MEDII

LE Localizare:
Mediile subtropicale sînt situate între latitudinile de 30-40° în
SUBTRO ambele emisfere: pe ţărmurile Mării Mediterane, în vestul SUA,
în Chile, în sud-vestul Africii şi în sud-vestul Australiei. Aceste
regiuni sînt populate intens şi mediul lor natural este, în mare
PICALE parte, transformat. Activităţile antropice au un impact negativ
evident asupra organizării şi structurii acestui tip de mediu.
Defrişarea abuzivă a pădurilor a generat accelerarea proceselor
erozionale, cauzînd degradarea solurilor, dezvoltarea formaţiunilor de arbuşti pe locul pădurilor
defrişate, evidenţierea unor medii intens antropizate.

Caracteristicile factorilor de mediu:

Factorii principali care generează relaţiile funcţionale în mediul subtropical sînt clima şi
activitatea antropică. În acest tip de mediu predomină relieful muntos. Clima se caracterizează
prin două anotimpuri: vara caldă şi uscată, care ţine 4-6 luni, şi iarna blîndă şi umedă .
 Cantitatea anuală de precipitaţii atinge 500-1.000 mm.

Flora:
Este formata din arbori veșnic verzi, xerofiti( esențe lemnoase caracteristice), precum stejarul de
plută, stejarul veșnic verde, pinul de Alep, cedrul de Liban, măslinul sălbatic.
Copacii sunt scunzi, au coaja groasă și frunze mici și cerate, pentru a rezista la uscăciune.
Pădurea este rară, are o înălțime de circa 10 metri și arborii sunt adaptați la secetă: frunze mici si
lucioase, tulpini groase, rădăcini adânci și coroana sub formă de umbrelă.
Pădurile cu vegetație mediteraneană cresc în cinci zone larg răspândite. Cele mai răspândite sunt
cele care cresc în jurul Marii Mediterane. Mare parte din vegetația băștinașă de stejari veșnic
verzi și pini a fost alertată de intervenția omului.
În locul pădurilor defrișate cresc tufișuri dese, țepoase și arbuști veșnic verzi care formează
vegetația de maquis. Gariga este mai rară și crește doar pe calcar și are un miros puternic:
levănțică, dafin, rozmarin.
Fauna:
Este formată din: broasca țestoasă de uscat, scorpionul, vipera cu corn, numeroase insecte,
magotul (singur aspecie de maimuță care trăiește în Europa).

Tipurile de submedii ale mediului subtropical

a) Mediul de viaţă de tipul maquis. Defrişarea pădurilor a condus la dezvoltarea
tufărişurilor xerofite, care se întîlnesc pe ţărmurile mediteraneene de vest. Aici cresc măslini,
stejari de stîncă, palmieri pitici, arbuşti ţepoşi. În sudul Franţei acest tip de vegetaţie se numeşte
garriga, în Chile – mattoral, iar în Australia – scrub (vegetaţia este formată preponderent din
eucalipţi pitici şi acacii).
b) Badlandsurile. Acesta este un mediu cu un peisaj dezolant, alcătuit din multe ravene,
alunecări de teren, suprafeţe erodate. Ele se mai numesc și pămînturi rele, întrucît nu mai pot fi
folosite nici în agricultură, nici pentru construcții sau drumuri, fiind foarte răspîndite în statul
Dakota, SUA, unde au și primit denumirea respectivă.
c) Regiunile alpine. Reprezintă un mediu mai puţin transformat de către om, caracterizat prin
peisaje montane spectaculoase, cu forme de relief glaciar, cu gheţari şi lacuri glaciare. Influenţa
antropică ţine de staţiunile de odihnă şi turism (de exemplu, lacurile alpine Maggiore, Como,
Garda din Italia și Elveția etc.). Munţii Alpi sînt renumiți prin numeroasele staţiuni montane
destinate practicării sporturilor de iarnă, unele cu o dotare tehnică dintre cele mai moderne,
printre care: Maso Corto (2011 m), faimoasa Valle d’Aosta (important nod de comunicaţie între
Italia şi Franţa prin celebrul tunel de sub Mont Blanc, cu o lungime de 11,5 km). În aceste regiuni
se află și Parcul Naţional Gran Paradiso cu renumita Valle di Cogne.