FERIGA COMUNĂ

Feriga comună (Dryopteris filix-mas) este o plantă medicinală, erbacee, perenă, din
familia Dryopteridaceae, cu frunze mari, dublu penat divizate, pe spatele cărora se găsesc
sporangi cu spori, acoperiți de induzie. Rizomul este orizontal, gros de circa 25 cm. Este
comună în pădurile montane și subalpine din România.[1]

Alte denumiri populare: barba-ursului, făliuță, feligă, feregă, ferice, firică, filiuță,
iarba-șarpelui, limba-cerbului, limba-șarpelui, năvalnic, spasul-dracului, spata-dracului.

Răspândire și ecologie[modificare | modificare sursă]

Feriga comună este răspândită prin pădurile montane și de dealuri din Europa, Asia,
Madagascar, America.

În România este comună în regiunea inferioară a munților până la etajul subalpin din
întreg lanțul carpatic, crescând în pădurile de foioase, tufărișuri, locuri umbrite, buruienișuri
de depresiune, este sporadică în molidișuri.

Feriga este o plantă:

 cosmopolită - are o largă răspândire geografică în mai multe zone climatice și

biogeografice;
 mezohidrofită – este răspândită în regiunile cu exces de umiditate;
 mezotermă - este răspândită în zona temperată;
 eurionică (amfitolerantă) - suportă mari variații în reacția chimică a solului sau
reacția ionică a apei;
 hemicriptofită - organele de reînnoire (înmulțire) se formează la nivelul
suprafeței solului, iar părțile aeriene pier o dată cu venirea iernii;
 preferă solurile cu regim de umiditate, reavăn până la jilav, fiind o plantă
indicatoare a umidității solurilor.[2]