilor se canalizează mai ales pe direcţia văilor principale. În sit se remarcă o diversitate excepţională a speciilor de
(Campanula serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Iris de altitudini mijlocii. În partea de vest se întâlnesc asociaţii de nevertebrate, reprezentate prin aproximativ 1100 de spe-
(Iris aphylla ssp. hungarica). soluri brune acide, brune eubazice și mezobazice. În partea de Biocenoza cii clasificate în numeroase ordine ce aparţin claselor de
est predomină solurile brune acide. Pe suprafeţele orizontale Vegetaţia viermi, moluşte, crustacee, miriapode, arahnide şi insecte.
Caracterizarea sitului dintre Ocolaşul Mare şi Bâtca lui Ghedeon, supraumezite de Situl prezintă o etajare destul de evidentă a vegetației ca ur- Majoritatea o reprezintă insectele (peste 1000 de specii).
Prezentare generală pânza freatică, apar soluri turboase acide. În zona subalpină, mare a caracterului singular al masivului. Subetajul montan Dintre acestea, lăcusta de munte este specie de interes comu-
Situl se remarcă printr-o mare biodiversitate. În Masivul caracteristica o dau pereţii stâncoşi, abrupţi, fără înveliş de sol inferior de la poalele Ceahlăului începe la altitudinea de 450- nitar. Fauna vertebratelor este, de asemenea, foarte variată
Ceahlău au fost identificate un număr de 15 habitate de interes sau cu soluri slab evoluate (litosoluri), iar pe cursurile superioa- 530 m și urcă până la 650-700 m. Vegetaţia lemnoasă este datorită multitudinii biotopurilor existente. Dintre speciile de
european, dintre care patru sunt prioritare. De asemenea, pe re ale apelor mai importante apar soluri aluviale slab înţelenite reprezentată de făgete pure, alături de care se mai întâlnesc peşti amintim zglăvoaca răsăriteană, porcuşorul, moioaga,
raza sitului există 17 specii de floră și faună de interes comu- şi aluviuni crude cu o textură pietroasă sau nisipos-pietroasă. insular şi carpino-făgete. Azonal, de-a lungul cursurilor de apă, grindelul, cleanul, păstrăvul şi boişteanul. Amfibienii sunt re-
nitar. În sit sunt semnalate 61 de specii protejate, monumente au fost localizate arinişe şi tufărişuri cu cătină roşie. Subetajul prezentaţi de tritonul carpatic, tritonul cu creastă, buhaiul de
ale naturii, endemite, specii rare, relicte glaciare, precum şi 121 Hidrologie montan mijlociu, de la 650-700 m până la 1100-1200 m, este baltă cu burta galbenă (specii de interes european), brotăcel,
de specii de păsări, ceea ce reprezintă una dintre cele mai mari Apele de suprafaţă care îşi au obârşia în masiv sunt tributa- caracterizat prin pădurile de amestec de foioase şi răşinoase. broasca râioasă brună, broasca râioasă verde, broasca roşie
diversități avifaunistice existente în zona montana a României. re direct râului Bistriţa sau se varsă în sectorul de albie al Cele mai răspândite sunt brădeto-făgetele, mai frecvente între de munte, salamandră şi tritonul comun. Dintre speciile de
La acestea se adaugă patrimoniul cultural deosebit al zonei şi Bistriţei corespunzător lacului Izvorul Muntelui. Cursurile de 700-1000 m şi brădeto-molidişurile, care formează o centură reptile amintim şopârla cenuşie, şopârla de munte, guşterul,
semnificaţia istorică seculară. apă autohtone sunt colectate de râurile ce delimitează masi- între 1000 şi 1200 m altitudine. Subetajul montan superior şarpele de alun, năpârca şi vipera comună. Dintre cele 30 de
vul la nord (Bistricioara), est (Bicaz) şi vest (pâraiele Pintic şi este cuprins între 1100-1200 m şi 1460-1700 m. Arboretele specii de mamifere amintim râsul, lupul, ursul brun, vidra, ca-
Biotopul Capra). Pâraiele sunt în general scurte şi pe profilul longitudi- dominante sunt molidişurile pure. În limitele acestui subetaj, pra neagră, liliacul comun, liliacul cu urechi mari, liliacul mic
Geologie/geomorfologie nal apar numeroase rupturi de pantă care generează repezişuri pe Ceahlău se întâlnesc cu caracter intrazonal, pe stâncării, ar- cu potcoavă etc. Dintre elementele faunistice sunt declarate
Cea mai mare parte din suprafața sitului se găsește pe forma- şi cascade (cascada Duruitoarea de pe pârâul Rupturi are 25 m borete pure de larice în punctele Poliţa cu Crini (rezervaţie bo- monumente ale naturii gotca sau cocoşul de munte, capra
ţiunile geologice aparţinând Pânzei de Ceahlău. Acestea sunt înălţime). Dintre cursurile de apă autohtone mai importante tanică), Piatra cu Apă şi pe versantul de sub Piatra cu Apă, spre neagră, râsul, iar ciocănitoarea cu trei degete şi capra neagră
reprezentate prin Conglomeratele de Ceahlău dispuse într-o menționăm Schitul, Izvorul Alb şi Izvorul Muntelui, Bistra Mare Izvorul Muntelui în Poiana Luminişului. Insular acestea mai sunt relicte glaciare.
306
Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE XVII-XIX, dintre care menționăm Mănăstirea Durău ctitorită în „Întorsul Oilor“. Zona este bogată în legende populare cum ar fi: Administrarea sitului
Situl se află pe teritoriul administrativ al comunelor Ceahlau, secolul XVII de o fiică a domnitorului Vasile Lupu, biserica fiind Legenda Vârfului Toaca din Ceahlău, Legenda Polițelor cu Crini, În sit există panouri de avertizare, de informare și pentru ori-
Bicazu Ardelean, Taşca şi al oraşului Bicaz. Cei 18132 de locuitori renumită pentru pictura interioară realizată de Nicolae Tonitza, Legenda Pietrei Teiului, Legenda Dochiei etc. entare, clădiri administrative, centre de vizitare, puncte de
ai localităților sunt angrenați în principal în activități de exploa- Biserica din Bicazul Ardelean datând din 1692 și situl arheologic informare, amenajări pentru observare, bariere, puncte de in-
tarea lemnului, agricultură, creșterea animalelor, exploatarea ca- de pe teritoriul vechiului sat Secu unde s-au descoperit vestigii Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara trare, poteci pentru vizitare, trasee turistice și tematice, locuri
rierelor de calcar şi marne și turism. Sistemul de încălzire din lo- din paleoliticul superior, precum şi monede feudale. Pe 6 august perimetrului acestuia de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor. Totodată,
cuințe este individual, pe lemne, iar în orașul Bicaz parțial pe gaz sau în prima duminică a lunii, în zonă se serbează hramul mun- Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoară sunt necesare atât dotarea cu noi panouri de avertizare, pano-
metan. Comuna Ceahlău și orașul Bicaz dispun de un sistem de telui Ceahlău în cadrul evenimentului „Ziua Muntelui“, iar pe 15 activități de exploatare forestieră, colectare a produselor fo- uri de informare și pentru orientare (hărți) cât și amenajarea de
alimentare cu apă centralizat și de canalizare parțial centralizat. august, în Bicaz, pe lacul de acumulare Izvorul Muntelui, are loc restiere nelemnoase din flora spontană și turism, fără efecte puncte de informare, puncte pentru observare și vetre de foc.
În zona sitului întâlnim biserici și monumente din secolele Ziua Marinei. În septembrie în Bicazul Ardelean se celebrează negative asupra sitului.
0 1 2 3 km
307
Cefa - RO SCI 0025
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Cefa, Sânnicolau Român, Mădăras, Salonta.
Suprafaţa: 5.268 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 53‘ 52‘‘; Long. E 21˚ 39‘ 5‘‘
Bioregiunea: Panonică Ecoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor Altitudinea: 107 max., 84 min., 93 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Transfrontier cu Parcul Național Körös Maros (Ungaria).
Habitatele DE interes comunitar din sit loess şi depozite loessice, substratul litologic fiind format în
3160 - Lacuri distrofice şi iazuri; 91F0 - Păduri ripariene întregime din argile şi luturi. Situl este caracterizat printr-o
mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau suprafaţă plană cu albii şi meandre părăsite, lacuri, mlaştini şi
Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion lăcovişti, fragmente de cursuri de ape moarte fără izvor şi fără
minoris); 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi vărsare. Formele pozitive de relief sunt reprezentate de grin-
ponto-sarmatice; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi în- duri şi popine, precum şi de diguri cu înălţimi de 2-6 m (forme
alte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi antropice). Relieful negativ este reprezentat de depresiunile de
alpin; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis tasare, unele uscate, însă cele mai multe transformate în zone
Sanguisorba officinalis). mlăştinoase sau lacuri, cu răspândire mare în Câmpia Cefei, Aspecte climatologice maluri de beton. Prin urmare, vegetaţia acestui canal este mai
la care se adaugă reţeaua canalelor colectoare, de desecări şi Clima se încadrează în climatul continental de câmpie din ves- puţin abundentă şi diversă. Comunităţile de mal, cu o extin-
Speciile de interes comunitar din sit irigaţii care contribuie la fragmentarea câmpurilor interfluvi- tul României. Condiţiile climatice sunt optime pentru speciile dere redusă, sunt dominate de sălcii şi stuf. Comunitatea de
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • ale joase. Un tip aparte îl reprezintă microrelieful dezvoltat pe arborescente existente în sit (cer, stejar). Precipitaţiile medii plante plutitoare este săracă, dominată de lintiţă, aceasta fi-
Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creas- solurile sărăturoase din zona Salonta-Sânnicolau Român, unde anuale însumează circa 635 mm, cele mai abundente fiind la ind prezentă doar în apropierea malurilor. Bălţile din pădure
tă dobrogean (Triturus dobrogicus) • Buhai de baltă cu burta apar microdepresiuni cu adâncimi de 0,3-0,5 m legate între ele sfârşitul primăverii şi începutul verii. Vânturile cele mai frec- constituie un alt habitat pentru vegetaţia palustră. Ele repre-
roşie (Bombina bombina). Mamifere: Liliac de iaz (Myotis prin canale scurte, precum şi microforme pozitive cu aspecte vente sunt cele din S şi SE şi în general nu sunt puternice. zintă ape permanente sau temporare din microdepresiuni din
dasycneme) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). Nevertebrate: insulare de grinduri şi popine. solul pădurii. Deşi în majoritate depind de apele de precipitaţii,
Ţărăncuţă (Coenagrion ornatum). Pești: Boare (Rhodeus se- Biocenoza aceste bălţi se menţin perioade îndelungate (chiar şi în tim-
riceus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Zvârlugă (Cobitis Pedologie Vegetaţia pul verii). Pajiştile sunt utilizate în prezent ca păşuni şi fânaţe.
taenia). Plante: Pălămidă (Cirsium brachycephalum) • Cele mai reprezentative clase de sol sunt molisolurile şi argilu- Datele disponibile arată că în perioada preistorică Câmpia Majoritatea solurilor rămase în prezent în afara sectorului agri-
Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia). visolurile. Molisolurile se caracterizează prin culoare închisă, fi- Crişurilor (în nordul căreia este situat situl) era acoperită cu pă- col sunt sărăturate, aici crescând o vegetaţie de sărătură carac-
ind formate în zona câmpiei piemontane (extremitatea estică) duri de stejar în alternanţă cu pajişti stepice. Văile şi terenurile teristică edificată pe păiuş. Vegetaţia lemnoasă a zonei este
Caracterizarea sitului şi a câmpiei de divagare, pe depozite loesoide cu apă freatică la mlăştinoase erau acoperite de stejărişuri de luncă, arinişuri şi concentrată în partea sudică, fiind reprezentată de Pădurea
Prezentare generală adâncime de 1-5 m. Argiluvisolurile s-au format în zona câm- plopişo-sălcete. Cu aproximativ 120-140 de ani în urmă, pă- Rădvani şi tufărişurile limitrofe. Aceasta este o pădure de luncă
Cadrul natural foarte variat din Bazinul Tisei cuprinde un moza- piei piemontane pe luturi şi argile cu apă freatică la adâncimi durea situată între Marţihaz şi Cefa, mult mai extinsă, ajungea cu esenţe tari, constituită din stejar pedunculat, ulm şi frasin
ic de ecosisteme de o deosebită valoare din punct de vedere al de 5-10 m. În sit pot fi întâlnite şi soluri sărăturate (soloneţuri). până în apropiere de Mădăraș. În prezent, pe respectivul terito- comun. Sporadic se întâlnesc cerul, carpenul, jugastrul, salcâ-
conservării biodiversităţii. Dintre acestea, o importanţă aparte riu nu a mai rămas decât un rest al acesteia (pădurea Rădvani), mul, cireşul sălbatic, plopul tremurător. Primăvara, solul brun
o au zonele umede de la Cefa. Zonele umede din Câmpia joasă Hidrologie cea mai mare parte fiind defrişată. În zona Cefa, din vegetaţia al pădurii Rădvani este foarte umed până la mlăştinos, iar vara
a Crişurilor au fost mult mai numeroase în trecut, dar odată cu Situl se află în bazinul hidrografic al Crişului Repede. Teritoriul primară s-au păstrat un rest de stejăriş şi o serie de ochiuri de este uscat. Apa freatică se află aproape de suprafaţa solului.
expansiunea comunităţilor umane şi a activităţilor antropice este străbătut pe direcţia N-S de Canalul Crişurilor, lung de vegetaţie stepică. Din punct de vedere al umidităţii se constată Stratul arbustiv este bine dezvoltat, fiind constituit din: pădu-
au fost serios afectate, suprafaţa acestora scăzând foarte mult. 61 km, care porneşte din Crişul Repede la Tărian şi se varsă în pe de o parte o pondere ridicată a plantelor iubitoare de uscă- cel, sânger, lemn câinesc, mur etc. Dintre liane au fost citate:
Cu toate acestea, majoritatea comunităţilor de floră şi faună şi- Crişul Negru la est de Tămaşda. În sit au fost executate reţele ciune, datorită climei călduroase şi secetoase din timpul verii, curpenul, iedera, hameiul, viţa sălbatică şi viţa neagră. Stratul
au găsit refugiul în noile habitate de tip secundar de la Cefa, de canale pentru asigurarea evacuării rapide a excesului de iar pe de altă parte a speciilor iubitoare de apă, ca urmare a ierbos este relativ slab dezvoltat, ocupând între 5 și 30 % din
care au „copiat“ în mare măsură caracteristicile habitatelor apă din perioadele ploioase şi coborârea nivelului apei freatice, influenţei puternice pe care o au lacurile pescăriei asupra ve- suprafaţa solului. Tufărişurile din jurul pădurii Rădvani, forma-
iniţiale, oferind nişe ecologice adecvate unui însemnat număr având ca rezultat creşterea suprafeţei agricole mai ales în zona getaţiei. O trăsătură caracteristică o constituie prezenţa unui te în special din porumbar şi păducel, sunt spinoase şi greu de
de specii rezidente. Situl Cefa se caracterizează printr-o diver- Sânnicolau Român. Apele freatice constituie unul din princi- număr mare de specii de sărătură (mărţişor, lobodă de sără- traversat, cu o înălţime de aproximativ trei m.
sitate mare a habitatelor şi dispunerea lor în mozaic, dar şi prin palele elemente de nuanţare a peisajului. Prin adâncimea lor tură, patlagină de sărătură). Vegetaţia acvatică şi palustră se
gradul ridicat de integritate ecologică al acestora. Astfel, într-o influenţează şi modul de utilizare al terenurilor. În zona depre- dezvoltă luxuriant la Cefa, populând lacurile şi canalele. Pe Fauna
arie restrânsă putem întâlni habitate variate ca arii înmlăşti- sionară Cefa-Salonta, nivelul apei freatice este situat între 0 și locul fostelor mlaştini, desecate în cea mai mare parte de-a Dintre nevertebrate se remarcă prezenţa în sit a unor rarităţi
nite, iazuri piscicole (heleșteie), canale de diferite dimensiuni, 2 m. Acest lucru favorizează variaţii sezoniere mari ale apelor lungul timpului, se află în prezent terenuri agricole şi pajişti, în pentru bazinele din interiorul arcului carpatic românesc, cum
şanţuri, bălţi (temporare şi permanente) cu adâncimi şi mo- freatice, producându-se în unele perioade joncţiunea acesto- majoritate de sărătură. La marginea heleşteelor întâlnim zone ar fi Valvata cristata (o specie de melc de apă dulce), care nu
duri variate de curgere a apei, cu sau fără vegetaţie acvatică ra cu apele suprafreatice. Datorită capilarităţii, aceste ape se de stuf, uneori foarte bine dezvoltate, ocupând o suprafaţă a mai fost semnalată în viaţă de mai mult de 30-40 de ani în
(submersă, natantă, emersă şi vegetaţie palustră), trupuri ridică până la suprafaţă producând băltiri. În apropierea heleș- mare a lacurilor. Curăţirea periodică a vegetaţiei din lacuri pre- România. Specii rare de interes european sunt ţărăncuţa, ră-
de pădure, sărături, terenuri cultivate, păşuni şi fânaţe ume- teielor, nivelul apelor subterane din vecinătatea digurilor este cum şi desecarea lor în vederea exploatării peştilor determină daşca, croitorul mare, croitorul cenuşiu (ultimele trei nemen-
de. Condiţiile heterogene permit în acest mozaic de habitate ridicat la suprafaţa solului. Alimentarea cu apă a straturilor o diversitate scăzută a vegetaţiei acvatice. Plantele plutitoare ţionate în formularul standard de declarare a sitului). Speciile
apropiate adăpostirea unui spectru larg de specii din cele mai freatice se face direct din ploi şi zăpezi, din apele de suprafaţă sunt puţin abundente, fiind prezente doar la marginea lacuri- de fluturi întâlnite sunt în strânsă legătură cu habitatele de
diverse grupe sistematice şi ecologice. naturale şi artificiale, Canalul Colector având un rol prioritar. lor. Doar ciulinul de baltă este mai frecvent, fructele sale fiind sărătură din sit, larvele speciilor fiind cantonate în diverse păr-
Lucrările de îndiguiri şi desecări influenţează regimul apelor întâlnite toamna în cantităţi mari pe mal. În comparaţie cu la- ţi subterane sau supraterane ale speciilor de sărătură. Dintre
Biotopul freatice, astfel că văile îndiguite nu-şi mai revarsă apele peste curile, canalele adăpostesc o vegetaţie mult mai abundentă şi peşti, datorită prezenţei heleşteelor, se disting două comuni-
Geologie/geomorfologie zona de câmpie dintre Canalul Colector şi graniţă, dar alimen- mai diversă. Astfel, vegetaţia acvatică este formată din brâuri tăţi: speciile care aparţin heleșteielor (crapul, ştiuca, şalăul,
Din punct de vedere geologic, aria face parte din unitatea tec- tează pânza freatică. Solurile cu textură grea şi permeabilitate paralele de plante acvatice. În apropierea malului se întâlneş- somnul, linul, carasul argintiu, coregonul, cosaşul, sângerul
tonică numită Depresiunea Panonică, formată prin prăbuşirea redusă, stagnările de apă superficială, pantele de scurgere te un desiş înalt dominat de papură. Canalul Principal (numit şi novacul) şi peştii care trăiesc în canalele din afara pescă-
unei întinse suprafeţe din regiunea carpatică, probabil în tim- mică au contribuit la crearea unei zone cu aspect de terenuri de localnici „Criş“), care leagă Crişul Repede de Crişul Negru, riei, dintre care trei sunt protejați la nivel euporean (ţiparul,
pul Neozoicului. Prin colmatarea treptată a acestei depresiuni mlăştinoase, multe dintre ele fiind transformate în heleșteie prezintă o serie de trăsături caracteristice. Are aproximativ 10- boarea şi zvârluga). Din cele 11 specii de amfibieni şi patru de
s-a format Câmpia Tisei, a cărei prelungire spre est formează piscicole, încă din anul 1863. 20 m lăţime, 1-2 m adâncime şi un curent de apă rapid în zona reptile prezente în sit, patru sunt de interes comunitar: tritonul
teritoriul sitului. Întreaga suprafaţă a sitului este aşezată pe centrală. Malurile sunt abrupte şi în câteva locuri îndiguite cu cu creastă, tritonul cu creastă dobrogean, buhaiul de baltă cu
308
burta roşie şi ţestoasa de apă. Dintre speciile de mamifere in- tudine de paseriforme. Numărul mediu este de 500-550 de pe- menționăm așezarea Movila cu Pomi (Epoca bronzului, cultura ții zonei sunt generate de suprapășunat, utilizarea pesticidelor
sectivore şi rozătoare se remarcă pârşul de alun, popândăul şi rechi cuibăritoare, cuiburile fiind în medie de 4-5 pe un arbore. Otomani), Ruinele castelului familiei Toldy (secolele XV-XVI) și fertilizanților, secarea heleșteielor pentru pescuitul industri-
numeroase specii de lilieci, printre care liliacul de iaz (specie de din Sânnicolau Român, Turnul ciunt (1658) și Biserica refor- al, arderea și erbicidarea stufului, dragarea canalelor, îndepăr-
interes comunitar). Dintre mamiferele mari, putem menționa Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE mată (1750-1755) din Salonta. Pe 3 iunie este Ziua Orașului tarea arborilor uscați sau în curs de uscare. Desfăşurarea tutu-
cerbul carpatin, cerbul lopătar, căpriorul, mistreţul, nevăstuica, Cei 24954 de locuitori din sit sunt angrenați în principal în Salonta, iar la începutul toamnei se sărbătorește Ziua Comunei ror acestor activități este anterioară desemnării sitului.
vulpea, jderul de copac, dihorul de casă, vidra (specie de inte- agricultură, creșterea animalelor, viticultură, pomicultură, le- Cefa, cu organizarea tradiționalelor concursuri de atelaje trase
res comunitar), pisica sălbatică etc. Importanţa avifaunistică a gumicultură, piscicultură, industrie și comerț. Sistemul de în- de cai cu participare internațională. În octombrie, la Inand are Administrarea sitului
sitului rezultă din evidenţierea a 263 de specii de păsări, care se călzire din locuințe este individual, pe lemne, în Salonta parțial loc Festivalul Toamnei. În sit există panouri de informare și pentru orientare, poteci
împart în 76 de specii cuibăritoare, 49 de specii sedentare, 73 și pe gaze naturale. Localitățile dispun de alimentare cu apă, pentru vizitare, clădiri administrative, centre de vizitare, ame-
de specii oaspeţi de vară, 49 de specii de pasaj şi 16 specii care în special prin foraj. Singura localitate care deține sistem de Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara najări pentru observare, bariere și centre de cercetare. Acesta
apar numai în perioada de iarnă. Pădurea Rădvani este habita- canalizare este Salonta. perimetrului acestuia necesită atât dotarea cu panouri de avertizare și pentru orien-
tul propice cuibăritului unui număr însemnat de stârci. De ase- În zona din vecinătatea sitului întâlnim situri arheologice (așe- Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoară tare (hărți) cât și amenajarea de împrejmuiri, trasee turistice
menea, situl prezintă condiţii şi pentru cuibăritul mai multor zări din secolele XIX-XIII î. Hr. și II, III, IV, V-VI, VIII-X, XI-XII, XIV- activități de vânătoare, pășunat, agricultură, acvacultură, pes- și tematice, locuri de campare, poteci pentru vizitare și zone
specii de răpitoare de zi şi de noapte, precum şi pentru o multi- XVI d. Hr.) biserici și monumente din secolele X-XIX, dintre care cuit sportiv. Elementele de impact negativ asupra biodiversită- pentru colectarea deșeurilor.
0 1 2 3 km
309
Cenaru - RO SCI 0026
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vrancea: Andreiaşu de Jos.
Suprafaţa: 426 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 41‘ 28‘‘; Long. E 26˚ 46‘ 57‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Subcarpaţii de Curbură
Altitudinea: 968 max., 509 min., 769 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit lemnoasă în special. Productivitatea bună a solurilor se reflectă
9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de şi în capacitatea de regenerare naturală a pădurii în zonele în
fag de tip Asperulo-Fagetum. care s-au efectuat defrişări prin tratamente silvice care urmă-
resc promovarea speciilor autohtone şi conservarea habitatelor
Speciile de interes comunitar din sit
Cenaru - RO SCI 0026
0 0,5 1 1,5 km
310
Cheile Bicazului - Hăşmaş - RO SCI 0027
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Neamţ: Bicaz-Chei, Dămuc.
Județul Harghita: Gheorgheni, Sândominic, Tulgheş.
Suprafaţa: 7.642 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 44‘ 27‘‘; Long. E 25˚ 47‘ 58‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1787 max., 673 min., 1266 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit toate pâraiele ce coboară din munte: Licaş, Suhard, Cupaş,
91Q0 - Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros; Lapoş, Şugău de pe stânga, respectiv Pârâul Oii, Bicăjelul şi
3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; Surducul de pe dreapta. Afluenţi mai importanţi ai Bicazului
4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6170 - Pajişti calcifile alpine sunt pâraiele Bicăjel şi Dămuc. Bicăjelul, afluent de dreapta
şi subalpine; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higro- al Bicazului, curge spre nord spintecând jumătatea sudică a
file de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6440 - Hăşmaşului şi se varsă în Bicaz în zona cunoscută sub nume-
Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de altitudine joa- le de „Gâtul Iadului“. Pe acest traseu, pârâul Bicăjel străbate
să (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 6520 - Fâneţe o regiune pitorească, punctată de trei rânduri de chei, toate
montane; 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase greu accesibile. Dintre acestea menționăm Cheile Duruitoarei
din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); şi Cheile Bicăjelului, ambele de o neîntrecută sălbăticie. Chei la principal în creșterea animalelor, comerţ, salmonicultură, activități de pășunat, exploatare de masă lemnoasă, exploata-
3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion fel de spectaculoase aflăm și pe văile pâraielor Cupaş, Lapoş şi exploatare de masă lemnoasă, recoltare fructe de pădure și re de calcar în carieră, recoltare de fructe de pădure și ciuperci,
sau Hydrocharition; 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria Şugău. Lacul Roşu, situat în amonte de Cheile Bicazului, a re- ciuperci și turism. Sistemul de încălzire din locuințe este indivi- cosit și turism. Elementele de impact negativ asupra sitului
germanica de-a lungul râurilor montane; 3260 - Cursuri de zultat prin bararea râului Bicaz în anul 1837 în urma unei mari dual, pe lemne, în unele localități și pe gaz sau curent electric. sunt generate de suprapășunat, poluare fonică și estetică,
apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegeta- alunecări de teren. Lacul are o suprafaţă de aproximativ 13 ha Doar localitățile Bălan și Gheorghieni (parțial) dispun de un turism necontrolat. Pe Muntele Suhard a existat o pârtie de
ţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion; 7220* şi o adâncime maximă de 12,5 m. Apele de pe versantul vestic sistem de alimentare cu apă și canalizare centralizat. schi care a fost abandonată, iar momentan există un proiect
- Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); al Hăşmaşului sunt colectate de râul Olt, care izvorăşte de sub pentru amenajarea unui nou domeniu schiabil în apropierea
7230 - Mlaştini alcaline; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegeta- Vârful Hăşmaşul Mare. Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara celui vechi. În anumite cazuri exploatarea de masă lemnoasă,
ţie chasmofitică pe roci calcaroase; 91E0* - Păduri aluviale cu perimetrului acestuia recoltarea fructelor de pădure, a ciupercilor şi chiar păşunatul
Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion inca- Aspecte climatologice În sit întâlnim biserici și monumente din secolele XIII-XIX, din- se desfăşoară în mod ilegal, neautorizat. De asemenea, activi-
nae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto- Climatul este unul temperat-boreal, de natură montană car- tre care se remarcă Biserica romano-catolică construită între tăţile de comerţ desfăşurate în Cheile Bicazului, cât şi comerci-
Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea patică, cu diverse caracteristici în funcţie de altitudine și ex- anii 1753-1757 în stil baroc în locul vechii biserici gotice din alizarea florii de colţ sunt neautorizate.
montana (Vaccinio-Piceetea); 9180* - Păduri din Tilio-Acerion poziţia versanţilor. Poziţia Munţilor Hăşmaş faţă de larga arie 1498 și Biserica armeano-catolică (1730-1734), ambele din
pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene. depresionară dinspre vest (Depresiunile Ciucului și Giurgeului) Gheorgheni. Pe teritoriul comunei Bicaz-Chei s-a descoperit Administrarea sitului
determină o circulaţie activă a curenţilor de aer care produc cu- un număr mare de unelte care aparţineau unei cete de vână- Situl are panouri de avertizare, panouri de informare și pen-
Speciile de interes comunitar din sit noscute inversiuni termice şi fac să se înregistreze temperaturi şi tori din paleolitic. Portul popular specific în zonă este secuiesc tru orientare (hărți), clădiri administrative, poteci pentru
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) fenomene cu totul diferite, influenţate de zonele către care sunt pentru etnicii maghiari din Gheorgheni şi Bălan, moldovenesc vizitare, bariere, puncte de informare, trasee turistice și te-
• Triton carpatic (Triturus montandoni) • Buhai de baltă cu orientaţi versanţii. Ploile sunt frecvente primăvara şi toamna, pentru locuitorii din Bicaz și ceangăiesc pentru cei din Trei matice. Acesta necesită atât dotarea cu noi panouri de aver-
burta galbenă (Bombina variegata). Mamifere: Liliac cârn însă în general sunt de scurtă durată. Precipitaţiile sunt scăzute Fântâni. În fiecare an, între 5 și 6 decembrie se organizează tizare, panouri de informare și pentru orientare (hărți) cât și
(Barbastella barbastellus) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • în zona centrală a masivului (staţiunea Lacul Roşu). Zilele Oraşului Gheorgheni, iar la sfârșitul lunii iulie se sărbă- amenajarea de centre de vizitare/informare, puncte pentru
*Urs brun (Ursus arctos) • *Lup (Canis lupus) • Râs (Lynx lynx). toresc Zilele Lacului Roșu. La Bicaz, în prima duminică din luna observare/supraveghere, puncte de intrare, locuri de campare
Nevertebrate: Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylva- Biocenoza mai se organizează serbarea câmpenească „Armiden“. și vetre de foc.
nica). Pești: Zglăvoc (Cottus gobio) • Moioagă (Barbus meri- Vegetaţia Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoară
dionalis). Plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium În vegetaţia sitului se delimitează următoarele etaje: etajul
calceolus) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Feriguţă, Ruginită montan cu subetajul montan mijlociu (de la 575 m la 1100 m),
(Asplenium adulterinum) • *Clopoţel (Campanula serrata). având o vegetaţie alcătuită predominant din păduri de fag în
amestec cu molid şi, mai rar, amestec de fag şi brad şi subetajul
Caracterizarea sitului montan superior (de la 1100 m până la 1700 m), în care ca-
Prezentare generală racteristice pentru Cheile Bicazului sunt pinetele de stâncărie
Situl se găseşte într-o zonă de o rară frumuseţe, binecunoscu- şi etajul subalpin (la peste 1700 m), caracterizat de apariţia
tă iubitorilor de natură din toată ţara. Diversitatea peisajelor tufărişurilor de ienupăr. Acest etaj ocupă petice reduse pe vâr-
(Cheile Bicazului, Lacul Roşu, Culmea Hăşmaşului) este com- furile mai înalte. Caracteristică pentru Masivul Hăşmaş este lip-
pletată de elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect sa speciilor tipice subalpine, jneapăn şi smârdar. Condensarea
floristic şi faunistic, oferind posibilitatea vizitării în scopuri rarităţilor floristice şi de vegetaţie are loc în cea mai mare parte
ştiinţifice, educative, recreative şi turistice. În sit sunt prezente pe principalele vârfuri ale masivului şi în Cheile Bicazului, mul-
rezervaţii naturale (Hăşmaşu Mare-Piatra Singuratică şi Cheile te dintre ele pe stâncării. Dintre plantele cu importanţă zonală
Bicazului) şi monumente ale naturii (Avenul Licaş şi Cheile sau conservativă întâlnim în sit romaniţa de munte, omagul
Şugăului). Situl se suprapune în mare parte cu parcul naţio- (endemit carpatic), căldăruşa, gâscariţa, sânzienele de munte
nal Cheile Bicazului-Hăşmaş. Obiectivele de conservare care au (endemit carpatic), cosaciul bicăjan (endemit local), cosaciul
stat la baza desemnării sitului sunt prezenţa a 19 habitate de bistriţean (endemic pentru Carpaţii Orientali), cădelniţa (en-
interes comunitar (dintre care trei prioritare), a patru specii de demit carpatic), albăstrica (endemit carpatic), pipirigul (relict
floră şi a 11 specii de faună. glaciar), papucul doamnei (specie de interes european), tă-
mâiţa, garoafa roşie, păiuşul (subspecie endemit local), ghin-
Biotopul ţura, crucea voinicului (endemit carpatic), zada, floarea de colţ,
Geologie/geomorfologie sângele voinicului, miliţeaua (endemit al Carpaţilor Orientali),
Fundamentul geologic al Munţiilor Hăşmaş este alcătuit din roci tisa, tămâioasa (endemit carpatic).
cristaline peste care de-a lungul timpului s-au depus roci sedi-
mentare. Asocierile de jaspuri, cenuşi vulcanice, conglomerate, Fauna
marne şi gresii, roci diferit colorate şi variate ca formă şi alcătuire Fauna de mamifere mici este bine reprezentată dar încă in-
întâlnite pe traseul Lacul Roşu-Bicazul Ardelean, fac ca imensa suficient cunoscută. Până în prezent au fost identificate nouă
spintecătură a Cheilor Bicazului să constituie unul din cele mai specii de lilieci care se adăpostesc în peşterile sau scorburile
remarcabile itinerare turistice din Carpaţii Româneşti. Începând arborilor bătrâni de pe teritoriul sitului. Dintre acestea, două
din valea Oltului, Culmea Hăşmaş apare ca tăiată de paloş, cu pe- specii sunt de interes comunitar şi anume liliacul cârn şi lilia-
reţi înalţi din care curg către Olt grohotişuri dispuse pe suprafeţe cul comun mic. Dintre mamiferele mari întâlnim cerbul carpa-
întinse. Relieful mai înalt (1600-1700 m), cu abrupturi, vârfuri tin, capra neagră, căpriorul, ursul, râsul şi lupul (ultimele trei,
semeţe izolate și chei adânci, se datorează calcarelor și dolomite- specii de interes comunitar). Nevertebratele sunt deosebit
lor prezente pe toată lungimea Munților Hășmaș. Microformele de numeroase, ponderea cea mai mare revenind insectelor.
de relief care apar mai jos (1200-1350 m) sunt reprezentate de Dintre acestea, patru specii sunt noutăţi pentru ştiinţă şi 25
spectaculoase turnuri, ace, lapiezuri şi alveole. de specii sunt noi pentru România. Cosaşul transilvan, specie
de interes european, este şi el prezent în sit. Fauna piscicolă
Pedologie include specii precum păstrăvul, cleanul, porcuşorul, moioa-
Învelişul de soluri s-a format în condiţiile unor factori pedoge- ga, zglăvocul, iar în Lacul Roşu au fost identificați păstrăvul de
netici naturali specifici grupei centrale a Carpaţilor Orientali. lac şi babuşca. Dintre amfibieni şi reptile putem întâlni buha-
Se întâlnesc molisolurile – rendzine (răspândire sub pădurile iul de baltă cu burta galbenă, broasca mare de lac, tritonul
de amestec de fag cu răşinoase şi pajiştile de munte), argilu- de munte, tritonul carpatic, tritonul cu creastă, salamandra,
visolurile (sub insulele de pădure compactă de fag), cambiso- broasca râioasă, broasca roşie de munte, şopârla de munte,
lurile (sub pădurea de amestec din versanţii culmii Licaşului şi şopârla de ziduri, şopârla de câmp, năpârca, vipera comună,
Danţuraşului Mic), spodosolurile (caracteristice pădurilor de şarpele de casă şi şarpele de alun. În ceea ce priveşte avifauna,
molid) şi solurile neevoluate (litosoluri, regosoluri) în sectorul până în prezent au fost identificate 108 specii, dintre care 16
cheilor, pajiştilor degradate şi la liziera pădurii de pe versantul specii de păsări de interes european: ierunca, buha, huhurezul
vestic al Hăşmaşului. mare, minuniţa, ciuvica, ciocănitorea neagră, ciocănitoarea
de munte, viesparul, şerparul european, caprimulgul, cocoşul
Hidrologie de munte etc.
Reţeaua hidrografică străbate calcarele şi conglomeratele 0 1 2 3 km
mezozoice, adesea formând chei sălbatice. Pe teritoriul si- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
tului se află cursul superior al râului Bicaz, care colectează Cei 36189 de locuitori din așezările din sit sunt angrenați în
311
Cheile Cernei - RO SCI 0028
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Hunedoara: Bunila, Lunca Cernii de Jos, Topliţa.
Suprafaţa: 577 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 39‘ 8‘‘; Long. E 22˚ 39‘ 27‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Munţii Apuseni Altitudinea: 934 max., 411 min., 667 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
312
Cheile Glodului, Cibului şi Măzii - RO SCI 0029
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Alba: Almaşu Mare.
Județul Hunedoara: Balşa, Geoagiu.
Suprafaţa: 735 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 1‘ 42‘‘; Long. E 23˚ 8‘ 6‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Munţii Apuseni Altitudinea: 848 max., 317 min., 559 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Pedologie
Fără a prezenta o pătură continuă, învelişul de sol este alcătuit
în principal din rendzine. Întreruperile sunt datorate apariţiei
la suprafaţă a calcarelor sub formă de ţancuri, creste, abrupturi
şi blocuri izolate. Pe brâne şi pe poliţele orizontale sau puţin
înclinate s-au format soluri humico-calcice, iar pe rocile necal-
caroase apar soluri de pădure brune acide şi brune podzolite.
Formele geografice care predomină sunt dealurile formate din
soluri podzolice şi roci calcaroase, fapt care a determinat apari- 0 0,5 1 1,5 km
ţia multor formațiuni carstice.
313
Cheile Lăpuşului - RO SCI 0030
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Maramureş: Boiu Mare, Coaş, Copalnic-Mănăştur, Remetea Chioarului, Târgu Lăpuş, Vima Mică, Şomcuţa Mare.
Suprafaţa: 1.660 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 27‘ 35‘‘; Long. E 23˚ 33‘ 59‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 566 max., 206 min., 332 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit loase ale defileului. În partea nordică a defileului, la Măgureni
3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele şi Cufoaia, aceste roci se exploatează în cariere şi chiar în subte-
montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho- ran ca roci de construcţie. La partea superioară a complexului
Batrachion; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higro- de calcare şi dolomite cristaline, la Răzoare, apar cuarţite negre
file de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 91E0* cu lentile de silicaţi şi carbonaţi de mangan şi oxizi de fier ex-
- Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno- ploatate până în noiembrie 2006 şi valorificate la Combinatul
Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice Siderurgic de la Galaţi. În seria de Preluca (în acest complex se
de fag (Symphyto-Fagion); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo dezvoltă defileul Lăpuşului în aval de Sălniţa) întâlnim granaţi
Fagetum; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, cu forme de cristalizare dodecaedrice (cu 12 feţe) în aluviuni-
grohotişuri şi ravene. le afluenţilor Lăpuşului, la confluența cu râul colector. Rocile
sedimentare, reprezentate de argile vărgate şi gresii, ocupă
Speciile de interes comunitar din sit suprafeţe restrânse la nivelul râului, prezente doar în depresiu-
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina nile de la Vima Mică, Buteasa Râu şi Berchezoaia Râu. pot atinge valori de 0,35m³/sec. Vânturile sunt determinate de Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
variegata). Nevertebrate: Carab (Carabus variolosus). poziţia şi succesiunea diferitelor fronturi de presiune care tra- Cei 34390 de locuitori ai așezărilor din sit sunt angrenați în
Pedologie versează continentul. principal în prelucrarea lemnului și a marmurei, agricultură,
Caracterizarea sitului Solurile din Ţara Lăpuşului prezintă o etajare pe verticală şi pomicultură, creșterea animalelor, industrie textilă și comerț.
Prezentare generală aparţin, în principal, clasei argiluvisoluri şi cambisolurilor. Clasa Biocenoza Sistemul de încălzire din locuințe este individual, pe lemne, în
Defileul Lăpuşului este un defileu epigenetic considerat unicat argiluvisolurilor, care cuprinde tipurile de soluri brune argiloa- Vegetaţia unele localități și pe gaz. Majoritatea localităților din zonă dis-
în România prin dimensiuni şi prin rocile în care se dezvoltă luviale, brune luvice şi luvisoluri, se întâlneşte pe versanţi şi in- Cheile Lăpuşului sau Defileul Lăpuşului sunt acoperite în mare pun de un sistem de alimentare cu apă și de canalizare.
(şisturi cristaline cu nivele de calcar şi dolomite metamorfo- terfluvii, cu grosimi de 1,20-2 m, culoarea variind de la cenuşiu parte de vegetaţie forestieră, pe alocuri fiind prezente comu- În zonă întâlnim atât numeroase situri arheologice, majo-
zate). Localnicii denumesc simplu defileul „La Râu“, cu respect la suprafață la roșu-gălbui în adâncime. Clasa cambisoluri, cu nităţi instalate pe stâcăriile din chei şi comunităţi de plante ritatea datând din epoca bronzului (Cultura Suciu de Sus),
şi cu literă mare, în timp ce în lucrări mai vechi sau mai noi, tipurile brune acide şi brune eumezobazice, se întâlneşte în zona iubitoare de apă de-a lungul cursului de apă. Pădurile de pe cât și biserici și monumente din secolele VII-XIX, dintre care
acesta e denumit fie „chei“, fie „canion“. Defileul cuprinde colinară, cu o grosime de 1-1,6 m şi culoare brun-negricioasă la cele mai înalte culmi sunt făgete de deal, pe versanţi fiind menționăm Biserica de lemn „Sf. Ilie“ (1675) din satul Posta,
sectoare de tip canion unde cursul văii se îngustează specta- suprafaţă, până la brun-gălbuie în adâncime. În luncile râurilor frecvente făgetele şi gorunetele acidofile. Pe segmentele mai Clopotnița de lemn (1730) din Coaș și Așezare „Poiana“ (epoca
culos între pereţii calcaroşi (Vima Mică-Sălniţa, Buteasa Râu- şi pe terasele acestora sunt bine dezvoltate solurile aluviale. Pe largi ale unor văi apar suprafeţe reduse de aninişuri şi foarte bronzului) din Copalnic-Mănăștur. În fiecare an, la sfârșitul lu-
La Împreunătură) şi are în versanţi custuri stâncoase (Custura terenurile afectate de înmlăştinire se dezvoltă soluri hidromorfe. rar mlaştini turboase cu loză. Pe locul unor păduri tăiate re- nii iunie, în localitatea Șomcuța Mare se organizează „Serbările
Cetăţelii, Custura Vimei), pereţi şi pinteni stâncoşi, cascade (La În văile secundare şi mai ales la piciorul pantelor, pe seama ma- cent apar rareori mestecănişuri sau zmeurişuri cu zburătoare. Chioarului“ și, tot acolo, în septembrie are loc Festivalul
Pişătoare) şi peşteri. Repezişuri zgomotoase de apă (denumite terialului erodat şi transportat de apă de pe versanţi s-au format Vegetaţia de stâncă de pe pereţii defileului este discontinuă şi „Primașilor“ – Victor Negrea, care are ca scop principal cule-
„zugău“ de localnici) alternează cu sectoare în care apele râ- solurile coluviale. Acestea sunt folosite ca terenuri arabile. Valea reprezentată doar prin suprafeţe mici. Păşunile şi rarele fâneţe gerea, conservarea şi valorificarea creaţiei populare autentice.
ului par să stagneze deasupra unor adâncimi impresionante, Lăpuşului este înconjurată de soluri brune podzolice. Aceste sunt constituite mai ales din iarba câmpului şi păiuş roşu pe
locuri denumite de localnici „tăuri“, deşi se află pe ape curgă- soluri au o fertilitate naturală mijlocie şi sunt utilizate ca teren pantele accentuate, în timp ce pajiştile de luncă şi terase joase Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
toare. Apele râului se retrag uneori spre sud şi, ajunse pe roci pentru culturi, păşuni, fâneţe şi plantaţii cu pomi. sunt formate din asociații de trifoi alb si zâzanie. Pajiştile din perimetrului acestuia
sedimentare, se relaxează în zone depresionare pitoreşti (Vima depresiunile umede şi acide sunt şi cele mai slab productive, Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoa-
Mică, Buteasa Râu). Formele caracteristice de relief ale defileu- Hidrologie conţinând din abundenţă părul porcului. Foarte rar, pe coastele ră activități de exploatare forestieră, modernizare a drumu-
lui (de altfel şi cele mai spectaculoase) sunt meandrele ce încă- Râul Lăpuș îşi are obârşia în munţii omonimi, fiind cel mai lung aride apar pajişti de tip stepic. rilor de acces, exploatare de agregate minerale și vânătoare.
tuşează custuri dolomitice înguste şi zimţate (Custura Cetăţelii, curs de apa, circa 120 km, din judeţul Maramureş. Tronsonul Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de
Custura Vimei şi Custura din poiana Scăruţa, singura retezată cel mai spectaculos şi sălbatic, în lungime de 25 km, între satul Fauna braconaj, construcţia de locuinţe şi case de vacanţă neintegrate
de apele râului, dar încă vizibilă). Ca urmare a reliefului speci- Groape şi până la confluenţa cu râul Cavnic, La Împreunături, Situl este caracterizat de o faună piscicolă bogată (mult sărăci- în peisaj ce duce la scăderea valorii culturale a acestuia și de
fic, în zonă au fost identificate şase habitate de interes conser- este declarat rezervaţie hidrologică. tă din cauza scăderii debitelor apelor în perioadele secetoase, microhidrocentralele din zonă ce fac ca debitul râului să scadă,
vativ european, dintre care două prioritare. De asemenea, în sit frecvente în ultimii ani, care au determinat creșterea concen- reducând habitatele amfibienilor și populațiile de pești.
se găsesc şi două specii de interes comunitar, buhaiul de baltă Aspecte climatologice traţiei de substanţe poluante), principala specie fiind scobarul.
cu burta galbenă şi carabul. Depresiunea Lăpuşului se caracterizează printr-un climat În sit întâlnim şi mari populaţii de amfibieni (salamandră, Administrarea sitului
temperat continental de tranziţie, cu diferenţieri între partea buhai de baltă cu burta galbenă), precum şi o populaţie sta- În sit există bariere și poteci pentru vizitare, dar numărul aces-
Biotopul estică şi cea vestică. În partea estică, regiunea munţilor se află bilă de şarpe de apă, unică în bazinul mijlociu al Someşului. tora trebuie suplimentat. Totodată situl necesită atât dotarea
Geologie/geomorfologie sub influenţa maselor de aer subpolar, în timp ce în partea de Pădurile din Cheile Lăpuşului oferă habitat pentru specii de cu panouri de informare și pentru orientare (hărți), clădiri
Cele mai vechi roci sunt şisturile cristaline precambriene, care vest predomină un climat cu caracter continental moderat, cu mamifere precum căpiorul, cerbul carpatin, mistreţul, vulpea. administrative, stațiuni științifice, centre de vizitare cât și
ocupă o suprafaţă de circa 140 km2 în masivul Preluca. Au influenţe oceanice. Precipitaţiile au rolul principal în formarea Dintre speciile de păsări prezente în sit menţionăm barza albă, amenajarea de puncte de informare, puncte pentru observare/
fost separate două serii: de Răzoare și de Preluca. În seria de râului Lăpuş, cu valori ce oscilează între 950 mm-1380 mm/an. barza neagră şi, ca un element de noutate, albinărelul, obser- supraveghere, trasee turistice și tematice, locuri de campare,
Răzoare (complex traversat de Lăpuş între Răzoare şi Sălniţa) Apele mari apar frecvent în martie, debitele maxime ale râului vat în locul numit Balta Neagră, în aval de Împreunătură (con- vetre de foc și zone pentru colectarea deșeurilor.
sunt prezente sectoarele de chei şi canion cele mai spectacu- putând avea valori de 580m³/sec. Debitele minime de toamnă fluenţa râului Cavnic cu Lapuşul).
0 1 2 3 km
314
Cheile Nerei - Beuşniţa - RO SCI 0031
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Caraş-Severin: Anina, Bozovici, Ciclova Română, Ciuchici, Cărbunari, Dalboşeţ, Lăpuşnicu Mare, Naidăş, Oraviţa, Sasca
Montană, Socol, Şopotu Nou.
Suprafaţa: 37.719 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 56‘ 18‘‘; Long. E 21˚ 50‘ 1‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Munţii Banatului Altitudinea: 1162 max., 90 min., 618 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit prezintă o deosebită importanţă ştiinţifică, aici întâlnindu-se o
3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele serie de specii rare printre care diverse endemite şi specii aflate
montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho- la limita arealului de distribuţie. Se întâlnesc asociaţii vegetale
Batrachion; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti caracteristice zonelor submediteraneene de la sud de Dunăre,
bazifite din Alysso-Sedion albi; 6190 - Pajişti panonice de printre care făgetele cu alun turcesc, tufărişurile de liliac, moj-
stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis); 6210* - Pajişti usca- drean şi scumpie, pajiştile de stâncării şi asociaţiile pioniere de
te seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros stâncării calcaroase. Au fost identificate în sit un număr de 189
(Festuco Brometalia); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi de specii de nevertebrate şi 124 de specii de vertebrate, sudul
înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi Banatului permiţând pătrunderea şi adăpostirea unei faune
alpin; 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor mon- cu pregnant caracter mediteraneean. Pe langă toate celelalte roci eruptive, roci metamorfice și materiale rezultate din alte- derată, iar particularităţile circulaţiei atmosferice îl situează în
tane; 40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 8210 specii, situl adăposteşte şi un număr însemnat de carnivore rarea acestora. Solurile hidromorfe moderat și puternic gleiza- sectorul de influenţe submediteraneene. Temperatura medie
- Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; printre care urs, lup, râs, specii de interes comunitar strict pro- te precum și pseudogleizate se formează pe depozite fluviatile anuală prezintă variații de la 8 ºC, în zonele cele mai înalte,
8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din eta- tejate. În Râul Nera viețuiesc fâsa, o specie de peşte rar, şi o și fluvio-lacustre foarte fine, argile gonflate foarte fine și argilă până la 10 ºC în zonele mai joase. Perioada medie a intervale-
jul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 9110 - subspecie aparte de fusar. Un element deosebit de important lutoasă. Solurile neevoluate, reprezentate prin sol aluvial, pro- lor de secetă nu depășește în general 16 zile. Cantitatea medie
Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de îl reprezintă peșterile în care sunt prezente colonii de lilieci, tosol aluvial, regosol și litosol sunt soluri superficiale ce s-au anuală de precipitații este de 1000-1200 mm. Cantitățile ma-
tip Asperulo-Fagetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus gluti- aceștia însumând 20 de specii dintre care şase sunt de interes formate pe roci eruptive, roci metamorfice, depozite fluviatile xime de precipitații sunt înregistrate în iunie, respectiv decem-
nosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion comunitar. Încă din anul 1943, pădureile din Valea Beuşniţa şi și fluviolacustre. brie. În sit predomină vânturile din sector sudic și nord-vestic.
albae); 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91Y0 Nera au fost trecute sub regim de protecţie, obiectivul peisa-
- Păduri dacice de stejar şi carpen; 7220* - Izvoare petrifian- gistic principal fiind cascadele Beuşniţa. În 1973 s-a instituit Hidrologie Biocenoza
te cu formare de travertin (Cratoneurion); 9150 - Păduri me- regimul de protecţie asupra versanţilor împăduriţi ai dealului Rețeaua hidrografică a sitului aparține râului Nera, care izvo- Vegetaţia
dio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9170 - Păduri Rol, iar în 1982 au mai fost create trei zone protejate în care răște din Munții Semenic de sub Vârful Piatra Goznei, și are o Vegetația este foarte bogată, în sit fiind prezente 1086 de spe-
de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91K0 - Păduri iliri- nu se întreprind lucrări silvice. În prezent, zona este declarată lungime de 131 de km. După ce trece prin zona depresiona- cii de cormofite din 98 de familii, reprezentând aproximativ
ce de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion); 8310 - Peşteri în care şi Parc Naţional. ră a Munţilor Semenic, Aninei şi Almăjului, prin Depresiunea 30% din flora României și 50% din flora Banatului. Datorită
accesul publicului este interzis; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion Bozoviciului, după ce primeşte numeroşi afluenţi printre care condițiilor fizico-geografice și substratului predominant cal-
pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91L0 - Păduri ilirice Biotopul Nergana, Nergăniţa, Lapuşnic, Moceriş, Bania, Coşava, Helisag, caros, masivele muntoase din sudul Banatului prezintă etaje
de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori). Geologie/geomorfologie Prigor, Iablacina, Rudăria, Şopot, Valea Rea, Bei și Miniş, se de vegetație foarte înguste și fragmentate sau cu o remarcabilă
Situl se găsește pe teritoriul Munților Aninei, iar din punct crează o suprafaţă bazinală de 225 km². În sit se găsesc două amplitudine altitudinală. Acestea sunt reprezentate de subeta-
Speciile de interes comunitar din sit de vedere geologic este situat în partea centrală și nordică a lacuri, Lacul Dracului (care inițial era lac subteran, apărut jul pădurilor de cer și gârniță, în cea mai mare parte defrișate,
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă sinclinoriului Reșița-Moldova Nouă, alcătuit din calcare strâns prin prăbușirea bolții peșterii care îl adăpostea, cu o suprafa- în locul lor instalându-se pajiști xerofile și tufărișuri xeroter-
(Bombina variegata). Mamifere: Liliacul mare cu potcoa- cutate și faliate orientate paralel pe direcția NNE-SSV. Pe lângă ță de 700 m2, formă ovoidală și adâncimea maximă de 12 m, mofile, subetajul pădurilor de gorun ce formează o bandă
vă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mic cu potcoavă calcare, în componența Munților Aninei intră șisturi cristaline, alimentat de ploi dar mai ales de apele râului Nera) şi Lacul îngustă și fragmentată întâlnită pe platouri și pante însorite,
(Rhinolophus hipposideros) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • gresii și conglomerate. Procentul foarte ridicat de calcare, care Ochiul Beiului (situat la o altitudine de 310 m, cu o suprafață pe văi și pante umbrite gorunul amestecându-se cu cărpinița,
Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus reprezintă de altfel și cel mai mare depozit compact de calcare de 284 m2 și 3,6 m adâncime maximă). subetajul pădurilor de gorun și fag, subetajul pădurilor de fag,
schreibersi) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • din România, împreună cu acțiunea râului Nera asupra aces- cel mai bine reprezentat, făgetele fiind pure sau amestecate cu
Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx) • Liliac de iaz (Myotis tora au dat naștere unui sector de chei având 20 km lungime Aspecte climatologice carpen, înlocuite în unele uzone de pajiștile mezofile. Marea
dasycneme). Nevertebrate: Scoica de râu (Unio crassus) • (Cheile Nerei-Beușnița). Relieful sitului urmează structura geo- Poziţionarea geografică în dreptul paralelei 45, ce traversează diversitate floristică din sit se datorează complexității aspec-
Ţărăncuţă (Coenagrion mercuriale) • *Callimorpha quadripunc- logică și este alcătuit dintr-o succesiune de culmi și văi parale- situl face ca acesta să se încadreze din punct de vedere climatic telor staționale, condiționate de variația exuberantă de forme
taria • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Croitorul cenuşiu le, între care se interpun întinse podișuri carstificate. Structura în plină zonă temperată. Poziţia pe continent şi la adăpostul ar- de relief carstic și de un complex de împrejurări fitoistorice
(Morimus funereus) • *Racul de ponoare (Austropotamobius sitului face ca aici să existe toată gama de forme exocarstice cului carpatic îl plasează în provincia de climă continental-mo- particulare, datorate așezării acestui teritoriu la răscrucea unor
torrentium) • Nymphalis vaualbum • Calul dracului rezultate în urma proceselor complexe de excavare şi umplere.
(Cordulegaster heros) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera tran- Ridicarea rapidă a Munţilor Aninei şi-a pus amprenta asupra
ssylvanica) • Melc (Theodoxus transversalis) • *Croitor de fag evoluţiei ulterioare a carstului prin crearea unor zone abrupte
(Rosalia alpina). Pești: Petroc (Gobio uranoscopus) • Zglăvoc pe rama estică şi vestică a masivului, precum şi prin adâncirea
(Cottus gobio) • Petroc (Gobio kessleri) • Boare (Rhodeus se- Râului Nera. În zonele de platou şi culmi se întâlnesc frecvent
riceus amarus) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă avene şi peşteri, fosile cu excepţia zonelor unde la contactul
(Sabanejewia aurata) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • calcar-gresie s-au format reţele mari, funcţionale şi în pre-
Fusar (Zingel streber) • Fâsă mare (Cobitis elongata). Plante: zent. În principalele văi (Miniş, Nera) există o serie de peşteri
Ouăle popii (Himantoglossum caprinum). subfosile/active accesibile sau inaccesibile, aflate în diverse
stadii evolutive.
Caracterizarea sitului
Prezentare generală Pedologie
Situl prezintă un peisaj deosebit de complex şi variat, deter- Învelişul actual de soluri din sit prezintă dispunere în trepte,
minat de alternanţa platourilor calcaroase cu depresiuni largi, consecinţă a reliefului şi elementelor climatice. Deoarece sunt
cu văi puternic adâncite şi culmi cu versanţi abrupţi, la care se în strânsă corelaţie cu configuraţia şi fragmentarea reliefului
asociază o gamă largă de forme şi fenomene carstice. Printre şi cu marea diversitate litologică a subsolului, solurile pre-
acestea se remarcă cheile de mare interes ştiinţific şi peisagistic zintă şi ele o mare diversitate, fiind întâlnite aici patru clase.
săpate de râurile Caraş şi Nera, diverse peşteri bogat concreţi- Molisolurile sunt reprezentate de rendzina cambică, sol de
onate, depuneri de travertin în albii, spectaculoasele cascade tip semiprofund ce se formează pe calcare, conglomerate,
ale Beuşniţei. Au fost identificate 21 de habitate naturale de brecii calcaroase și materiale rezultate din alterarea acestora.
interes comunitar, dintre care şase sunt prioritare. Habitatele Cambisolurile sunt reprezentate de sol brun acid și de sol brun
de pădure (făgete) din acest sit sunt unice în Europa, fiind prin- eumezobazic, soluri moderat superficiale și puternic profunde
tre puţinele făgete care s-au păstrat în stare virgină. Vegetaţia care se formează pe calcare, conglomerate, brecii calcaroase,
315
valuri de migrațiune floristică având diferite origini. Astfel, menţiona şi cosașul de stepă, cosașul pășunilor şi lăcusta itali- jderul de piatră, jderul, bursucul, dihorul comun, nevăstuica, cu zeitățile ocrotitoare și uși cu vitralii, Cetatea medievală
în perimetrul sitului se întâlnesc o serie de specii rare, printre ană. Tot aici putem întâlni speciile prioritare racul de ponoa- pisica sălbatică, porcul mistreț, cerbul carpatin, căpriorul, vi- Socolari construită între sec. XIV-XV (Sasca Montană), Biserica
care diverse endemite și specii sudice, precum și 16 asociații re şi scoica de râu, aceasta din urmă fiind un bun indicator al dra, pârșul mare, pârșul de alun, șoarecele scurmător, șobo- fortificată (sec. XIII-XIV) şi Necropola (sec. XII-XIV) din satul
vegetale. Cornul bănățean vegetează fragmentar în fisurile mediului nepoluat. Apele curgătoare din cadrul sitului, precum lanul de pădure. Avifauna sitului este de asemenea bogată, Ilidia. Dintre tradițiile și obiceiurile păstrate de-a lungul tim-
stâncăriilor expuse și bine însorite, alături de alte specii da- Nera cu afluenții săi Beiul, Valea Rea și Minișul, prezintă un numărând peste 60 de specii, diversitate datorată multitudinii pului amintim Măsurarea Oilor, Sărbătoarea cu Măști, Urșii,
co-balcanice cum ar fi cornuțul bănățean şi mușcata dracului. mare interes faunistic, deoarece adăpostesc 31 de specii de de habitate prezente în sit care asigură locuri bune pentru cui- Ciurăleasa și Fasanacul. Anual, în zona sitului se serbează tradi-
Sesleria filifolia este endemică în Balcani şi populează abruptul pești, printre care și o serie de rarități. Fâsa mare este una din bărit, odihnă și hrănire, precum și localizării sitului în partea ționalul Festival al Văii Almăjului.
de la Bigăr, creasta de lângă Poneasca din dreapta râului Miniș, acestea, fiind un pește nemaiîntâlnit în alt râu din țara noastră de SV a țării, pe culoarele de migrație. Specii des întâlnite sunt
asociată cu cornul bănățean, sânzienele, iarba surzilor și garo- și totodată un relict terțiar în fauna Europei. O altă prezență corbul, pițigoiul mare, pițigoiul albastru, pițigoiul de mlaștină, Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
fița albă. Liliacul în amestec cu mojdreanul şi scumpia ocupă interesantă este o subspecie de fusar (Aspro zingel). Râul Nera țicleanul, ochiulboului, mierla, sturzul cântător, măcăleandrul, perimetrului acestuia
în întregime versanţii însoriţi ai dealurilor ce mărginesc cheile, este singurul din zona clisurii Dunării care are o ihtiofaună cinteza, sticletele. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de
fiind instalate pe coastele stâncoase de calcar. Cornul, păduce- completă și care este în legătură organică permanentă cu ihti- suprapășunat, turism necontrolat, incendiere, braconaj, recol-
lul, alunul, salba râioasă, ciuboțica cucului, colțișorul, rogozul, ofauna Dunării. În sit au fost identificate 12 specii de amfibieni, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE tare/capturare ilegală a speciilor protejate pentru colecționare
iedera, untul pământului, năvalnicul, iarba dulce, măcrișul ie- între care izvorașul cu burtă galbenă (specie de interes comu- Cei 27533 de locuitori din așezările din zona sitului sunt angre- sau comerţ, drumuri auto ce fragmentează habitatele, accesul
Cheile Nerei - Beuşniţa - RO SCI 0031
puresc, cerențelul, alunul turcesc, fagul dobrogean, priboiul și nitar), salamandra, tritonul comun, tritonul de munte, broasca nați în principal în exploatarea și prelucrarea lemnului, turism, vehiculelor motorizate în zonele în care prezenţa acestora este
spânzul se află şi ele printre speciile de floră din sit. Pe pante râioasă mică, broasca râioasă mare, brotăcelul, broasca mare agricultură, creșterea animalelor, construcții, exploatarea ma- interzisă, eroziune.
însorite, calcaroase, pe soluri profunde, greu permeabile, cu de lac, broasca roșie de pădure etc. Reptilele sunt numeroa- terialelor de construcții, minerit și comerț. Sistemul de încălzi-
drenaj insuficient, întâlnim cerențelul, barba împăratului, șo- se însumând 13 specii (gușterul, șopârla de câmp, șopârla de re din locuințe este individual, cu lemne, doar localitatea Anina Administrarea sitului
pârlița, sânzienele de pădure, pupezele, silnicul, iarba deasă. În ziduri, șopârla de munte, năpârca, șarpele de casă, șarpele de având un sistem centralizat. Localitățile dispun de sisteme de În sit există panouri de informare, panouri pentru orientare,
sit este prezentă și o specie de interes comunitar, ouăle popii. apă, șarpele lui Esculap, șarpele rău, șarpele de alun, vipera cu alimentare cu apă, dar nu toate au și canalizare. clădiri administrative, centre de vizitare, puncte de informa-
corn, vipera comună). Pe teritoriul sitului pot fi întâlnite carni- În zonă întâlnim situri arheologice (așezări, tumuli, necropole) re, bariere, puncte de intrare, poteci pentru vizitare, trasee
Fauna vore mari, dintre care ursul, lupul și râsul sunt specii de interes datând din eneolitic și epoca romană. Totodată, în sit se află turistice, locuri de campare, vetre de foc și amenajări pentru
Situl deține cel mai însemnat număr de specii cu areal restrâns comunitar strict protejate. Pe lângă aceste mamifere de talie biserici și monumente din secolele XII-XX, dintre care menți- colectarea deșeurilor. Acesta necesită dotarea cu împrejmuiri
din țara noastră, un număr mare de specii rare (45) și de en- mare, un alt grup de importanță deosebită este reprezentat onăm Muzeul Farmacia Knoblanch (Oravița), cea mai veche în zone deosebit de importante, panouri de avertizare, stați-
demite (29). Dintre numeroasele specii de insecte prezente în de lilieci, în majoritate în colonii de hibernare sau maturitate farmacie montaristică şi prima farmacie „de mână“ din ţară, uni științifice, amenajări pentru observare și trasee tematice.
zonă, opt sunt de interes comunitar, alături de acestea putând în peșteri. Alte specii de mamifere întâlnite în sit sunt vulpea, construită în anul 1796, pe a cărei fațadă apar medalioane
0 2 4 6 km
316
Cheile Rudăriei - RO SCI 0032
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Caraş-Severin: Eftimie Murgu.
Suprafaţa: 300 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 51‘ 41‘‘; Long. E 22˚ 6‘ 8‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Munţii Banatului Altitudinea: 874 max., 344 min., 592 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Pedologie
Solurile din sit sunt reprezentate prin soluri brune (în special
districambosoluri, care predomină în regiunile montane pe
versanții puternic înclinați și pe culmi), rendzine, terra rossa
(pe formele de relief tinere, în lunci și câmpii joase), precum
și soluri aluvionale (în zona de luncă).
Hidrologie
Situl este străbătut de râul Valea Rudăriei (sau Rudăria), care
este afluent al râului Nera. Valea Rudăriei are două izvoare
care își au originea în Munții Scinecea. După unirea celor două
izvoare, Rudărica Mare și Rudărica Mică, râul parcurge 10 km
prin Valea Rudăricii și intră în localitatea Eftimie Murgu. Înainte
de a intra în sat, râul străbate cheile Rudăriei (1,5-2 km).
Aspecte climatologice
Situl se încadrează în climatul temperat continental, cu influ-
enţe mediteraneene. Temperatura medie multianuală este de 0 0,5 1 1,5 km
10,5 °C. Cea mai caldă lună a anului este iulie, cu o medie de
20,3 °C, iar cea mai răcoroasă este luna ianuarie, cu o tempe-
317
Cheile Şugăului - Munticelu - RO SCI 0033
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Neamţ: Bicaz-Chei, Bicazu Ardelean.
Suprafaţa: 335 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 50‘ 17‘‘; Long. E 25˚ 50‘ 24‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1382 max., 660 min., 1020 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit produc la sfârşitul lui septembrie, iar ultimele către sfărşitul
6520 - Fâneţe montane; 7220* - Izvoare petrifiante cu forma- lunii mai. Ploile sunt frecvente primăvara şi toamna, însă în
re de travertin (Cratoneurion); 8210 - Versanţi stâncoşi cu ve- general sunt de scurtă durată.
getaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 91Q0 - Păduri relictare
de Pinus sylvestris pe substrat calcaros. Biocenoza
Vegetaţia
Speciile de interes comunitar din sit Situl are o deosebită importanţă din punct de vedere botanic.
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă Aici este localizată specia endemică cosaciul bicăjan. Situl
(Bombina variegata) • Triton carpatic (Triturus montandoni) • prezintă importanţă și la nivel european prin prezenţa unor
Triton cu creastă (Triturus cristatus). Mamifere: Liliac comun specii protejate cum ar fi clopoţeii, irisul şi papucul doamnei.
(Myotis myotis) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hi- Existența tufurilor calcaroase în geneza activă şi a travertinelor,
pposideros) • *Urs brun (Ursus arctos). Nevertebrate: *Croitor peştera Izvorul Şugăului fiind dezvoltată integral în travertine
de fag (Rosalia alpina). Plante: Papucul Doamnei, Blabornic la contactul cu calcarul jurasic, au condus la declararea în sit a
(Cypripedium calceolus) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iris habitatului prioritar izvoare petrifiante cu formare de travertin vulpe, mistreţ, urs brun, pisică salbatică. În peşterile din sit Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
(Iris aphylla ssp. hungarica). (Cratoneurion). Din punct de vedere al vegetaţiei se remarcă şi sunt prezente şi două specii de lilieci de interes comunitar şi perimetrului acestuia
habitatul Păduri de Pinus sylvestris pe substrat calcaros. Pinul anume liliacul mic cu potcoavă şi liliacul comun. Dintre speciile Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoară
Caracterizarea sitului silvestru este un relict glaciar retras pe stâncării şi abrupturi de păsari menţionăm cocoşul de munte, alunarul, uliul pasărar, activități de pășunat, vânătoare și turism. Elementele de im-
Prezentare generală unde s-a instalat în pâlcuri sau ca exemplar izolat după ce, în mierla şi fluturaşul de stâncă, Monument al Naturii foarte bine pact negativ asupra sitului sunt generate de suprapășunat,
Importanţa sitului este determinată de densitatea şi varieta- era postglaciară, molidul a dislocat etajul pinului. reprezentat în sit. braconaj (otrăvire, capcane), turism necontrolat, tăieri ilegale.
tea speciilor vegetale şi animale de interes comunitar şi naţi-
onal. Astfel, au fost identificate patru habitate de interes co- Fauna Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Administrarea sitului
munitar dintre care unul este prioritar şi zece specii de faună Fauna cuprinde specii rare de mamifere, reptile, amfibieni, Cei 4942 de locuitori ai comunei Bicaz-Chei sunt angrenați în Situl este împrejmuit, include panouri de avertizare, pano-
şi floră protejate la nivel european. Citată pentru prima oară nevertebrate şi păsări. Fauna de nevertebrate, deşi deosebit principal în creșterea animalelor și exploatarea și prelucrarea uri de informare și pentru orientare (hărți) și trasee turistice.
în 1933 de către M. Gușuleac, specia endemică cosaciul bică- de bogată şi diversificată, este doar parţial cunoscută şi insufi- lemnului. Sistemul de încălzire este individual, pe lemne. În Acesta necesită amenajarea de locuri de campare și zone pen-
jan (Astragalus pseudopurpureus) cuprinde în sit peste 95% cient cercetată. Se remarcă prezenţa croitorului de fag. Dintre localitate nu există sisteme de alimentare cu apă și canalizare. tru colectarea deșeurilor.
din populaţia la nivel naţional. Situl a fost declarat arie na- amfibieni sunt prezenţi tritonul carpatic, tritonul cu creastă Pe teritoriul comunei Bicaz-Chei se află un sit arheologic (așe-
turală protejată în anul 1971, prin decizia Consiliului Popular şi buhaiul de baltă cu burta galbenă. Mamiferele sunt foarte zare) datat din paleoliticul superior. În prima duminică din luna
Neamţ, pentru considerente geologice, paleontologice și bine reprezentate prin cerb carpatin, caprioară, capră neagră, mai în zonă se organizează serbarea câmpenească „Arminden“.
geomorfologice. Masivul Munticelu face parte din complexul
carstic al Cheilor Bicazului, fiind situat în nord-estul Parcului
Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş. În sit întâlnim formaţiuni
carstice remarcabile cum ar fi Cheile Şugăului, Peştera Izvorul
Şugăului, Peştera Munticelu.
Biotopul
Geologie/geomorfologie
Masivul Munticelu este o culme calcaroasă orientată de la nord
la sud, cu o lăţime variabilă (în medie 300 m) şi o lungime
de circa 3 km, între confluenţa pârâului Şugău cu râul Bicaz
(în sud) şi obârşia pârâului Ţepeşeni, Vf. Criminis (în nord).
Munticelu face parte din complexul carstic al Cheilor Bicazului
şi este un masiv bine individualizat din punct de vedere ge-
omorfologic. Peisajul excepțional este generat de relieful cal-
caros, evidenţiat prin dinamismul morfologic și diversitatea
formaţiunilor carstice (exocarst şi endocarst): vârfuri conice,
turnuri, pereţi abrupţi, surplombe, versanţi în trepte cu poli-
ţe şi brâne, creste înguste, chei, marmite de eroziune, doline,
lapiezuri, jgheaburi, trene de grohotiş, izbucuri, ferestre şi
tuneluri suspendate, grote şi peşteri. Geologia sitului este ex-
trem de interesantă. Calcarele au o culoare albă-cenuşie sau
roşiatică sunt bogate în fosile, în majoritate corali şi moluşte.
Aceste calcare s-au format cu zeci de kilometri mai la vest şi au
ajuns în poziţia actuală sub forma unei pânze de şariaj (pânza
de Hăghimaș). Întregul masiv Munticelu se află în poziţie anor-
mală, discordantă faţă de depozitele din jur, calcarele stând
peste formaţiunea de fliş sălbatic alcatuită predominant din
argile cenuşii negricioase mai noi. Astfel, Munticelu are o deo-
sebită semnificaţie geologică, fiind singurul sit care argumen-
tează grandiosul fenomen geologic al şariajului (deplasare pe
mari distanţe a rocilor ca urmare a fenomenelor tectonice)
petrecut în această parte a Carpaţilor Orientali.
Pedologie
Învelişul de soluri s-a format în condiţiile unor factori pe-
dogenetici naturali specifici grupei centrale a Carpaţilor
Orientali. Cea mai mare extindere (60-70%) o au rendzinele.
Acestea sunt soluri negre intrazonale asemănătoare cerno-
ziomurilor, formate pe calcare, dolomite şi substrate petro-
grafice bogate în calciu, cu o fertilitate variată, în general cu
productivitate mijlocie.
Hidrologie
Şugăul curge pe cea mai mare parte din lungimea sitului, pe
flişul sălbatic şi conglomeratele de Bârnadu, dar, înainte de
confluenţa cu Bicazul, se angajează în traversarea barei de
calcare pe direcţia NV-SE, sculptând pe circa 350 m cele mai
înguste chei din zonă, deschiderea dintre pereţii cheilor redu-
cându-se pe unele sectoare la doar 3-4 m.
Aspecte climatologice
Zona corespunde tipului de climat temperat boreal, de natură
montană carpatică, cu diverse caracteristici în funcţie de alti-
tudine, expoziţia versanţilor, orientare. Poziţia masivului faţă
de larga arie depresionară dinspre vest (depresiunile Ciucului
şi Giurgeului), adăpostul oferit de masivul Taracu şi Ceahlău în
NE şi energia reliefului determină o circulaţie activă a brizelor,
care produc cunoscute inversiuni termice şi fac să se înregistre- 0 0,5 1 1,5 km
ze temperaturi şi fenomene cu totul deosebite. Climatul este
caracterizat prin ierni aspre şi friguroase. Primele îngheţuri se
318
Cheile Turenilor - RO SCI 0034
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Cluj: Sănduleşti, Tureni.
Suprafaţa: 134 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 36‘ 14‘‘; Long. E 23˚ 42‘ 42‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Munţii Apuseni Altitudinea: 575 max., 405 min., 492 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
319
Cheile Turzii - RO SCI 0035
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Cluj: Mihai Viteazu, Petreştii de Jos, Sănduleşti.
Suprafaţa: 326 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 33‘ 44‘‘; Long. E 23˚ 40‘ 44‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Munţii Apuseni Altitudinea: 796 max., 422 min., 636 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Drumul, aproape asfaltat, continuă pe lângă o carieră de gips până pe un platou aflat deasupra cabanei Cheilor Turzii. Spre cabană
trebuie coborâtă pe serpentine o pantă accentuată, nerecomandată pentru acces cu autovehiculul iarna. Pentru a ajunge în amonte de
chei se poate urma drumul care se desprinde din DN1 (E 81) în apropierea orașului Turda și care se îndreaptă spre vest către localitatea
Petreștii de Jos. Pe jos se poate ajunge pornind din centrul orașului Turda, la ieșirea spre Alba lulia din sensul giratoriu urmând către vest
marcajul turistic „cruce roșie“ care conduce pe un drum de culme numit „Drumul Domnilor“ (două ore de mers pe jos) până la cabană.
320
Aspecte climatologice din chei), grohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor zonei cu diverse specii de raci, scoici şi melci de apă. Dintre Muntele Petridului, Castelul Vereș din satul Livada și Biserica
Clima sitului se încadrează în caracteristicile temperat-con- colinar și montan (se dezvoltă pe versanții însoriți cu înclinare speciile de peşti menționăm zvârluga, mreana, cleanul. Situl unitariană din Săndulești. În fiecare an, în luna mai, în Cheile
tinentale de tranziție, fără variații excesive. Circulația aerului mare spre medie pe grohotișuri mărunte sau grosiere nefixa- este favorabil unei bogate faune de amfibieni și reptile: buha- Turzii se desfășoară o competiție sportivă de anvergură, cupa
este sub influența maselor de aer predominant vestice care te), păduri din Tilio-Aceron pe versanții abrupți, grohotișuri și iul de baltă cu burta galbenă, tritonul cu creastă, brotăcelul, ATA la alpinism și escaladă. În august au loc festivități dedi-
întrețin în perioada rece a anului o vreme închisă, cu ierni în ravene (pădure mixtă care se formează pe grohotișurile de pe broasca mare de lac, broasca roșie de pădure, broasca roșie de cate Zilelor Comunei Mihai Viteazu și în octombrie au loc Balul
general blânde, cu precipitații frecvente sub formă de ploaie, versanți stâncoși abrupți ai cheilor Turzii). Pe versantul drept al munte, broasca râioasă verde, șarpele de alun, șopârla cenușie, Strugurilor și Zilele Cepei. În tradiția orală, Cheile Turzii adă-
lapoviță și ninsoare. Vara, vremea este instabilă, cad precipita- Cheilor există o plantație de pin, specie necaracteristică zonei. vipera comună, șarpele de apă, gușterul, șopârla de ziduri etc. postesc ființe mitice (satana, zâne, strigoi). Obiceiuri precum
ții sub formă de averse însoțite de descărcări electrice, urmate Vegetația include numeroase plante relicte terțiare, glaciare, Mamiferele care pot fi observate constant în zonă sunt căprioa- „Fâsâitele“, șezătorile, Câjlegile, Pețitul, sunt din păcate din ce
de timp frumos determinat de încălzirea maselor de aer prin elemente stepice, balcanice și mediteraneene. Printre acestea ra, cerbul, jderul de piatră, iepurele, vulpea, mistrețul, dihorul în ce mai puțin practicate.
descendență de pe versantul estic al Munților Apuseni. O in- se numără 129 de endemisme. Flora regiunii cuprinde peste și mai rar pisica sălbatică. Peșterile și crăpăturile de pe versanții
fluență mai restrânsă o exercită circulația polară arctică, care 1000 de specii floristice. Dintre endemisme se evidențiază din Cheile Turzii favorizează prezența liliecilor cum ar fi: liliacul Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
în sezonul cald se resimte prin scăderi ale temperaturii și pre- stânjenelul, omagul, relictele terțiare scoruș, aerel, cârcel și cu aripi lungi, liliacul comun, liliacul mediteranean cu potcoa- perimetrului acestuia
cipitații abundente. Iarna, prin pătrunderea și menținera unor ceapa ciorii. Alături de ceapa ciorii, în aceeaşi asociaţie vegeta- vă, liliacul mare cu potcoavă, liliacul mic cu potcoavă, specii de Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoa-
mase de aer rece, este posibilă formarea și persistența inversi- lă întâlnim o serie de alte plante endemice, printre care garo- interes comunitar. În literatura de specialitate este menționată ră activități sportive (escaladă, parapantism), de pășunat și
unilor termice favorabile apariției ceții. Precipitațiile atmosfe- fița albă, cimbrișorul sau specii daco-balcanice cum ar fi muș- prezența unei colonii importante de lilieci în Peștera Cetățeaua turism. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt ge-
rice medii prezintă valori în jur de 663 mm/an, cu minime în cata dracului. Dintre speciile rare caracteristice pentru zonele Mare, peștera fiind teoretic închisă accesului public. Avifauna nerate de suprapășunat pe pajiștile din vecinătate (pășunatul
0 0,5 1 1,5 km
321
Cheile Vârghişului - RO SCI 0036
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Harghita: Mereşti.
Județul Covasna: Vârghiş.
Suprafaţa: 834 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 12‘ 46‘‘; Long. E 25˚ 32‘ 31‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 935 max., 556 min., 695 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
şi de pe şoseaua Odorheiu Secuiesc-Miercurea Ciuc prin Băile Chirui (15 km drum pietruit) sau prin Băile Selters (7 km).
Habitatele DE interes comunitar din sit ulm, mesteacăn) întâlnim poieni cu o floră variată, cu nume-
6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe roase plante rare ca bulbucii de munte, tulichina lupului, cri-
substrat calcaros (Festuco Brometalia); 8210 - Versanţi stâncoşi nul de pădure, ceapa ursului, stânjenelul, lăptucul oii sau tisa.
cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8310 - Peşteri în Coniferele sunt prezente răzleţ, fiind reprezentate de molid,
care accesul publicului este interzis; 9180* - Păduri din Tilio- pin silvestru sau ienupăr. Pe teritoriul sitului au fost identi-
Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91E0* - Păduri ficate 500 de specii de plante din care 44 de specii sunt rare,
aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, vulnerabile sau endemisme carpatice: rotoţele albe, pelinul de
Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag stâncă, feriguţa, ruginiţa, căpuşnica, brebeneii, verdeaţa iernii,
(Symphyto-Fagion); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum. papucul doamnei, mâna Maicii Domnului, barba ungurului,
mlăştiniţa, micsandrele sălbatice, săbiuţa ovăsciorul, crucea
Speciile de interes comunitar din sit voinicului, stânjenelul siberian, prescuriţa, buhaiul, poroinicul,
Mamifere: *Urs brun (Ursus arctos) • Liliacul mare cu pot- untul vacii, puşca dracului, foaia grasă, şapte degete, iarba
coavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mic cu pot- neagră, borşişorul, buruiana vântului, opaiţa, cimbrişorul,
coavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliac comun (Myotis otrăţelul de baltă, tămâioara, ştirigoaia. Trei specii de plante
myotis) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cărămiziu sunt de importanţă comunitară (dar nu sunt incluse în formu-
(Myotis emarginatus) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechs- larul de declarare a sitului), şi anume papucul doamnei, irisul
teini) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliac cu aripi şi curechiul de munte.
lungi (Miniopterus schreibersi) • Vidră, Lutră (Lutra lutra).
Nevertebrate: Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) Fauna
• Chilostoma banaticum • Cucujus cinnaberinus • Carab (Carabus Peşterile din sit sunt deosebit de importante deoarece consti-
variolosus) • *Croitor de fag (Rosalia alpina). Pești: Moioagă tuie adăpost pentru numeroase specii de lilieci. Din cele 30 de
(Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio). specii existente în România, în Cheile Vârghişului au fost iden-
tificate 17. În peştera Orbán Balázs au fost găsite 14 specii în
Caracterizarea sitului diferite perioade ale anului. În timpul verii peștera adăposteşte
Prezentare generală o colonie de reproducere a liliacului comun şi liliacului comun
Cheile Vârghişului reprezintă unul dintre cele mai interesante mic (2000-2500 de exemplare), pe timpul iernii hibernând aici
fenomene naturale din sudul Carpaţilor Orientali. În acest sit se 1300 de exemplare aparţinând aceloraşi specii. Tot această
găsesc o serie de elemente naturale de valoare excepţională din peşteră adăposteşte una dintre cele mai semnificative colo-
punct de vedere botanic, zoologic, speologic, paleontologic şi nii de hibernare a liliacului mic cu potcoavă, numărul maxim
peisagistic. În flora cheilor găsim zece specii endemice carpatice de exemplare ajungând la 132. În peşterile mai mici din chei
şi daco-balcanice. Pajiştile deschise de stâncării, tufărişurile xero- pot fi observate exemplare din speciile mai rezistente la frig,
terme, pădurile de grohotişuri şi făgetele adăpostesc 44 de specii dar în număr restrâns. Cel mai mare număr de specii apare în
de plante protejate aflate pe listele roşii naţionale. Stâncăria săl- perioada de împerechere, adică spre toamnă (a doua jumătate
batică şi pădurile adăpostesc o faună extrem de bogată, printre a lunii august, septembrie). Peşterile în care se poate consta-
care 17 specii de animale de interes comunitar. Este remarcabil ta activitatea cea mai intensă a liliecilor sunt Peştera Orbán
efectivul populaţiei de urşi, estimat la peste 30 de exemplare în Balázs (Peştera Mare de la Mereşti) şi Peştera Calului. Există o
timpul iernii. În Cheile Vârghişului au fost identificate 17 specii de diferenţă semnificativă în componenţa speciilor şi abundenţa
lilieci dintre cele 30 existente în România, opt specii fiind de in- acestora în diferite peşteri, fapt care demonstrează că pe un
teres comunitar. Colonia de liliac mic cu potcoavă este una dintre teritoriu relativ restrâns, cu multe adăposturi favorabile, dife-
cele mai mari din ţară. Remarcabilă este şi diversitatea ridicată ritele specii au anumite preferinţe în alegerea locurilor pentru
a speciilor de lilieci în perioada de reproducere (august-octom- împerechere. Alte mamifere prezente în sit sunt ursul brun,
brie). Situl adăposteşte şapte tipuri de habitate de interes euro- cerbul, căpriorul, mistreţul, vidra, râsul, pisica sălbatică, bur-
pean, dintre care trei sunt prioritare. sucul, jderul. Fauna de nevertebrate este reprezentată prin mai
multe specii, dintre care cinci de interes conservativ european,
Biotopul cum ar fi croitorul fagului (specie prioritară), carabul şi cosaşul
Geologie/geomorfologie transilvan. Speciile de peşti protejate în apele sitului sunt mo-
Cheile Vârghişului s-au format în calcarele jurasice ale pânzei ioaga şi zglăvoaca. Dintre amfibieni şi reptile pot fi amintite
bucovinice şi se întind în nordul Munţilor Perșani. Pe această vipera, şarpele de casă, şarpele lui Esculap, şopârla de câmp,
porţiune de circa 1-2 km lungime şi 500-600 m grosime s-a guşterul, năpârca, salamandra. Dintre păsări, observaţiile oca-
dezvoltat un relief carstic, cu formele sale de suprafaţă şi de zionale indică prezenţa acvilei ţipătoare mici, şoimului călător,
adâncime (doline, peşteri etc.). Cea mai mare peşteră este corbului, huhurezului, codobaturei de munte.
peştera Orbán Balázs aflată pe malul stâng al pârâului Vârghiş.
De la mijlocul ultimei perioade glaciare până în prezent, pârâul Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
Vârghiş a format prin erodare mai multe peșteri, dar explorate Cei 3328 de locuitori din așezările din sit sunt angrenați în
până acum sunt 124 de peşteri mai mici (5-10 m) sau mai mari principal în creșterea animalelor, prelucrarea lemnului și agro-
(10-1500 m) ce însumează o lungime totală de 7502 m. Acestea turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual pe
ascund importante valori arheologice, speologice, paleontolo- lemne. În zonă nu există un sistem de canalizare centralizat și
gice care însă s-au păstrat în întregime intacte doar în peşterile nici de alimentare cu apă.
închise publicului larg, în rest fiind în mare parte deteriorate. În sit întâlnim biserici și monumente din secolele XVII-XIX,
Dintre formaţiunile geomorfologice ale Cheilor Vârghişului cele dintre care se remarcă Biserica ortodoxă cu Hramul „Sfinții
mai importante sunt pereţii verticali, turnurile de calcar (Turnul Arhangeli Mihail şi Gavril“ construită din lemn în anul 1807,
Porumbeilor, Turnul Csala), crestele de calcar, abriurile, martorii cu turnul în formă de navă şi altar poligonal. În fiecare an, în
de eroziune (Kőcsűr), dolinele, avenele, grohotișurile. luna septembrie se serbează Ziua satului Merești, iar între 17
și 18 iulie se celebrează Zilele Vârghișului. Tot aici, toamna se
Pedologie organizează Balul Strugurilor.
În zona sitului sunt prezente soluri rendzine calcarice care se
formează şi se găsesc numai în condiţii de relief fragmentat, Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
pe culmi înguste sau uşor rotunjite cu stâncărie şi pe versanţi perimetrului acestuia
cu înclinări variate. Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoară
activități agricole (pășunat, cosit), de exploatare forestieră,
Hidrologie extragere de nisip și pietriș, vânătoare și turism. Desfăşurarea
Pârâul Vârghiş ia naştere din izvoarele craterului vulcanic Harghita acestora este anterioară desemnării sitului, dar unele dintre ele
Mădăraş. Râul Vârghiş, care străbate situl şi a format cheile, este se practică şi în prezent. Elementele de impact negativ asupra
încadrat în categoria I de calitate. Limitele naturale ale sitului sunt sitului sunt generate de suprapășunat, turismul necontrolat,
reprezentate de pâraie: limita sudică – pârâul Kerekhegy, limita construcțiile care nu respectă specificul local și nu se integrea-
vestică – pârâul Kőháta şi limita nordică – pârâul Gyepű. ză în peisaj, braconaj și poluarea cursurilor de apă (are loc în
urma exploatărilor de caolină din Harghita Băi precum și din
Aspecte climatologice cauza reziduurilor menajere din zona caselor de vacanţă din
Clima este temperat-continentală modică, tipică zonei de Băile Selters şi Băile Chirui).
munte. Preciptaţiile sunt însemnate, fiind zonă montană, iar
vânturile predominante au direcţia V-NV. Administrarea sitului
Situl este dotat cu centru de vizitare, puncte de informare,
Biocenoza bariere, puncte de intrare, locuri de campare, vetre de foc și
Vegetaţia amenajări pentru colectarea deșeurilor. 0 1 2 3 km
Pe versanţii stâncoşi ai cheilor se dezvoltă o floră tipică car-
stului. În interiorul pădurilor mixte (stejar, fag, frasin, paltin,
322
Ciomad - Balvanyos - RO SCI 0037
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Covasna: Bixad, Turia.
Județul Harghita: Băile Tuşnad, Cozmeni, Plăieşii de Jos, Tuşnad.
Suprafaţa: 5.993 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 5‘ 46‘‘; Long. E 25˚56‘ 19‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1244 max., 640 min., 915 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit unicul lac vulcanic din România, Lacul Sfânta Ana) şi depunerea
9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de materialului rezultat în urma fenomenelor vulcanice pe povâr-
fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen nişul conului vulcanic. Masivul Ciomad-Puturosu constituie cea
de tip Galio-Carpinetum; 91D0* - Turbării cu vegetaţie foresti- mai tânără formaţiune vulcanică a Munţilor Harghita, având alti-
eră; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion). tudinea medie de 914 m, cu o minimă de 641 m și o maximă de
1244 m. Acesta este definit de o energie mare de relief, cu variaţii
Speciile de interes comunitar din sit semnificative ale înclinării versanţilor, cu grote şi peşteri. Fiind o
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina zonă vulcanică, situl este caracterizat de fenomene postvulcani-
variegata) • Triton carpatic (Triturus montandoni) • Triton cu ce precum mofete, grote şi peşteri de toate mărimile, izvoare cu
creastă (Triturus cristatus). Mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs apă minerală, total diferite între ele din punct de vedere al conţi- Biocenoza cuințe este individual, cu lemne și gaz. Niciuna din localități
brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • Liliac comun mic (Myotis nutului de minerale, gustului sau mirosului. Vegetaţia nu dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă
blythii) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac co- Pe teritoriul sitului putem întâlni păduri de fag de tip Luzulo- și de canalizare.
mun (Myotis myotis) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus). Pedologie Fagetum, păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, păduri de În sit întâlnim biserici și monumente din secolele XI-XIX, din-
Nevertebrate: Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica). În zona muntoasă, în condiţiile unui climat umed şi răcoros, fag de tip Symphyto-Fagion, păduri de stejar cu carpen de tip tre care menționăm Cetatea Balvanyos (secolul XI), Castelul
Plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica). sunt răspândite solurile brune şi brune acide care s-au format pe Galio-Carpinetum şi turbării cu vegetaţie forestieră. Tinovul Apor (secolul XVI) și Biserica reformată din satul Turia (secolul
substratul litologic alcătuit din roci eruptive, cristaline și gresii. Buffogo/Răbufnitoarea, situat pe teritoriul sitului, face parte XVI). În fiecare an, pe 1 mai, în Băile Balvanyos se organizea-
Caracterizarea sitului În zona dealurilor şi depresiunilor întâlnim predominant solurile din habitatele de tip turbării cu vegetaţie forestieră, cu o răs- ză „Festivalul Primăverii“ și tot acolo, în prima săptămână din
Prezentare generală argiloiluviale podzolice şi în mică măsură solurile litomorfe. pândire de numai câteva mii de hectare în toată ţara. Tinovul februarie, are loc „Hóbuli“, Festivalul zăpezii, iar în ultima săp-
Situl se remarcă prin prezenţa fenomenelor postvulcanice (cea Răbufnitoarea este o mlaştină de turbă tipică, înconjurată de tămână din februarie „Pomana Porcului“. În Turia, la începutul
mai mare mofetă din Europa cu scurgere de bioxid de carbon Hidrologie făgete, fiind situată pe o suprafaţă relativ mică (1 ha). Numele lunii septembrie se sărbătorește Ziua Comunei și a Recoltei.
de circa 2000 m3/zi şi o concentraţie de bioxid de carbon de Hidrologia sitului are la bază bazinul pârâului Turia cu afluen- şi l-a primit de la răbufnirile bulbucilor de gaze. Zona este Începând din 2010, în primele zile ale lunii mai se celebrează
98-99%, grote cu emanaţii sulfuroase, mofete şi izvoare cu tul său cel mai important, pârâul Karatna. Situl este străbătut caracterizată de specii de plante relicte glaciare, din care trei Ziua Muntelui Puturosu.
ape minerale) şi existenţa unor peşteri (peştera Ursului, peş- și de pâraiele Turia şi Zsombor, a căror obârşie marchează specii formează colonii semnificative: roua cerului, vuitoarea şi
tera Timsos şi peştera Gyilkos). În sit a fost identificat habitatul şaua Sósmezõ, legătura Muntelui Puturosu cu Munţii Bodoc. curechiul de munte. O altă specie tipică şi foarte importantă a Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
prioritar de turbării cu vegetaţie forestieră în care se întâlnesc Fenomenele post-vulcanice din zonă au ca rezultat emanaţii de habitatelor de turbării este afinul, de asemenea relict glaciar. perimetrului acestuia
plante rare specifice zonelor mlăştinoase (roua cerului şi cure- gaze cu efecte curative (mofete, solfatare, fumarole). Cea mai Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoară
chii de munte, specie de interes comunitar). Fauna protejată vestită peșteră este Peştera Puturosu, solfatara cu cel mai mare Fauna activități de vânătoare (situl este fond de vânătoare), pășunat,
din sit include carnivore mari bine reprezentate (urs, râs, lup), debit din Europa. Un alt fenomen post-vulcanic este repre- Pe teritoriul sitului pot fi găsite specii de amfibieni de interes plantare de pădure și turism. Desfăşurarea tuturor activităţilor
dar şi numeroase specii de lilieci şi amfibieni. zentat de apele minerale carbogazoase, sărate, feruginoase. comunitar ca tritonul carpatic, tritonul cu creastă şi buhaiul de este anterioară desemnării sitului, dar unele dintre ele se prac-
Izvoarele cu ape minerale foarte cunoscute în zonă sunt Valea baltă cu burtă galbenă. Speciile de lilieci de interes comuni- tică şi în prezent. Elementele de impact negativ asupra sitului
Biotopul Iadului din Alungeni, Izvorul Transilvania, Izvorul Imola, Izorul tar care pot fi întâlnite aici sunt liliacul cârn, liliacul cu urechi sunt generate de braconaj, turismul necontrolat, abandonarea
Geologie/geomorfologie Ibolya, Izoarele Băilor Transilvania, Baia Hammaş, Baia cu cio- mari, liliacul comun mic, liliacul comun. Carnivorele mari sunt sistemelor pastorale și urbanizarea discontinuă (extinderea
Situl se încadrează în grupa centrală a Carpaţilor Orientali, mai colată, Izvoarele Ape de ochi, Izvorul Iordan, Izvorul Sofia, Băile foarte bine reprezentate în sit prin lup, urs brun şi râs. Dintre intravilan în zona Băile Balvanyos contribuie la reducerea su-
precis sectorul sud-estic al Munţilor Harghitei şi partea de nord Mikeş, Baia Timşoş, Izvoarele Băilor Cisar. nevertebrate, cosaşul transilvan este o specie des întâlnită în pafeţelor cu resurse trofice, la creştera poluării apelor și a can-
a Munților Bodocului. Masivul Ciomad-Puturosu este alcătuit fâneţele din zonă. tităţii de deşeuri depozitate temporar în sit).
din Muntele Bolondos (1084 m), Muntele Puturosu (1143 m) Aspecte climatologice
şi Vârful Balvanyos (1057 m) şi este o formaţiune vulcanică cu Clima este temperat-continentală cu veri relativ răcoroase şi Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Administrarea sitului
o constituţie geologică uniformă. Din punct de vedere geologic, umede şi ierni geroase. Vara domină vânturile dinspre nord Cei 7601 de locuitori din așezările din zona sitului sunt În sit există panouri de avertizare, de informare și pentru orien-
rolul esenţial l-a jucat activitatea vulcanică care a modelat aceas- şi est. Precipitaţiile oscilează între 480 mm/an şi 880 mm/an. angrenați în principal în agricultură, creșterea animalelor, tare (hărți), poteci pentru vizitare și trasee turistice.
tă zonă prin crearea unor cratere (într-unul dintre acestea se află prelucrarea lemnului și turism. Sistemul de încălzire din lo-
0 1 2 3 km
323
Ciucaş - RO SCI 0038
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Braşov: Săcele, Tărlungeni, Vama Buzăului.
Județul Prahova: Ceraşu, Măneciu.
Suprafaţa: 21.864 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 30‘ 14‘‘; Long. E 25˚ 57‘ 10‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1944 max., 797 min., 1216 med.
tan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia remarcabilă, atât în privinţa tipurilor de habitate cât şi prin
ladani); 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase numărul mare de specii de plante şi animale. Până în prezent
din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); au fost inventariate 22 de habitate de interes comunitar, din
9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohoti- care cinci sunt prioritare (unele recunoscute ca fiind foarte va-
şuri şi ravene; 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râ- loroase sau chiar etalon ca laricetele de pe Muntele Zăganu) şi
urilor montane; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos peste 1700 de specii de animale şi 1200 de specii de plante,
de-a lungul râurilor montane; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi din care 18 sunt de interes comunitar. Pe lângă biodiversita-
subalpine; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în spe- tea foarte ridicată, situl cuprinde peisaje unice datorate atât
cii pe substraturi silicioase; 6520 - Fâneţe montane; 7220* reliefului ruiniform de conglomerate cât şi aspectului sălbatic
- Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); creat îndeosebi de păduri, repartizate uniform şi regăsite în şi Pasul Bratocea şi culmea Gropşoarele-Zăganu (pe direcţie NV- Acestea sunt păduri naturale, o parte a lor bătrâne şi neatinse de
8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci majoritatea etajelor altitudinale. Astfel, pe suprafaţa sa există SE), despărţite de valea Berii. Din culmea Bratocea se formează exploatări forestiere şi alte intervenţii silvice. Făgetele au în com-
calcaroase; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 3400 ha păduri virgine şi cvasi-virgine care reprezintă 22% din culmi scurte cum sunt binecunoscutele Tigăi Mari şi Mici. Din cul- ponenţă diverse specii de arbori şi arbuşti precum paltin, frasin,
- Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9150 - Păduri me- totalul fondului forestier din sit. Aproape 80% din ecosisteme- mea Gropşoarelor apare la SV Muntele Roşu, iar spre est culmea carpen etc. Următorul etaj forestier este cel al pădurilor mixte
dio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 91E0* - Păduri le identificate aici sunt naturale, iar diversitatea şi abundenţa Piatra Laptelui, culmea Văii Stânii, culmea Stâncoasă, culmea de brădeto-făgete şi molideto-făgete, care fac tranziţia către
aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, acestora ajung la valori de până la 250 de ori mai mari decât Şuviţelor. În nord, culmea Bratocea se prelungeşte prin culmea molidişurile pure. În aceste tipuri de păduri apare diseminat şi
Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag media calculată la nivelul fondului forestier naţional. Acest Urlătoarea. Văile masivului sunt dispuse radiar către depresiuni- paltinul de munte. Molidişurile pure urcă până spre zona subal-
(Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din procent foarte mare de ecosisteme naturale creşte şi mai mult le Cheia, Poiana Stânii, văile Dălghiului, Buzăului, Tărlungului. pină, formând limita superioară a pădurii. Aceasta a fost în mare
regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 9420 - Păduri de Larix valoarea biologică şi conservativă a sitului. Din cele peste 6400 Unele din ele formează chei mai mult sau mai puţin impunătoa- parte coborâtă artificial prin defrişarea în trecut a benzii superi-
decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană; 4070* - ha de pajiști, pajiştile subalpine au o diversitate floristică foar- re: Cheiţa, Pârâului Alb, Văii Stânii, Strâmbului. oare unde în prezent se întâlnesc alte tipuri de habitate, molidul
Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 91Q0 te ridicată. Aici sunt inventariate mai mult de 1000 de specii participând doar cu rarişti de molid. În câteva sectoare ale sitului
- Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros; 3230 de plante superioare, licheni şi fungi, cuprinzând cea mai mare Pedologie însă se produce o succesiune a vegetaţiei prin abandonarea păşu-
- Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râ- parte a speciilor rare şi foarte rare de la nivel naţional. În sit sunt prezente cambisoluri, luvisoluri şi spodisoluri. natului, molidul putând recâştiga suprafeţele pierdute. În funcţie
urilor montane. de expoziţia versantului (umbrită sau de lumină), aceste etaje ale
Biotopul Hidrologie vegetaţiei forestiere se dezvoltă diferit, existând mai mulţi ver-
Speciile de interes comunitar din sit Geologie/geomorfologie Situl are o reţea hidrologică relativ bogată, apele sale fiind sanţi umbriţi unde molidişurile coboară până la bază. Ca o carac-
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina Situl, suprapus integral peste masivul Ciucaş din ramura sudică componente a trei bazine: Buzău, Teleajăn, Tărlung. În zona de teristică a Ciucaşului, în muntele Zăganu există câteva arborete de
variegata) • Triton carpatic (Triturus montandoni). Mamifere: a Carpaţilor Orientali, este alcătuit din stive de conglomerate cu obârşie sunt foarte puţine ape, izvoarele formându-se la 1000- larice în zona stâncăriilor din treapta superioară a molidişurilor de
*Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra grosimi de 500-600 m compuse din pietrişuri şi blocuri de şis- 1350 m, la baza conglomeratelor. Buzăul este format din două limită. Vegetaţia subalpină şi alpină a speciilor lemnoase cuprinde
lutra) • Râs (Lynx lynx) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus turi cristaline, gnaise, calcare etc., toate fortificate într-o masă izvoare, pârâul Fetei şi Strâmbu, din zona versantului nordic. printre altele jneapăn, ienupăr, smârdar, afin etc., unele asociaţii
hipposideros) • Liliac comun (Myotis myotis). Nevertebrate: calcaroasă-gresoasă. La baza conglomeratelor sunt blocuri de În zona Vămii Buzăului, acesta primeşte şi alţi afluenţi precum formând habitate de interes comunitar. Cercetările au evidenţiat
*Callimorpha quadripunctaria • *Croitor de fag (Rosalia alpina) diferite mărimi de calcare recifale. Pe treapta mijlocie (1100- Buzăelul şi Dălghiul. Teleajenul se formează de pe versanţii prezenţa a peste 1200 de specii vegetale. De asemenea, s-au iden-
• Carab (Carabus variolosus) • Leptidea morsei • Chilostoma ba- 1200 m) apar roci mai puţin rezistente, formate din gresii, marne Bratocea şi Gropşoarele-Zăganu, izvorul său fiind pârâul Berii, tificat peste 400 de specii de fungi şi licheni. Peste 150 de specii de
naticum. Pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus și şisturi marnoase. Treapta inferioară este constituită din roci şi primind mai jos şi alţi afluenţi cum este Telejenelul. Tărlungul plante sunt încadrate în diferite tipuri de legislaţie naţională, eu-
gobio). Plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) mai puţin rezistente, şisturi marnoase şi argiloase din cretacicul drenează partea vestică a masivului, având două pâraie princi- ropeană şi internaţională, o parte a lor fiind specii endemice. Trei
• *Clopoţel (Campanula serrata) • Mannia triandra • Papucul superior. Masivul Ciucaş este un nod orografic pe cumpăna ape- pale Babarunca şi Ramura Mică. specii de plante sunt de interes comunitar şi anume curechiul de
Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). lor Carpaţilor de Curbură. Este format din două culmi principale munte, clopoţeii (specie prioritară) şi muşchiul Mannia triandra.
bine definite: culmea Bratocei (direcţie NE-SV) între vârful Ciucaş Aspecte climatologice
Situl este poziționat în climatul temperat continental al munţilor Fauna
mijlocii, cu puţine influenţe ale unităţilor de relief înconjurătoa- Situl prezintă o faună foarte bogată, inclusiv sub aspectul con-
re, având în vedere masivitatea şi înălţimea sa (se resimt influ- servării la nivel naţional şi european. S-au identificat în total
enţe doar la baza unor versanţi ce se continuă cu depresiuni). circa 1750 de specii de animale, dintre care peste 1500 de spe-
Climatul general este aspru, cu temperaturi mici în toate ano- cii de nevertebrate, șase specii de peşti, 11 specii de amfibieni,
timpurile, cu cantităţi de precipitaţii ridicate şi mai ales vânturi 5 specii de reptile, 150 de specii de păsări şi 60 de specii de
puternice în zona superioară. Instabilitatea atmosferică este mamifere. Patru specii de insecte descrise în sit sunt de interes
foarte accentuată vara, când pe parcursul unei zile pot apărea comunitar, croitorul fagului fiind specie prioritară. Dintre peşti
fenomene meteo periculoase (furtuni cu descărcări electrice, se remarcă păstrăvul indigen, boişteanul, cleanul, moioaga
grindină sau chiar precipitaţii mixte). Cantitatea medie anuală şi zglăvocul (ultimele două, specii de interes comunitar răs-
de precipitaţii atinge 1000-1200 mm, iar numărul de zile cu pândite mai ales în pâraiele Ramura Mică-Tărlung, Telejenel,
precipitații este de 160-180 pe an. Frecvenţa cea mai ridicată o Chiruşca-Strâmbu-Buzău). În sit sunt răspândite mai multe
înregistrează vânturile din direcţia vest şi NV, mai rar cele din SV. specii de amfibieni precum salamandra, broasca râioasă bru-
Se poate observa acest aspect în zona limitei superioare a pădurii nă, brotăcelul, broasca roşie de munte, broasca roşie de pădu-
(molidişurile de limită şi rariştile de molid), unde arborii şi-au re, tritonul de munte, dar şi două specii de interes comunitar,
dezvoltat coronamentul în funcţie de direcţia principală a vân- buhaiul de baltă cu burta galbenă şi tritonul carpatic. Dintre
turilor puternice, având aşa-numitul port „steag“. reptile amintim vipera comună, guşterul, şopârla cenuşie,
şopârla de ziduri, şopârla de munte, năpârca, şarpele de alun.
Biocenoza Mamiferele sunt și ele bine reprezentate de ursul brun, lup, râs
Vegetaţia şi vidră (specii de interes comunitar), având populaţii stabile.
Situl prezintă o vegetaţie cu o diferenţiere altitudinală evidentă. Alte mamifere cu populaţii relativ mari raportat la suprafaţa
Cele mai joase forme de relief sunt văile apelor curgătoare, unde sitului sunt mistreţul, cerbul carpatin, căpriorul, vulpea, jderul,
se dezvoltă o vegetaţie tipică ce formează un habitat prioritar, jderul de piatră, dihorul, nevăstuica, bursucul, capra neagră
păduri aluviale cu Alnus glutinousa (arin negru). Baza versanţilor etc. S-au identificat şi două specii de lilieci de interes comu-
este ocupată de pădurile de fag care urcă până la peste 1000 m. nitar, respectiv liliacul comun şi liliacul mic cu potcoavă. Dintre
324
rozătoare putem aminti chiţcanul de pădure, pârşul de alun, grenați în principal în creşterea animalelor, exploatare fores- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara tăierilor progresive cu tăieri finale de racordare ce presupun
veveriţa roşcată, şobolanul de apă etc. Păsările, cel mai nume- tieră, prelucrarea lemnului, mică industrie, comerț, servicii și perimetrului acestuia eliminarea totală a pădurii/arborilor bătrâni. Extinderea in-
ros grup de vertebrate din sit, includ specii adaptate tipurilor turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, fie pe Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfă- travilanului şi a diverselor construcţii (inclusiv dezvoltarea
de habitate variate întâlnite aici. Pădurile de fag şi de amestec lemne, fie pe lemne și gaz. Toate localitățile dispun de siste- șoară activități de turism, pășunat și dezvoltare imobiliară. domeniului schiabil) în zonele deja construite (Poiana Stânii,
sunt cele mai populate habitate de către păsări, cu densităţile me de alimentare cu apă, însă numai orașul Săcele are unul Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de Muntele Roşu etc.) sau în alte zone poate avea consecinţe asu-
cuibăritoare cele mai mari. Pe lângă populaţiile cuibăritoare, de canalizare. braconaj, turism necontrolat, depozitarea ilegală a deşeurilor pra biodiversităţii prin deranj/stres provocat faunei, fragmen-
situl este traversat în migraţie de numeroase specii, iar în tim- În sit întâlnim biserici și monumente din secolele XVIII-XIX, menajere și suprapășunat (târlire, distrugerea prin tăiere sau tarea habitatelor, dispariţia habitatului etc.
pul iernii reprezintă teritoriu de odihnă şi hrană pentru câteva dintre care menționăm Mănăstirea Suzana (sec. XVIII) din incendiere a vegetaţiei lemnoase din zona subalpină şi alpină,
dintre ele. Dintre cele mai reprezentative sunt viesparul, acvila Măneciu Ungureni și Biserica Sfântul Nicolae-Cernatu (sec. perturbarea faunei sălbatice cauzată de câini, ciobani şi trece- Administrarea sitului
ţipătoare mică, şoimul călător, ierunca, cocoşul de munte, hu- XVIII) din Săcele. În fiecare an, pe 21 iulie, în Săcele se orga- rea oilor etc.). Unele lucrări şi tratamente silvice au consecinţe În sit există un număr de trasee turistice. Acesta necesită dota-
hurezul mare, minuniţa, ciuvica, buha mare. nizează Sântilia – Târgul feciorilor, și tot acolo la sfârșitul lunii asupra structurii habitatului forestier prin perturbarea faunei, rea cu panouri de avertizare, de informare și pentru orientare
octombrie are loc Sărbătoarea Roadelor Pământului. În Cerașu, distrugerea florei/vegetaţiei, eliminarea unor elemente esen- (hărți), centre de vizitare, bariere, trasee tematice, locuri de
Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE pe 15 mai se desfășoară serbarea muntenească cu ocazia urcă- ţiale în ecosistem (lemn mort) etc. Cele mai afectate sunt în campare și amenajări pentru colectarea deșeurilor.
Cei 56100 de locuitori ai așezărilor din zona sitului sunt an- rii oilor la munte, „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”. acest sens, făgetele exploatabile unde se aplică tratamentul
0 1 2 3 km
325
Ciuperceni - Desa - RO SCI 0039
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Dolj: Calafat, Ciupercenii Noi, Desa, Ghidici, Negoi, Piscu Vechi, Poiana Mare, Rast.
Suprafaţa: 39.765 ha Localizarea geografică: Lat. N 43˚ 53‘ 58‘‘; Long. E 23˚ 5‘ 38‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Stepa Câmpiei Române Altitudinea: 65 max., 2 min., 36 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit cm şi înălţimi de 30-35 m), la adăpostul cărora se instalează
3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu ve- o vegetaţie interesantă ce adăposteşte o plantă rară, Molugo
getaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; cerviana, şi rezervaţia ornitologică Ciuperceni-Desa cu o supra-
3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de faţă de 200 de ha.
Chenopodion rubri şi Bidention; 6440 - Pajişti aluviale din
Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus Biotopul
pratensis Sanguisorba officinalis); 91I0* - Vegetaţie de Geologie/geomorfologie
silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 2160 - Dune cu Formele de relief întâlnite sunt lunca, terasa inferioară a
Hippophae rhamnoides; 2190 - Depresiuni umede intra- Dunării și dunele.
dunale; 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi
ponto-sarmatice; 3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu Pedologie
vegetaţie bentonică de specii de Chara; 3150 - Lacuri eutrofe În zona de interes se dezvoltă trei tipuri de soluri: cernoziom
naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; (bogat în material organic), aluvial (constă din sedimente nisi- Biocenoza În sit întâlnim biserici și monumente din secolul XIX repre-
91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, poase şi subordonat în sedimente argiloase) și nisipos. Situaţia Vegetaţia zentative pentru patrimoniul cultural local. Totodată, săpă-
Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul ma- generală a solurilor din regiune este bună, doar în vecinătatea Flora zonei aparţine regiunii Central Europene, provincia turile arheologice efectuate în zonă au evidențiat existența
rilor râuri (Ulmenion minoris); 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba Dunării remarcându-se un anumit grad de eroziune. Nu au fost Danubio-Getică, sectorul câmpurilor danubiene. În sit sunt unor vestigii din Neolitic, Epoca Bronzului, Epoca Fierului şi
şi Populus alba; 6120* - Pajişti xerice pe substrat calcaros. observate soluri sărăturate, acidifiate, soluri poluate cu sub- prezente amestecuri de specii caracteristice zonelor de luncă şi Epoca Romană. Anual, pe 25 octombrie în localitatea Rast
stanţe periculoase sau soluri degradate. nu numai care includ frasin, mojdrean, stejar, stejar brumăriu, se sărbătorește Ziua Recoltei, iar pe 21 octombrie locuitorii
Speciile de interes comunitar din sit stejar pufos, ulm de câmp, plop alb, plop negru, răchită, răchită din Ciupercenii Noi participă la manifestările organizate cu
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina Hidrologie albă, cer, gârniţă, cărpiniţă, sparanghel sălbatic, salcâm, salcie ocazia Zilei Comunei. În Piscu Vechi, primăvara se celebrează
bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Rețeaua hidrografică a sitului este formată din fluviul Dunărea, plângătoare, plop tremurător, plop hibrid, corcoduş, dud alb, Gurbanele, o sărbătoare moştenită din vremea dacilor, una din
Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). Mamifere: bălți și rezerve de ape subterane. Dunărea a avut și are un rol tei, ulm, soc negru, măceș etc. De asemenea, apar pâlcuri de puţinele tradiţii păstrate din acele vremuri. Taina Gurbanelor
Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Vidră, Lutră (Lutra important în dezvoltarea economică, este o importantă cale de stuf şi papură însoţite de grupări sporadice de pipiriguţ. constă în sacrificări de miei de culoare albă care semnifică
lutra). Nevertebrate: Carab (Carabus hungaricus) • Croitor transport a mărfurilor dar și o semnificativă resursă pentru ac- mântuirea de păcate şi însănătoşirea celor bolnavi. Gurbanele
mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus fune- tivitățile piscicole. Datorită prezenței dunelor s-au format bălți Fauna se organizează la marginea unei păduri, iar resturile de la masă
reus) • Melcul cu cârlig (Anisus vorticulus). Pești: Scrumbie de cu suprafețe ce variază de la mai puțin de un hectar până la câ- În zonă găsim un număr impresionant de specii de păsări pro- se îngroapă. Se consideră că, dacă sunt duse acasă, provoacă
Dunăre (Alosa pontica) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) teva sute de hectare și care sunt alimentate îndeosebi din ploi tejate cum ar fi egreta mică, egreta mare, pelicanul creț, peli- necazuri şi pagube.
• Avat (Aspius aspius) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar și ape subterane. Nivelul acestora scade atunci când nivelul canul comun, cormoranul mic etc., fapt ce a dus la înființarea
(Misgurnus fossilis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă apei freatice coboară și cantitatea de ploi este redusă. Nivelul Rezervației ornitologice de la Ciuperceni-Desa. Aceasta ocupă Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
(Cobitis taenia) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • apei freatice este la circa 5-6 m în zona joasă (luncă) și peste o porțiune în zona inundabilă a Dunării care nu a fost îndiguită perimetrului acestuia
Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Sabiţă (Pelecus cultra- 20 m în zona de terasă. și care are un habitat major de apă dulce/zone umede. Fauna Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoară
tus). Plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia) • Otrăţel zonei riverane a Dunării este reprezentată de un număr mare permanent activități de pășunat, agricultură, creșterea anima-
(Aldrovanda vesiculosa) • Brânduşă (Colchicum arenarium). Aspecte climatologice de specii de origini diferite care s-au adaptat la unele dintre lelor, vânătoare, pescuit sportiv și navigație. Elementele de
Situl se găseşte într-o regiune cu climă continentală (sub-regi- cele mai variate condiţii de viaţă prezente într-un areal relativ impact negativ asupra conservării mediului sunt generate de
Caracterizarea sitului une cu climă moderat-continentală). Regiunea este caracteri- restrâns. Fauna, atât cea acvatică cât şi cea terestră, este astfel păşunatul în pădure și de riscul apariţiei unor încrucişări între
Prezentare generală zată de veri caniculare uscate şi de ierni reci, cu rare furtuni de bogat şi diversificat reprezentată în sit. Dintre speciile prezen- speciile spontane şi cele cultivate sau de utilizarea unor sub-
Îndiguirile, drenările, irigațiile și desecările din Lunca Dunării zăpadă şi frecvente intervale calde datorate influenţei unor mase te menționăm amfibienii (tritonul comun, buhaiul de baltă, stanţe insecticide, ierbicide etc. Substanţele chimice utilizate
au determinat transformări importante în arealul cuprins în de aer cald originare din zona Mării Mediterane. Ceaţa este un broasca brună de pădure etc.), reptilele (broasca țestoasă de pot influenţa dezvoltarea speciilor spontane şi pot ajunge în
cotul Dunării dinspre Calafat. Pădurile din această zonă au fost fenomen caracteristic pentru tot cursul inferior al Dunării, fiind lac, șarpele de casă și cel de apă), mamiferele (vidra, hârciogul, pânza freatică.
defrișate, bălțile transformate în terenuri agricole sau lacuri în mare măsură rezultatul unor diferenţe de temperatură între ariciul, popândăul, mistrețul etc.)
pentru creșterea peștilor, influențând puternic în special avi- apa fluviului şi cea a aerului din teritoriul străbătut. Ceaţa apare Administrarea sitului
fauna. Singura zonă neafectată de aceste acţiuni antropice a cel mai adesea în noiembrie, decembrie, ianuarie şi februarie. Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Situl necesită atât dotarea cu bariere, panouri de avertizare,
rămas cea a sitului, care se remarcă prin habitatele de salcie și Cele mai frecvente vânturi sunt crivățul și austrul. Crivățul suflă Situl se află pe teritoriul administrativ al localităților Calafat, panouri de informare și pentru orientare (hărți), cât și ame-
plop alb. Aici găsim mai multe rezervaţii naturale: Balta Lată, din NE și nord, având frecvență mai mare în timpul iernii când se Ciupercenii Noi, Desa, Ghidici, Piscul Vechi, Poiana Mare și najarea de trasee tematice, puncte de informare, puncte de
cu o suprafaţă de 28 ha şi Balta Neagră cu o suprafaţă de 1,2 resimte influența anticiclonului siberian. Austrul bate din vest și Rast, ce însumează un total de 52019 de locuitori angrenați observare/supraveghere.
ha. Vegetaţia acestora este specifică ecosistemului de baltă. La SV tot timpul anului, cu intensitate mai mare vara. Fiind un vânt în principal în agricultură, pomicultură, zootehnie, transport,
aceste două rezervaţii naturale se adaugă pădurea Ciurumela, cald și uscat, în lunile de vară imprimă climei un caracter secetos. industrie și comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este fie
situată pe locul unei foste pepiniere, vestită pentru exemplare- Toamna și primăvara mai suflă un vânt umed, din direcția S-SE. centralizat, fie individual pe lemne. Nu există sisteme de ali-
le de salcâm de dimensiuni impresionante (diametre de 70-80 Acesta provoacă sezoanele ploioase din aceste anotimpuri. mentare cu apă și de canalizare integral centralizate.
326
0
2
4
6 km
327
Ciuperceni - Desa - RO SCI 0039
Coasta Lunii - RO SCI 0040
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Cluj: Luna, Viişoara.
Județul Mureş: Cheţani.
Suprafaţa: 694 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 30‘ 53‘‘; Long. E 23˚ 57‘ 5‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 494 max., 279 min., 366 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 1 2 3 km
328
Coasta Rupturile Tanacu - RO SCI 0041
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vaslui: Tanacu.
Suprafaţa: 328 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 40‘ 12‘‘; Long. E 27˚ 51‘ 9‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 295 max., 126 min., 186 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
329
Codru Moma - RO SCI 0042
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Finiş, Lazuri de Beiuş, Lunca, Rieni, Tărcaia, Şoimi.
Județul Arad: Archiş, Dezna, Hăşmaş, Igneşti, Moneasa.
Suprafaţa: 24.650 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 32‘ 49‘‘; Long. E 22˚ 17‘ 27‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Munții Apuseni Altitudinea: 1102 max., 219 min., 624 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit Apusenilor, apărând ca o masa muntoasă insulară înconjura-
9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 8210 - Versanţi tă de depresiuni. Spre sud şi SE, o zonă de dealuri îi leagă de
Codru Moma - RO SCI 0042
stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8220 - Munţii Bihorului printr-o punte reprezentată de cumpăna de
Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; ape dintre bazinele Crişului Negru şi Alb. Situl se desfăşoară
9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohoti- în cadrul jumătăţii nordice a Munţilor Codru-Moma, adică în
şuri şi ravene; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti Munţii Codru. Deoarece limita vestică a sitului urmează in-
bazifite din Alysso-Sedion albi; 9130 - Păduri de fag de tip terfluviul principal al acestei arii montane, ocupă mai exact
Asperulo-Fagetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa versantul estic al Munţilor Codru. Geologia se remarcă prin
şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion al- prezenţa depozitelor ce aparţin sistemului pânzelor de Codru
bae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 91Y0 - alcătuite din roci permiene (conglomerate laminate, gresii
Păduri dacice de stejar şi carpen. laminate vermiculare, şisturi argiloase, filite, porfirite şi dia-
baze) şi mezozoice, dintre care calcarele şi dolomitele triasice
Speciile de interes comunitar din sit ocupă suprafeţe mai însemnate. La acestea se adaugă conglo-
Amfibieni și reptile: Triton comun transilvănean (Triturus merate şi gresii masive cuarţitice, pe suprafeţe mai restrânse izvoare aparține sitului), Valea Armanului, Valea Mare, Valea salbă moale, lemn câinesc și izolat ienupăr, iar în stratul ierbos
vulgaris ampelensis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). fiind prezente depozite jurasice formate din şisturi argiloase Finișului cu afluentul său pârâul Bălăteasa, Valea Tărcăiței și al pădurilor vegetează multe specii de plante precum breiul,
Mamifere: *Lup (Canis lupus). Pești: Zvârlugă (Cobitis taenia). negre, şisturi argilo-marnoase, gresii grosiere, calcare, calcare Crișul Văratecului. Marea majoritate a acestor cursuri de apă urzica moartă cu flori galbene, aiul de pădure, ciocul berzei,
cu accidente silicioase și bauxite. sunt nealterate pe sectorul care aparține sitului de prezența plămânărica, măcrișul iepuresc, dalacul, crinul de pădure,
Caracterizarea sitului comunităților umane, având o calitate a apei excelentă și un drobița, fragii, afinul negru, merișorul, alături de multe altele.
Prezentare generală Pedologie regim normal de curgere. Singura comunitate este cătunul Formaţiunile lemnoase care apar pe văile din interiorul sitului
Importanța sitului rezidă în prezența, departe de comunită- Specifice pădurilor de fag şi amestec de fag cu alte specii sunt Brusturi, al cărui impact este nesemnificativ asupra cursurilor formează un habitat prioritar (Păduri aluviale cu Alnus gluti-
țile umane, a suprafețelor întinse de păduri compacte și bine solurile brune de pădure din categoriile cambice (brune sau de apă Finiș și Bălăteasa. nosa şi Fraxinus excelsior Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion
conservate care se încadrează în șase tipuri de habitate fo- brune acide), alături de care mai apar rendzinele situate la al- albae) format din arini albi, salcie căprească, răchită și crușin.
restiere de interes comunitar dintre care se remarcă făgetele titudini mai mari, dar și andosolurile. Pe suprafețe mici apar în Aspecte climatologice În puținele locuri unde apa stagnează se formează asociații
pure și pădurile dacice de stejar cu carpen. Starea naturală a sit și solurile de tip terra rossa. Condiţiile climatice sunt cele specifice munţilor mijlocii, pe vegetale iubitoare de umezeală cu specii ca stuful, buzduga-
acestor ecosisteme, nealterate de prezența umană, se reflectă fondul climatic temperat continental moderat cu influenţe nul de apă, rogozurile, pipirigul, pipiriguțul, crețușca, rourica
în existența unor specii protejate la nivel european, dintre care Hidrologie vestice, în care verile sunt moderate termic iar iernile blân- etc. În zona de izvoare vegetația de umezeală prezintă specii
se remarcă ca specie prioritară lupul, ce are în acest sit o stare Reţeaua hidrografică aparţine de două bazine importante: ba- de. Media anuală mare a precipitațiilor (700-1000 mm) este precum floarea de nu-mă-uita, șopârlița, bobornicul, broasca
bună de conservare. zinul Crişului Negru, care drenează apele de pe versantul estic datorată faptului că aceşti munţi împăduriţi reprezintă prima apei sau bumbăcarița, suprafețe umede întinse fiind acoperite
al sitului, şi bazinul Crişului Alb, care drenează apele de pe ver- barieră importantă în calea curenţilor de aer încărcaţi cu vapori cu brusture, coada calului și mai multe specii de ferigi. Pajiştile
Biotopul santul vestic. Crişul Alb are doar un afluent, râul Moneasa, care de apă care vin din Câmpia Panonică. Pe văile cu aspect de uluc din sit sunt formate în principal din specii cu valoare nutritivă
Geologie/geomorfologie izvorăște din interiorul sitului împreună cu afluentul său pârâul depresionar (Finiş şi Tărcăiţa) sunt prezente inversiuni termice. bună așa cum sunt păiușul roșu și iarba câmpului sau cu va-
Munții Codru-Moma fac parte din bastionul Munţilor Apuseni, Megheș. Restul rețelei hidrografice a sitului aparține bazinului Temperatura medie anuală descrește odată cu altitudinea, de loare nutritivă slabă, precum vițelarul și păiușul stepic. În ul-
prezentându-se sub forma unui promontoriu bine conturat, cu Crișului Negru, fiind reprezentată de următoarele cursuri de la 8 la 5 °C, iar vânturile caracteristice sunt cele vestice. tima perioadă se observă o extindere a pajiştilor formate din
limite pregnante. Sunt aproape detașați de partea centrală a apă: pârâul Șoimul și Valea Briheni (la ambele doar zona de la țepoșică, care sunt slabe din punct de vedere nutritiv, dezvol-
Biocenoza tându-se pe terenurile acide și slab aprovizionate cu substanţe
Vegetaţia nutritive unde s-a practicat păşunatul intensiv, în special cu oi.
Acest sit prezintă conexiuni floristice şi de vegetaţie atât În unele pajişti din apropierea pădurilor se extinde feriga de
cu Munţii Apuseni cât şi cu Câmpia Panonică. Astfel, specii câmp, care ocupă suprafeţe din ce în ce mai mari. Vegetaţia
cum sunt fagul, bradul, scorușul de munte, salcia căprească, stâncăriilor şi grohotişurilor se dezvoltă pe roci calcaroase sau
merișorul sau afinul negru indică evidente conexiuni cu flo- silicioase și este încadrată în trei habitate de interes comunitar
ra Munţilor Apuseni, iar interferenţele floristice cu Câmpia fiind formată din specii ca ruginița, strașnicul, feriguța, părul
Panonică sunt sugerate de prezenţa speciilor ca obsiga, inul Maicii Domnului, ciucușoara, iarba deasă, foaia grasă, coada
galben, cimbrișorul panonic, cocoșelul, măzărichea de toam- iepurelui, parachernița sau mărgica. În vecinătatea căilor de
nă sau trifoiul galben. Un total de 808 specii vegetale au fost transport, a stânelor sau a gospodăriilor izolate (sălașuri) se
identificate în acest sit, ceea ce reprezintă peste un sfert din găsesc asociații ruderale formate din boz, stirigoaie, scaietele
totalul plantelor spontane prezente în țară, grupate în 17 aso- popii, pelin, pălămidă, lobodă, urzică, ciulin, trifoi mărunt, scai
ciații vegetale. Flora include și un număr de 72 de specii relicte, măgăresc, holeră, brusture, romaniță de câmp și studentiță.
endemice, rare, ocrotite sau vulnerabile, dintre care amintim
buhia, laurul, stânjenelul sălbatic, cornișorul, ghimpele, bujo- Fauna
rul sălbatic, brădișorul, ghiocelul, pipiriguțul, coada iepurelui, Nevertebratele cel mai frecvent întâlnite în sit sunt insectele,
angelica și specii endemice de albăstrea și colțișor. Dintre cele alături de care apar și multe specii de melci, miriapode, viermi
nouă habitate protejate, însit domină pădurile, care pot fi re- inelați și cilindrici. Crustaceii mici și larvele de insecte, care
prezentate de făgete pure ce au în stratul ierbos plante edifi- dezvoltă densități mari în apele curgătoare ale sitului, repre-
catoare ca tătăneasa (Păduri dacice de fag Symphyto-Fagion), zintă suportul trofic pentru mai multe specii comune de pești
mălaiul cucului (Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum) sau precum păstrăvul, mreana sau cleanul alături de care se găseș-
steluțe (Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum). Se întâlnesc și te și o populație de zvârlugă (specie protejată în spațiul euro-
făgete în amestec cu carpen (Păduri dacice de stejar și carpen) pean), care are aici o stare bună de conservare. Zonele cu apă
sau cu gorun. În partea inferioară a sitului, unde altitudinea mai domoală, care însoțesc aceste ape curgătoare (bălți, mici
este mai mică şi clima mai blândă, apar pe suprafețe mici și brațe moarte etc.), constituie habitatul pentru alte două specii
păduri de gorun pure sau în amestec cu cer sau castan (cere- cu același statut de protecție: tritonul cu creastă și tritonul co-
to-gorunete sau castaneto-gorunete). În toate aceste păduri mun transilvănean, alături de care herpetofauna mai prezintă
mai apar pe lângă speciile dominante și alte specii lemnoase și alte specii precum broasca roșie de munte, brotăcelul, broas-
de arbori sau arbuști precum paltinul de munte, mesteacănul, ca râioasă brună și cea verde, salamandra, năpârca, gușterul,
frasinul, ulmul de munte, scorușul de munte, bradul, molidul, șopârla de ziduri, șarpele de casă, șarpele de alun, șopârla de
teiul pucios, salcia căprească și altele. Vegetaţia tufărişurilor munte și șopârla de câmp. Păsările sunt cele mai numeroase ca
este reprezentată de păducel, porumbar, alun, măceș, corn, număr de specii și efective populaționale, cuibărind în pădurile
330
de foioase sau în tufărișurile din pajiști și poieni, câteva dintre ultimul timp refăcându-și efectivele populaționale care au fost tează din paleolitic, neolitic şi prima perioadă a epocii fierului. Glasul Ceaunului, însoţite de expoziţii ale meşterilor populari
aceste specii fiind presura galbenă, cănărașul, scatiul, cojoaica mult diminuate în trecut. Foarte rar trec prin sit câteva exem- Civilizaţia dacilor a lăsat urme descoperite în siturile arheologi- şi muzică populară.
de pădure, silvia mică, privighetoarea roșcată, ochiul boului, plare de urs, habitatele de aici nefiind cele preferate de această ce Botfei şi Clit. Între secolele VII-XI au existat comunităţi care
muscarul mic și cel sur, brumărița de pădure, corbul, cinteza specie. Aceste apariții sporadice sunt legate de perioadele de au format voievodatul lui Menumorut, care a reprezentat un Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
de pădure, pitulicea mică și cea sfârâitoare, măcăleandrul, fructificație ale speciilor vegetale din spectrul trofic al acestuia. bastion al luptei pentru independenţă. Majoritatea aşezărilor perimetrului acestuia
mugurarul, botgrosul, scorțarul, pițigoiul cu coadă lungă și sunt atestate documentar cu date arhivate din feudalism. Cele Tăierile ilegale şi braconajul au un efect negativ asupra sitului.
cel mare, sturzul de vâsc și cel cântător, alături de multe altele. Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE mai vechi construcţii sunt bisericile de lemn cum e cea de la
Ciocănitorile comune în sit sunt ghionoaia sură, ciocănitoarea Economia comunelor este legată de ocupaţia agrar-meşteşu- Rieni care e considerată o expoziţie de artă populară, cu icoa- Administrarea sitului
de stejar și cea de grădină, alături de ciocănitoarea neagră și gărească a locuitorilor, de caracterul silvo-pastoral şi de mi- ne pe sticlă, ţesături vechi, policandre şi candelabre din lemn. Situl dispune în prezent de câteva bariere care limitează ac-
cea pestriță mare. Răpitoarele de zi și de noapte, care cuibă- nerit. Se cultivă cereale, legume sau plante de nutreţ, se cresc Meşteşugurile tradiţionale ale zonei sunt rotăritul, cioplitul cesul pe unele drumuri forestiere, alături de câteva drumuri
resc frecvent în sit sunt vânturelul roșu, șorecarul comun, uliul animale și se exploatează lemnul, piatra de carieră, marmura în lemn, ţesutul, coaserea sumanelor și brodarea costumelor și trasee turistice, dar care nu sunt suficiente, fiind necesară
găinilor, uliul păsărar, șoimul rândunelelor, ciuful de pădure, neagră şi marmura roşie. Micii meseriaşi lucrează în ateliere de populare. Arhitectura caselor vechi include târnaţul de lemn, suplimentarea acestora. Sunt necesare puncte de informare
huhurezul mic, în apropierea comunităților umane găsindu-se confecţii sau încălţăminte, în industria prelucrării alimentelor fundaţia de piatră, bârnele de lemn şi învelitoare din paie. în comunitățile limitrofe sitului și un centru de vizitare/infor-
și striga, alături de cucuvea. Mamiferele ce populează situl sunt sau în morărit şi panificaţie. Se recoltează şi se comercializează Exprimarea sentimentelor de bucurie sau necaz se făcea odi- mare. Pentru orientarea și informarea vizitatorilor sunt ne-
cele obișnuite în pădurile de altitudine medie. Astfel, sunt pre- ciuperci şi fructe de pădure și se practică apicultura, piscicul- nioară prin doine, strigături peste sat (aure-aure), zicători, cesare în teren mai multe panouri de avertizare/atenţionare,
zenți mistreții care realizează densități populaționale mari în tura şi activități de comerţ. Factorii naturali precum climatul datini populare, colinde de iarnă sau paparude, toate fiind ex- panouri de informare și pentru orientare care să fie prevăzute
0 1 2 3 km
331
Comana - RO SCI 0043
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Giurgiu: Băneasa, Comana, Călugăreni, Ghimpaţi, Gostinari, Greaca, Hotarele, Isvoarele, Mihai Bravu, Prundu, Schitu,
Singureni, Stoeneşti.
Județul Călăraşi: Crivăţ, Căscioarele.
Suprafaţa: 26.481 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 8‘ 27‘‘; Long. E 26˚ 6‘ 26‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române, Stepa Câmpiei Române
Altitudinea: 104 max., 13 min., 72 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit specifice, uneori chiar unicate, alternate cu terenuri umede,
40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 1530* - Pajişti agricole, aşezări rurale în care se desfăşoară activităţi economi-
şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 6430 - ce tradiţionale. Principalele habitate existente în zona Comana
Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul sunt reprezentate de pajişti, păduri şi zone umede şi habitate
câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 91AA - Vegetaţie fores- de apă dulce. Trupurile de păduri din zona Comana alcătuiesc
tieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 3130 - Ape stătătoare un masiv păduros ce adăposteşte o serie de specii lemnoase ti-
oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uni- pice şleaurilor cum ar fi stejarul brumăriu, stejarul pufos, cerul,
florae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 3150 - Lacuri eutrofe natu- gârniţa, teiul, frasinul pufos, carpenul, ulmul, jugastrul, arţarul
rale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 3160 tătăresc etc. La marginile acestor păduri se găsesc pajişti xerice în văile joase. Râul Argeş are o suprafaţă a bazinului de circa Naturii. Pentru protejarea acestei specii a fost desemnată Aria
- Lacuri distrofice şi iazuri; 3260 - Cursuri de apă din zonele de sub formă de fragmente. Totodată, în zona Comana se întâl- 12521 km2, iar lungimea sa este de 339,6 km, pornind din naturală Padina Tătarului (231,4 ha) din apropierea localităţii
câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion nesc atât pajişti umede bine reprezentate de-a lungul râurilor lacul Vidraru. Neajlovul şi Câlniştea sunt afluenţi ai Argeşului. Vlad Ţepeş. Alte specii de plante mai rare care necesită protec-
fluitantis şi Callitricho-Batrachion; 3270 - Râuri cu maluri nă- şi bălţilor cât şi pajişti sărăturate, care în timpul verii pot lua Înainte de vărsarea în Argeş, pantele longitudinale ale râului ţie sunt limba şarpelui, mărgăritarul, stânjeneii pestriţi, gura
moloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 91E0* aspectul unor terenuri cu eflorescenţe, denumite popular „che- Câlniştea scad semnificativ până la 0,25 m/km, ceea ce a dus la lupului, barba împăratului, vinariţa, frăsinelul, brănduşa gal-
- Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno- lituri“. Balta Comana cuprinde habitate de apă dulce având formarea Bălţii Comana. benă, coada şobolanului, gemănariţa, iarba căşunăturii etc.
Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91I0* - Vegetaţie în prezent aspectul unei delte cu bălţi, ochiuri de apă, braţe Aria Naturală Oloaga Grădinari (249,4 ha) din apropierea la-
de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 91M0 - Păduri și grinduri cu o vegetaţie abundentă de stuf. Aceste habitate Aspecte climatologice cului Comana a fost delimitată pentru protejarea ghimpelului,
balcano-panonice de cer şi gorun; 91Y0 - Păduri dacice de reprezintă un mediu de viaţă prielnic pentru multe specii. Situl Zona are o climă continental-excesivă, determinată de poziţia element floristic atlantic-mediteranean, Monument al Naturii
stejar şi carpen; 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; cuprinde Parcul Natural Comana cu 10 arii naturale cu protec- sa geografică în sudul ţării şi de altitudinile reduse de până la ocrotit de lege, întălnit în pădurile de cer cu gârniţă. Alte spe-
91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, ţie integrală. Acesta reuneşte pe o suprafaţă relativ restrânsă o 200 m. Amplitudinile termice sunt mari ca urmare a alternan- cii de plante importante din aceste păduri balcano-panonice
Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor mare varietate de habitate (16 dintre acestea fiind de impor- ţei dintre masele de aer arctic din timpul iernii şi cele tropicale de cer şi gorun sunt ouăle popii (specie de interes comunitar),
râuri (Ulmenion minoris); 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix tanţă comunitară) şi specii de plante (peste 1250, multe dintre din timpul verii. În luncile râurilor se manifestă un microclimat frasinul de baltă, scoruşul, fluierătoarea etc. În zona malurilor
eleagnos de-a lungul râurilor montane. ele fiind rare sau periclitate), dintre care bujorul românesc şi mai umed şi mai rece decât cel al zonelor adiacente de câmpie. cu apa freatică la adâncime mică apar păduri de frasin. Aceste
ghimpele, fiind Monumente ale Naturii, sunt strict protejate. Precipitaţiile sunt sursa principală de alimentare a pânzelor păduri de luncă sunt deosebit de importante pentru reglarea
Speciile de interes comunitar din sit freatice şi a solului. Acestea sunt mai însemnate cantitativ microclimatului din zonă. Formaţiuni vegetale ierboase apar
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina Biotopul vara şi primăvara, toamna şi iarna volumul acestora diminu- la marginile pădurilor şi în rarişti, sub formă de pajişti xerice
bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton Geologie/geomorfologie ându-se. Precipitaţiile medii anuale se situează în jurul valorii fragmentate. Pe terenuri păşunate intensiv apar asociaţii ve-
cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). Mamifere: Liliac Zona Comana face parte din Câmpia Româna, subdiviziunea de 560 mm. Vânturile frecvente în această zonă sunt Crivăţul, getale specifice pajiştilor afectate de suprapăşunat. În zona
comun (Myotis myotis) • Popândău, Şuiţă (Spermophilus centrală cunoscută şi sub numele de Câmpia Teleormanului. Austrul, Băltăreţul şi Sohoveiul. Crivăţul bate mai ales iarna şi aluvială se formează pajişti umede, iar pe terenurile sărăturate
citellus). Nevertebrate: Vertigo angustior •Euphydryas ma- Relieful caracteristic este cel de câmpie plană, cu uşoare deni- produce viscole şi îngheţ. Austrul e un vânt uscat ce bate în dintre Comana şi Grădiştea sunt frecvente asociaţiile de plante
turna • Lycaena dispar • *Callimorpha quadripunctaria • velări formate în cursul evoluţiei geologice prin săparea albiilor special din direcţia S-SV şi aduce iarna ger, iar vara secetă. În de sărătură. Aria naturală protejată Balta Comana (1206,4 ha)
Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • *Cărăbuş (Osmoderma râurilor Argeş, Neajlov, Calnistea şi Gurban. Zona este caracte- popor este cunoscut şi sub numele de „Traista goală“. Băltăreţul cuprinde habitate de apă dulce având în prezent aspectul unei
eremita) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu rizată de câmpii joase, cu văi puţin adânci care se termină la aduce de regulă ploi calde. Bate dinspre Dunăre şi bălţile ei, delte cu bălţi, ochiuri de apă, braţe și grinduri cu o vegetaţie
(Morimus funereus) • Nymphalis vaualbum • Melcul cu cârlig zona de confluenţă cu limanele fluviatile. Prin fenomene de mai ales primăvara şi toamna. După desecarea bălţilor dună- abundentă de stuf. Vegetaţia acvatică plutitoare este formată
(Anisus vorticulus) • Ţărăncuţă (Coenagrion ornatum). Pești: tasare s-au format microdepresiuni (crovuri) în care se acumu- rene (Greaca şi Pietrele) acesta bate tot mai puţin, cu efecte în majoritate din lintiţă. Vegetaţia palustră este evidenţiată de
Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) lează apa din precipitaţii rezultând băltiri. vizibile asupra agriculturii şi a climei în general. Sohoveiul bate speciile adaptate condiţiilor de umiditate specifice malurilor
• Zvârlugă (Cobitis taenia) • Ţigănuş (Umbra krameri) • Petroc vara dinspre stepele ucrainiene de unde provine şi numele (papură, trestie). Aria naturală protejată Fântânele (163,6
(Gobio kessleri). Plante: Ouăle popii (Himantoglossum capri- Pedologie slavo-tătar. În părţile noastre bătrânii îl denumesc „crivățul de ha) cuprinde o zonă cu diversitate floristică foarte mare, fiind
num) • Capul şarpelui (Echium russicum) • Trifoiaş de baltă Solurile sunt în cea mai mare parte cernoziomice şi brun-roș- vară“ sau „crivățul din Asia“. identificate 330 de specii de plante. Cea mai importantă specie
(Marsilea quadrifolia). cate. Au calităţi nutritive însemnate, însă pentru randamente din această zonă este trifoiaşul de baltă (specie periclitată la
ridicate necesită îngrăşăminte. Solurile brun-roşcate apar sub Biocenoza nivel european).
Caracterizarea sitului vegetaţia de pădure, pe depozite loessoide, acolo unde pânza Vegetaţia
Prezentare generală freatică este situată la adâncimi mai mari de 6 m. Vegetaţia forestieră din sit, caracteristică silvostepei, este alcă- Fauna
Situl se află la limita dintre silvostepă şi stepă şi este considerat tuită din păduri de stejar, cer, gorun şi alte specii înrudite, şi din Mozaicul de habitate din sit permite convieţuirea unui număr
a treia zonă umedă ca importanţă din sudul României, după Hidrologie păduri de luncă şi zăvoaie cu salcie şi plop. Alături de speciile mare de specii animale. Fauna de nevertebrate este deosebit
Delta Dunării şi Balta Mică a Brăilei. Studiul biologic al zonei Specific pentru râurile din Câmpia Română este fenomenul de stejar, care sunt dominante, apar toate speciile autohtone de bogată, fiind identificate 11 specii de interes comunitar
Comana a scos în evidenţă importanţa ştiinţifică a numeroa- de colmatare treptată a albiilor mici, accentuat în trecut prin de frasin, trei specii de tei, patru specii de ulm, carpen, jugas- printre care ţărăncuţa, croitorul mare, croitorul cenuşiu, ră-
se ecosisteme naturale (păduri şi pajişti) cu mare diversitate, despăduririle efectuate. Astfel, aceste râuri nu mai drenea- tru, arţar tătăresc etc. În pădurile de amestec cu stejar pufos, daşca, melcul cu cârlig sau cărăbuşul (specie prioritară). Peştii
tipice pentru zona de câmpie sudică, cu puternice caractere ză pânza freatică şi determină o creştere a nivelului acesteia stejar brumăriu şi cer, apare bujorul românesc, Monument al sunt reprezentaţi în zonă prin 19 specii, dintre care cinci specii
332
de interes comunitar şi anume ţigănuş, ţipar, boare, zvârlugă ne cu Aria Specială de Protecție Avifauninstică ROSPA00022 Fântâna cu Leac, care este considerată locul în care a fost rea animalelor și turism. Elementele cu impact negativ asupra
şi petroc. Amfibienii sunt prezenţi cu opt specii printre care Comana), fiind identificate mai mult de 150 de specii. decapitat Vlad Țepeș. Legenda spune că în momentul în care sitului sunt generate de braconaj, recoltarea speciilor de floră
tritonul cu creastă dobrogeană, buhaiul de baltă cu burta sângele domnitorului a curs pe pământ ar fi apărut atât iz- rare (activități ilegale), chimizarea şi realizarea de monoculturi
roşie (specii de interes european), broasca de pământ brună, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE vorul Fântânii cu Nuc, cât și planta numită ghimpe care dă pe suprafeţe întinse, recoltarea şi arderea stufului.
broasca râioasă verde, brotăcelul, broasca de lac mare, broasca Cei 25540 de locuitori din așezările din zona sitului sunt angre- și numele Rezervației de ghimpe din Parcul Natural Comana.
verde, broasca roşie de pădure. Dintre speciile de reptile sunt nați în principal în agricultură, pomicultură, pescuit, vânătoare Anual, în prima duminică a lunii mai are loc Sărbătoarea Administrarea sitului
prezente şarpele de apă, năpârca şi ţestoasa de apă (specie de și turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual cu Bujorului în Comana. Situl este dotat cu panouri de avertizare, de informare și pen-
importanţă comunitară). Fauna de mamifere cuprinde un nu- lemne și gaz. Majoritatea localităților dispun de un sistem tru orientare (hărți), clădiri administrative, stațiuni științifice,
măr relativ mare de specii (31), majoritatea caracteristice zonei centralizat de alimentare cu apă, iar în Vlad Țepeș, Comana și Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara puncte de intrare, amenajări pentru observare/supraveghere,
sudice a României. Dintre aceste specii menţionăm popândăul Puieni-Prundu există și unul de canalizare. perimetrului acestuia bariere, puncte de informare, poteci pentru vizitare, trasee tu-
şi liliacul comun (de interes comunitar), pisica sălbatică, liliacul În sit întâlnim biserici și monumente din secolele XV-XIX, Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoară ristice și tematice, vetre de foc, locuri de campare și amenajări
bicolor, pârşul cu coada stufoasă, pârşul de alun, pârşul mare, dintre care menționăm Mânăstirea Comana ctitorită de Vlad activități de exploatare forestieră, pescuit, construcții, vână- pentru colectarea deșeurilor. Acesta necesită amenajarea unor
jderul de copac. Situl prezintă o avifaună bogată (se suprapu- Ţepeş în anul 1461. Tot în Comana există Fântâna cu Nuc sau toare, recoltare de ciuperci și fructe de pădure, pășunat, crește- centre de vizitare.
333
Corabia-Turnu Măgurele - RO SCI 0044
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Olt: Corabia, Giuvărăşti, Gârcov, Orlea.
Județul Teleorman: Ciuperceni, Islaz, Seaca, Traian, Turnu Măgurele.
Suprafaţa: 9.256 ha Localizarea geografică: Lat. N 43˚ 43‘ 47‘‘; Long. E 24˚ 40‘ 51‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării Altitudinea: 47 max., 3 min., 25 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Principalele căi de acces în sit sunt DN52 (Turnu Măgurele-Parc industrial Turnu Măgurele), DN54 (Turnu Măgurele-Corabia), DJ642 (la
nivelul localității Islaz), diverse drumuri locale accesibile din DN54.
Habitatele DE interes comunitar din sit este cea mai întinsă luncă și cu altitudinea cea mai mică și lun-
6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 91E0* - Păduri alu- ca Oltului (porțiunea cuprinsă în cadrul sitului), care este ceva
viale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, mai extinsă în zona confluenței cu Dunărea. În categoria spați-
Alnion incanae, Salicion albae); 91F0 - Păduri ripariene mixte ilor interfluviale intră terasele Dunării din zona localității Islaz
cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus și a confluenței Oltului cu Dunărea. Acestea au aspectul unor
angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 92A0 „câmpii suspendate“ la altitudini între 60 și 175 m.
- Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 3140 - Ape puternic oli-
go-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara. Pedologie
În sit, orizontul superior al depozitelor aluviale este reprezentat
Speciile de interes comunitar din sit de soluri aluviale (0,30-0,35 m grosime), de culoare brună sau
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina brun-gălbuie închisă și cu structură grăunțoasă.
bombina) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogi- care acestea nu sunt regularizate. Vegetația pajiștilor uscate are Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
cus). Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). Hidrologie în structura floristică specii adaptate la un regim secetos deose- Cei 71659 de locuitori din așezările din zona sitului sunt angre-
Nevertebrate: Melc (Theodoxus transversalis). Pești: Petroc Rețeaua hidrologică din cadrul sitului cuprinde sectorul bit de accentuat. Suprafețele lor sunt reduse, dispuse sub formă nați în principal în agricultură, creșterea animalelor, pescuit,
(Gobio kessleri) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Fusar Dunării dintre localitățile Orlea Nouă și Seaca, precum și Oltul, de petece pe pantele abrupte ale teraselor Dunării și în locurile comerț, prelucrarea lemnului și industrie. Sistemul de încălzire
(Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Sabiţă (Pelecus cultra- unul dintre cele mai importante râuri din țară. improprii pentru agricultură. Vegetația ruderală, care se dezvoltă din locuințe este individual, cu lemne, iar în Turnu Măgurele și
tus) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossi- pe solurile bogate în azot provenit din substanțele organice în cu gaze naturale. Doar orașele Turnu Măgurele și Corabia dispun
lis) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus Aspecte climatologice curs de descompunere de pe terenurile bătătorite de pe margi- de un sistem centralizat de alimentare cu apă și de canalizare.
baloni) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Scrumbie de Clima sitului este de tip temperat-continentală, caracterizată nea drumurilor, din preajma locuințelor sau de pe islazuri intens În zonă întâlnim situri arheologice, majoritatea datând din
Dunăre (Alosa pontica) • Avat (Aspius aspius). prin veri foarte calde și ierni reci. Vara precipitațiile sunt mo- pășunate, include ciucureaua, iarba câmpului, obsiga, pirul gros, epoca romană (sec. II-III) dintre care amintim Cetatea ro-
derate, sub formă de averse, în timp ce lunile de iarnă sunt golomâţul, păiușul de stepă, orzul șoarecilor, firuța, măzărichea, mano-bizantină Sucidava (Corabia). Aici, în interiorul ruinelor
Caracterizarea sitului caracterizate prin perioade de viscol. Valorile medii multianu- păpădia, rogozul, ceapa ciorii etc. se află Fântâna Secretă de la Corabia despre care se spune că îți
Prezentare generală ale ale precipitațiilor sunt în jur de 530 mm, valorile maxime poate îndeplini dorințele și că are cea mai bună apă de băut din
În cadrul sitului, habitatele rămase în stare naturală și semi- fiind semnalate în luna iunie, iar cele minime în luna februarie. Fauna lume. Dintre bisericile și monumentele (secolele XIX-XX) din sit
naturală în urma transformărilor ce au avut loc în ultimii 20 de Regimul eolian din sit este caracterizat de două direcții predo- Fauna sitului este caraterizată de prezența speciilor care menționăm Biserica „Sf. Spiridon“ (1843) din Corabia și Podul
ani în lunca Dunării sunt pădurile de esență moale şi zăvoaiele minante, de la vest (40%), respectiv de la est (37%). depind de mediul acvatic, având în vedere că acesta este peste râul Sâi (1917) din Turnu Măgurele. Totodată, trebuie
de salcie și plop, cu o importanță ecologică deosebită. Acestea dominant. Dintre speciile de pești protejate la nivel euro- amitită Rezervaţia paleontologică de la Ciuperceni, punct „La
sunt interdependente de regimul hidrologic al fluviului și își Biocenoza pean prezente în sit amintim zvârluga, răspărul, țiparul, vii“. Locuitorii zonei păstrează numeroase tradiții și obiceiuri
păstrează funcțiile bio-geochimice și ecologice, găzduind o Vegetaţia boarea, scrumbia de Dunăre, pietrarul, porcușorul de nisip, din strămoși cum ar fi Iordănitul, Jianul, Paparudele, Caloianu,
faună bogată de pești, mamifere și păsări. În mediul acvatic Vegetația acvatică este alcătuită din plante natante, libere, care sabiţa, fusarul, avatul, petrocul, ghiborțul de râu. Alte specii Călușul, Încurarea cailor la Sântoader, Aprinderea focului pe
sunt prezente 12 specii de pești de interes comunitar. Situl ofe- plutesc la suprafața apei și sunt purtate de curenți. În această de pești identificate în cadrul sitului sunt știuca, babușca, Ulițe (Bălbătaia) etc.
ră condiții bune de viață pentru mamiferele care își petrec viața grupare sunt încadrate și plantele acvatice submerse fixate cleanul, văduvița, obletele, plătica, morunașul, somnul etc.
în subteran, acestea putând săpa ușor tunele în solul nisipos la început în substrat și care mai apoi sunt rupte de curenți. Dintre speciile de amfibieni și reptile sunt prezente tritonul Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
sau argilos. În sit este prezent popândăul, specie de interes co- Vegetația palustră reunește stufărișurile, păpurișurile și rogozu- cu creastă dobrogean, izvorașul cu burta roșie (specii de in- perimetrului acestuia
munitar. Situl este de asemenea zonă de cuibărit pentru multe rile înalte cantonate în microdepresiunile cu apă permanentă, în teres comunitar), broasca mare de lac, broasca mică de lac, Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoa-
specii de păsări. canalele colmatate sau în lungul apelor curgătoare, pe aluviunile șopârlița de pădure, șopârla de iarbă, gușterul, șarpele de ră activități de vânătoare, pășunat, amenajări hidrotehnice și
permanent umede sau băltite. Speciile caracteristice acestei ve- casă, șarpele de apă, șarpele rău, șarpele de alun și șarpele construcții. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt
Biotopul getații sunt stuful, papura, pipirigul mare, pipirigul mic, penița, lui Esculap. Dintre mamifere menționăm ariciul, cârtița, chiț- generate de braconaj, defrișări, suprapășunat, poluare și ma-
Geologie/geomorfologie broscarița, ciuma apelor, otrățelul etc. Vegetația lemnoasă este canul de câmp, chițcanul pitic, iepurele, veverița, popândăul nagement defectuos al urbanizării zonei. Amenajările reali-
Situl se află în Lunca Dunării, la confluența Oltului cu Dunărea. reprezentată de zăvoaie, tufărișuri și plantații de fond forestier, etc. Liliecii sunt foarte bine reprezentați în cadrul sitului prin zate pe cursul râului Olt au influențat de-a lungul timpului în
Aici Oltul străbate zona de contact a Piemontului Getic ca în în mare parte cu specii plantate pentru stabilizarea terenurilor liliacul urechiat roșcat, liliacul bicolor, liliacul de seară roșcat, mod negativ zona de vărsare a Oltului în Dunăre, modificând
final să pătrundă în câmpia propriu-zisă, sector în care albia din albia râului și în special a digurilor. În zona de confluență a pipistrelul pitic etc. Dintre mamiferele mari putem întâlni șa- structura habitatelor, compoziția faunei acvatice, în special a
râului Olt se lărgește mult prezentând numeroase meandre și Oltului cu Dunărea, mai ales pe malurile Dunării, se întâlnesc calul, vulpea, bursucul, pisica sălbatică, mistrețul, căpriorul. peștilor etc.
brațe părăsite, pantele scăzând chiar sub valori de 1-2m/km. zăvoaie cu salcie și plop alb. Alt tip de vegetație lemnoasă este Avifauna zonei este bogată, fiind reprezentată de specii care
Din punct de vedere al structurii geologice situl face parte din reprezentată de habitatul prioritar Păduri aluviale cu arin negru cuibăresc în sit precum pescărașul albastru, pasărea ogoru- Administrarea sitului
marea unitate structurală cunoscută sub numele de Platforma şi frasin. Majoritatea acestor păduri intră în contact cu pajişti lui, dumbrăveanca, stârcul de noapte, cormoranul pitic şi Situl necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare și
Moesică, iar din punct de vedere geografic se încadează în umede sau păduri pe soluri reavăne, caracterizate prin prezen- prin specii migratoare ca chirighița cu obraz alb, chirighița pentru orientare (hărți), stațiuni științifice, centru de vizitare,
Câmpia Română. Situl este reprezentat de două formațiuni ța abundentă a viței sălbatice. Tufărișurile sunt reprezentate de neagră, lebăda de iarnă, loptătarul, chira cu fruntea albă, amenajări pentru observare/supraveghere, poteci pentru vizi-
bine individualizate: câmpii joase (luncile râurilor) și spații specii precum cătina roșie și cătina mică. Acestea se întâlnesc în chira de baltă etc. tare, trasee tematice, locuri de campare și amenajări pentru
interfluviale. Din prima categorie fac parte lunca Dunării, care lunca râurilor și au rol în fixarea malurilor, mai ales în condițiile în colectarea deșeurilor.
334
Coridorul Jiului - RO SCI 0045
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Gorj: Aninoasa, Borăscu, Brăneşti, Bâlteni, Bărbăteşti, Drăguţeşti, Dăneşti, Fărcăşeşti, Ioneşti, Negomir, Plopşoru, Săuleşti,
Turburea, Turceni, Urdari, Ţicleni, Țânţăreni.
Județul Dolj: Almăj, Bechet, Bistreţ, Braloştiţa, Bratovoeşti, Breasta, Brădeşti, Bucovăţ, Calopăr, Catane, Coţofenii din Dos, Coţofenii
din Faţă, Craiova, Cârna, Călăraşi, Dobreşti, Drănic, Dăbuleni, Filiaşi, Ghindeni, Gighera, Goicea, Gângiova, Işalniţa,
Malu Mare, Mârşani, Măceşu de Jos, Ostroveni, Podari, Rojişte, Sadova, Scăeşti, Segarcea, Teasc, Valea Stanciului,
Vârvoru de Jos, Ţuglui.
Județul Olt: Ianca.
Județul Mehedinţi: Butoieşti.
Suprafaţa: 71.452 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 1‘ 0‘‘; Long. E 23˚ 55‘ 32‘‘
Bioregiunea: Continentală Altitudinea: 398 max., 6 min., 102 med.
Ecoregiunea: Podişul Getic, Câmpiile Găvanu-Burdea, Silvostepa Câmpiei Române, Lunca Dunării
Habitatele DE interes comunitar din sit relictare de luncă europeană puţin alterată. Situl traversează
3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegeta- patru din cele 15 ecoregiuni ale regiunii biogeografice conti-
ţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 3270 nentale din România (Podişul Getic, Câmpiile Găvanu-Burdea, Evapotranspiraţia potenţială se ridică la valori de circa 695 mm lemnului. Sistemul de încălzire din locuințe este fie centralizat,
- Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion Silvostepa Câmpiei Române, Lunca Dunării). Valea Jiului este anual, ceea ce determină în perioada de vară un deficit accen- fie individual cu lemne și gaz, fie mixt. Doar câteva localități
rubri şi Bidention; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion du- şi unul dintre principalele culoare transbalcanice de migraţie tuat de umiditate în sol. (Craiova, Filiași, Segarcea, Săulești, Turceni) dispun de un sis-
bii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis a unui număr impresionant de păsări (drumul centro-euro- tem centralizat de alimentare cu apă și de canalizare.
Sanguisorba officinalis); 1530* - Pajişti şi mlaştini sărătura- pean-bulgar). Împreună cu cele sedentare, în Coridorul Jiului Biocenoza În zonă întâlnim numeroase situri arheologice (așezări, necro-
te panonice şi ponto-sarmatice; 9130 - Păduri de fag de tip au fost identificate 135 din cele 406 specii de păsări semnalate Vegetaţia pole) dintre care le menționăm pe cel din localitatea Almăj,
Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip în România. Situl cuprinde 18 tipuri de habitate de interes european, dintre judeţul Dolj, care datează de la începutul Epocii Bronzului
Galio-Carpinetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa care patru prioritare şi anume păduri aluviale de arin negru şi (3200-2800 î.e.n.) și vechea dava getodacică „Pelenoava“ de
şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion al- Biotopul frasin, pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmati- pe raza satul Cîrligei (în punctul Cărpiniş a fost descoperită o
bae); 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus Geologie/geomorfologie ce, pajişti uscate pe substrat calcaros şi vegetaţie de silvostepă aşezare întărită cu şanţ şi var care datează din a doua epocă a
spp.; 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91Y0 - Suprafaţa sitului aparţine din punct de vedere geologic eurosiberiană cu stejar. Prezenţa speciilor submediteraneene fierului. După unii cercetători aceasta este aria de provenienţă
Păduri dacice de stejar şi carpen; 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Depresiunii Getice. Aceasta s-a individualizat odată cu scufun- rare, endemice, parte protejate, conferă teritoriului o spe- a cunoscutului tezaur datând de pe la anul 350 î.e.n. care con-
Populus alba; 91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, darea fundamentului care ţine de cristalinul pânzei getice şi a cificitate remarcabilă. Aceasta se evidenţiază prin concen- ţine piese de harnaşament din argint şi argint aurit atribuite
Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din funcţionat ca o arie de sedimentare până în cuaternar, când a trarea unor asociaţii vegetale de mare valoare bioistorică ce unui mormânt princiar traco-getic). Punctul fosilier Bucovăţ
lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 6120* - Pajişti xerice fost colmatată şi uşor înălţată. Fundamentul acesteia este con- reflectă interferenţa speciilor sudice iubitoare de căldură cu s-a bucurat de atenţia savanţilor români Sabba Ştefănescu şi
pe substrat calcaros; 3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu stituit din formaţiuni cristaline de tip carpatic scufundate la mii cele central-europene şi prin conservarea unor fragmente re- I. Ionescu Argetoaia, care au făcut aici importante cercetări
vegetaţie bentonică de specii de Chara; 3150 - Lacuri eutrofe de metri. Sedimentul care o acoperă este reprezentat prin de- lictare nealterate ale structurilor forestiere arhetipale situate stratigrafice. În această rezervaţie paleontologică ce aparţine
naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; pozite de molasă, la zi apărând doar formaţiunile piemontane la marginea arealelor biogeografice, disjunct (insulele de fag ca vârstă geologică etajului superior Levantin din pliocen exis-
3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele alcătuite din argile, nisipuri şi pietrişuri cu structură fluvio-to- de la Dâlga, Ţuglui, Bucovăţ) sau insularizate antropic (stejarul tă, între alte importante mărturii, o bogată faună de moluşte.
montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho- renţială, acoperite şi ele de luturi nisipoase. brumăriu din Pădurea Braniştea Bistreţului). Speciile lemnoase Aici au fost găsite specii necunoscute în alt loc din lume. Dintre
Batrachion; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higro- din sit includ salcia, plopul alb, stejarul pedunculat, stejarul bisericile și monumente din sit (secolele XIV-XX) amintim
file de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin. Pedologie brumăriu, frasinul de luncă, plopul negru, mesteacănul pufos, Mănăstirea Jitianu (1656-1658) din Podești, Ansamblul curţii
Preluvosolurile sunt solurile dominante în regiune, ocupând arinul negru, arinul alb, răchita, ulmul de munte, ulmul de Coţofenilor (sec. XVIII) din Coțofenii din Față, Casa Băniei, care
Speciile de interes comunitar din sit areale importante atât în partea piemontană cât şi în cea de câmp, arţarul, arţarul tătăresc, teiul argintiu, salba moale, mă- este şi casa memorială Mihai Viteazul din Craiova, și Biserica
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina câmpie. Preluvosolurile tipice, formate pe depozite loessoide linul, murul, viţa sălbatică. Dintre speciile de interes comunitar „Sf. Nicolae“ (1750-1755) din Filiași. În prima duminică din
bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • de terasă, sunt întâlnite pe terasa joasă a Jiului prezentă pe putem întâlni trifoiaşul de baltă. luna august a fiecărui an în județul Dolj se desfăşoară sărbă-
Triton cu creastă (Triturus cristatus). Mamifere: Popândău, teritoriul localităţilor Işalniţa, Almăj şi Goeşti. Solurile brune toarea câmpenească „În pădure la Zăval“. Tot anual, în zona
Şuiţă (Spermophilus citellus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). roşcate au evoluat pe depozite loessoide lutoargiloase şi lo- Fauna sitului au loc evenimente organizate cu ocazia sărbătoririi
Nevertebrate: Carab (Carabus hungaricus) • Ţărăncuţă cal pe argile gonflante, ocupând suprafeţe întinse pe Câmpul Fauna de mamifere din sit este formată din popândăi (specie Zilelor Orașului, Comunei sau Satului. În lunile de toamnă lo-
(Coenagrion ornatum) • Ţărăncuţă (Coenagrion mercuriale) • Sălcuţei şi Câmpul Leu-Rotunda, dar şi pe terasele de pe stân- de interes comunitar), iepuri, căprioare, vulpi și vidre, la care cuitorii din zonă participă la serbările tradiționale prilejuite de
Calul dracului (Leucorrhinia pectoralis) • Cosaş (Isophya costa- ga Jiului, începând de la valea Amaradiei spre SV. Gleiosolurile se adaugă specii de lilieci. Dintre amfibieni şi reptile, în sit sunt Balul strugurilor, Zilele Recoltei, Sărbătoarea Vinului și recent
ta) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Rădaşcă, ocupă câteva areale depresionare unde stratul acvifer freatic se prezente trei specii comunitare – buhaiul de baltă cu burta stabilitul „Festival al Verzei“. În luna iunie, în satul Artanu se
Răgacea (Lucanus cervus). Pești: Dunariţă (Sabanejewia găseşte între 0 şi 50 cm adâncime, pe fostele albii părăsite ale roşie, tritonul cu creastă şi broasca ţestoasă de apă. Fauna desfășoară festivalul „Floarea Teiului“, iar pe 21 mai, în Urdari
aurata) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Scrumbie de Dunăre Jiului, Amaradiei şi în interdunele de la contactul luncii Jiului piscicolă este bine reprezentată de scrumbie (la vărsarea Jiului (Gorj), bâlciul „Floarea Salcâmului“.
(Alosa pontica) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Avat cu terasa inferioară. Solurile aluvionare ocupă cele mai întinse în Dunăre), avat, ţipar etc. Nu mai puţin de 12 specii de peşti
(Aspius aspius) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar suprafeţe în lunca Jiului precum şi în lungul altor cursuri de apă sunt protejate la nivel european. Fauna de nevertebrate este Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
(Misgurnus fossilis) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • ce brăzdează teritoriul. reprezentată de specii de interes comunitar ca ţărăncuţa, ră- perimetrului acestuia
Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Ghiborţ de râu daşca, calul dracului, carab, cosaş şi cosaş transilvan. În zonă Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de
(Gymnocephalus baloni) • Sabiţă (Pelecus cultratus). Plante: Hidrologie a fost identificat un număr impresionant de specii de păsări de suprapășunat, braconaj (otrăvire/capcane), utilizarea de ferti-
Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia). Situl se întinde de-a lungul Jiului, de la Ţicleni până la vărsa- importanţă comunitară dintre care amintim stârcii, buhaiul de lizanţi şi pesticide, urbanizarea zonei.
rea acestuia în Dunăre, cuprinzând cursul mijlociu şi inferior al baltă, barza, lebăda de vară, egreta mare, egreta mică, picio-
Caracterizarea sitului râului. Jiul colectează toate pâraiele din zonă: Jieţ (Jiul Vechi), rongul, cormoranul pitic, lopătarul, ibisul, ciocîntorsul, chirele, Administrarea sitului
Prezentare generală Livadia, Dalga, Leu, Prodila, Ulm, Breasta, Brădeşti, Argetoasa, eretele de stuf, gaia neagră, bătăuşul. Situl necesită dotarea cu panouri de avertizare, informare
Deşi ocupă doar 0,5% din suprafaţa pădurilor ţării şi 0,6% din Răcan, Ceplea. și pentru orientare, puncte de informare, amenajări pen-
suprafaţa naţională, acesta concentrează 18 tipuri de habitate Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE tru observare, bariere, poteci/drumuri pentru vizitare și
naturale de interes comunitar. Aici se regăsesc populaţii viabile Aspecte climatologice Cei 495676 de locuitori din așezările din zona sitului, sunt trasee tematice.
de specii floristice şi faunistice de interes comunitar. Teritoriul Clima regiunii este temperat-continentală cu influenţe de na- angrenați în principal în agricultură, creșterea animalelor,
situat de-a lungul cursului mijlociu şi inferior al Jiului inclu- tură mediteraneană. Temperaturile medii anuale sunt în jur de comerţ, extracţia petrolului, industrie, piscicultura, servicii,
de unul dintre cele mai rare şi mai reprezentative eşantioane 10,8 ºC, iar media precipitaţiilor este de circa 530 mm anual. pescuit, apicultură, turism, viticultură, morărit și exploatarea
335
Coridorul Jiului - RO SCI 0045
336
0
3,9
7,8
11,7 km
Cozia - RO SCI 0046
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vâlcea: Berislăveşti, Brezoi, Băile Olăneşti, Călimăneşti, Muereasca, Perişani, Racoviţa, Sălătrucel.
Suprafaţa: 16.760 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 20‘ 2‘‘; Long. E 24˚ 18‘ 2‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 1659 max., 296 min., 789 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
337
tică este reprezentată printr-un număr mare de nevertebrate vent codobatura galbenă, codobatura albă, pescărelul negru, torit de Neagoe Basarab și Biserica „Tăierea Capului Sf. Ioan Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
şi peste 30 de specii de peşti caracteristice râurilor de munte, pescăruşul râzător etc. Botezătorul“ (Mănăstirea Cornet, 1666) din satul Tuţuleşti. perimetrului acestuia
ca păstrăvul, zglăvocul, moioaga, dunariţa, boişteanul, scoba- Oraşul Călimăneşti este staţiune balneoclimaterică de tradi- Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate
rul, mreana, nisiparniţa, ultima fiind endemică în România. În Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE ţie. În 1893, probele de ape minerale trimise de aici au fost de suprapășunat, turism necontrolat, braconaj, linii electrice,
zona Masivului Cozia se află numeroase specii de nevertebra- Cei 25984 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în prin- medaliate cu aur la Expoziţia Internaţională de Alimentaţie eroziune, alunecări de teren, tăieri ilegale, drumuri auto ce
te care contribuie la menţinerea echilibrului ecologic. Dintre cipal în agricultură, comerț, exploatări forestiere, exploatare şi Ape Minerale de la Bruxelles. Legenda spune că un cioban fragmentează habitatele naturale şi habitatele speciilor de
acestea, şapte sunt specii de interes comunitar, cosaşul fiind şi de mică și feldspat, creșterea animalelor și turism. Sistemul s-a spovedit călugărilor mănăstirii Cozia spunându-le că el interes conservativ.
endemit al Masivului Cozia. Se remarcă dintre arahnide pseu- de încălzire din locuințe este predominant individual pe bază s-a vindecat de „metehnele trupului“ scăldându-se într-un
doscorpionul, specie protejată de origine mediteraneană frec- de leme și gaze naturale. Singura localitate care are sisteme lac din „câmpul lui Căliman“. Credea că acest lac are „puteri Administrarea sitului
vent întâlnită atât în Masivul Cozia cât şi în Narăţu. Avifauna complete de alimentare cu apă și canalizare este Călimănești. cereşti din moment ce el nu mai are dureri de spate, iar oile În sit există panouri de avertizare, de informare și pentru ori-
cuprinde aproximativ 120 de specii de păsări, dintre acestea Cele mai reprezentative monumente istorice de pe terito- rănite s-au vindecat“. Călugării au verificat mărturia cioba- entare, clădiri administrative, bariere, puncte de intrare, poteci
remarcându-se eretele vânăt, uliul păsărar, ciuful de pădure, riul sitului sunt Ansamblul Mânăstirea Cozia (1387-1388), nului și au găsit chiar în jurul mănăstirii izvoare de unde „cură pentru vizitare, trasee turistice și tematice, locuri de campare și
ochiuboului, pupăza, botgrosul, stârcul cenuşiu, cucul, corbul, cel mai vechi şi mai important monument de arhitectură şi piatră pucioasă“, după care au construit pe lângă mănăstire vetre de foc, numărul acestora trebuind însă a fi suplimentat.
piţigoiul mare, piţigoiul de brădet, piţigoiul de munte, sfrân- artă medievală din Ţara Românească, ctitorit de domnitorul o „bolniță“ (un fel de spital) unde oamenii bolnavi veneau Totodată, situl necesită dotarea cu centre de vizitare și puncte
ciocul roşiatic, gaiţa, huhurezul mic, mierla, forfecuţa, cocoşul Mircea cel Bătrân, care este îngropat aici, fosta mănăstire să se trateze. de informare.
de munte, ierunca etc. La marginea râurilor se întâlnesc frec- Berislăveşti (1754-1762), Schitul Ostrov (1518-1522), cti-
Cozia - RO SCI 0046
0 1 2 3 km
338
Creasta Nemirei - RO SCI 0047
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bacău: Dofteana, Dărmăneşti, Slănic-Moldova.
Județul Covasna: Estelnic, Lemnia.
Suprafaţa: 3.509 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 13‘ 17‘‘; Long. E 26˚ 20‘ 22‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1646 max., 699 min., 1260 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit teristic etajelor: montan de molidişuri, montan de amestecuri
4030 - Tufărişuri uscate europene; 3230 - Vegetaţie lemnoasă şi premontan de făgete. În cadrul sitului, asociaţiile vegetale
cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 4060 - reprezentative sunt molidişurile, brădeto-făgetele şi ameste-
Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo curile de răşinoase cu fag. Pe versantul vestic apar tinoave pe
şi Rhododendron myrtifolium; 6430 - Comunităţi de lizieră cu care se dezvoltă vegetaţia de mlaştină caracteristică habitatului
ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel mon- de Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate
tan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 9110 - Păduri de fag de de substrat). În zona de creastă întâlnim jneapănul, acesta
tip Luzulo Fagetum; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din formând împreună cu smârdarul un habitat prioritar cu mare
regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 6230* - Pajişti monta- valoare conservativă. O particularitate a sitului constă în pre-
ne de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 7140 zenţa speciei Saxifraga cymbalaria, a cărei arie de dezvoltare în
- Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate România se suprapune sitului. De asemenea, prezenţa florii de Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
de substrat); 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râu- colţ în zona de culme înaltă reprezintă o particularitate pentru Cei 22340 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în prin- perimetrului acestuia
rilor montane. care este necesară protejarea ariei respective. În zonă întâlnim cipal în agricultură, prelucrarea lemnului, exploatări forestiere Principalele ameninţări la adresa sitului sunt de natură antro-
19 specii endemice de floră dintre care amintim crucea voini- și turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu pică, legate în principal de managementul terenurilor (păşu-
Speciile de interes comunitar din sit cului, gălbinelele de munte şi varietăţi de coada şoricelului. gaz sau lemne. Doar localitatea Slănic Moldova dispune de re- natul necontrolat, renunțarea la folosirea adecvată a fâneţelor,
Amfibieni și reptile: Triton carpatic (Triturus montandoni). Dintre speciile de interes comunitar, în sit sunt prezente papu- țele de alimentare cu apă și canalizare. incendieri voluntare), activitățile turistice necontrolate (depo-
Mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) cul doamnei, clopoţeii (specie prioritară), iarba gâtului şi irisul. Dintre monumentele istorice și culturale aflate pe teritoriul zitarea deşeurilor menajere rezultate din practicarea turismu-
• Râs (Lynx lynx) • *Urs brun (Ursus arctos) • *Lup (Canis lupus). sitului pot fi menționate Palatul Stirbey din Dărmănești (sfâr- lui, aprinderea focului în locuri nepermise, turism agresiv de
Plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • Fauna șitul sec. XIX), Conacul Ghica din Dofteana (sfârșitul sec. XIX), sfârșit de săptămână, vânătoare şi braconaj).
*Clopoţel (Campanula serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathi- Dintre mamiferele reprezentative pentru sit putem menţiona Hotelul Racoviță și Cazinoul din Slănic Moldova (1887-1912).
ca) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). ursul brun, râsul, lupul, cerbul, căpriorul, vulpea, jderul, veve- În satele din zonă, iarna se practică obiceiuri pitoreşti legate de Administrarea sitului
riţa. Reptilele şi amfibienii sunt reprezentate de salamandră, sărbătorile sfârșitului de an („bătaia ursului“ sau „încontrarea În sit sunt instalate panouri de avertizare, de informare și pen-
Caracterizarea sitului şopârla de munte, şopârla cenuşie, vipera comună, năpârcă, cetelor“). Turismul este o tradiţie în zona Slănicului. Staţiunea tru orientare, clădiri administrative, bariere, puncte de intrare,
Prezentare generală tritonul de munte şi tritonul carpatic (specie de interes comu- este renumită pentru izvoarele sale de ape carbonate, bicar- trasee turistice, borne și amenajări pentru colectarea deșeuri-
Situl a fost desemnat pentru existenţa în această zonă a 11 nitar). Dintre nevertebrate amintim gândacul mare de scoarţă bonatate, ușor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice, hipoto- lor. Pe viitor trebuie suplimentat numărul amenajărilor pentru
tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care două pri- al molidului, omida păroasă a molidului, trombarul frunzelor nice și oligominerale, izvoare descoperite încă din anul 1801. colectarea deșeurilor.
oritare. În sit regăsim şi nouă specii de floră şi faună de interes de fag, Phylapsis fagi, molia jirului. Păsările mai des întâlnite Slănicul găzduiește în fiecare an festivaluri folclorice şi târguri
comunitar, dintre care patru specii de mamifere, o specie de în sit sunt cocoşul de munte, mierla de piatră, şorecarul mare, de meşteșuguri tradiționale.
amfibieni şi patru specii de plante. În zonă sunt prezente forme corbul, huhurezul mic, buha mare, piţigoiul moţat, piţigoiul de
de relief depresionare (depresiunea Cașin), munți de înălțime munte, alunarul etc.
medie (Munții Repat) și zone umede de-a lungul pâraielor Apa
Lină și Apa Roșie. Zonele muntoase sunt acoperite cu păduri
de molid și păduri mixte de molidiș-făget, precum și cu pajiști
montane. Se remarcă frumuseţea peisajului oferit de culmile
Nemirei şi Şandrului.
Biotopul
Geologie/geomorfologie
Situl ocupă partea estică a munţilor Nemira, depresiunea
Dărmăneştilor, până la extremitatea sudică a formaţiei
Carpaţilor Moldovei, cu altitudini cuprinse între 400-1639 m şi
înălţimea maximă în vârful Şandru. Zona este situată la între-
pătrunderea pânzelor de Tarcău şi Vrancea cu maximă dezvol-
tare în zona gresiei de Kliwa. Această litologie oferă masivitate
sectoarelor de culme şi o înclinare mare a versanţilor.
Pedologie
Format în condiţii complexe de mediu care se supune mai
degrabă zonalităţii altitudinale, învelişul de soluri este com-
plex, caracterizat prin dominarea argiluvisolurilor pe terasele
medii şi înalte ale Trotuşului sau pe culmile din Depresiunea
Dărmăneşti, prin cambisoluri pe versanţii montani medii şi in-
feriori şi prin spodosoluri pe culmile montane de peste 1200 m.
În lungul văilor principale, învelişul de soluri este format mai
cu seamă din protosoluri aluviale, soluri aluviale sau soluri
hidromorfe. Pe versanţii abrupţi, dominant în este regosolul.
Hidrologie
Situl aparţine în totalitate bazinului hidrografic al Trotuşului,
iar ploile abundente asigură un regim de scurgere permanent
pentru toţi afluenţii acestuia. Prezenţa straturilor de roci dure
traversate de pâraie permite local dezvoltarea de mici cascade.
Aspecte climatologice
Înălţimea extrem de variabilă a generat climate diferite im-
puse de exprimarea diferenţiată a elementelor climatice.
Dacă temperatura medie anuală în Depresiunea Dărmăneşti
este mai mare de 8 ºC, pe culmea Nemira media este de 2-4
ºC. La fel, precipitaţiile prezintă o variaţie importantă, de la
600-700 mm anual pe terasele Trotuşului la 1000-1200 mm
anual pe Culmea Nemira. Aceste condiţii climatice reflectă
influenţa reliefului, care prin expoziţie şi înclinare modifică
exprimarea efectivă a elementelor termice şi pluviometrice.
Circulaţia generală a maselor de aer se face predominant sub
influenţa vânturilor de vest. Poziţia NS a culmii principale, ca
şi menţinerea altitudinii acesteia în jurul valorii de 1600 m, de-
termină precipitaţii mai abundente pe versantul vestic faţă de
cel estic, cu influenţe în dezvoltarea vegetaţiei (prezenţa tinoa-
velor doar la vest de culme). În anotimpul rece, aceeaşi culme
reprezintă limita de vest de manifestare a crivăţului, datorită
efectului de barieră pe care îl are.
Biocenoza
Vegetaţia 0 1 2 3 km
Pădurea este situată altitudinal între 400-1639 m, cu expoziţia
predominantă spre NE. Tipul de pădure predominant este carac-
339
Crişul Alb - RO SCI 0048
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Arad: Chişineu-Criş, Pilu, Socodor.
Suprafaţa: 891 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 34‘ 33‘‘; Long. E 21˚ 26‘ 6‘‘
Bioregiunea: Panonică Ecoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor Altitudinea: 107 max., 84 min., 92 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 1 2 3 km
340
Crişul Negru - RO SCI 0049
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Avram Iancu, Batăr, Ciumeghiu, Cociuba Mare, Căpâlna, Tinca, Şoimi.
Județul Arad: Mişca, Zerind.
Suprafaţa: 1.850 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 42‘ 5‘‘; Long. E 21˚ 48‘ 7‘‘
Bioregiunea: Continentală, Panonică Ecoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor Altitudinea: 149 max., 84 min., 106 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit având stratul freatic situat la mică adâncime, cu apă apreciabil
92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. mineralizată, apar solurile halomorfe. Tot aici se întâlnesc lăco-
vişti, uneori podzolite.
Speciile de interes comunitar din sit
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) Hidrologie
• Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Crişul Negru se formează în Munţii Apuseni, la confluenţa a
Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă două braţe, Crişul Poienii şi Crişul Băiţei, în dreptul localită-
dobrogean (Triturus dobrogicus) • Buhai de baltă cu burta roşie ţii Ştei. Râul are o lungime de 144 km pe teritoriul României
(Bombina bombina). Mamifere: Liliac de iaz (Myotis dasycne- şi străbate Câmpia de Vest spre a se vărsa în Crişul Alb (în
me). Nevertebrate: Scoica de râu (Unio crassus). Pești: Petroc Ungaria). Crişul Negru seamănă cu un râu de câmpie, având un roase specii de peşti, dintre care 11 sunt de interes comunitar: rile de vară (dodoloaia, cântec de invocare a ploii pe timp de
(Gobio uranoscopus) • Petroc (Gobio kessleri) • Avat (Aspius curs leneş și o albie cu multe meandre, acumulări de aluviuni, petroc, avat, dunariţă, zvârlugă, raspăr, fusar, boarţa, mreana secetă), obiceiurile ceremoniale (cântecul de nuntă, vaietele,
aspius) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis insuliţe, cursuri secundare. Apele subterane sunt la ±0,5 m. vânătă, porcuşorul de nisip, pietrar, porcuşorul de vad. Dintre priveghiul, tradiţiile de Sânziene). Târgul săptămânal agro-
taenia) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • Răspăr Precipitaţiile bogate ridică nivelul freatic, întreţinând excesul speciile protejate, raspărul, fusarul şi petrocul apar în sit în alimentar din Tinca cunoaşte o vechime de peste 100 de ani.
(Gymnocephalus schraetzer) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar de umiditate. Apa are un grad de mineralizare ridicat şi o stare efective mai mici din cauza reducerii drastice a populaţiilor Toamna se organizează „Balul strugurilor“.
(Zingel zingel) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Moioagă de potabilitate redusă. În zona sitului există şi Canalul Colector, la nivelul întregii ţări. Spre aval, la Zerind, s-au găsit raci de
(Barbus meridionalis) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) un canal de legătură de 61 km lungime între Crişul Repede şi râu. A fost evidenţiată şi prezenţa unei specii de moluşte mai Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
• Ţipar (Misgurnus fossilis). Crişul Negru. rar, scoica sferică. Fauna de păsări prezentă pe cursul apei perimetrului acestuia
Crişului Negru este foarte diversă incluzând şi specii proteja- Extragerea de pietriş şi nisip are un impact major asupra speciilor
Caracterizarea sitului Aspecte climatologice te cum ar fi egrete mici şi mari, pescăruşi albaştrii, ciocănitori de peşti pentru care a fost desemnat situl şi în mod deosebit asu-
Prezentare generală Clima este temperat continentală, cu nuanţe oceanice şi in- şi ghionoaie sură. În tufărişurile din sit se pot observa în mod pra populaţiei de scoici de râu căreia această activitate îi distruge
Situl a fost desemnat pentru conservarea zăvoaielor cu salcie fluenţe submediteraneene. Iernile sunt moderate, fără geruri frecvent sfrâncioci roşiatici. În partea inferioară, spre graniţă, habitatul. Managementul vegetaţiei acvatice şi de mal în scopul
şi plop, a 11 specii de peşti şi a scoicii de râu. Aceasta din urmă aspre. Primăvara se resimte Anticiclonul Azoric care grăbeşte s-au semnalat dumbrăvenci şi prigorii săpându-şi cuiburile în drenării şi lucrările de protecţie împotriva inundaţiilor afectează
prezintă aici o populaţie stabilă, cu număr mare de indivizi. desprimăvărarea. Vara nu este toridă, iar toamna este blândă. malurile lutoase. habitatul de interes prioritar (zăvoaiele), la fel şi îndepărtarea
Structura pe clase de vârstă şi pe sexe a populaţiei scoicilor Precipitaţiile medii anuale sunt de 635 mm. Ploi mai abunden- lăstărişului, a arborilor uscaţi sau în curs de uscare. Braconajul
de râu indică şanse certe de menţinere în viitor, cu condiţia te cad la sfârşitul primăverii şi începutul verii. Masele de aer Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE piscicol este o amenințare pentru speciile de peşti şi cauza prin-
păstrării stării ecologice la parametrii apropiaţi celor actuali. în circulaţie provin din Oceanul Atlantic, Marea Mediterană, Economia zonei este predominant agrară, populaţia fiind axată cipală a reducerii efectivului populaţional al acestora. Îndiguirile
Marea Baltică. Vântul bate mai frecvent din N-NV. pe cultivarea terenurilor (culturi de varză, conopidă şi legume, şi lucrările de protecţie împotriva inundaţiilor practicate pe Crişul
Biotopul comerţul cu amănuntul al florilor, plantelor şi seminţelor) şi Negru în amonte de sit modifică parametrii hidrologici (debitul şi
Geologie/geomorfologie Biocenoza creşterea animalelor, exploatare forestieră şi construcţii. În viteza apei, turbulenţa, cantitatea de substanţe solvite, debitul
Situl aparţine Câmpiei de Vest, districtul Câmpiei Crişurilor. Vegetaţia zona de graniţă, locuitorii lucrează şi în industria de panificaţie solid, transparenţa apei, morfologia albiei, componenţa sedi-
Această câmpie plană prezintă o înclinare pe direcţia SE către După ieşirea din defileu, Crişul Negru trece printr-o zonă agri- sau în cea textilă. mentului), afectând atât speciile de peşti de interes comunitar,
NV, cu altitudini între 84 și 149 m. Relieful plan şi neted este re- colă, cu parcele de porumb, grâu sau floarea-soarelui, întrerup- Biserica de lemn din Şoimi şi Biserica de lemn din Tăut datea- cât şi scoica de râu. Utilizarea pesticidelor şi a fertilizatorilor pe
zultatul unui proces continuu de acumulare de materiale aduse te de mici pâlcuri de păduri de zăvoi. Patul albiei se lărgeşte şi ză din sec. XVIII şi sunt monumente istorice. În vecinătatea terenurile agricole adiacente afectează direct calitatea apei din
de râurile din Carpaţi şi depuse sub forma unor conuri de alu- apare în bentos brădişul de apă, care se dezvoltă în masă ca sitului aflăm castelul Miskolczy (1779), castelul Ghiorac din ecosistemul acvatic, cu influenţă majoră asupra speciilor de in-
viuni. Malurile lipsesc sau sunt slab conturate. Apar numeroase urmare a încărcării apei cu substanţe minerale. Pădurile de ză- sec. XIX şi un parc dendrologic la Cighid: Ghiorac, precum şi teres comunitar.
albii părăsite, mlaştini şi bălţi în sectoarele mai joase. Peste voi, habitat de interes comunitar, care mărginesc cursul apei pe Poiana Narciselor din cantonul Goronişte - Gurbediu. Biserica
orizontul bazal (pietrişuri grosiere) se află orizontul superior toată întinderea sitului, sunt formate din salcie, răchită, plop Reformată Iermata Neagră este un edificiu medieval monu- Administrarea sitului
(nisipuri, pietrişuri mărunte, argile) şi deasupra un orizont de alb. Speciile arbustive întâlnite mai frecvent în sit sunt pădu- ment istoric. Pe raza localităţii Şoimi se află Cetatea din Pădure, În prezent nu există niciun fel de amenajări şi dotări. Sunt ne-
argilă roşie şi loessuri. celul, lemnul câinesc, cornul, alunul şi socul. un ansamblu de ruine de cetate datând din sec. XIV-XV, precum cesare panouri de informare în sit şi localităţile limitrofe, pano-
şi ruinele Cetăţii Şoimi (sec.XIII). În localitatea Tinca există un uri de orientare cu hărţi şi de avertizare, puncte de informare,
Pedologie Fauna Muzeu de ştiinţe naturale. În localitatea Zerind există o gale- amenajări pentru observare, trasee turistice şi tematice.
În lunca râului, solurile caracteristice sunt cele de luncă: alu- În sit s-a evidenţiat prezenţa a șapte specii de scoici. rie de artă. Folclorul coregrafic cuprinde jocuri precum polca,
viuni, soluri aluviale propriu-zise şi soluri aluviale în tranziţie. Importantă pentru conservare este scoica de râu, care prezintă roata în sus, trei-pă-picior, învârtita. Forme străvechi de cultură
În Câmpia Salontei, mai ales în sectoarele cu drenaj deficient aici o populaţie numeroasă şi stabilă. Situl găzduieşte nume- populară sunt obiceiurile de iarnă (colindul, sorcova), obiceiu-
341
Crişul Repede amonte de Oradea - RO SCI 0050
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Aleşd, Auşeu, Aştileu, Ineu, Lugaşu de Jos, Măgeşti, Oradea, Oşorhei, Săcădat, Tileagd, Vadu Crişului, Ţeţchea.
Suprafaţa: 1.859 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 1‘ 58‘‘; Long. E 22˚ 29‘ 9‘‘
Bioregiunea: Continentală, Panonică Ecoregiunea: Câmpia Banatului și Crișurilor, Dealurile Crișanei
Altitudinea: 312 max., 129 min., 197 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Crişul Repede amonte de Oradea - RO SCI 0050
342
Cuşma - RO SCI 0051
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bistriţa-Năsăud: Bistriţa Bârgăului, Cetate, Dumitriţa, Josenii Bârgăului, Livezile, Prundu Bârgăului, Tiha Bârgăului.
Județul Mureş: Răstoliţa.
Județul Suceava: Poiana Stampei.
Suprafaţa: 44.284 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 8‘ 59‘‘; Long. E 24˚ 49‘ 36‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Orientali, Podişul Transilvaniei
Altitudinea: 1962 max., 381 min., 974 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit Gurghiu). O altă particularitate cu valoare protectivă și în
9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de același timp un element de patrimoniu cultural o reprezintă
fag de tip Asperulo-Fagetum; 91D0* - Turbării cu vegetaţie fo- plantațiile de stejar, păr și măr făcute de către populația să-
restieră; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus sească în Evul Mediu prezente și astăzi. Situl Cușma se supra-
excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - pune parțial cu Parcul Național Călimani, incluzând șase re-
Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 91Y0 - Păduri dacice zervații naturale (Piatra Cușmei, Valea Repedea, Tăul Zânelor,
de stejar şi carpen; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din Locul fosilifer Râpa Mare, Cheile Bistriței Ardelene, Stâncile
regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 4060 - Tufărişuri alpine Tătarului) și trei Monumente ale naturii (Piatra Corbului, sular, spre exemplu pe valea Petriș. Sunt acoperite de păduri de cii sunt endemice pentru Carpați. Specii rare sunt jneapănul,
şi boreale. Râpa Verde, Comarnic). fag și molid, de tufărișuri de ienupăr și afin. zada, tisa, roua cerului, bulbucii de munte, laleaua pestriță,
vulturica. Un relict glaciar este endemic, fiind semnalat doar
Speciile de interes comunitar din sit Biotopul Hidrologie la Piatra Cușmii. Două specii de licheni și mușchi au valoare
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton Geologie/geomorfologie Cursul de apă cel mai important este Bistrița Ardeleană, conservativă. „Molidul candelabru“ din Valea Cușma reprezintă
carpatic (Triturus montandoni) • Buhai de baltă cu burta galbe- Aria sitului este formată din trei unități geologice: zona ro- care reprezintă limita dintre Călimani și Munții Bârgăului un punct de atracție pentru turiști, având o înălțime de 20m.
nă (Bombina variegata). Mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs cilor vulcanice și piroclastice (arealul masivului Călimani, și se formează prin aportul râurilor Izvorul Lung și Colbu O notă aparte pe valea Cușma o reprezintă apariția plantațiilor
brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: Euphydryas dominat de conuri vulcanice), zona vulcano-sedimentară care, împreună cu afluenții, vin de sub vârfurile Bistriciorul de stejar, măr și păr (numite „rariste“ sau „breite“), care permit
maturna • Lycaena dispar • *Callimorpha quadripuncta- formată din roci piroclastice, microconglomerate și tufuri (1990 m), Zurzugăul, Dalbidanul, Străciorul, Tomnatec și utilizarea terenurilor slab fertile drept pășuni, atrăgând fauna
ria • Leptidea morsei • Cosaşul transilvan (Pholidoptera tran- (Piemontul Călimanilor) și depozitele sedimentare (argile, ni- Buba (1670 m). Limita de nord a sitului este Bârgăul, care se sălbatică și scăzând presiunea asupra culturilor agricole.
ssylvanica). Pești: Zglăvoc (Cottus gobio) • Moioagă (Barbus sipuri, pietrișuri) de vârstă miocenă, dispuse fragmentar, care varsă în Bistrița Ardeleană la Prundu Bârgăului. Alți afluenți
meridionalis) • Petroc (Gobio uranoscopus). formează prelungirea Podișului Transilvaniei. Complexitatea ai Bistriței Ardelene sunt Cușma (formează o parte din limi- Fauna
geomorfologică este dată de prezența celor două straturi ge- ta de vest) și Tănase. Budacul izvorăște de sub Vârful Poiana Fauna de nevertebrate cuprinde crustacee și insecte. Dintre in-
Caracterizarea sitului netice, vulcanic superior și vulcanogen-sedimentar inferior. Cireșilor (1573 m). Budăcelul provine din Dealul Vulturu și secte, cei mai frecvenți sunt fluturii (427 de specii), de interes
Prezentare generală Aglomeratele vulcanice formează o masă compactă, întrerup- formează o parte din limita sudică a sitului. Dintre puținele protectiv fiind fluturele tigru de Jersey, fluturele vărgat, flutu-
Situl Cușma acoperă un important areal al Munților Călimani, tă numai de intercalații și intruziuni de andezite. Andezitele lacuri și mlaștini ale sitului amintim Tăul Zânelor și Lacul de rele roşu de mlaştină etc. În sit se găsesc trei specii de pești de
Munților Bârgău și Piemontului Călimani. Aglomeratele vul- se prezintă sub formă de curgeri de lave. Rocile sedimentare acumulare Colibița, situat pe Bistrița Ardeleană, având o su- interes comunitar, două în cursurile de apă cu substrat pietros
canice formează chei și stâncării spectaculoase, de exemplu apar sub forma unor versanți abrupți stâncoși, care limitează prafață de 270 ha și 13 km lungime. (zglăvoc și petroc) și una pe cursurile cu fund nisipos și mâlos
Bistrița Ardeleană, Stâncile Tătarului, Piatra Corbului, Piatra eruptivul. Văile care străbat acest sector au albii adânci și pereti (mreană vânătă). Amfibienii sunt reprezentați de trei specii
Cușmei. Au fost identificate 11 habitate cu valoare protectivă verticali de 350-450 m (Bistrița Ardeleană, Repedea, Șoimul Aspecte climatologice de interes comunitar: tritonul cu creastă, tritonul carpatic și
europeană, dintre care menționăm pădurile aluviale cu anin de Jos, Șoimul de Sus, Neagra). Depozitele sedimentare conțin Clima temperat continentală este influențată de masivitatea izvorașul cu burta galbenă, la care se adaugă broasca râioasă
negru și frasin, turbăriile cu vegetație forestieră, tufărișuri- gresii calcaroase cu intercalații de marne. reliefului. Clima munților dominanți din sit (600-1700 m) brună, broasca roșie de munte, brotăcelul. Reptilele sunt re-
le alpine și boreale. Pe valea Cușma se găsește un exemplar prezintă o medie anuală a temperaturii aerului de 4-6 °C și un prezentate de gușter, șopârla de câmp, șopârla de munte. În
teratologic de molid, „molidul candelabru“. Complexitatea Pedologie nivel mediu al precipitațiilor de 700-1200 mm/an. O caracte- etajul montan întâlnim șarpele lui Esculap și vipera, în zona
genetică, climatul și geomorfologia zonei susțin o diversitate În sit se găsesc patru tipuri primare de sol: luvisoluri, cambi- ristică a zonei este briza de munte, noaptea și dimineața vântul stâncăriilor din Chei. Carnivorele mari din sit (urs, lup, râs) au
floristică și faunistică deosebită, situl adăpostind nouă specii soluri, podzoluri și andosoluri. Luvisolurile din pădurile de bătând dinspre înalțimi spre vale iar seara invers. Pe suprafața populații stabile pe termen lung. Căpriorul și cerbul, jderul,
de vertebrate de interes comunitar (trei specii de carnivore fag și cele de amestec permit dezvoltarea vegetației ierboase apelor curgătoare se formeaza poduri de gheață. nevăstuica și bursucul întregesc tabloul mamiferelor prezen-
mari, trei specii de amfibieni și trei specii de pești), precum (mălaiul cucului, drobița, trestioara). Cambisolurile sunt pre- te. Liliecii sunt bine reprezentați prin liliacul mic cu potcoavă,
și cinci specii de nevertebrate de interes comunitar (insec- zente în pădurile de foioase și în etajul montan inferior, unde Biocenoza liliacul comun și liliacul comun mic, care formează o colonie în
te). Pășunile împădurite cu măr și păr sălbatic și elementele se dezvoltă gorunul și fagul, în amestec cu molidul. Plantele Vegetaţia podul Bisericii ortodoxe din Prundu Bârgăului. În zona Colibița
naturale din sit au permis dezvoltarea unei populații viabi- caracteristice sunt vinariță, colțișor, leurdă, năpraznică. Pe so- Vegetația sitului se încadrează în etajul montan și se caracte- întâlnim liliacul cu aripi lungi, liliacul de apă și liliacul bicolor.
le a carnivorelor mari, în special a ursului, lupului, râsului. lurile brune acide vegetația ierboasă cuprinde măcrișul iepure- rizează printr-o mare omogenitate, datorită naturii reliefului Dintre cele 85 de specii de păsări semnalate în sit, 18 sunt de
Pădurile, ce ocupă 72% din sit și stâncăriile precum Stâncile lui, mălaiul cucului, degetăruț. Podzolurile din zona montană și uniformității climatului. În sit domină pădurile (72%), în interes comunitar. Speciile de păsări cele mai interesante sunt
Tătarului, Piatra Corbului, Piatra lui Orban, Cheile Tătarului, înaltă și de pe versanții cu pantă domoală sunt acoperite cu special cele de amestec de fag și brad. Au fost identificate 34 acvila țipătoare mică, acvila de munte, viesparul, ierunca, ca-
Piatra Cușmei constituie adăposturi naturale pentru popu- păduri de molid cu afin și merișor, mușchi și plante ierboase de asociații vegetale și 11 habitate de interes comunitar. Două primulgul, ciocănitoarea cu trei degete, ciocănitoarea cu spate
lația numeroasă de urs. Plantațiile de măr și păr pădureț (horști, degetăruț, rotungioare). Andosolurile sunt formate din specii de floră sunt periclitate (bradul și scara Domnului), trei alb, silvia porumbacă.
atrag toamna și urșii din zonele limitrofe (Călimani, Bârgău, materiale vulcanice magmatice piroclastice, fiind prezente in- sunt vulnerabile (angelica, arnica și smirdarul) iar 23 de spe-
343
Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE contribuie, alături de târgurile locale, la păstrarea tradițiilor și Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara precum și patru locuri de campare cu vetre de foc și amena-
Pe raza sitului se află un număr de 11 localități. Principalele obiceiurilor populare (țesut, cusut, olărit, confecționarea de perimetrului acestuia jări pentru colectarea deșeurilor (Colibița, Valea Șoimului,
activități economice sunt agricultura și creşterea animalelor, șerpare). Rezervația naturală „Orheiul Bistriței“ găzduiește Tăierile ilegale şi braconajul au efecte negative asupra sitului. Piatra Fântânele, Dealu Negru). Exista 19 trasee turistice spre
exploatarea şi prelucrarea primară și secundară a lemnului, în luna mai festivalul „Laleaua Pestriță“, iar Poiana Ștampei Defrișările afectează stabilitatea sitului, în special prin frag- Munții Călimani-Bârgău, cu variante de trasee pe văile râurilor.
agroturismul și exploatarea carierelor de andezit. organizează în iulie spectacolul „Flori de pe Dorna“. Festivalul mentarea acestuia. Vânătoarea poate avea un impact negativ Traseele de culme se intersectează cu multe alte trasee turisti-
Biserica de lemn din satul Petriș, Biserica evanghelică (satul „Regele Brazilor“ și sărbatoarea „Alaiul Munților de pe Bârgău“ semnificativ, în lipsa unui management de specialitate adecvat. ce spre rezervații. Este necesară realizarea de trasee tematice,
Dumitrița, sec. XVI) și ruinele castrului roman din Orheiu- întregesc calendarul anual al manifestărilor folclorice dedicate panouri de informare/orientare, centru de vizitare și puncte de
Bistriței reprezintă repere ale monumentelor istorice din zona naturii. Muzeul județean Bistrița-Năsăud adăpostește material Administrarea sitului informare, precum și împrejmuirea punctelor fosilifere Râpa
sitului. „Muzeul de sub Poartă“ din satul Livezile prezintă colec- geologic și paleontologic din sit. În sit sunt amplasate șapte panouri de informare. Între Cabana Mare și Râpa Verde.
ţii de ceramică populară, cusături şi picturi pe lemn. „Centrul de Dealu Negru și Piatra Corbului există o amenajare pentru
ceramică populară“ și „Centrul de cojocărit“ din Valea Bârgăului observare/supraveghere. Sunt amenajate poteci, bariere,
Cuşma - RO SCI 0051
0 1,5 3 4,5 km
344
Dăncioanea - RO SCI 0052
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Caraş-Severin: Băuţar.
Suprafaţa: 379 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 26‘ 46‘‘; Long. E 22˚ 38‘ 17‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 1753 max., 943 min., 1431 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 1 2 3 km
345
Dealul Alah Bair - RO SCI 0053
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Constanţa: Crucea.
Suprafaţa: 194 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 30‘ 8‘‘; Long. E 28˚ 13‘ 5‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Dobrogei Altitudinea: 192 max., 50 min., 122 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
346
Dealul Cetăţii Deva - RO SCI 0054
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Hunedoara: Deva.
Suprafaţa: 109 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 53‘ 22‘‘; Long. E 22˚ 52‘ 31‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 552 max., 193 min., 394 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
347
Dealul Cetăţii Lempeş - Mlaştina Hărman
- RO SCI 0055
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Braşov: Hărman, Sânpetru.
Suprafaţa: 374 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 43‘ 26‘‘; Long. E 25˚ 39‘ 29‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 702 max., 506 min., 573 med.
Dealul Cetăţii Lempeş - Mlaştina Hărman - RO SCI 0055
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit prafețele neîmpădurite și înclinate. Mlaștina Hărman este si-
7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (ne- tuată pe un teren cu înclinare mică, specific zonelor de luncă,
fixate de substrat); 7210* - Mlaştini calcaroase cu Cladium pe un substrat format din pietrișuri, nisipuri, argile și marne.
mariscus; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170
- Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91I0* - Pedologie
Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 91Y0 Solurile specifice pentru acest sit sunt cele brune podzolite
- Păduri dacice de stejar şi carpen; 7230 - Mlaştini alcaline; şi azonale, din categoria celor cu exces de umiditate (humi-
40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice. co-gleice). De asemenea, apar şi lăcovişti şi soluri aluviale.
0 0,5 1 1,5 km
348
Dealul Ciocaş - Dealul Viţelului - RO SCI 0056
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Braşov: Hărman, Bod, Sânpetru.
Județul Covasna: Ilieni, Vâlcele.
Suprafaţa: 917 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 46‘ 22‘‘; Long. E 25˚ 41‘ 16‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 651 max., 493 min., 569 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit puternic spălate, cu o bază formată predominant din depozi-
40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice. te aluviale nisipoase, argile şi de terasă. Andosolurile, legate
intim de rocile neovulcanice şi de formaţiunile vulcanogen-se-
Speciile de interes comunitar din sit dimentare, au o răspândire apreciabilă în sit.
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus)
• Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Hidrologie
Mamifere: Castor (Castor fiber). Nevertebrate: Lycaena dis- Situl se află în bazinul hidrografic al Oltului. Munţii Baraolt
par • Colias myrmidone. Plante: Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). sunt înconjuraţi de Olt care adună direct apele ce izvorăsc
din masiv. Pe laturile estică şi nordică aceștia prezintă o
Caracterizarea sitului abundenţă de izvoare minerale grupate în arealele Ozunca,
Prezentare generală Malnaş şi Vâlcele-Şugaş. Apele de pe suprafaţa Munţilor tar. Dintre speciile de stepă care dau caracterul special al zonei, litică omonimă, de unde provin fragmente ceramice ornate
Situl se suprapune cu rezervaţia naturală Dealul Ciocaş-Dealul Baraolt sunt Valea Roşie, Turia, Micfalău, Pârâul Urşilor, aici vegetează în condiţii bune ruscuţa de primăvară, dediţelul, cu impresiuni de sfoară și un târnăcop aparținând culturii
Viţelului şi găzduieşte numeroase specii de stepă, într-o regi- Malnaş, Olt, Talomir, Anghelus, Reci, Pădureni, Răchitiş, frăsinelul, colilia. Tot în această zonă poate fi găsit migdalul Schneckenberg. Ceramica de Ariușd se încadrează în inventarul
une de dealuri înalte şi muntoase. Speciile de plante de stepă Ozunca, Valea Întunecoasă, Aita, Tecsa, Anas, Cocoş, Valea pitic, asociat uneori cu spinul cerbului. culturii Cucuteni-Tripolie.
sunt localizate pe versanţii sudici şi vestici ai dealurilor Ciocaş, Mică, Valea Adâncă, Belinul Mare, Belinul Mic, Corlat, Iaraş,
Beldie şi Viţelului şi, datorită pantelor mari, nu sunt afectate de Haghig, Vâlcele, Baciu, Ilieni, Valea Sâmbrezii, Debren, Valea Fauna Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
păşunat. În sit a fost identificat un habitat de interes european Porumbelor, Arcuş, Valea Crişului. Situl oferă adăpost pentru multe specii de mamifere cum perimetrului acestuia
prioritar, tufărişuri subcontinentale peri-panonice şi şase specii sunt căpriorul, mistreţul, cerbul lopătar, castorul (specie de Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoară
de interes comunitar, printre care şi una dintre rarele populaţii Aspecte climatologice interes comunitar), vulpea, iepurele, viezurele, pisica salbati- activități de cosit, vânătoare, management forestier, deseca-
de castor din ţara noastră. Caracterele climatice ale sitului sunt strâns legate de poziţia că şi diverse specii de lilieci. Dintre speciile de amfibieni sunt re și turism. Desfăşurarea tuturor activităţilor este anterioară
perpendiculară a culmilor Baraoltului şi Bodocului faţă de semnalate broasca de mlaştină, broasca râioasă verde, buhaiul desemnării sitului, dar unele dintre ele se practică şi în pre-
Biotopul direcţia de deplasare a maselor de aer vestice. Deşi au o alti- de baltă cu burtă galbenă, tritonul cu creastă, iar dintre never- zent. Acestea au un impact negativ permanent, periodic sau
Geologie/geomorfologie tudine mai mică în comparaţie cu celelalte culmi din Carpaţii tebrate găsim aici două specii de interes comunitar şi anume sporadic asupra biodiversității zonei. Elementele de impact
Situl este localizat în partea cea mai sudică a Munţilor Baraolt. Orientali cu o poziţie asemănătoare, procesul de modificare fluturele roșu de mlaștină şi albiliţa portocalie. În pâraie sunt negativ asupra sitului sunt generate de braconaj, exploatarea
Aceștia au o poziţie centrală în cadrul grupului de munţi a caracteristicilor maselor de aer are loc la nivelul culmilor întâlnite specii de peşti ca păstrăvul indigen, cleanul, mreana fără replantare, turismul necontrolat, incendierea vegetației,
mărunţi din nordul Depresiunii Braşovului, fiind separaţi de Baraoltului şi Bodocului. Masele de aer, în ascensiunea lor pe vânătă, mihalţul, beldiţa, boişteanul şi grindelul, iar în râul cositul în perioada cuibăritului. Managementul forestier ţin-
ceilalţi munți prin golfuri depresionare. Culoarul depresio- versanţii dinspre Depresiunea Transilvaniei, produc ploi, iar Olt sunt întâlnite şi alte specii, spre exemplu ştiuca, scobarul, teşte numai profitul (tăierile selective ale arborilor în vârstă
nar Baraolt-Băţanii Mari-Ozunca-Hatod îi separă de Munţii în descendenţa lor pe versantul estic, o încălzire adiabatică, mreana şi avatul. Situl este adăpost pentru multe specii de sau ale unor specii), astfel copacii bătrâni fiind tăiaţi, majo-
Harghitei, din nord. Munţii Baraolt sunt alcătuiţi din formaţi- conţinutul de vapori scăzând apreciabil. Un rol important în păsări cu migraţie regulată cum sunt raţa mare, pupăza, privi- ritatea speciilor care cuibăresc în scorburile copacilor bătrâni
uni cretacice ce se găsesc spre nord, dincolo de lanţul eruptiv, diferenţierea factorilor genetici ai climei îl joacă înclinarea şi ghetoarea, mierla neagră, sturzul, sturzul de vâsc, silvia mică, fiind amenințate. Amenajările forestiere şi tăierile sunt de
la Jigodin şi în Munţii Ciucului, precum şi din strate de Sinaia expoziţia versanţilor. Anual, pe culmile acestor munţi sunt cel silvia de câmp şi silvia de zăvoi. cele mai multe ori sincronizate cu perioada cuibăritului unor
boltite într-un larg anticlinal (Aita-Belin). În peisaj, aceștia se puţin 140 zile de îngheţ. Media anuală a precipitaţiilor ajunge specii periclitate.
remarcă prin înşiruirea de vârfuri mamelonare în lungul axului la peste 700 mm. Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
anticlinalului menţionat. Locuitorii așezărilor din zona sitului sunt angrenați în princi- Administrarea sitului
Biocenoza pal în agricultură și creșterea animalelor. Sistemul de încălzi- Situl necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare
Pedologie Vegetaţia re din locuințe este individual, cu lemne sau gaz. Localitatea și pentru orientare (hărți), amenajări pentru observare, barie-
Etajul pădurilor de fag şi cel al gorunului corespund cambiso- Altitudinea mai mică a Munţilor Baraolt face ca etajarea vege- Ariușd dispune de un sistem de alimentare cu apă, dar nu are re, poteci pentru vizitare, trasee turistice și tematice, locuri de
lurilor, respectiv solurilor brune acide şi brun acide feriiluviale taţiei forestiere să nu fie atât de tranşantă ca în cazul munţilor unul de canalizare. campare și amenajări pentru colectarea deșeurilor.
de pe culmile cele mai înalte (peste 700 m) şi solurilor brune Bodoc. În sit a fost identificat irisul, specie de interes comuni- Pe teritoriul satului Ariușd se află cunoscuta stațiune eneo-
0 0,5 1 1,5 km
349
Dealul Istriţa - RO SCI 0057
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Buzău: Breaza, Năeni, Pietroasele.
Suprafaţa: 577 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 6‘ 45‘‘; Long. E 26˚ 32‘ 16‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Subcarpaţii de Curbură Altitudinea: 747 max., 319 min., 568 med.
Speciile de interes comunitar din sit Buzăului (care colectează de pe suprafaţa sitului pârâul Niscov
Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). cu mai multi afluenţi). Direcţiile de curgere ale apelor sunt di-
Nevertebrate: Lycaena dispar • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus ferite în funcţie de emisar, iar debitele variază destul de mult,
cervus) • Leptidea morsei. scăzând semnificativ vara în perioadele de secetă.
0 0,5 1 1,5 km
350
Dealul lui Dumnezeu - RO SCI 0058
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Iaşi: Leţcani, Movileni, Rediu, Româneşti.
Suprafaţa: 579 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 15‘ 38‘‘; Long. E 27˚ 24‘ 16‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Câmpia Moldovei Altitudinea: 163 max., 63 min., 105 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit mai reprezentative sunt cernisolurile, caracterizate de o
0 0,5 1 1,5 km
351
Dealul Perchiu - RO SCI 0059
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bacău: Oneşti, Târgu Trotuş.
Suprafaţa: 185 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 16‘ 9‘‘; Long. E 26˚ 44‘ 47‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 382 max., 197 min., 301 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit şi pseudorendzine (pe versanţii cei mai înclinaţi), soluri brune
40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe
Dealul Perchiu - RO SCI 0059
0 0,5 1 1,5 km
352
Dealurile Agighiolului - RO SCI 0060
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Tulcea: Frecăţei, Mihail Kogălniceanu, Sarichioi, Tulcea, Valea Nucarilor.
Suprafaţa: 1.433 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 2‘ 41‘‘; Long. E 28˚ 48‘ 49‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Dobrogei Altitudinea: 218 max., 32 min., 124 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 1 2 3 km
353
Defileul Crişului Negru - RO SCI 0061
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Uileacu de Beiuş, Şoimi.
Suprafaţa: 2.203 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 40‘ 7‘‘; Long. E 22˚ 10‘ 10‘‘
Bioregiunea: Continentală, Panonică Ecoregiunea: Dealurile Crişanei Altitudinea: 561 max., 140 min., 258 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
DJ709A până în sit (în care intră în dreptul localități Șoimi și ține până la intrarea în localitatea Uileacu de Beiuș). Accesul se poate
face și din DN76 (Oradea-Deva) până în localitatea Pocola, după care se continuă spre vest pe DJ70 A până la intrarea în sit (care
este la ieșirea din localitatea Uileacu de Beiuș). Pe calea ferată se poate ajunge pe ruta Holod-Vașcău, cu oprire în Șoimi, Urviș, Borz
sau Uileacu Beiușului.
Habitatele DE interes comunitar din sit avene) dintre care amintim Izbucul din Valea Morilor și Peștera
6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri din Valea Luncii.
pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 9150 - Păduri me-
dio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9180* - Păduri Pedologie
din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene. Varietatea formelor de relief și a nuanțelor de topoclimat au fă-
cut ca pe teritoriul sitului să se formeze un sol variat și complex.
Speciile de interes comunitar din sit Întâlnim aici soluri zonale cum ar fi solurile de pădure, solurile
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) argiloase fluviale brune și podzolurile.
• Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) •
Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). Hidrologie sanţilor și orientării pantelor. Etajul coniferelor, dominat de ale acestui sector de vegetație cum ar fi cerbul, mistrețul, că-
Nevertebrate: Chilostoma banaticum. Pești: Moioagă (Barbus Situl aparține bazinului hidrografic al cursului mijlociu al molid, are o foarte mică întindere în sit și este reprezentat de prioara, vulpea etc.
meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Petroc (Gobio Crișului Negru. Acesta, după ce izvorăște din Munții Bihorului suprafețe răzlețe de plantații sub limita etajului coniferelor din
uranoscopus) • Petroc (Gobio kessleri). Plante: Bujor (Paeonia și străbate Depresiunea Beiușului, intră într-un defileu în Munții Bihorului. Cea mai mare întindere o au pădurile foioase Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
officinalis ssp. banatica). lungime de 18 km, sculptat în calcarele Codrului, unde panta de amestec, dominate de fag, alături de care întâlnim gorunul, Cei 4563 de locuitori din așezările din zona sitului sunt angre-
de scurgere are o valoare mai mare. În acest loc, Crișul Negru carpenul, ulmul, frasinul, alunul. Pe Dealul Pacău există o pă- nați în principal în cultivarea plantelor, creșterea animalelor,
Caracterizarea sitului spintecă, pe un parcurs meandrat alternând cu porțiuni drep- dure de cer în care trăiește specia endemică de bujor bănăţean. exploatare forestieră, exploatarea carierelor de piatră, agricul-
Prezentare generală te, depozitele calcaroase, gresiile și conglomeratele mult mai Au fost identificate locații cu habitate importante pentru con- tură și comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individu-
Situl este important pentru habitatele de pădure și pajiști, pre- dure, mai greu erodabile. Debitul maxim al râului Crișul Negru servarea unor specii de orhidee. Cele două habitate prioritare al, cu lemne. Localitățile nu dispun de sisteme de alimentare
cum și pentru fauna de pești a râului Crișul Negru, care formea- pe sectorul aflat în sit poate atinge 500-600 m3/sec. Fenomene prezente în sit sunt favorizate pe de o parte de relieful defileu- cu apă și de canalizare.
ză în această zonă un defileu pitoresc. Acesta include rezervația de eroziune laterală ale Crișului Negru se manifestă în zona lui (păduri pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene) şi, pe de În sit întâlnim biserici și monumente din secolele XI-XX, dintre
naturală mixtă Defileul Crișului Negru la Borz și rezervația na- Șoimi. Lipsa unor ape subterane se resimte pe teritoriul sitului altă parte, de substratul calcaros (pajiști uscate seminaturale și care menționăm ruinele Cetății Şoimi (construită în sec. XIII),
turală botanică Dealul Pacău, care se remarcă prin pădurea de și în imediata lui vecinătate, în satele Urviș de Beiuș, Codru și faciesuri cu tufișuri pe substrat calcaros). complexul de mori Valea Morilor unde sunt conservate un
cer cu bujor bănăţean, element balcanic aflat la limita nordică Dumbrăvița de Codru. Astfel, în anii secetoși se întâmpină mari număr de opt mori pe apă datate din sec. XIX-XX și vestigiile
a arealului său din Europa. În sit au fost identificate trei habi- greutăți în alimentarea cu apă potabilă. Fauna reşedinţei familiei Borşa, complexul monastic din sec. XI-XIII în
tate de interes comunitar, dintre care două prioritare, şi nouă La nivelul sitului râul curge printr-un defileu unde, viteza apei punctul Dealul Boţocana. Pe Valea Fieghiului (Urviş de Beiuş)
specii de interes comunitar. Aspecte climatologice fiind accelerată, este favorizată epurarea naturală prin oxige- există un depozit fosilifer de vârstă panoniană. Folclorul co-
Zona este la adăpostul Munților Apuseni, care o feresc de aerul narea apei. Astfel sunt create condiții favorabile pentru des- regrafic din Şoimi cuprinde multe variante de jocuri de doi ca
Biotopul polar continental din est în sezonul de iarnă. Creșterea treptată compunerea substanțelor organice acumulate în apa Crișului mânânţălul, polca, roata în sus, trei-pă-picior, învârtita.
Geologie/geomorfologie a altitudinii atrage o etajare pe verticală a tuturor elementelor Negru, mai ales după ce străbate sectorul Rieni-Sudrigiu, cu
Dealurile din sit sunt rezultatul unui proces de eroziune des- climatice. Odată cu creșterea altitudinii scade temperatura ae- industrie poluantă. Aici există o alternanță de zone cu curs Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
fășurat asupra piemontului Codrului, precum și asupra unui rului și presiunea, iar precipitațiile, nebulozitatea, umiditatea rapid, cu pat bolovănos, precum și zone lente, cu ape mai perimetrului acestuia
substrat sedimentar reprezentat prin marne, nisipuri și ar- aerului și viteza vântului cresc. Uneori, iarna, se produc inversi- adânci și depuneri de sedimente mâloase. Apa este bogată Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate în
gile. Forma actuală a dealurilor este de culmi cu interfluviile uni termice. Regimul vânturilor este determinat de prezența în în nutrienți, existând o vegetație acvatică variată, fapt care principal de suprapășunat, lucrările în albia râului pentru ex-
larg bombate sau suprafețe care tivesc relieful muntos. Pe apropiere a munților și de zonele împădurite. La Șoimi vântul favorizează şi dezvoltarea faunei acvatice. Astfel, diversitatea tragerea nisipului/pietrișului, poluarea apei, incendierea mi-
sectorul râului Crișul Negru întâlnim mai multe nivele de te- bate din sud, dinspre pădure, în timp ce pe valea Crișului Negru moluștelor crește de șase ori față de sectoarele din amonte, iar riștilor, braconaj, exploatarea fără replantare.
rase de eroziune, altitudinea acestora scăzând de la Șoimi la bate aproape permanent briza de Criș, datorită încălzirii și răci- peștii sunt foarte bine reprezentaţi prin specii de inters comu-
Sânnicolau de Beiuș. Platoul carstic Dumbrăvița de Codru con- rii inegale a apei și uscatului. nitar precum moioaga, dunarița, zglăvoaca, porcușorul de vad Administrarea sitului
stituie un sector aparte cu o morfologie complexă, presărat cu și petrocul, alături de scobar, clean, știucă sau somn. Tot aici Situl necesită instalarea de panouri de avertizare, de informare
mici abrupturi și piscuri calcaroase ce se îmbină cu un peisaj Biocenoza întâlnim şi melcul carenat bănăţean. Zona este în egală măsură și pentru orientare, clădiri administrative, puncte de infor-
liniștitor dat de dealurile împădurite. Este un platou de mici Vegetaţia propice amfibienilor, dintre care putem întâlni buhaiul de baltă mare, amenajări pentru observare, locuri de campare, trasee
dimensiuni (19 km2), populat cu întreaga gamă a formelor car- Asociațiile de vegetație sunt dispuse în funcţie de altitudine, cu burta galbenă, tritonul comun transilvănean şi tritonul cu tematice și turistice și amenajări pentru colectarea deșeurilor.
stului de suprafață și de profunzime (doline, lapiezuri, peșteri, datorită treptelor de relief, influenței climatice, expunerii ver- creastă. Fauna pădurilor este reprezentată de speciile comune
0 1 2 3 km
354
Defileul Crişului Repede - Pădurea Craiului
- RO SCI 0062
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Aştileu, Bratca, Budureasa, Bulz, Ceica, Curăţele, Căbeşti, Dobreşti, Măgeşti, Pomezeu, Remetea, Roşia, Vadu Crişului,
Vârciorog, Şuncuiuş, Ţeţchea.
Județul Cluj: Poieni.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit de tranziție, cu o valoare mare din punct de vedere al conser-
91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 40A0* - vării. În partea sudică a sitului se găseşte lacul de acumulare
Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 6430 - Comunităţi Leşu. Numeroase alte izvoare montane pot fi întâlnite în pe-
de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, rimetrul zonei respective, iar din punct de vedere hidrologic o
până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 7140 - mare importanță o au și izvoarele subterane ce provin din apa
Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de freatică. Acestea pot fi întâlnite în peșterile ce se găsesc în sit.
substrat); 7230 - Mlaştini alcaline; 8220 - Versanţi stâncoşi cu
vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 9130 - Păduri de fag Aspecte climatologice cului este interzis se întind pe o suprafaţă de aproape 7900 ha turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu
de tip Asperulo-Fagetum; 91H0* - Vegetaţie forestieră pano- Climatul este de tip temperat-continental alpin. Temperatura şi reprezintă un patrimoniu de o valoare inestimabilă din punct lemne. Localitățile nu dispun de sisteme de alimentare cu apă
nică cu Quercus pubescens; 9150 - Păduri medio-europene de medie prezintă un gradient descrescător cu altitudinea, cu de vedere stiinţific, atât prin speciile care trăiesc aici cât şi din și de canalizare centralizate.
fag din Cephalanthero-Fagion; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion variaţii locale la nivelul văilor. Datorită altitudinii relativ mari punct de vedere arheologic. În sit întâlnim biserici și monumente din secolele XIII-XIX, din-
pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91V0 - Păduri daci- la care se află situl, precipitaţiile anuale sunt abundente, acest tre care se remarcă Biserica Luncasprie construită la sfârșitul
ce de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea fapt contribuind la menţinerea unor temperaturi medii relativ Fauna sec. XVII-începutul sec. XVIII, Biserica Reformată de Zid din
abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 8310 - Peşteri scăzute pe tot parcursul anului. Deşi în timpul iernii tempera- La nivelul sitului au fost inventariate 24 de specii de faună de Remetea (sec.XIII) și Castrul roman şi Cetatea medievală de la
în care accesul publicului este interzis; 9170 - Păduri de stejar turile pot coborâ până la o limită inferioară medie de –10 ºC, interes comunitar, repartizate pe grupe sistematice astfel: zece Bologa. Anual, în zonă au loc o serie de evenimente organizate
cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 9110 - Păduri de fag de tip la nivelul văilor acestea variază mult mai puţin decât în cazul specii de lilieci, patru specii de mamifere mari (lup, vidră, râs, cu ocazia sărbătoririi Zilelor Comunei sau Satului. La Drăgoteni,
Luzulo Fagetum. crestelor muntoase. Circulaţia maselor de aer urmează predo- urs), trei specii de amfibieni (buhai de baltă cu burta galbe- în Vinerea Mare se desfășoară Festivalul-concurs de împistrit
minant un traseu de la est la vest, paralel cu Defileul Crişului. nă, triton cu creastă, triton comun transilvănean), cinci specii ouă, iar în iulie, la Țețchea are loc Festivalul Verii.
Speciile de interes comunitar din sit Deplasarea maselor de aer pe verticală este influenţată de de peşti (chișcar, moioagă, zglăvoc, petroc, dunariţă) și două
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă morfologia masivelor muntoase, mai ales datorită văilor şi a specii de nevertebrate (lăcustă de munte şi fluture roşu de Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
(Bombina variegata) • Triton comun transilvănean (Triturus depresiunilor intramontane. mlaştină). Datorită faptului că situl are o suprafaţă mare din perimetrului acestuia
vulgaris ampelensis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). care mai bine de jumătate este acoperită de păduri, conserva- Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de
Mamifere: Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliacul mic Biocenoza rea acestor specii nu ar trebui să constituie o problemă. Zona suprapășunat, eroziune și turismul necontrolat.
cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mare cu Vegetaţia este importantă şi pentru speciile de păsări care găsesc aici
potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliac cu aripi lungi Vegetaţia este diversă şi mozaicată, existând şi un mare nu- habitate ideale pentru cuibărit, odihnă şi hrană. Dintre speciile Administrarea sitului
(Miniopterus schreibersi) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • măr de habitate şi specii protejate sau de interes comunitar. cele mai importante de păsări amintim acvila de munte, buha În sit există panouri de informare, clădiri administrative, cen-
Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • Liliac cu urechi mari În acest cadru se remarcă atât prezenţa pădurilor de fag, cer şi mare, ierunca, pescăraşul albastru, dumbrăveanca, sfrânciocul tre de vizitare, puncte de informare, poteci pentru vizitare și
(Myotis bechsteini) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • gorun (peste 60% din suprafaţa sitului), cât şi a unor insule de roşietic, ghionoaia sură. amenajări pentru colectarea deșeurilor. Totodată, acesta nece-
Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac habitate care, deşi sunt prezente pe o suprafaţă mică, au o im- sită dotarea cu panouri de avertizare, panouri pentru orientare
de iaz (Myotis dasycneme) • Liliacul mediteranean cu potcoa- portanţă majoră pentru conservare deoarece găzduiesc specii Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE (hărți), stațiuni științifice, trasee turistice și tematice.
vă (Rhinolophus euryale) • *Lup (Canis lupus). Nevertebrate: extrem de rare (de exemplu habitatele de tip mlaştină). O altă Cei 60166 de locuitori din așezările din zona sitului sunt angre-
Lăcustă de munte (Odontopodisma rubripes) • Lycaena dispar. categorie o reprezintă habitatele prioritare de tip stepic, bine nați în principal în agricultură, creșterea animalelor, industrie,
Pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia reprezentate la nivelul sitului. Peşterile în care accesul publi- olărit, comerț, exploatarea și prelucrarea lemnului, minierit și
aurata) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi) • Zglăvoc (Cottus
gobio) • Petroc (Gobio uranoscopus). Plante: Dediţei (Pulsatilla
patens) • Liliac transilvănean, Lemnu vântului (Syringa josi-
kaea) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica).
Caracterizarea sitului
Prezentare generală
În sit au fost identificate nu mai puţin de 16 tipuri de habitate na-
turale de interes comunitar, dintre care trei sunt prioritare. Fauna
sitului include 24 de specii de interes comunitar, dintre care zece
specii de lilieci. Această diversitate deosebită a liliecilor în sit este
consecinţa extraordinarului relief carstic pe care îl întâlnim aici,
Crişul Repede fiind unul dintre cele mai mari cursuri de apă din
ţara noastră care traverseaza regiuni carstice. Peştera Vântului
este cea mai mare peşteră din România, situată în cel mai im-
portant sector al Defileului Crişului Repede, zona Şuncuiuş-
Vadu-Crişului, dezvoltată pe o lungime de 66 km de galerii car-
tate (şi explorările continuă) ce posedă un patrimoniu ştiinţific
inestimabil. Alte peşteri importante din zona sitului sunt Peştera
Osoi, Peştera Meziad, Peştera Topliţa, Peştera de la Vad, Peştera
Ungurului. Situl este important şi pentru populaţiile de carnivore
mari care se găsesc aici (lup, râs şi urs), precum şi pentru endemi-
tele floristice (iris bărbos, dedițel şi liliac transilvănean).
Biotopul
Geologie/geomorfologie
Situl este amplasat în masivul Munţilor Apuseni, în subdivizi-
unea Munţii Pădurea Craiului. La baza masivului se găsesc for-
maţiuni antecuaternare, cu altitudinea medie de 500-1000 m.
La suprafaţă, acestea aflorează pe alocuri străpungând depo-
zite pliocene cuaternare subţiri. Formaţiunile magmatice sunt
reprezentate de către magmatite alpine (riolite) şi prealpine
(gabbrouri şi metagabbrouri).
Pedologie
La nivelul sitului există patru clase de soluri. Cele mai abunden-
te sunt cambisolurile (soluri roşii tip Terra rossa), solurile brune
acide şi districambisolurile. Urmează argiluvisolurile şi solurile
podzolite. Cel mai puţin reprezentate sunt solurile brune feri-
luviale podzolice şi, pe ultimul loc, solurile neevoluate aluviale
situate în apropierea cursurilor de apă.
Hidrologie
Crișul Repede este unul dintre cele mai mari cursuri de apă din
țara noastră ce traversează regiuni carstice. Zona de studiu este
situată în bazinul Crişului, care primeşte şi patru afluenţi între
două cumpene de ape: Pârâul Tare și Pârâul Hordoabei. Aceasta
este drenată de către cursuri de ape curgătoare cu debite dife- 0 2 4 6 km
rite, de la pârâuri intermitente până la râuri cu debit mare. De
asemenea, sunt prezente mlaștini alcaline și mlaștini turboase
355
Defileul Jiului - RO SCI 0063
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Hunedoara: Aninoasa, Petroşani, Vulcan.
Județul Gorj: Bumbeşti-Jiu, Schela.
Suprafaţa: 10.946 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 16‘ 22‘‘; Long. E 23˚ 22‘ 16‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 1688 max., 299 min., 880 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
aşezările din Plaiul Bumbeşti şi drumul din pasul Vulcan, o variantă de legătură între localităţile Vulcan (HD) şi Schela (GJ) folosită
de turişti şi păstori.
356
Defileul Mureşului - RO SCI 0064
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Arad: Bata, Birchiş, Bârzava, Conop, Lipova, Petriş, Săvârşin, Ususău, Vărădia de Mureş.
Județul Hunedoara: Burjuc, Dobra, Gurasada, Ilia, Zam.
Județul Timiş: Margina, Obaha Lungă.
Suprafaţa: 34.149 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 0‘ 38‘‘; Long. E 22˚ 13‘ 8‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Munții Apuseni, Câmpia Banatului și Crișurilor
Altitudinea: 659 max., 126 min., 259 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit bazinete şi văi înguste, ceea ce atestă o morfologie extrem
91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91F0 - Păduri de complexă. Datorită caracterelor pe care le prezintă, culoa-
ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsi- rul Mureşului mai este cunoscut şi sub denumirea de Defileul
or sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion Mureşului Inferior.
minoris); 91L0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-
Carpiniori); 6120* - Pajişti xerice pe substrat calcaros. Pedologie
În sit se întâlnesc solurile brune de pădure (ocupă suprafaţa
Speciile de interes comunitar din sit cea mai mare), solul acid (în nord-vestul bazinului), solul ar-
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • giloiluvial brun-roşcat (la altitudini mici) şi solurile aluvionare
Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Buhai de (de-a lungul pârâului Troaşului şi de-a lungul albiei Mureşului). restiere care acoperă circa 70% din suprafaţa acestuia. Pădurile Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Broască ţes- sunt constituite cu precădere din diferite specii de foioase cum Cei 19643 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în prin-
toasă de apă (Emys orbicularis) • Triton comun transilvănean Hidrologie ar fi cerul, gorunul, carpenul şi fagul. Acestea sunt însoţite în cipal în agricultură, creșterea animalelor, exploatarea și prelu-
(Triturus vulgaris ampelensis). Mamifere: Liliacul mic cu pot- Râul Mureş constituie principala arteră care drenează judeţul proporţii mult mai reduse de specii ca sorbul, cireşul sălbatic crarea lemnului, apicultură, silvicultură, exploatarea și valorifi-
coavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mare cu potcoavă Arad pe o lungime de circa 250 km, înregistrând pe acest par- sau părul pădureţ. În pădurile din sit este prezentă o plantă carea zăcămintelor de bentonită și a calcarului, agroturism și
(Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mediteranean cu pot- curs o denivelare de 78 m şi un bazin hidrografic de circa 4800 rară şi protejată la nivel naţional, ghimpele. Importantă este şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu
coavă (Rhinolophus euryale) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus km2. Regimul hidrografic este specific zonei montane, respectiv vegetaţia forestieră aflată în lungul albiei Mureşului. Tot în lun- lemne. Majoritatea localităților din zonă nu dețin rețele de ali-
schreibersi) • Liliac comun (Myotis myotis) • Popândău, Şuiţă Munţilor Zărand şi ramei sudice a Munţilor Codru Moma. Acesta gul râului se găsesc şi diferite habitate specifice zonelor umede mentare cu apă și de canalizare centralizate.
(Spermophilus citellus) • *Lup (Canis lupus) • Castor (Castor fi- este caracterizat prin lipsa unui orizont freatic continuu din cauza temporare (datorate inundaţiilor periodice), unde putem întâl- Dintre monumentele istorice aflate pe teritoriul sitului pot
ber) • Râs (Lynx lynx) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră constituţiei solului (roci cristaline eruptive şi sedimentare vechi, ni o specie de interes comunitar, trifoiaşul de baltă. O specie fi menționate Castelul de la Săvârșin (sec. XVIII), Biserica
(Lutra lutra). Nevertebrate: Euphydryas maturna. Pești: compacte şi impermeabile), care oferă posibilităţi extrem de re- importantă prezentă în sit este mojdreanul, care vegetează din Gursada (sec. XII), Castelul Mocioni din satul Bulci (sec
Sabiţă (Pelecus cultratus) • Petroc (Gobio kessleri) • Porcuşor duse pentru acumularea apelor freatice şi subterane. Aceste ape pe stâncăriile calcaroase din apropierea localităţilor Căprioara, XIX) și situl arheologic de la Vărădia (cetatea dacică). În
de nisip (Gobio albipinnatus) • Avat (Aspius aspius) • Boare se reduc la cele care, prin infiltraţii, pătrund prin fisuri şi linii de Căpâlnaş şi Pojoga. Tot aici a fost identificat şi habitatul prioritar comuna Bata s-a descoperit una dintere cele mai vechi va-
(Rhodeus sericeus amarus) • Moioagă (Barbus meridionalis) • falie în subteran, revenind la suprafaţă prin izvoare de apă pota- de pajişti pe substrat calcaros, cu plante adaptate la uscăciune. riante ale baladei pastorale „Miorița“ în colindele dubaşilor,
Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar bilă situate în general la contactul depozitelor de terasă superi- Arţarul american şi salcâmul pitic au fost indroduse şi au înlo- „Păstă al vârfuţ gi munce“. Dubașii sunt tineri necăsătoriți
(Zingel zingel) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Ţipar (Misgurnus fos- oară cu lunete. Apa subterană de adâncime lipseşte. cuit deja o parte din speciile locale, devenind invazive. Acestea care interpretează colinde religioase, dar și laice: colinda
silis). Plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia). sunt răspândite mai ales în lungul Mureşului. fetei, a feciorului, colinda cerbului sau colinda păcurarului.
Aspecte climatologice Aceștia sunt îmbrăcați în port popular de iarnă, „dube“ îm-
Caracterizarea sitului Din punct de vedere climatic, în sit avem două zone distincte. Fauna podobite cu „fonfiu“ (frunze de saschiu). În zona sitului au
Prezentare generală Topoclimatul culoarului Mureşului are unele trăsături asemă- Fauna din sit este influenţată de prezenţa râului Mureş şi a ha- loc anual evenimente culturale ce evidențiază vechi tradiții
Situl cuprinde valea Mureşului şi suprafeţe de pe versanţii ce nătoare cu cele ale câmpiei, cu temperatura medie anuală de bitatelor forestiere. Râul Mureş face ca situl să fie important în populare: Nedeia de la Birchiș (8 septembrie), Sărbătoarea
mărginesc cursul râului, în special pe malul drept al acestuia, la circa 10 °C. În sezonul cald suprafaţa luncii se încinge puternic, special pentru peşti, dar şi pentru păsările care se hrănesc aici. Câmpenească de la Bârzava (24 iunie), Festivalul Dubașilor
nord de Râul Mureş. În sit este inclusă Rezervaţia Pădurea Pojoga. astfel încât maxima de temperatură se ridică până la 40 °C, în Speciile de peşti sunt cele caracteristice râurilor din zonă (clean, din Vărădaia de Mureș (25 decembrie) etc.
Zona este importantă în special pentru conservarea speciilor de timp ce iarna predomină răcirea radiativă, care coboară mini- mreană, scobar etc.), dar pe lângă aceste specii comune se regă-
peşti de interes comunitar. Deşi râul Mureş este supus în această mele până la -30 °C. Sunt frecvente inversiunile de temperatu- sesc unele specii de importanţă comunitară (avatul, porcuşorul Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
zonă presiunii antropice, îşi păstrează habitatele caracteristice şi ră. Cantitatea de precipitaţii este de 650-750 mm/an. Vântul de nisip, petrocul, boarţa, săbiţa, zvârluga, ţiparul, moioaga, perimetrului acestuia
populaţiile bine reprezentate şi stabile. În sit au fost identificate dominant, din direcţiile vest şi est, este canalizat pe vale. Al dunariţa, fusarul, pietrarul). În lungul râului Mureş, dar şi al aflu- Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de
patru tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care unul doilea topoclimat, al dealurilor și munților Zărandului, ocupă enţilor acestuia, trăiesc numeroase specii de amfibieni şi reptile braconaj, incendieri, turism necontrolat și în special de balas-
este prioritar şi 29 de specii de interes conservativ, dintre care se cea mai mare parte a reliefului deluros şi montan al județului, (tritonul cu creastă, tritonul comun transilvănean, izvoraşul cu tierele din zonă.
remarcă populaţia de castor, specie reintrodusă aici şi care are o la nord de culoarul Mureșului. Temperatura medie anuală vari- burta galbenă şi cel cu burta roşie, broasca ţestoasă de apă) care
populaţie stabilă de aproximativ 100 de exemplare. ază între 6 și 8 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este găsesc aici locuri de reproducere sau de hrănire. Este important Administrarea sitului
de 800-1000 mm. Vântul de vest are cea mai mare frecvență, în de menționat că în această zonă programul de reintroducere a În sit sunt amenajate puncte de intrare, poteci pentru vizitare,
Biotopul zilele de vară pe povârnișurile munților producându-se mișcări castorilor a avut succes. Astfel, se consideră că în prezent aici se trasee turistice și vetre de foc. Totodată este necesară instalarea
Geologie/geomorfologie descendente și ascendente ale aerului spre și dinspre culoarul găsesc cel puţin 100 de exemplare ale acestei specii. Alături de de panouri de avertizare, de informare și pentru orientare, do-
Culoarul Mureşului, situat în partea de sud a judeţului Arad, Mureșului și depresiunea Zărandului. castor regăsim în sit şi un alt mamifer acvatic de interes comu- tarea cu un centru de vizitare, puncte de informare, amenajări
constituie o linie netă între Munţii Poiana Ruscă şi Dealurile nitar, vidra. Habitatele forestiere aflate pe cursul râului sau pe pentru observare, trasee tematice, locuri de campare, amena-
Lipovei la sud şi Munţii Zărandului la nord. Ca unitate distinctă Biocenoza versanţii care străjuiesc valea sunt importante pentru specii de jări pentru colectarea deșeurilor și un centru de cercetare.
acesta se conturează între Deva şi Lipova, unde pe o distanţă Vegetaţia lilieci şi pentru populaţii stabile de carnivore mari (urs, lup, râs)
de circa 70 km Mureşul formează un culoar cu sectoare de Vegetaţia din sit este caracterizată mai ales de ecosisteme fo- care sunt aici la ele acasă.
357
Delta Dunării - RO SCI 0065
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Constanţa: Corbu, Istria, Mihai Viteazu, Săcele.
Județul Tulcea: Babadag, Baia, Beştepe, C.A. Rosetti, Ceamurlia de Jos, Ceatalchioi, Chilia Veche, Crişan, Grindu, Isaccea, Jurilovca,
Luncaviţa, Mahmudia, Maliuc, Mihai Bravu, Murighiol, Niculiţel, Nufăru, Pardina, Sarichioi, Sfântu Gheorghe,
Somova, Sulina, Tulcea, Valea Nucarilor.
Județul Galaţi: Galaţi.
Suprafaţa: 454.037 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 54‘ 1‘‘; Long. E 28˚ 55‘ 13‘‘
Bioregiunea: Stepică, Pontică Ecoregiunea: Delta Dunării Altitudinea: 229 max., 0 min., 1 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Principala cale de acces este din orașul Tulcea, prin intermediul curselor regulate de pasageri ce parcurg cele trei brațe ale Dunării
(Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe). Accesul spre complexul lagunar Razim-Sinoe se face prin DN22(E87), de pe care se pot urma drumuri
județene și locale.
Habitatele DE interes comunitar din sit myrmidone • Ţărăncuţă (Coenagrion ornatum) • Melcul cu cârlig
40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 91AA - (Anisus vorticulus) • Gândac de apă (Graphoderus bilineatus)
Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 7210* • Leptidea morsei. Pești: Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus)
- Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus; 91F0 - Păduri ripa- • Petroc (Gobio kessleri) • Avat (Aspius aspius) • Boare (Rhodeus
riene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Dunariţă
sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Ghiborţ de
minoris); 1110 - Bancuri de nisip acoperite permanent de râu (Gymnocephalus baloni) • Răspăr (Gymnocephalus schraet-
un strat mic de apă de mare; 1210 - Vegetaţie anuală de-a zer) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar Delta Dunării este caracterizată în special de zăvoaie de salcie micromamifere menționăm prezența unor populații semni-
lungul liniei ţărmului; 1310 - Comunităţi cu salicornia şi alte (Zingel zingel) • Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) • Rezeafcă și plop. În pădurile Letea şi Caraorman se întâlnesc păduri for- ficative de șoarece pitic, chițcan mic de apă, chițcan de apă,
specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase; de Dunăre (Alosa tanaica) • Ţigănuş (Umbra krameri). Plante: mate din diferite specii de stejar și frasin, cu specii variate de chițcan pitic. Grindurile Letea şi Caraorman, constituite în cea
1410 - Pajişti sărăturate de tip mediteranean (Juncetalia ma- Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia) • Otrăţel (Aldrovanda arbuşti și plante căţăratoare, dintre care cea mai interesantă mai mare parte din depozite nisipoase, sunt cele mai reprezen-
ritimi); 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi pon- vesiculosa) • Vineţele, Dioc, Zglăvoc (Centaurea pontica) • este o liană de origine mediteraneană cu lungimea de 25 m tative forme de relief prin înălţimea lor (12,4 m Letea şi 7,5 m
to-sarmatice; 2110 - Dune mobile embrionare (în formare); Vineţele, Dioc, Zglăvoc (Centaurea jankae) • Capul şarpelui care atinge aici limita nordică din Europa. Pădurea Letea este Caraorman) şi prin relieful eolian deosebit, rezultat din nisipul
2130* - Dune fixate cu vegetaţie herbacee perenă (dune gri); (Echium russicum). cea mai nordică pădure subtropicală din lume. Pe malul la- nefixat. Cele mai mari grinduri maritime alcătuiesc aşa numitul
2160 - Dune cu Hippophae rhamnoides; 2190 - Depresiuni cului Erenciuc se dezvoltă singura pădure de anin negru din cordon iniţial (Letea, Caraorman şi Crasnicol) care s-a format cu
umede intradunale; 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la Caracterizarea sitului Delta Dunării. În sit au fost descoperite două specii de plante circa 10000-11000 de ani în urmă, barând golful deltaic şi for-
mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto- Prezentare generală noi pentru ştiinţă, o specie de vinețică şi Elymus pycnattum mând delta fluvială de astăzi, constituind în același timp limita
Nanojuncetea; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoe au primit mai multe deltaicus. Alături de acestea menționăm specii de plante en- dintre delta fluvială şi delta fluvio-maritimă.
Magnopotamion sau Hydrocharition; 3260 - Cursuri de apă recunoaşteri naţionale şi internaţionale din punct de vedere demice precum Centaurea pontica și Centaurea jankae, precum
din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din al protecţiei naturii. În 1938, Pădurea Letea a fost declarată și existența a numeroase specii de orhidee. Stufărişul apare în Biotopul
Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion; 3270 - Râuri Rezervaţie Naturală. În 1978, zona Roşca-Buhaiova a fost ape puțin adânci (sub 1 m), ocupă suprafeţe întinse și joacă un Geologie/geomorfologie
cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi declarată Rezervaţie a Biosferei. Din 1990, Delta Dunării important rol de filtru biologic precum şi de protecţie a ma- Teritoriul Deltei Dunării şi Complexului lagunar Razim-Sinoe
Bidention; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 6410 - Pajişti cu şi Complexul Razim-Sinoe au fost declarate Rezervaţie a lurilor. În asociaţie cu stuful găsim și papură, ferigă de baltă, face parte, din punct de vedere geostructural, din Depresiunea
Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion Biosferei în cadrul Programului UNESCO „Omul şi Biosfera“. pipirig, gălbinele, răchitan, măcriş-de-baltă, tătăneasă, rogoz, Mării Negre, fiind situat în Depresiunea Predobrogeană, la con-
caeruleae); 6420 - Pajişti mediteraneene umede cu ierburi în- Delta Dunării a fost recunoscută ca zonă umedă de importanţă busuioc de baltă. Studiile pentru inventarierea diversităţii bio- tactul dintre Platforma Nord-Dobrogeană şi Platforma Scitică.
alte din Molinio-Holoschoenion; 6430 - Comunităţi de lizieră internaţională, în special ca habitat al păsărilor de apă, în ca- logice au condus la identificarea unui număr mare de specii şi Delta Dunării este cea mai tânără formaţiune a reliefului din
cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel drul Convenţiei Ramsar, iar o suprafaţă de 312000 de hectare subspecii noi atât pentru fauna României, cât şi pentru ştiinţă România, fiind formată în perioada cuaternară într-un golf
montan şi alpin; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510 a fost recunoscută ca parte a patrimoniului natural universal (30 de specii sunt considerate endemice, 194 de specii noi pen- al Mării Negre. Nivelul mării a oscilat pe verticală, inundând
- Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba în cadrul Convenţiei UNESCO de protejare a patrimoniului uni- tru România, dintre care 138 sunt viespi și albine, 19 specii de uscatul prin transgresiuni marine sau retrăgându-se în faze
officinalis); 3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie versal cultural şi natural. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării gândaci, 19 specii de pureci de plante). Dintre nevertebrate, intermediare de regresiune, formând depozitele deltaice. Faza
bentonică de specii de Chara; 1150* - Lagune costiere; 92A0 - a fost desemnată Sit de Importanță Comunitară şi Arie de în sit sunt prezente 11 specii de interes comunitar. Lăcusta de golf a evoluat într-o fază ulterioară de liman, care în timp
Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 3160 - Lacuri distrofice şi Protecţie Specială Avifaunistică. Mozaicul de habitate dez- endemică Isophya dobrogensis nu mai există decât pe insula s-a colmatat formând delta. Depozitele deltaice au grosimi cu-
iazuri; 92D0 - Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tamaricetea voltate în Delta Dunării este extrem de variat şi găzduieşte o Popina. Dintre fluturi menționăm prezenta fluturelui diurn prinse între 30 și 100 m și sunt constituite dintr-o succesiune
şi Securinegion tinctoriae); 6120* - Pajişti xerice pe substrat mare varietate de comunităţi de plante şi animale al căror nu- iris, iar dintre gândaci putem menționa populații reprezenta- de complexe litologice care trec treptat de la nisipuri grosiere
calcaros. măr a fost apreciat la 5429 de specii, încadrate în 30 de tipuri tive de nasicorn și gândac-de-baltă. Dintre amfibieni și repti- la prafuri nisipoase. Depozitele deltaice reprezintă o asociaţie
de ecosisteme. Delta Dunării este o adevărată bancă naturală le, în sit sunt prezente 24 de specii, dintre care șase sunt specii între depozitele marine lagunare şi continentale, reflectând
Speciile de interes comunitar din sit de gene, cu o valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural de interes conservativ. Alături de acestea putem întâlni și alte alternarea mediilor de sedimentare (ape dulci, salmastre
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina mondial. În cadrul sitului sunt cuprinse 30 de habitate pro- specii importante de reptile precum șopârla cenușie (șopârla şi marine). Golful marin Halmyris, pe care se găseşte astăzi
bombina) • Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) • tejate la nivel european, dintre care opt sunt strict protejate, de nisip) sau șarpele de alun. Grupul liliecilor este reprezentat Complexul lacustru Razim-Sinoe, a evoluat mai încet decât
Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Viperă de stepă unele fiind întâlnite doar în România. Flora din cadrul sitului prin circa 20 de specii. Acest grup nu este suficient cercetat. golful din zona deltei propriu-zise. Delta a depăşit faza de
(Vipera ursinii) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobro- este reprezentată de 1839 de specii, dintre care 14 sunt peri- Dintre cele 133 de specii de pești semnalate în apele sitului, 15 liman, pe când Complexul Razim-Sinoe se găseşte în fază de
gicus). Mamifere: Dihor de stepă (Mustela eversmannii) • clitate, iar cinci specii sunt de importanță comunitară (două specii sunt considerate de importanţă comunitară. Alte specii lagună. În prezent, se constată o înecare continuă a reliefului
*Noriţă, Nurcă (Mustela lutreola) • Dihor pătat (Vormela pere- specii de vinețele s.n. vinețică, otrățel, capul-șarpelui, trifoiaș prezente sunt considerate importante, rare sau periclitate (mo- deltaic din delta fluvio-maritimă şi o înălţare prin colmatare
gusna) • Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Vidră, Lutră de baltă). Circa 70% din vegetaţia deltei este dominată de stuf runaș, caracudă, lin, cegă, morun, păstrugă, obleț mare, țipar, a reliefului jos din delta fluvială. De asemenea, se constată
(Lutra lutra). Nevertebrate: Lycaena dispar • Melc (Theodoxus și papură care formează o asociație vegetală complexă și ocupă văduviță etc.). Dintre mamifere, la desemnarea ca sit de im- procese de acumulare fluvio-marină în faţa braţelor Dunării
transversalis) • Ophiogomphus cecilia • Croitorul cenuşiu o suprafaţă de 235000 ha, constituind cea mai întinsă suprafa- portanţă comunitară au contribuit speciile de popândău, vidră (delta Chilia, bara Sulina, Sfântu Gheorghe-insula Sacalin) şi
(Morimus funereus) • Arytrura musculus • Catopta thrips • Colias ţă compactă de stufărişuri din lume. Vegetația forestieră din (lutră), nurcă europeană, dihor pătat, dihor de stepă. Dintre de eroziune intensă în sectoarele Sulina, grindul Sărăturile,
358
Sfântu Gheorghe-zona Zătoanelor, zona litorală a Complexului unor căi de legătură pe ape şi de drenaj în interiorul acestora. reducându-se însă gradul de potabilitate. Având în vedere con- nante cu un grad de îmbătrânire accentuat, invadate de vege-
lacustru Razim-Sinoe. Depozitele deltaice au în componenţă Reţeaua de canale a devenit astfel mult mai complexă, iar mul- figurația morfohidrografică, asociațiile vegetale și impactul taţie, atât submersă cât şi emersă. Lacurile mari, cu schimb de
aluviuni ce alcătuiesc grindurile fluviale, aluviuni de natură te gârle care aveau un anumit rol în funcţionarea sistemului activităților antropice, în sit au fost identificate opt tipuri de ape cu reţeaua hidrografică secundară (4) sunt reprezentate
organică în zonele depresionare şi nisipuri marine pe litoral deltaic au dispărut. Modificări importante au suferit şi braţele corpuri de apă (ecosisteme naturale, parțial modificate de om). prin Furtuna, Matiţa, Babina, Trei Iezere, Căzănel, Bogdaproste,
(nisipuri, prafuri, argile, mâluri şi turbe care variază atât pe Sulina şi Sfântu Gheorghe. Braţul Sulina, ca urmare a acţiunii Gârlele şi canalele cu circulaţie activă a apei (1) sunt reprezen- Gorgova, Isac, Uzlina, Puiu, Lumina, Roşu-Roşuleţ, Razim-
orizontală cât şi pe verticală, având o stratificaţie încrucişată de realizare a căii navigabile maritime, a fost scurtat de la tate prin braţe abandonate ale Dunării (Dunărea Veche) sau Goloviţa-Zmeica. Limita lor nu este una morfologică, ci este
de tip deltaic). În delta fluvială predomină prafurile, argilele şi 91,9 km la 63,75 km şi adâncit corespunzator. Braţul Sfântu canale importante (Mila 35, Sireasa-Şontea, Eracle, Căzănel, dată de vegetaţia de stuf şi papură sau de plaur. În afară de
turbele, iar nisipurile mai puţin extinse se găsesc în constituţia Gheorghe a fost supus corecției meandrelor principale între Km Bogdaproste, Litcov, Crişan-Caraorman, Dunavăţ, Dranov). legătura directă prin gârle şi canale, lacurile din depresiuni
grindurilor fluviale şi lacustre. În zonele de divagare fluvială se 17-85, scurtându-se de la 108 km la 70 km. Braţul Chilia, prin Artere de legătură între braţele principale şi complexele la- comunică prin masa de vegetaţie şi pe sub plaur, chiar şi în
depun depozite cu caracter prăfos, iar în zonele depresionare avansarea deltei secundare, a crescut în lungime. Lacurile con- custre, canalele se caracterizează prin curgerea apei cu viteze faza apelor mici de vară-toamnă. Prin aportul crescut de apă
depozite argiloase-prăfoase cu un bogat conţinut organic. stituie o categorie morfohidrografică importantă. Multe lacuri variabile, cu sensuri reversibile de curgere în funcţie de sezon dulce din Dunăre şi închiderea legăturii cu Marea Neagră (Gura
Datorită reliefului și prezenței celor trei brațe ale Dunării, uni- şi complexe lacustre au fost desecate, spre exemplu Pardina şi (ape mari de primăvară, ape mici de vară-toamnă), turbidi- Portiţei), lacurile Razim şi Goloviţa și-au schimbat semnificativ
tățile morfohidrografice din zona continentală a Deltei Dunării Sireasa. Înainte de 1980, existau 668 de lacuri însumând 31262 tate descrescătoare dinspre braţe spre interior. Mineralizarea nivelul de salinitate. Lacul Sinoe a suferit și el modificări către
sunt grupate în trei mari unități deltaice (Letea, Caraorman și ha (9,28% din suprafaţa deltei). În urma acţiunii de desecare, se modifică treptat, printr-o îmbogăţire în săruri ca urmare a mediul uşor dulcicol. Lacurile cu schimb redus de ape cu re-
Dranov). Unitatea Letea (155000 ha) se desfășoară între bra- numărul acestora s-a redus la 479, iar suprafaţa la 25794 ha intensificării procesului de evaporaţie, pe măsură ce se reduce ţeaua hidrografică secundară (5) includ Merheiul Mare și Mic,
țele Chilia, Tulcea și Sulina și țărmul marin, incluzând resturi (7,82% din suprafaţă). Sub aspectul numărului şi mărimii la- viteza şi creşte temperatura apei. Gârlele şi canalele cu regim Roşca, Poleacova, Nebunu, Ledeanca, Dovnica, Răducu, Porcu,
359
Delta Dunării - RO SCI 0065
lacustru Razim-Sinoe. Legătura restrânsă, printr-o gârlă, a la- tact cu substratul, floarea fiind singura care se ridică deasupra 1960) prin îndiguire, defrişarea vegetaţiei forestiere spontane lor este reprezentată de un număr mare de albine și viespi,
cului Istria cu Sinoe, precum şi a Lacului Nuntaşi cu Istria, con- apei (otrăţel de baltă, aldrovanda). Speciile cu frunze plutitoa- şi plantarea unor specii de salcie şi plop euroamerican (ce ocu- gândaci, ploșnițe, fluturi şi mai ales de muște și țânțari. 196 de
diţiile climatice semiaride, evaporaţia ridicată, lipsa unui aport re se dezvoltă aproape de maluri, având rădăcinile fixate în mâl pă 97% din totalul speciilor, restul de 3% fiind frasin, plop alb, specii de insecte sunt periclitate (rusalia nu a mai fost observa-
subteran şi superficial de apă dulce au condus la acumularea (nufăr alb, nufăr galben, plutniţa, iarba broaştelor, cornaci, plop negru, plop cenuşiu). Aceste amenajări silvice au fost fă- tă în deltă în ultimii ani). Printre speciile protejate sunt prezen-
de săruri și la formarea nămolului cu calităţi balneo-terape- troscot de apă). Speciile cu frunze emerse au vârfurile frunzelor cute în scopuri economice şi nu s-a avut în vedere rolul lor eco- te lăcusta Saga pedo, fluturele de zi Apatura metis, fluturașul
utice. Lagunele conectate la mare (8) sunt reprezentate prin deasupra nivelului apei, baza acestora şi tulpina fiind scufun- logic, în sensul realizării unui spectru floristic diversificat care purpuriu, fluturele apollo mic şi fluturele sfingid. Crustaceele
lacurile Sinoe şi Zătonul Mare. Lacurile Razim-Goloviţa-Zmeica dată în apă (rizeac, limbariţă, săgeata apei, crin de baltă etc.). să asigure biotopuri pentru fauna deltaică. Suprafaţa totală (raci, crabi etc.) sunt reprezentate de 114 specii, dintre care trei
reprezintă astăzi un bazin cu apă dulce pentru irigaţii, asigu- Plantele superioare formează asociaţii vegetale ce se dezvoltă amenajată pentru silvicultură este de circa 6400 ha (Păpădia specii endemice. Crustaceii formează o bună parte a zooplanc-
rând tranzitarea unui important volum de apă dulce spre mare pe zonele mai înalte, neinundabile. În funcţie de condiţiile pe- 2000 ha, Rusca 1200 ha, Carasuhat 620 ha, Pardina 425 ha, tonului dulcicol, cuprinzând specii filtratoare precum şi specii
prin Periboina. doclimatice se deosebesc specii adaptate să reziste la conţinu- Murighiol 400 ha). Între braţele principale şi digurile longitudi- prădătoare. Păianjenii sunt reprezentați de 168 de specii (unele
tul ridicat în săruri al grindurilor (brâncă, pătlagină, albăstrică, nale ale amenajărilor agricole, piscicole sau silvice se plantea- specii rare din familia păianjenilor cu cruce, „văduva neagră“,
Aspecte climatologice săricică), precum şi specii adaptate la viaţa de nisip caracteris- ză plop euroamerican, atât cu scop de protecţie, cât şi pentru păianjenul de apă). Dintre nevertebratele de interes conserva-
Clima se încadrează în tipul temperat-continental, cu influen- tică grindurilor fluvio-maritime și cordoanelor nisipoase litora- valorificare economică. Aceste fâşii de plantaţii s-au făcut prin tiv menționăm specii precum fluture-buhă, ţărăncuţa, albiliţa
ţe pontice, fiind extrem de complexă. Durata medie anuală de le. Principalul rol de fixare al nisipului îl joacă perişorul, iar pe defrişarea zăvoaielor de sălcii care protejau mult mai bine ma- portocalie, albiliţa mică, fluturașul purpuriu, libelula, cărăbu-
strălucire a soarelui este de circa 2300-2500 de ore, iar radiația solurile mai bogate în humus trăieşte cârcelul. În zone cu umi- lurile braţelor prin sistemul lor radicular. Din păcate, plantaţiile şul, croitorul cenușiu, melcul cu cârlig, gândacul de apă etc.
solară este însemnată. Temperatura medie anuală este de 11,0 ditate mai redusă trăiesc volbura de nisip, vineţel de nisip, si- de plop euroamerican răspund numai cerinţei economice, de- Vertebratele sunt foarte bine reprezentate prin grupuri faunis-
°C la Tulcea, 11,2 °C la Gorgova şi 11,6 °C la Sulina. În cazul va- minoc, iarba-de-mare. Pe nisipurile cordoanelor litorale se în- oarece sub aspect ecologic sunt sărace în diversitate. Amena tice specifice condiţiilor de viaţă din zonă (peşti, păsări, reptile,
lorilor extreme, ca şi în cel al valorilor medii, se remarcă rolul tâlnesc tufărişuri de cătină albă, salcie târâtoare, sălcioară. jările piscicole formează un tip de ecosistem specific, bazat pe amfibieni și mamifere). Clasa peştilor este reprezentată atât
Mării Negre în modelarea regimului termic. Precipitaţiile at- Grindurile Letea şi Caraorman oferă condiţii pedo-climatice ce un regim hidrologic controlat, cu inundări şi desecări succesive, de peşti cartilaginoşi-osoşi, cât şi de cei cu scheletul complet
mosferice înregistrează o scădere de la vest spre est. În timp ce au favorizat apariţia stepelor danubian-deltaice, caracterizate cu bazine acvatice artificiale şi cu durată limitată, sezonieră de osificat. Dintre cele peste 300 de specii din Europa şi 185 din
pe suprafaţa uscatului limitrof deltei, sub influenţa curenţilor prin unele specii submediteraneene (colilie, sadină). Pe dunele inundare. Acestea ocupă terenuri dintre cele mai variate ca am- România, în sit au fost identificate 133 de specii, găzduite de o
de aer ascendenţi din timpul zilei se formează nori cu produce- înalte, cu nisip nefixat, trăiesc specii de perişor, vineţelul de plasament: terenuri inundabile situate la periferia marilor varietate mare de habitate acvatice, dulcicole, salmastre, ma-
rea precipitaţiilor, în interiorul deltei şi în special către ţărmul nisip, troscot de nisip, pelin de nisip etc. Pe solul stâncos din complexe lacustre şi care constituiau, în regim natural, zone de rine. Au fost identificate 54 de specii exclusiv dulcicole (ştiucă,
mării, datorită proceselor de evaporaţie şi evapotranspiraţie, se Complexul lagunar Razim-Sinoe s-a instalat un tip special de păşunat dar şi importante zone de reproducere naturală pen- lin, văduviţă etc), 66 de specii exclusiv marine (şprot, hamsie,
formează ziua curenţi descendenţi ce determină destrămarea asociaţie stepică, caracterizat prin specii caucaziene și balcani- tru peşte (amenajările piscicole Iazurile, Sarinasuf, Lunca, bacaliar, stavrid, calcan), precum şi 13 specii care trăiesc atât
norilor şi lipsa precipitaţiilor. Pe suprafaţa grindurilor Letea, ce (cimbrişor dobrogean, pir crestat, păiuş dobrogean, ceapa Chilia), lacuri naturale care au fost îndiguite şi cărora li s-a mo- în ape dulci cât şi salmastre sau chiar în Marea Neagră (gu-
Caraorman şi Sărăturile, cu nisipuri fără vegetaţie, procesele de ciorii, armirai sălbatic). Dintre habitatele acvatice prezente dificat regimul hidrologic natural (Obretin, Dranov, Babadag) vizi, morun, nisetru, păstrugă, scrumbie de Dunăre, somon de
convecţie pot duce la producerea precipitaţiilor. Precipitaţiile menționăm formaţiunile de plaur. Acestea sunt constituite din sau terenuri mai înalte folosite anterior pentru agricultură sau Marea Neagră, cambulă). Sunt şi specii care prezintă un uşor
medii multianuale sunt de 455 mm la Tulcea, 400 mm pe grin- rizomi de stuf, întreţesuţi cu rizomii altor plante, cu grosimi de păşunat (Popina, Stipoc, Chilia, Rusca). Suprafaţa totală ocu- grad de adaptare, putând fi întâlnite în număr redus şi în apele
durile Letea şi Caraorman și de 343 mm la Sulina. Precipitaţiile 0,5-1,5 m, încărcate cu humus şi materii organice netransfor- pată de amenajările piscicole este de circa 45000 ha, dintre Mării Negre în faţa gurilor Dunării (crap, avat, biban, somn, şa-
sub formă de zăpadă se produc izolat și rar. Numărul zilelor cu mate. Alături de stuf cresc şi papura, pipirigul, săgeata apei, care doar circa 15000 ha sunt folosite pentru o piscicultură ex- lău etc). Dintre cele 133 de specii semnalate, șase provin de pe
căderi de zăpadă scade de la 15 în vest, la 11 în est. Umezeala rogozul, busuiocul de baltă etc. În solul plaurului, care rezultă tensivă. Din restul amenajărilor piscicole, o parte nu au fost alte continente (caras argintiu, biban soare, sânger, cosaş (s.n.
aerului este ridicată (circa 84%), Delta Dunării și litoralul marin din transformarea resturilor organice trăiesc foarte multe ani- folosite vreodată (Holbina I, Grădina Olandezului, Popina), sau cteno) şi novac, precum şi o specie adusă accidental din China
prezentând valorile cele mai ridicate din România. În anotim- male mici şi microscopice. Pe măsură ce se încarcă cu un strat au fost abandonate ca urmare a cheltuielilor mari de exploata- cu loturile de ciprinide). Începând cu 1994 a fost semnalată și
pul rece, umezeala ajunge la 90% la Sulina. Numărul de zile de sol şi resturi organice, plaurul se fixează pe substrat, fiind re (Obretin II, Stipoc, Litcov). În unele amenajări piscicole tere- o specie de talie mică din neamul bibanului care a pătruns în
senine şi cu cer acoperit înregistrează cele mai mari şi respec- ridicat doar la ape foarte mari. Din suprafeţele insulelor de pla- nurile sunt folosite pentru agricultură, activitate prin care des- special în Complexul lagunar Razim-Sinoe. În perimetrul situ-
tiv cele mai mici valori din ţară. Vântul are o frecvenţă mare ur se rup bucăţi mai mici care sunt purtate de vânt şi de curen- tinaţia iniţială a terenurilor a fost schimbată total sau parţial lui au fost identificate nouă specii de amfibieni (broască de lac,
(calmul reprezentând sub 20%) şi bate din toate direcţiile, tul de apă în gura gârlelor şi canalelor, blocând circulaţia bărci- (Rusca, Litcov, Popina). Amenajările complexe se referă la câ- buhai de baltă cu burta rosie, brotăcel, broasca de pământ bru-
dominant fiind cel din NV, urmat de cel din nord. Viteza medie lor şi a şalupelor. Aceste situaţii se întâlnesc frecvent în teva areale în care se practică piscicultura, agricultura şi silvi- nă, broasca de pământ siriacă, broasca râioasă brună, broas-
este mai mare în apropiere de mare (Sulina 8,4 m/s pe direcţia complexele lacustre Matiţa-Merhei-Trei Iezere-Bogdaproste şi cultura. Este cazul amenajării Maliuc, unde sunt construite atât ca râioasă verde, triton cu creastă dobrogean, triton comun).
nord, Sfântu Gheorghe 5,5 m/s pe NV și Gorgova 3,6 m/s pe Roşu-Puiu-Lumina. În acţiunea de amenajare a incintelor pen- heleşteie pentru piscicultură, cât şi parcele pentru agricultură Reptilele sunt reprezentate de 16 specii, dintre care nouă sunt
NE). Brizele reprezintă o caracteristică a zonei litorale limitofe tru agricultură şi piscicultură, plaurul constituie un impedi- şi silvicultură. Cea mai mare parte a amenajărilor agricole şi strict protejate (broască ţestoasă de apă, țestoasă dobrogea-
deltei şi Complexului lacustru Razim-Sinoe ca urmare a con- ment şi în acelaşi timp o sursă nocivă deoarece se întrerupe piscicole din perimetrul Delta Dunării au avut o perioadă de nă, șopârlă de câmp, şopârlă de nisip, guşterul vărgat, şopârlă
trastului termic dintre uscat şi apă. Briza dinspre mare se re- circulaţia apei şi îndepărtarea hidrogenului sulfurat. Apar şi funcţionare înainte de 1990 conform tehnologiilor de exploa- de iarbă, viperă de stepă etc.). Mamiferele sunt reprezentate
simte între orele 10 şi 20 (briza de zi), iar spre mare între orele situaţii critice când apa de sub plaur nu este primenită suficient tare proiectate. După 1990, din cauza lipsei de eficienţă econo- preponderent de rozătoare şi insectivore. Cel mai numeros
23 şi 7 (briza de noapte). şi deci oxigenată. Cantitatea mare de hidrogen sulfurat rezultat mică a activităţilor şi a faptului că unele nu au fost finalizate grup, atât ca număr de specii cât şi ca mărime a populaţiilor,
din procesul de descompunere a substanţelor organice produ- (amenajările agricole Babina, Cernovca, amenajarea piscicolă este cel al micromamiferelor, care constituie hrana preferată a
Biocenoza ce asfixierea peştilor. Specifică pentru Delta Dunării este lipsa Grădina Olandezului etc.), multe dintre acestea au fost aban- multor specii de păsări răpitoare de zi sau de noapte, precum și
Vegetaţia aproape totală a pădurilor de luncă formate din arbori cu lemn donate sau folosite în alte scopuri. Ca urmare a acestei situaţii a mamiferelor carnivore (nevăstuică, hermelină, dihor). Nurca
În cadrul sitului au fost identificate 30 de tipuri de ecosisteme tare şi a zăvoaielor de anin, rămânând dominante zăvoaiele de s-a constatat o degradare a terenurilor prin apariţia fenome- europeană şi vidra sunt specii care se hrănesc cu peşti şi alte
şi inventariate 1835 de specii de plante, dintre care 828 de spe- plop şi salcie. Grindurile din deltă, înguste, puţin înalte şi frec- nului de sărăturare şi de schimbare a regimului hidrologic. O animale acvatice, în timp ce bursucul este semnalat mai rar.
cii de plante inferioare şi 1007 specii de plante superioare. vent inundate, favorizează pădurile de salcie instalate pe alu- parte dintre aceste amenajări sunt în prezent incluse în progra- Dintre rozătoare, cel mai adesea se întâlneşte bizamul, specie
Dintre acestea, 37 de specii sunt noi pentru România şi două viuni puţin solificate. Specia dominantă este salcia, la care se mul de reconstrucţie ecologică prin care vor fi reintegrate în legată de mediul acvatic care îşi construieşte galerii în malul
specii sunt noi pentru ştiinţă. Cel mai mare număr de specii de adaugă răchita. Etajul de arbuşti lipseşte, iar cel ierbos-arbus- regimul hidrologic natural. apelor, uneori muşuroaie pe lacuri sau japşe. Iepurele apare
alge, cu predominanţă alge verzi, se înregistrează în apele cu tiv este relativ sărac (mur de mirişte, piperul bălţii, dentiţă, frecvent în pădurile Letea şi Caraorman, precum şi în incinte-
circulaţie activă. În Delta Dunării predomină elementele floris- stânjenel galben, lăsnicior). Pe grindurile Letea și Caraorman Fauna le agricole. Dintre carnivorele canide, cele mai întâlnite sunt
tice eurasiatice şi circumpolare, în compoziţia asociaţiilor acva- sunt prezente păduri compuse din stejar, frasin, ulm, mestea- Patrimoniul faunistic este reprezentat de 3503 specii, inclu- câinele enot (semnalat prima oară în România în 1951, iar în
tice şi iubitoare de apă fiind cuprinse peste 120 de specii de căn. Acestea sunt invadate de plante agăţătoare (viţă sălbatică, zând 3024 de specii de nevertebrate şi 479 de specii de ver- Delta Dunării în 1953), vulpea, precum şi şacalul (venit pe cale
plante. Grupa plantelor acvatice include specii submerse (cu iederă, hamei, curpen şi Periploca graeca, o liană de origine tebrate. Dintre acestea au fost inventariate 1097 de specii şi naturală, din Asia Mică, prin Bulgaria). Copitatele sunt repre-
rădăcinile fixate în substrat, tulpina şi frunzele subacvatice, mediteraneană). Toate aceste fitocenoze formează un hăţiş subspecii noi, incluzând 260 de specii noi pentru România şi zentate prin numărul mare de porci mistreţi, care preferă are-
numai floarea ridicându-se deasupra apei pentru polenizare), greu de pătruns, îndeosebi vara. În funcţie de nivelul de orga- 37 de specii noi pentru ştiinţă. Nevertebratele sunt răspândite alele mlăştinoase, precum şi de căprior, cu efective în scădere.
specii cu frunze natante şi specii cu frunze emerse. Speciile nizare, de întreţinere şi de amendare cu îngrăşăminte şi pesti- pe teritoriul sitului în toate mediile de viaţă (terestru, subte- Păsările se întâlnesc într-o varietate impresionantă în toate
submerse se întâlnesc în ecosistemele acvatice cu adâncime cide, amenajările agricole (peste 39000 ha) pot fi considerate ran, acvatic) și sunt reprezentate prin moluşte, viermi, insecte, ecosistemele, acvatice sau terestre, naturale sau antropice.
medie a apei (peniţa apei, brădiş, cosor, sârmuliţa, paşa, bros- ca areale scoase de sub acţiunea legităţilor de funcţionare a crustacee, arahnide, miriapode. Insectele sunt prezente prin Dintre cele aproximativ 400 de specii de păsări care trăiesc în
cariţa, moţ). Unele plante plutesc în masa apei, neavând con- sistemului deltaic. Amenajările silvice au fost realizate (după de 2216 specii, dintre care 26 sunt endemice. Clasa insecte- România, 331 se întâlnesc pe teritoriul sitului. Din acestea, 166
360
sunt specii cuibăritoare (pelican comun, pelican creţ, barză piscicole şi de acvacultură, activităţi meşteşugăreşti, artizanale guri locale care au supraviețuit până în zilele noastre. Dintre speciilor de interes conservativ. Poluarea bazinului Dunării are
albă, cormoranii, majoritatea stârcilor, dumbrăveancă, prigo- şi de mică industrie). evenimentele culturale menționăm Festivalul solzilor de peş- un impact major și permanent. Poluarea Dunării afectează atât
rie etc). Celelalte specii sunt oaspeţi de toamnă, iarnă şi pri- Această regiune a fost locuită din cele mai vechi timpuri. Au te (Sarichioi), Festivalul Vinului Pelin (Zebil), Festivalul Sfintei habitatele cât și speciile, având un caracter accidental sau pe-
măvară, cuibărind în teritoriile nordice euro-asiatice pe care le fost descoperite multe așezări neolitice, tumuli și tell-uri (sat Treimi (Enisala), Festivalul Internaţional de Film Independent riodic. Aportul crescut de nutrienți (azot și fosfor) determină
părăsesc odată cu răcirea vremii, poposind în sit pentru hrănire Lunca, „Dealul Caraiuc“), precum și fortificaţii din perioada „Anonimul“ (Sf. Gheorghe, 9-15 august), Sărbătoarea Teilor proliferarea algelor albastre și diminuarea până la dispariție a
și odihnă (gârliţe, lebădă de iarnă, raţă suliţar, raţă lingurar, Hallstatt (sat Beștepe). De menționat este și necropola tumula- (23 iunie, Luncavița), Festivalul „Ziua Pescarului“ (luna au- speciilor de alge verzi. Reducerea speciilor din verigile consu-
ferestraşi, erete vânăt etc). Gâsca cu gâtul roşu este o specie ră din epoca greco-getică, descoperită pe Grindul Ivancea (sat gust, Mahmudia), Festivalul de Creaţie şi Interpretare Sulina și matorilor determină deplasarea populațiilor, în sensul dezvol-
periclitată la nivel internațional care găsește importante zone Caraorman). Cetatea Halmyris datează din sec. IV î.e.n. – VII Festivalul Minorităților (iulie-august, Sulina). tării unor pești de talie mică și cu valoare economică redusă
de odihnă pe teritoriul Deltei Dunării. În Uniunea Europeana, d.e.n., Epoca greco-romană (sat Murighiol). Epoca romană este (babușcă, biban, caras etc.), în detrimentul altor specii (știucă,
România și Bulgaria prezintă singurele zone de iernare ale deosebit de bine reprezentată prin asezări, ziduri de apărare, Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara somn, crap). În prezent, unele specii de pești sunt periclitate pe
acestei specii. În anul 2011, în cadrul Deltei Dunării au fost in- fortificații (Babadag, Camena, Băltenii de Jos, Tulcea, Galați). perimetrului acestuia întreaga suprafață a Deltei (caracuda, linul, văduvița). O alta
ventariate 68 de colonii de păsări, dintre acestea 34 fiind mixte Cetatea Noviodunum, cu sistemul său defensiv, datează din Accelerarea procesului de eutrofizare este cauzat de aportul sursă de poluare o prezintă parcurile reci (cimitirele de nave)
și 38 monospecifice. Cele mai multe colonii aparțin cormora- sec. I-VII epoca romană și romano-bizantină. Legenda orașu- ridicat de nutrienţi (azot şi fosfor) din apele Dunării, rezultat de pe teritoriul Deltei Dunării, în care sunt circa 120 de nave.
nului mare. Zonele cu valoare avifaunistică ridicată sunt re- lui Babadag atribuie întemeierea aşezării conducătorului unui al chimizării agriculturii. Pentru refacerea stării acestor ecosis- Circulația ambarcațiunilor provoacă modificări semnificative
partizate uniform, atât în zone cu regim de protecţie integrală grup de 10-12000 de turci selgiucizi care au cerut împăratului teme se impune reducerea cantităţii de nutrienţi şi realizarea asupra malurilor, prin fenomenele de sucțiune și de val, pre-
(Roşca-Buhaiova, Sacalin-Zătoane, Periteaşca-Leahova, Letea, bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul dreptul de a se aşeza în unui regim hidrologic eficient. Poluarea apei produce schim- cum și prin producerea de zgomote și vibrații care afectează
361
Delta Dunării - RO SCI 0065
362
0
5,5
11
16,5 km
Delta Dunării - zona marină - RO SCI 0066
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Tulcea: C.A. Rosetti, Jurilovca, Sfântu Gheorghe, Sulina.
Suprafaţa: 123.374 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 46‘ 44‘‘; Long. E 29˚ 14‘ 56‘‘
Bioregiunea: Pontică Ecoregiunea: Marea Neagră (apele teritoriale) Altitudinea: 14 max., 0 min., 0 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit fiindu-i caracteristice primele patru. Etajul supralitoral este zona
1110 - Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de țărm acoperită ori stropită de valuri în mod întâmplător, care
de apă de mare; 1140 - Nisipuri şi zone mlăştinoase neacope- are o umiditate accentuată, o inundabilitate mare și o cantitate
rite de apă de mare la reflux; 1160 - Melele şi golfuri. semnificativă de materii organice. Etajul mediolitoral sau pse-
udolitoralul cuprinde zona de spargere a valurilor, fiind o fâșie
Speciile de interes comunitar din sit lată de 2-10 m. Etajul infralitoral se află la adâncimi de 0,5-12 m
Mamifere: Delfin mare, Delfin cu bot gros (Tursiops truncatus) (maxim 18), fiind cea mai favorabilă dezvoltării vieții. Etajul cir-
• Marsuin, Porc de mare (Phocoena phocoena). Pești: Scrumbie calitoral se întinde între 12-18 m adâncime și 100 m, în general
de Dunăre (Alosa pontica) • Rezeafcă de Dunăre (Alosa tanaica). solul fiind mâlos ori nisipos.
Caracterizarea sitului Pedologie
Prezentare generală Solurile din regiunea litorală fac partea din categoria soluri- de condițiile mediului ambiant și de dinamica apei. Relieful alte specii de scoici. Fauna zonei maritime a Deltei Dunării cu-
Situl conservă teritorii acvatice marine și de tranziție spre us- lor intrazonale, fiind reprezentate de soluri marine și psamo- submarin caracterizat de diferite biotopuri asigură dezvolta- prinde nevertebrate, pești, păsări și mamifere. Nevertebratele
cat, aflate pe țărmul românesc între gura de vărsare a brațului regosoluri (nisipuri solificate), care intră în componența rea unei flore și faune strâns legate de configurația acestuia. sunt cel mai bine reprezentate (1730 de specii) incluzând bu-
Chilia și Capul Midia, întinzându-se în interiorul Mării Negre plajelor și a cordoanelor litorale. În zona nordică a litoralului În zona infralitorală de mică adâncime, pe bancuri de nisip fin reții, meduzele, crustaceele, moluștele, stelele de mare, șerpii
până la izobata de 20 m. Habitatele prezente aici sunt supu- maritim, nisipurile sunt în cea mai mare parte de origine ce vin în contact direct cu zona mediolitorală (de spargere a de mare și castraveții de mare. Bureții sunt animale imobile cu
se influenței majore apelor Dunării, fiind astfel unice pentru minerală, cuarțoase-micacee, cu un conținut de carbonat de valurilor), se găsește habitatul de importanță comunitară re- o structură extrem de simplă, cel mai cunoscut fiind buretele
litoralul românesc și prezentând o importanță deosebită calciu redus. Pe fundul Golfului Musura se găsesc limnisoluri, prezentat de bancuri de nisip acoperite permanent de un strat de baie, intens exploatat în trecut. Cea mai cunoscută meduză
pentru conservarea biodiversității. Aceasta este reprezentată constituite de regulă din sedimente total nematurate fizic cu mic de apă de mare, care este de fapt o prelungire submarină a din sit este meduza de apă rece, alături de care mai apare și
de aproape 3000 de specii (alge, nevertebrate, pești, păsări și textură lutoasă (nămoluri). plajei de nisip fin. Pe acest tip de substrat, în golfuri adăpostite inima mării, o meduză mare de apă caldă. Înrudit cu medu-
mamifere), multe dintre ele fiind rare, vulnerabile sau proteja- unde stabilitatea sedimentelor permite depuneri slabe de mâl, zele, dar fiind fixat pe stânci este dedițelul sau anemona de
te la nivel european, precum scrumbia de Dunăre și două specii Hidrologie se dezvoltă pajişti litorale submerse formate din mai multe mare. Moluștele (scoici și melci) reprezintă principalul grup de
de delfini (marsuinul și afalinul). Starea bună de conservare În componența rețelei hidrografice a zonei marine a Deltei specii de alge. În zona Baia Musuri și Baia Sacalin sunt întâlnite nevertebrate marine, cele mai frecvent întâlnite fiind midiile,
a habitatelor și a speciilor din sit și importanța acestuia pen- Dunării intră gurile Dunării și apele marine costiere, două gol- așa numitele intrânduri costiere largi puţin adânci şi golfuri, scoica inimii, alături de multe alte specii. Tot mai rar se întâl-
tru ornitofaună se datorează statutului de protecție actual al furi parțial închise și lagunele conectate la mare. Gurile Dunării care au adâncime mică fiind în general adăpostite de acţiunea nesc stridiile și scoica arca-lui-Noe, dar și cele mai evoluate
acestui litoral, care permite accesul vizitatorilor doar în câteva reprezintă gurile brațelor prin care Dunărea se varsă în Marea valurilor şi prezentând o biodiversitate bogată. Specia domi- nevertebrate din sit, cunoscute popular ca stele, șerpi și cas-
zone. Această restricție impusă turismului este compensată de Neagră, cele mai importante fiind gura canalului Sulina, unde nantă în cadrul acestui habitat este inarița mare, o plantă sub- traveții de mare, specii viu colorate de mare adâncime, foarte
ineditul experienței deltaice din vecinătatea sitului, în care se pentru navigație au fost prelungite digurile în mare, îndepăr- mersă fixată de substrat, alături de care mai apar inarița mică, sensibile la poluare. Situl reprezintă habitatul a peste 170 de
împletesc elementele patrimoniului istoric și natural, cu cele tând astfel gura canalului de port și gura Sf. Gheorghe, rămasă iarba broaștelor și pipirigul. Lacul Zătonul Mare, care este de specii de pești, multe incluse în listele roșii naționale ca specii
ale pitorescului satelor lipovene. în stare naturală. De-a lungul țărmului mării din cadrul sitului, fapt o lagună costieră, reprezintă un alt habitat de importanță amenințate sau vulnerabile. Sturionii (morunul, nisetru, șipul
la apele mari ale Dunării, între aceste guri de brațe se formează comunitară din sit. Lagunele sunt întinderi de apă sărată de și păstruga) au cea mai mare putere de adaptare la variațiile
Biotopul o serie de gârle prin care surplusul de apă din Deltă se varsă coastă de mică adâncime, cu salinitate şi volum de apă varia- de temperatură și salinitate, executând migrații din mare în
Geologie/geomorfologie direct în mare. Apele marine costiere, exceptând Golful Musura bil, total sau parţial separate de mare prin bancuri de nisip sau apele dulci ale Dunării pentru reproducere. Aceeași migrație
Situl se întinde pe o lungime de 166 km, de la gura braţului Chilia și Meleaua Sf. Gheorghe, corespund platformei continentale prundiş, în care salinitatea poate varia, de la ape sălcii până la este făcută și de scrumbia de Dunăre, rizeafcă și gingirică, pri-
şi până la Capul Midia, având aspectul unei câmpii submerse marine, până la izobata 20 m. Golfurile parțial închise sunt re- hipersalinitate. Mlaştinile sărăturate din apropierea lagunelor mele două fiind specii protejate la nivel european care au în
cu foarte puţine neregularităţi morfologice. Luând în conside- prezentate de Meleaua Sf. Gheorghe și Golful Musura, iar lagu- constituie un habitat în care cresc specii de plante acvatice sau sit o stare bună de conservare. În apele salmastre ale lacurilor
rare criteriile morfometrice, morfologice, sedimentare şi chiar nele conectate la mare includ lacul Sinoe și lacul Zătonul Mare. iubitoare de umezeală precum foarfeca bălților, stuful, papura, litorale trăiesc sau pătrund pentru reproducere unele specii
biologice, platforma continentală se poate împărţi în sectorul broscarița, ața de mare, inarița de mare, drețele, iarba de păr migratoare precum scrumbia albă de mare, aterina, cambula,
românesc în trei compartimente: şelful intern, şelful median şi Aspecte climatologice sau lintița. Pe substratul dur și compact care se ridică alocuri de cele patru specii de chefali, strunghilul, guvidul de mare, cel
şelful extern, sitului corespunzându-i șelful intern, care se des- Specificul climatic al zonei maritime conferit de prezența mă- pe fundul mării în zona infralitorală şi mediolitorală se dezvol- de iarbă și cel tărcat, ghidrinul și guvidul de Razim. În zona
făşoară de la ţărm până la izobata de 20 m. Zona se caracteri- rii și a lacurilor constă în lipsa extremelor termice de-a lungul tă recifele, populate de diferite tipuri de alge verzi, roşii şi bru- fundurilor pietroase caracterizate prin prezența a numeroase
zează printr-o câmpie de abraziune şi acumulare rezultată în anului, o umiditate mult mai mare a aerului şi existenţa unor ne. Totalitatea plantelor de pe fundul mării din zona costieră stânci și pietre îmbrăcate în alge verzi și brune trăiesc hanusul,
urma variaţiilor nivelului marin din perioada cuaternară, pe care mişcări locale ale maselor de aer, de tip brize. Datorită valorilor cuprinde 25 de specii, un număr foarte mic în comparație cu scorpia de mare, cocoșeii de mare și buzații. În zonele acoperi-
se suprapun forme de relief rezultate din depunerea ulterioară ridicate ale radiaţiei solare şi a modului de deplasare a mase- bogăția de specii existentă în trecut. Sunt prezente specii din te de nisip mobil se găsesc guvizii străvezii, guvizii de nisip, gu-
a sedimentelor fluviatile. Frontiera naturală a Deltei Dunării la lor de aer de origine continentală şi maritimă, climatul litoral toate cele trei categorii de alge: verzi, roșii și brune, care se dez- vizii negrii, calcanii, limbile de mare și calcanii mici, iar în cele
Marea Neagră o formează țărmul mării, constituit din nisipuri este mai călduros dar şi mai secetos. Temperaturile medii anu- voltă până la adâncimea de 10 m, dominante fiind cele verzi cu alge se adăpostesc acele de mare, ațele de mare și căluții
împinse și depuse de valuri, lățimea și înălțimea lui fiind varia- ale din zona costieră sunt de 11,2-11,5 °C, iar media anuală a urmate îndeaproape de cele roșii. Dintre plantele superioare în de mare. Alți pești care trăiesc pe fundurile nisipoase din zona
bilă în lungul litoralului cuprins în sit. De regulă, creasta plajei nu precipitaţiilor din zona costieră variază între 350 și 400 mm. În apă este prezentă doar iarba de mare. litorală sunt vatosul, pisica, dracul, boul și rândunica de mare,
depășește înălțimea de 2,5 m, iar lățimea țărmului ajunge până zona litorală predomină vântul de nord. Brizele reprezintă o ca- iar în locurile mâloase sau cu foarte multe midii se găsesc bar-
la 400 m. Ținând seama de caracteristicile morfohidrologice ale racteristică importantă a zonei litorale, în timpul unei zile aces- Fauna bunii. Peștii caracteristici largului mării sunt rechinul, hamsia,
coastei, se pot delimita patru sectoare de țărm în sit. Sectorul tea rotindu-se complet în sensul acelor de ceasornic. Astfel, În bentosul Mării Negre se deosebesc trei complexe de asoci- sardeluța, șprotul, zărganul, stavridul, scrumbia albastră, cor-
Jibrieni-gura canalului Sulina, care nu face parte în întregime briza de mare se resimte ziua, iar briza de uscat noaptea. ații: complexul faciesului de stâncă și al pietrelor imobile (0- bul de mare, alături de multe alte specii. Situl reprezintă un
din sit, sectorul Sulina-Sf. Gheorghe, cu o slabă curbură spre in- 15 m adâncime) populat cu alge diverse în care se găsesc crabi, paradis pentru păsări, fiind în cea mai mare parte lipsit de pre-
teriorul Deltei, țărmul fiind îngust și supus eroziunilor, sectorul Biocenoza melci, scoici, viermi, creveți și pești, în câmpurile formate din- zența umană, care se manifestă doar pe mici suprafețe de pla-
Sf. Gheorghe-Portița, puternic curbat spre vest, cu porțiuni de Vegetaţia tr-o specie de algă roșie iernând morunul, complexul nisipului jă. Speciile care domină numeric aparțin grupului de limicole
eroziune și depuneri, limitând depresiunea hidrografică Dranov Situl face parte din ecosistemul Mării Negre care are trăsături curat și amestecat cu nămolul (15-28 m) populat cu viermi, (păsări de țărm) format din pescăruși, chire, chirighițe, fugaci,
și a lagunelor Razelm și Golovița și sectorul Portița-Chituc, supus unice în ceea ce privește caracteristicele fizico-chimice și bio- scoici, melci și crustacee și complexul de scrădiș, format din fluierari, culici, sitari, ploieri, prundărași etc. Cel mai frecvent
eroziunii, care formează frontiera de la mare a lagunei Sinoe. logice. Mediul propice vieții se desfășoară în general pe plat- cochilii și valve de moluște sfărâmate, populat de diferite spe- întâlniți în sit sunt pescărușii argintii, cei râzători, cei mici sau
Biotopul pontic poate fi împărțit în șase etaje principale, sitului forma marină până la adâncimea de 200 m și este influențat cii de viermi, spongieri, dediței de mare, melci, midii, stridii și suri, care se hrănesc și staționează în zona de spargere a valu-
363
rilor. Această zonă este intens utilizată de foarte multe specii cu dezvoltarea unor mari aglomerări portuare, a provocat în sistem individual, cu lemne, în Sulina existând și o rețea de ratele biserici vechi care datează începând cu secolul al XVIII-
de păsări în timpul migrațiilor sau în timpul iernii, când apar și ultimele decenii bulversări majore în ecosistemul marin. Un distribuție a gazelor naturale. lea. Nu în ultimul rând, trebuie amintită ca punct de atracție
specii mai rare precum pietrușul și scoicarul. Zona cu apă mică inventar al animalelor dispărute sau devenite foarte rare din În comunitățile locale aflate în vecinătatea sitului sunt fasci- și gastronomia locală, bazată pe o varietate foarte mare de
este survolată în permanență de chire de baltă, chire mici, pes- dreptul litoralului românesc include specii din majoritatea nante pentru vizitatori structura și arhitectura tradițională a moduri tradiționale de pregătire și servire a peștelui.
cărițe râzătoare și chirighițe. Alte specii acvatice care utilizează grupelor. Au dispărut astfel asociațiile de stridii, a scăzut efec- caselor cu specific lipovenesc, alături de modul de organizare
frecvent situl ca loc de hrănire sunt cormoranii mari, cormo- tivul numeric al multor specii de scoici iar altele au dispărut a gospodăriei, în toate fiind utilizate stuful și răchita ca materii Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
ranii mici și lebedele. Dintre mamiferele marine reprezentate complet. De asemenea, au devenit rare mai multe specii de prime de construcție. O zi de pescuit lângă un localnic îmbogă- perimetrului acestuia
în trecut de delfini și foci au rămas în prezent doar cele trei melci, viermi, creveți și crabi, un declin numeric sau de specii țește spiritual turistul care este fascinat de tehnicile de pescuit, Supraexploatarea resurselor piscicole şi braconajul au impact
specii de delfini, marsuinul, afalinul și delfinul comun, prime- fiind resimțit și la nivelul peștilor. ustensilele folosite, denumirile utilizate pentru locuri, plante și negativ asupra unor populații de pești și delfini. Întregul eco-
le două fiind protejate la nivel european. Efectivele de delfini animale, bogăția de pește, dar și de superstițiile și credințele sistem marin este afectat de poluarea apei, care are multiple
au cunoscut un declin drastic în ultimele decenii ale secolu- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE rămase neatinse de timp ale acestor localnici, care au un com- surse aflate în bazinele riverane ale fluviilor și râurilor tributare
lui XX din cauza impactului antropic asupra resurselor trofice Întreaga economie a acestei zone se bazează pe pescuit, portament perfect integrat și în armonie cu natura. Iubitorul Mării Negre.
și a calității mediului marin în general, dar și a braconajului prelucrarea primară a peștelui și comercializarea acestuia, în de istorie găsește aproape în fiecare comunitate vestigii ale
Delta Dunării - zona marină - RO SCI 0066
intens. S-a constatat în timp și modificarea raportului numeric ultimii ani luând o tot mai mare amploare preocupările local- trecutului, precum Cetatea Orgame-Argamum din Jurilovca Administrarea sitului
al speciilor, în trecut dominând pe rând delfinii comuni și apoi nicilor din domeniul turismului, aceștia oferind vizitatorilor întemeiată în secolul al VII-lea î.e.n. de către greci, Cetatea Situl dispune de panouri de informare aflate în Sulina, Sf.
marsuinii, pentru ca în prezent să se constate superioritatea multiple posibilități de cazare, servicii de ghidaj și experiențe Halmyris din Murighiol sau Cetatea Halmyris din Dunavăț, ulti- Gheorghe și la intrarea pe Grindul Chituc dinspre localitatea
numerică a afalinilor. Dezvoltarea tot mai accentuată a indus- legate de gastronomia tradițională. Toate aceste comunități mele două fiind cetăți romano-bizantine întemeiate în zone cu Vadu. Există un centru de informare în Sulina și unul în Sf.
triei de toate tipurile și agriculturii intens chimizate în bazinele dispun de alimentare cu apă potabilă, însă canalizarea nu urme de locuire din secolele VI î.e.n. Atractive pentru turiști și Gheorghe, precum și mai multe puncte de informare la sediile
riverane ale fluviilor și râurilor tributare Mării Negre, corelată este prezentă în toate localitățile. Casele sunt încălzite înn obiecte de patrimoniu național sunt și farurile dar și nenumă- de organizații de mediu sau primăriilor.
364
Deniz Tepe - RO SCI 0067
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Tulcea: Mihai Bravu, Mihail Kogălniceanu.
Suprafaţa: 414 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 0‘ 12‘‘; Long. E 28˚ 41‘ 20‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Dobrogei Altitudinea: 258 max., 42 min., 118 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 1 2 3 km
365
Diosig - RO SCI 0068
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Diosig, Săcueni.
Suprafaţa: 384 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 20‘ 22‘‘; Long. E 21˚ 56‘ 41‘‘
Bioregiunea: Panonică Ecoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor Altitudinea: 142 max., 97 min., 106 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit (rocă prăfoasă, gălbuie şi cu porozitate mare). Pe acestea s-au
91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, putut dezvolta soluri fertile. Loess-ul are tendinţe de lăsare
Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul mari- (din cauza spălării acestuia de apele de infiltraţie), creând
lor râuri (Ulmenion minoris); 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi microdepresiuni numite crovuri sau depresiuni numite găvane.
Populus alba; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie Partea terestră superficială se compune din clasa molisolurilor,
de Chenopodion rubri şi Bidention. extrem de fertile, cu tipurile cernoziom şi cernoziom levigat.
Diosig - RO SCI 0068
0 1 2 3 km
366
Domogled - Valea Cernei - RO SCI 0069
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Caraş-Severin: Băile Herculane, Cornereva, Mehadia, Teregova, Topleţ, Zăvoi.
Județul Gorj: Padeş, Tismana.
Județul Mehedinţi: Balta, Cireşu, Isverna, Obârşia-Cloşani, Podeni.
Județul Hunedoara: Râu de Mori.
Suprafaţa: 62.171 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 3‘ 3‘‘; Long. E 22˚ 36‘ 38‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Carpații Meridionali Altitudinea: 2284 max., 109 min., 1017 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit au caractere aparte. De asemenea, izvoarele termale care
3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; abundă în zonă constituie mediu de viață unic pentru o floră și
91L0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori); faună specifică. Toate acestea, împreună cu modul tradițional
4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 40A0* - Tufărişuri subcon- bine conservat de existență al localnicilor, care trăiesc în sate
tinentale peri-panonice; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile răsfirate sau cătune pierdute în munte, determină ca acest sit
sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi; 6210* - Pajişti us- să fie unul dintre cele mai căutate și apreciate din țară.
cate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros
(Festuco Brometalia); 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri cal- Biotopul
caroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 Geologie/geomorfologie grupa Şapte Izvoare Calde, grupa Hercules, grupa Diana, grupa cate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros
- Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul Situl se întinde peste bazinul râului Cerna, de la obârşie până la Neptun și grupa sudică. Ele au determinat încă de pe timpul ro- (Festuco Brometalia). Pajiştile alpine și subalpine sunt repre-
câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe mon- confluenţa cu râul Belareca și peste masivul Munţilor Godeanu manilor înființarea stațiunii Băile Herculane, azi aceasta având zentate de specii precum coada iepurelui, păiușul roșu, părușca
tane; 6190 - Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia şi al Munţilor Cernei pe versantul drept şi respectiv Munţilor recunoaștere internațională. și rogozuri. Dintre speciile endemice prezente aici menționăm
pallentis); 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin Vâlcanului şi Munţilor Mehedinţi pe versantul stâng. Între cimbrișorul, barba ungurului, tămâioara și garofița de munte.
(Cratoneurion); 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi Vârful lui Stan şi Vârful Domogled se află cea mai întinsă su- Aspecte climatologice În zonele conurilor de dejecție ale torenților, unde solurile sunt
abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91K0 - Păduri ilirice de Fagus prafaţă calcaroasă din regiune, mărginită spre râul Cerna de un Prin poziţia sa geografică bazinul Cernei este supus predomi- în curs de fixare, cu acumulări de materiale organice provenite
sylvatica (Aremonio-Fagion); 8160* - Grohotişuri medio-euro- abrupt de 400-600 m, fragmentat de văi carstice cu chei îngus- nant circulaţiei atmosferice de vest şi SV. Astfel, în tot timpul din spălarea pantelor de către torenți, sunt prezente Pajiștile
pene calcaroase ale etajelor colinar şi montan; 8210 - Versanţi te. În această zonă se întâlnesc cele mai variate şi mai frumoa- anului, dar mai ales iarna, au loc invazii de masă de aer umed bazifile caracterizate de specii precum trifoiul, măcrișul, firuța
stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8310 - se forme carstice, câmpuri de lapiezuri, doline, văi seci, polii, şi cald de origine mediteraneană şi oceanică, care determină și iarbă de șoaldină. Fânețele montane sunt prezente în special
Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9130 - Păduri de chei, cascade, ponoare și peşteri. Caracteristică Văii Cernei este valori mai crescute ale temperaturii aerului decât în restul ţării. pe versanții puțin înclinați cu expoziție nordică sau nord-estică,
fag de tip Asperulo-Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene prezenţa unor şiruri de înălţimi care însoţesc valea, când pe o La Băile Herculane, cu toate că ne aflăm în plină regiune de în zone cu soluri bogate în substanțe nutritive și moderat ume-
de fag din Cephalanthero-Fagion; 91E0* - Păduri aluviale cu parte, când pe cealaltă şi care se numesc ciuceve şi respectiv munte, temperatura medie multianuală este de 10,5 oC, la fel de, speciile caracteristice fiind ovăzul auriu, tremurătoarea, go-
Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion inca- geanţuri. Ciucevele sunt mici masive calcaroase care însoţesc ca în Câmpia Română, Dobrogea Centrală şi Câmpia Crişanei. lomățul și păiușul de livadă. Pe versanții slab până la moderat
nae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto- mai întâi Cernişoara, apoi Cerna, scăzând treptat ca altitudi- Repartiția anuală a precipitațiilor prezintă două maxime și înclinați și pe platouri sunt prezente pajiștile panonice caracte-
Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea ne. Geanţurile apar începând de la Cerna Sat, până dincolo de două minime anuale, datorită influenței oceanice și mai ales a rizate de specii precum trifoiul și căpșuna de grădină. Ca specie
montana (Vaccinio-Piceetea); 9530* - Vegetaţie forestieră Valea Arşasca, cu înălţimi în jur de 900 m, fiind fragmentate de celei mediteraneene. Diferenţele de nivel, orientarea generală, rară în acest habitat se întâlnește pungulița. Habitatele acva-
sub-mediteraneeană cu endemitul Pinus nigra ssp. banatica; văi înguste şi chei sălbatice. În sit se remarcă peşterile termale, lărgirile din bazinul superior şi dispunerea perpendiculară a tice din sit sunt reprezentate de râurile Cerna și Motru, pâraie,
8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel unice în România şi foarte rare pe glob, în care condiţiile de culmilor secundare determină existenţa următoarelor topocli- lacurile de acumulare (Iovanu, Prisaca şi Valea Mare), acumu-
alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 9110 mediu sunt asemănătoare celor din climatul tropical (35-45 mate: topoclimatul de vale largă și cel de vale îngustă, topocli- lările glaciare temporare din Munţii Godeanu, precum bălţile şi
- Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 6170 - Pajişti calcifile °C). Peştera lui Adam este o oază tropicală, cu o pungă de aer matul cheilor, topoclimatul de culmi principale înalte, de culmi iazurile existente în zona Cerna Sat. Alte habitate interesante
alpine şi subalpine. cald, colonii de lilieci și faună de guano, având crustă şi stalac- principale joase și cel de culmi secundare, topoclimatul de ver- din cadrul sitului sunt Grohotișuri medio-europene calcaroase
tite gelatinoase nemaiîntâlnite în alte peşteri. Peştera Grota cu sanți însoriți și cel de versanți umbriți, topoclimatul de pajişti ale etajelor colinar și motan (habitat prioritar, în care sunt pre-
Speciile de interes comunitar din sit aburi răsuflă aburi fierbinţi (52-56 °C), cu miros de pucioasă, secundare pe versanţi însoriţi și cel al suprafeţelor calcaroase. zente speciile endemice de brădișor și cimbrișor), Izvoare peri-
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă creând condiţii pentru dezvoltarea unui muşchi pe care îl găsim fiante cu formare de travertin (Cratoneurion) (habitat prioritar
(Bombina variegata) • Ţestoasă de uscat bănăţeană (Testudo numai aici. De asemenea, foarte rar întâlnite în restul peşteri- Biocenoza din Munții Godeanu, ce prezintă speciile endemice de coada
hermanni). Mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus lor ţării sunt marile suprafețe de depuneri de cruste și speleo- Vegetaţia șoricelului și gălbinel de munte) și Peșteri în care accesul publi-
hipposideros) • Liliacul cu potcoavă a lui Blasius (Rhinolophus teme din gips prezente în Peştera lui Ion Barzoni. Formaţiunile Datorită complexităţii aspectelor staționare, fizico-geografice cului este interzis. Din totalul de plante superioare identificate
blasii) • Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus geologice ale sitului sunt reprezentate de un ansamblu de roci şi climatice, situl este caracterizat de o diversitate floristică re- în cadrul habitatelor din sit, 66 de specii sunt taxoni periclitaţi,
euryale) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequi- metamorfice, sedimentare vechi şi magmatice, aflate în rapor- marcabilă, inventarul floristic bogat însumând 1110 specii de rari şi în parte endemici, existând specii rare necunoscute în
num) • Liliac cu picioare lungi (Myotis capaccinii) • Liliac cu turi tectonice foarte complicate. Munţii Godeanu sunt formați plante superioare și 30 de asociaţii vegetale din care nouă sunt alte părţi ale ţării precum sunt borceagul balcanic, barba caprei
urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac comun (Myotis myotis) aproape în totalitate din roci metamorfice, alcătuite din şisturi endemice. În cadrul sitului au fost identificate până în prezent balcanică, cornuţul bănăţean, in galben de Banat, ciuboţica cu-
• Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • *Lup (Canis lupus) • cristaline ale pânzei getice. Foarte rar, de la izbucul Cernei şi 25 de habitate protejate la nivel european, dintre care opt sunt cului bănăţeană, pojarniţa lui Rochel, scaunul cucului și urzica
*Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx până la obârşia Cernişoarei, peste şisturile cristaline se aştern prioritare pentru conservare. Suprafaţa sitului este reprezen- moartă bănățeană. Atât Domogledul cât şi valea mijlocie şi
lynx) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac petice din conglomerate, gresii și argile violacee. Sectorul tată în proporție de 75% de păduri, clasificate în 10 tipuri de cea inferioară a Cernei rămân refugiul ideal pentru unele din
comun mic (Myotis blythii). Nevertebrate: Euphydryas ma- nordic al Munţilor Cernei aparţine domeniului autohton, fiind habitate forestiere. Dintre toate speciile care se întâlnesc în cele mai atrăgătoare şi rare specii balcanice şi mediteraneene
turna • Maculinea teleius • Lycaena dispar • *Callimorpha qu- un complex de roci cristaline constituite din şisturi cloritoase păduri fagul este predominant, restul speciilor fiind reprezen- mărul lupului balcanic și buruiana vântului. Pe teritoriul sitului
adripunctaria • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • *Cărăbuş verzi, gnaise granulare şi amfibolite străbătute de granitele tate de molid, brad, ulm, paltin, frasin, carpen, alun, scoruș de există specii de plante sub protecţie strictă, precum sângele
(Osmoderma eremita) • Gândacul auriu (Buprestis splendens) • de Cerna. Munţii Mehedinţi sunt constituiţi din formaţiuni munte și salbă moale. Limita pădurii se află la 1800 m altitudi- voinicului, bulbucii de munte, smârdarul, stânjenelul, brădișo-
*Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium) • Gândac cu cristaline şi sedimentare care aparţin domeniului danubian. În ne, de unde coborând întâlnim mai întâi pâlcuri de molid, brad rul, mușchii de turbă, ghimpele și brânduşa galbenă, iar dintre
aripile scurte (Oxyporus mannerheimii) • Carab (Carabus vari- zona inferioară a bazinului Cernei, formaţiunile calcaroase sunt şi fag (cu predominanţa primului), apoi intrăm în pădurile de cele de interes comunitar găsim aici clopoțelul, ouăle popii și
olosus) • Gândac de apă (Rhysodes sulcatus) • Gortyna borelii dispuse sub formă de fâşii aproape paralele cu Cerna, între ele fag, succedate în partea inferioară a bazinului Cernei de pă- papucul doamnei.
lunata • Leptidea morsei • Nymphalis vaualbum • Calul dracului apărând intercalate petice de alte roci constituind un adevărat durile de stejar. Cea mai mare extindere o are însă subetajul
(Cordulegaster heros) • Lăcustă de munte (Odontopodisma ru- mozaic litologic. Toate formaţiunile geologice pe care se desfă- pădurilor de fag, acestea fiind constituite din fag, ulm de mun- Fauna
bripes) • Chilostoma banaticum • *Croitor de fag (Rosalia alpina) şoară bazinul Cernei sunt puternic cutate şi faliate. te, paltin și gorun. Unul din habitatele forestiere strict prote- Datorită elementelor biogeografice, biologice și climatice situl
• Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus jate atât la nivel național cât și la nivel european este cel de găzduieşte o faună foarte bogată şi interesantă, întâlnindu-se
funereus) • Calul dracului (Paracaloptenus caloptenoides) • Pedologie Vegetație forestieră sub-mediteraneană cu endemitul Pinus aici numeroase specii de animale cu mare valoare ştiinţifică,
Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica). Pești: Petroc Principalele grupe de soluri întâlnite în sit sunt solurile brune nigra ssp. banatica. Pinul negru de Banat este o specie ende- unele unice în ţară sau chiar în lume. Nevertebratele din cadrul
(Gobio uranoscopus) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Avat (Aspius as- podzolite (local soluri argiloiluviale și podzolice), solurile bru- mică renumită pentru rezistenţa şi adaptarea sa în condiţii sitului sunt reprezentate de unele specii foarte rare sau rare ce
pius) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia ne acide (sub păduri de foioase și izolat sub rășinoase), solurile staționare vitrege, care formează arborete pe stânci calcaroa- demonstrează originalitatea ridicată a regiunii. Din grupa vier-
aurata) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi). Plante: Ouăle popii podzolice feriiluviale, solurile brune acide subalpine, podzolu- se, analoage cu pădurile xeroterme de conifere din ţinuturile milor inelați (râme) sunt prezente trei endemisme locale şi șase
(Himantoglossum caprinum) • *Clopoţel (Campanula serrata) • rile humico-feriiluviale, rendzine negre şi brune (sub tufărişuri submediteraneene moesice. Dintre habitatele de tufărișuri specii rare. Insectele primitive, fără aripi, prezintă forme diverse
Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). și pajiști) și solurile aluviale şi aluviunile (favorabile atât fâne- protejate la nivel european menționăm Tufărișurile alpine și şi foarte interesante din punct de vedere sistematic şi zoogeo-
țelor cât şi culturilor agricole, ceea ce a determinat fixarea unor boreale și Tufărișurile subcontinentale peri-panonice. Primul grafic. Au fost semnalate 21 de specii care aparţin în majoritate
Caracterizarea sitului aşezări umane). Caracteristic pentru întreg arealul este apariţia habitat amintit prezintă tufărișuri de smârdar cu afin, care se speciilor palearctice şi polar-arctice, multe fiind legate de anu-
Prezentare generală frecventă a rocii la zi, respectiv a calcarelor sub formă de cres- întâlnesc la altitudini mari. În etajul alpin mai sunt prezente mite peșteri. Situl reprezintă zona cu cea mai ridicată biodiver-
Importanța sitului pentru conservare rezultă din cele 25 de ha- te înguste, de abrupturi sau de grohotişuri la baza versanţilor următoarele specii: cetina de negi, ienupărul și jneapănul, sitate în ceea ce priveşte lepidopterele, întâlnindu-se aproape
bitate protejate la nivel european dintre care opt sunt priorita- puternic înclinaţi. care se întâlnește sub 1800-1700 m și care face trecerea spre 1500 de specii de fluturi, 45% din fauna de lepidoptere a ţării
re pentru conservare, dar și datorită prezenței unei faune pro- etajul forestier. Jnepenişul nu constituie masive compacte, ci fiind concentrată aici. Endemismele întâlnite în rândul lepidop-
tejate deosebit de diverse (zece specii de mamifere, două specii Hidrologie formează tufărişuri cu suprafeţe reduse. Dintre habitatele de terelor au un număr semnificativ. Dintre nevertebratele proteja-
de herpetofaună, trei specii de plante și 22 de specii de never- Reţeaua hidrografică de suprafaţă este înscrisă în bazinul alun- stâncărie protejate la nivel european menționăm următoarele: te la nivel european menționăm speciile: melcul carenat bănă-
tebrate). Situl este înzestrat cu o serie de valori naturale incon- git, îngust şi asimetric al râului Cerna, care începe de la împre- Grohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar și țean, racul de ponoare, fluturele țestos, fluturele tigru, fluturele
testabile care dau naştere unor peisaje tipice zonei și unice în unarea Izbucului de sub Ciuceava Chicerii cu apele Cernişoarei. montan, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci roșu de mlaștină, albăstrița de mlaștină, fluturele maturna, al-
țară cum ar fi abrupturi calcaroase cu pin negru de Banat, ca- Bazinul hidrografic al Cernei este puternic asimetric, marea calcaroase și Grohotișuri silicioase din etajul montan până în bilița mică, o molie ale cărei larve trăiesc în rădăcinile de măra-
nioane cu pâraie cu debit puternic fluctuant, vârfuri calcaroase majoritate a afluenţilor fiind pe partea dreaptă. Jumătatea cel alpin (Androsacetalia alpine și Galeopsietalia ladani). În al- rul porcului, libelula calul dracului, cosașul transilvănean, lăcus-
cu vegetaţie submediteraneană, păduri virgine și cvasivirgi- sudică a versantului stâng al bazinului Cernei prezintă o reţea cătuirea floristică a vegetației de stâncărie se remarcă prezenţa ta de munte, greierele calul dracului, croitor alpin, croitor mare,
ne, goluri alpine cu jnepeniş, lacuri de acumulare montane, hidrografică slab dezvoltată, văile având cursuri de apă tem- unui contingent important de specii dacice şi daco-balcanice, croitor cenușiu, rădașcă, carab, gândacul sihastru, gândacul
chei şi prăpăstii calcaroase, cătune izolate în munte și pajişti porare cu pierderi mari în patul văilor, în această zonă fiind ca- precum și a multor specii endemice. În Valea Cernei, între Băile auriu, un gândac ce trăiește în lemnul mort al foioaselor și gân-
subalpine cu lapiezuri. Datorită multitudinii acestor elemente racteristice văile seci şi văile oarbe. Pe râul Cerna s-au construit Herculane și Crestele Ciucevelor sunt prezente Comunități dacul cu aripi scurte (aici specia având singura semnalare din
biogeografice, biologice, antropice și climatice deosebite, situl două mari lacuri de acumulare: Barajul Prisaca şi Barajul Cerna. daco-balcanice pe stânci calcaroase, cu specii ca gușa porum- siturile țării). Toate sunt cu o stare bună de conservare, la unele
găzduieşte o faună foarte bogată şi interesantă, întâlnindu-se Apele termominerale sunt generate de apele de infiltrație care belului, ruginiță și strașnic. Habitatele de pajiști de interes fiind întâlnită chiar și starea excepțională de conservare. Fauna
aici numeroase specii de animale de mare valoare ştiinţifică, pătrund în zonele de fractură pană la 1200 m adâncime, unde comunitar sunt reprezentate de Comunități rupicole calcifile de pești din apele sitului este foarte bogată în specii, dar și ca
unele unice în ţară sau chiar în lume. Unicat pentru România şi sunt încălzite și mineralizate, apoi ies la suprafață în malurile sau pajiști bazifile din Alysso-Sedion albi, Pajiști calcifile alpine număr de indivizi, ceea ce arată o calitate excepțională a acestor
foarte rare pe glob sunt peşterile termale în care condiţiile de Cernei. Prezintă de regulă debite constante, au temperaturi de și subapline, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase ecosisteme acvatice. Enumerăm doar speciile protejate la nivel
mediu sunt asemănătoare celor din climatul tropical (35-45 °C 40-60 °C, sunt sulfuroase, clorurate, sodice, calcice, hipotone sau argiloase (Molinion caerulaea), Fânețe montane, Pajiști european, care sunt în număr de șase: avatul, chişcarul, dunari-
temperatura aerului), fapt pentru care fauna și speleotemele și conțin oligominerale. Sunt separate în cinci grupe distincte: panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis) și Pajiști us- ţa, moioaga, petrocul și zglăvoaca. Dintre amfibieni menționăm
367
broasca râioasă brună, broasca râioasă verde, buhaiul de baltă dihorul, nevăstuica și multe specii de șoareci, pârși și chițcani. Izvoarele istorice atestă faptul că, încă din paleoliticul mijlociu, mari, specii de plante rare şi endemice, fauna din peşteri), al
cu burta galbenă (specie comunitară), broasca roșie de pădure Din fauna cavernicolă a sitului menţionăm în special bogăția de neolitic, epoca bronzului şi a fierului, oamenii şi-au găsit adăpost habitatelor protejate este determinat de turismul necontrolat,
și cea de munte, salamandra și tritonii. Specii de reptile frecvent specii de lilieci, dintre care zece sunt de interes european pentru în peşterile locului. Complexul de fortificaţii romane de pe aceste lucrări forestiere, vânătoare şi braconaj, eroziune și plantarea
întâlnite în sit sunt vipera cu corn, șarpele lui Esculap, țestoasa conservare: liliacul cu urechi mari, liliacul cu picioare lungi, lili- meleaguri demonstrează o strânsă simbioză daco-romană, pre- artificială (când are loc modificarea habitatelor unor mamifere
de uscat bănățeană (specie protejată la nivel european), șopârla acul cu aripi lungi, liliacul cărămiziu, liliacul comun și cel comun cum și o activitate intensă și importantă în formarea poporului şi și nevertebrate). Schimbarea de habitat este produsă şi prin
de munte, șopârla de ziduri, șopârla de pădure, șarpele de apă, mic, liliecii mari, mici, cei ai lui Blasius și cei mediteraneeni, toți a limbii române. Fie ca e vorba de legende, de cetăţi medievale, modificarea morfologiei cursurilor de apă. Manifestat peri-
șarpele de casă, gușterul, năpârca și șarpele de alun. Avifauna cu potcoavă. Fauna depozitelor de guano este bine reprezentată biserici vechi din lemn, arhitectură rurală şi urbană, mânăstiri, odic în unele zone, păşunatul are un impact negativ mediu.
sitului prezintă caracteristicile generale ale ţinuturilor montane într-una din peşterile termale ale parcului (Peştera lui Adam), monumente, statui, case memoriale, poduri de piatră sau fontă, Activităţile tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile
de altitudini joase din etajul pădurilor de foioase, peste care se care conţine cele mai mari astfel de acumulări din peşterile ro- ansambluri de mori, toate acestea ne familiarizează cu farmecul practicate sporadic au impact redus. Toate aceste activităţi au
suprapun unele elemente de câmpie infiltrate în ecosistemele mâneşti (depozit gros de aproape 3 m). acestui vast sit. Abundă în sate elemente de artă populară (ţesături loc în interiorul sitului, iar în afara acestuia, o influenţă directă
antropogene din lunci sau de pe versanţi. Menționăm speciile cu fir lucios auriu, traiste, ştergare și ponevile din cânepă pentru negativă și majoră o are extragerea de nisip şi pietriş precum şi
mai rare și cele care dau nota de unicitate acestui sit: drepnea- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE acoperit patul), instalaţii de tehnică populară (vălaie pentru pos- managementul forestier general şi indirect parcurile eoliene.
ua mare, lăstunul de stâncă, pietrarul mediteranean, presura Marea majoritate a locuitorilor beneficiază de alimentare cu tav, vâltori pentru spălat haine, presă de ulei, targă pentru uscat
Administrarea sitului
Domogled - Valea Cernei - RO SCI 0069
bărboasă, mierla albastră, rândunica roșcată, ciocănitoare de apă, oraşele având şi canalizare, în unele comune aceste utili- prune, mori cu ciutură, pive și cazane de ţuică) și prelucrare a
grădini și cănărașul. În pădurile de foioase şi la altitudini rela- tăţi fiind în faza de proiect sau lipsind, precum în satele și cătu- lemnului (lada de zestre, gilăul sau compasul de lemn). Obiceiurile Situl este dotat cu panouri de avertizare/atenţionare, panouri
tiv joase, avifauna de tip montan este reprezentată prin specii nele aparţinătoare. Încălzirea locuinţelor celor peste 50000 de populare din ciclul vieţii, datini ale sărbătorilor de iarnă şi de pri- de informare amplasate în apropierea traseelor turistice des
precum ierunca, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea cu spatele locuitori se face predominant cu lemne, oraşele Tismana, Băile măvară, toate sunt completate cu sărbătorile tradiţionale ale hra- frecventate, panouri pentru orientare cu hărţi, o clădire ad-
alb, pițigoiul de brădet, ochiul boului, mierla de apă, în stâncării Herculane şi Baia de Aramă având şi sisteme de încălzire cu murilor bisericilor. Rugile sau nedeile sunt prilej de etalare a portu- ministrativă şi centre de informare/vizitare amplasate în Băile
fiind prezent fluturașul de stâncă și codroșul de munte. Merită gaze naturale. Locuitorii din aceste zone au ca ocupaţie princi- lui popular și a hainelor festive și de exprimare a bucuriei prin joc şi Herculane, puncte de informare în amonte de acest oraș, bari-
subliniată prezenţa speciilor de răpitoare precum acvila țipătoa- pală agricultura, produsele fiind pentru consum individual sau cântec cu instrumente specifice (taragot, fluier, acordeon, vioară). ere de limitare a accesului, puncte de intrare, poteci/drumuri
re mică, șerparul, viesparul, acvila de munte, huhurezul mare, pentru comerţ. Creşterea animalelor este favorizată de prezen- Vizitatorul rămâne fascinat de multitudinea de cătune și sălașe de pentru vizitare, foarte multe trasee turistice, trasee tematice
șoimul călător, șorecarul comun, vânturelul roșu, șoimul rându- ța păşunilor şi a fânaţelor, unde există adăposturi (sălaşe) lo- vară răspândite în tot situl, în care parcă timpul stă în loc conser- cu specific speologic sau de alpinism, trasee tematice cu profil
nelelor, striga, cucuveaua, ciuful de pădure, ciușul, buha și al- cuite în timpul cositului. Exploatarea şi prelucrarea lemnului, a vând frumusețea satului autentic românesc de munte. ştiinţific, mai multe locuri de campare dotate cu vetre de foc şi
tele. Jumătatea superioară a bazinului Cernei este caracterizată pietrei de carieră, a marmurei, piscicultura, apicultura, olăritul amenajări pentru colectarea deşeurilor. Este necesară amena-
de o bogăţie mare a mamiferelor protejate precum ursul brun, şi cojocăritul sunt îndeletniciri specifice zonei. Puterea tămă- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara jarea unei staţiuni ştiinţifice având în vedere potențialul pentru
râsul, lupul și vidra, alături de care apar foarte frecvent și vul- duitoare a izvoarelor termale din Băile Herculane (descoperită perimetrului acestuia cercetare al zonei şi suplimentarea barierelor pentru limitarea
pea, căpriorul, cerbul carpatin, capra neagră, mistrețul, jderul, de romani) a dus la dezvoltarea turismului balnear. Impactul major asupra biodiversităţii speciilor (mamifere accesului în anumite zone.
368
Drocea - RO SCI 0070
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Arad: Almaş, Brazii, Buteni, Bârzava, Chisindia, Gurahonţ, Săvârşin, Vărădia de Mureş.
Suprafaţa: 26.108 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 11‘ 58‘‘; Long. E 22˚ 9‘ 7‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Munţii Apuseni Altitudinea: 847 max., 149 min., 464 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit cursurile de apă din sit, datorită habitatului nealterat şi apelor
91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior curate, întâlnim patru specii de amfibieni de interes comunitar
Biotopul
Geologie/geomorfologie
Situl include interfluviul Mureş-Crişul Alb cu sectorul cen-
tral-estic al Munţilor Zarand, cu un relief de culmi joase, nete-
de, alcătuit dintr-un mozaic de roci (şisturi cristaline, granite,
sienite, calcare, tufuri vulcanice), dezvoltat pe un ecart altitu-
dinal de peste 600 m, între 193 şi 836 m (Vf. Drocea).
Pedologie
În sit regăsim soluri de tip eutricambosol, luvosol, profunde,
slab acide, eubazice, umede şi eutrofice pe substrat dur (mai
ales şisturi cristaline) sau moale (argile, pietrişuri).
Hidrologie
Reţeaua hidrografică a sitului este formată din cursuri de
apă cu densitate mare, fiind împărţită în două bazine. Spre
nord, râurile Sighişoara, Măreasca, Musteşti, Budeşti, Almaş,
Chişindia, Hurezu şi Cioltu se varsă în Crișul Alb. Spre sud, râ-
urile Groşilor şi Monoroştia se varsă în Mureș.
Aspecte climatologice
În Munţii Zarandului, temperatura medie a verii este de
16-18 ºC din cauza curenţilor reci ce vin dinspre nord. În
zona de luncă, temperatura medie a verii este de 18-20 ºC.
Temperatura medie a iernii este de 2-3 ºC. Precipitaţiile anu-
ale sunt între 600 și 800 mm, în funcţie de altitudine. Vânturile
dominante bat pe axa SE-NV.
Biocenoza
Vegetaţia
În sit se remarcă în special habitatele forestiere, aproape con-
tinue, întrerupte doar de drumuri forestiere ce acoperă 94%
din suprafaţa acestuia. Este remarcabil că aproape 80% dintre
păduri reprezintă tipuri de habitate de interes comunitar, acest
procent ilustrând starea excelentă de conservare a acestor pă-
duri dintre care o mare parte sunt păduri virgine sau cvasivirgi-
ne. Ca specii se remarcă arboretele de fag şi gorun, răşinoasele
apărând doar insular. Diversitatea floristică a zonei este deose-
bită, fiind constituită din 607 specii de ciuperci, 152 de specii
de licheni, 95 de specii de muşchi şi 1110 specii de plante vas-
culare (31% din plantele vasculare ale României).
Fauna
Aproape întreaga suprafaţă a sitului fiind acoperită de păduri,
se remarcă mai ales fauna de interes cinegetic. Dintre carnivo-
rele mari, lupul este cea mai importantă specie, dar în afară de
acesta se găsesc aici şi celelalte specii (urs, râs). Prezenţa lupu- 0 1 2 3 km
lui în efective mari se datorează populațiilor mari de cerb, că-
prior şi mistreţ, dar şi izolării sitului de comunităţile umane. Pe
369
Dumbrăveni - Valea Urluia - Lacul Vederoasa
- RO SCI 0071
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Constanţa: Adamclisi, Aliman, Chirnogeni, Cobadin, Deleni, Dobromir, Dumbrăveni, Independenţa, Ion Corvin, Rasova.
Suprafaţa: 17.971 ha Localizarea geografică: Lat. N 43˚ 58‘ 10‘‘; Long. E 27˚ 58‘ 48‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Dobrogei Altitudinea: 194 max., 1 min., 99 med.
Dumbrăveni - Valea Urluia - Lacul Vederoasa - RO SCI 0071
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit taţie cu elemente caracteristice submeditareneene, majoritatea
40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 91F0 - Păduri specii rare ca stejarul pufos, stejarul brumăriu, iasomia sălbati-
ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus ex- că, cărpiniţa. Tot aici au fost identificate 26 de specii de ciuperci,
celsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri dintre care 14 sunt comestibile. Pereţii calcaroşi de la Petroşani
(Ulmenion minoris); 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegeta- şi Locul Fosilier Credinţa sunt depozite cretacice ce conţin resturi
ţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 62C0* - Stepe pon- fosile de amoniţi, lamelibranhiate şi echidne. Ca urmare a acţiunii
to-sarmatice; 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană agenţilor externi aceste zone au un aspect impresionant. Locul
cu Quercus spp.; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte fosilier Aliman se remarcă printr-o faună fosilă extrem de bogată.
higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin;
91AA - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; Biotopul
91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun. Geologie/geomorfologie sunt lungi, secetoase şi cu brume frecvente, iar iernile sunt puţin prezintă în perdele vegetale dense, aproape impenetrabile,
Din punct de vedere geomorfologic situl se încadrează în po- friguroase, dominate de vânturi puternice care se pot uşor trans- formate din păducel, scorombar, iasomie, spinul lui Christos,
Speciile de interes comunitar din sit dişul Oltina, subunitate a podişului dunărean al Dobrogei de forma în viscole. Precipitaţiile sunt relativ reduse, cu o repartizare caragană pitică, corn, migdal pitic, măceş, lemn câinesc, ju-
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bom- Sud. Înălţimile zonei alternează între 100 şi 220 m. Podişul este neuniformă. Lunile în care cad cele mai multe precipitaţii sunt gărel, obsigă, ruşinariţă. Întâlnim aici unele specii rare în flora
bina) • Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) • Ţestoasă puternic fragmentat de Văile Baciului, Adâncata-Vederoasa şi mai şi iunie, iar luna cu cele mai puţine precipitaţii este martie. În țării ca volbura, toporaşul, aiul de pădure. Pe versanţii abrupţi
de uscat bănăţeană (Testudo hermanni) • Broască ţestoasă de apă Negureni-Dunăreni. Astfel, această zonă combină într-un mod cursul verii, ploile pot avea un caracter torenţial, depăşind une- ai stăncăriilor se formează o vegetaţie ierboasă numită stepă
(Emys orbicularis) • Balaur mare (Elaphe quatuorlineata) • Triton armonios peisajele de câmpie cu cele de podiş, întrerupte de văi ori în 24 de ore cantitatea medie lunară sau chiar anuală. În anii petrofilă în care întâlnim păiuşul dobrogean, jaleşul, cinci de-
cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). Mamifere: Liliacul largi cu caracter de canion pe măsură ce ne apropiem de Dunăre. secetoşi, intervalele de timp în care lipsesc precipitaţiile pot avea gete, miliţeaua dobrogeană, iarba de sadină, coada şoricelului,
cu potcoavă a lui Mehely (Rhinolophus mehelyi) • Liliac cu aripi o durată foarte mare. Vânturile bat în general dinspre NV. Iarna garofiţa pitică de stâncă (specie endemică), iar pe terenuri de
lungi (Miniopterus schreibersi) • Popândău, Şuiţă (Spermophilus Pedologie bate frecvent Crivăţul. loess găsim pajişti tipice de stepă cu diferite specii de colilie şi
citellus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Dihor pătat (Vormela peregus- În cadrul sitului predomină solurile tipice de climat arid, cel păiuş stepic. În sit sunt prezente speciile de plante de interes
na). Nevertebrate: Eriogaster catax • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus mai întâlnit fiind cernoziomul propice culturilor cerealiere, Biocenoza comunitar cum ar fi vineţelele, ouăle popii, buruiana cu cinci
cervus) • Catopta thrips • Erannis ankeraria • Lycaena dispar. Pești: plantelor tehnice etc. Ca urmare a condiţiilor naturale, pe raza Vegetaţia degete şi capul şarpelui.
Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Avat (Aspius aspius) • sitului apar tipuri de soluri ciocolatii, slab levigate, carbonati- Situl prezintă o biodiversitate bogată, fapt ce se datorează unui
Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • ce şi rendzine. Se întâlnesc şi solurile bălane de stepă, solurile mozaic de habitate diferite dezvoltate pe o geomorfologie va- Fauna
Zvârlugă (Cobitis taenia) • Sabiţă (Pelecus cultratus). Plante: nisipoase şi solurile erodate excesiv. Apa freatică se găseşte riată. Găsim aici stâncării calcaroase cu grote, dealuri pietroase Ca urmare a mozaicului divers de habitate, în sit găsim o fau-
Buruiană cu cinci degete (Potentilla emilii-popii) • Vineţele, Dioc, în general la adâncimi mari şi nu are influenţă în procesul de şi cu loess, văi cu ape temporare, cursuri de ape permanente nă foarte variată. Dintre speciile de nevertebrate, cel mai bine
Zglăvoc (Centaurea jankae) • Ouăle popii (Himantoglossum capri- formare a solurilor. În cadrul Locul fosilier Aliman solurile sunt şi lacuri. Intercalate cu păduri găsim tufărişuri şi pajişti pon- sunt reprezentaţi fluturii. Balta Vederoasa îmbogăţeşte diver-
num) • Capul şarpelui (Echium russicum). reprezentate de argile marnoase şi de o alternanţă de calcare to-sarmatice. În pădurea Dumbrăveni vegetaţia forestieră este sitatea faunistică a zonei prin specii de peşti precum avatul,
şi marno-calcare. reprezentată prin cer, stejar brumăriu, stejar pufos. Aceste pă- zvârluga, porcuşorul de nisip, ţiparul, sabiţa, boarea, specii de
Caracterizarea sitului duri submediteranene, deseori impresionante prin prezenţa interes conservativ european. Dintre speciile de reptile şi amfi-
Prezentare generală Hidrologie exemplarelor de arbori seculari, se încadrează în habitatele de bieni prezente în sit menționăm tritonul cu creastă dobrogean,
Situl cuprinde forme variate de relief cum ar fi canaralele cu defi- Situl face parte din bazinul hidrografic al Dunării. Apele curgă- păduri est-europene de stejar pufos, păduri balcanice de cer şi buhaiul de baltă cu burta roşie, ţestoasa de apă. Una dintre
lee din pădurea Dumbrăveni, dealuri, pajişti naturale şi semi-na- toare care traversează zona sunt de dimensiuni mici, cu debite gorun şi silvostepă eurosiberiană tipică pentru sudul Dobrogei. cele mai importante specii este ţestoasa dobrogeană, declara-
turale şi văi cu ape permanente, care constituie peisaje geomorfo- reduse, precum Valea Floriilor, Corvin, Valea Baciului şi Urluia, Alte specii importante sunt mojdreanul, cărpiniţa, teiul, ar- tă Monument al Naturii și strict protejată de lege, alături de
logice de o rară frumuseţe şi habitate optime pentru multe plante care este afluent al Dunării. Acesta din urmă are cea mai mare ţarul tătăresc, părul pădureţ. Speciile ierboase caracteristice care întâlnim și broasca ţestoasă de uscat bănăţeană. Balaurul
rare şi animale. Situl a fost desemnat deoarece adăposteşte opt lungime (98 de km). În cadrul sitului sunt incluse Lacurile sunt bujorul de pădure, sparanghelul, trepădătoarea, iarba dobrogean, cel mai mare şarpe neveninos din România, este
tipuri de habitate naturale, dintre care trei sunt prioritare şi 26 Vederoasa şi Sarpul. Ambele fac parte din categoria lacurilor fiarelor, firuţa de pădure, brânduşa galbenă, golomăţul, iarba o specie endemică pentru Dobrogea. Fauna de mamifere cu-
de specii de interes comunitar, tot aici fiind cuprinse mai multe de luncă. Pe malul lacului Vederoasa se găsesc izvoare ascen- ciutei etc. Formaţiunile de silvostepă din sit, pâlcuri de pădure prinde un număr semnificativ de specii printre care vidra, po-
rezervaţii naturale şi monumente ale naturii care cresc şi mai sionale cu origine în calcarele de la baza falezei. intercalate cu pajişti stepice ponto-sarmatice, se regăsesc pe pândăul, dihorul pătat şi multe specii de lilieci. Studiile recente
mult valoarea conservativă a zonei. Zona face parte din categoria suprafeţe restrânse. Stratul arborilor este compus din stejar au identificat 20 de specii de lilieci în zona Dumbrăveni-Valea
lacurilor de luncă cu grad accentuat de meandrare şi este situată Aspecte climatologice brumariu, tei argintiu, arţar tătăresc, mojdrean, cărpiniţă, cu Urluia-Lacul Vederoasa. Prezenţa speciilor de lilieci este favori-
în sectorul limanic al Văii Urluia sau Văii Vederoasa. Peste 80% Clima zonei este cea specifică Dobrogei de Sud, caracterizân- exemplare de arţar, frasin, scoruş, ulm. Un alt habitat specific zată de existența pădurilor și a altor structuri naturale ce oferă
din suprafaţa lacului este acoperită cu stuf. Rezervaţia naturală du-se prin veri timpurii, călduroase, uneori toride şi lungi, dese- regiunii sunt tufărişurile ponto-sarmatice, prezente în zonele habitate de odihnă, hrană şi adăpost. Peştera de la Cişmeluţa
Pădurea Dumbrăveni adăposteşte pe coastele calcaroase o vege- ori cu vânturi uscate. Se resimte deficitul de umiditate. Toamnele de coastă dar şi pe substrat pietros cu calcare la suprafaţă. Se (comuna Deleni), deşi puternic influenţată de activităţile uma-
370
ne, reprezintă în timpul iernii loc de hibernare pentru cinci este individual, pe bază de combustibil solid (lemne și căr- timp cu Monumentul Triumfal) și Mânăstirea Peștera Sf. Andrei Administrarea sitului
specii de lilieci. Situl găzduieşte o avifaună bogată, fiind iden- buni). Localitățile dispun de sisteme de alimentare cu apă, dar (construită în jurul unei peșteri în care se spune că a trăit și Situl este dotat cu panouri de avertizare, clădiri administrative,
tificate peste 100 de specii de păsări. Unele specii de păsări, numai comuna Rasova are canalizare. creștinat Sfântul Apostol Andrei). puncte de informare, puncte de intrare, poteci pentru vizitare
precum cele de răpitoare, ciocârliile, ciocănitorile, caprimulgul Printre monumentele istorice aflate în zona sitului se numără și amenajări pentru colectarea deșeurilor. Totodată, situl nece-
etc., prezintă efective importante. „Monumentul Triumfal“ Tropaeum Traiani (construit în cinstea Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara sită dotarea cu panouri de informare și pentru orientare, stați-
împaratului Traian în anii 106-109, ca omagiu pentru înfrîn- perimetrului acestuia uni științifice, centru de vizitare, amenajări pentru observare,
Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE gerea coaliției formată din geto-daci, buri și sarmați în urma Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de bariere, locuri de campare, trasee turistice și tematice.
Cei 11513 locuitori din așezările din zona sitului sunt angrenați luptelor purtate de romani cu aceștia în anul 102), Cetatea suprapășunat, turism necontrolat, braconaj, plantare artificială
în principal în agricultură, creșterea animalelor, viticultură, sil- Tropaeum Traiani (considerată drept cea mai mare așezare (cu specii invazive).
0 1,5 3 4,5 km
371
Dunele de nisip de la Hanul Conachi - RO SCI 0072
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Galaţi: Fundeni.
Suprafaţa: 242 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 34‘ 14‘‘; Long. E 27˚ 34‘ 38‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Câmpia Moldovei Altitudinea: 27 max., 12 min., 19 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Dunele de nisip de la Hanul Conachi - RO SCI 0072
Habitatele DE interes comunitar din sit zona dunelor se găsesc nisipuri mobile (alcătuite din granule
6120* - Pajişti xerice pe substrat calcaros; 91AA - Vegetaţie fine, uniforme, pulverulente, formate în bună parte din cuarţ),
forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos. nisipuri argiloase (cu un conţinut de 10-20% argilă), nisipuri
calcaroase (cu un conţinut de 4-10% calcar), toate încadrate
Speciile de interes comunitar din sit în grupa nisipurilor cisdanubiene. Alte tipuri de sol din sit sunt
Amfibieni și reptile: Broască ţestoasă de apă (Emys or- cernoziomul cambic, solul aluvial (tipic, molic, gleizat), psa-
bicularis). Nevertebrate: Erannis ankeraria • Croitor mare mosolul (tipic, molic), protosolul aluvial (tipic, gleizat).
(Cerambyx cerdo). Plante: Capul şarpelui (Echium russicum).
Hidrologie
Caracterizarea sitului Un rol important în ceea ce privește reţeaua hidrografică a
Prezentare generală zonei îl au râurile Siret şi Bârlad, ale căror debite sunt influen-
În sit sunt prezente dune cu altitudini variabile, de origine flu- ţate de precipitaţiile căzute în bazinele acestora. Cursul Râului
viatilă şi eoliană, care s-au format numai pe podul terasei infe- Bârlad şi cel mijlociu şi superior al Siretului sunt regularizate, Se întâlnesc arbori seculari de stejar şi mesteacăn, prezent aici Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
rioare a Bârladului. Originea materialului din alcătuirea dune- ceea ce are efecte negative pe termen lung asupra evoluţiei ca relict glaciar. Alte specii reprezentative de floră pentru acest Locuitorii din sit sunt angrenați în principal în agricultură,
lor este atribuită nisipurilor aluvionare depuse de râul Bârlad în vegetaţiei din zonă. sit sunt ceapa ciorii, cosaciul de nisipuri, clopoţelul, nemţişorul, creșterea animalelor, servicii publice și comerț. Sistemul de în-
timpul formării terasei inferioare la care probabil s-a adăugat garofiţa mare, măciuca ciobanului, laptele câinelui, rugina, turiţa călzire din locuințe este individual, cu lemne și gaze naturale.
şi un material remaniat din versantul câmpului înalt din sec- Aspecte climatologice netedă, băluşca, bujorul, clocoticiul, viorelele etc. Dintre speciile Localitățile dispun de sisteme de alimentare cu apă și canalizare.
torul Ungureni-Matca-Corod. Situl include rezervaţia naturală Precipitaţiile au valori dintre cele mai reduse din ţară ca urmare de interes comunitar este prezent capul şarpelui. Localnicii realizează cu măiestrie moştenită din strămoşi
Pădurea şi dunele de la Hanu Conachi cu care se suprapune a influenţei estice continentale, dar şi ca o consecinţă a pre- obiecte manufacturiere din textile: ştergare, prosoape, feţe
aproape în totalitate. Au fost identificate aici două habitate de zenţei Foehnului, vânt uscat. Precipitaţiile atmosferice înregis- Fauna de masă, catrinţe, pestelci din bumbac, lână sau borangic (la
interes comunitar, dintre care unul prioritar, şi patru specii de trate sunt de 400-500 mm pe an, în timp ce evapotranspiraţia Fauna din sit este specifică zonelor de stepă şi silvostepă şi război de ţesut sau împletite manual). În fiecare an, în luna
interes comunitar. potenţială anuală este de 708 mm, rezultând un deficit anual zonelor de luncă. Dintre mamifere, cele mai întâlnite sunt mai, în Pădurea de pe nisipurile de la Hanu Conachi are loc
substanţial de 246 mm care dă caracterul arid al zonei. căpriorul, porcul mistreţ, vulpea, hârciogul de pădure şi hâr- Sărbătoarea Salcâmului.
Biotopul ciogul comun. Reptilele sunt reprezentate de broasca țestoasă
Geologie/geomorfologie Biocenoza de apă (specie de interes comunitar), şarpele rău (a cărui limită Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Geologic, fundamentul regiunii este constituit din formaţiuni Vegetaţia nordică de răspândire atinge situl), şopârla de câmp şi mai rar perimetrului acestuia
de gresii, marne nisipoase, argile şi nisipuri, peste care sunt În sit s-a instalat o vegetaţie ierboasă tipică de stepă, care apa- şopârla de nisip. Dintre amfibieni întâlnim broasca râioasă şi Activitățile antropice cu impact negativ asupra ecosistemului
aşezate depozite aluvionare şi eoliene a căror grosime variază re astăzi numai pe terenurile unde nu se practică agricultura. brotăcelul. Situl este un paradis al insectelor, multe dintre ele sunt pășunatul, tăierile ilegale de arbori, extinderea suprafețe-
între 10 şi 20 m (regional). Situl este constituit din câmpii de Vegetaţia de stepă este reprezentată prin tufişuri rezistente la us- rare, din grupul cărora menţionăm păianjenul spinos, păian- lor plantațiilor de salcâm, turismul necontrolat.
terase ocupate de depozite loessoide, depozite aluviale, nisi- căciune formate din păiuş, năgară, pir crestat, lucernă mică etc. jenul cu cruce, cârcelul, scarabeul, cărăbușul verde, bondarul,
puri şi nisipuri de dune. Există o alternanţă de dune de diferite Pe terenurile degradate se instalează uşor bărboasa, rezistentă la fluturele mare coadă de rândunică, lăcusta italiană, greierele Administrarea sitului
înălţimi şi văi închise. În partea de nord dunele sunt mai înalte păşunat. Pe nisipurile fixate apar sărăcica, ciulinul, etc. Flora de de câmp, greierele borţos, călugăriţa, calul dracului, libelula Situl este dotat cu panouri de informare, bariere, puncte de in-
de 7-8 m şi mai lungi (14 m). tip submediteranian şi pontic specifică dunelor nisipoase fluvi- roşie, libelula albastră. Grupul păsărilor este bine reprezentat, trare și trasee turistice, dar toate acestea trebuie suplimentate.
atile cuprinde şi garofiţe, troscot de nisipuri, secară sălbatică, pi- de la păsări mici de tufăriș până la păsări răpitoare mari. Dintre Totodată, este necesară dotarea cu panouri pentru orientare,
Pedologie pirig, salcie pitică, cătuşnică, frăsinel. De asemenea, apar păduri acestea putem aminti potârnichea, prepelița, fazanul, ciocârlia puncte de informare, trasee tematice, amenajări pentru colec-
În zona Hanu Conachi terenul este alcătuit din pământuri de stejar în amestec cu tei şi carpen, precum şi păduri de stejar de stol, ciocârlanul, ciocârlia de pădure, silvia mică, pițigoiul tarea deșeurilor.
de natură eoliană constituite din nisipuri fine, afânate, slab brumăriu, arţar tătăresc sau plantaţii de salcâm. Dintre arbuşti, albastru, vânturelul roşu, vânturelul de seară, şoimul călător,
sensibile la umezire şi de grosime mică, maxim 4,0-5,0 m. În o reprezentare importantă o au păducelul, porumbarul, socul. eretele vânăt, şerparul.
0 0,5 1 1,5 km
372
Dunele marine de la Agigea - RO SCI 0073
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Constanţa: Agigea.
Suprafaţa: 11 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 5‘ 18‘‘; Long. E 28˚ 38‘ 36‘‘
Bioregiunea: Pontică Ecoregiunea: Marea Neagră (apele teritoriale)
Altitudinea: Altitudinea: 16 max., 5min., 9 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit turi de minerale argiloase sau formaţiuni biogene (calcaroase
2130* - Dune fixate cu vegetaţie herbacee perenă (dune gri). și silicioase), substanţe organice (resturi vegetale şi cochilii).
Conţinutul de materie organică este acumulat într-un orizont
Speciile de interes comunitar din sit gros de cel mult 2-5 cm, după care urmează orizontul de bi-
Amfibieni și reptile: Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo oacumulare, cu o grosime maximă de 2-7 cm.
graeca). Nevertebrate: Calul dracului (Paracaloptenus
caloptenoides). Hidrologie
Situl este rezultatul secării unui vechi golf marin. Sub influenţa
Caracterizarea sitului vântului şi a curenţilor marini în retragere au rezultat dunele
Prezentare generală actuale ce dezvăluie pe cuprinsul lor urmele Mării Sarmatice.
În puţine locuri din ţară, într-un spaţiu atât de restrâns, se gă- Lacul Agigea din apropierea sitului, aflat la nivelul Mării Negre,
seşte un număr atât de mare de plante de nisip, unele caracte- constituie o parte din acel străvechi golf marin. Dunele de la apare o masă de flori galbene de ciucuşoară de nisip şi cârcel, zente şarpele rău (subspecie sub-mediteraneeană), şopârla
ristice litoralului atlantic, mediteranean şi caspic, altele întregii Agigea nu au pe cuprinsul lor ape, dar se găsesc la o distanţă care îmbracă dunele, printre ele observându-se roşul aprins de nisip, şopârla de stepă, vipera de stepă, iar dintre amfibieni
zone pontice, câteva fiind unice pe continentul european. Au de doar căteva zeci de metri (60 m) faţă de ţărmul Mării Negre. al cocoşeilor şi macilor. Majoritatea speciilor ating apogeul la întâlnim broasca sudică, brotăcelul, broasca râioasă, broasca
fost inventariate peste 450 de specii de plante şi opt specii de Cele mai apropiate cursuri de apă, exceptând Marea Neagră, mijlocul lunii mai, după care aspectul vegetaţiei este imprimat râioasă verde. Dintre păsări a fost semnalată prezenţa a trei
muşchi. Zona este cunoscută atât datorită dunelor de coastă sunt Canalul Dunăre-Marea Neagră şi pâraiele Lazu şi Agigea în principal de plantele cu caracter de uscăciune: rogoz de ni- specii cuibăritoare (potârnichea, prepeliţa şi ciocârlanul). În
fixate de vegetație erbacee (dune gri), habitat de interes co- (ambele vărsându-se în Canal). Aceste cursuri de apă infuen- sip, perişor, serlai, limba-boului, jaleş de nisip, cosaci de nisip, imediata vecinătate a dunelor au fost observate şi alte specii,
munitar prioritar, cât şi prezenţei unor rarităţi floristice care se ţează în mică măsură fluctuaţiile apei freatice de sub dune smeoaică, plevaiţă, guşa porumbelului, sipică de nisip, pungu- printre care grangurele, pupăza, ciocănitoarea de grădini, co-
dezvoltă pe dunele de nisip. Dintre acestea, ciucuşoara de nisip întrucât nisipul are o slabă capilaritate. liță, piciorul cocoșului, tătarnică, buruiană de in, lumânărică, țofana, gaiţa, sticletele, florintele. În zona clădirilor cuibăresc şi
este o specie subendemică, foarte rară în România şi în Europa, năgară, scaiul dracului, otrățel, laptele câinelui, cupa vacii. În iernează şapte specii, printre care cucuveaua şi huhurezul mic.
în sit aflându-se cea mai mare populaţie din România. Rare Aspecte climatologice procesul de solificare a dunelor mobile intervine în mare ma-
la nivel naţional sunt şi miliţeaua de nisip şi volbura de nisip, Clima rezervaţiei este litoral temperat-continentală. Din re- sură muşchiul Polytrichum piliferum, care ocupă spaţiile dispo- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
prezente în afara dunelor de la Agigea doar în Delta Dunării. partiţia anuală a temperaturilor se constată o întârziere a pe- nibile din jurul plantelor de nisip, formând un covor dens. Acest Cei 6601 de locuitori din Agigea sunt angrenați în principal
Altă specie de mare interes, cârcelul, este prezentă la Agigea rioadelor de răcire, rezultând toamne călduroase cu cer senin. aspect este mai puţin sesizabil în perioada de vegetaţie, când în agricultură, industria prelucrătoare, construcții și comerț.
probabil cu cea mai mare populaţie din România. În rezervaţie Numărul mediu al zilelor fără soare este de doar 60-65 pe an. mușchiul este acoperit de organele supraterane ale plantelor, Energia termică se asigură în sistem de încălzire local, cu com-
se află şi alte rarități floristice, mai mult sau mai puţin specifice Precipitaţiile anuale sunt de 378 mm şi umiditatea nisipului dar devine evident în perioada rece a anului. În sit au fost iden- bustibil solid (cărbuni sau lemne). Comuna dispune de sisteme
nisipurilor marine. Dintre speciile de faună de interes comuni- creşte în lunile de toamnă. Umiditatea medie relativă este de tificate patru specii de plante invazive (cenuşer, salcâm, salcâm de alimentare cu apă și canalizare.
tar pe teritoriul sitului se găsesc broasca ţestoasă dobrogeană 80% şi se datorează vecinătăţii Mării Negre şi evapo-transpi- mic, frasin american) şi patru specii de plante potenţial inva- În zonă întâlnim situri arheologice (așezări, tumului) din
şi calul dracului. raţiei plantelor de cultură din agro-ecosistemele învecinate. zive (sălcioară, bătrâniş, ştir, viţă de vie) care se înmulţesc şi Neolitic, Epoca Fierului (cultura La tène), Epoca Romană, Epoca
Vânturile dominante bat din NE. În sezonul cald, în rezervaţie se răspândesc rapid, fiind capabile să înlocuiască şi să elimine Elenistică și Epoca Medieval Timpurie. La sfârșitul lunii octom-
Biotopul se fac simţite brizele de zi şi cele de noapte. treptat speciile native, inducând modificări ale mediului biotic brie se serbează Ziua Comunei Agigea.
Geologie/geomorfologie prin umbrire, humificare şi fixare a solului nisipos.
Formaţiunile geologice din zona de litoral sunt depozitele Biocenoza Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
sarmaţiene (constituite din calcare ce alternează cu gresii cal- Vegetaţia Fauna perimetrului acestuia
caroase şi gresii oolitice formate din resturi de cochilii), peste Dintre speciile spontane, numai 11 sunt plante de nisip speci- În sit au fost semnalate 416 specii de nevertebrate, din care Procesul de ruderalizare a dunelor este o consecinţă a activi-
care s-au depus formaţiuni argiloase (argila roşcată cunoscută fice dunelor de origine marină, fiind cantonate mai ales pe du- 348 de specii de insecte, iar dintre vertebrate sunt prezente tăvităţilor de păşunat din trecut, introducerii accidentale sau
sub numele de terra rosa), argile nisipoase cu concreţiuni cal- nele înalte şi medii pe care, din cauza mobilităţii nisipurilor şi trei specii de amfibieni, şase specii de reptile, 54 de specii de deliberate (cultivare de salcâmi sau pomi fructiferi în interiorul
caroase şi formaţiuni loessoide, peste care s-a aşternut un strat a microclimatului specific, procesul de solificare este incipient păsări şi 15 specii de mamifere. Printre mamifere se numără sau în imediata vecinătate a sitului, plantarea unor plante or-
de humus ce a permis dezvoltarea covorului vegetal. iar ponderea speciilor stepice concurente este redusă. Dunele iepurele de câmp, şoarecele de câmp, şoarecele berc şi ariciul. namentale) a unor plante alohtone invazive sau care au favori-
înalte cu ciucuşoară de nisipuri, secară de nisipuri, miliţea de Insectele, cel mai numeros grup prezent în sit, sunt reprezen- zat apariţia speciilor oportuniste.
Pedologie nisipuri, volbură de nisipuri, cârcel, rogoz de nisip, perişor de tate de calul dracului (specie de interes comunitar), călugăriţă,
Substratul sitului este alcătuit din nisip şi/sau sol nisipos. nisip, cosaci de nisipuri şi varză de mare se află mai ales în par- leul furnicilor, cosașul de stepă, cosașul verde, lăcusta verde, Administrarea sitului
Nisipurile sunt formate din roci şi fragmente de cochilii de mo- tea nord-vestică şi în cea sud-estică. Aspectul vegetaţiei du- fluturele mic cu coadă de rândunică, fluturele mare cu coadă Situl este împrejmuit și include panouri de avertizare, panouri
luşte marine şi au dimensiunea granulelor cuprinsă între 0,5 si nelor variază în funcţie de sezon. În martie-aprilie predomină de rândunică, cărăbușul marmorat, lăcusta italiană, bondarul de informare, clădiri administrative, stațiuni științifice, bariere,
2 mm. În compoziţia nisipului intră cuarțul (50%), feldspatul plantele cu bulbi: ceapa ciorii, toporaşii, flamânzica, doritoa- de stepă, gândacul rinocer etc. Dintre reptile, alături de broasca puncte de intrare, drumuri pentru vizitare și amenajări pentru
(10-15%) şi mica (7%). Aceste nisipuri mai pot conţine şi res rea, fumărița, buchetul, urzica moartă. La începutul lunii mai ţestoasă dobrogeană (specie de interes comunitar), sunt pre- colectarea deșeurilor.
0 0,5 1 1,5 km
373
Făgetul Clujului - Valea Morii - RO SCI 0074
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Cluj: Ciurila, Cluj-Napoca, Feleacu, Floreşti, Tureni.
Suprafaţa: 1.667 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 42‘ 53‘‘; Long. E 23˚ 34‘ 18‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 832 max., 383 min., 625 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Principalele căi de acces sunt DN1 (Cluj-Turda) prin localitatea Feleacu, DJ107R (Cluj-Sălicea) care străbate situl, Drumul Sf. Ioan
dinspre Cluj.
0 1 2 3 km
374
Pădurea Pătrăuţi - RO SCI 0075
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Suceava: Adâncata, Calafindeşti, Dărmăneşti, Grămești, Mitocu Dragomirnei, Pătrăuţi, Suceava, Zamostea, Zvoriştea, Şerbăuţi.
Suprafaţa: 8.746 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 47‘ 51‘‘; Long. E 26˚ 12‘ 10‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Sucevei Altitudinea: 534 max., 308 min., 435 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Biotopul
Geologie/geomorfologie
Situl se încadrează în ţinutul Podişul Moldovei, subţinutul po-
dişurilor structurale, districtul Podişul Sucevei (Dragomirnei).
Relieful este tipic de dealuri și podişuri de platformă, struc-
tural-eroziv, cu structură orizontală monoclinală sau slab
cutată, fragmentat de văi largi însoţite de terase şi versanţi.
Altitudinea variază între 250 și 500 m. Substratul litologic este
alcătuit dintr-o alternanţă de argile, marne, nisipuri și gresii,
dar predominante sunt argilele şi marnele. Relieful acumulativ
este caracteristic culoarelor văilor mai importante ale sitului,
unde apar depozite de pietrişuri, nisipuri și aluviuni fine.
Pedologie
Solurile aparţin în principal clasei luvisoluri (preluvosol, luvo
sol) şi cambisoluri (eutricambosol).
Hidrologie
Sistemul hidrografic al sitului este reprezentat de o serie de
pâraie care se varsă în Râul Suceava (afluent de stânga al
Siretului) sau direct în Râul Siret. Cele mai importante din-
tre acestea sunt Hatnuţa, Pătrăuceanca, Dragomirna, Mitoc,
Podul Vătafului.
Aspecte climatologice
Situl se încadrează în ţinutul climatic al Podişului deluros al
Moldovei, Podişul Sucevei, tipul de climă fiind continental de
dealuri cu păduri. Climatul regiunii este aspru, caracterizat de
ierni grele şi veri călduroase. Temperatura medie multianuală
este de circa 8 ºC (maxima absolută 38,6 ºC, iar minima abso-
lută -29,6 ºC). Media anuală a precipitaţiilor este de 600 mm.
Biocenoza
Vegetaţia
Teritoriul sitului corespunde etajului deluros de gorunete,
făgete şi gorunete-făgete. Vegetaţia forestieră este puternic
influenţată de relief, în sensul că gorunetele sunt răspândite
pe versanţii însoriţi, iar făgetele pe cei umbriţi. Expoziţia cu
uşoară înclinare sud-estică a determinat existenţa unor su-
prafeţe întinse de făgete. Platoul sitului este dominat pute-
nic de fag, urmat de carpen, apoi gorun, stejar pedunculat,
paltin de munte, paltin de câmp, molid, larice, pin silvestru.
Arbuştii sunt slab reprezentaţi, găsindu-se exemplare de
sânger, păducel şi tulichină. Pe terenul depresionar, cu exces
de umiditate, arboretul este dominat de anin negru, urmat
de frasin comun, ulm de câmp, velniș, jugastru, carpen, pal-
tin de câmp, anin alb, tei pucios, salcie fragedă. Arbuștii sunt
bine reprezentați de alun, pațachină, sânger, salbă moale,
păducel. Acest tip de habitat prioritar este condiționat de
terenul depresionar care a condus la stagnarea apei din pre-
cipitații și o gleizare puternică a solului şi se prezintă ca o
enclavă în masa făgetului înconjurător.
Fauna
Fauna sitului este caracteristică pădurilor de fag. Dintre ma-
mifere întâlnim aici cerbul carpatin, cerbul lopătar, căpriorul,
mistreţul, iepurele, vulpea, pisica sălbatică, viezurele, jderul
de copac. Pădurile oferă adăpost speciilor de lilieci, dintre 0 1 2 3 km
care amintim liliacul comun, specie de interes comunitar.
Insectele sunt reprezentate în general prin dăunători ai fa-
375
Dealul Mare - Hârlău - RO SCI 0076
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Botoşani: Copălău, Corni, Coşula, Cristeşti, Curteşti, Flămânzi, Frumuşica, Tudora, Vlădeni, Vorona.
Județul Suceava: Dolhasca.
Județul Iaşi: Deleni, Hârlău, Lespezi, Sireţel.
Suprafaţa: 25.112 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 30‘ 59‘‘; Long. E 26˚ 44‘ 52‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 596 max., 106 min., 340 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
În sit se poate ajunge pe DN28B ce leagă Hărlău de Deleni sau pe DJ281A, între Hârlău şi lacul de acumulare Pârcovaci. A doua
variantă este DJ281, care face legatura între Bădeni, Sticlăria, Slobozia, Sireţel şi Humosu. O a treia variantă este drumul ce merge
de la Paşcani-Dolhasca-Tudora-Vorona, de unde sunt mai mai multe drumuri comunale sau forestiere care duc în sit sau de unde
se poate merge spre nord, la Corni. Există o cale de acces şi dinspre judeţul Suceava, urmându-se drumul ce duce de la Suceava la
Dumbrăveni-Corni-Brehuieşti.
Habitatele DE interes comunitar din sit forestieră Vorona, precum și Stațiunea de tisă Tudora (în pre-
9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri zent, exemplarele de tisă fiind foarte rare).
de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91E0* - Păduri
aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Biotopul
Alnion incanae, Salicion albae); 91F0 - Păduri ripariene mixte Geologie/geomorfologie
cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus Situl se află în Podişul Sucevei-Dealul Mare-Hârlău. Este lo-
angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 91Y0 calizat pe versanţi cu energie medie de relief, cu pante de 10-
- Păduri dacice de stejar şi carpen. 12o. Întreaga arie a este situată în Platforma Moldovenească, în timpul verii sau au un debit scăzut. Gârla Morii şi Vorona interes comunitar prezente în sit amintim o specie foarte rară
fiind alcătuită la suprafaţă din depozite sedimentare aproape cu afluenţii săi Teişu, Moscalu, Iezeru, Chişcovata, Tudora, de orhidee și anume papucul doamnei.
Speciile de interes comunitar din sit orizontale. În regiunea Dealul Mare există două nivele de cal- Fundoaia, Pleşa, Tisa, Râpa Dracului, Turbăţica sunt afluenţi ai
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă care oolitice. Nivelul inferior este situat la 90 m, format din Siretului. Principalul afluent al Prutului este Jijia, cu afluenţii Fauna
(Bombina variegata) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbi- calcare oolitice cenuşii. Nivelul superior este situat la 40-50 m săi Miletinul şi Bahluiul. De altfel, multe din pâraiele din partea Fauna sitului este caracteristică regiunilor de podiş şi deal. Dintre
cularis). Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). faţă de primul şi este reprezentat de gresie oolitică friabilă sudică a sitului se varsă în Bahlui. Direcţia de curgere a apelor moluştele gasteropode întâlnim melcul de livadă şi limaxul.
Nevertebrate: Arytrura musculus. Plante: Papucul Doamnei, gălbuie, cu cimentări parţiale ce îi conferă un aspect concre- este în general de la NV spre SE. Insectele sunt bine reprezentate, arborii bătrâni constituind
Blabornic (Cypripedium calceolus). ţional. Relieful este constituit din versanţi cu înclinare uşoară habitate ideale de viaţă pentru multe specii valoroase dintre
până la repezi, cu altitudini ce variază între 80 şi 600 m. Pe Aspecte climatologice care amintim gândacul nasicorn mic, calosoma mirositoare,
Caracterizarea sitului suprafeţele înclinate se pot observa fenomene de eroziune Teritoriul sitului se încadrează din punct de vedere climatic în fluturele ochi de păun mare, fluturele vărgat, croitorul mare al
Prezentare generală a solului sau alunecări. În general terenul este frământat şi ținutul podișului împădurit al Moldovei. Clima este temperat stejarului, rădaşca, croitorul alpin (ultimele patru, specii de in-
Situl se remarcă prin gradul mare de acoperire cu păduri străbătut de o reţea densă de pâraie şi râuri. Frecvent sunt în- continentală cu influenţe de climat excesiv sau continental, teres comunitar neincluse în formularul standard). Amfibienii
(97%), aici întâlnindu-se corpuri de pădure cu arbori bătrâni, tâlnite fenomenele de alunecări de teren, care se accentuează temporar maritim. Temperatura medie anuală este de 8,5 ºC. sunt reprezentați prin broasca râioasă de pădure, broasca roşie
petice de făgete, stejari, goruni, carpeni și frasini seculari. în anii cu precipitaţii abundente. Precipitaţiile medii anuale sunt de 550-700 mm. În general, de munte, broasca mare de lac, brotăcelul, buhaiul de baltă cu
Copacii bătrâni favorizează instalarea unei faune bogate. temperaturile sunt ridicate vara și precipitațiile sărace, ceea ce burta galbenă, iar dintre reptile întâlnim broasca ţestoasă de
Gradul mare de umbrire are ca efect crearea unor nișe ecolo- Pedologie favorizează instalarea la peste 200 m altitudine a pădurilor de apă, şarpele de alun, şarpele de casă, guşterul, şopârla cenuşie.
gice cu multă umezeală unde trăiesc diverse specii de never- Solurile din interiorul sitului fac parte din categoria podzoluri- fag, gorun, stejar, tei, frasin, carpen. Mamiferele sunt reprezentate de arici, cârtiţă, chiţcani, căprior,
tebrate sau larve ale acestora care consituie hrana predilectă lor şi sunt brun argiloiluviale pseudogleizate. Argiluvisolurile cerb, mistret, pârș, pârş de alun, veveriţă, şoarece de pădure,
a numeroase specii de păsări și alte vertebrate. Starea gene- cuprind solurile brune luvice şi solurile brune argiloiluviale. Biocenoza şoarece gulerat, pisică salbatică, jder, bursuc, vulpe. Este prezent
rală de conservare a corpurilor de pădure este foarte bună, iar Substratul pe care s-au format aceste soluri este constituit Vegetaţia aici şi popândăul, specie de interes comunitar. Pădurile care aco-
în zonele cu arbori bâtrâni impactul antropic este extrem de din luturi şi argile, uneori alternante în strate subţiri de luturi, În sit s-a identificat un mare număr de muşchi, în total 65, ma- peră situl reprezintă locul ideal pentru cuibărit şi hrană pentru
scăzut. Făgetele de la Humosu reprezintă un exemplu în acest marne, nisipuri sau pietrişuri. Solurile sunt de la profunde la joritatea fiind caracteristici pădurilor de fag mixte din regiunile numeroase specii de păsări cum ar fi ciocănitoarea pestriţă mică,
sens. Pășunile aflate la marginea pădurii sunt puțin afectate foarte profunde, mai rar mijlociu profunde. Solurile argiloilu- colinare ale Moldovei. Dintre speciile rare, este important de ciocănitoarea pestriţă mare, ghionoaia sură, ciocănitoarea verde,
de suprapășunat. Alături de pășuni se găsesc fânețe, zone cu viale tipice şi pseudogleizate se localizează pe terenuri uşor menționat Dicranum viride, specie de interes comunitar ne- ciocănitoarea de grădini, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea
tufărișuri și terenuri agricole ce păstrează un procent ridicat de sau moderat înclinate, platouri, locuri aşezate, observându-se inclusă în formularul standard. Flora este alcătuită în mare neagră, diverse specii de piţigoi, mugurarul, ţicleanul, cojoaica
vegetație naturală. Impactul antropic este de nivel mediu, iar o frecvenţă mai mare a celor gleizate pe terenurile cu drenaj parte din făget secular de tip colinar. Frecvent se mai întâl- de pădure, muscarul sur, cinteza, corbul, privighetoarea de ză-
accesibilitatea dificilă face ca în unele zone prezența umană să insuficient. Aceste soluri s-au format pe luturi, argile şi mar- nesc carpenul şi teiul argintiu şi rare exemplare de tisă. Alte voi, silvia cu cap negru, presura galbenă, pietrarul sur, ciocârlia
fie slab resimțită. Seceta din timpul verii reprezintă un factor ne, mai rar pe gresii şi nisipuri în alternanţe cu luturi şi argile. specii de arbori prezente sunt jugastrul, paltinul de câmpie, de câmp, fâsa de câmp, sfrânciocul roşiatic, silvia de câmp, silvia
perturbator însemnat pentru zonă, uneori producând chiar us- mesteacănul, cireşul, frasinul, mărul pădureţ, părul pădureţ, mică, codroşul de pădure, botgrosul. În pajiştile din nordul sitului
carea arborilor. Atât în interiorul sitului cât și în afara acestuia Hidrologie plopul tremurător, stejarul, ulmul de câmp. Vegetaţia ierboasă se întâlneşte rar cristelul de câmp. Dintre păsările răpitoare de
s-au constat numeroase alunecări de teren pe zonele neîmpă- Reţeaua hidrografică din cadrul sitului este foarte densă. este tipică făgetelor colinare. Stratul arbuştilor este format din zi și de noapte întâlnim şorecarul comun, uliul găinilor, acvila
durite sau eroziuni ale solului în văile cu arbori tineri. Situl in- În timpul primăverii, din cauza topirii zăpezilor se formea- sânger, alun, păducel, salbă râioasă, cruşân, lemn câinesc, spi- ţipătoare mică, viesparul, cucuveaua, ciuful de pădure, ciuvica,
clude Rezervația forestieră Făgetul Secular Humosu, Rezervaţia ză numeroase torente pe văile din zonă. Majoritatea seacă nul cerbului, măceş, mur de pădure, zmeur. Dintre speciile de huhurezul mare şi huhurezul mic.
Administrarea sitului
În sit găsim panouri de avertizare, panouri de informare, clădiri
administrative, stațiuni științifice, bariere, puncte de intrare și
poteci pentru vizitare. Acesta necesită suplimentarea panouri-
lor de avertizare și de informare și dotarea cu panouri pentru
orientare, centru de vizitare, puncte de informare, amenajări
pentru colectarea deșeurilor, trasee turistice și tematice.
376
0
1
2
3 km
377
Dealul Mare - Hârlău - RO SCI 0076
Fânaţele Bârca - RO SCI 0077
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Iaşi: Miroslava, Mogoşeşti, Voineşti.
Suprafaţa: 144 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 4‘ 51‘‘; Long. E 27˚ 29‘ 25‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 130 max., 66 min., 87 med.
Pedologie
sau Hydrocharition; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarma- În sit, cernisolurile (reprezentând baza cuverturii pedologice
tice; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 6430 - Comunităţi de li- pentru Podişul Moldovei) ocupă cea mai mare suprafaţă. Acestea
zieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la sunt caracterizate de un conţinut ridicat de materie organică şi
cel montan şi alpin. de o structură bine dezvoltată, fapt ce permite un raport optim
aer-apă și le conferă o fertilitate ridicată. Luvisolurile se regă-
Speciile de interes comunitar din sit sesc în proporții mici pe interfluvii.
Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus).
Nevertebrate: Arytrura musculus. Plante: Pulsatilla grandis • Hidrologie
Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). Situl se află în bazinul Bahluiului. Lacul Bârca, aflat în sit, este
constituit din două heleșteie situate pe valea Locei. Pârâul
Caracterizarea sitului Locei se varsă în Bahlui. Cele două lacuri sunt alimentate atât
Prezentare generală cu apă din pâraiele din nord, vest și sud cât și cu apa ce se scur- salvia de stepă, scrântitoarea albă. Comunităţile de lizieră raţa roşie, corcodelul mare, pescăruşul pontic, pescăruşul
Situl adăposteşte pe o suprafaţă relativ restrânsă patru tipuri ge pe versanții văii în timpul ploilor. cu ierburi înalte cuprind plante ca urzica moartă, pufuliţa râzător, chirighiţa cu obraji albi.
de habitate de interes comunitar, dintre care două sunt priori- mică, angelica, podbalul, pălămida galbenă, piciorul caprei,
tare. De asemenea, au fost identificate şi patru specii de interes Aspecte climatologice usturoiţa, puturoasa, opaiţa roşie, răchitanul, priboiul, dege- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
comunitar. Diversitatea mare de specii de animale observate Situl se găseşte în zona de întrepătrundere a maselor de aer tăruţul galben, trestioara. Lacurile aflate în sit cuprind co- Cei 12432 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în prin-
în zonă şi starea excelentă de conservare a vegetației denotă nordic şi estic, dar se resimte şi prezenţa maselor de aer sudice. munităţi de plante ce plutesc liber la suprafaţă sau asociaţii cipal în agricultură, creșterea animalelor, apicultură, activități
o capacitate de suport biologic crescută a zonei. Pajiștile din Climatul este de tip temperat al dealurilor cu altitudine me- de broscariţă în ape adânci, deschise. Situl este deosebit de meșteșugărești și comerț. Sistemul de încălzire din locuințe
componența sitului nu prezintă urme de degradare. În compo- die. Temperaturile medii multianuale variază de la 9 la 11 oC. important pentru protejarea speciilor de interes comunitar este individual, cu lemne. În comuna Voinești este în curs de
nența sitului sunt cuprinse și două heleșteie care adăpostesc Umezeala relativă a aerului este circa 76-78%. Valorile medii iris bărbos şi dediţel mare. finalizare construirea rețelei de distribuție a gazului metan, a
un număr mare de exemplare de păsări și amfibieni. Aportul multianuale ale precipitaţiilor sunt de peste 500 mm. În de- celei de alimentare cu apă și de canalizare.
permanent de apă din pârâiele ce pătrund în sit are ca efect cursul anului precipitaţiile sunt distribuite neuniform, astfel Fauna Dintre monumentele istorice aflate pe teritoriul sitului
împrospătarea apei și adăugarea de noi nutrienți. Situl se află că în luna ianuarie aportul din precipitaţii este cel mai mic, în Vegetaţia de stepă, cu ierburi nu foarte înalte, permite menționăm Mănăstirea Schit Hadâmbu (1659) din satul
într-o stare foarte bună de conservare, impactul antropic fiind timp ce în luna iulie se înregistrează valorile cele mai ridicate. adăpostirea mai multor exemplare de popândău, specie de Mogoșești și Schitul Mănăstirea Sf. Stavnic (1727) din co-
foarte puțin resimțit datorită faptului că satele se află la dis- Direcţia generală a vântului este predominantă NV-SE. În sezo- interes comunitar. Alte specii de rozătoare prezente în zonă muna Voinești. Anual, pe 15 august în comuna Voinești se
tanță de sit, iar pășunatul sau cositul în zonă sunt practicate nul rece, fenomenele de iarnă (pod de gheaţă, gheaţă la mal, sunt şoarecele de câmp, hârciogul, şoarecele de casă. Tot serbează ziua localității.
în mod sporadic. sloiuri) şi blocarea apei sub formă de zăpadă creează un deficit aici au fost observate, îndeosebi în perioada iernii, exem-
în alimentarea cu apă a heleşteielor. plare de vulpe. Dintre insectivore regăsim cârtiţa şi chiţca- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Biotopul nul de câmp. Reptilele întâlnite sunt broasca ţestoasă de perimetrului acestuia
Geologie/geomorfologie Biocenoza apă, şarpele de casă, guşterul, şopârla de câmp, amfibienii Agricultura intensivă și braconajul reprezintă activităţi cu im-
Situl se găseşte în zona Platformei Moldoveneşti, structurată Vegetaţia fiind reprezentaţi de brotăcel, broasca râioasă verde şi mai pact negativ asupra sitului.
pe verticală în două componente majore, soclul şi cuvertura. În Estul Moldovei zona stepei este întâlnită la altitudini multe specii de broaşte de lac. Dintre nevertebrate menţio-
Soclul este format din roci cristaline (şisturi cristaline mezome- de 50-125 m, iar cea mai mare parte a acestei zone are ca năm prezenţa fluturelui buhă, specie de interes comunitar. Administrarea sitului
tamorfice), iar cuvertura din alternanţe litologice sedimentare substrat geologic loessul. Datorită localizării, situl reprezin- Păsările care apar în zonă sunt ciocârlia de câmp, rându- Situl necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare și
depuse în diferite perioade geologice peste soclul cristalin prin tă o pajişte vest-pontică, una dintre puţinele de acest gen nica, fâsa de câmp, mărăcinarul negru, mărăcinarul mare, pentru orientare și amenajarea de trasee turistice (având în ve-
intermediul episoadelor de transgresiune şi regresiune marină. din România. Stepele ponto-sarmatice din sit sunt alcătuite presura de grădină, sfrânciocul cu frunte neagră, sfrâncio- dere apropierea de oraşul Iaşi se poate propune stabilirea unui
Ca forme minore de relief sunt evidenţiate frunţi de cuestă şi din plante precum colilia, năgara, păiuşul de stepă, mătura cul roşiatic și cristelul de câmp (cel puţin două perechi). traseu turistic care să cuprindă lacurile de la Iezăreni, Ciurbeşti
suprafeţe structurale, văi structurale, depresiuni subsecvente neagră, bărbişoara. Tufărişurile ponto-sarmatice sunt alcă- Pajiştile umede de la marginea lacurilor sau a pâraielor din cu sosire la lacul Bârca).
şi înşeuări structurale. La nivelul cuestelor, cele mai importan- tuite în principal din tufărişuri de stepă cu arbuşti. Plantele zonă sunt folosite de berze pentru hrănire. Pe lacurile din
te procese sunt prăbuşirile şi alunecările de teren. Conformaţia caracteristice pentru acest tip de habitat sunt spinul cerbu- sit mai pot fi observate egreta mică, egreta mare, stârcul
reliefului cu structură monoclinală și văi este bine evidenţiată. lui, păducelul, obsiga de stepă, lucerna de stepă, morcovăţul, cenuşiu, stârcul de noapte, raţa mare, raţa cu cap castaniu,
0 0,5 1 1,5 km
378
Fânaţele Clujului - Copârşaie - RO SCI 0078
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Cluj: Apahida, Cluj-Napoca
Suprafaţa: 99 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 50‘ 16‘‘; Long. E 23˚ 38‘ 15‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 608 max., 485 min., 536 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Observație: În prezent situl nu mai există ca atare, deoarece în anul 2011 a fost inclus în ROSCI0296 Dealurile Clujului Est, care
Habitatele DE interes comunitar din sit din această zonă colinară. Vegetația stepică este dominată de
6240* - Pajişti stepice subpanonice; 6510 - Pajişti de altitudi- asociații de colilie, firuță, păiuș, bărboasă și obsigă. În treimea
ne joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis). superioară și mijlocie a versanților trăiesc două specii de colilie
sensibile la păşunat, acestea fiind indicatori ai gradului de an-
Speciile de interes comunitar din sit tropizare. Tot pe jumătatea superioară a versanîilor vegetează
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus crista- și o specie de păiuş denumit local fâşcă, iar pe versanţii degra-
tus) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris am- daţi excesiv se întâlnesc păiuşul stepic, rogozul pitic, cimbri-
pelensis). Nevertebrate: Cucullia mixta • Maculinea tele- şorul şi jaleşul. Sunt prezente și specii mai comune precum
ius • Lycaena dispar • Maculinea nausithous • Leptidea morsei • ruscuţa de primăvară, sânziana, măzărichea, iarba câmpului,
*Callimorpha quadripunctaria • Catopta thrips • Nymphalis va- garofiţa sau trifoiul. Pe versantul nordic al sitului, care este activităţi de industrie alimentară, construcţii de maşini, pre- boaie de ţesut, vârtelniţe, furci, şucale, hecele, fuse, pieptene,
ualbum • Pseudophilotes bavius. Plante: Dediţei (Pulsatilla pa- mai umbrit, există un excedent hidric mai important, ceea lucrarea lemnului, chimie, sticlărie, textile, cosmetice, comerţ, caiere de lână, almar, lămpi şi mobilier specific se întâlnesc să-
tens) • Capul şarpelui (Echium russicum) • Gălbinare (Serratula ce a determinat instalarea unui microclimat care a favorizat prestări servicii etc. În zonele limitrofe se practică intens tenii îmbrăcaţi în costume vechi depănând amintiri. Dezmirul
lycopifolia) • Târtan, Hodolean (Crambe tataria). dezvoltarea unei vegetații de tip mezofil, cu ierburi robuste în agricultura, cultivându-se cereale, legume, cartofi, sfeclă, vi- este un important centru al dezvoltării meşteşugurilor tradiţi-
amestec cu arbori și arbuști și cu plante caracteristice păduri- ţă-de-vie și pomi fructiferi. Pajiştile naturale sunt favorabile onale, având valoare de muzeu cu caracter educativ, formativ
Caracterizarea sitului lor și poienelor de păduri precum cornul, călinul, socul, mărul creşterii animalelor, caii de rasă din Jucu fiind recunoscuţi şi şi chiar productiv, aici lucrându-se costume naţionale, broderii,
Prezentare generală şi părul pădureţ, păducelul, măceşul, porumbarul, curpenul, peste hotare. covoraşe sau genţi, organizându-se totodată cursuri de artiza-
Situl se suprapune peste rezervația naturală de tip botanic piciorul cocoşului, umbra iepurelui, crinul de pădure, degeţe- Cele mai vechi aşezări umane din perimetrul sitului datează nat textil şi ţesături manuale.
Fânațele Clujului – Copârșaie, una dintre primele arii naturale lul, păştiţa, omagul sau pecetea lui Solomon. De-a lungul Văii din neolitic, epoca bronzului, a fierului şi perioada daco-ro-
protejate din România, având acest statut încă din anul 1932. Calde, care împarte Fânaţele Clujului în două compartimente, mană. Supranumit Inima Ardealului, cu o bogată istorie ce se Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
În prezent situl adăpostește o floră extrem de variată ce cuprin- se remarcă o vegetaţie hidrofilă ce apare insular şi în teritoriu, întinde pe mai mult de 2000 de ani, Clujul îşi atrage turiştii cu perimetrului acestuia
de peste 450 de specii de plante. Dintre acestea se remarcă un în arealele cu apă freatică stagnantă şi apropiată de suprafaţă. una din cele mai spectaculoase grădini botanice din Europa Păşunatul excesiv în interiorul sitului dar şi în afara acestuia
număr de patru specii care sunt de interes comunitar, alături În aceste zone se întâlneșsc arinul negru, salcia, plopul tremu- Centrală şi de Est şi cu un centru istoric medieval în care se re- duce la accentuarea procesului de eroziune mai ales în zonele
de care apar multe alte specii considerate relicte botanice. rător, rogozul, papura și trestia. Datorită apei din pânza freatică marcă Bastionul Croitorilor (vestigiu al fortificaţiilor din secolul de pantă, având influenţă negativă directă asupra unor specii
De asemenea, situl prezintă o importanță deosebită pentru care este uşor clorurată sunt prezente zone în care se dezvoltă o al XV-lea), Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Muzeul Naţional de nevertebrate protejate care își reduc numeric efectivele.
conservarea multor fluturi protejați, aici fiind prezente specii vegetaţie halofilă cu iarbă sărată. Pe solurile puternic erodate, de Istorie. Împletind armonios tradiţiile şi obiceiurile moşte-
extrem de rare în restul țării. afectate de alunecările de teren, s-au efectuat împăduriri cu nite, satele şi comunele învecinate îşi păstrează integritatea şi Administrarea sitului
pin negru, salcâm şi cătină albă. Dintre numeroasele relicte vitalitatea. Autenticitatea jocului şi portului popular este eta- Situl este dotat cu panouri de avertizare/atenţionare, panouri
Biotopul botanice prezente în sit amintim cârcelul, stânjenelul de stepă lată de Ansamblul Someşul, care are în repertoriu suite de dan- de informare și panouri cu hărţi pentru orientare, două puncte
Geologie/geomorfologie ardelenesc, pesma de stepă (o specie întâlnită doar în unele suri specifice cum ar fi crihalma fetelor, feciorescul feciorilor, de informare, poteci/drumuri pentru vizitare, o clădire cu spații
Situl ocupă un teren accidentat acoperit de urme străvechi areale din Transilvania şi din stepele ucrainene), brânduşa palatca, codru, oaşu, cu care participă la numeroase festivaluri administrative, trasee tematice și turistice. Este necesară înfi-
de vegetație stepică și este împărțit de Valea Fânațelor – stepică (cunoscută doar la Fânaţele Copârşaiei şi pe areale re- și sărbători anuale. Obicei străvechi, şezătoarea este reînviată inţarea unor puncte de informare.
Copârșaie (spre nord) și Valea lui Craiu (spre sud) în două strânse din stepele Ungariei şi Ucrainei) și joldeala orientală (o anual în Dezmir, unde în încăperi special amenajate cu răz-
compartimente. În primul sector sunt prezente niște monticuli plantă tinctorială apreciată de localnici care se află în acest sit
proveniți din procesul de alunecare în masă de pe versanți, cea în cel mai vestic punct al arealului său european). Dintre spe-
mai mare parte dintre aceste movile având o formă de dom ciile de plante protejate la nivel european întâlnim dedițelul,
înalt de 30-35 m. Valul de alunecare are diferențieri microcli- gălbinarea, capul șarpelui și hodoleanul. În cadrul sitului au
matice și ecologice clare în funcție de expoziția versanților. În fost identificate două habitate de interes comunitar: pajişti
nord este prezentă o evaporare mai redusă și temperaturi mai stepice subpanonice şi pajişti de altitudine joasă (Alopecurus
scăzute, condiții care determină formarea unei vegetații me- pratensis, Sanquisorba officinalis), primul fiind prioritar pen-
zofile de pădure, iar în sud se dezvoltă o vegetație de stepă, tru conservare.
datorită unor temperaturi mai ridicate asociate cu o evaporație
mai intensă. În perimetrul situl sunt semnalate alunecări de Fauna
teren de tip glimee (cunoscute și sub denumirea locală de co- Pe teritoriul sitului se încrucişează limitele de răspândire ale
pârșaie sau țigle) ce oferă o valoare peisagistică deosebită ariei arealului pentru două specii faunistice: limita sudică a broaştei
protejate. Pe aceste suprafețe sunt semnalate fenomene active de mlaştină şi limita sud-estică a pitulicii verzi. O importan-
de eroziune (ogașe, ravene sau alunecări de mici dimensiuni), ţă deosebită o are prezența unei comunități foarte diverse de
aspectul glimeelor fiind într-o continuă modificare. Câteva fluturi, dintre care nouă specii sunt protejate la nivel european.
astfel de copârșaie conice domină versantul de pe stânga Văii Printre aceste specii se remarcă fluturaşul albastru, care are
Fânațelor, peste surpături aflorând depozite sarmatice (argile aici unica populaţie din Transilvania şi a doua ca mărime din
carbonatice, tufuri dacidice, concrețiuni grezoase de Feleac sau România. Femelele acestui fluture de talie mică cu activita-
lame de gips). Între aceste movile se cantonează mici suprafețe te diurnă depun ouăle doar pe inflorescenţa de sorbestrea.
plane sau ușor ondulate sau depresiuni în care stagnează apa Larvele se hrănesc din această inflorescenţă până în penul-
provenită din precipitații, oferind în ansamblu o serie de mi- timul stadiu larvar, după care sunt adoptate şi transportate
crostațiuni deosebit de variate. Situl este înconjurat de nume- în furnicare unde sunt crescute de către furnici. O altă specie
roase coline de 500-600 m altitudine, cu frecvente alunecări de protejată de fluture cu cerinţe ecologice asemănătoare este
teren în masă (Mârgăul, Techintăul și Ciupul). albăstrița de mlaștină. Datorită faptului că ambele specii de
fluturi găsesc în acest sit condiții bune de dezvoltare atât a
Pedologie plantei cât și a insectei gazdă, sunt prezente aici cu populații
Solul sitului este de tip histosol gleic bogat în substanțe orga- reprezentative. Alte specii rare sau chiar endemice de fluturi
nice și carbonat de calciu. sunt albilița mică, fluturele țestos, albăstrelul, fluturele buhă
și fluturele tigru. Apele din precipitaţii se adună în micile de-
Hidrologie presiuni dintre glimee unde s-a format un strat impermeabil
În cadrul sitului nu există niciun curs de râu. Pe versantul stâng de argilă ce permite apariţia unor bălţi temporare sau perma-
al Văii Fânaţelor, printre copârșaie găsim depresiuni în care nente. Aceste mici ochiuri de apă sunt habitate ideale de re-
stagnează apa provenită din precipitații. producere şi hrănire pentru amfibieni. În cadrul sitului cele mai
însemnate populații le au tritonul comun transilvănean și trito-
Aspecte climatologice nul cu creastă, ambele fiind specii de interes comunitar. Alături
Climatul este de tip continental moderat, specific regiunilor de de aceste specii se mai întâlnesc broasca roșie de pădure, sa-
deal din nord-vestul țării. Circulația aerului se află sub influ- lamandra, broasca de mlaștină, brotăcelul și buhaiul de baltă
ența celei predominant vestice prin intermediul căreia masele cu burta galbenă. Speciile de reptile care au fost identificate
de aer de origine oceanică determină existența unor ierni în în sit sunt șopârla de câmp, șarpele de casă și șarpele de alun.
general blânde. Valoarea temperaturii medii multianuale Au fost observate aici 106 specii de păsări, dintre care amin-
este de 8,4oC, iar precipitațiile atmosferice medii multianuale tim cucul, sfrânciocul cu fruntea neagră, sfrânciocul roșiatic,
ajung la 663 mm. ciocănitoarea de grădină, barza albă, coțofana, presura sură,
sticletele, șorecarul comun, mărăcinarul negru, ciocârlanul.
Biocenoza Vegetația formată din stuf și papură de la malul lacului aflat la
Vegetaţia poalele glimeei adăpostește specii de păsări acvatice precum
Pe suprafaţa sitului se întrepătrund diverse tipuri de biotopuri lișița, corcodelul mare, găinușa de baltă sau rața mare. Dintre
care găzduiesc comunităţi vegetale variate, aici fiind prezentă mamifere se remarcă orbetele, cârtița, ariciul, bursucul, iepu-
una dintre cele mai interesante rezervații botanice din ţară, cu rele, căpriorul şi cerbul lopătar, această din urmă specie fiind
o floră extrem de bogată alcătuită din peste 450 de specii de colonizată în ultimele decenii.
plante caracteristice zonei de stepă. Varietatea floristică este
susținută de relieful foarte accidentat care alături de particu- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
0 1 2 3 km
laritățile microclimatice locale au condus la individualizarea Forţa de muncă este angajată în toate sectoarele economiei
unor ochiuri de stepă atipică pe pantele cu expoziţie sudică care prezintă un caracter dinamic în zonă. Sunt dezvoltate
379
Fânaţele de pe Dealul Corhan - Săbed - RO SCI 0079
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Mureş: Ceuaşu de Câmpie, Şincai.
Suprafaţa: 464 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 39‘ 47‘‘; Long. E 24˚ 26‘ 3‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 522 max., 314 min., 436 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Fânaţele de pe Dealul Corhan - Săbed - RO SCI 0079
Habitatele DE interes comunitar din sit secol se observă o succesiune a vegetaţiei forestiere, speciile
6240* - Pajişti stepice subpanonice. indigene (autohtone) eliminând treptat speciile exotice (aloh-
tone), succesiunea continuând spre tipul natural de pădure
Speciile de interes comunitar din sit stejereto-gorunet de productivitate mijlocie, bine structurat
Amfibieni și reptile: Broască ţestoasă de apă (Emys orbicu- şi etajat, cu un etaj de arbuşti bine dezvoltat. Pajiștile stepice
laris) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelen- subpanonice sunt reprezentate prin diverse specii de colilie,
sis) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). Plante: ai sălbatic, păiuș, cobâlcească sau cubelcească, firuță, năga-
Turiţă (Agrimonia pilosa) • Pulsatilla grandis • Târtan, Hodolean ră, jugărel alburiu, vineţele de nisip, coada șoricelului. Dintre
(Crambe tataria) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Dediţei speciile rare în România prezente în acest habitat, menționăm
(Pulsatilla patens). plantele medicinale rușcuță de primăvară și frăsinel sau floarea
focului, migdal pitic, specii de plante cu flori frumos colorate
Caracterizarea sitului (lalea pestriță, garofiţă, garofiţă sălbatică, ai sălbatic galben,
Prezentare generală o specie de orhidee numită popular poroinic sau untul-vacii), grădini și ciocănitoarea verde. Dintre păsările răpitoare de zi nistrativ al comunei Șincai. Legenda povestește că în această
Situl include un habitat prioritar la nivel european reprezen- diferite specii de salvie, gălbinare, o subspecie de astragal de- menționăm șoimul călător și vânturelul roșu, iar dintre speci- cetate a fost păstrată pentru mai mult timp coroana Ungariei,
tat prin pajiști stepice subpanonice. În componența pajiștilor numită astragal transilvănean, o varietate de colilie numită și ile răpitoare nocturne putem observa bufnița mare (buha). În iar stăpânul cetății, Apor, a purtat război cu Ștefan cel Sfânt de-
au fost identificate până în prezent, cinci specii de plante bucșău, culbeceasă (colbăcească sau ghizdei de câmp), precum zona sitului au fost inventariate peste 105 specii de păsări, din- oarece acesta dorea să creștineze localnicii. Cetatea Păgânilor a
de interes comunitar, precum și unele specii de plante im- și unele elemente rare dacice și stepice. Zona de păduri a sitului tre care 55 de specii clocitoare, 14 specii clocitoare pe terenurile fost locuită până în anul 1603, când s-a stins din viață ultimul
portante și rare. Pajiștile stepice subpanonice reprezintă un cuprinde păduri de foioase, formate în stratul arborilor și ar- învecinate, 10 specii probabil clocitoare, 17 oaspeţi de iarnă. membru al familiei Apor, iar soția acestuia a părăsit cetatea
habitat ideal pentru diverse specii de amfibieni de interes buștilor din specii precum stejar, gorun, stejar pedunculat, car- mutându-se într-un sat vecin. Legenda spune că noaptea, în
conservativ precum tritonul comun transilvănean și izvorașul pen, cer, arțar tătărăsc, ulm, salcâm, pin negru, pin silvestru, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE ruinele cetății, se aud diferite zgomote, râsete, zângănit de
cu burtă roșie (buhai de baltă cu burtă roșie). De asemenea, frasin, jugastru, sânger, lemn câinesc. Economia locală este centrată pe agricultură și creşterea ani- lanțuri sau focuri de armă, însă misterul rămâne deocamda-
pe aria sitului poate fi întâlnită relativ frecvent și broasca țes- malelor, industrie alimentară (inclusiv o secție de procesare a tă neelucidat.
toasă de apă, care reprezintă o specie de reptile de interes Fauna laptelui), exploatarea și prelucrarea lemnului, prelucrarea pa-
protectiv. Situl include Pădurea Săbed, o rezervație naturală Fauna sitului este caracteristică pădurilor de foioase din zona purei şi a sorgului, comerţ și prestări servicii, extracție și trans- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
de tip mixt care ocupă o suprafață de 59,30 ha. În rezervație de dealuri înalte a Subcarpaților. Speciile cele mai frecvent port gaz metan, precum și confecționarea de obiecte decorati- perimetrului acestuia
etajul subarbuştilor este foarte bine reprezentat, speciile mai observate în sit sunt mamiferele mici precum iepurele, vulpea, ve tradiționale (în special din papură, sorg și stuf) destinate în Pășunatul intensiv are un impact negativ asupra habitatului
frecvente fiind păducel, sânger, lemn câinesc, corn etc. Tot nevăstuica, hermelina, veverița roșie (veverița roșcată sau ve- principal exportului. prioritar de pajiști stepice.
aici întâlnim cel mai întins arboret de Juniperus virginiana verița roșcată de est). În sit pot fi întâlnite și mamifere ierbi- Locuirea în această zonă datează din cele mai vechi timpuri
(ienupăr decorativ) din ţară. vore mari (căprior) și omnivore mari (mistreț). Pajiștile stepice fiind descoperite numeroase așezări umane precum „Așezarea Administrarea sitului
subpanonice reprezintă un habitat ideal pentru câteva specii de la Șincai“ (punctul,,Cetatea Păgânilor“ din satul Șincai), Există puncte de intrare în sit, accesul făcându-se din localita-
Biotopul de amfibieni (triton comun transilvănean, izvoraș cu burtă ro- datând din perioada de tranziție la Epoca bronzului (Cultura tea Săbed, pe drumuri locale. Există puncte de informare (în
Geologie/geomorfologie șie) și unele specii de reptile precum broasca țestoasă de apă. Coțofeni) și aşezarea romană de la Voiniceni (satul Voiniceni), Târgu Mureş). Sunt necesare panouri de avertizare/atenţiona-
Situl se găsește în Câmpia Transilvaniei, pe dealurile Dintre păsări pot fi observate, în special în rezervația naturală datând din Epoca romană. Dintre tradițiile populare păstrate re, panouri de informare, poteci pentru vizitare, trasee temati-
Mădărașului. Forma dominantă de relief este versantul, care mixtă Pădurea Săbed, specii precum muscarul mic, muscarul în zona sitului menționăm „Șezătorile“, „Fărșangul“ și „Țurca“. ce și amenajări pentru colectarea deșeurilor.
prezintă o configurație ondulată, cu înclinație de 20o și expo- gulerat, sfrânciocul roşiatic, sfrânciocul cu frunte neagră, fa- Festivalul de colinde din Voiniceni are loc în fiecare an pe data
ziție sudică. Din punct de vedere geologic, arealul este acoperit zanul, diverse specii de ciocănitori inclusiv ciocănitoarea de de 19 decembrie. Cetatea Păgânilor se află pe teritoriul admi-
de depozite sarmațiene de marne, nisipuri, gresii și tufuri vul-
canice. Dealul Corhan are o altitudine de aproximativ 500 m,
fiind cel mai înalt din zonă. În rezervația mixtă Pădurea Săbed
substratul geologic este reprezentat de marne argiloase, argile
şi luturi, cu intercalaţii de vârstă din neogen-miocen.
Pedologie
Solurile predominante în sit sunt soluri brune și brune luvice
(cambisoluri). Acestea aparțin unei categorii de terenuri de-
gradate din Câmpia Transilvaniei fiind în prezent supuse unui
proces de reconstrucție ecologică, în special prin plantarea
artificială de pădure.
Hidrologie
În cadrul sitului nu există râuri sau pârâuri. Cel mai apropiat
curs de apă este pârâul Voiniceni, pe al cărui curs superior este
situată localitatea Ceuaşu de Câmpie. Singura sursa de apă care
favorizează dezvoltarea vegetației în sit este reprezentată de
apele subterane.
Aspecte climatologice
Situl se află în centrul Transilvaniei, fapt care încadrează
acest teritoriu în subprovincia climatică temperat-continen-
tal-moderată, definită de circulația și caracterul maselor de
aer din nord și NV. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse
între 8-9 °C, luna cu temperaturile cele mai ridicate fiind iu-
lie. Precipitaţiile atmosferice ating în jur de 650 mm/an. Ploile
torenţiale nu au un caracter accentuat. Umezeala atmosferică
este destul de mare, media anuală fiind de 77%. Vânturile cele
mai frecvente sunt cele din sectorul de nord şi NV, favorizate
de orientarea generală a reliefului şi în special de orientarea
culoarului văii Mureşului.
Biocenoza
Vegetaţia
Vegetația sitului este formată din păduri de foioase, pajiști
stepice, livezi și mici suprafețe de terenuri agricole. Dominante
sunt pădurile de foioase instalate artificial pe un teren degra-
dat cu eroziuni puternice ale solului (în special între anii 1892-
1899) și completate pe parcursul anilor. Scopul plantărilor a
fost crearea unui model pentru cercetarea posibilităţilor de
reconstrucţie ecologică a terenurilor degradate din Câmpia
Transilvaniei. Lista speciilor lemnoase inventariate în anul
1993 cuprindea 75 de specii. Pădurea actuală este reprezen-
tată de specii precum stejar, gorun, stejar pedunculat, carpen,
arțar tătărăsc, ulm, salcâm, pin negru, pin silvestru, frasin,
jugastru, corn, alun, lemn câinesc. În prezent se înregistrează
un accentuat fenomen de uscare a speciilor de pin silvestru şi
pin negru. Speciile mai frecvente de arbuști sunt reprezentate
prin păducel, sânger, lemn câinesc, corn, cătina albă, alun etc. 0 1 2 3 km
Regenerarea naturală este activă din partea speciilor de frasin,
jugastru, diverse foioase de esență tare. După trecerea unui
380
Fânaţurile de la Glodeni - RO SCI 0080
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vaslui: Negreşti, Rebricea.
Suprafaţa: 75 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 50‘ 58‘‘; Long. E 27˚ 32‘ 9‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 256 max., 172 min., 215 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit sunt reprezentate de bioacumulare, argilizare și levigare. Pe
62C0* - Stepe ponto-sarmatice. seama cantităților mai mari de resturi organice vegetale ră-
mase la suprafață după parcurgerea ciclurilor biologice ale
Speciile de interes comunitar din sit diferitelor specii vegetale a rezultat o cantitate importantă de
Plante: Galium moldavicum • Capul şarpelui (Echium russicum) humus de bună calitate, repartizat pe o grosime relativ mare.
• Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Târtan, Hodolean (Crambe
tataria). Hidrologie
Apele de suprafaţă din zona sitului sunt reprezentate de Bârlad
Caracterizarea sitului şi afluenţii săi Stavnic şi Rebricea. Râul Stavnic izvorăşte din
Prezentare generală apropierea satului Pădureni. Lungimea cursului de apă este
Situl reprezintă o pajişte caracteristică pentru silvostepa de 46 km traversând localitatea Căzăneşti. Râul Rebricea tra-
Moldovei centrale, cu influenţe semnificative continentale şi versează localităţile Rebricea şi Rateşu Cuzei din apropierea
pontice asupra florei şi vegetaţiei existente aici. Datorită fap- sitului. Apele subterane cele mai importante sunt acumulate cuța de primăvară, iarba câmpului, barba boierului, usturoiul lemnului, industrie și comerț. Sistemul de încălzire din locuin-
tului că nu s-a intervenit cu plugul pentru a fi arate, păşunile în fisurile şi golurile complexului calcaro-gresos, precum şi în sălbatic, coada vulpii, pelinul, obsiga, clopoţeii, rogozul, pălă- țe este preponderent individual, cu lemne. Comuna Negrești
şi fâneţele existente se păstrează în condiţii foarte bune. În sit nisipurile dinspre suprafaţa interfluviilor. mida, golomăţul, garofiţele, coada calului, sunătoarea, rugina, dispune parțial de o rețea de alimentare cu apă și canalizare.
se întâlnesc patru specii de interes comunitar, sânziene albe, sângele voinicului, cătuşnica sălbatică, ceapa ciorii, sparceta, Pe teritoriul comunei Rebricea figurează situri arheologice
capul şarpelui, irisul bărbos şi târtanul, precum şi cinci specii Aspecte climatologice patlagina, salvia de câmp, rocoţeaua, colilia, cimbrişorul, mă- (așezări) datând din preneolitic (pre-Cucuteni), neolitic (cul-
hibride de vineţele. În sit se află şi rezervaţia naturală Fâneaţa Situl se încadrează în tipul de climat temperat continental. zărichea de primăvară etc. tura Cucuteni), epocile bronzului, fierului (Latene și Hallstatt),
de la Glodeni, cu o suprafaţă de 50 ha, inclusă în sit. Cantitatea anuală a precipitaţiilor atmosferice are variaţii romană, migrațiilor, medievală etc. Biserica de lemn „Sf.
însemnate ce oscilează în jurul valorii de 585 mm. Cele mai Fauna Nicolae“ (1818) din satul Căzănești (Negrești) este declarată
Biotopul multe precipitaţii au loc în perioada caldă a anului, acestea Dintre reptilele întâlnite în sit menționăm șarpele de casă, monument istoric. Anual, între 13-15 august la Negrești se
Geologie/geomorfologie totalizând mai mult de trei sferturi din cantitatea medie anu- șopârla de câmp, gușterul și năpârca. Mamiferele sunt re- serbează Zilele Orașului.
Unul din caracterele geografice generale este structura uşor ală. Temperatura medie multianuală este de aproximativ 9 ºC, prezentate prin popândău, șoarece săritor de stepă (specii de
monoclinală, cu cădere a stratelor pe direcția NNV-SSE. Rocile având un regim de fluctuaţii ce pune în evidenţă un grad de interes comunitar nemeţionate în formularul standard), hâr- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
predominante sunt cele friabile, mai dure fiind cele din placa continentalism ridicat. ciog, chițcan de câmp, cârtiță, vulpe. Dintre păsările prezente perimetrului acestuia
sarmatică nordică. Formaţiunile pe care este modelat relieful constant pe teritoriul sitului amintim cârstelul de câmp, fâsa Atât în perimetrul sitului cât și în afara acestuia se desfășoară
sunt constituite din argile, marne, nisipuri şi orizonturi de gre- Biocenoza de câmp, sfrânciocul roșiatic, sfrânciocul cu frunte neagră. Alte activități de fertilizare, restructurarea deținerii terenului agri-
sii şi calcare, în special calcare oolitice. Relieful este variat, cu Vegetaţia specii importante din punct de vedere al conservării, prezente col și agricultură. Acestea au un impact negativ permanent,
microdepresiuni rezultate în urma unor procese de alunecare a În sit a fost identificat habitatul prioritar de stepe ponto-sar- în căutare de hrană, sunt barza, acvila țipătoare mică, acvila periodic sau sporadic asupra biodiversității zonei.
stratelor. Este frecventă alternanţa de cueste orientate cu faţa matice, cu grad de acoperire de 100%. Speciile principale care mică, eretele de stuf, eretele sur, eretele vânăt, vânturelul de
spre nord şi cu reversul în pantă lină spre sud. se întâlnesc sunt năgara, păiușul stepic, pelinița, sânzâienele seară, chirighița cu obraji albi. Administrarea sitului
galbene. Specia reprezentativă pentru sit este Galium moldavi- În sit există poteci pentru vizitare și sunt amenajate trasee tu-
Pedologie cum (sânzienele albe), endemică în România şi extrem de rară. Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE ristice. Acesta necesită dotarea cu panouri de informare și pen-
Solul este de tipul cernoziomului cambic, iar lenticular se în- Planta crește în fâneţe uscate sau uşor umede cu păiuşuri ste- Cei 13744 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal tru orientare, puncte de informare, bariere și amenajări pentru
tâlneşte solul podzolic. Procesele pedogenetice caracteristice pice. Alte specii prezente sunt teișorul, coada șoricelului, rus- în agricultură, creșterea animalelor, exploatarea și prelucrarea colectarea deșeurilor.
0 0,5 1 1,5 km
381
Fâneţele seculare Frumoasa - RO SCI 0081
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Suceava: Moara.
Suprafaţa: 10 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 35‘ 54‘‘; Long. E 26˚ 11‘ 53‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Sucevei Altitudinea: 387 max., 348 min., 372 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Situl se află lângă comuna Moara, pe Dealul la Pietriş, la circa 4 km de municipiul Suceava, accesul făcându-se pe drumul DJ209C.
0 0,5 1 1,5 km
382
Fâneţele seculare Ponoare - RO SCI 0082
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Suceava: Bosanci.
Suprafaţa: 40 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 34‘ 22‘‘; Long. E 26˚ 15‘ 28‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Sucevei Altitudinea: 396 max., 309 min., 352 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit şi SV, predominând cea vestică. Modelate de alunecări de teren
62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 6410 - Pajişti cu Molinia pe şi ape atât în partea superioară, cât şi în cea inferioară, pantele
soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); sunt abrupte sau foarte abrupte, iar la mijloc se află o pantă
40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice. lărgită şi slab înclinată.
0 0,5 1 1,5 km
383
Fântâniţa Murfatlar - RO SCI 0083
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Constanţa: Ciocârlia, Murfatlar.
Suprafaţa: 578 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 9‘ 26‘‘; Long. E 28˚ 23‘ 8‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Dobrogei Altitudinea: 104 max., 22 min., 63 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
384
Ferice - Plai - RO SCI 0084
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Budureasa, Curăţele.
Suprafaţa: 1.997 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 41‘ 27‘‘; Long. E 22˚ 32‘ 37‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Munţii Apuseni Altitudinea: 1206 max., 389 min., 731 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 1 2 3 km
385
Frumoasa - RO SCI 0085
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Alba: Cugir, Pianu, Săsciori, Şugag.
Județul Hunedoara: Beriu, Orăştioara de Sus, Petrila, Petroşani, Râu Sadului.
Județul Sibiu: Boiţa, Cisnădie, Cristian, Gura Râului, Jina, Orlat, Răşinari, Sadu, Sibiu, Sălişte, Tilişca, Tălmaciu, Şelimbăr.
Județul Vâlcea: Brezoi, Câineni, Malaia, Voineasa.
Suprafaţa: 137.359 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 35‘ 32‘‘; Long. E 23˚ 48‘ 52‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 2254 max., 350 min., 1446 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
din acest sector urcând în sit drumuri locale pe văile afluenților Oltului. Sudul sitului se poate accesa pe DN7A, iar vestul sitului este
traversat de DN67C. Situl se mai poate accesa și de pe rutele de cale ferată cu coborâre în gările Sibiu sau Sebeş sau în halte precum
Tălmaciu, Orlat, Sibiel, Sălişte şi Tilişca.
386
protejate sunt în număr de două, alături de care se mai găsesc mai multe specii, dintre care se remarcă prundăraşul alpin care electrice, tâmplărie, marochinărie, ateliere de ţesături, comerţ și confecţionarea obiectelor cu specific local precum lingurile
cosașii transilvăneni și patru specii de fluturi, toți având ace- cuibăreşte pe platoul Frumoasa, specia fiind un relict glaciar și prestări de servicii, noul ritm de viaţă canalizând o parte din de lemn cu motive populare, lucrările în piele, furcile și fusele
lași statut de protecție: fluturele roșu și cel bălțat de mlaștină, endemic al peisajului alpin, a cărui continuitate a fost remar- forţa de muncă spre oraşele din apropiere. În comunitățile lo- pentru tors, bâtele încrustate, precum și modul tradițional de
fluturele tigru și fluturele țestos. Apele râurilor sunt bogate în cată anual deși populația nu este mare. De asemenea, aici pot cale se dezvoltă tot mai mult serviciile legate de agroturism. preparare a brânzeturilor şi a ţuicii. Renumite în toată țara sunt
pești cum ar fi păstrăvul indigen, lipanul, cleanul, moioaga și fi întâlnite ciocârliile urechiate balcanice, precum şi pasările Majoritatea localităţilor din perimetrul sitului beneficiază de covoarele țesute în Cisnădie.
zglăvocul, alături de care se întâlnesc frecvent chișcarii, ulti- omătului, o raritate arctică prezentă în timpul pasajului. Pe alimentare cu apă şi canalizare, utilităţile lipsind în unele co-
mele trei specii fiind protejate la nivel european. Habitatele lângă acestea mai cuibăresc în număr mare fâsele și codroşii de mune şi în satele mici aparţinătoare. Încălzirea locuinţelor se Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
acvatice cu apă mai lină constituie locul de reproducere pentru munte, pietrarii, brumăriţele alpine, iar pe stâncării sunt pre- face predominant cu lemne, dar şi cu gaze naturale. perimetrului acestuia
buhaii de baltă cu burta galbenă și tritonii cu creastă, ambele zente mierla de piatră și fluturașul de stâncă. Pădurile de foioa- În urma săpăturilor arheologice s-au găsit vestigii datând din Populaţiile de carnivore mari şi capră neagră sunt vulnerabile
fiind specii comunitare, cu populații bine conservate în acest se şi de conifere au un număr apreciabil de mamifere precum paleolitic, neolitic și epoca metalelor, iar ruinele cetăţilor da- din cauza vânătorii, braconajului și deteriorării habitatelor prin
sit. Fauna de amfibieni este completată de broasca râioasă bru- mistreţul, cerbul carpatin, căpriorul, vulpea, pisica sălbatică, cice și romane atestă existența aşezărilor fortificate din cele suprapășunat. Incendierea jnepenişurilor pentru creșterea su-
nă și cea verde, brotăcel, broasca roșie de munte și salamandră, jderul, dihorul, viezurele şi veveriţa. Atraşi de numărul mare mai vechi timpuri. În zonă sunt specifice bisericile-cetăţi, con- prafeţei de păşune degradează un habitat prioritar pentru con-
cele două din urmă fiind prezente mai ales în locurile umede de al turmelor de oi care utilizează pășunile în timpul verii, sunt struite în stil romanic şi gotic, înconjurate cu puternice ziduri servare. Turismul necontrolat pe poteci şi trasee, dar și accesul
la obârșia râurilor din circurile glaciare. La marginea superioară prezenți urșii bruni și lupii, care împreună cu râsul găsesc în zo- de apărare, cea mai veche și păstrată în condiţii excepţionale motorizat au impact major, conducând la degradarea pajiștilor
a pădurii de molid apare năpârca, iar în pajişti, în zilele însorite nele de păduri virgine cu stâncării și abrupturi habitate optime fiind Biserica în stil romanic de la Cisnădioara (secolul al XIII- și tulburarea zonelor de refugiu pentru odihnă și reproducere
se pot vedea şopârle de munte, șopârle de câmp şi vipere co- pentru reproducere. Toate aceste trei specii de carnivore sunt lea). Șiragul de sate situate în depresiunea de la contactul al mamiferelor.
mune, cunoscute în forma cromatică clasică sau în varietatea protejate în spațiul european și se găsesc în acest sit cu o stare Munţilor Cindrel cu Podişul Transilvaniei, cunoscut sub numele
387
Găina - Lucina - RO SCI 0086
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Suceava: Cârlibaba, Moldova-Suliţa.
Suprafaţa: 848 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 39‘ 34‘‘; Long. E 25˚ 10‘ 56‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Podişul Sucevei Altitudinea: 1387 max., 1053 min., 1230 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit mezozoice. Relieful carstic prezintă vârfuri şi măguri semeţe
91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior aliniate de la NV la SE, separate prin chei.
(Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91D0* - Turbării
cu vegetaţie forestieră; 7110* - Turbării active. Pedologie
Solurile din zona sitului sunt reprezentate în special de rend-
Speciile de interes comunitar din sit zine (grup de soluri care se formează pe un substrat calcaros,
Mamifere: Râs (Lynx lynx). Plante: Curechi de munte, într-un climat umed sau semiuscat, cu o fertilitate naturală
Gălbenele (Ligularia sibirica). bună). Rendzinele susţin, în general, o vegetaţie ierboasă.
0 1 2 3 km
388
Grădiştea Muncelului - Ciclovina - RO SCI 0087
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Hunedoara: Baru, Beriu, Boşorod, Băniţa, Orăştioara de Sus, Petrila, Petroşani, Pui.
Județul Alba: Cugir.
Suprafaţa: 39.818 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 34‘ 19‘‘; Long. E 23˚ 15‘ 15‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 1678 max., 357 min., 951 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit mare extindere o au suprafeţele de înălţime medie, netede,
6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe acoperite de păduri de conifere şi foioase (1450-1700 m). La
substrat calcaros (Festuco Brometalia); 6410 - Pajişti cu Molinia altitudini de 1200-1300 m apare o nouă succesiune de supra-
pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeru- feţe. Culmile largi coboară la 800 m, fiind fragmentate în sud
leae); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de și reprezentând ultimul complex de nivelare (Gornoviţa), care
la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe în vest poartă numele de Platforma Luncanilor (deformată de
montane; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti ba- mişcări tectonice şi fragmentată de eroziune, pătrunzând în
zifite din Alysso-Sedion albi; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe văi, la obârşia cărora apar bazinete suspendate). Către Strei,
versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 8310 - Peşteri în care platforma prezintă un abrupt de circa 500 m. Bazinul Streiului
accesul publicului este interzis; 9110 - Păduri de fag de tip face legătura între Munţii Sebeşului şi Munţii Retezat. Toată la-
Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; tura de vest a Munţilor Şureanu, fragmentată şi greu accesibilă, Hidrologie ce ale zonei (8 km lungime, denivelare peste 700 m, precum
9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero- este aproape în întregime împădurită, spre deosebire de valea Situl Grădiştea Muncelului-Cioclovina constituie un uriaş şi izvoare aflate la 1370 m). Valea Dâlja și Valea Costeşti (cu
Fagion; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus Grădiştei, unde se află aşezările de înălţime înconjurate de fâ- castel natural de ape subterane şi de suprafaţă. Bogat rami- regim hidrologic permanent) traversează calcarele numai pe
excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - neţe şi păşuni. Această suprafaţă retează cuvertura calcaroasă ficată, reţeaua hidrografică este colectată de Râul Grădişte şi porţiunea mediană a acestora, dând naştere la zone de chei,
Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofi- de vârstă jurasică pe care s-a format un relief carstic variat. de Râul Strei (la obârşie Petros), ambele cu vărsare în Mureş. uneori cu aspect de canion. În versanţii lor s-au format peşteri
le de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). Formele exocarstice sunt reprezentate prin doline, cu diametre Afluenţii principali ai Grădiştei sunt Anineşul, Valea Mică, Valea de mici dimensiuni.
de la 2-3 m până la 60 m, concentrate în aria Ponorici (polia Rea şi Văile Gerosu, Pustiosu, Petrosu şi Făeragu. Volumul de
Speciile de interes comunitar din sit Ponoriciului şi polia Fundătura Ponorului). Formele endocar- apă pe care îl transportă anual în Mureş este de 63 de mili- Aspecte climatologice
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina stice sunt reprezentate în special de peşteri și avene. Cele mai oane m3. Streiul îşi are obârşia sub Dealul Negru, Platoul Condiţiile climatice ale zonei pot fi caracterizate global prin-
variegata) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris am- lungi peșteri sunt Ponorici-Cioclovina (6560 m) şi Şura Mare Mlăcile, Șaua Șinca. Cursul său superior străbate zona mon- tr-o temperatură medie anuală de 3-7 °C (în funcţie de alti-
pelensis). Mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus (6183 m). Multe peşteri sunt active, fiind străbătute de cursuri tană. Afluenţii principali ai Streiului sunt Jigoreasa, Crivadia, tudine) şi o cantitate medie de precipitaţii ce variază între
hipposideros) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferru- de ape subterane, iar altele sunt cunoscute pentru urmele de Ohaba, Cioclovina şi Luncani, cel din urmă străbătând peştera 550-600 mm/an în nord, vest și sud, depăşind 1000 mm/an la
mequinum) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac comun cultură materială (datată în paleolitic). Ponorici-Cioclovina cu Apă. Jiul de Est și Băniţa completează peste 1700 m. În NV, datorită pătrunderii maselor de aer cald
(Myotis myotis) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliac cu reţeaua hidrografică a sitului. Apele subterane apar atât în din Câmpia Banato-Crişană, temperaturile medii anuale au
aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • *Lup (Canis lupus) • *Urs Pedologie zona rocilor metamorfice cât şi a celor calcaroase, sub forma valori mai mari, iar spre Depresiunea Petroşani, media anuală
brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx). Solurile sunt în strânsă legătură cu materialul parental, clima, unor izvoare cu debite importante şi sub forma unor cursuri este mai mică (din cauza inversiunii termice). În nordul sitului
Nevertebrate: Lycaena dispar • Euphydryas aurinia • Eriogaster precum şi cu vegetaţia, fiind reprezentate de rendzine (predo- subterane de apă, în zona calcarelor, în reţelele de fisuri şi go- au o frecvenţă mai mare vânturile vestice (canalizate pe culoa-
catax • *Callimorpha quadripunctaria • *Racul de ponoare minante în sectorul calcaros V-SV) şi de tipul brun-eumezoba- luri carstice. Acestea sunt alimentate atât prin infiltraţiile re- rul Mureşului) iar în SE predomină vânturile din sud şi nord.
(Austropotamobius torrentium) • Gortyna borelii lunata • Croitor zic spre nord și est, în zona pădurilor de foioase şi de amestec. zultate din precipitaţii, cât şi prin ponoare (Ponorici, Fundătura Intervalul posibil cu strat de zăpadă este cuprins între 80 și 200
marmorat (Pilemia tigrina) • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Sub molidişuri se întâlnesc soluri brune acide, iar în luncile râ- Ponorului, Lunca Priporului, Lola, Poiana, Clenjii, Răchiţeaua zile. Ceaţa se produce de obicei în perioadele reci şi umede ale
*Cărăbuş (Osmoderma eremita). Pești: Moioagă (Barbus me- urilor soluri argilo-iluviale şi aluviale. Solurile brune sunt bine etc). În interiorul masivului calcaros, drenajul poate avea zeci anului. Consecinţele schimbărilor climatice ce se manifestă
ridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zglăvoc (Cottus reprezentate pe conglomerate, gresii cu ciment calcaros, sub de kilometrii lungime şi sute de metri denivelare. Apariţia la zi la nivel global în ultima perioadă se fac simţite şi în sit (fur-
gobio) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi). Plante: *Clopoţel pădurea de foioase şi de amestec, într-un climat umed. În sit ale acestor cursuri de apă subterane se face de regulă la baza tuni violente ce au produs doborâturi în arborete, precipitaţii
(Campanula serrata) • Dicranum viride. se mai întâlnesc soluri aluviale, hidromorfe, rendzine şi soluri masivului, uneori prin fenomene de resurgenţă (Şura Mare, abundente în perioade scurte de timp ce au afectat drumurile
roşii (Terra Rossa). Solurile aluviale apar în lunca Grădiştei, Ciclovina cu Apă, Şipot, Cocolbea, Izvoreni, Gaura Frânţoanei, locale, precum şi ierni neobişnuit de calde, lipsite de zăpezi la
Caracterizarea sitului Luncanilor şi Petrosului, iar cele hidromofe (de fâneaţă ume- Plăişorului, Stanul Ciuţii etc). Principalele cursuri de apă de altitudini joase).
Prezentare generală dă) pe văile Grădiştei, Petrosului şi Taiei. Rocile carbonatice suprafaţă din văile carstice se dezvoltă în mare parte pe carst
Situl cuprinde numeroase obiective arheologice, antropologi- din zona Cioclovina-Ohaba Ponor-Băniţa au favorizat forma- sau traversează o zonă carstică. Valea Petros este singura care a Biocenoza
ce, etnografice, geologice, speologice, faunistice și floristice, rea rendzinelor şi a solurilor roşii. Rendzinele s-au format pe reuşit să traverseze bara de calcar şi să ajungă la fundamentul Vegetaţia
repartizate armonios în cadrul unor ansambluri de peisaje calcare în condiţii de umiditate ridicată caracteristică solurilor cristalin. Formarea Văii Petros, care împarte carstul din Şureanu Condiţiile fizico-chimice, precum şi cele climatice au favorizat
naturale încă nealterate de om. Defileul Văii Petros, sub raport de pădure şi au un areal redus (Dosul Vârtoapelor-Grădişte şi în două structuri aproximativ egale ca suprafaţă, a avut efect apariţia şi dezvoltarea în timp a unei vegetaţii specifice varia-
peisagistic, se remarcă prin abrupturile calcaroase de 300 m Cioclovina). Pe ele există păşuni, fâneţe şi foarte rar sunt ocu- major în reorganizarea drenajului în carst. Valea Crivadia con- te. Flora este etajată, un rol hotărâtor avându-l desfăşurarea
înălțime şi prin numeroasele turnuri calcaroase. Caracteristice pate de pădure. Solurile Terra Rossa s-au format într-un climat stituie zona marginală sudică a calcarelor, acolo unde blocul reliefului pe o scară altitudinală extinsă (1270 m diferenţă
pentru peisajul sitului sunt pădurile și pajiștile, precum și re- mai cald, pe calcare cu un conţinut bogat în oxizi de fier. În ca- Şureanu se întâlneşte cu blocul Retezat. În partea inferioară de nivel). Situl se află în zona nemorală, având o însemnată
manența agriculturii tradiționale. În cadrul sitului au fost iden- drul păşunilor predomină solurile brune acide, brune feriiluvi- a văii s-au format chei spectaculoase (Cheile Crivadiei), cu o valoare floristică. Dintre speciile endemice menţionăm crucea
tificate 13 tipuri de habitate naturale de interes comunitar, ale, rendzinele şi solurile brune luvice. lăţime de 3-4 m la bază şi o înălţime a pereţilor de 60-70 m. voinicului, cimbrişorul, brusturul negru şi Sorbus borbasii. Se
dintre care patru sunt prioritare. În partea de SV au fost iden- Valea Cerbului întruneşte cele mai importante aspecte carsti- întâlnesc numeroşi taxoni rari (coada iepurelui, bujor, orhide-
tificate specii de plante iubitoare de căldură de origine sudică
(mediteraneană). Flora din sit include două specii de interes
comunitar (o specie de plante și una de mușchi). Fauna situ-
lui de interes comunitar a sitului cuprinde zece specii de ma-
mifere, două specii de amfibieni, patru specii de pești și șase
specii de nevertebrate. Situl se suprapune cu parcul natural cu
acelaşi nume şi include rezervaţiile ştiinţifice Cheile şi Peştera
Şura Mare şi Peştera Tecuri, precum şi cinci rezervaţii natura-
le: Complexul Carstic Călianu, Punctul fosilifer Ohaba-Ponor,
Cheile Crivadiei, Dealul şi Peştera Bolii, Cheile Taia. Caracterul
unic al sitului este dat de prezenţa celor opt cetăți fortificate
din jurul capitalei politice, culturale și religioase a Daciei,
Sarmizegetusa Regia, cetatea de scaun a regilor Burebista și
Decebal, monumente înscrise pe lista patrimoniului culrural
universal UNESCO.
Biotopul
Geologie/geomorfologie
Din punct de vedere geologic, masivul Şureanu face parte din
Munţii Sebeşului (nord-vestul Carpaţilor Meridionali) și aparţi-
ne în întregime Pânzei Getice (alcătuită din roci metamorfice
de vârstă Precambrian superior, care în partea centrală, de
N-NE şi est este reprezentată prin şisturi cristaline şi granitoi-
de, iar în partea de V-SV prin formaţiuni sedimentare de vârstă
Paleozoic-Mezozoic, în special calcare şi gresii). Sedimentarul
din Domeniul Getic este format din formaţiuni paleozoice
(Permian) alcătuite din gresii şi conglomerate violacee, pre-
cum și formaţiuni mezozoice (Jurasic-Cretacic) alcătuite din
conglomerate, gresii calcaroase, marno-calcare, calcare de
vârstă neojurasică, calcare recifale urgoniene, depozite rezidu-
ale de bauxită, gresii de Măgura, complex marno-grezos, com-
plex marnos, complex grezos-conglomeratic, complex flişoid.
Toate aceste formaţiuni, aparţinând Domeniului Getic, se în-
tâlnesc în partea de vest a sitului, între Băniţa şi Pui-Grădiştea
de Munte, la limita cu Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului.
Din punct de vedere geomorfologic, situl se găsește în zona
montană şi de dealuri înalte, la altitudini cuprinse între 432
și 1702 m. Relieful este caracterizat prin prezenţa versanţilor
repezi, precum şi a coamelor montane şi deluroase. Cea mai
389
ea moscată, roată sau rocoțel, mărarul porcului, Festuca pse- de 45 de specii de coleoptere saproxilice, localizate pe lem- Așezările preistorice, descoperite în,,Peştera din Bordu Mare“ „Căluşul“ mobilizează întreaga obşte a satului. Alte obiceiuri
udodalmatica etc.) Dintre ferigi menționăm limba cucului, iar nul mort. Dintre acestea, trei specii constituie indicatori cerţi şi pe culmea dealului,,Bordu Mare“, datează din paleolitic, de iarnă din zonă sunt „turca“, „Irozii“ şi „Cerbul“. „Nedeile“
dintre angiosperme dedițeii (sisinei) şi gălbenelele (curechi de ai continuităţii şi maturităţii acestor ecosisteme (Endomychus neolitic, eneolitic, epoca bronzului, până în epoca dacică. reprezintă sărbători legate de hramul bisericii din fiecare sat
munte). O specie de graminee decorativă (cepișoara) se nu- thoracicus, Ceruchus chrysomelinus şi Triphyllus bicolor). Fauna Așezarea preistorică,,Peştera Mare“ și,,Peştera de Apă“ (da- sau de Paşti (la Luncani Vale şi Târsa), Sfântul Ilie (la Federi,
mără printre speciile de interes naţional, iar ghiocelul, printre acvatică este reprezentată printr-un număr relativ mare de ne- tată în paleoliticul mijlociu) precum și fortificaţia dacică,,Tro- Dealul Murgoiului) sau de Sfântul Petru. Cele mai interesante
cele de interes comunitar (alături de clopoțel și de o specie de vertebrate (racul de ponoare) şi specii de peşti (chișcar, dună- ianul“ (sec I – 106 a Chr.) sunt situate în apropierea satului sunt nedeile de pe înălţimi, un fel de mari sărbători şi petreceri
mușchi, Dicranum viride). Sub aspectul vegetaţiei, în sit predo- riță, moioagă, păstrăv, lipan, clean, mreană vânătă, zglăvoacă Cioclovina. Siturile arheologice (aflate în Patrimoniul mon- cu cântec din fluier şi joc în poienile montane, cu o participare
mină făgetele pure montane, urmate de făgetele pure de deal. şi boiştean). În perimetrul sitului au fost identificate șase specii dial cultural UNESCO) de la Sarmizegetusa Regia, Grădiștea, largă din mai multe sate. „Nedeia era sărbătoarea pe înălţimi
Se mai întâlnesc molidişuri pure, amestecuri de molid, brad de amfibieni şi 11 specii de reptile. Toate speciile de amfibi- Costeşti, Blidaru, Luncani-Piatra Roşie şi aşezările etnografice a satelor de pe platformă şi a celor mai învecinate din văi şi
şi fag, făgete amestecate, gorunete. O importanţă ecologică eni identificate sunt strict protejate, două dintre acestea fiind autentice din Platforma Luncanilor reprezintă principalele re- depresiuni, a celor care nu se văzuseră de mult timp, a băci-
ridicată o au arboretele destinate ocrotirii faunei valoroase. specii de interes comunitar, iar restul speciilor de interes naţi- pere istorice și culturale ale zonei. Cetatea dacică de la Băniţa ţelor şi ciobanilor depărtaţi de sat, care îşi revedeau familiile,
Grădiştea Muncelului - Ciclovina - RO SCI 0087
În pofida productivităţii lor reduse, arboretele rămân factorul onal (triton comun transilvănean subspecia ampelensis, buhai și cetatea dacică aflată pe,,Vârful lui Hulpe“ (cota 902 m, sec. I prietenii – era prilejul în care tinerii din diferite părţi se puteau
decisiv în conservarea ecologică a fenomenelor carstice şi a de baltă cu burta galbenă, brotăcel, broască râioasă verde, a.Chr.) se află în vecinătatea unui castru de marș roman situat cunoaşte, în vederea căsătoriei lor”. Un alt obicei cu profunde
peisajului. Limita superioară a pădurii se situează în general broască brună de pădure, triton cu creastă. Dintre reptile, men- pe versantul estic al vârfului Jigoru Mare (datează din peri- semnificaţii îl reprezintă „măsuratul oilor“, adevărate sărbători
la 1400-1500 m altitudine. În urma defrişării pădurilor s-au ționăm prezența viperei negre, a șarpelui de casă, precum și oada războaielor daco-romane, începutul secolului II d.Chr). locale, la care participă şi turiştii. Plecarea oilor la munte şi mă-
instalat pajişti secundare care ocupă în prezent o suprafaţă în- a şarpelui lui Esculap. Mamiferele carnivore sunt reprezentate Vechimea şi continuitatea populării acestei zone de munte suratul oilor au loc între 1 și 8 iunie, respectiv la reîntoarcerea
semnată. Influenţa submediteraneană a determinat instalarea atât prin specii de talie mare (urs brun, lup şi râs), precum şi este atestată de urme ale omului paleolitic la Cioclovina (fosile lor pe 29 august. Tot în legătură cu păstoritul sunt şi grupele de
unor şibliacuri pe stâncăriile calcaroase de la altitudini joase. prin specii de talie mică (vulpe, jder, pisica sălbatică). Speciile umane şi unelte) şi neolitic la Ţâfla (aşezare aparţinând neoli- flueraşi din Grădiştea de Munte, Platforma Luncanilor, Ohaba
Interesante sunt şi tufărişurile de liliac, mojdrean şi Sorbus de erbivore copitate sunt reprezentate de cerb carpatin şi de ticului). Cele mai multe dovezi ale existenţei oamenilor în zo- Ponor, Federi şi Petros.
borbasii, grupate în asociaţia Asplenio-Syringetum vulgaris, căprior. Alte specii întâlnite frecvent sunt mistrețul, bursucul, nele înalte ale platformei şi în apropierea ei aparţin perioadei
întâlnită în Cheile Crivadiei. veveriţa, dihorul, hermelina şi vidra. În peşteri au fost identifi- preromane şi romane, întreaga regiune adăpostind centrul ad- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
cate mai multe specii de lilieci (liliac cârn, liliac mare de amurg, ministrativ al statului dac, respectiv al provinciei romane Dacia perimetrului acestuia
Fauna liliac pitic, liliac mare cu potcoavă, liliac mic cu potcoavă, liliac Felix. „Căluşul“ sau „căluşerul“ reprezintă o altă recunoaştere a Braconajul, inclusiv cel arheologic, are efecte negative puter-
Cercetări recente au identificat un număr de 448 de specii de comun, liliac comun mic). Păsările sunt bine reprezentate prin valorilor patrimoniului nostru cultural în peisajul mondial al nice asupra sitului.
fluturi în zona carstică Ponorici-Cioclovina, care aparţin atât categoria răpitoarelor (uliu porumbar, acvila mică, şorecar co- culturii, fiind înscris pe lista UNESCO a patrimoniului imate-
fluturilor diurni, cât mai ales celor nocturni. Printre speciile mun, vânturel roşu, şoim călător) precum și prin ciocănitoare rial. Acest obicei ancestral îşi are originea în antichitate şi are Administrarea sitului
diurne se numără unii taxoni mai puţin răspândiţi pe teritoriul mare, coţofană, gaiţă, presură galbenă, cuc, corb, cucuvea, la bază cultul Soarelui, asociat cu cel al fertilităţii. Căluşerul În sit sunt mai multe puncte de intrare cu bariere, precum și
ţării noastre, precum sailor comun (specie cu zbor planat și co- mierlă. S-au semnalat şi specii de apă aflate în pasaj. hunedoarean, specific comunelor Boşorod, Orăştioara de Sus trasee/poteci turistice și tematice. Există numeroase pano-
lorit asemănător fluturilor din Asia), driadă, albăstrel scoțian, şi Baru, este practicat numai de Crăciun. Unitar ca forme de uri de informare, panouri de avertizare/atenţionare, panouri
lămâiță sau fluture roșu de mlaștină. Dintre speciile nocturne, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE manifestare, se remarcă prin diversitate de la un sat la altul, pentru orientare. Există locuri de campare prevăzute cu vetre
menționăm molia catax. Dintre gândaci, trei specii se remarcă Principala ocupaţie a locuitorilor din zonă este în continu- printr-o costumaţie populară specifică la care se adaugă clo- de foc. Sunt necesare centre și puncte de informare, amenajări
prin importanţa lor: Sophnochaeta dacica, specie endemică are munca câmpului (agricultură și creşterea animalelor). poţeii (zurgălăi) şi măştile, dar mai ales printr-o coregrafie ex- pentru observare/supraveghere, precum și amenajări pentru
identificată în Peştera Tecuri, Duvalius budai, specie rară de Elementele tradiţionale, îmbinate cu tehnici moderne, au ră- cepţională. Organizarea „cetei“, compusă din 7, 9, 11 dansatori colectarea deșeurilor.
troglobiont identificată în Peştera Ponorici şi Procerus gigas mas mărturii menite să ateste vechimea acestei îndeletniciri. tineri cu vârste în jur de 20 de ani, cuprinde mai multe etape
(cel mai mare cărăbuș din România), identificat în Grădiştea Deşi există un potenţial turistic remarcabil, acesta este aproape pregătitoare (alegerea gazdei, a vătafului, învăţarea textului
Muncelului. Cercetări recente au arătat prezenţa unui număr total ignorat. colindelor şi a melodiilor) care ţin până în ajunul Crăciunului.
0 2 4 6 km
390
Gura Vedei - Şaica - Slobozia - RO SCI 0088
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Călăraşi: Chirnogi.
Județul Giurgiu: Giurgiu, Gostinu, Găujani, Malu, Oinacu, Prundu, Slobozia, Vedea.
Județul Teleorman: Bragadiru, Bujoru, Năsturelu, Pietroşani.
Suprafaţa: 9.514 ha Localizarea geografică: Lat. N 43˚ 44‘ 36‘‘; Long. E 25˚ 48‘ 4‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării Altitudinea: 108 max., 2 min., 20 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit 560 mm. Vânturile frecvente în această zonă sunt Crivăţul,
92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 91F0 - Păduri ripa- Austrul, Băltăreţul şi Sohoveiul. Crivăţul bate mai ales iarna
riene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau şi produce viscole şi îngheţ. Când bate dinspre Marea Neagră
Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris). este purtător de ploi, prin antrenarea norilor. Austrul e un
vânt uscat din S-SV, care aduce iarna ger şi vara secetă, numit
Speciile de interes comunitar din sit popular „Traistă goală“. Băltăreţul bate dinspre Dunăre, mai
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina ales primăvara şi toamna, şi aduce ploi calde şi belşug. Prin
bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). distrugerea zonelor umede de-a lungul Dunării, „Băltăreţul“
Mamifere: Liliacul cu potcoavă a lui Mehely (Rhinolophus şi-a pierdut principala caracteristică şi anume umiditatea.
mehelyi) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposi- Sohoveiul bate vara dinspre stepele ucrainiene, de unde pro- (buhaiul cu burtă roşie şi broasca ţestoasă de apă), precum leniului V î.Hr. şi înlocuieşte cultura Boian în multe zone din
deros) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Vidră, vine şi numele slavo-tătar, fiind numit popular „crivăţul de şi 11 specii de peşti de interes comunitar, între care scrum- Muntenia. Dintre evenimentele culturale locale menţionăm
Lutră (Lutra lutra) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cără- vară“ sau „crivăţul din Asia“. bia de Dunăre, porcuşorul de nisip, avatul şi boarţa. La ni- „Gurbanul Viilor“, „Corabia de Aur“, „Floare de Tei“, precum şi
miziu (Myotis emarginatus) • Popândău, Şuiţă (Spermophilus velul rezervaţiei naturale Ostrovul Gâsca, întreaga faună sărbătorirea anuală a Floriilor.
citellus). Nevertebrate: Scoica de râu (Unio crassus). Pești: Biocenoza se dezvoltă în condiţii optime, create de pădurea cu aspect
Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Avat (Aspius as- Vegetaţia tropical, cu numeroase liane, foarte bine fiind dezvoltată Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
pius) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus Zăvoaiele cu salcie şi plop alb ocupă 10% din suprafaţa situ- macrofauna de vertebrate reprezentată de mistreţ, cu un perimetrului acestuia
fossilis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis lui, în timp ce pădurile ripariene mixte cu stejar, ulm şi frasin, efectiv populaţional bogat. Plantaţiile forestiere ce înlocuiesc speciile caracteristice cu plo-
taenia) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • Răspăr din lungul marilor râuri ocupă doar 1%. Restul suprafeţei este pul cu creştere rapidă conduc la diminuarea fondului forestier
(Gymnocephalus schraetzer) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar ocupat de albia râului, păduri de foioase, terenuri agricole. Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE autohton. Braconajul afectează specii protejate precum vidra şi
(Zingel zingel) • Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica). Rezervaţia naturală Ostrovul Gâsca este dominată de arborete În localităţile din sit majoritatea activităţilor economice sunt speciile de peşti de interes comunitar. Navigaţia cu vase fluvi-
naturale de salcie, cu o densitate mare a stratului arborescent, legate de agricultură, pomicultură, zootehnie şi pescuit tradi- ale mari poluează apa, având un impact major asupra faunei
Caracterizarea sitului având o înălţime medie de 15 metri. În structura primului etaj ţional şi comercial. Majoritatea culturilor sunt de cereale, le- şi florei acvatice.
Prezentare generală se întâlnesc frecvent ulmul şi dudul alb. În structura etajului gume şi fructe, plante tehnice. Creşterea animalelor (bovine,
Situat în lunca inundabilă a Dunării, situl este considerat o al doilea, subarboretul este dominat de sânger şi salcâm mic. ovine şi caprine) completează tabloul agroindustrial al zonei. Administrarea sitului
zonă umedă importantă din punct de vedere conservativ, ză- Pe lângă aceste arborete naturale s-a mai semnalat existenţa Pe malurile râului Vedea se află câteva vestigii arheologice Există cinci puncte de intrare în sit (drumuri locale din
voaiele cu salcie şi plop alb şi pădurile ripariene mixte cu stejar, unor însemnate suprafeţe de plantaţii cu plop negru, aflate în dintre care menţionăm aşezarea preistorică de la Bragadiru Năsturelu, Bujoru, Pietroşani, Slobozia şi Goştinu). Sunt nece-
ulm şi frasin, din lungul marilor râuri fiind habitate de interes plină maturitate și prezentând o floră specifică. (denumita popular „Măgură“), precum şi situl arheologic de sare amenajări şi dotări precum panouri de avertizare/atenţi-
comunitar. Mozaicul de habitate acvatice şi terestre favorizea- la Pietroşani, numit „Locul popilor“ şi aflat la capătul terasei onare, panouri de informare, panouri pentru orientare, clădiri
ză prezenţa unei diversităţi biologice ridicate. Sunt semnalate Fauna râului, pe malul stâng. Aproape de Dunăre se află „Aşezarea de administrative şi staţiuni ştiinţifice, puncte de informare, ame-
șapte specii de mamifere şi două specii de amfibieni de interes Situl adăposteşte șapte specii de mamifere de interes con- la Slobozia“ („Râpa Bulgarilor“) la circa 1 km sud de Slobozia, najări pentru supraveghere, poteci şi trasee de vizitare, trasee
comunitar. Speciile de mamifere sunt reprezentate de cinci servativ caracteristice zonei sudice a României, între care atestând locuirea acestei zone încă din perioada paleoliticului tematice, locuri de campare.
specii de lilieci (liliacul cărămiziu, liliacul mic cu potcoavă, lili- liliacul cu potcoavă a lui Mehely şi liliacul mic cu potcoavă, (Cultura Aurignacian). În apropiere s-au descoperit vestigii
acul cu potcoavă Mehely, liliacul comun, liliacul cu aripi lungi), liliacul cărămiziu şi liliacul cu aripi lungi, vidra şi popândă- din perioada neolitică (Cultura Boian-Gumelniţa). Cultura
de vidră şi popândău. Ecosistemele acvatice şi habitatele asoci- ul. Sunt prezente în sit două specii de amfibieni şi reptile Gumelniţa este o cultură neolitică din a doua jumătate a mi-
ate acestora favorizează prezenţa unei bogate faune piscicole.
Menţionăm prezenţa în sit a 11 specii de peşti de interes comu-
nitar: avat, porcuşor de nisip, boarţă, dunăriţă, ţipar, zvârlugă,
răspăr, fusar, pietrar, ghiborţ, scrumbie de Dunăre. Îmbinarea
între ecosistemele acvatice şi terestre favorizează prezenţa
a peste 400 de specii de nevertebrate, de interes comunitar
fiind scoica de râu. Situl include rezervaţia naturală Ostrovul
Gâsca-Năsturelu.
Biotopul
Geologie/geomorfologie
Situl este amplasat în bazinul inferior al râului Vedea, făcând
parte din Lunca inferioară a Dunării, subunitatea Lunca-
Pasărea. Unitatea de relief întâlnită este cea de luncă. Din
punct de vedere geologic, situl aparţine unităţii structurale
Platforma Moesică. Cuvertura sedimentară este alcătuită din
depozite loessoide şi depozite aluviale de vârstă holocenă, va-
riate ca textură. În zona albiei minore sunt majoritare depozi-
tele aluviale, care formează grinduri fluviatile.
Pedologie
Tipurile de sol caracteristice sitului sunt protosolurile şi soluri-
le aluviale. Materialul parental predominant îl constituie de-
pozitele aluviale, lipsite în general de structură. În sit putem
întâlni şi solurile gleice, soluri grele şi umede cu textură fină
cu fertilitate comparabilă cu cernoziomurile. Pentru punerea în
valoare a potenţialului de fertilitate al acestora este necesară
continuarea lucrărilor de desecare-drenaj, precum şi accelera-
rea scurgerii apelor în exces prin deschiderea periodică de rigo-
le în culturi sau ogoare. Cernoziomurile au o pondere redusă.
Hidrologie
Specific pentru râurile din Câmpia Română este fenomenul
de colmatare treptată a albiilor mici, accentuat în trecut prin
despăduriri. Astfel, aceste râuri nu mai drenează pânza fre-
atică şi determină o creştere a nivelului acesteia în văile joa-
se. Râul Vedea izvorăşte din Platoul Cotmeana şi se varsă în
Dunăre, având o lungime de 244 km. Principalii săi afluenţi
sunt Cotmeana şi Teleorman. Resursele totale de apă subtera-
nă din bazinul hidrografic Vedea însumează circa 672 mil. m³/
an, dintre care 603 mil. m³/an sunt considerate exploatabile, în
proporţii aproape egale din surse freatice (309 mil. m³/an) şi de
adâncime (294 mil. m³/an).
Aspecte climatologice
Clima este influenţată în special de prezenţa Dunării care
aduce un aport crescut de umiditate, microclimatul fiind mai
umed şi mai rece decât cel al zonelor adiacente de câmpie.
Precipitaţiile sunt sursa principală de alimentare a pânze- 0 3,3 6,6 9,9 km
lor freatice şi a umezirii solului, fiind mai însemnate canti-
tativ vara şi primăvara. Precipitaţiile medii anuale ajung la
391
Gutâi - Creasta Cocoşului - RO SCI 0089
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Maramureş: Budeşti, Cavnic, Deseşti, Ocna Şugatag, Şişeşti.
Suprafaţa: 684 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 42‘ 7‘‘; Long. E 23˚ 50‘ 59‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1428 max., 838 min., 1214 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Accesul în sit se realizează din Cavnic, din Ocna Şugatag sau din Breb, pe traseul turistic marcat prin cruce roşie, iar din Mara, pe
traseul turistic marcat prin cruce abastră.
392
Harghita Mădăraş - RO SCI 0090
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Harghita: Cârţa, Căpâlniţa, Dăneşti, Mădăraş, Racu, Siculeni, Suseni, Vlăhiţa, Zetea.
Suprafaţa: 13.373 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 28‘ 38‘‘; Long. E 25˚ 34‘ 12‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1805 max., 882 min., 1310 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 2 4 6 km
393
Herculian - RO SCI 0091
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Covasna: Brăduţ, Băţani.
Județul Harghita: Mereşti, Miercurea Ciuc, Sâncrăieni, Sânsimion, Sântimbru, Tuşnad.
Suprafaţa: 12.881 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 12‘ 2‘‘; Long. E 25˚ 42‘ 49‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1558 max., 553 min., 952 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit fundate. Suprafeţe reduse din sit se caracterizează prin prezen-
9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de ţa unor subtipuri de sol ce sunt considerate ca factor limitativ
fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen pentru starea de conservare a habitatelor, spre exemplu subti-
Herculian - RO SCI 0091
de tip Galio-Carpinetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus gluti- purile pseudogleizat, gleizat sau criptospodic.
nosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion
albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); Hidrologie
9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana Din reţeaua hidrologică a sitului cele mai importante cursuri
(Vaccinio-Piceetea). de apă sunt pârâul Herculian, afluent principal de dreapta al
râului Baraolt, cu afluenţii săi pârâiele Bradu, Pietrei, Durca,
Speciile de interes comunitar din sit precum şi râul Cormoş cu afluenţii săi pârâiele Coşa, Oroniusu,
Mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx) • *Lup (Canis Gherend, Păstrăvilor, Fierarului, Lugojului. Râurile Cormoş
lupus) • *Urs brun (Ursus arctos). Plante: Dicranum viride. şi Baraolt sunt afluenţi principali ai râului Olt. Calitatea apei
râului Cormoş este foarte bună în amonte de localitatea Filia.
Caracterizarea sitului pădurilor cu păşuni împădurite, păşuni şi fâneţe, contribuie mondiale. În zona sitului se află grădina Kankos, precum şi
Prezentare generală Aspecte climatologice la diversificarea resursei trofice pentru speciile ierbivore cerb zona de atracţie turistică Valal. Staţiunea balneoclimaterică
În sit au fost identificate şase tipuri de habitate de interes Situl se află în zona temperat-continentală cu influenţe ocea- carpatin şi căprioară. Calitatea cursurilor de apă este foarte Băile Balvanyos de astăzi s-a format prin contopirea a trei băi,
comunitar, dintre care unul prioritar. Habitatele forestiere nice. Topoclimatul este unul complex, al Munţilor Harghita- importantă pentru vidră, care este dependentă de speciile acestea fiind odinioară în activitate: Puturoasa de la Torja, Băile
au o stare de conservare bună, fiind prepondente pădurile Baraolt. Temperatura medie anuală este de 6,5 °C. Cantitatea de peşti prezente în ape. Pe aria sitului au fost semnalate Csiszar şi Băiţa de la Varpad. Peştera Puturoasa de la Turia este
dacice de fag (31%) şi pădurile acidofile de molid din regi- medie anuală de precipitaţii este de 695 mm. Complexitatea multe specii importante de faună, printre care se numără demna de renumele ei, fiind cea mai mare mofetă naturală de
unea montană (6%). În sit există populaţii sănătoase şi bine reliefului generează o distribuţie inegală a precipitaţiilor din castorul, cocoşul de munte, pisica sălbatică, ciocănitoarea gaze din Europa, având şi cea mai mare revărsare de dioxid de
reprezentate de carnivore mari de interes comunitar, urs, lup punct de vedere cantitativ. Primăvara se produc efecte de neagră, barza neagră, barza albă, buha, huhurezul mic, gaiţa carbon din regiune. Peştera se află la o înălţime de 1052, în
şi râs. Au fost identificate multe specii şi habitate importante foehn pe versanţii cu orientare E-SE, determinate de deplasa- de munte sau alunarul. panta muntelui Budos-hegy. Staţiunea Ozunca Băi se află în-
pentru menţinerea stării favorabile de conservare a speciilor rea maselor de aer din vest şi NE. Intensitatea medie a vântu- tre munţii Baraolt şi Harghita, într-o regiune împădurită, la o
de interes comunitar curechi de munte (gălbenele) și a unei lui creşte odată cu altitudinea. Viteza medie a vânturilor este Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE altitudine de 740 m.
speci rare de muşchi de turbă Dicranum viride. A fost semna- relativ mică (2 m/s, rareori peste 2,5 m/s). Climatul staţional Localităţile din apropierea sitului (Brăduţ şi Băţani) au o popu-
lată de asemenea prezenţa vidrei. local, determinat de cel general, este modificat în funcţie de lație de circa 9000 de locuitori. Activităţile tradiţionale includ Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
formele de relief, altitudine, expoziţie, vegetaţie, rezultând o agricultura şi creşterea animalelor, activităţi meşteşugăreşti, perimetrului acestuia
Biotopul mare varietate de microclimate locale. activităţi de exploatare şi prelucrare a lemnului, prelucrarea Extinderea intravilanului în zonele Bodvaj şi Pârâul Fierarului
Geologie/geomorfologie laptelui, panificaţie, pielărie, extracţia cărbunelui şi a minereu- determină reducerea suprafeţelor cu resurse trofice, contribu-
Substratul geologic, caracteristic dealurilor şi depresiunilor Biocenoza rilor de fier şi nisip. Asociaţiile familiale au drept obiect de acti- ie la creşterea poluării apelor, precum şi la creşterea cantităţii
intra-montane, este variat şi se compune din formaţiuni cre- Vegetaţia vitate croitorie şi ţesătorie, tâmplărie, fabricarea ţiglei, comerţ. de deşeuri depozitate temporar în sit şi poate facilita accesul
tacice: gresii, marne, marno-calcare, gresii calcaroase, calcare Vegetaţia dominantă este cea forestieră, alcătuită din mai Prima atestare documentară a localităţii Doboşeni carnivorelor mari în gospodăriile localnicilor. De asemenea,
triasice şi formaţii vulcanogen-sedimentare. Izolat, apar for- multe tipuri de habitate de pădure de interes comunitar. Dintre (Szekelyszaldobos) datează din 1566, dar săpăturile arheo- utilizarea mijloacelor motorizate pe drumuri sau în perioade în
maţiuni vulcanologice sedimentare, constituite din roci mag- acestea, prioritare sunt pădurile aluviale, dar şi pădurile de fag, logice dovedesc prezenţa aşezării umane mult mai devreme, care accesul acestora este interzis, plantările cu specii necarac-
matice, rezultatul manifestărilor eruptive care au avut loc în de stejar, pădurile dacice şi acidofile au o importanţă esenţială astfel că la Coada Dealului s-a descoperit o aşezare de tip teristice zonei şi braconajul sau supraexploatarea resurselor au
Pliocen. Din punct de vedere geomorfologic, unitatea de bază în alcătuirea vegetaţiei forestiere precum şi în conservarea pe Ariușd-Cucuteni. În 1956 s-au descoperit două cuptoare de un impact negativ asupra sitului.
este situată în ţinutul Carpaţilor Orientali, districtul munţilor termen lung a carnivorelor mari. Cercetările recente au permis redus minereu de fier, de formă circulară, precum şi fragmente
vulcanici Călimani-Harghita. Unitatea geomorfologică predo- identificarea unor specii rare precum curechiul de munte (găl- de ceramică lucrate cu mâna, printre care şi o fructieră, data- Administrarea sitului
minantă este versantul. Altitudinea minimă din sit este 547 m, benele) sau o specie de muşchi de turbă Dicranum viride. Pe te în sec. III-II î.e.n. Lângă pârâul Valal, la marginea dealului În sit a fost realizat un traseu tematic cu tema „Ţinutul
iar cea maximă 1558 m. Expoziţia generală a unităţii este cea lângă habitatele forestiere se regăsesc şi habitate de pajişti Garatfarka, s-a descoperit o urnă de lut bitronconică dacică din Pădurilor Erdővidék – Lemnul şi universul pădurii“. Sunt nece-
sudică, dar datorită reţelei hidrografice care a dus la fragmen- (fâneţe, păşuni). În lipsa mozaicului de habitate ar avea loc sec III-II î.e.n. şi fragmente de ceramică dacică Latene. În zona sare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare,
tarea terenului au apărut toate tipurile de expoziţii: însorite o dispersie a speciilor pradă, iar aceasta ar afecta distribuţia sitului s-au mai găsit un topor neolitic de piatră şi fragmente panouri pentru orientare cu hărţi, clădiri administrative şi
(40%), parţial însorite (50%), umbrite (10%). Formaţiunile populaţilor de carnivore în zona Munţilor Harghita şi vecină- de ceramică din perioada de trecere spre epoca bronzului şi din staţiuni ştiinţifice, centru de vizitare/informare şi puncte de
geologice determină un relief tipic vulcanic, cu variaţie de pan- tăţi. Fâneţele şi păşunile cu arbori reprezintă o sursă de hrană epoca bronzului. Dintre monumentele istorice şi de arhitectură informare, amenajări pentru observare/supraveghere, poteci/
tă, de la repezi, uneori chiar abrupte, la domoale. importantă pentru urs şi ierbivore. ale zonei menţionăm biserica reformată din Brăduţ, constru- drumuri pentru vizitare, locuri de campare, amenajări pentru
ită în anul 1826 (clopotul mic este datat 1552 şi provine din colectarea deşeurilor cu vetre de foc.
Pedologie Fauna aşezarea „Kisszaldobos“), clădirea „Jancso“ în stil gotic (1836),
Solurile sunt favorabile habitatelor forestiere: argiluvisoluri, Pădurile din sit constituie o importantă zonă de hrănire, în monumentele eroilor căzuţi în lupta pentru libertate din 1848-
cambisoluri, spodosoluri şi soluri neevoluate, trunchiate, des- perioada de vară şi toamnă, pentru ursul brun, iar alternanţa 1849 şi monumentele ostaşilor căzuţi în cele două războaie
0 2 4 6 km
394
Igniş - RO SCI 0092
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Maramureş: Baia Mare, Câmpulung la Tisa, Deseşti, Giuleşti, Ocna Şugatag, Sarasău, Sighetu Marmaţiei, Săpânţa.
Suprafaţa: 19.598 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 50‘ 13‘‘; Long. E 23˚ 46‘ 16‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1297 max., 321 min., 888 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
395
matică, servicii publice de poştă şi telecomunicaţii, recreere-cul- „Sf. Nicolae“ (datată 1700, din satul Fereşti). Închisoarea din clor tradiţional şi port popular. Manifestarea durează 3-7 zile rilor de acces şi infrastructurii turistice din zonă. Vânătoarea
tură-sport, învăţământ public şi privat, prelucrarea lemnului în Sighetu Marmaţiei (datată 1897) este monument de arhitec- şi permite turiştilor degustarea de castane coapte sau prăjite. selectivă şi braconajul (activitate ilegală) conduc la scăderea
fabrici de mobilă, confecţii textile. tură şi găzduieşte astăzi Muzeul victimelor comunismului şi În localitatea Săpânţa se află Ansamblul de arhitectură teh- populaţiilor de specii de interes cinegetic din sit. Amenăjarile
Dintre monumentele istorice importante din Baia Mare men- rezistenţei anticomuniste Sighet. Liceul pedagogic (1802) şi nică populară (complex de vâltori), monument de arhitectu- hidroenergetice şi modernizările drumurilor de acces pot con-
ţionăm Centrul istoric – Oraşul medieval Rivulus Dominarum sinagoga (1902) reprezintă alte monumente de arhitectură ră, precum şi „Cimitirul Vesel“ (tradiţie începută în 1935, în duce la fragmentarea habitatelor.
datat sec. XV-XIX, Bastionul Măcelarilor – Turnul de Muniţii emblematice alături de sediul Lojei francmasonice (1890). prezent aceasta având peste 200 de monumente memoriale
ce reprezintă sistemul de fortificaţii medievale al oraşu- Tot în Sighet se află casa memorială „Elie Wiesel“, casă-mu- şi funerare, cu desene şi poezie populară). Administrarea sitului
lui, Casa Iancu de Hunedoara (sec. XV, sec. XVIII), Turnul zeu în care a trăit primii 15 ani de viaţa cunoscutul roman- În sit există amplasate bariere, panouri de informare şi panouri
lui Ştefan (1347) şi Claustrul mănăstirii Minoriţilor (1734). cier, dramaturg, eseist şi memorialist Elie Wiesel, laureat al Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara pentru orientare, precum şi trasee turistice, dar este necesară
Biserica de lemn „Sf. Paraschiva“ din localitatea Deseşti premiului Nobel. Tânjaua Hotenarilor (Tânjaua de pe Mara) perimetrului acestuia suplimentarea numărului acestora. Sunt necesare clădiri ad-
(1770) este inclusă pe lista patrimoniului mondial cultural al este o sărbătoare anuală dedicată roadelor pământului, fiind În perimetrul sitului se desfăşoară activităţi tradiţionale pre- ministrative, staţiuni ştiinţifice, centru de vizitare, puncte de
UNESCO. Pe lista monumentelor de arhitectură sunt incluse sărbătorit primul gospodar care a ieşit la arat. „Sărbătoarea cum exploatarea forestieră şi prelucrarea lemnului, păşunat, informare, trasee tematice, locuri de campare cu vetre de foc şi
şi Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril“ (1657, Castanelor“ este un eveniment desfăşurat anual în Baia Mare vânătoare. Alte activităţi sunt reprezentate de exploatarea amenajări pentru colectarea deşeurilor.
din satul Hoteni, Ocna Şugatag), precum şi Biserica de lemn la sfârşitul lunii septembrie şi găzduieşte şi un festival de fol- carierelor, amenajări hidroenergetice, modernizări ale drumu-
Igniş - RO SCI 0092
0 1 2 3 km
396
Insulele Stepice Şura Mică - Slimnic - RO SCI 0093
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Sibiu: Sibiu, Slimnic, Şura Mare, Şura Mică.
Suprafaţa: 367 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 52‘ 49‘‘; Long. E 24˚ 8‘ 32‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 564 max., 412 min., 497 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit pajiștile de altitudine joasă s-au dezvoltat populații importan-
6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri te de plante erbacee perene, dintre care menționăm plantele
pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 6240* - Pajişti ste- medicinale coada-vulpii și bibernil (denumită şi sângereasă
pice subpanonice; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; deoarece are proprietăți astringente și antihemoragice). În
6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau interiorul sitului se găsește rezervația naturală Dealul Zackel,
argiloase (Molinion caeruleae); 6510 - Pajişti de altitudine care în 2011 a fost afectată în proporţie de 90% de un incendiu.
joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 6430
- Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nive- Biotopul
lul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 40A0* - Tufărişuri Geologie/geomorfologie
subcontinentale peri-panonice. Situl se găsește în partea de SV a Podișului Transilvaniei.
Altitudinile variază de la 400 m la aproape 600 m. Din punct
Speciile de interes comunitar din sit de vedere geologic, rocile predominante sunt cele sedimenta- 662 mm, cu valori minime în februarie și maxime în iunie, iar Fauna
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina re, respectiv argile, gresii, marne, nisipuri, pietrișuri, care s-au numărul zilelor de îngheț de circa 120 pe an. Umiditatea relati- Fauna este reprezentată de un număr impresionant de insec-
variegata) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton depus pe fundamentul Depresiunii Transilvaniei, alcătuit din vă a aerului înregistrează valori multianuale de 75%. Vânturile te, între care predomină coleopterele, ortopterele, hemipte-
cu creastă (Triturus cristatus) • Triton comun transilvănean șisturi cristaline și scufundat la o adâncime de peste 4500 m. predominante sunt cele din direcția NV. rele, himenopterele și lepidopterele. Speciile de faună din
(Triturus vulgaris ampelensis). Nevertebrate: Pseudophilotes Relieful este deluros, reprezentat prin dealuri joase cu pante sit se pot încadra, după proveniența lor, în grupele euro-si-
bavius. Plante: Capul şarpelui (Echium russicum) • Târtan, domoale, despărțite de văi fertile și râuri mici. Biocenoza beriană, pontică, pontico-mediteraneană, daco-balcanică,
Hodolean (Crambe tataria) • Adenophora lilifolia • Angelică Vegetaţia paleotropicală și iberică. Specifice pentru fauna acestui sit și
de baltă (Angelica palustris) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). Pedologie Insolația puternică a versanților a determinat existența în importante din punct de vedere biogeografic și ecologic sunt
Datorită condițiilor geomorfologice, geologice, climatice și bi- acest areal a unei biocenoze de tipul celor comune stepelor, fluturii de zi (în special lămâița și fluturele de zi albăstrelul
Caracterizarea sitului ogeografice, solurile predominante sunt din categoria solurilor cu plante iubitoare de căldură și rezistente la uscăciune. În transilvan, care prezintă aici o subspecie care trăieşte doar
Prezentare generală specifice etajului deluros, respectiv soluri brune de pădure, acest areal au fost identificate numeroase specii de plante, în populaţii răsfirate din câmpia și podișul Transilvaniei).
Situl prezintă o importanță deosebită pentru conservare deoa- slab podzolite sau nepodzolite, dar pe alocuri este prezent şi unele dintre acestea fiind de interes conservativ (angelica Larvele fluturelui albăstrel transilvan trăiesc pe jaleşul cârn,
rece condițiile fizico-geografice permit integrarea unor insule cernoziomul, din categoria cernisolurilor. de baltă, capul șarpelui, iris, hodolean, trifoiaș de baltă, clo- plantă specifică versanţilor însoriţi din această zonă. Sunt
de stepă specifice sudului României și Dobrogei în bioregiunea poței). Specifice sunt frăsinelul, sasciul, jaleșul, diverse specii prezente de asemenea specii de cărăbuși, scarabi, precum și
continentală din podișul Transilvaniei. Situl este desemnat Hidrologie de ceapa ciorii (plante cu flori albe sau roz), rușcuța, macul gândacul arămiu al puieților. În sit este prezent și cosașul de
pentru conservarea a cinci specii de plante de interes comu- Hidrografia din arealul sitului este reprezentată de râuri mici, galben, migdalul pitic, poroinicul (gemănariță sau sculătoa- stepă, o specie rară în Europa, întâlnită mai des în Asia. Alte
nitar dintre care menționăm hodoleanul tătăresc (târtan) și tributare bazinului Mureșului (Slimnic, Șarba) și Oltului (Valea re). Vegetația ierboasă a pantelor înclinate și aride este re- specii de insecte sunt reprezentate de fluturele Polyommatus
capul șarpelui. În sit au fost identificate până în prezent șapte Plopilor, Valea Șerpuită). Întregul teritoriu din zona Valea prezentată de asociații de plante rezistente la secetă, numite sephyrus uhryki (o specie balcanică rară, întâlnită numai în
habitate de interes comunitar, dintre care trei sunt considera- Plopilor se încadrează în bazinul hidrografic superior al Oltului. generic iarbă de stepă. Alte specii importante de plante pre- unele zone din câmpia Transilvaniei), Philotes bavius (o spe-
te habitate prioritare: pajiști uscate seminaturale cu tufișuri zente în sit sunt zăvăcusta, macul cornut, bujorul (orhideea cie de origine pontică), Stenodera caucasica (specie de ori-
pe substrat calcaros, pajiști stepice subpanonice, tufărișuri Aspecte climatologice piramidă), stânjenelul de piatră (cocoșei păsărești), usturoiul gine asiatică). În sit au fost identificate specii de amfibieni
subcontinentale peripanonice. Situl găzduiește peste 314 spe- Din punct de vedere climatic, situl se încadrează în etajul dea- alb, didițeii (sisinei), firuța de piatră, gușa porumbarului, precum țestoasa de apă, buhaiul de baltă cu burta galbenă,
cii de plante și peste 400 de specii de insecte. Menționăm în lurilor joase, cu temperaturi medii anuale de 8-9 °C. Luna cea ploșnitoasa. Datorită expozitiei și altor condiții ecologice, în tritonul comun transilvănean și tritonul cu creastă. Fauna de
special prezența unor populații importante de fluturi și cole- mai caldă este iulie, când temperatura medie este de 21 °C, iar acest sit se regăsesc numeroase specii caracteristice regiuni- micromamifere este reprezentată în special de rozătoare,
optere, printre care se regăsește un fluture mic de zi de interes luna cea mai rece ianuarie, cu o medie de –3 °C. Având expune- lor stepice, pontice și submediteraneene, fiind până în pre- printre care șoarecele de câmp și șoarecele de umbră.
comunitar (albăstrelul de transilvania). De asemenea, în sit re sudică, pe unii versanți se înregistrează valori termice anu- zent inventariate 314 specii de plante.
sunt prezente patru specii de amfibieni de interes comunitar. În ale de 10 °C. Cantitatea medie anuală a precipitațiilor este de Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
Activitățile economice principale sunt preponderent activi-
tăți tradiționale (agricultură, creșterea animalelor, cultura
plantelor tehnice, vii, livezi, albinărit, fierărit). În localitatea
Șura Mică există un parc industrial, amplasat într-o zonă
care se bucură de un spirit renăscut al liberei iniţiative,
construit pe tradiţia industrială şi comercială datând din
Evul Mediu dar respectând toate reglementările actuale din
Uniunea Europeană.
În Slimnic se găsesc Biserica fortificată (sec. XV) și Cetatea
țărănească (sec. XVI), precum și biserica greco-catolică
cu hramul „Sf. Treime“ și biserica ortodoxă cu hramul „Sf.
Arhangheli“. În Cetatea țărănească există o cameră numită
„camera divorțurilor“. Legenda spune că în această cameră
erau aduse cuplurile care se certau și erau ținute trei zile pen-
tru a se împăca. Obiectele din cameră erau din lemn pentru
a evita folosirea lor ca armă. Dacă nu se împăcau în trei zile,
soții erau duși la episcop, la Biertan, unde mai primeau un
acord de șapte zile. Dacă nici acest răstimp nu era suficient
pentru împăcare, soții divorțau în urma unei slujbe a episco-
pului. În localitatea Șura Mare există un obiectiv memorial
(Parcela soldaților germani din al doilea război mondial, cu
116 militari înhumați) și Biserica evanghelică fortificată (sec
al XIII-lea). La horele de duminică din Șura Mare se joacă
„Călușerul“, un dans românesc tradițional. Biserica evan-
ghelică luterană din Șura Mică (monument istoric, sec. XIII)
a fost construită inițial ca bazilică romană, apoi transformată
și fortificată la sfărșitul sec. XIV, în stil gotic.
Administrarea sitului
În sit nu există amenajări și dotări. Sunt necesare într-o primă
etapă panouri de avertizare și atenţionare, panouri de infor-
mare, panouri pentru orientare cu hărţi, poteci și trasee pentru
0 1 2 3 km vizitare, precum și amenajări pentru colectarea deșeurilor.
397
Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia
- RO SCI 0094
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Constanţa: Mangalia.
Suprafaţa: 382 ha Localizarea geografică: Lat. N 43˚ 48‘ 49‘‘; Long. E 28˚ 35‘ 55‘‘
Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia - RO SCI 0094
Bioregiunea: Pontică Ecoregiunea: Marea Neagră (apele teritoriale) Altitudinea: 7 max., 0 min., 0 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit ridicate vara şi scăzute iarna, apele de suprafaţă din marea
1110 - Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic deschisă, cu salinitate mai ridicată vara şi temperatură scăzută
de apă de mare; 1170 - Recifi; 1140 - Nisipuri şi zone mlăşti- iarna, şi apele de adâncime, cu salinitate ridicată şi tempera-
noase neacoperite de apă de mare la reflux. turi scăzute indiferent de anotimp.
0 0,5 1 1,5 km
398
La Sărătura - RO SCI 0095
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bistriţa-Năsăud: Şintereag.
Suprafaţa: 16 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 11‘ 18‘‘; Long. E 24˚ 21‘ 32‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 304 max., 293 min., 297 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
399
Lacul Bâlbâitoarea - RO SCI 0096
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Prahova: Starchiojd.
Suprafaţa: 3 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 23‘ 20‘‘; Long. E 26˚ 6‘ 19‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 886 max., 864 min., 835 med.
giloase (Molinion caeruleae); 7110* - Turbării active. Situl se află la 3 km de confluenţa pârâului Bâlbâitoarea cu
Bâsca fără Cale.
Speciile de interes comunitar din sit
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă Aspecte climatologice
(Bombina variegata). Plante: Drepanocladus vernicosus. Clima acestei unităţi are un caracter temperat-continental, cu
diferenţieri regionale impuse de configuraţia reliefului, dar şi
Caracterizarea sitului de poziţia la intersecţia influenţelor climatice nord-vestice,
Prezentare generală estice şi sudice. Temperaturile medii anuale sunt de 7-8 °C.
Mai mult de jumătate din suprafaţa sitului este ocupată de Cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 750 mm. Lacul
turbării acide în care predomină muşchiul de turbă. Deşi are o Bâlbâitoarea este situat la altitudine relativ mică, dar cu un mi-
suprafaţă mică faţă de alte situri similare, Bâlbâitoarea prezin- croclimat de versant şi de vale specific care a permis formarea
tă o adâncime maximă în stratul de turbă de 14,2 m şi în ochiul turbăriei.
central de apă de 12,5 m. Aici s-au descoperit 37 de specii noi
pentru ţara noastră, dintre care 23 sunt alge, iar 13 aparţin fa- Biocenoza Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE oi şi vite. Într-o perioadă anterioară construirii drumului
unei de nevertebrate. Este primul sit în care s-au făcut studii Vegetaţia Cei 2159 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal forestier din vecinătate, nivelul mlaştinii era mai ridicat cu
de evaluare a producției primare a plantelor macrofite dintr-un Din suprafaţa totală a sitului, peste jumătate este mlaşti- în activități de creșterea animalelor, cultivarea terenului agri- caţiva zeci de centimetri, dar a scăzut din cauza unei scur-
habitat de turbărie, atât la noi în țară cât și în lume, urmărin- na propriu-zisă, iar cealaltă jumătate este reprezentată de col, pomicultură și morărit. Sistemul de încălzire din locuințe geri făcute de constructor. Mărturie stau rădăcinile copacilor
du-se astfel evoluția fitocenozelor de care este legată colmata- versanţi acoperiţi de pajişti subalpine şi păduri. Planctonul este individual, cu lemne sau gaz. Rețeaua de alimentare cu din cuveta care se afla parţial deasupra nivelului actual al
rea organică și depunerea de turbă. mlaştinii include 83 de specii de alge. Flora include trei relicte apă și cea de canalizare sunt în curs de realizare. apei. Deoacere se efectuează tăieri în zona sitului, se pare că
glaciare (Scheuchzeria palustris, roua cerului şi rogozul cu pani- Pe harta patrimoniului cultural comuna Bătrâni figurează cu această zonă, teoretic retrasă, este de fapt expusă impactului
Biotopul cul mic). Au fost identificate 60 de specii de muşchi, între care urme arheologice din epoca daco-getică (sec. IV î. Hr. – sec I d. negativ al mai multor tipuri de activităţi umane.
Geologie/geomorfologie speciile de turbă sunt cele mai reprezentative. În sit este pre- Hr.) în locul denumit Coada Malului dar și vestigii din perioada
Cuveta mlaştinii este de versant şi s-a format datorită unei alu- zentă Drepanocladus vernicosus, o specie de muşchi de interes formării poporului român (sec. V d. Hr.) în locul numit Slobozia. Administrarea sitului
necări de teren, elementul cel mai caracteristic şi vizibil fiind comunitar caracteristică turbăriilor montane. Ziua Comunei se sărbătorește în fiecare an pe 27 iulie, iar pe 14 În prezent în sit există doar poteci pentru vizitare. Acesta
râpa de desprindere cu o înclinaţie de circa 70°. septembrie are loc Târgul de zarzavat. necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare și
Fauna pentru orientare, puncte de informare, amenajări pentru
Pedologie Fauna este caracteristică habitatelor de mlaştină, întâlnin- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara observare, bariere, trasee tematice și amenajări pentru co-
În partea superficială terestră predomină cambisolurile, cu ti- du-se mai multe specii de amfibieni şi reptile cum ar fi buhaiul perimetrului acestuia lectarea deșeurilor.
purile brun- roşcat de pădure şi brun acid de pădure, la care de baltă cu burta galbenă, broasca roşie de munte, tritonul co- În zonă se practică intens activităţi pastorale, iar poziţio-
se adaugă argiluvisolurile, cu tipurile cenuşiu şi brun roşcat, și mun, şopârla de munte sau şarpele de apă. Trebuie menţionat narea mlaştinii în apropierea drumului forestier şi existen-
local molisolurile. că situl este frecvent vizitat şi de urşi. ţa pajiştii o face accesibilă oricărui trecător şi turmelor de
0 0,5 1 1,5 km
400
Lacul Negru - RO SCI 0097
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vrancea: Nistoreşti, Pauleşti.
Suprafaţa: 101 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 50‘ 43‘‘; Long. E 26˚ 29‘ 4‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1514 max., 1123 min., 1349 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 1 2 3 km
401
Lacul Peţea - RO SCI 0098
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Oradea, Sânmartin.
Suprafaţa: 49 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 0‘ 38‘‘; Long. E 21˚ 58‘ 39‘‘
Bioregiunea: Panonică Ecoregiunea: Dealurile Crişanei Altitudinea: 167 max., 133min., 147 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit temperaturii aerului este de 10-11 oC. Influenţa maselor de aer
Lacul Peţea - RO SCI 0098
31A0* - Ape termale din Transilvania acoperite de lotus (dreţe). oceanic se manifestă prin cantitatea şi regimul precipitaţiilor.
Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor este de 611 mm, re-
Speciile de interes comunitar din sit lativ mare comparativ cu regiuni asemănătoare de câmpie din
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) estul sau sudul ţării aflate sub influenţa maselor de aer conti-
• Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • nental. Viteza vântului este redusă, înregistrându-se un maxim
Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Buhai de baltă cu în luna aprilie.
burta roşie (Bombina bombina). Nevertebrate: *Callimorpha
quadripunctaria • Scoica de râu (Unio crassus) •Chilostoma Biocenoza
banaticum. Pești: Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă Vegetaţia
(Cobitis taenia). Speciile cele mai importante prezente în sit sunt nufărul ter-
mal, inăriţa mică, broscăriţa, piciorul cocoşului de baltă, ţipi-
Caracterizarea sitului rigul (stuf), mana de apă, buzduganul de apă, pipriguţul, găl- în sit se întâlnesc diverse specii dintre care amintim fluturele fazele lunii), Cetatea din Oradea, construită în secolul XI și
Prezentare generală binelele, creţuşca, răţişorul. În apropierea sitului se întâlnesc coadă de rândunică, fluturele de varză, fluturele cap de mort devenită o adevărată emblemă a orașului, și Capela de la
Situl a fost desemnat pentru conservarea habitatului pri- salcia plângătoare şi alte specii de sălcii, arinul negru, plopul, şi fluturele vărgat, specie prioritară de interes comunitar. Haieu, o impresionantă biserică-sală de sorginte medievală
oritar de ape termale din Transilvania acoperite de lotus, arţarul, teiul etc. În porţiunile nebetonate, aproape de mal, Datorită prezenţei ecosistemului acvatic apar o serie de spe- (sec. XIV) în care se mai pot observa elemente arhitectura-
precum şi pentru conservarea a trei specii de amfibieni, există pe alocuri o vegetaţie ierboasă specifică bălţii, unde pre- cii de insecte cu larve sau adulţi legate de acest mediu, cum le romanice, cisterciene și gotice. „Toamna Orădeană“ este
a ţestoasei de apă, a două specii de peşti şi a trei specii de domină stuful, pipriguţul, stânjenelul galben, capul ariciului, sunt libelulele şi scorpionul bălţii. Speciile de peşti identifi- un festival de divertisment și cultură organizat în fiecare
nevertebrate (scoica de râu, melcul carenat banăţean şi o rugina, rogozul de baltă, lintiţa, pirul roşu, papura, broscăriţa cate aici prezintă o variabilitate accentuată, dar cu populaţii an între jumătatea lunii septembrie și 12 octombrie, Ziua
specie rară de fluture). Situl se suprapune peste Rezervaţia (în albia râului). reduse numeric, putând fi întâlniţi crapul, avatul, cleanul, Orașului, iar „Serbările Cetății“, o manifestare cultural-artis-
Naturală Pârâul Peţea, ecosistem acvatic cu o fizionomie mreana vânătă, porcuşorul, boarţa, câra, babuşca, caracu- tică, are loc vara fiind menită să readucă în centrul atenției
bine conturată, reprezentând singurul ecosistem termal Fauna da, carasul, murgoiul bălţat, dar şi speciile de peşti exotici leagănul istoric al urbei.
natural din România. Nufărul termal reprezintă unicul caz Situl reprezintă un habitat ideal pentru speciile de amfibi- provenite de la acvarişti şi care supravieţuiesc în apa caldă.
în care o specie de plantă tropicală trăieşte spontan într-o eni precum tritonul cu creastă, buhaiul de baltă cu burta Dintre speciile de păsări din cadrul sitului putem menţiona Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
climă temperată. Rezervaţia naturală a lacului termal for- galbenă, buhaiul de baltă cu burta roşie, broasca râioasă coţofana, mierla, cucul, diverse specii de piţigoi şi ciocăni- perimetrului acestuia
mat de izvorul pârâului Peţea conţine nămol sapropelic fosil brună, broasca râioasă, brotăcelul, broasca roşie de pădure, tori, huhurezul mic, ciocârlia, mărăcinarul etc. Accidental Exploatarea intensivă a resurselor de apă termală a dus la
şi adăposteşte elemente floristice şi faunistice relicte, la fel tritonul comun, iar dintre reptile putem aminti ţestoasa de apar în sit cormoranul mic, strârcul cenuşiu, stârcul galben, scăderea accelerată a debitelor izvoarelor termale, în decem-
ca întregul parcurs neamenajat al acestui pârâu (până la in- apă, năpârca, guşterul, şarpele de casă şi şarpele de apă. egreta mică. brie 2012 constatându-se secarea apei din cuveta lacului şi
trarea în Oradea), a cărui albie conţine în întregime depozite Nevertebratele sunt bine reprezentate în sit, o specie foarte îngheţul speciilor caracteristice, producându-se distrugerea
de turbă. Ecosistemul termal din sit este unic în lume deoa- importantă fiind melcul Melanopsis pareysii (relict viu, pre- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE întregului ecosistem.
rece conţine asocierea de specii endemice roşioară termală zent numai în România) care are o mare variabilitate de for- Cei 191323 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în
(specie de peşte), nufăr termal şi melc termal (relict terţiar). mă şi dimensiuni şi trăieşte în apele calde ale lacului Peţea, principal în industrie, turism, comerț, agricultură și creșterea Administrarea sitului
La suprafaţa apei lacului termal trăieşte o insectă micuţă, pe plante şi fund mâlos, la temperaturi de până la 42 °C. De animalelor. Sistemul de încălzire din locuințe este centralizat și În sit există panouri de avertizare și de informare, puncte de
de asemenea endemică, Mesovelia thermalis. Aceste specii asemenea, sunt prezente melcul carenat bănăţean şi scoica individual, cu lemne și gaz. Localitățile din vecinătatea sitului intrare și amenajări pentru colectarea deșeurilor. Acesta ne-
sunt considerate o rămăşiţă a florei şi faunei subtropicale de râu, aceasta din urmă fiind un indicator de ape curate, dispun de rețele de alimentare cu apă și canalizare. cesită atât suplimentarea panourilor de avertizare, a celor de
din perioada terţiară, care datorită caracteristicilor apelor nepoluate. În ceea ce priveşte insectele, acestea sunt repre- Dintre monumentele istorice aflate în zona sitului pot fi informare și a amenajărilor pentru colectarea deșeurilor, cât și
termale au supravieţuit răcirii climei din perioada glacia- zentate de cosaşul verde, lăcusta călătoare italiană, greierele menționate Biserica Ortodoxă cu Lună din Oradea, construită centre de vizitare și puncte de informare.
ţiunilor. Dintre acestea, nufărul a fost declarat Monument de câmp, greierele de casă, călugăriţa comună. Dintre fluturi, în 1790 (un mecanism din turla bisericii arată cu exactitate
al Naturii încă din anul 1931, iar în Jurnalul Consiliului de
Miniştri nr. 1148/1932 a fost înfiinţată Rezervaţia botanică
a pârâului Peţea.
Biotopul
Geologie/geomorfologie
Zona este dispusă pe o terasă de luncă alcătuită dintr-un ori-
zont argilos sau de nisip, cu o grosime medie de 3,5 m. În zona
pârâului Peţea orizontul de suprafaţă este alcătuit din nisipuri
afânate. Arealul face parte din punct de vedere geologic din
extremitatea de NE a Depresiunii Panonice. În cuprinsul ei se
separă un fundament alcătuit din şisturi cristaline şi depozite
sedimentare, ca şi o suită de depozite terţiare care reprezintă
formaţiunile propriu-zise ale depresiunii.
Pedologie
În zona sitului există mai multe tipuri de soluri cum ar fi cerno-
ziomuri argiloiluviale tipice, soluri cenuşii tipice, cernoziomuri
cambice freatic-umede, cernoziomuri cambice gleizate, pro-
tosoluri aluviale, soluri aluviale (inclusiv protosoluri aluviale)
frecvent gleizate, soluri brune argiloiluviale tipice (inclusiv slab
luvice), soluri brune eu-mezobazice, erodate şi erodisoluri, so-
luri brune luvice gleizate şi/sau amfigleizate, soluri gleice pe
depozite fluviatile şi fluvio-lacustre recente, soluri pseudoglei-
ce albice şi suprafeţe de sol afectate de degradare agrofizică.
Hidrologie
Pârâul Peţea este un afluent de stânga al Crişului Repede, care
izvorăşte din locul numit „Ochiul Ţiganului“, colmatat azi, ur-
mat de „Ochiul Pompei“ (captat şi slab funcţional) şi de „Ochiul
Mare“, care a luat aspectul unui mic lac, acesta rămânând
principalul izvor natural care mai debitează, restul izvoarelor
descrise fiind practic dispărute. De altfel, debitul izvoarelor
termale a scăzut permanent în timp din cauza unor cauze
geologice la care s-au adăugat în ultimele decenii exploatarea
intensivă a resurselor de apă termală de către om, ceea ce a dus
la scăderea accelerată a debitelor acestora. Principalul afluent
netermal este Valea Hidişelului, care izvorăşte în amonte de lo-
calitatea Hidişelu de Sus. Valea Hidişelului confluează cu pârâul
Peţea în dreptul localităţii Sânmartin, străbătând ulterior sudul
oraşului Oradea.
Aspecte climatologice
Caracteristicile principale a climei din zona sitului sunt lipsa
intervalelor de uscăciune şi seceta excesivă în timpul verii
şi a gerurilor intense şi persistente în timpul iernii, urmare a
infuziilor de aer temperat maritim care sunt destul de frec-
vente. Aşezarea arealului într-un sector larg, deschis circulaţi- 0 1 2 3 km
ei maselor de aer predominant vestice și sud-vestice, explică
climatul temperat moderat de câmpie, blând. Media anuală a
402
Lacul Ştiucilor - Sic - Puini - Bonţida - RO SCI 0099
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Cluj: Bonţida, Căianu, Fizeşu Gherlii, Geaca, Gherla, Jucu, Pălatca, Sic, Ţaga.
Suprafaţa: 3.798 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 56‘ 30‘‘; Long. E 23˚ 55‘ 30‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 525 max., 276 min., 362 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit la intensificarea acestor fenomene este cel antropic, legat în
1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sar- acest caz de modul de utilizare a terenului, respectiv suprapă-
matice; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip şunatul şi arăturile în lungul versantului. Alunecările de teren
Magnopotamion sau Hydrocharition; 6240* - Pajişti stepice sunt extrem de frecvente. În localitatea Sic, de-a lungul văilor
subpanonice; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte Coastei şi Sântejude, apare la suprafaţă sarea, determinând o
higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; morfodinamică specifică şi instalarea sărăturilor.
91H0* - Vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens; fluenţa acesteia cu pârâul Sântejude s-au amenajat heleşteiele de la est spre vest, între 600-800 mm/an. Datorită poziţiei şi
91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; Pedologie Borzaş şi Sântejude după inundaţiile din 1970. Iazul Sântejude reliefului, direcţia de orientare a vânturilor nu este influenţată
91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 40A0* - Tufărişuri În zonele mai înalte, din nordul şi nord-vestul câmpiei în care are o lungime de 1,9 km şi o adâncime maximă de 2,6 m, iar de obstacole naturale. Vânturile bat predominant din sectorul
subcontinentale peri-panonice; 6510 - Pajişti de altitudine este localizat situl, procesele pedogenetice au dus la formarea iazul Borzaş, situat în amonte de el, are o lungime 0,6 km şi vestic (nord-vestic şi sud-vestic). Distribuţia direcţiei şi vitezei
joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis). argiluvisolurilor şi a cambisolurilor pe suprafeţe mai restrânse. o adâncime maximă de 1,8 m. La Puini, situl este mărginit la vânturilor în cursul anului este dirijată de regimul circulaţiei
Cambisolurile apar îndeosebi pe versanţi, uneori şi pe supra- nord de pârâul cu acelaşi nume, iar la sud de pârâul Chiriş, care generale atmosferice, iar într-o mare măsură aceste vânturi
Speciile de interes comunitar din sit feţe plane, frecvent suprapuse depozitelor bogate în carbonat confluează aici cu valea Imbulz. Pârâul Puini se varsă în Fizeş predominante sunt răspunzătoare de schimbările în dinamica
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina de calciu. O răspândire largă o au solurile brune de pădure, cu între iazurile mari Sucutard I şi Ţaga Mare iar Girişul, după con- factorilor meteorologici.
bombina) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variega- textura uniformă pe profil, ceea ce le imprimă un mai mare fluenţa cu Imbulzul, se varsă în iazul Sucutard I, situat pe Fizeş
ta). Nevertebrate: Cărăbuşul cu corn (Bolbelasmus unicornis) grad de rezistenţă la eroziune. Aceste soluri se întâlnesc în sec- în amonte de Sucutard II. Partea cea mai sudică a sitului se află Biocenoza
• Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). Plante: Capul şarpe- torul central şi vestic al sitului (zona Sic, Valea Sărată), precum pe valea pârâului Mociu sau Legii. Aici se găseşte restul lacului Vegetaţia
lui (Echium russicum) • Târtan, Hodolean (Crambe tataria) • şi pe majoritatea reversurilor de cuestă. În sudul sitului exis- Legii de odinioară. În prezent Lacul Legii este aproape complet În sit, pădurile ocupă suprafeţe reduse şi sunt situate pe pan-
Gălbinare (Serratula lycopifolia). tă molisoluri reprezentate de cernoziom argiloiluvial şi într-o secat din cauza barării cursului de apă al văii Legii la Mociu, tele şi coamele dealurilor la Săcălaia, Sic şi Puini. Aceste păduri
mai mică măsură cernoziom cambic. Pe suprafeţe restrânse, în unde s-a amenajat un mic iaz. Amenajarea acestui iaz, precum sunt edificate de gorun, carpen şi stejar pufos. Există şi păduri
Caracterizarea sitului concordanţă cu anumiţi factori locali, apar soluri intrazonale, şi lucrările de adâncire a albiei pârâului Legii întreprinse la fi- de stejari mezofili, în principal stejar pedunculat, şi izolat pe
Prezentare generală între acestea putând fi amintite solurile hidromorfe, halomor- nele anilor ’70, au dus la scăderea nivelului apei atât în Lacul versanţi sudici, în Pădurea Păstăraia pe Valea Sântejude, este
Zona este cunoscută în literatura geografică românească sub fe şi cele neevoluate. În văile pâraielor (Valea Bonţului şi Legii Legii cât şi în lunca pârâului din aval de lac şi până la vărsarea prezent şi cerul. Pe lângă aceste specii dominante sunt prezenți
numele de Câmpia (Bazinul) Fizeşului. Geologia zonei, hete- sau Mociu) sunt răspândite solurile aluviale şi hidromorfe (lă- în iazul Geaca I, adică tocmai în zona care formează rezervaţia şi paltinul de câmp, jugastrul, cireşul sălbatic, arţarul tătă-
rogenitatea solurilor şi a reţelei hidrografice au contribuit îm- coviştile şi solurile negre de fâneaţă), consecinţă a surplusului naturală Valea Legiilor. răsc, teiul şi frasinul. Caracteristice sunt pădurile transilvane
preună la realizarea unui peisaj extrem de mozaicat, în parte temporar, prelungit sau permanent al apei. Prezenţa sării la de gorun şi stejar pedunculat cu arţat tătăresc, tipice pentru
modelat şi sub influenţa antropică. Mozaicarea peisajului se suprafaţă a determinat apariţia, în unele sectoare, a solurilor Aspecte climatologice silvostepă, ponderea cea mai mare având-o însă gorune-
oglindeşte în faptul că aici se întâlnesc nu mai puţin de nouă specifice cum ar fi cele aluviale salinizate pe Valea Sicului, Câmpia Fizeşului aparţine din punct de vedere climatic zonei to-cărpinetele. Împreună cu stejărişo-gorunetele, acestea sunt
tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care cinci sunt solonceacurile la Sic, Lacul Ştiucii şi pe Valea Sărată şi solone- continentale cu influenţe de aer nord-vestic. Temperatura me- instalate pe pante cu înclinaţie relativ mare (15-40°), fiind
prioritare. Sunt prezente atât habitate forestiere cât şi habitate ţurile la Sic. die anuală se situază în jurul valorii de 7,6 °C. Amplitudinile păduri tinere, de circa 35-50 ani. Stejarul pufos formează de
deschise şi de zone umede. Acestea, alături de cele antropoge- termice diurne ating în medie 14-15 oC în timpul verii şi 3-7 oC asemenea păduri tinere şi mai puţin compacte cu strat arbustiv
ne, susţin o diversitate biologică mare la nivelul florei şi faunei. Hidrologie iarna. Precipitaţiile atmosferice variază uşor în zonă, crescând sărac. Stratul arbustiv este format din câteva specii, între care
Astfel, în sit regăsim şapte specii de interes comunitar, printre Situl se află pe partea stângă a Fizeşului în sensul de curgere
care o insectă foarte rară în ţara noastră, cărăbuşul cu corn. a apei. Râul Fizeş, care drenează întreaga Câmpie a Fizeşului,
Situl se găseşte pe un teritoriu recunoscut şi datorită valorii izvorăşte la 3 km est de comuna Cămăraşu şi, urmând o direc-
sale avifaunistice, materializată prin desemnarea în zonă, în ţie generală N-NV, se varsă în Someşul Mic în aval de Gherla.
anii ’60-’70 ai secolului trecut, a trei rezervaţii naturale cu ca- Reţeaua hidrografică a sitului este reprezentată în întregime de
rater zoologic-ornitologic şi anume Lacul Ştiucilor, Stufărişurile afluenţi de stânga ai Fizeşului, respectiv pâraiele Bonţ, Coasta,
de la Sic şi Valea Legiilor. Sântejude, Chiriş, Imbulz şi Mociu. Lacul Ştiucilor, localizat în
nordul sitului, s-a format la confluenţa a patru pâraie, Pârtoţ,
Biotopul Sănăşele, Arniţa şi Săcălaia. Valea Bonţului, care iese din Lacul
Geologie/geomorfologie Ştiucilor, curge spre nord şi se varsă în Fizeş în amonte de
Situl este localizat în Câmpia Fizeşului, subunitate a Câmpiei Gherla. Lacul Ştiucii, Săcălaia sau Sic este cea mai cunoscută
Transilvaniei. Relieful se prezintă sub forma unei asociaţii de zonă umedă a Câmpiei Fizeşului şi are câteva caracteristici dis-
dealuri, culmi joase şi prelungi în alternanţă cu văi largi, cu al- tincte: este singurul lac natural din Transilvania care nu a fost
titudine medie de aproximativ 360 m şi care variază între 270 şi amenajat pentru piscicultură, este cel mai adânc lac natural
520 m. Din punct de vedere geologic, regiunea se prezintă ca o dulce din Transilvania (cu o adâncime de circa 7 m), este cel
succesiune de anticlinale şi sinclinale, domuri (Puini), brahian- mai întins ca suprafaţă din bazinul Fizeşului (cu circa 31 ha lu-
ticlinale şi cute diapire (Sic). Această structură geologică se re- ciu de apă, plus alte aproape 130 ha de stufăriş) şi este singurul
flectă şi în morfologia reliefului, sectorul nordic şi central-ves- lac al Transilvaniei pe care se formează plaur, la fel ca în Delta
tic prezentându-se ca o zonă deluroasă, cu o energie de relief Dunării. Partea de sit aflată în zona comunei Bonţida este dre-
ale cărei valori depăşesc uşor 150 m şi care se datorează unui nată de pârâul Valea Coastei, care apoi în perimetrul comunei
complex de factori, dintre care cei mai importanţi sunt altitudi- Sic dă naştere celebrei zone umede cunoscută sub numele de
nea de peste 500 m şi prezenţa rocilor mai rezistente la eroziu- Stufărişurile de la Sic, zonă mlăştinoasă care se întinde pe o
ne. În aceste zone sunt frecvente procesele de ravenaţie (şiroiri, suprafaţă de peste 200 ha. Aici este localizat cel mai mare ma-
ogaşe, ravene) determinate de prezenţa rocilor dure, energia siv compact de stuf din Transilvania. În aval de stufărişurile de
de relief şi panta mare a versanţilor. Un factor ce contribuie la Sic, Valea Coastei se mai numeşte şi Valea Sicului iar la con-
403
alunul (de regulă la liziere), cornul, sângerul, socul, lemnul riţă, vegetaţia palustră fiind reprezentată de trestie, care apare cel de apă. Dintre rozătoare, sunt întâlnite specii importante ca oraș din România care a fost construit în secolul al XVIII-lea
câinesc. Stratul ierbos este dominat de gălbeniţă, pochivnic, în toate zonele umede şi ocupă suprafeţe de peste 500 ha în sit. pârşul cu coadă stufoasă, pârşul de alun şi orbetele. Fauna de după un plan prestabilit și a cărui structură s-a păstrat până
crucea voinicului, mălaiul cucului, rogoz de pădure, rotunjoa- păsări este deosebit de bogată, în sit trăind peste 140 de spe- în prezent. Dintre evenimentele culturale ce au loc anual în
ră etc. După defrişările din trecut ale pădurilor de stejar pufos Fauna cii de păsări. Dintre speciile caracteristice zonelor umede, cele vecinătatea sitului menționăm Festivalul Zilele Sicului (15-20
şi gorun, pe pantele însorite s-a instalat o vegetaţie ierboasă Fauna sitului este foarte diversă, consecinţă a diversităţii florei mai reprezentative sunt buhaiul de baltă, stârcul pitic, eretele august), Zilele Municipiului Gherla (iunie), „Fii satului“ din
stepică în care domină colilia şi iarba câmpului. Caracteristică şi a habitatelor, a reliefului heterogen şi reţelei hidrografice. de stuf şi raţa roşie. În păduri trăiesc câteva specii de ciocăni- Păltaca (24 iulie) etc.
este prezenţa arbuştilor, care sugerează posibilitatea refacerii Insectele sunt un grup foarte bine reprezentat, fiind identi- tori precum negraica, ciocănitoarea de grădini, ciocănitoarea
vegetaţiei lemnoase. Tufărişurile ponto-panonice de porumbar ficate în sit cel puţin 90 de specii. Dintre acestea se remarcă de stejar, dar cuibăresc şi specii prădătoare de zi (acvila ţipă- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
şi păducel sunt foarte răspândite în sit, ocupând suprafeţe re- cărăbuşul cu corn şi rădaşca, specii de interes comunitar. Studii toare mică, viesparul) şi de noapte (huhurezul mare, ciuşul), perimetrului acestuia
lativ mari. Alături de păducel şi porumbar, în structura lor apar recente au condus la identificarea a 297 de specii de fluturi, iar în habitatele deschise de pajişti cu tufărişuri trăiesc efective Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de
şi măceşul, lemnul câinesc, cornul şi socul, iar în stratul ierbos iar estimările susţin că este posibil ca numărul real al acestora importante de cristel de câmp, sfrâncioc roşietic, ciocârlie de incendierea miriștilor și a vegetației palustre și fertilizarea chi-
Lacul Ştiucilor - Sic - Puini - Bonţida - RO SCI 0099
sunt frecvente flocoşica, turtiţa mare, coada şoricelului, salvia să fie de cel puţin 1000, dintre care se remarcă fluturele sa- pădure şi fâsă de câmp. mică a terenurilor agricole.
de câmp, păiuşul, fragii de câmp, ghizdeii etc. Este remarcabilă bie, fluturele ochi de păun de zi şi molia împărat. Peştii sunt
prezenţa în sit a subspeciei endemice Astragalus exscapus tran- reprezentaţi prin specii tipice de apă stătătoare ca roşioara, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Administrarea sitului
ssilvanicus, pentru care situl reprezintă al doilea areal ca mări- crapul, plătica, bibanul şi soretele, ştiuca fiind emblema zonei. Cei 44060 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în prin- În sit există panouri și puncte de informare, amenajări pentru
me, precum şi a speciilor deosebit de rare Centaurea ruthenica, Amfibienii sunt reprezentaţi prin nu mai puţin de 11 specii, cipal în agricultură, industrie, comerț, creșterea animalelor, observare, puncte de intrare, poteci pentru vizitare, locuri de
Bulbocodium versicolor, Serratula wolffii, Serratula lycopifolia, dintre acestea izvoraşii de baltă, cel cu burta galbenă şi cel prestări de servicii, morărit și panificație, prelucrarea lemnului, campare, vetre de foc și amenajări pentru colectarea deșeu-
Iris pontica. În sit există şi alte specii de plante interesante şi cu burta roşie, fiind de interes comunitar. Pe lângă aceştia, în piscicultură și turism. Sistemul de încălzire din locuințe este in- rilor. Acesta necesită suplimentarea panourilor de informare,
rare precum vulturica transilvană, spânzul, târtanul, săbiuţa, sit mai întâlnim broasca săpătoare brună, brotăcelul, broasca dividual, cu gaz și/sau lemne. Localitățile Gherla și Jucu dețin a amenajărilor pentru observare și a celor pentru colectarea
stânjenelul, laleaua pestriţă, dediţelul galben, jaleşul de stepă râioasă verde, broasca roşie de pădure. Dintre cele şapte specii rețele de alimentare cu apă și canalizare. deșeurilor și dotarea cu panouri de avertizare, clădiri adminis-
etc. În zonele umede există în primul rând abundenţă de vege- de reptile prezente aici amintim şopârla de câmp şi şarpele de Dintre monumentele istorice și culturale aflate în zona situ- trative și trasee tematice.
taţie palustră, însoţită însă şi de vegetaţie submersă şi natantă. alun. Mamifere sunt reprezentate prin 43 de specii, pe lângă lui amintim Biserica reformată din Vaida-Cămăraş (sec. XIV),
Vegetaţia natantă este abundentă numai în Lacul Ştiucii şi este speciile comune precum căprioara, vulpea, mistreţul, bursucul, Cetatea Gherla sau Cetatea Martinuzzi, în prezent penitenciar
reprezentată de comunităţi de lintiţă, otrăţel de apă şi brosca- întâlnindu-se specii mai rare precum chiţcanul de mlaştină şi (1540) și Castelul Wass din Ţaga (1769). Gherla este singurul
0 1 2 3 km
404
Lacurile Fărăgău - Glodeni - RO SCI 0100
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Mureș: Băla, Fărăgău, Glodeni, Voivodeni
Suprafaţa: 230 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 42‘ 34‘‘; Long. E 24˚ 33‘ 30‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 381 max., 338 min., 351 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit afluent al Mureșului. Salba de lacuri din sit cuprinde lacurile
3160 - Lacuri distrofice şi iazuri. Făragău, Băla, Glodeni, Toldal și Păingeni. Lacul Faragău are o
suprafață de 35,5 ha și s-a format prin bararea naturală a pâ-
Speciile de interes comunitar din sit râului Șar cu propriile aluviuni. Lacurile Toldal și Păingeni sunt
Amfibieni și reptile: Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). situate în aval de lacul Faragău. Lacul Băla are o suprafață de
100 ha și adâncimi între 1 și 5 m, fiind situat lângă localitatea
Caracterizarea sitului Băla. Lacul Glodeni este ultimul din salba de lacuri, la aproxi-
Prezentare generală mativ 2 km de confluența pârâului Șar cu râul Mureș.
Lacul Faragău reprezintă ultimul lac natural din Câmpia
Transilvaniei și a fost declarat Monument al Naturii. Situl de Aspecte climatologice
importanță comunitară a fost desemnat în special pentru pro- Situl se află în zona climatului temperat-continental moderat.
tejarea habitatului european Lacuri distrofice și iazuri, precum Maximele absolute pot urca până la 38-39 °C, iar minimele ab-
și a țestoasei de apă. Vegetația caracteristică este formată din solute pot coborî sub –32 °C. Precipitaţiile atmosferice ating bivalvă (Darwinula zimmeri, relict de origine tropicală), localității Glodeni înseamnă „Pârâu noroios“. Localitatea
specii de turbărie, ceea ce trădează descendenţa vegetaţiei circa 600 mm/an. Ploile torenţiale nu au un caracter prea ac- batracianul Rana arvalis weltersterffi, precum și populații Glodeni este atestată documentar din anul 1263. Biserica
lacului din perioada post-glaciară atlantică sub-boreală. Pe centuat. Inversiunile de temperatură sunt destul de frecvente. semnificative de broască țestoasă de apă. Reptilele sunt evi- Reformată și clopotnița (satul Ercea, sec. al XV-lea) cu strane
aria sitului sunt prezente numeroase specii rare și endemice Vânturile cele mai frecvente sunt cele din sectorul nord şi NV, dențiate prin populații bine reprezentate numeric de șarpe sculptate, Biserica „Sfânta Treime“ (din satul Fărăgău), Castelul
precum cruciulița, dumbrăvița de baltă, rogojelul, săgețica, favorizate de orientarea generală a reliefului şi în special de de apă și șarpe de casă. Dintre speciile de pești prezente în Teleki și Casa de Piatră (în trecut grajdul castelului), precum și
coada ursului, izma de baltă, joiana, plescăiţa albă, diverse orientarea culoarului văii Mureşului. sit, le menționăm pe cele caracteristice zonelor de câmpie, bisericile de lemn din Glodeni, Moișa, Păcureni, Păingeni re-
specii de rogoz, nufăr, salcie etc. Situl include rezervaţia na- cu râuri lente și bălți (crap, știucă, roșioară, caras, șalău, bi- prezintă câteva dintre monumentele istorice din zona sitului.
turală omonimă (Lacurile Fărăgău), o rezervație botanică care Biocenoza ban, clean, fitofag, cteno etc). Lacul Faragău, împreună cu Dintre evenimentele culturale menționăm Sărbătoarea plu-
găzduiește zone de plaur, precum şi arii în care muşchiul de Vegetaţia întreaga amenajare piscicolă din aval, reprezintă un excelent garului „Fuga din Tău“, precum și dansurile populare specifice
turbă Sphagnum formează asociaţii vegetale cu feriga de baltă. Vegetaţia prezentă în sit este cea specifică lacurilor de câmpie loc de refugiu şi hrănire pentru un mare număr de specii de zonei Tău și Moisa. Dintre meșteșuguri, se păstrează tradiția
și se încadrează în habitatul Lacuri distrofice și iazuri. Plantele păsări. Pe raza sitului au fost observate circa 180 de specii lemnăritului, confecționarea de porturi populare, prosoape,
Biotopul de turbărie prezente în sit relevă o serie întreagă de specii rare de păsări, dintre care peste 40 sunt clocitoare (vânturel de păretare, covoare textile etc.
Geologie/geomorfologie și endemice, precum feriga-de-baltă, cruciulița, rogozul, salcia seară, stârc pitic, chirighiță neagră, chirighiță cu obraz alb,
Situl este format dintr-o salbă de cinci lacuri situate pe râul Șar, cenușie, măcrișul de apă, dumbrăvița de baltă, joiana, orhide- rață roșie, rață fluieratoare, cormoran mic, corcodel cu gât Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
afluent al Mureșului. Acesta se găsește în Câmpia Transilvaniei ea de baltă (orhideea lui Bog). În sit apar şi specii de plante de roșu, uliu porumbar, chiră mică, chiră de baltă, stârc cenușiu, perimetrului acestuia
și reprezintă o zonă de ape stătătoare, formată din iazuri și he- apă (plante acvatice), care cresc pe soluri permanent umede, cunoscut și sub numele de bâtlan etc.). Pescuitul sportiv necontrolat prezintă un impact negativ asu-
leșteie. Formațiunile geologice prezente în sit aparțin terțiarului specifice acestui biotop, dintre care menționăm șopârlaița pra habitatelor și speciilor protejate, cu un caracter permanent.
superior și cuaternarului. Frecvent apar formațiuni sarmațiene și (șopârlica albă sau parnasia), cosițelul, gălbeneaua, pietrarul, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
panoniene formate din argile, argile marnoase și nisipoase. salcia de nisipuri, trifoiașul de baltă, pufulița de mlaștină, bros- Activitățile economice din zona sitului sunt reprezentate de Administrarea sitului
carița (iarba șerpilor), rogojelul, săgețica etc. Alături de plante- agricultură (cultivarea terenurilor agricole), creșterea animale- În sit există puncte de intrare și locuri de campare. Sunt nece-
Pedologie le acvatice, în sit, sunt prezente și plante terestre care prezintă lor și prelucrarea laptelui, extracția gazului metan, exploatarea sare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare,
Solurile predominante în sit sunt solurile brune, precum adaptări la mediul permanent umed, fie în sol (o specie de și prelucrarea primară a lemnului, acvacultura (pește și scoici), puncte de informare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee
și brune luvice (tip cambisoluri). Pe terasele şi în meandrele rogoz), fie în atmosferă (plante palustre). panificație și comerț. tematice și amenajări pentru colectarea deșeurilor.
râului Șar s-au format soluri brune luvice pseudogleizate, iar Localitatea Băla este atestată din anul 1327. Denumirea
în lunci sunt prezente solurile aluviale şi protosolurile aluviale. Fauna sa provine de la primul om care a venit în zonă, „om bălan“.
Din punct de vedere faunistic, în sit se găsesc o serie de specii Localitatea Fărăgău a cunoscut de-a lungul timpului mai
Hidrologie importante sau rare, dintre care menţionăm crustacee infe- multe denumiri: Possessione Farago (1357), Faragon (1369),
Pârâul Șar are doi afluenți (Ercea și Moișa) și este, la rândul său, rioare mici, cu corpul nesegmentat adăpostit într-o cochilie Faragow (1375), Pharago (1456), Faragho (1495). Denumirea
0 1 2 3 km
405
Larion - RO SCI 0101
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bistriţa-Năsăud: Lunca Ilvei.
Județul Suceava: Coşna, Poiana Stampei.
Suprafaţa: 3.023 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 21‘ 5‘‘; Long. E 25˚ 2‘ 54‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1237 max., 731 min., 955 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
91D0* - Turbării cu vegetaţie forestieră Tipul principal de sol este cel brun edafic, urmat de solu-
rile cu gleizare pronunţată pe care se dezvoltă păduri de
Speciile de interes comunitar din sit conifere și tinoave.
Mamifere: *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • *Lup
(Canis lupus). Plante: Buxbaumia viridis. Hidrologie
Situl este străbătut de pâraiele Silhoasa, Bolovan, Siminic și
Caracterizarea sitului Pârâul lui Puşca. Silhoasa şi Bolovan sunt afluenţi ai râului Ilva,
Prezentare generală iar Siminic este afluent al râului Teşna, care izvorăște de sub
Situl conservă habitatul de turbărie împădurită și tinoave în poalele muntelui Măgura Calului.
care stratul de turbă are grosimi considerabile, caracterizate
printr-o diversitate floristică deosebită. Pădurile din sit, for- Aspecte climatologice Aproximativ 110 ha sunt reprezentate de păduri de molid exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului și a pietrei în ca-
mate din molid, pin silvestru şi mesteacăn pufos, se remarcă Situl se află într-un climat continental moderat montan cu cu mușchi de turbă şi afini, molidiş cu mușchi de pământ, riere și cu agroturism.
prin capacitatea naturală mare de regenerare, subliniată de temperaturi medii anuale de 5,1 °C, amplitudini termice de molidiş cu anin alb și molidiş cu măcrișul iepurelui. Sunt Situl se află în Țara Dornelor, zonă cu o mozaicare etnică şi o
prezenţa puieţilor de diverse vârste. În sit se găsesc importante 21,5 °C între lunile ianuarie şi iulie şi o pondere a zilelor cu prezente rare exemplare de cireş, brad şi fag. Trebuie men- diversifitate culturală care se reflectă până astăzi în tradiţiile,
populaţii de roua cerului și de carnivore mari protejate la nivel calm atmosferic de 68,8%. Valoarea medie multianuală a vi- ţionată capacitatea mare de regenerare a speciilor arbores- obiceiurile, portul, folclorul şi arhitectura locală. Satele sunt
european, râs, lup și urs (ultimul fiind prioritar pentru conser- tezei vântului este de 2,2 m/s, iar cantitățile medii anuale de cente evidențiată prin prezenţa puieţilor de molid şi pin de o atracţie în sine prin simplitatea gospodăriilor tradiţionale
vare), care folosesc habitatele din zonă ca loc de hibernare și precipitaţii sunt de 657,4 mm. Numărul mediu anual de zile cu diverse vârste. Situl conservă o specie rară de mușchi, de în care activităţile sunt specifice anotimpurilor. Costumele
reproducere. Situl include și rezervația naturală de interes naţi- strat de zăpadă este de 105, grosimea medie a acestuia fiind de importanță comunitară de mici dimensiuni care se dezvol- populare pot fi admirate şi astăzi în zilele de sărbătoare şi cu
onal „Crovul de la Larion“. 110 cm. Iarna predomină invaziile de aer de natură arctică din tă pe lemn degradat. ocazia festivalurilor locale, dintre care amintim „Întâlnirea cu
NV, iar vara cele de aer cald, temperat maritim. Verile și primă- Fii Satului“, „Flori de Mai“, „Ziua Bujorului de Munte“, „Întâlniri
Biotopul verile sunt mai scurte, uneori ploioase şi răcoroase, în schimb Fauna Bucovinene“, „Flori de pe Dorna“, „Cântecul Cetinii“, „Dorna-
Geologie/geomorfologie toamnele sunt lungi. Fauna sitului este caracteristică pădurilor de conifere și Plai de Joc și Cântec“, „Porniți Plugul Feți Frumoși! “, „Datini și
Situl este localizat în Depresiunea Dornelor, o depresiune tec- amestec din Carpaţii Orientali. Speciile care au aici po- Obiceiuri din Străbuni“ etc.
tono-erozivă drenată de Bistriţa și afluenţii săi Dorna şi Neagra Biocenoza pulaţii-nucleu foarte importante la nivel european sunt
Şarului. Relieful variat, care cuprinde zonă montană, deluroasă Vegetaţia carnivorele mari (ursul, lupul şi râsul), pentru care situl Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
şi teren de luncă, este sculptat în formaţiuni sedimentare pli- Turbăria cu vegetaţie forestieră este un habitat prioritar pe reprezintă atât un culoar ecologic cât și o zonă propice perimetrului acestuia
ocene şi vulcanice. Zona se încadrează în sistemul depresionar care îl găsim în sit şi reprezintă o etapă intermediară între hibernării și reproducerii. Pe lângă aceste specii de interes Drenarea, cu o intensitate scăzută, are un impact negativ în
subvulcanic intern, cu amprentă proprie de groapă tectonică turbăriile active, improprii vegetaţiei forestiere, şi pădurile comunitar, sunt prezente importante populații de cerb car- special asupra habitatului de turbărie. În sezonul de culegere
provenită prin prăbuşire. Aici avem două zone cu predispozi- propriu-zise. Un element de specificitate al zonei este dat patin, căprior, mistreţ, vulpe, jder de copac, jder de piatră, a fructelor de pădure există posibilitatea declanşării unor in-
ţie diferenţiată la eroziune: zona şisturilor cristaline şi a rocilor de prezenţa mlaştinilor oligotrofe (tinoave), ce păstrează nevăstuică, hermelină, cocoş de munte, ieruncă, buhă, cio- cendii accidentale.
eruptive, caracterizată prin existenţa unui substrat litologic elemente floristice specifice perioadelor interglaciare şi cănitoare neagră.
constituit din roci dure masive şi impermeabile, cu eroziune similare zonei de tundră. Acestea se află într-o stare de Administrarea sitului
redusă la suprafaţă şi în adâncime şi cu un relief dominat de conservare relativ bună, având o suprafaţă mare cu strat de Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE În prezent situl dispune de amenajări pentru colectarea deşeu-
versanţi cu pante mari, și zona sedimentară care prezintă un turbă gros de 3 m. Este prezentă o importantă populaţie de Cele două comune aflate în vecinătatea sitului nu dispun în rilor și vetre de foc, fiindu necesare panouri de avertizare/aten-
substrat alcătuit din roci friabile detritice, permeabile şi intens roua cerului (plantă carnivoră), cu o densitate de aproxima- prezent de un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă ţionare, panouri de informare și de orientare (hărţi), puncte
afectate de factorii erozivi la suprafaţă şi în adâncime, cu un tiv 500 exemplare/ha. Tinovul este înconjurat de păduri de sau canalizare (ambele fiind în curs de realizare), gospodăriile de informare, amenajări pentru observare/supraveghere,
relief cu pante domoale şi fragmentare puternică. molid, pin silvestru şi mesteacăn pufos, cu structuri com- fiind încălzite în sistem individual, cu lemne sau gaz. Cei peste bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare și
plexe și neregulate dezvoltate pe sol cu exces de umiditate. 5500 de locuitori se ocupă cu agricultură, creşterea animalelor, trasee tematice.
0 1 2 3 km
406
Leaota - RO SCI 0102
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Argeş: Dragoslavele.
Județul Braşov: Fundata, Moeciu.
Județul Dâmboviţa: Moroeni.
Suprafaţa: 1.393 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 23‘ 40‘‘; Long. E 25˚ 19‘ 44‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 1954 max., 1199 min., 1610 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 1 2 3 km
407
Lunca Buzăului - RO SCI 0103
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Brăila: Făurei, Galbenu, Surdila-Greci, Vişani, Jirlău.
Județul Buzău: Berca, Buzău, C.A. Rosetti, Cilibia, Cislău, Gălbinaşi, Măgura, Mărăcineni, Nehoiu, Pârscov, Pănătău, Pătârlagele,
Robeasca, Siriu, Săgeata, Săpoca, Unguriu, Vadu Paşii, Verneşti, Vipereşti.
Suprafaţa: 6.987 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 9‘ 7‘‘; Long. E 26˚ 52‘ 20‘‘
Bioregiunea: Continentală, Stepică Ecoregiunea: Subcarpaţii de Curbură Altitudinea: 460 max., 37 min., 94 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
DJ203K, DJ203L şi DJ205. Accesul pe calea ferată se face pe ruta care leagă Bucureştiul şi Ploiestiul de Focşani, Galaţi şi Constanţa,
cu coborâre în stația Buzău.
Fauna
Fauna Buzăului nu prezintă specii caracteristice însă este foar-
te variată datorită faptului că zona concentrează forme de
relief foarte diferite. Printre animalele nevertebrate terestre
întâlnite aici se numără o serie de specii de moluşte, insecte,
arahnide diverse, dintre care se distinge scorpionul carpatic.
Vertebratele terestre sunt reprezentate de amfibieni (broasca
brună de pământ, salamandra, brotăcelul, broasca roşie de
munte), reptile (şopârla cenuşie, guşterul, şopârla de mun-
te), păsări (buha, cucuveaua, vânturelul roșu, grangurele,
gaiţa, pupăza, piţigoiul mare, albastru și cel sur, porumbelul
de scorbură și cel gulerat, cocoşul de munte, ierunca, potârni-
chea, prepeliţa, sitarul de pădure, cucul, ciocănitoarea pestriţă,
ciocănitoarea verde, privighetoarea, mierla, forfecuţa, corbul,
acvila de munte), mamifere (orbetele, popândăul, hârciogul,
cârtiţa, şoarecele de câmp și cel de pădure, dihorul, nevăstuica,
iepurele, veveriţa, pisica sălbatică, bursucul, vulpea, mistre-
ţul etc.). În apele curgătoare şi în lacuri sunt multe specii de
viermi, moluşte, crustacee, insecte, amfibieni şi peşti. Situl a
fost desemnat pentru conservarea a 12 specii protejate la nivel
european (popândăul, țestoasa de apă, buhaii de baltă cu bur-
ta galbenă și cu burta roșie, tritonul cu creastă dobrogean, mo-
ioaga, petrocul, zvârluga, porcușorul de nisip și croitorul mare).
408
agricultură și creșterea animalelor și până la industria ușoară și
grea, comerț, turism, alimentație publică etc. o mare parte din
forța de muncă fiind absorbită de municipiul Buzău.
Săpăturile arheologice au scos la iveală artefacte din cultura
Monteoru (epoca bronzului) și artefacte de ceramică din cul-
tura Cucuteni. Există în zonă dovezi ale prezenței în trecut a
cavalerilor teutoni care au trecut munții dinspre Țara Bârsei
(anii 1211-1225) în războiul purtat cu cumanii (numele comu-
nei Pătârlagele din vecinătatea sitului dovedind acest lucru). În
zilele noastre localnicii organizează o serie de manifestări cu
specific local ca „Parada Gospodarilor“, „Festialul cârnaților de
Pleșcoi“, precum și festivaluri folclorice ca „Toamna Buzoiană“
și „Pe urme de Baladă“.
Administrarea sitului
Situl nu dispune în prezent de nicio dotare/amenajare, fiind
necesare următoarele: panouri de avertizare/atenţionare, pa-
nouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de
informare, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere
și amenajări pentru colectarea deșeurilor.
409
Lunca Inferioară a Crişului Repede - RO SCI 0104
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Borş, Girişu de Criş, Oradea, Sântandrei, Toboliu.
Suprafaţa: 656 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 3‘ 22‘‘; Long. E 21˚ 43‘ 36‘‘
Bioregiunea: Panonică Ecoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor, Dealurile Crişanei
Altitudinea: 116 max., 91 min., 101 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Lunca Inferioară a Crişului Repede - RO SCI 0104
0 1 2 3 km
410
Lunca Joasă a Prutului - RO SCI 0105
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Galaţi: Cavadineşti, Folteşti, Frumuşiţa, Galaţi, Măstăcani, Oancea, Suceveni, Tuluceşti, Vlădeşti.
Județul Tulcea: Grindu.
Județul Vaslui: Blăgeşti, Murgeni.
Suprafaţa: 5.852 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 45‘ 55‘‘; Long. E 28˚ 8‘ 54‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 31 max., 0 min., 7 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
411
Lunca Mijlocie a Argeşului - RO SCI 0106
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Dâmboviţa: Corbii Mari, Costeştii din Vale, Găeşti, Mogoşani, Mătăsaru, Odobeşti, Petreşti, Potlogi, Ulieşti.
Județul Giurgiu: Găiseni, Floreşti-Stoeneşti, Vânătorii Mici.
Suprafaţa: 3.614 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 35‘ 29‘‘; Long. E 25˚ 30‘ 20‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Câmpia Găvanu-Burdea Altitudinea: 191 max., 117 min., 154 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit în amestec cu frasin, velniş, plop negru şi alb, sălcii pletoase
91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior și jugastru, ajungând la înălţimi de 20-25 m și vârste de 100
(Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 92A0 - Zăvoaie de ani. Alte specii arboricole frecvente sunt salcâmul, cerul,
cu Salix alba şi Populus alba; 91F0 - Păduri ripariene mixte cu gârniţa, ulmul și stejarul pedunculat. Vegetaţia palustră de pe
Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus an- malurile râului este reprezentată de stuf, rogoz şi papură, pre-
gustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris). cum și de plante care cresc pe luciul apei şi obstrucționează oxi-
genarea acesteia (orzoaică, plutnică, lintiţă și castană de apă).
Speciile de interes comunitar din sit Pe solurile umede se remarcă prezenţa unor specii hidrofile ca
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina pălămida, pătlagina, gălbeneaua, menta etc. Pe marginea dru-
bombina). Mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra). Pești: Avat murilor, a cărărilor sau a izlazurilor, sunt caracteristice plante
(Aspius aspius) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Petroc (Gobio precum mușețelul, troscotul, hirușorul etc.
kessleri) • Zvârlugă (Cobitis taenia).
Fauna de locuitori sunt agricultura, creșterea animalelor, comerţul, târguri săptămânale sau anuale, „Ziua Căluşului de Rusalii“. Nu
Caracterizarea sitului Dintre speciile de pești le amintim pe cele pentru care a fost dar şi extracţia petrolului, exploatările minerale și producţia în ultimul rând trebuie amintită „Ziua narciselor în rezervaţia
Prezentare generală desemnat situl: avat, petroc, dunăriță, zvârlugă, alături de care industrială. Sătenii desfăşoară activități specifice cum ar fi ar- naturală din Petreşti“, când se organizează concerte de mu
Situl a fost desemnat pentru protejarea luncii mijlocii a mai apar crapul, babuşca, roşioara, carasul, bibanul, şalăul și tizanatul, apicultura, împletirea răchitei, prelucrarea lemnului, zică populară.
Argeșului, care se află aici într-o stare naturală bună și sus- mreana. Herpetofauna este reprezentată de buhaiul de baltă morăritul, grădinăritul şi pescuitul.
ține o mare biodiversitate. Pe lângă habitatele forestiere de cu burta roşie (specie de interes comunitar), șarpele de casă și Există o abundenţă de situri arheologice datând din neoli- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
importanță comunitară (dintre care unul prioritar pentru con- cel de apă, broasca de lac și broasca roșie de pădure. Dintre ma- tic, eneolitic, epoca bronzului timpuriu, aşezări prefeudale perimetrului acestuia
servare), situl mai conservă habitate acvatice și de luncă, de o mifere în cadrul sitului sunt prezente vidra (specie de interes și medievale, dintre care amintim ruinele unui vechi atelier Practicarea permanentă a pescuitului în sit are un impact
deosebită importanță pentru speciile de păsări care găsesc aici comunitar), dihorul, nevăstuica, iepurele, vulpea, popândăul, de producere a cremenii, necropola geto-dacă, necropolă negativ major asupra speciilor de pești protejați. Activitățile
condiții optime de hrănire sau reproducere. De asemenea, situl hârciogul, cârtița, ariciul, orbetele etc. În sit se întâlnesc frec- birituală din secolul IV î.e.n., fragmentele ceramice vechi umane care folosesc pesticide în cantităţi ce depășesc limitele
adăpostește populații semnificative de avat, petroc, dunărița, vent specii de păsări precum barza albă, rața roșie, cormoranul din secolul I î.e.n. etc. Din timpul domniei lui Constantin permise determină dezechilibre majore în ecosistemele natu-
zvârluga, buhai de baltă cu burta roșie și vidră, toate aflate în- mare și cel pitic, rața cârâitoare, chirighița neagră, chirighița cu Brâncoveanu avem Biserica „Sfânta Treime“, monument isto- rale chiar dacă au loc la distanțe mai mari de sit.
tr-o stare bună de conservare. obraz alb, gaița, cucul, cinteza, graurul, vânturelul de seară și ric, Palatul Brâncovenesc din Potlogi, și în Pitaru, satul natal al
cel roșu, viesparul, șoimul călător, șerparul etc. pictorului Nicolae Grigorescu, o biserică din secolul al XVII-lea. Administrarea sitului
Biotopul Majoritatea denumirilor aşezărilor provin de la vechile familii În afara clădirilor administrative nu există în prezent nici o
Geologie/geomorfologie Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE boiereşti sau din legende. Locuitorii păstrează obiceiurile tra- amenajare specială pentru vizitatorii din această zonă. Astfel,
Situl se află în sectorul de delimitare geomorfologică între Localitățile aflate în vecinătatea sitului beneficiază de alimen- diționale, religioase și cele specifice anotimpurilor, dintre care sunt necesare panouri de informare, de orientare (hărţi) şi de
două subunități ale Câmpiei Române și anume Câmpia Găvanu tare cu apă potabilă, iar canalizare nu există decât parţial în amintim datinile de Crăciun şi Anul Nou (colindul, uratul, sor- avertizare, puncte de informare pentru turiști și comunitățile
la vest și Câmpia Titu la est, zonă caracterizată printr-o serie oraşul Găeşti. Încălzirea locuinţelor se face individual, cu gaz şi cova, capra), tradiţiile pascale „Focurile din noaptea Joii mari şi locale, trasee turistice și tematice, poteci și drumuri de acces și
de elemente morfohidrografice specifice precum lunci largi, lemne, cu excepţia celor din Mătăsaru şi Mogoşani care nu dis- a Floriilor“. Se sărbătoresc zilele comunelor prin cinstirea hra- de vizitare a acestui important sit din Lunca Argeşului.
bălţi, grinduri, divagarea cursurilor de apă etc. Relieful are pun de reţele de gaz. Ocupaţia principală a celor peste 67000 murilor bisericilor, competiţii sportive (Clubul Columbofililor),
aspect plan și este reprezentat îndeosebi prin terase aluviale,
lunci largi, interfluvii extinse, albii minore și o serie de forme
mai mici care au apărut în urma eroziunii, acumulării și tasării,
reprezentate prin bancuri, ostroave, eroziuni ale malurilor, sur-
pări și prăbușiri de maluri, despletiri și modificări ale cursurilor
afluenților. În ansamblu, relieful are aspectul unei câmpii joa-
se de subsidență cu frecvente procese de colmatare, geologic
existând un fundament şi o cuvertură sedimentare.
Pedologie
În cadrul sitului predomină solurile azonale din clasele argilu-
visoluri şi molisoluri (cernoziomuri cambice şi argiloiluviale)
caracteristice stepei şi pădurilor de foioase.
Hidrologie
Râul Argeș este un curs de apă din sud-estul României, aflu-
ent al Dunării, care izvorăște din partea central-vestică a cul-
mii principale a Munților Făgăraș prin Buda și Capra. Debitul
mediu multianual variază între 19,6 m3/s în cursul superior,
40 m3/s la ieșirea din zona piemontană și 73 m3/s la vărsare.
În județul Giurgiu, râul Argeș are o vale largă în care firul apei
șerpuiește puternic datorită pantei reduse. Principalii afluenți,
în ordinea formării bazinului hidrografic în judeţele Dâmboviţa
și Giurgiu sunt Neajlovul, Dâmbovnicul, Răstoaca, Dâmbovița
și Ciorogârla.
Aspecte climatologice
Situl are un climat temperat-continental specific sudului țării,
cu caractere de tranziție rezultate din interferențele climatice
ale vestului Câmpiei Române cu cele ale părții estice, topocli-
matele fiind influențate de caractere locale ale unităților natu-
rale și antropice. Acest climat se caracterizează prin veri foarte
calde, cu cantități de precipitații nu prea importante care cad
în mare parte sub formă de averse, și prin ierni relativ reci, mar-
cate la intervale neregulate de viscole puternice și de încălziri
frecvente. Temperatura medie anuală este de 10,2 °C, cantita-
tea medie de precipitaţii este de 650-700 mm, cea mai ploioa-
să lună din an fiind luna iunie. Vânturile frecvente în această
zonă sunt crivățul (care bate mai ales iarna și produce viscole
și îngheț sau aduce ploi când bate dinspre Marea Neagră), aus-
trul (un vânt uscat ce aduce iarna ger, și vara secetă fiind cu-
noscut sub numele de „traistă goală“), băltărețul și sohoveiul.
Biocenoza
Vegetaţia
Din punct de vedere biogeografic, situl face parte din regiunea
Holarctică, subregiunea euro-siberiană, provincia moesică,
sectorul central european. Din punct de vedere fitogeografic,
aparține regiunii macaronezo-mediteraneene (subregiunea
submediteraneană), caracterizată prin întrepătrunderea pădu-
rilor de stejar cu păduri de cer și de gârniță. Vegetaţia luncii din
lungul cursului mijlociu al Argeșului este constituită în princi-
pal din trei tipuri de habitate forestiere de interes comunitar,
pădurile aluviale cu anin negru şi frasin fiind prioritare. Stratul 0 1,3 2,6 3,9 km
arborilor din pădure este compus din arin negru, exclusiv sau
412
Lunca Mirceşti - RO SCI 0107
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Iaşi: Mirceşti.
Suprafaţa: 33 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 5‘ 8‘‘; Long. E 26˚ 52‘ 24‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 207 max., 197 min., 203 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 1 2 3 km
413
Lunca Mureşului Inferior - RO SCI 0108
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Arad: Arad, Felnac, Nădlac, Pecica, Secusigiu, Semlac, Zădăreni, Şeitin.
Județul Timiş: Cenad, Periam, Saravale, Sânnicolau Mare, Sânpetru Mare.
Suprafaţa: 17.457 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 8‘ 45‘‘; Long. E 21˚ 7‘ 31‘‘
Bioregiunea: Panonică Ecoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor Altitudinea: 119 max., 77 min., 97 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Situl fiind într-o zonă de câmpie, accesul este posibil din toate localitățile limitrofe, principalele intrări fiind cele situate în zonele
Ceala și Bezdin. DN7 și DJ682 mărginesc situl aproape pe toată lungimea lui la nord și respectiv la sud, din acestea plecând multe
drumuri comunale care ajung în interiorul sitului. Cu trenul se poate ajunge în oricare dintre localităţile aflate la nord sau la sud de
râul Mureş între Arad și graniță.
414
Fauna ti bibanul, plătica, ştiuca, somnul, carasul, regina bălţii şi Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE cursuri și purtând cu mândrie costumele populare tradiţio-
Fauna acvatică este foarte bogată şi variată mai ales în orga- somnul pitic. În 2007 a reapărut în sit castorul, ca urmare a Marea majoritate a localităţilor aferente sitului dispun de re- nale. Versurile unei colinde care păstrează prin simplitatea
nisme zooplanctonice şi fitoplanctonice. În apele Mureşului unei repopulari făcute în anul 2002 cu această specie la circa ţele de apă și canalizare, acestea lipsind doar în comunităţile imaginilor atmosfera din trecut l-au inspirat pe compozitorul
se mai găsesc și azi, deși în număr mult mai mic decât în tre- 100 km în amonte. Dintre amfibieni sunt prezenți brotăce- mici. Încălzirea locuinţelor se realizează cu gaz și lemne în Bela Bartok (născut în Sânnicolau Mare) în opera „Cantata
cut, efemeridelele cunoscute în popor cu numele de „rusalii“. lul, broasca mare de lac, broasca roşie de pădure, buhaiul de oraşe şi comune și numai cu lemne în satele aparţinătoare. Profana“. În zonă sunt renumite „Festivalul ouălor încondeia-
În bentosul Mureşului trăiesc multe specii de scoici şi melci baltă cu burtă roşie, tritonul comun şi tritonul cu creastă, ul- Ocupaţia principală a celor aproape 60000 de locuitori este te din Nădlac“ și orchestra de tamburaşi din Cenad.
dintre care menționăm speciile de interes comunitar scoica timele trei fiind specii protejate. Aceste habitate umede adă- agricultura. Cultivarea cerealelor și a legumelor, alături de
de râu, melcul cu cârlig și melcul acvatic dungat. Majoritatea postesc mai multe specii de reptile precum guşterul, năpâr- creşterea animalelor, au condus la dezvoltarea industriei Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
pădurilor nu sunt poluate, găsindu-se într-o stare de conser- ca, şarpele de casă, şarpele de apă şi ţestoasa de apă. Lunca uşoare de prelucrare a materiilor prime din sectorul alimen- perimetrului acestuia
vare bună, aproape naturală, fapt ce este confirmat de exis- de pe cursul inferior al Mureşului prezintă habitate pentru o tar și textil. De asemenea, existenţa resurselor din zonă a Balastierele din albia râului, chiar dacă sunt situate în afara
tenţa unor specii de melci foarte exigente faţă de calitatea serie de păsări protejate mai rare cum sunt stârcul galben, permis exploatarea petrolului și a gazelor naturale. Sunt sitului, au un impact negativ major asupra speciilor de mo-
mediului, care au aici populaţii mari şi ocupă suprafeţe întin- cel purpuriu și cel pitic, egreta mare și cea mică, tigănuşul, recunoscuţi și mesteşugarii, organizaţi în trecut în bresle (zi- luște acvatice și pești din sit.
se, fiind răspândite până la limita vestică a pădurilor. O spe- lopătarul, cristelul de câmp, cresteţul pestriţ, corcodelul mic, dari, dulgheri, tâmplari, zugravi, brutari, aici făcându-se re-
0 2,5 5 7,5 km
415
Lunca Timişului - RO SCI 0109
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Timiş: Belinţ, Boldur, Bucovăţ, Buziaş, Chevereşu Mare, Ciacova, Coşteiu, Foeni, Ghilad, Giera, Giroc, Giulvăz, Lugoj, Moşniţa
Nouă, Parţa, Peciu Nou, Pădureni, Racoviţa, Recaş, Sacoşu Turcesc, Topolovăţu Mare, Şag.
Suprafaţa: 9.919 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 35‘ 40‘‘; Long. E 21˚ 5‘ 22‘‘
Bioregiunea: Continentală, Panonică Ecoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor Altitudinea: 127 max., 69 min., 94 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Crai Nou, Rudna și Giulvăz. Mai departe pe DJ593 și apoi DJ593B se poate ajunge la Cebza. Din DJ593 se mai poate intra în sit în
dreptul localităților Parța sau Șag (la care se ajunge tot pe drumuri locale). În dreptul localității Șag, situl întretaie o altă cale
majoră de acces, DN59. În capătul estic se poate ajunge din DN6 în localitatea Coșteiu, din DJ592 (Timișoara-Buziaș) sau din DJ 572
(Topolovățul Mare-Buziaș), ultimele două fiind legate prin drumuri locale de localitățile limitrofe sitului Urseni, Uliuc, Dragșina,
Bazoș, Bacova, Sârbova, Hitiaș, Racoviță, Drăgoești, Ficătar, Ohaba Forgaci și Jabăr. În sit se poate ajunge și cu trenul, pe rutele
Timișoara-Cruceni, Timișoara-Buziaș-Lugoj și Timișoara-Recaș-Lugoj, cu coborâre în stațiile feroviare Parța, Peciu Nou, Cebza hc,
Giulvăz h, Rudna h, Cruceni (Ruta Timișoara-Cruceni), Urseni hc, Uliuc hc, Sacoșul Mic, Chevereș hc, Bacova hc, Buziaș, Capăt h (ruta
Timișoara-Buziaș-Lugoj) și Jabăr Hm (ruta Timișoara-Recaș-Lugoj).
Habitatele DE interes comunitar din sit luto- argilo-prăfoasă) până la 1,8-2,0 m. De la această adâncime
92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 3260 - Cursuri de se ajunge la roca subiacentă, care prezintă de regulă o textură
apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegeta- mijlocie (lutoasă, luto-prăfoasă sau luto-nisipoasă), urmată de
ţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion; 3270 - una grosieră (nisipoasă, nisipo-lutoasă). Cele mai frecvente în oferă atât suprafeţe complet goale, fără vegetaţie lemnoasă, în localitățile mici.
Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri sit sunt hidrosolurile (stagnosolurile, gleisolurile, limnosolurile) cât şi buchete, pâlcuri de arbori aflați în imediata vecinătate a Urme ale neoliticului au fost descoperite la Peciu Nou și la Parța
şi Bidention; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pra- şi pelisolurile (pelosolurile, vertosolurile). În porţiunile mai dre- apei alcătuite din salcie albă, răchită, plop alb, arțar tătăresc, (sanctuarul neolitic de la Parţa, vechi de 6000 de ani, este uni-
tensis Sanguisorba officinalis). nate sunt prezente cernoziomurile cambice. salcâm şi mai rar din cer și stejar brumăriu. Vegetația ierboasă cul sanctuar neolitic complet restaurat din România şi unul
este specifică câmpiei joase și umede, întâlnindu-se și asociații dintre puţinele din Europa, în prezent aflându-se la Muzeul
Speciile de interes comunitar din sit Hidrologie de plante halofile în zonele cu sărături. În canalele și brațele Banatului din Timişoara). Tot ca vestigii istorice amintim urme-
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina Situl se află în bazinul hidrografic Timiş-Bega şi dispune de o moarte sau în bălțile adiacente Timișului, întâlnim trifoiașul de le unor locuințe care datează din epoca fierului descoperite la
bombina). Mamifere: Liliac comun (Myotis myotis). bogată reţea hidrografică formată din râuri, acumulări, mlaș- baltă, o specie de ferigă protejată la nivel european. Pădurea Remetea Mare. Din epoca romană avem prima datare a orașu-
Nevertebrate: Scoica de râu (Unio crassus) • Dioszeghyana tini şi canale. Principalul curs de apă este Timișul, care izvorăș- Macedonia aflată în sit este un relict din întinsele păduri natu- lui Buziaş (cu numele Centum Puti – „O sută de izvoare“), dar
schmidtii • Euphydryas maturna. Pești: Avat (Aspius aspius) • te din Munţii Semenic și este paralel cu râul Bega, cele două rale caducifoliate din zona inundabilă a Luncii Timișului, fiind și valul roman de la Șag. Localitățile răspândite în vecinătatea
Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Ghiborţ de râu formând în zona de câmpie o luncă comună fiind legate prin formată predominant din stejar, fag și carpen, în amestec cu sitului sunt atestate începând cu secolul al XIII-lea, în zonă
(Gymnocephalus baloni) • Petroc (Gobio kessleri) • Porcuşor de două sisteme pentru a asigura necesarul de apă al canalului sălcii, tei și salcâm. stabilindu-se români, maghiari, cehi, nemți, croați, sârbi sau
nisip (Gobio albipinnatus) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) navigabil Bega și pentru a proteja municipiul Timişoara de in- romi care au contribuit la crearea unui spațiu etnic interesant,
• Ţipar (Misgurnus fossilis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • undaţii. Sistemul de la Coşteiu (cel mai vechi nod hidrotehnic Fauna în care se păstrează și acum tradițiile și obiceiurile străbune,
Zvârlugă (Cobitis taenia) • Petroc (Gobio uranoscopus). Plante: din țară, realizat în 1759 în timpul împărătesei Maria-Tereza) Situl este important în special pentru conservarea faunei acva- dintre care amintim cântecul și jocul popular pus în valoare cu
Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia). are ca principală funcţie asigurarea transferului de apă din tice, din care se remarcă speciile de interes comunitar scoica de prilejul zilelor localităților, la rugile sau la festivalurile „În glas
Timiş în Bega în funcţie de necesităţi controlând şi cantitatea râu, buhaiul de baltă cu burtă roșie, avatul, fusarul, pietrarul, de toacă“, „Deschide ușa, creștine“. Este de remarcat vechimea
Caracterizarea sitului de precipitaţii preluată de cele două râuri în amonte. Sistemul ghiborțul de râu, porcușorul de nisip, petrocul, boarca, țipa- practicării turismului balnear la Buziaș (declarat stațiune bal-
Prezentare generală hidrotehnic de la Topolovăţu Mic a înlăturat pericolul inundaţi- rul, dunarița și zvârluga, toate dezvoltând aici populații sem- neară în anul 1819), precum și renumele Recașului, declarat
Situl a fost desemnat pentru conservarea luncii de șes a râului ilor atât de frecvente altădată, surplusul de apă din Bega fiind nificative cu o stare bună de conservare. Fauna de păsări din Oraș al Vinului (unde primele documente despre practicarea
Timiș, incluzând de asemenea zăvoaie de plopi și sălcii, câteva dirijat spre râul Timiş. În ceea ce priveşte nivelul apelor pe- Lunca Timișului este caracteristică zăvoaielor, fiind alcătuită viticulturii provin din anul 1447).
păduri, bălți, mlaștini, suprafețe mici de culturi (teren arabil) dofreatice, acesta se află în strânsă dependenţă cu formele de din pescăruș albastru, ciocănitoare pestriță mare și de stejar,
și pășuni. Starea ecologică bună a acestui râu se reflectă în di- mezo şi microrelief, natura şi adâncimea orizonturilor hidroge- ţiclean, pupăză, ghionoaie verde, grangure, capîntortură, po- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
versitatea faunei acvatice, aici existând zece specii de pești de opedologice, anotimp, cantitatea de precipitaţii şi lucrările hi- rumbel gulerat, turturea, cuc, cioară grivă şi numeroase specii perimetrului acestuia
interes comunitar, alături de specii de nevertebrate, amfibieni, droameliorative existente oscilând între 0,5 și 6 m. Pânzele de de păsări cântătoare precum privighetoarea, măcăleandrul, Cu impact major asupra speciilor acvatice pentru care a fost
reptile, păsări sau mamifere. adâncime sunt prezente între 6 și 80 m şi conţin apă potabilă. mierla, sturzul cântător și cel de vâsc, silvia comună, mică, cu desemnat situl sunt următoarele activități: extragerea de
cap negru sau cea porumbacă, pitulicea verde mică, sfârâitoare pietriș și nisip din albie, execuția digurilor și a podurilor, ma-
Biotopul Aspecte climatologice sau cea fluierătoare, muscarul gulerat sau sur, piţigoiul mare, nagementul vegetației acvatice și de mal în scopul drenării,
Geologie/geomorfologie Situl se încadrează în climatul temperat continental mode- albastru sau cel sur, sticletele, graurele, botgrosul, cinteza, pre- managementul nivelului apei și lucrările de protecție a malu-
Relieful caracteristic este alcătuit dintr-o succesiune de rat caracteristic părţii de SE a depresiunii Panonice, cu unele sura galbenă, florintele, cănăraşul etc. În Pădurea Macedonia rilor. Habitatele ripariene protejate și speciile de fluturi pentru
grinduri fluviatile şi arii depresionare fluvio-lacustre carac- influenţe submediteraneene care iarna generează dezgheţ este prezentă o importantă colonie de stârci de noapte, egrete care a fost desemnat situl sunt influențate negativ de utiliza-
teristice unei delte continentale. Privit în ansamblu, el apare complet, iar vara impun perioade de căldură înăbuşitoare. mici și cormorani pitici. Situl este important și pentru fauna de rea pesticidelor și fertilizarea terenurilor agricole, incendierea
ca o suprafaţă relativ plană, monotonă, netezimea suprafe- Temperatura medie multianuală are valori de 10,8 °C, luna cea nevertebrate, dintre care se remarcă fluturele maturna, o spe- frecventă a stufului, subarbuștilor și a miriștilor, îndepărtarea
ţei fiind întreruptă doar de albia râului Timiș, care prezintă mai caldă fiind iulie (21,5 °C), iar cea mai rece ianuarie (–1,5 cie de interes comunitar. lăstărișului, a arborilor uscați sau în curs de uscare din perde-
meandre părăsite, microdepresiuni şi grinduri. Din punct de °C). Regimul precipitaţiilor are un caracter oscilant, cu ani în lele forestiere riverane.
vedere geologic, situl se caracterizează prin existenţa forma- care media precipitaţiilor depăşește 700 mm şi ani cu preci- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
ţiunilor cuaternare reprezentate de un complex alcătuit din pitaţii sub 450 mm (specifice zonelor de antestepă şi stepă). Cei peste 28550 de locuitori din aceste așezări se ocupă în prin- Administrarea sitului
argile, prafuri şi nisipuri. Fundamentul cristalin-granitic se Vânturile predominante sunt din NV şi vest, cu o intensitate cipal cu agricultura și creșterea animalelor, unii fiind angrenați În această zonă nu există în prezent nicio amenajare specială
află la 1400-1700 m adâncime. maximă în lunile de vară, urmate de cele din sud, care au loc și în industria exploatării gazelor naturale, transporturi, con- pentru necesităţile vizitatorilor sau pentru administrarea situ-
în lunile de primăvară (aprilie-mai). strucții, morărit și panificație, comerț, viticultură, turism bal- lui. Astfel, sunt necesare panouri de avertizare, de informare
Pedologie near, prestări servicii, piscicultură etc. O mare parte din forţa și de orientare (hărţi) și puncte de informare pentru turiști și
Grindurile sunt alcătuite din depozite cu textură în general gro- Biocenoza de muncă este absorbită de oraşul Timişoara, datorită diver- comunitățile locale, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee tu-
sieră, conţinutul ridicat de nisip grosier indicând originea fluvi- Vegetaţia sităţii locurilor de muncă pe care le oferă. Comunitățile aflate ristice și tematice. Deoarece porțiuni întinse ale sitului consti-
atilă a depozitelor cu o uşoară tendinţă de loessificare. Formele Situl se află în zona pădurilor de şleau de luncă reprezentate în sit dispun în totalitate de alimentare cu apă potabilă, însă tuie loc de agrement pentru locuitorii orașelor mari învecinate,
negative reprezentate prin arii depresionare, meandre părăsite de câteva areale împădurite cu asociaţii vegetale alcătuite din doar cele mari sunt racordate la sistemul de canalizare (Buziaș, care, în lipsa facilităților degradează peisagistic situl și afec-
sau belciuge sunt alcătuite litologic din depozite cu textură fină stejar, frasin, ulm, jugastru, păducel, lemn câinesc, corn, alun, Ghilad, Moșnița Nouă, Recaș, Remetea Mare, Șag, Giroc). tează habitatele respective, sunt necesare locuri de campare,
(argilo-lutoasă şi argiloasă), pe o adâncimea de 1-1,5 m, după soc, zona încadrându-se în silvostepa antropizată ce caracteri- Încălzirea locuințelor se face cu gaze naturale și secundar cu amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc.
care trece în depozite cu textură mijlocie-fină (luto-argiloasă sau zează în bună măsură Câmpia de Vest. Peisajul tipic de luncă lemne, aceasta din urmă fiind singura modalitate de încălzire
416
Măgurile Băiţei - RO SCI 0110
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Hunedoara: Băiţa.
Suprafaţa: 274 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 1‘ 47‘‘; Long. E 22˚ 52‘ 28‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Munţii Apuseni Altitudinea: 663 max., 246 min., 422 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 1 2 3 km
417
Mestecănişul de la Reci - RO SCI 0111
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Covasna: Ozun, Reci.
Suprafaţa: 2.104 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 48‘ 54‘‘; Long. E 25˚ 54‘ 8‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 561 max., 508 min., 522 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit te în prezent în diferite faze de colmatare. Unele dintre aceste
3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele mlaştini se caracterizează prin acumulare de turbă.
montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-
Batrachion; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higro- Pedologie
file de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6440 - Relieful ondulat din sit a luat naştere prin eroziunea inega-
Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 3150 - Lacuri eutrofe naturale lă a cuverturii mai fine care acoperea nisipurile, urmată de
cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 91E0* - o remaniere eoliană superficială a acestor nisipuri. Cea mai
Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno- mare parte a solurilor din sit sunt luvosoluri psamice. Aceste
Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91D0* - Turbării cu subtipuri sunt răspândite pe coamele şi versanţii dunelor, dar
vegetaţie forestieră; 6120* - Pajişti xerice pe substrat calcaros. uneori chiar şi în interdune, caz în care sunt adesea gleizate
(gleisoluri). Prezenţa straturilor puţin permeabile la adânci-
Speciile de interes comunitar din sit mea de 1,5-3(5) m favorizează formarea unor pânze freatice stat la baza desemnării sitului. De remarcat este faptul că si- situl: fluturele roșu de mlaștină, albilița portocalie și fluturele
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • care influenţează decisiv procesele de pedogeneză. În acest fel tul are o mare diversitate a speciilor, pe suprafaţa rezervaţiei albastru cu puncte negre.
Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Broască apar soluri gleizate, gleisoluri şi liminisoluri (bălţi). Frecvenţa întâlnindu-se atât specii de stepă cât şi specii de zone umede
ţestoasă de apă (Emys orbicularis). Mamifere: Castor (Castor ridicată a gresiilor silicioase şi feruginoase cu mult cuarţ în şi aceasta la doar câteva sute de metri una de alta. Vegetaţia Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
fiber). Nevertebrate: Colias myrmidone • Maculinea tele- bazinul Râului Negru explică în mare măsură caracteristicile acvatică şi palustră luxuriantă a mlaştinilor adăposteşte nume- În localităţile din sit trăiesc 6900 de locuitori. Alimentarea cu
ius • Lycaena dispar. Plante: Otrăţel (Aldrovanda vesiculosa) • chimice ale solurilor evoluate pe nisipurile de la Reci. roase rarităţi floristice, inclusiv relicte glaciare (gălbenușele şi apă potabilă în sistem centralizat este în curs de execuție, ca-
Dediţei (Pulsatilla patens) • Dicranum viride. șapte-degete), alături de specii ca nufărul alb, papura, menta nalizarea nefiind în totalitate definitivată, iar încălzirea locu-
Hidrologie de apă, stânjenelul de baltă, broscăriță, săgeata apei, pipiri- ințelor se face în sistem individual, cu lemne. Economia zonei
Caracterizarea sitului Situl se află în bazinul hidrografic al râului Olt, fiind situat în gul, rogozul, mana de apă, limbarița. Vegetaţia ierboasă este este bazată pe activităţi din domeniul industriei alimentare,
Prezentare generală lunca afluentului acestuia. Râul Negru. Are bălţi şi mici lacuri reprezentată de trifoiște, pufuliță de mlaștină, umbrăvioară, textile şi de prelucrare a lemnului, comerţ, morărit şi panifica-
Mestecănişul de la Reci este un depozit nisipos de vârstă ple- parţial colmatate, care uneori seacă pe parcursul verii. Lucrările feriga vulturului, turiță, păiuș, mălaiul cucului, cimbru, coada ţie, agroturism etc. Agricultura și creşterea animalelor rămân
istocenă situat în lunca Râului Negru, afluent al Oltului, care hidrologice efectuate în vecinătatea sitului au influenţat nega- șoricelului, vițelar, firuță, gușa porumbelului, piciorul cocoșului însă activitățile principale.
deși a fost afectat de intervenția umană (defrișare, înlocuire de tiv regimul hidrologic având ca şi consecinţă reducerea numă- galben etc. Habitatele pentru care a fost desemnat situl sunt în Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul satelor înveci-
specii, asanare) prezintă o importanţă ştiinţifică deosebită prin rului de lacuri şi bălţi. În perioadele uscate marea majoritate a număr de șapte, dintre care se remarcă trei prioritare pentru nate sitului au scos la iveală vestigii din neolitic, epoca bron-
speciile vegetale higrofile rare pentru România, relicte glaciare bălţilor seacă, provocând un dezechilibru în cadrul habitatelor conservare: Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excel- zului, epoca romană precum și urme de fortificație ale unor
precum mesteacănul pitic, otrățelul bălților, gălbenușele, șap- cu specii hidrofile. sior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Pajişti xerice construcții medievale. În zilele noastre, costumele tradiționale
te-degete, angelica sălbatică şi speciile rare și protejate de feri- pe substrat calcaros și Turbării cu vegetaţie forestieră. și dansul popular, alături de alte evenimente culturale se pot
gă, mușchi, nuferi albi, laleaua pestriţă, dedițel și crinul broaş- Aspecte climatologice vedea cu ocazia unor manifestări ca „Ziua Satului“, „Întâlnirea
tei. Habitatele pentru care a fost desemnat situl sunt în număr Situl se găsește într-un climat temperat-continental, cu veri re- Fauna Fanfarelor“, „Concursul de virtuozitate – Cea mai puternică
de șapte, dintre care trei sunt prioritare pentru conservare. De lativ calde şi ierni geroase în care vântul local numit „Nemira“ Din observaţiile ornitologice efectuate în zonă s-a constatat aşezare din Ardeal“, „Zilele Recoltei“, „Târgul de Ziua Ana“,
asemenea, situl adăpostește o faună variată de vertebrate și produce viscole și cu inversiuni termice frecvente în anotimpul existenţa a 148 de specii de păsări din care 28 de specii sunt „Balul Strugurilor“ etc.
nevertebrate dintre care se remarcă cele trei specii de fluturi rece. Temperatura medie în ianuarie este de –2 până la –10 cert cuibăritoare în zonă iar 39 clocesc în vecinătate, utilizând
de importanță comunitară: fluturele roșu de mlaștină, albilița °C, iar în iulie 7-20 °C. situl ca loc de popas și hrănire. Alte specii importante de verte- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
portocalie și fluturele albastru cu puncte negre. brate din sit sunt broasca râioasă verde și cea brună, brotăcelul, perimetrului acestuia
Biocenoza broasca de mlaștină, broasca de pământ, tritonul cu creastă și Păşunatul intensiv, lucrările de desecare, introducerea pinului
Biotopul Vegetaţia buhaiul de baltă cu burta galbenă (ambele specii comunitare), ce a înlocuit asociaţiile de mesteacăn, braconajul și turismul de
Geologie/geomorfologie În sit se găsesc lacuri şi mlaştini eutrofe populate de o serie broasca roșie de pădure, șarpele de apă, șopârla de câmp, țes- masă au un impact negativ asupra sitului.
Situl este localizat în partea central-estică a judeţului Covasna, de specii rare, relicte glaciare, cum sunt mesteacănul pitic şi toasa de apă (specie comunitară), șoarecele de pădure și cel
de-a lungul râului Negru, unde s-au format dune de nisip (une- angelica sălbatică, dar şi prin specii rare de ferigă, nuferi albi, de câmp, șobolanul de apă, pisica sălbatică, chițcanul de câmp Administrarea sitului
le înalte de 6 m) prin modelare eoliană din aluviunile cuaterna- lalea pestriţă, crinul broaştei. În fâneţele umede din zona și cel de apă, vulpea, iepurele, viezurele, nevăstuica, căpriorul, Situl dispune de panouri de avertizare/atenţionare, panouri de
re ale fostului lac dacian care ocupa Depresiunea Braşovului. Cu dinspre Sântionlunca se întâlneşte frecvent laleaua pestri- mistrețul, castorul (specie comunitară), ariciul, dihorul, veve- informare, poteci/drumuri pentru vizitare, amenajări pentru
timpul, în depresiunile care s-au format între dune, prin ridica- ţă, iar în zonele mai ridicate şi uscate se întâlneşte dedițelul, rița, cârtița etc. De asemenea, situl adăpostește o faună vari- colectarea deșeurilor și vetre de foc.
rea nivelului apei freatice şi cu aportul precipitaţiilor atmosferi- prezent în fișa standard a sitului. O altă specie rară și protejată ată de nevertebrate, dintre care se remarcă cele trei specii de
ce s-au înfiripat mici formaţiuni umede (bălţi şi mlaştini), afla- este otrățelul bălților, care împreună cu o specie de mușchi au fluturi de importanță comunitară pentru care a fost desemnat
0 1 2 3 km
418
Mlaca Tătarilor - RO SCI 0112
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Sibiu: Arpaşu de Jos.
Suprafaţa: 4 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 42‘ 57‘‘; Long. E 24˚ 39‘ 1‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 545 max., 541 min., 557 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
419
Mlaştina după Luncă - RO SCI 0113
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Harghita: Suseni, Voşlăbeni.
Suprafaţa: 309 ha Localizarea geografică: Lat. N 46 ˚37‘ 56‘‘; Long. E 25˚ 36‘ 6‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 775 max., 755 min., 765 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
420
Mlaştina Hergheliei - Obanul Mare
şi Peştera Movilei - RO SCI 0114
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Constanţa: Mangalia.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit format cu mult timp înainte (posibil în timpul ultimei glacia-
3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele ţiuni, când nivelul mării a coborât cu peste 70 m, favorizând
montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho- procesele de prăbușire carstică).
Batrachion; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice;
8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis. Pedologie
În mlaştina Hergheliei, datorită mediului mlăștinos s-a format
Speciile de interes comunitar din sit deasupra stratului de argilă un strat de turbă gros de 7 m.
Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). Turba de la Mangalia este slab fosilizată şi cu un conținut mai
redus de carbon, fiind materie primă de bază pentru formarea
Caracterizarea sitului nămolului terapeutic. În depresiune există o rezervă de nouă
Prezentare generală milioane de tone de turbă, în prezent fiind interzisă exploata-
Situl a fost înființat pentru conservarea unei mlaştini eutrofe rea acesteia. Nivelul superior al peșterii La Movile este uscat, cii precum stânjenelul pitic, ciucușoara păroasă, păliurul, iaso- stuf), altele preferând păşunea umedă ce înconjoară balta
care prezintă pe malurile sale un amestec de vegetație higro- fără concreţiuni, podeaua galeriilor fiind acoperită cu nisip şi mia, volbura etc. Habitatele de interes comunitar protejate în (codobaturi, presuri, sfrâncioci). Vara, când temperatura
filă, mezo-higrofilă și halofilă deosebit de importantă pentru fragmente mici de calcar sub care se află sedimente ce demon- sit sunt în număr de trei, dintre care unul este prioritar pentru aerului atinge 38-39 ºC, seacă multe ape stagnante din
păsările care cuibăresc sau doar poposesc aici. În zona luciului strează comunicarea directă cu exteriorul. Nivelul inferior activ, conservare (Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice). zonă, Mlaştina Hergheliei fiind vizitată de multe specii
de apă se află izvoare mezotermale şi izvoare sulfuroase. Situl situat cu 4-5 m sub cel superior, are o lungime de aproximativ de pescăruși, chire și chirighițe (în special juvenili) care se
asigură totodată protecția la suprafață a peșterii „La Movile“, 50 m, galeriile sale fiind inundate aproape complet cu apă. Fauna hrănesc şi se odihnesc pe insulele de turbă din centrul băl-
singurul ecosistem din lume care funcţionează exclusiv pe baza Printre plantele din Mlaştina Hergheliei se ascunde o bo- ţii. Pescărelul albastru care cuibăreşte aici se hrănește cu
chemosintezei şi care are o diversitate impresionantă de peste Hidrologie gată faună de nevertebrate: protozoare, viermi, crustacee gambusii, un pește introdus în Mlaştina Hergheliei pentru
35 de specii unice. Deasupra peșterii se găsesc obanele, care Mlaştina Hergheliei este un fost golf marin transformat în la- și insecte, care constituie hrană pentru numeroase specii a se hrăni cu larvele de ţânţari și care împreună cu alte spe-
reprezintă forme geomorfologice particulare, relativ rare. În gună şi separat ulterior de mare prin cordoane de nisip. În zona de păsări. Dintre vertebrate menţionăm carasul, obletele, cii constituie hrană pentru păsările ihtiofage (cormoranul
plus, trebuie specificat faptul că pe câmpia de deasupra peş- luciului de apă se află 25 de izvoare de ape mezotermale şi sul- roşioara, broasca de lac, şarpele de apă şi bizamul. Păsările mare și cel pitic, chira de baltă și cea mică, pescărușul mic
terii trăieşte popândăul, specie de interes comunitar, în zonă furoase. Debitul de apă furnizat de aceste izvoare este bogat care cuibăresc sau trec pe aici folosesc alternativ cele două și cel râzător, chirighița neagră și cea cu obraji albi). Pasajul
fiind prezent și habitatul de tufărișuri ponto-sarmatice, prio- scurgându-se din mlaştină în mare printr-un canal aproximativ ecosisteme învecinate (litoral şi lacustru), atât pentru odih- de toamnă începe din luna august şi se prelungeşte până la
ritar pentru conservare. 200-250 l/s. Nivelul general al mlaştinii este cu circa 0,8 m dea- nă cât şi pentru hrănire. Când condiţiile meteorologice sunt începutul lunii noiembrie, Mlaştina Hergheliei fiind o lo-
supra nivelului mării. Peştera de la Movile este inundată cu apă deosebit de vitrege, cu temperaturi sub zero care se menţin cație căutată pentru hrană, dar mai ales pentru repaosul
Biotopul hidrotermală încărcată cu hidrogen sulfurat. zile în şir, pe mlaştina Hergheliei pot fi observate acumu- diurn, multe păsări părăsind acest loc pe timpul nopţii. În
Geologie/geomorfologie lări mari de păsări diverse precum raţe, gâște, cormorani, urma amenajărilor din anii 1980 circa 75% din maluri (par-
Situl se află în extremitatea sud-estică a ţării, zona încadrân- Aspecte climatologice stârci, pelicani, corcodei, lişiţe, pescăruşi etc. Migraţia de tea sudică – spre campingul Saturn, partea estică – spre
du-se în subunitatea litoralului dobrogean, iar geologic în Situl se află în climat temperat-continental care, are aici o primăvară începe foarte repede, din a doua jumătate a mare şi partea nordică – spre campingul Venus) se prezintă
zona Dobrogei de Sud. Peisajul carstic este definit de orizon- puternică influenţă marină. Astfel, clima litoralului este blân- lunii martie situl fiind utilizat ca zonă de repaus și hrăni- sub formă de balustradă de beton, mascată de cordoane
talitatea aproape perfectă a terenului, întreruptă de prezen- dă, vara zilele sunt lungi şi călduroase, durata de strălucire a re de foarte multe specii de păsări limicole care poposesc groase de stuf care ascund ochiurile de apă populate de
ţa a trei mari doline (depresiuni carstice pe care locuitorii le soarelui în iulie fiind de 10-12 ore/zi. Valoarea medie anuală aici numai pentru câteva zile: prundăraşi, fugaci, fluierari, păsări. În multe părţi ale mlaştinii turba apare la suprafaţă
numesc obane): Obanul Blebea sau eleşteul, Obanul Mare şi a temperaturii este de 11,2 0C, iar amplitudinea anuală a tem- becaține, ploieri, nisipari, scoicari, culici, sitari, notatițe, alcătuind mici insule pe care chirele, chirighițele și pescă-
Obanul Mic, formate printr-un colaps carstic datorat prăbu- peraturii aerului este de 21,6 °C. Deși vara valorile temperaturii piciorongi, ciocîntorși etc. Numărul paseriformelor este rușii îşi amplasează cuiburile. Aceste zone sunt înconjurate
şirii unei reţele de galerii subterane. Bordura obanului este aerului sunt relativ ridicate, nu se înregistrează o frecvenţă de asemenea mare, multe specii cuibărind în stufărișurile de arii extinse cu ape foarte puţin adânci (20-30 cm) în care
dominată de numeroase movile, de 3-5 m înălţime şi 10-15 mare a zilelor tropicale datorită influenţei brizelor marine. întinse (lăcari, greușei, frunzărițe, gușa-vânătă, pițigoi de își găsesc hrană abundentă şi staţionează pelicanii, cormo-
m diametru, între care se observă intercalate doline mai mici. Zona are cea mai redusă nebulozitate din ţară, media anuală
Arealul ce include Obanul Mare şi Obanul Mic este numit de fiind de cinci zecimi, înregistrându-se totodată și cele mai scă-
localnici „La Movile“ și face parte dintr-o arie mai extinsă, zute cantităţi de precipitaţii din ţară (378,8 mm/an). Numărul
„Zona carstică Mangalia“, în cadrul căreia au fost delimitate mediu anual de zile cu strat de zăpadă este sub 14.
trei complexe exocarstice: „La Movile“, „Mlaştina Mangaliei“
şi „Kara-Oban“. Complexul „La Movile“ aminteşte de un relief Biocenoza
carstic tropical la scară redusă, în totală contradicţie cu cli- Vegetaţia
matul actual temperat uscat, de stepă, caracteristic regiunii. Separată de mare printr-un cordon litoral lung de circa 1400 m
Aceasta sugerează existenţa unor componenţi geosistematici şi lat de 80-100 m, Mlaştina Hergheliei ocupă o suprafaţă de
specifici a căror interacţiune a determinat geneza şi evoluţia 110 ha şi are o formă ovală cu diametrul mare situat pe direc-
unui carst cu aspecte proprii denumit „Carst de tip Movile“, ţia NS. Pe fundul ei se află un strat de turbă ce atinge grosimi
caracterizat de circulaţia apelor mezotermale sulfuroase de maxim 7 m, fiind alimentată de 21 de izvoare sulfuroase în
ascensionale venite din profunzime pe fracturi tectonice. dreptul cărora adâncimea este maximă, iar vegetaţia acvatică
Peştera de la Movile reprezintă un sector rămas dintr-un ca- este rară. Specificul acestei mlaştini eutrofe constă în prezenţa
vernament mult mai extins existent anterior colapsului car- pe malurile sale a unui amestec de vegetaţie higrofilă şi me-
stic care a generat Obanul Mare, având o lungime totală de zo-higrofilă cu vegetaţie halofilă. Din zonă sunt menţionate
240 m, cu galeriile dispuse pe două nivele, de vârstă würnia- 132 de specii de plante vasculare şi 22 de asociaţii vegetale,
nă (între 50000 și 100000 de ani). Cercetările geologice prin unele specifice zonelor umede costiere uşor sărăturate. Ca spe-
foraj au stabilit că mlaştina „pluteşte“ deasupra unei depre- cie rară de plantă amintim papura cu frunza îngustă. În masa
siuni adânci de 48 m. Deoarece la nord şi la sud de mlaștină apei trăiesc ciuma apelor, orzoaica de baltă, cosorul, brădişul şi
calcarele apar aproape de suprafaţă s-a ajuns la concluzia că nenumărate specii de alge. Flora bacteriană din apele peşterii
depresiunea este o uriaşă dolină de prăbușire sau fundul unei La Movile este reprezentată de specii de apă adaptate acestor
văi carstice adânci. După prăbușire, în cavitate s-au depus în condiţii de viaţă particulare, cu numeroşi taxoni endemici de
timp 40 m de argilă şi loessuri, procesul finalizându-se rela- bacterii sulfuroase care folosesc hidrogenul sulfurat în chemo-
tiv recent (acum 15-20 de mii de ani). Depresiunea nu s-a sinteză. Deasupra peşterii se întâlneşte o floră formată din spe-
421
ranii mari și pitici, stârcii cenușii și de noapte, lebedele și înfloritoare sub Imperiul Roman și a fost distrusă la sfârşitul
gâștele de vară, pescărușii mici, râzători și argintii, prun- secolului al VI-lea de avari şi slavi, fiind înlocuită de o aşeza-
dărașii etc. Pentru pelicanii comuni, mlaştina Hergheliei re de pescari. Vestigiile istorice care atestă trecutul orașului se
reprezintă o staţie de odihnă şi de hrănire în migraţia de pot vizita în cadrul Muzeului de Arheologie sau în întreg orașul
primăvară, ei sosind în a doua jumătate a lunii aprilie, sta- (zidul de apărare al cetății Callatis, necropola romano-bizanti-
ţionând pe luciul apei câte o noapte și plecând apoi spre nă, mormântul princiar etc.). Astăzi Mangalia este o stațiune
Mlaştina Hergheliei - Obanul Mare şi Peştera Movilei - RO SCI 0114
locurile de cuibărit din Delta Dunării. Dintre mamiferele balneoclimaterică permanentă, implicată în organizarea a nu-
întâlnite în zona sitului amintim popândăul (de interes co- meroase festivaluri naționale ca „Festivalul Callatis“, „Festivalul
munitar), vulpea, iepurele de câmp, ariciul, cârtița etc. Din Naţional de Teatru pentru elevi şi studenţi – Mangalia Art“,
Peștera La Movile au fost descrise 46 de specii de neverte- „Festivalul Mangalia“, „Gala Tânărului Actor“, „Festivalul Zile
brate (viermi, melci, miriapode, crustacee, păianjeni, pse- și Nopți de Literatură“ etc. De menționat este faptul că în
udoscorpioni, insecte primitive, ploșnițe etc.), dintre care Mangalia trăiește în prezent cea mai mare comunitate tur-
29 sunt specii noi pentru știință. Această faună a evoluat co-tătară din România, aici fiind construită în secolul al XVI-
în condiţii de izolare din Miocen, pe durata a 5,2 milioane lea Geamia „Esmahan Sultan“, monument de arhitectură în stil
de ani, astfel încât bogata colecţie de taxoni noi pentru ști- maur din piatră cu grosimea de 85 cm cioplită pe loc de către
ință reprezintă o veritabilă „fotografie“ a unei întregi faune meşterii pietrari turci.
„prinse“ într-un ecosistem care a funcţionat în timp ca o
veritabilă capcană, fiind izolat complet de exterior. Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
perimetrului acestuia
Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Depozitarea ilegală a deşeurilor menajere și a materialelor
Municipiul Mangalia (43600 de locuitori) dispune de ali- inerte, nereactive au un impact major asupra speciilor din
mentare cu apă potabilă și încălzire în sistem centralizat, sit, existând și posibilitatea ca unii compuşi rezultaţi din de-
fiind funcțional și sistemul de canalizare. Este cel de-al doi- gradarea acestora să pătrundă împreună cu apa de infiltraţie
lea centru economic din zona de SE a ţării după Constanţa, în peştera Movile și să pericliteze întregul ecosistem de acolo.
principalele sectoare de activitate fiind construcţiile navale,
industria textilă, industria alimentară, transport și comuni- Administrarea sitului
cații, turismul (clasic, balnear, cultural și de afaceri), cultura În prezent, situl dispune de o clădire administrativă care ser-
cerealelor şi creşterea animalelor. veşte şi ca centru de cercetare, fiind necesare bariere (cele vechi
Mangalia are peste 2000 de ani de atestare istorică, fiind o fiind distruse), împrejmuire, panouri de avertizare/atenţiona-
colonie întemeiată la începutul secolului al VI-lea î.e.n. sub re, de informare și de orientare (hărţi), puncte de informare,
numele de Callatis de către coloniștii greci veniți din Heracleea amenajări pentru observare/supraveghere, puncte de intrare,
Pontica (azi Eregli, din Turcia), pe locul unei așezări autohtone poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice și tematice,
mai vechi, Cerbatis. Cetatea grecească a cunoscut o perioadă amenajări pentru colectarea deșeurilor.
0 0,5 1 1,5 km
422
Mlaştina Satchinez - RO SCI 0115
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Arad: Vinga.
Județul Timiş: Biled, Orţişoara, Satchinez, Variaş.
Suprafaţa: 2.290 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 58‘ 32‘‘; Long. E 21˚ 6‘ 4‘‘
Bioregiunea: Panonică Ecoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor Altitudinea: 115 max., 77 min., 94 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit zei freatice este între 0,6 și 3 m. În funcţie de adâncimea apei
1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi freatice, în perioadele de primăvară sau cu precipitaţii bogate,
ponto-sarmatice. apa stagnează şi se formează zonele mlăştinoase. Alimentarea
stratului freatic se face din precipitaţiile căzute în zonă şi din
Speciile de interes comunitar din sit apele subterane şi superficiale ce se scurg din zonele mai înalte
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina ale piemontului Lipovei spre câmpia joasă. Apele de suprafață
bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • sunt sălcii sau slab sălcii, iar cele subterane se caracterizează
Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). Mamifere: printr-o mineralizare redusă, fiind cantonate în depozite de
Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Vidră, Lutră (Lutra vârste panoniană şi cuaternară la adâncimi de maxim 200 m.
lutra). Nevertebrate: Carab (Carabus hungaricus) •Lycaena lată și papura îngustă, s-au infiltrat şi specii componente ale Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
dispar • Gortyna borelii lunata • Arytrura musculus. Pești: Ţipar Aspecte climatologice grupărilor învecinate: firuța, trifoiul târâtor, ardeiul broaștei, Ocupațiile locuitorilor sunt agricultura, creșterea animalelor,
(Misgurnus fossilis) • Zvârlugă (Cobitis taenia). Situl se află la interferența unor manifestări climatice majore. volbura sau scaietele. Datorită suprafeţei relativ mici a stufă- morăritul, panificația, prelucrarea lemnului, activități industri-
Cea continentală se manifestă mai pregnant în perioada rece riilor, aceste specii infiltrate nu se găsesc numai la marginile ale de prelucrare a produselor alimentare și exploatarea petro-
Caracterizarea sitului a anului. Cea maritimă produce efectele cele mai importante lor, ci pătrund adânc în părţile lor interioare, mai ales în pe- lului și a gazelor naturale. Se remarcă în Satchinez păstrarea
Prezentare generală primăvara și toamna, având influența cea mai mare asupra rioadele secetoase. În locurile unde terenul devine mai înalt, tradiției de peste 40 de ani a împletiturilor din răchită iar în
Situl se caracterizează prin existența unor mlaștini permanen- climei. Cea mediteraneană menține iernile blânde, având stuful se împuținează și apar treptat grupări vegetale cu Călacea dezvoltarea turismului balnear. Toate localitățile din sit
te care alternează cu suprafețe ocupate de stuf, bălți, fânețe și efecte subtropicale și aducând ploi calde în lunile de vară prin plante de talie mai mică, ce reprezintă asociații de pipiriguri dispun de rețele de distribuție a apei potabile și de canalizare,
pâlcuri de sălcii. Ele sunt considerate un rest al fostelor mlaștini ciclonii mediteraneeni. Pe fondul acestor influențe, clima zonei și rogozuri. În locurile puţin mai ridicate apar asociaţii de pa- acestea lipsind însă din Bărăteaz și Hodoni. Locuitori își încăl-
întinse ale Câmpiei Banatului și în prezent au devenit adevăra- este una temperată, cu un grad de continentalism moderat și jişti umede în alcătuirea cărora intră iarba câmpului, coada zesc locuințele cu lemne, dar și cu gaze naturale, rețelele de
te oaze ce asigură condiții favorabile în vederea popasului, a cu influențe subtropicale mai mult sau mai puțin accentuate, vulpii, ovăzciorul, păiușul de livadă, firuța, trifoiul roșu și cel distribuție a gazului lipsind însă din Hodoni, Mănăștur și Gelu.
hrănirii și cuibăritului pentru numeroase specii de păsări care favorizând existența unui mare număr de specii, rare și foar- alb, piciorul cocoșului etc. În mai multe zone ale acestor pajişti Vestigii preistorice neolitice au fost descoperite în Satchinez
străbat culoarul de migrație din vestul țării. În acest sit se re- te rare, cu răspândire insulară. Media anuală a temperaturii există petice de grupări vegetale halofile cu ierboi de bahnă, și Băile Călacea. Urmele arheologice clare ale existenței lo-
găsesc peste 150 de specii de păsări, majoritatea protejate pe aerului este între 10-11 °C. Temperatura sezonului de pri- sică, iarbă de sărătură, pipirig, albăstrică, căpriță, codițucă etc. calității Satchinez datează încă din evul mediu. Băile Călacea
plan european, dintre care 42 de specii păsări cuibăritoare. Tot măvară prezintă o importanță deosebită datorită faptului că Înainte de înfiinţarea sitului aceste pajişti au funcţionat ca pă- sunt cunoscute ca stațiune balneoclimaterică încă din anul
aici găsim 93 de specii de plante acvatice și palustre, 10 asoci- aceste condiții atmosferice au o influență hotărâtoare asupra şuni, ceea ce a dus la degradarea lor. Azi păşunatul a fost exclus 1311. Existența localității Carani este legată de numele conte-
ații vegetale, 941 de specii de nevertebrate, multe dintre ele vegetației, dar și asupra populațiilor de păsări aflate în pasaj. şi se face doar cositul fânului. Marginile nordice şi sud-estice lui Mercy și de coloniștii italieni (secolul al XVIII-lea) care au
fiind de asemenea de importanță comunitară. Așezarea geografică favorizează o creștere a cantităților anu- ale sitului, care coincid cu poalele dealurilor, sunt însoţite de ridicat una din cele mai vechi construcții din Banat (Castelul
ale ale precipitațiilor de la est la vest. Masele de aer umed ce răchitişuri. Dincolo de acestea, pe coastele colinelor se întind din Carani). În toate aceste localități se păstrează tradițiile și
Biotopul sosesc dinspre vest și SV, când se întâlnesc cu lanțul Munților ogoare cultivate cu cereale, de unde pătrund în sit diferite spe- obiceiurile din trecut și se organizează în fiecare an sărbători ca
Geologie/geomorfologie Banatului degajă aici precipitații mai bogate cantitativ decât în cii de buruieni de semănătură. Alte grupări vegetale care s-au hramurile bisericilor, rugi, zilele comunelor, baluri de Mărțișor,
Situl se încadrează ca macrorelief în marele ținut al Câmpiei restul țării. Predominante pentru întreaga zonă sunt vânturile dezvoltat pe pantele însorite şi mai uscate ale digului de cale de Paște și de Crăciun, concursuri, zile ale recoltei și evenimen-
Tisei, geneza acestui relief fiind legată de mișcările orogenetice din nord și cele din est. ferată reprezintă resturi de pajişti uscate, tot aici instalându-se te specifice cum ar fi „Târgul Breslelor din Carani“.
în paralel cu retragerea apelor lacului Panonic, precum și de sub formă de hăţişuri păducelul și verigariul. Sub acestea se
procesele din zonele carpatice care au furnizat rețelei hidro- Biocenoza dezvoltă specii ierboase caracteristice pădurilor ca părul ciutei Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
grafice materiale pentru colmatarea lacului. După retragerea Vegetaţia și toporașul. perimetrului acestuia
lacului, zona a devenit o suprafață întinsă de mlaștini drenate Din punct de vedere floristic, teritoriul face parte din provincia Activitățile de ardere a stufului și a miriștilor practicate frec-
ulterior de apele râurilor Mureș, Bega și Timiș. panonică, districtul Câmpiei Timișului. Zona de vegetaţie este Fauna vent, ilegal, uneori chiar neintenționat, afectează speciile prin
cea de silvostepă, etajul ierburilor uscate din câmpie cu resturi Diversitatea specifică a faunei este mare, aici găsindu-se nouă distrugerea habitatului. Managementul nivelului apei afec-
Pedologie de păduri şi tufişuri, cu întrepătrunderi de formaţiuni intrazo- specii de moluşte, 10 specii de crustacee, 90 de specii de ara- tează toate speciile acvatice. Intensificarea pășunatului dar și
Solurile din sit fac parte din clasa molisolurilor, fiind prezente nale reprezentate prin vegetaţie de luncă, terenuri inundabile, hnide, 33 de specii de libelule, 611 specii de lepidoptere, 188 abandonarea acestei practici pot fi o amenințare pentru con-
tipurile cernoziom și cernoziom cambic cu diverse subtipuri pajişti umede şi sărături. Până în prezent au fost identificate de specii de coleoptere, opt specii de amfibieni, patru specii de servarea speciilor și a habitatelor.
(tipice, gleizate, pseudogleizate). În zonele limitrofe cursurilor 280 de specii de plante superioare. Bălțile prezintă specii ca reptile și 150 de specii de păsări. Ca specii de interes comunitar
de apă şi bălţilor se întâlnesc şi alte tipuri de soluri cum sunt iarba broaștelor, lintița, plutica, castana de apă, mărarul bălții, sunt conservate aici fluturele roșu de mlaștină, fluturele buhă, Administrarea sitului
lăcoviştile (tipice, mlăştinoase sau salinizate), soloneţurile sa- limba apei, gălbenele etc. Aceleaşi specii se află şi în canalele, molia, carabul, ţiparul, zvârluga, buhaiul de baltă cu burta ro- Situl dispune de panouri de informare, care sunt însă insufi-
linizate şi erodisolurile tipice. Aceste soluri au fertilitate redusă, şanţurile şi gropile cu apă din sit, adăugându-se aici limbarița, şie, tritonul cu creastă dobrogean, ţestoasa de apă, popândăul ciente. Sunt necesare panouri de avertizare/atenționare și
fiind în general exploatate ca păşuni şi fâneţe. crinul de baltă, boglarul, buzduganul de apă, lăcrimița, mana și vidra. Toate acestea prezintă în sit populații semnificative orientare (hărți) pentru evitarea accesului în zonele sensibile
de apă etc. Ochiurile deschise de apă din mijlocul bălţilor sunt aflate în stare bună de conservare, fluturelul roșu de mlaștină ale sitului, trasee tematice și turistice, bariere și puncte de in-
Hidrologie înconjurate de fâșii de stufăriș, din loc în loc apărând câte o și țestoasa de apă, având populații care ajung chiar la o stare trare, precum și puncte de informare a turiștilor și mai ales a
Excesul de umiditate din sit este întreținut permanent prin salcie pletoasă solitară sau câte un pâlc de sălcii. Din analiza excelentă de conservare. Din punct de vedere faunistic situl are localnicilor. Suprafața relativ mare a sitului necesită marcarea
nivelul ridicat al pânzei freatice, prin izvoare proprii de ape plantelor prezente aici rezultă că, pe lângă speciile caracte- o importanţă deosebită în special sub aspect ornitologic, fiind limitelor acestuia.
arteziene și termale, prin precipitații tipice de sezon și prin ristice stufăriilor ca stânjenelul de baltă, cervana, gălbișoara, loc de pasaj sau de cuibărit pentru o serie de specii de interes
revărsările pârâurilor cu ocazia debitelor excesive. Nivelul pân- busuiocul cerbilor, tătăneasa, cupa vacii, dulcamara, papura european, parte dintre acestea sedentare.
0 1 2 3 km
423
Molhaşurile Căpăţânei - RO SCI 0116
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Alba: Bistra.
Județul Cluj: Măguri-Răcătău.
Suprafaţa: 816 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 28‘ 45‘‘; Long. E 23˚ 6‘ 50‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Munţii Apuseni Altitudinea: 1649 max., 1389 min., 1579 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
autovehicule se poate ajunge în apropiere urcând din Răcătău pe drumul de pe Valea Someşului Rece, apoi până la capătul drumului
forestier de pe pârâul Zboru. Drumurile forestiere leagă zona şi de bazinul văii Ierii şi de cel al Răcătăului. Dinspre sud se poate
ajunge în sit pe drumul forestier ce trece din Bistra peste munte în bazinul Someşului, pe jos pe valea Bistricioarei sau pe culmile ce
urcă în muntele Balomireasa. Accesul se mai poate realiza de pe DN75 din Câmpeni până la Bistra. Staţiile de cale ferată din care se
poate ajunge în sit sunt Zlatna, Alba Iulia, Vințu de Jos, Turda și Aiud.
0 0,5 1 1,5 km
424
Movila lui Burcel - RO SCI 0117
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vaslui: Micleşti.
Suprafaţa: 13 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 50‘ 49‘‘; Long. E 27˚ 48‘ 12‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 273 max., 227 min., 249 med
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit runt și pirul cristat. Aici au fost identificate speciile capul şar-
0 0,5 1 1,5 km
425
Movilele de la Păucea - RO SCI 0118
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Sibiu: Blăjel.
Suprafaţa: 6 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 13‘ 37‘‘; Long. E 24˚ 20‘ 23‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 427 max., 382 min., 394 med.
substrat calcaros (Festuco Brometalia). Cursul de apă din arealul sitului este reprezentat de pârâ-
ul Păucea, afluent cu lungime mică, pe partea dreaptă al
Speciile de interes comunitar din sit Târnavei Mari.
Plante: Capul şarpelui (Echium russicum).
Aspecte climatologice
Caracterizarea sitului Din punct de vedere climatic, situl se încadrează în climatul
Prezentare generală temperat continental, cu caracteristicile etajului dealurilor
Situl a fost declarat pentru conservarea unui habitat de interes joase, unde temperaturile medii anuale sunt de 8-9 °C. Luna
comunitar prioritar de pajiști uscate seminaturale și faciesuri cea mai caldă este iulie, când temperatura medie ajunge la 21
cu tufărișuri pe substrat calcaros care are aici o stare de con- °C, iar luna cea mai rece este ianuarie, cu o medie care coboa-
servare excelentă și adăpostește o serie de specii de orhidee ră la –3 °C. Cantitatea medie anuală a precipitațiilor este de
și plante continentale și stepice rare. Situl oferă condiții bune 662 mm, cu valori minime în februarie și maxime în iunie, iar
care permit speciei floristice capul șarpelui să dezvolte o po- numărul zilelor de îngheț este de circa 120 pe an. Umiditatea
pulație cu densitate ridicată și stare excelentă de conservare. relativă a aerului atmosferic înregistrează valori multianuale Fauna dițională, având curți închise cu porți de lemn în stil săsesc,
de 75%, iar vânturile predominante sunt cele din direcția NV. Fauna sitului este reprezentată în cea mai mare parte de specii iar interioarele sunt împodobite cu decorațiuni și mobilier
Biotopul de insecte, alături de care se mai găsesc reptile, mamifere și executat manual, fiind apreciate de vizitatorii acestor locuri.
Geologie/geomorfologie Biocenoza păsări cuibăritoare sau care vin aici pentru hrănire. Cântecul și dansul popular se pot vedea la festivalul „Moștenire
Este situat în Podișul Transilvaniei și acoperă partea nordică a Vegetaţia din Bătrâni“ și la spectacolul folcloric „Șezătoare la Blăjel“.
Dealului Furcilor de la Păucea, precum și trei movile din apro- Vegetația sitului cuprinde o serie de specii de plante conti- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
pierea acestui deal. Având o orientare N-S, dealul Furcilor se nentale și stepice și include o densitate ridicată a populației Comunitățile din sit dispun de un sistem centralizat de alimen- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
caracterizează printr-o altitudine maximă de peste 450 m, de capul șarpelui. De asemenea, situl este important și pen- tare cu apă potabilă, canalizare având doar locuitorii din Blăjel. perimetrului acestuia
fiind alcătuit din argile și marne care favorizează producerea tru orhidee. Specii de plante cuprinse în Lista roșie și care sunt Locuințele celor peste 3000 de localnici sunt încălzite în mod Situl este vulnerabil la alunecările de teren și ruderalizarea ve-
alunecărilor de teren. prezente în sit sunt unghia găii, ruscuța, mărarul calului, frăsi- individual, cu gaze naturale și lemne sau doar cu lemne (în getației de la poalele movilelor cu specii de buruieni din cultu-
nelul, laleaua pestriță, mâna maicii domnului, buhaiul, breiul Păucea). Ocupațiile de bază sunt creșterea animalelor, cultura rile aflate în imediata apropiere.
Pedologie ovat, poroinicul, gemănarița, timoftica, jaleșul etc. Habitatul plantelor, morăritul și panificația, turismul etc.
Datorită condițiilor geomorfologice, geologice, climatice și bi- care adăpostește aceste rarități este prioritar pentru conserva- Localităţile aflate în vecinătatea sitului au fost întemeiate din Administrarea sitului
ogeografice, solurile predominante sunt din categoria solurilor re și este reprezentat de pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cele mai vechi timpuri (prima atestare este din secolul al XIV- Situl nu dispune în prezent de dotări sau amenajări specifice,
specifice etajului deluros, respectiv soluri brune de pădure, cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia). lea), existând astfel o continuitate în dezvoltarea lor socială și fiind necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de
slab podzolite sau nepodzolite. economică. Casele localnicilor păstrează încă arhitectura tra- informare și amenajări pentru colectarea deșeurilor.
0 0,5 1 1,5 km
426
Muntele Mare - RO SCI 0119
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Alba: Bistra, Lupşa, Poşaga.
Județul Cluj: Valea Ierii.
Suprafaţa: 1.654 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 28‘ 50‘‘; Long. E 23˚ 14‘ 8‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Munţii Apuseni Altitudinea: 1840 max., 1518 min., 1726 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit uza așezării sitului într-o umbră de precipitaţii, cu fenomene
3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; evidente de foehn. Nebulozitatea prezintă valori ridicate cu
6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe subs- excepţia câtorva luni de toamnă şi de sfârşit de iarnă.
traturi silicioase; 7110* - Turbării active; 4060 - Tufărişuri
alpine şi boreale. Biocenoza
Vegetaţia
Speciile de interes comunitar din sit Pajiştile din etajul montan superior ocupă o suprafaţă mare
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă întâlnindu-se păruşca, iarba vântului, firuţa. Păiuşul şi târsa
(Bombina variegata). sunt specii dominante, instalându-se mai ales pe suprafeţele
despădurite şi pe soluri cu reacţie acidă unde mai apar şi bria, raportat mai multe specii endemice sau rare. Ihtiofauna este Vestigiile preistorice, podoabele din aur din neoliticul târziu şi
Caracterizarea sitului lăptiuca, ţăpoşica, unghia păsării, păiuşul şi părul porcului. foarte puţin cunoscută, specii cu prezenţă certă fiind păs- din perioada daco-romană atestă existența unor tehnici de ob-
Prezentare generală Timoftica apare mai ales pe locurile târlite. Turbăriile de alti- trăvul indigen şi boişteanul. Herpetofauna include câteva ţinere a metalului nobil şi de asemenea întemeierea primelor
Situl cuprinde interfluviul unui număr destul de mare de cursuri tudine sunt dominate de muşchi de turbă şi alte specii carac- specii de amfibieni precum salamandra, izvoraşul cu burtă aşezări rustice montane care se conturează ca identitate în Evul
de apă ce izvorăsc şi curg radiar din acest masiv, la care se adau- teristice (rogozuri, bumbăcariţă şi roua cerului), ele formând galbenă, broasca roşie de munte şi reptile ca guşterul, şo- Mediu. Zona oferă posibilitatea vizitării numeroaselor monu-
gă o prelungire ce cuprinde Şesul Craiului şi Scăriţa-Belioara. un habitat prioritar pentru conservare. Vegetaţia subalpină pârla de ziduri, năpârca şi vipera. Avifauna sitului este foarte mente istorice, aşa cum este Biserica din lemn din Lupşa, ri-
Valoarea conservativă mare rezidă în prezenţa şi suprafaţa foarte are o distribuţie insulară, limita inferioară coborând la 1550 bogată, aici cuibărind peste 90 de specii de păsări, la care dicată în secolul al XV-lea. Inedite sunt instalaţiile ţărăneşti pe
mare a pajiştilor montane, ele ocupând circa 70% din suprafaţa m. Asociaţiile de tufărişuri apar în alternanţă cu pajiştile se adaugă oaspeţii de iarnă şi păsările de pasaj. Stâncăriile apă din care funcţionează în prezent doar trei mori şi mai multe
totală a sitului, alături de prezenţa unor elemente specifice eta- alpine, fiind formate din ienupăr pitic, care poate să aibă o de la Scăriţa-Belioara sunt locul de cuibărit pentru acvila de fierăstraie (joagăre). Amintim şi Muzeul etnografic din Lupşa,
jului subalpin. Includerea în sit a Rezervaţiei naturale Scăriţa- distribuţie laxă sau formează suprafeţe compacte, uneori de munte, un cuib fiind vizibil la gura unei peşteri de înălţime, oglindă a satului de demult, cu peste 8000 de exponate dintre
Belioara aduce o mare diversitate biologică şi estetică – un întindere apreciabilă, la limita pădurii de molid. La margi- putând fi văzute frecvent aici şi alte specii cum sunt flutura- care unele rarităţi precum mosoarele pentru firul fin din fuior,
abrupt calcaros cu o diferenţă de nivel de circa 700 m, aici găsin- nile de pădure din etajul molidului şi al fagului se întâlnesc şul de stâncă, fâsa de munte, presura de munte, drepneaua pieptenii din piele de arici. Memoria locurilor se păstrează vie
du-se câteva specii relicte şi un număr mare de specii de plante ienupărul, clopoţeii şi arnica. Din punct de vedere floristic, mare şi mierla albastră. Pădurile adăpostesc specii valoroase prin tradiţii şi obiceiuri cum ar fi „Pragşorul“, un obicei de Paşte
endemice şi rare pentru România. Habitatele de pădure au de cea mai bine studiată este zona Scăriţa-Belioara, aici găsin- din punct de vedere protectiv ca uliul porumbar, uliul păsă- vechi de peste 250 de ani, „Balul tinerilor din Bistra“ la ieşirea
asemenea o valoare conservativă importantă. du-se multe asociaţii vegetale endemice. Bogăţia în specii de rar, ciuful de pădure, corbul, ciocănitoarea neagră, alunarul, din Postul Paştelui şi „Colindatul cetei de Feciori“ ca manifes-
plante superioare este excepţională (circa 450 de specii), aici forfecuţa. Mamiferele din sit sunt reprezentate de cerb, că- tare folclorică tradiţională în perioada sărbătorilor de iarnă.
Biotopul identificându-se două specii relicte preglaciare, săpunariţa prior, mistreţ, bursuc, dihor, nevăstuică, hermelină, jder de
Geologie/geomorfologie galbenă şi strugurii ursului, precum şi un număr impresio- copac, jder de piatră, pisica sălbatică. Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Muntele Mare este format dintr-un masiv central care culmi- nant de specii endemice precum căldăruşele, micsandrele perimetrului acestuia
nează cu Vârful Muntelui (1826 m) şi din interfluvii radiare sălbatice, zmeoaiele, cimbrişorul, tămâioara, tămâiţa. Se Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Tăierile care nu sunt însoţite de replantări şi braconajul duc pe
despărţite de văi, întregul complex fiind alcătuit din şisturi cris- mai găsesc specii rare sau foarte rare la nivel naţional ca Ocupaţiile oamenilor în zonă sunt în principal legate de ex- termen lung la dezechilibre majore.
taline de vârstă paleozoică străpunse de intruziuni de granite sângele voinicului, coada iepurelui, dediţei, cupe de calcar, ploatarea şi prelucrarea lemnului şi de minerit. Condiţiile ge-
vechi. În partea de SE a sitului aceste granite sunt înlocuite de foaie grasă, arginţică, mălăioaie. Pe stâncăriile calcaroase ografice sunt favorabile creşterii animalelor, ale căror produse Administrarea sitului
calcare cristaline – abruptul Scăriţa-Belioara. Vârful muntelui dantelate creşte iarba stâncilor, alături de exemplare de tisă. sunt prelucrate în gospodăriile individuale. Amintim culegerea Aeroportul militar din zonă este semnalizat prin existenţa
este retezat de suprafaţa de nivelare Fărcaşa, cu cea mai mare Remarcabil este pâlcul de pădure de lariţă de pe o şa afla- şi valorificarea fructelor de pădure şi a ciupercilor ca ocupaţie panourilor de avertizare. Rezervaţia Scăriţa-Belioara este de
extindere din cadrul Muntelui Mare, celelalte suprafeţe de ni- tă între două promontorii stâncoase. Pe versanţii dezvoltaţi a localnicilor, alături de meşteşugurile tradiţionale reprezenta- asemenea evidenţiată prin panouri de informare. Este nece-
velare, Mărişel şi Feneş, având o poziţie periferică şi ocupând pe gresie apare o plantă ce nu creşte nicăieri în altă parte în te de morărit, zidărie, dogărie, dulgherie şi fierărit. Ambientul sară suplimentarea traseelor turistice spre cabane existente şi
suprafeţe mult mai mici. Caracteristica geomorfologică a ma- lume, vulturica Poşăgii, un endemit strict local. natural, cultural şi folcloric al zonei a dus la dezvoltarea agro- dotarea sitului cu panouri de orientare (hărţi).
sivului Muntele Mare este contrastul dintre netezimea culmilor turismului şi implicit a serviciilor aferente. Toate localităţile
şi lăţimea mică a văilor care coboară spre Arieş, Valea Caselor şi Fauna beneficiază de alimentare cu apă, fiind însă deficitară reţeaua
Valea Lupşii, care se caracterizează printr-o energie mare dato- Fauna de nevertebrate a fost parţial investigată, respectiv se de canalizare. Încălzirea locuinţelor se face în sistem individu-
rată pantei accentuate de pe cursul lor superior. cunosc bine grupele de gândaci şi fluturi, printre care s-au al, cu lemne.
Pedologie
Solurile din sit sunt humico-silicioase, caracteristice pajiştilor
alpine, induse de substratul silicios pe care se dezvoltă acestea.
Ele sunt dominante pe cumpăna apelor din centrul sitului, în
zona izvoarelor şi pe versanţii de altitudine. Solurile pădurii de
molid (şi a zonelor defrişate, în curs de regenerare) precum şi
ale celor de amestec cu fag sunt brun-acide şi brun-podzolice.
Pădurile de fag de la periferia sitului au soluri brune de pădure.
Hidrologie
Reţeaua hidrografică este bogată, un număr mare de cursuri de
apă izvorând din masiv şi curgând radiar în diferite bazine de
colectare ale Mureşului. De pe versantul nord-vestic al Vârfului
Muntele Mare izvorăşte râul Iara, care primeşte un număr de
afluenţi pe dreapta de pe versantul nordic al masivului şi are un
parcurs nord-estic înainte de vărsarea în Arieş. Aceeaşi obârşie
o au cursurile de apă cu direcţie sud-vestică sau sudică, respec-
tiv Valea Mare, Valea Caselor şi Lupşa, care se varsă în Arieş în-
tre Bistra şi Valea Lupşii. Un bazin hidrografic relativ important
este cel al văii Poşăgii, care colectează izvoarele din partea
sud-estică a masivului, prin cursul propriu şi cel al afluenţilor
(Inceşti, Ursu, Săgagea şi Belioara), după care parcurge un de-
fileu în calcare, Cheile Poşăgii, înainte de vărsarea în Arieş. De
pe versanţii estici ai sitului izvorăsc râurile Ocoliş, cu afluentul
Pociovaliştea, şi Ocolişel, toate formând defilee spectaculoase
în calcarele cristaline.
Aspecte climatologice
Muntele Mare prezintă un climat de munte cu anumite
nuanţări ce decurg din poziţia masivului faţă de circulaţia
atmosferică dominantă şi masivele muntoase învecinate.
Situat mai la est în cadrul Apusenilor, masivul Muntele Mare
este ecranat de Munţii Bihor şi Vlădeasa. Ca urmare, canti-
tatea medie anuală de precipitaţii este redusă în compara-
ţie cu aceștia. Circulaţia generală a maselor de aer este din
sector vestic, explicând astfel amplitudinile termice anuale
mai mici decât în Carpaţii Meridionali sau Carpaţii Orientali.
Aceeaşi influenţă vestică determină căderea unor cantităţi
mai mari de precipitaţii în vestul masivului şi pe versanţii
cu expoziţie vestică. Pe culmile înalte, la peste 1600 m, tem-
peratura medie anuală se situează în jurul valorii de 1-2 °C,
pentru ca la poale să ajungă la 7-8 °C. Cantitatea medie de 0 0,5 1 1,5 km
precipitaţii este destul de redusă, circa 1000 mm/an, din ca-
427
Muntele Tâmpa - RO SCI 0120
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Braşov: Braşov.
Suprafaţa: 214 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 38‘ 15‘‘; Long. E 25˚ 36‘ 5‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 947 max., 586 min., 766 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit zile. Sunt dominante vânturile din direcţia NV către est. Pe
9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohoti- verticală, vânturile au intensitate mai mare în treimea supe-
şuri şi ravene; 40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panoni- rioară, căpătând uneori aspect de vijelie (mai ales toamna şi
ce; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero- primăvara sau în timpul ploilor torenţiale de vară). Iarna apar
Fagion; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9110 Crivăţul şi Nemira, care sunt curenţi de aer rece dinspre est.
- Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum. Primăvara apare şi fenomenul de foehn, care duce la topirea
bruscă a zăpezii.
Speciile de interes comunitar din sit
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina Biocenoza
variegata). Mamifere: *Urs brun (Ursus arctos). Nevertebrate: Vegetaţia
*Croitor de fag (Rosalia alpina). Plante: Papucul Doamnei, În sit au fost identificate 40 de specii de muşchi şi peste 460 bine reprezentat sub aspectul numărului de specii (peste 110 care se găsea în nord-estul graniţei Imperiului Roman. Braşovul a
Blabornic (Cypripedium calceolus) • Mătăciune (Dracocephalum de specii de plante superioare, ceea ce reprezintă o bogăţie specii identificate) şi al populaţiilor sunt prezente în teritoriu. jucat un rol important în Evul Mediu, deţinând puncte strategice
austriacum) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). floristică foarte mare raportată la suprafaţa mică a sitului, da- Pe versantul nordic, unde predomină făgetele sau ameste- care au asigurat oraşului o bună dezvoltare economică, militară
torată în principal reliefului, aici apărând inclusiv elemente de curile de diverse specii de arbori de foioase, cuibăresc sau se şi politică. Bresle puternice, precum cea a aurarilor, a ţesătorilor
Caracterizarea sitului floră termofilă. Dintre speciile de plante de interes comunitar hrănesc cele mai multe păsări, dintre care amintim ierunca, şi a armurarilor explică faptul că Braşovul a fost nu numai un oraş
Prezentare generală aici întâlnim irisul bărbos, mătăciunea şi papucul doamnei. buha, huhurezul mare, ciuvica, minuniţa, ghionoaia sură, stri- de tranzit, ci un oraş manufacturier înfloritor. Astăzi, Braşovul
Cu toate că are o suprafaţă relativ restrânsă, include elemen- Apropierea de oraş a favorizat influenţele antropice uneori ma- ga, ciocănitoarea neagră, cea cu trei degete şi cea cu spate alb, deţine încă elemente arhitecturale care au rezistat vicisitudini-
te deosebite de habitate, floră şi faună, fiind cu atât mai im- jore în vegetaţia Tâmpei, aşa cum au fost incendierile repetate, muscarul gulerat şi cel mic şi sfrânciocul roşiatic. De asemenea, lor timpului, precum Biserica din cartierul Bartolomeu (una din
portant cu cât este practic în interiorul mediului urban. Este plantările speciilor de răşinoase (pin, molid şi larice). Pădurile pe verticala versantului nordic, densitatea cea mai mare de cele mai vechi construcţii în stil romantic), Biserica Neagră (cel
atractiv atât pentru cercetători, cât şi pentru iubitorii de natură de fag ocupă cele mai mari suprafeţe pe Tâmpa, pe versantul păsări se înregistrează în treimea inferioară, unde pădurea mai mare lăcaş de cult în stil gotic din sud-estul Europei), Piaţa
prin poziţionarea sa şi prin imaginea de „oază verde de rela- vestic apărând şi amestecuri de fag şi carpen. În aceste păduri este matură sau chiar bătrână, cu arbori groşi şi scorburoşi. Sfatului, Casa Sfatului. Indiferent de sezonul ales, vizitatorii aces-
tivă sălbăticie“ din Braşov. Importanţa pentru conservare este stratul ierbos este reprezentat de iarba moale şi rogoz. Bine Cele mai numeroase sunt populaţiile de cinteză, piţigoi mare, tui oraş au oportunitatea de a asista la evenimente culturale pre-
dată de prezenţa a cinci tipuri de habitate naturale de interes răspândite sunt făgetele de povârnişuri umbrite cu specii in- piţigoi de brădet, pitulice verde mică, sturz cântător, cocoşar, cum Festivalul Internaţional de Artă Contemporană, sărbătoarea
comunitar, dintre care două prioritare, precum şi a șapte specii dicatoare ca feriguţa, lopăţeaua şi scânteiuţele albe. Pădurile botgros şi mugurar. Dintre mamifere întâlnim veveriţa, ariciul, Junii Braşovului (în care locuitorii îmbrăcaţi în costume pitoreşti
de interes comunitar. sunt mature, inclusiv plantaţiile de pin negru de pe versantul cârtiţa, bursucul, mistreţul, cerbul carpatin, căpriorul, pisica şi organizaţi în şapte grupuri defilează călare prin oraş, după
sudic şi de pe versantul nordic în prelungirea Tâmpei (Şaua sălbatică, vulpea, jderul, dar şi ursul, care coboară frecvent în care se iau la întrecere în aruncarea buzduganelor), Festivalul
Biotopul Tâmpei). Aici se mai întâlnesc şi alte specii arboricole precum perimetrul urban. Internaţional de Artă Fotografică, Festivalul Zăpezii etc.
Geologie/geomorfologie molidul şi laricele. Pe lângă flora spontană, au apărut pe Tâmpa
Muntele Tâmpa are origine identică cu cea a Masivului şi specii evadate din parcuri şi grădini precum tuia, scumpia, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Postăvaru din care face parte, aparţinând compartimentului prunul ornamental. Cea mai mare suprafaţă din sit este ocupa- Localitatea Braşov dispune de alimentare cu apă, canalizare şi perimetrului acestuia
Braşov din cadrul Pânzei de Leaota-Bucegi-Piatra Mare, sub- tă de pădurile de fag şi brad (circa 75 ha), apoi de tufărişurile încălzire, toate în sistem centralizat, suplimentar realizându-se Turismul de masă şi dezvoltările imobiliare au impact negativ
unitate a zonei cristalino-mezozoice a Carpaţilor Orientali. de porumbar, păducel, mojdrean, cununiţă şi măceş (circa 50 o încălzire în sistem individual, cu gaze naturale sau chiar cu asupra sitului.
Fundamentul său este cristalin din etapa pretriasică, ulterior ha), urmate de pajiştile de rogoz, colilie şi obsigă (circa 30 ha). lemne. O importantă parte a economiei braşovene se bazea-
acesta fragmentându-se şi ducând la formarea de horsturi şi ză pe prestările de servicii, construcţii şi industria uşoară, însă Administrarea sitului
grabene. În jurasicul superior se produce transgresiunea ma- Fauna Braşovul este atractiv şi prin oferta sa turistică, aici putându-se Există în prezent în sit panouri de informare, drumuri pentru
rină, care duce la apariţia mării şi la nivelul Tâmpei, ulterior Dintre nevertebrate, speciile de fluturi şi cele de gândaci au practica mai multe tipuri de turism pe toată durata anului. vizitare şi trasee turistice marcate, însă mai sunt necesare
apărând diverse calcare şi marne. La periferia sa, pe toate la- fost mai bine studiate în sit, dintre acestea remarcându-se cro- În zona Braşovului, urmele existentei umane datează încă de panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare
turile apar depozite cuaternare (grohotiş, glacisuri sau conuri itorul de fag, specie prioritară la nivel comunitar. În sit a fost acum 60000 de ani, locuitorii acestor zone trecând prin toate sta- (hărţi), puncte de informare, amenajări pentru observare/su-
piemontane). Altitudinea este cuprinsă între 600 şi 950 m. identificată o specie de amfibieni de interes comunitar, buha- diile specifice civilizaţiei europene antice. Cel mai impresionant praveghere, trasee tematice şi amenajări pentru colectarea de-
Interfluviul principal are 1000 m fiind reprezentat chiar de iul de baltă cu burta galbenă, alături de care mai apar reptile monument al antichităţii este Sanctuarul dacic de la Racos, o in- şeurilor. De asemenea, amplasarea unor bariere pe drumurile
creasta ce separă cei doi versanţi: nord-vestic (spre Schei) şi precum vipera comună, şopârla de ziduri, şopârla de câmp, scripţie în piatră dându-ne numele dacic al localităţii, Cumidava. de la baza muntelui ar limita accesul motorizat în sit.
sud-estic (spre Răcădău). Cea mai mare parte este ocupată de năpârca şi salamandra. Păsările sunt un grup de vertebrate O altă mărturie a trecutului este tabăra romană de la Râşnov,
versanţii semi-însoriţi cu expoziţie sud-estică şi sud-vestică,
dar şi de cei semi-umbriţi cu expoziţie nord-vestică. Muntele
Tâmpa are contact în partea nord-estică cu Depresiunea Bârsei,
parte componentă a marelui complex depresionar intramon-
tan de la curbura internă a Carpaţilor cunoscut sub denumirea
de Depresiunea Braşovului.
Pedologie
Din punct de vedere pedologic, situl prezintă o uniformitate a
solurilor, acestea fiind reprezentate de cambisoluri – eutricam-
bisol şi districambisol.
Hidrologie
Situl se încadrează în bazinul hidrografic superior al Oltului.
Apele de suprafaţă au un profil longitudinal în trepte şi o pantă
accentuată datorită înclinării relativ pronunțate. Reţeaua hi-
drografică a Tâmpei este săracă. Practic, cele mai importante
ape curgătoare se află la limita spaţiului său: valea Schei şi va-
lea Cetăţii. Versanţii muntelui au vâlcele temporare cu debite
inconstante care cresc doar în urma ploilor torenţiale. La baza
versanţilor săi sunt mai multe izvoare, câteva fiind captate în
vederea alimentării cu apă a oraşului sau doar ca ape potabi-
le publice, cel mai cunoscut fiind izvorul de pe aleea de sub
Tâmpa, situat pe versantul nord-vestic.
Aspecte climatologice
Aşezarea geografică a Tâmpei influenţează clima acestei
zone, existând inclusiv o diferenţiere pe verticală. Situl se
află în etajul climatic temperat continental de munţi joşi,
clima fiind influenţată de cea a depresiunii şi a munţilor adi-
acenţi. Se disting astfel două etaje climatice: etajul submon-
tan, în partea inferioară a versanţilor, la contactul cu depre-
siunea şi etajul premontan, pe versanţii săi, de la bază până
la vârf. Temperatura medie anuală este de 6 °C. Perioada de
îngheţ este între septembrie-mai, iar numărul zilelor cu în-
gheţ este de 131. Datorită diferenţelor de altitudine, iarna se
înregistrează frecvent inversiuni termice, cu temperaturi mai
scăzute şi ceaţă persistentă în jumătatea inferioară. În aceste
intervale, în treimea superioară a Tâmpei temperaturile sunt
mai ridicate, versanţii fiind însoriţi în zilele fără nebulozitate.
Precipitaţiile medii anuale însumează peste 600 mm, având
valori mai ridicate în partea superioară a versanţilor (1000 0 0,5 1 1,5 km
mm pe vârf). Numărul mediu al zilelor cu precipitaţii este
de 142, iar durata medie a stratului de zăpadă este de 70-80
428
Muntele Vulcan - RO SCI 0121
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Alba: Ciuruleasa.
Județul Hunedoara: Blăjeni, Buceş.
Suprafaţa: 100 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 14‘ 17‘‘; Long. E 22 ˚57‘ 47‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Munţii Apuseni Altitudinea: 1268 max., 852 min., 1125 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
429
Munţii Făgăraş - RO SCI 0122
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Argeş: Albeştii de Muscel, Arefu, Berevoieşti, Brăduleţ, Lereşti, Nucşoara, Rucăr, Sălătrucu, Valea Mare Pravăţ.
Județul Braşov: Drăguş, Hârseni, Lisa, Recea, Sâmbăta de Sus, Ucea, Viştea, Zărneşti, Şinca, Şinca Nouă.
Județul Sibiu: Arpaşu de Jos, Avrig, Boiţa, Cârţişoara, Porumbacu de Jos, Racoviţa, Turnu Roşu.
Județul Vâlcea: Boişoara, Câineni, Perişani, Titeşti.
Suprafaţa: 198.618 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 31‘ 40‘‘; Long. E 24˚ 44‘ 29‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali, Subcarpaţii Getici
Altitudinea: Altitudinea: 2526 max., 347 min., 1407 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Munţii Făgăraş - RO SCI 0122
Habitatele DE interes comunitar din sit zone. În acest masiv muntos se află fragmente reprezentative
3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lun- de păduri naturale virgine și cvasivirgine care adăpostesc o
gul râurilor montane; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix diversitate biologică deosebită, dintre specii remarcându-se
eleagnos de-a lungul râurilor montane; 4080 - Tufărişuri cu carnivorele mari: ursul, lupul, râsul. Capra neagră dezvoltă
specii sub-arctice de salix; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri aici populații semnificative. Calitatea excelentă a habitatelor și
calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 7240* vigurozitatea genetică a speciilor sunt evidențiate în faptul că
- Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae; aici a fost atestat cel mai mare exemplar de capră neagră din humico-feriiluviale și soluri humico-silicatice podzolice în eta- munților. Intervalul altitudinal 1300-1700 m pe versantul nor-
8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci si- lume și recordul mondial la lup. Situl a fost desemnat pentru jul alpin. Există și tipuri de sol care se găsesc intrazonal, cum ar dic și 1750-1800 m pe cel sudic este specific etajului conifere-
licioase; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri 27 de habitate de interes comunitar, dintre care cinci prioritare, fi solurile humico-calcice alpine, turbăriile și litosolurile. lor. Vegetația tufărișurilor corespunde în principal tufărișurilor
cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6150 - Pajişti șase specii de mamifere, trei de amfibieni, patru de pești, 13 de subalpine de jneapăn, bujor de munte, ienupăr, arin verde și
boreale şi alpine pe substrat silicios; 6230* - Pajişti monta- nevertebrate și șapte specii de plante. Dintre toate speciile de Hidrologie mai rar coacăz. În etajul alpin se găsesc tufărișuri de sălcii pitice,
ne de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6430 interes comunitar pentru care a fost declarat situl, șapte sunt Rețeaua hidrografică este densă datorită configurației relie- azalee și argințică. De asemenea, pe văile de pe latura sudică
- Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul prioritare. Valoarea acestuia este cu atât mai ridicată cu cât în fului și cantităților mari de precipitații. Râurile au debite per- a masivului se pot întâlni rar tufărișuri de cătină roșie și sălcii
câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe monta- interiorul său se găsesc 21 de arii naturale protejate de interes manente destul de mari, care ating maximul primăvara târziu arbustive. Vegetația pajiștilor primare se dezvoltă în etajul al-
ne; 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel național, rezervații naturale și Monumente ale Naturii. și la începutul verii, când precipitațiile abundente sunt corelate pin, aici fiind tipice pajiștile de rogoz și părul porcului. Primare
alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 3220 cu topirea zăpezilor. Principalul colector de pe versantul nordic sunt și pajiștile de păiuș, o specie care migrând din acest etaj a
- Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 9150 Biotopul este râul Olt. Densitatea rețelei hidrografice este de peste 0,8 format pajiștile secundare din etajul subalpin. Pajiștile secunda-
- Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; Geologie/geomorfologie km/km2, fiind astfel cea mai mare din Carpații Românești. re se dezvoltă pe locul pădurilor și tufărișurilor defrișate de om.
9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, groho- Munții Făgăraș, care domină Carpații Românești prin altitudi- Între muchia Sâmbetei și muchia Puha se succed următoarele Acestea se diferențiază pe altitudine ca și pădurile și tufărișurile.
tişuri şi ravene; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; ne, masivitate și întindere, au o structură geologică cuprinzând cursuri de apă mai reprezentative: Sâmbăta, Viștișoara, Viștea În depresiunile marginale ale masivului și în poienile pădurilor
9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91E0* - Păduri șisturi cristaline întrerupte pe alocuri de apariții de calcare și Mare, Ucișoara, Ucea Mare, Podragu, Arpașu Mare, Arpășelul de fag de până la 1200 m altitudine se întâlnesc pe suprafețe în-
aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, dolomite. Compoziția petrografică și modul de formare sunt și Cârțișoara. Oltul colectează și afluenții din defileu sau de pe tinse pajiști secundare dominate de iarba vântului. La altitudini
Alnion incanae, Salicion albae); 9410 - Păduri acidofile de factorii principali care determină aspectul și altitudinile mari, versantul sudic, dintre care cel mai important este Topologul. mai mari, cuprinse între 1200 și 1800 m, în poienile din pădurile
Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 91V0 astfel încât Munții Făgăraș se caracterizează printr-o succe- Pe versantul sudic, un alt colector major este Argeșul, care iz- de amestec apar pajiștile dominate de păiușul roșu. Pe locurile
- Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 8120 - Grohotişuri siune de creste și piscuri, dintre care 39 depășesc altitudinea vorăște din lacul glaciar Capra și colectează apele din Argeșel, umede se găsesc în această plajă altitudinală pajiști cu păiușul
calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în de 2400 m, iar opt ajung la 2500 m. Din punct de vedere Vâlsan, Râul Doamnei și Râul Târgului. De asemenea, un afluent bălților, iar pe solurile foarte sărace și puternic acide devine do-
cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 9170 - Păduri de stejar cu geomorfologic sunt caracteristice două tipuri de relief bine important al Argeșului în zona de câmpie care izvorăște tot din minată țepoșica, a cărei asociație poate înlocui pajiștile de iarba
carpen de tip Galio-Carpinetum; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi definite. La altitudini mari apare relieful glaciar, ruiniform, Munții Făgăraș este râul Dâmbovița. Lacurile din Munții Făgăraș vântului sau de păiuș roșu dacă acestea sunt intens pășunate.
subalpine; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică modelat de ghețari, zăpezi și vânturi puternice, în timp ce la se împart în lacuri de acumulare și lacuri glaciare. Cel mai întins În etajul subalpin se întind pe suprafețe mari pajiștile de păiuș
pe roci calcaroase; 91Q0 - Păduri relictare de Pinus sylvestris altitudini mai mici este specific un relief monoton, cu forme lac de acumulare este Vidraru (870 ha) de pe râul Argeș, una alpin, care au luat locul tufărișurilor de jneapăn, ienupăr și bujor
pe substrat calcaros; 8310 - Peşteri în care accesul publicului mai domoale, modelat mai ales de torenți și ape curgătoare. dintre cele mai importante acumulări hidroenergetice din țară. de munte. În cazul degradării pajiștilor de păiuș alpin ca urmare
este interzis. Relieful glaciar din Munții Făgăraș prezintă o varietate mare Lacurile glaciare s-au format în circurile glaciare. Aici se găsește a suprapășunatului, pe solurile sărace și puternic acidificate se
de forme, fapt datorat pe de o parte altitudinilor ridicate care lacul situat la cea mai mare altitudine din țară (2282 m), respec- dezvoltă pajiști subalpine de țăpoșică. Secundare sunt și asocia-
Speciile de interes comunitar din sit au favorizat în pleistocen instalarea ghețarilor alpini, iar pe de tiv Tăul Mioarelor. Alte lacuri glaciare sunt Bâlea, Urlea, Podragu țiile de zburătoare și de trestie de câmp care se instalează pen-
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • altă parte structurii petrografice din roci dure care a facilitat Mare, Podragu Mic, Viștișoara, Podrăgel, Lacurile Doamnei, tru scurt timp în tăieturile pădurilor de molid, ca și asociațiile
Triton carpatic (Triturus montandoni) • Buhai de baltă cu burta conservarea formelor glaciare. Relieful glaciar este format din Călțun, Capra, Căprița etc. nitrofile cu măcrișul calului, ștevia stânelor și știrigoaie formate
galbenă (Bombina variegata). Mamifere: Liliacul mic cu pot- circuri și văi glaciare, abrupturi stâncoase, morene, custuri pe terenurile din vecinătatea stânelor. În afară de vegetația
coavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliac comun (Myotis myo- ascuțite și crenelate etc. Relieful fluvio-torențial este specific Aspecte climatologice zonală, în etajele subalpin și alpin se mai găsesc numeroase
tis) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră pentru altitudinile mai reduse. Văile se îngustează brusc, iar Clima din sit se încadrează în etajul de dealuri înalte, etajul asociații neîncheiate de grohotișuri (cu măcrișel, firuțe etc.), de
(Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: Ophiogomphus abrupturile specifice zonei alpine lasă locul unor versanți mai montan și etajul alpin. Valorile temperaturii medii anuale crăpături de stânci (cu gușa porumbelului, ochii șoricelului, di-
cecilia • *Callimorpha quadripunctaria • *Cărăbuş (Osmoderma puțin stâncoși. Custurile sunt înlocuite de culmi largi, prelungi, scad odată cu creșterea altitudinii, de la 8 °C la altitudinile cele verse specii de mușchi etc.), de izvoare (cu stupitul cucului, cal-
eremita) • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Croitorul cenuşiu acoperite cu pajiști întinse și păduri. În profil transversal exis- mai reduse, până la 6 °C la 1000 m și chiar negative la peste cea calului, splinuță etc.) și de turbării (cu specii de mușchi de
(Morimus funereus) • Gândac (Stephanopachys substriatus) • tă diferențe mari între partea nordică și cea sudică a sitului. 2000 m. Cantitatea de precipitații crește o dată cu altitudinea, turbă, rogoz și afin). Caracteristice sunt și buruienișurile de talie
Carab (Carabus hampei) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) Scufundarea bazinului Transilvaniei a dus la individualizarea de la 600 mm/an până la peste 1000 mm/an. Stratul de ză- înaltă din văile subalpine (cu stirigoaie, ciucurele, gălbenele de
• Lycaena dispar • Euphydryas aurinia • Cosaşul transilvan clară a Munților Făgăraș prin abruptul creat. Povârnișul co- padă este prezent în fiecare iarnă. Vânturile dominante sunt munte, spălăcioasă, scai vânăt, omag scund, pintenaș vânăt,
(Pholidoptera transsylvanica) • Chilostoma banaticum • Vertigo boară în trepte cu mai bine de 2000 de metri pe o distanță de cele din direcția vest, însă climatul din sit este influențat și de trestioară, ștevia stânelor, brânca ursului etc.). Valoarea deose-
angustior. Pești: Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio 10 km. Spre sud, altitudinile scad în trepte prelungi, culmile masele de aer care circulă dinspre nord și sud. O particularitate bită a capitalului natural din acest sit este dată şi de suprafeţele
uranoscopus) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Chişcar de sunt domoale, iar văile se lărgesc considerabil. În profil longi- a climatului este dată de formarea unui vânt cald, de tip fo- mari de păduri virgine şi cvasivirgine, aici existând 35606 ha de
râu (Eudontomyzon mariae). Plante: Eleocharis carniolica • tudinal, Munții Făgăraș apar ca un imens zid de piatră lung de ehn, care coboară dinspre crestele Munților Făgăraș la sfârșitul astfel de păduri cu valoare ecologică ridicată.
Moşişoare (Liparis loeselii) • *Clopoţel (Campanula serrata) • peste 70 km. iernii provocând topirea rapidă a zăpezii și care poartă numele
Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Firuţă de munte (Poa graniti- de „Vântul Mare“. Fauna
ca ssp. disparilis) • Meesia longiseta • Drepanocladus vernicosus. Pedologie Datorită întinderii foarte mari pe care o ocupă, situl are o faună
Datorită temperaturilor scăzute, activitatea microbiană și pro- Biocenoza foarte bogată și diversificată. Accesibilitatea dificilă, întinderea
Caracterizarea sitului cesele de transformare și de mineralizare a materiei organice Vegetaţia mare a suprafeței fondului forestier și resursele de hrană con-
Prezentare generală sunt reduse, determinând acumularea de humus. Cantitatea Vegetația din Munții Făgăraș se caracterizează printr-o mare stituie condiții favorabile pentru existența unor populații im-
Situl include cel mai înalt și mai sălbatic sector al Carpaților mare de precipitații atmosferice a dus la acidifierea solurilor, diversitate și se diferențiază în funcție de altitudine și condițiile portante din speciile strict protejate la nivel european de carni-
Românești, cu o extindere foarte mare a reliefului glaciar și proces favorizat și de caracteristicile rocilor dominante, toate pedo-climatice. Între altitudinile de 600-1300 m se întâlnește vore mari (urs, lup și râs). Pe Valea Arpășelului a fost semnalat
periglaciar, cu unități peisagistice unice și condiții ecologice acestea conducând la apariția în sit a următoarelor tipuri de etajul pădurilor de fag. Pe latura sudică, pădurile de fag sunt în anul 1978 un exemplar de lup cotat ca record mondial. De
specifice ca urmare a diversității geologice, pedologice și cli- sol: soluri brune acide și soluri podzolice argiloiluviale în etajul pure, numai pe alocuri fiind în amestec cu coniferele. În schimb, asemenea, situl oferă habitate favorabile pentru capra neagră,
matice reflectate în biodiversitatea foarte ridicată a acestei montan, soluri brune podzolice în etajul subalpin și podzoluri pe latura nordică molidul și bradul coboară până la poalele o femelă din această specie fiind apreciată în 1993 ca cel mai
430
mare exemplar din lume. Dintre celelalte specii de mamifere la nivel european), alături de care se mai găsesc broasca roșie plastice, panificaţie, industria uşoară, comerţ, servicii și turism. Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
amintim cerbul carpatin, căpriorul, mistrețul, viezurele, vul- de munte, salamandra, șarpele de alun etc. Specii de pești im- Multitudinea vestigiilor istorice, culturale și religioase desco- perimetrului acestuia
pea, dihorul, nevăstuica, pârșul mare, vidra (specie de interes portante pentru conservare și care au fost listate în formularul perite în sit indică o coeziune a civilizaţiei materiale și spiritua- Impact negativ asupra sitului au următoarele activități care
comunitar) etc. Dintre speciile de lilieci, sunt importante pen- standard al sitului sunt moioaga, chișcarul de râu, petrocul și le a geto-dacilor pe aceste meleaguri, completate cu fortificaţii se desfăşoară în mod permanent: păşunatul, tăierile ilegale,
tru acest sit liliacul comun și liliacul mic cu potcoavă. Situl are zglăvoaca. Alte specii de nevertebrate de interes conservativ din epoca prefeudală și medievală, cum sunt cele de la Avrig- urbanizarea excesivă, dezvoltarea microhidrocentralelor, bra-
importanță deosebită pentru acvila țipătoare mică, care cuibă- sunt melcul carenat bănățean, croitorul alpin, carabul, croito- Racoviţa, biserica din lemn din secolul al XVII-lea din Șinca conajul, incendiile de pădure şi păşune şi depozitarea ilegală
rește în trupurile de pădure bătrână și vânează în zonele mai rul cenușiu, rădașca, gândacul sihastru, fluturele tigru, fluture- Nouă, ruinele cetăţii Negru-Vodă din Breaza etc. Remarcăm a deşeurilor.
joase. Alături de ea se mai întâlnesc specii de păsări răpitoare le roșu de mlaștină, cosașul transilvănean etc. de asemenea numeroasele biserici, mânăstiri, case memo-
ca acvila de munte, uliul găinilor etc. În sectorul alpin și subal- riale („Gheorghe Lazăr“ din Avrig și „George Topârceanu“ din Administrarea sitului
pin se întâlnesc specii ca ierunca, cocoșul de munte, alunarul, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Valea Mare-Pravăţ), alături de monumente și muzee („Badea În prezent situl dispune doar de infrastructură pentru vizita-
mierla gulerată, fluturașul de stâncă, brumăriță alpină, corbul Majoritatea localităţilor din sit beneficiază de alimentare cu Cârţan“ din Cârţişoara). Locuitorii din Țara Făgărașului încă re reprezentată de trasee turistice marcate către principalele
etc., iar la altitudini mai joase, în păduri de conifere sau foioa- apă, în schimb canalizarea este deficitară în câteva sau se află păstrează obiceiurile tradiţionale precum colindul, pluguşo- obiective turistice ale sitului, cabane, refugii montane, la baza
se se pot vedea ciocănitoarea neagră, buha, minunița, ciuvica, în fază de proiect. Încălzirea locuinţelor se realizează în sistem rul, ignatul, sorcova, steaua, paparudele, dar și pe cele speci- versantului existând și o serie de pensiuni cu spații de caza-
ciocănitoarea cu spate alb, pițigoiul cu creastă, de brădet și cel individual, cu gaz și lemne sau numai cu lemne. Locuitorii din fice anumitor zone cum ar fi „legământul cu pădurea“, „roata re. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri
cu coadă lungă, cojoaica, sturzul de vâsc și sturzul cântător, Avrig și Victoria beneficiază de încălzire centralizată precum și focului“, „ciurlezul“, „focul lui Sumedru“, „junii lui Crăciun“ sau de informare și orientare, clădiri administrative, centre de
0 3,5 7 10,5 km
431
Munţii Măcinului - RO SCI 0123
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Tulcea: Cerna, Greci, Hamcearca, Horia, Jijila, Luncaviţa, Măcin, Turcoaia.
Suprafaţa: 16.894 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 8‘ 49‘‘; Long. E 28˚ 19‘ 51‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Dobrogei Altitudinea: 466 max., 4 min., 214 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit care dau o serie de cornete. Unitatea Măcin este formată din-
1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sar- tr-un fundament alcătuit din şisturi cristaline şi masive de
matice; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; granitoide, cunoscute şi sub denumirea de magmatite pre-
62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 8230 - Comunităţi pioniere hercinice, un înveliş sedimentar paleozoic de vârstă carbo-
din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni niferă. Acesta este străpuns de granitoide, iar la el se adau-
pe stâncării silicioase; 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eu- gă un înveliş sedimentar posthercinic. Din punct de vedere
rosiberiană cu Quercus spp.; 91Y0 - Păduri dacice de stejar geomorfologic se individualizează Culmea Pricopanului, cu
şi carpen; 91AA - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu relief de tip alpin reprezentat prin creste stâncoase ascuţite
stejar pufos; 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi go- ce ating altitudinea de 370 m în Vârful Suluc. Procesele de
run; 91X0 - Păduri dobrogene de fag; 8310 - Peşteri în care dezagregare a rocilor sunt active, existând numeroşi martori
accesul publicului este interzis. de eroziune cu aspect neuniform, care imprimă în peisaj o
mare varietate de forme. În celelalte zone ale sitului, vârfuri-
Speciile de interes comunitar din sit le sunt în general mai puţin proeminente, însă versanţii sunt prezentă în sit, cele 67 de specii fiind: stejari (șapte specii), Au fost identificate șapte specii de amfibieni, dintre care
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina de cele mai multe ori stâncoşi şi abrupţi, local fiind acoperiţi tei (trei specii), arţari (trei specii), ulmi (trei specii), carpeni trei specii prezintă un interes deosebit şi anume: broasca
bombina) • Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) de grohotişuri, îndeosebi pe rama vestică a Culmii Măcinului. (două specii), frasini (trei specii), fagi (două specii), precum râioasă brună (care este un relict glaciar în această zonă),
• Balaur mare (Elaphe quatuorlineata). Mamifere: Liliacul şi numeroşi arbuşti precum alunul, măceşul, lemnul câinesc, broasca roşie de pădure (pentru această zonă ea reprezintă
mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Popândău, Pedologie cornul, socul, scumpia, păliurul, păducelul, bulgărele de ză- de asemenea, un relict care demonstrează vechimea acestor
Şuiţă (Spermophilus citellus) • Grivan mic, Hamster românesc Solurile prezente în sit sunt din clasa molisolurilor şi din clasa padă, cununiţa, mâna Maicii Domnului. Cercetările efectuate păduri) şi buhaiul de baltă cu burta roşie (specie de interes
(Mesocricetus newtoni) • Dihor de stepă (Mustela eversmannii) cambisolurilor. Repartiţia solurilor este strâns legată de cli- pe Culmea Pricopanului, una dintre cele mai reprezentative comunitar). Dintre cele zece specii de reptile identificate, o
• Dihor pătat (Vormela peregusna). Nevertebrate: Lycaena mă şi vegetaţie, dar şi de structura litologică. Profunzimea zone xerofite, au identificat 14 asociaţii ierboase şi 562 de importanţă deosebită o au speciile de interes comunitar ţes-
dispar • *Callimorpha quadripunctaria • Rădaşcă, Răgacea solurilor scade odată cu panta şi altitudinea, influenţând în specii, din care 72 de taxoni sunt pe cale de dispariţie. Una toasa de uscat dobrogeană şi balaurul mare (cel mai mare şi
(Lucanus cervus) • *Cărăbuş (Osmoderma eremita) • Croitor acest fel tipul şi complexitatea ecosistemelor. În această regi- dintre cele mai rare asociaţii forestiere din România este re- mai rar şarpe din ţară). Au fost identificate în sit 181 de spe-
mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) une predomină solurile bălane şi cernoziomurile carbonatice prezentată de tipul de pădure făgeto-carpinet dobrogean cu cii de păsări, ceea ce înseamnă în jur de 50% din avifauna
• Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Euphydryas specifice stepei. rogoz aflat în sit pe Valea Fagilor-Luncaviţa. O altă fitocenoză României, Munţii Măcinului reprezentând o zonă importan-
maturna. Plante: Turiţă (Agrimonia pilosa) • Merinană forestieră rară, existentă în România pe suprafeţe restrânse, tă situată pe căile de migraţie care urmează cursurile râuri-
(Moehringia jankae) • Clopoţel dobrogean (Campanula romani- Hidrologie este reprezentată de asociaţia dintre teiul argintiu şi stejarul lor Prut şi Siret. Varietatea de ecosisteme terestre, forestiere
ca) • Ouăle popii (Himantoglossum caprinum) • Capul şarpelui Cursurile de apă se încadrează atât în bazinul hidrografic al pedunculat, care ocupă o suprafaţă semnificativă în acest sit. sau stâncoase, combinată cu prezenţa unor sisteme acvatice
(Echium russicum). Dunării – râurile Jijila, Luncaviţa, Cerna şi Sorniac, cât şi în cel Asociaţia arbustivă dominată de tavalgă (specie ameninţa- din apropierea lanţurilor muntoase, oferă condiţii favorabi-
al Mării Negre – râul Taiţa. Văile Luncaviţa şi Jijila s-au dez- tă) este considerată de asemenea, o altă raritate naţională. le pentru pasajul şi iernarea unui număr mare de specii şi
Caracterizarea sitului voltat pe linii de sinclinal, în timp ce parte din Taiţa s-a dez- exemplare. Mai mult de 10000 de păsări răpitoare de zi şi
Prezentare generală voltat pe linie de falie. Acestea sunt râuri dobrogene, de lun- Fauna mai mult de 20000 de berze albe trec prin acest coridor în
Munţii Macin, cei mai vechi munţi din România, prezintă gime mică, majoritatea având provenienţă pluvială, în foarte Fauna Munţilor Măcin se caracterizează printr-o mare di- fiecare an, ceea ce atrage în zonă numeroşi ornitologi din
ecosisteme caracteristice de stepă ponto-balcanică, păduri mică măsură nivală sau subterană. Din cauza climatului arid versitate, având o importanţă deosebită datorită prezenţei ţară şi din străinătate. Reprezentative pentru răpitoarele
sub-mediteraneene şi balcanice şi o mare diversitate de floră debitele sunt reduse, majoritatea având un caracter tempo- unor specii rare şi protejate. S-a identificat un număr total cuibăritoare în sit sunt şerparul, acvila mică, uliul cu pi-
şi faună. Aceștia reprezintă limita nordică a arealului pentru rar. În perioadele ploioase, în special primăvara, se formează de 1436 de specii de insecte, dintre care amintim speciile cioare scurte, şorecarul mare şi şoimul dunărean. Prezenţa
sute de specii mediteraneene, balcanice şi pontice, limita pe văile stâncoase cascade temporare. Râurile Sorniac şi Taiţa de interes comunitar croitorul mare, croitorul cenuşiu, ciocănitorii cu spate alb merită amintită printre rarităţile
sudică pentru speciile central europene şi caucaziene, pre- sunt îndiguite la Cetăţuia şi Balabancea, apele lacului fiind gândacul sihastru, rădaşca, fluturele maturnă, fluturele sitului, dat fiind că această specie populează în mod normal
cum şi limita vestică de distribuţie a câtorva specii asiatice. folosite pentru pescuit şi activităţi de recreere. roşu de mlaştină, fluturele tigru şi cosaşul transilvănean. în restul ţării doar pădurile situate la peste 600 m. Au fost
În acest sit există aproximativ 1770 de specii de plante, 2000
de specii de nevertebrate şi 245 de specii de vertebrate, mul- Aspecte climatologice
te dintre ele endemice sau de interes comunitar. Numărul Clima se caracterizează prin veri foarte călduroase şi secetoa-
plantelor superioare reprezintă peste 19% din flora Europei se, toamne lungi şi uscate şi ierni geroase şi cu puţină zăpa-
şi este comparabil cu flora bogată a insulelor Creta şi Corsica. dă. Temperaturile medii anuale sunt de 10-11 °C, iar cantită-
Munţii Macin şi împrejurimile acestora sunt singurele zone ţile medii de precipitaţii nu depăşesc 400 mm/an. Vânturile
din Romania unde încă mai există suprafeţe întinse de vege- frecvente sunt predominant din nord şi NE și nu produc
taţie naturală de stepă, unice chiar şi pentru Balcani. Aici au doborâri masive de arbori dar contribuie la eroziunea litică.
fost identificate 10 tipuri de habitate de interes comunitar,
dintre care cele patru prioritare ocupă aproape un sfert din Biocenoza
suprafaţa sitului. Din multitudinea de specii, 15 sunt de in- Vegetaţia
teres comunitar. Situl reprezintă şi cea mai importantă zonă Marea bogăţie de floră a Munţilor Măcin este formată din
de cuibărit din ţară pentru câteva păsări răpitoare, fiind tot- peste 1770 de specii de plante, reprezentând aproximativ
odată şi un important loc de pasaj pentru cele migratoare. 50% din flora României ce vegetează doar pe 0,05% din
suprafaţa ţării. Dintre acestea, 72 de specii de plante sunt
Biotopul protejate ca specii rare sau vulnerabile, 27 de specii sunt
Geologie/geomorfologie endemice pentru regiune, 18 sunt rare pentru Dobrogea şi
Situl se află pe cea mai veche formaţiune geologică din ţară, cinci sunt rare în Nordul Dobrogei. Munţii Măcinului sunt
Munţii Măcinului, rest al cutărilor hercinico-kimerice, rocile consideraţi un important centru de formare de noi specii da-
semnificative fiind granitele gnaisice în sud şi est, calcare- torită unei foarte mari diversităţi intraspecifice. De o impor-
le cristaline în SE, rocile metamorfice şi eruptive în nord şi tanţă deosebită sunt următoarele specii: clopoţeii, garofiţa,
depozitele leossoide pe platouri şi la altitudini mici. Sunt albăstriţa, brebeneii, laptele cucului, guşa porumbelului,
prezente formaţiuni compuse din conglomerate, gresii şi şis- clopoţelul dobrogean, ouăle popii, capul şarpelui, merinana
turi detritice. Această fâşie de roci mai moi este mărginită de şi turtiţa, dintre care ultimele cinci sunt specii protejate în
straturi devoniene şi siluriene compuse mai ales din cuarţite, spaţiul european. O mare diversitate de plante lemnoase este
432
identificate 47 de specii de mamifere, dintre care, ca şi specii ţiile, turismul. Locuinţele sunt încălzite în mod individual, cu comunităţi păstrându-şi cu sfinţenie datinile şi obiceiurile a potenţialului eolian şi colectarea ilegală a speciilor, îndeo-
rare şi protejate, amintim dihorul de stepă, dihorul pătat, lemne, iar localităţile sunt alimentate în sistem centralizat cu din străbuni, care sunt la fel de vii şi de emoţionante ca sebi a ţestoasei dobrogene.
hamsterul românesc, popândăul şi liliacul mare cu pot- apă potabilă (excepţie făcând Văcăreni, Jijila şi Hamcearca). în vremurile străvechi. Evenimentele care au loc în sate-
coavă. Specii de interes deosebit din sit mai sunt şi cerbul Canalizare nu există decât în localităţile Greci, Luncaviţa şi le dobrogene şi care promovează diversitatea etnică şi Administrarea sitului
carpatin (singura locaţie din Dobrogea a speciei), căpriorul, parţial în Măcin. interculturalitatea sunt numeroase. Dintre acestea amin- Panourile de informare şi cele de orientare, traseele tema-
mistreţul, iepurele de câmp, vulpea, pisica sălbatică, jderul Vestigiile istorice abundă atât în sit cât şi în vecinătatea tim „Sărbătoarea viei şi a Vinului“, „Sărbătoarea Teiului“, tice, punctele de intrare, locurile de campare, amenajările
de copac, jderul de piatră şi şacalul auriu. Acesta din urmă acestuia, ele datând încă din neolitic, epoca bronzului şi a „Festivalul de tradiţii şi obiceiuri Dobrogene“ etc. Moşoiul, pentru colectarea deşeurilor şi vetrele de foc, deşi există în
are efective în creştere semnificativă în ultimii ani, din cauza fierului, perioada romană, fiind reprezentate de numeroa- practicat şi azi, este un obicei ancestral al colindatului cu prezent, sunt insuficiente, fiind absolut necesară suplimen-
caracterului său invaziv favorizat de lipsa competitorilor pe se movile funerare, fortăreţe, urme de locuire, fragmente măşti şi clopote, care a devenit o emblemă nu numai a sa- tarea acestora. Suplimentarea barierelor existente în teren ar
acelaşi nivel trofic. ceramice şi materiale specifice diferitelor culturi. Satele tului Luncaviţa, dar şi a Dobrogei. putea închide drumurile de pământ care nu sunt omologate
dobrogene sunt cele mai cosmopolite din ţara noastră, şi nici necesare activităţilor silvice. Este necesară construirea
Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE dată fiind multitudinea de culturi care şi-au lăsat ampren- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara de observatoare pentru păsări, amplasarea de panouri de
Locuitorii sunt implicaţi în activităţi precum agricultura, sil- ta asupra zonei. Aici trăiesc împreună români, lipoveni, perimetrului acestuia avertizare/atenţionare şi construirea unui centru de vizitare
vicultura, pescuitul, industria textilă şi alimentară, construc- greci, bulgari, turci, tătari şi italieni, fiecare dintre aceste Ca o ameninţare majoră se manifestă valorificarea excesivă şi informare.
0 1 2 3 km
433
Munţii Maramureşului - RO SCI 0124
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Maramureş: Bistra, Borşa, Leordina, Moisei, Petrova, Poienile de sub Munte, Repedea, Ruscova, Săcel, Vişeu de Jos, Vişeu de Sus.
Județul Suceava: Cârlibaba.
Suprafaţa: 106.909 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 46‘ 59‘‘; Long. E 24˚ 33‘ 56‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1951 max., 330 min., 1141 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Prislop-Iacobeni, din DN17C pe ruta Moisei-Săcel-Salva, din DJ185 pe ruta Petrova -Valea Vişeului, din DJ187, pe ruta Leordina-
Ruscova-Poienile de Sub Munte şi din DJ188, pe ruta Bogdan Vodă-Vişeu de Jos. Se mai poate ajunge şi cu trenul, calea ferată fiind
situată paralel cu limita sudică a sitului şi traversând localităţile Moisei, Leordina, Petrova şi Bistra. De asemenea, există şi o cale
ferată forestieră (CFF Vişeul de Sus), mocăniţa urcând în bazinul Văii Vaserului.
Habitatele DE interes comunitar din sit comunitar, dintre care patru sunt prioritare. Din multitudinea
4030 - Tufărişuri uscate europene; 4060 - Tufărişuri alpine şi de specii, 35 sunt de interes comunitar, cinci fiind prioritare.
boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron
myrtifolium; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; Biotopul
6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe subs- Geologie/geomorfologie
traturi silicioase; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, Fragmentarea morfologică a masivului este o caracteristică a
turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 - Comunităţi munţilor Maramureşului, reţeaua hidrografică determinând o
de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, separare şi o fragmentare a zonelor înalte. Substratul geologic
până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 8230 variat determină şi o morfologie extrem de variată, ceea ce re- pene înguste, sub păduri de fag şi molid, în care apar uneori dezvoltarea turismului pentru practicarea sporturilor de iarnă.
- Comunităţi pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo al- prezintă un unicat în Carpaţi. Vârfurile sunt de mai multe tipuri: afinul şi diverse specii de muşchi. Solurile prepodzolice, local În general, iernile sunt reci şi lungi (durează peste șase luni),
bi-Veronicion dilleni pe stâncării silicioase; 3220 - Vegetaţie dezvoltate pe roci metamorfice dure, formate pe şisturi cristali- litosoluri, se întâlnesc de-a lungul crestei principale a Munţilor iar verile scurte și răcoroase, perioada de utilizare a păşunilor
herbacee de pe malurile râurilor montane; 4080 - Tufărişuri cu ne micacee, modelate în roci bazaltice mezozoice, modelate în Maramureşului până în valea Ţibăului. Litosolurile sunt soluri fiind astfel limitată la trei luni (iunie, iulie şi august). Circulaţia
specii sub-arctice de salix; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vege- roci eruptive neogene, dezvoltate pe calcare şi dolomite crista- neevoluate, scheletice, care s-au format pe roci eruptive şi me- predominantă a maselor de aer se face dinspre vest şi respectiv
taţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8220 - Versanţi stâncoşi line, pe calcare eocene, calcare şi dolomite triasice şi, în final, tamorfice, ocupând masivele înalte. Solurile brune podzolice nord, configuraţia reliefului determinând canalizarea vânturi-
cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 7110* - Turbării vârfuri formate din gresii. Defileele sunt în roci metamorfice, au valoare mediocră, fiind mai importante din punct de vedere lor pe direcţii specifice. Direcţia predominantă a vânturilor este
active; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lun- în gresii cretacice sau în calcare. Fără a avea aspect de defilee, silvic şi pastoral. Sub pajiştile aflate la peste 1600 m întâlnim dinspre SV, în timp ce la nivelul culmilor sunt prezente atât cir-
gul râurilor montane; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto- merită menţionată şi morfologia cursurilor superioare a văilor şi enclave de humosiosoluri. Aluviunile şi aluvisolurile se în- culaţia vestică cât şi cea nordică. În cadrul general al zonalităţii
Fagion); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 7220* Socolău şi Rica, morfologie comună întregului fliş carpatic, tâlnesc pe luncile inundabile ale principalelor cursuri de apă, latitudinale şi verticale, formele de relief şi orientarea pantelor
- Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion). prezentă aici pentru a spori atractivitatea masivului. Stâncile în special pe valea Vişeului. Aluviunile sunt depozite grosiere, imprimă modificări locale ale regimului climei. Formele con-
şi pereţii stâncoşi reprezintă obiective de interes turistic şi în slab evoluate şi structurate, sărace în elemente nutritive. cave de teren favorizează procesul de acumulare şi reţinere
Speciile de interes comunitar din sit acelaşi timp sectoare cu o floră mai deosebită datorată expu- a aerului rece şi dens, care are loc în general noaptea, fiind
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă nerii prelungite la soare şi o faună caracteristică. Predomină Hidrologie mai accentuat în partea rece a anului pe timp calm şi senin,
(Bombina variegata) • Triton carpatic (Triturus montandoni). stâncile şi pereţii calcaroşi, dar sunt prezente şi stânci de cu- Reţeaua hidrografică este bine dezvoltată, asigurând o scur- în prezenţa stratului de zăpadă. În asemenea condiţii se cre-
Mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferru- arţite şi şisturi metamorfice. Relieful glaciar este mai slab re- gere abundentă a apei, cu caracter permanent, tot timpul ează stratificarea stabilă a aerului, cunoscută sub denumirea
mequinum) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hippo- prezentat decât în masivele vecine (Rodna la sud, Cernahora la anului. Densitatea ei cuprinde valori între 0,7-2 km/km2. de inversiune termică.
sideros) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac comun nord), remarcabil fiind însă faptul că acesta este modelat pe un Valoarea medie a scurgerii specifice este mai scăzută decât
(Myotis myotis) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) substrat geologic variat: şisturi cristaline, gresii cretacice sau în Munţii Oaş, Gutâi şi Ţibleş, situaţi mai spre vest, în prima Biocenoza
• Râs (Lynx lynx) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). Nevertebrate: bazalte mezozoice cu intercalaţii de calcare. Relieful periglaciar linie în faţa maselor de aer oceanice. Munţii Maramureşului Vegetaţia
*Croitor de fag (Rosalia alpina) • *Croitor (Pseudogaurotina este datorat modelării crio-nivale fiind reprezentat de râuri şi cuprind trei bazine hidrografice: Vişeu (Tisa), Bistriţa (Siret) În funcţie de factorii determinanţi (condiţiile climatice, altitu-
excellens) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) torenţi de pietre, grohotişuri difuze, potcoave nivale, microde- şi Ceremuş (Prut). În sit, cea mai mare suprafaţă a bazinului dinea, panta şi expoziţia, tipul de sol şi substratul litologic), au
• Lycaena dispar • Carab (Carabus hampei) • Carab (Carabus presiuni nivale şi movile înierbate. Carstul este reprezentat de hidrografic o are Ruscova, urmată de Vaser cu suprafaţă mai fost identificate mai multe etaje de vegetaţie. Etajul colinar al
zawadszkii) • Colias myrmidone • Chilostoma banaticum. Pești: 48 de cavităţi (peşteri şi avene), în general de mici dimensiuni. mică dar cu o lungime a cursului principal mai mare, apar- gorunetelor şi goruneto-făgetelor este situat în zona de deal
Lostriţă (Hucho hucho) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio Faptul că denivelarea negativă este de peste două ori mai mare ţinând bazinului hidrografic al Tisei. Urmează apoi bazinele (între 300-700 m). Vegetaţia forestieră este formată din goru-
uranoscopus) • Clean dungat (Leuciscus souffia) • Moioagă decât cea pozitivă arată că sunt puţine cavităţi de versant as- hidrografice Ţâsla, Frumuşeaua şi Bistra, aparţinând bazinu- nete şi goruneto-făgete de dealuri cu o serie de specii de ames-
(Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • cendente, majoritatea fiind puternic descendente sau avene. lui hidrografic al Tisei. În bazinul hidrografic Bistriţa cel mai tec specifice şleaului cum ar fi teiul pucios, carpenul, cireşul
Chişcar (Eudontomyzon danfordi). Plante: Dicranum viride • Fenomenele carstice prezintă aici o importanţă ştiinţifică, mare bazin îl are Ţibăul, urmat de Pârâul Şes. Scurgerea lichi- sălbatic, plopul tremurător şi arţarul. În văile cu expoziţie nor-
Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Eleocharis arheologică şi turistică, selectarea cavităţilor destinate turis- dă medie se desfăşoară sub influenţa condiţiilor climatice şi dică apar făgetele, iar pe pantele însorite domină gorunetele.
carniolica • Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceo- mului rămânând un obiectiv important pentru protecţia me- a substratului litologic. Cel mai mare debit mediu multianual La marginea pădurilor apar asociaţii de porumbar cu păducel.
lus) • Moşişoare (Liparis loeselii) • Turiţă (Agrimonia pilosa) • diului subteran. Cele mai importante cavităţi cercetate până şi scurgere specifică medie le are Ruscova la vărsarea în Vişeu, Din categoria arbuştilor, cele mai des întâlnite specii sunt alu-
*Clopoţel (Campanula serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathi- în prezent sunt Avenul din Petriceaua, Peştera Vasile Bologa urmată de Vaser la Vişeu de Sus. Scurgerea în timpul anului nul, salcia căprească, măceşul, cornul şi socul negru. De-a lun-
ca) •Buxbaumia viridis • Meesia longiseta. din Geamănu, Peştera Mare din piatra Moloşnaia, Peştera are valori mai mari primăvara datorită suprapunerii topirii gul văilor se întâlnesc frecvent comunităţi de arin alb şi salcie
din Piatra Băiţei, Peştera Hoţilor din pârâul Bănării, Peştera zăpezii şi valori minime în timpul iernii, acest lucru plasând albă, cu stratul ierburilor şi subarbuştilor puternic dezvoltat,
Caracterizarea sitului Fântânele. Trebuie menţionate şi zonele cu exocarst cum ar fi râurile din Munţii Maramureşului în cadrul tipului de regim dominat de brusturele mare şi lăptucul oii. Vegetaţia ierboa-
Prezentare generală dolinele şi izbucurile. hidrologic carpatic transilvan. să reprezentativă a pădurilor acestui etaj este bine dezvoltată,
Unicitatea şi importanţa pentru conservare a sitului rezidă în cu o bogată floră dominată de vinariţă, pochivnic şi răcovină.
peisajul specific de munţi acoperiţi cu păduri şi pajişti montane Pedologie Aspecte climatologice Etajul montan inferior face trecerea de la deal la munte, fiind
într-o alternanţă încântătoare, prezenţa florei şi faunei emble- În Munţii Maramureşului predomină tipul de scoarţă de al- Munţii Maramureşului aparţin sectorului de climă continental situat între 700 și 1200 m. Vegetaţia forestieră este reprezenta-
matice pentru Carpaţi în cadrul unor ecosisteme încă stabile, terare autohtonă de mică grosime, din cauza fragmentării şi moderată, fiind supuşi permanent influenţei maselor de aer tă de specii ca fagul, frasinul, carpenul, mesteacănul, paltinul,
existenţa habitatelor naturale pe întinderi mari, la toate aces- înclinării pronunţate a versanţilor care favorizează deplasarea vestice de natură oceanică, ale căror caracteristici se reflectă laricea şi ulmul. Din categoria arbuştilor cele mai răspândite
tea adăugându-se şi un mod de viaţă tradiţional al localnicilor, produselor dezagregate şi alterate. Din grupele mari de soluri, în evoluţia tuturor elementelor climatice. Amplitudinea medie specii sunt alunul, salcia căprească, măceşul şi afinul. Stratul
direct dependent de resursele naturale şi încă păstrat nealterat suprafeţe semnificative ocupă districambosolul, acesta for- anuală este între 22-24 °C, această valoare evidenţiind carac- ierburilor şi subarbuştilor este dezvoltat variabil, în funcţie de
într-o anumită măsură. Totodată, datorită apropierii faţă de mându-se în zona montană în condiţii de climă rece şi umedă terul de climă continentală temperată moderată cu extreme umbrire, putând lipsi în cazul arboretelor foarte închise. În ge-
graniţa de stat a României, teritoriul sitului este nefragmen- care face ca materia organică să fie numai parţial descompusă termice puternice între vară şi iarnă. Cel mai ploios anotimp neral însă este bogat în specii ca brusturele negru, colţişorul,
tat de drumuri de acces şi reprezintă o excelentă nişă ecologică de către microorganisme, procesul fiind foarte lent şi ducând este vara, perioadă în care cad 61% din totalul precipitaţiilor, mierea ursului, iar pe versanţii umbriţi poate domina murul de
pentru populaţiile de carnivore mari. Datorită vecinătăţii cu la acidificarea accentuată a solului. Aceste soluri sunt ocupate cel mai secetos anotimp fiind iarna. Numărul anual de zile cu pădure. Etajul montan al pădurilor de amestec este situat la
Rezervaţia Biosferei Carpaţi din Ucraina şi cu Parcul Naţional de vegetaţie forestieră, fâneţe naturale, păşuni montane şi, precipitaţii este de 150-170. Stratul de zăpadă apare în luna altitudini cuprinse între 1000 și 1400 m, fiind reprezentat de
Munţii Rodnei, zona sitului Munţii Maramureşului reprezintă într-o mică măsură, de suprafeţe izolate cultivate cu cartofi şi septembrie, iar ultima ninsoare se poate înregistra la finalul amestecuri de fag, brad, molid, paltin şi frasin. Ca arbuşti se
un bun coridor ecologic pentru migraţia speciilor în lanţul car- ovăz. Districambosolurile şi solurile prepodzolice sunt extinse lunii martie. Stratul de zăpadă se menţine între 120-200 de întâlnesc alunul, salcia căprească, măceşul, afinul şi arinul de
patic. Au fost identificate aici 18 tipuri de habitate de interes în partea inferioară a arealului, pe versanţi înclinaţi şi cum- zile, cu o grosime medie de 75-150 cm, fapt ce favorizează munte (pe culoarele de avalanşă de pe valea Repedea). Stratul
434
ierburilor şi subarbuştilor este dezvoltat în funcţie de lumină, carpatice şi elementele floristice cu diferite statute de conser- două fiind de interes comunitar. Un pericol real pentru amfibi- de alimentare cu apă şi canalizare (ultima lipsind în Bistra şi
fiind format din colţişor, mur de pădure şi sânziene, local pu- vare cum ar fi bulbucii de munte, floarea de colţ, roua cerului, eni îl reprezintă introducerea de peşti în lacurile de munte care Poienile de Sub Munte). Locuinţele sunt încălzite în sistem in-
tând apărea şi specii acidofile (trestioara şi mălaiul cucului). curechii de munte, clopoţeii, papucul doamnei, moşişoarele, în prezent nu au faună piscicolă. Experienţa anterioară indică dividual, cu lemne.
Etajul montan al molidişurilor este situat la altitudini de peste turiţa, iarba gâtului, pipiriguţul, ultimele şapte fiind specii de faptul că, fără introduceri repetate, populaţiile de peşti nu se Primele atestări documentare ale localităţilor din sit sunt din
1300 m, fiind format în general din molidişuri pure. Ca arbust interes comunitar. În prezent sunt cunoscuţi 169 de taxoni de menţin pentru mult timp, dar impactul acestora este mare, secolul al XIII-lea când pe teritoriile cnezatelor de pe Mara,
este semnificativ ca prezenţă afinul. Etajul joacă un rol foarte ciuperci, printre care se evidenţiază multe specii comestibile, conducând la reducerea efectivelor sau chiar la dispariţia a Iza, Vişeu şi Vaser se dezvoltă un ţinut definit de două cuvinte,
important în protecţia împotriva eroziunii solului şi a viiturilor. cu valoare alimentară ridicată, unele întâlnite frecvent în can- numeroase populaţii de nevertebrate şi amfibieni. Inventarul lemn şi apă. Istoria, tradiţia şi viaţa moroşenilor se regăsește
Stratul ierburilor şi cel subarbustiv este dominat de măcrişul tităţi apreciabile: buretele roşu brobonat, ghebele, hribii, bu- herpetofaunei cuprinde şapte specii de reptile: şopârla de în lemnul celor opt biserici incluse în Patrimoniul Mondial
iepurelui, afin, horşti, degetăruţ, vulturică. Etajul subalpin în- retele iepurelui, buretele ţepos şi hribul murg. Lichenii au un câmp, şopârla de munte, năpârca, şarpele lui Esculap, şarpele UNESCO, cu o vechime de peste 300 de ani şi prin care oame-
cepe cu brâul de jnepeni de la limita superioară a pădurilor. Cel rol hotărâtor în formarea solului în zonele stâncoase erodate, de casă, vipera şi şarpele de alun. Pe teritoriul sitului a fost evi- nii locului sunt conectaţi spiritual cu natura. Fiecare moroşan,
mai important rol pe care îl au jnepenişurile este oprirea ero- găsindu-şi condiţii ecologice favorabile în habitatele umbrite, denţiat un număr de 121 de specii de păsări, dintre care amin- bătrân sau copil, deţine, fără excepţie, un costum tradiţional
ziunilor provocate de precipitaţii şi de păşunat, regularizarea umede ale sitului. Sunt plante cu mare amplitudine ecologică, tim cocoşul de mesteacăn, cocoşul de munte, ierunca, barza păstrat nealterat de influenţe urbane, admirat duminica la
regimului hidrologic, având de asemenea o mare importanţă bine reprezentate atât în zonele forestiere cât şi în golul alpin, albă şi cea neagră, acvila de munte şi cea ţipătoare mică, vies- biserici sau de sărbători (cum este şi spectacolul de teatru po-
peisagistică. În compoziţia lor se întâlnesc ghinţura galbenă, unde vegetează pe diferite substraturi – sol, stânci, scoarţa parul, şoimul călător, porumbelul de scorbură, ciuşul, pupăza, pular „Viflaimul“), prilej de a cunoaşte tradiţiile neschimbate
435
Munţii Rodnei - RO SCI 0125
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bistriţa-Năsăud: Maieru, Parva, Rebrişoara, Rodna, Romuli, Sângeorz Băi, Telciu, Şanţ.
Județul Maramureş: Borşa, Moisei, Săcel.
Județul Suceava: Cârlibaba.
Suprafaţa: 48.062 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 31‘ 48‘‘; Long. E 24˚ 46‘ 31‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 2284 max., 595 min., 1424 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
sitului). Din toate aceste drumuri se desprind drumuri locale şi forestiere care duc în interiorul sitului, pe văi cu sunt Bila, Lala, Izvoru
Dragoş, Bârloaia, Guşetu Mare, Gormaia, Anieş, Pârâul Roşu şi Cobăşel.
Habitatele DE interes comunitar din sit osebite (Ineu, Omu-Gărgălău, Galat-Puzdrele, Pietrosul Rodnei
4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus şi Bătrâna), adăpostesc numeroase lacuri, văi şi circuri glaciare,
mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6430 - Comunităţi de li- care conservă populaţii importante din opt specii de plante şi
zieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la 23 de animale de interes comunitar, șase fiind prioritare pentru
cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 3220 - Vegetaţie conservare. Deşi situl prezintă un mare interes pentru vizita-
herbacee de pe malurile râurilor montane; 8110 - Grohotişuri tori, oferind mai multe tipuri de turism (de recreere, balnear,
silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia cultural, ecvestru, rural), calitatea ecosistemelor rămâne una
alpinae şi Galeopsietalia ladani); 8120 - Grohotişuri calcaroa- excelentă, evidenţiată prin cele 26 de habitate de interes co-
se şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin munitar, dintre care șase sunt prioritare pentru conservare. Pedologie lurilor, având debite variabile şi fiind dependente de regimul
(Thlaspietea rotundifolii); 7140 - Mlaştini turboase de tranzi- Situl se suprapune peste Parcul Naţional Munţii Rodnei şi in- Procesele pedogenetice s-au desfăşurat în masiv atât sub precipitaţiilor. Munţii Rodnei constituie prin masivitatea lor
ţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 91E0* - Păduri clude şi patru rezervaţii naturale: Izvoarele Mihăilesei, Peştera influenţa factorilor bioclimatici specifici diferitelor etaje de un nod hidrografic, drenajul realizându-se spre patru colectori
aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, şi Izbucul Izvorul Albastru, Piatra Rea, Bila-Lala. vegetaţie, cât şi sub influenţa directă a substratului litologic. principali, Vişeul, Iza, Someşul Mare şi Bistriţa Aurie. Sistemul
Alnion incanae, Salicion albae); 3230 - Vegetaţie lemnoasă Predominanța covârşitoare a şisturilor cristaline şi metamorfi- Vişeului drenează versantul nordic al Munţilor Rodnei, având
cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 4080 Biotopul ce în substratul geologic a determinat evoluţia solurilor zonale numeroşi afluenţi ale căror izvoare se află în diverse circuri
- Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 6170 - Pajişti calci- Geologie/geomorfologie spre solurile oligobazice acide, care în succesiune pe altitudine glaciare precum Fântâna, Negoiescu, Repedea, Pietroasa,
file alpine şi subalpine; 6230* - Pajişti montane de Nardus Altitudinea mare şi masivitatea Munţilor Rodnei sunt con- coincid în mare cu etajarea vegetaţiei. Astfel, solurile brune Izvor, Hotarului şi Izvorul Dragoş. Sistemul Izei drenează par-
bogate în specii pe substraturi silicioase; 7110* - Turbării secinţe ale alcătuirii petrografice şi ale condiţiilor tectonice. luvice (podzolite) se întâlnesc frecvent în etajele colinar şi sub- tea de NV a sitului prin izvoarele Izei. Sistemul Someşul Mare
active; 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin Aceștia apar sub forma unui bloc alcătuit din şisturi cristali- montan din ramura vestică şi sud-vestică a masivului, sub pa- drenează versanţii de SE, sud şi SV prin numeroşi afluenţi
(Cratoneurion); 7230 - Mlaştini alcaline; 7240* - Formaţiuni ne, delimitat de două falii profunde, Dragoş-Vodă (la nord) jiştile mezofile sau sub pâlcurile de gorunete rămase nedefri- precum Cobăşel, Baia, Anieşul Mare şi Anieşul Mic, Cormaia,
pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae; 8220 - şi Rodnei (la sud). În partea sudică a Munţilor Rodnei apar şate. Solurile automorfe zonale din etajul montan sunt brune Rebra, Gersa, Sălăuţa etc. Sistemul Bistriţei drenează sectorul
Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; roci vulcanice sub forma unor măguri dispuse în lungul acide şi negre acide, extinderea lor este indicată de pădurile de nord-estic, având izvoarele în căldarea Bistricioara şi primind
8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9110 Someşului Mare. Rocile metamorfice sunt bine reprezentate fag şi de fag în amestec cu molid şi brad. În etajul molidişurilor, afluenţi precum Putredu, Tomnatecul Mare şi Mic, Bila şi Lala.
- Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 91V0 - Păduri dacice prin amfibolite, serpentine, gnaisuri oculare şi paragnaisuri, cea mai mare extindere o au solurile brune feriiluviale formate Lacurile constituie unul dintre elementele peisagistice carac-
de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea iar cele vulcanice prin riolite, dacite şi andezite. Calcarele pe şisturi sericito-cloritoase, cu textură lutoasă, puternic acide, teristice Munţilor Rodnei, fiind situate la altitudinea de 1800-
abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 9420 - Păduri cristaline, amfibolitele şi micaşisturile cu granaţi predomină bogate în materie organică, slab saturate în baze. Pe terenuri- 1950 m. Genetic, se încadrează în categoria lacurilor glaciare
de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană; pe Vf. Inău, Vf. Corongiş, Vf. Omu, Vf. Cişa şi sunt formate din le despădurite, pe măsură ce se instalează vegetaţia ierboasă, cantonate în circurile sau văile foştilor gheţari cuaternari, ma-
3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râ- calcare recifale cristaline. În Piatra Rea şi Mihăiasa predo- aceste soluri devin mai superficiale şi se îmbogăţesc în humus joritatea alimentându-se din izvoarele situate la baza depozi-
urilor montane; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat mină calcarele cvasiorizontale, care dau suprafeţe tubulare. acid. În etajul subalpin, sub fitocenozele de jneapăn se întâl- telor de grohotişuri. Numărul lor este greu de apreciat, multe
silicios; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe Vârfurile Pietrosu, Rebra şi Bătrâna sunt alcătuite din şisturi nesc litosoluri organice, slab evoluate, care se dezvoltă pe roci fiind temporare. Dintre cele mai importante lacuri amintim
roci calcaroase. sericito-cloritoase cu intercalaţii de calcare cristaline recifa- cristaline, de regulă bolovănişuri şi pietrişuri consolidate. Au o Iezer, Buhăescu I, II, III şi IV, Repedea, Negoiescu, Ştiol, Lala
le. Masa cristalină a Munţilor Rodnei este înconjurată de un textură lutoasă, o reacţie puternic acidă şi un procent ridicat Mică, Lala Mare, lacurile din căldarea Negoiescului şi cele din
Speciile de interes comunitar din sit brâu continuu de depozite sedimentare care ţin de următoa- de materie organică. Sub limita superioară a etajului subalpin căldarea Piatra Rea.
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă rele bazine învecinate: Depresiunea Maramureşului, bazinul şi în etajul alpin inferior, pe terenurile acoperite de tufărişuri
(Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) Ţibău-Rotunda-Prislop şi Munţii Bârgăului. Din întregul scunde şi pajişti primare se întâlnesc solurile humico-silicati- Aspecte climatologice
• Triton carpatic (Triturus montandoni). Mamifere: Liliac lanţ carpatic oriental, Munţii Rodnei conservă cel mai bine ce, superficiale, lutoase, puternic acide, bogate în substanţă Poziţia în ansamblul grupei nordice a Carpaţilor Răsăriteni,
comun (Myotis myotis) • Liliac comun mic (Myotis blythii) urmele glaciaţiunii cuaternare, păstrându-se peisajul tipic organică şi foarte slab saturate în baze. În comparaţie cu so- orientarea culmii principale pe direcţia E-V, masivitatea şi înăl-
• *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs al modelării glaciare cu întreaga gamă de forme rezulta- lurile acide, solurile formate pe substrat litologic eubazic au ţimea de peste 2200 m determină câteva particularităţi clima-
(Lynx lynx) • *Lup (Canis lupus) • Şoarece de Tatra (Microtus te din acţiunea gheţarilor montani, asociate cu resturi ale un caracter intrazonal şi ocupă suprafeţe restrânse în zonele tice pentru Munţii Rodnei. Prin poziţie, se situează la contactul
tatricus). Nevertebrate: Carab (Carabus zawadszkii) • prelucrării anterioare şi cu formele eroziunii postglaciare. calcaroase din etajul subalpin şi cel alpin inferior al masivului. a două arii de influenţă, baltică şi oceanică, cu diferenţieri între
Carab (Carabus variolosus) • *Callimorpha quadripunctaria • Astfel, se impun în relief bogăţia formelor glaciare şi crioni- Cele mai răspândite soluri bazice intrazonale sunt rendzinele versanţii nordici şi cei sudici ca urmare a orientării pe direcţia
*Croitor de fag (Rosalia alpina) • Cucujus cinnaberinus • Carab vale care au dus la instalarea unor gheţari de circ, de vale negre, care au evoluat sub fitocenozele pajiştilor, fiind soluri E-V, care se manifestă în regimul termic şi al precipitaţiilor.
(Carabus hampei) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsyl- şi de platou. Cele mai mari complexe glaciare cu lacuri sunt superficiale cu reacţie neutră sau slab bazică, conţinut ridicat Masivitatea şi înălţimile mari diferenţiază climatic creasta
vanica) • *Croitor (Pseudogaurotina excellens) • Calul dracului Iezer, Buhăescu, Repedea, Negoiescu, Cimpoieşul, Cailor, de carbonaţi şi un procent ridicat de humus. Pe crestele şi pe principală de regiunile periferice, aflate cu mult sub nivelul
(Cordulegaster heros) • Colias myrmidone. Pești: Moioagă Bistricioara, Putredu, Inău şi Lala. Din diversitatea mare a versanţii unor vârfuri calcaroase bogate în grohotişuri mă- acesteia. Temperatura medie anuală este de 1,3 ºC, scăzând
(Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Chişcar formelor de relief se remarcă vârfurile şi crestele modelate runte şi cu eroziune activă, se întâlnesc litosolurile denumite spre culmi până la –1,5 ºC şi crescând până la 6 ºC spre peri-
(Eudontomyzon danfordi). Plante: *Clopoţel (Campanula prin procese criergice, versanţii de gelifracţie, râurile şi to- protorendzine. Tot în grupa solurilor intrazonale se încadrează feria sitului. Temperaturi negative se înregistrează între lunile
serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) •Dicranum viri- renţii de pietre, mările de blocuri, trenele de grohotişuri, şi solurile turboase dezvoltate pe terenurile cu exces de umi- noiembrie şi martie. Umiditatea relativă se menţine la valori ri-
de • Drepanocladus vernicosus • Firuţă de munte (Poa grani- blocuri glisante, potcoavele nivale, terasetele de crioplan- ditate din preajma izvoarelor şi pâraielor subalpine. Pe luncile dicate (aproximativ 80%), cu diferenţieri în funcţie de altitudi-
tica ssp. disparilis) • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia taţie şi solifluxiune, culoarele de avalanşe, pâlniile şi nişele văilor intramontane se întâlnesc frecvent solurile aluviale şi ne, expoziţie, condiţii de adăpost etc. Nebulozitatea totală are
sibirica) • Buxbaumia viridis • Meesia longiseta. de nivaţie, microdepresiunile nivale etc. Calcarele au o răs- aluvio-coluviale. valori ridicate, media anuală de 6,7 zecimi, cu valori minime în
pândire relativ redusă, întâlnindu-se atât calcare cristaline septembrie, octombrie şi ianuarie. Precipitaţiile oscilează între
Caracterizarea sitului cât şi sedimentare. Cele cristaline apar intercalate în masa Hidrologie 1200 și 1400 mm în regiunile joase şi peste 1400 mm în partea
Prezentare generală de şisturi cristaline şi se remarcă în relief prin abrupturi sau Resursele de apă sunt constituite din ape subterane şi ape de înaltă a masivului. Prima ninsoare apare pe înălţimi la începu-
Zona reprezintă unul dintre cele mai mari situri din grupul platouri. Apar în sit şi forme exocarstice, precum lapiezurile suprafaţă (reţeaua hidrografică şi lacurile). Dominanţa rocilor tul lunii septembrie, iar ultima ninsoare la începutul lunii mai.
nordic al Carpaţilor Orientali, având o importanţă majoră în şi dolinele. Endocarstul este reprezentat prin 80 de peşteri şi cristaline compacte determină cantonarea apelor freatice mai Numărul zilelor cu strat de zăpadă este de 160-200 pe înălţimi
întreaga bioregiune alpină datorită structurii geologice şi ge- avene, dintre care se remarcă Grota Zânelor, Peştera Cobăşel, ales în scoarţa de alterare, ceea ce nu permite asigurarea unor şi 120-160 la periferia masivului. Grosimea medie a stratului
omorfologice, precum şi prin prezența a numeroase specii de Peştera Baia lui Schneider, Peştera Izvorul Albastru al Izei, rezerve importante, fenomen compensat de cantitatea mare de zăpadă este de 62 cm, ajungând uneori şi la 2 m. Vânturile
faună şi floră, dintre care multe endemice şi relicte glaciare. Peştera Iza, Avenul cu Scară, Avenul Podu Pietrei Rele. de precipitaţii. Apele freatice ies la suprafaţă sub formă de au o frecvenţă mai mare pe culmi (unde ating şi 50-60 m/s),
Peisajele variate, structurate în cinci complexe morfologice de- izvoare la baza grohotişurilor, scoarţelor de alterare şi a so- dominând cele din NV, apoi cele de NE, E, S şi V.
436
Biocenoza care le amintim pe cele prioritare: Formaţiuni pioniere alpine în sit salamandra, broasca roşie de munte, broasca râioasă rul, au folosit roata olarului şi au dat naştere unei veritabile
Vegetaţia din Caricion bicoloris-atrofuscae, Izvoare petrifiante cu formare brună, brotăcelul, vipera comună, năpârca, şopârla de ziduri civilizaţii a lemnului. Numeroasele obiective turistice precum
Flora de ciuperci, licheni şi muşchi a Munţilor Rodnei include de travertin (Cratoneurion), Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi şi cea de munte, şarpele de alun, şarpele de casă, şopârla de porţile tradiţionale maramureşene, monumente şi muzee,
multe specii endemice (elemente dacice), specii rare sau foar- Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), câmp şi şarpele lui Esculap. Avifauna, reprezentată prin 150 case memoriale („Liviu Rebreanu“ şi „George Coşbuc“), bise-
te rare, dar şi specii noi pentru ştiinţă. Se remarcă în sit patru Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi sili- de specii, cuprinde multe păsări protejate la nivel naţional rici şi mânăstiri (ruinele mânăstirii dominicane din secolul al
specii de muşchi de interes comunitar care au populaţii mari cioase, Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium şi european precum acvila de munte, acvila ţipătoare mică, XIII-lea), poartă pecetea spiritului creator al oamenilor aces-
cu o stare bună de conservare. În Munţii Rodnei se constată o şi Turbării active. şoimul călător, vânturelul roşu, şoimul rândunelelor, cocoşul tor locuri. Unicitatea portului popular, credinţele populare
diferenţiere a învelişului vegetal pe altitudine în strânsă legă- de mesteacăn, cocoşul de munte, ierunca, huhurezul mare ancestrale care se manifestă şi astăzi precum „Ruptul sterpe-
tură cu factorii climatici şi edafici. Aceste formaţiuni vegetale Fauna şi cel mic, buha, ciuvica, ciuful de pădure, minuniţa, barza lor“, „Măsurişul oilor“, „Maialul de la Năsăud“, „Sânzienele“,
bine individualizate fizionomic caracterizează o anumită zonă Datorită diversităţii ecosistemelor şi stării acestora, fauna neagră, viesparul, ciocănitoarea de munte, cea neagră, cea „Sângeorzul“ şi promovarea modului de viaţă tradiţional
montană şi sunt răspândite pe altitudine sub formă de „benzi“ este bine reprezentată în sit, din datele colectate până în cu spate alb şi cea de stejar, sfrânciocul roşiatic, muscarul atestă trăinicia şi veşnicia localităţilor, evidenţiată şi valori-
late de 300-500 m, alcătuind etajele şi subetajele de vegeta- prezent existând un inventar de circa 2000 de specii, multe gulerat. Fauna de mamifere este diversificată dar insuficient ficată prin practicarea unui turismul cultural intens în toată
ţie. Etajul montan este foarte bine reprezentat în masiv şi se grupe de organisme fiind încă necercetate. Studiul never- cercetată, reprezentată prin 44 de specii, multe dintre aces- zona. De asemenea, vizitatorii beneficiază de o paletă largă de
extinde pe altitudine între 500 şi 1500 m, cuprinzând aproa- tebratelor a scos în evidenţă o mare diversitate de specii, tea protejate precum capra neagră, vidra, nevăstuica, her- servicii în ecoturism, ca formă de turism responsabil în natură
pe întreaga zonă forestieră. În cadrul lui se pot diferenţia trei unele endemice, relictare. Remarcăm prezenţa a numeroase melina, dihorul, jderul de copac şi cel de piatră, vulpea, bur- care respectă valorile acesteia, contribuind la menţinerea ei
subetaje, după cum urmează: subetajul montan inferior (500- endemite carpatice, dintre acestea câteva fiind chiar ende- sucul, pisica sălbatică, căpriorul, cerbul carpatin, marmota. neschimbată în timp.
437
Munţii Ţarcu - RO SCI 0126
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Caraş-Severin: Armeniş, Bolvaşniţa, Băuţar, Cornereva, Marga, Slatina-Timiş, Teregova, Turnu Ruieni, Zăvoi.
Județul Gorj: Padeş.
Județul Hunedoara: Râu de Mori.
Suprafaţa: 58.657 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 17‘ 44‘‘; Long. E 22˚ 30‘ 51‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 2201 max., 396 min., 1198 med
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
marcate. Alte două căi de acces din Caransebeş sunt DJ608A până în stațiunea Muntele Mic, de unde pleacă trasee turistice marcate,
sau DN6 până în localitatea Valea Timişului, din care se intră pe DJ608C spre Vârciorova și mai departe pe traseu turistic marcat. Tot
din DN6 se poate merge până în Armeniş și apoi la Plopu, cu continuare pe un drum local până la Zloaba, de unde se intră pe traseu
turistic. Se poate ajunge și cu trenul, dar numai până la stațiile Caransebeş, Slatina Timiş sau Teregova.
Habitatele DE interes comunitar din sit paleozoice permiene şi mezozoice, care alcătuiesc soclul regiunii.
3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; Urmele glaciațiunii constituie o caracteristică a reliefului în Ţarcu,
6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 6230* - Pajişti cel mai lung gheţar fiind cel de la obârşia râului Rece. Odată cu
montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; încălzirea climei în postglaciar, gheţarii s-au topit, rămânând
91L0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori); circurile glaciare simple sau adânc festonate. În prezent, ca o
4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 7220* - Izvoare consecinţă a evoluţiei geologice, în Munţii Ţarcu se disting ur-
petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 8220 - mătoarele subunităţi cu înălţimi şi înfăţişări diferite: Ţarcu, Baicu, este prezentă o vegetaţie de pajişte alpină şi subalpină în care şi bibanul. Herpetofauna este formată din mai multe specii de
Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; Bloju, Muntele Mic, Poiana Înaltă, Pleaşa, Borlova şi Bistra. În sit domină păiuşul roşu şi părul porcului. Această pajiște se întâlneș- amfibieni și reptile, dintre care menționăm buhaiul de baltă cu
9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri s-au individualizat şi câteva depresiuni înconjurate de păduri și te și în perimetrele defrișate ale molidișurilor, avându-și optimul burta galbenă (specie comunitară), salamandra, broasca râioasă
şi ravene; 91K0 - Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio- purtând numele de poieni precum Poiana Ruschii pe râul Rece, ecologic în zona rariștilor de limită și în zonele întinse cu ienupăr. brună, broasca roşie de munte, şopârla de câmp, guşterul, şopâr-
Fagion); 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; Poiana Plopu pe văile râurilor Lung şi Alb şi Poiana Mărului for- La peste 1900 m pajiştile sunt edificate în principal de coarnă. la de ziduri, şopârla de munte, năpârca, şarpele de alun, şarpele
9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de mată la confluenţa Bistrei cu valea Şucu. Sunt foarte bine reprezentate aici pâlcurile de jneapăn, ienupăr, de casă, vipera cu corn şi vipera comună. Sunt des întâlnite pe te-
fag de tip Asperulo-Fagetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus smârdar, afin şi merişor. Ca element deosebit se remarcă zâm- ritoriul sitului câteva specii de păsări emblematice pentru zonele
glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Pedologie brul, specie ocrotită, prezentă în Custura Mătaniei. Asociațiile de montane ale României, precum acvila de munte, şoimul călător,
Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); La poalele masivului există soluri silvestre brune tipice și cele azalee se dezvoltă în cele mai extreme condiții ale etajului alpin, buha, cocoşul de munte, ierunca, minuniţa şi ciuvica. Alături de
9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana podzolite brune, iar în etajul montan sunt prezente solurile suportând deopotrivă înghețul îndelungat al solului în urma ele sunt prezente și alte specii cuibăritoare, precum acvila ţipă-
(Vaccinio-Piceetea); 9150 - Păduri medio-europene de fag montane silvestre brune şi mai rar cele podzolite. Sub molidişuri spulberării de către vânt a zăpezii, precum și ariditatea provocată toare mică, ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, caprimulgul,
din Cephalanthero-Fagion; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; cea mai largă extindere o au solurile montane brune acide care de insolația din cursul verii. Ca urmare a acestor adaptări, pajiș- muscarul mic, mierla gulerată, forfecuța, aușelul cu cap galben
4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; s-au format pe substrat oligobazic. Pe ariile despădurite, odată tile de azalee se instalează îndeosebi în stațiunile expuse vân- și cel sprâncenat, brumărița alpină și cea de pădure, codobatura
6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6430 - Comunităţi de cu instalarea vegetaţiei ierboase, aceste soluri s-au îmbogățit turilor reci, unde în absența concurenței altor plante, se extind de munte și mierla de apă. În platoul de pe vârful Țarcu cuibăreș-
lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel cu humus acid şi au devenit secundar înţelenite. Sub influenţa ocupând adeseori arii considerabile. În etajul montan superior, te ciocârlia urechiată balcanică, o specie rară în lanțul carpatic.
montan şi alpin; 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan temperaturilor scăzute ale etajului alpin s-au format soluri hu- pe versanţii cu înclinări moderate până la puternice și cu expoziţii Dintre mamiferele mari, din grupul ierbivorelor sunt prezente
până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); mico-silicatice alpine. În seria solurilor intrazonale litomorfe diferite, sunt instalate ecosisteme de pădure edificate în special cerbul carpatin, căpriorul şi capra neagră. Capra neagră are în sit
7230 - Mlaştini alcaline. formate pe substrat calcaros sunt incluse rendzinele. Pe versanţii de molid. Aici, stratul arborilor este compus exclusiv din molid, cu o răspândire neuniformă, cu o mare concentrare în zonele unde
puternic înclinaţi, acest sol este reprezentat de protorendzine. rare exemplare de brad, paltin de munte, ulm de munte și chiar nu se păşunează şi în care accesul este mai dificil. Astfel, această
Speciile de interes comunitar din sit Solurile formate prin dezagregarea gresiilor cretacice sunt soluri fag. Stratul arbuştilor este slab dezvoltat, edificat de exemplare specie se poate întâlni în Masivul Ţarcu în zona căldărilor din jurul
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă relictare cu conţinut ridicat de oxizi de fier cunoscute sub numele puţine de scoruş de munte, pomuşoară, caprifoi, piperul lupului, vârfului, în Muntele Bloju, de asemenea în căldările glaciare exis-
(Bombina variegata). Mamifere: *Lup (Canis lupus) • Râs de terra rossa. Tot în grupul solurilor intrazonale intră şi lăcoviştile mur şi cununiţă. Stratul ierburilor, la fel ca şi cel al subarbuştilor, tente, şi în Muntele Baicu. Dintre carnivorele mari sunt prezente
(Lynx lynx). Pești: Petroc (Gobio uranoscopus) • Zglăvoc şi solurile humico-gleice, care sunt sporadic prezente în sit, la fel este neuniform, dezvoltat în pete, fiind edificat de măcriș, colţi- lupul și râsul (specii de interes comunitar), pisica sălbatică şi vul-
(Cottus gobio) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Chişcar de ca şi turbele eutrofe şi cele oligo-mezotrofe. şor şi izolat de asprişoară şi trestie de câmp. În etajul montan mij- pea. Sunt bine reprezentate în sit speciile care aparţin grupului
râu (Eudontomyzon vladykovi) • Chişcar (Eudontomyzon dan- lociu, la altitudini cuprinse între 850-1400 m, sunt prezente pă- mustelidelor precum jderul, beica, dihorul, hermelina, nevăstui-
fordi). Plante: Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Ouăle popii Hidrologie durile de amestec în care stratul arborilor este edificat de molid ca şi bursucul. Puţinele studii realizate până în prezent asupra co-
(Himantoglossum caprinum) • Feriguţă, Ruginită (Asplenium În ansamblu, Munţii Ţarcu sunt străbătuţi de o reţea hidrografică în amestec cu fag și brad, în proporţii variate şi cu rare exemplare munităţilor de micromamifere au dus la identificarea mai multor
adulterinum) • Meesia longiseta. densă, cu ape bogate tot timpul anului, în marea lor majoritate de mesteacăn şi scoruş. Stratul arbuştilor este format din rare specii de lilieci, alături de rozătoare precum şoarecele scurmător,
aparţinând bazinului hidrografic al Timişului. Excepţie fac doar exemplare de agriş şi caprifoi negru, iar stratul ierburilor şi subar- şoarecele de zăpadă, şoarecele gulerat şi pârşul de alun și insec-
Caracterizarea sitului Râul Mare cu afluentul său Râul Şes, care aparţin bazinului hi- buştilor este dezvoltat variabil în funcţie de lumină, fiind în mod tivore precum chiţcanul comun, chiţcanul de munte şi cârtiţa.
Prezentare generală drografic al Streiului. În văile şi căldările glaciare există mai mul- particular edificat de specii acidofile precum trestia de câmp și
Caracterul predominant natural al ecosistemelor este princi- te lacuri, dintre care amintim Iezerul Ţarcu, Tăul Pitrele Albe, Tăul afinul. În etajul montan inferior ,între 700-100 m, sunt prezente Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
pala caracteristică a sitului, la care se adaugă heterogenitatea Lucios și Lacurile Baicului. Lacul Corciova este temporar, iar sub pădurile caducifoliate. Există făgete în care stratul arborilor este Localnicii sunt angrenați în special în cultivarea terenului (cu
structurală la nivel de peisaj datorată suprafeţei mari şi geolo- vârful Custurii și în Căldarea glaciară de la obârşia Bistrei Boului constituit exclusiv din fag sau fag în amestec cu paltin de mun- cartof, porumb și alte cereale), pomicultură, apicultură și creşte-
giei zonei. Astfel, aici sunt prezente cinci etaje (alpin, subalpin, se mai găsesc alte șase lacuri de dimensiuni reduse. Toate aceste te, ulm de munte și în mod excepțional brad sau molid. Stratul rea animalelor, alături de activități ca exploatarea și prelucrarea
montan superior, mijlociu şi inferior), care adăpostesc 22 de lacuri glaciare, prin poziţia lor între grohotişuri, dau peisajului o arbuştilor este slab dezvoltat din cauza umbrei, fiind edificat de lemnului, a cuarţului și a marmurei albe, morărit și panificație,
habitate de interes comunitar, dintre care cinci sunt prioritare notă deosebit de pitorească. Există în sit și un lac de natură antro- piperul lupului, soc, alun, loniceră şi cununiţă. Stratul ierburilor şi dar și activități tradiționale precum dogăritul. Mulți localnici ofe-
pentru conservare. Aproape 30% din ecosistemele forestiere din pică cu funcție hidroenergetică, lacul Poiana Mărului. subarbuştilor este dezvoltat variabil în funcţie de umbrire și poa- riră servicii de agroturism şi turism rural. Localitățile sunt numai
sit sunt reprezentate de păduri virgine şi/sau cvasivirgine, ele te lipsi în cazul stratului de arbori foarte închis, formându-se aşa parțial dotate cu sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă
adăpostind importante populații de carnivore (lup și râs), alături Aspecte climatologice numitele făgete nude. În general acest strat este bogat în specii, și canalizare, aceasta din urmă lipsind complet în comunități ca
de patru specii de plante protejate în spațiul european, ceea ce Prin poziţia şi altitudinea lor, acești munți au rolul de baraj în ca- având ca elemente caracteristice elemente carpatice precum Turnu Ruieni, Zăvoi și Padeş. Încălzirea caselor se face în mod in-
sugerează o excepţională valoare conservativă a sitului. Calitatea lea circulaţiei maselor de aer din nord şi NV. Altitudinile ridicate şi brusturul negru, colţişorul şi mierea ursului. Pe versanţii umbriţi dividual, cu lemne.
ecosistemelor acvatice reflectată prin prezența a șase specii de masivitatea munţilor determină o etajare a elementelor climati- cu microclimă mai umedă domină murul. O particularitate apar- Zona abundă în vestigii din perioada dacică sau cea a ocupați-
vertebrate acvatice de interes comunitar întregește importanța ce în care se resimt influenţe oceanice, submediteraneene şi con- te este dată de vegetaţia saxicolă care s-a instalat pe stâncăriile ei romane, însă ceea ce atrage astăzi cei mai mulți vizitatori în
sitului, mai ales dacă se ține cont de faptul că numai în acest sit tinentale. Temperatura medie anuală este în jur de 8 °C la poalele din Piatra Scorilei, Cleanţu Horei, Custura Polatcului şi mai ales zonă este frumusețea unică a satelor tradiționale din Banatul
este semnalat în România chișcarul de râu. munţilor şi 0 °C pe Vârful Ţarcu. Luna iulie este cea mai ploioasă, pe calcarele de la Faţa Fetei, unde apare şi un endemit local (le- montan, unde se pot admira frecvent case de locuit bine con-
fiind înregistrate cele mai abundente precipitaţii (120-230 mm). puznica) alături de alte rarităţi floristice precum crinul galben de servate care au fost construite încă de la începutul secolului al
Biotopul Culmile şi platourile înalte sunt expuse curenţilor care traversea- munte şi ochii şoricelului. Pe ansamblu, flora din sit este foarte XIX-lea. Așezările din zonă reprezintă vetre folclorice şi etno-
Geologie/geomorfologie ză regiunea, predominante fiind vânturile din nord şi sud. Iarna diversă, fiind identificate aici 1630 de specii de plante vasculare. grafice unice în ţară, cu numeroase manifestări anuale, dintre
Situl se gasește în partea de NE a Carpaţilor Meridionali, având au loc frecvente inversiuni termice, când aerul rece stagnează Între rarităţile floristice ale Munţilor Ţarcu se numără floarea de care se remarcă nedeile (rugile) care corespund cu hramurile
forma unui amfiteatru datorită unui relief dispus în trepte. pe văi şi în regiunile depresionare limitrofe, iar la altitudini mari colţ, clopoţeii de munte, azaleea pitică, mărţişorul, ghinţura şi bisericilor, unde se pot admira frumusețea cântecului și dan-
Treapta cea mai joasă domină Depresiunea Caransebeşului, cea aerul este mai cald asigurând o vreme senină cu orizont larg şi garofiţa de munte. Speciile de interes comunitar întâlnite în sit sului popular bănățean. Este specific zonei costumul popular
mijlocie, cu altitudini mai mari, se dezvoltă pe laturile de vest vizibilitate excepţională. sunt ouăle popii, iarba gâtului, ruginița și un mușchi rar, pus sub al Banatului de munte, care deși bogat ornamentat, are totuși
şi nord ale munţilor, iar cea mai înaltă treaptă, cu altitudini cu- protecție în Europa, populația acestuia fiind periclitată din cauza un aspect viguros și sobru, fiind purtat cu mândrie de localnici.
prinse între 1600-2200 m, cuprinde culmile cele mai înalte ale Biocenoza păşunatului abuziv. Deosebit de apreciate și căutate de vizitatori sunt și obiceiurile
Munţilor Ţarcu, situate în extremitatea sud-estică, dar şi Muntele Vegetaţia tradiționale precum Măsuratul oilor în luna mai, urmat de urca-
Mic din zona centrală. În sit domină şisturile cristaline, slab me- Vegetaţia este etajată ca urmare a desfăşurării reliefului pe o Fauna tul lor la munte, Colindul Pitărăilor în ajunul Crăciunului, obice-
tamorfozate, străpunse de masive granitice, şi formaţiunile vechi scară altitudinală extinsă. Astfel, la altitudini de peste 1600 m Consecinţă a etajării pe altitudine a vegetaţiei şi a heterogeni- iurile legate de Dragobete și de Sânziene etc. Turismul montan
tăţii acesteia, fauna sitului este de asemenea extrem de diversă. are condiţii deosebite de dezvoltare precum și o tradiţie destul
Fauna de macronevertebrate este puţin studiată până în prezent, de veche, începând chiar înainte de anul 1900 când au fost făcute
fiind prezente diverse grupe, precum fluturii, gândacii, lăcustele, primele marcaje turistice şi au fost construite primele adăposturi
cosaşii, libelulele, viespile, acarienii, viermii inelați și cei cilindrici şi refugii turistice.
etc. Fauna de peşti prezentă în reţeaua hidrografică a Munţilor
Ţarcu este de asemenea etajată pe altitudine. În cursurile de Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
apă din zona păstrăvului, situate la altitudini de peste 700-900 perimetrului acestuia
m, sunt prezente relativ puţine specii precum păstrăvul indigen, Tăierile ilegale şi braconajul au efecte negative asupra sitului.
zglăvoaca (specie protejată), boişteanul şi grindelul. În zona
lipanului, care coboară până la circa 400 m, sunt prezenți lipa- Administrarea sitului
nul, moioaga şi zvârlugile care sunt foarte caracteristice pentru Situl are în prezent panouri de informare, panouri pentru
această zonă. Lor li se alătură cleanul, mreana și porcuşorul. Atât orientare, puncte de intrare, nenumărate trasee turistice și
în etajul păstrăvului cât şi în cel al lipanului sunt prezenți chiș- câteva trasee tematice, locuri de campare și amenajări pen-
carul comun și chișcarul de râu, pentru această specie din urmă tru colectarea deșeurilor, fiind necesare centre de vizitare și
situl Munții Țarcu fiind singurul din țară care îl menționează în informare, puncte de informare în localitățile și stațiunile
formularul standard. Spre poalele munţilor, în zona în care de- turistice din interiorul sitului și din vecinătatea acestuia și
bitul apelor este mai mare, sunt prezente mai multe specii între amenajări pentru observare/supraveghere.
care petrocul (specie protejată), scobarul, morunaşul, obletele
438
0
1,2
2,4
3,6 km
439
Munţii Ţarcu - RO SCI 0126
Muntioru Ursoaia - RO SCI 0127
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Buzău: Bisoca.
Județul Vrancea: Vintileasca.
Suprafaţa: 160 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 35‘ 48‘‘; Long. E 26˚ 40‘ 15‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Subcarpaţii de Curbură Altitudinea: 1216 max., 653 min., 961 med.
0 0,5 1 1,5 km
440
Nordul Gorjului de Est - RO SCI 0128
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Gorj: Baia de Fier, Bumbeşti-Jiu, Crasna, Muşeteşti, Novaci, Polovragi.
Județul Vâlcea: Malaia, Vaideeni.
Județul Hunedoara: Petroşani.
Suprafaţa: 49.160 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 15‘ 17‘‘; Long. E 23˚ 37‘ 22‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 2314 max., 348 min., 1086 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit amintim cinci protejate de interes comunitar, dar şi strict pro-
3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; tejate la nivel internaţional: liliacul mare și mic cu potcoavă,
3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul liliacul comun și cel comun mic, liliacul cărămiziu, liliacul cu
râurilor montane; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos urechi mari și liliacul cu aripi lungi. Alte specii de faună pro-
de-a lungul râurilor montane; 4060 - Tufărişuri alpine şi bore- tejate sunt vidra, tritonul cu creastă, buhaiul de baltă cu burta
ale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifo- galbenă, cicarul, moioaga, petrocul, fluturele tigru de Jersey și
lium; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6210* - Pajişti rădaşca. În sit au fost identificate un număr de 25 de habitate
uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat cal- de păduri, pajiști, tufărișuri, vegetație de stâncărie sau riparia-
caros (Festuco Brometalia); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ier- nă protejate la nivel european. Dintre ele se remarcă următoa-
buri înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan rele cinci care sunt declarate prioritare, având o mare valoare fâşia de calcar. În perioada secetoasă a anului întregul debit titudine primele zăpezi cad pe la sfârşitul lui octombrie şi se
şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 7220* - Izvoare petrifiante conservativă: Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrti- lichid este captat la intrarea Olteţului în chei. După aproape topesc în luna mai, uneori rămânând pe văile adânci petice
cu formare de travertin (Cratoneurion); 8120 - Grohotişuri cal- folium, Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe 1 km, câteva izvoare carstice refac circulaţia de suprafaţă, dar până la mijlocul verii. Etajul climatic montan alpin se situează
caroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel al- substrat calcaros (Festuco, Brometalia), Izvoare petrifiante cu cu un debit de două, trei ori mai mare decât cel de la intra- la peste 1800 m şi cuprinde în general zona golurilor de munte,
pin (Thlaspietea rotundifolii); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo formare de travertin (Cratoneurion), Păduri din Tilio-Acerion re, surplusul de apă provenind din Valea Galbenului şi Cerna unde clima capătă accente excesive de umezeală şi frig. Iarna
Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9150 pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene și Păduri aluviale cu Olteţului. Râul Galbenul, cu debit mai mic decât Olteţul, a reu- durează aici aproximativ șase luni şi temperatura medie anuală
- Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion inca- şit în mod similar să despartă două blocuri din masivul Parâng. scade cu 5 °C faţă de etajul climatic montan superior, prezen-
9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; nae, Salicion albae). Versanţii larg distanţaţi permit observarea clară a nivelelor de tând şi valori negative.
9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, groho- eroziune şi a numeroaselor guri de peşteră, dintre care cea mai
tişuri şi ravene; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Biotopul importantă este Peştera Muierilor, situată în versantul drept Biocenoza
Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); Geologie/geomorfologie deasupra talvegului râului Galbenul. Vegetaţia
91L0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori); Situl se întinde pe două masive muntoase reprezentative, În cea mai mare parte situl, este acoperit de habitate foresti-
91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91V0 - Munţii Parâng și Munții Căpăţânii. Munţii Parâng sunt cei mai Aspecte climatologice ere care se încadrează majoritar în etajul boreal de făgete și
Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 91Y0 - Păduri dacice stâncoşi din grupa munţilor cuprinşi în spaţiul dintre Jiu, Strei Clima zonei este temperat continentală, cu influenţe subme- secundar în etajul montan de păduri de amestec. Formaţiunile
de stejar şi carpen; 9260 - Vegetaţie forestieră cu Castanea şi Olt, fiind munţi impunători, masivi, cu vârfuri de peste 2500 diteraneene prezente mai ales pe versanţii sudici. Datorită forestiere cele mai reprezentative sunt făgetele montane pure
sativa; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea m altitudine, prezentând o mare variabilitate de versanţi ab- faptului că în sit se găsesc terenuri cu altitudini variate, se sau făgetele în amestec cu diverse specii care ocupă mai mult
montana (Vaccinio-Piceetea); 8210 - Versanţi stâncoşi cu ve- rupţi sau înclinaţi, creste, grohotişuri, dar şi suprafeţe plane diferențiază trei etaje climatice diferite. Etajul climatic mon- de jumătate din suprafața sitului și în care stratul ierbos este
getaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 91Q0 - Păduri relictare sau cu înclinare mică. În zonă sunt prezente două complexe tan inferior, situat între 400 și 1000 m altitudine, prezintă o format din spânz, popâlnic iepuresc, colţişor, mierea ursului,
de Pinus sylvestris pe substrat calcaros. cristaline: Cristalinul I situat în nord, cu mica-şisturi şi gnaise climă mai blândă sub influenţa maselor de aer cald, cu tem- tătăneasă, mătrăgună, vulturică, vinariţă, măcrişul iepurelui,
micacee şi Cristalinul II, cu şisturi cloritoase, cuarţite, mai rar peraturi medii anuale pozitive și precipitaţii medii între 734 părăluță de munte, clopoţei şi subarbuşti ca afinul. Suprafeţe
Speciile de interes comunitar din sit gnaise şi amfibolite. Extensiunea şi frecvenţa de apariţie a și 821 mm. Etajul climatic montan superior se situează între însemnate din sit sunt acoperite de păduri de amestec de fag
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă anumitor categorii de relief petrografic este dată de ponderea 1000 și 1800 m altitudine și are caracter de climat temperat, cu cu conifere și de păduri de molid şi de brad. În special în par-
(Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). tipurilor de roci prezente. În sit, ponderea cea mai mare o deţin elemente mai umede şi mai răcoroase pe parcursul întregului tea de nord, la altitudine mai mare se remarcă molidișurile, în
Mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) pietrişurile şi nisipurile, urmate de argilele marnoase, granite an, temperatura medie anuală fiind cu 4 °C mai scăzută decât care se găsesc la limita lor superioară exemplare de zâmbru,
• Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • şi granitoide, şisturi cristaline, complexe de argile, nisipuri şi în etajul climatic montan inferior, iar precipitaţiile înregistrând un relict glaciar răspândit sub formă de arbori izolați sau în
Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac comun mic cărbuni, calcare, faciesuri argilo-nisipoase cu intercalaţii de o creştere semnificativă. În zonele aflate la peste 1500 m al- grupuri compacte. În depresiunile Novaci şi Crasna se întâl-
(Myotis blythii) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac marne și depozite loessoide. În sectorul dintre Cernădia şi Baia
comun (Myotis myotis) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) de Fier sunt prezente mici bazinete dezvoltate mai mult în lun-
• *Urs brun (Ursus arctos) • *Lup (Canis lupus) • Vidră, Lutră gul văii Galbenului, dar şi pe afluenţii mai mici, ceea ce arată
(Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: *Callimorpha că predomină scurgerea de suprafaţă. În partea central sudică
quadripunctaria • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). Pești: a bazinului montan se găsesc suprafeţe întinse afectate de
Chişcar de râu (Eudontomyzon mariae) • Moioagă (Barbus dezagregarea substratului granitic, rezultând astfel un relief cu
meridionalis) • Petroc (Gobio uranoscopus). Plante: Pulsatilla martori de eroziune şi o arenă granitică care îmbracă suprafaţa
grandis • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iris (Iris aphylla ssp. dezgolită de vegetaţie şi pe care se desfăşoară procese mode-
hungarica) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica). rate de ravenare.
441
nesc şi păduri de stejar alături de care apar carpenul, cireşul neagră, cerbul, căpriorul, mistreţul, viezurele, vulpea, iepure- păroasă a molidului, dar și speciile protejate fluturele tigru de asistăm la nenumăratele evenimente locale, ca nedeile, zilele
păsăresc, scoruşul, glădişul, mărul pădureţ sau teiul pucios. În le de câmp, şoarecele de pământ, şoarecele de pădure, pârşul Jersey și rădaşca. satelor, hramurile de biserici și mănăstiri, bâlciuri, baluri, spec-
zona Polovragi se găsește o pădure seculară de castan dulce şi veveriţa. Pe lângă ape întâlnim vidra, specie protejată de tacolele de Paște, de Sfântul Pantelimon, Sfântul Gheorghe sau
care acoperă o suprafaţă de 10 ha, având statut de arie natura- interes comunitar. Foarte bine reprezentate în acest sit sunt Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE de Sfântul Dumitru, ori la festivaluri de muzică și dans popular
lă protejată de interes naţional și formând habitatul de interes speciile de lilieci care formează, în Peştera Muierilor şi Peştera Cei peste 32200 de locuitori care trăiesc în localitățile din sit ca „Drăgaica“, „Coborâtul oilor de la munte“, „Hora la Novaci“,
comunitar Vegetaţie forestieră cu Castanea sativa, care are aici Polovragi, colonii mari de hibernare sau de maternitate. sunt angrenați atât în agricultură (în special culturi de cerea- „Zilele Culturii Polovragene“, „Învârtita Dorului“, „Cântecul
o stare bună de conservare. Pe stâncăriile din sit se pot întâlni Dintre acestea amintim speciile de interes comunitar liliacul le și cartof, viticultură și pomicultură) și creşterea animalelor, Munţilor“, „Sărbătorile Munţilor“ etc.
flori de colţ şi gențiane, iar pajiştile alpine și subalpine sunt for- mare și mic cu potcoavă, liliacul comun și cel comun mic, lili- cât și în exploatarea lemnului și a fructelor de pădure, turism,
mate de păiuşul roşu, iarba câmpului și părul porcului. În sit au acul cărămiziu, liliacul cu urechi mari și liliacul cu aripi lungi. comerţ și prestări servicii. Mulți dintre ei lucrează în exploată- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
fost identificate un număr de 25 de habitate protejate la nivel Păsările întâlnite sunt numeroase, caracteristice pădurilor de rile miniere răsfirate în toată zona. Locuințele sunt încălzite în perimetrului acestuia
european, dintre care cinci sunt prioritare pentru conservare. conifere, amestec sau de foioase: piţigoii (de brădet, de mun- sistem individual, cu lemne, în orașele Novaci și Bumbești- Jiu Exploatarea forestieră fără replantare, tăierile ilegale şi braco-
Specii vegetale protejate în acest sit sunt clopoțelul, irisul băr- te, moţat, mare, albastru sau cel cu coadă lungă), corbul, co- existând și un sistem centralizat cu gaze naturale. În proces de najul reprezintă principalele ameninţări la adresa sitului.
bos, iarba gâtului și dedițelul mare. coşul de munte, ierunca, alunarul, forfecuța, mierla gulerată, extindere sau reabilitare sunt în toate localitățile sistemele de
măcăleandru, brumărița de pădure, buha, ciuvica, minunița, alimentare cu apă potabilă și cele de canalizare. Administrarea sitului
Nordul Gorjului de Est - RO SCI 0128
Fauna ciocănitoarea neagră și cea cu spate alb, acvila de munte etc. Situl și zona limitrofă acestuia abundă de vestigii istorice din- În sit există panouri de avertizare, de informare și de orientare
Fauna sitului este caracteristică făgetelor, molidișurilor sau Pe lângă ape întâlnim frecvent mierla de apă și codobatura tre care le amintim pe cele din paleolitic din peștera Muierilor, (hărţi), poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice și tema-
pădurilor de amestec din Carpaţii Meridionali. În sit există de munte și mai rar fluierarul de munte. Herpetofauna este eneolitic din peştera Pârcălabului, aşezările dacice fortificate tice, locuri de campare și vetre de foc (care trebuie suplimen-
suprafeţe de pădure cu un rol foarte important ca zonă de re- caracteristică etajului montan, fiind prezente atât specii în- din Polovragi, castrele și așezările romane de la Bumbeşti-Jiu tate, fiind insuficiente), amenajări pentru colectarea deșeurilor
fugiu, hrănire şi reproducere pentru speciile de carnivore mari tâlnite la altitudini mai mari (tritonul cu creastă, șopârla de și ruinele Mănăstirii Vişina datând din epoca medievală. Azi în care se face colectare selectivă și bariere amplasate pe dru-
protejate (lup, râs și urs brun). Pentru aceste specii, zonele munte), cât mai ales specii care au o distribuţie largă atât sunt răspândite în mai multe așezări limitrofe sitului biserici murile forestiere de acces. Este necesară construirea unei clă-
cu păduri dese, în special cele de conifere, sau zonele stân- în zone joase, cât şi la munte (salamandra, buhaiul de bal- de lemn sau biserici de zid, cu datare începând din secolul al diri pentru administrarea sitului, în prezent existând un birou
coase aflate în apropierea unor cursuri de apă permanente, tă cu burta galbenă, broasca râioasă brună, broasca roșie de XVI-lea (Polovragi, Novaci, Drăgoieşti, Buzeşti, Cărpiniş, Crasna administrativ la mare depărtare de acesta. Mai sunt necesare
constituie mediul favorabil pentru fătarea şi creşterea puilor. pădure, şopârla de ziduri şi şarpele de alun). În apele repezi din Deal, Dumbrăveni, Aninişu din Vale, Vaideeni, Bumbeşti- de asemenea un centru de vizitare/informare, puncte de infor-
Toate aceste carnivore mari se află în sit într-o stare favorabilă de munte, pe lângă multe alte specii apar și petrocul, cicarul Jiu, Pleşa, Stănceşti și Larga Bârcaciu). La obiceiurile și datinile mare și amenajări pentru observare/supraveghere.
de conservare. În afară de aceste trei specii sunt prezente și și moioaga, toate de importanță comunitară. Dintre insecte- străbune putem participa dacă vizităm gospodăriile tradi-
o serie de mamifere de talie mică şi mijlocie cum ar fi capra le întâlnite amintim în special fluturele cap de mort și omida ționale care se mai găsesc răspândite în toată zona sau dacă
0 1,5 3 4,5 km
442
Nordul Gorjului de Vest - RO SCI 0129
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Gorj: Bumbeşti-Jiu, Godineşti, Padeş, Peştişani, Runcu, Schela, Stăneşti, Tismana, Turcineşti.
Județul Mehedinţi: Baia de Aramă.
Județul Hunedoara: Lupeni, Uricani, Vulcan.
Suprafaţa: 86.958 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 9‘ 5‘‘; Long. E 23˚ 4‘ 44‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 1940 max., 192 min., 835 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit covorului vegetal şi al lumii animale, înregistrându-se o in-
3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; terferenţă complexă între elementele sudice care urcă la cele
3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râ- mai mari altitudini din ţară (de exemplu liliacul sălbatic ajunge
urilor montane; 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria ger- la 1400 m, iar scumpia la 1250 m) şi elementele arcto-alpine
manica de-a lungul râurilor montane; 4060 - Tufărişuri alpine care coboară mult pe versanți. Toate acestea fac ca situl să con-
şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron serve foarte multe habitate de interes comunitar și importante
myrtifolium; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6210* populații ale unor specii protejate la nivel european. Astfel, se
- Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe subs- întâlnesc aici 24 de habitate (dintre care cinci sunt prioritare
trat calcaros (Festuco Brometalia); 6430 - Comunităţi de lizi- pentru conservare), carnivore mari (lup, râs și urs), vidra, opt Aspecte climatologice crucea voinicului etc. Brâul de jnepenișuri este prezent numai
eră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la specii de lilieci, buhaiul de baltă cu burta galbenă și cel cu bur- Clima acestui sector montan este temperat-continentală de pe Oslea, iar în lungul ravenelor se dezvoltă arinul de munte.
cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 7220* - Izvoare ta roșie, țestoasa de apă, trei specii de pești (moioaga, petrocul tranziţie, în care altitudinea impune etajarea elementelor cli- În hornurile stâncăriilor de calcar se dezvoltă oiţe, cruciuliţe,
petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 8120 - și zglăvoaca), cinci specii de plante (feriguța, clopoțelul, irisul matice. Astfel, etajul montan se desfăşoară la baza masivelor şi cujmărele de munte și bulbuci, iar pe stânci sunt prezente
Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul mon- bărbos, dedițelul mare și iarba gâtului), cinci specii de coleop- în depresiuni, cu temperaturi medii ce coboară de la 6 °C la 2 floarea de colţ şi salcia pitică, alături de garofiţa albă ochii şo-
tan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 8210 - Versanţi tere (gândacul sihastru, cărăbușul, rădașca, croitorul mare și °C şi valori ale precipitaţiilor ce urcă de la 1000 la 1200 mm/an, ricelului, urechiuşe, laptele stâncilor şi clopoţeii de munte. În
stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 9110 - cel alpin) și patru specii de fluturi (fluturele roșu de mlaștină, iar vârfurile de peste 1700 m au valori climatice caracteristice apropierea localităţilor Tismana, Topeşti şi Pocruia, pe pantele
Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de fluturele tigru, albilița mică și cea portocalie). etajului alpin, cu temperaturi medii sub 2 °C şi precipitaţii de domoale însorite şi adăpostite întâlnim castanul comestibil,
tip Asperulo-Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene de fag peste 1200 mm/an. Vântul dominant este austrul, care bate iar în vecinătatea văii Motrului găsim frecvent alunul turcesc.
din Cephalanthero-Fagion; 9170 - Păduri de stejar cu carpen Biotopul îndeosebi primăvara şi vara. Pe terenurile calcaroase se dezvoltă tufărişuri de corn, moj-
de tip Galio-Carpinetum; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe Geologie/geomorfologie drean, lemn câinesc, dârmoz, păducel, măceş, scumpie şi liliac
versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91E0* - Păduri aluviale Situl aparține de Carpaţii Meridionali, fiind situat pe versan- Biocenoza sălbatic. Importanţa ştiințifică deosebită a sitului se datorea-
cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion in- tul sudic al sectorului lor de vest, între Parcul Naţional Defileul Vegetaţia ză și existenţei alunului turcesc, relict sudic aflat în arboretul
canae, Salicion albae); 91L0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen Jiului şi Culmea Cernei. Se întinde pe o suprafaţă mare, cu- Vegetația sitului este caracteristică Carpaţilor Meridionali, cu de la Tismana la limita nordică a arealului său european. Este
(Erythronio-Carpiniori); 91M0 - Păduri balcano-panonice de prinzând o mare parte din munţii Vâlcan şi o mică parte din unele particularităţi conferite de relief, altitudine, climă, na- de remarcat prezenţa sa atât în asociaţie forestieră cât şi în
cer şi gorun; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); Godeanu, fiind constituit dintr-o fâşie subcarpatică cu două tura rocilor şi a solului. Pădurile acoperă în general versanţii tufărişurile de liliac cu scumpie. Existența ghimpelui pădureț,
91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 9260 - Vegetaţie fo- aliniamente de dealuri alternând cu depresiuni şi dintr-o până la altitudinea de 1400-1500 m. În porţiunile stâncoase şi frăsinelului, levănţicii și iasomiei măresc valoarea ştiinţifică şi
restieră cu Castanea sativa; 9410 - Păduri acidofile de Picea ramă montană cu o morfologie impunătoare şi complexă. Pe abrupte şi pe versantul sudic al Oslei pădurea urcă până la 1600 peisagistică a sitului. Pajiştile sunt inundate de tufe de ienupăr,
abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). teritoriul sitului sunt prezente roci metamorfice reprezentate m, iar pe versantul nordic ajunge la 1650 m. Pe versantul sudic afin, coacăz şi foarte rar smârdar. Tot aici apar iarba vântului, fi-
prin şisturi cristaline (amfibolite, şisturi clorito-sericitoase, se întâlnesc făgetele pure sau în amestec cu gorunul, mai rar ruţa, păiuşurile, ţăpoşica, coada iepurelui, argințica, sânziana,
Speciile de interes comunitar din sit conglomerate, arcoze, gresii și calcare cristaline) străpunse cu bradul sau alte specii. În zona de limită, făgetele sunt măr- rogozul, clopoţelul, ruşuliţa, sângele voinicului, turta etc. La al-
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă de intruziuni granitice precambriene şi hercinice, la locul de ginite uneori de un brâu îngust de molizi. Pe versantul nordic titudini mari, dincolo de etajul subalpin (cu ienupăr şi jneapăn)
(Bombina variegata) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina străpungere suferind uşoare cutări. Către periferia zonei mon- întâlnim făgete urmate de o fâşie îngustă de păduri mixte de apare pajiştea alpină. Speciile de plante de interes comunitar
bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). tane, aceste roci metamorfice sunt acoperite de o cuvertură fag cu molid şi apoi de molidişuri pure cu extindere variabi- protejate în sit sunt feriguța, clopoțelul, irisul bărbos, dedițelul
Mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposi- de roci sedimentare în care predomină şi se impun în peisajul lă. În stratul ierbos al pădurii se dezvoltă specii ca ghiocelul, mare și iarba gâtului.
deros) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequi- geomorfologic calcarele de diferite subtipuri litologice şi facie- ciuboţica cucului, floarea paştelui, leurda, măcrişul iepurelui,
num) • Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus suri. Depozitele calcaroase mezozoice au o grosime de 500-750
euryale) • Liliac cu picioare lungi (Myotis capaccinii) • Liliac m, ceea ce le conferă un mare potenţial de carstificare.
cărămiziu (Myotis emarginatus) • Liliac comun mic (Myotis
blythii) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Pedologie
*Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră În sit apar soluri diverse din clasa cambisolurilor (cu tipurile
(Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx) • Liliac comun (Myotis myo- brun-roşcat şi brun-acid) și clasa spodosolurilor (cu tipurile
tis). Nevertebrate: Leptidea morsei • Ophiogomphus ceci- brun-acide montane şi podzoluri), pe calcare dezvoltându-se
lia • Lycaena dispar • *Callimorpha quadripunctaria • Rădaşcă, cu precădere solurile terra rossa.
Răgacea (Lucanus cervus) • *Cărăbuş (Osmoderma eremita) •
Croitor mare (Cerambyx cerdo) • *Croitor de fag (Rosalia al- Hidrologie
pina) • Colias myrmidone. Pești: Petroc (Gobio uranoscopus) Situl este străbătut de numeroase râuri importante. Acestea
• Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio). sunt Jiul de Vest, care formează o parte a limitei nordice a
Plante: Pulsatilla grandis • Feriguţă, Ruginită (Asplenium sitului, Motrul, cel mai important afluent al Jiului, Tismana,
adulterinum) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iris (Iris alimentată de izvoare ce culeg apele între vârfurile Păltiniş şi
aphylla ssp. hungarica) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica). Piatra Boroştenilor precum şi apele Tismăniţei, Bistriţa, care îşi
adună apele de sub Oslea şi străbate strâmtori şi chei având râ-
Caracterizarea sitului urile Vija şi Bistricioara ca afluenţi mai importanţi, Sohodolul,
Prezentare generală care după ce străbate un traseu lung în munţi şi adună o serie
Situl amplasat într-un vast amfiteatru natural aproape nealte- de afluenţi taie cheile Pătrunsa şi Vidra şi răzbate în depresi-
rat, include păduri cu întinse zone virgine şi cvasivirgine, pa- unea gorjeană prin Cheile Sohodolului, Pocruia, ce face parte
jişti, stâncării, abrupturi, văi, chei şi poieni. Poziţia în sud-ves- din bazinul Tismanei izvorând din muntele Piatra Tăiată şi
tul arcului carpatic, cu influenţe climatice submediteraneene, străbătând apoi o zonă cu relief carstic, și Şuşiţa, care îşi are
larga extensiune a calcarelor, expoziţia preponderent sudică, izvoarele de sub vârful Straja prin pâraiele Amaru şi Cartianu.
corelate cu marea amplitudine altitudinală şi fragmentarea De asemenea, în această zonă s-au format Lacul Valea Mare,
accentuată a reliefului, au determinat un specific aparte al Lacul Tismana, Lacul Vâja, Lacul Valea Neagră și Lacul Clocotiş.
443
Fauna cărăbușul, rădașca, croitorul mare și cel alpin) și patru specii de Zona este înțesată de vestigii arheologice care apar foarte „Cântecul Munţilor“, „Festivalul cântecului, jocului şi portului
Situl oferă habitate propice celor trei specii de carnivore mari fluturi (fluturele roșu de mlaștină, fluturele tigru, albilița mică frecvent în aproape toate localitățile din preajma sau din inte- popular gorjenesc“ și „Festivalul Tineretului“.
protejate (urs, lup, râs) precum şi altor specii de mamifere cum și cea portocalie), toate de interes comunitar. În peşterile din riorul sitului. Astfel, aşezarea „Peştera Cioarei“ de la Boroşteni
sunt cerbul carpatin, căpriorul, mistreţul, capra neagră, vulpea, bazinul Motrului şi Tismanei au fost identificate două specii datează din paleolitic, iar din epoca bronzului avem mai multe Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
veveriţa, pisica sălbatică, dihorul, viezurele, iepurele, pârșul endemice de coleoptere care poartă numele acestor peșteri vestigii dintre care amintim aşezările „Cetate“ de la Topeşti, perimetrului acestuia
mare, iar pe lângă ape vidra. De interes comunitar și prezente (Tismanella chapuissi din peștera Tismana şi Closania winkleri „Coţofeni“ de la Vulcan, „La Biserică“ de la Gornăcel și mai Exploatările de calcar (mai ales din bazinul Şuşiţei Seci, pen-
în sit, utilizând habitatele cavernicole pentru hibernare, repaus din peștera Cloșani) multe de la Runcu. Din epoca romană s-au descoperit o serie tru combinatul de la Bârseşti) au lăsat urme adânci în trupul
sau reproducere, sunt următoarele opt specii: liliacul cu aripi de castre, așezări civile și valuri de pământ la Bumbești-Jiu și muntelui, reconstrucţia ecologică nerealizându-se până în
lungi și cel cu picioare lungi, liliacul comun și cel comun mic, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Vulcan-Vaidei. Din epoca medievală provin mai multe situri ar- prezent.
liliacul cărămiziu și liliecii cu potcoavă mare, mediteranean și În localitățile din sit trăiesc peste 83300 de locuitori care lu- heologice pe locul vechilor așezări, precum și ruinele mănăstirii
cel mic. Din lumea păsărilor se remarcă în zonă acvila ţipătoa- crează în industria minieră, exploatarea produselor refractare, Vişina (ctitorită de Mircea Voda cel Batrân în 1386) și vechea Administrarea sitului
re, acvila de munte, ierunca, cocoşul de munte, ciocănitoarea a produselor de carieră și de balastieră, exploatarea şi prelucra- mănăstire Tismana (1377). De dată mai recentă, începând Situl dispune în prezent de un sediu administrativ, de câteva
neagră, botgrosul, huhurezul mic, mierla gulerată, aușelul, rea lemnului, a fructelor de pădure și a ciupercilor, producerea cu secolul XVII, sunt nenumărate biserici de lemn aflate răs- amenajări pentru observare/supraveghere, panouri de averti-
Nordul Gorjului de Vest - RO SCI 0129
pițigoiul de brădet și cel cu creastă, codobatura de munte, energiei electrice, agricultură, creşterea animalelor, industria pândite în satele Gornoviţa, Pocruia, Sâmbotin, Horezu, Rugi, zare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orien-
forfecuța, cojoaica, brumărița alpină și cea de pădure etc. textilă și a confecţiilor, turism și agroturism, comerţ etc. Cel Măzăroi, Curpen, Vaidei, Frânceşti, Gureni, Hobiţa, Peştişani, tare (hărţi), bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru
Dintre reptile întâlnim în habitatele umede țestoasa de apă, mai frecvent mod de încălzire a locuințelor este cel individual, Cloşani, Sohodol, dar și mănăstirea Lainici. Casa memorială vizitare, trasee turistice, amenajări pentru colectarea deșeuri-
iar pe calcarele pantelor sudice din Scocu Jiului, Oslea şi Piatra cu lemne și mai rar cu gaz, puține localități (Vulcan, Uricani, Constantin Brâncuşi din satul Hobiţa (construită în sec. XIX) lor, vetre de foc și câteva locuri de campare care s-au dovedit a
Boroştenilor se găsesc vipere comune şi vipere cu corn. Dintre Turcineşti și Godineşti) având sistem centralizat de încălzire amintește vizitatorilor că aici s-a născut artistul român care fi insuficiente fată de de fluxul de vizitatori. Este necesară ridi-
amfibieni menţionăm salamandra, broasca roșie de pădure și finalizat sau în curs de execuție. Dintre toate localitățile doar a avut contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii carea unei clădiri administrative mai aproape de sit destinată
speciile protejate de buhai de baltă cu burta galbenă și cu bur- Bumbești-Jiu, Schela, Tismana, Peștișani, Godinești, Padeș, plastice în sculptura mondială contemporană. Locuitorii zonei în exclusivitate acestuia. Situl urmează să fie dotat cu centre și
ta roșie. Peştii sunt bine reprezentaţi în apele repezi de munte, Uricani și Vulcan au un sistem centralizat de alimentare cu beneficiază de prezenţa unei palete variate de evenimente cul- puncte de vizitare/informare și cu un traseu tematic.
mai cu seamă prin păstrăvi, cleni, mrene, zglăvoace, petroci şi apă potabilă, restul fiind în curs de execuție, iar la sistemul turale precum aniversări, comemorări, spectacole şi expoziţii,
moioage, ultimele trei fiind protejate. Dintre nevertebratele si- de canalizare sunt racordate doar locuințele din localitățile târguri, nedei, zilele oraşului, precum şi sărbători tradiţionale
tului se remarcă cinci specii de coleoptere (gândacul sihastru, Bumbești-Jiu, Tismana, Godinești, Uricani și Vulcan. cu porturi, cântece și dansuri populare dintre care amintim
444
Oituz - Ojdula - RO SCI 0130
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Covasna: Breţcu, Ghelinţa, Lemnia, Ojdula.
Județul Vrancea: Tulnici.
Județul Bacău: Mănăstirea Caşin, Oituz, Slănic-Moldova.
Suprafaţa: 15.319 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 2‘ 1‘‘; Long. E 26˚ 24‘ 8‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1508 max., 582 min., 985 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Pedologie
Trăsăturile geografice reflectă prezenţa depozitelor de fliş pe
care s-a dezvoltat un relief cu altitudini mijlocii și o fragmenta-
re accentuată, generată de un regim pregnant de torenţialitate.
Spre vest se extind culmile largi şi netezite ale Munţilor Breţcului,
formate prin înălţările mai reduse caracteristice Depresiunii
Braşovului. Culmea Zboina Neagră situată în nord este alcătuită
din gresii şi închide depresiunea intramontană a Lepşei.
Hidrologie
Reţeaua hidrografică a sitului are o distribuţie radiară încrus-
tându-se deopotrivă pe ambele flancuri montane. Astfel, văile
dirijate către răsărit aparţin bazinului hidrografic al Siretului,
iar cele orientate spre apus revin bazinului Oltului. Excepţie
face râul Bâsca Mare, care deşi se formează pe versantul vestic
transilvan al Munţilor Vrancei, aparține tot de bazinul Siretului.
Văile orientate către est sunt cu mult mai lungi şi totodată mai
numeroase în raport de cele de pe flancul opus, rezultând
astfel o evidentă asimetrie hidrografică. Reţeaua hidrografică
a sitului este formată de următoarele cursuri de apă: Oituzul
și afluentul acestuia Caşinul, Caraslăul, Capolna, Orbaiul Mic,
Ojdula și pârâul Mărului.
Aspecte climatologice
Situl se găsește într-un climat temperat-continental, cu remar-
cabile oscilaţii sezoniere. Poziţia geografică a Munţilor Vrancei
permite atât influenţa maselor de aer vestice, oceanice, mai
umede şi cu temperaturi moderate, cât și a celor est-europene,
mai aride. Din punct de vedere al temperaturilor și al regimului
precipitațiilor, suprafața sitului se împarte în trei trepte: treap-
ta montană înaltă, ce corespunde subetajului subalpin (1650-
1750 m), cu temperaturi medii anuale de circa 2 ºC şi preci-
pitaţii anuale de peste 1000 mm, treapta montană mijlocie,
domeniul pădurilor de conifere, caracterizată prin temperaturi
medii anuale de 2-4 ºC şi prin precipitaţii de 800-1000 mm, și
treapta montană joasă, situată sub altitudinea de 1200 m, în
etajul pădurilor de fag şi brad, cu temperaturi medii anuale de
4-6 ºC și precipitaţii între 700 și 900 mm/an.
Biocenoza
Vegetaţia
Date fiind altitudinea şi condiţiile climatice, vegetaţia carac-
teristică sitului este cea de pădure, dominantă ca suprafață,
alături de cea de pajişti montane și subalpine. În arealul 0 1 2 3 km
445
Olteniţa - Mostiştea - Chiciu - RO SCI 0131
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Călăraşi: Alexandru Odobescu, Chiselet, Ciocăneşti, Cuza Voda, Călăraşi, Dorobanţu, Frăsinet, Grădiştea, Independenţa,
Mânăstirea, Olteniţa, Spanţov, Ulmu, Valea Argovei.
Județul Constanţa: Ostrov.
Suprafaţa: 11.540 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 13‘ 10‘‘; Long. E 26˚ 54‘ 42‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării, Stepa Câmpiei Române
Altitudinea: 49 max., 0 min., 15 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Olteniţa - Mostiştea - Chiciu - RO SCI 0131
Habitatele DE interes comunitar din sit şuni, în alternanţă cu zăvoaie de plop, salcie şi ulm. Sunt prezente
3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegeta- suprafeţe întinse de stuf şi papură pe lacurile şi malurile râurilor
ţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 6510 şi canalelor din sit, iar în apă se întâlnesc specii acvatice proteja-
- Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba te ca iarba broaştei, cornaci şi peştişoară. Pădurile naturale din
officinalis); 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Lunca Dunării sunt formate aproape exclusiv din sălcii şi mai rar
Magnopotamion sau Hydrocharition; 3270 - Râuri cu maluri răchită, plopi albi şi negri, alături de care mai pot apărea specii
nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention. indigene de ulmi precum velnişul şi ulmul de câmpie. Foarte rar,
în staţiunile de grinduri înalte se pot întâlni frasini de luncă şi nuşul. De asemenea, pot fi observate numeroase specii de pă- primavară (Urlalia şi Cucii), şi obiceiuri de vară prin care în tim-
Speciile de interes comunitar din sit stejari pedunculaţi sau brumării. Dintre arbuşti apar în locurile sări de interes comunitar, pentru care au fost declarate în zonă pul arşiţei se invocă ajutorul forţelor supranaturale (Scaloianul
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina joase zălogul, răchita roşie şi salcia, iar pe grinduri sângerul, mai patru arii de protecţie specială avifaunistică. şi Paparudele). Un eveniment important pentru localnici este
bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton rar păducelul şi măceşul. În sit este prezentă şi amorfa arbustivă, Sărbătoarea Dunării, pe 15 august, când au loc slujbe religioase
cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). Mamifere: Vidră, o specie alohtonă invazivă care se răspândeşte extrem de repede. Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE specifice, diferite concursuri antrenante şi spectacole de muzi-
Lutră (Lutra lutra). Pești: Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) Dintre liane este frecventă în sit viţa sălbatică, pe unele ostroave Locuitorii zonei se ocupă cu agricultura, cultivând în special că şi dansuri populare oferite de Ansamblurile folclorice locale
• Petroc (Gobio kessleri) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • dezvoltându-se şi liana dobrogeană. Toate cele patru habitate cereale şi plante tehnice, creşterea animalelor, prelucrarea „Brâuleţul Dunării“ şi „Jienii“.
Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) • Sabiţă (Pelecus cultratus) identificate în sit prezintă o stare de conservare bună. lemnului, pescuitul sportiv, în zonă existând şi multe societăţi
• Avat (Aspius aspius) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Ghiborţ de comerciale cu profil agricol care administrează cea mai mare Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
râu (Gymnocephalus baloni) • Boare (Rhodeus sericeus ama- Fauna parte a terenului arabil, alături de societăţi cu profil comer- perimetrului acestuia
rus) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar Pe teritoriul sitului se pot vedea mamifere precum hârciogul, cial sau de prestări servicii. De asemenea, există mai multe Tăierea stufului, golirea şi umplerea neadecvată a bazinelor pisci-
(Zingel zingel) • Ţigănuş (Umbra krameri). şoarecele de câmp, iepurele de câmp, vulpea, viezurele, dihorul ferme piscicole. În gospodării se foloseşte în principal lemnul cole, dragarea şi braconajul au un impact negativ asupra sitului.
de stepă şi vidra (specie de interes comunitar). Herpetofauna şi secundar GPL-ul pentru încălzire. Acestea nu sunt racolate
Caracterizarea sitului este reprezentată de şopârla cenuşie, şarpele de apă şi speciile la sistemul de alimentare cu apă potabilă sau canalizare, uti- Administrarea sitului
Prezentare generală de interes comunitar tritonul dobrogean, buhaiul de baltă cu lizând fose vidanjabile, cu excepţia celor aflate în Grădiştea În sit există doar amenajări pentru colectarea deşeurilor, fiind ne-
Importanţa sitului este dată de valoarea naturală a zonelor burta roşie şi ţestoasa de apă, care au în sit populaţii rezidente şi Olteniţa. cesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare,
umede adiacente Dunării în sectorul Olteniţa-Călăraşi, aici fi- cu o stare de conservare bună. Fauna de peşti care populează Zona este bogată în vestigii arheologice, fiind identificate panouri pentru orientare (hărţi), centru de vizitare/informare,
ind identificate patru tipuri de habitate acvatice, ripariene şi de ecosistemele acvatice este reprezentată de crap, caras, plătică mai multe situri din neolitic (cultura Boian), eneolitic (cultura puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere,
pajişti de interes comunitar. Starea naturală a zonelor umede şi şalău alături de care apar cele 13 specii de peşti de interes co- Gumelniţa), epoca bronzului târziu (cultura Coslogeni), resturi puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turisti-
a făcut posibilă prezenţa unor specii de interes comunitar ce munitar pentru care a fost desemnat situl: zvârluga, petrocul, materiale ale civilizaţiei daco-getice şi obiecte de factură ro- ce, trasee tematice, locuri de campare şi vetre de foc.
depind de aceste habitatele acvatice, precum vidra, buhaiul de boarca, fusarul, pietrarul, scrumbia de Dunăre, porcuşorul de mană. În zilele noastre localnicii mai păstrează încă unele obi-
baltă cu burta roşie, ţestoasa de apă, tritonul dobrogean și 13 nisip, răspărul, sabiţa, avatul, ţiparul, ghiborţul de râu şi ţigă- ceiuri care marchează pregatirea pentru începerea muncilor de
specii de peşti care completează valoarea naturală a sitului.
Biotopul
Geologie/geomorfologie
Din punct de vedere geologic, formaţiunile de suprafaţă exis-
tente în această zonă sunt alcătuite din depozite loessoide şi
aluviuni grosiere şi fine. Aluviunile din baza luncii Dunării sunt
alcătuite din nisipuri, pietrişuri şi bolovănişuri, grosimea lor
putând ajunge până la 10-18 m, acestea conţinând şi nume-
roase moluşte fosile. Sub aceste depozite pot fi întâlnite marne
şi argile cu intercalaţii de nisipuri, iar la adâncimi mai mari de
20 m, pe malul Dunării pot fi găsite calcare, marno-calcare şi
calcare marnoase. Particularităţile morfohidrologice ale luncii
Dunării în dreptul sitului conferă acesteia un evident caracter
de tranziţie între lunca propriu-zisă şi bălţile Dunării.
Pedologie
În această zonă se întâlnesc soluri zonale de stepă care au ca
roci parentale loessul sau depozitele loessoide. Aceasta le con-
feră o structură poroasă şi determină un drenaj perfect, astfel
încât atunci când ploile sunt abundente, apa care se află în ex-
ces se infiltrează uşor şi în celelalte straturi, iar atunci când este
insuficientă, se ridică spre suprafaţă prin circulaţie ascendentă
până la nivelul rădăcinilor. Principalele tipuri de sol întâlnite în
sit sunt cernoziomurile (carbonatice, propriu-zise, cambice şi
cele argiloiluviale) şi solurile brun roşcate tipice.
Hidrologie
Din punct de vedere hidrologic situl include segmen-
tul din Dunăre cuprins între Olteniţa şi Călăraşi, împre-
ună cu râul Mostiştea, lacurile Gălăţui, Iezer, Frăsinet,
Dorobanţul, Potcoava, Ciocăneşti şi canalul de legătură
Dunăre-Iezer-Mostiştea-Dorobanţu.
Aspecte climatologice
Situl se află în climatul continental specific Câmpiei Române.
El se caracterizează prin veri foarte calde cu precipitaţii nu prea
bogate, care cad sub formă de averse, şi ierni relativ reci, mar-
cate de viscole puternice şi de frecvente încălziri care provoacă
discontinuităţi în distribuţia temporară şi teritorială a stratului
de zăpadă. Media anuală a temperaturii este de 11,35 °C, pri-
mul îngheţ având loc la început de octombrie, iar ultimul în
aprilie. Precipitaţiile sunt aduse în general de masele de aer
atlantice şi mediteraneene, înregistrându-se o medie anuală
de 503,6 mm. Viteza medie a vântului este de 3,6 m/s, în sit
bătând crivăţul, foarte puternic, rece şi uscat, care determină
iarna geruri mari, spulberarea şi troienirea zăpezii, austrul,
vânt uscat prezent aproape în toate anotimpurile, care iarna
produce ger şi vara secetă, şi suhoveiul, un vânt fierbinte şi
uscat ce provocă secetă, eroziunea solului şi furtuni de praf.
Biocenoza
Vegetaţia 0 2 4 6 km
În sit predomină vegetaţia acvatică alături de pajişti umede şi pă-
446
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu - RO SCI 0132
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Sibiu: Alţina, Arpaşu de Jos, Avrig, Boiţa, Bârghiş, Cisnădie, Cârţa, Marpod, Nocrich, Porumbacu de Jos, Racoviţa, Roşia,
Sadu, Turnu Roşu, Tălmaciu, Şelimbăr.
Județul Braşov: Beclean, Făgăraş, Mândra, Ucea, Viştea, Voila, Şercaia.
Județul Vâlcea: Câineni, Racoviţa.
Suprafaţa: 2.826 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 40‘ 58‘‘; Long. E 24˚ 19‘ 28‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali, Podişul Transilvaniei
Altitudinea: 568 max., 314 min., 416 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit bănățean, care aici are o stare bună de conservare. Situl adă-
4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 9110 - Păduri de fag de tip postește două habitate, Tufărișuri alpine și boreale și Păduri de
Luzulo Fagetum. fag de tip Luzulo-Fagetum, ambele aflate într-o stare medie
de conservare.
Speciile de interes comunitar din sit
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Biotopul
Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). Mamifere: Vidră, Geologie/geomorfologie
Lutră (Lutra lutra) • Castor (Castor fiber). Nevertebrate: Melcul Situl se suprapune peste porțiuni din văile Oltului, Cibinului
cu cârlig (Anisus vorticulus) • Scoica de râu (Unio crassus) și Hârtibaciului. Din punct de vedere geologic sunt specifice care îndiguiri, baraje, desecări, toate acestea afectând regimul Vânturile predominante sunt cele din direcția NV, pe alocuri
• Chilostoma banaticum • Ophiogomphus cecilia. Pești: Fusar nisipurile, pietrișurile, argilele și marnele. Altitudinile variază hidrologic al râului și modificând peisajul. Au apărut astfel la- fiind specific vântul de tip foehn.
(Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Petroc (Gobio kessleri) între 300 și 600 m. Defileul Oltului, între Cozia și Turnu Roșu, curile Avrig, Arpașu, Voila, Viștea, Robești. Valea Oltului este
• Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Moioagă (Barbus meridio- este săpat în roci dure, de tipul șisturilor cristaline, cu versanți diferită în Țara Făgărașului față de zona de defileu, având un Biocenoza
nalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis tae- abrupți afectați de procese de eroziune. Deoarece situl este ex- aspect de vale caracteristică zonei de șes, cu terase și luncă, pe Vegetaţia
nia) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Avat (Aspius aspius) • Petroc tins mai mult în lungime, de o parte și de alta a râurilor care îl când defileul este săpat în șisturi cristaline, având un aspect Vegetația din sit este foarte bogată și variată ca urmare a ex-
(Gobio uranoscopus). traversează procesele geomorfologice cele mai frecvente sunt montan. Cibinul izvorăște din Munții Cindrel, străbate depresi- tinderii mari a sitului și a multitudinii tipurilor de habitate. Cea
cele fluviatile, respectiv eroziunea creată de apele curgătoare. unea Sibiului și se varsă în Olt lângă localitatea Tălmaciu, după mai mare diversitate de specii de plante este pe Oltul Mijlociu,
Caracterizarea sitului ce preia apele Hârtibaciului, un râu de zonă deluroasă ce tra- unde se găsesc specii iubitoare de umezeală, fiind astfel identi-
Prezentare generală Pedologie versează podișul cu același nume. ficate aici peste 105 comunități acvatice și palustre. Dintre spe-
Situl este important datorită mozaicului de habitate, aici fiind Solurile sunt variate, de la cele specifice zonei de pădure până ciile rare de plante amintim feriga de mlaștină, violeta de apă,
prezente mlaștini, râuri, lacuri, bălți, pajiști, păduri și terenuri la cele de luncă, cu exces de umiditate. Astfel, se pot identifi- Aspecte climatologice narcisa, pătlagina de sărături, peștișoara și castana de apă.
cultivate. Deși o parte dintre zonele umede s-au format ca ca în sit argiluvisolurile, solurile brune de pădure și solurile de Situl se încadrează în climat temperat-continental specific Există și o bogată comunitate de alge, cele mai răspândite fiind
urmare a lucrărilor hidrotehnice (lacurile, brațele secundare luncă gleizate și pseudogleizate. dealurilor joase, unde temperaturile medii anuale sunt de diatomeele. O diversitate mare de alge există și în râul Cibin,
și cele moarte ale râului Olt, mlaștinile și zăvoaiele), ele adă- 8-9 ºC. Luna cea mai caldă este iulie, când temperatura medie unde au fost identificate peste 100 de specii. Pădurile din sit
postesc populații bine conservate de specii acvatice de interes Hidrologie ajunge la 21 ºC, iar cea mai rece este ianuarie, cu o medie de sunt specifice etajului de foioase, cu stejar, carpen, fag, alun
comunitar cum ar fi melcul cu cârlig, scoica de râu, țestoasa de Hidrografia este reprezentată de cele trei râuri care dau și de- –3 ºC. Cantitatea medie anuală a precipitațiilor depășește 600 sau tei. De-a lungul văilor Oltului, Cibinului și Hârtibaciului
apă, tritonul cu creastă, vidra, castorul și zece specii de pești. numirea sitului: sectorul mijlociu al Oltului, afluentul său de mm, cu valori minime în februarie și maxime în iunie, iar nu- sunt caracteristice sălciile, aninii și plopii. De asemenea, în zo-
Este o zonă importantă și pentru speciile de păsări care cuibă- ordinul I Cibinul și cel de ordinul II Hârtibaciu. Valea Oltului a mărul zilelor de îngheț într-un an este de circa 120. Umiditatea nele în care viteza de curgere a apei este mică s-au dezvoltat
resc sau tranzitează acest areal, dar și pentru melcul carenat suferit numeroase intervenții antropice în anii ’70-‘90, printre relativă a aerului înregistrează valori multianuale de 75%. comunități de trestie și papură care constituie habitate propice
cuibăritului multor specii de păsări.
Fauna
Fauna este diversificată ca urmare a varietății condițiilor
bio-pedo-climatice, întâlnindu-se în sit specii caracteristice
atât zonei de pădure, cât și zonelor de luncă. Foarte bogată
este aici fauna de pești, dintre care amintim speciile protejate
avat, boarcă, dunariță, fusar, moioagă, sabiță, zvârlugă, petroc,
porcușor de nisip și pietrar, precum și speciile de interes pentru
pescari precum crapul, somnul și șalăul. În sit sunt protejate
și alte specii acvatice de interes comunitar cum ar fi melcul
cu cârlig, scoica de râu, țestoasa de apă și tritonul cu creastă.
Dintre mamifere, situl adăpostește importante populații de
castor și vidră, ambele specii fiind într-o stare bună de con-
servare. În pădurile sitului se întâlnesc mamifere caracteristi-
ce acestei zone cum ar fi mistrețul, pisica sălbatică, viezurele,
pârșul mare etc.
447
construcții și amenajări interioare, prestări servicii, morărit mântată de mai multe lupte în cele două războaie mondiale, Meșteșugurilor Artistice Tradiţionale“ și „Hora de la Ruscă“, o urmând în principal albia râurilor, iar factorii perturbatori cu
și panificație, transporturi, producție de ambalaje din mase de care aduc aminte mai multe monumente și cimitire ale tradiție ce se păstrează încă din secolul al XVIII-lea. impact negativ pot fi astfel situați la distanță mare de sit.
plastice etc. Locuințele din aceste localități sunt alimentate în eroilor căzuți răspândite în toată zona. În zilele noastre locui-
totalitate cu apă potabilă în mod centralizat, iar sistemul de torii mai păstrează obiceiuri ca târgurile de produse și animale, Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara Administrarea sitului
canalizare este realizat aproape în totalitate (excepție făcând Meteleaua (sărbătoare cu origine păgână în decembrie, care perimetrului acestuia Situl nu dispune în prezent de amenajări/dotări, fiind necesare
trei sate, unde acesta este în faza de proiect). Încălzirea se face simbolizează biruinţa binelui, a luminii și a renaşterii), Udatul Situl este supus unei presiuni antropice mari manifestată în panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, pa-
cu lemne și gaze naturale, toate localitățile fiind racordate la fetelor în ziua de Sfântul Gheorghe, formarea în ajunul zilei mod permanent prin urbanizare, poluare și modificări de natu- nouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare, amenajări
rețeaua de distribuție a gazelor. de Sf. Nicolae a cetei de feciori a satului, Colindatul Irozilor. ră hidroenergetică aduse ecosistemelor acvatice. Sporadic au pentru observare/supraveghere, poteci/drumuri pentru vizita-
În zona sitului au fost găsite ruinele unui castru roman și ale Momente în care se mai pot admira și azi meșteșuguri tradi- loc în sit depozitări ale deșeurilor menajere și industriale, cu re, trasee tematice, locuri de campare, amenajări pentru colec-
unei fortificații medievale, precum și un fragment din drumul ționale, costume, cântece și dansuri populare sunt festivalurile efect major asupra speciilor și ale habitatelor. Vulnerabilitatea tarea deșeurilor și vetre de foc.
austriac „Via Carolina“ datat din anul 1717. Zona a fost fră- „Florile Oltului“, „Produse şi tradiţii în Ţara Oltului“, „Olimpiada acestora crește cu atât mai mult cu cât situl este foarte extins,
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu - RO SCI 0132
448
Pădurea Bădeana - RO SCI 0133
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vaslui: Pogoneşti, Tutova.
Suprafaţa: 61 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 9‘ 26‘‘; Long. E 27˚ 34‘ 18‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 197 max., 103 min., 172 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
449
Pădurea Balta-Munteni - RO SCI 0134
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Galaţi: Negrileşti.
Suprafaţa: 86 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 56‘ 59‘‘; Long. E 27˚ 27‘ 56‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 52 max., 41 min., 48 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit rioadele de secetă, când ploile sunt rare şi de scurtă durată, se
91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, acumulează puţină apă în sol deoarece nu există posibilitatea
Pădurea Balta-Munteni - RO SCI 0134
Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor percolării în profunzime. Pe solurile nisipoase neevoluate apor-
râuri (Ulmenion minoris). tul apei freatice în echilibrarea hidrologică este redus, aceasta
fiind blocată de straturile compacte sau cimentate.
Speciile de interes comunitar din sit
Nevertebrate: Erannis ankeraria. Aspecte climatologice
Temperatura medie anuală este de 10,8 ºC, iar precipitaţiile
Caracterizarea sitului medii anuale ajung la 467 mm. Verile sunt lungi şi călduroase,
Prezentare generală perioada de vegetaţie lungă fiind favorabilă componentei flo-
Situl protejează o pădure ripariană cu o structură naturală ristice a sitului. De asemenea, nu se instalează geruri târzii sau
foarte bine conservată în care se remarcă o bună regenerare timpurii care să afecteze dezvoltarea componentei floristice.
naturală a speciilor dominante de stejar, stejar brumăriu, car- Vânturile predominante sunt din nord, sud şi NE.
pen, trei specii native de frasin şi ulm de câmp. Există porţiuni
largi unde subarboretul este foarte bine dezvoltat, asigurând o Biocenoza
bună protecţie a solului. Este de remarcat varietatea mare a co- Vegetaţia pitulicea mică, ciocănitoarea pestriţă mică, ghionoaia verde, În cadrul unui sit arheologic din apropiere au fost descoperite
vorului ierbos, în care sunt prezente şi lalelele pestriţe, precum Situl este localizat în lunca Bârladului la o altitudine de vânturelul roşu, şorecarul comun, uliu păsărar, uliu cu picioare obiecte şi dovezi ale existenţei omului pe aceste meleaguri încă
şi existenţa în sit a unei populaţii de fluturi cotar dintr-o specie 40-60 m, pe depozite aluviale luto-argiloase. În marea majo- scurte sau piţigoiul mare şi cel sur. Dintre reptilele existente în din neolitic, eneolitic, epoca bronzului şi epoca medievală. În
de interes comunitar, care are aici o stare bună de conservare. ritate, situl prezintă un grad de închidere al coronamentului de sit menţionăm şarpele rău, şarpele de casă, şopârla de câmp Evul Mediu, datorită peisajului natural împădurit, cu foarte pu-
70-80%, cu excepţia unei benzi unde acoperirea este mai re- şi năpârca, iar dintre amfibieni sunt bine reprezentate broasca ţine elemente antropice, Lunca Bârladului a fost una dintre pu-
Biotopul dusă (40-50%), iar înţelenirea este mai puternică. Speciile im- râioasă verde, brotăcelul, broasca săpătoare brună şi broasca ţinele căi străbătute de armatele turcilor spre nordul Moldovei.
Geologie/geomorfologie portante din compoziţia pădurii ripariene sunt stejarul, teiul, roşie de pădure. Insectele sunt de asemenea bine reprezen- Astăzi, ca puncte de interes există în comună două biserici, un
Substratul litologic este alcătuit din gresii, marne, şisturi ar- carpenul, stejarul brumăriu, frasinul cu frunză îngustă, frasinul tate în sit, fiind identificate următoarele specii: călugăriţa, vechi conac boieresc şi un foişor.
giloase, calcare, conglomerate, nisipuri şi pietrişuri. Apar la zi comun, frasinul pufos, ulmul de câmp şi velnişul. În anumite gândacul mare al scoarţei de ulm, carabul, fluturele cu coadă
formaţiuni neogene, nisipuri şi argile cu intercalaţii subţiri de porţiuni există un al doilea etaj de arbori constituit din jugastru aurie, inelarul, molia verde a stejarului, cotarul verde, cotarul Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
gresie şi prundişuri fluvio-lacustre acoperite de luturi loessoi- şi arţar tătărăsc. Subarboretul este foarte bine reprezentat de brun, cărăbuşul de mai, gândacul de frunză al stejarului, bu- perimetrului acestuia
de. Geomorfologic situl se află în sudul Platformei moldove- păducel, corn, lemn câinesc, măceş, salbă moale, măr pădu- buruza, molia minieră a frunzelor de stejar, gândacul Ileană, Modificarea cursurilor de apă prin îndiguiri dereglează regimul
neşti, bazinul superior al râului Bârlad şi versanţii inferiori ai reţ, sânger şi soc negru. În sit există populaţii de plante rare ţigărarul stejarului, croitorul mare, furnica mare neagră, tro- hidrologic din sit, iar existenţa salcâmului plantat în vecinăta-
podişului Covurlui. Unitatea geomorfologică este Câmpia precum laleaua pestriţă sau orhideele stupiniţă şi trânji. Alte mbarul ghindei, fluturele mare coadă de rândunică, lăcusta tea sitului poate favoriza pătrunderea acestei specii în habitat,
Română, subţinutul Câmpiei Piemontane, districtul Câmpiei plante importante la nivel naţional sunt garoafa, ghioceii, bre- italiană, fluturele roşcat ochi de păun, bondarul de pământ, ameninţând astfel structura acestuia.
Tecuciului, alcătuită din terase joase. iul ovat şi joldeala. vaca Domnului, libelula roşie, calul dracului etc. Cu stare de
conservare bună sunt prezente în sit populaţiile unui fluture Administrarea sitului
Pedologie Fauna de noapte ale cărui larve se hrănesc cu frunze de stejar, specia În prezent există doar un spaţiu administrativ şi panouri de
Tipurile de sol întâlnite sunt reprezentate de cernoziomul Dintre mamifere, cel mai bine reprezentate în perimetrul situ- fiind de interes comunitar. informare în cele două puncte de intrare în sit. Este necesară
cambic (cel tipic şi cel salinizat-alcalizat) şi cernoziomul aluvial lui sunt mistreţul, vulpea, iepurele, căpriorul, cerbul lopătar, suplimentarea acestor amenajări din teren, precum şi insta-
(tipic şi gleizat). şoarecele de pădure, chiţcanul de pădure, ariciul, şoarecele Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE larea unor panouri pentru orientare, amenajarea unor trasee
gulerat şi pârşul de alun. Au fost înregistrate mai multe specii Economia comunei este axată mai mult pe creşterea anima- turistice şi locuride campare cu vetre de foc, precum şi spaţii
Hidrologie de lilieci, dar nu se ştie încă dacă pădurea reprezintă pentru lelor, legumicultură, cultura porumbului, a grâului şi a florii pentru colectarea deşeurilor. De asemenea, mai este necesară
Reţeaua hidrologică a zonei este restrânsă, reprezentată de acestea doar habitat de hrănire sau sunt utilizate şi scorburile soarelui, în zonă existând şi plantaţii întinse de viţă de vie. amenajarea unui punct de informare într-una din comunităţile
râul Bârlad, pârâurile Berheci şi Geru şi câteva cursuri de apă pentru adăpost sau reproducere. Mai des întâlnite sunt păsări- Comuna nu beneficiază de canalizare sau alimentare cu apă învecinate sitului.
cu debite fluctuante. Regularizarea Bârladului a condus la le precum fazanul, guguştiucul, porumbelul sălbatic, turturica, potabilă în sistem centralizat, acestea fiind în stadiu de proiect,
unele schimbări în cadrul tipurilor de staţiuni şi de sol. În pe- barza albă, cucul, privighetoarea de zăvoi, sturzul cântător, iar gospodăriile sunt încălzite în sistem individual, cu lemne.
0 1 2 3 km
450
Pădurea Bârnova-Repedea - RO SCI 0135
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Iaşi: Bârnova, Ciurea, Comarna, Dobrovăţ, Grajduri, Iaşi, Mogoşeşti, Schitu Duca, Scânteia, Tomeşti.
Județul Vaslui: Tăcuta.
Suprafaţa: 12.216 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 1‘ 27‘‘; Long. E 27˚ 38‘ 50‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 419 max., 103 min., 299 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit partea superioară a culmilor, în deschiderile din coastele dea-
9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91Y0 - Păduri lurilor se pot vedea succesiuni de nisipuri, argile fine și pietri-
dacice de stejar şi carpen. șuri cu o structură încrucișată, acestea fiind formațiuni tăiate
adânc, transversal ale unei foste delte ce exista aici acum peste
Speciile de interes comunitar din sit 15 milioane de ani. Situl se suprapune culmilor deluroase nor-
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina dice împădurite ale Podișului Central Moldovenesc. Altitudinile
bombina). Mamifere: Liliac comun mic (Myotis blythii) • celor mai multe interfluvii oscilează între 300 și 350 m, deşi
Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac comun (Myotis există numeroase suprafeţe care depăşesc 400 m. Relieful mentat, depozitele aluviale afânate şi procesele de eroziune şi alte specii de amestec. În sit se pot observa unele specii de
myotis) • Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Liliac cârn actual este format dintr-un ansamblu de platouri, dealuri cu care au loc în prezent. arbori precum fagul european comun, specie de origine central
(Barbastella barbastellus). Nevertebrate: Gortyna borelii luna- suprafaţa larg boltită şi culmi separate de văi adânci, adesea europeană, fagul caucazian şi fagul de Crimea (de provenien-
ta • *Callimorpha quadripunctaria • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus asimetrice. Sculptarea diferenţiată a reliefului a făcut ca, ală- Aspecte climatologice ţă estică) ce cresc împreună în pădurile de aici. Unele cerce-
cervus) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu turi de platformele înalte, să se dezvolte şi unele trepte mai Temperatura medie anuală este de 9 °C. Perioada bioactivă tări mai noi arată că în făgetele din Moldova fagul european
(Morimus funereus) • Cărăbuşul cu corn (Bolbelasmus unicor- joase în al căror substrat se găsesc formaţiuni mai moi sau începe în jurul datei de 28 februarie şi se sfârşeşte în jur de comun cedează locul fagului caucazian şi mai ales celui de
nis) • Carab (Carabus variolosus) • Gândac de apă (Rhysodes intercalaţii de roci consistente dar cu o poziţie mai coborâtă. 9 decembrie, iar durata medie a acesteia este de 226 de zile. Crimea, care adesea devin predominanți, iar în goruneto-căr-
sulcatus) • *Croitor de fag (Rosalia alpina). Plante: Papucul La sud de cumpăna apelor Jijia-Bârlad, situl se dezvoltă de-a Precipitaţiile atmosferice au o valoare de peste 500 mm, regi- pinete gorunul balcanic este nu numai frecvent ci şi dominant.
Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). lungul pâraielor din bazinul superior al râului Bârlad, multe mul ploilor fiind însă neuniform, cele mai mari cantităţi căzând Fagul trăiește alături de gorunul balcanic, stejar, carpen, tei
cu caracter torențial, eroziune activă și cu declanșarea în rocile primăvara şi vara, iar cele mai mici la sfârşitul iernii şi începu- pucios, tei argintiu, mesteacăn, jugastru, frasin, paltin. Cu o
Caracterizarea sitului moi ale numeroaselor alunecări de teren. Din această cauză, tul primăverii. Vânturile cele mai frecvente sunt cele din NV şi frecvenţă mai redusă apar paltinul de munte, specii de ulm,
Prezentare generală microrelieful accidentat și foarte labil a împiedicat defrișările, nord, însoțite de multe ori de ploi abundente, precum şi cele teiul cu frunză mare, sorbul, cireşul sălbatic etc. În luncile râu-
Pădurea Bârnova adăpostește o mare diversitate de habitate stabilirea de vetre, sate etc. și a permis conservarea unor eco- din est şi SE, care dau stări de vreme secetoasă cu diferenţe rilor se întâlnesc zăvoaie de plop alb, specii de salcie, ulm, care
ceea ce favorizează existența a numeroase specii de plante și sisteme forestiere foarte variate. mari de temperatură între vară şi iarnă. Pe acest fond clima- se amestecă cu frasin, stejar pedunculat etc. Arbuştii şi flora
animale. Multe dintre corpurile de pădure se păstrează intacte. teric general pot fi diferenţiate o serie de microclimate dintre erbacee au o slabă reprezentare în aceste păduri umbroase.
Pășunile din interiorul sau de la marginea pădurii sunt puțin Pedologie care amintim microclimatul de adăpostire, localizat în zonele Substratul de arbuşti este alcătuit din păducel, corn, sânger,
afectate de suprapășunat. Alături de pășuni se găsesc fânețe, În sit se întâlnesc o gamă variată de soluri zonale cum sunt feo- joase de la baza coastei, şi cel al zonei superioare a coastei şi a alun, salbă moale, călin, lemn câinesc, trandafir sălbatic, soc
zone cu tufărișuri sau terenuri agricole ce păstrează un procent ziomurile, luvisolurile, cambisolurile şi molisolurile caracteris- platourilor mai expuse curenţilor de aer şi diferenţelor termice. etc. Stratul ierburilor este dezvoltat în petece, iar în aspectul
ridicat de vegetație naturală aflată într-o stare foarte bună de tice Podişului Moldovenesc. Luvisolurile cuprind două tipuri de Climatul este favorabil pădurii de foioase. vernal întâlnim vioreaua, ghiocelul, păștița galbenă, leurda
conservare. Impactul antropic de nivel mediu și heterogenita- soluri: luvisolurile haplice și cele albice. Substratul pe care s-au etc. În aspectul estival se întâlnesc închegătoarea, popivnicul,
tea crescută a habitatelor favorizează populațiile de animale format aceste soluri este constituit din luturi şi argile, uneori Biocenoza laptele câinelui de pădure, găinușele, mierea ursului, rogozu-
ce își găsesc în sit locuri de reproducere și hrănire. Suprafața alternante în strate subţiri de luturi, marne, nisipuri sau pietri- Vegetaţia rile de pădure, piciorul caprei, salvia galbenă, murul de pădure
mare a sitului, configurația reliefului și mozaicul de habitate şuri. Solurile sunt de la profunde la foarte profunde. În sit este Diversitatea vegetaţiei şi originea diferită a elementelor flo- etc. Stratul muşchilor lipseşte sau este reprezentat prin perniţe
prezente în interiorul acestuia creează premisele ecologice ale foarte răspândit cambisolul eutric. Erodisolurile au rezultat din ristice din zona sitului se datorează succesiunilor ce s-au pe- izolate. Pajiştile sunt secundare și populate de iarba vântului,
dezvoltării unei biodiversități mari, spațiul fizic fiind suficient cambisoluri și luvisoluri prin erodarea orizonturilor superioare trecut în cadrul acestuia după terminarea ultimei perioade pieptănariţă, ovâscior, păiuş de livadă, timoftică. În cuprinsul
pentru ca fiecare specie să-și poată desfășura ciclul de viață în în diferite proporţii. În aceste condiţii se depreciază atât calită- glaciare acum 14000 de ani, cu restrângeri şi extinderi spaţiale sitului, pajiştile (fâneţe şi păşuni) sunt limitate la suprafeţe
nișa sa ecologică. ţile trofice ale solului cât şi cele hidrice, aceasta determinând ale zonelor de vegetaţie. Situl este caracterizat printr-o mare reduse, în general cu caracter fragmentar, în unele poieni şi în
scăderea capacităţii de întreţinere a vegetaţiei forestiere erba- heterogenitate a habitatelor, remarcându-se structura mozai- văile pâraielor (Văsluieţ, Rebricea, Dobrovăţ, Trestiana) şi aflu-
Biotopul cee şi lemnoase. cată a pădurilor din acest district, consecinţă a poziţiei sale de enţilor aferenţi. Umiditatea abundentă din sol permite dezvol-
Geologie/geomorfologie tranziţie între districtul stejarului la vest şi cel al gorunului la tarea unor specii iubitoare de soluri umede în lungul pâraielor
Situl se află de o parte și de alta a uneia dintre cele mai im- Hidrologie est. Fagul este prezent pe culmile mai înalte şi în expoziţiile și în scobiturile generate de alunecările de teren pe versanți,
portante cumpene de ape din Moldova, cea dintre bazinul Situl se află în reţeaua hidrografică a Podişului Central nord-vestice. Mozaicul forestier este determinat în principal cum ar fi coada calului, răchitanul, piciorul lupului, pălămida
Jijia-Bahlui (ultimul fiind râul care străbate municipiul Iași Moldovenesc care aparţine sistemului Prut cu bazinele prin- de poziţia de tranziţie geografică între Europa Centrală și cea argintie, piciorul cocoșului de apă, trestie etc.
aflat în imediata apropiere spre nord) și bazinul Bârladului, cipale Bahlui şi Bârlad. Principalii afluenţi ai Bahluiului sunt de est și diversitatea condiţiilor ecologice. Se poate aprecia că
cu precizarea că cea mai mare parte este situată în cel de-al Pârâul Voineşti, Pârâul Nicolina şi Pârâul Mare. Reţeaua hidro- partea vestică este uşor dominată de stejar iar partea estică de Fauna
doilea. Cumpăna de ape amintită conține linia celor mai mari grafică se caracterizează prin scurgeri reduse în timpul iernii gorun. Pe înălţimile mai mari de 400 m domină făgetele, car- În sit au fost identificate 336 de specii de insecte şi acarieni,
înălțimi din Podișul Central Moldovenesc, cu altitudini de peste din cauza epuizării apelor subterane. Apele mari de primăvară pino-făgetele, stejăreto-făgetele şi şleaurile acestor esenţe cu ceea ce arată bogăţia faunei edafice a acestui sit. Litiera pădu-
350 m. Constituția geologică este dată de argile, marne şi nisi- încep în martie şi formează uşoare viituri de scurtă durată. În mult carpen şi tei pucios, iar mai jos şi pe versanţii cu expoziţie rilor, luminişurile, scoarţa copacilor sunt populate de numeroa-
puri (unele cu sfere de tipul concrețiunilor de gresie) în care se partea sudică şi sud-estică, pâraiele cu caracter torențial fac ca favorabilă o frecvenţă mai mare o au gorunetele, stejăretele, se nevertebrate (gasteropode, miriapode, pseudoscorpionide,
intercalează orizonturi de calcare cu grosimi până la 3-5 m. În turbiditatea apelor să fie mare, fapt favorizat de relieful frag- goruneto-stejărele şi şleauri ale acestora cu carpen, tei argintiu păianjeni etc). Dintre insecte, o contribuţie importantă la igie-
451
na pădurilor o au carabidele, furnica roşie etc., care se hrănesc cii. Multe dintre acestea sunt atrase de hrană şi de condiţiile Iași este foarte accentuată, în timp ce activitățile agricole sunt au fost descoperite ruinele cetății lui Duma Negru. Mânăstirea
cu larve, omizi şi alţi dăunători. Sunt prezente nouă specii de bune de cuibărit (copaci scorburoşi, tufişuri dese), majoritatea preluate tot mai mult de agenți economici ce valorifică în sis- Dobrovăț, o mănăstire de călugări amplasată în satul cu același
intreres comunitar printre care gândacul nasicorn mic, flutu- speciilor fiind insectivore. Din familia ciocănitorilor putem tem intensiv suprafețe mari. Acest lucru afectează substanţial nume, este ultima ctitorie a lui Ștefan cel Mare, acesta mu-
rele Hera, croitorul mare al stejarului, rădaşca, croitorul roşu şi întâlni ciocănitoarea sură, ciocănitoarea verde, ciocănitoarea stilul de viață tradițional din sit. rind înainte de finalizarea construcției. Ansamblul Mănăstirii
croitorul fagului. Dintre amfibieni întâlnim broasca roşie de pă- pestriţă mare, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea pestri- Codrii Iașilor au fost denumiți mai târziu Codrii Bârnova. Istoria Dobrovăț a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din ju-
dure, broasca râioasă verde, broasca roșie de munte, brotăcelul ţă mică, toate acestea fiind sedentare. Ca specie migratoare, comunei Bârnova este strâns legată atât de istoria Mănăstirii dețul Iași în 2004. În ansamblu sunt cuprinse patru obiective,
şi broasca râioasă brună, precum şi specia de interes comunitar dintre ciocănitori este prezentă capîntorsura. Este demn de Bârnova cât şi de a celorlalte biserici şi schituri de pe aceste respectiv Biserica „Pogorârea Sf. Duh“ (1503-1504), Biserica
izvoraș cu burtă roșie. Reptilele sunt reprezentate de vipera de semnalat faptul că în pădurea Bârnova cuibăreşte o specie meleaguri. Prima atestare documentară a existenţei pe aceste paraclis „Sf. Gheorghe“ (1607), turnul clopotniță (1743) şi Zidul
munte, şarpele de pădure (foarte rar), şarpele de alun, șarpele strict protejată de ciocănitoare specifică zonei montane sau teritorii a unei aşezări omeneşti apare odată cu prima atesta- de incintă. În satul Poiana cu Cetate situat lângă Iaşi aproape
de casă, năpârca, guşterul, iar prin poieni şi pajişti şopârla ce- celei deltaice, ciocănitoarea neagră. Alte specii prezente sunt re a înfiinţării unei mănăstiri. Tot în zonă se găsesc Rezervația de gara Bârnova, se găsesc o cetăţuie neolitică întărită şi rui-
nuşie. Dintre mamifere, cele mai numeroase sunt rozătoarele, piţigoii (piţigoi mare, piţigoi albastru, piţigoi de munte, piţigoi paleontologică Repedea şi Rezervația palinologică Ion Inculeț nele unei biserici din piatră ridicată în secolul XVII de boierul
reprezentate de şoarecele de pădure, şoarecele scurmător, şoa- de brădet şi piţigoi codat), ţicleanul, cojoaica de pădure, mus- din Bârnova. Există şi Monumente ale Naturii, un tei argintiu Ioniţă Cujbă.
recele gulerat, popândău (specie de interes comunitar). În co- carul sur, cinteza, barza albă, dumbrăveanca, corbul, cristel de de 350 de ani la Mănăstirea Bârnova, doi tei argintii de 150
Pădurea Bârnova-Repedea - RO SCI 0135
roana arborilor sunt întâlnite veveriţele, pârşul mare, pârşul de câmp. Dintre speciile de păsări de pradă cuibăritoare amintim de ani şi un castan de 150 de ani în satul Vişani, trei stejari Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
alun şi cu o frecvenţă redusă pârşul de stejar şi pârşul cu coada şorecarul comun, uliul găinilor, acvila ţipătoare mică, viespa- de 250 de ani (stejarii lui Movilă), un stejar de 200 de ani în perimetrului acestuia
stufoasă. Tot în zonă poate fi iepurele de vizuină. Dintre ma- rul, buha mare, cucuveaua, ciuful de pădure, ciuvica, huhurezul satul Cercu, doi stejari de 300 de ani pe proprietatea Potop. Din păcate sunt frecvente braconajul și tăierile forestiere ilegale.
miferele mari sunt întâlnite în sit căprioara, mistreţul, cerbul mare şi huhurezul mic. În Pădurea Bârnova se află Poiana cu Schit, denumită astfel
carpatin, bursucul sau viezurele, dihorul, vulpea, nevăstuica, datorită unei bisericuțe ridicate de cneazul Duma Negru, fost Administrarea sitului
jderul de pădure şi pisica sălbatică. Situl oferă adăpost pentru Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE mare vornic al Ţării de Jos în vremea voievodului Alexandru cel Există în perimetrul sitului panouri de avertizare, trasee tema-
patru specii de lilieci de interes comunitar, acestea găsind în Situația economică este în general relativ precară, nivelul Bun, ale cărei ruine există și astăzi. În Poiana cu Schit se află tice, turistice și puncte de colectare a deșeurilor suficiente. Mai
pădurile de aici un habitat propice de hrănire. Existenţa a nu- de trai fiind scăzut. Totuși, în așezările rurale străbătute de şi 30 de lucrări de artă realizate în perioada anilor ΄80 de cei sunt necesare totuși pentru completarea infrastructurii pano-
meroase biotopuri bine consolidate atrage păsările, în masivul drumuri naționale starea infrastructurii este mult mai bună. mai buni sculptori români, fiind singura tabără de sculptură în uri de informare, panouri de orientare, puncte de informare și
păduros Bârnova-Repedea fiind identificate peste 120 de spe- Dependența locurilor de muncă ale localnicilor de municipiul piatră din Moldova. În apropiere, spre NE, la izvoarele Cutitnei, amenajări pentru observare/supraveghere.
0 1 2 3 km
452
Pădurea Bejan - RO SCI 0136
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Hunedoara: Cârjiţi, Deva.
Suprafaţa: 102 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 51‘ 6‘‘; Long. E 22˚ 53‘ 17‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 499 max., 246 min., 325 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit caracter vertic, soluri brune luvice care prezintă caracterul tipic
0 0,5 1 1,5 km
453
Pădurea Bogăţii - RO SCI 0137
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Braşov: Apaţa, Comăna, Crizbav, Feldioara, Hoghiz, Măieruş.
Suprafaţa: 6.352 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 55‘ 38‘‘; Long. E 25˚ 24‘ 55‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 1087 max., 454 min., 742 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit pe valea Bogăţii se dezvoltă mai multe hectare de ariniş, unde
9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de predomină arinul alb, alături de care se găsesc specii de sălcii și
fag de tip Asperulo-Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene răchite. În trupul de pădure de la vest de Bogata Olteană apare
de fag din Cephalanthero-Fagion; 9170 - Păduri de stejar cu pinul negru ca specie plantată. Subarboretul este relativ bine
carpen de tip Galio-Carpinetum; 91E0* - Păduri aluviale cu dezvoltat doar în câteva sectoare unde sunt deschideri în pă-
Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion inca- dure, la lizieră sau în păşunile împădurite, fiind întâlnite specii
nae, Salicion albae); 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe ver- precum cornul, dârmoxul, călinul, taula, socul negru, alunul,
sanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91V0 - Păduri dacice de fag lemnul câinesc, zmeurul, măceșul, păducelul și ienupărul co-
(Symphyto-Fagion); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. mun. Pe terenurile unde s-au executat tăieri definitive în fă-
gete se instalează şi specii pioniere precum murul, plopul tre-
Speciile de interes comunitar din sit murător și salcia căprească. Zonele deschise, mai ales păşunile
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă şi fânaţele din nordul sitului, sunt acoperite cu o floră specifică
(Bombina variegata). Mamifere: Liliacul mic cu potcoa- în care predomină gramineele şi alte plante. Pe cuprinsul aces- cele mai frecvente (cuibăritoare sau de pasaj) fac parte șoreca- lui de la Hoghiz. Formaţiunile prestatale româneşti şi apoi cele
vă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mare cu potcoavă tui sit sunt protejate opt habitate de interes comunitar, dintre rul comun, ciuful de pădure, porumbelul gulerat, cucul, fâsa de medievale au avut rol de apărare împotriva năvălirilor străine,
(Rhinolophus ferrumequinum) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun care două sunt prioritare pentru conservare ocupând suprafeţe pădure, silvia cu cap negru, silvia mică, silvia de câmp, pitulicea dovadă stând ruinele unor cetăţi şi castele, astăzi Monumente
(Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: Euphydryas ma- restrânse: Pădurile aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excel- mică, brumărița de pădure, muscarul sur, pițigoiul mare, sturzul istorice. Manifestările spirituale şi culturale multietnice
turna • Lycaena dispar • Euphydryas aurinia • Eriogaster catax • sior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) şi Pădurile de cântător, măcăleandrul, cocoșarul, codroșul de pădure, mugu- sunt exprimate cu ocazia sărbătorilor de iarnă şi primăvară
*Callimorpha quadripunctaria • Gândac de apă (Rhysodes sul- Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene. rarul, botgrosul, presura galbenă, cinteza de pădure, sticletele, (Ceata Feciorilor, Sărbătoarea armizenilor de Florii, Fărşangul,
catus) • Colias myrmidone. câneparul etc. Bine reprezentate numeric sunt și câteva specii de Împușcatul cocoşului, Carnavalul), precum şi de zilele comu-
Fauna mamifere precum cerbul carpatin, căpriorul, mistrețul, vulpea, nelor. Cu ocazia „Balului strugurilor“ organizat de comunitatea
Caracterizarea sitului Nevertebratele sunt bine reprezentate în sit. Dintre insecte s-au dihorul, viezurele, jderul de copac, jderul de piatră, nevăstuica, maghiară din Hoghiz, tinerii îmbrăcaţi în port popular tradiţi-
Prezentare generală observat șapte specii protejate în spațiul european, șase fiind hermelina etc. De asemenea, se reproduc în sit și specii ca veve- onal străbat satul, călare sau în căruţe, invitând lumea la bal.
Situl conservă un eşantion reprezentativ la nivel naţional de din grupul fluturilor, fluturele tigru, albilița portocalie, fluturele rița, ariciul, cârtița și pisica sălbatică. Mamiferele de interes co-
păduri compacte de foioase, în care predomină fagul, alături bălțat de mlaștină, fluturele maturna, fluturele roșu de mlaștină munitar sunt reprezentate de lup, râs și ursul brun, dar și de două Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
de gorun şi alte specii. Una din caracteristicile sale o reprezintă și o specie de fluture de noapte. Dintre gândaci este prezentă în specii de lilieci, liliacul mic cu potcoavă și cel mare cu potcoavă, perimetrului acestuia
inversiunea vegetaţiei lemnoase, aici gorunetele apărând frec- sit o specie de interes comunitar de coleopter roșu, dependen- ambele caracteristice arboretelor bătrâne de fag şi stâncăriilor cu Extinderea carierei de piatră existente afectează habitatele fo-
vent la altitudini mai mari decât fagul. Opt tipuri de habitate tă de lemnul mort din pădure. Amfibienii sunt reprezentaţi de grote existente în sit, având ca teritoriu de hrănire zonele deschi- restiere până la eliminarea acestora. Se semnalează braconajul
de interes comunitar s-au identificat la nivelul sitului, dintre buhaiul de baltă cu burta galbenă (specie comunitară), alături de se sau semi-deschise din zonă. cinegetic la cervide, mistreţi şi râs. Dezvoltările imobiliare în
care două sunt prioritare, toate fiind într-o stare bună de con- care se întâlnesc populații numeroase de tritoni, broaște râioase partea de extravilan din afara sitului dar şi din interiorul lui,
servare și adăpostind specii de interes comunitar de neverte- brune, broaște râioase verzi, brotăcei, broaște roșii de munte și Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE fragmentează habitatele şi perturbă fauna.
brate, amfibieni şi lilieci, precum și cele trei specii de carnivore salamandre. Reptilele sunt relativ bine reprezentate, mai ales în Ocupaţiile principale ale locuitorilor sunt agricultura, creşterea
mari (lup, urs brun și râs). La diversitatea mare a habitatelor terenurile deschise unde există şi stâncărie. S-au identificat în sit animalelor, exploatările forestiere, mica industrie de prelucrare Administrarea sitului
forestiere se adaugă multe zone umede precum depresiuni năpârci, vipere comune, gușteri, șopârle de câmp și șopârle de a lemnului şi a produselor lactate, materialele de construcţii, co- În sit există poteci/drumuri marcate pentru vizitare folosite de
înmlăştinite, izvoare şi pâraie, dar și suprafeţe de stâncărie ziduri. Păsările sunt cel mai numeros grup de vertebrate prezen- merţul şi agroturismul. Localităţile din vecinătatea sitului benefi- turişti. La intrările principale sunt necesare panouri de averti-
de diverse mărimi şi forme. Nu sunt lipsite de importanţă te în sit, incluzând mai multe specii de interes comunitar, unele ciază de alimentare cu apă şi canalizare, cu excepţia satelor mici. zare/atenţionare şi panouri de informare. Vizitatorii au nevoie
elementele geologice şi geomorfologice deosebite precum foarte bine reprezentate prin numărul de perechi clocitoare așa Gospodăriile sunt încălzite în sistem individual, cu gaze naturale de panouri cu harta sitului, puncte de informare, un traseu te-
stânca de conglomerat poligen de lângă Fântâna Albă, stâncile cum sunt barza neagră, acvila țipătoare mică, acvila mică, vies- şi lemne sau numai cu lemne. matic de prezentare a principalelor elemente de floră, habitate
brun-roşiatice de gresii feruginoase din aval de Fântâna Rece, parul, șerparul, ierunca, cristelul de câmp, huhurezul mare, buha, Descoperirile arheologice au scos la iveală vestigii care do- și faună, precum şi de amenajări pentru colectarea deşeurilor.
gresiile calcaroase albe şi ivirile de bazalt din zona văii Bogăţii. caprimulgul, ghionoaia sură, ciocănitoarea cu spate alb, ciocăni- vedesc continuitatea vieții fără întrerupere pe acest teritoriu Este necesară suplimentarea barierelor pe toate drumurile fo-
Situl este de asemenea zonă de cuibărit și de pasaj importantă toarea de stejar, ciocănitoarea neagră, ciocârlia de pădure, mus- încă din epoca bronzului. Aşezările daco-romane împânzeau restiere pentru a se limita accesul motorizat.
pentru un număr mare de specii de păsări de interes comunitar. carul gulerat, muscarul mic și silvia porumbacă. Dintre speciile această zonă, din perioada romană rămânând urmele castru-
Biotopul
Geologie/geomorfologie
Situl prezintă aceleaşi trăsături geologice cu Munţii Perşani,
din care face parte, având o mare complexitate tectonică şi de
stratificare a rocilor. În partea estică şi centrală situl prezintă
depozite sedimentare, respectiv conglomerate şi gresii de fliş
cretacic. Vestul teritoriului are o altă structură geologică, do-
minată de eruptivul bazaltic și formată din rocile tipice acestor
formaţiuni (gnais, gresie, cuarţit, şist cloritos şi sericitos și cal-
car biogen). Geomorfologic, situl face parte din partea centrală
a Munţilor Perşani, cuprinzând numeroase văi cu versanţi nu
foarte abrupţi, în general având forme rotunjite. Partea estică
este mai înaltă şi cu energie de relief ceva mai mare, iar cea
vestică are înălţimi mai reduse şi văi mai largi.
Pedologie
Situl prezintă cambisoluri (districambisoluri) predominante
mai ales sub făgete și spodsoluri (prepodzoluri) prezente mai
ales sub stejărișuri.
Hidrologie
Situl aparţine în întregime bazinului hidrografic al Oltului,
râu care înconjoară partea centrală a munţilor Perşani deli-
mitând-o la est, nord şi vest. Situl este străbătut de pârâul
Bogăţii, care drenează majoritatea văilor secundare, precum
Trestia și pârâul Ţiganului.
Aspecte climatologice
Situl se caracterizează printr-un regim climatic temperat-con-
tinental moderat, cu unele influenţe excesive în zonele joase
ale văilor şi la contactul cu depresiunile adiacente. Practic, în-
tregul climat este o trecere de la cel al bazinului Transilvaniei
la cel al munţilor de Curbură. Temperatura medie anuală este
de 7 °C, iar precipitaţiile medii anuale ajung la peste 800 mm,
existând variaţii în funcţie de altitudine. Cele mai frecvente
vânturi bat dinspre NV, V sau SV. În partea de est bate un vânt
de primăvară, denumit mâncătorul de zăpadă, care duce la o
topire mai rapidă a zăpezilor.
Biocenoza
Vegetaţia
Situl fiind acoperit în cea mai mare parte cu păduri de foioase,
vegetaţia este caracteristică acestor tipuri de habitate. Printre
speciile de plante lemnoase predomină fagul, gorunul și ste-
0 1 2 3 km
jarul, alături de care apar și carpenul, ulmul de munte, frasi-
nul, cireșul sălbatic, paltinul de câmp și jugastrul. În special
454
Pădurea Bolintin - RO SCI 0138
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Giurgiu: Bolintin-Vale, Bucşani, Crevedia Mare, Grădinari, Găiseni, Ogrezeni, Vânătorii Mici.
Suprafaţa: 5.737 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 26‘ 46‘‘; Long. E 25˚ 40‘ 19‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Câmpia Găvanu-Burdea Altitudinea: 150 max., 87 min., 124 med.
Pedologie
Pe teritoriul sitului se întâlnesc predominant următoare-
le tipuri de soluri: argiluvisoluri (reprezentate aici de soluri
brun-roşcate luvice (podzolite), soluri brune şi planosoluri),
cambisoluri (din care fac parte solurile brune eu-mezobazice),
soluri şi protosoluri aluviale aflate în partea de est a sitului.
Hidrologie
Hidrologia sitului este strâns legată de evoluţia hidrologică
a bazinului Argeşului, cu care acesta se învecinează la est. În
partea de SE a sitului se află Lacul Hobaia, amenajat în prezent
ca şi complex pentru pescuitul sportiv, acesta fiind compus din
două lacuri principale, Hobaia 1 (80 ha) şi Hobaia 2 (230 ha),
cel din urmă având în amonte, pe o distanţă de 1 km, mari su-
prafețe de stuf.
Aspecte climatologice
Zona se încadrează în tipul de climă temperat-continentală,
cu veri foarte calde, cantităţi medii de precipitaţii care cad în
general sub formă de averse şi ierni relativ reci, marcate la in-
tervale neregulate de viscole puternice şi de încălziri frecvente.
Temperatura medie anuală este de 10 °C, iar precipitaţiile me-
dii anuale însumează 540 mm. Vânturile predominante sunt
din direcţia NE.
Biocenoza
Vegetaţia
Situl constituie cea mai reprezentativă pădure de stejar din
întregul areal românesc al speciei. Pădurea este formată din
stejar pedunculat, cer, tei, frasin, carpen, salcâm, pin şi alte
specii, vârsta medie a arboretelor fiind de 75 de ani. Stratul ar-
bustiv este reprezentat de corn, sânger, lemn câinesc, păducel,
porumbar și cruşin. Dintre plantele ierboase menţionăm leur-
da, vinariţa, cerenţelul, silnicul, colţişorul, mărgica, untişorul,
coada cocoşului, rogozul, urzica și multe altele. Condiţiile geo-
grafice şi pedoclimatice din sit sunt favorabile dezvoltării unor
specii ale căror fructe sunt folosite în alimentaţie. Astfel, în flo-
ra spontană se întâlnesc arbuşti fructiferi cu valoare economică
precum măceşul, cornul, porumbarul, alunul, păducelul, cireşul
sălbatic și socul negru. Vegetaţia acvatică este de trei tipuri, ve-
getaţie acvatică de mal (formată din stuf şi papură care cresc
pe malurile râurilor), vegetaţie plutitoare (formată din nufăr
galben, nufăr alb, plutnică, peștișoară, cornaci) şi vegetaţie
submersă (brădiş), care se află pe fundul apei.
Fauna
Mozaicul de ecosisteme tereste şi acvatice din cadrul sitului
favorizează dezvoltarea unei faune bogate de nevertebrate,
amfibieni, reptile, peşti şi mamifere. Zona forestieră este bo-
gată în specii de mamifere precum cerbul lopătar, căpriorul,
mistreţul, viezurele, iepurele şi vulpea. Mistreţul are condiţii
de dezvoltare foarte bune datorită pădurilor de stejar, tere-
nurilor cu apă stagnantă (înmlăştinite) şi desişurilor care oferă 0 1 2 3 km
un bun adăpost. Fauna mai prezintă elemente tipice de stepă
455
Pădurea Breana-Roşcani - RO SCI 0139
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Galaţi: Băneasa.
Suprafaţa: 157 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 55‘ 37‘‘; Long. E 27˚ 59‘ 44‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 201 max., 96min., 153 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Băneasa. Cu trenul se poate ajunge pe ruta Târgu Bujor-Bârlad cu coborâre în staţia Băneasa.
0 0,5 1 1,5 km
456
Pădurea Călugărească - RO SCI 0140
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Olt: Drăgăneşti-Olt, Dăneasa, Radomireşti, Stoicăneşti.
Suprafaţa: 677 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 9‘ 54‘‘; Long. E 24˚ 37‘ 29‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române Altitudinea: 139 max., 119 min., 133 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
457
Pădurea Ciornohal - RO SCI 0141
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Botoşani: Călăraşi, Santa Mare.
Suprafaţa: 270 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 37‘ 46‘‘; Long. E 27˚ 14‘ 13‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Sucevei Altitudinea: 252 max., 81 min., 195 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
localitate, iar pădurea Ciornohal devine clar vizibilă în stânga, la o distanță de mai puțin de doi kilometri. Alternativ, putem părăsi
DN24C în satul Bogdănești urmând spre vest indicatorul spre Albești pe DJ282A. La ieșirea vestică a satului, spre stânga (sud) se
desprinde DC35A spre Călărași care ne conduce în lungul marginii de est a pădurii Ciornohal.
Habitatele DE interes comunitar din sit dintre pădurile masive și spațiul gol al stepelor, pe măsura
91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 40C0* - Tufărişuri de aridizării climatului).
foioase ponto-sarmatice.
Hidrologie
Speciile de interes comunitar din sit La baza versantului pe care se află pădurea se găsește pârâul
Plante: Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). Ciornohal, afluent al micului râu Corogea care se varsă în Prutul
aflat nu departe spre est. Acesta seacă de cele mai multe ori
Caracterizarea sitului în timpul verii.
Prezentare generală cotată ca având aici cea mai nordică locație. Interesantă este în Migrarea forței de muncă pe distanțe mari, în special în Europa
Situl este important din punct de vedere conservativ, fiind o pă- Aspecte climatologice această pădure vegetația ierboasă de silvostepă ce a supravie- de vest, este des întâlnită.
dure tipică pentru silvostepa nordică a României. Din punct de Climatul este aspru, continental, cu veri secetoase și relativ țuit în rariști, poieni și la marginea pădurii, în timp ce în fostele Biserica din satul Călărași este datată din anul 1901 şi are hra-
vedere fitogeografic, aici este limita nordică a arealului scumpiei calde și ierni geroase, specific silvostepei nordice. Acesta ex- pajiști din jur a fost distrusă de suprapășunat și arat. Astfel, se mul Sf. Treime. Ctitorii bisericii sunt boierii moșiei Rânghilești,
în România, un arbust submediteranean deosebit de decorativ. plică raritatea pădurilor în regiune. Temperatura media anu- întâlnesc aici rușcuța, migdalul pitic, garofița de stepă, piciorul Gheorghe, Jan și Bogdan Goilav, precum și locuitorii satu-
ală nu trece de 8,2 °C, iar precipitațiile medii anuale sunt în cocoșului iliric, ciulinele de stepă, rodul pământului oriental, lui Călărași.
Biotopul jur de 490 mm (pentru ca o regiune să fie acoperită natural de barba boierului de stepă. Singura specie de plantă prioritară
Geologie/geomorfologie păduri compacte, preciptațiile trebuie să treacă de 580 mm). prioritară este tot una caracteristică pajiștilor uscate și anume Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Relieful este reprezentat de coline domoale (deși denu- Pădurea Ciornohal este unul dintre rarele petece de pădure din stânjenelul sălbatic de stepă. perimetrului acestuia
mirea geografică a regiunii este Câmpia Jijiei și se referă silvostepta nordică și supraviețuiește datorită microclimatului Un impact potențial negativ îl au pășunatul, vânătoarea, bra-
la potențialul agricol al arealului și la raritatea pădurilor) mai răcoros și mai umed din timpul verii al versantului expus Fauna conajul (inclusiv prin otrăvire și punerea de capcane), toate
ale căror înălțimi nu depășesc 250 m, separate de văi largi spre est. Fauna de interes cinegetic cuprinde mistrețul, vulpea și faza- acestea fiind semnalate, însă doar accidental.
sculptate în argile, marne depuse în bazinul puținei adân- nul. Cuibăresc în perimetrul pădurii relativ puține păsări (zece
ci mări Sarmatice acum 20-25 de milioane de ani. Pădurea Biocenoza specii) din cauza întinderii reduse a acesteia. Administrarea sitului
Ciornohal se află pe versantul estic al unei astfel de coline cu Vegetaţia În perimetrul sitului există un panou de informare amplasat în
pantă foarte domoală. Vegetaţia sitului este deosebit de bogată, întâlnindu-se aici Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE singurul punct de intrare amenajat, la cantonul silvic de la mar-
424 de specii de plante vasculare aparţinând la 56 de familii, Locuitorii comunei Călărași sunt confruntați, din cauza izolării ginea de est a pădurii. Sunt necesare pe viitor două panouri de
Pedologie deşi Pădurea Ciornohal este una dintre pădurile cu întindere față de centrele urbane regionale ale unei zone oricum slab avertizare, unul pentru orientare, amenajarea a cel puțin un tra-
Solul întalnit în cadrul sitului este cambisolul eutric, format redusă ale silvostepei nordice. Este compusă din stejar, gorun, dezvoltate economic, cu condiții de viață dificile. Agricultura seu tematic și a cel puțin un punct pentru colectarea deșeurilor.
pe marne și argile, alternând cu cernoziomul haplic, sol tipic arțar tătăresc și carpen, iar la margini și în rariști se remarcă de subzistență este des întâlnită, iar aceasta nefiind expresia
pentru condițiile mai aride ale silvostepei (zona de trecere tufărișurile compacte de scumpie, specie submediteraneană unei conservări a tradițiilor locale, ci a sărăciei pregnante.
0 0,5 1 1,5 km
458
Pădurea Dălhăuţi - RO SCI 0142
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vrancea: Coteşti, Cârligele.
Suprafaţa: 203 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 41‘ 41‘‘; Long. E 27 ˚0‘ 37‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Subcarpaţii de Curbură Altitudinea: 625 max., 322 min., 498 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
459
Pădurea de gorun şi stejar de la Dosul Fânaţului
- RO SCI 0143
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Braşov: Şoarş.
Pădurea de gorun şi stejar de la Dosul Fânaţului - RO SCI 0143
Suprafaţa: 108 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 53‘ 26‘‘; Long. E 25˚ 2‘ 36‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 610 max., 472 min., 549 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit sitului. Debitele sunt în general scăzute, mai ales în perioadele
91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. secetoase din timpul verilor, însă şi în alte perioade, inclusiv
iarna. În partea sudică a sitului există mai multe văi seci, care
Speciile de interes comunitar din sit prezintă apă la suprafaţă doar în perioadele de ploi torenţiale
Nevertebrate: Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Croitor sau primăvara la dezgheţ.
mare (Cerambyx cerdo).
Aspecte climatologice
Caracterizarea sitului Climatul general al sitului este temperat-continental, de dealuri
Prezentare generală şi podişuri, în care temperaturile sunt mai ridicate decât în de- sunt reprezentate prin specii comune precum gușterul, șopârla Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
Situl reprezintă un martor al vechilor păduri de gorun şi stejar presiunile intramontane din Transilvania, iernile fiind mai blân- de câmp, șopârla de munte și șarpele de casă. Avifauna este Economia comunei se bazează pe agricultură, creşterea ani-
din Podişul Transilvaniei, în prezent puternic fragmentate şi în de, iar verile mai călduroase, uneori chiar secetoase. Precipitaţiile bine reprezentată, deşi situl este mic. Diversitatea ridicată a malelor, agroturism, în zonă fiind dezvoltată și mica industrie.
mare parte dispărute. În acest habitat de interes comunitar medii anuale au valori de peste 600 mm, predominând vânturile vegetaţiei şi structura arboretului (arbori groşi, înalţi, uscaţi Gospodăriile sunt racordate la rețeaua de distribuție a apei po-
prioritar pentru conservare, stejarul pedunculat este răspândit din direcţia NV către est. Iarna apare Crivăţul şi uneori se resimte parţial sau total, arbori doborâţi, lemn mort subţire şi gros) au tabile și canalizare, fiind încălzite în sistem individual, cu gaz
la baza versantului, iar gorunul ocupă porţiunile mai înalte. şi Foehnul, care produce topirea rapidă a zăpezii. contribuit la apariţia şi menţinerea acestei avifaune ce include metan și lemne.
Habitatul prezintă următoarele caracteristici importante în caprimulgul, ghionoaia sură, ciocănitoarea de stejar, ciocăni- Într-o foarte bună stare de conservare care atrage mulți turiști
vederea asigurării unei stări de conservare favorabile în timp: Biocenoza toarea de grădini, muscarul gulerat și sfrânciocul roșiatic. Alte sunt Biserica fortificată din Seliștat (secolul al VIII), Biserica
proveniența din sămânţă şi o creştere viguroasă a celor două Vegetaţia specii precum viesparul și acvila țipătoare mică cuibăresc atât în evanghelică fortificată Bărcut (secolul al XIV-lea), Biserica
specii de arbori edificatori, existenţa unor exemplare de mari Vegetaţia cea mai bine reprezentată este formată din specii pădure, cât şi în afara limitelor ei, hrănindu-se doar din sit. Alte fortificată Felmer (secolul al XIII-lea) și Biserica fortificată din
dimensiuni, dar şi a celor bătrâne, cu lemn mort esenţial pen- lemnoase, fie arboricole, fie de subarboret. În sectoarele cu specii utilizează pădurea pentru hrănire, staţionare și iernare, Șoarș (secolul al XV-lea). Fondată în secolul al XII-lea, întreaga
tru numeroase animale printre care se numără şi două specii deschideri în pădure sau unde consistenţa arboretului este așa cum sunt șoimulețul mic și huhurezul mare. Densităţile cele comună este dominată de arhitectura saxonă scoasă în eviden-
de interes comunitar, croitorul cenuşiu şi croitorul mare al mai mică, terenul este acoperit cu diverse specii arbustive care mai ridicate ale speciilor cuibăritoare se înregistrează în zonele ța și de Biserica Săsească (sec. XIII). În prezent, un amestec de
stejarului. La acestea se adaugă o diversitate mare a speciilor formează stratul secundar şi care permit în mică măsură insta- cu parcele bătrâne, formate din arbori bătrâni, arborete cu con- tradiții și culturi definesc comunitatea, acestea putând fi trăite
arbustive şi a mai multor grupe de nevertebrate şi vertebrate. larea stratului ierbos. Plantele lemnoase sunt reprezentate de sistenţă scăzută şi în porţiunile cu subarboret bogat. În sit şi în pe viu cu ocazia sărbătorilor de Paşti și de Crăciun sau la Balul
specii precum carpenul, paltinul de câmp, jugastrul, frasinul, vecinătatea sa se reproduc şi alte specii de păsări precum uliul de Sfântul Ioan.
Biotopul teiul pucios, fagul, cireșul și părul sălbatic, ulmul de câmp, găinar, porumbelul de scorbură, ciuful de pădure, cucul, huhu-
Geologie/geomorfologie lemnul câinesc, socul negru, cornul, alunul, salba râioasă, ta- rezul mic, graurele, pupăza, ciocănitoarea pestriță mare, ghi- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Situl este parte a marelui podiş intracapatic transilvănean, fi- ula, dârmoxul și crușinul, toate acestea însoţind speciile princi- onoaia verde, fâsa de pădure, gaița, coțofana, cioara grivă, silvia perimetrului acestuia
ind suprapus peste depozite de marne nisipoase, caracteristice pale care definesc acest habitat, stejarul și gorunul. În această cu cap negru, silvia de câmp, silvia mică, pitulicea mică, codro- Atât în sit cât și în afara acestuia este prezent în mod per-
unei regiuni întinse din interiorul lanţului carpatic. Modelarea pădure, stejarul pedunculat este răspândit la baza versantului, șul de pădure, privighetoarea de zăvoi, mierla, sturzul cântător, manent impactul negativ datorat dezvoltării carpenului în
accentuată a reliefului a fost favorizată de rocile sedimentare iar gorunul ocupă porţiunile mai înalte. Cele două specii de ste- măcăleandru, pițigoiul albastru, pițigoiul mare, pițigoiul sur, detrimentul speciilor caracteristice habitatului protejat. De
predominant miocene (marne, nisipuri, argile), dar şi sarma- jari formează un habitat prioritar, Vegetaţie de silvostepă eu- pițigoiul cu coadă lungă, scorțarul, cojoaica de pădure, cinteza asemenea, structura naturală a pădurii poate fi modificată de
ţiene. Tipul general major al reliefului este de podiș deluros, rosiberiană cu Quercus spp. În zona superioară a pădurii, unde de pădure, presura galbenă. Mamiferele sunt un grup de verte- un management silvic necorespunzător, prin care se practică
reprezentat printr-o alternanţă de dealuri și văi înguste se- aceasta se răreşte, se dezvoltă exemplare de ienupăr comun brate relativ bine reprezentat ca specii şi efective, cu menţiunea extragerea arborilor groşi, bătrâni sau uscaţi parţial de stejar și
cundare, orientate N-S, dispuse aproape paralel, conţinând şi care pot atinge înălţimi de până la 2 m. că multe dintre ele se reproduc, se hrănesc sau se odihnesc pe gorun sau neextragerea la timp a carpenului din zonele unde a
tipuri variate de alunecări de teren, versanţii căpătând astfel suprafeţe evident mai mari decât cea a sitului, cuprinzând şi copleşit stejăretele, sau de lipsa stimulării regenerării naturale
o dinamică accentuată. Fauna alte parcele de pădure din afara acestuia. Altele utilizează situl a stejarului şi gorunului.
Dintre speciile de nevertebrate s-au identificat două tipuri de doar pentru anumite necesităţi, având teritorii ce exced cu mult
Pedologie insecte de interes comunitar, croitorul cenușiu și croitorul mare limitele sale. Dintre mamiferele întâlnite în sit şi vecinătatea sa, Administrarea sitului
În sit sunt prezente următoarele clase şi tipuri de soluri: cambi- al fagului, ambele relativ bine răspândite şi în stare bună de amintim veverița, șoarecele gulerat, șoarecele de pădure, pârșul În sit sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare și pa-
soluri (eutricambisoluri) și luvisoluri (preluvisoluri). conservare. Dintre amfibieni a fost identificat în sit buhaiul mare, pârșul de alun, ariciul, cârtița, cerbul carpatin, căpriorul, nouri de informare în principalele puncte de acces în sit, un
de baltă cu burta galbenă, răspândit în bălţile temporare sau mistrețul, vulpea, pisica sălbatică, bursucul, jderul, nevăstuica turn de observații amplasat într-un punct cu vizibilitate mare,
Hidrologie cvasi-permanente din zonele mai umede ale pădurii, alături de și hermelina. Dintre speciile de interes comunitar, apar în mod bariere pe drumurile forestiere sau de exploatare agricolă care
Situl se încadrează în bazinul hidrografic superior al Oltului, alte specii precum broasca râioasă brună, broasca râioasă verde, excepțional sau foarte rar ursul brun și lupul, ambele utilizând intră în sit și un traseu tematic în interiorul acestuia.
respectiv al afluentului său principal Cincu care colectează brotăcelul, broasca săpătoare brună, toate acestea având o răs- teritorii de reproducere şi vânătoare mult mai mari decât supra-
apele pârâului Calbor, ce drenează practic întreaga suprafaţă a pândire relativ uniformă şi fiind în general abundente. Reptilele faţa sitului și prin urmare neavând populaţii stabile aici.
0 0,5 1 1,5 km
460
Pădurea de gorun şi stejar de pe Dealul
Purcăretului - RO SCI 0144
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Braşov: Beclean, Cincu, Voila.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit sunt în general scăzute, mai ales în perioadele secetoase din
91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. timpul verilor, însă şi în alte perioade, inclusiv iarna. În partea
sudică a sitului există mai multe văi seci, care prezintă apă la
Caracterizarea sitului suprafaţă doar în perioadele de ploi torenţiale sau primăvara
Prezentare generală la dezgheţ.
Importanţa sitului rezidă în faptul că acesta adăpostește o
pădure de stepă eurosiberiană cu stejar și gorun, habitat Aspecte climatologice
natural de interes comunitar prioritar, martor al vechilor pă- Climatul general al sitului este cel temperat-continental de
duri de acest fel din Podişul Transilvaniei, în prezent puternic dealuri şi podişuri. Temperatura medie anuală a aerului este
fragmentate şi în mare parte dispărute şi înlocuite de păşuni. de 8,5 °C, precipitaţiile medii anuale ajung la 600 mm, iar specii de păsări cu cât există şi sectoare cu consistenţe mai scă- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
Necesitatea conservării acestei păduri este cu atât mai mare cu vânturile bat predominant din direcţia NV. Iarna apare Crivăţul zute, mici ochiuri în vegetația lemnoasă şi grupuri de plante Economia comunei se bazează pe agricultură (în special cul-
cât sunt prezenți arbori groşi ajunşi la vârste de peste 150 ani. şi uneori se resimte şi Foehnul, care influențează mai ales de- lemnoase arbustive ce constituie loc de cuibărit sau teritoriu tivarea cartofului prin asociații și societăți agricole), creşterea
Starea bună de conservare a habitatului se datorează interven- presiunea Făgăraş. de hrănire sau de staţionare/odihnă. Printre speciile de păsări animalelor, construcţii, morărit și panificație, comerț cu amă-
ţiei foarte reduse a factorilor antropici. ce cuibăresc în sit se numără viesparulul, caprimulgulul, ghi- nuntul, pescuit. Localitățile din sit beneficiază de alimentare cu
Biocenoza onoaia sură, ciocănitoarea de stejar, muscarul gulerat și sfrân- apă potabilă în sistem centralizat, însă canalizarea este doar în
Biotopul Vegetaţia ciocul roșiatic. Alte specii utilizează pădurea pentru hrănire, faza de proiect. Locuințele sunt încălzite în sistem individual,
Geologie/geomorfologie Din cauza suprafeţei foarte mici, situl are o floră relativ săra- staţionare și iernare, precum acvila țipătoare mică, șoimulețul cu gaze naturale sau lemne.
Situl este parte a marelui podiş intracapatic transilvănean, fi- că în specii. Reprezentative sunt plantele lemnoase, care dau de iarnă, huhurezul mare și silvia porumbacă. Densităţile cele Comuna Beclean este atestată documentar din secolul al
ind suprapus peste depozite de marne nisipoase, caracteristice nota fundamentală habitatului principal. Astfel, vegetaţia mai ridicate ale speciilor cuibăritoare se înregistrează în sec- XIII-lea, fapt care rezultă din evidențele Diplomei Cavalerilor
unei regiuni întinse din interiorul lanţului carpatic. Tipul gene- ierboasă se dezvoltă doar pe suprafeţe restrânse, substratul toarele cu arbori bătrâni, consistenţă mai scăzută a pădurii şi Ioaniți. În decursul timpului, comuna a avut o tradiție în
ral major de relief este reprezentat de o alternanţă de dealuri fiind ocupat în cea mai mare proporţie de speciile lemnoase subarboret bogat. În sit şi imediata vecinătate a sa cuibăresc meșteșugul tăbăcăritului, „Steagul ţeghiului tăbăcarilor din
și văi înguste secundare, orientate NS, dispuse aproape paralel, reprezentate de arbori sau de arbuşti. În sectoarele cu deschi- şi alte specii de păsări precum uliul găinilor, șoimul rândunele- Beclean“ fiind fondat în 1643. Astăzi se poate vizita monumen-
conţinând şi tipuri variate de alunecări de teren, de diverse mă- deri în pădure sau unde consistenţa arboretului este mai mică, lor, porumbelul de scorbură, turturica, cucul, ciuful de pădure, tul istoric bine conservat al bisericii construite în primii ani ai
rimi şi grade de evoluţie, versanţii căpătând astfel o dinamică terenul este acoperit cu diverse specii arbustive, care formează pupăza, ciușul, ciocănitoarea mare pestriță, graurele, fâsa de secolului al XIX-lea, în stil bizantin. Viaţa satului este animată
accentuată. Versanții au evoluat în raport cu roca, clima, ve- stratul secundar şi care permit în mică măsură instalarea stra- pădure, grangurele, gaița, coțofana, cioara grivă, silvia cu cap de tradiţiile Crăciunului (Colindul, Crucea de gheaţă sau Ceata
getația şi modul de utilizare a terenurilor, respectiv amprenta tului ierbos. Este remarcabilă marea diversitate a speciilor de negru, silvia de câmp, codroșul de pădure, privighetoare de ză- de feciori), ori întâlniri precum Fii satului.
antropică asupra peisajului. plante lemnoase, atât arbori cât şi arbuşti, precum carpenul, voi, sturzul cântător, pițigoiul albastru, pițigoiul mare, cojoai-
frasinul, teiul pucios, cireșul sălbatic, jugastrul, lemnul câinesc, ca, pițigoiul cu coadă lungă, țoiul, cinteza de pădure, presura Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Pedologie sângerul și alunul, ce însoțesc speciile principale definitorii ale galbenă. Pădurea este și habitatul câtorva specii de mamifere perimetrului acestuia
Pedologic, situl prezintă cambisoluri (eutricambisol) și luviso- habitatului, stejarul și gorunul. precum veverița, șoarecele de pădure, pârșul mare, pârșul de Tăierile ilegale şi braconajul au efecte negative asupra sitului.
luri (preluvisol). alun, ariciul, cerbul carpatin, căpriorul, mistrețul, viezurele,
Fauna pisica sălbatică, vulpea, dihorul, nevăstuica, hermelina și al- Administrarea sitului
Hidrologie Dintre amfibieni sunt prezente în sit broasca râioasă brună, tele. În mod excepțional sau rar apar ursul carpatin (mai ales În sit îi sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare și pa-
Situl se încadrează în bazinul hidrografic de ordin superior al broasca râioasă verde, brotăcelul și broasca roșie de pădure, în trecere) şi lupul, ambele utilizând teritorii de reproducere şi nouri de informare, bariere pe drumurile forestiere sau pe alte
Oltului, respectiv al afluentului său principal Cincu ce colec- toate având o răspândire relativ uniformă şi abundenţe ridica- vânătoare mult mai mari decât suprafaţa sitului și prin urmare drumuri de exploatare agricolă, care să limiteze accesul moto-
tează apele pârâului Calbor, care drenează practic întreaga su- te. Reptilele sunt reprezentate prin gușteri, șopârle de câmp și neavând populaţii stabile aici. rizat în sit, și un traseu tematic.
prafaţă a pădurii respective, pe malul drept al Oltului. Debitele șerpi de casă. Pădurea este cu atât mai atractivă pentru unele
0 0,5 1 1,5 km
461
Pădurea de la Alparea - RO SCI 0145
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Copăcel, Oşorhei.
Suprafaţa: 459 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 1‘ 3‘‘; Long. E 22˚ 4‘ 58‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Dealurile Crişanei Altitudinea: 210 max., 164 min., 192 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
462
Pădurea de stejar pufos de la Hoia - RO SCI 0146
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Cluj: Baciu, Floreşti.
Suprafaţa: 8 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 46‘ 6‘‘; Long. E 23˚ 29‘ 37‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 541 max., 487 min., 517 med.
0 0,5 1 1,5 km
463
Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău - RO SCI 0147
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Alba: Mirăslău.
Suprafaţa: 56 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 22‘ 25‘‘; Long. E 23˚ 43‘ 31‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 544 max., 304 min., 422 med.
în halta Mirăslău.
Habitatele DE interes comunitar din sit lunilor de iarnă fiind de –2,6 °C, iar cea a lunilor de vară de 19,2
9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; °C. Prezența calcarelor distribuite insular în vecinătatea sitului
91H0* - Vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens. induce un microclimat mai cald care poate explica prezența
pădurii de stejar pufos.
Speciile de interes comunitar din sit
Nevertebrate: Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Croitor Biocenoza
mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus). Vegetaţia
Plante: Capul şarpelui (Echium russicum). Pădurea de stejar pufos ocupă versanţii sud-vestici în trei-
mea mijlocie şi superioară a unui interfluviu (pod) împădurit
Caracterizarea sitului delimitat de doi afluenți minori ai Mureșului, la baza versan-
Prezentare generală ţilor găsindu-se culturi agricole. Prezența aici a unei asociații
Importanța sitului este dată de prezenţa vegetaţiei forestiere cu stejar pufos este atipică și arată valența ecologică largă a
cu stejar pufos, habitat de interes comunitar prioritar ce se re- acestei specii care este un element mediteranean și submedi-
marcă aici printr-un grad mare de închidere a coronamentului teranean. Valoarea pădurii rezultă din faptul că este formată
pe o suprafață întinsă, o structură echilibrată pe toate clasele din exemplare adulte de stejar, cu un grad de închidere a co-
de vârstă și o puternică regenerare din semințe, toate acestea ronamentului de 80-100%. Valoarea este dată și de suprafața și apolonul negru, un fluture cu statut de specie amenințată. Canalizarea lipsește peste tot, iar încălzirea gospodăriilor se
oferind habitatului o stabilitate mare în timp. La acestea se pădurii, care poate fi considerată foarte mare în comparație Larvele sunt monofage, hrănindu-se doar cu frunze de bre- face în sistem individual, cu lemne (sau cu gaze naturale, în
adaugă și prezența habitatului protejat format din asocierea cu a altor păduri de stejar pufos, în general aceasta formând benei. Herpetofauna este reprezentată prin speciile tipice de centrul de comună).
stejarului cu carpen, împreună cele două oferind condiții opti- pâlcuri mici pe versanții sudici ai dealurilor sau tufărișuri de litieră de pădure, respectiv broasca râioasă brună, broasca ro- Comuna Mirăslău este atestată documentar din secolul al XIII-
me pentru menținerea unor populații stabile ale unor specii de șibliac (în Dobrogea). Trebuie menționat că în trecut suprafața șie de pădure, gușterul, năpârca și șopârla de câmp. Avifauna lea, însă dovezile privind locuirea pe aceste meleaguri sunt
insecte și plante protejate în spațiul european. acestei păduri a fost mult mai mare, fiind defrișată în decursul este foarte bine reprezentată mai ales prin speciile de pădure, mult mai vechi, săpăturile arheologice întreprinse aici scoțând
timpului. Sunt prezente toate categoriile de vârstă ale speciei dar și prin unele de habitat deschis și chiar antropofile. Este de la iveală urme materiale din epoca fierului și a bronzului. Astăzi
Biotopul (diametre de la 6 la 20 cm şi înălțimi de la 2 la 14 m), inclusiv remarcat numărul mare de specii prădătoare de zi precum uliul se pot admira biserica ortodoxă din secolul al XV-lea din satul
Geologie/geomorfologie arbori morți, toate contribuind la o stabilitate mare a pădurii găinilor, uliul păsărelelor, acvila țipătoare mică, șorecarul co- Cicău și Monumentul lui Mihai Viteazu, ridicat în amintirea
Substratul geologic este alcătuit din formațiuni sedimenta- menținută pe termen lung. Există o tendință de extindere a mun, vânturelul roșu, vânturelul de seară și viesparul. Dintre bătăliei de la Mirăslău din anul 1600. Pentru reaprinderea
re cretacice și paleogene, care dau caracteristica principală a pădurii pe pășunile învecinate prin lăstărire și germinare din răpitoarele de noapte sunt prezente ciuful de pădure, huhure- interesului față de tradiția locului dar și pentru crearea unei
Munților Trascău, situl aflându-se la piciorul estic al acestora. semințe. Pădurea are un grad mare de stabilitate și conservare zul mic, ciușul și striga. Specii cuibăritoare în sit sunt ciocăni- competiții care să ducă la revitalizarea activității culturale în
Peste acestea se suprapun straturi de argile și marne (fliș de prin prezența unui strat arbustiv însoțitor format din călin, pă- toarea pestriță mare, ciocănitoarea de stejar, ghionoaia verde, comunele din vecinătatea sitului are loc anual un festival-con-
origine sarmatică), din care este format interfluviul ce adăpos- ducel, porumbar, corn și arțar tătărăsc, dar și a unui strat ierbos ghionoaia sură, graurul, silvia cu cap negru, silvia de câmp, sil- curs de cântec și joc popular, artă meșteșugărească și măiestrie
tește pădurea. în care predomină speciile mezofile și xeromezofile precum via mică, pitulicea fluierătoare, pitulicea mică, pitulicea sfârâi- gastronomică tradițională.
rogozul, mărgelușele, capul șarpelui (specie protejată în spa- toare, cinteza de pădure, măcăleandrul, ochiul boului, pițigoiul
Pedologie țiul european), ruscuța primăvăratică și cosacii. Sunt prezente cu coadă lungă, pițigoiul mare, pițigoiul albastru, pițigoiul Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Substratul pedologic este format din soluri luvice superficiale, și specii submediteraneene precum hajma păsărească, dar și sur, muscarul sur, muscarul gulerat, scorțarul, cojoaica de pă- perimetrului acestuia
prezente mai ales spre culme, acolo unde este localizat stejarul specii continentale europene precum stânjenelul. De remarcat dure, sfrânciocul roșiatic, sfrânciocul cu frunte neagră, mierla Pășunatul în liziera pădurii afectează regenerarea și extinde-
pufos. Versanții și luncile celor două pâraie sunt acoperite de în zonă este prezența unui endemit transilvănean (buzduga- neagră, sturzul cântător, fâsa de pădure, ciocârlia de pădure, rea acesteia.
cambisoluri (soluri brune eumezobazioce). nul) și a migdalului pitic. scatiul, presura galbenă, grangurul, gaița, corbul, presura sură,
pietrarul sur, caprimulgul, cucul, turturica, pupăza și multe Administrarea sitului
Hidrologie Fauna altele. Este remarcabil numărul mare de specii de pădure cu În prezent există mai multe panouri cu hărți și informații asu-
Pădurea de stejar se găsește pe o spinare de deal flancată de În pădurea de stejar pufos de la Mirăslău au fost identificate regim trofic insectivor sau omnivor. pra florei, faunei și valorii conservative a sitului, amplasate pe
două pâraie cu orientare NV-SE, pârâul Mirăslău, care drenează câteva specii de nevertebrate și vertebrate, dintre care unele cu un traseu tematic din interiorul pădurii care atinge punctele
versantul sud-vestic al dealului, și pârâul Ormenișului de pe mare valoare conservativă. Cele mai valoroase sunt trei specii Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE cheie ale acesteia, habitate, specii și peisaje. Sunt necesare
versantul nord-estic, care drenează o vale pe care este situat de insecte ale căror populații sunt legate de prezența stejarului Principalele preocupări ale locuitorilor sunt agricultura, creş- în afara sitului vetre de foc, având în vedere intensitatea tu-
satul Ormeniș, ambele vărsându-se în râul Mureș. pufos (adult, bătrân și mort) alături de alte esențe lemnoase, terea animalelor, industrializarea cărnii, comerțul, exploata- rismului la sfârșit de săptămână. De asemenea, sunt necesare
deoarece larvele lor sunt xilofage (mâncătoare de scoarță și rea și prelucrarea lemnului. Mirăslău dispune doar în centrul panouri de avertizare asupra interzicerii anumitor activități în
Aspecte climatologice lemn), rădașca, croitorul mare al stejarului și croitorul cenu- comunei de alimentare cu apă potabilă și gaze naturale în perimetrul sitului.
Clima are caracter temperat-continental, temperatura medie a șiu. De asemenea, cu mare valoare științifică este prezent aici sistem centralizat, acestea lipsind în satele aparținătoare.
0 0,5 1 1,5 km
464
Pădurea de stejar pufos de la Petiş - RO SCI 0148
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Sibiu: Şeica Mare.
Suprafaţa: 92 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 1‘ 47‘‘; Long. E 24˚ 14‘ 53‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 554 max., 388 min., 475 med.
0 0,5 1 1,5 km
465
Pădurea Eseschioi - Lacul Bugeac - RO SCI 0149
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Constanţa: Lipniţa, Ostrov.
Suprafaţa: 2.966 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 4‘ 44‘‘; Long. E 27˚ 26‘ 6‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Dobrogei Altitudinea: 141 max., 0 min., 21 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Pădurea Eseschioi - Lacul Bugeac - RO SCI 0149
Habitatele DE interes comunitar din sit cambice, argiloiluviale și levigate), soluri bălane şi cenuşii, re-
3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegeta- gosoluri, psamosoluri şi soluri antropice. Pe unele terenuri pu-
ţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 3260 ternic erodate de pe versanţi sau frunţi de terase s-a constatat
- Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, prezența excesivă a carbonaţilor în structura solului.
cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion;
40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe Hidrologie
ponto-sarmatice; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte Apele curgătoare sunt semi-permanente sau temporare, cu
higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; debite consistente doar în timpul viiturilor scurte de vară, în
91AA - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; restul timpului debitul reducându-se la valori neglijabile sau
91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; secând complet. O sursă importantă de apă o constituie lima-
91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun. nele fluviale Dunăreni, Oltina şi Bugeac. Apele subterane au
de asemenea debite reduse şi discontinue și sunt cantonate Fauna activitate cu rezultate benefice pentru economia locală. În
Speciile de interes comunitar din sit la adâncimi mari. Fauna terestră de mamifere este reprezentată de speciile care localităţile din sit alimentarea cu apă se realizează parţial în
Amfibieni și reptile: Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo au ca habitat de hrană, adăpost sau reproducere pădurea, pre- sistem centralizat, suplimentar fiind utilizate fântânile. În
graeca) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombi- Aspecte climatologice cum mistrețul, căpriorul, vulpea, șacalul auriu, pisica sălbatică, toate lipsește însă reţeaua de canalizare, iar gospodăriile sunt
na). Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). Climatul este temperat-continental excesiv, cu specificul zonei bursucul, șoarecele de pădure etc., dar și de către popândău încălzite cu lemne.
Nevertebrate: Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). Pești: de silvostepă dobrogeană. Precipitaţiile medii anuale sunt în- (specie de interes comunitar) care trăiește în habitatele des- Descoperirile arheologice atestă existenţa unor aşezări săteşti
Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Avat (Aspius aspius) tre 450 și 580 mm, distribuite neuniform în timp. Verile sunt chise de pajiște. Speciile de herpetofaună protejate la nivel încă din cele mai vechi timpuri, care întreţineau legături cu tra-
• Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Zvârlugă (Cobitis taenia) foarte călduroase, iar iernile foarte geroase. european sunt buhaiul de baltă cu burta roșie și țestoasa de cii sudici şi cu negustorii greci din Dobrogea. Sunt vizibile şi azi
• Sabiţă (Pelecus cultratus). Plante: Buruiană cu cinci degete uscat dobrogeană, ambele cu stare bună de conservare, alături ruinele Cetăţii Durostorum, ale Cetăţii bizantine de la Păcuiul
(Potentilla emilii-popii) • Capul şarpelui (Echium russicum). Biocenoza de care mai întâlnim amfibieni ca broasca râioasă verde, bro- lui Soare sau Necropolele de la Bugeac. Ostrovul, aşezat la con-
Vegetaţia tăcelul, broasca râioasă brună, broasca mare de lac și reptile ca fluenţa dintre două civilizaţii, şi-a păstrat peste timp tradiţiile
Caracterizarea sitului Vegetaţia forestieră este reprezentată prin arborete de gorun, șarpele rău, șopârla de câmp și șopârla de iarbă. Ecosistemele şi obiceiurile. Amintim Colindele de Crăciun, Sorcova de Anul
Prezentare generală stejar brumăriu, stejar, carpen, arțar tătărăsc, cărpiniţă, sub acvatice stătătoare și curgătoare ale sitului prezintă o faună Nou și Curajul de Bobotează al flăcăilor care se aruncă în apa
Situl are o importanță deosebită în cadrul bioregiunii stepice care există o vegetaţie ierboasă care cuprinde elemente sudice, bogată de pești, cu specii protejate la nivel comunitar (porcu- rece ca gheaţa pentru a prinde crucea aruncată de preot. Un alt
datorită varietății mari de elemente naturale care îl compun. balcanice şi mediteraneene. Sunt foarte importante din punct șor de nisip, avat, zvârlugă, sabiță, boarță), alături de care apar obicei deosebit este Urlaria de Lăsatul Secului când se aprind
Aici se întâlnesc păduri și tufărișuri ponto-sarmatice și balca- de vedere științific, dar și peisagistic, trupurile de pădure cu cer foarte frecvent crapul, roșioara, carasul, somnul, știuca și mai focuri mari, pentru purificarea şi arderea relelor. Frumusețea
no-pontice și silvostepă euro-siberiană, alături de care apar aflate în special pe versanții din apropierea Lacului Bugeac. rar caracuda și linul. Insectele întâlnite mai frecvent sunt călu- edenică şi încărcată de istorie a ţinutului beneficiază şi de un
suprafețe mari de vegetație de stepă ponto-sarmatică și ha- O altă specie importantă, care pune în valoare climatul arid gărița, păianjenul cu cruce, cosașul de stepă, lăcusta migratoa- bogat patrimoniu spiritual reprezentat de numeroase biserici
bitate de zone umede. Acestea aparţin celor opt tipuri de ha- sud-dobrogean, este stejarul pufos care are o bună reprezen- re, bondarul etc. Ecosistemele forestiere oferă condiții de habi- şi mănăstiri.
bitate de importanță comunitară inventariate în sit, dintre care tativitate, deseori pe coastele însorite fiind flancat de către tat propice pentru ca rădașca (specie protejată) să dezvolte aici
trei sunt prioritare pentru conservare. Existența a nouă specii cărpiniță. Aceasta din urmă are un rol foarte important în fi- o populație cu o stare bună de conservare. Păsările identificate Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
de animale și două de plante de interes comunitar întregește xarea solurilor superficiale din sit și în aprovizionarea stratului în sit sunt reprezentate de foarte multe specii, dintre care enu- perimetrului acestuia
importanța sitului pentru conservare. de humus deoarece frunzele sale se descompun foarte repede. merăm vânturelul roșu, șorecarul comun, acvila de câmp, uliul Utilizarea fertilizanților pe terenurile agricole din vecinătatea
Dintre arbuștii sau arborii etajului inferior amintim păducelul, porumbar, ciuful de pădure, cucul, ciocănitoarea pestriță mare, favorizează apariţia plantelor nitrofile ce pătrund aici, fiind
Biotopul sângerul, porumbarul, părul pădureț, spinul cerbului, cununi- silvia de zăvoi, mărăcinarul negru, codobatura galbenă, presu- competitori ai florei spontane.
Geologie/geomorfologie ța, salba moale și lemnul câinesc. Dintre speciile erbacee se în- ra sură, cojoaica de pădure etc.
Din punct de vedere geologic formaţiunile caracteristice sunt tâlnesc frecvent colilia, năgara, garofița, pirul, coroana miresei, Administrarea sitului
reprezentate de depozite de marne din Cretacicul Inferior peste micsandrele sălbatice, rogozul, barba împăratului, ghiocelul, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE În sit există un panou de avertizare/atenţionare şi o barieră
care s-a instalat loessul. Lacul Bugeac prezintă maluri înalte şi păiușul stepic, siminocul, degetarul galben, ciucușoara, scrân- Ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor sunt creşteriea anima- pentru limitarea accesului motorizat. Aceste dotări sunt insu-
abrupte, având forma unui golf-depresiune. În partea vestică titoarea, bărboasa și stânjenelul, iar în zonele cu umiditate mai lelor, cultivarea terenului și pescuitul. Zona Ostrov este recu- ficiente și este necesară suplimentarea lor cu mai multe pano-
a lacului este prezentă o fâşie de pământ înaltă şi stâncoasă mare apar pipirigul, piciorul cocoșului, broscarița, cosițelul, noscută pentru producţia de caise, piersici, prune și cireşe. uri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri
formată din calcare. Relieful regiunii este alcătuit din suprafeţe capul șarpelui și buruiana cu cinci degete, ultimele două spe- Morăritul şi panificaţia, fabricarea uleiului și vinificaţia sunt pentru orientare (hărţi), bariere şi un punct de informare. De
plane de terasă şi din versanţi (inclusiv frunţi de terasă), dar cii fiind de interes comunitar. Habitatele protejate din sit sunt activități practicate la scară industrială în zonă. Pe lângă rolul asemenea sunt necesare trasee turistice prevăzute cu locuri de
este prezentă şi o zonă de câmpie cu nisipuri vălurite eolian. în număr de opt, dintre care prioritare pentru conservare sunt său economic, cultura viţei de vie a reprezentat o modalitate campare și vetre de foc precum și un traseu tematic.
stepele, tufărişurile de foioase ponto-sarmatice și vegetaţia de de stabilizare a terenurilor în pantă. Ostrovul dispune de un
Pedologie silvostepă eurosiberiană cu specii de stejar. valoros potenţial turistic natural datorat asemănării cu Delta
Solurile zonei sunt reprezentate de cernoziomuri (castanii, Dunării, care oferă posibilitatea de a dezvolta un sector de
0 1 2 3 km
466
Pădurea Gârboavele - RO SCI 0151
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Galaţi: Tulucești.
Suprafaţa: 219 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 34‘ 36‘‘; Long. E 27˚ 59‘ 56‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 122 max., 50 min., 90 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
467
Pădurea Floreanu - Frumuşica - Ciurea - RO SCI 0152
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Iaşi: Sinești, Dumești, Tansa, Ţibana, Țibănești, Dagâța, Mădârjac, Popești, Horlești, Voinești.
Județul Neamţ: Stănița.
Suprafaţa: 18.978 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 1‘ 1‘‘; Long. E 27˚ 12‘ 39‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 467 max., 87 min., 263 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
Pădurea Floreanu - Frumuşica - Ciurea - RO SCI 0152
Habitatele DE interes comunitar din sit gorun, stejar pedunculat, carpen, tei, fag și alte specii de foioase.
91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 9130 - Păduri de fag de În acest sit există goruni și stejari de 120-140 de ani cu înălțimi de
tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip peste 30 m și diametre cuprinse între 45 și 70 cm. Sunt întâlnite
Galio-Carpinetum; 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. trei tipuri de asociații vegetale reprezentative. Asociația edificată
de carpen cu stejarul pedunculat este întâlnită în zona colinară
Speciile de interes comunitar din sit a sitului, la baza pantelor, pe terenuri plane, cu înclinare slabă
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina sau pe pante moderate cu expoziție estică, având o compoziție
bombina). Plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium floristică bogată. Stratul arborescent mai prezintă pe lângă cele
calceolus). două specii dominante de arbori precum gorunul, jugastrul, ar-
țarul, teiul pucios, teiul argintiu, cireșul sălbatic, frasinul, ulmul
Caracterizarea sitului de câmp, velnișul și sorbul. Stratul arbustiv este slab dezvoltat, de insecte rare, periclitate, strict protejate sau vulnerabile pre- canalizare, iar încălzirea se face predominant cu lemne, gos-
Prezentare generală cele mai frecvente specii fiind alunul, cornul, păducelul, călinul cum fluturele porumbac al stejarului, fluturele ochi de păun podăriile din Horleşti şi Voineşti fiind racordate și la rețeaua de
Situl protejează trei habitate forestiere și unul de zăvoi, toate și măceșul, iar în stratul ierbos foarte bogat se întâlnesc frecvent mare și cel mic, fluturele apatură mică, croitorul mosc, bonda- distribuție a gazelor naturale.
aflate într-o stare bună de conservare, cu frecvente exempla- rogozul, rocoțeaua, pochivnicul, aliorul, vinarița, plămânărica, rul de argilă, bondarul de stepă, gândacul pocnitor calambus, Siturile arheologice de la Hoiseşti, Dagâța şi Voineşti demon-
re seculare de stejar, gorun, fag sau carpen. Relieful vălurat, sânișoara, mărțișorul, vinețica, colțișorul, pecetea lui Solomon, calosoma mirositoare, gândacul pocnitor roșcat, fluturele coa- strează prin vestigii din secolul al IV-lea î.e.n. existenţa de milenii
mozaicul de habitate, culoarele de legătură dintre diferitele brusturele și firuța de pădure. Asociația carpenului cu voiniceriul da rândunicii, nasicornul, gândacul sihastru, musca giganti- a oamenilor în aceste locuri. La Tibana, pe un platou foarte înalt
corpuri de pădure, toate reprezintă suportul biologic pentru pitic este foarte des întâlnită în zona Pădurii Gherghițoaia, pe so- că, viespea de stepă, viespea gigantică, albina valga, albina înconjurat de păduri, se văd urmele unei cetăţi traco-geto-daci-
existența unei biodiversități ridicate reprezentate în special luri argiloiluviale ce primăvara pot fi inundate de râul Sacovăț. violacee, carabul. Speciile de amfibieni din sit sunt numeroase, ce. Majoritatea localităţilor au atestări din vremea lui Alexandru
prin numeroase specii de animale, dintre care și un amfibian Specia dominantă, cu cea mai mare densitate din această aso- cel mai frecvent fiind întâlnite buhaiul de baltă cu burtă roșie cel Bun şi Ștefan cel Mare. Unul dintre cele mai vechi sate ră-
de interes comunitar. Din covorul vegetal se remarcă populația ciație, este stejarul pedunculat, cu arbori ce ating și înălțimi de (specie de interes comunitar), tritonul comun, broasca râioasă zăşeşti este Tansa, atestat din secolul al XII-lea. Din vremuri de
de papucul Doamnei, o specie de interes comunitar aflată aici 32-34 m. Pe lângă această specie dominantă se mai întâlnesc brună, broasca râioasă verde, brotăcelul, broasca roșie de munte demult, punte spirituală peste ani, veghează bisericile și mânăs-
într-o stare bună de conservare. Situl include şi rezervaţia na- carpenul, frasinul, jugastrul, teiul cu frunza mare, teiul argintiu și cea roșie de pădure. Reptilele din sit sunt în număr mic, din- tirile sărbătorite anual de ziua sfântului care le patronează. Fiind
turală Pădurea Frumuşica. și mai rar velnișul. Stratul arborescent este compus din voiniceriu tre speciile întâlnite putând aminti gușterul, șopârla de câmp, zonă viticolă şi localnicii având nevoie de butoaie, putini sau co-
pitic, călin, păducel și corn, iar covorul ierbos prezintă acoperiri șarpele de alun și șarpele de casă. Datorită suprafeței întinse a vate de pâine, s-au păstrat meşteşugurile tradiționale ca dogări-
Biotopul și de 70% cu specii precum leurda, piciorul cocoșului, rogozul, sitului există un număr mare de păsări care pot fi văzute aici, tul şi rotăritul. Fierarii şi potcovarii practică meserii transmise din
Geologie/geomorfologie slăbănogul, cervana, rocoțeaua, drețele, pochivnicul, colțișorul, pădurea asigurând loc de cuibărire, hrănire și odihnă pentru o generaţie în generaţie. Pentru transportul porumbului şi al stru-
Platforma est-europeană în care este localizat Podișul Central dalacul, vinarița, rotunjoara, cerențelul, plămânărica, răcovina, mare varietate de specii. Le enumerăm pe cele strict protejate gurilor se fac împletituri din nuiele (coșarci). În unele gospodării
Moldovenesc, pe teritoriul căruia se află situl, este constituită urzica, irisul galben, piciorul cocoșului, gălbinelele sau turița. la nivel național și anume barza albă, care foloseşte terenurile se mai cos și ţes covoare, pături și ştergare. Iarna, uliţele satelor
din șisturi cristaline fiind structurată pe verticală în două com- Asociația carpenului cu rodul pământului cuprinde carpen, stejar din sit pentru hrănire, viesparul, gaia neagră, cristelul de câmp, prind viaţă, localnicii defilând cu măşti pentru alungarea spirite-
ponente: soclul format din roci cristaline situate la adâncimi de pedunculat, tei argintiu și rodul pământului, fiind un tip de asoci- huhurezul mare, buha, ciocănitoarea de grădină și cea de stejar, lor rele, ducând din casă în casă obiceiurile şi datinile autentice
peste 1000 m și cuvertura formată din depozitele sedimentare ație vegetală rară pentru țara noastră. Preferă terenurile cu pante ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, caprimulgul, fâsa de câmp, ca Ursul, Haiducii, Irozii, Plugușorul, Capra, Jianul sau Căluţul.
de diferite vârste ce s-au depus peste soclul cristalin. Alcătuirea line și cu expoziții estice și sudice. În stratul arborescent speciile ciocârlia de pădure, muscarul gulerat, muscarul mic, sfrânciocul
stratificată în succesiuni de roci permeabile cu roci imperme- dominante sunt stejarul brumăriu, carpenul și teiul argintiu, la roșiatic și cel cu frunte neagră. Alte specii de păsări frecvente în Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
abile și înclinarea acestora favorizează declanșarea proceselor care se adaugă teiul pucios și cel cu frunza mare, jugastrul, arța- sit sunt uliul porumbar, șoimul rândunelelor, vânturelul roșu perimetrului acestuia
de degradare a solurilor prin eroziune și mai ales prin alune- rul, fagul, gorunul, stejarul brumăriu, cireșul, frasinul, ulmul de (care poate fi văzut foarte des vânând în zonele deschise din sit Braconajul, tăierile ilegale şi turismul necontrolat au efecte
cări de teren, fenomen ce se observă frecvent în acest terito- câmp, plopul tremurător, alunul și sorbul. Stratul arbustiv este și în împrejurimile acestuia), fazanul, turturica, huhurezul mic, negative asupra sitului.
riu. Datorită apartenenței geomorfologice a sitului la Podișul bine dezvoltat, fiind frecvente salba moale, mărul și părul pă- ciocănitoarea pestriță mare și cea mică, ghionoaia verde, cucul,
Central Moldovenesc, întâlnim un relief structural ce este dureț, socul, iedera, arțarul tătăresc, cornul, sângerul, păducelul, țicleanul, cojoaica de pădure, corbul, cioara de semănătură, Administrarea sitului
evidențiat de cueste, suprafețe structurale, văi structurale, de- măceșul, salba râioasă și clocotișul. Stratul ierbos este dominat pițigoiul mare, pițigoiul albastru, botgrosul, mugurarul, mierla Pe teritoriul sitului există o împrejmuire a unui fond de vână-
presiuni subsecvențe și înșeuări structurale. Pe suprafețe relativ de colțișor, vinariță, rocoțea, plămânărică, pochivnic, lăcrămioa- și cocoșarul. Mamiferele sunt bine reprezentate prin specii de toare pentru mistreţi. Dintre dotările şi amenajările existente
mici apar coama, terasa, lunca sau platoul, care este predispus ră, leurdă, rogoz, piciorul cocoșului, drețe, vinețică, cerențel, găi- lilieci, chițcan comun, chițcan mic, pârșul cu coadă stufoasă, pârș amintim panourile de avertizare/atenţionare, panourile de
în majoritatea cazurilor fenomenelor de înmlăștinire. nușă, mărgelușe, alior, năpraznic, ferigă, frag, dalac, zgrăbunți- de stejar, pârș de alun, căprior, mistreț, veveriță, viezure, vulpe, informare, amenajările pentru observare/supraveghere, ba-
că, crestanie, stupiniță, sânișoară, buberic, slăbănog, rotunjoară, nevăstuică și pisică sălbatică. rierele pentru interzicerea accesului public cu autovehicule şi
Pedologie urzică, brusture, răcăvină, păpădie, podbal, sânziană de pădure limitarea traficului pe drumurile forestiere, punctele de intrare,
În sit se pot întâlni următoarele soluri: cernisoluri (cernoziom sau brebenei. Pe lângă speciile enumerate, în sit este prezentă Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE potecile/drumurile pentru vizitare şi amenajările pentru colec-
și faeoziom) caracterizate de un grad ridicat de materie orga- și o populație de papucul Doamnei, specie de interes comunitar. Principalele activităţi economice sunt agricultura, creșterea tarea deşeurilor. Este necesară suplimentarea panourilor de
nică și de o structură bine dezvoltată care permite un raport animalelor şi silvicultura. Se practică și azi în zonă dogăritul, informare şi dotarea cu panouri pentru orientare în teren, un
aer-apă optim, luvisoluri (luvosoluri și preluvosoluri), peliso- Fauna olăritul, fierăria, rotăritul, dulgheria și cioplitul în piatră, ală- centru de vizitare/informare și puncte de informare, realizarea
luri care se formează pe depozite argiloase și marnoase, salso- Situl adăpostește o faună bogată și în unele cazuri rară și strict turi de apicultură, morărit, panificaţie și comerţ. Agroturismul de trasee turistice și tematice, precum şi amenajarea de locuri
disoluri (solonețuri) care cuprind solurile condiționate genetic protejată, ceea ce justifică importanța zonei pentru conservare. are de asemenea un potenţial bun de dezvoltare în zonă. de campare cu vetre de foc.
de apa freatică mineralizată situată la mică adâncime sau de Dintre speciile de nevertebrate întâlnite, există un număr mare Majoritatea locuinţelor beneficiază de alimentare cu apă şi
prezența rocilor sedimentare ce conțin săruri ușor solubile și
histisoluri care au caracter insular, fiind soluri care s-au format
prin acumularea intensă a materiei organice în medii cu exces
de umiditate.
Hidrologie
Teritoriul sitului este amplasat în bazinul hidrografic al râurilor
Siret, Bârlad și Bahlui. În această porțiune Siretul are un ca-
racter fluviatil cu multe meandre și mulți afluenți. În bazinul
Bârladului se scurge pârâul Sacovăț, care are de asemenea
mulți afluenți. Pădurea Frumușica este străbătută de pârâul
Răchita, afluent al râului Sacovăț. Alimentarea apelor din re-
țeaua hidrografică este mixtă, pluvio-nivală, regimul hidrolo-
gic având caracter continental, ceva mai accelerat, manifestat
prin creșterea intensă a apelor de primăvară. Stratificarea
depozitelor pliocene, alcătuite din complexe de nisipuri al-
ternând cu argile și nisipuri precum și cu luturi impermeabile,
favorizează formarea unor straturi acvifere freatice bogate,
situate la diferite niveluri. Aceste ape slab mineralizate parti-
cipă la alimentarea rețelei hidrografice chiar și în perioadele cu
precipitații mai puțin abundente.
Aspecte climatologice
Situl se află în sectorul de climă temperat-continentală,
cu ierni reci și veri calde, dominate de perioade secetoase.
Temperatura medie anuală este de 8-9,6 °C, iar precipitațiile
medii anuale se situează în jurul valorii de 550 mm. În această
zonă direcția predominantă a vânturilor este din NE și SE, pe
tot parcursul anului.
Biocenoza
Vegetaţia
Situl prezintă o heterogenitate mare a florei și vegetației carac-
teristică Podișului Central Moldovenesc, pe teritoriul căruia se
întinde. Flora este reprezentată de păduri seculare de amestec de
468
0
1
2
3 km
469
Pădurea Floreanu - Frumuşica - Ciurea - RO SCI 0152
Pădurea Glodeasa - RO SCI 0153
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Prahova: Valea Doftanei.
Suprafaţa: 544 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 23‘ 55‘‘; Long. E 25˚ 43‘ 34‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Subcarpaţii de Curbură Altitudinea: 1400 max., 852 min., 1080 med.
0 1 2 3 km
470
Pădurea Glodeni - RO SCI 0154
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Mureş: Ceuaşu de Câmpie, Glodeni, Târgu Mureş.
Suprafaţa: 1.042 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 38‘ 18‘‘; Long. E 24˚ 34‘ 26‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 520 max., 325 min., 418 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit soluri negre clinohidromorfe. Pe terase şi în meandrele vechi
9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum. şi secate ale Mureşului s-au format soluri brune luvice pseu-
0 0,5 1 1,5 km
471
Pădurea Goronişte - RO SCI 0155
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Husasău de Tinca, Tinca, Tulca.
Suprafaţa: 952 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 48‘ 29‘‘; Long. E 21˚ 50‘ 51‘‘
Bioregiunea: Continentală, Panonică Ecoregiunea: Dealurile Crişanei Altitudinea: 150 max., 113 min., 130 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit aici un curs mediu matur, albia având multe meandre, acumu-
9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; lări de aluviuni, insuliţe și cursuri secundare. Valea Nouă, care
91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, trece prin satul Gurbediu, este un afluent important al Crişului
Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor Negru. Aceste cursuri de apă au un debit foarte variat, apele lor
râuri (Ulmenion minoris). crescând mult în anotimpul ploios.
0 0,5 1 1,5 km
472
Munţii Goşman - RO SCI 0156
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Neamţ: Tarcău, Alexandru cel Bun, Dumbrava Roşie, Piatra Şoimului, Piatra-Neamţ, Pângăraţi.
Suprafaţa: 17.156 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 48‘ 56‘‘; Long. E 26˚ 18‘ 59‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1296 max., 283 min., 690 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Pedologie
Cea mai mare extindere în sit o au cambisolurile (solul brun
eu-mezobazic şi solulul brun acid) şi spodosolurile, alături de
care mai apar şi solurile neevoluate aluviale sau cele cu roca
la zi.
Hidrologie
Rețeaua hidrografică a sitului Munții Goșman aparține bazinu-
lui hidrografic al râului Bistrița, cursurile de apă din sit fiind
afluenți direcți ai Bistriței, reprezentate de pârâul Calu (cu aflu-
enții Stăunoiu și Falcău), Iapa, Sasca (doar partea superioară a
cursului de apă fiind în sit), Doamna, Agârcia și Secu-Vaduri.
Pădurea Goșman este amplasată în partea superioară a bazi-
nului hidrografic al râului Tarcău, afluent și el al râului Bistrița.
Aspecte climatologice
Munţii Goşman se încadrează în climatul temperat-conti-
nental, cu particularități ce caracterizează relieful muntos cu
altitudini mai mari de 800 m. Regimul termic este moderat, cu
temperatura medie anuală pozitivă, între 4,4 și 7,6 °C, în func-
ție de altitudine. Precipitațiile medii anuale se încadrează între
760 și 1000 mm. Cele mai puternice vânturi sunt pe timpul ier-
nii, din direcţie vestică.
473
Munţii Goşman - RO SCI 0156
474
0
1
2
3 km
Pădurea Hagieni - Cotul Văii - RO SCI 0157
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Constanţa: Albeşti, Limanu, Mangalia, Negru Vodă, Pecineaga.
Suprafaţa: 3.618 ha Localizarea geografică: Lat. N 43˚ 47‘ 20‘‘; Long. E 28˚ 26‘ 60‘‘
Bioregiunea: Stepică, Pontică Ecoregiunea: Podişul Dobrogei Altitudinea: 97 max., 0 min., 49 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 1 2 3 km
475
Pădurea Bălteni - Hârboanca - RO SCI 0158
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vaslui: Bălteni, Deleşti, Puşcaşi, Vaslui, Ştefan cel Mare.
Suprafaţa: 526 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 40‘ 16‘‘; Long. E 27˚ 39‘ 22‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 248 max., 95 min., 139 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
În partea nordică a sitului (pădurea Hârboanca) se poate ajunge din Vaslui, pe DN15D, după localitatea Ștefan cel Mare continuându-
se pe DC109 până în satul Brăhășoaia, iar de aici pe un drum de pământ care duce în sit. Din partea de vest, se ajunge în sit pe
DJ207E, până în dreptul localității Rădulești, cu continuare pe un drum de pământ. În partea sudică a sitului (pădurea Bălteni) se
ajunge tot din Vaslui, pe DJ207E, până în capătul nordic al satului Brodoc, de unde începe situl.
Habitatele DE interes comunitar din sit se găsesc acumulate în depozitele cuverturii sedimentare care
91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. acoperă fundamentul precambrian al Podișului Moldovei.
0 1 2 3 km
476
Pădurea Homiţa - RO SCI 0159
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Iaşi: Cristești, Moțca.
Suprafaţa: 57 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 16‘ 16‘‘; Long. E 26˚ 36‘ 59‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 395 max., 320 min., 364 med.
0 0,5 1 1,5 km
477
Pădurea Icuşeni - RO SCI 0160
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Iaşi: Golăieşti.
Suprafaţa: 10 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 14‘ 43‘‘; Long. E 27˚ 40‘ 17‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 146 max., 61 min., 112 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
478
Pădurea Medeleni - RO SCI 0161
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Iaşi: Victoria, Golăieşti.
Suprafaţa: 131 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 17‘ 43‘‘; Long. E 27˚ 38‘ 48‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Câmpia Moldovei Altitudinea: 53 max., 38 min., 45 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit pe de suprafaţă, în imediata apropiere a râului Prut, fiind des-
0 0,5 1 1,5 km
479
Lunca Siretului Inferior - RO SCI 0162
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bacău: Urecheşti.
Județul Brăila: Măxineni, Siliştea, Vădeni.
Județul Vrancea: Adjud, Bilieşti, Garoafa, Homocea, Măicăneşti, Mărăşeşti, Năneşti, Ploscuţeni, Pufeşti, Rugineşti, Suraia, Vulturu,
Vânători.
Județul Galaţi: Braniştea, Cosmeşti, Fundeni, Independenţa, Iveşti, Lieşti, Movileni, Nicoreşti, Nămoloasa, Piscu, Poiana, Slobozia
Conachi, Tudor Vladimirescu, Umbrăreşti, Şendreni.
Suprafaţa: 25.081 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 46‘ 22‘‘; Long. E 27˚ 20‘ 33‘‘
Bioregiunea: Continentală, Stepică Ecoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române Altitudinea: 302 max., 0 min., 47 med.
Lunca Siretului Inferior - RO SCI 0162
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit Vechi și Galați. Altitudinea medie este de 300 m în partea din
3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la amonte a sitului și de 5 m în apropiere de vărsarea râului în
cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Dunăre. În afară de albia Siretului, situl mai include și partea
Callitricho-Batrachion; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion inferioară a luncii unor afluenți mari pe care acesta îi primește
dubii; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de în acest sector inferior. Toate aceste cursuri de apă transportă
Chenopodion rubri şi Bidention; 91E0* - Păduri aluviale cu și depun cantități însemnate de materiale (nisip, argilă și mâl-
Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion uri), având o albie larg meandrată care este chiar părăsită la vi- Temperatura medie anuală are valori de 10-10,5 °C, iar vân- de apă. În total, un număr de șapte habitate protejate la nivel
incanae, Salicion albae); 91F0 - Păduri ripariene mixte cu iturile de amploare. În sit se pot identifica trei sectoare longitu- turile dominante sunt reprezentante de crivăţ din nord și de european au fost descrise din acest sit, majoritatea aflându-se
Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus dinale paralele cu râul. Primul se află lângă albia minoră, este băltăreţ din sud. într-o stare bună de conservare. Două dintre ele sunt priorita-
angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); ușor înălțat de viituri repetate și este format din mâluri și nisi- re pentru conservare în spațiul comunitar și anume Pădurile
91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus puri fine care sunt umezite temporar, adesea lipsit de vegetație Biocenoza aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior și Vegetaţia de
spp.; 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. sau cu zăvoaie izolate de plop și salcie. Al doilea sector, care se Vegetaţia silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.
întinde până la mijlocul albiei majore, are numeroase denive- Situl este acoperit pe mai mult de jumătate din suprafața sa de
Speciile de interes comunitar din sit lări, brațe părăsite, belciuge și lacuri (de luncă, de meandru sau o vegetație forestieră în care sunt incluse și domină ca întinde- Fauna
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina de baraj), iar cel de-al treilea sector corespunde cu porțiunea re zăvoaiele. Acestea însoțesc cursul sinuos al Siretului sau se Nevertebratele sitului sunt reprezentate de grupe diverse ca-
bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • cea mai înaltă a luncii pe care sunt prezente pajiști și pâlcuri de află cantonate între meandrele strânse ale acestuia, dar și prin- racteristice atât habitatelor terestre cât și celor acvatice. Dintre
Triton cu creastă (Triturus cristatus). Mamifere: Vidră, pădure dominate în special de stejarul brumăriu. tre pâlcuri mici de păduri ripariene și silvostepă. În componen- grupele sistematice care au cei mai mulți reprezentanți se re-
Lutră (Lutra lutra) • Popândău, Şuiţă (Spermophilus cite- ța zăvoaielor intră salcia albă, plopul alb, plopul negru și plo- marcă gândacii, libelulele, fluturii, crustaceele, melcii și scoi-
llus). Nevertebrate: Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) Pedologie pul tremurător. Pe terenurile nisipoase se dezvoltă abundent cile. De interes comunitar pentru conservare sunt o specie de
• Vertigo angustior. Pești: Avat (Aspius aspius) • Zvârlugă Pe cea mai mare suprafață a sitului sunt prezente solurile nee- cătina roșie. În pâlcurile de pădure domină stejarul pedunculat melc și rădașca, aceasta din urmă întâlnindu-se în trupurile de
(Cobitis taenia) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • voluate (soluri aluviale și protosoluri aluviale). Pe terase apar și stejarul brumăriu, alături de care se mai găsesc diverse alte pădure în care există o cantitate semnificativă de lemn mort.
Petroc (Gobio kessleri) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) molisoluri reprezentate de diferite tipuri de cernoziomuri. specii dintre care amintim frasinul comun, frasinul de câmp, ul- Fauna de pești a Siretului este diversă pe acest sector de râu,
• Ţipar (Misgurnus fossilis) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Boare Local apar și soluri hidromorfe (gleice și lăcoviști). Acolo unde mul, mărul și părul pădureț. Flora arbustivă este și ea destul de remarcându-se următoarele 11 specii de interes comunitar
(Rhodeus sericeus amarus) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • terenul este mai zvântat se dezvoltă insular și solurile ha- bogată fiind reprezentată de păducel, măceș, porumbar, salbă pentru conservare: avatul, fusarul, dunarița, boarea, petro-
Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel). lomorfe (solonețuri și solonciacuri). moale, soc negru, părul ciutei și mai rar sânger. Doar pe alocuri cul, pietrarul, porcușorul de nisip, raspărul, sabița, țiparul și
apar liane precum curpenul de pădure, vița de vie sălbatică și zglăvoaca. Toate acestea au o stare bună de conservare în sit.
Caracterizarea sitului Hidrologie hameiul și numai excepțional se întâlnește alunul. Dintre plan- Herpetofauna este reprezentată de broasca de lac verde, bro-
Prezentare generală Situl se găsește pe cursul inferior al râului Siret, în secto- tele ierboase prezente în mici petice de pajiște care se dezvoltă tăcelul, broasca râioasă brună, șarpele de apă, dar și de spe-
Importanța sitului rezultă din diversitatea habitatelor și spe- rul aflat între confluența cu râul Trotuș și până în amonte de pe locurile mai înalte, însorite și uscate amintim coada vulpii, cii protejate în spațiul european precum tritonul cu creastă,
ciilor prezente în acest sector inferior de râu al cărui regim orașul Galați, aproape de confluența acestuia cu Dunărea. pirul gros, pirul crestat, firuța bulboasă, păpădia și spinul. buhaiul de baltă cu burta roșie și țestoasa de apă, toate acestea
hidrologic a fost foarte puțin alterat antropic, numeroasele Caracteristic în acest sector este gradul mare de sinuozitate Pajiștile de pe terenurile mai umede sunt constituite mai ales având în sit o stare bună de conservare. Avifauna este bogată
lui meandre conservând într-o stare bună un număr de șapte și despletire a albiei majore, formându-se astfel o serie de din trifoi târâtor, piciorul caprei, obsigă, rogoz hirt, iarba câm- atât ca număr de specii cât și ca număr de exemplare, predomi-
habitate de interes comunitar care își mențin un grad mare de brațe secundare, gârle, meandre părăsite (belciuge), supra- pului, pătlagină, pălămidă și multe altele. Petice mici de vege- nând speciile acvatice sau care au legătură cu mediul acvatic.
naturalitate. Nivelul mic de intervenție antropică asupra habi- fețe înmlăștinite, bălți și lacuri, unele dintre ele transformate tație halofilă se întâlnesc dezvoltate pe soluri cu un exces de Pe bălțile, lacurile și locurile cu vegetație acvatică abundentă
tatului acvatic se reflectă prin prezența a 15 specii de interes în iazuri pentru piscicultură. Situl se extinde foarte puțin și în săruri și sunt alcătuite din sică, ghirin, iarbă sărată, pelinaș și cuibăresc lișița, rața mare, rața cârâitoare, corcodelul mare,
comunitar care sunt legate de acesta, dintre care 11 sunt specii amonte de confluența cu Siretul a principalilor săi afluenți, bălănică. Deseori, în aceste pajiști apar tufișuri formate în prin- rața cu cap castaniu, stârcul pitic, dar și specii de păsări cântă-
de pești, trei de herpetofaună și una de mamifere. De aseme- Trotuș (până în aval de Cornățel), Râmnicu Sărat (până în aval cipal din porumbar, păducel și măceș. Vegetația de luncă joasă toare precum lăcarul mare, presura și lăcarul de stuf, boicușul și
nea situl joacă un rol deosebit în migrația unui număr foarte de Belciugele) și Buzău (până aval de Latinu). Cele mai impor- inundabilă se dezvoltă pe malurile Siretului, în brațele moarte multe altele. Pe cursul Siretului, o cale importantă de migrație
mare de specii de păsări şi include rezervațile naturale Balta tante habitate de apă stătătoare din sit sunt reprezentate de colmatate, în depresiunile mlăștinoase sau în jurul lacurilor. Ea a păsărilor, se pot vedea în timpul primăverilor și toamnelor
Tălăbasca, Pădurea Neagră, Pădurea Merişor-Cotul Zătuanului lacurile Călimănești, Rădulești și Nămoleasa, dar și de balta este reprezentată de asociații vegetale iubitoare de umiditate foarte multe specii aflate în pasaj precum gâsca de vară, na-
şi Balta Potcoava. Tălăbasca. Regimul hidrologic al Siretului se caracterizează specifice acestor zone formate în principal din specii precum gâțul, egreta mică, egreta mare, lopătarul, țigănușul, sitarul de
prin revărsări periodice care au loc în principal la sfârșitul iernii stuful, papura, papura rotundă, pipriguţul, pipirigul, stânjene- mal și mai multe specii de fluierari, prundărași, fugaci, chiri-
Biotopul și începutul primăverii. lul galben, piperul bălții, săgeata apei, mana de apă, calcea, ghițe, pescăruși și chire. Importanța sitului pentru păsări este
Geologie/geomorfologie mărarul bălții, iarba albă, pătlagina de apă, menta de apă, accentuată în timpul iernii. În zilele când cursurile de apă ale
Situl se află în extremitatea nord-estică a Câmpiei Române, Aspecte climatologice buzduganul de apă sau rogozul de baltă. În albia râului, acolo Prutului și ale altor râuri din zonă sunt acoperite de poduri de
fiind amplasat pe un fundament triasic acoperit de o stivă de Situl se află în zona de climat temperat de câmpie cu un grad unde există suprafețe cu apă mai lină sau chiar stagnantă, și gheață, păsările se refugiază în Lunca inferioară a Siretului care
sedimente formate din argile, nisipuri și pietrișuri. Relieful este accentuat de ariditate, regiunea caracterizându-se prin secete pe suprafețe mari din bălți și lacuri se observă specii precum rămâne mai mult timp liberă de ghețuri. Fauna de mamifere a
constituit dintr-o câmpie fluviatilă în care este prezentă albia severe cauzate de efectele puternice de foehn și de precipitații peștișoara, lintița, plutica, limba apei sau castana de apă, iar în sitului este reprezentată în special de rozătoare, dintre care cel
majoră a Siretului, în sectorul său inferior cuprins între Adjudul reduse a căror medie anuală are valori mai mici de 500 mm. masa apei se dezvoltă abundent brădișorul și piciorul cocoșului mai frecvent se pot vedea hârciogul, șoarecele de câmp, șoare-
480
cele pitic și șobolanul de apă. Alături de aceste specii se întâl- oferta locurilor de muncă se diversifică regăsindu-se aici indus- fice zonei numite „tortare“, oale încorsetate cu sârmă, arse conduce la nitrificarea solului. De asemenea, tăierile ilegale şi
nesc și alte mamifere de talie mică sau mijlocie precum chițca- tria de confecţii, tricotaje, fabrici de hârtie şi carton, transport, de două ori şi decorate cu pigmenți naturali. În prelucrarea braconajul au efecte negative asupra sitului.
nul comun, chițcanul mic, cârtița, nevăstuica, dihorul, ariciul, comerţ, prestări de servicii, prelucrarea lemnului, morărit şi artistică a lemnului se remarcă celebrele păpuşi folosite la pro-
pisica sălbatică, vulpea sau iepurele. Este de remarcat prezența panificaţie. Majoritatea localităţilor mari din perimetrul situ- ducerea caşului, dar şi obiectele de decor care demonstrează Administrarea sitului
a două specii protejate la nivel european, vidra și popândăul. În lui beneficiază de alimentare cu apă potabilă şi canalizare în iscusinţa meşterilor. Portul popular ilustrează continuitatea şi Este necesară înființarea punctelor de informare în comunități-
zonele bogate în stuf și mai uscate sau în păduri se pot întâlni sistem centralizat. În satele mici utilităţile sunt deficitare sau unitatea etnografică pe aceste meleaguri, fiind prezentat la le locale și dotarea sitului cu panouri de avertizare și atenţiona-
grupuri de mistreți, iar în culturi sau pe pajiști dar și în pâlcurile chiar lipsesc. Locuințele localnicilor sunt încălzite cu lemne, dar diferite festivaluri şi concursuri de dans şi cântec tradiţional re, amenajări pentru observare/supraveghere, trasee turistice,
de păduri este prezent căpriorul. Se pot observa și exemplare şi cu gaze naturale. precum Cununiţa Satului din Lieşti sau Sărbătoarea Teiului din trasee tematice, locuri de campare, puncte pentru colectarea
de cerb lopătar, specia fiind colonizată pe aceste meleaguri. Dovezi materiale care provin din paleolitic şi din neoliticul Rugineşti. Obiceiuri tradiționale ca Pluguşorul, Sorcova, Capra, deşeurilor şi vetre de foc. Există în teren panouri de informare,
timpuriu, descoperite în diferite şantiere arheologice din pe- Plugul cu boi, Irozii, Steaua sau Semănatul contribuie la farme- panouri cu hărţi pentru orientare şi poteci/drumuri pentru vi-
Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE rimetrul sitului, aduc dovezi despre vechimea locuirii acestor cul sărbătorilor de iarnă şi de primăvară pe aceste meleaguri. zitare, acestea fiind insuficiente și necesitând suplimentarea.
Folosind resursele locului şi profitând de fertilitatea ridicată zone. Străvechi aşezări de agricultori şi pescari în lunca infe-
a terenului agricol, o parte din locuitori se ocupă cu creşterea rioară a râului Siret sunt consemnate în documente încă din Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
481
Pădurea Mogoş-Mâţele - RO SCI 0163
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Galaţi: Scânteieşti.
Suprafaţa: 65 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 43‘ 20‘‘; Long. E 27˚ 56‘ 53‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 151 max., 93 min., 125 med.
Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 91I0* - Situl se află într-un climat continental de câmpie, caracte-
Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. rizat prin veri foarte calde și ierni foarte reci. Temperatura
medie anuală este de 10,2 °C, iar precipitațiile anuale ajung
Speciile de interes comunitar din sit la 446 mm, repartizate neuniform între anotimpuri. Vânturile
Plante: Capul şarpelui (Echium russicum) • Iris (Iris aphylla ssp. cele mai frecvente sunt cele din NE.
hungarica) • Dedițel mare (Pulsatilla grandis).
Biocenoza
Caracterizarea sitului Vegetaţia
Prezentare generală Vegetația identificată în Pădurea Mogoş-Mâţele este specifică
Situl protejează o pădure de silvostepă în care domină steja- arealului de silvostepă, constituită din câteva asociaţii specifi-
rul pufos și stejarul brumăriu, cu o structură naturală foarte ce arealelor silvice cu arboret de consistenţă slabă, abundent
bine conservată în care alternează porţiuni de pădure închisă invadat de flora stepică înconjurătoare, cu putere de regenerare
cu rarişti şi poieni, având o regenerare naturală foarte bună. (din lăstari) şi modificat prin introducerea unor specii de arbori
Importanța acestor păduri este completată de prezența unor cultivaţi (frasin american și salcâm). Speciile care domină sunt ciogul. Păsările sunt bine reprezentate de mai multe specii bronzului și a unor dovezi ale existenței pe aceste meleaguri
populații bine conservate de capul șarpelui, iris bărbos și dedi- stejarul pufos, situat în special pe versanţi, şi stejarul brumăriu, cuibăritoare, dintre care enumerăm cinteza de pădure, po- a așezărilor dacilor liberi. În fiecare an locuitorii aniversează
ței, toate trei fiind specii de interes comunitar. prezent cu precădere de-a lungul văilor. Aceste păduri alternea- rumbelul gulerat, presura galbenă, măcăleandrul, silvia cu Ziua comunei, o sărbătoare a sufletului și un prilej de aduce-
ză cu rarişti şi poieni și au o bună reprezentare a subarboretului cap negru, pitulicea mică, scorțarul, pițigoiul mare, pițigoiul re-aminte a moșilor și strămoșilor care au trăit pe aceste me-
Biotopul format din păducel, măceş și corn. În cadrul poienilor se face cu coadă lungă, ciocănitoarea de stejar, capîntortura, botgro- leaguri. Cu acest prilej se organizează expoziții cu obiecte de
Geologie/geomorfologie remarcat bujorul românesc. Acoperirea redusă de 50% realizată sul și grangurele. La liziera pădurii, în poieni sau în tufărișurile artă populară locală: mileuri brodate, covoare țesute manual,
Situl este localizat în sud-estul Podișului Moldovenesc, în etajul de stratul arborescent permite dezvoltarea stratului ierbos în din sit, se întâlnesc frecvent sfrânciocul roșiatic, presura sură, haine de suman, lăzi de zestre, toate fiind obiecte ce ilustrează
silvostepei, la nord de Galați, pe substraturi formate din loessuri care predomină specii ale asociației de obsigă cu păiuș. Cele trei mărăcinarul negru, vrabia de câmp, codobatura galbenă, fâsa strădania localnicilor de a păstra meșteșugurile străvechi.
și luturi. Forma de relief predominantă este reprezentată de un tipuri de habitate protejate din sit, dintre care două prioritare de câmp, sticletele, scatiul, silvia mică etc. Dintre răpitoare au
versant cu înclinarea de 15°, în sit apărând și porțiuni de luncă (Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice și Vegetaţie de silvos- fost identificate uliul păsărar, șoimul rândunelelor, șorecarul Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
înaltă. Expozițiile predominante sunt cele estice și vestice, iar tepă eurosiberiană cu Quercus spp.), adăpostesc populații cu comun, viesparul, ciuful de pădure, huhurezul mic și vânturelul perimetrului acestuia
altitudinea variază între 80 și 150 m. Geologic, pe suprafața si- o stare bună de conservare din trei specii de plante protejate roșu. Herpetofauna este reprezentată de șopârla de câmp, gu- Plantarea salcâmului pune în pericol conservarea și regenera-
tului, se întâlnesc depozite cuaternare, pleistocene, formate din în spațiul european, capul șarpelui, irisul bărbos și dedițelul. șter și broasca roșie de pădure. Nevertebratele sunt prezente rea arboretelor naturale.
loessuri și nisipuri, pe porțiuni mici apărând și pietrișurile. Situl prezintă de asemenea, mai multe specii de plante rare, printr-un număr mare de specii din mai multe grupe sistemati-
amenințate sau endemice precum laleaua pestriță, părul do- ce, cu dominanța netă a insectelor. Administrarea sitului
Pedologie brogean, migdalul pitic, măcrișul de stepă, iarba Sfintei Mării, Situl dispune de panouri de avertizare/atenţionare și de infor-
Tipurile de sol din sit sunt cernoziom (tipic, cambic tipic și car- măciuca ciobanului, frăsinelul, sparanghelul sălbatic, șofrăne- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE mare, însă nu suficiente, fiind nevoie de suplimentarea aces-
bonatic erodat), regosol (tipic și molic), protosol (tipic și aluvial lul reticulat, rogozul de dumbravă, șerlaiul. În comunitățile aflate în sit principale ocupații sunt legate tora. Sunt necesare panouri pentru orientare în teren cu hărţi,
tipic), erodisol (tipic și cambic), coluvisol tipic și psamosol tipic. de cultivarea terenului și creșterea animalelor. Alimentarea puncte de informare în localitățile învecinate sitului, bariere
Fauna cu apă potabilă se face din puțuri forate și fântâni, în sate pentru limitarea accesului motorizat în pădure, puncte de in-
Hidrologie Numeroase specii de mamifere mari şi mici găsesc aici un lipsind canalizarea. Încălzirea gospodăriilor se face în sistem trare, poteci și drumuri pentru vizitare, trasee turistice, locuri
Situl este străbătut de văi care sunt seci vara, apa fiind prezentă habitat optim de hrănire și reproducere precum mistreţul, individual, cu lemne. de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor.
numai după ploi torențiale. Pânza freatică se află în general la căpriorul, iepurele, vulpea, popândăul, şoarecele de câmp, Cercetări arheologice întreprinse în apropierea sitului au dus la
mare adâncime, fiind greu accesibilă componentelor floristice. şoarecele de pământ, cârtița, chițcanul comun, ariciul şi hâr- descoperirea urmelor unei așezări din perioada târzie a epocii
0 0,5 1 1,5 km
482
Pădurea Plopeni - RO SCI 0164
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Prahova: Băicoi, Cocorăştii Mislii, Plopeni.
Suprafaţa: 91 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 3‘ 10‘‘; Long. E 25˚ 56‘ 9‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române Altitudinea: 294 max., 267 min., 279 med.
0 0,5 1 1,5 km
483
Pădurea Pogăneşti - RO SCI 0165
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Galaţi: Suceveni.
Suprafaţa: 181 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 58‘ 31‘‘; Long. E 28˚ 1‘ 34‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 219 max., 94 min., 161 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
484
Pădurea Reşca Hotărani - RO SCI 0166
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Olt: Mărunţei, Dobrosloveni, Fălcoiu, Fărcaşele.
Suprafaţa: 1.631 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 10‘ 55‘‘; Long. E 24˚ 25‘ 8‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române Altitudinea: 94 max., 73 min., 84 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
485
Pădurea Roşcani - RO SCI 0167
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Iaşi: Roşcani.
Suprafaţa: 56 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 26‘ 30‘‘; Long. E 27˚ 24‘ 29‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Câmpia Moldovei Altitudinea: 180 max., 86 min., 139 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Aspecte climatologice
Clima are un pronunțat caracter continental, temperatu-
ra medie anuală a aerului fiind cuprinsă între 8,3 și 9,4 °C.
Precipitațiile medii anuale au valori cuprinse între 420 și
550 mm, situându-se cu mult sub nivelul evapotranspirației
potențiale, astfel apărând un deficit mare de umiditate cu in-
fluențe asupra vegetației.
Biocenoza
Vegetaţia
Situl este important pentru protejarea a două tipuri de habi-
tate prioritare la nivel european care aici au o stare bună de
conservare. Vegetația de silvostepă eurosiberiană cu Quercus
ssp. reprezintă un habitat cu valoare conservativă foarte mare,
caracterizat prin prezența în etajul superior a stejarului pedun-
culat cu puţin amestec de gorun, tei, frasin și cireş sălbatic.
În etajul inferior domină cărpinița, alături de care se mai pot
întâlni și arţarul tătăresc, jugastrul, mărul sau părul pădureț.
Cărpinița se află aici la limita nordică a arealului său de răspân-
dire. Dintre arbuștii întâlniți amintim porumbarul, păducelul,
salba râioasă, socul, lemnul câinesc, dârmoxul și sângerul, iar
în mod diseminat poate fi prezentă și scumpia. Speciile ier-
boase reprezentative pentru acest tip de habitat sunt vinde-
ceaua, rozogurile, lăcrămioarele, silnicul, mărgica, golomățul,
cerențelul, stânjenelul, pătlagina, pecetea lui Solomon, iarba
fiarelor, păiușul, viorelele nemirositoare, cătușnica și șolovâr-
fița. Stepele ponto-sarmatice reprezintă unul din tipurile de
habitate din zona stepică, caracterizat prin prezența coliliei și
a păiușului.
Fauna
Diversitatea mare a nevertebratelor din acest sit se regăseș-
te la nivelul mai multor grupe sistematice precum cele ale
păianjenilor, melcilor, cosașilor, lăcustelor, viespilor, flutu-
rilor diurni sau nocturni, ploșnițelor de plante, gărgărițelor,
carabilor, albinelor, bondarilor și al multor altor grupe cu rol
important în lanțurile trofice. Dintre amfibieni și reptile pot
fi întâlniți șarpele de alun, șopârla de câmp, broasca săpă-
toare brună, brotăcelul, broasca râioasă brună, broasca roșie
de pădure, năpârca și gușterul. Situl abundă în păsări, multe
fiind specii clocitoare în habitatele foresteire precum corbul,
ciocârlia de pădure, cinteza de pădure, pitulicea mică, silvia
mică, mierla, ciocârlia roșcată, măcăleandrul, ochiul boului,
presura galbenă, porumbelul gulerat, ciocănitoarea de stejar,
ciocnitoarea mică, botgrosul, muscarul sur, pițigoiul cu coadă
lungă, alături de multe altele. În habitatele deschise de ste-
pă sau în cele cu puține tufărișuri se întâlnesc specii precum
presura sură, codobatura galbenă, sfrânciocul roșiatic, mără-
cinarul mic și cel negru, pietrarul sur, sticletele, fâsa de câmp,
vrabia de câmp, ciocârlia de câmp, fazanul, prepelița, uliul
rândunelelor și multe altele. Frecvent sunt văzute în sit ma-
mifere precum vulpea, ariciul, iepurele de câmp, căpriorul sau 0 0,5 1 1,5 km
mistrețul. Micromamiferele sunt reprezentate de multe specii
de șoareci, chițcani și lilieci.
486
Pădurea Sarului - RO SCI 0168
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Olt: Găneasa, Morunglav, Piatra-Olt, Bobiceşti, Cârlogani, Pleşoiu.
Județul Vâlcea: Laloşu.
Suprafaţa: 6.793 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 26‘ 25‘‘; Long. E 24˚ 11‘ 9‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române Altitudinea: 240 max., 133 min., 202 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit reprezentate de cursuri de apă de o calitate bună, adăpostesc
91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun. populații cu o stare bună de conservare de tritoni cu creastă
Pedologie
Solurile sitului sunt soluri argilo-aluviale brune, cu o fertilitate
ridicată determinată de un conţinut bogat în humus, un regim
hidric ridicat şi un drenaj bun natural. Din cauza defrişărilor
iraţionale şi acţiunii factorilor exogeni pe versanţi, solul este
supus eroziunii şi degradării continue.
Hidrologie
Situl este traversat de la nord la sud de râurile Bârlui şi Vaslui,
primul fiind afluent al Olteţului, iar cel din urmă al Oltişorului.
Aspecte climatologice
Situl se găsește într-un climat temperat continental, cu tem-
peraturi variind între 35 °C vara şi –25 °C iarna, temperatura
medie anuală fiind de 10 oC. Precipitaţiile atmosferice prezin-
tă influenţă continentală, media anuală fiind de 550-560 mm.
Iernile sunt geroase, cu zăpezi abundente şi vânturi reci, tăioase
(Crivățul), iar verile sunt de cele mai multe ori secetoase, cu căl-
duri arzătoare care durează 15-20 de zile, perioadă în care bate
şi Austrul (denumit și Sărăcilă sau Traistă goală). Băltăreţul este
un vânt care bate din sud, dinspre bălţile Dunării.
Biocenoza
Vegetaţia
Vegetaţia naturală este specifică zonei de stepă şi de păduri
xerofile. Se caracterizează prin pajişti, silvostepă cu grami-
nee şi diverse ierburi xeromezofile, care alternează cu păduri
de stejar. Speciile de arbori sunt reprezentate de gorun, cer,
gârniță, plop tremurător, paltin de munte, mojdrean, cireș săl-
batic, cărpiniță și arțar tătăresc. Speciile arbustive sunt şi ele
bine reprezentate de corn, porumbar, lemn câinesc și măceș.
La acestea se adaugă specii ierboase precum iarba neagră,
vulturica, iarba deasă, sânzienele de pădure, spânzul, horști,
mărgelușele, silnicul, păiușul, coada șoricelului, năpraznicul,
scrântitoarea albă, stirigoaia, chimionul porcului, clopoțeii,
rogozul, mierea ursului, flocoșelele, degețelul galben, orăștica,
măzărichea, frăgurelul, ghiocelul, drobița, cerențelul și dum-
bravnica. Toate aceste plante intră în componența habitatului
de interes comunitar Păduri balcano-panonice de cer şi gorun,
care are în sit o stare bună de conservare.
Fauna
Fauna sitului este reprezentată de specii de mamifere precum
iepurele, bursucul, vulpea, veveriţa, căpriorul, mistrețul, diho-
rul, șoarecele gulerat și cârtița. Dintre speciile de păsări care
cuibăresc în habitatele forestiere din sit amintim ciocănitoarea
pestriță mare și cea de stejar, turturica, gaiţa, sturzul cântător,
ciocârlia de pădure, cojoaica, țicleanul, pițigoiul mare și cel albas-
tru, capîntortura, cinteza de pădure, șorecarul comun, pitulicea
verde mică şi pitulicea sfârâitoare, porumbelul gulerat, presura
galbenă etc. În afara pădurii sau la marginea ei se întâlnesc
potârnichea, ciocârlia, sfrânciocul cu frunte neagră, sfrânciocul
0 1 2 3 km
roșiatic, coțofana, sticletele, fazanul, mărăcinarul mic, codoba-
tura albă, graurele, fâsa de pădure. Habitatele acvatice din sit,
487
Pădurea Seaca-Movileni - RO SCI 0169
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vaslui: Coroieşti.
Suprafaţa: 51 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 17‘ 18‘‘; Long. E 27˚ 32‘ 0‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei
Altitudinea: 266 max., 196 min., 229 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Din municipiul Vaslui accesul în sit se poate face urmând DN24 spre Bârlad, iar de aici pe DJ243B se ajunge la Ciocani, localitate
situată în imediata vecinătate a sitului.
Habitatele DE interes comunitar din sit Izvoarele sunt răzleţe, cu debite mici, iar apele subterane libere
91AA - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; sunt nesemnificative.
91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.
Aspecte climatologice
Speciile de interes comunitar din sit Climatul zonei din care face parte situl este temperat-conti-
Plante: Capul şarpelui (Echium russicum). nental. Temperaturile medii anuale sunt de 9,8 °C, cu ampli-
tudini termice de până la 25 °C. Verile sunt foarte călduroase
Caracterizarea sitului şi secetoase, iar iernile foarte reci. Cantitatea de precipitaţii
Prezentare generală anuale ajunge la 500 mm, prezentând un pronunţat deficit de
Importanţa sitului este dată de prezenţa a două habitate re- umiditate pe timpul verii. Vânturile dominante sunt dinspre
prezentate de vegetaţia de silvostepă eurosiberiană şi cea NV şi nord.
ponto-sarmatică cu stejari. Acestea reprezintă un fragment zenţă caracterizează acest ecosistem ca fiind unul complex şi
restrâns de pădure xerotermă din cadrul pădurilor silvostepei Biocenoza bine conservat.
care se întindeau în trecut peste colinele Tutovei. Aria mai este Vegetaţia
importantă şi pentru conservarea populaţiei de capul şarpelui, Situl este o pădure xerotermă tipică de silvostepă. Flora este Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
o specie de plantă de interes comunitar. reprezentată de specii caracteristice pădurilor xerice dominate Locuitorii comunei Coroieşti se ocupă în principal cu creșterea
de stejar pufos, gârniţă şi stejar brumăriu. Pe lângă acestea, animalelor, agricultură și comerț cu produse agricole, având
Biotopul în structura arboretului mai întâlnim diferite specii de gorun parţial definitivată racordarea tuturor gospodăriilor la rețeaua
Geologie/geomorfologie alături de arţar tătăresc şi mojdrean. Tot în cadrul florei, din de alimentare cu apă potabilă și canalizare. Locuințele sunt în-
Situl este amplasat în Colinele Tutovei din Podişul Bârladului, covorul ierbos al poienilor, care au permis infiltrarea şi men- călzite în mod individual, cu lemne.
pe o culme interfluvială aflată pe doi versanţi, având expo- ţinerea numeroaselor elemente de nuanţă sudică şi continen- Pe teritoriul comunei au fost descoperite mai multe urme de
ziţie estică şi vestică, la o altitudine cuprinsă între 196 și tală, sunt clopoţeii, flocoşelele, ghioceii, tătăneasa de pădure, locuire începând cu epoca bronzului. Denumirea comunei
266 m. Relieful specific zonei este puţin vălurit, cu pante garofiţa, stânjenelul şi guşa porumbelului. Multe dintre aceste Coroiești derivă de la numele unui mare boier a cărui moșie se
domoale. Substratul geologic este reprezentat de marne, ar- specii sunt rare şi importante din punct de vedere ecologic şi întindea în jurul actualei comune, cu aproximativ două veacuri
gile, luturi, nisipuri şi gresii silicioase, aparţinând miocenului ştiinţific. Este de menţionat faptul că acum două secole pădu- în urmă. Comuna are în prezent formaţii artistice de cântec și
sarmaţian şi pliocenului fiind format din depozite sarmati- rile ocupau aproape jumătate din suprafața colinelor Tutovei, joc popular, în această zonă tradiţiile fiind încă îndrăgite și pre-
ce şi mioţiene. Resursele de subsol ale acestei regiuni sunt astăzi mare parte dintre ele fiind defrişate pentru extinderea țuite de către localnici.
foarte limitate. terenurilor agricole.
Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Pedologie Fauna perimetrului acestuia
Solul, cu diferite grade de eroziune la suprafaţă, este un Fauna pădurii Seaca-Movileni este una tipică pădurilor de În interiorul sitului au loc în mod sporadic activități de îndepăr-
cernoziom cambic, specific silvostepei, care denotă o vege- silvostepă dominate de stejari. Dintre speciile de herpetofa- tare a arborilor uscaţi sau în curs de uscare, care au un impact
taţie şi o climă active care au favorizat transformarea mate- ună, în poieni şi luminişuri sunt întâlnite guşterul și șopârla negativ asupra speciilor de insecte și păsări.
riei minerale. de câmp. Avifauna este reprezentată de ghionoaia sură, cio-
cănitoarea de stejar, cucuveaua, ciuful de pădure şi turturica, Administrarea sitului
Hidrologie alături de multe altele. Dintre răpitoarele diurne sunt prezen- Situl dispune în prezent de panouri de avertizare/atenţionare,
Situl este localizat în bazinul Siretului, aproape de lacul de te şoimul rândunelelor, şorecarul comun și vânturelul roşu. panouri de informare, puncte de intrare și drumuri forestiere în
acumulare format pe cursul râului Tutova, afluent al râului Mamiferele frecvent întâlnite în sit sunt mistreţul, căpriorul, interiorul sitului, utilizate pentru vizitarea sitului, fiind necesa-
Bârlad. Stratul acvifer este discontinuu şi neuniform din cau- iepurele, ariciul şi veveriţa, fiind consemnată şi existența re amenajări pentru colectarea deșeurilor.
za constituţiei geologice cu lentile mici de roci impermeabile. pisicii sălbatice şi a jderului, specii de carnivore a căror pre-
0 0,5 1 1,5 km
488
Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer
- RO SCI 0170
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Braşov: Prejmer, Hărman.
Suprafaţa: 345 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 44‘ 6‘‘; Long. E 25˚ 44‘ 18‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 522 max., 502 min., 513 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit specii de arbuşti precum cornul, sângerul, salba moale, salba
7210* - Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus; 91E0* - râioasă, dârmoxul, călinul, socul negru, alunul, lemnul câinesc,
Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno- zmeurul, murul, păducelul, salcia căprească și zălogul (prezent
Padion, Alnion incanae, Salicion albae). doar pe terenurile înmlăştinite). Se remarcă de asemenea zo-
nele umede din pădure precum mici depresiuni înmlăştinite
Speciile de interes comunitar din sit sau izvoare şi canale, toate acoperite de o bogată floră ierboa-
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă să şi de specii lemnoase caracteristice precum arinul. În astfel
(Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). de zone apare tipul de habitat prioritar format din arinișuri.
Mamifere: Castor (Castor fiber). Nevertebrate: Maculinea Mlaştina eutrofă situată în partea sudică a sitului şi alte mici
teleius • Euphydryas aurinia. Plante: Adenophora lilifolia • zone umede permanente din zona forestieră sau din habitatele precum şi structura pădurii Prejmer sub raportul speciilor de Hărman, construită în stil romanic în secolul al XII-lea. Zidul
Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Moşişoare deschise adăpostesc o vegetaţie şi o floră remarcabile, foarte arbori şi al vârstei acestora fac din acest sit o arie deosebit de de incintă al cetății are o formă ovală, asemănătoare cu cel
(Liparis loeselii). importantă din punct de vedere ştiinţific şi peisagistic. Dintre atractivă pentru specii de păsări cum sunt cucul, silvia cu cap al Bisericii Evanghelice din Prejmer (secolul al XIII-lea), un alt
speciile de floră care fac obiectivul conservării în sit amintim negru, silvia mică, pitulicea mică, pițigoiul mare, cristelul de obiectiv de interes turistic al zonei, construit în stilul gotic bur-
Caracterizarea sitului curechii de munte, moșișoarele și o specie de clopoțel iubitoare câmp, ghionoaia sură, ciocănitoarea de stejar, muscarul gu- gund de către cavalerii teutoni care au primit în trecut drepturi
Prezentare generală de umiditate. Alături de acestea, se mai întâlnesc specii rare lerat, sfrânciocul roşiatic, sturzul cântător, cinteza de pădure, asupra acestui teritoriu. Astăzi localnicii se întrunesc cu diverse
Situl reprezintă un relict al vechilor şi întinselor stejărete de sau considerate relicte glaciare precum lalelele pestrițe, plan- grangurele, florintele, porumbelul gulerat, turturica, presura ocazii precum Balul Penaşilor, Zilele Hărmanului, Ziua Recoltei,
câmpie şi depresionare transilvănene şi al mlaştinilor eutrofe ta carnivoră roua cerului, buhia, rogozul mare, limba peștelui, galbenă și multe altele. Migraţia speciilor răpitoare este relativ Maialul-Armindenul, Balul Zoritorilor sau Festivalul clătitelor,
răspândite în trecut în zonele joase din interiorul lanţului car- foaia grasă, daria, bumburezul, ochii broaștei și coada iepu- intensă peste sit datorită apropierii de râul Olt, remarcându-se prilej cu care vizitatorii pot admira cântec, port și dans popu-
patic. Cele două habitate prioritare pentru conservare în spațiul relui. Această mlaştină formează un tip de habitat prioritar șorecarul comun, viesparul, acvila țipătoare mică, uliul găinilor lar autentic.
european prezente în sit protejează o biodiversitate mare din pentru conservare la nivel comunitar, Mlaştini calcaroase cu și uliul păsărelelor. Bine reprezentate numeric sunt câteva spe-
toate grupele sistematice de plante și animale, remarcându-se Cladium mariscus. cii de mamifere precum cerbul carpatin, căpriorul, mistrețul, Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
opt specii de interes conservativ comunitar (mamifere, amfibi- vulpea, bursucul, jderul de copac, dihorul, hermelina sau ne- perimetrului acestuia
eni, fluturi și plante), alături de care apar mai multe specii rare, Fauna văstuica. Acestea beneficiază, pe lângă condiţiile bune de ha- Coborârea pânzei freatice ca urmare a activităţilor de drenare a
vulnerabile sau relicte glaciare. Situl se suprapune cu rezerva- Dintre nevertebrate, insectele sunt bine reprezentate la nivelul bitat şi de hrană, de liniştea asigurată prin încadrarea întregii apei reprezintă o amenințare permanentă cu consecințe nega-
ţia naturală cu acelaşi nume. sitului, identificându-se şi câteva specii de interes comunitar păduri într-o zonă de protecție, unde este interzisă practicarea tive pentru întregul ecosistem, semnalată pe întreaga suprafa-
precum sunt fluturi de zi caracteristici habitatelor umede, al- vânătorii sau a altor activităţi de management cinegetic per- ţă a sitului, inclusiv în zona mlaştinii eutrofe.
Biotopul băstrița de mlaștină și fluturele bălțat de mlaștină. Amfibienii turbante. De asemenea, cu diverse densităţi sunt prezente în
Geologie/geomorfologie sunt larg răspândiţi în sit, unele specii fiind relativ comune şi sit specii ca veverița, ariciul, cârtița și pisica sălbatică. Amintim Administrarea sitului
Din punct de vedere geologic, situl se află în Depresiunea abundente. Dintre speciile de interes comunitar s-au identifi- și prezența castorului, specie de interes comunitar care are în Situl este dotat în prezent cu panouri de avertizare/atenţio-
Bârsei şi are o origine relativ complexă, apărând depozite cat buhaiul de baltă cu burta galbenă și tritonul cu creastă. Alte sit o populație cu stare bună de conservare. nare, dar care sunt insuficiente fiind necesară suplimentarea
sedimentare ale flişului cretacic şi formaţiuni vulcanice. Face specii determinate în sit sunt broasca râioasă brună, broasca acestora. De asemenea sunt necesare panouri de informare
parte din unitatea de orogen carpatic, subunitatea depresiu- râioasă verde, broasca roșie de munte, broasca roșie de pădure Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE la intrările principale în sit, panouri pentru orientare cu hărţi,
nilor intramontane, cu suprafeţe întinse de formaţiuni aluviale și brotăcelul. Dintre reptile s-au semnalat năpârca, șarpele de Locuitorii din sit au preocupări legate de agricultură, creşterea puncte de informare care să deservească și celelalte arii prote-
cuaternare. Depresiunea Bârsei este situată în centrul țării, la acasă, vipera comună, gușterul, șopârla de câmp și șopârla de animalelor, mică industrie, prelucrarea lemnului şi a produse- jate din jur, bariere pe toate drumurile forestiere, trasee tema-
curbura internă a arcului carpatic, fiind o arie de discontinuita- munte. La nivelul păsărilor se constată o diversitate ornitologi- lor din zootehnie, precum și de agroturism. Gospodăriile sunt tice care să prezinte principalele elemente conservate și care să
te între Carpaţii Orientali şi cei Meridionali care prezintă unele că mare în trupul de pădure şi mai scăzută în mlaştina eutrofă, racordate în totalitate la rețeaua de alimentare cu apă potabilă cuprindă atât parcele reprezentative de pădure cât şi cele de
trăsături comune cu depresiunile şi culoarele din jur. Situl are în total identificându-se un număr de 80 de specii. Izolarea și canalizare, fiind încălzite în sistem individual, cu gaze natu- mlaştină și amenajări pentru colectarea deșeurilor.
un relief de câmpie așezat, cu foarte mici diferenţe de altitu- relativă faţă de celelalte păduri din zona adiacentă, lipsa pă- rale sau lemne.
dine (502-522 m). durii pe suprafeţe foarte mari din toată Depresiunea Bârsei, Renumită în zonă și intens vizitată este Biserica-Cetate din
Pedologie
Situl prezintă hidrisoluri (stagnasolul și gleisolul) și histisoluri.
Hidrologie
Situl aparţine bazinului hidrografic al Oltului, o parte din el
aflându-se în lunca acestuia. Există numeroase izvoare în in-
teriorul pădurii şi în mlaştina eutrofă, mai multe ape de supra-
faţă intrând în pădure din zona de câmpie învecinată. Pânza
freatică poate ajunge foarte aproape de nivelul solului.
Aspecte climatologice
Situl se caracterizează printr-un regim climatic temperat con-
tinental moderat, cu unele influenţe excesive. Din punct de
vedere al etajării climatului, situl face parte din etajul depresi-
unilor. Temperatura medie anuală este de 7 °C, iar precipitaţiile
medii anuale ajung la peste 800 mm. Cele mai frecvente vân-
turi au direcție nord-vestică, vestică şi sud-vestică.
Biocenoza
Vegetaţia
Teritoriul sitului se împarte în două tipuri majore de habitat:
pădure şi zonă umedă (mlaştină eutrofă). Pădurea este în
totalitate compusă din specii de foioase, fiind o pădure ma-
tură naturală în care procesele fiziologice şi regenerarea s-au
desfăşurat relativ bine şi doar parţial sub influenţă antropică
directă. Există unele intervenţii umane privind regenerarea,
prin promovarea în câteva parcele a frasinului și a stejarului.
Mai multe trupuri de pădure se diferenţiază la nivelul sitului,
dintre care cel mai mare este poziţionat în partea sud-estică
a sa, fiind şi cel mai reprezentativ ca habitat forestier, celelalte
având dimensiuni mai mici şi fiind răspândite pe malul stâng
al Oltului. Din acest punct de vedere vegetaţia forestieră are
un aspect fragmentat, rezultat al acţiunii umane în timp. Pe
suprafaţa pădurii există parcele cu arbori de mari dimensiuni,
scorburoşi, lemn mort pe picior sau doborât, care sunt deosebit
de importanți pentru structura şi funcţionalitatea întregii co-
munități forestiere. Pădurea ocupă cea mai mare parte a supra-
feţei sitului, predominând dintre speciile de plante lemnoase
stejarul pedunculat, frasinul şi diseminat sau în proporţii mici
carpenul, ulmul de munte, jugastrul, platanul, cireșul sălbatic
sau plopul tremurător. În cel mai mare trup de pădure din sit
apar insular câteva deschideri de tipul poienilor, utilizate mai
ales în trecut ca fâneţe. Pe aceste suprafețe, dar şi în mare parte 0 0,5 1 1,5 km
din pădure şi mai ales pe parcelele cu consistenţă mică sau la
liziere, se dezvoltă un subarboret bine reprezentat, format din
489
Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti - RO SCI 0171
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Iaşi: Rediu, Popricani.
Suprafaţa: 200 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 14‘ 23‘‘; Long. E 27˚ 29‘ 45‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Câmpia Moldovei Altitudinea: 179 max., 68 min., 125 med.
Pedologie
În arealul forestier al sitului se găsesc feoziomuri, iar în cel de
pajiște cernoziomuri, solonețuri și solonceacuri (areale săr-
turate) și fluvisoluri (locuri apătoase, mai ales în lunca celor
două pâraie).
Hidrologie
În ceea ce priveşte apa din substrat, văile late Mârzeşti şi
Conachi au pânza freatică foarte aproape de suprafaţă. Acest
fapt, ca şi izvoarele de coastă care favorizează procesul de în-
mlăştinire a văilor, se reflectă şi în caracterul pronunţat higrofil
al vegetaţiei din luncă. Regimul scurgerii lunare se află sub in-
fluența precipitațiilor, a debitelor apelor subterane și a tempe-
raturilor. În interiorul sitului nu sunt întâlnite ape de suprafaţă
cu scurgere permanentă.
Aspecte climatologice
Clima în sit prezintă un caracter continental pronunțat, fiind
influențată de masele de aer cu proveniență răsăriteană, do-
minând astfel un climat temperat. Iernile sunt geroase, iar
verile călduroase. Clima regiunii Mârzeşti se caracterizează
prin temperaturi maxime ridicate vara (35 °C) şi minime
foarte scăzute iarna (–32 °C), cu vânturi intense şi umidi-
tate redusă (cu precipitaţii de 525 mm anual), caracteristici
specifice climatului silvostepic din jurul Iaşului. Acest fapt
constituie unul din factorii care au contribuit la dezvoltarea
vegetaţiei cu caracter de silvostepă de aici. Sub raport topo-
climatic, între faţa platoului şi coaste, ca şi între acestea din
urmă şi văile învecinate, există diferenţe sesizabile ale ele-
mentelor climatologice principale (temperatură, umiditate,
vânturi), datorate în primul rând expoziţiei şi direcţiei curen-
ţilor de aer. Sub aspect microclimatic există o diversificare şi
mai accentuată datorită reliefului frământat al coastelor şi
al gradului de acoperire a solului cu vegetaţie. Treapta cea
mai coborâtă a văii Mârzeşti este caracterizată de o căldură
specifică mai ridicată faţă de treimea superioară a versanţi-
lor şi interfluviilor. Această trăsătură conduce la o moderare
microclimatică pe văi, care creează condiţii specifice ecosis-
temelor de luncă şi vale (vegetaţie higrofilă, stagnarea apei
în sol, moderarea extremelor termice şi prezența unui optim 0 0,5 1 1,5 km
termic cu frecvenţă mai ridicată).
490
Pădurea şi Valea Canaraua Fetii - Iortmac
- RO SCI 0172
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Constanţa: Băneasa, Lipnița, Oltina, Ion Corvin, Aliman, Dobromir.
Suprafaţa: 13.631 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 6‘ 18‘‘; Long. E 27˚ 36‘ 57‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Dobrogei Altitudinea: 194 max., 1 min., 64 med.
491
dumbrăveanca, pupăza, lăstunul de mal, ghionoaia verde, cio- voltarea arborilor, adăposteşte numeroase specii de mamifere muncă. Majoritatea locuinţelor din sit beneficiază de alimen- Ziua Recoltei și Zborul Bănesei.
cănitoarea pestriță mare, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea precum veveriţa, pârşul de pădure cu coada stufoasă și pârşul tare cu apă şi canalizare, iar încălzirea locuinţelor se face cu
neagră și cea de grădină, sfrânciocul roșiatic, rândunica roși- mare. Dintre carnivorele de talie medie este prezent șacalul, cu gaze naturale şi lemne. Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
atică, grangurele, pănțărușul, mierla neagră, vrabia spaniolă, o populație deja semnificativă instalată în ultimele decenii, Cercetările arheologice de pe teritoriul Oltinei au scos la lumi- perimetrului acestuia
sturzul cântător, pițigoiul mare și cel albastru, mărăcinarul alături de care mai apar vulpea, pisica sălbatică, nevăstuica, nă vestigii ale castrelor, obiecte de ceramică, cuptoare pentru Tăierile ilegale, suprapăşunatul şi braconajul au efecte nega-
mic, codobatura galbenă, alături de multe altele. În trecut dihorul, jderul de copac, jderul de piatră, bursucul, dihorul ars cărămizi şi ţigle, toate datând din perioada daco-romană și tive asupra sitului.
zona canaralei a fost teritoriul de cuibărit al vulturului hoitar, pătat și popândăul, ultimele două fiind de interes comunitar, demonstrând vechimea acestor aşezări. Localităţile sunt ates-
specie care în ultimii ani nu a mai fost văzută decât accidental, la fel ca și vidra, prezentă cu populații bine conservate în ha- tate documentar din secolul al XVIII-lea, fiind iniţial puncte Administrarea sitului
fiind reprezentată de exemplare eratice venite din sud. Liliecii bitatele umede. de întâlnire ale negustorilor care traversau ţinutul Dobrogei. Este necesară suplimentarea panourilor de avertizare și de
Pădurea şi Valea Canaraua Fetii - Iortmac - RO SCI 0172
au în sit habitate optime diverse, precum pereţii calcaroşi cu În împrejurimi există monumente şi mânăstiri de mare inte- informare, a barierelor şi a punctelor de intrare care există în
numeroase peşteri de mici dimensiuni şi crăpături, dar și arbo- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE res, precum Mânăstirea Dervent, Mănăstirea Sfântul Andrei prezent în sit. Sunt necesare de asemenea și puncte de infor-
rii bătrâni scorburoşi, toate fiind relativ izolate faţă de influenţa Principalele ocupaţii ale locuitorilor din zonă sunt în domeniul şi Monumentul de la Adamclisi. În comunităţi se întâlnesc în mare, amenajări pentru observare/supraveghere, poteci/dru-
antropică. Cele cinci specii de interes comunitar identificate în creșterii animalelor și al agriculturii, cultivându-se predomi- armonie atât religiile româneşti cât şi cele musulmane. Ca ori- muri pentru vizitare, precum și înființarea unor trasee turistice
sit sunt liliacul cărămiziu, liliacul cu aripi lung și trei specii de nant cereale şi plante tehnice. Industria locală este axată pe ginalitate, dintre sărbătorile religioase se remarcă întrecerea cu şi tematice. Intensificarea turismului impune înființarea unor
lilieci cu potcoavă (mic, mare și liliacul lui Mehely). Habitatul prelucrarea produselor vegetale şi animale, morărit şi pani- cai numită Coşia care are loc de Bobotează și la care caii sunt în locuri de campare dotate cu amenajări pentru colectarea de-
forestier, deşi relativ modificat de presiunea activităţii umane, ficaţie, dar și pe comerţ şi piscicultură. Turismul şi prestările prealabil botezaţi cu mir şi busuioc. Evenimentele locale săr- şeurilor şi vetre de foc.
fragmentat şi aflat în condiţii climatice limitative pentru dez- de servicii în diferite domenii completează oferta locurilor de bătorite de locuitorii comunităților din zonă sunt Ziua Oltinei,
0 1 2 3 km
492
Pădurea Stârmina - RO SCI 0173
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Mehedinţi: Hinova, Devesel, Rogova, Burila Mare.
Suprafaţa: 2.769 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 30‘ 24‘‘; Long. E 22˚ 47‘ 7‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Getic, Silvostepa Câmpiei Române
Altitudinea: 241 max., 32 min., 118 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 1 2 3 km
493
Pădurea Studiniţa - RO SCI 0174
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Olt: Studina.
Suprafaţa: 66 ha Localizarea geografică: Lat. N 43˚ 58‘ 27‘‘; Long. E 24˚ 24‘ 31‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române Altitudinea: 112 max., 93 min., 101 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit două maxime, în mai-iunie şi în octombrie-noiembrie, cea din
40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 91AA - urmă evidenţiind influenţele climatului mediteranean.
Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos.
Pădurea Studiniţa - RO SCI 0174
Biocenoza
Caracterizarea sitului Vegetaţia
Prezentare generală Vegetaţia lemnoasă este dominată de stejarul pufos, care
Situl, localizat în silvostepa Câmpiei Române, conservă un ar- formează un arboret curat, unic în judeţul Olt şi probabil în
boret curat, bine închegat de stejar pufos care formează două România. Majoritatea arborilor depăşesc vârsta de 100 de ani
habitate de interes comunitar aflate într-o stare bună de conser- şi sunt distribuiţi la distanță unii față de alţii lăsând astfel spa-
vare dintre care unul este prioritar. Majoritatea arborilor din sit ţii largi (poieni) acoperite de vegetaţia ierboasă. Stejarul pufos
depăşesc vârsta de 100 de ani și sunt distribuiţi la distanţă unii este o specie termofilă care a migrat în perioada borealului
faţă de alţii, lăsând astfel poieni largi, acest mozaic de habitate din centrele balcanice de răspândire postglaciară, în prezent
susţinând o biodiversitate ridicată. ocupând suprafeţe restrânse. Stratul arborilor este compus
în etajul superior din stejari pufoşi, cu puţin gorun şi foarte
Biotopul rar tei, mojdrean, cărpiniţă, sorb sau gârniţă, având o acope-
Geologie/geomorfologie rire variabilă, de rarişte (20-30%) sau de pădure (40-80%) şi zul de vâsc, sturzul cântător, ţicleanul, cojoaica, ochiul boului, şi obiceiuri legate de naştere, nuntă, înmormântare sau sărbă-
Teritoriul sitului face parte dintr-o mare depresiune structurală înălţimi care ajung până la 15 m la o vârstă a arborilor de 100 măcăleandrul, privighetoarea de zăvoi, silvia de câmp, silvia tori religioase, care sunt de mult dispărute în mediul urban.
(Depresiunea Getică), în a cărei evoluţie geologică s-au suc- de ani. Stratul arbuştilor este bine dezvoltat, compus din corn, mică, piţigoiul mare, piţigoiul albastru, pitulicea verde mică,
cedat două faze, una precuaternară, de subsidenţă marină şi păducel, scumpie, liliac sălbatic, salbă râioasă etc. De remarcat brumăriţa de pădure, muscarul sur, sticletele, cucul, coţofana, Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
lacustră, şi una cuaternară, în care întreaga depresiune a de- este faptul că în compoziţia stratului de arbori şi arbuşti sunt ciocănitoarea de stejar, botgrosul, grangurul etc. Mai rar apar perimetrului acestuia
venit uscat. Pe fundul fostei mări s-au depus ulterior materiale prezente multe elemente submediteraneene. Specii impor- în sit uliul porumbar, prepeliţa, şorecarul comun, dumbrăvean- Impactul negativ periodic produs de managementul pădu-
rezultate prin eroziune, fundamentul cristalin al depresiunii tante din covorul ierbos, foarte bine închegat în condiţiile unei ca şi pupăza. rii din interiorul sitului constă în lucrările silvice care duc la
fiind acoperit cu o cuvertură groasă de formaţiuni sedimentare luminozităţi mari datorate distanţei dintre arbori, sunt repre- fragmentarea habitatelor, prin extragerea materialului lem-
(calcare, gresii, marne, argile, nisipuri şi pietrişuri). Tot atunci a zentate de coada şoricelului, rogoz, sunătoare, mărgeluşe, fră- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE nos și prin degradarea solului de către utilajele de exploata-
luat naştere reţeaua hidrografică sub acţiunea căreia s-a for- gurel, pecetea lui Solomon, coronişte, frăsinel, frăguţe, ciocul Locuitorii din comuna Studina se ocupă în principal cu agricul- re. Cultivarea terenurilor agricole din vecinătatea trupului de
mat relieful acumulativ de terase, iar sub acţiunea vântului, berzei, aerel, năpraznic, untul pământului, pribolnic şi iarba tura şi creşterea animalelor şi secundar cu comerţul, morăritul, pădure poate genera impact negativ asupra speciilor de floră
ajutată de procesele deluviale locale, s-a aşternut mantaua fiarelor. Cele două habitate de interes comunitar, Tufărişuri de panificaţia sau alte activităţi. Localitatea dispune parţial (nefi- din sit prin încrucişarea acestora cu speciile cultivate, dar şi din
de loess de dune. foioase ponto-sarmatice (habitat prioritar) şi Vegetaţie foresti- ind în prezent toate casele racordate) de alimentare cu apă în cauza fertilizanților, insecticidelor și îngrăşămintelor chimice
eră ponto-sarmatică cu stejar pufos au în acest sit o stare bună sistem centralizat şi de canalizare, încălzirea locuinţelor făcân- care ajung în sol şi în pânza freatică. Păşunatul are impact asu-
Pedologie de conservare. du-se în sistem individual, cu lemne. pra sitului doar dacă are loc în habitatele forestiere.
Solurile sunt de tip cernoziomuri, cu o fertilitate ridicată. Săpăturile arheologice efecutate pe raza comunei Studina au
Fauna scos la iveală obiecte din silex sau de os, vase şi fragmente de Administrarea sitului
Hidrologie Fauna prezentă în sit este tipică habitatelor forestiere. Au fost vase ceramice aparţinând culturii Vădastra din neo-eneolitic, În sit sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri
Situl este lipsit de cursuri de apă de suprafaţă. aici observate specii de amfibieni, precum broasca săpătoare care dovedesc locuirea acestor zone încă din cele mai vechi de informare asupra obiectivelor de conservăre din sit, panouri
brună, broasca roşie de pădure, specii de reptile precum guş- timpuri. Astăzi se remarcă în satele din jurul sitului bisericile pentru orientare în teren, puncte de informare în localităţile
Aspecte climatologice terul şi şopârla de câmp, alături de mamifere frecvent întâlnite construite în secolul al XIX-lea, care sunt declarate Monumente învecinate sitului, amenajări pentru observare/supraveghere,
Zona geografică în care se află situl are un climat tempe- ca iepurele, vulpea, dihorul, ariciul, şoarecele de câmp şi mai istorice. Se remarcă încă utilizarea mai multor regionalisme bariere pentru limitarea accesului cu vehicule motorizate şi tra-
rat-continental cu uşoare influenţe submediteraneene. Tem rar căpriorul. Păsările îşi găsesc aici habitatul propice, fiind şi arhaisme în limbajul locuitorilor. În lumea satului de azi, see tematice prin habitatele importante ale sitului.
peratura medie anuală este de 11,2 °C. Cantităţile medii de reprezentate de multe specii prezente într-un număr mare de pe aceste meleaguri se mai păstrează bine conservate unele
precipitaţii variază între 500 și 600 mm/an, înregistrându-se perechi cuibăritoare, precum mierla, cinteza de pădure, stur- mentalităţi străvechi, practici precum torsul şi ţesutul, tradiţii
0 0,5 1 1,5 km
494
Pădurea Tălăşmani - RO SCI 0175
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Galaţi: Bereşti.
Județul Vaslui: Vinderei.
Suprafaţa: 53 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 7‘ 18‘‘; Long. E 27˚ 50‘ 26‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 296 max., 168 min., 235 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit condiţiile climatice au permis în zona sitului dezvoltarea unei
91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. reţele hidrografice de mică importanţă sub raportul resurse-
lor de apă, care în perioadele cu precipitaţii intense provoacă
Caracterizarea sitului multe neajunsuri prin regimul torenţial de scurgere a apelor.
Prezentare generală Din perspectiva rezervelor de apă, nici pânzele freatice nu au o
Importanţa sitului este dată de valoarea ecologică şi conser- importanţă deosebită, acestea fiind sărace.
vativă a pădurilor de silvostepă de stejar, frasin şi fag orien-
tal şi de prezenţa ghiocelului grecesc, o specie foarte rară în Aspecte climatologice
flora țării. Situl se suprapune practic cu Rezervaţia naturală Situl se încadrează în zona cu climat temperat caracterizat prin
Pădurea Tălăşmani. veri toride şi ierni foarte geroase. Temperatura medie anuală
este cuprinsă între 9 și 10 °C, cu un maxim de 28-30 °C în iulie şi Fauna Pe raza comunei Berești se găseşte biserica din satul Meria,
Biotopul cu un minim de –20 °C în ianuarie. Precipitaţiile medii anuale Fauna sitului este una tipică pădurilor de deal din sudul Monument istoric din secolele XIV-XV, iar în comna Vinderei
Geologie/geomorfologie depăşesc 500 mm, în ani secetoşi putând coborî sub 400 mm. Moldovei. Dintre speciile de amfibieni întâlnim broasca râioasă se află biserica de lemn din Obârşeni, Monument istoric,
Situl se află în perimetrul Dealurilor Fălciului și Covurluiului, re- brună şi brotăcelul. În ceea ce priveşte reptilele s-au identificat construită în anul 1764 şi Mânăstirea Grăjdeni, construită de
lieful zonei fiind sculptat în marne argiloase, nisipuri şi nisipuri Biocenoza şarpele de casă şi guşterul. Dintre mamifere, pe lângă mistreţ, Petru Rareş.
argiloase, argile, tufuri vulcanice acoperite de loess depus în Vegetaţia căprioară şi vulpe, sunt prezente şi trei specii de microma-
perioadele glaciare. Regiunea este colinară, cu dealuri prelungi Situl reprezintă o mică pădure naturală de silvostepă domi- mifere, respectiv pârşul cu coadă stufoasă, pârşul de alun şi Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
desfăşurate între văi paralele orientate N-S. Micul sit se află pe nată de stejar, frasin și fag oriental, printre speciile de arbori orbetele mic. Importante din punct de vedere conservativ şi perimetrului acestuia
o văioagă largă și scurtă orientată spre nord, pe versantul stâng întâlnindu-se şi jugastrul şi teiul pucios. În cadrul acţiunilor de ştiinţific, aceste specii relevă calitatea ecologică ridicată a aces- Situl este unul foarte mic, activitățile antropice principale fiind
al râului Jeravăț, la o altitudine de 170-290m. conservare au fost identificate 23 de exemplare de arbori se- tui ecosistem. Avifauna este reprezentată de gheonoaia verde, cele legate de gospodrirea silvică, fără impact negativ.
culari de fag oriental, specie rară în regiune, aflată la limita sa ciocănitoarea de stejar, pupăză, şorecar comun, uliu păsărar,
Pedologie de răspândire. Pe lângă speciile sus menţionate mai întâlnim vânturel roşu şi ţiclean. Administrarea sitului
Solurile caracteristice zonei sunt cele de silvostepă, respectiv exemplare de fag comun, frasin de silvostepă şi frasin pufos. Deși este relativ izolat, situl are un panou de atenționare și
cernoziomurile și feoziomurile. În cadrul florei, deosebit de valoroasă este specia rară la noi, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE unul de informare, un punct de intrare amenajat și o potecă
ghiocelul grecesc. În ceea ce priveşte asociaţiile de specii ier- Locuitorii practică agricultura și creșterea animalelor. Situația de vizitare.
Hidrologie boase caracteristice zonelor de deal, le întâlnim aici pe cele economică din zonă este precară, regiunea fiind una dintre cele
Pădurea se află pe o văioagă din versantul abrupt, umbrit, de reprezentate de brebeneii de silvostepă (specie rară), păştiţă, mai sărace din țară.
stânga al pârâului Jeravăţ, afluent al râului Bârlad. Relieful şi rușcuţă, năprasnic şi tătăneasă turcească. În sit regăsim trei obiective istorico-religioase de interes.
0 0,5 1 1,5 km
495
Pădurea Tătăruşi - RO SCI 0176
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Iaşi: Cristeşti, Tătăruşi, Valea Seacă.
Suprafaţa: 55 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 18‘ 44‘‘; Long. E 26˚ 37‘ 4‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Sucevei Altitudinea: 395 max., 292 min., 357 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit torențial cu orientare spre nord, numit pârâul Boești, afluent
9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum. al râului Conțeasca.
0 0,5 1 1,5 km
496
Pădurea Topana - RO SCI 0177
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Olt: Topana.
Județul Argeş: Ciomăgeşti, Uda.
Suprafaţa: 891 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 51‘ 51‘‘; Long. E 24˚ 31‘ 45‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române Altitudinea: 444 max., 357 min., 400 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
497
Pădurea Torceşti - RO SCI 0178
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Galaţi: Umbrărești, Iveşti.
Suprafaţa: 130 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 40‘ 52‘‘; Long. E 27˚ 29‘ 27‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 33 max., 17 min., 27 med.
0 0,5 1 1,5 km
498
Pădurea Troianu - RO SCI 0179
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Teleorman: Troianul.
Habitatele DE interes comunitar din sit sau cișmele. Principalul curs de apă din vecinătatea sitului
40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 91AA - este Urluiul, afluentul de stânga al râului Călmățui, care nu
0 0,5 1 1,5 km
499
Pădurea Uricani - ROSCI0181
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Iaşi: Miroslava.
Suprafaţa: 114 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 8‘ 37‘‘; Long. E 27˚ 29‘ 18‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Câmpia Moldovei Altitudinea: 163 max., 83min., 142 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
500
Pădurea Verdele - RO SCI 0182
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vrancea: Nistoreşti.
Suprafaţa: 261 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 47‘ 51‘‘; Long. E 26˚ 34‘ 59‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1244 max., 601 min., 853 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
501
Pădurea Vlădila - RO SCI 0183
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Olt: Vlădila, Redea.
Suprafaţa: 407 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 0‘ 29‘‘; Long. E 24˚ 22‘ 21‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române Altitudinea: 123 max., 94 min., 114 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit prioritar la nivel european vegetaţie de silvostepă eurosiberia-
91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. nă cu stejari, aflat aici într-o stare de conservare medie, pădu-
rea degradându-se treptat prin înlocuirea stejarilor cu salcâmi.
Pădurea Vlădila - RO SCI 0183
Caracterizarea sitului Stratul arbuştilor este puternic dezvoltat, fiind compus din
Prezentare generală păducel, porumbar, măceș, corn, salbă râioasă, salbă moale,
Situl cuprinde pădurea Vlădila, unde a fost identificat habitatul lemn câinesc, scumpie, dârmox și verigariu. Stratul ierburilor şi
prioritar la nivel european de vegetaţie de silvostepă eurosi- subarbuştilor este dominat de mărgelușe, cerențel și silnic, iar
beriană cu stejari. Starea de conservare a acestui habitat este în poieni se găsesc păiușul stepic, colilia și sadina. Alte specii
medie, din cauza degradării compoziției inițiale prin începe- importante sunt golomățul, sânziana, aliorul, fragii de câmp,
rea unui proces de înlocuire treptată a stejarilor cu salcâmi. firuța de pădure, coșaci, rogoz, pecetea lui Solomon, mărgica,
Prezenţa râului Vlădila adaugă un plus de valoare sitului. măzărichea, iarba fiarelor, viorelele nemirositoare, dumbățul,
rutișorul, păiușul, iarba grasă, scrântitoarea, poala Sfintei
Biotopul Mării, năpraznicul, aglica, frăsinelul, coroniștea și multe altele.
Geologie/geomorfologie
Situl se află în Câmpia Română, fiind caracterizat de o altitu- Fauna
dine mică (sub 130 m) și o pantă lină a reliefului. Geologic au Fauna este reprezentată de numeroase specii de nevertebra- în prezent lăcaşurile de cult și bisericile ale căror hramuri sunt
existat două perioade, una precuaternară de subsidenţă mari- te din diverse grupe sistematice. Amfibienii cei mai frecvenți cinstite în fiecare an. Creaţia artistică şi spirituală a locuitorilor
nă şi lacustră şi una cuaternară, în care întreaga depresiune a întâlniți sunt broasca roșie de pădure, broasca râioasă verde, se regăsește în manifestări multiple. Folclorul obiceiurilor s-a
devenit uscat prin depunerea materialelor sedimentare (calca- brotăcelul, broasca mare de lac, alături de care se mai găsesc perpetuat în forme bine păstrate precum colindatul și plugu-
re, gresii, marne, argile, nisipuri și pietrişuri). și tritonii. Dintre reptile sunt prezenți șerpii de casă și cei de şorul, care sunt sărbătorite printr-o seamă de dansuri cu măşti.
apă, șopârla de câmp și năpârca. Păsările sunt cele mai frec- Primăvara este închinată Paparudei, obicei străvechi și magic
Pedologie vent întâlnite grupe de vertebrate, cu multe specii cuibăritoare menit să asigure ploile necesare creşterii recoltelor. Bucuria
Solurile întâlnite pe suprafaţa sitului sunt cernoziomul cambic așa cum sunt cucul, ciocănitoarea pestriță mare și cea mică, locuitorilor se manifestă cu ocazia Sărbătorii Câmpeneşti, a
şi psamosolul molic. Cernoziomul cambic are un orizont humic ghionoaia verde, ciuful de pădure, cinteza de pădure, măcă- Întâlnirii cu Fii Satului și a Horei Tradiţionale de Paşte.
mai subţire decât la cernoziomurile propriu-zise, iar psamo- leandru, ochiul boului, presura galbenă, brumărița de pădure,
solurile sunt soluri neevoluate axate pe acumulările bogate pitulicea mică, silvia de câmp și cea mică, șorecarul comun, Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
de nisip. uliul găinar și uliul păsărar, șoimul rândunelelor, alături de perimetrului acestuia
multe altele. Mamifere comune în sit sunt căpriorul, bursucul, Păşunatul periodic în pădure are efect negativ asupra sitului
Hidrologie mistrețul, vulpea și iepurele. dacă turmele pătrund în pădure. Managementul forestier
Situl este străbătut de la vest la est pe toată lungimea sa de general afectează sporadic situl atunci când se extrag arborii
râul Vlădila, împreună cu afluentul acestuia, pârâul Redea. Pe Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE bătrâni, uscaţi, scorburoşi. Plantarea artificială este dăunătoa-
cursul râului Vlădila a fost ridicat un baraj, dând naștere lacului Ocupaţiile locuitorilor au caracter de subzistenţă, cultivân- re în cazul în care speciile plantate ajung să le înlocuiască pe
de acumulare Vlădila II. du-se cereale, plante tehnice sau furajere și crescându-se ani- cele iniţiale.
male în ferme mici sau individual, în gospodării. Exploatarea
Aspecte climatologice forestieră, comerţul, morăritul şi panificaţia sunt alte îndelet- Administrarea sitului
Situl se găsește într-un climat temperat-continental, cu nuan- niciri ale oamenilor din zonă. Se practică pescuitul sportiv pe Este necesară dotarea sitului cu panouri de avertizare/atenţi-
țe de climat secetos, în care temperatura medie anuală ajunge lacurile din zonă. Localităţile beneficiază parţial de alimentare onare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi),
la valori de 11,5 °C, iar media anuală a precipitaţiilor are valori cu apă, reţeaua de canalizare lipsind în totalitate. Încălzirea lo- puncte de informare, trasee tematice, puncte de colectare a
cuprinse între 550 și 600 mm. cuinţelor se face individual, cu lemne. deşeurilor. Barierele care au fost puse pentru restricţionarea
Cercetările arheologice de la Vlădila atestă prin vestigii ur- accesului motorizat pe drumurile forestiere sunt insuficiente,
Biocenoza mele unor străvechi aşezări din neoliticul timpuriu, perioada fiind necesară suplimentarea acestora.
Vegetaţia bronzului şi epoca romană, prima menţiune documentară a
Situl cuprinde pădurea Vlădila, unde a fost identificat habitatul comunei fiind din secolul al XVI-lea. Din vechime răzbat până
0 0,5 1 1,5 km
502
Pădurea Zamostea-Lunca - RO SCI 0184
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Botoşani: Cândeşti, Vârfu Câmpului.
Județul Suceava: Zamostea, Grămeşti, Zvoriştea.
Suprafaţa: 299 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 52‘ 35‘‘; Long. E 26˚ 15‘ 29‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Sucevei Altitudinea: 303 max., 271 min., 283 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit argiloase sau luto-argiloase, având un grad de saturație în baze
91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, ridicat, cu reacție slab acidă sau chiar neutră.
Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul mari-
lor râuri (Ulmenion minoris); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi Hidrologie
carpen. Reţeaua hidrografică este tributară râului Siret, cele două pâra-
ie din zonă, Verehia şi Baranca, neinfluenţând major microre-
Speciile de interes comunitar din sit lieful zonei. Pe teritoriul sitului se regăsesc meandrele braţului
Amfibieni și reptile: Broască ţestoasă de apă (Emys orbicu- vechi al Siretului care constituie un habitat aparte, ele formând
laris). Mamifere: Liliac comun (Myotis myotis). Nevertebrate: în perioada dintre inundaţii numeroase bălţi, japşe şi zone stu-
Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Rădaşcă, Răgacea ficole înmlăştinite.
(Lucanus cervus). Pești: Avat (Aspius aspius) • Dunariţă
(Sabanejewia aurata). Plante: Papucul Doamnei, Blabornic Aspecte climatologice rului de echilibru consolidat al acestor habitate. La diversitatea Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
(Cypripedium calceolus). Climatul în care se încadrează situl este continental-tempe- avifaunistică contribuie și faptul că meandrele brațului vechi Activităţile caracteristice zonei sunt cultivarea plantelor,
rat, cu ierni geroase şi veri calde. Precipitaţiile medii ajung la al Siretului alcătuiesc în perioadele dintre inundații numeroase creşterea animalelor, la care se adaugă activități economice
Caracterizarea sitului 600 mm/an, din care cele mai multe cad în sezonul de vegeta- bălți, japșe și formațiuni stuficole înmlăștinite care atrag speci- precum comerţul, exploatarea lemnului și prelucrarea cărnii.
Prezentare generală ţie. Temperaturile medii anuale au valoarea de 7-8 °C. ile de baltă. Vârsta de câteva sute de ani a unor stejari permite Comunitățile aflate în vecinătatea sitului nu dispun de rețea
Situl protejează un vechi fragment de pădure de luncă inun- o intensă populare cu specii care cuibăresc în scorburi precum de apă potabilă sau canalizare, iar locuințele sunt încălzite în
dată periodic de Siret, formată în principal din stejari bătrâni Biocenoza stăncuța, graurele, pițigoiul mare, pițigoiul albastru, pițigo- sistem individual, cu lemne.
în asociație cu mai multe specii, care se află într-o stare foarte Vegetaţia iul sur, porumbelul de scorbură, ciuful de pădure. Frecvent se În secolul al XVIII-lea a fost construită în Zamostea o biserică de
bună de conservare și care, împreună cu ecosistemele acvatice În ansamblul său, vegetația forestieră a sitului s-a conservat întâlnește în cadrul sitului fazanul, naturalizat aici prin colo- bârne care a fost strămutată ulterior în satul învecinat, Poiana,
pe care le mărginește, oferă condiții de habitat ideale pentru într-o stare de o remarcabilă autenticitate. Cu toate acestea, nizări repetate și care găsește un mediu de trai foarte prielnic unde poate fi admirată și astăzi. Localnicii păstrează tradiții
mai multe specii de interes comunitar de pești, reptile, lilieci, intervențiile antropice au modificat într-un mod sensibil ra- în ansamblul forestier și palustru al luncii de la Zamostea. În vechi dintre care se remarcă cea a Jocului de Anul Nou al căluţi-
insecte și plante. În timpul inundațiilor, situl își mărește diver- porturile dintre speciile lemnoase, prin extracții selective de sit au fost observate cuibărind mai multe specii dintre care lor (Căiuţii), care are o largă răspândire în satele din Bucovina.
sitatea habitatelor prin apariția bălţilor, japşelor şi formaţiu- frasin și proliferarea secundară a unor esențe precum carpenul, menționăm: cocoșarul, ciocănitoarea de stejar, țoiul, ghionoaia Vestiţi în toată zona sunt dansatorii, Căiuţii din Zamostea, care
nilor stuficole înmlăştinite, care adăpostesc o biodiversitate plopul tremurător sau jugastrul. Regimul ecologic favorabil a verde, vrabia de câmp, turturica, mierla, grangurele, șorecarul impresionează prin fast şi eleganţă. Dansul căluților este exu-
foarte mare. asigurat ecosistemului forestier condiții de vegetație luxurian- comun, gaița, silvia cu cap negru, silvia mică, sticletele, cio- berant, cu mișcări foarte rapide, prin acesta comunitatea satu-
tă. Esența dominantă rămâne în pădurile sitului stejarul pe- cănitoarea pestriță mare, cinteza de pădure, sturzul cântător, lui învingând răul care astfel nu o mai urmărește și în noul an.
Biotopul dunculat, în raporturi de codominanță menținându-se încă și capîntortura, florintele, cucul, caprimulgul, muscarul mic,
Geologie/geomorfologie frasinul, deși densitatea acestuia a fost considerabil redusă. La sfrânciocul roșiatic, pupăza, cucul și multe altele. Habitatele Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Situată în Podișul Sucevei din sectorul nordic al culoarului rândul său, carpenul rămâne un constituent serial, dominanța umede diverse ale sitului adăpostesc specii de păsări legate perimetrului acestuia
Moldova-Siret, Lunca Zamostei se prelungește de la terasa sa având o proveniență secundară în compoziția și structura de acest mediu de viață, dintre care amintim găinușa de bal- Nu au loc activități cu impact negativ în interiorul sitului sau
inundabilă a Siretului spre piemontul subcolinar. Din punct ecosistemului forestier. În sit se întâlnesc numeroase specii tă, rața mare, stârcul pitic, lăcarul mare, lăcarul de mlaștină, în vecinătatea acestuia, însă prin continuarea lucrărilor la acu-
de vedere geologic, situl se află în platforma moldoveneas- de arbuști precum sângerul, salba moale, ulmul de câmp, po- pițigoiul de stuf, boicușul, lișița, presura de stuf, cârstelul de mularea Vârfu Câmpului de pe râul Siret există riscul dispariţiei
că, având la suprafaţă depozite sarmaţiene cvasi-orizontale. rumbarul, părul pădureţ, păducelul, cruşinul, murul de mirişte, baltă, buhaiul de baltă. Mamiferele sunt reprezentate prin unei suprafețe de 10 ha din sit.
Fondul litologic este alcătuit din nisipuri şi aluviuni nisipoase precum specii de plante ca ghioceii şi ghioceii bogaţi, lalelele specii precum căpriorul și mistrețul, ambele fiind favorizate
depuse pe viiturile râului Siret, unitatea de relief predominan- pestriţe, viorelele, lăcrămioara, alături de multe altele. Această de subarboretul bogat. În sit se mai observă frecvent și biza- Administrarea sitului
tă fiind cea de luncă. Panta terenului este mică, iar altitudinea vegetație se încadrează în două habitate de interes comunitar, mul, bursucul, vulpea, hermelina, nevăstuica și șobolanul de În prezent situl dispune de puncte de intrare, alături de urmă-
medie se situează în jurul valorii de 285 m. Terenul înglobează Păduri dacice de stejar și carpen și Păduri ripariene mixte cu apă. Speciile de vertebrate de interes comunitar prezente aici toarele dotări/amenajări care sunt insuficiente, fiind necesară
forme uşor depresionare, cu exces de umiditate în anumite pe- stejar, ulm sau frasin, din lungul marilor râuri, ambele aflate sunt liliacul comun, avatul, dunarița și țestoasa de apă, ultima suplimentarea lor: panouri de avertizare/atenţionare, pano-
rioade ale anului sau chiar ochiuri de apă, uneori de forma unor într-o stare bună de conservare. Valoarea sitului este întregită dintre specii având populații aflate într-o stare excelentă de uri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), bariere și
meandre, pe vechiul curs al râului Siret. de prezenţa unei populații de papucul Doamnei, o specie pro- conservare. Alți reprezentanți ai herpetofaunei sunt gușterul, poteci/drumuri pentru vizitare. De asemenea, sunt necesare
tejată de interes comunitar. șarpele de casă, broasca mică și mare de lac, broasca roșie de puncte de informare, locuri de campare, amenajări pentru co-
Pedologie pădure, brotăcelul, broasca râioasă verde. Fauna diversă de in- lectarea deșeurilor și vetre de foc.
Situl prezintă un sol cenușiu de pădure pseudogleizat, aluvial Fauna secte cuprinde și specii de interes comunitar precum rădașca
molic (intens-moderat), estival jilav-umed. Pe lângă conținu- Caracterul de pădure de luncă, dominată de stejar în asociere și croitorul cenușiu, calitatea deosebită a habitatelor forestiere
tul variabil de argilă, acest sol prezintă o acumulare de humus cu frasini, determină prezența unui număr mare de specii de oferind condiții pentru susținerea unor populații foarte bine
care scade repede pe profil. Solul este format pe depozite grele, păsări care alcătuiesc o asociație bine stabilită potrivit caracte- conservate ale acestor specii.
0 0,5 1 1,5 km
503
Păduricea de la Santău - RO SCI 0185
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Borş.
Suprafaţa: 89 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 9‘ 34‘‘; Long. E 21˚ 49‘ 44‘‘
Bioregiunea: Panonică Ecoregiunea: Dealurile Crișanei Altitudinea: 106 max., 98 min., 101 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit specii lemnoase precum răchita comună, socul, salba moale,
Păduricea de la Santău - RO SCI 0185
92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. porumbarul. Vegetația ierbacee higrofilă este dată de pajiști cu
iarbă gliceria, calcea calului, rogoz, pătlalagină de apă, pipirig,
Speciile de interes comunitar din sit mentă de apă, trestie.
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina
bombina). Fauna
Dintre speciile remarcabile de nevertebrate menționăm lă-
Caracterizarea sitului custa călătoare italiană, călugăriţa comună, lipitoarea, boul
Prezentare generală de baltă şi specii de scoici de râu. Amfibienii şi reptilele sunt
Situl este unul dintre puținele care includ păduri galerii de lun- reprezentate în sit de buhaiul de baltă cu burta roşie (specie
că din silvostepa Câmpiei de Vest bine conservate. Este impor- de interes comunitar), broasca râioasă brună, broasca de pă-
tant şi pentru unele specii de nevertebrate, pești și amfibieni. mânt, brotăcel, năpârcă, şarpele de alun, şarpele rău, şopârla
Suprafeţele de apă şi pădurile riverane reprezintă importante cenuşie, guşter, şarpele de casă. Mamifere prezente în sit sunt
habitate de hrănire pentru diferite specii de lilieci care apar în specifice unui areal antropizat, putând aminti vulpea, dihorul,
regiune, pentru specii vulnerabile de păsări şi mamifere. viezurele, jderul de copac, veveriţa comună, şoarecele de pă-
dure, chiţcanul de pădure, ariciul, iepurele, mistreţul, căpriorul.
Biotopul Pădurea şi peisajul înconjurător oferă habitate adecvate pen-
Geologie/geomorfologie tru câteva specii de lilieci. Dintre păsări pot fi văzute turturica,
Din punct de vedere geomorfologic situl face parte din Câmpia uliul porumbar, vânturelul roşu, şorecarul comun, viesparul,
Borş, numită în unele studii Câmpia Santăului sau Borş- ciocănitoarea sură, ciocănitoarea pestrită mare, silvia de câmp
Parhida şi situată între râurile Barcău şi Crişul Repede. Cu o silvia porumbacă, pitulicea mică, pitulicea sfârâitoare, sitarul
altitudinea medie de 100 m, aceasta apare ca o câmpie joasă de pădure, mierla, sturzul de vâsc, mărăcinarul mare, privighe-
faţă de câmpia înaltă a Bihariei din est. Zona este dispusă pe un toarea, codroşul de pădure, pițigoiul mare, pitigoiul de livadă,
nivel de luncă alcătuită dintr-un orizont argilos sau nisip cu o mugurarul, fâsa de padure.
grosime medie de 3,5 m.
Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
Pedologie Cea mai mare parte a locuitorilor au statutul de mici fermieri,
În arealul de luncă inundabilă în care se află cantonat situl fiind buni agricultori și crescători de animale, dar majoritatea
există doar fluvisoluri. depind de locurile de muncă oferite de principalul centru urban
din apropiere, municipiul Oradea.
Hidrologie Un eveniment cultural remarcabil este Balul Strugurilor, care
Situl se află pe un belciug (meandru mort puternic curbat) al se desfășoară în fiecare an în comuna Borș în lunile septembrie
pârâului Crișul Mic. și octombrie.
0 0,5 1 1,5 km
504
Pădurile de Stejar Pufos de pe Târnava Mare
- RO SCI 0186
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Mureş: Bălăușeri, Daneș, Nadeș, Sighișoara, Viișoara.
Județul Sibiu: Dumbrăveni, Hoghilag.
Suprafaţa: 240 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 16‘ 19‘‘; Long. E 24˚ 42‘ 38‘‘
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
505
Pajiştile lui Suciu - RO SCI 0187
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Alba: Blaj, Bucerdea Grânoasă, Fărău, Hopârta, Jidvei, Lopadea Nouă, Rădeşti, Sâncel, Teiuş, Şona.
Suprafaţa: 16.005 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 16‘ 37‘‘; Long. E 23˚ 55‘ 28‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 535 max., 257 min., 368 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit metrice din cauza înclinării straturilor. Fundul văilor, dezvoltat
Pajiştile lui Suciu - RO SCI 0187
40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 6240* - pe marna argiloasă, este adânc dar mlăștinos și umed, ușor
Pajişti stepice subpanonice; 91Y0 - Păduri dacice de stejar inundabil în timpul ploilor sau topirii zăpezilor. La Ocnișoara,
şi carpen. din intersecția cu stratul sărat a rezultat o mică mlaștină sărată
care accentuează impresia de ariditate din zonă. Tăul Panade
Speciile de interes comunitar din sit (numit și Tăul fără Fund) este situat la NV de satul Panade, fi-
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina ind printre cele mai mari lacuri de baraj natural din regiunea
bombina) • *Viperă de fâneaţă (Vipera ursinii rakosiensis) • deluroasă a țării.
Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Broască
ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă (Triturus Aspecte climatologice
cristatus) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris am- Larga deschidere spre SV (Mureș-Târnave) favorizează pătrun-
pelensis). Plante: Târtan, Hodolean (Crambe tataria) • Capul derea maselor de aer cald, ceea ce se reflectă în valoarea tem-
şarpelui (Echium russicum) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). peraturii medii anuale care ajunge la 9 °C în Podișul Secașelor,
acestea scăzând apoi progresiv spre est. Depărtarea de culoarul șarpele de alun, șopârla de câmp, vipera de fâneață, tritonul lor este completată de monumente ale naturii sau muzee care
Caracterizarea sitului Mureșului (unde se resimte influența foehn-ului) și apropierea cu creastă și tritonul comun transilvănean, buhaiul de baltă cu cinstesc memoria lui Avram Iancu, Mihai Eminescu, Timotei
Prezentare generală de zona montană determină o creștere a cantității medii anua- burta galbenă, cel cu burta roșie și țestoasa de apă europeană Cipariu, Samuil Micu-Klein. Lumea satelor are o cultură tra-
Situl adăpostește una dintre ultimele populații ale viperei de le a sitului de la 515 mm în podișul Secașelor, la peste 900 mm (ultimele șase fiind specii protejate în spațiul european). Situl diţională, statornică şi legată adânc de nevoile populare, seva
fâneață, care are aici o stare bună de conservare, necesitând o în extremitatea estică. conservă una din ultimele populații ale viperei de fâneață care din care se alimentează reprezentând viaţa spirituală şi socială
protecție foarte strictă a habitatelor în care trăiește. La nivelul a fost declarată dispărută din Transilvania și care are aici o stare specifice. Generos amenajată într-o gospodărie ţărănească,
sitului au mai fost identificate alte cinci specii de herpetofaună Biocenoza bună de conservare, necesitând o protecție foarte strictă a ha- expoziţia de la Fărău prezintă în toată complexitatea sa frumu-
(tritoni, buhai de baltă și țestoasă de apă), precum și trei specii Vegetaţia bitatelor în care trăiește prin înființarea unei rezervații științifi- seţea vieţii din respectiva comunitate. Grupurile folclorice şi ra-
de plante, toate acestea fiind de interes comunitar, adăpostite Pe Târnava Mică și în podișul Secașelor vegetația de pădure ce. În zona studiată a fost observată o bogată ornitofaună, for- psozii populari sărbătoresc alături de localnici şi oaspeţi cu di-
de trei habitate protejate la nivel european, dintre care două cuprinde stejar amestecat cu carpen, gorun, ulm, tei, arțar de mată din 69 de specii de păsări, majoritatea cuibărind în zonă. ferite ocazii cum ar fi Festivalul Strugurele de Aur, Sărbătoarea
sunt prioritare pentru conservare. câmp și cireș sălbatic, adăpostind în covorul ierbos multe specii Dintre acestea amintim fâsa de câmp, acvila de munte, șore- Mierii, Sărbătoarea Libertăţii, Bogăţiile Toamnei (sfârşitul
de plante dintre care le amintim pe cele mai rare, trânjii și stiri- carul mare, barza albă, șerparul, eretele de stuf, ciocănitoarea recoltei pe Valea Târnavelor), Festivalul de Colinde, dar și cu
Biotopul goaia. Fânețele sunt dominate de colilie, păiuș stepic, obsigă de grădini, presura de grădină, stârcul pitic, sfrânciocul roșiatic, prilejul Zilelor comunităţilor şi ale hramurilor bisericilor. Anual
Geologie/geomorfologie și rogoz. Aceste comunități adăpostesc specii endemice, rare, sfrânciocul cu frunte neagră, pițigoiul codat, cucuveaua, bot- au loc în localitățile învecinate sitului evenimente culturale
Zona sitului face parte din dealurile Bucerdea și Panade, si- pe cale de dispariție sau vulnerabile precum mirgăul pitulat, grosul, corbul, măcăleandrul, șoimul rândunelelor, vânturelul precum expoziţii de artă populară şi parade cu torţe şi călăreţi.
tuate în Platoul Târnavelor și săpate în formațiuni mio-pli- gălbinarea, capul șarpelui, irisul bărbos și hodoleanul (ultime- roșu, capîntortura, grelușelul de stuf, prigoria, codobatura
ocene. Aceste dealuri sunt situate în partea de NV a râului le trei fiind specii protejate la nivel european). Cercetările bo- albă, grangurul, viesparul și pupăza alături de multe altele. Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Târnava Mică și la vest de Valea Dumbrava. Relieful este dat tanice au dezvăluit o mare biodiversitate floristică care se dato- Dintre cele 12 specii de mamifere observate în zonă le amintim perimetrului acestuia
de asocierea culmilor prelungi retezate de două nivele de rează condițiilor pedoclimatice și modificărilor care au apărut pe cele mai rare precum lupul, pârșul de alun, orbetele și hârci- Suprapăşunatul, păşunatul oilor şi al turmelor de vite din stâ-
eroziune și a văilor puternic adâncite. Versanții sunt sculp- ca rezultat al utilizării pământului. Relieful și microrelieful au ogul, alături de care apar ca specii frecvente mistrețul, căprio- nele şi sălaşele de pe raza sitului afectează populaţia de viperă
tați în roci moi, friabile, fiind puternic atacați de ravenare și facilitat instalarea unor specii de plante aparținând unor biore- rul, viezurele, vulpea, multe specii de șoareci, chițcani și lilieci. de stepă prin distrugerea zonelor de reproducere, iernare și
alunecări de teren. Astfel, acolo unde eroziunea a dezvelit giuni mai mult sau mai puțin îndepărtate. Din punct de vedere refugiu, producând şi tasarea puternică a solului. Viperele
microconglomeratele oligocene s-a creat o micromorfologie floristic, speciile eurasiatice sunt dominante, urmate de cele Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE sunt afectate şi de cositul prin folosirea unor utilaje moderne.
de detaliu extrem de variată, prin sculptarea de turnuri, pira- europene și central-europene. Expunerea și înclinarea oferă Influenţate de condiţiile geografice, principalele ocupaţii ale Incendierea periodică a pajiştilor, fâneţelor şi stufărişurilor
mide coafate, rigole și ogașe. condiții de microhabitat pentru numeroase specii termofile locuitorilor au un profil agricol. Cultivarea cerealelor, plantelor afectează major mai multe specii de plante şi de nevertebrate.
(mediteraneene, submediteraneene, pontice, panonice sau tehnice, legumelor, viţei-de-vie, pomilor fructiferi şi creşterea Din cauza rarităţii subspeciei de viperă de stepă, există riscul ca
Pedologie ponto-panonice). Unele dintre ele au populații importante în animalelor asigură materii prime pentru prelucrarea individu- aceasta să fie braconată intens în sit de către colecționari. În
Pedologic predomină solurile brune argilo-iluviale, în legătu- zonă, așa cum sunt barba boierului, coșaciul, sipica, buruiana ală în gospodării şi în industria alimentară, morărit, panificaţie afara perimetrului sitului, speciile introduse pentru vânătoare
ră cu prezența în trecutul istoric mai depărtat a pădurilor de de vânt, cioroinicul, mirgăul pitulat sau cimbrișorul, iar unele și comerţ. Industria materialelor de construcţii, de mecanică pot produce pagube directe. Astfel, prezenţa în zonă a fazanu-
fag. Cele mai comune soluri sunt cele de argilă și lut aparți- apar doar sporadic, precum mărul lupului și armiraiul sălbatic. fină, prelucrarea lemnului, transportul, prestările de servicii lui poate afecta supravieţuirea viperei de fâneață, acesta fiind
nând clasei cambisolurilor, pe versanții cu substrat marnos şi turismul oferă de asemenea locuri de muncă localnicilor. un prădător care consumă în special viperele tinere.
formându-se pseudorezine, în timp ce luncile sunt domeniul Fauna Locuitorii din Blaj beneficiază de alimentare cu apă, canaliza-
solurilor aluviale și al celor hidromorfe. Pe terasele mai mari, Situl adăpostește aproape 340 de specii de fluturi, dintre care re şi încălzire cu gaz în sistem centralizat. În celelalte localităţi Administrarea sitului
cu condiții pedogenetice favorabile, s-au format diferite tipuri 154 sunt rare și foarte rare. Alte specii de nevertebrate care au mai mici, reţelele de apă sunt insuficiente sau se află în fază de Situl este dotat cu panouri de informare şi amenajări pentru
de cernoziom. fost identificate în zonă sunt călugărița, albina cornută, gân- proiect, canalizarea lipsind în toate. Încălzirea gospodăriilor se observare/supraveghere. Sunt necesare panouri de avertizare/
dacul de grâne, cărăbușul, carabul, gândacul croitor, alături face în sistem individual, cu lemne. atenţionare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de infor-
Hidrologie de multe alte insecte. În zona studiată au fost observate mul- Vechimea localităţilor se pierde în negura vremurilor, situ- mare, bariere pentru limitarea accesului şi amenajări pentru
Bazinele râurilor Panade și Bucerdea sunt foarte bine dezvolta- te specii de amfibieni și reptile, dintre care amintim broasca rile arheologice atestând vetre de foc din neolitic şi aşezări colectarea deşeurilor.
te, cursurile afluenților conducând la o fragmentare pronunța- râioasă verde, broasca săpătoare brună, brotăcelul, broasca din epoca bronzului, fierului, daco-romană şi medievală.
tă a regiunii. Văile adânci arată uneori ca niște depresiuni asi- mare de lac, broasca roșie de pădure, gușterul, șarpele de casă, Arhitectura reprezentativă a castelelor, mânăstirilor şi biserici-
506
0
1,2
2,4
3,6 km
507
Pajiştile lui Suciu - RO SCI 0187
Parâng - RO SCI 0188
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Hunedoara: Petrila, Petroşani.
Județul Vâlcea: Malaia, Voineasa.
Județul Gorj: Baia de Fier, Bumbeşti -Jiu, Crasna, Muşeteşti, Novaci.
Suprafaţa: 30.434 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 20‘ 56‘‘; Long. E 23˚ 35‘ 15‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 2520 max., 661 min., 1630 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
508
stâncăriile piscurilor alpine îşi fac cuibul acvila de munte şi Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE de declinul exploatărilor miniere, care a fost până nu demult casă (morminte de ogradă). Printre sărbătorile specifice mo-
corbul. În pădurile întinse din Parâng vieţuiesc căprioara, cer- Nu există comunităţi umane/localităţi permanente în sit, sin- principala activitate pe toată valea. Azi, mulţi s-au reprofilat mârlanilor se numără Colindul Piţărăilor şi Nedeile.
bul şi mistreţul. În pajiştile din sit se întâlneşte o altă specie gurele activităţi care au loc fiind cele legate de turism, cositul pe alte activităţi precum cele legate de turism, comerţ, prestări
de interes comunitar, cosaşul transilvănean, iar acolo unde fânaţelor şi păşunatul în mod tradiţional. Situl este încercuit servicii etc. Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
există mult caprifoi negru (un subarbust indigen) se întâlneşte aproape în întregime de alte situri sau zone sălbatice astfel Termenul de momârlani dat locuitorilor din Valea Jiului derivă perimetrului acestuia
şi o specie foarte rară de croitor, al cărui adulţi se hrănesc cu încât, chiar şi în zona imediat înconjurătoare, singurele acti- după unii cercetători din limba latină, de la momo (ţăran) şi Braconajul şi tăierile ilegale au efecte negative asupra sitului.
această plantă şi care este declarat prioritar pentru conservare vităţi umane sunt cele legate de turism, creşterea animalelor lan (băştinaş), alţii susţinând că este un termen relativ nou,
în spaţiul european. Apele lacurilor de munte (cum sunt lacu- şi valorificarea unor produse naturale (ciuperci şi/sau fructe de apărut după 1870 şi împământenit odată cu începerea explo- Administrarea sitului
rile Roşiile şi Câlcescu) sunt de multă vreme sălaşul păstrăvului pădure). Cele mai mari localităţi aflate în vecinătatea sitului rărilor şi exploatărilor miniere din Valea Jiului. Momârlanii îşi Situl dispune în prezent de o infrastructură pentru vizitare al-
indigen. Prin efortul silvicultorilor au fost populate cu puiet de sunt Petroşani şi Petrila, între acestea şi sit aflându-se satul construiesc şi acum casele la fel cum o făceau dacii, din bârne cătuită din cabane, poteci/drumuri pentru vizitare şi trasee tu-
păstrăv lacurile Iezerul Latoriţei, Setea Mare, Dereşul, Roşiile, Jieţ. Alte comunităţi umane vecine cu situl există în nord la necioplite, încheiate la capete cu îmbucături de formă pătrată ristice, fiind necesare panouri de avertizare/atenţionare, pano-
Mija, Mândra şi Lacul Verde. Jieţul, Gilortul Superior, Olteţul Obârşia Lotrului (un grup de cabane) şi în sud (mica staţiune sau dreptunghiulară. Hainele de sărbătoare ale momârlanilor uri de informare, panouri pentru orientare în teren, un centru
Superior, Lotrul Superior sunt de asemenea un paradis al pes- Rânca). În comunităţile din valea Jiului există alimentare cu constau din pantaloni strâmţi şi cămaşa până la genunchi. de vizitare, puncte de informare, trasee tematice şi amenajări
carilor aflaţi în căutarea păstrăvului. Nu acelaşi lucru se poate apă şi canalizare, încălzirea fiind făcută în sistem individual, Această populaţie a păstrat o serie de practici precreştine, între pentru colectarea deşeurilor.
spune despre apele Jiului, puternic poluate în defileu. cu gaze naturale sau lemne. Locuitorii sunt puternic afectaţi care amintim obiceiul îngropatului morţilor în curtea de lângă
509
Pârâul Barlangos - RO SCI 0189
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Harghita: Suseni.
Suprafaţa: 66 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 40‘ 59‘‘; Long. E 25˚ 40‘ 25‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1275 max., 946 min., 1099 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
apropierea centrului comunei Voşlobeni, tot pe un drum local pietruit, care trece printre casele din satul Heveder, apoi se continuă
pe acelaşi drum forestier comun cu prima cale de acces descrisă.
Habitatele DE interes comunitar din sit de munte, argiluvisolurile, sub insulele de păduri compacte de
8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis. fag, cambisolurile, sub pădurile de amestec, spodosolurile, sub
pădurile de molid, și solurile neevoluate, prezente doar acolo
Speciile de interes comunitar din sit unde apar roci la suprafaţă.
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă
(Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Hidrologie
Triton carpatic (Triturus montandoni). Mamifere: Liliac comun Apele subterane carstice ce părăsesc galeria activă a Peşterii
mic (Myotis blythii) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliacul Şugău poartă denumirea de Pârâul Şugău. Acesta, după un
mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros). Plante: Papucul scurt parcurs în afara peșterii, se varsă în Pârâul Barlangos,
Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). care este afluent al Pârâului Heveder. daco-balcanic, subendemit), mierea ursului (element floristic podării din zonăau început să desfășoare activități de turism
daco-balcanic, subendemit), crucea voinicului (endemit car- rural. Locuințele au alimentare cu apă, însă nu toate sunt racor-
Caracterizarea sitului Aspecte climatologice patic). De-a lungul pâraielor montane care traversează sau date la canalizare, iar încălzirea lor se face cu lemne.
Prezentare generală Climatul arealului este unul temperat-boreal, de natură mon- mărginesc situl apar fâşii înguste de păduri aluviale de arin În localitățile aflate în vecinătatea sitului se remarcă bisericile
Importanţa sitului constă în faptul că protejează şi conservă tană carpatică. Poziţia Munţilor Giurgeului şi a sitului faţă de alb cu specii ierboase precum calcea, captalanul şi lăptucul oii vechi din lemn sau din piatră, construite la începutul secolu-
elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geo- larga arie depresionară dinspre vest (Depresiunea Giurgeului- (element floristic daco-balcanic, subendemit), care formează lui al XVII-lea. Tot aici, la sfârşitul lunii iulie, se organizează un
grafic, peisagistic şi speologic, în sit fiind inclusă în întregime și Depresiunea Gheorghenilor) determină o circulaţie activă a un habitat prioritar. Vegetaţia ierboasă de pajiște montană festivalul cultural-muzical „Întâlnirea Fanfarelor“, precum și un
Rezervaţia Naturală Peştera Şugău. De asemenea, importanța curenţilor de aer care produc inversiuni termice şi fac să se în- acoperă suprafeţe foarte mici din sit, fiind dominată de păiuşul festivalul de dansuri populare „Aşa-i dansul pe la noi“, la care
sitului este dată de prezenţa unei populaţii de orhidee dintre registreze temperaturi şi fenomene cu totul diferite în funcţie roşu şi iarba vântului. De asemenea, în aceste pajiști se întâl- participă formaţii de dansuri populare româneşti şi secuieşti
care se remarcă papucul Doamnei și a mai multor specii de lili- de expoziţia versanţilor. Astfel, inversiunile termice produse pe nește și brândușa de munte, un endemit carpatic important. din tot judeţul Harghita.
eci care iernează sau se reproduc în Peştera Şugău, toate fiind versanţii unde se află situl fac să se înregistreze temperaturi
specii de interes comunitar. de până la –35 °C în lunile februarie şi martie. Aceste acumu- Fauna Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
lări de aer rece sunt însoţite uneori şi de ceţuri, care se risipesc În pâraiele de munte care traversează sau se află în vecinăta- perimetrului acestuia
Biotopul odată cu răsăritul soarelui, când briza de vale pune în mişcare tea sitului întâlnim o faună de pești caracteristică apelor re- Cositul, exploatarea masei lemnoase, recoltarea de fructe de
Geologie/geomorfologie masele de aer dirijându-le către creste. Temperatura medie pezi de munte formată din păstrăv, clean, porcuşor și specia pădure şi ciuperci sunt activităţi care de derulează sporadic
Situl se găseşte pe versantul vestic al Munţilor Giurgeului în timpul verii este de 18 °C, cea maximă înregistrându-se de interes comunitar mreană vânătă. Amfibienii şi reptilele în sit. Exploatarea masei lemnoase este avizată şi controlată
(Muntele Şipos), în bazinetul hidrografic al Pârâului Barlangos la sfârşitul lunii iulie. Primele îngheţuri se produc la sfârşitul sunt reprezentate de buhaiul de baltă cu burta galbenă, trito- de custodele sitului și nu afectează condiţiile hidro-geologice
(afluent de dreapta al Pârâului Heveder), pe un substrat format lui septembrie, iar ultimele se produc spre sfârşitul lunii mai. nul cu creastă și tritonul carpatic, specii de interes comunitar, care influențează mediul cavernicol al Peşterii Şugău. Vizitarea
din roci mezometamorfice constituite din calcare şi şisturi cris- Ploile sunt frecvente primăvara şi toamna, fiind în general de alături de care se mai întâlnesc salamandra, broasca roşie de acesteia se desfăşoară doar cu ghizi autorizați, în grupuri mici,
taline. Peştera Şugău (formată cu circa 65 de milioane de ani în scurtă durată. munte, şopârla de munte, năpârca, vipera comună și şarpele cu pauză între grupuri, în perioada mai-septembrie, astfel în-
urmă în Paleozoic), cu o lungime totală de 1021 m, se întinde de alun. Specii reprezentative de mamifere mari al căror ha- cât impactul antropic asupra ecosistemului peşterii este mini-
pe trei nivele fosile incluse în circuitul turistic şi un nivel activ, Biocenoza bitat se suprapune parţial sau total cu suprafaţa sitului sunt malizat. Porţile intrărilor în peșteră sunt în aşa fel concepute
închis vizitatorilor. Atmosfera peşterii conţine dioxid de carbon Vegetaţia cerbul carpatin, căpriorul și mistrețul. În zonă au fost sem- încât să asigure libera circulaţie a liliecilor care folosesc această
într-o concentraţie mai mare decât cea normală, umiditatea Situl se află în cea mai mare parte în etajul montan mijlociu, nalate și exemplare de urs brun, râs și lup. Galeria activă din cavitate în timpul iernii pentru hibernare.
ajunge la 90%, iar temperatura medie este cuprinsă între 7 și urcând până în etajul montan superior (Vârful Şipoş, 1568 m). Peştera Şugău este utilizată pentru iernare și reproducere de
9 °C. În peșteră sunt prezente numeroase tipuri de speleoteme Teritoriul sitului este acoperit în cea mai mare parte de păduri către liliacul comun, liliacul mic, liliacul urecheat şi liliacul mic Administrarea sitului
precum stalactite conice, stalactite-buzdugan, stalactite fis- de conifere, pe alocuri în amestec cu foioase. Dominant este cu potcoavă. Tot aici trăiesc specii de nevertebrate troglobionte Situl este dotat cu panouri de avertizare/atenționare și infor-
tulare, stalagmite, stâlpi cu guler, scurgeri parietale, coralite, molidul, dar acesta apare şi în amestec cu bradul, fagul şi pal- și trogloxene, fiind identificate și fosile ale ursului de cavernă, mare, punct de intrare, poteci de vizitare, trasee turistice și
helictite etc., iar sub aspect mineralogic se pot observa splen- tinul de munte. În arealul sitului, vârsta medie a molidişurilor specie care a folosit peștera ca loc de refugiu în perioada ulti- tematice, locuri de campare, vetre de foc și amenajări pentru
didele cristalizări ale calciului în formă aragonitică. este circa 70 de ani, dar există suprafeţe cu arbori de 130 de mei glaciaţiuni. colectarea deșeurilor. Panourile pentru orientare în teren exis-
ani. În sit există o populaţie de orhidee de interes comunitar, tă, însă necesită îmbunătățiri. De asemenea, situl are un punct
Pedologie papucul Doamnei, aflată într-o stare de conservare foarte Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE de informare care este utilizat și ca punct de supraveghere/
Învelişul de soluri s-a format în condiţiile unor factori pedoge- bună. De asemenea, sunt prezente şi alte orhidee cu valoare În satele comunei Suseni trăiește un număr de peste 5000 de observare de către custode.
netici naturali specifici grupei centrale a Carpaţilor Orientali, bioindicatoare precum căpșunița roșie, dumbrăvița, mlăștinița locuitori care se ocupă cu creșterea animalelor, agricultură,
fiind alcătuit din următoarele tipuri: molisolurile, răspândite și specii de plante importante din punct de vedere fitogeogra- exploatare forestieră, prelucrarea lemnului, mulți localnici
sub pădurile de amestec de fag cu răşinoase şi sub pajiştile fic: omagul (endemit carpatic), breabănul (element floristic lucrând și în cariera de andezit. Un număr tot mai mare de gos-
0 0,5 1 1,5 km
510
Penteleu - RO SCI 0190
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Buzău: Gura Teghii.
Județul Covasna: Comandău, Zagon.
Suprafaţa: 11.268 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 37‘ 37‘‘; Long. E 26˚ 24‘ 1‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1759 max., 644 min., 1251 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit fost lac s-a dezvoltat un interesant tinov numit Lacul Roşu, cu
6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la ochiuri de apă prezente doar primăvara.
nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 91V0 - Păduri
dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Biotopul
511
diverse specii de sălcii, cătină şi răchită) şi specii ale stratului sitului se mai întâlnește și boişteanul, denumit popular şi cră- malelor și exploatarea și prelucrarea lemnului. lapte la putină şi vestitul Caşcaval de Penteleu. O altă prezen-
ierbos precum alior, năpraznic, firuţă, diverse specii de trifoi. iete, crai sau verdete. Dintre speciile de amfibieni prezente în Satele din zonă au fost inițial sate de moșneni, care se ocu- ţă aproape mistică este Vulturul Ilie. Numit „ultimul zăgan“
sit menționăm buhaiul de baltă cu burta galbenă (izvoraș cu pau cu vânatul și prelucrarea lemnului. Moșia a fost atribuită de către Marin Sorescu, acesta a trăit între anii 1924 şi 1942.
Fauna burta galbenă), tritonul carpatic, tritonul cu creastă, broască în 1672 de domnitorul Radu Leon moșnenilor sibiceni care au Dintre tradițiile populare ale zonei menționăm „nedeile“ sau
Dintre speciile de faună prezente în sit amintim multitudinea roșie de munte, broască râioasă verde, salamandră comună sau stăpânit-o în devălmășie, folosind-o pentru pășunat. În timpul Drăgaica. Pe vremuri, pe muntele Penteleu se ţineau nedeile
de specii de insecte, dintre care se remarcă Callimorpha quadri- salamandră de foc. Dintre reptile, menționăm prezența în are- domniei lui Constantin Brâncoveanu s-a stabilit dreptul de pro- sau târgurile anuale denumite popular Drăgaica, târguri care
punctaria (numită popular fluturele vărgat), specii de coleop- alul sitului a unor specii precum năpârcă (şarpele-de-sticlă), prietate asupra munților Buzăului, acesta revenind unui număr în secolul XIX au coborât în câmpie, lângă oraşul Buzău, unde
tere precum carabul și croitorul fagului. Aceste specii sunt în viperă comună, șarpe de apă, şarpe de alun, șopârla de ziduri, de cinci persoane, proprietatea întinzându-se până la granița se ţin şi în prezent.
strânsă legătură cu habitatele forestiere din sit, larvele fiind șopârla de munte. Dintre micromamifere sunt prezente specii cu Imperiul Austriac. Între 1850 și 1880 la Gura Teghii a funcţi-
cantonate în diverse părţi subterane sau supraterane ale plan- de guzgani, reprezentativ pentru zona sitului fiind guzganul onat o staţiune balneoclimaterică sub numele Bâsca-Penteleu. Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
telor gazdă. Pentru celelalte specii identificate în zonă există roșu. Mamiferele mari se remarcă prin speciile de carnivore Aici, întreprinzătorul Enache Persescu trata cu zer, fel de fel perimetrului acestuia
referiri privitoare la prezenţa lor în masivul Penteleu, dar nu mari (urs, lup, râs) și speciile de ierbivore mari (cerb carpatin, de afecţiuni, printre care şi TBC-ul. În timpul Primului Război În prezent nu există activităţi cu impact negativ asupra sitului.
neaparat şi în aria investigată din sit. Dintre nevertebrate a fost căprior). Alături de acestea se întâlnesc specii montane carac- Mondial, zona a fost ocupată între 1916 şi 1918 de armatele
semnalată și prezența melcului de grădină (melc de livadă sau teristice pădurilor de amestec de foioase cu conifere (mistreţ, germane, care au găsit la Gura Teghii un loc propice pentru Administrarea sitului
melc de Burgundia). Datorită prezenţei ecosistemelor acvatice nevăstuică, vulpe, jder, jder de copac, dihor de casă, vidră, ie- construirea unui sanatoriu cu 20 de camere, iluminat electric Există bariere, poteci și drumuri pentru vizitare, precum și tra-
reprezentate de apele curgatoare, se disting speciile de peşti ce pure, pisică sălbatică etc.). şi cu apă caldă curentă pentru tratarea răniţilor. Localnicii be- see turistice. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare,
populeaza râurile de munte de altitudine medie, cu viteze ale neficiau şi ei gratuit, săptămânal, de băile sanatoriului. Acesta panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi, un
Penteleu - RO SCI 0190
curentului nu foarte mari (mreană, mreană vânătă, clean, păs- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE a intrat în paragină după terminarea războiului şi retragerea centru de vizitare și puncte de informare, trasee tematice și
trăv, lipan, scobar, moioagă, zglăvoacă sau zglăvoc). În apele Principalele activități economice din zonă sunt creșterea ani- militarilor germani. Căşăriile de aici produceau brânză, urdă, amenajări pentru colectarea deşeurilor.
0 1 2 3 km
512
Peştera Limanu - RO SCI 0191
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Constanţa: Limanu, Mangalia.
Suprafaţa: 12 ha Localizarea geografică: Lat. N 43˚ 48‘ 25‘‘; Long. E 28˚ 31‘ 27‘‘
Bioregiunea: Stepică, Pontică Ecoregiunea: Podişul Dobrogei Altitudinea: 29 max., 4 min., 16 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Biotopul
Geologie/geomorfologie
Peştera este formată din calcare sarmaţiene, cu stratificaţie per-
fect orizontală. Peştera Limanu se remarcă şi prin importanţa
speologică, fiind o peşteră freatică dezvoltată în calcare stratifi-
cate orizontal. Când placa de calcar sarmaţian s-a scufundat sub
nivelul freatic, apele au pătruns în lungul planelor rectilinii de
discontinuitate din rocă şi au dizolvat-o, lăsând în urmă o reţea
cu distributie, rectangulară. Aceasta este formată din galerii cu
secţiuni dreptunghiulare surprinzător de regulate.
Pedologie
Calcarele sarmaţiene sunt acoperite de o cuvertură de depozite
loessoide de 30-40 m grosime. În lungul văilor această cuver-
tură este îndepărtată, iar calcarele apar la suprafaţă. Calcarele
constituite din aglomerări de cochilii cimentate au numeroase
fosile ostracode, foraminifere, lamelibranhiate (scoici) ale ge-
nului Mactra, în timp ce calcarele mai vechi situate în vecină-
tate au numeroase fosile de scoici ale genului Cardium. Multe
dintre galeriile din peşteră adăpostesc colonii de lilieci din
această cauză pardoseala este în unele puncte acoperită de un
depozit apreciabil de guano, de peste 50 cm grosime.
Hidrologie
Peștera Limanu reprezintă un cavernament hibrid natural-an-
tropic, respectiv o peșteră freatică aflată în prezent la 26 m al-
titudine. Zona peșterii a avut atât perioade de existență subae-
riană, cât și etape subacvatice, când era scufundată sub nivelul
apelor marine.
Aspecte climatologice
La Mangalia, temperatura medie multianuală este de 11,2 °C.
Durata de strălucire a soarelui este de circa 182 zile/an. Vara nu
se înregistrează o frecvență mare a zilelor tropicale datorită in-
fluenței brizelor marine. Pe litoralul Marii Negre se înregistrează
cele mai scăzute cantități de precipitații atmosferice din țară,
(Mangalia 378,8 mm/an), situând zona între regiunile cele mai
aride ale țării. Durata medie anuală de producere a furtunilor
este de circa 17-19 zile. Iarna, Marea Neagră se află sub acțiu- 0 0,5 1 1,5 km
nea vânturilor din sectorul nordic (NV, N, NE), foarte puternice în
apropierea ţărmului. Vara se simte mai mult briza mării.
513
Peştera Măgurici - RO SCI 0192
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Maramureş: Boiu Mare, Valea Chioarului.
Județul Sălaj: Ileanda.
Suprafaţa: 95 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 21‘ 39‘‘; Long. E 23˚ 33‘ 28‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 358 max., 211 min., 280 med.
Speciile de interes comunitar din sit a apei în sol. Aceste soluri sunt specifice dealurilor mai înalte
Mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequi- din bazinul Someşului. Solurile brun-roşcate, cu fertilitate sla-
Peştera Măgurici - RO SCI 0192
num) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • bă, au un areal mare în zonă. Solurile erodate (regosoluri sau
Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac comun mic protosoluri) se prezintă sub formă de petice izolate. Apariția
(Myotis blythii) • Liliac comun (Myotis myotis). acestora este legată de eroziune, de fragmentarea reliefului,
de prezenţa argilei, marnei şi a nisipurilor.
Caracterizarea sitului
Prezentare generală Hidrologie
Peștera este situată în Podișul Purcreț-Boiu Mare, zona carstică În lunca terasată a Someșului se găsește o pânza de apă al cărei
Mesteacăn-Răstoci, aflată pe teritoriul satului Răstoci, comuna nivel hidrostatic este influențat de Someș și de precipitații. Apa
Ileanda. Până în prezent în Peștera Măgurici au fost identifica- este în general nepotabilă, din cauza durității și substanțelor
te cinci specii de lilieci, toate de interes comunitar. Pe întreaga organice prezente. Rețeaua hidrografică este drenată de râul
suprafață de lângă peșteră există un peisaj mozaicat cu păduri, Someș, care străbate comuna Ileanda, însoțit de lunci și terase
pășuni, culturi de porumb, plante leguminoase și cartofi. Prin primind o serie de afluenți.
urmare, zona de lângă peșteră reprezintă un teritoriu de hră- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE cu picturi pe pânză. Turnul sau măsoară de două ori înălțimea
nire bun pentru aceste populații de lilieci. Datorită importanței Aspecte climatologice Economia zonei este de tip rural, preponderent agricolă bisericii. Turismul ecumenic este prezent prin pelerinajul la
acestei peșteri pentru liliecii din Platoul Someșan, aceasta a fost Clima este temperat-continentală, sub influența maselor de (agricultura extensivă, de subzistență). Aşezarea geografică mănăstirile Nicula (1552) și Rohia (1923). În cadrul mănăstirii
inclusă începând cu anul 2002 într-un program național de mo- aer vestice, ce determină o vreme instabilă, cu precipitații dese în zona de luncă, pe terase şi dealuri cu altitudini relativ re- există un muzeu cu picturi vechi, icoane vechi, pictură pe lemn.
nitorizare a chiropterelor, care continuă și în prezent. Tot aici a primăvara și toamna. Mediile anuale înregistrează valori între duse, a permis agriculturii să se dezvolte din cele mai vechi Dintre sărbătorile populare menționăm „Cununa“, o sărbătoa-
fost semnalată existenţa phosphammitului (este citat pentru a 7,4 °C în regiunile deluroase și 8,8 °C în Culoarul Someșului. În timpuri, constituind în acelaşi timp ocupaţia de bază a popu- re a recoltării cerealelor. Dintre obiceiurile păstrate la Răstoci
doua oară în lume), francoanellitului, mirabilitului, bassanitului, zonă sunt frecvente inversiunile de temperatură, cu un maxim laţiei. Așezările agricole au și funcțiuni complementare (în- menționam „claca de pene“ și „torsul lânii“, prilej de adunare a
cesanitului, monetitului și taranakitului, care sunt rarități pentru în luna decembrie. Precipitațiile înregistrează cantități medii vățământ, cultură, administrație, transport). În majoritatea femeilor din sat care muncesc, cântă și se ospătează.
mineralogia peșterilor din România. anuale de 700-900 mm, dar în anii cu activitate ciclonică in- localităților din zonă se practică legumicultura, pomicultura
tensă cantitățile de precipitații au fost de 1300-1420 mm (la (măr, cais, vișin) și creșterea animalelor (în special porcine și Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Biotopul Ileanda). Vântul dominant este cel din NV, care pătrunde pe bovine). În comuna Ileanda funcționează o moară, o brută- perimetrului acestuia
Geologie/geomorfologie Culoarul Someșului transportând aer umed, în special primă- rie, o presă de ulei, o carieră de piatră, două balastiere și un În localitatea Răstoci a funcționat o carieră de piatră. În comu-
In ceea ce privește structura geologică, oligocenul este repre- vara și vara. gater de prelucrare a lemnului. na Ileanda încă funcționează o carieră de piatră și două balas-
zentat prin strate constituite din marne cenușii-albicioase, slab Primele înjghebări de așezări erau mici, locuite de daci, ulteri- tiere. În zona sitului, activitatea de exploatare a nisipului pre-
bituminoase. Se remarcă prezența „Stratului de Ileanda Mare“ Biocenoza or de romani (o certifică urmele unui drum roman descoperit zintă un impact negativ permanent. Pășunatul este o activitate
constituit din șisturi argiloase, foioase, nisipoase, cenușiu-ne- Vegetaţia de cercetători relativ recent, drum care a existat pe teritoriul existentă și permisă, cu un impact permanent asupra zonei si-
gricioase, care trec treptat în șisturi argiloase negre, bitumi- Vegetația predominantă de deasupra peşterii este cea de dea- comunei Ileanda). Aceste așezări omenești au persistat până tului (dar fără impact asupra peșterii propriu-zise). Extragerea
noase, cu solzi și schelete de pește, cu eflorescențe de sulf sau luri și podișuri: făgete cu carpen, făgete cu gorun, gorunete cu în secolul al IV-lea. Apoi s-au perindat popoarele migratoare, și comercializarea cristalelor de gips din peșteră reprezintă o
sulfat de calciu, având la partea superioara intercalații grezoa- fag, carpinete cu plop, plantații de conifere (molidet și pinet). dintre care cea mai mare influență a avut-o elementul slav, activitate ilegală care are un impact negativ semnificativ, dar
se. Această succesiune este asemănătoare cu roca mamă prin- Subarboretul este reprezentat prin specii de lemn câinesc, fapt constatat din toponimia diferitelor denumiri de origine sporadic. Recoltarea speciilor din flora spontană prezintă un
cipală a hidrocarburilor din Depresiunea Transilvaniei. Peștera corn, păducel, sânger, soc, merișor, porumbar. Alături de pă- slavă. Spre exemplu, denumirea localității Ileanda înseamnă impact negativ periodic. Dispariția unor specii sau micșorarea
Măgurici adăpostește și monocristale de gips. Din punct de duri se întind fânețe, livezi de pomi fructiferi (prun) și culturi în traducere liberă coastă de deal, iar Răstoci provine de la „a considerabilă a populațiilor de insecte (hrana liliecilor) poate
vedere mineralogic, observațiile efectuate au scos în evidență, de porumb și cartof. În zona de luncă și terase se află domeniul rastoca“ (a locui unde se zăgăzuiește apa pentru iazul morii). conduce la afectarea populațiilor speciilor de interes conserva-
pentru prima dată în carstul din România, crustele de gips de culturilor agricole, pășunilor și fânețelor. Din cauza inundațiilor, a incendiilor, a năvălirilor tătarilor și tur- tiv pe termen lung.
tip starburst, precum și splendide agregate de gips formate în cilor, așezările s-au retras pe văile înguste dintre dealuri unde
masa argilei existente pe podeaua peșterii. Situl se află într-o Fauna erau adăpostite. Satele de pe dreaptă Someșului au aparținut Administrarea sitului
zonă deluroasă, unde culoarul Someșului prezintă îngustări Peştera are o importanță deosebită în special datorită colo- Cetății Ciceului până în secolul al XIV-lea, când au fost predate Este necesară împrejmuirea peșterii precum și un mecanism
semnificative între Perii Vadului și Răstoci. niilor de împerechere, reproducere și hibernare ale celor cinci Cetății Chioarului, unde funcționa un „căpitănat“ care apăra adecvat de închidere a acesteia. Sunt necesare panouri de
specii de lilieci prezente în număr mare în peșteră. Populațiile drumurile cele mai importante către interiorul Transilvaniei, avertizare/atenționare, panouri de informare, panouri pentru
Pedologie de lilieci se află într-o stare bună și excelentă de conservare. În având în proprietate 88 de sate. Satele de pe malul stâng al orientare, cu hărți.
În zona sitului, cele mai răspândite sunt solurile brune pod- peștera Măgurici au fost identificate următoarele specii: liliac Someșului au aparținut Cetății Almasului. Biserica de lemn din
zolite şi uneori pseudogleizate care s-au format sub influenţa comun, liliac comun mic, liliac cu aripi lungi, liliac mare cu pot- localitatea Răstoci (1827-1836) este Monument istoric și de ar-
unui climat cu precipitaţii abundente şi cu circulaţie deficitară coavă, liliac mic cu potcoavă. hitectură. Este acoperită cu șindrilă, iar bolta este împodobită
0 0,5 1 1,5 km
514
Peştera Tăuşoare - RO SCI 0193
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bistriţa-Năsăud: Rebrişoara.
Suprafaţa: 102 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 26‘ 34‘‘; Long. E 24˚ 31‘ 59‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1433 max., 903 min., 1166 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Speciile de interes comunitar din sit din ţară. În peşteră se găseşte și mineralul rar numit mirabilit,
Mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposi- precum și „bilele de Tăuşoare“, formaţiuni unicate speologice
deros) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac comun mic (Myotis mondiale a căror formare şi morfologie încă nu au fost elucida-
blythii) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus). te. Prezenţa unor depozite aluvionare stratificate, cu grosime
de peste 10 m, care colmatează unele diaclaze ale peşterii, face
Caracterizarea sitului ca aceasta să fie deosebit de importantă pentru multe studii
Prezentare generală de paleoclimatologie.
Peştera Tăuşoare face parte din complexul carstic Tăuşoare-
Zalion, declarat Monument al Naturii, fiind o peşteră activă de Pedologie
importanță deosebită datorită faptului că sunt conservate va- Solurile predominante sunt cele podzolice, precum şi solul subterane este mai coborâtă (în medie 7 °C). Umiditatea aeru- identificate un număr mare de forme fosile de melci și scoici,
lori geomorfologice şi biologice importante, dintre care unele brun-roşcat de pădure. Există indicii că în subsol se găsesc de- lui se apropie de 100%, iar curenţii de aer sunt destul de slabi. precum şi resturi de corali solitari şi coloniali.
sunt originale sau au fost descrise pentru prima dată de aici. pozite de lignit superior în bazinul Valea Lungă.
Dintre acestea se remarcă formațiunile geologice unice în lume Biocenoza Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
numite „bilele de Tăuşoare“, asociația unică a fosilelor ursului Hidrologie Vegetaţia Cei 4992 de locuitori din comuna Rebrișoara, situată în vecină-
de peșteră și de urs brun, dar și o specie endemică de miriapod, Pârâul Izvorul Tăuşoarelor, care formează cursul de apă al Situl este acoperit aproape în totalitate de păduri de molid și tatea sitului, se ocupă cu exploatarea și prelucrarea lemnului,
care are în acest sistem cavernicol mediul ideal de viață (terra peșterii Tăușoare, este afluent al râului Gersei, care se varsă în foioase, în care pe lângă fagul care domină se mai pot întâlni creșterea animalelor și prelucrarea pietrei pentru construcții.
typica). De asemenea, situl conservă populații mari ale unor Someșul Mare. Densitatea reţelei hidrografice în această zonă carpeni, paltini, plopi, cireşi, meri sau tei. De asemenea, sunt Racordate la alimentarea cu apă sunt doar o parte din gospo-
specii de lilieci protejate, fiind atât loc de reproducere cât și de este cuprinsă între 0,7 şi 0,9 km/km², regimul de scurgere al prezente în sit și păduri de amestec în care predomină molidul. dării, toate fiind însă încălzite în sistem individual cu lemne.
hibernare pentru acestea. apei fiind permanent, cu debit maxim la sfârşitul primăverii, în În localitatea Gersa I, aflată în vecinătatea sitului, se remarcă
lunile mai-iunie şi minim la sfârşitul verii, în lunile august-sep- Fauna biserica de lemn declarată Monument istoric, construită la
Biotopul tembrie. Interiorul peșterii adăposteşte patru râuri subterane În pădurile care se găsesc deasupra sitului se întâlnesc mami- începutul secolul al XVIII-lea, cu elemente originale de arhi-
Geologie/geomorfologie şi o cascadă de 15 m. fere de talie mare şi mijlocie precum capra neagră, cerbul, mis- tectură. Tot în vecinătatea sitului localnicii sărbătoresc Zilele
Zona în care se găseşte Peştera Tăuşoare se află la sud de creas- treţul, căpriorul, vulpea și iepurele, alături de carnivorele strict Rebrişoarei, Rebrişoreana.
ta orografică a Munţilor Rodnei, o ramură sudică a acestui ax Aspecte climatologice protejate la nivel european, urs, râs și lup. Până în secolul al
fiind masivul Bîrlea, care adăpostește peştera. Aici faliile crista- Situl se află în zona de climat temperat-continental, cu tempe- XVIII-lea, se puteau observa în aceste păduri și zimbrii, însă ei Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
line fac parte din două sisteme principale, perpendiculare unul ratura medie anuală de 9,8 °C. Primul îngheț are loc la începu- sunt dispăruți în prezent în totalitate din zonă. Fauna de păsări perimetrului acestuia
pe altul, dezvoltate în două direcții: NV-SE, care este sistemul tul lunii noiembrie, iar primele valori pozitive ale temperaturii este una tipică pentru pădurile de molid şi amestec și inclu- Din cauza importanței deosebite a peșterii, accesul în acest
mai vechi şi pe care este orientată peştera şi direcţia NE-SV, apar la începutul lunii martie, astfel încât temperaturile nega- de cocoşul de munte, ierunca, huhurezul mare, ciocănitoarea ecosistem este limitat și are loc numai cu aprobare specială şi
constituit din falii transversale care formează galeriile secun- tive acoperă circa 110 zile din an. Viteza vântului este de 3,1 neagră etc. În interiorul peşterii sunt semnalate următoarele ghid și doar pentru cercetări geospeologice şi biospeologice.
dare ale peșterii, în mare parte perpendiculare pe direcţia ge- m/s şi se intensifică în lunile aprilie-iunie, iar în lunile noiem- specii de lilieci, toate protejate la nivel european: liliacul mic
nerală. Formaţiunile sedimentare sunt reprezentate de calcare brie-decembrie se reduce. Vânturile dominante sunt cele vesti- cu potcoavă, liliacul mare cu potcoavă, liliacul comun, liliacul Administrarea sitului
de culoare cenuşiu-albicioasă. Dezvoltarea peşterii, de aproape ce, iar în timpul iernii pătrund în zonă curenţii de natură polară comun mic şi liliacul cărămiziu. Fauna cavernicolă de neverte- Situl este prevăzut cu panouri de avertizare și atenționare
20 km (fiind una dintre cele mai lungi din țară), se face printr-o nordică şi cei nord-vestici. Precipitaţiile medii multianuale sunt brate este puţin studiată, dar până în prezent se cunosc deja situate la limita acestuia, conținând informații referitoare la
succesiune de săli mari, legate prin galerii lungi şi de multe ori de peste 1000 mm, iar gradul de nebulozitate este de peste specii endemice de crustacee, miriapode, păianjeni și insecte, valorile conservate și normele de vizitare a sitului. Peştera este
înguste. Peştera este săracă în speleotemele curente (stalacti- 0,6. Cea mai ploioasă lună este iunie, iar cea mai secetoasă este cu adaptări pentru acest ecosistem cavernicol cu condiții ex- închisă cu o poartă de tip grătar care permite libera deplasare a
te, stalagmite, draperii), dar sunt prezente unele foarte rare, ianuarie. Climatul peşterii propriu-zise reflectă altitudinea şi treme de viață. În peșteră au fost identificate împreună oase liliecilor, însă oprește accesul neautorizat al turiștilor.
precum anthoditele, care sunt cristale de gips sau aragonit ale latitudinea la care este situată, precum şi faptul că este o peş- de urs de peşteră şi urs brun, asociaţie unică ce demonstrează
căror „petale“ curbate grupate sub forma corolei unei crizante- teră activă descendentă. Astfel, temperatura aerului cavernicol că cele două specii trăiau în acelaşi tip de habitat sau foloseau
me de piatră ajung să depăşească 10 cm, fiind cele mai mari este cuprinsă între 5,5 °C și 8 °C, iar temperatura apei pâraielor aceleaşi adăposturi. În stivele calcaroase ale peșterii au fost
0 1 2 3 km
515
Piatra Craiului - RO SCI 0194
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Argeş: Dragoslavele, Dâmbovicioara, Rucăr.
Județul Braşov: Bran, Fundata, Moieciu, Zărneşti.
Suprafaţa: 15.867 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 28‘ 21‘‘; Long. E 25˚ 11‘ 30‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 2222 max., 699 min., 1227 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit calcaroase și stâncăriile care adăpostesc mari aglomerări de
4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus specii endemice, de o mare importanţă fiind și molidişurile de
mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6110* - Comunităţi rupi- limită altitudinală situate pe calcare, unice pentru România.
cole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi; 6170 Toate acestea se găsesc în general într-o stare bună de con-
- Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6430 - Comunităţi de li- servare, fiind grupate în 18 tipuri de habitate de interes comu-
zieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la nitar, dintre care trei sunt prioritare pentru conservare. Situl
cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 3220 - Vegetaţie este renumit și pentru diversitatea sa floristică, din totalul
herbacee de pe malurile râurilor montane; 3230 - Vegetaţie de 1108 specii, 200 fiind specii rare, endemice, vulnerabile
lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor mon- sau periclitate, printre care amintim emblematicul endemism
tane; 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 8120 - local, garofiţa Pietrei Craiului. Fauna este de asemenea foarte
Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul mon- diversă, remarcându-se prin cele 35 de specii de nevertebrate de eroziune calcaroşi ca Muntele Ghimbav şi Gâlma Pleşii. În elementare cum ar fi topoclimatul de creastă, de vale, de ver-
tan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 8210 - Versanţi endemice, precum și prin prezența a 36 de specii protejate în culoarul Rucăr-Zărneşti relieful se caracterizează prin suprafe- sant, de pădure, de pajişte sau cel al calcarelor nude. În acest
stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8310 - spațiul european (șapte de nevertebrate, șase specii de pești ţele de nivelare de ±1100 m şi ±1300 m, prezente în partea sit, precipitaţiile atmosferice se remarcă drept cel mai impor-
Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9110 - Păduri și amfibieni, zece de lilieci și cele trei specii de carnivore mari). sudică, între Piatra Craiului şi Râul Dâmboviţa și prin suprafe- tant element climatic. Cantitatea medie anuală oscilează între
de fag de tip Luzulo Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene În cadrul Carpaților româneşti, situl este unic prin alcătuirea ţele piemontane sau acumulative de ±1100 m din nord, între 1000-1300 mm, în funcţie de altitudine, pe versantul vestic,
de fag din Cephalanthero-Fagion; 91E0* - Păduri aluviale cu şi structura lui geologică, de calcare depuse în straturi cu po- Piatra Craiului şi râul Bârsa. cantitatea de precipitaţii fiind în medie cu circa 150 mm mai
Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion inca- ziție verticală. Importanța sitului este întregită de cele două mare decât pe cel estic. Temperatura aerului are de asemenea
nae, Salicion albae); 91Q0 - Păduri relictare de Pinus sylvestris superlative, cea mai lungă și cea mai înaltă creastă calcaroasă Pedologie diferenţieri altitudinale, temperatura medie anuală fiind de
pe substrat calcaros; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto- din Carpaţii româneşti. Situl se suprapune cu parcul naţional În spaţiul sitului se întâlnesc mai multe clase de soluri. Din 5-6 °C sub 1000 m, peste 2000 m aceasta nedepășind 0-1 °C,
Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea cu acelaşi nume şi inlcude șase rezervaţii naturale: Cheile clasa cambisolurilor, care are cea mai mare extindere în sit, aici înregistrându-se și peste 270 de zile cu îngheț pe an.
montana (Vaccinio-Piceetea). Zărneşti, Cheile Dâmboviţa, Peşterile Dâmbocioara, Uluce, sunt prezente tipurile de sol brun eu-mezobazic şi sol brun
Stanciului şi Avenul lui Adam. acid, cu largă dezvoltare pe versantul estic al Pietrei Craiului Biocenoza
Speciile de interes comunitar din sit şi în ambele culoare intramontane limitrofe ce aparţin situ- Vegetaţia
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Biotopul lui. Molisolurile sunt reprezentate prin rendzine tipice şi liti- În raport cu condiţiile climatice şi edafice, vegetaţia Pietrei
Triton carpatic (Triturus montandoni) • Buhai de baltă cu burta Geologie/geomorfologie ce răspândite pe versanţii calcaroşi ai Pietrei Craiului, Culmea Craiului se repartizează în trei etaje, vizibile sub forma unor
galbenă (Bombina variegata). Mamifere: Liliacul meditera- Fundamentul sitului este constituit din şisturi cristaline, pes- Măgura şi Muntele Ghimbav. Solurile neevoluate cu roca la zi benzi altitudinale. Etajul montan este prezent cu două su-
nean cu potcoavă (Rhinolophus euryale) • Liliacul cu potcoavă te care stă stiva de calcare cu o grosime de 300-1000 m, ce caracterizează în special versantul vestic al Pietrei Craiului, ti- betaje. Subetajul montan mijlociu este cuprins între 650 și
a lui Blasius (Rhinolophus blasii) • Liliacul mare cu potcoa- se extind pe întregul versant vestic, în treimea superioară a pul de sol predominant fiind litosolul rendzinic. 1400 m şi corespunde etajului nemoral superior, caracteri-
vă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mic cu potcoavă versantului estic şi în văile Dâmboviţa, Dâmbovicioara, Valea zându-se prin prezenţa făgetelor, a făgeto-brădetelor şi a fă-
(Rhinolophus hipposideros) • Liliac cărămiziu (Myotis emargi- Prăpăstiilor și Culmea Măgura. În partea sudică a sitului cal- Hidrologie geto-molidișurilor. Vegetaţia de pajişti seminaturale a acestui
natus) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac comun mic (Myotis carele mai apar în Muntele Ghimbav. În jumătatea superioară În cadrul sitului există două tipuri principale de ape, de supra- subetaj este constituită dintr-o bandă lată de fâneţe. Subetajul
blythii) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac cu aripi a Pietrei Craiului calcarele sunt intens stratificate, cu o înclinare faţă, respectiv reţeaua hidrografică, şi ape subterane. Apele de montan superior care este încadrat între 1400 și 1700 m şi
lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac cârn (Barbastella bar- generală V-E, unghiul de înclinare crescând treptat de la sud suprafaţă aparţin la două bazine hidrografice principale, bazi- corespunde etajului boreal al molidişurilor, mai răspândite
bastellus) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs spre nord, unde ajung la verticală şi chiar răsturnate. Deasupra nul Oltului în nord şi bazinul Dâmboviţei în sud. Toată reţeaua fiind molidişurile care au în stratul ierbos vulturică. În cuprin-
(Lynx lynx). Nevertebrate: Ţărăncuţă (Coenagrion mercuriale) • calcarelor apar conglomeratele constituite din elemente cal- hidrografică din partea nordică a sitului este colectată de râul sul acestui subetaj se întâlnesc asociaţii de pajişti cu țepoșică
Ţărăncuţă (Coenagrion ornatum) • Croitorul cenuşiu (Morimus caroase cu ciment grezo-calcaros, care se găsesc în partea Bârsa (care face parte din bazinul Oltului), având trei bazine specifice păşunilor, buruienişuri de văi montane, vegetaţie
funereus) • Carab (Carabus variolosus) • Cosaşul transilvan inferioară a versantului estic din Piatra Mare şi Pietricica. Cele hidrografice secundare, bazinul Bârsei superioare, bazinul saxicolă şi vegetaţie colonizatoare a grohotişurilor. Starea de
(Pholidoptera transsylvanica) • Chilostoma banaticum • *Croitor mai noi sedimente sunt conglomeratele cu elemente crista- Valea Prăpăstiilor și bazinul Râului Turcu. Toate cursurile de conservare actuală a pajiștilor este bună, aici practicându-se
de fag (Rosalia alpina). Pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • line şi ciment grezo-argilos, care se găsesc pe versantul estic apă pe calcare au caracter temporar, iar cele pe conglomerate un cosit tradiţional de sute de ani. Cositul se efectuează pe
Zglăvoc (Cottus gobio) • Chişcar de râu (Eudontomyzon mariae). al Pietrei Craiului, la Pietricica şi în Culoarul Rucăr-Bran, pe sunt permanente. Bazinul Dâmboviţei include şi el trei bazine porţiuni mici, vara târziu, începând cu luna iunie și continuân-
Plante: Buxbaumia viridis • *Clopoţel (Campanula serrata) • teritoriul comunelor Măgura şi Peştera. Din punct de vedere hidrografice secundare, bazinul Dâmboviţei superioare, bazi- du-se până în august, după fructificarea speciilor protejate de
Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Curechi de munte, Gălbenele structural, Piatra Craiului reprezintă flancul vestic al sinclina- nul Dâmbovicioarei și bazinul Ghimbavului. Apele subterane plante care se găsesc aici. Acest mod de cosire târzie permite
(Ligularia sibirica) • Moşişoare (Liparis loeselii) • Mannia tri- lului cu acelaşi nume, caracterizat printr-o puternică tectoni- aparţin, de asemenea, la două bazine hidrocarstice, bazinul plantelor să fructifice şi realizează totodată şi o împrăştiere a
andra • Eleocharis carniolica • Papucul Doamnei, Blabornic zare, specifice fiind faliile care traversează flancul de sinclinal, nordic sau bazinul Prăpăstiilor Zărneştilor şi bazinul sudic sau seminţelor pe fâneaţă. Cositul efectuat în acest mod permite
(Cypripedium calceolus). până în Culoarul Rucăr-Bran. Situl include trei mari unităţi de bazinul Dâmbovicioarei. o bună dezvoltare şi menţinere a unor populaţii bogate de
relief. Creasta Pietrei Craiului se remarcă prin două trăsături specii de floră protejate precum bulbucii sau diferite specii de
Caracterizarea sitului morfometrice care reprezintă superlative geografice naţiona- Aspecte climatologice orhidee. Etajul subalpin este încadrat între 1700 și 2000 m şi
Prezentare generală le: lungimea şi altitudinea. Piatra Craiului se desfăşoară pe o Situl prezintă un topoclimat complex de munte cu două etaje: cuprinde asociaţii de tufărişuri formate din jneapăn cu bujor de
Situl are ca scop protecţia şi conservarea unor eşantioane re- lungime de circa 25 km, fiind cea mai lungă creastă calcaroa- topoclimatul de munţi înalţi, reprezentat prin Creasta Piatra munte, clopoței cu ienupăr sau bujor de munte cu afin negru.
prezentative de ecosisteme pentru spaţiul biogeografic naţi- să din România. Pe o distanţă de 8 km, înălţimile depăşesc Craiului, unde cantitatea medie anuală de precipitaţii este de Etajul alpin este reprezentat printr-o fâşie îngustă, începând
onal, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub 2000 m, iar pe circa 15 km, acestea sunt mai mari de 1800 m, 1000-1200 mm şi temperatura medie anuală de 0-4 °C și topo- de la 2000 m până pe vârfurile cele mai înalte, vegetaţia ca-
aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, fiind cea mai înaltă creastă calcaroasă din Carpaţii româneşti. climatul de munţi scunzi, caracteristic în Culoarul Rucăr-Bran racteristică fiind formată din asociaţii de stâncării alcătuite de
paleontologic, speologic și pedologic, oferind posibilitatea vi- În Culoarul Rucăr-Bran, ca forme principale de relief se remarcă şi Culoarul Rucăr-Zărneşti, cu 800-1100 mm precipitaţii anu- coada iepurelui și rogoz şi asociaţii chionofile cu salcie pitică.
zitării în scopuri ştiinţifice, educative sau recreative. Habitatele culmea calcaroasă Măgura în partea nordică, suprafeţele de ale şi temperatura medie anuală de 4-5 °C. În cadrul ambelor Limita naturală a vegetaţiei forestiere este mai ridicată pe ver-
reprezentative pentru sit sunt pajiştile alpine, grohotişurile nivelare de ±1000 m din satele Măgura şi Peştera și martorii topoclimate complexe se diferenţiază numeroase topoclimate santul estic comparativ cu versantul vestic, diferenţa între cei
516
doi versanţi fiind de circa 200 m. Pe versantul vestic, pădurea Tot protejate în spațiul european sunt și pipiriguțul, clopoțelul mare, mierla de piatră, fâsa de munte și codroșul de munte. din poveste. Localităţile din jurul Pietrei Craiului reprezintă un
compactă urcă până la 1550 m altitudine, ultimele pâlcuri de (specie prioritară), iarba gâtului și papucul Doamnei, primele Pădurile de fag, răşinoase, tufişurile şi fâneţele sunt popula- adevărat paradis etnografic, turiştii putând admira meşteşu-
molid fiind prezente până la 1650 m. Pe versantul estic, pă- două având o stare bună de conservare, iar ultimele două o te de piţigoiul de brădet, piţigoiul de munte, piţigoiul moţat, gurile tradiţionale precum prelucrarea lemnului, a laptelui la
durea încheiată avansează până la 1800 m, exemplare izolate stare excelentă de conservare în acest sit. alunarul, forfecuța, ciocănitoarea neagră, sfrânciocul roşiatic, stână, spălarea lânii în piuă sau ţesutul la război. Gospodăriile
de molid fiind înregistrate până la 1870 m. Vegetaţia acestui ochiul boului, corbul, mierla gulerată, barza neagră, cocoşul de actuale sau amenajate sub formă de muzee prezintă la exterior
teritoriu cuprinde preponderent asociaţii vegetale cu caracter Fauna munte și ierunca. La marginea râurilor sunt întâlnite frecvent arhitectura populară şi în interior comorile artei autentice. Pe
zonal, reprezentate de păduri şi tufărişuri alpine şi subalpine Fauna de nevertebrate este foarte bogată prezentând un deo- codobatura albă, codobatura de munte și mierla de apă. Fauna pat sau în lada de zestre a oricărei case tradiționale din zona
primare şi pajişti alpine. Toate acestea sunt încadrate în 18 sebit interes ştiinţific. Este remarcabilă prezenţa a 35 de specii de mamifere mici este bine reprezentată. Până în prezent sitului se află cuverturi, ştergare sau perne cusute cu motive
tipuri de habitate, dintre care trei sunt prioritare pentru con- endemice şi a 91 de taxoni descriși de aici ca fiind noi pentru au fost identificate 18 specii de lilieci, care se adăpostesc în populare, iar pe pereţii camerei sunt prezente poliţele de lemn
servare în spațiul european: Comunităţi rupicole calcifile sau ştiinţă. Menţionăm existența a două specii endemice pen- peşterile sau scorburile arborilor bătrâni de pe teritoriul situ- viu colorate de care atârnă căni, ulcele şi blide din lut ars, or-
pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi, Păduri aluviale cu Alnus tru Piatra Craiului de acarieni, a unei specii de viermi inelați lui. Dintre acestea, următoarele zece specii intră în categoria nate cu motive geometrice sau florale. Mobilierul, de la cel
glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, (râme) rare și endemice în Transilvania şi în zonele subcar- celor de interes comunitar: liliacul cărămiziu, cel cârn, cel cu cioplit din fag la cel sculptat din brad şi apoi pictat, are scop
Salicion albae) și Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron patice ale Munteniei şi Moldovei şi a unui gândac endemic aripi lungi, cel cu urechi mari, cel comun și cel comun mic și funcţional sau decorativ. Portul popular se caracterizează prin
myrtifolium. Pe teritoriul sitului a fost identificat un număr pentru Carpaţii Orientali şi Meridionali. Până în prezent au fost cei patru cu potcoavă (mic, mare, mediteranean și cel al lui simplitate și originalitate, putând fi admirat cu ocazia sărbăto-
total de 1170 de specii și subspecii de plante, ceea ce repre- identificate peste 216 specii de fluturi și a peste 200 de specii Blasius). Situl găzduieşte o populaţie bogată de carnivore mari rilor religioase şi a festivalurilor anuale precum „Floare de colţ”
517
Piatra Craiului - RO SCI 0194
518
0
1
2
3 km
Piatra Mare - RO SCI 0195
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Braşov: Predeal, Săcele.
Suprafaţa: 4.274 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 33‘ 18‘‘; Long. E 25˚ 38‘ 40‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1840 max., 700 min., 1189 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit Pietrei Mici, în lungul cărora sunt întâlnite cascadele „Şapte
4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 7220* - Izvoare Scări“ şi Tamina, constituie unele dintre principalele atracţii
petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 9180* - turistice ale sitului.
519
de răpitoare diurne şi nocturne întâlnite în sit sunt acvila ţi- servicii și comert. Stațiunea Predeal este o destinație turistică Mănăstirii Predeal), vila mareșalului Antonescu (situată în Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
pătoare mică, şorecarul comun, uliul porumbar, uliul păsărar, populară pentru practicarea sporturilor de iarnă. Relieful variat zona Cioplea), Statuia eroului-poet Mihail Săulescu, Biserica perimetrului acestuia
şoimul rândunelelor, şoimul călător, vânturelul roşu, bufniţa. incluzând Munţii Bârsei şi Ciucaşului, cu păduri, păşuni, fâneţe Sf. Împărați Constantin și Elena. Capela romano-catolică Timişu Tăierile ilegale, braconajul şi suprapăşunatul au efecte nega-
Zonele stâncoase sunt populate de fluturaş de stâncă, brumări- şi partea sudică a Ţării Bârsei cu teren arabil, a determinat dez- de Jos a fost construită acum 300 de ani și a devenit un punct tive asupra sitului.
ţă de stâncă, drepnea neagră, drepnea mare, mierlă de piatră. voltarea creşterii animalelor, a agriculturii şi a meşteşugurilor de interes pentru Sfântul Scaun de la Roma în anul 1781. Ca
Pădurile de fag, răşinoase, tufişurile şi fâneţele sunt populate de prelucrare a lemnului, iar apropierea de oraşul Braşov a fa- şi în alte aşezari ale Ţarii Bârsei, în Săcele s-a păstrat obice- Administrarea sitului
de specii precum piţigoiul de brădet, piţigoiul de munte, piţi- vorizat practicarea cărăuşitului. Ceangăii au fost în primul rând iul de a sărbatori în luna octombrie Ziua Recoltei, sub forma Există puncte de intrare, poteci pentru vizitare, precum și 17
goiul moţat, alunarul, ciocănitoarea neagră, sfrânciocul roşia- agricultori, meşteşugari şi meseriaşi (zidari, dulgheri, rotari, unui Festival al Meşteşugurilor în care vechile meştesuguri ale trasee turistice marcate corespunzător. Există locuri de campa-
tic, ochiul boului, corbul, mierla gulerată. La marginea râurilor tâmplari, fierari, croitori, cizmari), iar românii s-au specializat breslelor sunt reînviate. Balul Plăcintelor reprezintă întâlnirea re (campinguri), cu amenajări pentru colectarea deșeurilor și
sunt întâlnite frecvent codobatura albă, codobatura de munte, în creşterea intensivă a oilor în varianta sa cea mai evoluată, anuala a mocanilor săceleni, care se ţine la Lăsarea Secului. vetre de foc. Există staţii de transfer al deşeurilor în localităţile
codobatura galbenă, mierla de apă. La marginea sitului apar și păstoritul transhumant, în prelucrarea şi valorificarea lânii şi a Cu aceasta ocazie, se prepară celebrele plăcinte mocăneşti cu aferente sitului, precum şi în locurile de campare. Sunt necesa-
cioara grivă, barza albă şi barza neagră. laptelui, precum şi în cărăuşit. brânză sărată de oaie, rețetă care s-a răspândit azi în toate ţi- re panouri de avertizare și atenţionare, panouri de informare,
În trecut, Predealul a fost o localitate de frontieră cu Imperiul nuturile româneşti. Un aspect particular al industriei casnice panouri pentru orientare cu hărţi, puncte de informare, ame-
Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Austro-Ungar, clădirea postului de grăniceri existând și astăzi. săcelene la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului najări pentru observare/supraveghere și trasee tematice.
Economia din Timişul de Jos este bazată pe turism, creşterea Dintre obiectivele turistice din zonă menționăm mânăsti- XX a fost reprezentat de ţesutul maramelor din borangic de că-
animalelor, exploatarea și prelucrarea lemnului, precum și rea Predeal, Cimitirul legionar de la Predeal (aflat în spatele tre femei specializate din Purcăreni, numite ştergărese.
Piatra Mare - RO SCI 0195
0 1 2 3 km
520
Pietrosul Broştenilor - Cheile Zugrenilor
- RO SCI 0196
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Suceava: Crucea, Dorna-Arini.
Suprafaţa: 469 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 23‘ 12‘‘; Long. E 25˚ 32‘ 8‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Podişul Sucevei Altitudinea: 1768 max., 740 min., 1232 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit cea voinicului, firuța și sipica de munte), alături de alte specii
4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6150 - Pajişti boreale şi al- incluse în Lista Roşie națională a plantelor superioare (buzi-
pine pe substrat silicios; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi șorul, mlăștinița, orhidea fantomă, vulturica, voiniceriul pitic
înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi al- și orhidea ură). Sunt prezente foarte multe specii de licheni
pin; 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci în zonă, dintre care amintim lichenul renilor și barba ursului.
silicioase; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea Flora specifică stâncăriilor este frecvent întâlnită pe versații ab-
montană (Vaccinio-Piceetea). rupți, dintre specii remarcându-se floarea de colț, care în acest
sit se găsește la cea mai joasă stațiune din Moldova. Petrosia
Speciile de interes comunitar din sit se întâlnește la nivel național numai în acest sit și anume pe
Amfibieni și reptile: Triton carpatic (Triturus montandoni) • Pietrosul Broştenilor în punctul numit Pietrosul Bogolin, la al- rul, alături de multe altele. Cursul de apă al Bistriței constituie în lemn, cusutul pe pânză de modele specifice şi broderiile.
Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton titudinea de 1600-1700 m. Suprafaţa pe care se află această habitatul de hrănire și reproducere pentru mierla neagră, co- În trecut, zona era renumită pentru plutăritul care se făcea
cu creastă (Triturus cristatus). Mamifere: Liliac comun (Myotis plantă nu depăşeşte 150 m2. Planta creşte în fisurile şi poliţele dobatura de munte și fluierarul de munte. Fauna de mamifere pe Bistrița, astăzi acest obicei fiind cu desăvârșire abandonat.
myotis) • *Urs brun (Ursus arctos). Pești: Lostriţă (Hucho huc- stâncilor în asociaţie cu clopoțeii, ienupărul pitic, trestioara, cuprinde specii precum căpriorul, cerbul, veverița, jderul de co- Sărbătoarea Crăciunului este poate cea mai bogată în tradiţii
ho). Plante: *Clopoţel (Campanula serrata). păiușul, anghinarea oilor și horștii, alături de care apar și puieţi pac, bursucul și multe specii de micromamifere. Situl adăpos- şi obiceiuri, fiind pregătită de tinerii satului încă dinainte de
de molid, zmeur, cimbrișor, afin negru, merișor și numeroase tește și o populație rezidentă de liliac comun (specie de interes Ignat. Peste an, întâlnirile sătenilor au loc de hramul bisericilor
Caracterizarea sitului specii de licheni şi muşchi. Descoperirea acesteia este valoroa- comunitar) care are aici o stare excelentă de conservare. Același şi al mănăstirilor dar şi cu ocazia festivalului de cântec și joc
Prezentare generală să deoarece este unica specie a acestui gen vegetal aflată la statut îl are în sit și ursul brun, care este o specie prioritară la popular „Cântecul Cetinii“, care are loc în septembrie în loca-
Situl este important pentru conservarea a cinci habitate de mare distanţă spre nord faţă de rudele sale situate în bazinul nivel comunitar. litatea Sunători.
interes comunitar de păduri, pajiști, tufărișuri, comunități de mediteranean.
lizieră și versanți stâncoși, primele trei tipuri de habitate aflân- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
du-se într-o stare excelentă de conservare. Pe lângă peisajele Fauna În această zonă situată în inima Carpaţilor Orientali, în condiţii perimetrului acestuia
de o impresionantă sălbăticie pe care le crează Bistrița în Cheile Fauna de nevertebrate este reprezentată prin foarte multe geografice şi social-economice specifice, locuitorii s-au ocupat Sporadic, în interiorul sitului pot avea loc catastrofe naturale
Zugrenilor, apele ei curate adăpostesc o populație de lostriță, specii de insecte alături de care apar și mulți reprezentanți ai din cele mai vechi timpuri cu creşterea animalelor, mica agri- (viituri, doborâturi de vânt). Braconajul şi tăierile ilegale au
care împreună cu două specii de tritoni și un buhai de baltă melcilor, miriapodelor și păianjenilor. Ihtiofauna este caracte- cultură montană, exploatarea forestieră, mineritul, recoltarea efecte negative asupra sitului.
reprezintă cele patru specii acvatice de interes comunitar de ristică râurilor de munte, iar una dintre speciile deosebite citate și valorificarea fructelor de pădure și a ciupercilor şi comerţul.
aici. Situl mai este important pentru populațiile aflate într-o frecvent din zona Cheilor Zugreni este lostrița. Herpetofauna Peisajele de o frumuseţe rară și obiectivele turistice au condus Administrarea sitului
stare excelentă de conservare de urs brun și liliac comun, dar și este formată din trei specii protejate (tritonul carpatic, tritonul la dezvoltarea turismului, agroturismului şi a serviciilor afe- Situl este dotat cu panouri de avertizare/atenţionare, panouri
pentru câteva specii rare de plante precum clopoțeii (specie de cu creastă și buhaiul de baltă cu burta galbenă), alături de care rente acestora. Satele din perimetrul sitului nu beneficiază de pentru orientare cu hărţi, poteci/drumuri pentru vizitare, tra-
interes comunitar prioritar) și floarea de colț. Stâncile pe care apar frecvent și broasca roșie de munte, năpârca, salamandra, alimentare cu apă şi canalizare, iar încălzirea locuinţelor se face see turistice și tematice, locuri de campare și amenajări pentru
aceasta se găsesc reprezintă cea mai joasă locație din țară a flo- șopârla de munte și șopârla de câmp. Fauna de păsări cuprinde individual, cu lemne. colectarea deşeurilor. Este necesară suplimentarea panourilor
rii de colț. Situl include şi rezervaţia naturală Cheile Zugrenilor. specii precum acvila de munte, ciocănitoarea neagră, cocoșul Atestările documentare ale localităţilor sunt din perioada me- enumerate mai sus, a locurilor de campare şi a amenajărilor
de munte, ierunca, forfecuța, huhurezul mic, cinteza de pădu- dievală. Frumuseţea plaiurilor este înnobilată de ansamblul pentru colectarea deşeurilor. De asemenea este necesară ame-
Biotopul re, pițigoiul cu creastă, pițigoiul de munte, codroșul de munte, monahal Mănăstirea Rarău din Chiril, ctitorită de Petru Rareş najarea unor puncte de informare, a punctelor de intrare în sit,
Geologie/geomorfologie brumărița de pădure, mierla gulerată, aușelul cu cap galben, în secolul al XVI-lea. Ocupaţiile tradiţionale moştenite din dar şi instalarea unor panouri de informare.
Situl cuprinde largi porțiuni din Vârfurile Pietrosul Bistriței corbul, pitulicea mică, măcăleandrul, ochiul boului, mugura- străbuni sunt păstoritul şi activităţile de la stână, sculptura
și Bogolin din Munții Bistriței, având ca limită de nord apele
râului Bistrița, care formează Cheile Zugrenilor pe o lungime
de 2,5 km. Valea are o lățime care variază între 150 și 200
m, pereții reliefați prin versanți foarte abrupți având înălțimi
mari. Venind dinspre Vatra Dornei, pe cuprinsul cheilor se ob-
servă numeroase vârtejuri, repezișuri și ochiuri adânci de apă,
impresionante fiind stâncile cu forme bizare precum Colțul
Acrii, Piatra lui Osman, Grindul Pușcatei, Râpa Scara sau Stânca
Coifului. Colțul Acrii, situat în dreptul Piciorului Țepușelor din
Muntele Giumalău, obligă apele râului să-l ocolească creând
un splendid meandru în jurul său. Piatra lui Osman se află în
apropierea gurii pârâului Colbu, care separă Munții Giumalău
de Munții Rarău. Alcătuirea morfolitologică cuprinde șisturi
cristaline, amfibolite, paragnaisuri, gnaisuri și conglomerate.
Pedologie
Solurile întâlnite în sit sunt de tip brun acid litic, cu volum eda-
fic mic, fiind soluri de productivitate mijlocie.
Hidrologie
Situl se află într-un loc în care râul Bistrița și-a creat cu greu
drum printre Masivul Giumalău și zidul uriaș al Pietrosului
Bistriței, reprezentând cel mai spectaculos sector al cursului
acestui râu.
Aspecte climatologice
Temperatura medie multianuală este de 5,1 ºC, cu un gradient
termic pe verticală de circa 0,4 ºC la fiecare 100 m altitudine.
Precipitaţiile anuale sunt cuprinse între 728 și 950 mm, lunile
cele mai bogate în precipitaţii fiind mai și iunie.
Biocenoza
Vegetaţia
În sit se întâlnesc mai multe tipuri de habitate, cel forestier
încadrându-se la Păduri acidofile de Picea abies din regiunea
montană (Vaccinio-Piceetea). Acest habitat este reprezentat de
molidișuri bătrâne, pure sau în amestec cu fagul, paltinul sau
mesteacănul. Vegetația arbustivă este reprezentată de afin și
merișor. Situl cuprinde pe lângă acest habitat care domină ca
suprafață și următoarele habitate: Tufărişuri alpine şi boreale,
Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios, Comunităţi de lizie-
ră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel
montan şi alpin și Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică
pe roci silicioase, primele două habitate enumerate aflându-se
în acest sit într-o stare excelentă de conservare. Sunt citate de
aici specii de importanţă botanică deosebită, ameninţate la
nivel global şi european, precum zada, scara Domnului, oma-
gul și mai multe specii de clopoței de pădure (dintre care una 0 1 2 3 km
este prioritară pentru conservare). Sunt descrise din sit specii
endemice şi subendemice ameninţate (precum garoafa, cru-
521
Plaja submersă Eforie Nord - Eforie Sud - RO SCI 0197
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Constanţa: Eforie.
Suprafaţa: 140 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 3‘ 1‘‘; Long. E 28˚ 39‘ 6‘‘
Bioregiunea: Pontică Ecoregiunea: Marea Neagră (apele teritoriale) Altitudinea: 3 max., 0 min., 0 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Plaja submersă Eforie Nord - Eforie Sud - RO SCI 0197
Pedologie
Aria sitului este integral submarină.
Hidrologie
Condiţiile hidrologice din sit depind de apele de suprafaţă din
marea deschisă (care prezintă salinitate mai ridicată vara şi
temperatură scăzută iarna) precum și de apele de adâncime (cu
salinitate ridicată şi temperaturi scăzute atât iarna cât şi vara).
Aspecte climatologice
Temperatura medie anuală este de 11,1 °C. Temperaturile
zonei sunt mult moderate de prezenţa mării, imens rezervor
de inerţie termică, domolind căldura excesivă din timpul verii
şi ridicând temperatura medie în timpul iernii. Precipitaţiile
atmosferice sunt sub nivelul de 398 mm/an, ceea ce face din
acest ţinut zona cea mai aridă a ţării. Orientarea către răsărit
asigură 2189 ore de soare anual, cu mult peste limita locali-
tăţilor din Europa situate la aceeaşi altitudine. Atmosfera este
intens aerosolizată, cu aeroioni negativi benefici pentru sănă-
tate. Temperatura apei mării are o medie de +20 °C vara şi de
-0,9 °C iarna. Durata medie anuală de producere a furtunilor
este de 17-19 zile. În lunile de iarnă, Marea Neagră se află sub
acțiunea vânturilor din sectorul nordic, foarte puternice în 0 0,5 1 1,5 km
apropierea ţărmului. Vara predomină briza marină.
522
Platoul Mehedinţi - RO SCI 0198
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Gorj: Padeș.
Județul Mehedinţi: Baia de Aramă, Bala, Balta, Cireşu, Godeanu, Iloviţa, Isverna, Izvoru Bârzii, Obârşia-Cloşani, Podeni, Ponoarele.
Județul Caraş-Severin: Băile Herculane, Mehadia, Topleţ.
Suprafaţa: 53.594 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 55‘ 24‘‘; Long. E 22˚ 38‘ 29‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Munții Banatului Altitudinea: 1452 max., 148 min., 574 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit te de pe formaţiuni impermeabile aproape toate râurile care
40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 6210* - vin dinspre vest, Topolniţa, Ponorăţ, Ponorel şi alte izvoare mai
Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat mici, acestea rămânând seci în aval de punctul de captare. În
calcaros (Festuco Brometalia); 91K0 - Păduri ilirice de Fagus amonte de captare se produce aluvionarea pronunţată a lun-
sylvatica (Aremonio-Fagion); 91L0 - Păduri ilirice de stejar cu cilor, unde se formează depresiuni închise, cu fundul plat şi cu
carpen (Erythronio-Carpiniori); 6430 - Comunităţi de lizieră cu aspect general de polie. Cel mai tipic fenomen de acest gen îl
ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel mon- constituie sistemul hidrocarstic de lângă comuna Ponoarele,
tan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 9150 - Păduri medio-eu- care a generat depresiunile Zăton şi Ponoarele. Sunt demne de
ropene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9180* - Păduri din remarcat dolinele, lapiezurile şi Podul Natural de la Ponoarele, sunt mojdreanul, cărpiniţa, cornul, scumpia şi liliacul sălbatic. blând cu influenţe submediteraneene şi vegetaţia specifică
Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 8310 - Podul lui Dumnezeu. Apele subterane au săpat numeroa- Compoziţia floristică a pajiştilor este de asemenea abunden- îşi găsesc reflectarea în prezenţa a peste 16 specii de reptile
Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9110 - Păduri de se peşteri renumite prin dimensiuni şi prin ornamentaţie, tă în elemente sudice şi submediteraneene precum sadina şi şi peste 100 de specii de insecte. Caracteristice zonei sunt vi-
fag de tip Luzulo Fagetum. Topolniţa, Epuran, Bulba, Gramei, Isverna. fulfuca. Popularea străveche şi continuă a acestei regiuni a perele cu corn şi ţestoasele de uscat bănăţene, specii subme-
determinat transformări însemnate în suprafaţa, structura şi diteraneene cu o largă răspândire pe calcarele din partea de
Speciile de interes comunitar din sit Pedologie compoziţia floristică a vegetaţiei. Terenurile cu păduri au fost SV a platoului. Acestora li se adaugă viperele comune şi alţi
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă Răspândirea cea mai largă în sit o au solurile de trecere în- defrişate și înlocuite treptat de pajişti şi terenuri cultivate. şerpi neveninoşi precum balaurul, şarpele de alun, şarpele de
(Bombina variegata) • Ţestoasă de uscat bănăţeană (Testudo tre solurile brun-acide şi cele brune argilo-iluviale. Solurile Pădurile se păstrează mai bine doar în partea de est a plato- casă, şarpele de apă şi şarpele lui Esculap. Ţestoasa de apă este
hermanni) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton brun-acide apar de regulă pe povârnişurile nordice formate din ului. Pe văile Coşuştei şi ale afluenţilor săi, drumurile forestiere întâlnită în lacurile formate în lunca cursurilor râurilor cum
cu creastă (Triturus cristatus). Mamifere: Liliacul mic cu pot- roci sărace în carbonaţi, sub pădurea de fag. au înlesnit defrişarea, efectuându-se apoi plantaţii de molid sunt Gornoviţa sau Balta. De remarcat este mulţimea şopârle-
coavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mediteranean cu şi de pin negru. Suprafeţele reprezentative cu fag, brad şi pin lor, îndeosebi a celor de origine sudică, ca şopârla de iarbă şi
potcoavă (Rhinolophus euryale) • Liliacul mare cu potcoavă Hidrologie care au rămas încă neafectate de tăieri sunt pe văile Crivei, şopârla de luncă, care se întâlnesc cu densităţi populaţionale
(Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul cu potcoavă a lui Reţeaua hidrografică este împărţită în două tipuri de râuri: Lăpuşnicului şi Borovăţului. Pe văile Coşuştei şi Topolniţei apar mari în partea de SV a platoului. Amfibienii se remarcă prin
Blasius (Rhinolophus blasii) • Liliac comun (Myotis myotis) • alohtone, cu obârşia în Munţii Mehedinţi, fiind reprezentate abundente tufărişuri de liliac. În cadrul Platoului Mehedinţi se reprezentanţi ai broaştelor verzi de lac, precum şi alte şapte
Liliac cu picioare lungi (Myotis capaccinii) • Liliac cu urechi mari de râuri lungi ca Topolniţa, Bahna şi Coşuştea, şi autohtone, întâlnesc specii vegetale erbacee de interes comunitar cum specii protejate dintre care două de interes comunitar, buhaiul
(Myotis bechsteini) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreiber- cu obârşia la contactul dintre Podişul Mehedinţi şi munţi, re- sunt ouăle popii şi clopoţeii. Importante sunt şi speciile de de baltă cu burtă galbenă şi tritonul cu creastă. Din totalul ne-
si) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Liliac cârn prezentate de râuri scurte. Dintre acestea, Topolniţa şi Coşuştea orhidee, dintre care menţionăm ploşniţoasa, poroinicul, un- vertebratelor, șapte specii sunt de interes comunitar: racul de
(Barbastella barbastellus) • Liliac comun mic (Myotis blythii). sunt râuri cu drenaj subteran. Lacurile din sit sunt de dimensi- tul vacii, orhideea maimuţei, căpşunica, orhideea fluturelui, ponoare (specie caracteristică pentru Platoul Mehedinţi), cro-
Nevertebrate: Ţărăncuţă (Coenagrion mercuriale) • Rădaşcă, uni reduse şi puţine, formate în doline, în mare parte tempo- toate fiind încadrate în asociaţiile vegetale aparţinând celor itorul mare al stejarului, pentru a cărei conservare este nece-
Răgacea (Lucanus cervus) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) rare, aşa cum sunt Zătonul (format la intrarea în peştera de la 10 habitate de interes comunitar din care trei sunt prioritare sară păstrarea intactă a trunchiurilor uscate de stejar, rădaşca,
• Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • *Racul de ponoa- Cotmeana), Gornoviţa şi Balta (lacuri extinse de mică adânci- pentru conservare. croitorul cenuşiu (specie nocturnă al cărei habitat specific este
re (Austropotamobius torrentium) • Chilostoma banaticum • me şi cu caracter de mlăştinire). Apele freatice sunt cantonate reprezentat tot de trunchiurile de stejar căzute), ţărăncuţa (o
Calul dracului (Paracaloptenus caloptenoides). Pești: Moioagă în depozite de versant, scoarţe de alterare sau în roci sedimen- Fauna libelulă specifică zonelor inundabile din lunca râurilor), mel-
(Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • tare, variind în adâncime în funcţie de regimul precipitaţiilor. În cadrul covorului vegetal, ca urmare a diversităţii mediilor cul carenat bănăţean (specific zonei de SV a României) şi calul
Zglăvoc (Cottus gobio). Plante: Ouăle popii (Himantoglossum de viaţă, se întâlneşte o bogată şi heterogenă faună de origini dracului. Pe suprafeţele calcaroase din zonele de nord şi vest
caprinum) • *Clopoţel (Campanula serrata). Aspecte climatologice diferite, dar cu preponderenţa elementelor sudice. Climatul ale Platoului Mehedinţi apar frecvent şi scorpionii carpatici. În
Situl aparţine zonei climatice de podiş şi de dealuri în care se
Caracterizarea sitului resimte influenţa climatului submediteraneean, atât sudic cât
Prezentare generală şi vestic. Temperatura medie anuală depăşeşte 11 oC în sud şi
Îmbinarea caracteristicilor litologice şi de relief ale munţilor 9,5 oC în nord. Se remarcă verile călduroase în care sunt pre-
(şisturi cristaline, calcare mezozoice, văi strâmte, chei şi peş- zente în medie câte 20 de zile tropicale cu temperatură care
teri), cu cele ale dealurilor (înălţime joasă, culmi netede şi depăşeşte 35 oC. Precipitaţiile sunt în jur de 800 mm/an şi se
numeroase aşezări umane) se materializează în diversitatea caracterizează prin două maxime (mai-iunie şi octombrie-no-
elementelor de floră şi faună caracteristice acestui sit. Dintre iembrie) şi minime (august-septembrie, decembrie şi februa-
acestea, 10 tipuri de habitate sunt de interes comunitar, ca și rie). Există mai multe topoclimate în funcţie de expunere, cal-
două specii de plante, șapte specii de nevertebrate, trei specii care, culoare şi bazinete depresionare.
de peşti, patru specii de herpetofaună, două specii de carni-
vore mari şi zece de lilieci. Ca urmare a originalităţii cadrului Biocenoza
său natural, în acest sit sunt prezente cele mai dense şi variate Vegetaţia
rezervaţii naturale. Prin poziţia sa geografică, situl se întinde în zona alternanţei
pădurilor de fag şi de gorun. Climatul temperat cu influenţe
Biotopul submediteraneene, altitudinea medie de 500-600 m, relieful
Geologie/geomorfologie accidentat, apropierea de Peninsula Balcanică şi constituţia li-
Poziționat în sud-vestul României, situl cuprinde două unităţi tologică au avut un rol însemnat în configurarea actualei struc-
de relief aşezate între culmea Munţilor Mehedinţi şi Piemontul turi a vegetaţiei. Pe areale întinse îşi fac apariţia gorunul, steja-
Getic. Calcarele de vârstă jurasic-cretacică aparţin autohtonu- rul pufos, cerul, gârniţa, gorunul balcanic, carpenul, cărpiniţa,
lui danubian şi sunt dispuse în două fâşii principale paralele sâmbovina, nucul şi alunul turcesc. Fagul este reprezentat prin
între ele. Fâşia vestică aparţine Munţilor Mehedinţi şi se ca- specia de fag balcanic. Mai ales pe rocile calcaroase se întâlnesc
racterizează printr-o tectonizare extrem de puternică, iar fâşia tufărişuri de tip submediteranean, cunoscute sub numele de
estică apare în zona centrală a Podişului Mehedinţi între Baia şibliacuri, formate dintr-un complex de elemente submedi-
de Aramă şi Cireşu. La intrarea în zona de calcare sunt capta- teraneene carpato-balcanice şi sud-europene, termofile, cum
523
râurile din sit se întâlnesc peste 10 specii de peşti, de interes mamiferele carnivore protejate de talie mare precum lupul şi începând cu secolul al XIII-lea au rămas ruinele cetăţii Gradeţ Administrarea sitului
comunitar fiind trei şi anume zglăvoaca, specifică apelor cur- ursul, dar şi pisica sălbatică, jderul, cerbul carpatin, mistreţul şi ruinele unei mânăstiri. În majoritatea localităţilor există bi- În acest sit există panouri de atenţionare, panouri de infor-
gătoare de munte şi deal, dunăriţa şi mreana vânătă, care de şi pârşul mare. serici de lemn şi case construite în stil tradiţional, iar în satul mare, panouri de orientare, o clădire administrativă (în sediul
asemenea preferă şuvoaiele repezi, ajungând uneori şi până la Ponoarele se află o moară de lemn cu ciutură încă funcţională, Consiliului Judeţean Mehedinţi), centre de vizitare/informare,
Dunăre. Dintre speciile de păsări protejate menţionăm posibila Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE datând din secolul al XIX-lea. Îmbrăcămintea populară tradi- puncte de informare (în primăriile şi consiliile locale din mai
prezenţă a vulturului bărbos, observat în anul 2009, fiind vor- Ocupaţia de bază a oamenilor este agricultura prin cultivarea ţională se mai poartă şi azi în unele comunităţi, existând un multe localităţi) şi puncte de intrare în sit semnalizate cores-
ba doar de exemplare eratice, necuibăritoare, care hoinăresc în cerealelor, a cartofului şi creşterea animalelor. Viticultura, costum „opregul creţ“ pentru sărbători, iar pentru muncă, punzător. Sunt prezente dar nu sunt marcate corespunzător,
căutare de hrană. Alte specii de păsări cu prezenţă certă sunt pomicultura, apicultura, piscicultura şi horticultura sunt de „opregul învărgat“. Specifică zonei este nunta tradiţională, poteci şi drumuri pentru vizitare. Există două locuri de campa-
ierunca, fâsa de pădure, măcăleandrul, corbul, ciocănitoarea asemenea activităţi specifice zonei alături de fabricarea varu- care are loc şi azi cu toate etapele ei păstrate din străbuni. Sunt re dotate cu vetre de foc în apropierea peşterilor Topolniţa şi
pestriţă mare, presura galbenă, buha, huhurezul mic, capîn- lui, exploatarea şi prelucrarea lemnului, comerţul cu produse renumite „Sărbătoarea Liliacului“ din luna mai şi „Festivalul Ponoare, precum şi locuri de depozitare şi transfer al deşeurilor.
tortura, mugurarul, piţigoiul cu coadă lungă, brumăriţa de pă- din gospodării şi agroturismul. Este recunoscută şi arta popula- Ponoare“, eveniment la care participă interpreţi de muzică po- Sunt necesare staţiuni ştiinţifice, amenajări pentru observare/
dure, pănţăruşul, auşelul. Mamiferele sunt bine reprezentate ră artizanală încadrată în tipologia generală a provinciei istori- pulară din întreaga ţară, transpunând în cântece frumuseţile supraveghere şi bariere pentru limitarea accesului pe drumuri-
în sit prin 14 specii de lilieci dintre care următoarele 10 sunt ce Oltenia. Majoritatea locuinţelor din sit dispun de alimentare unice ale acestei zone de munte. le unde sunt interzise vehiculele motorizate.
de interes comunitar: liliacul cârn, liliacul comun, liliacul co- cu apă şi canalizare, aceasta fiind deficitară sau lipsind în unele
mun mic, liliacul cu aripi lungi, liliacul cu picioare lungi, liliacul comune cum ar fi Cireşu, Godeanu, Bîlvăneşti şi satele mici Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Platoul Mehedinţi - RO SCI 0198
cu urechi mari, liliacul cu potcoavă a lui Blasius, liliacul mare aparţinătoare. Locuinţele sunt încălzite individual, cu lemne. perimetrului acestuia
cu potcoavă, liliacul mediteranean cu potcoavă şi liliacul mic Siturile arheologice descoperite atestă aşezări din secolele IV- Tăierile ilegale, braconajul şi supraexploatarea resurselor natu-
cu potcoavă. Reprezentative pentru Platoul Mehedinţi sunt şi III î.e.n. şi din epoca daco-romană. Din perioada medievală, rale au efecte negative asupra sitului.
524
Platoul Meledic - RO SCI 0199
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Buzău: Lopătari, Mânzălești.
Suprafaţa: 151 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 29‘ 47‘‘; Long. E 26˚ 37‘ 9‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Subcarpaţii de Curbură Altitudinea: 607 max., 424 min., 527 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Pedologie
Solurile sunt cel mai adesea puternic erodate, fiind reprezen-
tate de eutricambosoluri, preluvosoluri, luvosoluri, rar pseudo-
rendzine, erodosoluri și cernoziomuri erodate.
Hidrologie
Platoul Meledic este situat la 600 m altitudine, între râul
Slănic, pârâul Jgheab, pârâul Meledic şi pârâul Sărat. Prezenţa
masivelor de sare, a argilelor sărate şi a gipsurilor influenţea-
ză chimismul apelor subterane, dându-le un grad ridicat de
mineralizare. Astfel se explică prezenţa numeroaselor izvoare
cloro-sodice, dintre care mai cunoscute sunt cele din dealu-
rile Meledic. Tot aici, în microdepresiuni s-au format lacuri,
cele mai reprezentative fiind Lacul Mare (Meledic) şi Lacul
Castelului. Formarea lacurilor a trecut prin mai multe faze,
inițial având loc infiltrarea apei prin brecia sării, scufundarea
platoului cu fundul lacului și stabilirea legăturii cu rețeaua
hidrografică. Ulterior, în lipsa vegetației cu rol în reglarea re-
gimului hidric și fixarea versanților, datorită precipitațiilor a
avut loc transportul de material aluvionar care a impermea-
bilizat fundul lacului, întrerupând legătura cu masivul de sare.
Aportul din pluvial și lipsa contactului cu masivul de sare (pe
care s-au format aceste lacuri) a determinat îndulcirea apei și
implicit schimbarea vegetației.
Aspecte climatologice
Situl face parte din climatul temperat de deal cu influen-
țe submediteraneene, în care temperaturile medii anua-
le sunt de 8-10 °C, iar precipitațiile medii anuale ajung la
650 mm. Circulația generală atmosferică, dar mai ales confi-
gurația geomorfologică a zonei de curbură conduc la dezvol-
tarea vânturilor foehnale, caracteristice dealurilor subcarpatice
ale Buzăului.
Biocenoza
Vegetaţia
Vegetația sitului este edificată de specii care pot trăi pe soluri- 0 0,5 1 1,5 km
le erodate, fără sau cu puțin orizont organic, fiind formată din
plante moderat halofile, într-un amestec mozaicat cu specii ca-
525
Platoul Vaşcău - RO SCI 0200
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Criştioru de Jos, Cărpinet, Vaşcău.
Județul Arad: Dezna, Gurahonţ.
Suprafaţa: 4.983 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 25‘ 52‘‘; Long. E 22˚ 26‘ 50‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Munţii Apuseni Altitudinea: 892 max., 331 min., 595 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 1 2 3 km
526
Podişul Nord Dobrogean - RO SCI 0201
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Tulcea: Babadag, Baia, Beidaud, Casimcea, Ceamurlia de Jos, Cerna, Ciucurova, Dorobanțu, Dăeni, Frecăţei, Hamcearca,
Horia, Isaccea, Izvoarele, Jurilovca, Lucaviţa, Mihai Bravu, Nalbant, Niculiţel, Ostrov, Peceneaga, Sarichioi, Slava Cercheză, Somova,
Stejaru, Topolog, Valea Teilor.
Județul Constanţa: Pantelimon, Vulturu.
Suprafaţa: 84.812 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 58‘ 13‘‘; Long. E 28˚ 30‘ 7‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Dobrogei Altitudinea: 411 max., 0 min., 201 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
527
casă. Au fost identificate cu certitudine șapte specii de amfibi- viticultura, pomicultura și apicultura. O parte dintre locuitori artizanale, sculptura şi prelucrarea pietrei. În Cerna se poate majoră de impact antropic asupra peisajului, speciilor şi ha-
eni, dintre care trei prezintă un interes deosebit. Broasca râioa- lucrează în industria extractivă a pietrei și calcarului, industria vizita locuinţa muzeu tipică secolului al XX-lea a meşteşuga- bitatelor protejate în sit și în mod special asupra speciilor de
să brună este un relict glaciar în această zonă, fiind semnalată energetică, mica industrie alimentară (de prelucrare a lapte- rului Panait Cerna, de la care a rămas şi o impresionantă co- păsări. O ameninţare deosebită o reprezintă perspectiva ex-
doar în câteva puncte ale Dobrogei, broasca roșie de pădure, lui, cărnii, morărit și panificaţie), comerţ și prestări servicii în lecţie de cărţi. Portul popular este cel specific spaţiului Dunării tinderii în cuprinsul habitatelor protejate a carierelor existente
răspândită numai în partea nord-estică a sitului, este conside- diferite domenii. Apropierea de Dunăre și de marele complex de Jos, minorităţile păstrându-și o vestimentaţie tradiţională. în afara sitului dar şi pe suprafeţe reduse din sit, zgomotul și
rată un relict care demonstrează vechimea pădurilor din zonă de lacuri salmastre oferă oportunităţi pentru agroturism, pes- Românii, alături de celelalte etnii, păstrează obiceiurile vechi poluarea prin praf afectând stabilitatea faunei și a vegetației,
iar buhaiul de baltă cu burta roșie este o specie de interes co- cuit sportiv şi agrement. Marea majoritate a gospodăriilor din specifice zonei cum ar fi Zilele Dochiei, Mucenicii, Paparuda, dar şi potenţialul turistic al zonei. Suprapăşunatul şi turismul
munitar. Prin geologia, geomorfologia și flora locală, acest sit localitățile aflate în vecinătatea sitului nu beneficiază de ali- Dragomanul, Horhumbalul sau Elefterio. Sunt spectaculoase necontrolat pot avea efecte negative asupra sitului.
constituie unul dintre cel mai importante din țară pentru mai mentare cu apă şi canalizare, aceste utilităţi existând parţial în ritualurile grecilor din Izvoarele precum Udatul ginerilor şi al
multe specii de nevertebrate, multe dintre ele endemice sau Babagad, Casimcea, Topolog, Izvoarele, Stejaru, Baia şi Horia. nurorilor, Ziua Babelor, Descălţatul Nurorilor, Furatul Copiilor Administrarea sitului
extrem de rare în restul țării. Ca specii protejate în întreg spa- Locuinţele sunt încălzite individual, cu lemne. sau Curbanul de Sănătate. Ucrainenii şi ruşii-lipoveni cele- Este nevoie de suplimentarea panourilor de avertizare/atenţi-
țiul european și prezente în sit amintim croitorul cenuşiu și cel Vechimea locuirii pe aceste meleaguri este atestată de situ- brează și acum sărbătorile de peste an după ritul vechi. Prin onare, a celor de informare și a celor pentru orientare, a punc-
mare, cosașul numit calul dracului, fluturele roșu de mlaștină rile arheologice din Casimcea și de ruinele unor aşezări ro- grija comunităților locale se desfăşoară multe spectacole şi telor de intrare, a traseelor tematice și turistice, cele existente
Podişul Nord Dobrogean - RO SCI 0201
și cărăbușul cu corn, o specie întâlnită în doar patru situri din mano-bizantine şi ale unor fortificaţii romane din Babadag şi festivaluri precum Vatra Folclorică din Peceneag, Sărbătoarea fiind insuficiente. Sunt necesare bariere pentru limitarea acce-
țară, caracteristică pădurilor de foioase care îi asigură hrana Nalbant. În Niculiţel se aflau în trecut întinse plantaţii viticole Viei şi a Vinului din Niculiţel, Izvorul Tămăduirii la Nalbant și sului autovehiculelor în anumite zone, un centru de vizitare/
preferată a adulților și larvelor, ciupercile subterane. care atrăgeau corăbiile genovezilor şi grecilor, iar din epoca Sărbătoarea Teilor în Ciucurova. informare, puncte de informare, amenajări pentru observare/
medievală au rămas monumentele musulmane din Babadag. supraveghere, poteci și drumuri pentru vizitare. Intensificarea
Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Astăzi bisericile şi mânăstirile sunt cinstite în fiecare an, hra- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara turismului în zonă impune amenajarea unor locuri de cam-
Ocupaţiile prioritare ale oamenilor sunt în domeniul agricol. Se murile constituind o lege nescrisă a membrilor comunităţilor. perimetrului acestuia pare, suplimentarea vetrelor de foc şi a locurilor de colectare
practică cultivarea terenului, creșterea animalelor, silvicultura, În toată zona se practică olăritul, împletitul răchitei, ţesăturile Dezvoltarea parcurilor eoliene constituie o potenţială sursă a deşeurilor.
528
Silvostepa Olteniei - RO SCI 0202
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Dolj: Brabova, Carpen, Cioroiaşi, Orodel, Perişor, Pleniţa, Radovan, Seaca de Pădure, Sălcuţa, Vela, Verbiţa, Vârvoru de Jos,
Întorsura.
Județul Mehedinţi: Bălăciţa.
Suprafaţa: 9.297 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 21‘ 8‘‘; Long. E 23˚ 16‘ 56‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române Altitudinea: 276 max., 91 min., 185 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit tip natural fundamental și se încadrează, împreună cu zonele
40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 91M0 - Păduri adiacente formate predominant din tufărișuri, în patru tipuri
balcano-panonice de cer şi gorun; 91I0* - Vegetaţie de silvos- de habitate forestiere de interes comunitar (dintre care trei
tepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 91E0* - Păduri aluviale cu prioritare pentru conservare în spațiul european): Păduri bal-
Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion inca- cano-panonice de cer și gorun, Tufărișuri de foioase ponto-sar-
nae, Salicion albae); 62C0* - Stepe ponto-sarmatice. matice, Vegetație de silvostepa eurosiberiană cu Quercus spp.
și Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior. Toate
Speciile de interes comunitar din sit acestea au în sit o stare bună de conservare. Vegetația aces-
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • tor trupuri de pădure este specifică zonelor de silvostepă, cu beneficiază de alimentare cu apă şi parţial de canalizare, aces- căluşului Oltenesc, Ursitorile, Muma Ploii şi Tatăl Soarelui,
Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţes- predominanța ceretelor, a gârnițetelor și a cereto-gârnițetelor, te utilităţi lipsind în restul satelor. Încălzirea locuinţelor se face Legarea Miresei etc. În fiecare an are loc festivalul local legat
toasă de apă (Emys orbicularis). Nevertebrate: Carab (Carabus toate acestea însumând peste 80% din suprafața pădurilor. Se în sistem individual, cu lemne. de specia de bujor ocrotită, Sărbătoarea Bujorului din Pleniţa,
hungaricus) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Croitor mare mai găsesc și stejărete în care predominant, sunt stejarul pe- O varietate mare a dovezilor materiale descoperite în siturile dar și Sărbătoarea Pinului din Vela.
(Cerambyx cerdo). dunculat sau stejarul brumăriu, dar și amestecuri de mai multe arheologice din Pleniţa, Cioroiaşi, Verbiţa sau Sălcuţa atestă
specii de stejar. Aceste păduri, fiind ecosisteme forestiere lu- prezenţa timpurie a omului pe aceste meleaguri, încă din pa- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Caracterizarea sitului minoase, permit dezvoltarea unui strat arbustiv și subarbustiv leolitic, neolitic, epoca geto-dacică şi perioada romană. Firul perimetrului acestuia
Prezentare generală bogat format din corn, sânger, măceș, alun, porumbar, lemn istoric al populării ţinuturilor este menţionat în hrisoavele Tăierile ilegale şi braconajul au efecte negative asupra sitului.
Situl, aflat în plină silvostepă a Câmpiei Române, este format câinesc sau păducel. Acest strat se găsește bine dezvoltat și în domneşti încă din secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui
din șase trupuri de pădure care datorită faptului că se întind pe liziere sau în imediata lor vecinătate. În stratul ierbos cresc nu- Mircea cel Bătrân. Comunitățile locale au case tipice ţărăneşti Administrarea sitului
suprafețe destul de mari prezintă o anumită stabilitate. Astfel, meroase specii de plante care înfloresc încă de la sfârșitul lunii făcute din chirpici peste un schelet de bârne, completate de Situl este dotat doar cu bariere de limitare a accesului în anu-
aceste păduri sunt în proporție de peste 85% ecosisteme fores- februarie și până toamna târziu, constatându-se o succesiune prezenţa conacelor boiereşti şi a culelor (mici cetăţi cu tur- mite zone şi cu puncte de intrare. Sunt necesare panouri de
tiere în regim natural, în care unele specii de insecte de interes a speciilor în acest interval de timp. Ca plante de primăvară se nuri), în toate acestea îmbinându-se arhitectura locală cu cea avertizare și atenţionare, panouri de informare, panouri cu
comunitar (croitorul mare, rădașca și carabul) găsesc condiții întâlnesc ghiocelul, vioreaua, tămâioara, brândușa de primă- balcanică. De o mare importanţă arhitectonică sunt şi biseri- hărţi pentru orientare, puncte de informare în comunitățile
optime de mediu. Valea Desnățuiului, care străbate situl, are vară, brebenelul, spânzul sau piciorul cocoșului. Pe măsură ce cile din lemn, declarate Monumente istorice. Tradiţiile, portul, locale aflate în vecinătatea sitului, amenajări pentru obser-
o luncă bine dezvoltată, cu zone umede în care sunt asigura- pădurea înfrunzește, la umbra copacilor locul acestor plante cântecele și horele specifice zonei sunt legate de sărbătorile vare și supraveghere, poteci/drumuri pentru vizitare şi trasee
te condiții de habitat pentru buhaiul cu burtă roșie, țestoasa este luat de alte specii de plante dintre care amintim: stejă- religioase, de succesiunea anotimpurilor şi de muncile agri- tematice. Este necesară de asemenea și închiderea cu bariere
de apă și tritonul cu creastă, specii de interes comunitar care relul, șopârlița, firuța bulboasă, scrântitoarea, bălușca etc. În cole. Amintim dintre obiceiurile practicate și azi de localnici a mai multor drumuri, pentru limitarea accesului cu vehicule
au aici o stare bună de conservare. Totodată, aceste păduri afară de plantele menționate se întâlnesc și diferite specii de Iordănitul, Strigarea peste Sat, Proorul, Focurile de Joi, Alaiul în fondul forestier.
formate predominant din cer și gârniță ocrotesc o populație ciuperci, licheni și mușchi. În luna mai, în poienile din aceste
foarte bine reprezentată de bujor românesc. Situl include şi păduri (în special în cele din Pădurea Plenița), se pot observa
Rezervația naturală Cleanov şi Rezervația naturală Poiana florile de culoare roșu-purpuriu ale bujorului românesc, care
Bujorului din pădurea Pleniţa. ocupă suprafețe compacte mari sau se găsește și răspândit
neuniform în grupuri sau chiar tije florifere singulare în restul
Biotopul pădurilor. Pe 10% din suprafața sitului se află habitatul prote-
Geologie/geomorfologie jat în spațiul comunitar de Stepe ponto-sarmatice, un habitat
Din punct de vedere geografic, situl se află în partea vestică a prioritar care are aici o stare medie de conservare.
Câmpiei Olteniei, mai exact în Câmpia Desnățuiului, la contac-
tul cu Platforma Piemontană Getică. Soclul zonei, interceptat Fauna
în câteva foraje la adâncimi de 3000 m, este alcătuit din şisturi Nevertebratele sunt reprezentate de multe specii care aparțin
cristaline reprezentate în principal prin amfibolite, şisturi clo- la diverse grupe, dintre care amintim viermii inelați și cei ci-
rito-cuarţitice, cloritoşisturi etc. Acestora li se asociază corpuri lindrici, cu rol important în procesele care au loc în sol, mel-
magmatice formate în principal din granitoide. Aria soclului a cii, crustaceele, miriapodele și foarte multe specii de insecte.
evoluat ca bazin de sedimentare în care s-au acumulat ample Dintre acestea sunt bine reprezentate grupurile cu rol ecologic
depozite în mai multe cicluri de sedimentare. Relieful zonei în important în lanțurile trofice din pădure, ca de exemplu gân-
care se află situl este în general orizontal, cu depresiuni mai dacii, fluturii, bondarii, viespile, albinele sau ploșnițele. Se re-
mult sau mai puțin adânci și versanți scurți. În partea de sud marcă din bogăția entomofaunistică trei specii de interes con-
există și câteva dune de nisip. Altitudinea terenului variază servativ în spațiul european, croitorul mare, rădașca și o specie
între 90 m și 270 m. de carab care este un prădător al faunei tericole. Deoarece
primele două specii sunt dependente în special în stadiul lar-
Pedologie var de existența lemnului mort în pădure, prezența lor arată
Solurile caracteristice zonei sitului sunt cel brun de pădure și un management bun al fondului forestier, în concordanță cu
cernoziomul degradat. În lunca Desnățuiului sunt prezente hi- cerințele ecologice ale acestor insecte. Herpetofauna include
drisoluri și aluvisoluri. și specii protejate în spațiul comunitar, fiind prezente în habi-
tatele umede ale sitului populații aflate într-o stare bună de
Hidrologie conservare de triton cu creastă, buhai de baltă cu burta roșie și
Rețeaua hidrografică de suprafață este reprezentată atât de țestoasă europeană de apă. Pe lângă aceste specii protejate se
afluenții Văii Desnățuiului, care este un tributar al Dunării, dar mai întâlnesc frecvent și șarpele de casă și șopârla de câmp, iar
și de cursuri intermitente de ape care apar numai în timpul în lizierele pădurilor se poate vedea și gușterul verde. Fauna de
ploilor sau primăvara, la topirea zăpezilor. Valea Desnățuiului păsări este relativ bogată în specii care sunt caracteristice ha-
este principalul curs de apă din sit, cu o luncă bine dezvolta- bitatelor forestiere. Astfel, se găsesc ca specii frecvent cuibări-
tă, cu multe meandre, având un debit scăzut și fluctuant. Apa toare privighetoarea roșcată, mierla neagră, sticletele, cinteza
freatică este situată pe terase la peste 10 m adâncime, apro- de pădure, sturzul cântător, măcăleandrul, ochiul-boului, co-
piindu-se de suprafață doar în luncă. Afluenții Desnățuiului joaica, capîntortura, silvia cu cap negru, țoiul, presura galbenă
care trec prin diferitele trupuri de pădure din sit sunt Valea și multe altele. Ca specii de ciocănitori se întâlnesc frecvent cio-
Terpezița cu afluentul ei, pârâul Moșna, Valea Banaguiului și cănitoarea pestriță mare, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea
Valea Badalului. neagră, ghionoaia verde și cea sură, dar și ciocănitoarea mică.
În cuiburile vechi ale acestora, dar și în scorburile naturale din
Aspecte climatologice arborii bătrâni sau parțial uscați, cuibăresc graurele, pupăza,
Clima este temperat-continentală, cu slabe influențe medi- stăncuța, pițigoiul mare și cel albastru. În sit trăiesc și câteva
teraneene, iernile fiind moderate, primăverile scurte, verile specii de păsări caracteristice lizierelor sau pajiștilor cu pâlcuri
călduroase iar toamnele lungi. Temperatura medie anuală este de tufărișuri, precum sfrânciocul roșiatic, silvia mică, mărăcina-
de 11,5 °C, media precipitațiilor anuale este cuprinsă între 500 rul mic, presura sură, ciocârlia de câmp, prepelița și ciocârlanul.
și 700 mm, iar vântul dominant este cald și umed și bate din Aceste habitate sunt frecventate pentru hrănire și de către șo-
SE și sud. recarul comun, vânturelul roșu și prigorie. Mamiferele din sit
sunt bine reprezentate de specii de lilieci, șoareci și chițcani,
Biocenoza alături de care se mai întâlnesc ariciul și cârtița, dar și alte ma-
Vegetaţia mifere precum iepurele de câmp, căpriorul, vulpea și bursucul.
Situl conservă trupuri de pădure care au mai rămas în zilele
noastre din pădurile masive ce acopereau odinioară toată su- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
prafața din partea de vest a Câmpiei Olteniei. Cele șase trupuri Activităţile economice predominante sunt în domeniul agricol,
de pădure care formează tot atâtea enclave ale sitului (pădurea produsele vegetale şi animale obţinute asigurând existenţa
Căprioara-Tencănău-Mărăcine, pădurea Târnava-Întorsura, pă- oamenilor. În Cioroiaşi găsim tradiţii vechi legate de cultura
durea Perișor, pădurea Plenița și pădurea Verbicioara) sunt la usturoiului. Se practică viticultura, silvicultura, pomicultura,
ora actuală cele mai reprezentative zone forestiere din această apicultura şi piscicultura. Valenţele turistice ale zonei sunt va-
parte a Câmpiei Olteniei. Ele sunt în proporție de peste 85% de lorificate prin agroturism. Unele comune din perimetrul sitului
529
Silvostepa Olteniei - RO SCI 0202
530
0
1,5
3
4,5 km
Poiana cu narcise de la Negraşi - RO SCI 0203
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Argeş: Negraşi.
Suprafaţa: 5 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 36‘ 4‘‘; Long. E 25˚ 8‘ 36‘‘
Bioregiunea: Continentală Altitudinea: 186 max., 183 min., 188 med.
Ecoregiunea: Câmpia Găvanu-Burdea, Silvostepa Câmpiei Române, Stepa Câmpiei Române
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit izvorăşte din Câmpia Piemontană Piteşti. Din această cauză
3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la râul prezintă un debit mic de apă, o parte a cursului său supe-
cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi rior având apă doar temporar. Poiana cu narcise de la Negraşi
Callitricho-Batrachion. beneficiază de ape freatice de mică adâncime şi mai reci decât
cele specifice altitudinilor de 150-225 m.
Caracterizarea sitului
Prezentare generală Aspecte climatologice
Întreg situl este un mozaic de habitate reprezentate de pajişti Clima este temperat-continentală, cu unele influenţe datorate
mezofile, coaste uşor uscate, un râu rapid cu pat de pietriş şi prezenţei zonei colinare la o distantă mică de aria protejată. Fauna şi cultivarea pământului. Localitatea dispune parţial (nefiind
zone băltite. Importanţa sitului este reliefată de prezenţa unui Temperaturile medii anuale sunt de 10-11 °C. Regimul pre- Dintre mamifere se remarcă veveriţa, vulpea, iepurele, căpri- finalizate lucrările) de alimentare cu apă potabilă şi canalizare,
tip de habitat de interes comunitar, dar şi de a populaţiei via- cipitaţiilor înregistrează diferenţe foarte mari între ani care orul, mistreţul, jderul, pârşul mare, şoarecele de câmp, nevăs- locuinţele fiind încălzite în sistem individual, cu lemne.
bilă de narcise cu mare valoare peisagistică. Aceasta reprezintă pot conduce la deficite sau la excese foarte mari de apă în tuica şi ariciul. Păsările cel mai frecvent întâlnite în pâlcurile Poiana cu narcise a atras dintotdeauna atenţia localnicilor
obiectivul principal al rezervaţiei naturale care este integrată sol. Media cantităţilor de precipitaţii este de 340-440 mm/an. de pădure şi tufărişuri sunt: gaiţa, ciocârlia de pădure, mierla, care i-au dedicat manifestarea cultural-artistică „Festiva
în totalitate în sit. Direcţia predominantă a vântului este dinspre NV. privighetoarea mare, pitulicea verde mică, ciocănitoarea de lul Narciselor“ din Negraşi, care coincide în prezent cu
stejar, sturzul cântător, graurul, grangurele, botgrosul, sca- Zilele Comunei Negraşi şi are loc în luna mai a fiecărui an.
Biotopul Biocenoza tiul, cucul, turturica. Dintre păsările specifice zonelor deschi- Cu acest prilej are loc un spectacol folcloric, urmat de o
Geologie/geomorfologie Vegetaţia se amintim prepeliţa, potârnichea, presura sură, ciocârlia de masă câmpenească.
Situl se află în Câmpia Română, aproape de contactul cu zona Situl este important pentru valoarea ştiinţifică deosebită a nar- câmp, fâsa de câmp. Din cauza extinderii spaţiului antropizat,
colinară, în lunca Dâmbovnicului. Din punct de vedere geolo- ciselor şi pentru valoarea peisagistică a covorului vegetal în pe- au devenit foarte abundente în zonă stăncuţele, coţofenele, Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
gic, teritoriul studiat face parte din Platforma Moesică. Zona rioada lor de înflorire. Această specie este un relict glaciar, apă- ciorile de semănătură, ciorile grive, guguştiucii, vrăbiile de perimetrului acestuia
a apărut după umplerea şi retragerea lacului din Pliocen- rut încă din Terţiar, care aici la Negraşi, are locaţia cea mai sudică câmp şi vrăbiile de casă. Dintre răpitoare, apar frecvent şoimul Recoltarea narciselor cu tot cu bulbi şi drenarea apei au un
Cuaternar, atunci când s-a format şi valea Dâmbovnicului. din ţară, aflată totodată şi la cea mai joasă altitudine (180-182 rândunelelor, vânturelul roşu şi şorecarul comun. Reptilele impact negativ, putând duce la distrugerea populaţiei aces-
m). Aceste caracteristici determină ca perioada de înflorire să sunt prezente prin specii comune precum năpârca, şopârla tei specii.
Pedologie difere de cea a altor locaţii din ţară, respectiv din mai şi până în de câmp, şarpele de casă şi guşterul. Amfibienii sunt slab re-
Solurile argilo-iluviale, brun roşcate, freatic-umede, slab po- iunie. În partea nordică a sitului, o mică suprafaţă de teren este prezentaţi, mai frecvent întâlnite fiind broasca râioasă verde, Administrarea sitului
dzolite oferă narciselor un regim trofic şi hidric asemănător delimitată de o lizieră de arbori şi arbuşti, în special plopi. În sit brotăcelul şi broasca roşie de pădure. Dintre peşti apar scoba- În prezent situl dispune de panouri de avertizare/atenţionare,
celui din spaţiul montan. Având în vedere relieful de luncă de este prezentă o varietate mare de plante ierboase, dintre care se rul şi cleanul, iar printre nevertebratele semnalate în zonă se de informare şi panouri pentru orientare (hărţi), puncte de in-
câmpie precum şi prezenţa apei freatice la adâncime mică s-au remarcă următoarele, aflate pe Lista Roşie a României: muşcata găsesc numeroase insecte precum gândacul Ileana, rădaşca, formare în localităţile învecinate, puncte de intrare şi poteci/
format soluri freatic hidromorfe. Regimul aerohidric defectuos dracului, bujorii şi floarea de nu-mă-uita. Alături de acestea se fluturele coada-rândunicii, călugăriţa, lăcuste, croitorul mare, drumuri pentru vizitare, fiind necesare un punct de informare,
al acestora nu permite valorificarea fertilităţii lor potenţiale ri- mai găsesc şi specii precum talpa gâştei, păpădia de mlaştini, omida păroasă a stejarului, unele gasteropode, râme, acarieni, bariere pentru oprirea accesului motorizat, trasee turistice şi
dicate fiind folosite doar ca fâneaţă sau păşune. piciorul cocoşului galben şi piciorul cocoşului de apă. Habitatul miriapode, păianjeni. tematice, amenajări pentru colectarea deşeurilor.
aflat pe malurile Dâmbovnicului este de interes comunitar,
Hidrologie Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
Apele de suprafaţă sunt reprezentate de râul Dâmbovnic care cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion. Ocupaţiile principale ale localnicilor sunt creşterea animalelor
0 0,5 1 1,5 km
531
Poiana Muntioru - RO SCI 0204
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vrancea: Andreieşu de Jos, Nereju, Vintileasca.
Suprafaţa: 24 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 39‘ 15‘‘; Long. E 26˚ 41‘ 39‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1307 max., 1209 min., 1239 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit apelor de suprafaţă. Din punct de vedere hidrologic, pânza
6520 - Fâneţe montane. freatică se află aproape de suprafaţă, existând zone de stag-
Poiana Muntioru - RO SCI 0204
0 0,5 1 1,5 km
532
Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului
- RO SCI 0205
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Braşov: Mândra, Şercaia, Şinca.
Suprafaţa: 399 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 46‘ 23‘‘; Long. E 25˚ 6‘ 12‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 521 max., 489 min., 506 med.
0 0,5 1 1,5 km
533
Porţile de Fier - RO SCI 0206
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Caraş-Severin: Berzasca, Bănia, Coronini, Cărbunari, Gârnic, Moldova Nouă, Naidăș, Pojejena, Sasca Montană, Sichevița,
Socol, Topleț, Șopotu Nou.
Județul Mehedinţi: Breznița-Ocol, Drobeta-Turnu Severin, Dubova, Eșelnița, Ilovița, Izvoru Bârzii, Orșova, Sivinița.
Suprafaţa: 125.543 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 39‘ 57‘‘; Long. E 21˚ 58‘ 47‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Munţii Banatului, Subcarpaţii Getici Altitudinea: 972 max., 28 min., 368 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
DJ571). În sit se mai poate ajunge şi cu trenul, staţiile de acces fiind Drobeta Turnu Severin, Orşova, Reşiţa, sau pe cale fluvială prin
porturile Drobeta Turnu Severin, Orşova, Moldova Veche, Sicheviţa şi Drencova.
Habitatele DE interes comunitar din sit Pești: Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Zglăvoc (Cottus
3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică gobio) • Avat (Aspius aspius) • Moioagă (Barbus meridionalis)
de specii de Chara; 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Dunariţă (Sabanejewia
până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis aurata) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • Răspăr
şi Callitricho-Batrachion; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe (Gymnocephalus schraetzer) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar
versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91K0 - Păduri ilirice (Zingel zingel) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Ţipar (Misgurnus
de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion); 91L0 - Păduri ilirice de fossilis) • Ţigănuş (Umbra krameri). Plante: Trifoiaş de baltă
stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori); 3130 - Ape stătătoa- (Marsilea quadrifolia) • Eleocharis carniolica • Turiţă (Agrimonia
re oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea pilosa) • Bujor (Paeonia officinalis ssp. banatica) • Punguliţă se întind de la Nera până la Valea Cameniţei, munţii Almăjului, fluenţa mediteraneană caracterizată prin două maxime, unul
uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 6110* - Comunităţi ru- (Thlaspi jankae) • Brânduşă (Colchicum arenarium) • Ouăle po- care au ca limite Valea Cameniţei la vest şi Valea Cernei la est, în lunile mai-iunie şi altul, secundar, în octombrie-noiembrie.
picole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi; 6190 pii (Himantoglossum caprinum) • Feriguţă, Ruginită (Asplenium cu multe elemente spectaculoase (Cazanele Dunării, creste şi Predomină în general precipitaţiile lichide. În sit se manifestă
- Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis); adulterinum) • Capul şarpelui (Echium russicum) • Gladiolă de abrupturi calcaroase, chei, peşteri, cascade, forme de relief vul- o serie de vânturi cu caracter local şi anume coşava, cu viteze
6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la ni- baltă (Gladiolus palustris) • Pulsatilla grandis • Lalea galbenă canice, depresiuni etc.), munţii Mehedinţi şi Podişul Mehedinţi, mari și care provoacă scăderi semnificative de temperatură,
velul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 8120 - Grohotişuri (Tulipa hungarica) • Colilie (Stipa danubialis). situate de la Valea Cernei până în extremitatea estică a situ- şi gorneacul, specific Depresiunii Moldova Nouă, care ajunge
calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în lui. Zona calcaroasă a sitului se caracterizează printr-un relief uneori să depăşească 100 km/h.
cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 8230 - Comunităţi pionie- Caracterizarea sitului exocarstic şi endocarstic aflat în diferite stadii de evoluţie,
re din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni Prezentare generală adăpostind numeroase peşteri. Dintre elementele de interes Biocenoza
pe stâncării silicioase; 9530* - Vegetaţie forestieră sub-me- Situl prezintă o valoare conservativă deosebit de ridicată din geomorfologic trebuie remarcate neck-ul vulcanic Trescovăţ şi Vegetaţia
diteraneeană cu endemitul Pinus nigra ssp. banatica; 91AA punct de vedere floristic, faunistic şi geomorfologic, pe lângă ostroavele Moldova Nouă şi Calinovăţ, precum şi Delta Nerei. Vegetaţia este alcătuită din păduri, tufărişuri, pajişti şi grupări
- Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 3150 marea valoare peisagistică rezultată din îmbinarea elemente- ruderale, distribuţia acestora fiind condiţionată de particulari-
- Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion lor deosebite ale cadrului natural cu cele legate de existenţa Pedologie tăţile substratului. În cadrul acestora au fost identificate 171 de
sau Hydrocharition; 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie omului. Valoarea ştiinţifică a sitului este dată de un număr im- Tipurile de sol prezente în arealul sitului se încadrează în ur- asociaţii vegetale (dintre care 29 sunt endemice). Pădurile do-
chasmofitică pe roci silicioase; 8310 - Peşteri în care accesul presionant de plante superioare (1668), dintre care se eviden- mătoarele clase de soluri zonale: cernisoluri, luvisoluri, cam- mină peisajul în general, indicele de naturalitate înregistrând
publicului este interzis; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo ţiază un număr foarte mare de specii endemice şi plante rare la bisoluri şi spodisoluri. Apar şi soluri azonale care se dezvoltă valori frecvente de 80%. În funcţie de altitudine, pădurile se
Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 nivel naţional, unele fiind şi de interes comunitar (13 specii). în ariile depresionare, cea mai largă răspândire având-o hidro- încadrează în anumite subetaje. Subetajul fagului are o extin-
- Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91E0* Situl are suprafeţe apreciabile ocupate de păduri şi de tufărişuri solurile (gleisoluri şi stagnosoluri), pelisolurile şi protosolurile dere mare în partea centrală şi nordică a sitului, suprafeţele
- Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno- termofile numite şibliac, o formaţiune vegetală rară alcătuită (litosoluri, regosoluri, psamosoluri, aluvisoluri şi erodisoluri). cele mai întinse fiind în zona înaltă a Munţilor Almăjului. Local,
Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91M0 - Păduri balca- din specii submetideraneene, saxicole şi calcifile. Diversitatea Construirea sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile în special în sectoarele înguste, se observă o tendinţă de inver-
no-panonice de cer şi gorun; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi habitatelor este impresionantă, 29 dintre acestea fiind de in- de Fier I a determinat pierderi mari de sol prin inundare, dar şi siunea vegetaţiei, fagul coborând sub gorun. În lungul văilor,
carpen; 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 40A0* teres comunitar, din care șapte sunt prioritare. Peste 5200 de prin distrugerea învelişului de sol cauzată de amplele lucrări de făgetele coboară către 200 m pe versanţii cu soluri brune de
- Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 6210* - Pajişti us- elemente faunistice, printre care se remarcă un număr impre- amenajare executate. În acelaşi timp a fost modificat regimul pădure slab acide, mai umezi şi mai umbriţi. La confluenţa râ-
cate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros sionant de specii de interes comunitar (17 de nevertebrate, 13 hidrologic al Dunării (care a devenit unul lacustru), în zona ma- ului Mraconia cu Dunărea, fagul are cea mai joasă locaţie din
(Festuco Brometalia); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie de peşti, două de amfibieni, două de reptile, 15 de mamifere), lurilor apărând procese de abraziune foarte active, anual având ţară (52 m altitudine). Subetajul gorunetelor prezintă gorun
chasmofitică pe roci calcaroase; 9150 - Păduri medio-europe- măresc de asemenea importanţa sitului pentru conservare. loc pierderi de sol cauzate de procesele de prăbuşire. în amestec cu alte specii de foioase, alcătuind formaţiunea ve-
ne de fag din Cephalanthero-Fagion; 6120* - Pajişti xerice pe Porţile de Fier este şi un adevărat muzeu geologic în aer liber, getală dominantă în zona sitului. Se situează între 200 și 500
substrat calcaros; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vege- cu unicate geologice, geomorfologice, paleontologice şi stra- Hidrologie m, ocupând zone cu pante în general reduse, cu soluri brune,
taţie de Chenopodion rubri şi Bidention. tigrafice. Toate aceste valori naturale, la care se adaugă fru- Având în vedere că limita sudică a sitului este dată chiar de uneori podzolice. Pe solurile scheletice şi pe depozite rezidua-
museţea aşezărilor tradiţionale în care localnicii şi-au împletit şenalul navigabil, Dunărea reprezintă elementul definitoriu al le de tip tera rossa de pe versanţii însoriţi vegetează pădurile
Speciile de interes comunitar din sit întotdeauna în mod armonios existenţa cu elementele naturii, peisajului, alături de care se mai găsesc numeroşi aflenţi care de gorun cu cărpiniţă, un habitat cu o valoare conservativă
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina fac din acest sit unul unic în peisajul românesc, acesta supra- îşi au izvoarele în munţii Semenic, Locvei, Almăjului, Cernei şi mare care se găseşte pe o suprafaţă extrem de redusă în ca-
bombina) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina va- punându-se cu Parcul Natural Porţile de Fier şi cuprinzând 13 Mehedinţi. Pe lângă aceste cursuri de apă principale mai exis- drul sitului. Acolo unde pădurea a fost defrişată se dezvoltă
riegata) • Ţestoasă de uscat bănăţeană (Testudo hermanni) rezervaţii naturale. tă o serie de cursuri temporare, cu bazine de recepţie mici şi pajişti în care domină sadina, păiuşul şi bărboasa, un habitat
• Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). Mamifere: caracter torenţial. După construirea barajului de la Gura Văii ideal pentru ţestoasa de uscat bănățeană şi unele orhidee.
Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliacul mare cu pot- Biotopul şi formării lacului de acumulare, gurile de vărsare ale tuturor Subetajul pădurilor de amestec cu elemente termofile este
coavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul cu potcoavă a Geologie/geomorfologie afluenţilor direcţi ai Dunării au fost inundate şi transformate în situat la altitudini mai mici de 300 m, pe suprafeţe morfolo-
lui Mehely (Rhinolophus mehelyi) • Liliacul mic cu potcoavă Geologia sitului este deosebit de complexă, structural remar- golfuri aşa cum sunt cele ale Cernei, Bahnei şi Mraconiei. Lacul gice însorite şi este alcătuit din specii termofile (cerul, gârniţa,
(Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mediteranean cu pot- cându-se patru unităţi majore. Unităţile danubiene sunt pre- de acumulare Porţile de Fier I reprezintă cea mai mare amena- stejarul pufos, cărpiniţa, scumpia şi liliacul sălbatic), pe pan-
coavă (Rhinolophus euryale) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus zente în partea centrală şi estică a sitului, deosebit de fosilifere jare hidrotehnică din lungul Dunării şi din România, având o te abrupte transformându-se în şibliac. Ca element endemic
schreibersi) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cu pi- şi incluzând un fundament metamorfic reprezentat de diferite lungime de 130 km şi producând schimbări semnificative la ni- pentru acest subetaj se remarcă pinul negru de Banat, prezent
cioare lungi (Myotis capaccinii) • Liliac cu urechi mari (Myotis tipuri de roci magamatice, metamorfice de diferite culori şi velul ecosistemelor naturale şi umane. În prezent este utilizat pe stâncăriile cu sol subţire, unde formează habitatul prioritar
bechsteini) • Liliac de iaz (Myotis dasycneme) • Liliac comun structuri, cu numeroase formaţiuni paleozoice, mezozoice şi pentru producerea de energie electrică, regularizarea debitelor Vegetaţie forestieră sub-mediteraneană cu endemitul Pinus
(Myotis myotis) • *Lup (Canis lupus) • Râs (Lynx lynx) • Vidră, terţiare. Pânza de Severin este situată în amonte de Cazanele Dunării, piscicultură, navigaţie şi agrement, fiind un habitat nigra ssp. banatica. Tufărişurile sunt reprezentate de şibliacuri,
Lutră (Lutra lutra) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus). Mari şi la confluenţa dintre pârâul Sirinia şi Dunăre. Pânza ge- preferat de multe specii de păsări. cu o mare biodiversitate, fiind asociaţii vegetale tipice pentru
Nevertebrate: Scoica de râu (Unio crassus) • Euphydryas ma- tică iese în evidenţă în partea vestică a sitului. Zona Porţilor zona Clisurii Dunării alcătuite din stejar pufos, cărpiniţă, moj-
turna • Maculinea teleius • Lycaena dispar • Maculinea nau- de Fier se prezintă sub forma unui adevărat muzeu geologic în Aspecte climatologice drean, scumpie şi liliac sălbatic. Pajiştile, formate şi întreţinute
sithous • Eriogaster catax • *Callimorpha quadripunctaria • aer liber, existând o serie de puncte de atracţie geologică şi pa- Situl se încadrează în zona cu climat temperat-continental de-a lungul sutelor de ani, reprezintă aproximativ 10% din
Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • *Cărăbuş (Osmoderma leontologică renumite la nivel european şi naţional. Varietatea cu influenţe mediteraneene semnificative. Datorită influenţei suprafaţa sitului. Importanţa lor pentru conservare este dată
eremita) • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Croitor mare litologică a acestui areal este foarte mare, existând o serie de circulaţiei aerului cald de origine mediteraneană, temperatura de prezența numeroaselor asociaţii vegetale, reprezentând o
(Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • roci şi minerale reprezentate de sulfuri complexe, marmură, aerului în sit înregistrează valori mai ridicate în comparaţie cu componentă definitorie a peisajului din zona Clisurii Dunării.
*Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium) • Carab granite, gabrouri, serpentinite, cuarţ pegmatitic, porfire, ben- alte unităţi montane ale ţării, având o medie multianuală de Vegetaţia primară a pajiştilor este foarte mult modificată de
(Carabus variolosus) • Croitor marmorat (Pilemia tigrina) • Calul tonite şi tufuri bentonice, pietrişuri şi nisipuri. Situl se supra- circa 11 °C. Repartiţia cantităţii de precipitaţii în timpul unui intervenţiile antropice, în prezent fiind restrânse ca suprafa-
dracului (Cordulegaster heros) • Melc (Theodoxus transversalis). pune următoarelor unităţi majore de relief: munţii Locvei, care an este diferită de cea din restul ţării, făcându-se simţită in- ţă şi intercalate între păduri şi terenuri agricole. Se remarcă
534
o diversitate foarte mare a orhideelor în aceste pajişti. Zona cu potcoavă şi liliacul mic cu potcoavă. Ei populează peşterile şi ajunge foarte rar la maturitate, barajul Porţile de Fier blo- de localnici care îşi câștigă existenţa din creşterea animalelor şi
Cazanelor se diferenţiază de restul sitului prin bogăţia floris- din arealul sitului, alături de multe specii endemice de never- cându-i migraţia. Păstrăvul de munte este o specie autohtonă cultivarea pămânului. Arta populară, cusutul manual tradiţio-
tică deosebită şi prin numărul ridicat de endemisme precum tebrate. Carnivorele din sit sunt vidra, lupul şi râsul (specii de în bazinele Cerna şi Slătinicul Mare şi se presupune că a fost nal sau la război au influenţe din Banat şi din zona de nord a
laleaua Cazanelor, cornul bănăţean, cosacii, clopoţeii Cazanelor interes comunitar). Nu lipsesc ierbivorele, ele fiind reprezen- introdus şi în bazinele hidrografice Berzasca, Sirinea, Mraconia judeţului Mehedinţi. Moştenirea strămoşilor se transmite din
(toate aparţinând pajiştilor panonice, habitat prioritar). Tot aici tate de cerbul carpatin, căprior şi mistreţ, alături de care mai şi Eşelniţa. Păstrăvul curcubeu este prezent în Dunăre, între generaţie în generaţie prin tradiţii și obiceiuri ca Măsuratul
apar asociaţii de poieni cu firuţă, păiuş, sipică de râpe, garofi- trăiesc vulpea, dihorul, bursucul, jderul, ariciul, cârtiţa, pârşul Dubova şi Orşova. Dintre speciile foarte rare de peşti se eviden- oilor, Lunea cornilor, Făşangul (bal mascat), iar ca hram al
ţă sălbatică şi stânjenel de stâncă (ce formează un habitat de mare şi nevăstuica. Avifauna sitului se compune din 205 specii ţiază mihalţul şi ţigănuşul, ambele de importanţă comunitară bisericilor autohtone, Ruga (Nedeia). Bogăţia etnofolclorică
asemenea prioritar). În pădurile de stejar din Cazane vegetea- de păsări, dintre care multe pot fi observate în perioada de iar- şi prezente în zona umedă Ostrov-Moldova Veche. Următoarele a zonei este completată de minorităţile de sârbi şi cehi care
ză elemente termofile mai rare cum ar fi jugastrul Cazanelor nă-primăvară pe suprafaţa lacului şi în zonele umede limitrofe specii de nevertebrate beneficiază de protecţie la nivel euro- organizează festivaluri în lunile de vară, prilej cu care împărtă-
şi gura lupului. Ecosistemele acvatice şi zonele umede sunt acestuia: cormoranul pitic şi cel mare, stârcul cenuşiu, egreta pean: scoica de râu, melcul acvatic dungat, melcul cu cârlig, şesc tradiţiile specifice fiecărei culturi. Satele cu populaţie cehă
localizate în special în partea de vest a sitului şi au apărut ca mare şi cea mică, raţa mică, raţa suliţar, raţa cu cap castaniu, racul de ponoare (specie prioritară), libelula calul dracului, (Eibenthal şi Bigăr) înconjurate de populaţie de origine sârbă şi
urmare a ridicării apelor lacului de acumulare Porţile de Fier raţa moţată, ferestraşul mic, lişiţa, gâsca de vară, gârliţa mare, croitorul fagului (specie prioritară), gândacul sihastru, croito- română constituie un fenomen cultural unic. Datorită aşezării
I şi inundării permanente a suprafeţelor agricole limitrofe. În lebăda de vară etc. În sit cuibăresc mai multe specii rare sau rul cenuşiu, carabul, croitorul mare, rădaşca, molia catax, flutu- lor geografice izolate, limba cehă, obiceiurile şi modul tradiţi-
componenţa acestora intră mai multe specii de salcie şi răchită, foarte rare precum presura de munte, presura bărboasă, rân- rele maturna, fluturele roşu de mlaştină, fluturele tigru (specie onal de cultivare a pământului şi de organizare a gospodăriei
plop alb şi negru, iar pe culoarele văilor unor afluenţi ai Dunării dunica roşcată, drepneaua mare, pietrarul mediteranean şi prioritară), fluturele albastru şi fluturaşul albastru cu puncte s-au conservat perfect, această comunitate reprezentând o va-
apare aninul alb. În stratul subarbustiv vegetează cătina roşie lăstunul de stâncă. De asemenea, situl este utilizat ca rută de negre. Fauna fosilieră se remarcă pe tot cuprinsul sitului, însă loare culturală şi istorică inestimabilă, căutată şi apreciată de
0 4 8 12 km
535
Postăvarul - RO SCI 0207
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Braşov: Braşov, Predeal, Râşnov, Săcele.
Suprafaţa: 1.303 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 33‘ 45‘‘; Long. E 25˚ 33‘ 58‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1783 max., 728 min., 1146 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
536
de stâncă. Reprezentanţii amfibienilor şi reptilelor se regăsesc muncă în industrie (chimică, constructoare de maşini şi de pre- în circuitul turistic. Întreaga zonă este multiculturală, tradi- Administrarea sitului
într-un număr de peste 30 de specii dintre care le menţionăm lucrare a metalelor), construcţii, transporturi, finanţe, bănci, ţiile românilor, maghiarilor (ceangăi) şi saşilor împletindu-se În general există o dotare bună pentru administrarea sitului şi
pe cele de interes comunitar şi anume: buhaiul de baltă cu burtă asigurări, cercetare şi proiectare, informatică, comerţ, prestări armonios şi regăsindu-se în obiceiuri străvechi ca „Festivalul facilităţi pentru vizitarea acestuia. Astfel, sunt instalate peste
galbenă, tritonul cu creastă şi tritonul carpatin, specie endemică servicii şi agroturism. În agricultură este importantă creşterea Feciorilor“, sărbătoare de schimb de produse şi de cunoaştere 50 de panouri de avertizare/atenţionare la începutul şi sfârşitul
pentru Carpați. Pe lângă acestea se întâlnesc frecvent în păduri animalelor (bovine, porcine, ovine, caprine, păsări) şi cultiva- a tinerilor în vederea căsătoriei. De Sf. Mihail se pot admira traseelor turistice din Masivul Postăvarul şi sunt înfiinţate mul-
broasca roşie de munte şi salamandra. Dintre speciile de reptile, rea plantelor (grâu, orz, orzoaică, sfeclă de zahăr şi cartofi). Din portul, meşteşugurile şi tradiţiile ceangăilor din Săcele. De te puncte de informare dotate cu panouri de orientare (hărţi).
importante ca reprezentativitate sunt vipera comună, şopârla cele mai vechi timpuri se menţin exploatarea forestieră şi pre- lăsarea secului, săcelenii prepară celebrele plăcinte cu brânză Există o clădire administrativă şi o staţiune ştiinţifică în Braşov,
de ziduri, şopârla de munte, năpârca şi guşterul verde. Peştii lucrarea lemnului. Localităţile din vecinătatea sitului (Braşov, sărată. „Festivalul Meşteşugurilor“ din Predeal şi Săcele reînvie amenajări (ascunzători) pentru observarea faunei sălbatice din
sunt reprezentaţi de trei specii comune şi anume păstrăvul, Săcele, Râşnov şi Predeal) dispun de reţele de apă potabilă, meseriile breslelor de odinioară, meşterii populari expunân- masiv, puncte de intrare, marcaje turistice sau indicatoare pen-
cleanul şi mreana, ce se găsesc în număr destul de mare în toa- canalizare şi încălzire centralizată, o parte din locuinţe supli- du-şi creațiile precum obiecte de ceramică, sculpturi, covoare, tru fiecare drum forestier sau local. Există de asemenea poteci/
te cursurile apelor curgătoare repezi. Nevertebratele se găsesc mentând sistemul de încălzire prin folosirea gazelor naturale, îmbrăcăminte populară şi obiecte de artizanat. O tradiţie veche drumuri pentru vizitare, multe trasee turistice şi trei trasee ru-
într-un număr foarte ridicat în pajiştile şi fâneţele din Masivul a lemnelor sau panourilor solare. de peste 250 de ani, „Dansul Căluşarilor“, practicat pe vremuri tiere marcate corespunzător spre cabanele şi refugiile monta-
Postăvaru. Dintre acestea menţionăm speciile de interes comu- În zona limitrofă sitului au fost identificate vestigii din epoca când flăcăii plecau la luptă, se menţine şi azi la Râşnov, par- ne. Se semnalează peste 20 de locuri de campare şi peste 100
nitar croitorul de fag, o specie de coleopter roşu dependentă pietrei, neolitic, epoca bronzului şi a fierului. Siturile arheologi- ticipanţii fiind costumaţi în costume moştenite de la părinţi. de case de vacanţă, vile, pensiuni agroturistice dotate cu vetre
de lemnul mort din pădure şi cosaşul transilvănean, endemic ce, ansamblul fortificaţiilor dacice şi medievale, bastioanele şi de foc şi staţii de transfer al deşeurilor, toate aflate la margi-
pentru lanţul carpatic. Pe lângă aceste specii mai menţionăm, turnurile de apărare, muzeele etnografice şi istorice, bisericile Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara nea sitului sau în imediata vecinătate a acestuia. Nu există şi
perimetrului acestuia
0 0,5 1 1,5 km
537
Putna - Vrancea - RO SCI 0208
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vrancea: Negrileşti, Nistoreşti, Păuleşti, Soveja, Tulnici.
Județul Buzău: Gura Teghii.
Județul Covasna: Breţcu, Covasna, Ghelinţa, Ojdula, Zăbala.
Județul Bacău: Mănăstirea Caşin.
Suprafaţa: 38.213 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 54‘ 54‘‘; Long. E 26˚ 31‘ 9‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1786 max., 442 min., 1047 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Situl este traversat de două drumuri naţionale, DN2D (Focşani-Târgu Secuiesc) şi DN2L (Lepşa-Soveja), accesul în sit făcându-se
direct din ele sau de pe drumuri forestiere.
Habitatele DE interes comunitar din sit caros, gresii etc.). Cu caracter insular, la cele mai mari altitudini
4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; apar soluri brun-acide de pajişti cu podzoluri, iar pe alocuri se
3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; întâlnesc soluri brun-acide umbrice. Clasa spodosolurilor (care
3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lun- include soluri brune feriiluviale şi podzoluri) este întâlnită cu
gul râurilor montane; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe sub- caracter dominant la înălţimi de peste 1400 m, ele ocupând
strat silicios; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în suprafeţe întinse în zonele cu înclinare slabă din masivele
specii pe substraturi silicioase; 6430 - Comunităţi de lizieră Lăcăuţi-Goru şi Zboina, pe alocuri în asociaţie cu podzoluri
cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel şi litosoluri.
montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 8110 - Grohotişuri
silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia Hidrologie şi floră nemorală), care permite dezvoltarea unor grupări de situată imediat sub etajul subalpin (1750 m), având limita
alpinae şi Galeopsietalia ladani); 9110 - Păduri de fag de tip Bazinul hidrografic cel mai important, cel al râului Putna, are plante specifice solurilor neutre ca vinariţa, oiţele, păştiţa, inferioară la 1400-1500 m. Elementul dominant al etajului îl
Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; o suprafaţă totală de peste 2.700 km2 din care 31% aparţine colţişorul, cucuta de pădure etc. Plantele căţărătoare sunt re- constituie molidul, destul de rar întâlnindu-se scoruşul, pal-
9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana sectorului montan care drenează aproape în exclusivitate prezentate prin iederă şi curpen de pădure. Subetajul nemoral tinul şi aninul alb. Arbuştii sunt reprezentaţi prin coacăz de
(Vaccinio-Piceetea); 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe ver- flancul răsăritean al Munţilor Vrancei. La alcătuirea bazinului al pădurilor de amestec este o grupare vegetală prin care se munte, iar dintre subarbuşti amintim afinul. Plantele ierboa-
sanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 4030 - Tufărişuri uscate hidrografic participă şi râul Zăbala (unit cu Năruja), precum şi face trecerea de la pădurile de foioase la pădurile de conifere. se mai des întâlnite sunt măcrişul iepuresc, degetăruţul, pe-
europene; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a totalitatea pâraielor montane. Afluenţii cei mai importanţi ai Limita inferioară a acestui subetaj este situată la o altitudine rişorul şi ferigile. Etajul subalpin cuprinde vegetaţia culmilor
lungul râurilor montane; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale râului Putna sunt Tişiţa şi Coza. de aproximativ 1200 m, iar limita superioară ajunge la 1400- alpine între limita inferioară a etajului alpin şi limita superi-
1500 m. Dintre arbori, cele trei specii principale fagul, bradul oară a pădurii încheiate de molid. Limita superioară a pădurii
Speciile de interes comunitar din sit Aspecte climatologice şi molidul intră în alcătuirea tuturor pădurilor. Alături de ele se de molid coincide cu arealele unde exemplarele de molid au
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă Caracteristicile dominante ale climei sitului sunt determinate pot găsi paltinul şi ulmul de munte, scoruşul, frasinul şi chiar o înălţime de minim opt m, iar consistenţa pădurii este de
(Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) de poziţia geografică în cuprinsul arcului carpatic şi de etajarea teiul pucios. În bazinul montan al râului Putna, o densitate minim 0,6. Nu este considerată limită superioară naturală a
• Triton carpatic (Triturus montandoni). Mamifere: Liliac reliefului, suferind mai mult influenţa penetrării la latitudini mare în cadrul pădurilor de amestec o prezintă mesteacănul. etajului boreal limita de astăzi a pădurii de conifere, care a fost
comun (Myotis myotis) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, mai joase a maselor de aer din nordul Europei. Ele sunt subor- Mestecănişurile au rol de formaţii pioniere pe stâncării, groho- coborâtă antropic prin defrişări. Astfel, în situl Putna-Vrancea
Lutră (Lutra lutra) • *Lup (Canis lupus) • Râs (Lynx lynx). donate climei temperat-continentale, cu remarcabile oscilaţii tişuri sau versanţi abrupţi cu rocă la suprafaţă dar şi pe soluri etajul subalpin este întâlnit doar în vârful masivului Goru şi în
Nevertebrate: Vertigo genesii • *Croitor de fag (Rosalia alpina) sezoniere. Temperaturile medii lunare scad odată cu creşterea brune, invadând parchetele exploatate la ras. Pinul silvestru vârful masivului Lăcăuţi, unde exemplarele de molid prezintă
• Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Vertigo an- altitudinii. Mediile lunii celei mai calde (iulie) oscilează între ocupă areale compacte de dimensiuni variate sau poate fi găsit caractere de nanism. Principalele elemente caracteristice eta-
gustior. Pești: Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio uranosco- 14 și 16 °C la periferia munţilor şi 10 °C la altitudini mai mari în amestec cu alte specii. Zona ocupată de pădurile de amestec jului sunt tufişurile de jneapăn, ienupăr pitic, anin de munte,
pus). Plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calce- de 1500 m. În luna ianuarie, temperaturile medii coboară de la coincide în sit şi cu arealul tisei. Astăzi, pâlcuri de tisă se mai smârdar, afin şi merişor. Elementele componente ale pajiştilor
olus) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • *Clopoţel (Campanula –2 °C până la mai puţin de –6 °C pe culmile cele mai înalte. În găsesc la obârşia pârâului Lepşa şi restrâns în bazinul pârâului sunt păruşca, iarba vântului şi firuţa. O vegetaţie aparte este
serrata). general se constată o creştere a numărului de zile cu îngheţ de Tişiţa. Frecvent întâlnit în lungul cursurilor de apă şi pe alu- şi cea a pajiştilor xerofile, termofile, situate pe coaste abrupte
la est către vest. Primul îngheţ se produce la început de sep- necări recente de teren este aninul alb, care ocupă suprafeţe dar însorite, în special pe poliţe sau brâne. Din punct de vedere
Caracterizarea sitului tembrie, iar ultimul la începutul lui iunie. Precipitaţiile variază mici, în condiţii staţionare diferite ca prundişuri, soluri brune conservativ amintim speciile protejate în spaţiul european pa-
Prezentare generală între 600 și 800 mm/an. În zonele înalte predomină circulaţia de luncă pe aluviuni recente etc. Stratul muscinal şi ierbaceu pucul Doamnei, clopoţeii şi iarba gâtului, precum şi prezența în
Importanţa sitului este dată de habitatele forestiere compac- dinspre NV şi vest, cu frecvenţe aproximativ egale. O particula- este bine dezvoltat, dar poate lipsi în pădurile foarte umbroa- zonă a numeroase specii endemice.
te care ocupă aproximativ 80% din suprafață şi de speciile de ritate importantă a regimului eolian din bazinul montan Putna se. Etajul boreal (al molidişurilor) cuprinde fâşia altitudinală
floră şi faună endemice şi de interes comunitar. Dintre acestea o constituie prezenţa vântului local de tip foehn, fapt care con-
se remarcă cele trei specii de carnivore mari (lup, râs şi urs), feră un caracter mai blând iernilor.
care sunt prezente aici cu populaţii aflate într-o stare bună de
conservare și pentru care situl reprezintă una dintre cele mai Biocenoza
importante zone nucleu la nivel european. Este de menţio- Vegetația
nat prezența aici a 15 tipuri de habitate de interes comunitar, În sit s-a constatat prezenţa a 636 de specii de plante vascula-
dintre care trei sunt prioritare pentru conservare. Situl se su- re, care sunt grupate în asociaţii structurate pe verticală în mai
prapune peste Parcul Natural Putna Vrancea şi include patru multe etaje de vegetaţie. Etajul nemoral este caracterizat mai
rezervaţii naturale. ales prin păduri de foioase şi amestec şi se situează pe vertica-
lă până la linia ce le desparte de molidişurile pure în masive
Biotopul neîntrerupte (situată la aproximativ 1400 m). Sunt prezente
Geologie/geomorfologie două subetaje. Subetajul nemoral al pădurilor de fag se ridică
Situl, ca parte a Munţilor Vrancei, reprezintă din punct de până la 1200-1300 m, în funcţie de expunerea versanţilor. În
vedere geologic rezultatul orogenezei alpine. Ca parte inte- aceste areale, făgetele ocupă toate formele de relief cu excep-
grantă a Carpaţilor Orientali, arealul sitului aparţine unităţii ţia firului văilor. În acest subetaj pot coborî şi molidişurile sau
de fliş cu subunităţile sale. În baza cuverturii sedimentare pădurile de amestec, aceste situaţii întâlnindu-se în zonele cu
apar straturile mai vechi care aparţin flişului cretacic, în timp frecvente inversiuni termice (în depresiunea Greşu-Lepşa sau
ce în partea superioară se remarcă formaţiunile mai tinere ale pe văile adânci). Vegetaţia lemnoasă este formată din fag
flişului paleogen. ca specie dominantă, precum şi din gorun, carpen, paltin de
munte, jugastru, frasin, ulm, mesteacăn etc. În stratul arbus-
Pedologie tiv întâlnim lemnul râios, alunul, cornul, sângerul şi murul, iar
Cele mai răspândite soluri sunt cele din clasa brune-acide. în cel ierbaceu vegetează specii ca viorelele, brebeneii, ceapa
Materialul parental pe care s-au format solurile brun-acide ciorii, ghioceii, firuţa de pădure, păiuşul, golomăţul, mălaiul
provine din alterarea rocilor ce intră în constituţia litologică a cucului şi diverse rogozuri. Cel mai semnificativ grup de plante
zonei carpatice (fliş-şistos-grezos, fliş-grezos, fliş-grezos-cal- este reprezentat de aşa-numita floră de mull (numită uneori
538
Fauna foioase, în poieni şi păşuni, sunt prezente specii ca porumbelul Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Fauna sitului este una tipică arealului montan cu păduri ne- gulerat, corbul, ciocănitoarea neagră, sturzul de vâsc, mugura- Locuitorii din sit sunt angrenaţi în activităţi precum creşterea perimetrului acestuia
morale şi boreale, pajişti montane, tufărişuri subalpine şi zone rul, cinteza etc. Pe lângă cursurile de apă se întâlnesc mierla de animalelor, agricultura, comerţul cu produse din gospodăria Abandonarea practicii de cosire a fâneţelor, dar şi suprapăşu-
ruderalizate. Astfel, majoritatea celor 184 de specii de verte- apă, codobatura de munte şi fluierarul de munte. Păsările ră- proprie, exploatarea şi prelucrarea lemnului sau dezvoltă pre- narea anumitor zone din sit conduc la degradarea habitatelor
brate identificate sunt protejate de unul sau mai multe acte pitoare sunt reprezentate de următoarele specii protejate prin ocupări legate de oferirea de servicii în agroturism. Localităţile prin schimbarea compoziţiei floristice.
legislative. Nu mai puţin de 10 specii de vertebrate, altele decât legislaţie naţională şi internaţională: acvila ţipătoare mică, ac- nu beneficiază de alimentare cu apă, o parte din locuinţe
păsările, sunt sub protecţie strictă. Din cele circa 110 specii de vila de munte, şorecarul comun, vinderelul roşu, uliul păsărar având surse proprii, reprezentate de fântâni. Canalizare există Administrarea sitului
păsări menţionate în acest areal, 75 sunt strict protejate. Cele etc. Munţii Vrancei au un grad ridicat de conectivitate în ceea doar pentru aproximativ jumătate din locuinţele satului Lepşa. În sit există în prezent spaţii pentru administraţie, însă sunt in-
mai relevante specii faunistice sunt carnivorele mari (ursul, lu- ce priveşte habitatele propice amfibienilor şi reptilelor. În aceste Încălzirea caselor se face cu lemne. adecvate şi insuficiente, fiind necesară o clădire amenajată în
pul şi râsul) şi vidra, acestea având în sit populaţii nucleu foarte condiţii, herpetofauna este cea caracteristică etajului montan, Casele tradiţionale prezente în toate localităţile arată o con- acest scop, alături de puncte de informare, centre de vizitare/
importante la nivel european aflându-se totodată într-o stare fiind prezente atât specii întâlnite la altitudini mai mari (triton servare bună a elementelor de arhitectură tradiţională, fiind informare şi staţiuni ştiinţifice pentru cercetare. De asemenea,
bună de conservare. În afara acestor specii de talie relativ mare, alpin, şopârlă de ziduri), cât mai ales specii care au o distribuţie prezente şi frecvente construcţiile cu acoperiş din şindrilă şi există amplasate în teren panouri de avertizare/atenţionare,
deosebit de importante sunt o serie de mamifere de talie mică largă atât în zone joase cât şi la munte (buhaiul de baltă cu bur- prispă caracteristică în faţa casei, numită târnaţ. La sărbătorile de informare şi pentru orientare, puncte de intrare, poteci
şi mijlocie, multe dintre ele greu de observat şi studiat din cauza ta galbenă, salamandra, broasca râioasă brună, broasca roşie tradiţionale organizate cu prilejul sărbătorilor religioase şi al pentru vizitare, trasee turistice şi tematice şi locuri de campare,
vieţii în general nocturne, aşa cum sunt şoarecele scurmător, de munte etc.). Dintre reptile amintim vipera comună, şopârla zilelor satului, se poartă cu mândrie portul popular de către toate acestea fiind însă insuficiente şi necesitând suplimenta-
0 1 2 3 km
539
Racâş-Hida - RO SCI 0209
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Sălaj: Bălan, Hida.
Suprafaţa: 239 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 6‘ 25‘‘; Long. E 23˚ 14‘ 34‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Dealurile Crişanei Altitudinea: 375 max., 249 min., 309 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
540
Râpa Lechinţa - RO SCI 0210
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Mureş: Cuci, Iernut.
Suprafaţa: 283 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 28‘ 13‘‘; Long. E 24˚ 14‘ 20‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 485 max., 272 min., 323 med.
0 0,5 1 1,5 km
541
Podişul Secaşelor - RO SCI 0211
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Alba: Alba Iulia, Berghin, Blaj, Cergău, Daia Română, Doştat, Ohaba, Roşia de Secaş, Sebeş, Şpring.
Județul Sibiu: Apoldu de Jos, Loamneş, Ludoş, Ocna Sibiului, Păuca.
Suprafaţa: 7.014 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 59‘ 44‘‘; Long. E 23˚ 48‘ 43‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 575 max., 225 min., 417 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
542
0
1,4
2,8
4,2 km
543
Podişul Secaşelor - RO SCI 0211
Rarău - Giumalău - RO SCI 0212
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Suceava: Crucea, Câmpulung Moldovenesc, Dorna-Arini, Pojorâta, Stulpicani.
Suprafaţa: 2.547 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 26‘ 53‘‘; Long. E 25˚ 33‘ 31‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Podişul Sucevei Altitudinea: 1710 max., 819 min., 1280 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
a ajunge în Codrul Secular de la Slătioara se poate folosi DN17 până la Frasin, cu continuare pe DJ177A şi DJ177B până în Slătioara,
de unde DJ177E duce în sit.
Pedologie
În sit se întâlnesc următoarele tipuri de soluri: sol brun eume-
zobazic în treimea inferioară a versantului, sol brun acid în tre-
imea mijlocie a versanţilor, pe depozite detritice de pantă for-
mate din şisturi cristaline şi jospuri şi sol brun feriiluvial, situat
în treimea mijlocie a versantului pe depozite detritice de pantă 0 1 2 3 km
544
Râul Prut - RO SCI 0213
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Iaşi: Bivolari, Golăieşti, Gorban, Grozeşti, Prisăcani, Probota, Trifeşti, Ungheni, Victoria, Ţuţora.
Județul Vaslui: Berezeni, Drânceni, Duda- Epureni, Fălciu, Lunca Banului, Murgeni, Stănileşti, Vetrişoaia.
Județul Galaţi: Cavadineşti.
Suprafaţa: 11.861 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 12‘ 49‘‘; Long. E 27˚ 47‘ 6‘‘
Bioregiunea: Continentală, Stepică Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 82 max., 0 min., 25 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
545
de baltă, ţigănuşul, chirighiţa cu obraji albi, nagâţul, sitarul de apărare la Prut. În sit mai sunt prezenţi căpriorii, vidrele (spe- şi legumicultura asigură materiile prime pentru prelucrarea în împletind coşuri de nuiele şi rogojini de papură, meşteşuguri
mal, ciocîntorsul etc. În malurile lutoase din imediata apropi- cie de interes comunitar), dihorii, nevăstuicile, bursucii şi mai gospodării şi comerţul cu produse autohtone. Majoritatea co- care sunt practicate şi astăzi. Hramurile bisericilor sunt cinstite
ere a iazurilor cuibăresc lăstunul de mal, pescărelul albastru, nou apăruţi în teritoriu, fiind o specie în expansiune, şacalii munelor mari din sit dispun de alimentare cu apă şi sisteme în toate comunele şi satele organizându-se slujbe şi spectacole
albinărelul şi uneori dumbrăveanca sau cucuveaua. Păsările aurii. Tot în ultimii ani, a fost semnalată în zona heleşteielor şi de canalizare, aceste reţele fiind însă deficitare în localitătile de cântec şi joc popular.
cântătoare care trăiesc în pajişti şi stufărişuri sunt reprezentate prezenţa pisicii sălbatice, atrasă de oferta trofică abundentă şi mici. Încălzirea locuinţelor se realizează în sistem individual, cu
de sfrânciocul roşiatic şi cel mic, ciocârlie, codobatură albă şi uşor de găsit. În sit, prezenţa mistreţului a ajuns să reprezinte lemne şi parţial cu gaze naturale. Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
galbenă, piţigoi de stuf, boicuş, presură de stuf, lăcar mare etc. o problemă destul de serioasă în ultimii ani pentru cei ce lo- Numeroasele vestigii descoperite în şantierele arheologice perimetrului acestuia
În perioada migraţiilor de primăvară şi toamnă, situl este tran- cuiesc în această arie şi care îşi câştigă existența principal din atestă aşezări umane încă din preistorie, din epoca fierului şi Braconajul şi cultivarea în sistem intensiv a terenurilor agricole
zitat de specii precum barza neagră, scoicarul, culicul mare, agricultură. Protecţia oferită de marile întinderi de stufărişuri din feudalismul timpuriu. Aşezarea Tuţorei la un vechi vad al pot avea efecte negative asupra sitului.
lebăda de iarnă, călifarul alb, eretele vânăt şi gârliţa mare, compacte, hrana îmbelşugată precum şi restricţiile impuse Prutului i-a conferit statutul de vamă, devenind unul din cele
pentru toate acestea heleşteiele piscicole şi pajiştile inundabile în privinţa vânătorii prin faptul că zona are statut de zonă de mai importante centre economice, strategice şi administrative Administrarea sitului
reprezentând un bun prilej de a-şi reface rezervele de hrană. frontieră, toate au făcut ca numărul lor să crească foarte mult medievale. Valoarea istorică a localităţii Hermeziu este dată Dintre dotările şi amenajările existente semnalăm potecile/
De asemenea, teritoriul este vizitat de către pelicani, în special iar pagubele produse să se întindă pe sute de hectare cultivate de familia Negruzzi, în conacul căreia au poposit personalităţi drumurile pentru vizitare, traseele tematice şi barierele pentru
atunci când în Deltă au loc inundaţii. Aceştia execută migra- cu plante agricole. Tot dintre mamiferele prezente în sit menţi- ca Mihail Sturdza, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri şi limitarea accesului în anumite zone. Nu există şi sunt necesare
ţii de hrănire spre nord, în bazinul Prutului, în efective de-a onăm liliacul comun, o specie de interes comunitar. Mihail Kogălniceanu, aici existând şi o biserică cu numeroase panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, pa-
dreptul impresionante de până la 3000 de exemplare. Dintre cărţi de cult vechi de 200 de ani. Tradiţiile şi obiceiurile locale nouri pentru orientare (hărţi), centru de vizitare/informare,
mamifere, se întâlnesc destul de frecvent popândăii (specie Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE sunt manifestări ce au loc cu ocazia sărbătorilor de iarnă, din- puncte de informare şi amenajări pentru observare/suprave-
Râul Prut - RO SCI 0213
comunitară), şoarecii de câmp, hârciogii, iepurii de câmp şi bi- Activitatea economică prioritară a locuitorilor este agricultura, tre care amintim jocurile cu măşti de Anul Nou, Capra, Ursul, ghere. Pentru practicarea turismului în sit sunt necesare trasee,
zamii, care în zona heleşteielor s-au înmulţit destul de mult în renumită fiind în zonă cultura cartofului. Se mai cultivă cerea- Pluguşorul şi Semănatul. Nevoia i-a invăţat pe locuitori să-şi locuri de campare dotate cu vetre de foc şi amenajări pentru
ultima vreme, ajungând să provoace daune din cauza galeriilor le, sfeclă de zahăr, floarea soarelui şi rapiţă. Creşterea animale- meşterească unele unelte şi obiecte de care aveau nevoie, iarna colectarea deşeurilor.
săpate în digurile ce delimiteaza heleşteiele şi chiar în digul de lor (bovine, ovine, porcine), apicultura, piscicultura, viticultura aceștia folosind războaie de ţesut covoare, lucrând broderii şi
546
Râul Tur - RO SCI 0214
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Satu-Mare: Agriş, Botiz, Călineşti-Oaş, Gherţa Mică, Halmeu, Lazuri, Livada, Medieşu Aurit, Micula, Oraşu Nou, Porumbeşti,
Turulung, Turţ.
Suprafaţa: 20.521 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 53‘ 19‘‘; Long. E 23˚ 11‘ 4‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Câmpia Someşului Altitudinea: 482 max., 115 min., 143 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit zonele umede din sit devin loc de pasaj pentru nenumărate
3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion păsări, observându-se un amestec de specii autohtone cu cele
rubri şi Bidention; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri cal- aparţinând arealelor nordice (unele fiind rarităţi ornitologice
caroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 sau specii vulnerabile). Totodată, habitatele sitului oferă condi-
- Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul ţii optime de cuibărit unui număr semnificativ de specii de pă-
câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6510 - Pajişti de altitu- sări, multe dintre ele protejate la nivel european. Toate acestea
dine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 3150 atribuie sitului un rol foarte important de coridor ecologic care
- Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion conectează trei bioregiuni, alpină, continentală şi panonică.
sau Hydrocharition; 3160 - Lacuri distrofice şi iazuri; 92A0 - În sit se află şi rezervaţia naturală Cursul inferior al râului Tur. în sit păduri de foioase alcătuite din stejar, cireş sălbatic, tei,
Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 91E0* - Păduri aluviale cu frasin, jugaştru, plop şi ulm, cu un aspect deosebit şi o impor-
Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion inca- Biotopul Biocenoza tanţă ecologică mare. Arbuştii sunt reprezentaţi de sânger,
nae, Salicion albae); 91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus Geologie/geomorfologie Vegetaţia cruşin şi păducel. Zonele cu ape stagnante sunt caracterizate
robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, Fundamentul cristalin, care caracterizează zona de câmpie şi Cursul inferior al râului Tur, de la lacul Călineşti şi până la gra- de păduri mlăştinoase populate cu arin alb, frasin, plop alb şi
din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 9130 - Păduri de cea deluroasă, este constituit din micaşisturi cu granaţi şi pa- niţa cu Ungaria, este un adevărat coridor verde cu o diversitate negru, salcie pletoasă şi răchită, a căror tulpină este ridicată
fag de tip Asperulo-Fagetum; 91M0 - Păduri balcano-panoni- ragnaise. Peste acest fundament cristalin s-au dispus straturi floristică deosebită. În râul Tur, în afluenţii săi şi pe canalele din apă prin prelungiri ale rădăcinilor pe care cresc numeroa-
ce de cer şi gorun; 6120* - Pajişti xerice pe substrat calcaros; groase de formaţiuni sedimentare detritice şi organogene mai mari se dezvoltă o vegetaţie submersă alcătuită din bră- se specii de ferigi şi muşchi. Pe arbori urcă plante căţărătoare
91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 40A0* - Tufărişuri reprezentate prin pietrişuri, nisipuri, conglomerate, gresii, ar- diş şi broscăriţă. Braţele moarte şi cursurile vechi ale Turului au ca hameiul, iedera, cupa vacii, curpenul şi viţa sălbatică. Pe
subcontinentale peri-panonice. gile, argile carbonatice şi tufuri. Situl se caracterizează în cea luat fiinţă în urma lucrărilor de regularizare ale albiei Turului pantele cu expoziţie nordică ale dealurilor mai înalte se for-
mai mare parte printr-un relief de joasă altitudine. Sub aspect care rămânând fără alimentare continuă cu apă au ajuns în di- mează păduri de fag submontane, indicând existenţa unor
Speciile de interes comunitar din sit altitudinal, teritoriul ariei este format din două sectoare, unul ferite stadii de colmatare, cu o diversitate ridicată de asociaţii condiţii climatice mai răcoroase. Pe marginea pădurilor de
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina de joasă altitudine desfăşurat în cea mai mare parte în cadrul vegetale. Porţiuni întinse sunt acoperite cu stuf şi papură, iar stejar din zonele deluroase se regăseşte irisul bărbos, o spe-
bombina) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variega- unităţii majore reprezentată de Câmpia Joasă a Someşului şi în în apele mai puţin adânci asociaţiile vegetale sunt alcătuite cie de importanţă comunitară. Stratul ierbos din păduri este
ta) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton cu creastă do- mai mică măsură în Depresiunea Oaşului şi un sector mai înalt, din peştişoare, iarba broaştelor, mana de apă, cornaci, nuferi alcătuit din leurdă, rogozuri, iarbă deasă, brei, iarba câmpului,
brogean (Triturus dobrogicus) • Broască ţestoasă de apă (Emys corespunzător măgurilor vulcanice de la contactul cu spaţiul galbeni, săgeata apei, stânjenel de baltă, buzdugan de apă, piciorul caprei, crestată, scradă, colţunii popii, vrăcioaică etc.
orbicularis). Mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Liliac de iaz montan eruptiv. foarfeca bălţii şi otrăţel de baltă. Cea mai mare parte a acestor Importanţa pădurilor din lunca Turului constă în gradul ridicat
(Myotis dasycneme) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • braţe este acoperită cu vegetaţie, existând doar mici „lumini- de conservare al acestora, ele aparţinând celor şapte habita-
Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac comun (Myotis Pedologie şuri“ ale căror suprafeţe nu depăşesc 10% din suprafaţa totală te de importanţă comunitară de păduri, zăvoaie şi tufărişuri,
myotis) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliacul mic cu Principalele tipuri de sol identificate sunt aluviosoluri, gleio- a habitatului. Sunt frecvente şi tufărişurile de sălcii, răchită şi două dintre ele prioritare pentru conservare în spaţiul euro-
potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mare cu potcoa- soluri, vertosoluri, preluvosoluri, luvosoluri, stagnosoluri, eu- zălog. Pe terenurile temporar inundate, de apele de precipitaţii pean (Tufărişuri subcontinentale peri-panonice şi Păduri aluvi-
vă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliac comun mic (Myotis tricambosoluri, districambosoluri, prepodzoluri şi podzoluri. şi din topirea zăpezii vegetează diferite specii de rogoz şi po- ale cu arin alb şi frasin). Prin defrişarea unei părţi a pădurilor de
blythii). Nevertebrate: Maculinea teleius • Scoica de râu (Unio Ponderea cea mai mare o au în teritoriu luvosolurile şi pod- pândaci, pe alocuri apărând şi vioreaua de baltă. Tot în zonele luncă au luat naştere păşuni şi fâneţe bogate cu un aspect mo-
crassus) • Lycaena dispar • Lycaena helle • Rădaşcă, Răgacea zolurile de sub arealele împădurite cu umezeală mai ridicată, umede se întâlneşte şi pipiriguţul, o specie protejată în spaţiul zaicat şi semnificaţie importantă pentru conservare. În covorul
(Lucanus cervus) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Euphydryas urmate de stagnosoluri, aluviosoluri şi gleiosoluri. european. Pădurile care odinioară acopereau ca un tot unitar lor vegetal întâlnim un număr mare de specii rare de plante
aurinia • Eriogaster catax • Leptidea morsei • Gândac de apă întreaga zonă se regăsesc astăzi numai pe alocuri. Se întâlnesc precum sorbestreaua, genţiana vânătă, rotoţelele albe, vero-
(Graphoderus bilineatus) • Ţărăncuţă (Coenagrion ornatum). Hidrologie
Pești: Babuşcă de Tur (Rutilus pigus) • Porcuşor de nisip (Gobio Principalul curs de apă este reprezentat de râul Tur, ai cărui
albipinnatus) • Petroc (Gobio kessleri) • Boare (Rhodeus sericeus afluenţi îşi au izvoarele în zona montană eruptivă din imediata
amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Dunariţă (Sabanejewia apropiere (excepţie făcând pârâul Racta şi Egherul Mare, care
aurata) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Avat (Aspius aspius) • Fusar au o alimentare temporară din zona de câmpie). Subsidenţa
(Zingel streber). Plante: Eleocharis carniolica • Iris (Iris aphylla de la contactul cu zona de câmpie este bine pusă în evidenţă
ssp. hungarica). pe interfluviul Egher-Talna prin prezenta lăcoviştilor şi a mlaş-
tinilor eutrofe. Sectorul de câmpie al sitului se caracterizează
Caracterizarea sitului prin prezenţa a numeroase canale care comunică cu râurile din
Prezentare generală zonă. Regimul hidrologic din sit este influenţat atât de îndigu-
Întreg cursul inferior al râului Tur, de la lacul Călineşti şi până irile efectuate ca măsură de protecție împotriva inundaţiilor,
la graniţa cu Ungaria, reprezintă un adevărat coridor verde, cât şi de prezenţa a numeroase acumulări de apă. Dintre aces-
cu o mare diversitate floristică şi faunistică, adăpostind pa- tea, cel mai mare este lacul Călineşti, urmat de lacurile Livada,
jişti, păduri de foioase, păşuni împădurite, zăvoaie în preajma Adrian, Bercu Nou I şi Bercu Nou II.
habitatelor acvatice, cursuri de apă, mlaştini, braţe moarte şi
lacuri. Situl este deosebit de important deoarece reprezintă Aspecte climatologice
un refugiu pentru efectivele populaţiilor de specii acvatice Temperatura medie multianuală este de 9,8 ºC, cu o uşoară
din râurile Transilvaniei, care au suferit o diminuare drastică tendinţă de creştere în ultimul deceniu. Odată cu înaintarea pe
din cauza modificărilor antropice ale habitatelor. Prin calitatea versanţii măgurilor vulcanice aceasta scade până la valori sub
deosebită a celor 14 tipuri de habitate de interes comunitar, 8 ºC. Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor este de 640 mm.
dintre care trei prioritare pentru conservare, acest sit asigură Ploile torenţiale de vară se reflectă hidrologic prin creşteri
condiţii optime pentru populaţii semnificative din nouă specii bruşte ale nivelului şi debitului râurilor sau morfometric prin
de mamifere, cinci specii de amfibieni şi reptile, nouă specii de modificări ale cursurilor de apă și intensificarea eroziunii. În sit
peşti (dintre care una endemică pentru râul Tur), zece specii de predomină vânturile din NV şi vest, care transportă mase de
nevertebrate şi două specii de plante. În perioada migraţiilor, aer umed şi cald.
547
nica cu frunze lungi şi altele. Aceste pajişti sunt încadrate în turi de avat, dunariţă, fusar, petroc şi porcuşor de nisip, toate mare, raţa pestriţă, stârcul cenuşiu, şorecarul comun, eretele devine parte a voievodatului lui Menumorut. În secolul al XIII-
următoarele tipuri de habitate: Pajişti cu Molinia pe soluri cal- acestea fiind prezente cu o stare bună de conservare. Boarca de stuf, cioara grivă, botgrosul, lişiţa, găinuşa de baltă, pescă- lea, cunoscută ca cetate de apărare, Sătmarul (Satu Mare) de-
caroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae), formate şi zvârluga au populaţii semnificative, starea lor de conservare ruşul râzător, piţigoiul albastru, uliul găinar, uliul păsărar etc. vine centru al breslelor meşteşugăreşti. Căutătorul de frumos
pe turbării de câmpie uscate cu iarbă albastră, spetează, păiuş fiind excelentă, iar ţiparul are doar o stare medie de conserva- Situl este important şi pentru efectivele celor 80 de specii care care tinde să retrăiască frumuseţea vremurilor de demult, cu
roşu şi cimbrişor, Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus praten- re. Numărul de specii de peşti identificaţi în sit se ridică la 53, iernează în zonă sau folosesc habitatele sitului ca loc de repaus datinile şi obiceiurile specifice, regăseşte în aceste localităţi o
sis, Sanguisorba officinalis), pajişti mezofile folosite ca fâneţe, dintre care zece adventive, originare din China, Asia de sud-est în timpul migraţiilor precum raţa fluierătoare, raţa suliţar, raţa bogată moştenire culturală şi un fond etnografic original. Sunt
formate din coada vulpii, ovăscior, ghinţură, piciorul cocoşului, şi America de Nord, patru dintre ele putând fi considerate in- moţată, gâsca de vară, gâsca de semănătură, ferăstraşul mic şi căutate de turişti meşteşugurile populare (ateliere de potcovă-
ghizdei, poroinic şi golomăţ, Comunităţi de lizieră cu ierburi în- vazive (murgoiul bălţat, somnul pitic, carasul auriu şi bibanul cel mare etc. Scorburile şi crăpăturile arborilor bătrâni din sit rie, cusut, ţesut, tors, împletirea coşurilor de nuiele), obiceiu-
alte higrofile de la nivelul câmpiilor până la cel montan şi alpin, soare). Din cele 43 de specii autohtone, opt sunt endemice în asigură protecţie pentru numeroase colonii de lilieci protejaţi, rile şi festivalurile românilor care trăiesc alături de maghiari,
pajişti umede formate în zone cu apă freatică aflată aproape bazinul Dunării. În cadrul herpetofaunei se remarcă ţestoasa aparţinând la 15 specii, dintre care opt sunt de importanţă co- germani, şvabi, ucrainieni şi rromi. Vizitatorul poate admira
de suprafaţă având specii ca firuţa, pipirigul, iarba câmpului, de apă, ale cărei populaţii semnificative trăiesc în heleşteiele munitară: liliacul cărămiziu, liliacul cârn, liliacul comun, liliacul castele (Vecsey în Livada şi Perenyi în Turulung) şi conace ro-
poroinicul şi drobiţa şi în final Pajişti xerice pe substrat calcaros din sit. Tritonii cu creastă şi cei dobrogeni cu creastă sunt specii comun mic, liliacul cu urechi mari, liliacul de iaz, liliacul mare mantice (Galgoczy în Micula), capodopere ale arhitecturii po-
(habitat prioritar pentru conservare). protejate în spaţiul european şi dezvoltă populaţii numeroase, cu potcoavă şi liliacul mic cu potcoavă. Din cercetările efectuate pulare a zonei, precum şi lăcaşele de cult ale bisericilor istorice
cu o stare bună de conservare în sit. Relictele glaciare prezente reiese că vidra (specie protejată) ocupă un teritoriu continuu din secolul al XV-lea (din Halmeu, Lazuri şi Livada).
Fauna în mlaştinile forestiere de la câmpie sunt broasca de mlaştină, de-a lungul râului Tur.
Cursul inferior al Turului prezintă elemente de faună de munte, vipera comună şi şopârla de munte. Cele mai mari populaţii le Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
deal şi şes dar şi specii acvatice. Din punct de vedere al faunei au în sit speciile caracteristice zonelor de câmpie (şopârla de Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE perimetrului acestuia
Râul Tur - RO SCI 0214
de moluşte situl este deosebit de important deoarece reprezin- câmp, broaştele verzi de lac şi buhaiul de baltă cu burta roşie, Agricultura (cultivarea de legume cum ar fi varză, tomate, Tăierile ilegale, desecarea temporară a bălţilor şi braţelor, dra-
tă un refugiu pentru speciile din Transilvania care au suferit o specie comunitară). Speciile caracteristice zonelor mai înalte se ardei, vinete), pomicultura, viticultura, creşterea animalelor, garea canalelor, balastierele, braconajul precum şi turismul
drastică regresie din cauza modificărilor antropice ale habita- află în sit la limita altitudinală inferioară, fiind reprezentate de exploatarea şi prelucrarea lemnului sunt ocupaţii des întâlni- necontrolat au un efect negativ asupra sitului.
telor. Dintre acestea se remarcă scoica de râu, care realizează un număr redus de indivizi aşa cum sunt salamandra, guşte- te în întreaga zonă. O tradiţie de peste 70 de ani în Halmeu o
în acest sit o populaţie mare cu o stare bună de conservare. În rul şi buhaiul de baltă cu burta galbenă, specie comunitară. Şi reprezintă cultura căpşunelor. O parte din forţa de muncă este Administrarea sitului
lacul de acumulare Călineşti-Oaş s-a identificat o specie nouă speciile legate de zone împădurite, cum sunt năpârca şi şarpele atrasă de oraşul Satu Mare, care oferă locuri de muncă în sec- În fiecare localitate din vecinătatea sitului există panouri de
pentru fauna de moluşte a ţării. Până în prezent au fost sem- lui Esculap, sunt reprezentate de puţini indivizi din cauza su- torul industrial (construcţii, industrie uşoară, textilă, alimen- informare şi panouri pentru orientare (hărţi). Sunt necesare
nalate 722 de specii de fluturi din care menţionăm specii de in- prafeţei reduse ocupate de păduri şi a faptului că acestea sunt tară), comerţ sau prestări servicii. Localităţile dispun în marea un centru de vizitare/informare, puncte de informare şi bariere
teres comunitar precum fluturaşul punctat (una din cele două reprezentate de pâlcuri izolate între ele. Zona este renumită lor majoritate de alimentare cu apă şi canalizare, în cele mici pentru limitarea accesului motorizat în anumite zone sensibile.
populaţii semnalate în ţară fiind pe teritoriul sitului), fluturaşul pentru avifauna sa bogată alcătuită din 188 de specii de păsări, existând doar puţuri forate, din care se alimentează individual Dezvoltarea turismului, care a luat amploare odată cu apariţia
albastru cu puncte negre, fluturele roşu de mlaştină, fluturele printre care se remarcă multe protejate la nivel european care localnicii, lipsind din aceste sate canalizarea sau aflându-se în complexelor hoteliere şi a caselor de vacanţă, impune înfiinţa-
aurinia, albiliţa mică şi un fluture de noapte. Acelaşi statut de cuibăresc aici precum cristelul de câmp, gaia neagră, fluiera- fază de proiect. Încălzirea locuinţelor se face în sistem centrali- rea unor trasee tematice precum şi a locurilor de campare cu
protecţie îl au şi ţărăncuţa (o specie de libelulă), gândacul de rul de zăvoi, barza albă, egreta mare, buhaiul de baltă, acvila zat sau individual, cu gaze şi lemne. dotările aferente.
apă, croitorul mare al stejarului şi rădaşca. Numeroase specii ţipătoare mică, raţa roşie, barza neagră, egreta mică, stârcul Săpăturile arheologice din zonă atestă existenţa unor comuni-
de peşti protejate trăiesc în apele sitului, dintre care se remarcă pitic, sfrânciocul cu fruntea neagră, buha şi stârcul de noap- tăţi umane deosebit de vechi, din paleoliticul superior, epoca
babuşca de Tur (specie endemică ce trăieşte numai aici), ală- te. Alte specii de cuibăritoare cu efective mari în sit sunt raţa pietrei şi a bronzului. După cucerirea romană, întreaga zonă
0 1,5 3 4,5 km
548
Recifii Jurasici Cheia - RO SCI 0215
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Constanţa: Cogealac, Grădina, Mihail Kogălniceanu, Pantelimon, Târgușor.
Suprafaţa: 5.686 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 29‘ 7‘‘; Long. E 28˚ 26‘ 30‘‘
Bioregiunea: Stepică Ecoregiunea: Podişul Dobrogei Altitudinea: 188 max., 8 min., 82 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit regimul termic al zonei, care în ansamblu aparține stepei,
91AA - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pu- este apariția frecventă a microclimatului cu regim termic mai
fos; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; ridicat cu până la 25% față de valorile medii, plasând supra-
40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe fețele respective în condiții termice de semideșert. Regimul de
ponto-sarmatice. precipitații este caracterizat de valori medii anuale de 380 mm,
cu valori mari în iunie și noiembrie și mici în februarie și au-
Speciile de interes comunitar din sit gust-septembrie. Vara suflă sporadic crivăţul („Traista Goală“),
Amfibieni și reptile: Broască ţestoasă de apă (Emys orbicu- aducând un aer fierbinte și uscat din nord, precum și suhove-
laris) • Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) • Balaur iurile (vânturi uscate).
mare (Elaphe quatuorlineata). Mamifere: Popândău, Şuiţă
(Spermophilus citellus) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus Biocenoza
ferrumequinum) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hi- Vegetaţia tilus etc. Studiile efectuate au pus în evidență tipuri mixte de sele „pietre scrise“, pe care le-a descifrat pentru prima dată
pposideros) • Liliacul cu potcoavă a lui Mehely (Rhinolophus Pe stânci și pe platoul cu sol scheletic se dezvoltă o floră spe- calcare recifale, cu alge și spongieri, cu alge și corali, cu alge și marele arheolog Vasile Pârvan în anul 1913. Inscripţia prezintă
mehelyi) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • Liliac co- cifică calcarelor, bogată în elemente pontice și submeditera- arici de mare etc. Rezervația adăpostește numeroase anima- o latină grecizată, ca semn al pătrunderii latinităţii în lumea
mun (Myotis myotis) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schrei- neene. În crăpăturile stâncilor cresc specii precum ciucușoara, le, unele dintre ele întâlnite numai pe teritoriul Dobrogei, un greacă aflată mai demult pe aceste meleaguri. În traducere,
bersi) • Liliac comun mic (Myotis blythii). Plante: Merinană garofița albă, ciulinul, garofița pitică de stâncă, vinețelele, dio- număr impresionant de specii de lilieci, majoritatea specii rare inscripţia redă termenul de „Hotarele Casienilor“. Cercetări
(Moehringia jankae) • Clopoţel dobrogean (Campanula roma- cul etc. Sub stânci sau la umbra lor, în locuri mai umede cresc și protejate (liliac cărămiziu, liliac comun mic, liliac comun, li- arheologice recente au evidenţat prezenţa unei aşezări ro-
nica) • Vineţele, Dioc, Zglăvoc (Centaurea jankae). mai multe specii de ferigi și strașnic, alături de plante superi- liac cu aripi lungi, liliac cu potcoavă al lui Mehely, liliac mic cu mane în apropierea satului Cheia, o posibilă locaţie a satului
oare ca iarba zidurilor și endemismul dobrogrean merinana. Pe potcoavă, liliac mare cu potcoavă). Dintre speciile de rozătoare Vicus Casiani, ale cărui hotare se terminau la intrarea în Cheile
Caracterizarea sitului platou sunt larg răspândite speciile de ruscuță de primăvară, stepice menționăm prezența popândăului (suita). Dintre amfi- Dobrogei. Pe valea râului Casimcea a fost identificat drumul ce
Prezentare generală pir, astragal, iarbă grasă, volbură, bujor de stepă, trânjoaică, bieni și reptile amintim țestoasa de uscat dobrogeană, țestoasa lega Capidava de Histria. În intravilanul satului Cheia, s-a des-
Situl include o succesiune de patru habitate de interes comu- cimbrișor, Seseli varium etc. Dintre speciile lemnoase, pe platou de apă, gușterul dobrogean, șarpele rău, balaurul mare, vipera coperit un fragment de stâlp militar roman inscripţionat care
nitar, fiind identificată o întrepătrundere a pajiștilor de stepă, apar pâlcuri de cărpiniță, un arbust indigen ce rar depăşeşte cu corn, șarpele lui Esculap. Peste stânci planează specii de pă- precizează distanţa în mii de paşi (milia pasum) până la Histria.
a tufărișurilor de stepă ponto-sarmatică (habitat prioritar) cu cinci m, asemănător cu carpenul dar de dimensiuni mult mai sări răpitoare (în special ulii, șorecari, șoimi și șerpari, mai rar
asociații de pădure ponto-sarmatică cu stejar pufos, precum mici, având un areal submediteranean. Menționăm prezența acvila țipătoare mică). În zonă sitului au fost semnalate exem- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
şi peşteri în care accesul publicului este interzis. Se remarcă în sit a unor specii de arbori precum stejarul pufos, stejarul plare de căprior, fazan, iepure, mistreț și șacal. perimetrului acestuia
existenţa unor specii ierbacee rare (merinană, militea dobro- balcanic, mojdreanul, scumpia. Pe stânci apar exemplare Exploatarea resurselor minerale afectează atât biodiversitatea
geană, paronihie capitată, coada şoricelului, bujor românesc, izolate de sâmbovină, un arbust decorativ denumit popular Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE cât si peisajul. Turismul necontrolat, tăierile ilegale şi bracona-
bujor de stepă) din pajiștile de stepă și a unor asociații vegetale bârcoace, o specie de teișor, tufe elegante de iasomie comu- Localitățile din zona sitului prezintă o economie de tip rural, jul afectează integritatea sitului.
de specii lemnoase (stejar pufos şi stejar balcanic) iubitoare de nă etc. În ceea ce privește originea speciilor ce s-au adăpostit bazată pe agricultură și creșterea animalelor (în special oi și ca-
căldură, submediteraneene. Vegetația din zona de protecție aici, predominante sunt cele eurasiatice (31%), urmate de cele pre). În zona comunei Mihail Kogălniceanu se află un aeroport Administrarea sitului
exterioară și din limita peșterii este caracteristică stepei do- pontice (21%), submediteraneene (10%), continentale, bal- internațional, precum și o bază militară de antrenament NATO. Sunt necesare panouri de avertizare/atenționare, panouri de
brogene, cuprinzând trei specii de plante de interes comunitar canice și central-europene, flora având un pronunțat caracter În ultimii ani s-au dezvoltat turismul, comerțul și serviciile. informare, panouri pentru orientare cu hărți, puncte de infor-
(clopoţel, merinană, vinețele). Din punct de vedere paleonto- pontoa-submediteranean. Comuna Grădina este localizată într-o zonă locuită din cele mai mare, puncte de belvedere pe stâncile Văii Casianului, bariere și
logic, calcarele din zona Cheile Dobrogei adăpostesc cel mai vechi timpuri, fapt atestat de numeroasele descoperiri arheo- puncte de intrare, trasee turistice și tematice. Sunt de aseme-
bogat punct fosilifer cu faună mezojurasică din întreg sinclina- Fauna logice care demonstrează prezenţa mai multor culturi, din ne- nea necesare locuri de campare cu amenajări pentru colectarea
lul Casimcei. Situl este important nu numai prin caracteristicile Fauna fosilă din calcare cuprinde un număr important de specii olitic, epoca elenistică, perioada imperiilor roman şi bizantin, deșeurilor și vetre de foc.
geomorfologice, paleontologice, botanice și peisagistice, ci și de briozoare (polizoare), scoici lamelibranhiate, amoniți, nau- până în zilele noastre. În masivul geologic Cheia se află aşa-zi-
prin elementele de faună. Foarte bine reprezentate sunt spe-
ciile de amfibieni şi reptile, păsări și lilieci. Dintre amfibieni şi
reptile, în sit sunt prezente trei specii de interes comunitar. În
perimetrul sitului se află două peșteri importante din punct de
vedere speologic și paleontologic. Studiile efectuate în peștera
„La Adam“ au dus la descoperiri, de importanță paleontologi-
că și arheologică deosebită, ce clasează acest obiectiv printre
cele mai importante din Europa, fiind declarat şi Monument
al Naturii. Peștera adăpostește opt specii de lilieci protejate la
nivel european, precum și liliacul Pipistrellus nathusii, întâlnit
numai aici. Peștera Gura Dobrogei (Peștera Liliecilor) are peste
480 m lungime, trei intrari și două galerii importante. Peştera
se remarcă prin acumularea unei mari cantități de guano tasat
constituind movile apreciabile situate chiar sub coloniile de lili-
eci (care se adăpostesc în timpul verii pe tavanul peșterii), fiind
declarată Monument al Naturii. Situl include de asemenea şi
rezervaţia naturală cu acelaşi nume.
Biotopul
Geologie/geomorfologie
Situl se află la confluența văii pârâului Cheia cu valea pârâ-
ului Casimcea și este cea mai spectaculoasă formă de relief
a Dobrogei. De o parte și de alta a văii largi se înșiră pereți
abrupți, rotunjiți ca niște turnuri sau cu creste zimțate numi-
te colțani, precum și stânci cu pereții sfârtecați de intemperii.
Roca de bază o constituie sisturile verzi de vârstă precambriană
acoperite de roci jurasice cu spongieri, formațiune cunoscută
numai din Polonia și din câteva puncte din Europa Occidentală,
iar în România numai din Dobrogea. Peste şisturile verzi se
suprapun roci calcaroase care au conservat excepțional o mare
varietate de fosile ale unor animale marine. Astfel, au fost
descoperite specii de Macrocephalitidae și o mare varietate de
scoici bivalve. Acolo unde depozitul este mai gros au fost scoa-
se la iveală resturi vegetale, fragmente de lemn, impresiuni de
ramuri și frunze.
Pedologie
Solurile prezente pe suprafaţa ariei protejate sunt din clasa
molisolurilor (cernoziomuri tipice şi cernoziomuri rendzinice)
şi din clasa solurilor neevoluate (litosoluri rendzinice).
Hidrologie
Situl se întinde de-a lungul Văii Ciorilor (Valea Seacă). La ie-
șirea din Cheile Dobrogei, la marginea satului Cheia se află
Pârâul Casimcea, cel mai important curs de apă din zonă.
Aspecte climatologice
0 1 2 3 km
Regimul termic are caracter stepic-continental. Temperatura
medie multianuală este de 10-11 ºC. Caracteristică pentru
549
Reghiu Scruntar - RO SCI 0216
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vrancea: Reghiu.
Suprafaţa: 112 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 47‘ 11‘‘; Long. E 26˚ 51‘ 26‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Subcarpaţii de Curbură Altitudinea: 527 max., 293 min., 418 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit stâncării şi abrupturi sau fiind puternic afectat de eroziuni şi
8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci si- alunecări de teren. Alte tipuri de sol care ocupă suprafeţe redu-
licioase; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91Y0 se şi izolate sunt spodisolurile, solurile brune gleizate, solurile
- Păduri dacice de stejar şi carpen; 9110 - Păduri de fag de tip hidromorfe şi solurile neevoluate situate la baza versanţilor.
Luzulo Fagetum.
Hidrologie
Speciile de interes comunitar din sit Un caracter comun reţelei hidrografice din sit este debitul
Mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos). foarte variabil în funcţie de nivelul şi repartiţia sezonieră a
precipitaţiilor. Principala arteră hidrografică a regiunii este
Caracterizarea sitului Milcovul, care reprezintă pe o lungime de circa 2,4 km limita si-
Prezentare generală tului, alături de puţinii săi afluenţi, pâraiele Vâlcea, Răscoroasa
Situl, deşi are o suprafaţă relativ mică, prezintă o heterogenita- şi Reghiu, acesta din urmă având ape sărate datorită zonei
te mare de specii şi habitate. Astfel, întâlnim aici alături de fă- salifere pe care o străbate. Pârâul Reghiu coincide cu limita boului, lumânărica şi cânepiţa. Dintre speciile continentale, un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă sau canali-
getele seculare păduri dacice de stejar cu carpen, dar şi comu- nordică a sitului. sunt bine reprezentate buruiana de in, şopârliţa, sipica, pirul zare, iar locuinţele sunt încălzite în sistem individual, cu lemne.
nităţi saxicole ce se dezvoltă pe stâncării, reprezentând patru crestat şi cosacii. Alte specii care apar frecvent în sit sunt crucea În credinţa oamenilor locului există numeroase legende şi
tipuri de habitate de interes comunitar concentrate într-o zonă Aspecte climatologice voinicului, buruiana vântului, coada iepurelui, firuţa de pădu- poveşti pitoreşti legate de prezenţa pe teritoriul comunei a
restrânsă. Starea bună de conservare a acestor habitate asigură Clima din sit este relativ blândă, în special iarna, datorită re- re, rogozul, ruja, ferigica, straşnicul şi feriguţa. focurilor spontane datorate emanaţiilor de gaze, focuri care
condiţii optime de hrănire, adăpost şi reproducere celor două liefului care în condiţiile unei văi înguste (valea Milcovului) sunt colorate în galben, roşu sau chiar albastru şi sunt înalte
specii prioritare pentru conservare în spaţiul european, ursul este la adăpost de vânturile reci. Temperatura medie anuală Fauna de 20-50 cm, uneori ajungând la 2 m. Anual, în ajun de Sfântul
brun şi lupul. Situl se suprapune în mare parte peste rezervaţia este de 8 oC, iar media multianuală a precipitaţiilor ajunge la În sit se remarcă populaţii de urs brun şi lup aflate în stare bună Gheorghe, localnicii şi turiştii se adună pentru a participa la
naturală Pădurea Reghiu. 800 mm. Neuniformitatea reliefului creează condiţii favorabi- de conservare, însă apar în zonă şi exemplare de râs, toate sărbătoarea „Focul Viu“, când se desfăşoară activităţi cultura-
le pentru producerea inversiunilor de temperatură, care apar aceste specii fiind de interes comunitar. Alte specii de mami- le cu cântec, port şi joc popular specifice zonei. De asemenea,
Biotopul frecvent în anotimpul rece şi care explică dezvoltarea speciilor fere întâlnite sunt mistreţul, vulpea, bursucul, pisica sălbatică, în fiecare an de Sfânta Maria are loc Bâlciul Meşteşugarilor la
Geologie/geomorfologie mediteraneene pe versanţi şi niciodată pe fundul depresiunilor iepurele de câmp, şoarecele de pădure, şoarecele scurmător, care vin meşteri populari din comună şi din zonele învecinate.
Arealul aparţine zonei neogene, cu cele două mari subdiviziuni sau al văilor. şoarecele de câmp, şoarecele gulerat, pârşul de alun, veveriţa,
miocen şi sarmato-pliocen. Orizontul bazal al miocenului este ariciul şi cârtiţa. Dintre amfibieni sunt prezente salamandrele, Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
alcătuit din conglomerate cu elemente de şisturi verzi, gresii, Biocenoza broaştele roşii de pădure şi cele de munte, iar dintre reptile şar- perimetrului acestuia
calcare albe şi vineţii, bogate în fosile. Orizontul mijlociu ocu- Vegetaţia pele de casă, şopârla de câmp, năpârca, şarpele de alun, şarpe- Eroziunea naturală şi alunecările de teren au efecte negative
pă o întindere mai mare şi este constituit din marne şi gresii, Speciile lemnoase întâlnite în cele trei habitate forestiere ale le lui Esculap şi şopârla de ziduri. Păsările sunt cele mai bine asupra sitului.
iar orizontul superior este format din gresii albe, pe alocuri cu sitului sunt reprezentate de fag, brad şi molid. În stratul inferior reprezentate ca număr de specii, fiind întâlnite mai frecvent în
aspect de conglomerat. Subdiviziunea sarmato-pliocenă este al acestor păduri întâlnim arbuşti ca verigariul, salba râioasă perimetrul sitului şorecarul comun, piţigoiul mare, ghionoaia Administrarea sitului
alcătuită din marne nisipoase, în alternanţă cu gresii în care şi sângerul, iar deseori subarbuştii sunt reprezentaţi de tufele verde, ciocănitoarea pestriţă mare, silvia cu cap negru, acvila În sit sunt instalate panouri de avertizare/atenţionare, panouri
s-au găsit mamifere fosile. În unele zone de facies sarmaţian de afin negru. În sit se întâlnesc şi specii submediteraneene ţipătoare mică, şoimul călător, acvila mică, botgrosul, cucul, de informare şi panouri pentru orientare, toate acestea fiind
există straturi groase de gresii compacte care alternează cu precum şoaldina aurie, unghia găii roşie, suliţica, apărătoarea, gaia roşie, pupăza, piţigoiul de brădet, piţigoiul cu creastă, însă insuficiente şi necesitând suplimentarea. Pentru o admi-
straturi mai subţiri de argilă, marne sau gresii argiloase, pe iarba negilor, dumbeţul, porumbul şarpelui, mărgica, dârmo- cinteza de pădure, măcăleandrul, florintele, auşelul cu cap gal- nistrare eficientă şi un management bun al vizitatorilor sunt
care mişcările tectonice le-au adus în poziţie aproape verticală. zul şi mojdreanul. Acesta din urmă se află la limita nordică a ben, sturzul de vâsc, ochiul boului, fâsa de pădure, forfecuţa, necesare puncte de informare în localităţile limitrofe sitului,
De-a lungul timpului, acestea au rămas în peisajul regiunii sub arealului său şi se întâlnește pe stâncăriile aproape verticale, alunarul, ierunca, ciocănitoarea neagră. Dintre nevertebrate amenajări pentru observare/supraveghere, bariere, puncte de
forma unor pereţi abrupţi, iar prin şiroire, eroziune şi coroziune creând un peisaj de o mare spectaculozitate. Elementele pon- menţionăm prezenţa unor specii precum buburuza, păianje- intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, locuri
s-au creat jgheaburi adânci. tice şi pontico-mediteraneene care apar în sit sunt drobul de nul cu cruce, ţărăncuţa, carabul, cărăbuşul verde, bondarul de de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre
munte, inul sălbatic, saschiul, scaiul, pecetea lui Solomon, pământ, greierele borţos, calul dracului, fluturele mare coada de foc. De asemenea, ar fi binevenită amenajarea unor trasee
Pedologie ciucuşoara, amăreala, gura lupului, alături de multe altele. de rândunică. tematice având ca subiect fenomenele de eroziune frecvent
Solurile aparţin clasei argiluvisoluri, dintre care cel mai răs- Dintre speciile eurasiatice, europene şi central europene sunt întâlnite în zonă.
pândit este subtipul brun luvic tipic, caracteristic zonei colinare prezente ovăsciorul, gălbenelele, bărboasa, turta, ciucurele, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
acoperite cu păduri de fag şi gorun. Aceste soluri sunt acoperite clopoţeii, zglăvocul, iarba fiarelor, pelinul nemirositor, cruciu- Locuitorii sunt angrenaţi în agricultură, exploatări forestiere,
de o litieră subţire continuă, pe alocuri solul fiind întrerupt de liţa, obsiga, turiţa mare, degetarul, silurul, cimbrişorul, limba prelucrarea lemnului şi turism. Localităţile din sit nu dispun de
0 0,5 1 1,5 km
550
Retezat - RO SCI 0217
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Hunedoara: Pui, Râu de Mori, Sălaşu de Sus, Uricani.
Județul Caraş-Severin: Teregova, Zăvoi.
Județul Gorj: Padeş, Tismana.
Suprafaţa: 43.561 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 19‘ 31‘‘; Long. E 22˚ 47‘ 44‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 2496 max., 634 min., 1709 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit sau vulnerabile, Munţii Retezat fiind şi centrul genetic pentru
3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râu- trei genuri din flora alpină. Fauna cuprinde numeroase specii
rilor montane; 7240* - Formaţiuni pioniere alpine din Caricion de nevertebrate, multe fiind endemice, 185 de specii de păsări
bicoloris-atrofuscae; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* şi 55 de specii de mamifere. Din punct de vedere al conservării
- Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6150 comunitare au fost identificate 22 de tipuri de habitate, șase
- Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 6230* - Pajişti specii de plante, nouă specii de nevertebrate, patru specii de
montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; peşti şi amfibieni şi zece specii de mamifere, din care cinci spe-
6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la cii şi patru habitate sunt prioritare. Toate aceste valori naturale la fel de bine reprezentat în parc prin numeroase cavităţi, apro- ridicată umiditate şi scurgere din Carpaţii româneşti. Reţeaua
nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe se află în Retezat într-o stare bună şi foarte bună de conserva- ximativ 200 de peşteri şi avene, de un real interes ştiinţific. Situl hidrografică bogată se drenează în două direcţii. Spre nord
montane; 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică re, fapt datorat unei intervenţii antropice de slabă intensitate păstrează cele mai reprezentative forme de relief generate de către râul Strei este bazinul hidrografic Mureş, care captează
pe roci silicioase; 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria ger- în decursul timpului, inaccesibilităţii sitului (altitudini mari modificările climatice şi relicte ale glaciaţiunii cuaternare din toate apele din vestul, nordul, centrul şi nord-estul masivului,
manica de-a lungul râurilor montane; 6170 - Pajişti calcifile grupate unitar), depărtării lui de comunităţile umane, cât şi Carpaţi: circuri glaciare, simple sau asociate, îmbucate sau iar spre sud, către Jiul de Vest, este bazinul hidrografic al Jiului.
alpine şi subalpine; 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile vechimii statutului de protecţie, fiind vorba de primul Parc suspendate, cu lacuri glaciare, văi glaciare pe care gheţarii co- Cel mai important curs de apă este Lăpuşnicul Mare, iar casca-
râurilor montane; 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de Naţional, declarat încă din 1935. Importanţa şi renumele situ- borau până la 1300 m (valea Lăpuşnicului Mare fiind cea mai dele sunt frecvente pe toate pâraiele din sit. Un loc deosebit
salix; 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în lui atrag anual un număr foarte mare de vizitatori, Retezatul reprezentativă), custuri ce se interpun între circuri (cea prin- în caracterizarea hidrologică a parcului îl au lacurile naturale
cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 8120 rămânând una dintre emblemele conservării patrimoniului cipală având circa 18 km), roci striate sau spinări de berbec şi relicte, care îşi datorează geneza condiţiilor optime de acumu-
- Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul mon- natural al României, dar şi una dintre cele mai bine conservate morene (pe valea Soarbele aflându-se cea mai tipică morenă lare şi transformare a zăpezilor în gheţari la altitudini de peste
tan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 9180* - Păduri arii protejate din Europa. Pe lângă Parcul Naţional Retezat, care din Carpaţii Meridionali). Mai jos se regăsesc forme de relief pe- 1700 m în Pleistocenul Superior. Aproximativ 38% din lacurile
din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; este total integrat în sit, acesta include şi Rezervaţia Biosferei riglaciar: câmpuri întinse de grohotişuri, torenţi de pietre, nişe, glaciare ale României se află în sit, 80 de lacuri glaciare dintre
7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefi- Retezat, rezervaţiile ştiinţifice Gemenele şi Peştera cu Corali, terasete de solifluxiune şi potcoave nivale. care 54 sunt permanente. Cantonate în poala căldărilor, etajate
xate de substrat); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; Rezervaţia Naturală Calcarele de la Faţa Fetii şi Peştera Zeicului, în trepte, înşirate, grupate în complexe sau izolate, ele consti-
9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero- Monument al Naturii, dar şi o mică parte din Geoparcul Pedologie tuie o mare atracţie pentru vizitatorii sitului şi joacă un rol de-
Fagion; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Dinozaurilor Ţara Haţegului. Tipurile specifice de sol sunt solul brun acid şi brun feriiluvial, osebit în regularizarea naturală a scurgerii râurilor. Aici se află
Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio- rendzina, solul brun eumezobazic, solul humicosilicatic, lito- cel mai întins lac glaciar, Bucura, cel mai înalt, Tăul Porţii şi cel
Piceetea); 9420 - Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra Biotopul solul, podzolurile şi podzolurile turboase. Podzolul este tipul mai adânc, Zănoaga. La confluenţa râurilor Lăpuşnicul Mare,
din regiunea montană. Geologie/geomorfologie genetic cel mai frecvent atât în golurile alpine cât şi în păduri. Lăpuşnicul Mic şi Râul Şes se află barajul de acumulare Gura
Prin întinderea sa, situl se suprapune structurilor geologice care Solurile brune acide şi brune eumezobazice au frecvenţă mai Apei. Mlaştinile apar frecvent în parc la marginea unor izvoa-
Speciile de interes comunitar din sit alcătuiesc grupa munţilor Retezat-Godeanu. Din nucleul cen- mare în păduri. re, pâraie alpine sau în urma colmatării parţiale a unor lacuri
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă tral al acestora se desprinde radiar spre nord Masivul Retezat, glaciare precum Lia, Tăul Răsucit şi Tăul dintre Brazi. Apele fre-
(Bombina variegata). Mamifere: Liliacul mic cu potcoa- bine individualizat datorită încadrării lui între depresiunile tec- Hidrologie atice de mică adâncime sunt cantonate în scoarţa de alterare
vă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mare cu potcoavă tonice Petroşani şi Haţeg şi caracterizat prin prezenţa a două Condiţiile tectonice, litologice şi morfologice ale Munţilor de la baza grohotişurilor unde se găsesc rezerve însemnate de
(Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mediteranean cu pot- mari blocuri de roci eruptive care se desfăşoară pe direcţiile de Retezat, corelate cu poziţia culmilor faţă de advecţia mase- apă, şi în arealele cu depozite calcaroase din bazinul superior
coavă (Rhinolophus euryale) • Liliac cârn (Barbastella barbaste- curgere ale Lăpuşnicului Mare şi Râului Bărbat. Între cele două lor de aer oceanic, fac ca acest masiv să fie zona cu cea mai al Jiului de Vest.
llus) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac comun mic (Myotis blocuri este cuprinsă o fâşie de şisturi cristaline aparţinând au-
blythii) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, tohtonului danubian, cu şisturi cuartitice, micaşisturi filitoase
Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: Euphydryas şi şisturi clorito-amfibolice. O altă fâşie de şisturi cristaline afe-
maturna • Lycaena dispar • *Callimorpha quadripunctaria • rente domeniului danubian se întinde la NV de blocul granitic
*Croitor de fag (Rosalia alpina) • *Croitor (Pseudogaurotina ex- nordic. Masa cristalină face corp comun cu intruziunile erup-
cellens) • Glyphipterix loricatella • Leptidea morsei • Nymphalis tive. Sedimentarul este reprezentat prin câteva petece geolo-
vaualbum • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica). gice paleozoice şi mezozoice care se află către periferia estică
Pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio) a Retezatului, pe Culmea Tulişa şi în Retezatul Mic. Cristalinul
• Chişcar (Eudontomyzon danfordi). Plante: Curechi de munte, pânzei getice nu apare decât pe latura nordică a munţilor, pă-
Gălbenele (Ligularia sibirica) • Papucul Doamnei, Blabornic trunzând mai departe sub sedimentarul depresiunilor Haţeg şi
(Cypripedium calceolus) • Flămânzică (Draba dorneri) • Petroşani. Geomorfologic, situl dispune de o mare diversitate a
*Clopoţel (Campanula serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathi- formelor, ceea ce conferă peisajului o spectaculozitate aparte.
ca) • Meesia longiseta. Liniile majore ale reliefului corespund celor două culmi prin-
cipale, în nord Culmea Peleaga, în sud Culmea Buta, între ele
Caracterizarea sitului fiind o adevărată punte, Custura Păpuşii. Din aceste două culmi
Prezentare generală principale pleacă lateral o serie de înălţimi secundare precum
Situl reprezintă unul din punctele centrale ale conservării ca- crestele Retezat, Pietrele şi Prislop, Slăveiul şi complexul oro-
pitalului natural din întreg lanţul carpatic, fiind important atât grafic Piule, Retezatul Mic. Rocile sedimentare şi mai ales cele
din punct de vedere al diversităţii habitatelor şi speciilor cât şi calcaroase, fiind roci solubile, au dat naştere în partea sudică a
geologic şi geomorfologic, aici păstrându-se cele mai repre- sitului unui peisaj surprinzător prin varietatea formelor: văi cu
zentative relicte ale glaciaţiunii cuaternare din Carpaţi, circuri sectoare de chei înguste (Cheile Buţii, Cheile Scocului şi Cheile
şi văi glaciare, custuri, roci striate şi morene. Aici se află cel mai Scorotei), platouri cu lapiezuri de diferite forme şi în toate faze-
întins lac glaciar (Bucura), cel mai înalt (Tăul Porţii) şi cel mai le de evoluţie, văi carstice oarbe (Jiul de Vest în sectorul Dâlmei
adânc (Zănoaga). Se cunosc aproape 1190 de specii de plante cu Brazi), doline mici şi chiar un circ glaciar dezvoltat în calcar
superioare cu peste 90 de taxoni endemici și 130 de plante rare dolomitic (singurul de acest fel din România). Endocarstul este
551
Aspecte climatologice o specie de muşchi cu acelaşi statut de protecţie. Sub aspect alt croitor, prioritar pentru conservare şi care se găseşte numai multe cabane izolate (Genţiana, Casa Laborator Gemenele) şi
Situat în plină zonă temperat-continentală, situl se caracte- florogenetic, Munţii Retezat reprezintă centrul genetic pentru în câteva masive muntoase din ţară. Dintre peşti, în râuri în- refugii montane (Bucura, Poiana Pelegii şi Zănoaga). Singurele
rizează printr-un topoclimat complex de munte. Izoterma de vulturică şi firuţă, care cuprind aici 257 şi respectiv 31 de spe- tâlnim chişcarul, specie de interes comunitar a cărui prezenţă activităţi tradiţionale care au loc în sit sunt cele ciclice legate
10 °C este caracteristică limitei superioare a vegetaţiei arbo- cii şi subspecii, multe endemice. Deosebit de importantă din reprezintă încă o dovadă a calităţii apelor Retezatului, alături de păşunat.
rescente şi se întâlneşte la altitudinea de aproximativ 1900 m punct de vedere floristic este şi zona calcaroasă a Retezatului de alte specii cu acelaşi statut de protecţie precum zglăvoaca şi Zona are o istorie bogată, dovedită de numeroasele vestigii
pe flancul sudic şi aproximativ 1800 m pe cel nordic. Îngheţul Mic, cu un mare număr de plante rare şi/sau endemice. Pajiştile moioaga. În secolul trecut au fost introduşi în câteva lacuri gla- istorice şi culturale. În peşteri s-au găsit dovezi ale prezenţei
este un fenomen aproape permanent pe culmi, putând apărea din regiunea alpină constituie o zonă de o importanţă aparte, ciare păstrăvii de lac, o subspecie neindigenă adusă din Alpi, umane încă din epoca de piatră, iar urme ale epocii fierului au
frecvent şi vara. Nebulozitatea este un fenomen mai frecvent în aici regăsindu-se majoritatea speciilor din flora alpină, printre în prezent făcându-se studii pentru a se vedea dacă această fost descoperite la Subcetate şi Unirea. Tezaurele de monede
lunile mai-iunie, datorită circulaţiei aerului umed pe versanţi şi acestea numărându-se multe specii de ghinţură, sclipeţi şi de- subspecie a fost unul dintre factorii care au cauzat scăderea din argint descoperite la Sălaşu de Sus sunt reprezentative
mai rar întâlnit în luna octombrie. Culmile mai înalte de 1700- diţei, precum şi floarea de colţ. Alte zone de interes deosebit populaţiilor de amfibieni care utilizează ca locuri de înmulţire pentru civilizaţia dacă, iar monedele din perioada postau-
1800 m se situează toamna şi iarna deasupra plafonului noros sunt cele aflate la limita dintre zona stâncoasă şi pajiştile alpi- lacurile glaciare. Mai mult de jumătate din numărul de specii reliană descoperite tot aici atestă continuitatea populaţiei
stratiform şi beneficiază de multe zile senine. Cantităţile medii ne, în care se întâlnesc smirdarul şi jneapănul care formează în- de amfibieni întâlnite în România sunt semnalate în Retezat, locale şi relaţiile economice ale daco-romanilor cu Bizanţul.
anuale de precipitaţii sunt cuprinse între 900 mm la altitudini tinse suprafeţe din habitatul prioritar Tufărişuri cu Pinus mugo printre care opt specii sunt considerate de către specialişti rare Găsim aici vechi lăcaşuri de cult, declarate Monumente isto-
scăzute, 1300 mm la altitudini mijlocii şi 1600-1800 mm şi şi Rhododendron. Jneapănul, specie protejată în România, are şi vulnerabile la nivel naţional. Reptilele sunt reprezentate prin rice, precum biserica Densuş (simbol al creştinătăţii timpurii
chiar mai mult peste această altitudine. Luna iunie este cea o distribuţie foarte mare pe pantele abrupte ale Retezatului, nouă specii, aproape 40% din reptilele terestre ale României. din secolul al X-lea, este cea mai veche biserică ortodoxă din
mai bogată în precipitaţii, în timp ce minima se înregistrează contribuind la susţinerea grohotişului. Zâmbrul, specie rară de Cu toate că doar o specie este considerată rară la nivel naţional, lume în care se mai oficiază slujbe. A fost construită pe bazele
în octombrie-noiembrie. Prima ninsoare apare în zona alpină arbore, relict din timpul glaciaţiunii, apare în grupe mai mari şi şase sunt considerate vulnerabile. Numărul de 185 de specii de fostului templu roman din secolul I e.n.), biserica Râu de Mori
Retezat - RO SCI 0217
la începutul lunii septembrie, iar ultima la sfârşitul lunii iunie, mai compacte decât în alte masive muntoase. În zonele perife- păsări întâlnite în sit este mare pentru o zonă montană, dintre (datată de unii autori tot în secolul X), bisericile din Peşteana,
însă la peste 2000 m ninsorile sunt posibile în oricare moment rice ale sitului se desfăşoară exploatări forestiere cu respecta- acestea 122 fiind specii cuibăritoare. Aici se pot întâlni specii Ostrov, Sântămărie Orlea şi Sânpetru (secolul al XIII-lea). De
al anului. Vântul se manifestă aproape permanent pe creste, rea prevederilor legale în vigoare. rare precum acvila de munte, acvila ţipătoare mică, şerpa- asemenea sunt răspândite în zonă o serie de cetăţi sau castele
atingând deseori viteze foarte mari. Aceste condiţii climatice rul, şoimul călător, cocoşul de munte, buha, minuniţa, barza precum Cetatea medievală Colţ din Suseni şi Castelul Kendeffy
aspre modelează relieful montan, acţionează puternic asupra Fauna neagră şi multe alte specii. Mamiferele determinate până în din Sântămărie Orlea (secolul al XIII-lea), Cetatea medievală
solului şi obligă vegetaţia alpină şi subalpină la o permanentă Situl, datorită habitatelor sale foarte diverse, naturale sau prezent în sit sunt în număr de 55 de specii şi reprezintă peste Mălăieşti (secolul al XIV-lea), Conacul Cândea din Râu de Mori
adaptare pentru supravieţuire. foarte puţin modificate de intervenţia umană, adăposteşte o 23% din mamiferele terestre ale Europei, ceea ce arată încă o (secolul al XV-lea) sau Curtea fortificată a cnejilor din Sălaş
faună deosebit de bogată atât în ceea ce priveşte numărul de dată diversitatea habitatelor naturale prezente aici. Situl oferă (secolul al XIV-lea). În fiecare sat din zonă au loc manifestări
Biocenoza specii, cât şi ca număr de exemplare care alcătuiesc populaţiile condiţii pentru supravieţuirea unor populaţii reprezentative de culturale cu ocazia zilelor numite „Nedei“, legate de regulă de
Vegetaţia acestora. Nevertebratele, reprezentate prin mii de specii înca- carnivore mari (lup, urs şi râs). De asemenea, se întâlnesc în principalele sărbători religioase, în care se poate admira portul
Diversitatea peisagistică a masivului Retezat, datorită com- drate în toate grupele taxonomice caracteristice habitatelor parc ierbivore mari precum capra neagră, cerbul şi căpriorul. popular haţegan şi dansurile haţegane. Zona este renumită
plexităţii sale geologice, este reflectată în mod foarte expre- carpatice, cu toate că au fost mult studiate, sunt încă puţin Carnivorele de mici dimensiuni, cum sunt pisica sălbatică şi şi apreciată de vizitatori şi pentru gastronomia locală speci-
siv prin compoziţia florei şi vegetaţiei. Datorită poziţiei sale la cunoscute. În rândul nevertebratelor se găsesc cele mai multe mustelidele găsesc în diversele habitate ale parcului microma- fică zonei, fiind renumiţi virşlii din Sălaşu de Sus (cârnăciori
încrucişarea diverselor căi de migraţie fitogeografică, relieful endemite din Retezat, fiind identificate până în prezent nouă mifere care le asigură o parte din hrană. Peşterile din Retezatul condimentaţi preparaţi după rețeta tradiţională moştenită în
masivului a favorizat integrarea selectivă a unei mari diversi- subspecii endemice de fluturi de zi şi cel puţin zece specii en- Mic sunt folosite de urşi pe timpul iernii, iar liliecii găsesc aici familie) sau ţuica de Răchitova (produsă după o reţetă tradiţio-
tăţi de elemente floristice provenite de la mai multe tulpini demice de insecte ale căror larve trăiesc în apă. Ultimele două condiţii bune pentru hibernare, repaus diurn sau maternitate. nală moştenită în familie care datează de sute de ani din pruni
florogenetice. Retezatul este renumit prin diversitatea floris- grupuri sunt în mod particular asociate cursurilor superioare Au fost identificate 13 specii de lilieci dintre care şase sunt văratici autohtoni semisălbătici crescuţi din lăstari).
tică, adăpostind aproape o treime din flora de plante superi- ale apelor din zona alpină. Viermii cilindrici au fost bine studi- de interes comunitar (liliacul cârn, cel comun şi comun mic şi
oare a României, ceea ce reprezintă una dintre caracteristicile aţi, fiind cunoscute mai mult de 140 de specii, inclusiv opt en- cei trei cu potcoavă, mare, mediteranean şi mic). Vidrele pot Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
importante ale acestui sit pentru conservare, la care se adaugă demite. Unele genuri de fluturi ajung aici la diversităţi specifice fi întâlnite pe unele râuri folosind resursele bogate de peşte. perimetrului acestuia
existenţa unui număr aproximativ egal de specii inferioare. De foarte ridicate. Ca o recunoaştere a importanţei pe care o are Marmotele au fost colonizate din Alpi mai întâi în căldarea la- Braconajul, turismul de masă şi tăierile ilegale au impact ne-
asemenea, sunt descrise 60 de asociaţii vegetale cuprinse în Retezatul pentru conservarea fluturilor, Lunca Berhina a fost cului Gemenele, iar în prezent se pot întâlni în toate văile şi gativ asupra sitului.
10 clase de vegetaţie, fapt care dovedeşte încă o dată marea declarată Arie de Importanţă Lepidopterologică Europeană. căldările glaciare.
diversitate floristică a Retezatului. Foarte importanţi sunt cei Speciile de fluturi de interes comunitar care trăiesc în sit sunt: Administrarea sitului
peste 90 de taxoni endemici, prima plantă endemică semna- fluturele maturna, fluturele roşu de mlaştină, fluturele tigru, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE În sit există numeroase amenajări şi dotări: panouri de averti-
lată în sit fiind flămânzica, descoperită încă din 1858. O mare fluturele ţestos, albiliţa mică (specie periclitată de modificarea Activităţile principale din sit sunt cele legate de agricultură, zare, panouri de informare, panouri pentru orientare în teren,
importanţă o au şi cele 130 de plante rare sau vulnerabile din regimului hidrologic al habitatului) şi o specie de molie extrem iar spre SE, pe Valea Jiului, există localităţi cu specific minier cu hărţi, clădiri administrative, centre de vizitare şi informare,
Lista Roşie a plantelor superioare din România, precum şi cele de rară, prezentă pe pajiştile pe substrat calcaros, Retezatul şi ca Petroşani, Vulcan, Lupeni, Uricani, Câmpu lui Neag, sărăcite puncte de informare, bariere, puncte de intrare, poteci pentru
protejate în spaţiul european precum clopoţelul (specie prio- Cheile Turzii fiind singurele situri Natura 2000 în care aceasta a puternic în ultimii ani din cauza reducerii activităţii de mine- vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, ame-
ritară pentru conservare), papucul doamnei, flămânzica, cu- fost semnalată. Tot printre nevertebratele de interes comunitar rit în zonă. În sit sunt prezente însă câteva grupuri de cabane najări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc (acestea din
rechii de munte, gălbenele şi iarba gâtului, la care se adaugă ale acestui sit se află cosaşul transilvănean, croitorul alpin şi un precum cele de la Pietrele sau de la Lacul Gura Apelor şi mai urmă fiind amenajate numai acolo unde focul este permis).
552
0
1,5
3
4,5 km
553
Retezat - RO SCI 0217
Dealul Mocrei - Rovina - Ineu - RO SCI 0218
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Arad: Bocsig, Buteni, Chisindia, Ineu, Şilindia.
Suprafaţa: 3.730 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 23‘ 51‘‘; Long. E 21˚ 57‘ 31‘‘
Bioregiunea: Continentală, Panonică Ecoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor Altitudinea: 374 max., 102 min., 157 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Din Arad accesul este posibil pe DJ709 până în localitatea Ineu, de unde accesul în sit se poate face doar pe drumuri agricole care
pleacă din sud-estul acestei localități. Se poate ajunge în sit și cu trenul, pe rutele Arad-Gurahonț, Brad-Ineu, Ineu-Gurahonț, cu
coborâre în stația feroviară Ineu.
Habitatele DE interes comunitar din sit gălbinelele, piciorul lupului, șuvarul de munte și speteaza. În sit
40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 91M0 apare și mana de apă sub forma unor pâlcuri şi în asociere cu alte
- Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 6240* - Pajişti 33 de specii, dintre care amintim menta de apă și rogozul. Această
stepice subpanonice; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. asociație se dezvoltă în ape stagnante cu un conţinut bogat de
materii organice. În sectoarele cu pantă redusă unde curentul este
Speciile de interes comunitar din sit slab, se remarcă o vegetaţie cu plante submerse alcătuită din bră-
Nevertebrate: Ophiogomphus cecilia • Eriogaster catax • diş, broscariţă și paşă. În bălți și heleșteie apar elemente plutitoare
Croitor marmorat (Pilemia tigrina) • Nymphalis vaual- de tipul lintiţei și cornacilor. Situl include și o poiană aflată în tota-
bum • Dioszeghyana schmidtii • Arytrura musculus • Cosaş litate în fond forestier, importantă pentru conservarea narciselor
(Isophya costata) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). care ocupă această suprafaţă oferind-i în perioada de înflorire
(aprilie-mai) o imagine peisagistică deosebită. Habitatele pentru
Caracterizarea sitului care a fost declarat situl au o stare bună de conservare. presura de stuf, lăcarul mare, lăcarul mic, lăcarul de stuf etc. Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Prezentare generală Terenurile deschise din sit sunt utilizate ca habitate de hrănire perimetrului acestuia
Situl conservă pe 60% din suprafaţa sa păduri subatlantice și Fauna și cuibărire de sfrânciocul roșiatic, ciocârlie, ciocârlan, presură Incendierea cu caracter accidental a miriștilor și a zăvoaielor
medioeuropene de stejar, carpen și tei din zona de șes înalt a Deși situl este declarat în special pentru conservarea unor sură, codobatura albă și cea galbenă, nagâț, mărăcinar negru și utilizarea pesticidelor și a fertilizanților în agricultură sunt
Câmpiei de Vest, aflată la limita dealurilor. Balta cu arinișuri, specii de nevertebrate (fluturi, libelule și coleoptere), el adă- și mărăcinar mare, prepeliță, fazan etc. Mamiferele prezente în activități care se practică atât în interiorul cât și în afara sitului,
canalele, lacurile, mlaștinile, turbăriile şi culturile agricole con- postește și numeroase specii de pești, amfibieni, reptile și ma- sit sunt căpriorul, rareori mistrețul, iepurele, vulpea, șoarecele având un puternic impact negativ asupra speciilor de neverte-
stituie habitate deosebit de importante pentru conservarea mifere, dintre care multe protejate, fapt care îi sporește mult subpământean, cârtița, ariciul și mai rar vidra. brate pentru care acesta a fost desemnat. În interiorul sitului
câtorva specii de nevertebrate (în special fluturi, dar și cole- valoarea conservativă. Calitatea habitatelor din sit permite mai are loc și exploatarea silvică fără replantare (cu impact
optere și libelule). Situl constituie și loc de pasaj de primăvară speciilor de nevertebrate protejate la nivel european să fie re- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE asupra habitatelor forestiere și speciilor de insecte legate de
şi toamnă pentru multe specii rare de păsări, vegetaţia de la prezentate prin populații cu o stare bună de conservare. Fauna Cei 10000 de locuitori ai orașului Ineu, aflat foarte aproape de acestea), dar și lucrări hidrotehnice care amenință regimul hi-
maluri şi prezenţa acestor păsări conferindu-i un aspect peisa- ecosistemelor acvatice din sit este alcătuită din specii de pești sit, dispun de alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat drologic al solului. De asemenea, a fost constatată și practica-
gistic deosebit. Tot cu mare valoare peisagistică și conservativă precum crapul, ştiuca, şalăul, somnul, linul, carasul argintiu și și de canalizare. De asemenea, este funcțională alimentarea rea braconajului cu capcane.
este prezent în sit un habitat cu narcise. somnul pitic. Speciile de herpetofaună frecvent întâlnite în sit cu gaz metan, locuințele fiind încălzite predominant cu acest
sunt broasca de lac, broasca râioasă brună și broasca râioasă combustibil, practicându-se suplimentar și încălzirea în sistem Administrarea sitului
Biotopul verde, tritoni, șarpele de casă, șarpele de apă, șarpele de alun, individual, cu lemne. Preocupările locuitorilor sunt în dome- Pentru vizitarea sitului sunt necesare panouri de avertizare/
Geologie/geomorfologie năpârca și mai rar țestoasa de apă. O caracteristică aparte a niul agriculturii, pisciculturii, creşterii animalelor, industria atenţionare, de informare și orientare (hărţi), puncte de in-
Zona de câmpie a bazinului Crişului Alb are origine comună sitului o constituie comunitatea de păsări cuibăritoare sau de textilă, industria alimentară şi prelucrarea lemnului. formare în localitățile învecinate, amenajări pentru observarea
cu depresiunea Panonică. Fundamentul său se compune din pasaj a bălții Rovina. Luciul de apă și malurile atrag o multi- În vecinătatea sitului au fost scoase la iveală vestigii apar- habitatelor de la distanță, poteci pentru vizitare, trasee turis-
blocuri de şisturi cristaline acoperite de sedimentar cretacic, tudine de specii precum rața roșie, egreta mare și mică, lopă- ținând neoliticului (topoare cu gaură, silexuri și ceramică), tice și trasee tematice (pentru evitarea degradării habitatelor
peste care se află umplutura neogenă specifică depresiunii. tarul, stârcul cenușiu, stârcul de noapte, stârcul galben, rața civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de forti- protejate prin acces necontrolat) și amenajări pentru colecta-
Depozitele de umplutură sunt compuse din marne, argile, mare, rața cu cap castaniu, rața mică, corcodelul mare, lișița, ficații, podoabe, arme și pietre de moară), toate fiind izvoare ce rea deșeurilor.
conglomerate şi nisipuri. Cuaternarul acoperă toată câmpia şi găinușa de baltă, care atrag la rândul lor răpitoare ca și coda- atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri. Ineul este ates-
se compune din depozite fluvio-lacustre, pietrişuri, nisipuri, lbul, eretele de stuf, uliul găinar și uliul păsărar, șoimul rân- tat documentar din anul 1214 sub denumirea de Villa Ieneu,
argile, argilă roşie, loessuri, depozite loessoide, nisip eolian, dunelelor, șorecarul comun, vânturelul roșu etc. Brâul de stuf fiind principala poartă de intrare în Țara Zarandului. În fiecare
depozite de mlaştină şi turbă. care înconjoară balta adăpostește specii ca stârcul pitic, stârcul an, cu prilejul sărbătorilor de Paște, în localitate se organizează
purpuriu, buhaiul de baltă, pițigoiul de stuf, greușelul pătat, tradiţionala horă a ineuanilor.
Pedologie
Stratul edafic are aspect de mozaic și include soluri zonale,
reprezentate de soluri brune luvice şi luvisolurile albice, cerno-
ziomuri, soluri cernozimoide şi rendzine, și soluri azonale care
iau naştere sub acţiunea unor factori pedogenetici locali și sunt
reprezentate de solurile hidromorfe (lăcovişti, soluri gleice şi
pseudogleice).
Hidrologie
Hidrografic, teritoriul sitului se găseşte în bazinul Crişului Alb
care este şi principalul curs de apă. Acest râu prezintă un re-
gim hidrologic de tip panonic. Scurgerea lui se caracterizează
prin debite medii mari spre sfârşitul lunii februarie, după care
aproape tot timpul anului persistă apele mici. În sit există Lacul
Rovina, care se învecinează cu fondul forestier, respectiv cu tru-
pul de pădure Rovina. Nivelul pânzei freatice se apropie mult
de suprafaţă, fiind influenţat în bună măsură de unghiurile de
pantă şi de permeabilitatea terenului. Datorită organizării reli-
efului, alimentarea pânzelor freatice acvifere se face mai mult
din precipitaţii şi mai puţin din râu. În prezent, regimul de ali-
mentare al apelor freatice este puternic influenţat de lucrările
de îndiguire şi desecare.
Aspecte climatologice
Situl beneficiază de un climat temperat continental spre
subcontinental moderat, cu influenţe oceanice şi diferenţi-
eri topo-climatice însemnate. Climatul este caracterizat prin
dominanţa maselor de aer vestic şi sud-vestic cu umiditate
ridicată, la care se adaugă pătrunderi de aer tropical, iar din
nord, invazii de aer polar. Media multianuală a temperaturii
aerului este de 10,6 °C. Regimul eolian indică o predominan-
tă sudică (iarna şi toamna) şi una nordică (primăvara şi vara).
Precipitaţiile medii multianuale variază între 540 și 650 mm.
Numărul mediu anual al zilelor în care solul este acoperit cu
zăpadă este destul de scăzut datorită pătrunderii maselor de
aer atlantice sau mediteraneene.
Biocenoza
Vegetaţia
Pajiştile de rogoz şi coada vulpii ocupă suprafeţe întinse în zonele
umede din sit. Zăvoaiele sunt formate din sălcii și răchite, arin alb,
frasin, carpen și stejar, având stratul arbustiv cu o înălţime medie
de 2,5-3,5 m compus din exemplare de lemn câinesc, păducel,
porumbar, zmeur, sânger, alun, dud, amorfă sau măceș. În stra-
tul ierbos, speciile dominante sunt trestioara, iarba câmpului,
iarba deasă, turița, gălbijoara, golomățul sau angelica. În bazinul
Crişului Alb, de-a lungul malurilor se dezvoltă o vegetaţie palus-
tră bistratificată un strat cu o înălţime medie de doi metri unde
predomină stuful, papura, rogozul și un strat bazal cu o înălţime 0 1 2 3 km
de 40-50 cm compus din specii higrofile şi hidrofile ca mărărașul,
554
Rusca Montană - RO SCI 0219
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Caraş-Severin: Băuţar, Glimboca, Marga, Obreja, Oţelu Roşu, Rusca Montană, Zăvoi.
Județul Hunedoara: Lunca Cernii de Jos.
Județul Timiş: Nădrag, Tomeşti.
Suprafaţa: 12.747 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 36‘ 27‘‘; Long. E 22˚ 24‘ 51‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Munţii Banatului Altitudinea: 1377 max., 352 min., 793 med
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit cristaline (micaşisturi, amfibolite, gnaise, cu intercalaţii subţiri
9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de de calcare şi roci granitoide), precum și formatiuni magmati-
fag de tip Asperulo-Fagetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus ce. Relieful format pe şisturile cristaline se caracterizează prin
glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, culmi înalte, cu pante abrupte. Nordul masivului se dezvoltă
Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion). pe rocile cristaline mai slab metamorfozate, care formează
Cristalinul de Poiana Ruscă. Şisturile cristaline (şisturi și cuarţi-
Speciile de interes comunitar din sit te) conţin intercalaţii dolomitice şi calcare care ating grosimi de
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă ordinul a 3000 m, formând masive mari. Formaţiunile magma-
(Bombina variegata). Mamifere: *Lup (Canis lupus) • Râs (Lynx tice au o răspândire limitată și sunt reprezentate de granodio-
lynx) • *Urs brun (Ursus arctos). Nevertebrate: Nymphalis rite, detaşându-se geomorfologic prin caracterul mai domol
vaualbum. şi înălţimile mai reduse ale reliefului. Masivul este foarte in- a principalelor elemente climatice. Temperatura medie anua- Fauna
teresant din punct de vedere geologic, având şisturi cristaline, lă variază între 9 și 11 °C în regiunile depresionare periferice Situl adăpostește o faună relativ bogată, distribuită în funcţie
Caracterizarea sitului calcare şi gresii, precum și depozite de calcare metamorfice ce și între 2 și 8 °C în zona înaltă. Precipitaţiile sunt mai abun- de zonele de vegetaţie şi de altitudine. Pădurile de fag, brad şi
Prezentare generală constituie bogăţia zonei, marmura (în special marmura statu- dente tot timpul anului în partea centrală înaltă a masivului, molid din partea centrală a masivului Poiana Ruscă sunt po-
Importanţa sitului este dată de valoarea naturală a pădurilor ară, care rivalizează cu cea de Carrara). Exploatarea marmurei în special în regiunile Padeş, Rusca, Ruşchiţa, Vadu Dobrii, pulate de urs brun, lup, vulpe, pisică sălbatică, viezure, jder de
aflate în această zonă izolată, greu accesibilă. Aici se găsesc pă- se face pe ambii versanţi, atât spre vest cât şi spre NE. Există Poiana Rachiţele, Alun. În decursul unui an, media zilelor cu copac, cerb carpatin, căprioară, mistreţ, iepure. Mai rar, în pă-
duri virgine şi cvasivirgine, de amestec de foioase şi răşinoase, și zăcăminte de plumb, zinc, cupru şi chiar aur. Rușchiţa este cer senin este de 40, iar înnourări totale se înregistrează timp durile de foioase poate fi întâlnit râsul. Dintre speciile de amfi-
ce includ arbori cu vârste multiseculare care ating înălţimi de centrul minier al acestui masiv muntos (marmura de Rușchiţa de 120-140 de zile. Vânturile care bat din S-SV sunt cunos- bieni, situl găzduiește o populație bine reprezentată de buhai
peste 40 m. Pe baza acestui fond natural valoros au fost iden- este cunoscută datorită structurii sale decorative, precum şi a cute sub numele de Coşava (vânturi calde de primăvară care cu burta galbenă. Dintre speciile de pești prezente în sit le
tificate patru habitate de interes comunitar. Dintre acestea, culorilor în nuanţe de alb şi roz). topesc zăpezile). menționăm pe cele din apele de munte reci și bogat oxigenate,
pădurile aluviale cu Alnus glutinosa (anin negru) şi Fraxinus păstrăv, lipan și clean. Dintre păsările caracteristice pădurilor
excelsior (frasin) reprezintă un habitat prioritar aflat într-o sta- Pedologie Biocenoza de foioase din zona sitului menționăm acvila țipătoare mică,
re bună de conservare. Starea naturală a habitatelor forestiere Circa 70-80% din suprafaţa sitului este acoperită cu districam- Vegetaţia vulturul șerpar, cucul, ciocârlia, ciocănitoarea, ciocănitoarea
permite coexistența tuturor celor trei specii principale de carni- bosoluri tipice. Spodosolurile specifice pădurilor de molid ocu- Vegetația este reprezentată în cea mai mare parte de păduri, verde, gaiţa, corbul, privighetoarea și privighetoarea roșcată.
vore mari (lup, râs și urs brun). Totodată, prezenţa unor specii pă suprafeţe mici la peste 1300 m altitudine. Calcarelor crista- iar zona de platou din partea de est şi NE a masivului Poiana Privighetoarea roșcată este un oaspete de vară în România care
de interes comunitar de amfibieni (buhai cu burta galbenă sau line din Poiana Ruscă le corespund eutricambosoluri molice şi Ruscă cuprinde suprafeţe întinse de păşuni şi pajişti. Distribuţia se instalează în pădurile cu mult subarboret, în general în ţinu-
izvoraș cu burta galbenă) şi de nevertebrate (o specie diurnă litice, mai puţin rendzine. Fiind formate pe loess cu o structură zonală a vegetaţiei este determinată de variaţia condiţiilor de turi joase din preajma localităților.
de fluture frumos colorat numit popular fluturele țestos) com- glomerulară şi o textură lutoasă şi lutoasă-nisipoasă, acestea climă, altitudine şi compoziţie a solului. Astfel, la altitudini în
pletează valoarea naturală și protectivă a sitului. Pe teritoriul sunt poroase, fapt ce determină un drenaj perfect. Când ploi- jur de 1300 m se întâlnesc zone înguste de pajişti alpine presă- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
acestuia se află două rezervaţii naturale, ambele fiind rezer- le sunt abundente, apa care se află în exces se infiltrează uşor rate cu tufărişuri de ienupar. Coborând la 800-900 m, întâlnim Economia este cea specifică zonei de munte, în sensul prepon-
vaţii forestiere declarate anterior constituirii sitului (Rezervaţia şi în celelalte straturi, iar când este insuficientă, se ridică spre păduri de fag, brad şi molid, în amestec cu mesteacăn, carpen derenţei activităţilor extractive faţă de cele agricole. Resursele
Rusca Montană cu suprafața de 604 ha, şi Rezervaţia Pădurea suprafaţă prin circulaţia ascendentă de la nivelul rădăcinilor. și gorun. Deși acoperă doar 0,2% din suprafața împădurită a naturale au determinat de-a lungul timpului caracterul econo-
Pleşu, cu suprafața de 1980 ha). țării, situl cuprinde 25 din cele 212 tipuri de stațiuni forestiere, miei locale, bazat pe industria extractivă de marmură, fier, ar-
Hidrologie precum și 26 dintre cele 306 tipuri naturale de pădure. Platoul gint, plumb şi zinc, dar şi pe industria prelucrătoare a lemnului.
Biotopul Situl este strabătut de râuri permanente (Ciotorog, Lozna, masivului găzduiește pajişti montane (cu păiuş roşu şi iarba Carierele de fier și plumb din Rusca Montană/Rușchița au fost
Geologie/geomorfologie Loznişoara, Pârâul Negrii şi Rusca). Bazinele hidrografice care vântului), care odată cu scăderea treptată a înălţimii trec spre exploatate încă din timpul dacilor și au continuat în perioada
Situl se caracterizează printr-un relief nivelat în trepte şi frag- se suprapun cu limita sitului sunt Bega, Bistra, Cârlenţiu, est în pajişti colinare. Dintre fructele pădurii întâlnim specii medievală și modernă, până în zilele noastre. Carierele de la
mentat de culmi lungi cu înălțimi în jur de 1300 m. În zona Cerna, Cernuşoriţa, Ciotorog, Corneţ, Glâmboca, Lozna, de fragi, zmeură, mure, coacăze, merişor şi afin. Mai rar, pe Rușchița au fost exploatate și în epoca romană, medievală şi
muntoasă se disting două unităţi geomorfologice principale. În Loznişoara, Negoi, Pârâul Negrii, Rusca, Stâlpu, Sterminos, versanţi se întâlneşte o specie de liliac sălbatic. Covorul floral modernă. În prezent, activitatea industrială principală din zonă
partea de vest, de la depresiunea Caransebeşului până la bazi- Vârciorova. este bogat, mai ales în pajiştile montane şi colinare şi în luncile este cea de exploatare şi prelucrare a marmurei. Alte activități
nele râurilor Bega şi Cerna se conturează un relief puternic mo- văilor. Câmpurile cu toporași și brânduşe pătrund pe alocuri în industriale sunt cele de exploatare a minereurilor și lemnului.
delat, cu pante accentuate. Partea estică se prezintă sub forma Aspecte climatologice pădurea rară de foioase sau în luminişuri. Zona de păşuni şi pa- Dovezile arheologice ale existenţei așezărilor umane în zonă
unui platou înalt și constituie una dintre particularităţile reli- Situl are un climat diferenţiat, influenţat în sud de zona înaltă jişti găzduiește multe specii de plante cu întrebuințări medici- constau în obiecte de silex, precum şi o monedă ce imită dra-
efului din munţii Poiana Ruscă. Profilul văilor este larg, puţin a Meridionalilor, în vest de zona depresionară, iar în nord şi est nale populare (coada şoricelului, rostopască, coada calului etc). hma, descoperite în partea de nord a drumului antic roman
adânc, cu versanţi domoli. În munţii Poiana Ruscă apar forma- de microclimatul luncii Mureşului şi bazinului Strei. În jurul zo- dintre Ulpia Traiana şi Sarmizegetusa. De-a lungul istoriei, în
ţiuni metamorfice, cea mai mare parte constituite din şisturi nei centrale a masivului se observă o distribuţie zonală, etajată zonă au fost create drumuri montane, în funcţie de necesităţile
vremii („Drumul marmurei“, „Drumul fierului“ şi „Drumul ar-
melor“). Încă de pe vremea dacilor liberi s-au efectuat exploa-
tări ale minereurilor de fier, cu o prelucrare ce poate fi numită
astăzi „ecologică“. Denumirea comunei Rusca Montană provine
de la munţii Poiana Ruscă, prin „rusca“ înţelegându-se „satul
de sub munte“. În afară de peisajele sălbatice ale Munţilor
Poiana Ruscă, localitatea Rusca Montană le oferă turiştilor
câteva obiective turistice demne de vizitat, monumentele
istorice și de patrimoniu fiind reprezentate de „Monumentul
Eroilor“, Biserica Romano-Catolică, Biserica Ortodoxă, Piaţa
Monte Grappa, Muzeul Peter Pan. Persoana reală Peter Pan
(care a inspirat personajul omonim din patrimoniul cultural
universal) a fost un soldat în armata austro-ungară, născut
în 1897 în localitatea Rusca Montană. Soldatul Peter Pan este
unul dintre cei peste 22900 de soldaţi care şi-au găsit sfârşitul
în luptele dintre italieni şi armata austro-ungară, lupte care au
avut loc între anii 1917-1918 pe Muntele Grappa din nordul
Italiei. În 1937, Clubul Turistic Bănăţean a ridicat în zonă un
monument al turismului, unic în lume. Amplasat inițial în locul
numit „Şapte Izvoare“, la o altitudine de 800 m, şi construit din
marmură, acest monument a fost mutat relativ recent la intra-
rea în localitatea Rusca Montană. Monumentul turismului este
alcătuit din opt blocuri compacte de marmură albă de Rușchița
și are o înălțime de circa 2 m.
Administrarea sitului
În sit există poteci pentru vizitare, precum și trasee turistice
cu locuri de campare prevăzute cu amenajări pentru colecta-
rea deșeurilor și vetre de foc. Sunt necesare bariere și puncte
de intrare, panouri de avertizare și atenţionare, panouri de
informare, panouri pentru orientare cu hărţi, puncte de infor-
0 0.9 1,8 2,7 km mare, amenajări pentru observare și supraveghere, precum și
trasee tematice.
555
Săcueni - RO SCI 0220
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Săcueni.
Suprafaţa: 733 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 20‘ 20‘‘; Long. E 22˚ 8‘ 21‘‘
Bioregiunea: Panonică Ecoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor Altitudinea: 182 max., 119 min., 155 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. Clima din zona sitului este continental-moderată, cu influen-
ţe oceanice şi mediteraneene, influenţată de circulaţia aeru-
Speciile de interes comunitar din sit lui nordic şi nord-vestic. Temperatura medie anuală este de
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina 10,7 °C. În marea majoritate a anului, vântul bate din direcţia
bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). Plante: vest, sud-vest, iar în timpul iernii sunt frecvente vânturile con-
*Dediţei (Pulsatilla pratensis ssp. hungarica). tinentale reci nordice şi nord-estice.
0 0,5 1 1,5 km
556
Sărăturile din valea Ilenei - RO SCI 0221
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Iaşi: Dumești, Leţcani, Româneşti.
Suprafaţa: 112 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 13‘ 56‘‘; Long. E 27˚ 22‘ 21‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Central al Moldovei Altitudinea: 147 max., 48 min., 77 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit accentuate apar şi erodisolurile. Pe suprafeţe destul de extin-
1310 - Comunităţi cu salicornia şi alte specii anuale care colo- se, în special în luncă apar hidrosolurile formate în locurile cu
nizează terenurile umede şi nisipoase; 1530* - Pajişti şi mlaş- exces de umiditate, reprezentate prin stagnosoluri favorizate
tini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 6430 - Comunităţi de substratul luto-argilos, slab permeabil sau impermeabil,
de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până gleisoluri a căror apariţie se datorează extinderii relativ mari a
la cel montan şi alpin. luncilor, teraselor joase şi microdepresiunilor în care apa freati-
că se cantonează la adâncimi reduse şi limnosoluri, soluri sub-
Speciile de interes comunitar din sit merse formate pe fundul unităţilor lacustre prezente în acest
Nevertebrate: Arytrura musculus. bazin într-un număr foarte mare. Cu o dezvoltare deosebită
se remarcă solonceacul şi soloneţul, soluri dezvoltate în urma
Caracterizarea sitului acumulării sărurilor solubile.
Prezentare generală
Situl este acoperit în proporţie de 50% cu pajişti şi mlaştini să- Hidrologie Biocenoza de material semincer pentru agricultură şi industrie uşoară.
răturate panonice şi ponto-sarmatice, habitat prioritar de inte- Pârâul Ilenei şi afluenţii acestuia alcătuiesc un sistem fluvial Vegetaţia Localităţile nu dispun în totalitate de alimentare în sistem
res comunitar, pe restul suprafeţei găsindu-se alte două tipuri dependent, tributar prin intermediul râului Bahlui râurilor Jijia Situl este important din punct de vedere botanic, fiind repre- centralizat cu apă potabilă (nefiind încă finalizată), situaţie în
de habitate de interes comunitar, Comunităţi cu Salicornia şi şi Prut. Lungimea cursului principal (al pârâului Ileana) este de zentat pe o mare suprafaţă de o pajişte ponto-sarmatică de care se află şi canalizarea (excepţie făcând oraşul Podul Iloaiei,
alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoa- 14 km. Hidrostructurile de adâncime captive cu presiune situ- sărături care se dezvoltă pe soluri de tipul solonciacurilor, cu unde există canalizare în curs de modernizare şi extindere).
se şi Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul ate sub nivelul talvegurilor râurilor conţin atât ape oligomine- unele specii rare precum hreanul sălbatic, glodurariţa, garoafa, Încălzirea locuinţelor se face în sistem individual, cu lemne.
câmpiilor, până la cel montan şi alpin. Tot aici a fost semnalată rale potabile şi nepotabile, cât şi ape cu mineralizare ridicată, mătriţă şi pătlagina. Alte specii importante identificate la nive- În zona sitului, în cadrul unui şantier arheologic, au fost scoase
şi prezenţa fluturelui buhă, o specie de interes comunitar con- recomandate în scopuri terapeutice. Hidrostructuri captive lul acestor pajişti sunt păiuşul stepic, pirul târâtor, peliniţa, pe- la iveală obiecte în special din ceramică, din diverse perioade:
siderată relict al vechii faune preglaciare. În sit este inclusă şi fără presiune se găsesc în depozitele sarmaţiene care apar la liniţa de sărătură, sica, păstăioara, irisul sălbatic, sparanghelul, neolitic, epoca bronzului, perioada migraţiilor, epoca daco-ro-
rezervaţia naturală cu același nume. zi în culmea interfluvială Bahlui-Jijija, având o mineralizare rugina, iarba de sărătură, limba mielului etc. O specie periclita- mană şi cea medievală. Astăzi se remarcă în localităţi bisericile
ridicată şi fiind valorificate înainte de al doilea război mondi- tă în România, care se găseşte în sit, este hodoleanul tătăresc, de lemn, cum sunt Biserica din lemn de la Păuşeşti din secolul
Biotopul al în scopuri terapeutice, în prezent izvoarele fiind colmatate. care apare împreună cu alte specii cum ar fi sângele voinicului, al XV-lea şi Biserica Rotundă din Leţcani, considerată unicat
Geologie/geomorfologie În cadrul structurilor de suprafaţă aflate în general deasupra aglica şi sânziana albă. Pe malul pârâului Ileana apar pipirigul, în România prin planul ei perfect rotund asemănător Bisericii
Zona aparţine din punct de vedere structural părţii central es- văilor râurilor din sit se identifică hidrostructuri de descărcare papura, stuful, cervana, lăcrimiţa şi mai multe specii de rogoz, Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Locuitorii comunelor săr-
tice a Platformei Moldoveneşti, care face parte la rândul ei din de tip interfluviu, ale căror acvifere se află la baza depozitelor ceea ce reprezintă o bună diversificare în componenţa floristică bătoresc în fiecare an zilele localităţii, când au loc manifestări
marea Platformă Est-Europeană. Platforma Moldovenească loessoide şi în depozitele sarmaţianului superior, cu alimenta- şi structurală a vegetaţiei higrofile din sit. culturale. În fiecare zi de luni se păstrează tradiţia veche a or-
reprezintă o zonă rigidă, consolidată încă din Proterozoicul re pluvio-nivală şi din apele de suprafaţă, identificate în zona ganizării unui târg de tip iarmaroc.
Mijlociu, cu un fundament cristalin vechi, cutat, faliat şi scu- interfluviului dintre Bahlui şi Jijia. Fauna
fundat la adâncimi mari mai ales spre sud şi vest, acoperit Fauna din sit a fost puţin studiată, totuşi în această zonă a fost Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
de o cuvertură groasă de sedimente paleozoice, mezozoice şi Aspecte climatologice identificată o specie de nevertebrate de importanţă comuni- perimetrului acestuia
terţiare. Aspectul general al reliefului este determinant în or- Aspectul general al reliefului, cu altitudini medii de sub 200 m tară şi anume fluturele buhă. Alături de acesta se găsesc în sit Supraexploatarea pajiştilor, executată periodic, mai ales în pri-
ganizarea şi evoluţia reţelei hidrografice, fiind rezultatul inter- şi poziţia geografică a bazinului hidrografic Ileana influenţează şi alte specii de lepidoptere vulnerabile sau periclitate cum ma parte a sezonului de vegetaţie, duce la apariţia de vetre de
acţiunii continue a factorilor interni cu cei externi, al regimului decisiv evoluţia elementelor climatice, cu rol important în for- este fluturele de mărul lupului. Fauna de vertebrate este cea buruieni în dauna speciilor native, modificarea destinaţiei tere-
geotectonic diferenţiat spaţio-temporal, al transgresiunilor marea scurgerii din acest bazin. Regimul anual al precipitaţiilor comună pajiştilor sărăturate, fiind reprezentată de şopârla de nurilor în scopul extinderii suprafeţelor cultivate determinând
şi regresiunilor marine repetate, precum şi al evoluţiei din cunoaşte variaţii importante, precipitaţiile medii lunare fiind câmp, şarpele de casă, cârtiţa, şoarecele de câmp, presura sură, modificarea compoziţiei floristice caracteristice sitului. Cosirea
Pliocen şi Cuaternar. în creştere în general din luna ianuarie sau februarie până în codobatura galbenă, mărăcinarul negru, sticletele, câneparul, înainte de maturizarea seminţelor afectează speciile caracte-
luna iunie, după care descresc până în ianuarie. Nebulozitatea scatiul, vânturelul roşu. ristice sitului, drenările modificând regimul hidric şi conţinutul
Pedologie atmosferică are valori medii anuale cuprinse între 6,2 şi 6,5%. de săruri din sol și afectând direct speciile halofile.
Se remarcă existenţa a două clase principale de soluri zonale, Durata efectivă de strălucire a soarelui însumează circa 2015 Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
respectiv a cernisolurilor caracteristice vegetaţiei de stepă şi ore/an la nivelul întregului bazin, însă cu unele diferenţieri Localnicii au ca principale preocupări agricultura (cultura ce- Administrarea sitului
silvostepă şi a luvisolurilor specifice etajului pădurilor de fo- în funcţie de altitudine şi condiţiile fizico-geografice locale. realelor, a viţei de vie şi a pomilor fructiferi), alături de creş- În sit sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri
ioase. Din clasa cernoziomurilor se găsesc următoarele tipuri şi Iernile sunt deosebit de geroase, iar verile sunt foarte secetoa- terea animalelor. La acestea se mai adaugă preocupări legate pentru orientare (hărţi), puncte de informare în comunităţile
subtipuri de sol: cernoziom tipic, cernoziom cambic, cernoziom se, majoritatea speciilor de plante maturizându-se şi înflorind de piscicultură, prelucrarea lemnului, prestări servicii, morărit învecinate şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. În pre-
argic şi faeoziom greic. Pe suprafeţe întinse, pe versanţii cu în- la începutul toamnei. şi panificaţie, exploatare forestieră, construcţii, prelucrarea şi zent, în zonă există doar un panou de informare.
clinări mai mari se întâlnesc regosolurile, iar în cazul eroziunii procesarea laptelui şi a altor produselor animale, producere
0 0,5 1 1,5 km
557
Sărăturile Jijia Inferioară - Prut - RO SCI 0222
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Iaşi: Andrieșeni, Gropnița, Movileni, Popricani, Probota, Trifești, Victoria, Vlădeni, Țigănăși.
Suprafaţa: 10.613 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 24‘ 3‘‘; Long. E 27˚ 19‘ 17‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Câmpia Moldovei Altitudinea: 148 max., 32 min., 42 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Sărăturile Jijia Inferioară - Prut - RO SCI 0222
558
încă locuinţe neracordate) şi nici de canalizare (cu excepţia co- sate au loc manifestări ca „Zilele Satului“ sau „Întâlnirea cu Administrarea sitului Tot în cadrul fermelor există şi clădiri administrative, însă este
munei Şipote şi unei părți a comunei Popricani), iar încălzirea fii satului“. Demnă de amintit în zonă este şi Casa Memorială În sit există panouri de avertizare/atenţionare, panouri de necesară şi amenajarea uneia care să fie utilizată exclusiv pen-
caselor se face numai în sistem individual, cu lemne. Costache Negruzzi din Hermeziu, om politic şi scriitor român informare şi bariere, însă acestea nu sunt suficiente, fiind ne- tru administrarea sitului, precum şi a unor puncte de informa-
În zonă au fost descoperite vestigii din paleolitic, neolitic, din perioada paşoptistă care s-a născut pe aceste meleaguri. cesară suplimentarea lor, în special pentru semnalizarea unor re, centre de vizitare/informare şi staţiuni ştiinţifice dedicate
epoca bronzului, epoca marilor migraţii şi feudalism, precum Se mai păstrează aproape în toate localităţile obiceiul târgului zone sensibile din interiorul sitului şi limitarea accesului la ele cercetărilor. Pentru observarea păsărilor şi a habitatelor este
şi un tezaur cu bijuterii din aur, care acum se află la Muzeul de produse şi animale din fiecare zi de joi. pe parcursul întregului an sau doar în momentele cheie din ci- necesară ridicarea de observatoare şi foişoare, iar pentru un
de Istorie al României din Bucureşti. Întreaga zonă abundă de clul biologic al speciilor. Există puncte de intrare în sit şi poteci management mai bun al vizitatorilor în sit sunt necesare locuri
lăcaşuri de cult, mănăstiri, biserici, troiţe, dintre care se remar- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara de vizitare, însă mai este nevoie de înfiinţarea unor trasee te- de campare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor.
că bisericile de lemn din satele Iepureni şi Poiana. Localnicii perimetrului acestuia matice semnalizate corespunzător. Orientarea în sit se face cu
păstrează obiceiurile legate de sărbători şi cele legate de hra- Tăierile ilegale şi braconajul au un impact negativ suficiente panouri de orientare (hărţi), iar unele zone (fermele
murile bisericilor, momente în care în cele mai multe dintre asupra sitului. piscicole) sunt împrejmuite pentru a se limita accesul turiştilor.
0 1 2 3 km
559
Sărăturile Ocna Veche - RO SCI 0223
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Cluj: Turda
Suprafaţa: 133 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 35‘ 25‘‘; Long. E 23˚ 47‘ 21‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 412 max., 351 min., 368 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
560
Scroviştea - RO SCI 0224
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Ilfov: Ciolpani, Periş, Snagov.
Județul Dâmboviţa: Niculeşti.
Județul Prahova: Poienarii Burchii.
Suprafaţa: 3.391 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 42‘ 51‘‘; Long. E 26˚ 3‘ 46‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române, Stepa Câmpiei Române
Altitudinea: 133 max., 86 min., 118 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
561
Seaca - Optăşani - RO SCI 0225
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Olt: Cungrea, Leleasca, Poboru, Spineni.
Suprafaţa: 2.110 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 42‘ 49‘‘; Long. E 24˚ 28‘ 10‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române Altitudinea: 337 max., 227 min., 310 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
0 0,5 1 1,5 km
562
Semenic - Cheile Caraşului - RO SCI 0226
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Caraş-Severin: Anina, Bozovici, Brebu Nou, Caraşova, Ciudanoviţa, Goruia, Mehadica, Prigor, Reşiţa, Teregova, Ticvaniu
Mare, Văliug.
Suprafaţa: 37.555 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 8‘ 7‘‘; Long. E 21˚ 52‘ 35‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Munţii Banatului Altitudinea: 1445 max., 106 min., 822 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit de un număr de 24 de habitate naturale de interes comunitar,
3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; dintre care șase sunt prioritare. Din punct de vedere fitogeo-
3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râ- grafic, flora este alcătuită în principal din elemente eurasiatice
urilor montane; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6110* (33,33 %) care formează fondul general al florei din regiunea
- Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso- temperat europeană. Acestora li se adaugă elemente europene
Sedion albi; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, tur- (15%) și central europene (13%). În sit au fost identificate un
boase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 - Comunităţi număr de 1277 de specii de plante evoluate. Abundența mare
de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, a speciilor de stâncărie se datorează prezenței reliefului carstic,
până la cel montan şi alpin; 6510 - Pajişti de altitudine joasă care dă o notă caracteristică sitului. În sit se întâlnește o diver-
(Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 6190 - Pajişti sitate faunistică importantă, atât în ceea ce privește numărul
panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis); 7120 - de specii (672 de specii, dintre care 509 specii de nevertebrate seacă-vale de doline este prezentă în cvasitotalitatea peri- temperatura medie anuală variază între 6 și 10 °C și climatul
Turbării degradate capabile de regenerare naturală; 7220* și 162 de vertebrate), cât și prin valența ecologică a acestora. metrului cu roci solubile. În zonele de platou şi pe culmi se montan, în care temperatura medie anuală variază între 4 și
- Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); Dintre cele 509 de specii de nevertebrate sunt endemice 56 de întâlnesc frecvent avene şi peşteri fosile, cu excepţia zonei de 6 °C. Cantitățile medii anuale de precipitații sunt cuprinse între
8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 7110* specii. Fiind o zonă refugială în timpul glaciațiunilor, în sit au la contactul calcar-şisturi cristaline. În principalele văi (Caraş, 1400 mm în zona înaltă a Masivului Semenic și 800 mm pe pla-
- Turbării active; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; supraviețuit specii relicte terțiare precum melcii Amphimelania Buhui, Gârlişte, Sodol) există o serie de peşteri, accesibile sau tourilor carstice și în zona Cheilor Carașului și Gârliștei. Direcția
9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9150 - Păduri holardi (endemit balcanic), Herilla ziegleri dacica (specie nu, aflate în diferite stadii evolutive. vântului este influențată de relieful accidentat. În zona înaltă a
medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 91E0* - endemică pentru Banat) și insecta cu aripi pergamentoa- Semenicului predomină vânturile de S-SV și cele de N-NV, cu
Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno- se Zubovskia banatica (specie endemică pentru România). Pedologie viteze medii de circa 10 m/s. În zonele joase se face simțită in-
Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 6210* - Pajişti uscate Ihtiofauna sitului este diversă, fiind menționată prezența a pa- Datorită suprafeței mari și a condițiilor edafice, în sit sunt în- fluența reliefului, viteza medie a vântului atingând doar 2 m/s,
seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros tru specii de pești de interes comunitar. Amfibienii se remarcă tâlnite patru clase de soluri (molisoluri, argiluvisoluri, cambi- predominând vânturile vestice și uneori cele din SE. În condiții
(Festuco Brometalia); 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi prin prezența a 12 specii, dintre care două specii sunt de inte- soluri și soluri neevoluate). Molisolurile sunt reprezentate prin de cer senin, pe versanți și pe văi apar brize de munte și de vale.
calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea ro- res comunitar. Speciile de reptile sunt și ele numeroase. Dintre soluri rendzinice tipice și litice, care se formează pe calcare, Vânturile locale predominante sunt Austrul și Coșava. Austrul
tundifolii); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică mamifere întâlnim cele trei carnivore mari, dar şi 15 specii de dolomite, precum și pe versanții însoriți. Argiluvisolurile sunt este un vânt vestic, uscat și cald pe timpul verii, în perioada
pe roci calcaroase; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi lilieci. În sit se afla 97 de peșteri studiate din punct de vedere reprezentate prin sol brun, ce se formează pe șisturi sau prin de iarnă fiind lipsit de precipitații și însoțit de geruri. Coșava
abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91K0 - Păduri ilirice de Fagus biospeologic. Situl se suprapune cu parcul național cu acelaşi luturi ușoare, pe versanți. Cambisolurile sunt prepoderente în este un vânt foarte intens, cu caracter de foehn, cald și uscat,
sylvatica (Aremonio-Fagion); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi nume și include cinci rezervații științifice (Cheile și Izvoarele sit (circa 70%), fiind reprezentate prin sol brun tipic și rendzi- care bate în general din SE și uneori din est. Coșava își face mai
carpen; 91L0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio- Carașului, Izvoarele Nerei, Cheile Gârliștei, Buhui) și trei nic, brun acid tipic și litic, precum și pseudorendzinic tipic, care rar simțită prezența, în general doar în partea de SV a sitului.
Carpiniori); 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării Monumente ale Naturii (peșterile Comarnic, Popovăț și Buhui). se formează pe roci calcaroase, pe roci cuarțite și micașisturi,
oscilante (nefixate de substrat). pe versanți umbriți. Solurile neevoluate sunt reprezentate prin Biocenoza
Biotopul regosol și litosol, acoperind circa 2% din aria sitului. În sit mai Vegetaţia
Speciile de interes comunitar din sit Geologie/geomorfologie pot fi întâlnite și alte tipuri de sol, de importanță minora, fie- Marea diversitate floristică întâlnită pe o suprafață relativ
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă Munții Aninei și Semenicului aparțin domeniului getic și care fiind sub 0,5%. restrânsă se datorează complexității factorilor staționali ai
(Bombina variegata). Mamifere: Liliacul mare cu potcoa- danubian, precum și parautohtonului de Severin și depresi- reliefului carstic, precum și așezării la răscrucea unor valuri
vă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mic cu potcoavă unilor post-tectonice. Formațiunile geologice sunt reprezen- Hidrologie succesive de migrație floristică, având origini fitogeografice
(Rhinolophus hipposideros) • Liliacul cu potcoavă a lui Blasius tate de roci metamorfice, sedimentare și magmatice. Munții Principala sursă de apă o constituie masivul Semenic, de unde diferite. Pădurile de fag ocupă peste 80% din suprafața sitului.
(Rhinolophus blasii) • Liliacul mediteranean cu potcoavă Semenicului sunt bine reprezentați în perimetrul sitului, în izvorăsc râurile Timiș, Bârzava, Nera și pârâul Poneasca, aces- Făgetele montane sunt dominate de fag, carpen, tei cu frunza
(Rhinolophus euryale) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus) componența lor intrând șisturi cristaline intens metamorfoza- tea având debite considerabile pe tot parcursul anului. Râul lată, adăpostind specii de pochivnic, ferigă, năpraznic, popilnic
• Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cu picioare lungi te. Munții Aninei sunt reprezentați prin șisturi cristaline, peste Timiș este cel mai mare râu interior al Banatului, având o lun- iepuresc, găinuși, salvie. Plantele inferioare sunt reprezentate
(Myotis capaccinii) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • care se dispun roci sedimentare puternic cutate. Rocile erupti- gime de 339,7 km care îi permite să ajungă în Serbia (Provincia prin circa 290 de specii, dintre care 18 specii de licheni. La obâr-
Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac comun (Myotis ve din zona vârfurilor Semenic, Piatra Groazei, Piatra Nedeea Voivodina). Râul Bârzava are o lungime totală de 166 km, șia văii Carașului se află o zonă interesantă din punct de vedere
myotis) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs și Slatina-Timiș sunt reprezentate prin granitoide de Poneasca dintre care 39 km se regăsesc pe teritoriul Serbiei. Râul Nera geologic, geografic și floristic. Aici, pe câteva platouri calcaroa-
(Lynx lynx) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi). și Lindefeld-Buchin. Sedimentarul mezozoic este reprezentat izvorăște de sub Vârful Piatra Goznei și are o lungime de 131 se, doline și mici bazine, se întâlnesc brădete pure și brădete
Nevertebrate: Scoica de râu (Unio crassus) • Maculinea nau- prin calcare recifale, care stau peste cristalinul metamorfic al km. După ce trece prin zona depresionară a Munţilor Semenic, cu fag ce se remarcă prin bogăția ferigilor și a orhideelor. Apar
sithous • *Callimorpha quadripunctaria • Croitorul cenuşiu seriei de Miniș, iar către nord, vin în contact cu granitoidele Aninei şi Almăjului, prin Depresiunea Bozoviciului, primeşte vestigii ale vegetației submediteraneene, ajunsă în Banat în
(Morimus funereus) • *Racul de ponoare (Austropotamobius de Poneasca, cu marne și gresie. Sedimentarul neozoic este numeroşi afluenţi (Nergana, Nergăniţa, Lapuşnic, Moceriş, perioada postglaciară (unghia ciutei, garofiță, garofiță alba,
torrentium) • Nymphalis vaualbum • Cosaş (Isophya costa- reprezentat de argile, marne, conglomerate, nisipuri și pie- Bania, Coşava, Helisag, Prigor, Iablacina, Rudăria, Şopot, Valea sipică, ai sălbatic, bărbușoară de munte, buruiana vântului,
ta) • Lycaena dispar • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Carab trișuri. În sectorul Culoarului Caransebeş există o abundenţă Rea, Bei și Miniş). În sit există și trei lacuri artificiale, cu volu- umbeliferă, coada-iepurelui, şugărel de munte, borbișor, o
(Carabus variolosus) • Chilostoma banaticum. Pești: Moioagă de pietrişuri şi nisipuri cu intercalaţii de marme şi lentile de me mici de apă. Unul dintre lacuri este situat în subteran în specie de flămânzică). Elementul continental pontic-panonic
(Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio cărbuni. Cuaternarul este reprezentat de pietrișuri, nisipuri, Peștera Buhui, iar celelalte două au apărut prin construirea a este reprezentat printr-un procent mic de specii, întâlnindu-se
kessleri) • Dunariţă (Sabanejewia aurata). Plante: Papucul argile, depozite loessoide, aluviuni ale luncilor și albiilor mi- două baraje, Gozna și Trei Ape, pentru alimentarea cu apă mu- mai ales pe pajiști și tufărișuri aflate pe locul pădurilor de cer,
Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). nore de la periferia Masivului Semenic, de pe versanți, văi și nicipiul Reșița. gârniță și gorun. Dintre speciile meridionale, cele mai nume-
depresiuni. Munții Semenic prezintă un relief puțin spectacu- roase se întâlnesc în tufărișuri de tipul șibliacurilor și în vege-
Caracterizarea sitului los, o rețea hidrografică densă, cu suprafețe de nivelare mari Aspecte climatologice tația stâncăriilor însorite din zona Cheilor Carașului și Gârliștei.
Prezentare generală și culmi domoale atingând înălțimile cele mai mari din sit (Vf. Situl se încadrează din punct de vedere al climei în zona tem- Menționăm prezența unor specii rare precum curcubeul, sipica,
Condițiile deosebit de variate din Munții Banatului au deter- Piatra Goznei 1444 m, Vf. Semenic 1445 m). Munții Aninei pre- perat-continentală moderată, subtipul bănățean, cu nuanțe iarba osului, șoaldina aurie, sugelul, garofița albă, a unor specii
minat instalarea unei flore bogate în specii, atât din punct de zintă platouri calcaroase cu doline, uvale, câmpuri de lapiezuri submediteraneene. Subtipul bănățean este caracterizat prin de bărbușoară, râjnică, guşa-porumbelului, cimbru balcanic,
vedere al plantelor inferioare, cât și al speciilor de plante evo- ce sunt străbătute de văi active cu versanți abrupți, la baza circulația maselor de aer atlantic și prin frecvente invazii ale tufe de iarbă de stâncărie. Pajiștile instalate pe locul păduri-
luate. O caracteristică esențială pentru această zonă, reflectată cărora sunt prezente numeroase peșteri și izvoare, văi oarbe, maselor de aer mediteranean. Temperaturile medii anuale lor defrișate se remarcă prin dominanța unor specii de colilie,
în structura florei și a vegetației, este prezența a numeroase chei, podișuri presărate de doline. Datorită numeroaselor curi- din sit variază în funcție de altitudine (4 °C în partea înaltă a păiuș, păiuș stepic, iarba câmpului. În mlaștini întâlnim diverse
specii iubitoare de căldură de origine mediteraneană, balcani- ozități de relief, zona reprezintă o atracție turistică importantă Masivului Semenic și 10 °C în zona joasă a Cheilor Carașului). specii de mușchi, rogoz, cimbru, păiuș, șuvară, merișor, afin,
că, balcano-ilirică, balcanicopanonică și moesică. Situl cuprin- (Cheile Carașului). Linia de evoluţie vale activă-ponoare-vale Există aici două tipuri de climat, climatul de dealuri în care călțunul doamnei, bobornic, drăgaică, ochiul boului (găinuşe,
563
sclipeţei, scrântitoare, strâmsurea), tepoşică (parul porcului), Fauna mic cu potcoavă, liliacul cu potcoavă a lui Mehely, liliacul medi- vechi laminor din România, „Laminorul de tablă cu abur“ (în
stupitul cucului. Specificitatea sitului este dată și de plantele În sit există o diversitate faunistică importantă, atat în ceea ce teranean cu potcoavă, liliacul cu potcoavă a lui Blasius, liliacul prezent hala 1845). Dintre monumentele istorice și de arhitec-
dacice și daco-balcanice (garofițe, clopoței, sânziene de mun- privește numărul de specii (671, dintre care 509 nevertebrate cârn, liliacul cu aripi lungi, liliacul comun, liliacul lui Brandt, li- tură din Reșița menționăm Ansamblul medieval de la Reșița
te). Microclimatul umed și umbrirea pronunțată în zonele li- și 162 de vertebrate) cât și valența ecologică a acestora. Melcul liacul cu urechi mari, liliacul cu picioare lungi, liliacul cărămiziu, (cartier Moroasa, punct „Ogasele“, sec. XIV–XV), Cazinoul ger-
mitrofe pădurii favorizează dezvoltarea unor elemente mon- Herilla ziegleri dacica este o specie strict protejată, un relict terți- liliacul comun mic, liliacul mustăcios, liliacul urecheat gri, lilia- man din Reșița (edificat în 1862, în prezent Direcția Muncii,
tane la altitudini joase (limba cerbului, năpraznic, valeriană). ar (specie endemică pentru Banat, întâlnită în 14 peșteri din sit). cul urecheat brun, liliacul nordic, liliacul pitic, liliacul de amurg, Asigurări Sociale și Casa de Pensii), Biserica romano-catolică
Pe grohotișuri calcaroase însorite vegetează la altitudini mici Dintre speciile de nevertebrate identificate în peșteri, endemice liliacul mic. Pe lângă mamiferele mari (lup, râs, urs brun, cerb „Maria Zăpezii“ (1848), precum și Vila Veche (1893-1894) și
specii de păiuș roșu, clopoțel, șoaldină aurie. În apropierea pă- pentru acest nucleu carstic sunt specia oarbă Lithobius dacicus, carpatin și căprior) coabitează un număr mare de mamifere mai Ansamblul urban „Zona Rânduri“ (1855-1860). În localitatea
durii de fag apar specii de năpraznic, clopoțel, ruginiță, unghia miriapodul Bulgarosoma ocellatum și gândacul Duvalius milleri. mici (pisica sălbatică, jderul de piatră, jderul de copac, bursucul, Anina, Biserica Romano-catolică din cartierul Steierdorf a fost
ciutei, șovârf, smeoaică și liliac. Pe pereții calcaroși și pe pante, Melcii sunt reprezentați prin 48 de specii, dintre care 17 specii dihorul, nevăstuica, iepurele de câmp, veverița, chițcanul de pă- construită în anul 1787. Biserica Bozovici din satul omonim a
menționăm prezența unor specii de priboi, sipică, șoaldină sunt endemice sau rare. Pseudoscorpionii sunt reprezentați dure, șobolanul de apă, chițcanul de câmp bicolor, chițcanul de fost edificată în anul 1750. În Anina se sărbătorește anual, în
aurie, unghia ciutei etc. Pajiștile dominante de păiuș și păiuș prin șapte specii, dintre care trei sunt specii endemice. Dintre apă, pârșul de alun, pârșul cu coadă stufoasă, chițcanul de mlaș- luna iunie, Hramul Bisericii Romano-catolice din Steierdorf,
roșu prezintă o largă răspândire în silvostepa bănățeană, inclu- nevertebratele prezente în sit menționăm rădașca, croitorul tină). În sit au fost inventariate numeroase specii de păsări ca având loc și o paradă a portului popular german. Localitățile
Semenic - Cheile Caraşului - RO SCI 0226
zând specii de rogoz, sulițică, rușinariță, măzărea. Stațiunile cenușiu, fluturele țestos, fluturele de noapte Hera, fluturele barza albă, acvila de munte, acvila țipătoare mică, acvila mică, Goruia, Văliug și Bozovici păstrează multe dintre tradițiile și da-
dominate de firuță prezintă soluri umede, apa freatică aflân- de foc, cornul bănățean, croitorul mare al stejarului, carabul, cucuveaua, eretele de stuf, viesparul, șerparul, șoimul călător, tinile populare (Ruga satului, Balul Lacului, Sărbătorile Zăpezii,
du-se la mică adâncime. Speciile iubitoare de umezeală sunt albăstrelul, cărăbușul, scoica de râu bivalvă Unio crassus. Pe șoimulețul de iarnă, vânturelul de seară, ierunca, buha mare, Bal Mascat, Festivalul Văii Almajului).
numeroase aici (pipirig, rogoz, drăgaigă, drețe, orhideea flu- lângă aceste specii importante din punct de vedere conservativ, huhurezul mare, caprimulgul, ghionoaia sură, ciocănitoarea
ture, păpădie dălină, iarba-câmpului, talpa-gâștei). În văile în sit se regăsesc numeroase specii protejate endemice sau rare neagră, ciocănitoarea de grădină, ciocănitoarea cu spate alb, Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
umede, pe pante calcaroase abrupte întâlnim alunul turcesc, (scorpionul carpatic, scoica de râu Unio pictorum, albăstrița pă- ciocănitoarea de stejar, ciocârlia de pădure, muscarul gulerat, perimetrului acestuia
gorunul și fagul. Stratul arborescent este dominat de frasin, pe tată, cosașul de stepă). Un element interesant prezent în apele muscarul mic, sfrânciocul cu frunte neagră, sfrânciocul roșiatic, Pajiștile de păiuș roșu și păiuș din sit sunt folosite ca pășuni, cu
alocuri putând vedea carpen, fag, tei argintiu, mojdrean, liliac, sitului este reprezentat de fusar, alături de care se întâlnesc plă- presura de grădină, mierla de piatră, câneparul, drepneaua, productivitate mică, cele mai multe fiind destul de degradate
scumpie, cărpiniță, corn, sânger, păducel, alun etc. Făgetele de tica, scobarul, răspărul, beldița, guvidul, zvârluga, porcuşorul de drepneaua neagră. și supuse eroziunii. Incendierea distruge atât stratul de humus
surducuri aflate pe grohotișurile calcaroase sunt dominate de nisip, plevușca, mreana vânătă, zglăvoaca, porcușorul, dunări- cât și microfauna, schimbă pH-ul solului, acesta fiind invadat
fag de Crimeea și alun turcesc, stratul ierbos fiind caracterizat ța, moioaga. Amfibienii sunt reprezentați prin numeroase specii Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE de o specie de ferigă toxică. Tăierile ilegale și braconajul au un
de priboi, dumbravnic, ciuboţica cucului, spânz verde, ghio- (triton cu creastă, buhai cu burtă galbenă, salamandră de foc, Principalele activități economice sunt reprezentate de silvicul- impact negativ.
cel, omag galben, vinariță, crin de pădure, piciorul cocoșului. triton comun, triton de munte, broască râioasă verde, broască tură, exploatarea și prelucrarea lemnului, minerit, industria
Pădurile de gorun și carpen ocupă în sit suprafețe mici, inclu- râioasă brună, broască mare de lac, broască roșie de pădure, textilă, prestări servicii, comerț. Alte activități din zona sitului Administrarea sitului
zând specii de păducel, clopoțel, ciuboțica cucului, sănișoară, broască roșie de munte, broască de pământ brună, brotăcel). includ creșterea animalelor, agroturismul, pomicultura, pescu- Există bariere și puncte de intrare, panouri de informare, pano-
sor-cu-frate, popilnic iepuresc, cucută de pădure, crestată, În sit se regăsesc următoarele specii de reptile: gușter, șopârla itul și piscicultura, exploatarea stufului, producerea energiei uri pentru orientare cu hărţi, clădiri administrative, centre de
piciorul caprei. Tufărișurile de cărpiniță s-au instalat în locul de nisip, șopârla de munte, șopârla de ziduri, năpârca, șarpe de electrice, activitățile de vânâtoare și pescuitul sportiv, turis- vizitare și puncte de informare, amenajări pentru observare/
pădurilor defrișate și includ specii precum moartea puricelului, apă, șarpele lui Esculap, șarpe de alun, vipera neagră și vipera cu mul montan. supraveghere, poteci/drumuri pentru vizitare, nouă trasee tu-
măciuca ciobanului, izmușoară de câmp, unghia ciutei, liliac, corn. În sit există colonii sau exemplare izolate de lilieci. O parte Linia de cale ferată 925 (Anina-Oravița) reprezintă prima cale ristice, trasee tematice, locuri de campare cu amenajări pentru
mojdrean, ghimpe. dintre speciile întâlnite în zona de referinţă au colonii de hiber- ferată din România (1855) și trece pe lângă satul Gârliște, unde colectarea deșeurilor și vetre de foc. Este necesară amplasarea
nare sau maturitate în peşteri: liliacul mare cu potcoavă, liliacul străbate cel mai lung tunel din țară. În Reșița se află cel mai de panouri de avertizare/atenţionare.
564
Sighişoara - Târnava Mare - RO SCI 0227
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Mureş: Albeşti, Apold, Daneş, Saschiz, Sighişoara, Vânatori.
Județul Sibiu: Agnita, Aţel, Biertan, Bârghiş, Dumbrăveni, Hoghilag, Iacobeni, Laslea, Moşna.
Județul Braşov: Buneşti, Caţa, Jibert, Rupea.
Județul Harghita: Cristuru Secuiesc.
Suprafaţa: 85.815 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 8‘ 4‘‘; Long. E 24˚ 49‘ 16‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 829 max., 315 min., 541 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit conservarea efectivelor populaţionale a șase specii de mami-
6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe fere, patru specii de amfibieni și reptile, patru specii de peşti,
substrat calcaros (Festuco Brometalia); 6240* - Pajişti stepice 15 specii de nevertebrate şi șapte specii de plante vasculare. Biotopul definite, se întâlnesc solurile aluviale, urmare a procesului de
subpanonice; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus Un număr de șapte habitate naturale din sit sunt prioritare Geologie/geomorfologie aluvionare. Din cauza intervenţiei antropice abuzive în mediul
pratensis Sanguisorba officinalis); 9110 - Păduri de fag de tip pentru conservare, între care Păduri aluviale cu anin negru şi Situl este localizat în Podişul Hârtibaciului de Nord și include natural, zona prezintă degradări ale păturii de sol. Astfel, so-
Luzulo Fagetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa frasin sau Vegetaţia de silvostepă eurosiberiană cu stejar, sunt Culmea Beia. În nord, limita sitului merge pe culoarul Târnavei lurile erodate sau regosolurile, deşi sunt întâlnite pe areale
şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion al- extrem de bine reprezentate. Alte tipuri de habitate, precum Mari, între localităţile Vânători în est şi Saroş pe Târnave în vest, reduse, se caracterizează printr-o răspândire.
bae); 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum, Păduri de iar în sud coboară până aproape de valea Hârtibaciului. Zona
vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; fag de tip Asperulo-Fagetum sau Tufărişuri subcontinentale este clădită pe formaţiuni neogene, în care predomină panoni- Hidrologie
40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 6430 peri-panonice realizează acoperiri semnificative, între cele mai anul şi sarmaţianul. Substratul geologic prezintă o alternanţă Reţeaua hidrografică este tributară râului Târnava Mare,
- Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nive- mari din ţară. Vegetaţia forestieră panonică este compusă din de strate impermeabile de marne şi argile cu strate permea- care are un debit mediu anual cuprins între 11 şi 14,5 m2/s.
lul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 3240 - Vegetaţie stejar pufos, în amestec cu stejar pedunculat, arţar tătărăsc bile de nisipuri, gresii slab cimentate, pe alocuri conglome- Majoritatea afluenţilor Târnavei Mari din sit sunt afluenţi de
lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; şi păr pădureţ. Dintre plantele de interes comunitar prezente rate și depozite gazeifere (Noul Săsesc şi Buneşti). Depozitele stânga. De la est la vest văile afluente sunt Valea Mare, care
9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; în sit menționăm specia de orhidee papucul Doamnei, capul cuaternare aluviale şi holocene acoperă văile afluenţilor şi confluează cu Valea Fişer în amonte de Rupea după care se
9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, groho- şarpelui, irisul sălbatic, hodoleanul, turița, angelica de baltă, lunca Târnavei Mari. Au o grosime de până la 7 metri, fiind varsă în Târnava (în aval de Rupea), Valea Scroafei sau Valea
tişuri şi ravene; 91H0* - Vegetaţie forestieră panonică cu clopoțeii de baltă, iar dintre raritățile floristice, planta cântă- alcătuite din pietrişuri, nisipuri cu lentile de luturi prăfoase, Saschiz care se varsă în Târnava în amonte de Vânători, Valea
Quercus pubescens; 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosibe- rețului, plantele medicinale arnica, rușcuța de primăvară și toate colmatate accentuat. Din punct de vedere geografic, Şapartoc la Albeşti, Valea Şaeşului, care îşi varsă apele în
riană cu Quercus spp.; 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus iarba de junghiuri, specia de orhidee numită popular căpşuniţă situl cuprinde Culmea Beia, Dealurile Vânători şi Noul Săsesc. Târnava Mare la Sighişoara, văile Stejăreni şi Criş, care con-
alba; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 91Y0 - roşie, laleaua pestriță, gladiola imbricată, diverse tipuri de ro- Morfologia zonei este puternic fragmentată de numeroa- fluează şi se varsă apoi în Tarnava Mare, Valea Laslea, care
Păduri dacice de stejar şi carpen; 9130 - Păduri de fag de tip goz etc. În lista speciilor care fac obiectul desemnării sitului se se văi ce curg spre Târnava Mare. Culmea Beia sau Dealurile confluează cu Valea Mălâncrav şi se varsă în Târnava (în aval
Asperulo-Fagetum; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie regăsesc câteva rarităţi faunistice şi floristice, dintre animale Roadeşului este orientată pe direcţia NV-SE, pe o lungime de de Daneş), Valea Valchid şi Valea Biertan. Afluenţii de dreapta
tip Magnopotamion sau Hydrocharition. menționând vidra și pisica salbatică, peștii iubitori de substrat circa 30 km, începând de la est de Vânători, până la Rupea. tributari Târnavei Mari sunt pârâul Homorodul Mic (care se var-
nisipos dunarița sau nisiparniţa, moioaga, petrocul, scoica de Este un compartiment geografic bine conturat de culoarele să în Târnava, în aval de Rupea), valea Homorodul Mare, pârâul
Speciile de interes comunitar din sit râu, fluturele Maturna şi fluturele roşu de mlaştină (fluturaș înalte ale aliniamentului Văii Paloş-Pasul Beia-Valea Archita Paloş. Fiecare dintre aceste văi este formată prin confluenţa
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • purpuriu), gândacii croitorul mare al stejarului şi unicornul, co- şi apoi de Valea Fişer-Valea Saschiz, prezentând altitudini de mai multor văi secundare, unele cu debit permanent, altele
Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Broască saşul transilvan. De asemenea, situl găzduiește patru specii de 700-800 m. Dealurile Vânători cuprind spaţiul dintre văile Şaeş cu debit temporar. Bălţile temporare sunt frecvente în zonă,
ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton comun transil- lilieci de interes comunitar (liliac cârn, liliac mic, liliac mare cu în vest şi Saschiz în est. În acest sector se remarcă prezenţa fiind importante pentru menţinerea efectivelor populaţiilor de
vănean (Triturus vulgaris ampelensis). Mamifere: Liliacul bot ascuțit, liliac de amurg). Este cel mai întins sit din bioregiu- dominantă a nisipurilor şi argilelor dispuse în strate foarte amfibieni. Straturile acvifere sunt cuprinse între 1,2 şi 10 m,
mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • *Lup (Canis nea continentală a României. Armonioasa convieţuire a comu- puţin înclinate pe direcţia N-NV, ceea ce imprimă un caracter cu debite variind între 0,2 și 8 l/s. În zonele înalte, adâncimile
lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • nităţilor locale cu natura, îndeosebi a comunităţilor săseşti în simetric reţelei hidrografice. Altitudinile depăşesc 700 m, iar variază între 5 și 10 m. În zona de luncă, pânza de apă freatică
Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliac comun (Myotis trecut, a dus la conservarea unei diversităţi biologice remarca- gradul de împădurire este în prezent ridicat. Dealurile Noul se află la o adâncime mai mică (sub 5 m).
myotis). Nevertebrate: Euphydryas aurinia • Euphydryas bile. Importanţa europeană a sitului este specială deoarece aici Săsesc se sprijină în nord pe culoarul Târnavei mari, ajungând
maturna • Eriogaster catax • *Callimorpha quadripuncta- există cele mai mari suprafeţe de pajişti naturale cu procese în est la Valea Şaeşului, în sud la valea Hartibaciului, iar în vest Aspecte climatologice
ria • Maculinea teleius • Lycaena dispar • Rădaşcă, Răgacea ecologice nealterate. Utilizarea tradiţională a terenurilor în cea la Valea Moşnei, incluzând văile Laslea şi Biertan. Acest sector Arealul sitului se încadrează în zona cu climat temperat con-
(Lucanus cervus) • *Cărăbuş (Osmoderma eremita) • Cărăbuşul mai mare parte a sitului a păstrat o diversitate biologică ridica- are altitudini ceva mai mici (600 m) și se remarcă prin prezenţa tinental moderat, cu uşoare influenţe oceanice, tipic zona de
cu corn (Bolbelasmus unicornis) • Leptidea morsei • Croitor tă, acesta rămânând neschimbată din evul mediu până în zile- domului Noul Săsesc, precum și prin gradul ridicat de acoperire dealuri şi podişuri cu altitudini cuprinse între 300 şi 800 m, cu
mare (Cerambyx cerdo) • Catopta thrips • Cosaşul transilvan le noastre. În sit există două arii naturale protejate de interes cu păduri. topoclimate de luncă şi de vale care influenţează în mod spe-
(Pholidoptera transsylvanica) • Vertigo angustior • Scoica de naţional, Rezervaţia de stejar pufos de la Daneş (12 ha, satul cific regimul termic şi al precipitaţiilor ducând la inversiuni de
râu (Unio crassus). Pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Criţ) şi Stejarii multiseculari de la Breite. Rezervaţia de la Breite Pedologie temperatură, la o frecvenţă crescută a ceţurilor și la prezenţa
Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Petroc (Gobio kessleri) • Petroc este o pajişte împădurită cu goruni şi stejari multiseculari, cei Zona sitului are o fizionomie caracterizată prin alternanţa curenţilor „de culoar“. Temperatura medie anuală a aerului este
(Gobio uranoscopus). Plante: Papucul Doamnei, Blabornic mai mulţi dintre aceşti arbori având dimensiuni apreciabile. mai multor tipuri de soluri. Sunt prezente soluri din șase clase de circa 8,4 °C. Suma medie anuală a precipitaţiilor atmosferice
(Cypripedium calceolus) • Angelică de baltă (Angelica palustris) Platoul Breite este considerat printre cele mai extinse habitate (molisoluri-cernisoluri, argiluvisoluri-luvisoluri, cambisoluri, se ridică la 650-700 mm. Fenomenele meteorologice speciale
• Capul şarpelui (Echium russicum) • Târtan, Hodolean (Crambe de acest gen din Europa, precum şi cel mai mare din centrul vertisoluri, antrisoluri şi soluri neevoluate, protisoluri). Pe dea- (bruma, ceaţa deasă şi primul îngheţ) apar de regulă în lunile
tataria) • Adenophora lilifolia • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • şi estul Europei. Platoul Breite reprezintă o pădure „modificată lurile joase şi terasele înalte sunt prezente argiluvisoluri (sol octombrie-noiembrie şi se menţin până la mijlocul lunii apri-
Turiţă (Agrimonia pilosa). cultural“, în evul mediu aceasta fiind rărită, iar stejarii şi gorunii brun aluvial și sol cernoziomic levigat) ce constituie suportul lie. Direcţia dominantă a mişcării maselor de aer este din sec-
lăsaţi la o distanţă optimă între ei care să asigure fructificarea activităţilor agricole. În ariile depresionare apar în alternan- torul NV, urmată de cele din NE şi N, favorizate de orientarea
Caracterizarea sitului maximă, fructele fiind folosite în principal pentru hrana porci- ţă soluri cernoziomice şi soluri brune favorabile culturilor de generală a reliefului şi influenţate de culoarul Târnavei Mari.
Prezentare generală lor. A rezultat actuala pajişte împădurită, care în mod indirect plante tehnice. Pe dealurile înalte, prezenţa pădurilor a favo-
Situl a fost desemnat în principal pentru conservarea a 18 a determinat creşterea heterogenităţii structurale la nivel de rizat formarea cambisolurilor. În funcţie de topografia locală se Biocenoza
tipuri de habitate naturale. Această heterogenitate extrem peisaj și implicit creşterea diversităţii floristice şi faunistice din întâlnesc pe areale extinse soluri podzolice şi soluri podzolice Vegetaţia
de ridicată a peisajului se reflectă şi în bogăția speciilor de întreaga zonă. pseudogleizate. Solurile brune podzolite au o mare răspândire. Heterogenitatea peisajului se reflectă în numărul mare de ha-
faună şi floră de interes conservativ. Astfel, în sit se asigură În lunca Târnavei Mari şi a afluenţilor importanţi, cu lunci bine bitate distincte existente (18), unele extrem de bine conserva-
565
te (păduri şi habitate deschise de pajişti, precum și pajişti cu 600 de specii de fluturi. Dintre fluturii diurni și nocturni men- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE semnează o altă interpretare, văzand în măr simbolul bulei
tufărişuri şi zone umede). Ecosistemele de zone umede sunt ționăm speciile de fluture maturna, fluturaș purpuriu (fluture Situl include un peisaj seminatural particular, rural-tradiţio- papale, adăugată ulterior pe blazon în perioada în care familia
reprezentate de bălţi temporare şi mici şanţuri cu apă pre- de foc), fluture tigrat (fluture tigru de Jersey), fluture diurn nal, foarte slab reprezentat în prezent la nivelul întregii Uniuni Bethlen a trecut de la catolicism la religia reformată. Numele
zente dispersat în întregul sit. Specific acestora este faptul că albastru sau fluture albastru de furnicar, molia Catopta thrips Europene. Consecinţă a agriculturii tradiţionale care încă se Sighişoarei este asociat adesea cu Vlad Ţepeş fiul lui Vlad
sunt fitocenoze pioniere edificate de un număr mic de specii şi specia de albiliță numită popular fluturele alb al lemnului, practică în zonă, peisajul este extrem de mozaicat, îmbinând Dracul, supranumit Dracula. Se presupune că Vlad Ţepeş s-ar
vegetale. Mult mai importante din punct de vedere conser- care se înscriu în lista speciilor pentru a căror conservare a fost ecosisteme de pădure întinse şi puţin disturbate antropic, pa- fi născut la Sighişoara în fosta casă a corpului de pază (unde
vativ sunt habitatele de pădure aluvială, dependente şi ele desemnat situl. Suprafeţele mari ocupate de stejărete în diferi- jişti extraordinar de diverse din punct de vedere floristic, tere- a fost găzduit tatăl său în anii de pribegie), care astăzi se nu-
de zone cu exces de umiditate, edificate de diverse specii de te asociaţii fac ca în sit rădaşca (numita popular și „răgace“) şi nuri agricole lucrate tradiţional. Toate acestea oferă împreună meşte „Vlad Dracul“. Cetatea Medievală a Sighişorii este singu-
salcie (șapte specii) şi plop. Pe lângă salcie și plop, la edifica- croitorul mare al stejarului să fie specii de gândaci cu largă răs- nişe ecologice diverse. Nu în ultimul rând menționăm prezența ra cetate medievală locuită din Europa, parte a Patrimoniului
rea stratului arborescent participă mai multe specii de arin pândire. Pe lângă aceste coleoptere de talie mare, în sit se mai în peisaj a satelor tradiţionale şi a bisericilor fortificate, care Universal UNESCO. Construcţia cetăţii a început în anul 1300,
(anin), frasin, salcâm. Stratul arbustiv este edificat de corn, regăsesc diverse specii de cărăbuși (cărăbuș eremit sau gândac dau un specific aparte zonei sitului. Activitățile economice avand nouă turnuri (Turnul cu Ceas, Turnul Frânghierilor,
salbă moale şi soc. Aceste păduri aluviale au un aspect luxuri- sihastru, cărăbuș cu corn numit popular unicorn). Fauna de sunt diverse, domeniile principale fiind agricultura și creşterea Turnul Măcelarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Croitorilor, Turnul
ant datorită prezenţei lianelor, în special curpen şi hamei. În vertebrate este diversă la nivelul tuturor claselor. Astfel, peştii animalelor, intreprinderile mici şi mijlocii, fabricarea mobilei, Cizmarilor, Turnul Tăbăcarilor, Turnul Cositorarilor, Turnul
Sighişoara - Târnava Mare - RO SCI 0227
stratul ierbos sunt prezente volbura, cușcuța, varga ciobanului, sunt reprezentaţi în sit prin peste 20 de specii, dintre care 11 construcţiile, comerţul, prelucrarea cărnii, prelucrarea lapte- Fierarilor) și 164 de case de locuit de cel puţin 300 de ani ve-
coada calului, laptele câinelui, păiuşul înalt, ciocul berzei, iar- specii protejate sau rare (mreană vânătă, moioagă, porcuşor de lui, fabricarea oţelurilor speciale, confecţiile textile, prelucră- chime, considerate Monumente istorice. Biserica din Deal este
ba cailor, rogozul, menta de apă şi trestia. Valoarea conserva- nisip, dunariță sau nisipariţă, porcuşor de vad, diverse specii de rile metalice, tâmplăria, turismul și agroturismul, industria cel mai valoros monument arhitectonic al Cetăţii Sighişoara.
tivă a sitului se datorează în mare măsură prezenţei pajiştilor. petroc etc.). Herpetofauna sitului este formată din 21 de specii, uşoară, industria gazului, confecţiile de covoare şi croitoria, Muzeele din Sighișoara, precum și Muzeul Orășenesc Agnita,
În cadrul pajiştilor stepice subpanonice regăsim păiuş stepic, dintre care 13 de amfibieni (salamandră, triton cu creastă, tri- ceramica etc. dispun de un important fond de artă medievală (lăzi gotice,
nagară, pir cristat, lucernă galbenă, peliniţă, firuţă de pădure, ton comun, izvoraş cu burtă galbenă, broască săpătoare brună, Dintre monumentele istorice și de arhitectură din zona sitului elemente de arhitectură, sculpturi, ceramică etc). Dintre eve-
care formează etajul ierbos înalt. Acestea sunt însoţite de specii broască râioasă brună şi broască verde, brotăcel, broască de menționăm Castelul Bethlen (cu incintă fortificată, datând din nimentele culturale, menționăm Sighişoara Blues Festival,
scunde precum lucerna pitică, diverse specii de trifoi și păpă- mlaştină, broască roşie de pădure şi broască de munte, broască secolul al XVII-lea), Biserica săsească fortificată Apold (datând care reprezintă singura manifestare de acest gen din ţară,
die. Pajiştile de altitudine joasă sunt edificate de firuţă, golo- mică şi cea mare de lac). Situl găzduiește opt specii de reptile din sec. XV-XVI), Cetatea medievală Saschiz (construită în Sighişoara Film Festival (care promovează cultura cinemato-
măț, iarba câmpului, coada vulpii, sorbestrea, pipirig. În stratul (broasca ţestoasă de lac, şopârla de câmp, guşterul, năpârca, perioada 1310-1324), Castelul Haler din satul Mihai Viteazu grafică românească), Festivalul „Sighişoara Medievală“ (care
ierbos inferior întâlnim ghizdel, trifoi, lucernă, piciorul cocoşu- şarpele de casă, şarpele de apă, şarpele de alun sau cureluşa, (1553), Biserica evanghelică fortificată construită în perioada atrage la Sighişoara turişti din toate colţurile lumii), Festivalul
lui etc. Tufărişurile subcontinentale peri-panonice prezintă un precum şi şarpele lui Esculap). Marea varietate a habitatelor 1493-1525 în Saschiz, cu un impresionant turn cu ceas (înscrisă Intercultural „ProEtnica“, Festivalul Fanfarelor, Festivalul de
important rol de culoar ecologic. Acest habitat este edificat de din sit determină o diversitate ridicată a comunităţilor de ma- în patrimoniul UNESCO), Biserica evanghelică fortificată din sa- Folclor „Datini“.
porumbar, păducel, măceş, sânger, lemn câinesc, salbă râioasă mifere mici. Până în prezent sunt cunoscute din această zonă tul Viscri (sec XIV, posibil fortificată de către cavalerii teutoni),
şi călin. Stratul ierburilor este dominat de graminee precum 19 specii. Insectivorele sunt reprezentate de arici, cârtiţă şi di- Bisericile evanghelice fortificate din Archita și Bunești, din sa- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
păiuşul roşu şi iarba câmpului, la care se adaugă mur, frag etc. verse specii de chiţcani. Dintre rozătoare sunt prezente specii tele Mesendorf (sec. XIV), Roades (sec XIV), Caţa, Rupea, Fişer, perimetrului acestuia
Pădurile de tip Galio-Carpinetum sunt edificate de gorun în precum şoarecele de pădure şi şoarecele de câmp, veveriţa, Atel, Drăuşeni, Beia, Jibert, Biserica Evanghelică-Lutherană din Impactul negativ asupra diversităţii biologice a sitului generat
amestec cu fag, la care se adaugă stejarul pedunculat, cireşul pârşul mare şi pârşul de alun. În multe dintre satele din sit, ca- Cloaşterf (sec. XIV), Biserica Luterană din satul Nepşa (1400) de managementul forestier se manifestă prin extragerea se-
sălbatic, carpenul şi jugastrul. În stratul arbustiv sunt prezen- sele vechi, abandonate, precum și turlele vechi ale bisericilor, etc. Cetatea de la Rupea este o cetate dacică la origini, ce purta lectivă a arborilor de esenţă valoroasă (stejar pedunculat, cireş
te specii de alun, sânger şi lemn câinesc, iar în stratul ierbos oferă loc de maternitate şi hibernare pentru diverse specii de numele de Ramidava. Pe vremea ocupaţiei romane, denumi- sălbatic, frasin, paltin), ceea ce favorizează procesul de cărpi-
domină speciile de rogoz, pochivnic şi vinariţă. Se întâlnesc și lilieci (liliac comun, liliac cârn, liliac mic cu potcoavă, liliac de rea i-a fost schimbată în Rupes (stâncă sau piatră, în limba nizare, prin tăierea arborilor seculari (în special stejari), prin
păduri edificate de gorun în amestec cu tei, stejar pedunculat, seară). Situl este foarte important şi pentru conservarea efec- latină). În veacul al XIV-lea, saşii au găsit cetatea în ruină şi au tăierea arbuştilor și prin efectuarea de împăduriri cu specii fo-
cer, ulm şi paltin. Pădurile de fag de tip Asperulo-Fagetum sunt tivelor populaţionale de urs brun şi lup. Sunt comune în sit şi construit pe rămăşiţele ei, în mai multe etape, o cetate ţără- restiere exotice (salcâm) sau aflate în afara arealului lor natural
compuse din fag în amestec cu carpen, cireş sălbatic, paltin de alte specii de carnivore între care beica, jderul, jderul de copac, nească. Biserica evanghelică fortificată din localitatea Daneş a (pin silvestru, pin negru, molid şi larice). Incendierea vegetaţiei
munte, ulm, frasin şi tei pucios. Stratul arbustiv este edificat bursucul, nevăstuica. Este prezentă în sit pisica sălbatică, iar în fost construită la începutul secolul XVI. Tot în acea perioadă, și miriștilor şi braconajul au efecte negative asupra sitului.
de alun, păducel, sânger, soc, iar stratul ierbos este dominat efectiv mic și vidra. Sunt comune ierbivorele mari (mistreţ, că- în scop de apărare împotriva turcilor a fost construită galeria
de colţişor, pochivnic şi vinariţă. Multe dintre pajişti includ prioară şi cerb). Avifauna este reprezentată prin peste 160 de înzestrată cu metereze şi creneluri. Din vechea biserică a mai Administrarea sitului
arbori a câror vârstă este mai mare de 300-400 de ani, tipici specii de păsări. În mod particular, teritoriile acestui sit sunt rămas un turn mic de apărare. Turnul de clopotniţă actual, cu Există o împrejmuire pe Platoul Breite pentru protejarea pu-
pentru peisajul săsesc. Cel mai cunoscut habitat de acest tip extrem de importante pentru populaţia naţională şi europea- strajă de lemn, construit în 1927, adăposteşte două clopote ieţilor de stejar plantaţi în ultimii ani, cu scopul de a asigura
este lângă Sighişoara, cunoscut sunt numele de Platoul Breite. nă de acvilă ţipătoare mică, pentru cristelul de câmp şi pentru turnate în 1777 şi 1809. Altarul a fost construit în 1873, orga regenerarea. Există puncte de intrare, panouri de avertizare/
Aici, pe o suprafaţă de circa 130 ha există peste 300 de ste- ciocănitori (aici se întâlnesc nouă dintre cele zece specii de cio- în 1910, iar cristelniţa bisericii datează din 1723. Legenda bla- atenţionare, panouri de informare, poteci/drumuri pentru vi-
jari multiseculari. cănitori din România). 55 dintre speciile de păsări existente în zonului familiei Bethlen, reprezentînd un şarpe cu un măr în zitare, trasee turistice și tematice, precum și amenajări pentru
sit sunt periclitate în Europa şi 76 de specii sunt protejate la gură, spune că locul ar fi fost bântuit de un monstru din fa- colectarea deșeurilor. Sunt necesare panouri pentru orientare
Fauna nivel naţional. milia celui din Loch Ness, un şarpe uriaş asociat cu numeroase cu hărţi, centre de vizitare/informare, puncte de informare,
Fauna de nevertebrate din sit a fost mai puţin studiată. Până în dispariţii în rândurile localnicilor. Cruciatul, văzînd şarpele, i-ar amenajări pentru observare/supraveghere, locuri de popas și
prezent au fost identificate peste 50 de specii de melci şi peste fi aruncat un măr cu care acesta s-ar fi înecat. Istoricii con- amenajări pentru colectarea deșeurilor.
566
Şindriliţa - RO SCI 0228
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vrancea: Nereju, Nistoreşti.
Suprafaţa: 858 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 43‘ 18‘‘; Long. E 26˚ 32‘ 37‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1664 max., 946 min., 1358 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit rapid, umiditatea aerului scade, având ca efect reducerea frec-
9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 6520 - Fâneţe venţei precipitaţiilor. Topoclimatul prezintă mari diferenţe de
montane; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea temperatură de la vară (+7 ºC) la iarnă (–8 ºC). Precipitaţiile
montana (Vaccinio-Piceetea). medii anuale depăşesc 1000 mm, intervalul cel mai ploios fi-
ind primăvara, iar cel mai secetos iarna. Vânturile dominante
Speciile de interes comunitar din sit sunt cele din vest, bogate în precipitaţii. Viteza medie anuală a
Pedologie
Cele mai răspândite soluri sunt cele din clasa brun-acide.
Materialul parental pe care s-au format solurile brun-acide
provine din alterarea rocilor ce intră în constituţia litologică a
zonei carpatice. Cu caracter insular, la mari altitudini, apar soluri
brun-acide de pajişti cu podzoluri şi se întâlnesc soluri brun-aci-
de umbrice. Clasa spodosolurilor (soluri brune şi podzoluri) este
întâlnită cu caracter dominant la înălţimi de peste 1400 m.
Principala folosinţă a acestor soluri o constituie pajiştile.
Hidrologie
Principala arteră hidrografică a regiunii este Zăbala, care stră-
bate zona într-un prim sector pe direcţie NV-SE, urmând ca din
punctul Căldări să-şi schimbe orientarea pe direcţia SV-NE.
Bazinul hidrografic al Zăbalei acoperă o suprafaţă totală de 546
km2. Afluenţii Zăbalei sunt pâraiele Balcu şi Şindriliţa. Datorită
substratului dur şi impermeabil, apele pătrunse în depozite ali-
mentează organismele hidrografice, caracterizate prin debite
bogate şi relativ constante. În acelaşi timp roca, în gradul ei de
rezistenţă, reprezintă un factor de „control al aluviunilor“, care
impune relaţiile dintre debitele lichide şi solide ale râurilor. În
anumite condiţii, apele subterane se îmbogăţesc cu săruri, că-
pătând calitatea de ape minerale, cu o concentraţie de 0,5 g/l.
În sit există şi sectoare în care organismele hidrografice sunt
parazitate de trene de grohotiş care determină ca scurgerea să
se producă parţial pe sub acestea.
Aspecte climatologice
Climatul montan este caracterizat prin temperaturi scăzute,
umezeală ridicată şi cantităţi bogate de precipitaţii, frecvenţă
mare a fenomenelor meteorologice periculoase, îngheţuri şi
brume timpurii de toamnă şi târzii de primăvară, precum şi
inversiuni de temperatură, depuneri de gheaţă pe conductorii
0 1 2 3 km
aerieni, ninsori viscolite etc. O caracteristică a regiunii este pre-
zenţa fenomenului de foehn, când temperatura aerului creşte
567
Siriu - RO SCI 0229
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Buzău: Chiojdu, Siriu.
Județul Covasna: Sita Buzăului.
Suprafaţa: 6.230 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 31‘ 27‘‘; Long. E 26˚ 9‘ 40‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Subcarpaţii de Curbură Altitudinea: 1663 max., 548 min., 1080 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit sunt solurile brune din clasa podzolitelor, iar pe ultimul loc se
9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91V0 - Păduri găsesc solurile neevoluate, trunchiate sau desfundate (erodi-
dacice de fag (Symphyto-Fagion); 6430 - Comunităţi de lizi- soluri), acestea fiind cantonate de-a lungul albiei Buzăului în
Siriu - RO SCI 0229
eră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la sectorul mediu al acestuia.
cel montan şi alpin; 7110* - Turbării active; 9110 - Păduri de
fag de tip Luzulo Fagetum; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe Hidrologie
versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 9410 - Păduri acidofi- Din punct de vedere hidrologic, zona se află situată în bazinul
le de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); mediu al râului Buzău, care formează limita sa de NE prin inter-
4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 3230 - Vegetaţie lemnoasă mediul lacului Siriu. Zona este bine drenată de mai multe râuri
cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 91E0* cu debit mic situate mai ales pe interfluviile şi văile muntoase.
- Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno- Dintre pâraie menţionăm Izvorul Negru şi Bradu la est, Mreaja,
Padion, Alnion incanae, Salicion albae) Milea, Siriu Mare şi Vâna Mălâei la sud şi Manea, Urlătoarea
Mare şi Urlătoarea Mică la nord. Pe platourile aflate la 1400 m cundare, cu specii floristice multicolore (clopoţel, margaretă, tăcelul, buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul cu creastă,
Speciile de interes comunitar din sit altitudine sunt frecvente mici ochiuri de apă şi suprafeţe mlăş- brânduşă, garofiţă). Ca structură și compoziție, fitocenozele broasca roșie de munte (broasca roșie de pădure). De aseme-
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) tinoase. Hidrografia masivului este întregită de prezenţa lacu- sunt edificate în principal de specii europene, întâlnindu-se nea, datorită prezenţei ecosistemelor acvatice reprezentate de
• Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). rilor, dintre care cele mai numeroase şi mai bine reprezentate și specii stepice precum pelinița, pirul gros și pelinul negru, apele curgatoare, în special de ape reci de munte, se disting
Mamifere: *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • *Lup sunt lacurile naturale. Lacul Vulturilor, situat la est de culmea alături de urda-vacii, rogoz, brândușă de toamnă, nemţişor speciile de peşti ce populează râurile și pârâurile de munte
(Canis lupus). Pești: Zglăvoc (Cottus gobio) • Moioagă (Barbus Mălâia, la o altitudine de 1420 m, are o suprafaţă de 1 ha și de câmp, garoafă de câmp, garofiță, garofiță albă de stân- de altitudine medie, cu viteze moderate ale curentului și cu
meridionalis). Plante: *Clopoţel (Campanula serrata). o adâncime maximă de 2 m. Lacul este alimentat din ploi şi că, ciocul berzei, iarba sângelui, ghiocel comun, diverse o bună oxigenare a apei, precum mreana și mreana vânătă,
din izvoarele de la baza grohotişului, fiind lipsit de vegetaţie. specii de orhidee, ferigi și feriguțe. Sunt întâlnite și plante zglăvoaca, cleanul, păstrăvul indigen, lipanul, scobarul. În ape-
Caracterizarea sitului De asemenea, pe valea Mreaja (afluent al Siriului) și pe râul din categoria celor aromatice sau medicinale, precum gen- le sitului trăiește și boişteanul, numit popular crăiete, crai sau
Prezentare generală Buzău (în amonte de Siriu Băi) se întâlnesc lacuri de baraj țiana (numită popular dințură sau ghințură galbenă), cim- verdete. Aceste specii sunt întâlnite preponderent în râurile și
Situl prezintă o importanță deosebită pentru conservarea a natural, formate prin surpare şi alunecare, dar cu o existenţă brul, coada șoricelului, degetarul galben, grozama mare pâraiele din regiunea de munte și din partea superioară a regi-
zece habitate de interes comunitar, dintre care trei prioritare, efemeră. Acestea iau naştere prin alunecarea unei părţi a ver- (lemnu-bobului sau bobițel), veronica (coada mielului) etc. unii colinare. Dintre mamiferele mari prezente se remarcă spe-
și pentru cele trei specii de carnivore mari (urs, lup, râs) aflate santului în albia minoră a râului, pe care o blochează parţial Dintre arbuștii din aria sitului menționăm prezența cornului ciile de ierbivore (cerb carpatin, căprior, capră neagră), precum
într-o stare favorabilă de conservare. Dintre speciile de plante sau total. Unul dintre cele mai mari lacuri antropice din această și alunului, alături de soc și zmeur. În zonele umede în care și speciile montane caracteristice etajului pădurilor de amestec
de interes comunitar, menționăm prezența clopoțelului, specie zonă este lacul de baraj Siriu, situat la 18 km în amonte de lo- au existat lacuri sau bălți temporare, dezvoltarea vegetaţiei de foioase cu conifere (mistreţ, vulpe, jder, jder de copac, dihor,
prioritară. Aceasta este o specie frecventă în sit, abundentă ca calitatea Nehoiu. a dus la individualizarea unor mlaştini cu muşchi de turbă, dihor de casă, nevăstuică). Situl oferă condiții propice pentru
efective populaţionale, cu populaţii aflate într-o stare de con- roua cerului, o specie de orhidee numită popular poroinic, trei specii de mamifere de talie mare protejate la nivel euro-
servare bună care acoperă întregul gol alpin, coborând şi în zo- Aspecte climatologice bumbăcariţe, diverse specii de rogoz etc. Dintre plantele de pean (râs, lup și urs brun). Carnivorele mari se găsesc într-un
nele cu iarbă dintre habitatele forestiere. Alte specii de plante Regimul de precipitaţii este de tip subalpin-alpin, cu valori interes comunitar, menționăm clopoțelul, plantă întâlnită în efectiv populațional relativ redus, având însă un statut favo-
importante sau rare sunt gențiana, gladiola imbricată, veroni- medii de precipitaţii. Media anuală a acestora este cuprinsă sit într-un efectiv populațional semnificativ, cu un statut fa- rabil de conservare (statut favorabil pentru populațiile de râs și
ca, planta carnivoră roua cerului, diverse specii de rogoz și mă- între 700 și 900 mm. Vara, temperatura medie este de 19- vorabil de conservare. lup, precum și statut excelent, în cazul ursului brun). Avifauna
ceș sălbatic, ferigi și feriguțe. În sit sunt prezente numeroase 21 °C, cu un maxim de 29 °C în zonele de mică altitudine, caracteristică pădurii de făgete şi de amestec include specii de
specii de amfibieni (brotăcel, broască roșie de pădure), două formând un gradient neuniform până în zonele de altitudine Fauna păsări cântătoare, cu penaj viu colorat (piţigoi, ciocănitoare,
fiind de interes conservativ (buhai de baltă cu burta galbenă mare unde sunt atinse valori medii de până la 16-18 °C. Mai Dintre nevertebrate, în sit sunt semnalați melcul de gradină mierlă, cuc, cinteză, codobatură, gaiţă, rândunică), păsări ră-
sau izvoraș cu burta galbenă și triton cu creastă). De asemenea, sus de 1400 m, circa 5-6 luni pe an, temperatura medie are va- (melc de livadă sau melc de Burgundia) și melcul Ena monta- pitoare de zi (uliu cenuşiu) şi păsări răpitoare de noapte (cucu-
în apele sitului sunt prezente numeroase specii de pești, dintre lori negative, iar în restul lunilor valori pozitive, dar sub 10 °C. na. Dintre speciile de amfibieni prezente în sit menționăm bro- vea, bufniţă sau buhă).
care menționăm două specii de interes comunitar (mreana Circulaţia maselor de aer, predominant de la NV spre SE, con-
vânătă şi zglăvoaca). Dintre reptile, în sit a fost semnalată pre- tribuie la conturarea unui climat temperat-continental de tip
zența viperei comune, inclusiv varietatea de culoare neagră. alpin, cu variaţii anuale semnificative ale valorilor diverşilor
parametri (temperatură, precipitaţii etc). Vântul este puternic
Biotopul şi violent iarna şi la trecerea de la un sezon la altul, direcţia do-
Geologie/geomorfologie minantă fiind NV-SE.
Din punct de vedere geografic, situl se încadrează în com-
partimentul moldav al Carpaţilor Orientali, sectorul curburii, Biocenoza
în Munţii Buzăului. La nord, aceştia se învecinează cu Munţii Vegetaţia
Vrancei iar la sud cu Munţii Baiului şi masivul Ciucaş. Din punct În sit se regăsesc 10 tipuri de habitate, majoritatea de tip fo-
de vedere geologic, zona este caracterizată prin prezenţa unor restier. Principalele tipuri de habitate sunt Păduri dacice de
morfe structurale produse prin încreţire (cute puternice, falii, fag“, „Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri de fag de
precum şi două linii de şariaj în nord-estul extrem). Zona apar- tip Asperulo-Fagetum și Păduri acidofile de molid din regiu-
ţine orogenezei paleogene pre-hercinice. Din punct de vedere nea montană. Aceste habitate sunt în principal reprezentate
geologic, de la NE către SV există formaţiuni intercalate de de specii de fag, molid și brad. Factorii ecologici au valori
vârstă paleocen-eocenă, cu incluziuni oligocene şi pe alocuri optime, singurii determinanţi ecologici cu valoare limitativă
cu zone de vârstă neogenă, slab reprezentate, respectiv morfe pentru biocenoza forestieră fiind fragilitatea şi instabilitatea
miocene de vârstă pre-tortoniană. substratelor de fliş. Pe versanții abrupți, grohotișuri și rave-
ne, vegetația este compusă din tufișuri alpine și boreale, spe-
Pedologie cia caracteristică fiind ienupărul pitic. Din punct de vedere al
În sit predomină cambisolurile, reprezentate prin soluri brune biotopului, acestea se regăsesc în munți cu altitudine medie,
acide (clasa districambisolurilor) şi soluri brune (eutricambiso- relief accidentat, versanţi cu înclinare puternică şi foarte pu-
luri) cantonate în nord. În ordinea descrescătoare a abunden- ternică situaţi între 600-700 m şi 1400 m altitudine. Pe lângă
ţei, urmează argiluvisolurile, reprezentate prin soluri brune lu- vegetaţia lemnoasă, ca o dominantă a peisajului apar pajişti-
vice din clasa podzolitelor (luvisoluri). Mai puţin reprezentate le deluroase secundare şi pajiştile montane naturale sau se-
568
Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE ţia localnicilor, de cadrul fizico-geografic, de tradiţii, de natura Giurescu, Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu. Serbarea accesul se poate face numai pe trasee de picior sau cu mijloace
Potenţialul economic este reprezentat de specificul activităţilor materialelor de construcţie etc. Ea se situează în vatra satului câmpenească „Cât e Siriul de Mare!“, denumire dată după cân- de transport adecvate, pe drumurile forestiere care duc în sit.
regiunilor rurale deluroase. Depresiunea Chiojdu se încadrează fiind diferită de gospodăria temporară din regiunile montane tecul de muzică populară al cunoscutului interpret Benone Aceasta face ca situl să fie destul de bine protejat, iar starea de
în aria pomicolă de prim rang a Subcarpaţilor de Curbură, do- şi la construcţia sa se utilizează lemnul şi piatra, aceasta din Sinulescu, originar din Siriu, are loc în prima duminică de după conservare a ecosistemelor și habitatelor să fie una favorabilă.
minată de cultura prunului. Culesul prunelor și distilarea ţuicii urmă pentru soclurile caselor înalte specifice regiunii. Este ti- Sfânta Maria pe malul lacului Siriu. Eroziunea și surparea sunt procese naturale care au influență
reprezintă activităţi tradiţionale în zona sitului, care se eviden- pică casa cu pivniţă şi construcţii anexe pentru prepararea şi asupra sitului, caracterul impactului fiind unul accidental.
ţiază şi drept zonă de creştere a animalelor (mai ales ovine şi depozitarea fructelor şi a vinului. Casele sunt aşezate la drum, Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
bovine), ca urmare a bazei furajere reprezentate de păşunile iar construcţiile anexe în continuarea lor sau pe un şir paralel. perimetrului acestuia Administrarea sitului
şi fâneţele întinse. Cositul şi strângerea fânului sunt activităţi „Piatra de talie“ este cioplită în blocuri. Una dintre cele mai re- Masivul Siriu este foarte bine individualizat, compact, delimi- Există puncte de intrare, poteci pentru vizitare și trasee turisti-
tradiționale, ce dau specificul locului. Alte activități economice prezentative case din Chiojdu este Casa Codescu, reprodusă la tat de cursuri de apă (râul Buzău, pârâul Crasna, pârâul Siriu) ce. Sunt necesare panouri de avertizare, panouri de informare,
sunt reprezentate de dulgherie, tâmplărie și dogărie, prelucra- Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“ din Bucureşti şi care și versanți abrupți care îl fac destul de greu accesibil și care panouri pentru orientare cu hărţi, centru de vizitare, amenajări
rea lemnului, comerț, turism și agroturism. se află pe bancnota de 100000 lei din 2001 şi pe cea de 10 lei constituie bariere naturale de protecție ale acestuia față de pentru colectarea deșeurilor în zonele de acces spre zona pro-
Gospodăria ţărănească are o structură strâns legată de ocupa- din 2005. În comuna Chiojdu îşi au originea istoricii Constantin agresiuni din exterior. Punctele de intrare în sit sunt puține, iar tejată, respectiv pe drumurile forestiere.
0 1 2 3 km
569
Slănic - RO SCI 0230
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bacău: Dofteana, Slănic-Moldova.
Suprafaţa: 1.408 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 12‘ 52‘‘; Long. E 26˚ 24‘ 33‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1235 max., 470 min., 782 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit tă asigură un regim de scurgere permanent pentru toţi afluen-
3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lun- ţii Trotuşului, iar prezenţa straturilor de roci dure traversate de
gul râurilor montane; 6520 - Fâneţe montane; 9110 - Păduri pâraie permite dezvoltarea de mici cascade. Bazinele hidrogra-
de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip fice se caracterizează prin debite bogate şi relativ constante. În
Asperulo-Fagetum; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din acelaşi timp roca, în gradul ei de rezistenţă, reprezintă un fac-
regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). tor de control al aluviunilor, impunând relaţiile dintre debitele
Slănic - RO SCI 0230
0 1 2 3 km
570
Nădab - Socodor - Vărşad - RO SCI 0231
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Arad: Chişineu-Criş, Grăniceri, Macea, Pilu, Socodor, Şimand.
Suprafaţa: 6.661 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 25‘ 33‘‘; Long. E 21˚ 22‘ 0‘‘
Bioregiunea: Panonică Ecoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor Altitudinea: 101 max., 82 min., 92 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit gamă largă de microstaţiuni şi face posibilă existenţa unui co-
1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi vor vegetal puternic mozaicat.
ponto-sarmatice.
Hidrologie
Speciile de interes comunitar din sit Situl este străbătut de Canalul Morilor și de mai multe canale
Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Dihor de mici, în care apa stagnează cea mai mare parte a anului. Prin
stepă (Mustela eversmannii). enclava sudică a sitului trece pârâul Budieru, un afluent al
Canalului Morilor. Apa freatică a fost interceptată la adâncimi
Caracterizarea sitului de 3,5 m. Regimul de alimentare a apelor freatice este mixt
Prezentare generală (pluvial și din văile ce coboară de pe dealuri). Calitatea apelor
Importanța sitului este dată de prezența solurilor saline şi al- freatice este bună, ceea ce face posibilă utilizarea lor în alimen-
caline care creează biotopuri specifice, constituind prin com- tarea cu apă a gospodăriilor. din păducel, măceș și porumbar. Canalele și zonele mai umede Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
plexitate un unicat în România. Flora şi vegetaţia sunt deter- sunt populate de stuf și papură pe alocuri apărând și stânje- Economia întregii zone este una predominant agrară, popula-
minate de natura şi însuşirile solurilor sărăturate, formând un Aspecte climatologice nelul de apă, iar acolo unde apa stagnează mai multe luni pe ția fiind axată pe cultivarea terenurilor și creșterea animalelor.
habitat de importanță prioritară în spațiul european aflat aici Acest sit se caracterizează printr-un regim climateric continen- an suprafața acesteia se acoperă de lintiță. Habitatul Pajişti şi Orașul Chișineu-Criș absoarbe o mare parte a forței de muncă
într-o stare bună de conservare. tal-moderat cu unele influenţe oceanice datorate pătrunderii mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice conservat în din zonă, economia acestuia fiind predominant agrară, în ulti-
maselor de aer din vest. Temperatura medie anuală este cu- sit este un habitat prioritar în spațiul european aflat aici într-o ma perioadă dezvoltându-se mult și sectorul economic indus-
Biotopul prinsă între 10 și 11 °C, iar precipitaţiile medii anuale sunt de stare bună de conservare. trial. Localitățile aflate în vecinătatea sitului dispun de alimen-
Geologie/geomorfologie 628,7 mm. Vântul cu frecvenţa cea mai mare este cel din NE, tare cu apă potabilă în sistem centralizat, cele mai multe având
Situl aparţine unităţii Câmpiei de Vest a României, districtul intensitatea maximă fiind atinsă în februarie. Fauna definitivată și rețeaua de canalizare. În orașul Chișinăul-Criș
Câmpiei Crişurilor, partea sa vestică, cu subunităţi de relief Mamifere prezente în sit sunt ariciul, căpriorul, iepurele de încălzirea locuințelor se face cu gaze naturale sau cu lemne, în
reprezentate de Câmpia joasă a Crişurilor şi lunca Crişului Alb. Biocenoza câmp și vulpea. De asemenea, situl adăpostește și o popula- restul localităților fiind utilizate doar lemnele.
În sectorul sitului, câmpia joasă a Crişurilor prezintă un aspect Vegetaţia ție aflată într-o stare bună de conservare de dihor de stepă. Arheologii au scos la lumină în zona sitului vestigii din epoca
plan, cu puține zone depresionare. Din punct de vedere geolo- Sărăturarea accentuată a solurilor se reflectă în diferitele specii Pe pajiști se remarcă galeriile săpate în sol ale coloniilor de bronzului și două necropole aparținând gepizilor și respectiv
gic, terenul face parte din depresiunea Panonică, în care mările de plante halofile care cresc și se dezvoltă aici din belșug for- popândăi (specie de interes comunitar pentru conservare), avarilor, iar cele mai multe dintre localități sunt atestate do-
terţiare au depus sedimente din argilă, marne şi nisipuri, în mând separat sau împreună asociații variabile, precum firuța alături de care mai apar și câteva specii de șoareci și chițcani cumentar din secolul al XIII-lea. Azi se pot vizita mai multe
straturi alternative de grosimi variabile. După retragerea ape- bulboasă, pelinița argentată, sica, pelinul, coada șoricelului, care constituie hrană pentru păsările răpitoare precum sunt biserici declarate Monumente istorice, care au fost ridicate
lor levantine această zonă depresionară a fost acoperită de o mușețelul de sărătură, albăstrica, iarba de sărătură, păducher- vânturelul roșu, vânturelul de seară, șoimul rândunelelor, în secolul al XVIII-lea. Anual se țin manifestări precum Zilele
cuvertură aluvionară formată din conuri de dejecţie care s-au nița și troscotul. Nelipsite din flora sărăturilor de aici sunt mai eretele vânăt, șorecarul comun și șorecarul încălțat. Păsările Orașului și Zilele Socodorului, în care se organizează manifes-
unit dând naştere câmpiei relativ plane. În cadrul acesteia şi-au multe specii de pătlagină și lobodă de sărătură, la care se mai cântătoare cuibăritoare frecvent pe aceste pajiști de sărătură tări cultural-artistice. Renumită în zonă și apreciată de vizita-
săpat albiile numeroase râuri şi pâraie puţin adânci. Rocile pe adaugă și alte specii ca ghirinul, stelița, ghizdeii de sărătură, sunt presura sură, ciocârlia, codobatura albă, ciocârlanul, co- tori este sărbătoarea câmpenească dedicată pregătirii gogoşi-
care s-au format solurile sunt reprezentate de nisipuri fine şi iarba de șoaldină, codițuca, vălul miresei și lăptuca, pe lân- dobatura galbenă, nagâțul etc. Tufărișurile rare sunt utilizate lor tradiţionale, Festivalul Gogoşilor, o acțiune transfrontalieră
grosiere pe grinduri şi de materiale aluvionare lutoase, carbo- gă acestea fiind prezent și un număr mare de specii de trifoi. de sfrânciocul roșiatic, mărăcinarul mic și mărăcinarul negru cu participare din partea comunităților înfrățite din Ungaria.
natate în zonele depresionare şi pe firele văilor. Sub influenţa Covorul vegetal al acestor soluri prezintă o mare variație legată ca loc de observație în vederea hrănirii sau pentru amplasarea
apelor freatice, nisipurile sodate şi materialele aluvionare car- de denivelarile ce apar de la un loc la altul și de gradul diferit cuibului. Herpetofauna este slab reprezentată de către șopârle- Administrarea sitului
bonatate au produs salinizarea solurilor. de salinitate, aceste fenomene păstrându-se în toata perioada le de câmp, pe lângă canalele cu apă întâlnindu-se și brotăcei, În sit sunt necesare următoarele amenajări și dotări: panouri
de vegetație. Șuvițele de apă apărute în timpul ploilor sau ur- broaște mari de lac și șerpi de casă. Studii entomologice au ară- de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri
Pedologie mele acestora când apele dispar sunt ocupate de firuță, codi- tat prezența pe vegetația solurilor sărăturate a unei specii de pentru orientare cu hărţi, puncte de informare în localitățile
În sit sunt prezente şi larg răspândite soloneţurile foarte com- țucă, gălbinea, pipirig și lobodă de sărătură, aceasta din urmă lăcuste considerată endemism panonic, alături de alte specii limitrofe, amenajări pentru observare/supraveghere, poteci/
pacte şi puternic alcaline, pe lângă soloneţurile slab alcaline, apărând uneori exclusivistă și colorând în roșu covorul vegetal. de nevertebrate caracteristice comunităților de sărătură. drumuri pentru vizitare, trasee tematice și amenajări pentru
neutre sau slab acide și lăcoviştile solodizate, care creează o Pe alocuri, în aceste pajiști de sărătură apar tufărișuri formate colectarea deșeurilor.
0 2 4 6 km
571
Someşul Mare Superior - RO SCI 0232
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bistriţa-Năsăud: Feldru, Ilva Mică, Năsăud, Rebrişoara.
Suprafaţa: 149 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 17‘ 40‘‘; Long. E 24˚ 37‘ 24‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 442 max., 314 min., 366 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit km). Bazinul său hidrografic este de 5034 km2, debitele caracte-
91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion). ristice prezentând variații însemnate. Regimul de ape este spe-
Someşul Mare Superior - RO SCI 0232
Pedologie
Situl, de importanţă comunitară cuprinde doar talvegul şi albia
minoră a râului Someşul Mare, astfel că utilizările resurselor de
sol sunt reduse. Lunca îngustă este acoperită cu protosoluri alu-
viale superficiale pe substrate de şisturi andezitice şi cristaline
nisipoase, originare din munţii înconjurători. Deşi stratul de sol
fertil este foarte îngust, acesta este bine protejat de pădurile de
fag din zona sitului.
Hidrologie
Sistemul de râuri Someş este situat în partea nordică a Bazinului
Transilvaniei şi aparţine grupei vestice, împreună cu sistemul
Mureşului şi Crişurilor. Cele două braţe ale Someşului, Someşul
Mare şi Someşul Mic, se unesc din direcţii opuse la Dej. Bazinul
afluenţilor Someşului Mare se află în Munţii Rodnei, Munţii
Bârgău şi Munţii Călimani (Ilva, Leşul, Şieul, Rebra, Bistriţa,
Anieşul şi Sălăuţa). Someşul Mare izvorăşte din Munţii Rodnei de
la o înălţime de 1931 m și are o lungime de circa 120 km (dintre 0 1 2 3 km
572
Someşul Rece - RO SCI 0233
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Cluj: Măguri-Răcatău, Valea Ierii.
Județul Alba: Câmpeni.
Suprafaţa: 8.529 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 33‘ 53‘‘; Long. E 23˚ 6‘ 33‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Munţii Apuseni Altitudinea: 1640 max., 722 min., 1364 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit izvorașul cu burtă galbenă și vipera comună. Pe arealul sitului
Administrarea sitului
Există trasee turistice, precum și poteci pentru vizitare. Sunt
necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de infor-
mare, panouri pentru orientare cu hărţi și puncte de informare.
0 1 2 3 km
573
Stânca-Stefăneşti - RO SCI 0234
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Botoşani: Ştefăneşti.
Suprafaţa: 1 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 50‘ 21‘‘; Long. E 27˚ 13‘ 39‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Câmpia Moldovei Altitudinea: 88 max., 73 min., 73 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit ebuli, pe locul târlit al unei foste stâni. Pe panta nord-vestică
Stânca-Stefăneşti - RO SCI 0234
6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din a capătului dealului, pe locul descoperit în urma alunecărilor
Alysso-Sedion albi. de teren, s-au instalat pâlcuri de Tussilaginetum farfarae și ruș-
cuță de primăvară. Spre baza pantei, cu expoziţie sud-estică,
Caracterizarea sitului se întinde o fâşie de Artemisietum austriacae pe sol puternic
Prezentare generală erodat, marnos și slab salinizat. Pe abruptul cu expoziţie N-NV
Situl este localizat pe stâncăria principală, denumită „Casa al stâncilor de la Casa Doamnei creşte o interesantă vegetaţie
Doamnei“. Aici de găsește un mare număr de specii continen- rupestră constituită din elemente montane, cu o participare
tal-sud-estice (continental-ponto-mediteraneene, ponto-sub- covârşitoare de specii stepice (specii cu valoare alimentară,
mediteraneene, balcano-dacice) care împreună cu speciile eu- meliferă sau medicinală). Schiwereckia podolica este o spe-
ropene și eurasiatice dau un caracter ponto-sarmatic particular cie cu o ecologie interesantă, legată de substratul calcaros
acestei regiuni. În sit este semnalată prezența unui habitat de constituit din calcare recifale de vârstă bugloviană numite
interes comunitar prioritar. Totodată, arealul sitului reprezintă Toltry. Staţiunea floristică reprezintă limita vestică a arealului
unica staţiune în România cu Schiverekia podolica, care intră mondial de răspândire a plantei şi unica locaţie din ţară unde obiceiuri cu ruda sa apropiată şarpele de casă, dar mai puţin Eneolitic, cultura Cucuteni). Vechiul târg Ştefăneşti se află în
într-o asociaţie rupestră cu totul deosebită de cele montane. vegetează aceasta. O altă plantă (rară și pe cale de dispariție) tolerant la prezenţa umană). Avifauna din perimetrul lacului preajma bisericii „Sf. Cuvioasă Parascheva“. Aşezarea Ştefăneşti
Specia Schiverekia podolica se află în această staţiune floristică prezentă în sit este Pulsatilla montana (dedițel). de acumulare este constituită din circa 178 de specii de pă- apare într-o atestare documentară din anul 1774 sub denu-
la limita vestică a arealului ei de răspândire și este considerată sări, unele cu apariţii neregulate (pescăruș argintiu, turturică, mirea de Ştefăneştii Mici. O legendă locală spune că pe lân-
critic amenințată deoarece cea mai mare parte din habitatul Fauna egretă mare, egretă mică, stârc cenușiu, rață roșie), altele fiind gă satul Stânca-Ştefăneşti „se găseşte într-o stâncă o peşteră
speciei a fost distrus prin construcția barajului de la Stânca- În vecinătatea sitului se găsesc habitate de pădure de luncă în prezente în timpul pasajului și mai ales iarna (găscă mare, rață mare în care se pot ascunde în cazul unui atac duşman până
Costești. Situl de importanță comunitară se suprapune cu re- care suprafața acoperită de ape reprezintă circa 1/3 din supra- mică), iar altele fiind prezente cvasipermanent (ciocârlan, cio- la 300 de oameni“ (I. C. Weiss). Festivalul „Florile Prutului“ și
zervația naturală botanică Stânca Ștefănești. Importanţa situ- fața fostei păduri „La Cotu“. Dintre nevertebrate, gândacul po- cănitoare roșie, gaiță albastră, coțofană). Lacul de acumulare sărbătoarea „Podul de Flori“ (înfrățirea cu cei de peste Prut) au
lui rezidă şi din faptul că în acest areal vegetează câteva specii cnitor portmidius este prezent în sit, acesta însoțind diferitele Stânca-Ştefăneşti reprezintă un important cartier de iernare al devenit sărbători anuale, tradiționale, începând cu anii ´90.
endemice, dintre care menționăm veronica albăstrită, cosaciul, specii de Astragalus care se găsesc aici (femela depune ponta păsărilor în bazinul românesc al Prutului.
urechiuşa (urechelniţă), gălbineaua, scaiul răsăritean (zglăvoc și ulterior larvele se hrănesc cu frunzele acestor plante). Dintre Administrarea sitului
galben), dedițeii (dedițel) etc. amfibieni, în sit se pot observa diverse specii de triton (tritonul Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Situl se găsește în punctul de graniță cu Republica Moldova
comun şi tritonul cu creastă), buhaiul de baltă cu burta roșie Fiind situată chiar la granița cu Republica Moldova, comerțul și beneficiază permanent de protecție şi pază datorită zonei
Biotopul (izvoraș cu burta roșie) şi broaştele verzi de lac. În păduri pot reprezintă o activitate economică importantă în viața micii co- de siguranţă vamală. Există două panouri de informare. Sunt
Geologie/geomorfologie fi întâlnite broasca roşie de pădure şi broasca râioasă brună. munități. Barajul de la Stânca-Costești este al doilea baraj ca necesare panouri de avertizare/atenţionare, precum și panouri
Din punct de vedere geostructural, sectorul corespunzător Reptilele sunt reprezentate de broasca ţestoasă de lac. Dintre mărime din România, după barajul de la Porțile de Fier. pentru orientare cu hărţi. Sunt de asemenea necesare câteva
lacului de acumulare de pe Prut (amonte de Stânca-Costeşti) şopârle, este prezentă în sit şopârla de câmp. Șerpii sunt re- Situl arheologic de la Stânca a demonstrat prezența așezări- amenajări pentru colectarea deșeurilor.
aparţine în întregime Platformei Moldoveneşti. Aceasta are prezentaţi de șarpele de casă şi șarpele de apă (asemănător ca lor umane încă din cele mai vechi timpuri (așezare umană din
o grosime de câteva sute de metri, fiind formată din roci
sedimentare care nu au fost afectate de mişcări de cutare.
Stâncăria principală este constituită din calcare recifale sarma-
tice acoperite parţial cu loess.
Pedologie
În lungul văii Prutului se întâlnesc roci sedimentare folosite ca
materiale de construcţie, materie primă pentru unele industrii,
precum şi ape minerale care ar putea fi valorificate în scopuri
terapeutice. Dintre rocile sedimentare care prezintă interes
economic menționăm calcarele bugloviene, nisipurile, gipsu-
rile, argilele şi marnele. Pantele sitului sunt acoperite cu cerno-
ziomuri de pantă carbonatice şi cernoziom levigat.
Hidrologie
Situl se găseşte în Nodul hidrotehnic Stânca Costeşti, ampla-
sat pe cursul mijlociu al râului Prut. Cursul mijlociu al Prutului
are o lungime de circa 100 km, între localităţile Rădăuţi-Prut
şi Stânca (pe teritoriul României), respectiv Şirouţi şi Costeşti
(pe teritoriul Republicii Moldova). Situl se gaseşte în vecină-
tatea barajului Stânca-Costeşti, pe graniţa dintre România şi
Republica Moldova, la altitudinea medie de 200 m, într-o zonă
în care lăţimea albiei majore este redusă la circa 350-400 m
prin recifuri calcaroase care practic constituie un baraj natu-
ral, prezentând condiţii naturale optime pentru crearea unei
capacităţi de retenţie de 1,0-1,5 miliarde m3 de apă. Lacul de
acumulare Stânca-Costeşti are o suprafaţă de recepţie totală de
12000 km2, situată pe teritoriul României, Republicii Moldova
şi Ucrainei (dintre care 9076 km2 revin staţiei hidrometrice
Rădăuţi-Prut, situată la coada lacului, iar 2924 km2 reprezintă
cuveta lacului).
Aspecte climatologice
Clima este temperat-continentală, de tip est-european. Tem
peratura medie anuală a aerului este de 9,6 °C (înregistrată la
staţia meteorologică Stânca, la altitudinea de 110 m). Cele mai
bogate precipitaţii se înregistrează în perioada mai-iulie, mini-
mele înregistrându-se în timpul iernii. Precipitațiile medii anu-
ale se încadrează în limitele 550-600 mm. Vânturile au o viteză
medie de 3,3 m/s. Cea mai mare viteză medie a vânturilor s-a
înregistrat pe direcţiile dominante (NV şi SE). Apele lacului de
acumulare au ameliorat climatul zonei, prin moderarea regi-
mului temperaturii şi umezelii aerului, prin repartiţia mai uni-
formă în timp a cantităţilor de precipitaţii, scăderea nivelului
de condensare şi frânarea proceselor convective, precum și prin
instalarea unei circulaţii locale a aerului.
Biocenoza
Vegetaţia
Flora are un caracter ponto-sarmatic şi cuprinde 416 specii de
plante vasculare și 17 specii de mușchi. Cele mai multe specii
sunt continental sud-estice. Vegetația prezintă un pronunțat
caracter ponto-sarmatic. Cele mai întinse suprafeţe sunt ocu-
pate de culturi de deal şi luncă. Culmea şi coastele dealului,
precum şi platoul Casa Doamnei sunt acoperite de pajişti ste-
pice cu Festuicetum valesiacae şi Andropogonetum ischaemi cu 0 0,5 1 1,5 km
numeroase vetre de buruieni, din cauza utilizării lor ca păşune.
În NV se găseşte o fitocenoză de circa 800 m2 cu Sambucetum
574
Stânca Tohani - RO SCI 0235
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Prahova: Gura Vadului.
Suprafaţa: 50 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 4‘ 9‘‘; Long. E 26˚ 26‘ 7‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Subcarpaţii de Curbură Altitudinea: 415 max., 311 min., 374 med.
0 0,5 1 1,5 km
575
Strei - Haţeg - RO SCI 0236
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Hunedoara: Baru, Bretea Româna, Băniţa, General Berthelot, Haţeg, Lupeni, Pui, Sântămăria-Orlea, Sălaşu de Sus, Uricani.
Suprafaţa: 24.968 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 26‘ 26‘‘; Long. E 23˚ 2‘ 37‘‘
Bioregiunea: Alpină, Continentală Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 1867 max., 282 min., 905 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit remarcă prin marea extindere a suprafeţelor joase, netede, în-
6240* - Pajişti stepice subpanonice; 8310 - Peşteri în care clinate de la sud spre nord. Aspectul general al depresiunii este
accesul publicului este interzis; 91Y0 - Păduri dacice de stejar de amfiteatru, cu dispunerea reliefului în trei trepte concentri-
şi carpen; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9170 - ce: o treaptă joasă, centrală, care este câmpia piemontană de
Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum. terase, o treaptă mijlocie formată din dealuri piemontane şi o
treaptă înaltă reprezentată de muncei, dezvoltată pe formaţi-
Speciile de interes comunitar din sit uni neozoice care fac trecerea către munte.
Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă
(Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Pedologie
Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). Cele mai răspândite tipuri de sol sunt cambisolurile şi anume statul ierbos domină speciile pădurilor mezofile, precum colţi- sunt prezente subspecii sau varietăţi caracteristice doar acestei
Mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequi- solul brun-eumezobazic (regăsit în toată zona păduroasă de-o şorul, plămânărica, urzica moartă galbenă, colţunii popii, trei zone a ţării, aşa cum sunt chiţcanul de câmp, liliacul de apă,
num) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac comun (Myotis parte şi de alta a treimii inferioare a Streiului), solul brun-luvic răi, pochivnicul, sânzienele şi merinana. Feriga comună şi cea liliacul lui Natterer, orbetele, şoarecele de umbră şi şoarecele
myotis) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • (cu o mare răspândire din zona muntoasă până în zona depre- femeiască sunt dominante. Pe locul pădurilor defrişate s-au in- subpământean. O singură specie de reptile are subspecii care
Liliac cu picioare lungi (Myotis capaccinii) • *Lup (Canis lupus). sionară), luvisolul albic (întâlnit în zona depresionară), soluri- stalat pajişti de păiuş roşu şi iarba câmpului. Cea de-a doua în se pot întâlni numai în această parte a ţării şi anume şopârla
Nevertebrate: *Cărăbuş (Osmoderma eremita) • *Racul de le aluvionare gleice şi pseudogleice (în lunca mare şi largă a ordinea ponderii este pădurea est carpatică de fag cu iederă, de câmp cu spatele roşu. Dintre amfibieni, au fost semnalate
ponoare (Austropotamobius torrentium) • Gortyna borelii luna- râului Galbena), cernoziomurile levigate, solurile brune de tătăneasă, trei răi, colţişor şi altele. Asociaţia Symphyto-cordat două subspecii cu o arie de răspândire limitată la această parte
ta • Cosaş (Isophya costata) • Cosaş (Isophya stysi) • Maculinea terasă, solurile brune şi brun-roşcate de pădure, local apărând Fagetum este dominată de fag în stratul arborilor, alături de a Transilvaniei, o subspecie mai alungită a broaştei de mlaştină
teleius • Euphydryas aurinia • Euphydryas maturna • Cosaşul şi solurile negre de fâneţe (cu o puternică eroziune şi chiar cu care mai apar rare exemplare de ulm de munte şi chiar brad şi tritonul cu creastă. Aceste subspecii şi varietăţi pot fi întâlni-
transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Lycaena dispar. Pești: rocă la zi). spre altitudinile mari, iar în stratul ierbos foarte neuniform te alături de speciile cu o răspândire mai largă în ţara noastră.
Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aura- dezvoltat se întâlnesc specii de păduri mezofile ca sânziana Pajiştile de aici sunt renumite pentru numărul mare de fluturi,
ta) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi). Hidrologie de pădure, tilişica, floarea Paştilor, rogozurile, sânişoara, urzi- peste 100 de specii, alături de specii comune, cum sunt bine-
După tipul de alimentare, reţeaua hidrografică a sitului aparţi- ca moartă galbenă, dalacul, breiul, slăbănogul, colţunii popii, cunoscutele albiliţe, fluturele amiral sau urzicarul, trăind şi
Caracterizarea sitului ne tipului pluvial moderat şi face parte din bazinul hidrografic însă caracteristice pentru asociaţie sunt speciile dacice precum specii mai pretenţioase precum fluturii dependenţi de anumite
Prezentare generală al râului Strei. Principalele cursuri de apă sunt Râul Mare şi colţişorul, tătăneasa, mierea ursului, spânzul, brânduşa. În ve- habitate ameninţate, printre care cele cinci specii de interes
Situl a fost desemnat pentru protecţia şi conservarea a cinci Streiul cu afluentul acestuia, Râul Bărbat, alături de care apar getaţia Haţegului, la limita cu Retezatul sunt semnalate specii comunitar: fluturele bălţat de mlaştină, albăstriţa de mlaşti-
tipuri de habitate şi a 24 de specii de faună de interes comu- cursuri de apă adiacente cu caracter semipermanent (torenţi- protejate Monumente ale Naturii precum papucul Doamnei, nă, fluturele roşu de mlaştină, fluturele maturna şi un fluture
nitar: trei tipuri de habitate forestiere, unul de pajişte şi unul al), lipsite de debit major. De remarcat este faptul că se produc crinul galben de munte, flămânzica şi angelica. de noapte ale cărui larve trăiesc doar în tulpina de chimenul
cavernicol, zece specii de nevertebrate, patru de peşti, trei de frecvente spălări de soluri sau eroziuni ale sedimentelor în zo- porcului, specii care au nevoie de habitate naturale întinse,
amfibieni şi şapte de mamifere, având totodată o mare impor- nele neîmpădurite sau lipsite de vegetaţie. Există şi patru lacuri Fauna specii de pădure ca fluturii cu irizaţii şi amiralii albi, specii li-
tanţă sub aspect hidrologic, geologic, speologic, paleontologic de acumulare care fac parte din complexul hidroenergetic Râul Datorită cadrului natural geografic deosebit în care se găseş- mitate la pajiştile montane sau alpine, sau specii care prosperă
şi pedologic. El se suprapune peste Geoparcul Dinozaurilor Mare-Retezat. Izvoarele îşi fac apariţia la contactul dintre rocile te acest sit (dispus la poalele masivului Retezat și incluzând în fâneţele întreţinute prin cosirea anuală a ierbii, aici intrând
Ţara Haţegului şi include rezervaţiile naturale de tip botanic în care se acumulează apele subterane (conglomerate sau roci o mică parte din porţiunea nordică a acestuia), întâlnim o unele dintre cele mai frecvent întâlnite din Ţara Haţegului ca
Mlaştina de la Peşteana, una din cele mai sudice mlaştini oli- nisipoase fragmentate, fisurate) cu rocile masive nefisurate sau varietate mare de specii de animale aparţinând zonelor bio- fluturele tablă de şah, fluturele ochiul-boului şi fluturele brun
gotrofe din ţara noastră în flora căreia s-au identificat populaţii cu straturile de argilă impermeabile. geografice alpină şi continentală. Particular acestei zone este de pajişte. Tot dintre nevertebrate au fost identificate speciile
de roua cerului, relict glaciar, Pădurea Slivuţ, Fânaţele cu nar- faptul că în fauna de vertebrate există mai multe specii la care de interes comunitar gândacul sihastru, cosaşul transilvănean,
cise de la Nucşoara, Vârful Poieni, Fânaţele Pui, Calcarele de la Aspecte climatologice
Faţa Fetii şi Rezervaţia Ştiinţifică Cheile şi Peştera Şura Mare. În Clima este temperat-continentală, puternic influenţată de reli-
plus, situarea acestuia între Parcul Naţional Retezat şi Parcul ef. Regimul pluviometric manifestă o largă variabilitate în timp
Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina atribuie un rol de şi spaţiu, cu cantitatea medie anuală de precipitaţii de 600-800
culoar ecologic important sitului. La toate acestea se adaugă mm. Fenomenul de canalizare a curenţilor de aer nu se impune
o paletă largă de valori culturale şi istorice care sporesc sem- ca o dominantă, iar localizările de aer rece nu produc inversiuni
nificația zonei în reţeaua de situri Natura 2000 din România. termice ca în cazul altor depresiuni intracarpatice. Unele efecte
de foehn contribuie la moderarea climei în lungul râului Strei.
Biotopul Predomină vânturile din direcţia nord-vestică şi vestică, adu-
Geologie/geomorfologie cătoare de precipitaţii. Regimul termic este caracterizat de o
Din punct de vedere geologic, situl se află în Bazinul Haţegului, temperatură medie anuală de 8 °C.
format prin afundarea fundamentului cristalin pre-alpin şi a
cuverturii sale sedimentare. Fundamentul depozitelor sedi- Biocenoza
mentare este format din roci metamorfice, fiind prezentate în Vegetaţia
principal gneise, micaşisturi, filite, şisturi sericito-cloritoase cu Habitatele forestiere protejate întâlnite în sit sunt Păduri da-
biotit, şisturi sericito-grafitoase şi cuarţite în care apar corpuri cice de stejar şi carpen, Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum
de amfibolite şi calcare cristaline cu corpuri intruzive. Situl este şi Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum. Ca pon-
înconjurat de înălţimi din toate părţile: Munţii Şureanu la est, dere, cea mai bine reprezentată este pădurea dacică de fag cu
Munţii Retezat la sud, Munţii Poiana Ruscă la vest, Dealurile carpen, destul de omogenă, cuprinzând aproape numai păduri
Hunedoarei la nord. Nu este o unitate izolată deoarece este în care domină fagul comun, alături de care apare şi varietatea
legat cu regiunile depresionare vecine prin trei porţi, Pasul sa balcanică. Carpenul este în amestec, dar apare mai mult pe
Băniţa-Merişor, Poarta de Fier a Transilvaniei şi Poarta de la margini de pădure sau în porţiunile de pădure mai puţin închi-
Subcetate. Ţara Haţegului are toate atributele unei depresi- se. Se pot întâlni exemplare de gorun, tei alb, tei pucios, tei cu
uni intracarpatice, cu aspect mai mult de şes decât deluros, frunză mare, sorb, jugastru sau cireş sălbatic. Stratul arbuşti-
considerată o adevărată câmpie intercalată şi etajată care se lor este slab dezvoltat, format din păducel, alun şi clocotiş. În
576
cosaşul lui Stys şi încă un cosaş endemic pentru bazinul car- munte, mierla de apă, măcăleandrul, ochiul boului, diverse rea în ultimul timp a serviciilor aferente turismului şi agrotu- încă se mai practică Colindatul Piţărăilor şi al Cetei cu Cerbul.
patic, considerat un relict postglaciar. La gura peşterii aflată specii de pitulici, ciocănitori, silvii şi piţigoi. Situl găzduieşte rismului. Oraşul Haţeg, împreună cu comunele de pe teritoriul Menţionăm de asemenea evenimentul cultural ţinut în luna
lângă satul Peştera, dar şi pe văile din zonă, se pot întâlni racii şi o comunitate complexă de mamifere, reprezentată de ier- sitului, beneficiază de alimentare parţială cu apă şi canalizare, mai „Festivalul Narciselor“ din Sântamăria Orlea, cu cântec,
de ponoare, o specie de asemenea protejată. Dintre peşti, pe bivore mari precum capra neagră, cerbul carpatin, mistreţul şi investiţiile nefiind finalizate în toate satele. Majoritatea gos- port şi dans popular.
lângă cei comuni apelor din sectorul colinar, amintim speciile căpriorul, carnivore mari protejate în spaţiul comunitar, lupul, podăriilor sunt încălzite cu lemne, doar în câteva localităţi mai
de interes comunitar moioaga, chişcarul, dunariţa şi zglăvoaca, ursul, şi mamifere mici, mai ales arici, şoareci, pârşi, chiţcani şi mari existând alimentare cu gaze naturale. Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
iar cu acelaşi statut de protecţie, apar speciile de herpetofaună cârtiţe. Pe lângă cursurile de apă se întâlnesc frecvent vidre. Vechimea şi continuitatea populării Ţării Haţegului este ates- perimetrului acestuia
buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul cu creastă şi trito- Cel puţin 15 specii de lilieci au fost identificate în sit utilizând tată de urme ale omului neolitic, dar şi de aşezări din perioada Braconajul din sit şi din afara acestuia poate avea impact ne-
nul comun transilvănean. Alte specii de herpetofaună care se peşterile, podurile vechi de clădiri, fisurile şi scorburile arbo- preromană şi romană, regiunea adăpostind centrul statului gativ semnificativ asupra speciilor. Toate aceste activităţi sunt
pot întâlni în sit sunt şopârla de câmp, năpârca, vipera cu corn, rilor bătrâni ca locuri de hibernare, adăpost diurn sau pentru dac, „Dacia Felix“. Un factor care personalizează aceste teritorii anterioare desemnării sitului.
vipera comună, şarpele lui Esculap, broasca roşie de munte, colonii de maternitate. Printre acestea se găsesc şi patru specii din punct de vedere paleontologic sunt resturile de dinozauri
broasca râioasă brună şi salamandra. În ceea ce priveşte avi- de importanţă comunitară, liliacul mare cu potcoavă, liliacul cu (cuiburi cu ouă pietrificate şi embrioni), ale unor mamifere Administrarea sitului
fauna Ţării Haţegului, o importanţă deosebită o are barza albă, picioare lungi, liliacul comun şi liliacul comun mic. contemporane lor şi ale unor reptile zburătoare. Din epoca me- Semnalăm existenţa în sit a numeroase panouri de informare,
frecvent întâlnită în tot situl alături de alte specii periclitate pe dievală străbat prin vremuri lăcaşurile de cult, cetăţile, castele- panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare
plan european precum ciuvica, viesparul, sfrânciocul roşiatic, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE le şi mănăstirile. Forma de cinstire a bisericilor este „Nedeia“, zi (hărţi), bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizi-
sfrânciocul cu frunte neagră şi muscarul mic. O specie repre- Prăbuşirea industriei siderurgice şi miniere din zonă a redistri- solemnă de bucurie organizată în fiecare sat în perioada stabi- tare, trasee turistice, trasee tematice, locuri de campare şi vetre
577
Structuri submarine metanogene - Sf. Gheorghe
- RO SCI 0237
Încadrarea teritorial-administrativă:
Apele teritoriale ale României, în dreptul localității Sf. Gheorghe.
Suprafaţa: 6.122 ha Localizarea geografică: Lat. N 44˚ 52‘ 12‘‘; Long. E 29˚ 45‘ 36‘‘
Structuri submarine metanogene - Sf. Gheorghe - RO SCI 0237
Bioregiunea: Pontică Ecoregiunea: Marea Neagră (apele teritoriale) Altitudinea: 0 max., 0 min., 0 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit marginea platoului continental. Densitatea cea mai mare este
1180 - Structuri submarine create de scurgeri de gaze. în dreptul Deltei Dunării. Sunt prezente sub formă de plăci şi
pavimente de gresii carbonate începând de la adâncimea de 10
Speciile de interes comunitar din sit m, iar sub formă de muşuroaie şi coloane drepte sau ramificate
Mamifere: Marsuin, Porc de mare (Phocoena phocoena) • începând de la 40-50 m. Substratul este reprezentat de nisipuri
Delfin mare, Delfin cu bot gros (Tursiops truncatus). Pești: marine de origine minerală, cuarţoase-micacee, cu un conţi-
Rezeafcă de Dunăre (Alosa tanaica), Scrumbie de Dunăre nut de carbonat de calciu redus şi mâluri cenuşii cu o proporţie
(Alosa pontica). variabilă de scrădiş. Substratul geologic este format din calcare
sarmaţiene acoperite de loessuri luto-argiloase.
Caracterizarea sitului Fotografia reprezintă plaja de la Sfântul Gheorghe.
Prezentare generală Hidrologie Fiind vorba despre structuri submarine aflate la mare adâncime nu sunt disponibile fotografii ale habitatului.
Situl este prezent în partea de NV a Mării Negre, la adâncimi Situl se află în Bazinul Mării Negre.
de 35-784 m, conservând structurile submarine formate de
scurgerile de gaze care trec de interfaţa oxic/anoxic caracte- Aspecte climatologice
ristică acestei mări, structuri spectaculoase formate din nisip Umezeala relativă a aerului este mare, fiind în medie de 80- ale căror populaţii sunt din ce în ce mai reduse. Alte specii din ecosistemului şi prin existenţa a mai multor specii amenin-
şi carbonaţi. Acestea creează o multitudine de microhabitate 94% deasupra sitului, iar media anuală a temperaturii este de fauna de peşti a zonei sunt calcanul, limba de mare, cambu- ţate de faună piscicolă.
în matricea recifului de midii, oferind adăpost pentru o mare 11 oC. Suma mediilor multianuale ale precipitaţiilor în zona la, vulpea de mare, pisica de mare, câinele de mare. Printre
diversitate de specii de peşti, moluşte şi crustacee. Acest ha- sitului este de 480 mm. Principalele direcţii ale vântului sunt speciile de vertebrate de interes comunitar se numără rizeaf- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
bitat protejat se află pe circa 20% din suprafaţa sitului, într-o NV, urmat de nord. Furtunile de pe mare provoacă modificări ca, o specie relict ponto-caspic, cea mai mică specie dintre perimetrului acestuia
stare bună de conservare, oferind condiţii bune de mediu şi ale ţărmului şi chiar ale substratului. Majoritatea furtunilor scrumbiile de Dunăre, care intră primăvara în fluviu şi lacurile În zona sitului au loc activităţi cu caracter sporadic de pescuit
unor specii protejate ca rezeafca de Dunăre, marsuinul şi del- sunt produse de vânturile din sectorul nordic, care suflă relativ salmastre pentru reproducere. Acelaşi statut de protecţie îl cu plasa tractată (pescuit cu trauler), cu impact negativ ma-
finul cu bot gros. paralel cu linia ţărmului. au şi cele două specii de delfini prezente în zona sitului, mar- jor asupra speciilor de delfini. O ameninţare pentru întregul
suinul şi delfinul cu bot gros, a căror principală ameninţate ecosistem marin este reprezentată de existenţa platformelor
Biotopul Biocenoza o reprezintă plasele de pescuit, alături de poluarea întregului marine de extracţie a petrolului, alături de poluarea cauzată
Geologie/geomorfologie Vegetaţia bazin al Mării Negre. La adâncimea la care se găsesc structu- de transporturile navale.
Modificările litoralului sunt realizate de furtunile foarte puter- Comunităţile vegetale din vecinătatea sitului sunt reprezentate rile protejate se întâlnesc recifi biogenici de midii care apar
nice care au loc cel mai adesea de 2-3 ori pe an. Aceste fur- de asociaţii de specii de alge macrofite verzi, brune şi roşii. La pe substrat sedimentar (mâl, nisip, scrădiş sau amestec), cel Administrarea sitului
tuni influenţează negativ şi cantitatea de metan degajată în adâncimea la care există structurile protejate metanogene, din mai frecvent între izobatele de 35 și 60 m. Sunt constituiţi din Situl dispune de un panou şi un punct de informare la sediul
apa marină. Structurile submarine metanogene sunt formate cauza absenței luminii nu există comunităţi vegetale. bancuri de midii ale căror cochilii s-au acumulat de-a lungul custodelui, acestea nefiind însă suficiente. Sunt necesa-
prin agregarea cimentului de carbonaţi în jurul emisiilor active timpului formând un suport dur, supraînălţat faţă de sedi- re puncte de informare la structurile de cazare mari din Sf.
de metan. Metanul provine, cel mai probabil, din descompu- Fauna mentele înconjurătoare (mâl, nisip, scrădiş sau amestec), pe Gheorghe şi un panou informativ pe plaja aflată în dreptul
nerea microbiană a resturilor vegetale fosile. Sunt răspândite Specii de peşti protejaţi, dar şi cu valoare comercială, expuşi care trăiesc colonii de midii vii. Acest tip de recif este unic prin sitului şi care este frecventată de turişti.
începând de la izobata de 10 m şi continuând mult dincolo de pescuitului şi braconajului sunt nisetrul, morunul şi păstruga, rolul ecologic crucial al bancurilor de midii în autoepurarea
0 1 2 3 km
578
Suatu - Cojocna - Crairât - RO SCI 0238
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Cluj: Aiton, Apahida, Cojocna, Căianu, Feleacu, Mociu, Ploscoş, Suatu, Turda.
Suprafaţa: 4.146 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 43‘ 11‘‘; Long. E 23˚ 48‘ 26‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Podişul Transilvaniei Altitudinea: 622 max., 307 min., 425 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit pe gresii și marne, foarte bogate în humus, și cernoziomuri slab
40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 6240* carbonatate bogate în humus, dar sărace în fosfor mobil, cu o
- Pajişti stepice subpanonice; 6510 - Pajişti de altitudine textură luto-nisipoasă.
joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 91I0* -
Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 1530* Hidrologie
- Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice. Rețeaua hidrografică este slab reprezentată prin pâraie mici
care aparțin bazinului hidrografic al Someșului Mic și Arieșului.
Speciile de interes comunitar din sit Principalii afluenți din sit ai Someșului Mic sunt Văile Cojocna,
Nevertebrate: Catopta thrips • Cucullia mixta • Rădaşcă, Suatu (pe al cărui curs s-au amenajat trei heleșteie piscicole),
Răgacea (Lucanus cervus) • Lycaena dispar • Pseudophilotes Căianu și Mociului. Afluenții Arieșului sunt Valea Aitonului și
bavius. Plante: Cosad (Astragalus peterfii) • Capul şarpelui Ceanu Mare. Ținând cont de aspectul fragmentat al sitului, nu- Fauna Locuitorii din Apahida dispun de încălzire centralizată cu gaz me-
(Echium russicum) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Iris (Iris mai părți mici din aceste văi sunt incluse în acesta. Fauna sitului este reprezentată în special de populații de ne- tan în cartierele de blocuri și în case, fiind utilizată și încălzirea
humilis ssp. arenaria) • Gălbinare (Serratula lycopifolia) • Târtan, vertebrate, între care domină insectele. Din cele 460 de specii în sistem individual, cu lemne, în special în cartierele periferice.
Hodolean (Crambe tataria). Aspecte climatologice de fluturi aparținând la 19 familii îi amintim pe cei protejați Numeroase vestigii arheologice din paleoliticul mijlociu, din
Clima are un caracter temperat-continental cu nuanțe mo- în spațiul european precum fluturele purpuriu, albăstrelul, epoca bronzului, a fierului şi daco-romană atestă aşezări stră-
Caracterizarea sitului derate, caracterizat prin veri răcoroase și ierni friguroase. fluturele buhă cuculia și o molie de stepă ponto-caspică. Sunt vechi pe aceste meleaguri. Datarea C14 a unui obiect din lemn
Prezentare generală Temperatura medie anuală este de 9,6 °C, iar precipitațiile foarte bine reprezentați și gândacii (41 de specii de coleoptere de la Valea Florilor a permis încadrarea lui în perioada 1420-
Importanța sitului rezultă din faptul că acesta adăpostește o medii anuale sunt de 886 mm. aparținând la patru familii), de interes conservativ fiind rădaș- 990 î.e.n., dovedind astfel exploatarea depozitelor de sare în
vegetație de stepă și silvostepă bine conservată, chiar dacă în ca, reprezentată prin populații mici și izolate din cauza frag- perioada bronzului târziu. Sarea a fost exploatată la suprafață
prezent habitatul este foarte fragmentat, situl fiind format din Biocenoza mentării habitatului. În perimetrul sitului au fost identificate și (prin mici cariere) și de către romani. Ceramica pictată neolitică
19 enclave. Se remarcă faptul că patru din cele cinci tipuri de Vegetaţia 51 de specii de păianjeni, unele dintre ele de valoare științifică descoperită aici constituie o impresionantă manifestare a artei
habitate de interes comunitar prezente aici au statut prioritar Vegetația stepică din sit are valoare științifică și protectivă deosebită. Entomofauna zonei este completată de cosași, lă- preistorice. Începând cu secolul al XIV-lea mai multe lăcaşuri
pentru conservare și adăpostesc populaţii a șase specii de plan- deosebită deoarece cele peste 175 de specii de cormofite custe, ploșnițe și cicade. Fauna de vertebrate este reprezenta- de cult, declarate monumente, demonstrează activitatea spi-
te, o specie de liliac și cinci specii de nevertebrate (gândaci și identificate aici au origine fitogeografică foarte diferită. Sunt tă în principal de micromamifere precum șoarecii și chițcanii rituală intensă a oamenilor. Satul, ca unitate socială și colectiv
fluturi) dependente de această vegetație stepică. Specia țintă dominante speciile termofile și endemice. Dintre plantele rare (fiind prezente acele specii tipice pentru habitatele deschise). viu, păstrează obiceiurile tradiționale și în zilele noastre. Deşi
a sitului este cosadul, o plantă relict glaciar, care s-a conservat și endemice se remarcă cosadul (astragalul de Suatu sau co- Reptilele sunt reprezentate prin gușteri și șopârle de câmp. și-au pierdut în timp mult din funcţia magică iniţială, sărbăto-
doar în acest colț al lumii, devenind astăzi un important obiec- șaciul lui Peterfi), o plantă tipică de stepă întâlnită pe coas- Amfibienii sunt slab reprezentați din cauza habitatului stepic rile de iarnă sunt încă prilej de a face legătura între viaţa pre-
tiv științific și o componentă de preț a patrimoniului floristic tele golașe cu expoziție sudică de la Suatu, Căianu și din alte dominant, deosebit pentru sit fiind buhaiul de baltă cu burtă zentă a satului şi datinile străvechi cum ar fi Viflaimul, Steaua,
românesc. Situl include şi Rezervaţia Naturală Suatu. câteva puncte din cadrul sitului. Rar este și cârcelul, o plantă galbenă care se reproduce în bălți temporare. Dintre păsările Ţurca, Sorcova și Buhaiul. Pentru promovarea produselor
de talie mică care se găsește la Suatu pe o coastă numită La de interes conservativ se pot aminti sfrânciocul roșiatic, sfrân- agricole şi a gastronomiei tradiţionale se organizează în zonă
Biotopul Țigle, punct care reprezintă extremitatea nordică de răspân- ciocul cu frunte neagră și ciocârlia de pădure, alături de presu- festivalul de toamnă „Cu pluta pe Arieş“, Concursul de gulyaş
Geologie/geomorfologie dire a speciei în România. Cârcelul este o plantă unisexuat ra galbenă, presura sură, codobatura albă, silvia mică, striga, din Cojocna, Sărbătoarea ciobanilor din Mociu şi Sărbătoarea
Situl se află pe versanți cu pante însorite și semiumbrite, cu dioică, la Suatu constatându-se un fenomen unic reprezen- lăstunul de casă, prigoarea, mărăcinarul mic etc. cojocarilor din Aiton.
numeroase denivelări provocate de frecventele alunecări de tat de faptul că toată populația este formată din exemplare
teren, la nivel de peisaj fiind caracteristice glimeele sau, în lim- bărbătești. Alături de cele două specii emblematice pentru sit, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
baj local, copârșeiele. Învelișul sedimentar al zonei este gros se remarcă și stânjenelul de nisip, irisul bărbos, gălbinarea, Forţa de muncă este concentrată mai ales în oraşe, unde predo- perimetrului acestuia
și acoperă un fundament cristalin de vârstă mezozoică peste capul șarpelui și hodoleanul tătărăsc, toate de importanță mină ramurile industriale (materiale de construcţii, ceramică, Incendierea sporadică a vegetaţiei, tăierile ilegale, braconajul
care se suprapun roci neogene cu grade diferite de rezistență la europeană, pentru a căror conservare a fost desemnat situl. porţelan, prelucrarea sticlei, confecţii, industrie alimentară, co- şi introducerea unor specii alohtone au efecte negative asu-
acțiunea agenților externi. Între acestea se numără conglome- Acesta mai adăpostește și câteva specii endemice pentru merţ). Ocupaţia tradiţională rurală este agricultura (cultivarea pra sitului.
ratele, gresiile, tufurile, nisipurile, marnele și argilele. Transilvania, precum jaleșul românesc, otrățelul și o altă legumelor şi creşterea animalelor). Turismul din zonă a dezvoltat
plantă stepică nord-pontică ce își are limita vestică a arealu- activităţile de prestări servicii. Masivul de sare de la Valea Florilor, Administrarea sitului
Pedologie lui în sit. Zăvăcusta este de asemenea o specie rară, xerofilă și unul din satele din Ploscoş, cu o grosime estimată la circa 0,7 În sit există panouri de informare, puncte de intrare şi poteci/
Pentru că situl este atât de fragmentat, există o diversitate pe- sudică, ce are aici limita nordică a arealului din Transilvania. km, apare foarte aproape de suprafață, uneori la nici jumătate drumuri pentru vizitare. Sunt necesare panouri de avertizare/
dologică relativ mare, dezvoltată pe substraturi litologice he- Asociațiile vegetale dominante sunt cele de colilie, reprezen- de metru adâncime, în luncile Văilor Bogomirii (Călmanilor) și atenţionare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de in-
terogene. Astfel, există soluri de eroziune, formate pe substrat tând avanposturi stepice relictare, cele de bărboasă, care se Lupului. Tot aici apar şi izvoare sărate, saramura fiind întrebu- formare şi trasee tematice. Intensificarea turismului din zonă
litologic alcalin cu conținut mediocru de humus, soluri brune instalează pe soluri afectate de rupturi și surpături, cele de ințată din cele mai vechi timpuri de către localnici. Majoritatea impune construirea unor vetre de foc şi amenajări pentru co-
de pantă, carbonatice, formate pe gresii și nisipuri cu interca- rogoz pitic și bărboasă, precum și cele de păiuș. localităţilor din perimetrul sitului beneficiază de alimentare cu lectarea deşeurilor.
lații de marnă, cernoziomuri carbonatice formate de asemenea apă şi canalizare, aceste utilităţi lipsind din comunitățile mici.
579
Suatu - Cojocna - Crairât - RO SCI 0238
580
0
1
2
3 km
Târnovu Mare - Latoriţa - RO SCI 0239
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Vâlcea: Malaia.
Suprafaţa: 1.366 ha Localizarea geografică: Lat. N 45˚ 21‘ 59‘‘; Long. E 23˚ 53‘ 25‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Meridionali Altitudinea: 1863 max., 683 min., 1360 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit tip de asociații floristico-faunistice datorită reliefului dezvoltat
3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; pe înclinația diferită a straturilor geologice, un versant cu pan-
3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râ- te mai domoale spre SE și unul foarte abrupt, cu faleza spre NV.
urilor montane; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6210* -
Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat Pedologie
calcaros (Festuco Brometalia); 6430 - Comunităţi de lizieră cu În etajul fagului se întâlnesc soluri podzolice humico-feriiluvia-
ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel mon- le, brune acide de pajiști alpine și de pădure, cu reacţie acidă și
tan şi alpin; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 8120 grade diferite de podzolizare. În etajul coniferelor se întâlnesc
- Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul mon- soluri podzolice, brune acide, criptopodzolice şi podzolice hu-
tan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 8210 - Versanţi mico-feriiluviale. În etajul jneapănului se întâlnesc podzoluri
stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 9410 - humico-feriiluviale, iar în crăpăturile stâncilor se întâlnește rar
Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio- solul turbos.
Piceetea); 9420 - Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra galbenă, crin de pădure, coada iepurelui, ruginiță, cimbrișor, Lotrului şi pe pantele mai domoale ale dealurilor. Locuințele
din regiunea montană. Hidrologie șopârliță, omag, rogoz, mlăștiniță, unghia ciutei, strunga coco- acestora nu sunt racordate în totalitate la rețeaua de alimenta-
Pe toată limita nord-estică a sitului se află râul Latoriţa, în care șului și garoafă, iar în crăpăturile stâncilor cresc păliurul, ochiul re cu apă potabilă și canalizare, iar încălzirea se face în sistem
Caracterizarea sitului se varsă o serie de afluenţi care străbat situl. Practic, Masivul boului, alături de multe altele. individual, cu lemne.
Prezentare generală Târnovu este prins ca într-un clește de râul Latorița și de princi- Peştera Laptelui din Valea Rudăresei au fost găsite fosile de
Masivul Târnovu reprezintă o intruziune calcaroasă în cadrul palul său afluent de dreapta, Repedea, cele două cursuri de apă Fauna animale, dar și fragmente ceramice care atestă prezența
masivelor muntoase de origine metamorfică înconjurătoare, adunând izvoarele de pe cei doi versanți ai muntelui. Dintre speciile de faună se remarcă viperele comune și viperele omului aici în epoca bronzului, în prezent acestea fiind expu-
care creează condiţii specifice pentru dezvoltarea unui nu- cu corn, răspândite în special în zonele calcaroase din Masivul se la Muzeul de Istorie din Râmnicu Vâlcea. Prima menţiune
măr mare de habitate de păduri, pajiști, tufărișuri, vegetație Aspecte climatologice Târnovu. Tot din herpetofaună se mai pot întâlni şopârla de zi- documentară a localității Malaia este făcută într-o însem-
ripariană, vegetație de stâncărie și grohotiș, astfel că aici sunt Datele climatice ale sitului se încadrează în climatul complex al duri, șopârla de munte, salamandra, năpârca și broasca roșie nare călugărească din secolul al XVIII-lea. Astăzi, turiștii pot
prezente 10 habitate de interes comunitar, dintre care cel de Carpaţilor Meridionali, cu temperatura medie anuală de 4-6 °C de munte. Populaţiile de mamifere mari sunt bine reprezentate admira frumoasele și pitoreștile biserici de lemn din Ciunget
pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat și precipitaţii bogate, situate în jurul valorilor de 1200-1400 de specii precum căpriorul, cerbul carpatin, mistrețul, vulpea, și Malaia, ridicate în secolul al XIX-lea, Fântâna Brătienilor și
calcaros (Festuco Brometalia) este prioritar pentru conservare. mm anual, din care multe cad sub formă de zăpadă. În zonele capra neagră și rare exemplare de urs și lup. Dintre speciile de Conacul Brătienilor sau pot lua parte la viața satului în timpul
Un element de particularitate al sitului îl reprezintă pădurile înalte, vânturile sunt frecvente și puternice tot timpul anului. păsări, aici pot fi observați pe versanții abrupți fluturaşii de spectacolelor de cântec și joc popular organizate cu ocazia zi-
de larice și zâmbru, care ajung aici la altitudini mari, cu specta- stâncă, în restul sitului apărând frecvent corbul, cocoşul de lelor comunității.
culoase aspecte peisagistice în sezonul autumnal. Situl include Biocenoza munte, ierunca, vânturelul roșu, gaiţa, ciocănitoarea pestriță
rezervaţia naturală Pădurea Latoriţa. Vegetaţia mare, ciocănitoarea neagră, ghionoaiele verde și sură, acvila Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
Reprezentative pentru sit sunt pajiştile calcifile alpine şi subal- de stâncă, forfecuța, mierla gulerată, cinteza de pădure, huhu- perimetrului acestuia
Biotopul pine, pe lângă care se remarcă pădurile de larice, deosebit de rezul mare și mic, ciuful de pădure, pitulicea mică, aușelul cu Tăierile ilegale şi braconajul au efecte negative asupra sitului.
Geologie/geomorfologie pitorești în aspectul autumnal. Interesant este faptul că laricele cap galben, caprimulgul, drepneaua mare, codroșul de munte
Masivul Târnovu face parte din Pânza Getică, prezentând ca- poate urca în acest sit până la altitudinea de 1800 m, practic și multe altele. Pe cursurile de apă cuibăresc mierla de apă, co- Administrarea sitului
ractere aparte, specifice crestelor calcaroase liniare și insulare, întreg versantul nord-vestic fiind dominat de această specie, dobatura de munte și foarte rar fluierarul de munte. În prezent, în sit există trasee turistice marcate și infrastructura
spre deosebire de Munţii Căpăţânii, din care face parte. Practic, printre care cresc izolate exemplare de zâmbru. Tufărişurile de cazare cantonată la periferia acestuia, însă este necesară
Masivul Târnovu are aceeași structură și constituție geologică sunt reprezentate de ienupăr și jneapăn. De-a lungul văilor Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE înființarea de noi trasee pentru vizitarea zonei. De asemenea,
ca și Masivul Buila-Vânturarița, de care se deosebește prin umede se pot întâlni frecvent exemplare de arin verde, smâr- Economia comunei Malaia este legată de pădure, locuitorii sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de
dimensiunile ceva mai reduse (creastă mai scurtă și altitudine dar, salcie și taulă. În pajiştile înalte pot fi observate exempla- ocupându-se în principal cu exploatările forestiere, alături informare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de infor-
mai mică). Creasta are doi versanți diferiți atât ca relief cât și ca re de iederă albă, floare de colț, bulbuci de munte, ghințură de creşterea animalelor şi puţină cultură a plantelor în lunca mare, bariere, puncte de intrare, trasee tematice.
0 1 2 3 km
581
Tăşad - RO SCI 0240
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Bihor: Copăcel, Drăgeşti.
Suprafaţa: 1.557 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 55‘ 55‘‘; Long. E 22˚ 8‘ 10‘‘
Bioregiunea: Continentală Ecoregiunea: Dealurile Crişanei Altitudinea: 416 max., 183 min., 291 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit de pădure podzolite, care au apărut pe un substrat petrografic
8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis. format din depozite loessoide, nisipuri, argile, marne şi gresii.
Mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferru- freatic dezvoltat în formaţiunile cuaternare şi a unui orizont ac-
mequinum) • Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus vifer de adâncime cantonat de calcarele cretacice. Alimentarea
euryale) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • stratului freatic se face din precipitaţii, fapt pus în evidență de
Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac comun mic variaţiile sezoniere ale nivelului apei din fântânile zonei.
(Myotis blythii) • Liliac comun (Myotis myotis).
Aspecte climatologice
Caracterizarea sitului Clima este condiţionată de aşezarea sitului la adăpostul
Prezentare generală Munţilor Apuseni, care se opun pătrunderii maselor de aer
Situl conservă două peşteri active în care accesul publicului polar continental dinspre est. În cursul anului sunt frecvente
este interzis, Tăşad şi Stracoş, care oferă condiţii ideale pentru masele de aer cu caracter maritim, ceea ce determină creşte- Fauna turii, creşterii animalelor, serviciilor în turism şi comerţului.
hibernare, repaus diurn şi maternitate celor şase specii de li- rea cantităţilor de precipitaţii, a nebulozităţii şi o atenuare a Peşterile în care accesul publicului este interzis adăpostesc Localităţile din sit dispun de alimentare cu apă potabilă şi
lieci de interes comunitar, dintre care se remarcă liliacul me- amplitudinilor termice anuale. Aceste caracteristici încadrează specii de nevertebrate rare adaptate acestui mediu de viaţă, canalizare în sistem centralizat, iar locuinţele sunt încălzite
diteranean cu potcoavă, a cărui mare colonie de maternitate situl într-un climat continental-moderat de deal, cu caracte- precum şi importante populaţii ce aparţin celor șase specii de cu lemne.
este situată la limita nordică a zonei de distribuţie a speciei ristici proprii. Media anuală a temperaturii aerului este de lilieci de interes comunitar: liliacul cu aripi lungi, liliacul medi- Descoperirile arheologice din zona sitului dovedesc urme ale
din România. Importanţa sitului este întregită de existenţa în 10-11oC, iar cantitatea medie anuală a precipitaţiilor ajunge teranean cu potcoavă, liliacul mare cu potcoavă, liliacul mic cu locuirii pe aceste meleaguri încă din cele mai vechi timpuri pre-
habitatele umede de la suprafaţă a două specii de amfibieni la 611,3 mm. Viteza vântului este redusă, având un maxim în potcoavă, liliacul comun şi liliacul comun mic. Aceste populaţii cum Cetatea dacică de pe dealul Cetăţuia şi tezaurul monetar
de interes comunitar, precum şi de bogăţia de fosile a zonei. luna aprilie. găsesc în peşteri condiţii ideale pentru hibernare, repaus diurn, din argint, compus din monede, fibule, brăţări şi alte podoabe
dar şi pentru reproducere. Este de remarcat faptul că liliacul datând din secolele II-I î.e.n. şi care se găseşte la Muzeul Ţării
Biotopul Biocenoza mediteranean cu potcoavă are în peşteri o colonie de mater- Crişurilor din Oradea. Se remarcă biserica de lemn din Copăcel,
Geologie/geomorfologie Vegetaţia nitate de 500 de exemplare, specia fiind aici la limita nordică a ridicată în secolul al XVIII-lea, aflată într-o stare bună de con-
Dealurile Tăşadului sunt prelungiri mai domoale ale Munţilor Caracteristica generală a peisajului este dată de prezenţa pă- zonei de distribuţie din România. Fauna cavernicolă foarte spe- servare. În Muzeul din localitatea Tăşad se pot admira fosilele
Pădurea Craiului, marcate de fenomene carstice formate durilor de foioase pe suprafeţe mari, în lunci apărând şi zăvoa cializată şi strict endemică include forme relicte subterane, re- descoperite în Rezervaţia Naturală paleontologică „Calcarele
de apele subterane pătrunse prin roca calcaroasă specifică iele cu sălcii, răchite, ulmi şi arini negrii, acestea însă ocupând prezentate în principal din coleoptere carnivore cu o distribuţie tortoniene de la Tăşad,“ dar şi elementele etnografice ale sa-
acestor locuri. În urmă cu milioane de ani, într-o perioadă o suprafaţă mică. Pădurile de foioase sunt reprezentate de pă- foarte limitată, dar şi de moluşte şi crustacee, unele fiind de- tului tradiţional, toate exponatele fiind de provenienţă locală
climatică subtropicală, aici exista ţărmul unei mări calde duri de carpen şi fag cu leurdă sau cu păiuş, păduri de stejar clarate fosile vii. Câteva dintre speciile de fluturi întâlnite în sit și adunate în timp.
cu recif de corali unde trăiau arici de mare, balene și delfini pedunculat şi carpen cu leurdă, păduri de gorun şi carpen cu sunt fluturele mare coadă de rândunică, fluturele alb al verzei,
iar în zona uscatului vieţuiau rinoceri, crocodili, ţestoase şi colţişor sau cu ghimpe, păduri de carpen şi cer cu leurdă sau cu fluturele cap de mort, albiliţele şi fluturele amiral. În habitatele Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
alte animale preistorice, resturile lor fosile păstrându-se în saschiu, păduri cu stejar pedunculat şi gorun cu iarba câmpu- umede de la suprafaţă trăiesc cele două specii de amfibieni de perimetrului acestuia
rocile din siturile paleontologice ale zonei. Golul subteran al lui, păduri de gorun şi cer cu brebenei sau cu floarea paştelui interes comunitar buhaiul de baltă cu burta galbenă şi tritonul Braconajul şi intrarea neautorizată în peşteri au efecte nega-
peşterii Tăşad este reprezentat printr-o galerie unică, care se şi păduri de tei argintiu, gorun şi cer. Vegetaţia cu tufărişuri cu creastă, alături de salamandre, broaşte roşii de pădure şi de tive asupra sitului.
îngustează, drenată fiind de un curs de apă cu caracter tem- de porumbar şi păducel ocupă suprafeţe mici, fiind întâlnită munte, broaşte râioase brune, broaşte verzi de lac şi brotăcei.
porar. Peştera este dezvoltată pe feţe de strat care au generat la marginea pădurilor, prin poieni, tăieturi de pădure, pajişti Ca reptile putem întâlni şarpele lui Esculap, vipera, guşterul, Administrarea sitului
mai multe tronsoane cu tavan plan-orizontal, prezentând îmbătrânite sau abandonate şi lângă gardurile de protecţie din năpârca, şarpele de alun şi şarpele de casă. Dintre speciile În prezent, există în sit amenajări pentru colectarea deşeurilor
câteva nivele de eroziune cu formaţiuni stalagmitice, câteva jurul culturilor agricole. Vegetaţia păşunilor situate în vecină- de păsări mai frecvente în cadrul sitului enumerăm piţigoiul şi panouri informative care se află în stare bună şi sunt am-
hornuri închise în care se adăpostesc lilieci şi o podea acope- tatea satelor, la marginea pădurilor sau în luncile văilor este mare, pitulicea sfârâitoare, ciocănitoarea pestriţă mare, cucul, plasate în zonele strategice, însă acestea trebuie suplimentate
rită cu depozite aluvionare. Peştera s-a format sub acţiunea formată din păiuş de livadă şi rogoz. Buruienişurile şi plantele pitulicea verde mică, turturica, uliul porumbar, vânturelul roşu, datorită suprafeţei mari, a diversităţii informaţiilor care trebuie
apelor din Valea Peşterii, captate în subteran printr-un ponor adventive sunt răspândite frecvent în culturile agricole şi în şorecarul comun, viesparul, ghionoaia sură, pupăza. Specii de prezentate şi a fluxului de vizitatori. Sunt necesare de aseme-
impenetrabil, în aval de acesta valea fiind seacă şi prezen- pajiştile ruderalizate, fiind reprezentate de trifoiul alb târâtor, mamifere întâlnite în sit sunt veveriţa, vulpea, jderul, căprio- nea panouri de avertizare/ atenţionare pentru interzicerea ac-
tând un tronson de chei. iarba de gazon şi pătlagina mare. La intrarea în habitatul ca- rul, mistreţul, şoarecele de pădure, bursucul. cesului în anumite zone sau a unor activităţi în sit. Puncte de
vernicol se întâlnesc muşchi şi numeroase alge care tapetează informare există în localităţile limitrofe, la fel şi câteva poteci şi
Pedologie pereţii peşterii. Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE drumuri pentru vizitare.
În sit sunt predominante solurile brune de pădure şi cele brune Ocupaţiile principale ale localnicilor sunt în domeniul agricul-
0 0,5 1 1,5 km
582
Tinovul Apa Lina - Honcsok - RO SCI 0241
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Harghita: Plăieşii de Jos.
Județul Covasna: Estelnic, Mereni, Poian.
Suprafaţa: 7.906 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 12‘ 18‘‘; Long. E 26˚ 13‘ 10‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1233 max., 656 min., 995 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit ază în funcţie de grosimea stratului de turbă, la fel şi natura
91D0* - Turbării cu vegetaţie forestieră; 9410 - Păduri acidofi- chimică a substratului şi caracterul vegetaţiei.
le de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea);
4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 91E0* - Păduri aluviale cu Hidrologie
Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion inca- Apele sitului sunt colectate de către pârâul Apa Lină, afluent
nae, Salicion albae); 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate de stânga al pârâului Barzăuţa ce se varsă în pârâul Uz. Acesta
în specii pe substraturi silicioase; 6410 - Pajişti cu Molinia pe din urmă izvorăşte din Munţii Ciucului sub trecătoarea Uzului
soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); (şaua Rugat) şi după un traseu de 46 km se varsă în râul Trotuş.
6520 - Fâneţe montane; 7230 - Mlaştini alcaline; 91V0 - Din punct de vedere hidrogeologic, situl aparţine indirect ba-
Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion). zinului de sus al Trotuşului. Pe teritoriul sitului se găsesc mai
multe cursuri de ape secundare cu nume locale, cele din par-
Speciile de interes comunitar din sit tea dreaptă având un debit mai scăzut comparativ cu cele din de mușchi de turbă considerată relict arctic care crește în mai zentate de strigă, cucuvea, ciuf de pădure, huhurez mare și mic,
Plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica). partea stângă. multe puncte ale acestui tinov. Flora sitului cuprinde, în afara minuniță și rareori buhă.
speciilor menționate deja, numeroase specii de o remarcabilă
Caracterizarea sitului Aspecte climatologice semnificaţie fitogeografică, precum odoleanul, roua cerului, Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE
Prezentare generală Clima sitului corespunde climatului muntos cu înălţimi mij- pufulița, iarba neagră, iarba albastră, feriga de mlaștină, trifo- Locuitori din zona sitului au ca principale ocupații exploatarea
Situl conservă o varietate mare de habitate, turbării active, locii. Regiunea este bogată în precipitaţii atmosferice şi apar iul de baltă, șapte degete și taula. Specia emblematică a aces- și prelucrarea primară a masei lemnoase, creșterea animalelor
turbării împădurite, mlaștini alcaline, fânețe montane, pajiști, multe zile cu ceaţă, ca urmare solurile şi habitatele de turbă tui sit este trientela, ce se află aici la limita sudică a arealului și cultivarea terenului. Localitățile dispun de sisteme centrali-
păduri acidofile, păduri aluviale și tufărișuri (totalizând nouă beneficiind de apă suficientă. Temperaturile medii anuale său de răspândire. Asociaţia principală din habitatul prioritar zate de alimentare cu apă potabilă, gaze naturale și canalizare,
tipuri de habitate de interes european, dintre care trei priorita- sunt de 3-4 °C, iar media anuală a precipitaţiilor ajunge la de turbărie activă este formată din mușchi de turbă și bumbă- iar încălzirea gospodăriilor se face cu lemne și centrale pe gaz.
re pentru conservare). Se remarcă faptul că habitatele foresti- 850-900 mm. cariță, în care pe lângă afinul de turbă sau răchițele se dezvoltă Primele aşezări din zona sitului sunt atestate în secolul al
ere se află într-un grad de naturalitate foarte mare, evidențiat și afinul vânăt. Habitatele de interes conservativ din sit sunt în XIV-lea, apărând în registrele papale privind dijmele plătite
printr-o compoziție specifică stabilă, o structură echilibrată Biocenoza număr de nouă, dintre care trei prioritare pentru conservare. bisericii catolice, populaţia care locuieşte pe aceste meleaguri
pe vârstă și dimensiuni, la care se adaugă un amplu proces de Vegetaţia fiind de origine secuiască. În zonă s-au purtat numeroase lup-
regenerare naturală. Speciile edificatoare pentru turbărie sunt Mlaştinile din bazinul Uz au fost studiate încă din secolul al Fauna te în evul mediu pentru apărare împotriva nomazilor, ulterior
pinul silvestru şi mesteacănul pufos. Asociaţiile de plante er- XIX-lea, când au fost efectuate studii de cartare a turbei și a Fauna sitului prezintă o diversitate mare de nevertebrate, contra invaziei turcilor și a tătarilor, pentru libertate în seco-
bacee au o ridicată diversitate floristică, aici aflându-se multe arealului pinului silvestru. Din punct de vedere conservativ, dintre care se remarcă speciile de fluturi, ploșnițele de plante, lul al XVIII-lea și în timpul revoluției din 1848-1849. De toa-
plante relicte, dintre care amintim un mușchi de turbă conside- porţiunile cele mai valoroase ale sitului sunt cele în care creşte cosașii și gândacii. Amfibienii care caută locuri de reproducere te aceste jertfe amintesc astăzi numeroasele monumente și
rat a fi relict arctic, precum și specia emblematică a acestui sit, pinul silvestru, uneori în pinete pure, alteori concurat de po- în habitatele umede din sit sunt reprezentați de salamandre, serbări tradiționale și religioase în care au loc comemorări la
trientela, afltă aici la limita sudică a arealului său de răspândi- pulaţii remarcabile de mesteacăn pufos și rare exemplare de broaște roșii de munte, broaște râioase brune, brotăcei, buhai locurile de desfășurare ale luptelor.
re. Valoarea conservativă a sitului este sporită de prezența unei molid. Zonele unde crește pinul sunt Locul muştelor, Stăvilarul și tritoni. Dintre reptile apar mai rar șarpele de casă împreună
populații de curechi de munte (specie de interes comunitar), fierarului, Rupturile mici și Chinga (traducere după toponimia cu năpârca, șopârla de munte și șopârla de câmp, toate pre- Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
foarte bine reprezentată, având o densitate de aproape 700 de locală). Cu totul caracteristic şi întins în aceste tinoave este fa- zente în zonele mai înalte. Informaţiile ornitologice adaugă la perimetrului acestuia
exemplare pe hectar. ciesul acvatic, unde domină asociațiile de rogozuri amestecate faună mai multe specii precum cocoșul de munte, ierunca, fâsa Situl este expus impactului major pe care îl are păşunatul exce-
cu mușchi de turbă şi cu pâlcuri arborescente de salcie. Tot aici de munte, scatiul, barza neagră, corbul, lăstunul de casă, for- siv efectuat chiar în zona mlăștinoasă, alături de tăierea ilegală
Biotopul cresc exuberant, în tufe mari, taula şi curechii de munte (specie fecuța, ciocănitoarea neagră, măcăleandrul, rândunica, gaița, de arbori, profitându-se de distanța mare față de comunități.
Geologie/geomorfologie de interes comunitar), la care se alătură mai rar feriga de mlaș- ciocârlia de pădure, pițigoiul cu coadă lungă, sfrânciocul roși- În sit au loc frecvent incendieri ale vegetației, cu un impact ne-
Din punct de vedere geologic, bazinul este situat în flişul tină. Valoarea conservativă a sitului este sporită de prezența atic, mugurarul, scorțarul, codobatura de munte și cea albă, gativ major asupra întregului ecosistem.
Carpaţilor Orientali. Valea Apa Lină este așezată geografic între acestei populații de curechi de munte, foarte bine reprezen- pietrarul sur, brumărița de pădure, graurul, pițigoiul de brădet
terminaţiile vestice ale Munţilor Nemira (Bărzăuţa) şi termina- tată, având o densitate de aproape 700 de exemplare pe un și cel de munte, codroșul de munte, pitulicea verde mică, ghi- Administrarea sitului
ţia sud-estică a Munţilor Ciucului (Munceii Repatului). hectar. Tinovul este uşor înclinat spre sud, în partea inferioară onoaia sură, aușelul cu cap galben, silvia cu cap negru, mierla, Situl necesită, pentru un management eficient al vizitatorilor,
formându-se clasicul inel apos (lagg), care aici este unilateral mierla gulerată, sturzul cântător, pănțărușul și altele. Păsările amplasarea de panouri de avertizare/atenţionare și de panouri
Pedologie și întins pe aproximativ un hectar și pe care cresc mai multe răpitoare de zi care apar în sit sunt șorecarul comun, uliul găi- de informare, dar și amenajarea de poteci și drumuri pentru
Solurile din sit au o umiditate mare, fiind constituite din stra- specii de sălcii. Dintre speciile cu valoare mare conservativă nilor, uliul rândunelelor, șoimul rândunelelor, acvila țipătoare vizitare dotate cu spații pentru colectarea deșeurilor.
turi de turbă pe un pat impermeabil. Aciditatea acestora vari- amintim stânjenelul siberian și scara Domnului, dar și o specie mică, viesparul și vânturelul roșu, iar cele de noapte sunt repre-
0 1 2 3 km
583
Tinovul Apa Roşie - RO SCI 0242
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Covasna: Estelnic, Mereni.
Suprafaţa: 66 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 10‘ 31‘‘; Long. E 26˚ 15‘ 3‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1030 max., 1001 min., 1016 med.
Habitatele DE interes comunitar din sit cafenie închisă sau neagră, provenită din descompunerea lentă
7110* - Turbării active; 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi carbonizarea parţială a materialului vegetal acumulat.
Tinovul Apa Roşie - RO SCI 0242
0 0,5 1 1,5 km
584
Tinovul de la Dealul Albinelor - RO SCI 0243
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Harghita: Joseni.
Județul Mureş: Ibăneşti.
Suprafaţa: 29 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 45‘ 32‘‘; Long. E 25˚ 18‘ 33‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1155 max., 1121 min., 1132 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit carbon care se amestecă permanent cu apa din pământ. Acest
91D0* - Turbării cu vegetaţie forestieră; 9410 - Păduri acidofi- lucru se întâmplă mai ales pe porţiunea Voşlobeni-Suseni-
le de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). Ciumani, Remetea, unde pe anumite suprafețe apar şi mofete
în zona bălţii Mureşului.
Caracterizarea sitului
Prezentare generală Aspecte climatologice
Situl conservă câteva subparcele în care este dezvoltat un ha- Din punct de vedere climatic, teritoriul se caracterizează prin
bitat de importanţă comunitară în care molidişul are o diversi- temperaturi medii anuale între 4 și 6 °C şi precipitaţii medii
tate mare de vârste şi dimensiuni, o vigoare mare de creştere anuale bogate (1000-1200 mm), având astfel o climă relativ
şi o bună regenerare naturală. Acest habitat protejează turbă- rece şi umedă.
ria împădurită (habitat prioritar), aflată într-o fază evolutivă
avansată, molidul realizând deja o acoperire între 50-80%, Biocenoza
foarte rar apărând şi mestecenii pufoşi şi cei argintii. Vegetaţia forestiere ce reprezintă habitate pentru speciile de amfibieni începutul secolului XX situate în toată Depresiunea Giurgeu, au
Habitatul prioritar se află într-o fază evolutivă avansată, mo- (broaşte, salamandre şi tritoni). rămas astăzi doar zece, cinci aflându-se la Remetea. În trecut
Biotopul lidul fiind întâlnit pe întreg cuprinsul tinovului, acoperirea comuna a fost cunoscută pentru transportul lemnului cu plu-
Geologie/geomorfologie realizată de coronamentul lui fiind între 50 și 80%. În mod di- Aspecte socio-economice ȘI CULTURALE ta a pe râul Mureş, primăvara plecând la vale câte 150-200 de
Situl este localizat în Munţii Gurghiului, în bazinul râului seminat apar mestecenii pufoşi, mestecenii argintii şi scoruşii Din cauza productivităţii scăzute a terenurilor agricole, acti- plute zilnic, unele ajungând până după Arad.
Lăpuşna, la NE de Vârful Albinelor şi la o altitudine de 1130 m, de munte. Situl este străbătut de o reţea de canale de drenaj vităţile localnicilor sunt legate de exploatarea şi prelucrarea
pe substrat vulcanic (andezite). Stratul de turbă este relativ veche dar încă necolmatate. Tinovul este înconjurat de păduri lemnului şi de creşterea animalelor, dar cea mai importantă Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
subţire, nedepăşind un metru grosime, fiind format direct acidofile de molid cu muşchi şi afin negru, ce formează de resursă este apa minerală, care în Remetea este prezentă pe perimetrului acestuia
pe rocă. asemenea un habitat protejat în spaţiul european. Cele două un segment de 2 km lungime şi de 300-400 m lăţime, pe lângă Până în anul 2000 au fost făcute exploatări forestiere masive
habitate se află într-o stare bună de conservare. Mureş. Locuinţele încălzite cu lemne sunt racordate la cana- în vecinătatea sitului, dar în prezent intensitatea acestora a
Pedologie lizare şi au alimentare cu apă potabilă, în sistem centralizat. scăzut şi ecosistemele forestiere au început să se regenere-
Principalele tipuri de hidrosoluri prezente în sit sunt gleiosolu- Fauna Potrivit unei legende, localitatea a fost întemeiată în secolul ze natural.
rile (soluri humicogleice şi humico-semigleice), stagnosolurile În sit au fost observate multe specii de păsări tipice pentru al XVI-lea de un călugăr franciscan, care s-a stabilit pe malul
(solul podzolit pseudogleizat de depresiune şi solul negru de pădurile zonei de munte, ca de exemplu cocoşul de munte, Mureşului ducând o viaţă de sihastru, de aici provenind şi nu- Administrarea sitului
fânaţ umed) şi solul hidromorf organic. ierunca, caprimulgul, ciocârlia de pădure, ciocănitoarea nea- mele localităţii (remete înseamnă sihastru). Azi se pot admira Pentru administrare şi vizitare sunt necesare panouri de infor-
gră, forfecuţa, piţigoiul de brădet, piţigoiul de munte şi cel cu în comună mai multe clădiri bine conservate datate încă din mare, panouri pentru orientare cu hărţi, puncte de informare,
Hidrologie creastă, ciocănitoarea cu spate alb, mugurarul, auşelul cu cap secolul al XIX-lea şi o bogată colecţie etnografică. Particulară puncte de intrare în sit, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee
Situl se află în zona superioară a râului Lăpuşna, făcând par- galben şi cel sprâncenat şi mierla gulerată. Dintre răpitoarele acestei aşezări este prezenţa celor 40 de cruci foarte vechi de turistice şi tematice, amenajări pentru colectarea deşeurilor.
te din bazinul hidrografic al râului Mureş. În urma cercetărilor de noapte se remarcă minuniţele şi ciuvicile, păsări greu de lemn sau piatră, amplasate la hotarele comunei şi pe marginea
hidrologice s-a stabilit faptul că în bazin, de-a lungul cursului observat din cauza taliei foarte mici şi a vieţii diurne ascun- drumurilor, provenienţa majorităţii acestora rămânând şi as-
râului Mureş, se găsesc pe unele porţiuni erupţii de bioxid de se. La marginea sitului se găsesc păşuni şi tăieturi cu drumuri tăzi necunoscută. Din cele aproape o sută de mori de apă de la
0 0,5 1 1,5 km
585
Tinovul de la Fântâna Brazilor - RO SCI 0244
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Harghita: Corund.
Suprafaţa: 41 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 30‘ 24‘‘; Long. E 25˚ 15‘ 22‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 964 max., 951 min., 962 med.
0 0,5 1 1,5 km
586
Tinovul de la Româneşti - RO SCI 0245
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Suceava: Coşna.
Suprafaţa: 21 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 22‘ 34‘‘; Long. E 25˚ 10‘ 1‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Podişul Sucevei Altitudinea: 882 max., 862 min., 877 med.
0 0,5 1 1,5 km
587
Tinovul Luci - RO SCI 0246
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Harghita: Miercurea Ciuc, Sâncrăieni.
Suprafaţa: 271 ha Localizarea geografică: Lat. N 46˚ 18‘ 4‘‘; Long. E 25˚ 43‘ 13‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali Altitudinea: 1113 max., 1081 min., 1090 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit tina de turbă curgând spre SV, în direcţia Ţinutului Pădurilor.
Tinovul Luci - RO SCI 0246
91D0* - Turbării cu vegetaţie forestieră. Pârâul şi-a primit numele Cormoş de la culoarea sa maronie
care se datorează acidului humic dizolvat din turbă. De la al-
Speciile de interes comunitar din sit titudinea de 1200 m izvorăşte pârâul Nagyos, care curge spre
Plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica). est, în direcţia localităţii Sâncrăieni.
0 0,5 1 1,5 km
588
Tinovul Mare Poiana Stampei - RO SCI 0247
Încadrarea teritorial-administrativă:
Județul Suceava: Poiana Stampei.
Județul Bistriţa-Năsăud: Tiha Bârgăului.
Suprafaţa: 695 ha Localizarea geografică: Lat. N 47˚ 16‘ 43‘‘; Long. E 25˚ 5‘ 2‘‘
Bioregiunea: Alpină Ecoregiunea: Carpaţii Orientali, Podişul Sucevei Altitudinea: 1024 max., 900 min., 952 med.
Categoriile de arii naturale protejate cu care se situl se suprapune parțial sau total, după caz:
RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI
Habitatele DE interes comunitar din sit că cu bicarbonaţi de sodiu, potasiu, calciu şi fier din rocile pe
7110* - Turbării active; 91D0* - Turbării cu vegetaţie forestie- care le străbat.
ră; 7120 - Turbării degradate capabile de regenerare naturală.
Aspecte climatologice
Speciile de interes comunitar din sit Teritoriul sitului se înscrie în ţinutul climatic de munte, în
Amfibieni și reptile: Triton carpatic (Triturus montandoni). care se individualizează topoclimatele de depresiune şi vale.
Nevertebrate: Calul dracului (Leucorrhinia pectoralis) • Calul Clima este una montană răcoroasă, cu temperaturi medii ale
dracului (Cordulegaster heros). Plante: Drepanocladus ver- lunii ianuarie sub –6 °C, în luna iunie acestea nedepăşind
nicosus • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) 14 °C, cantitatea medie anuală a precipitaţiilor are valori
• Dicranum viride. de peste 600 mm. Gerurile târzii şi cele timpurii sunt destul
de frecvente. rilor. Toate aceste trei specii se găsesc într-o stare excelentă lizată parţial sau lipseşte. Încălzirea gospodăriilor se realizează
Caracterizarea sitului de conservare în sit. individual, cu lemne.
Prezentare generală Biocenoza Comuna Poiana Stampei a fost atestată documentar din seco-
Situl este reprezentativ pentru Bazinul Dornelor şi adăposteşte Vegetaţia Fauna lul al XVI-lea, primind numele de la ştampila care se aplica pe
trei habitate de turbărie de interes comunitar, dintre care cel Vegetaţia mlaştinii este puternic influenţată şi modelată de Fauna de nevertebrate este diversă, fiind în mare parte strâns documente la trecerea frontierei spre Moldova, precum şi de la
de turbărie activă şi cel de turbărie împădurită sunt prioritare, prezenţa muşchiului de turbă, pe alocuri înălţându-se zone legată de condiţiile de umiditate caracteristice tinoavelor. În întinsele poieni ale acestei zone. Cel mai vechi habitat uman
acestea aflându-se aici într-o stare excelentă de conservare. bombate numite muşuroaie, populate, la fel ca şi întreaga acest sit organismele animale unicelulare sunt bine repre- este satul Căsoi, numit astfel de la casele mari construite din
Importanţa sitului este accentuată şi de existenţa unor popula- mlaştină, cu diferite specii de plante vasculare ierboase şi zentate prin diverse specii, multe dintre ele considerate relic- lemn. Locuitorii s-au stabilit pe aceste meleaguri atraşi fiind
ţii foarte bine reprezentate de curechi de munte şi două specii lemnoase. Plantele lemnoase care se dezvoltă în aceste zone te. Fauna de păianjeni este şi ea prezentă cu multe specii, aşa de pitorescul regiunii şi de posibilităţile deosebite oferite de
de muşchi rare, aflate şi ele într-o stare foarte bună de conser- sunt merişorul, afinul şi răchiţelele, care trăiesc şi în restul pă- cum este şi entomofauna din zona tinovului. Fauna de insecte prelucrarea masei lemnoase. Păstrarea tradiţiilor este o prio-
vare și indicând o calitate excelentă a habitatelor. Două specii turii de muşchi alcătuită în acest sit din 11 specii de muşchi de este reprezentată aici prin gândaci, păduchi de carte, furnici, ritate azi pentru toate generaţiile, dovadă fiind numeroasele
de libelule şi tritonul carpatic întregesc importanţa acestui sit turbă. Acestora li se asociază şi specii de muşchi de pământ, ploşniţe de plante şi libelule, dintre care două, cu aceeaşi de- manifestări cultural-artistice găzduite de comună, dar şi renu-
din nordul ţării. dintre care amintim bungeacul şi jabia. Alte plante ierboase numire populară de calul dracului, sunt de interes comunitar, mele „Ansamblului Poieniţa“, devenit cunoscut la concursuri şi
din mlaştinile oligotrofe sunt reprezentate de pedicuţă, bră- populaţiile lor găsindu-se într-o stare excelentă de conserva- festivaluri naţionale şi internaţionale. Înfrumuseţarea comunei
Biotopul dişor, ferigi (feriga de baltă, feriga cartusiană şi feriga de re. În ceea ce priveşte fauna de lepidoptere sunt citate 120 de cu o multitudine de flori şi aranjamente florale este o activita-
Geologie/geomorfologie mlaştină), iarbă albastră, ţepoşică, bumbăcariţă, păiuş, târsă, specii care trăiesc în acest tinov, printre ele fiind unele specii te specifică Festivalului „Flori de pe Dorna“. Amintim şi anuala
Situl se află în Depresiunea Dornelor, fiind caracterizat prin- viţelar, mâna Maicii Domnului, sclipeţi, coacăz, nu-mă-uita, noi pentru fauna ţării şi chiar pentru ştiinţă. Herpetofauna este „Întâlnire cu fii satului“, o serbare câmpenească de cântec, joc
tr-un mozaic de elemente specifice aparţinând pe de o parte ochiul şarpelui, rusuliţă, rotungioară, roua cerului şi mai mul- reprezentată de o specie de interes comunitar, tritonul carpa- şi port popular.
ariei vulcanice şi flişului transcarpatic, iar pe de altă parte ariei te specii de rogoz. În stratul vegetal de sub copaci există un tic, alături de care apar salamandra, şarpele de apă, şopârla de
de cristalin şi flişului extracarpatic. În paleogen aici au pătruns depozit de muşchi de turbă dezvoltat sub forma muşuroaielor munte, broasca roşie de munte şi brotăcelul. Dintre mamifere Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara
apele mării făcând legătura cu apele din nordul depresiunii cu bumbăcariţă şi afin negru, alături de care mai apar pufu- se întâlnesc vulpea, jderul şi veveriţa, iar speciile de păsări care perimetrului acestuia
Transilvaniei. Tinovul Poiana Stampei s-a format pe depozite- liţele, ruginarea şi afinul de turbă, iar în bălţi întâlnim pipi- apar frecvent în sit sunt câneparul, şorecarul comun, fâsa de Drenările făcute în vederea construirii de locuinţe în extravilan
le aluviale andezitice ale terasei pârâului Dornişoara. În baza rigul cerbilor. În şănţuleţele existente în jurul muşuroaielor, pădure şi cea de luncă, ciocănitoarea pestriţă mare şi cea nea- afectează regimul hidrologic al turbăriilor şi implicit au efect
orizontului inferior de turbă apare un orizont de argilă plastică înierbate temporar sau constant acoperite cu apă, se întâlnesc gră, cinteza de pădure, măcăleandrul, codobatura albă şi cea negativ asupra habitatelor din sit.
impermeabilizată printr-un nivel hidrostatic ridicat. adesea roua cerului, diferite specii de rogoz, pipirigul cerbilor, de munte, pitulicea verde mică, pitulicea sfârâitoare, mierla