TRATAMENTE NATURISTE ÎN BOLILE DE NUTRIŢIE

Obezitatea
Obezitatea este o tulburare de nutriţie caracterizată prin sporirea
anormală a greutăţii corporale. Se consideră obezitate depăşirea
cu peste 15% a greutăţii ideale, reprezentată prin exprimarea în
kilograme a numărului de centimetri care depăşesc 1 metru în
înălţime (excluzând persoanele exagerat de înalte). Obezitatea e
provocată fie de un exces de alimente care se depun sub formă
de grăsime, fie de unele boli, în special ale glandelor endocrine
(hipofiză, tiroidă, suprarenale, sexuale). Indiferent de origine,
obezitatea constituie o stare anormală a corpului care dăunează
inimii, arterelor, ficatului, provoacă diabet, gută, picior plat, varice. Media de viaţă a obezilor este
cu 10 ani mai mică decât a oamenilor normali. Tratamentul se bazează în primul rând pe un regim
alimentar din care se exclud până la eliminare făinoasele, dulciurile şi sarea şi se scad grăsimile.

Modalităţi de accelerare a metabolismului

Metabolismul este procesul prin care mâncarea se converteşte
în energie. Acesta are loc în masa musculară şi organe, iar
rezultatul este ceea ce numim „a arde calorii”.
- Mâncaţi întotdeauna micul dejun. Dacă săriţi peste masa de
dimineaţă, corpul va primi mesajul că trece printr-o perioadă de
foame. Ca orice fiinţă care se protejează, el îşi va încetini
metabolismul şi vă veţi îngrăşa şi cu mâncare mai puţină la
prânz.
- Mâncaţi seara cât mai devreme. E de preferat ca cina să fie
luată cu două-trei ore înainte de culcare.
- Niciodată nu consumaţi mai puţin de 1000 de calorii pe zi,
deoarece metabolismul se va lenevi.
- Luaţi două gustări uşoare, compuse din carbohidraţi (fructe proaspete, legume, cereale integrale).
Acestea vă vor ajuta să amăgiţi senzaţia de foame.
- Mâncaţi mai mulţi carbohidraţi (alimente din plante) şi mai puţine grăsimi animale. Carbohidraţii
impulsionează metabolismul şi au mai puţine calorii.
- Practicaţi zilnic cel puţin un tip de exerciţii aerobice (mers pe jos, jogging, înot, mers pe
bicicletă, dans aerobic), de preferat dimineaţa.
- Faceţi o plimbare de 15 minute în fiecare seară, indiferent dacă plouă sau e foarte cald afară.
- Evitaţi alcoolul. Acesta scade metabolismul şi stimulează apetitul.
- Evitaţi pilulele, prafurile şi medicamentele de slăbit. Nu există soluţii rapide care să nu lase
urmări, ci doar tenacitate şi răbdare pentru a ajunge la reuşita unui tratament de lungă durată.

Tehnici orientale de alimentaţie

Bucătăria japoneză este una dintre cele mai sănătoase din lume, bazându-se pe principii nutritive
tradiţionale. Iată câteva principii care pot fi aplicate în alimentaţia persoanelor care suferă de
obezitate, recomandate de specialiştii în nutriţie din Japonia:
- Conţinut mare de orez - orezul poate reprezenta felul principal de mâncare.

1
- Conţinut mic de grăsimi - se elimină, în special, grăsimile saturate.
- Consumaţi de două ori mai mult peşte decât carne.
- Legumele joacă un rol important. Cele mai populare sunt vinetele, ciupercile, cartofii, varza.
- Folosiţi aditivi naturali: ierburi, condimente ca ghimbirul, lămâia, seminţele de susan, muştarul.
- Includeţi în felurile de mâncare soia sau sos de soia.
- Ca băutură răcoritoare, folosiţi ceaiul verde, foarte bogat în antioxidanţi.
Remedii simple
Alimente cu efect de ardere sau eliminare a grăsimilor din organism:
- Mâncaţi câte un castravete proaspăt de două ori pe zi; acesta elimină toxinele din sânge.
- Coaceţi într-o tigaie adâncă 400 g boabe de soia, pe foc mediu, timp de 5 minute (până devin
mai închise la culoare). Lăsaţi-le să se răcească, puneţi boabele într-o sticlă de 1 litru şi completaţi
cu 500 ml oţet; se lasă la frigider 5 zile, după care se consumă câte o linguriţă, dimineaţa şi seara.
- Infuzie din frunze de păpădie din două linguriţe de plantă la o cană cu apă fiartă. Se beau 2-3
căni pe zi, după mesele principale. Frunzele tinere se pot consuma sub formă de salată, primăvara.
- Osul iepurelui este considerat un diuretic complet inofensiv pentru întregul organism. În plus,
conţine o serie de substanţe de natură glucozidică şi săruri minerale, având astfel proprietatea de a
stimula secreţiile glandelor, având acţiune diuretică şi depurativă. Ceaiul se prepară din 4 linguri
de rădăcină mărunţită la un litru de apă şi se fierbe timp de 30 de minute. Lichidul se strecoară, se
îndulceşte şi se bea pe parcursul unei zile.
Dieta cu crudităţi
Dieta presupune să nu mâncăm decât alimente nepreparate termic,
pentru o perioadă de minimum 30 de zile. Puteţi mânca din belşug
legume crude sub formă de salate, sucuri, fructe crude, fulgi de
cereale (grâu, orz, ovăz), miere şi polen de albine. Un loc special îl
vor ocupa în cadrul acestei diete plantele oleaginoase: seminţe de
floarea-soarelui, dovleac, susan etc. neprăjite, miez de nucă, arahide
şi alune neprăjite. Pe acestea le puteţi consuma în voie şi, astfel,
veţi scăpa de senzaţia chinuitoare de foame. În plus, ele sunt foarte
bogate în vitaminele E şi F, cele care favorizează normalizarea
proceselor trofice la nivelul pielii.
Dieta 50%
Specialiştii o consideră nu numai un mijloc de slăbire eficient, ci şi un tratament pentru afecţiuni
dermatologice din cele mai diverse, de la acnee la psoriazis şi dermatite atipice. Ea reprezintă, de
fapt, un mijloc natural de purificare a organismului de toxinele care se găsesc în produsele din
carne. Condiţia esenţială pentru succesul ei deplin este ca 50% din hrană să fie constituită din
legume şi fructe. Produsele lactate – iaurturi, brânză degresată, lapte şi ouă sunt permise în
cantităţi moderate. Fiecare masă va începe cu sucuri din legume cum ar fi ţelină, pătrunjel, ridichi,
sfeclă combinate cu suc de mere sau morcov. Apoi, vor fi nelipsite de la fiecare masă salatele de
crudităţi cu legume bogate în fibre: morcov, varză, pătrunjel, salată verde, spanac, sfeclă. Puteţi
mânca pâine graham. Este de preferat ca uleiul rafinat să fie înlocuit cu cel presat la rece.

Dieta de 5 zile
Este un regim alimentar care îmbină armonios principiile nutritive. Datorită lui, veţi reuşi să
scăpaţi de 4 kilograme în termenul record de 5 zile. Însă dacă sunteţi angrenat în activităţi
solicitante, ar fi bine să amânaţi începerea acestei diete pentru perioada de concediu sau pentru o
perioadă mai puţin stresantă. Ar fi indicat ca în perioada în care veţi urma aceasta dietă să nu vă

2
angajaţi în efectuarea de eforturi prea mari deoarece, ţinând cont că organismul se va afla într-o
perioadă catabolică, riscaţi să-l surmenaţi şi, în plus, veţi obosi mult mai repede. Dieta constă în
următoarele: luni: mere; marţi: carne slabă (de preferinţă pui, vită sau peşte), fiartă sau friptă (în
nici un caz prăjită); miercuri: lapte degresat; joi: cartofi fierţi; vineri: fasole verde. În fiecare zi se
bea multă apă, de preferat plată.

Cura de şapte zile

Această dietă de 7 zile constă în 6 mese pe zi, din 3 în 3 ore, între orele 7 şi 22. Mesele înseamnă
câte un singur aliment, iar ordinea lor se păstrează pe toată durata curei:
- cafea amară
- un ou fiert tare
- 100 g carne fiartă de vită, pui sau curcan
- un măr
- 100 g brânza de vaci
- un ceai neîndulcit sau un suc de roşii

Alte cure de slăbire

Cura cu oţet de mere
Se pun câte două linguriţe de oţet de mere într-un pahar cu apă. Se bea câte un pahar de trei ori pe
zi, în timpul meselor.
Cura de roşii
Se bea câte o cană cu suc de roşii în fiecare zi, dimineaţa, pe stomacul gol.
Cura cu ţelină
Se bea câte un pahar mic de suc de ţelină dimineaţa, pe stomacul gol.
Cura cu struguri
Se consumă câte 2 kg de struguri pe zi, două zile pe săptămână, fără a mai mânca nimic altceva.

Alimente care ard rapid grăsimile

Vinetele pot fi incluse în meniul tău cât de des îţi doreşti. Datorită consistenţei de „burete”, aceste
legume au marea calitate de a absorbi grăsimile. În plus, conţinutul mare de fibre ajută digestia să
fie rapidă. Vinetele aduc organismului tău o cantitate importantă de potasiul, magneziu, cupru,
acid folic, mangan, dar şi vitaminele B1, B3 şi B6. Conţinut caloric: 24 kcal/100 g.
Zmeura este un fruct despre care se ştia că are multe calităţi, dar recent i-a fost descoperită o nouă
proprietate, care l-a transformat pe loc într-un fruct preţios pentru siluetă: zmeura acţionează
asupra ketonelor, celulele care captează grăsimile, şi împiedică depunerea lor. Mănâncă zmeură
câtă vrei, pentru că te ajută să slăbeşti! Conţinut caloric: 71 kcal/100 g.
Căpşunile au o mare calitate, datorată conţinutului de acid salicilic: te ajută să ai o circulaţie
limfatică excelentă, ceea ce înseamnă reducerea edemelor şi a retenţiei de apă din organism.
Evident, acest lucru duce la o digestie rapidă şi la eliminarea grăsimilor „topite” din organism.
Trebuie mâncate însă fără zahar sau frişcă, dacă vrei să slăbeşti. Conţinut caloric: 50 kcal/100g.
Oţetul balsamic folosit în salatele de sezon este un alt aliat în lupta cu kilogramele. Nu conţine
grăsimi saturate şi are acelaşi principiu de ardere a grăsimilor ca şi lămâia: fiind acid, prelungeşte
digestia, ceea ce duce la o absorbţie mai lentă a zahărului, în sânge. Nu abuza de el, pentru că are
un conţinut destul de mare de zahăr! Conţinut caloric: 10 kcal/linguriţă.

3
Scorţişoara adăugată în salatele de fructe sau în sucurile naturale este miraculoasă pentru silueta
ta. Are un conţinut mare de fibre şi flavonoide, care taie pofta de zahăr. Iată deci un ajutor de
nădejde dacă simţi nevoia să mănânci dulciuri. Presăra scorţişoară în cât mai multe mâncăruri.
Fulgii de ovăz conţin, ca toate cerealele integrale, multe fibre. Ceea ce îi deosebeşte de altele este
conţinutul mare de fibre care absorb grăsimile şi le elimină din organism, fără a le permite să se
depună. Adaugă fulgi de ovăz inclusiv peste salatele de legume sau fructe. Sunt foarte buni pentru
sănătate. Nu abuza însă! Ca orice altă cereală, au un conţinut caloric mare.

ȘI CEAIURILE TE POT AJUTA SĂ SLĂBEȘTI!

Ceaiurile pentru slăbit ajută la purificarea organismului, eliminând

toxinele acumulate, dar și excesul de apă. Atunci când vrei să ții o dietă,
e bine să incluzi în regimul de zi cu zi și un ceai depurativ. Ceaiurile
pentru slăbit pot fi băute și după mesele copioase, pentru a ajuta
organismul să digere mai ușor excesul de grăsimi.
Ceaiul de soc este unul din cele mai recomandate ceaiuri pentru slăbit,
întrucât elimină toxinele din organism, fiind diuretic și într-o mică
măsură laxativ. Pe lângă proprietățile diuretice, acesta este și foarte
aromat și plăcut la gust chiar neîndulcit. Îți poți prepara de dimineață un
litru de ceai pentru întreaga zi. La un litru de apă, ai nevoie de 6 linguri de flori de soc uscate.
Ceaiul de soc se prepară prin infuzie, turnând apă clocotită peste flori și lăsându-l acoperit 10-15
minute. Este ideal cu felii de lămâie.
Ceaiul de mentă este o altă băutură răcoroasă, care ajută la tăierea poftei de mâncare. Prepară o
infuzie din 2 lingurițe de plantă uscată sau câteva frunze de plantă verde, peste care toarnă apă
clocotită. Ceaiul de mentă este ideal și după o masă copioasă, pentru că ajută la digestie. Atenție
însă, băut în exces, ceaiul de mentă te constipă, fapt ce va îngreuna orice cură de slăbire. De aceea,
nu bea mai mult de 2 cești pe zi și încearcă să îl alternezi cu alte ceaiuri pentru slăbit.
Ceaiul verde este unul dintre cele mai eficiente antioxidante, dizolvă grăsimile și stopează
absorbția acizilor grași. El este indicat în toate dietele, pentru că ajută la menținerea greutății
corporale, la echilibrarea fluidelor în organism și, în plus, inhibă dezvoltarea celulelor nocive în
organism și deci previne cancerul, menținând organismul tânăr pentru mai mult timp.
Ceaiul negru are proprietăți asemănătoare cu ale ceaiului verde, intensificând metabolismul și
favorizând arderea grăsimilor. Cercetările au demonstrat că două dintre substanțele prezente în
ceaiul negru - teaflavina si tearubigina - se comportă asemănător insulinei, controlând nivelul
glicemiei.
Ceaiul de coada calului ajută organismul să elimine toxinele din sânge, având în același timp o
acțiune antimicrobiană. Ceaiul se prepară din planta uscată, cam 5 lingurițe la 1 litru de apă. Se
face un decoct și se bea pe parcursul unei zile.
Ceaiul de urzică elimină apa acumulată în exces. Pentru un efect garantat, ceaiul trebuie băut zi
de zi, până la două luni. Se poate prepara sub forma unei infuzii de 4-5 lingurițe de frunze uscate
de urzică la 1 litru de apă fiartă.

4
Ceaiul de păpădie este un ceai depurativ, sudorific și diuretic. Se beau cam două căni de ceai pe
zi, preparat din planta uscată - 2 lingurițe la o cană de apă fierbinte.
Ceaiul de anghinare ajută procesul de digestie, fiind un excelent tonic hepatic. Se bea timp de o
lună cam 2 căni de infuzie de anghinare pe zi. Urmează o pauză de două săptămâni, după care se
reia cura.
Ceaiul de urzică este indicat în cura de slăbire, deoarece are un conținut bogat de vitamine și
calciu. Pentru a ajunge la rezultatele dorite, este bine să consumi aproximativ 1 litru de ceai de
urzică pe zi (de preferat dimineața și după masa de prânz).
Ceaiul din frunze de dud este o altă soluție pentru persoanele care vor să scape de kilogramele în
plus. Se folosesc doar frunzele uscate. Ceaiul se prepară din o linguriță de frunze de dud la 250 ml
de apă clocotită. Se bea între mese, iar pentru un gust mai plăcut, poate fi îndulcit cu miere.
Alte ceaiuri foarte eficiente pentru slăbit sunt ceaiul de cimbrișor, care pune metabolismul leneș la
lucru, fiind un fel de cofeină naturală, ceaiul de rozmarin, care acționează împotriva stratului
adipos și ajută foarte mult la combaterea celulitei și ceaiul de anason, un condiment care
protejează stomacul și ficatul, care de obicei sunt cele mai afectate în cazul unui regim drastic de
slăbire.

Denutriţia / Slăbirea
Se caracterizează prin scăderea greutăţii corporale cu mai mult de
15% faţă de greutatea normală. Slăbirea e considerată uşoară
dacă nu depăşeşte 20% din greutatea normală, mijlocie când
ajunge la 20-30% şi severă când slăbirea a depăşit 30%. Slăbirea
poate fi urmare a unui deficit alimentar îndelungat prin
subnutriţie sau se poate instala din cauza unei boli grave
(tuberculoză, diabet, cancer). Există şi persoane slabe prin
constituţie care, deşi se hrănesc normal, nu sintetizează grăsimile.
Tratamentul urmăreşte stimularea poftei de mâncare şi întârzierea
senzaţiei de săturare.

Cura de supraalimentaţie
3500 de calorii pe zi: 120 g carne, ficat, lapte, brânză, ouă; glucide sub formă de zaharuri, dulciuri,
făinoase, pâine, fructe dulci (o jumătate de kg/zi); lipide, sub formă de unt, smântână, frişcă, ulei.
Lapte cu drojdie de bere
Drojdia de bere conţine 46% proteine, 17 vitamine, 16 amine şi 14 săruri minerale esenţiale. Este
un excelent stimulent al poftei de mâncare. Se fărâmiţează o linguriţă de drojdie proaspătă, se
amestecă cu o lingură de miere si deasupra se toarnă o cană cu lapte călduţ. Se consumă imediat.
Mierea de albine - folosită în loc de zahăr, în ceaiuri, sau consumată ca atare.
Polenul - câte 20 de g pe zi, dizolvat în ceai sau lapte călduţ, înaintea micului dejun.
Pastă din muguri de nuc cu miere - 100 g de muguri de nuc se spală şi se pun la fiert cu 200 ml
de apă într-un vas acoperit, la foc mic, până apa scade la jumătate. Se zdrobesc bine, se lasă să se
răcorească şi se adaugă 150 g de miere. Compoziţia se amestecă până la omogenizare, se pune
într-un vas de sticlă colorată şi se ţine la rece. Se administrează câte 3 linguri pe zi, înaintea

5
meselor principale. Pentru copii, doza se înjumătăţeşte. Preparatul stimulează pofta de mâncare,
accelerează metabolismul, ajută la îngrăşare şi creşte totodată rezistenţa organismului la infecţii.

Carenţele de vitamine

Vitamina A provine din plante şi fructe (spanac, urzici, mor-

covi, roşii, dovleac, caise, cireşe). Alimentele din regnul
vegetal sunt cu atât mai bogate în vitamina A cu cât sunt mai
viu colorate. În regnul animal, ea se întâlneşte în unt,
smântână, frişcă, lapte, gălbenuş de ou, ficat de peşte.
Funcţia cea mai importantă a vitaminei A o constituie
protecţia pielii şi întărirea sistemelor osos şi nervos. Carenţa
de vitamina A se manifestă prin tulburări de vedere, infecţii digestive şi ale mucoaselor.
Vitamina D se găseşte mai ales în produsele de origine animală - lapte, unt, gălbenuş de ou, icre,
untură de peşte. Rolul vitaminei D este de a fixa calciul şi fosforul în oase şi dinţi. Lipsa ei duce la
rahitism şi osteoporoze.
Vitamina E se găseşte în embrionul cerealelor necojite, zarzavaturile proaspete, grăsimi şi uleiuri,
în ouă, lapte şi carne. Lipsa ei duce la sterilitate, avorturi, slăbirea musculaturii şi hemoragii.
Vitamina K se găseşte în alimentele de origine vegetală (spanac, varză, conopidă, ovăz, porumb,
roşii, morcov, sfeclă) şi animală (ficat, splină, muşchi). Deficitul de vitamina K duce la hemoragii
grave. În ciroze, hepatite şi ictere se observă un deficit major de vitamina K.
Vitamina B1 se găseşte în tărâţele de cereale, drojdie de bere şi carne. Lipsa ei duce la tulburări
grave ale metabolismului, ale sistemului nervos şi aparatului digestiv.
Vitamina B2 se găseşte în ficat, drojdie de bere, ouă, carne şi pâine neagră. Carenţe de riboflavină
se întâlneşte în anumite boli gastrointestinale şi în afecţiuni ale ficatului sau pancreasului.
Vitamina B6 se găseşte în lapte, ulei, cereale, sfeclă, varză, spanac, struguri, mere. Este necesară
pentru buna funcţionare a sistemului nervos şi a măduvei spinării.
Vitamina B12 are un rol esenţial în producerea globulelor roşii la nivelul măduvei. Carenţa de
vitamina B12 poate duce la anemii complicate şi boli psihice.
Vitamina C este prezentă în legume (ardei, cartofi, pătrunjel) şi fructe (lămâi, portocale, măceş).
Vitamina C previne şi vindecă scorbutul, măreşte rezistenţa vaselor sanguine şi creşte capacitatea
de apărare a organismului împotriva infecţiilor.
Vitamina P se găseşte în struguri, lămâi, măceş, varză şi spanac.
Vitamina PP se găseşte în majoritatea legumelor şi fructelor.
Fructele de măceş au un conţinut foarte bogat în vitamina C şi
cantităţi mari din vitaminele A şi P. Mai conţin zaharuri, acid citric şi
malic şi pectine. Au o capacitate foarte bună de a întări organismul
slăbit în perioada de convalescenţă sau primăvara, când corpul are
nevoie de un aport crescut de vitamine. Se prepară un ceai din două
linguri de fructe zdrobite, în ½ l de apă. După ce se răcoreşte, ceaiul
se strecoară şi se îndulceşte după gust. Se bea călduţ, în cursul unei
zile.
Decoct de măceşe
Peste 100 g de măceşe proaspete, spălate şi zdrobite se toarnă un litru de apă rece. Se lasă la
macerat 12 ore, se strecoară, se adaugă 100 g de zahăr şi se completează cu apă până la un litru. Se
păstrează la rece. Este indicat ca pentru preparatele din măceşe să se folosească numai vase
smălţuite, deoarece metalele descompun vitamina C.

6
Sirop de măceşe
Peste 250 g de măceşe uscate se pune un litru de apă clocotită, în care s-a fiert 750g de zahăr şi se
lasă la macerat de seara până dimineaţa. După ce se filtrează, se ia câte o lingură înainte de mesele
principale sau se combină cu apă, sifon sau apă minerală, ca orice băutură răcoritoare.
Ceai tonic aperitiv
Formula: rădăcină de ghinţură, rizomi de obligeană, schinel, ţintaură, pelin, măceşe, coriandru. Se
utilizează în anemii, convalescenţă, lipsa poftei de mâncare. Substanţele amare excită glandele
stomacului, mărind secreţia gastrică şi, astfel, stimulând pofta de mâncare. Fructele de măceş şi
coriandru şi obligeana îi dau o aromă plăcută şi oferă un supliment de vitamine naturale. Ceaiul se
bea cu o jumătate de oră înaintea mesei, puţin îndulcit cu miere.
Unt cu miere
Se amestecă 100g unt proaspăt cu 100g miere, până la omogenizare. Se administrează copiilor,
câte 3-4 linguriţe pe zi. Preparatul ajută la fixarea calciului, este indicat în spasmofilie, boli
produse de lipsa de calciu, slăbire, surmenaj, rahitism şi în convalescenţă.
Băutură răcoritoare din morcovi şi lămâie
Se amestecă 150 ml suc proaspăt de morcovi cu 2 linguri de miere şi o linguriţă suc de lămâie. Se
administrează imediat. Are un conţinut bogat în vitamine şi substanţe energetice şi o acţiune
răcoritoare, tonică şi revigorantă care se instalează rapid şi durează 3-4 ore. Băutura este bogată în
vitaminele A, C şi cele din complexul B.
Urzica se foloseşte primăvara atât ca aliment, cât şi sub formă de ceai,
pentru regenerarea organismului. Infuzia se prepară dintr-o lingură de
frunze la o ceaşcă cu apă. Se beau două-trei ceaiuri pe zi. Conţinutul său
bogat în vitaminele A, C şi K, precum şi clorofila sunt elementele care o
recomandă pentru rezolvarea avitaminozelor severe.

===============================================

CEA MAI EFICIENTĂ CURĂ DE SLĂBIRE

Un astfel de titlu ne-ar putea duce cu gândul la o nouă cură drastică, ce ne va ajuta să slăbim peste
noapte şi…cu efort minim. Există zeci de astfel de metode, cu nume mai mult sau mai puţin
celebre, menite să facă să dispară în mod miraculos kilogramele în plus şi să readucă silueta mult
visată. Cu toate acestea, continuă să apară mereu noi produse şi metode de slăbire, ceea ce indică
faptul că reclama nu este întotdeauna pe măsura rezultatelor şi că modalitatea cea mai eficientă nu
a fost încă descoperită. Care este însă perspectiva justă asupra recâştigării armoniei corporale?

Cum ştim că o cură de slăbire este eficientă?

Primul răspuns ar părea să fie: slăbind cât mai repede. Cu toate acestea, cei sau cele care au urmat
cel puţin o cură drastică de slăbire au înţeles că viteza nu înseamnă reuşita. Ba chiar dimpotrivă:
după o slăbire rapidă, în 80% dintre cazuri, după cu încheierea curei, greutatea tinde să revină la
cea iniţială, iar după încă câteva săptămâni, ajunge să fie chiar mai mare decât înainte. O altă
consecinţă frecventă a unei cure de slăbire inadecvate este apariţia unor tulburări de sănătate:
anorexie (lipsa cronică a apetitului), carenţe de vitamine şi minerale, celulită, boli ale stomacului
şi intestinelor, dureri de cap, afectarea ficatului, disfuncţii hormonale, tulburări de metabolism sau
de natură nervoasă (depresii, stări de irascibilitate etc.). Chiar dacă astfel de fenomene nu apar
imediat după terminarea curei, ele se pot instala la un anumit timp după aceea sau în condiţiile
repetării ei. Prin urmare, în afară de fenomenul de slăbire dorit, orice cură eficientă recomandată

7
de un nutriţionist trebuie să respecte principiul hipocratic primum non nocere (înainte de toate, să
nu faci rău). Ceea ce contează la sfârşitul curei nu este doar cifra de pe cadranul cântarului, ci şi
starea de armonie corporală şi mentală, care se exprimă prin frumuseţe şi supleţe.

Am nevoie de o cură de slăbire?

Aceasta este o întrebare pe care trebuie să ne-o punem cu luciditate înainte de a începe orice
modalitate de reglare a greutăţii corporale. În unele cazuri în care există o evidentă disproporţie
între înălţime şi greutate, răspunsul afirmativ vine firesc. Cu toate acestea, mai ales în situaţia
femeilor tinere, există uneori o adevărată obsesie legată de atingerea unui model corporal exagerat
de suplu, în condiţiile în care tipologia lor nu este de o asemenea natură. Aceste dorinţe ce apar ca
urmare a curentelor din modă sau a altor false idealuri, duc din păcate la neglijarea unui aspect
fundamental: fiecare femeie are propriul ei tip de frumuseţe. Indiferent dacă este extrem de înaltă
şi suplă sau împlinită şi cu forme rotunde, armonia ei se exprimă şi prin starea de sănătate, fericire,
împlinire sufletească şi nu doar prin intermediul diferitelor tabele de corespondenţă între înălţime
şi greutate sau a altor indicatori ce sunt întotdeauna rezultatul unei medii statistice. Trebuie să
reţineţi: nu sunteţi o „medie”, ci sunteţi un unicat.

Cauze ale îngrăşării din perspectiva sistemelor medicale tradiţionale

Am putea vorbi despre cauzele unui astfel de fenomen în termeni medicali, analizând diferitele
dezechilibre glandulare sau de metabolism, tulburările de natură nervoasă sau alte categorii de
factori. Dincolo însă de aceste fenomene, nu putem nega faptul că fiecare persoană este unică, atât
din perspectiva preferinţelor sale (de la cele culinare la cele relaţionale), cât şi a proceselor
metabolice sau a celor de gândire. Caracterul aparte al fiecărei persoane face necesară existenţa
unor metode diferite de tratament. Această necesitate este evidentă, deoarece cauzele creşterii
exagerate în greutate sunt foarte variate şi, a acţiona în acelaşi fel, poate conduce la rezultate
dezastruoase. Din această perspectivă, putem observa mai mulţi factori ce influenţează modul de
instalare a supraponderalităţii sau obezităţii: tipologia fizică a persoanei care se confrunta cu
fenomenul îngrăşării accelerate, tipul de îngrăşare, respectiv zonele în care apar preponderent
depunerile de ţesut adipos, starea psihică şi existenţa sau inexistenţa impurităţilor (toxinelor) în
organism. Una dintre cele mai clare reprezentări ale relaţiei dintre tipologia constituţională şi
îngrăşare este oferită de sistemul Ayurveda, medicina tradiţională a Indiei.

Tipologia fizică şi tipul de îngrăşare

Fiecare dintre noi avem anumite predispoziţii sau înclinaţii naturale care fac să ne dezvoltăm într-
o manieră unică din punct de vedere corporal. Chiar dacă există o mare varietate de tipologii
umane, terapeuţii Ayurveda au identificat trei tipologii principale, ale căror trăsături sunt
semnificative pentru a orienta în mod diferit actul terapeutic. Prezentăm în continuare succint
aceste tipologii, cu scop orientativ pentru modurile de abordare a tratamentului obezităţii.
1. Putem vorbi astfel despre o primă tipologie a persoanelor care preferă spontan să consume mari
cantităţi de dulciuri, care asimilează cu mare uşurinţă aproape orice aliment, îngrăşându-se chiar şi
în condiţiile unei diete foarte stricte. Aceştia au în mod natural un corp bine dezvoltat, cu oase
mari şi musculatură puternică, bine ascunsă sub un strat de ţesut adipos. Aceste persoane au o
natură de obicei calmă şi tind să reacţioneze mai lent la stimulii din mediul exterior, dând dovadă
de o mare stabilitate şi uneori lentoare sau inerţie, fiind naturi paşnice şi afectuoase. Aceasta
tipologie este cunoscută în medicina Ayurveda sub numele de Kapha. Personalităţi din lumea artei

8
reprezentative pentru aceasta tipologie: Olivier Hardy (Bran din celebrul cuplu de comici); Mircea
Albulescu; Alexandru Arşinel; Honore de Balzac; Sophia Loren; Jean Gabin.
La această tipologie umană, în cazurile de dezechilibru, îngrăşarea poate să apară cel mai uşor,
aceste persoane fiind predispuse la o creştere considerabilă în greutate, dacă alimentaţia nu este
controlată. Una din problemele unei astfel de persoane este sensibilitatea emoţională mare, care o
face să apeleze la mâncare ca un factor de reducere a stresului. De aceea, anumite nemulţumiri,
deziluzii, neîmpliniri pot fi considerate tot atâtea motive de a mânca de consolare, în lipsa unei
senzaţii naturale de foame. Este dorinţa de a umple un gol, care nu se află în nici un caz la nivelul
stomacului. În alte cazuri, chiar în lipsa unei alimentaţii abundente sau a stărilor de nemulţumire,
din cauza asimilării rapide (caracteristică acestei tipologii), persoana în cauză se îngraşă chiar în
condiţiile în care mănâncă puţin, depunerile de grăsime fiind adesea preponderente în regiunea
coapselor şi bazinului.
2. Există de asemenea tipologia persoanei care este întotdeauna prinsă de o activitate sau o afacere
pe care o urmăreşte îndeaproape şi care necesită cel mai adesea prezenţa ei pentru a se desfăşura în
mod adecvat. Acest gen de om, fie că este bărbat sau femeie, va avea mai mereu un apetit uriaş,
putând să consume multă hrană, pe care o transformă rapid în energie, care ulterior îi va susţine
dinamismul şi efervescenţa ce se manifesta în numeroasele acţiuni pe care le întreprinde. Aceste
persoane sunt firi sincere şi directe, care pot să-şi exprime cu claritate atât aprecierea, cât şi
supărarea, mânia sau alte stări emoţionale. În general, corpul unei asemenea persoane tinde să fie
bine dezvoltat şi atletic, exprimând strălucire, agilitate şi supleţe. Această tipologie este cunoscută
în medicina Ayurveda sub numele de Pitta. Personalităţi din lumea filmului reprezentative: Bruce
Willis, Keanu Reeves; Jackie Chan; Jet Li; Vivien Leigh.
Ce ar putea să perturbe şi să genereze îngrăşarea în exces a unei asemenea fiinţe tumultoase, cu
tipologie Pitta? În afara unei alimentaţii haotice şi adesea lipsită aproape complet de selectivitate
(de genul „pot să mănânc orice, că nu mă-ngraş”), un factor ce conduce la îngrăşare este starea de
tensiune psihică. A fi mereu în priză din punct de vedere mental, emoţional şi chiar şi fizic, face ca
mulţi dintre cei care se încadrează în această tipologie să fie expuşi unei îngrăşări dizarmonioase.
În special regiunea abdominală este expusă depunerii de ţesut adipos. Organismul uman caută
întotdeauna soluţii pentru a ne proteja chiar şi de noi înşine, de tendinţele autodistructive ce pot să
persiste în mod inconştient în unele fiinţe. De aceea, atunci când starea de tensiune şi stres tinde să
genereze senzaţia de strângere a stomacului, organismul decide că este necesar să protejeze zona
abdomenului, îmbrăcând-o într-un strat consistent de ţesut adipos.
3. Nu putem uita din această enumerare a tipologiilor fiinţa subţire şi adesea longilină, mai mereu
agitată şi cu o aparenţă neliniştită, care stă nici o clipă locului, dar care în acelaşi timp face dovada
unei efervescenţe surprinzătoare a ideilor, care adesea se revarsă sub forma creativităţii sau a
umorului debordant, care însufleţeşte rapid grupul de prieteni în care se manifestă. Ea va avea
foarte adesea un apetit oscilant, problematic, trecând de la foamea extremă, la completa lipsă a
dorinţei de a mânca. Entuziasmul natural al unei astfel de persoane poate fi uneori înlocuit de stări
de anxietate sau de tendinţe depresive, care sunt ameliorate într-o anumită măsură prin dialogurile
îndelungate şi cu numeroşii amici pe care îi are. Această tipologie este cunoscută în medicina
Ayurveda sub numele de Vata. Actori celebri, reprezentativi pentru aceasta tipologie sunt: Fred
Astaire, Stan Laurel (din cuplul de comici), Pierre Richard, Louis de Funnes, Charlie Chaplin,
Gwyneth Paltrow. Dintre toate tipologiile, aceasta este cel mai puţin predispusă la a se îngrăşa.
Atunci când însă totuşi o va face, aceasta se va produce într-un mod oarecum haotic, neuniform,
creând o aparenţă dizarmonioasă. Cel mai frecvent, îngrăşarea, ca şi slăbirea, se produc brusc în
cazul acestei constituţii. Atunci când îngrăşarea este rapidă şi tinde către obezitate, este uşor de

9
diferenţiat faţă de cazurile descrise anterior, datorită unei asocieri inedite între trupul corpolent şi
oasele subţiri şi fine, chiar delicate, impresia generală fiind de persoană corpolentă şi totodată
fragilă. La astfel de situaţii se ajunge cel mai adesea în urma unui mod de viaţa lipsit de echilibru
şi ritmicitate, pe un fond de anxietate şi îngrijorare care tinde să se cronicizeze, împreună cu o
alimentaţie care depăşeşte capacitatea digestivă a persoanei în cauză, generând astfel serioase
acumulări toxice, care se depozitează în diferite zone ale corpului.

Remedii naturale simple pentru reglarea ponderală

1. Alimentaţia
O metodă de reglare ponderală impune în primul rând schimbarea alimentaţiei. Aceasta nu se va
face niciodată brusc, mai ales în ceea ce priveşte calitatea alimentelor şi va avea întotdeauna în
vedere consumul unor alimente cu calităţi purificatoare şi energizante. Deoarece obezitatea este
asociată cu o stare de încărcare a organismului şi greutate în desfăşurarea proceselor metabolice,
se va ţine cont de următoarele sugestii:
 Eliminaţi toate produsele din carne sau pe bază de carne. Curele de slăbire pe bază de carne,
chiar dacă produc efecte rapide pe termen scurt, solicită activitatea organelor digestive şi pot
deteriora starea generala de sănătate. Pe de alta parte, o alimentaţie fără carne este favorabilă
dezintoxicării corpului, fiind o formă de post care poate fi menţinută pe termen lung.
 Eliminaţi din alimentaţie produsele artificiale: sucuri la pet, snack-uri, chipsuri, alimente
conservate, cu un conţinut ridicat de aditivi (maioneze, icre, semipreparate, sosuri, creme).
 Nu mai mâncaţi absolut deloc zahăr sau produse pe bază de zahăr. Se ştie de mult timp că
zahărul e o substanţă agresivă pentru organism pe termen lung, deoarece produce dezechilibre
metabolice şi determină o stimulare perturbatoare a pancreasului şi a sistemului nervos.
Pentru tipologia Kapha
În cazul persoanelor supraponderale care au tipologie Kapha (corpolente, greoaie şi cu o activitate
dinamica redusă): la 1-2 săptămâni după ce v-aţi acomodat cu alimentaţia descrisă anterior, treceţi
la etapa următoare, care este ceva mai drastică, dar prezintă cert efecte terapeutice remarcabile. În
această a doua etapă, faceţi pentru un interval de 3 săptămâni o cură cu sucuri şi crudităţi, fără a
folosi deloc hrană preparată termic. După încheierea acestei prime perioade, reveniţi la alimentaţia
fără carne pentru încă 2-3 săptămâni, după care puteţi face din nou cura cu sucuri şi crudităţi. Nu
trebuie să vă temeţi că organismul va fi privat de substanţele necesare în perioada curei, pentru că
hrana vie, dacă este variată, deţine întreaga gamă de substanţe nutritive necesare unei dezvoltări
sănătoase. Există persoane care folosesc un astfel de regim de mulţi ani încontinuu, fără să resimtă
vreun efect advers. Pentru o reuşită deplină a acestei cure, este foarte important ca încă de la
început să simţiţi o anumită compatibilitate cu acest tip de alimentaţie. Vă puteţi da seama cu
uşurinţă dacă există o astfel de potrivire prin faptul că agreaţi în mod spontan fructele şi legumele,
că le puteţi digera fără probleme chiar şi crude (nepreparate termic) după mai multe zile de regim.
Între alimentele recomandate cu precădere în perioada acestei cure cu crudităţi sunt recomandate:
lămâile (1-2 pe zi, sub formă de suc), varza albă şi roşie (sub formă de salate sau suc), merele,
cireşele, coacăzele, pătrunjelul (frunzele reduc apetitul exagerat), ţelina (mai ales când există o
retenţie de apă în organism).
Daca în perioada curei remarcaţi că puterea digestivă se reduce şi apar senzaţii de frig sau tendinţa
către indigestie, apelaţi rapid la condimentele cu rol de stimulare a digestiei: ghimbir, chimen,
coriandru, busuioc, maghiran, cimbru, curry, seminţe de muştar.

10
Efectele unei astfel de cure, atunci când este realizată în paralel cu utilizarea plantelor medicinale
adecvate, sunt: amplificarea energiei şi creşterea rapidă a vitalităţii la scurt timp de la începerea
curei, reducerea gradată şi echilibrată a greutăţii corporale, fără stări de tensiune interioară,
eliminarea treptată a unor probleme anterioare de sănătate (greutate în respiraţie, predispoziţie la
răceli, hipertensiune, constipaţie cronică), o stare generală de tonus şi reîntinerire a organismului.
Pentru tipologia Pitta
În cazul persoanelor supraponderale care au o tipologie Pitta, se va respecta într-o prima etapă
alimentaţia vegetariană descrisă iniţial, după care se va trece la utilizarea unui regim în care,
pentru cel puţin o lună de zile, se respectă următoarele recomandări:
 Se exclud complet prăjelile, grăsimile ca margarină, ulei rafinat sau unt, condimentele foarte
picante şi hrana conservată (zacuscă, murături de orice fel în saramură sau oţet etc.).
 Alimentele bogate în calorii (nuci, alune, arahide, susan, ulei) se consumă în cantitate redusă.
 Se vor folosi din abundenţă salate de legume şi sucuri proaspete din legume sau fructe. Se
poate apela şi la hrana preparată termic, dar în acest caz este indicat ca timpul de fierbere să fie
scurt, să se adauge multe verdeţuri şi să nu se reîncălzească (se consumă imediat).
 Mierea proaspătă şi laptele de ţară se consumă cu moderaţie.
 În fiecare dimineaţă, se vor consuma 0,5 l suc proaspăt din mlădiţe de orz verde (cantitatea
menţionată presupune diluarea sucului cu apă).
 Se vor utiliza în alimentaţie cerealele integrale: hrişcă, orez, porumb. Se pot prepara sub formă
de terciuri (mămăligă) sau fierte, în amestec cu legume.
 Condimentele recomandate sunt: feniculul, coriandrul, ghimbirul, chimenul, menta.
Pentru tipologia Vata
Pentru această tipologie, unde sunt specifice excesele şi lipsa de ritmicitate în modul de viaţă, este
bine să se apeleze la o alimentaţie caldă, preponderent fluidă şi cu efecte purificatoare. O soluţie
este să se treacă pentru un interval de cel puţin o săptămână pe lună la dieta lichidă (descrisă pe
larg în lucrarea Principii şi direcţii în vindecarea naturală, apărută la Editura Kamala). Mai ales în
cazul acestei tipologii, este ferm contraindicat să se apeleze la metode care presupun înfometarea
sau o alimentaţie preponderent rece şi uscată. Chiar dacă acestea pot să îndepărteze kilogramele
nedorite, provoacă totodată o stare de tensiune şi anxietate, care predispune la tulburări de natură
nervoasă, precum şi la alte boli.

2. Plante cu efect de reglare ponderală

Pentru tipologia Kapha

Se recomandă plante care reduc apetitul excesiv şi care stimulează procesele de eliminare prin
transpiraţie şi urină. Un amestec de plante cu efect benefic în cazul acestei tipologii este: frunze de
zmeur, frunze de ulm, rădăcină de păpădie, flori de soc, frunze de mesteacăn, fructe de ienupăr.
Dacă valoarea colesterolului este peste normal, se va adăuga şi anghinare. Plantele se macină fin
cu ajutorul unei râşniţe electrice, se amestecă în proporţii egale şi se administrează de 4 ori pe zi,
câte o linguriţă plină, cu 30 de minute înainte de a mânca. Înainte de înghiţire, pulberea plantei se
ţine 15 minute sub limbă, după care se înghite cu puţină apă.
Pentru tipologia Pitta

11
Se recomandă plante care diminuează tensiunea interioară şi care echilibrează apetitul excesiv, un
amestec din: frunze de viţă (nestropite), trei-fraţi-pătaţi, petale de trandafir, sânziene albe, rădăcină
de revent. La amestecul preparat din părţi egale ale acestor plante se adaugă, în cazul persoanelor
surescitate, o cantitate mică de rădăcină de valeriană. Plantele se iau în modul descris mai sus.
Pentru tipologia Vata
Sunt indicate plantele care diminuează anxietatea, reduc agitaţia şi totodată determină din punct de
vedere corporal o purificare adecvată, prin normalizarea eliminării prin scaun. Se recomandă:
siminichie, frunze de păpădie, frunze de iederă, o foarte mică doză de cruşin (5%), tei, păducel.
Pentru persoanele foarte agitate şi care se confruntă în plus cu o stare de tensiune ca urmare a unui
apetit sexual excesiv, se va adăuga suplimentar o cantitate mică de conuri de hamei. Plantele se iau
în modul descris mai sus.

3. Băile dinamizante şi alte aplicaţii cu apă

Fie că o utilizam intern sau extern, apa este indispensabilă vieţii şi poate fi considerată în acelaşi
timp un remediu miraculos, gratuit. Deoarece mai mult de 70% din corpul uman este alcătuit din
apă, aceasta este cea care poate să îi redea cu mare rapiditate echilibrul, atunci când este utilizată
corect. Ingredientele necesare aplicaţiilor cu apă sunt simple: apa de izvor sau o altă apă naturală,
un interval de timp zilnic de 5-15 minute, bunăvoinţă şi încredere. Prezentăm în continuare două
dintre metodele cele mai puternice ale hidroterapiei, care pot genera schimbări corporale rapide şi
persistente: băile reci parţiale şi duşurile alternative.
Băile reci sunt utilizate mai ales atunci când depunerile de ţesut gras sunt neuniforme, precum şi
la persoane la care corpolenţa este corelată cu stări de inerţie, somnolenţă, greutate în comunicare,
lipsa dinamismului, apatie. Prin aplicaţiile cu apă putem acţiona precis asupra zonei corporale pe
care dorim să o „modelăm”. Ele sunt eficiente mai ales în caz de depuneri pe picioare, coapse,
fese, abdomen sau spate, acţionând prin îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi a metabolismului
local, tonifierea ţesuturilor şi dezintoxicarea lor.
Baia rece parţială se va face de preferinţă dimineaţa, durata ei fiind cuprinsă între 30 de secunde şi
maximum 2 minute. Apa trebuie să aibă o temperatură de 20°C şi trebuie să fie proaspătă (nu se
păstrează dinainte în cadă). Vom intra treptat cu picioarele în apa rece, frecţionând uşor corpul
pentru ca răcoarea să fie cât mai suportabilă. Ne cufundăm gradat corpul în apă, până în regiunea
coapselor şi bazinului. Vom rămâne astfel timp de 1-2 minute, realizând în continuare mişcări de
frecţionare a regiunilor cu depuneri şi căutând să respirăm lent şi profund, în mod controlat. La
ieşirea din apă, ne ştergem bine cu un prosop aspru, din material natural (in sau cânepă). Acest tip
de aplicaţii se vor face odată la 3 zile într-o primă etapă a tratamentului, iar după ce rezultatele
devin evidente, putem să păstrăm o frecvenţă de odată pe săptămână.
Efectele băilor reci se resimt încă de la prima aplicare: întregul organism este puternic stimulat şi
dinamizat, sistemul imunitar îşi îmbunătăţeşte funcţionarea, metabolismul se reglează, creşte
rezistenţa la stres şi la stări de tensiune psihică, greutatea corporală tinde să se normalizeze în mod
natural. O astfel de baie rece este una dintre metodele recomandate de Sebastian Kneipp, părintele
hidroterapiei, pentru a trata celulita şi flascitatea (înmuierea) ţesuturilor, dar şi pentru a îndepărta
astenia, somnolenţa şi lentoarea. Băile reci vor fi evitate de persoanele care suferă de reumatism în
fază avansată, boli cardiace, tulburări psihice grave, precum şi de cele aflate în stare de ebrietate.
Duşurile alternative se folosesc mai ales de către persoanele corpolente, care au un trup robust şi
care au utilizat de-a lungul timpului o alimentaţie bazată preponderent pe carne şi preparate din

12
carne, au consumat alcool sau alte alimente care au creat în timp o stare toxică a organismului. De
asemenea, ele pot fi utile atunci când ţesutul adipos s-a format în exces doar pe zone distincte ale
corpului şi se dovedesc a fi greu de eliminat prin alte metode.
Realizarea duşurilor alternative presupune aplicarea unui jet suficient de puternic de apă rece
(20°C) şi, la scurt timp, aplicarea pe aceleaşi zone, cu ajutorul duşului, a apei calde (38-40°C). Nu
se vor face astfel de duşuri pe întregul corp, ci doar pe porţiuni izolate, în special pe membrele
inferioare (coapse, gambe) şi pe zona bazinului, eventual pe abdomen. Jetul de apă proiectat de
duş trebuie să fie suficient de puternic, astfel încât să creeze şi o senzaţie uşoară de masare a
zonelor pe care îl aplicăm. Vom începe cu proiectarea jetului de apă rece pentru 30 de secunde,
după care treptat reglăm apa, astfel încât să se încălzească (într-un interval de încă 60 de secunde)
şi apoi menţinem jetul de apă caldă pentru încă 60 de secunde. Putem face astfel 3-4 treceri
treptate de la apa caldă la rece şi invers, mişcând duşul pe suprafaţa corpului, astfel încât să
realizăm o stimulare intensă a ţesuturilor. Imediat după încheierea acestui duş alternativ, ne vom
şterge bine cu un prosop aspru şi vom evita să ieşim afară din casă timp de 30 de minute.
Efectele duşurilor alternative sunt rapide şi sigure. Odată ce am depăşit ezitările de început şi am
făcut primele 3 şedinţe, vom remarca mai întâi o schimbare în tonusul ţesuturilor şi apoi dispariţia
gradată a depunerilor de grăsime, a celulitei şi a vergeturilor, îmbunătăţirea circulaţiei periferice,
dispariţia stărilor de somnolenţă şi creşterea tonusului în întregul corp. Nu aplicaţi această metodă
seara, înainte de culcare, pentru că poate să înlăture somnul pentru mai multe ore.

4. Hatha Yoga ca metodă de armonizare corporală şi psihică

Posturile corporale din Hatha yoga au un caracter cu totul aparte în direcţia dinamizării deoarece,
deşi nu implică absolut deloc mişcarea corpului (fiind poziţii statice), induc în întregul organism o
stare de efervescenţă. Această mişcare interioară se desfăşoară atât la nivel fizic, prin afluxul de
sânge către anumite zone şi organe ale corpului, cât şi la nivel psihic şi mental, printr-o stimulare
unică a sistemului nervos şi a meridianelor energetice. Rezultat al unei experienţe de mii de ani,
posturile yoghine (numite asana în limba sanscrită), când sunt realizate într-o deplină nemişcare
pe o perioadă lungă de timp (zeci de minute sau chiar ore) induc o serie de efecte, neegalate de
niciuna dintre tehnicile occidentale de menţinere a sănătăţii şi vigorii. Iată câteva dintre ele:
 Datorită întinderilor şi flexărilor ce se menţin mai mult timp, determină o vidare de sânge a
unor grupe musculare şi întinderea lor, urmată, odată cu revenirea din postură, de hrănirea
abundentă cu sânge oxigenat. Aceasta conduce la o stare de tonus excelent al musculaturii şi la
un foarte bun drenaj al toxinelor. Întinderea la maximum, dar fără durere, a muşchilor şi
ligamentelor face ca în timp capacitatea de efort să crească mult, fiind dublată de flexibilitate.
 Mobilizează circulaţia limfatică, ceea ce are efecte directe de reglare ponderală, creştere a
imunităţii şi întărire a diferitelor organe (sistemul digestiv, plămânii, aparatul renal etc.)
 Modelarea corporală se realizează încet, dar efectele sunt stabile în timp, datorită modificărilor
treptate şi nu bruşte din organism.
 Echilibrează funcţionarea componentelor principale ale sistemului nervos vegetativ – nervul
simpatic şi cel parasimpatic – şi creează premisele unei bune activităţi a organelor interne.
 Spre deosebire de majoritatea metodelor de întreţinere corporală din Occident, posturile
yoghine determină efecte benefice clare asupra psihicului şi minţii. După doar câteva minute
de menţinere cu atenţie a unei astfel de poziţii statice, mintea devine calmă şi liniştită, iar
starea psihică se poate schimba în mod radical.

5. O metodă de automasaj pentru dinamizare şi purificare corporală

13
Cunoscut şi ca o variantă a masajului de drenare limfatică, această metodă nu necesită decât 5-10
minute pe zi şi se poate practica fără ajutorul unui specialist în masaj. Este vorba de fapt de o
formă de automasaj prin perierea pielii cu ajutorul unui burete de lufa, a unui prosop mai aspru din
pânză naturală de in sau chiar a unei perii speciale, suficient de moale, cu peri naturali. Acest
masaj e bine să fie făcut imediat după aplicarea metodelor de hidroterapie descrise mai sus sau,
dacă le facem independent de acestea, dimineaţa, la scurt timp după ce ne-am trezit.
Automasajul se va face pe pielea uscată, fără a folosi nici un fel de altă soluţie sau ulei. Cu mişcări
viguroase şi ferme, se vor masa în ordine: picioarele (de la degete către bazin), mâinile (de la
degete către umeri), apoi zona spatelui şi pieptul. Indiferent de zona corporală pe care o masăm
vom duce mişcarea către aceeaşi direcţie: abdomenul. Pielea este astfel curăţată şi energizată cu
ajutorul frecţionărilor cu buretele sau pânza de in într-un ritm alert şi sigur. Mişcările făcute într-
un singur sens au printre altele rolul de a stimula circulaţia sanguină, şi mai ales limfatică, ceea ce
poate grăbi procesul de eliminare a celulelor moarte, a deşeurilor rezultate în urma metabolismului
celular şi a altor compuşi nocivi. Factor important în terapia obezităţii, acest tip de masaj ajută
totodată la eliminarea treptată a celulitei, reducerea inflamaţiilor ganglionilor limfatici, diminuarea
unor stări inflamatorii în articulaţii sau unele organe (mai ales la nivelul ficatului şi rinichilor). În
plus, masajul ajută la menţinerea sănătăţii şi frumuseţii pielii.

6. Starea psihică – marele secret al vindecării!

În afara metodelor prezentate mai sus, mai există un factor al terapiei obezităţii sau corpolenţei,
fără de care celelalte metode se pot dovedi ineficiente: motivaţia interioară şi dorinţa de a reuşi în
acest proces de transformare corporală. Mai mult de 70% dintre suferinzii de obezitate se
confruntă în diferite momente cu inhibiţii şi emoţii negative ca anxietate, frică, tendinţe ostile,
nesiguranţă sau disperare. Atunci când trupul este îngreunat, mintea şi psihicul nu sunt străine de
cauzele acestui fenomen. Fie că e vorba de izolarea faţă de ceilalţi sau de un apetit alimentar
excesiv, de sentimente de neîmplinire sufletească sau de un mod de viaţa dezorganizat, toate aceste
stări au ca origine o stare interioară lipsită parţial de echilibru, o viaţă lăuntrică lăsată în plan
secund. Reordonarea vieţii interioare se face în primul rând prin restabilirea unei ordini de valori,
în care comunicarea armonioasă cu ceilalţi, grija şi afecţiunea faţă de cei apropiaţi trebuie să reia
primele locuri în ordinea de priorităţi. Reactivarea sentimentelor benefice de iubire şi afectivitate
va conduce repede la eliminarea temerilor, a sentimentelor de inutilitate ce pot apărea uneori. În
plus, dorinţa sinceră şi aspiraţia către o stare de bine sunt motoare ale întregului tratament;
dinamismul interior şi efortul de transformare vor învinge astfel mult mai repede inerţia materiei şi
ne vor reda tonusul, bucuria de a trăi, supleţea şi frumuseţea – atât cea exterioară, cât şi cea
sufletească.

Patru reguli pentru a scăpa de kilogramele în exces

Una dintre cele mai renumite metode de reducere a greutăţii corporale a fost descoperită acum mai
bine de 100 de ani de americanul Horace Fletcher. Confruntat cu obezitatea, îmbătrânirea
prematură, oboseala cronică şi numeroase alte probleme de sănătate, Fletcher a pus în aplicare o
serie de principii simple care l-au ajutat să scape definitiv de simptomele supărătoare şi excesul
ponderal, după un tratament de numai 5 luni. Cele 4 reguli simple pe care le-a aplicat fac şi astăzi
obiectul a ceea ce se numeşte „fletcherism”:
 Mestecaţi hrana foarte bine, până când aceasta capătă o consistenţă semilichidă şi înghiţirea ei
survine de la sine.
 Nu mâncaţi niciodată fără să vă fie foame.

14
 Savuraţi mâncarea cu multă atenţie şi bucurie. Trebuie să simţiţi cât mai multe dintre nuanţele
gustative ale alimentelor consumate.
 Nu mâncaţi niciodată când sunteţi obosiţi, supăraţi sau îngrijoraţi, iar în timpul mesei refuzaţi
să vă frământaţi sau să discutaţi despre subiecte neplăcute.

Mierea proaspătă – detoxifiant şi reglator ponderal

Consumul de miere proaspătă (nezaharisită) este un excelent remediu în tratamentul obezităţii.
Acest aliment valoros mobilizează surplusul de grăsime din organism şi îl transformă în energie,
care poate fi utilizată de organism. Pentru a beneficia de aceste efecte, este suficient să luăm o
doză de o jumătate de lingură de miere proaspătă zilnic, pe stomacul gol, cu puţină apă călduţă.
Se menţine această doză 10 zile, după care se face pauză 6-7 zile. Cura cu miere de albine nu
trebuie să se facă în exces şi nu este recomandată persoanelor predispuse sau care suferă de diabet.
O altă variantă foarte agreabilă de cură apelează la două remedii puternice, care generează slăbire
într-un mod uniform şi agreabil: mierea şi lămâile. O variantă excelentă, mai ales pentru perioada
de vară, mierea şi lămâile se combină cu puţină apă, pentru a prepara o limonadă delicioasă. Dacă
dorim ca efectele de normalizare a greutăţii să fie rapide, vom proceda astfel: pentru o porţie de
limonadă, folosim o linguriţă de miere, sucul unei jumătăţi de lămâie şi 300 ml apă. Doza zilnică
este de 6 pahare. E bine ca o zi pe săptămâna să nu consumăm nimic altceva decât limonadă. Vom
remarca faptul că în acest interval (o zi) apetitul nu este perturbat şi nu ne vom simţi slăbiţi.
Revenirea la alimentaţia normală se va face treptat, folosind mai ales legume şi fructe proaspete.

Alimente contra obezităţii, la îndemâna oricui

Sucul de lămâie – este cel mai eficient atunci când facem o cură cu lămâi. Substanţele din sucul
proaspăt stors elimină masiv toxinele şi au un efect de fluidificare şi ardere a grăsimilor. Se începe
cu sucul unei lămâi în prima zi şi se creşte zilnic cu sucul încă unei lămâi până se ajunge după 10
zile la 10 lămâi, după care se bea în scădere sucul de la 9 lămâi, apoi 8, 7 ş.a.m.d. Sucul se bea cu
apă plată în diluţia 1 parte suc/6 părţi apă. În acest caz, nu se adaugă miere şi se bea cu o jumătate
de oră înainte de mese sau pe stomacul gol. Cei cu anemie gravă vor face o cură mai blândă,
ajungând doar la 4 lămâi pe zi şi menţinând acest plafon timp de 6 zile. Pe parcursul acestei cure,
apetitul se reglează de la sine, efortul de a slăbi scăzând considerabil. Totodată, multe dintre
tulburările asociate obezităţii sunt diminuate sau chiar eliminate: celulita, varicele, arterita,
flebitele şi tromboflebita.
Varza – este considerată un remediu eficient contra obezităţii, fiind totodată un aliment ce previne
cancerul. Conform ultimelor cercetări, varza conţine un compus specific care stopează conversia
carbohidraţilor şi a altor zaharuri în grăsimi. În timp ce 100 de grame de boabe de grâu conţin 240
de calorii, aceeaşi cantitate de varză proaspătă nu conţine mai mult de 27, făcând ca acest aliment
să aducă un maxim de principii vii, cu un minim de energie calorică. Salata preparată din varză
proaspătă, cu puţină sare, zeamă de lămâie şi puţin ulei de măsline este savuroasă şi în acelaşi timp
terapeutică. Pentru reducerea greutăţii corporale, specialiştii recomandă ca varza să fie consumată
astfel de cel puţin 3 ori pe săptămână.
===============================================

Vino mamă să mă vezi la spitalul de obezi

15
Un reporter al Jurnalului Naţional s-a internat incognito la Institutul Naţional de
Endocrinologie „C. I. Parhon” ca să afle mai multe despre obezitate şi să scrie despre
această maladie globală şi despre victimele ei. O săptămână în pavilionul obezilor, în
infernul celulei adipoase. Această experienţă a reporterului, el însuşi obez, s-a materializat
într-o mărturie crudă, nemiloasă, despre „sinucigaşii sătui”, cum sunt numiţi obezii.

Bună! Mă numesc Viorel Ilişoi şi sunt obez de gradul trei. Am aproape şaizeci
de kile în plus. E faza morbidă. Acum visul meu e să devin supraponderal. Sunt
unul dintre cei vreo şase milioane de români prea graşi. Cam 30%. Atâţia spune
Organizaţia Mondială a Sănătăţii că suntem. Şi că peste vreo 20 de ani vom fi
de două-trei ori mai mulţi. O ţară de grăsani şi grăsane. Dar statisticile astea
planează mute, ca nişte avioane de hârtie peste noi şi nici nu le băgăm în seamă.
Eu n-am luat obezitatea în serios decât atunci când s-a rupt bicicleta sub mine.
Noroc că m-am oprit într-un stâlp. Pe urmă s-a rupt scaunul. Tot norocul a făcut să nu dau cu capul
de podeaua de gresie. Mi-a fost clar că obezitatea poate să ucidă în multe feluri. Nu mai puteam
să-mi leg singur şireturile. Vă spun fără niciun fel de jenă că şi ştersul la fund sau spălatul au
devenit o problemă. Bolnavii nu se sfiesc să vorbească despre aceste intimităţi, aşa că vă spun tot.
Ca la doctor. Şi sunt şi alte zone ale corpului la care nu mai am acces nici măcar vizual. Mi-e dor
de ele. Din cauza asta, adesea miros urât. Stau mai mult închis în casă. Aşa evit penibilul. Se
întâmplă să nu vorbesc cu nimeni şi câte o lună. Doar pe mess şi foarte puţin la telefon. N-o să vă
vină să credeţi, dar aşa, aproape mi-am pierdut şi exerciţiul vorbirii. Articulez greu cuvintele, mă
exprim cu dificultate. Asta se cheamă bradilalie. Aşa mi-a scris doctoriţa Cristiana Stoian, de la
„Parhon”, pe foaia clinică de observaţie. Tot ea mi-a dat şi alte veşti triste despre cum au lucrat
mişeleşte împotriva mea toate bunătăţile cu care m-am înfruptat. Mi-a plăcut să fac asta, recunosc.
Am făcut chiar eforturi, mai ales financiare. Acum îmi ies pe ochi. Doctoriţa mi-a explicat ce se
întâmplă cu un trup inundat de grăsime. Mi-a tras o sperietură soră cu moartea. De frică, am
hotărât să îmi schimb viaţa. Nu să ţin o dietă, pentru că doctoriţa mi-a spus că nu există diete.
Când ţii o dietă, slăbeşti. Iar când nu o mai ţii, te îngraşi. Arăţi aşa cum mănânci. Aşadar, mi-am
schimbat modul de viaţă. Însă e deja prea târziu…

PREA TÂRZIU

La Institutul de Endocrinologie „C. I. Parhon”, m-am internat la secţia profesorului Constantin

Dumitrache. Cu generoasa lui complicitate. Numai el a ştiut că sunt ziarist şi că urmăresc să scriu
un reportaj. Am putut vorbi cu pacienţii ca de la obez la obez. Am aflat multe despre ei şi despre
mine. Adevăruri cu care nu mă mândresc. Mi-am făcut şi nişte analize, ca să nu bată la ochi
prezenţa mea acolo. Asistenta Adriana Giui mi-a luat din venă sirop. De mai multe ori. Mi-a
montat la venă un fel de canea, ca la butoaie, ca să nu mă înţepe de mai multe ori. Că era asistentă
medicală, nu croitoreasă. Şi m-ar fi durut şi pe mine. Că doar şi obezii au simţuri. Ei îi ziceau
dispozitivului branulă, dar nu am găsit cuvântul ăsta în DEX. Deci doamna Adriana deschidea
caneaua din jumătate în jumătate de oră şi îmi tot lua sânge. Mi-a mai lăsat şi mie.
Domnul profesor Dumitrache mi-a spus râzând când a văzut ecografia: „Ai un ficat foarte frumos.
Gras ca la raţele îndopate. E bun de făcut pateu”. Şi a început să înşire un cârnat de boli provocate
de obezitatea mea. Dar măcar la mine ţesutul adipos e repartizat uniform şi nu par aşa de gras.
Scrie asta în foaia de observaţie. Mă consolez cu asta. Semăn cu graşii ăia perfecţi din planşa
didactică atârnată în anticamera profesorului. Planşa stă printre reproduceri după Gustav Klimt şi
Salvador Dali. Sunt foarte frumoase. N-am luat obezitatea în serios fiindcă nu durea. La şcoală nu
m-a învăţat nimeni cum să mănânc. Şi nici copiii de azi nu învaţă. Bine măcar că le fac educaţie

16
sexuală. Tot e ceva. Acasă mi s-a spus că două bătăi strică, nu două mâncări. Şi că oricât aş fi
mâncat, tot mai mergea o cană de lapte. În sat la mine, femeia ideală era albă, grasă şi frumoasă.
Despre obezitate am auzit vorbindu-se serios abia în ultimii trei-patru ani. Tocmai în perioada în
care îmi desăvârşeam varianta expandată. Eram în plină expansiune. Când mi-a sunat alarma în
cap, era deja prea târziu.

CE BĂRBAT ERAM ODATĂ!

Prietenii au început să mă ocolească sau eu am început să-i ocolesc pe ei.

Nu-mi spun decât: „Vai, ce te-ai îngrăşat!” Parcă nimic altceva nu ar mai fi
semnificativ, remarcabil în viaţa mea. Sau, şi mai rău, se uită pe lângă mine,
se fac că nu observă cât de tare m-am îngrăşat în ultimul timp. Jena mea şi
jena lor dau mână cu mână şi fac între noi un lanţ ca la „Ţară, ţară, vrem
ostaşi!” Sunt tot mai izolat. Ca o insulă. Mă ajută şi dimensiunile. Femeile
mă evită ca pe un lepros. Toate. Fac glume pe seama mea. Mă îmbălează cu
falsa lor compasiune. Sau mă biciuiesc de-a dreptul: „Hai, rostogol de-aici!”
Nici nu ştiţi cât doare asta! E umilinţă în stare pură. Unele poate mă
invidiază în secret că am ţâţele mai mari decât ale lor. Dar celor mai multe
pur şi simplu nu le plac obezii. Nici mie nu-mi plac oamenii graşi, în
general. Şi, în special, femeile grase. Adevărul e că acum şi eu fug de ele. Obezitatea e inamicul
numărul unu al potenţei. Dorinţa, chemarea, satisfacţia sexuală îşi iau frumuşel tălpăşiţa, alungate
de grăsime. În locul lor se încuibează complexele de tot felul, blazarea, dispreţul faţă de tine
însuţi, depresiile cele mai negre. Şi bolile, care nu lasă nimic neatins de la neuron până la pielea de
pe tălpi. Vin toate astea şi nu se mai dau duse. Până şi fosta mea nevastă s-a scârbit. Am prins-o că
mă înşeală şi căsnicia mea s-a dus dracului. După divorţ, mi-am zis: gata, nu se mai poate, trebuie
să dau burta jos. Şi am dat-o. Acum a ajuns aproape la genunchi. De-abia o mai duc. Şi am reuşit
asta aşa, de unul singur. Nu mi-a luat decât 3 ani.

BAZAR ASEPTIC

A fost neaşteptat de bine la „Parhon”, la obezi. E, totuşi, institut naţional. Dacă nimeream într-un
spital jegos, îmi ieşea un reportaj mai bun. Dar nu-mi pare rău. La „Parhon” era cald, curat, apă
caldă non-stop şi mâncarea bună. Nu trebuia decât să o dibui în farfurie. Dacă ţi-ai adus farfurie de
acasă. N-am ştiut. Credeam că numai medicamentele trebuie să le aduci de acasă. Norocul meu că
în sala de mese era o doamnă care vindea castroane de plastic. Mi-a făcut o reducere.
De orice ai nevoie la spital, se găseşte cineva să-ţi vândă. A bătut la uşă o altă doamnă să-mi vândă
un tensiometru. A doua zi a venit alta cu aparate de măsurat glicemia. Alta, cu şosete. Pe urmă una
cu chiloţi din ăia cât sacul lui Moş Crăciun. Pe urmă un domn mi-a trântit în pat un braţ de cărţi.
Numai romane siropoase. I-am zis mersi, dar nu, că am glicemia mare. Altul vindea integrame şi
pixuri. Ce să zic, era bună agitaţia asta comercială. Mai spărgea monotonia albă şi aseptică a
spitalului. Îi dădea un aer mai viu, de bazar. Erau şi preţuri îmbietoare. Ca la Dragonul Roşu.

AM SCĂPAT FĂRĂ ŞPAGĂ

Nu cunosc pe nimeni care a stat în spital şi n-a dat bani la doctori, la asistente, la infirmiere. Ei din
ce trăiesc? Din o mie de lei pe lună? Îmi era jenă să le bag banii în buzunar asistentelor. Puteau să
creadă că încerc să le pipăi. Niciun obez nu ar face asta. Ei sunt complexaţi şi timizi, dar nu poţi să
ştii ce îi poate trece prin cap unui bugetar prost plătit. Am ţinut toată săptămâna o bancnotă de 10

17
lei pe noptieră. Când cu Grigorescu-n sus, când cu ţărăncuţa. N-a întins nimeni mâna s-o ia. Nici
nu mi-a cerut cineva vreun ban. Şi nu ştiau că sunt ziarist în documentare. Doctorul Constantin
Dumitrache susţine că aşa e în secţia lui: nu-ţi spune nimeni că, dacă nu-i dai bani, nu-ţi face
tratamentul sau nu-ţi schimbă lenjeria. E incredibil, dar adevărat. Aaa, dacă vrei tu să le oferi o
atenţie, nu bagă mâna în foc că angajaţii lui nu acceptă. Dar nu condiţionează. Ar zbura imediat
din spital, ca un obez prins cu mâncare de-acasă ascunsă sub saltea. Domnul profesor e sever şi cu
angajaţii, şi cu pacienţii. În anticameră la el se vorbeşte numai în şoaptă, ca la priveghi. Aşa
trebuie. Mie mi-a plăcut acolo. Zău că m-aş mai duce.

CU TELEVIZORUL AŢI ÎNGRĂŞAT POPORUL

În saloane nu erau televizoare. Televizorul îngraşă. Te uiţi la telenovele şi tot bagi în tine alune sau
alte prostii, în loc să te plimbi prin parc, dacă tot n-ai ce face. Bine, noi nu prea mai avem parcuri
în Bucureşti, dar asta e altă poveste. Primarul general e medic, nu cred că termină el mandatul fără
să consulte Capitala şi la plămâni.
Îmi vine să strig: Cu televizorul aţi îngrăşat poporul! Şi cu calculatorul. Numai eu ştiu câţi ani am
stat lipit de calculator chiar şi când nu aveam nimic de scris. Dimineaţa, întâi şi-ntâi deschideam
calculatorul. Era ca un drog care te ţine lipit de scaun zi şi noapte. Când stai pe loc, în retortele
invizibile din carne se distilează grăsimea. Nu trebuie să faci niciun efort ca să te îngraşi.
Domnul profesor Dumitrache mi-a spus că supraalimentaţia şi sedentarismul au devenit un mod de
viaţă în toată lumea. Ca efect al globalizării, alimentaţia se uniformizează. Toată lumea mănâncă
produse concentrate şi procesate. Asta se numeşte globezitate – obezitatea ca epidemie cronică şi
globală. Nu există absolut nicio şansă să fie eradicată. Drept să spun, m-a speriat rău de tot. A spus
chiar că însăşi specia umană, aşa cum arată ea acum, e în pericol. Fiecare om trebuie făcut să
înţeleagă ce rău e binele de care se bucură mâncând cum, ce şi cât nu trebuie. Pe noi, românii,
turcii ne-au învăţat prost. Mama lor de turci! Bine le făcea Ştefan cel Mare că-i căsăpea. Ne luau
vitele, păsările şi oile şi ne lăsau porcii. În câteva sute de ani, ne-am învăţat cu mâncarea grasă.

ABDOMENUL LUI MIRCEA BADEA

La ecografie am stat de vorbă cu Sorin Teşcu, din Mioveni. Ce coincidenţă! Şi el a fost ziarist
câţiva ani după revoluţie. Meseria asta nu e deloc sănătoasă. Am stat în picioare fiindcă împreună
am fi rupt banca de lemn de pe hol. Era mai înalt şi mult mai gras decât mine, bătea binişor spre
două sute. Am simţit că se curbează spaţiul şi timpul în jurul lui ca în teoria lui Einstein. Gâfâia
când vorbea. Avea depozite de grăsime pe braţe. Parcă ascundea castane pe sub piele. Îmi era tare
antipatic. Şi eu lui. Dar ne era şi milă unuia de altul. Mi-a spus că nu-i pare rău că n-are televizor
în cameră. Şi acasă a renunţat la blestematul de televizor. Nu face decât să te îndemne să mănânci
orice şi cât mai mult. Armate de oameni complotează în laboratoarele publicităţii să te smintească
de cap. N-a mai suportat să-i vadă pe copiii ăia din reclame ronţăind la cipsuri şi la batoane de
ciocolată cu alune şi caramel. Mai dădeau şi ochii peste cap, de plăcere, parcă se drogau. Într-o zi
s-a enervat şi a aruncat televizorul de la etaj. Obezii sunt de multe ori în stare de asemenea
răbufniri. Din ziua aceea s-a hotărât el să înceapă o viaţă de om activ şi alimentat raţional. Sorin
mi-a spus că de la televizor nu-l regretă decât pe Mircea Badea. Chiar dacă face la emisiunea lui
un mişto nemilos de graşi, lui Sorin îi place de el, e modelul lui. Dar nu la celebritatea lui Mircea
Badea râvneşte fostul ziarist. Nici la verva, la talentele sau la dantura lui. Ci la acei formidabili
muşchi abdominali pe care poate să-i onduleze cum vrea el. „A făcut valuri cu abdominalii la
televizor, în direct. A văzut toată ţara. Deci se poate!”, a încheiat uriaşul, bătându-se optimist pe
burtă. Şi m-a îndemnat şi pe mine să slăbesc. „Acum e momentul, cât e Boc la guvernare!”

18
MĂNÂNCĂ, BĂIATUL MAMII!

Şi Tudor Tudosă s-a hotărât să slăbească. Era un puşti de 12 ani şi o sută şi ceva de kile. Părea
făcut numai din fălcuţe. El era un obezel roz şi simpatic. Îţi venea să te joci cu el cum te joci cu un
urs mare de pluş. Era din Suceava. La Parhon se internează mai ales bolnavi din provincie.
Bucureştenii vin, îşi fac analize şi pleacă acasă, dacă nu e ceva foarte grav. Obezitatea e o boală
foarte răspândită în România, dar sunt puţine centre unde poate fi investigată şi tratată.
Urcam în fiecare zi cu greu până în salonul lui Tudor să mă cântăresc. În secţie erau câteva cântare
electronice speciale, cum nu găseşti în comerţ. Ţineau 350 de kile. De câte ori mă cântăream,
puştiul stătea cu ochii pe ecran. Ziceai că mănâncă cifre. Se bucura la fiecare scădere. Parcă slăbea
el, nu eu. Zicea că în fiecare noapte visează cotlete cu cartofi prăjiţi, gogoşi-ineluş tăvălite prin
pudră de zahăr şi Cola. Eu i-am mărturisit că am coşmaruri cu pui fripţi, din ăia perpeliţi la rotisor
la hypermarket. Mâncam unul la o masă. Tare buni şi fragezi mai erau! Cred că aveam expresia de
drogat pe care Sorin din Mioveni o văzuse la copiii din reclame.
După câteva zile, m-am obişnuit cu porţiile mici de la spital, ca pentru obezi, şi am început să
visez din nou femei. Eram pe calea cea bună. Dar Tudor, care se internase înaintea mea, şi când m-
am externat eu, tot cotlete visa. La el lucrurile erau mai complicate. Mama lui se internase cu el. A
recunoscut că ea e de vină. L-a tot îndopat pe Tudor cu de toate. La şcoală îi dădea bani să-şi
cumpere tot ce poftea. Frigiderul era mereu plin. Se bucura să-l vadă mâncând. Zicea că e semn de
sănătate. Şi acum, poftim, băiatul plesnea de atâta sănătate. Visa cotlete şi se cântărea din oră-n
oră. Era obsedat. Nu voia decât să redevină copil. Cât mai repede. Numai el ştia câte îndura la
şcoală. Nici nu ştiţi cât de răi pot fi uneori copiii cu alţi copii. Pot ajunge chiar să se omoare. Ca în
romanul Împăratul muştelor, de William Golding. Tudor a simţit-o pe pielea lui.

ŞCOALA DIN SPITAL

Mama lui Tudor n-a ştiut că la copii obezitatea survine prin creşterea numărului de celule
adipoase. La adulţi ca mine ele nu se înmulţesc, ci cresc în volum. Aşadar, când Tudor va ajunge
adult, va avea mai multe celule adipoase decât mine, care în perioada de creştere am fost un copil
normal şi la mine nu s-au format celule adipoase noi. Mai târziu, când acele celule care se
înmulţesc acum în corpul lui Tudor îşi vor mări volumul, el ar putea deveni planetă. Cu gravitaţie
proprie.
Doamna Tudosă n-a ştiut nici că obezitatea întârzie maturizarea sexuală a băiatului ei. La fetiţe e
invers, o grăbeşte. Iar la adulţi, cum am mai spus, pur şi simplu le ia bucuria asta. Ca pe un dar pe
care n-au ştiut să îl preţuiască.
Obezitatea instaurează anarhia hormonilor. La femei, cresc estrogenii şi se poate ajunge la cancer
de sân, de col uterin. Ori creşte testosteronul şi le vezi că încep să se bărbierească. Iar infertilitatea
îi pândeşte pe toţi deopotrivă. Cine s-ar fi gândit că mănânci prăjituri şi după aia îţi taie un sân sau
rămâi fără urmaşi? Nici doamna Tudosă n-a ştiut asta, nici eu. Ne-a spus domnul profesor. Tot el
mi-a spus că e o prostie să crezi că, dacă te laşi de fumat, te îngraşi. Nu lipsa nicotinei îngraşă, ci
mâncarea în exces. El nu mai fumează de cinşpe ani şi n-a luat nici un kil în greutate. Ba a mai şi
dat jos. Bun, el a făcut medicina şi ştia asta. Dar eu? După ce m-am lăsat de fumat, am înlocuit
ţigările cu bomboane. Aşa mi-a spus o prietenă de pe net. Pe urmă i-am dat-o cu napolitane.
Ronţăiam tot timpul ceva, ca să nu fumez. Şi nici n-am băgat de seamă când m-am făcut cât Rusia
şi am început să mă stric de pe picioare. Îmi stă inima în loc numai când mă uit la ce diagnostic
stufos am. Cazierul infracţiunilor mele, contra mea.

19
La spital am aflat şi că ţesutul adipos este considerat un organ endocrin. Este implicat în sinteza
peptidelor, a componentelor non-peptidice şi a altor factori. El eliberează trigliceride, retinoizi şi
colesterol. Interacţionează cu alte organe. Mi s-a făcut părul măciucă. Va să zică am un organ în
plus. Nu m-am născut cu el. Dacă-mi creştea încă un picior? Şi organul ăsta dobândit are vreo
şaizeci de kile! Am senzaţia că e încă o persoană în pielea mea. Una străină. Eu îi dau să mănânce
şi ea îşi aruncă gunoiul în mine. E un organ care poate face atâtea! Poate capătă şi sentimente, mai
ştii? Să se îndrăgostească de altcineva şi să plece de la mine. Ar fi prea simplu…

TĂTICUL OBEZILOR

Nouăzeci la sută dintre obezi sunt aşa pentru că au mâncat mai mult decât avea nevoie organismul
lor. Organismul ăsta al nostru are apucături de hârciog. Ce capătă în plus, adună în fălci. „Aşa e
programat corpul uman. Soluţia e simplă: două linguri mai puţin şi doi paşi mai mult”, mi-a zis
domnul profesor. El e tăticul nostru, al obezilor. Ne explică tot ce se întâmplă cu trupurile şi cu
minţile noastre. Dacă ne prinde că mâncăm pe ascuns, ne dă afară din spital. Ne ţine la dietă ca să
reînvăţăm să mâncăm normal. Care vrea. Care nu, pa! Nu prescrie medicamente. Părerea lui e că
statul n-ar trebui să asigure servicii medicale pentru bolile pe care omul şi le face cu mâna lui, cum
ar fi obezitatea. Mai puţin alea zece la sută cazuri de obezitate provocată de nişte boli preexistente.
Doamne fereşte! Ne ajută cu ştiinţa lui să ne recăpătăm dimensiunea umană – pe asta luaţi-o cum
vreţi. Ne spune clar că nu există diete şi soluţii miraculoase. Dar noi, obezii din spital, tot visăm că
domnul profesor vine tiptil pe la spate şi ne înţeapă cu un ac magic. Şi pfsss, ne dezumflăm încet,
ca nişte baloane. Şi gata!

PLATOŞA DE CIOCOLATĂ

Pe doamna Aurica am întâlnit-o într-o zi pe hol. Nu puteam trece de ea. Reuşea să blocheze cu
fundul holul acela larg, de spital. Stătea sprijinită cu braţele de calorifer şi se uita pe geam cum
nişte ţigani râneau zăpada din faţa porţilor de peste drum. Câştigau un ban. Cele mai profitabile
zăpezi cad în România. Şmecherii aruncau zăpada de la o poartă la poarta vecină şi luau bani şi de
colo, şi de colo. Nişte asfaltangii rataţi. Calculată în fripturi, doamna Aurica însemna câteva turme
de porci. Chiar aşa zicea ea însăşi despre sine. Era glumeaţă, ca toţi graşii.
Domnişoara Alexandra Siru, psihoterapeut la Centrul de Diagnostic şi Tratament „Dr. Victor
Babeş”, m-a lămurit la un interviu: „Jovialitatea asta proverbială a grasului este de fapt o încercare
exagerată de a se face plăcut. Îi este teamă că nu va fi acceptat sau că va fi ignorat. Obezul poate
deveni extrem de exuberant, afectuos, oferindu-şi în mod excesiv ajutorul pentru a se face util.
Astfel vrea să se asigure că este căutat”. Deci noi, obezii, purtăm un fel de platoşă de ciocolată. Ne
protejăm de ceilalţi şi ne facem plăcuţi.
Ca să mi se facă plăcută, doamna Aurica mi-a spus o pildă licenţioasă, făcându-mi cu ochiul. Cică
un tip s-a aşezat din greşeală pe scaun cu fundul pe propriile testicule. Îl durea de-i săreau ochii
din cap, urla, dar nu se ridica. N-avea voinţă. Aşa şi cu obezii. Suferă, ştiu că le face rău surplusul
de mâncare, dar nu au tăria să renunţe. Ca fumătorii, ca alcoolicii, ca drogaţii. Femeia se consola
că există totuşi unele mai grase decât ea. Cum ar fi tânăra aceea din Craiova, de 240 de kile. Au
scos-o cu pompierii din locuinţă ca s-o ducă la maternitate să nască. Zicea doamna Aurica: „Eu nu
pot să pricep cum, Doamne, iartă-mă, a rămas fata aia gravidă. A fost ori Terente, ori Sfântul
Duh!” Şi şi-a făcut o cruce mare pe piept, de pe un deal pe altul, să fie iertată. Tovarăşa mea de
suferinţă mi-a mai spus că presa greşeşte. Prezintă numai excepţiile: elefanta din Craiova,
mamutul de 350 de kile din Bucureşti. Şi în felul ăsta se ignoră marea masă a obezilor. Cei mulţi.

20
Adevărata problemă. Nu ştia că sunt ziarist. Ăsta e avantajul de a nu apărea la televizor. Am primit
drept în ficat reproşul. Am simţit că am pus la loc instantaneu câteva sute de grame.

FRUMOASĂ PE JUMĂTATE

Cea mai frumoasă pacientă de la obezi era o fată de vreo douăzeci şi ceva de ani. Rar am văzut o
femeie atât de frumoasă. Dar ea era frumoasă numai până la mijloc. Cum se termina talia subţire,
delicată, izbucneau şoldurile şi coapsele într-o uriaşă explozie de grăsime. Semăna cu un bibelou
fragil, de pus pe televizor, aşezat pe soclul lui Lenin din Piaţa Presei. Nu ştiu de ce, la ea se
depunea numai acolo. Mergea legănat, ca raţa. Îşi arunca picioarele într-o parte ca să poată păşi. O
pândeam când venea la masă şi mă uitam numai la faţa ei. Nu-mi coboram privirea.
Ea contrazicea teoria platoşei de ciocolată. Să-i zicem aşa. Era o fată tristă, tristă. N-am putut să
intru în vorbă cu ea. Cu toţi ceilalţi pacienţi înnodam uşor discuţii. Chiar şi cu cei cu greutate
normală, internaţi pentru cine ştie ce boli endocrine. Am aflat de la o infirmieră că fata aceea a
început să se îngraşe aşa după ce i-a murit mama. A mâncat inconştient, de supărare. Compulsiv,
cum ar zice domnişoara Alexandra. Obezitatea pândeşte în orice întâmplare din viaţa noastră. Se
ascunde ca diavolul în amănunte. Dacă nu eşti atent, îşi strecoară un tentacul în tine, ca în filmele
cu invadatori extratereştri, şi începe să pompeze. De la un timp a început o cură de slăbire luată
dintr-o revistă. A slăbit şi pe urmă s-a îngrăşat şi mai tare. Toate prietenele ei s-au simţit datoare
să-i dea câte un sfat. Ea, disperată, le-a urmat pe toate. Şi s-a îngrăşat tot mai mult. A părăsit-o şi
iubitul, logodnicul, ce-o fi fost. Da, nu mai puteau face dragoste. Tehnic vorbind. La spital, fiecare
colăcel de grăsime de pe burta cuiva ascunde o dramă.

AM FOST UN DOBITOC

Exact aşa am făcut şi eu în prostia mea. Am luat pastile cu ulei de in să-mi scadă pofta de
mâncare. Pastile pe bază de crom ca să nu mi se mai facă de dulciuri. Înghiţeam cărbune. Cică
reţine apa. Ceaiuri de slăbit. Dar erau doar nişte buruieni cu arome şi coloranţi sintetici. Mâncam
disociat. Varză fiartă până mă lua leşinul. Pe urmă numai carne, de vomam bucăţi de pui. Chiar am
vrut atunci să mă mut mai aproape de Protan. Era şi chiria mai mică în zonă. Altcineva mi-a zis să
înghit dimineaţa, pe nemâncate, un bob de orez. A doua zi, două boabe. A treia zi, trei. Şi tot aşa
până la zece zile, zece boabe. După care le luai descrescător. Disperat cum eram, am încercat şi
asta, dar n-a ţinut. Fie m-am zăpăcit şi am încurcat numărătoarea, fie puii întregi pe care-i mâncam
ciuguleau imediat boabele din stomac. Dar ce n-am încercat! Numai la doctor nu m-am dus, că
aveam prieteni binevoitori pe net. Nu mai spun de colegii de redacţie. Obezii din România nu prea
se duc la medic pentru obezitate. Ei se duc că le crapă inima sau ficatul din cauza obezităţii. Şi
dacă nu mă durea nimic... Se duc la medic mai ales femeile. Ele sunt mai atente la cum arată. Dar
obezitatea nu e doar o problemă de estetică. Şi când murim, nouă, obezilor, nu ni se scrie în actul
de deces că am murit de obezitate. Ci de boala provocată de obezitate. Eu credeam că sunt un obez
sănătos. Am primit asigurări de la medici că nu există niciunul.
M-am gândit cu multă compasiune la fata aceea. Şi la păţaniile mele. M-am înţeles cu câţiva obezi
din spital să mobilizăm cât mai mulţi durdulii de-ai noştri. Deja ne revendicăm ca o categorie
aparte. Parcă am fi alt fel de oameni. Al treilea sau al patrulea sex. Să ne mobilizăm pentru un
proiect de lege. Să fie pedepsiţi cei care recomandă neautorizat regimuri alimentare, cure de
slăbire, metode, substanţe. Exact cum sunt pedepsiţi cei care practică medicina clandestin. Iar
obezii să-şi dea unul altuia câte un pumn în cap pentru cât de deştepţi au fost să apeleze la aşa
ceva.

21
CREDE ŞI NU CERCETA!

Într-o zi am fost la slujbă. În curtea institutului e o bisericuţă unde vin şi se roagă bolnavii. Vin şi
câţiva medici. Nu ascultă porunca din Scriptură: „Crede şi nu cerceta”. Ba chiar se încăpăţânează
să cerceteze. Asta e treaba lor la Institutul Naţional de Endocrinologie. Încă mai există cercetare
acolo. Un pic. Nu de alta, dar endocrinologia e o ştiinţă românească. Păcat ar fi de ea.
Primul tratat de endocrinologie l-a publicat C. I. Parhon în 1909. Prima catedră de endocrinologie
s-a înfiinţat la Bucureşti în 1933. Primul Congres internaţional de endocrinologie tot la Bucureşti
s-a ţinut. În 1939. Chiar Institutul „Parhon” este primul de acest fel din lume. Paulescu a
descoperit insulina. Grigore T. Popa a descoperit şi a demonstrat strălucit legătura dintre creier şi
activitatea endocrină. Până prin anii '70, publicaţiile de endocrinologie din Europa erau scrise pe
jumătate de endocrinologii români. Şi, în ţara endocrinologiei, avem şase milioane de
supraponderali şi obezi! Iar unii vor să slăbească rapid cu un bob de orez pe stomacul gol. Alţii se
duc şi la biserică. Unde se termină competenţa doctorului, intră preotul cu busuiocul…
Părintele Gheorghe Oprea m-a miruit şi pe mine la rând cu bolnavii veniţi la slujbă. După câteva
zile mi-a povestit cum o femeie tânără s-a îngrăşat rapid cu 35 de kile. Nu slăbea nicicum.
Doctorii nu îi găseau pricina, erau în mare încurcătură. Stătea în spital fără diagnostic. Părintele i-a
citit Sfântul Maslu, ce i-a mai citit, s-au rugat împreună. Şi, minune, femeia a slăbit. S-au mirat şi
doctorii. Aveau faptul în faţă.

PĂCATUL NAŢIONAL

I-am mărturisit părintelui Gheorghe teama că nu sunt un bun creştin. Nu mi-am înfrânat poftele
trupeşti şi uite unde am ajuns. N-am fost deloc cumpătat. Am stârpit tot mai multe animale. Îmi
făceam şi tort singur, acasă. Să ies mai ieftin. N-am ţinut niciun post. „Postul nu e o cură de
slăbire”, mi-a tăiat-o preotul. Doar aşa, ca efect secundar... E clar că am păcătuit. Şi părintele
Gheorghe m-a dojenit pentru asta. Cu blândeţe. E un psiholog bun părintele. Mi-a citit din carte:
„Trupul e o slugă bună, dar un stăpân hain”. Trupul e un templu în care sălăşluieşte sufletul, care e
de la Dumnezeu. Datoria mea de bun creştin era să mă îngrijesc de acest templu. M-am scuzat ca
un laş. Am zis că românii se declară 85% ortodocşi, dar 30% sunt obezi. Şi numărul lor tot creşte.
Vor încăpea tot mai puţini în biserici. Plus că am văzut şi călugări obezi. „Bine, dar la ei e din
cauză că mănâncă prost. Numai paste făinoase şi la ore nepotrivite”, a replicat părintele.

HAPPY END

De două săptămâni ţin cu stricteţe dieta prescrisă de domnul profesor Dumitrache la spital. Ceva
ca în vremea alimentaţiei ştiinţifice, pe timpul lui Ceauşescu. Cu deosebirea că acum găsesc toate
alimentele din listă. Grija mea e doar să nu abuzez. Îmi măsor mâncarea cu un cântar de bucătărie
electronic. E foarte precis. Că ochiul e parşiv, te înşeală. Chiar s-a demonstrat experimental că o
persoană legată la ochi mănâncă exact cât îi trebuie. Stomacul trimite un SMS la creier: „Îmi
ajunge!”. Dar, dacă mai e mâncare, ochiul blochează SMS-ul şi zice: rade tot din aria de acoperire,
că nu-i frumos să laşi în farfurie…

Dieta nu o dau la nimeni, aşa cum mi-au dat alţii mie reţete de slăbit care îngraşă. Sunt 7 miliarde
de oameni pe Pământ şi nu găseşti doi la fel. Medicul trebuie să prescrie o dietă pentru fiecare caz
în parte. Parafrazându-l pe Tolstoi, toţi oamenii sănătoşi sunt sănătoşi la fel, dar fiecare bolnav e
bolnav în felul lui. De fapt, asta nu e o dietă. Aşa voi mânca toată viaţa de acum înainte. Şi

22
mişcare în fiecare zi. Sunt hotărât. Sperietura de la spital şi suferinţa sunt cea mai bună motivaţie.
Nu vreau să mă sinucid cu furculiţa. Şi nu mai suport să fiu obez. Nu mai am familie. Nu mai am
prieteni. Cine se crede prietenul unui obez, să se gândească bine când l-a întâlnit ultima oară. Mi-
am provocat singur câteva boli care m-ar putea ucide înainte de a pune punct acestei mărturii. Tot
aşa cum s-ar putea să mai trăiesc încă mulţi ani. Dar nu va mai fi niciodată o viaţă normală. Voi
reuşi. Oricine poate!

OBEZUL SE ÎNVÂRTE ÎNTR-UN CERC VICIOS

Alexandra Siru, psihoterapeut

Deşi studiile de specialitate nu au demonstrat că ar exista un portret psihologic general valabil al

obezului, există câteva aspecte ale personalităţii des întâlnite la persoanele care suferă de
obezitate. Este vorba despre sentimente şi gânduri autodistructive: proasta imagine de sine
asociată cu lipsa respectului de sine, lipsa siguranţei şi satisfacţiei de sine, sentimentul de
neajutorare, lipsa de speranţă, toate acestea orientând atenţia spre un tablou de tip depresiv. Se
creează un cerc vicios: cei cu tendinţe depresive sunt mai vulnerabili la obezitate, iar apoi,
obezitatea întreţine sau chiar accentuează starea depresivă deoarece împiedică şi mai mult
capacitatea de socializare. Efectele fizice ale obezităţii - se mişcă mai greu, transpiră mai mult,
mirosurile corporale se accentuează, gâfâie - au o foarte mare influenţă şi asupra psihicului în
sensul că întreţin imaginea proastă despre sine, dar o şi accentuează cu fiecare kilogram în plus şi
cu fiecare activitate sau întâlnire la care nu poate participa. Sau cu fiecare persoană care poate
manifesta dezgust la vederea unui obez. O persoană obeză suferă o accentuare a emoţionalităţii:
fie este extrem de sensibilă şi impresionabilă, cu multe sentimente de teamă ce duc la un
comportament evitant, fie este irascibil, impulsiv, conducând la un comportament agresiv.

23