CONFLICTUL DIN KOSOVO, IMPLICAREA

ONU SI NATO

BAICEANU ANCUTA CORNELIA

STUDII DE SECURITATE
FACULTATEA DE ISTORIE SI FILOSOFIE
AN3
 CUPRINS:

1.SCURT ISTORIC
2.CAUZE
3.DESFASURAREA CONFLICTULUI
4.IMPLICATIA ONU
5.IMPLICATIA NATO
6.CONCLUZII
7.BIBLIOGRAFIE
SCURT ISTORIC

Criza actuala din Kosovo are radacini istorice, politice si social-economice complexe.
Provincia Kosovo a apartinut puternicei dinastii sarbe, Nemanjic, timp de 200 de ani, ca
parte din statele sarbesti Zeta si Raska, fiind considerata leagan al culturii sarbe si
important centru ortodox. In 1398, in batalia de la Kosovo Polje (Campia Mierlei), Serbia si
aliatii sai au fost invinsi de Imperiul Otoman, si Kosovo a devenit spatiu otoman, ca
intreaga Serbie.

In aceste conditii, albanezii au inceput - mai ales din secolul XV - sa preia provincia,
cu ingaduinta Inaltei Porti, care le-a recunoscut "suveranitatea" asupra provinciei in 1489.
Sarbii ortodocsi au fost nevoiti sa migreze spre nord, "centrul de gravitate" sarb mutandu-
se din Kosovo la Belgrad (secolul al XVIII-lea). Aceasta deplasare, fortata, este cunoscuta
in istorie drept "marea migratie sarba". Abia primul razboi balcanic, din 1912, a permis
armatei sarbe sa recucereasca Kosovo si sa intre in Pristina.

In 1912, Serbia a recapatat provincia Kosovo, ca urmare a inlaturarii dominatiei

otomane din Balcani, doar pentru scurt timp, deoarece in acelasi an, Kosovo a fost inclusa
in Noua Albanie independenta, iar anul următor marile puteri (Austria, Ungaria, Franţa,
Germania, Marea Britanie, Italia şi Rusia) au fortat Albania sa cedeze Serbiei aceasta
reuniune. În 1918, Kosovo a fost incorporata nou infiintatului Regat al Sarbilor, Croatilor si
Slovenilor, mai tarziu numit Iugoslavia.

Tratatul de la Londra (mai 1913) a recunoscut apartenenta provinciei Kosovo la

Serbia si a Metohiei la Muntenegru. Totodata, Tratatul de la Londra recunostea oficial
Albania ca stat. In primul razboi mondial, Albania a fost aliata cu Austro-Ungaria, care i-a
invins pe sarbi si a intrat in Kosovo. Multi albanezi s-au alaturat atunci armatei austro-
ungare si au inceput o campanie de epurare etnica contra sarbilor.In timpul celui de-al
doilea razboi mondial, Germania a atacat Iugoslavia pe 6 aprilie 1941. Si a cucerit-o pe 17
aprilie. Dar s-a confruntat, in continuare, cu doua redutabile miscari de rezistenta: una
monarhista, condusa de generalul de aviatie Drajen Mihailovic; cealalta, de sorginte
1
comunist/kominternista, condusa de "croatul" Iosif Broz Tito.

1 http://www.scribd.com/doc/15177681/INTERVENIA-ONU-IN-RZBOIUL-DIN-KOSOVO
 CAUZE
Provincia moderna Kosovo a aparut ca entitate politica in anul 1945, pana la aceasta
perioada, tinutul a apartinut partial sau in intregime altor state precum: Albania (in perioada
ocupatiei italiene), Serbia, Muntenegru, Imperiul Otoman si Imperiul Bizantin.

In anii ’80, albanezii din Kosovo au cerut ca statutul provinciei sa treaca de la cel de
“provincie autonoma” la cel de “republica”, cu dreptul de a se separa de Iugoslavia.

La sfarsitul razboiului, Iugoslavia a fost ocupata de Armata Rosie, care a impus

regimul comunist al lui Tito, eliminand astfel complet miscarea de rezistenta a ofiterilor
"cetnici" monarhisti. Kosovo a capatat sub regimul Tito statutul de "regiune autonoma", din
1974, Constitutia Iugoslaviei garanta provinciei Kosovo dreptul la "auto-guvernare”.

La violentele albanezilor din Kosovo, reclamate de sarbi, politia nu a luat nici o

masura. Acest fapt i-a deteminat pe multi sarbi sa apuce calea emigratiei. Casele parasite
si terenurile lor au fost imediat ocupate de albanezi. Sarbii ramasi in Kosovo protesteaza:
in 1986 are loc prima contra-manifestare.

In anii '80, presa occidentala consemna, in mod curent, abuzurile comise de albanezi
asupra sarbilor in Kosovo: batai, amenintari cu moartea, incendierea caselor, torturi, luari
de prizonieri, asasinate, demolari de biserici ortodoxe, violuri etc. Din 1974 si pana la
sfarsitul anilor '80, albanezii din Kosovo s-au bucurat de cea mai mare autonomie
administrativa si culturala din intreaga lor istorie.

In 1990, confruntarile au luat amploare si violentele s-au inmultit. Asa ca, in

septembrie 1990, Guvernul sarb a modificat Constitutia, si a redefinit statutul Kosovo drept
regiune a Serbiei al carei control administrativ si executiv trecea din mana "guvernului
regional" in cea a Guvernului de la Belgrad.2

In vara lui 1992, albanezii si sarbii din Kosovo se separau total, unii de ceilalti. La
alegerile din decembrie 1992, albanezii au fost insa sfatuiti sa nu vina la vot. Astfel,
"Partidul Socialist" al lui Milosevici a castigat alegerile.

Statele Unite, Marea Britanie, Franta, Italia si Rusia au format grupul de contact
privind Kosovo si au incercat sa aduca situatia catre o rezolvare pasnica.

Sperantele ca diplomatia internationala le va rezolva problemele fiind spulberate,

UCK a inceput o campanie de terorism impotriva sarbilor kosovari, campanie care a
2 http://facultate.regielive.ro/proiecte/stiinte-politice/interventia-onu-in-kosovo-202861.html
provocat razboiul din 1998-1999.3

DESFASURAREA CONFLICTULUI
Conflictul din Kosovo poate fi impartit in trei etape: prima etapa 22 aprilie 1996- 28
februarie 1998, a doua etapa martie 1998- 23 martie 1999 si ce-a dea treia etapa a
interventiei Nato 24 martie-12 iunie 1999.

Prin aparitia UCK,"Armata de Eliberare din Kosovo", a dus la cresterea frustrarilor

populatiei albaneze. Cei mai multi albanezi au vazut UCK ca "luptatori de libertate"
legitimi, in timp ce guvernul iugoslav ii considera "teroristi" atacand politia si civilii.

In ianuarie-martie 1999 faza razboiului, a adus cresterea nesigurantei in zonele

urbane, inclusiv a bombardamentelor si crime. Astfel de atacuri au avut loc in timpul
discutiilor de la Rambouillet, in februarie.

Oficial, comunitatea internationala, a cerut incetarea luptelor. Ea a cerut in special ca

sarbii sa sfarseasca ofensivele sale impotriva UCK in timp ce incerca sa convinga UCK sa
scada interesul pentru independenta. Mai mult decat aat, au fost facute incercari de a-l
convinge pe Milosevici sa permita trupelor NATO de mentinere a pacii sa intre in Kosovo.

Izbucnirea conflictelor dintre Serbia, Croaţia şi Slovenia avea să acutizeze situaţia din
provincie. Gruparea Armata de Eliberare din Kosovo (UCK) a avansat un program de
obţinere a independenţei prin mijloace violente (1992).

Strategia UCK era de a starni neliniste, pe care sarbii ar fi simtiti obligati sa o suprime
prin violenta si astfel ar fi nevoiti sa acorde independenta Kosovo, ducand in acelasi timp o
campanie de „purificare etnică". Pe 22 apilie 1996, gherila UCK a lansat simultan patru
atacuri acupra civililor si a politiei si asasinarea de albanezi ce erau considerati tradatori.

Noi ciocniri şi masacre au obligat statele Grupului de Contact (SUA, F. Rusă, Marea
Britanie, Franţa, Germania şi Italia) să impună începerea negocierilor la Rambouillet (6
februarie 1999). Tratativele s-au întrerupt în februarie şi în martie 1999, prefigurându-se o
ciocnire cu NATO.

La mijlocul lui februarie a inceput o conferinta de pace la Rambouillet, in Franta, la

care au participat aliatii occidentali, cei ai Iugoslaviei, precum si grupurile de albanezi care
solicitau independenta. Aliatii occidentali, sustinuti de Statele Unite, au dat Iugoslaviei un
3 http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/perspective_in_evolutia_organizatiilor_internationale_de_securitate.pdf
termen de doua saptamani pentru a semna acordul de pace. Amenintand, in caz contrar,
cu represalii militare.

Acordul, dictat de Occident Iugoslaviei, impunea retragerea fortelor armate iugoslave

din Kosovo, dezarmarea UCK, o forta de pace NATO in Kosovo (adica pe teritoriul
Serbiei), precum si o perioada de trei ani pentru ca Iugoslavia sa acorde independenta
provinciei, dar Rambouillet includea, insa, prevederi care semanau mai mult cu un
armistitiu al Iugoslaviei.

Dupa o perioada de bombardamente, ambele parti semnatare au facut unele

concesii: Belgradul accepta sa acorde provinciei Kosovo o "autonomie substantiala", sa-si
retraga din provincie fortele speciale si pe cele paramilitare, sa permita reintoarcerea
refugiatilor de orice etnie, si sa accepte prezenta in Kosovo a unei forte militare de
supraveghere a intelegerii, in care NATO avea participarea principala. Iugoslavia obtinea
in schimb, respectarea integritatii sale teritoriale. Intelegerea mentiona ca provincia
Kosovo este parte a teritoriului sarb. Acordul a primit apoi aprobarea ONU, si a devenit
"Rezolutia Consiliului de Securitate ONU 1244/1999".

In perioada 1998-1999 s-a desfasurat un conflict intre fortele sarbe si iugoslave, si

armata de eliberare din Kosovo, o grupare etnica albaneza de gherila si o organizatie
terorista.

Anul 1999 in perioada 24 martie-12 iulie reprezinta razboiul dintre Republica

Federala Iugoslavia si NATO, cu scopul de atac asupra civililor si armatei Iugoslaviei,
rebelii albanezi continuand razboiul cu fortele iugoslave, printre care o deplasare masiva
apopulatiei.

In ianuarie 1999 situatia a inceput sa degenereze cu masacrele etnicilor albanezi din

regiune. Eforturile diplomatice de a gasi o solutie au fost intensificate, iar la Rambouillet, in
Franta, a avut loc o intalnire cu un efort de a aduce pacea in regiune. Delegatia Albaniei a
fost de acord cu termenii stabiliti acolo.

In martie 1998, armata iugoslava a declansat in Kosovo actiuni contra separatistilor

albanezi. La 24 martie 1999 - fara autorizarea ONU - NATO a inceput sa bombardeze
Iugoslavia, lovind numeroase tinte civile (scoli, spitale, biserici, poduri, gari etc.).

Presedintele Milosevic a refuzat sa ia vreo masura in aceasta problema, in timp ce

N.A.T.O. a prevenit Serbia ca ar putea intreprinde atacuri aeriene impotriva tintelor
sarbesti din Kosovo, daca Serbia nu se supune.

Bombardamentul NATO din Kosovo, precum si efectele razboiului au determinat multi

sarbi si albanezi sa se refugieze in state vecine. Serbia, Macedonia si Muntenegru s-au
umplut de refugiati. Vinovat de situatie a fost gasit insa doar presedintele Milosevici,
acuzat de "International Criminal Tribunal for the Former Yugoslavia", pentru "crime de
razboi".4

IMPLICATIA ONU
Operatiunea unica de pace organizata de Consiliul de Securitate in luna iunie 1999 a
fost prima care a angajat alte organizatii multilaterale in calitate de parteneri, sub
conducerea Natiunilor Unite. Inaltul Comisariat ONU pentru Refugiati (UNHCR),
Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE) si Uniunea Europeana (UE)
– impreuna cu ONU – au format patru piloni sub umbrela unui Reprezentant Special al
Secretarului General ONU, in timp ce NATO a desfasurat o forta de securitate
internationala (KFOR). Pe masura ce ONU a renuntat, treptat, la responsabilitatile
administrative ale institutiilor provizorii, institutia si-a pastrat autoritatea si responsabilitatea
administrativa a provinciei.

Criza din Kosovo a marcat reculul ONU, divergenţele dintre membrii permanenti ai
Consiliului de Securitate au blocat mecanismul decizional al Natiunilor Unite, impiedicand
organizatia sa actioneze eficient pentru solutionarea crizei.

In conflict s-a implicat Organizatia Natiunilor Unite cu trei rezolutii principale ale
Consiliului de Securitate criticate de Guvernul de la Belgrad ca fiind amestec in afacerile
interne. Uniunea Europeana s-a manifestat prin impunerea de sanctiuni Iugoslaviei,
politica care insa s-a oprit la un anumit punct.

Pana in momentul de fata ONU s-a implicat cu cinci rezolutii: 1160, 1199, 1203, 1239
si 1244 in conflictul din Kosovo. Toate cele rezolutiile emise in martie, septembrie si
octombrie 1998 respectiv mai si iunie 1999 condamna actiunile din Iugoslavia si cer
Armatei din Kosovo sa se abtina de la acte de terorism. Ca si in cazul Irak-ului, Consiliului
de Securitate cere Iugoslaviei sa admita si sa nu impiedice activitatea observatorilor
internationali. O alta problematica omniprezenta in aceste rezolutii este cea a respectarii
drepturilor omului, grava in conditiile in care masacre ale populatiei civile din zona
continua sa apara luni de-a rAndul dupa emiterea rezolutiilor. 5

La şase ani de la conflictul din 1998-1999, Consiliul de Securitate al ONU a decis că

a venit timpul pentru lansarea unui proces politic destinat determinării viitorului provinciei
Kosovo.
4 http://prisa.md/rom/info_security-actors
5 Ibidem http://www.scribd.com/doc/15177681/INTERVENIA-ONU-IN-RZBOIUL-DIN-KOSOVO
 Negocieri internationale au inceput in 2006 pentru a stabili un statut final pentru
Kosovo. Trimisul special ONU, finlandezul Martti Ahtisaari, si-a inceput activitatea in
problema Kosovo in februarie 2006. In februarie 2007, Ahtisaari a prezentat un proiect de
statut liderilor de la Belgrad si Pristina, care prevedea pentru provincie o "independenta
supravegheata".

La inceputul lui iulie 2007, textul - sustinut de SUA, Marea Britanie si mai multe tari
UE, a fost rescris de patru ori pentru a satisface exigentele Rusiei, care invoca rezolutia
1244/1999 a Consiliului de Securitate ONU, ramasa valabila. Rusia, China si cinci tari
membre UE au declarat ca nu vor sustine independenta Kosovo. Rusia si China au drept
de veto in Consiliul de Securitate al ONU. Intre timp, miscarile separatistilor din Europa si
din fostele republici sovietice se pregatesc sa utilizeze un eventual "precedent Kosovo"
pentru a cere, la randul lor, independenta.6

IMPLICATIA NATO
Planul de a folosi fortele NATO drept instrument de pacificare a beligerantilor a aparut
drept viabil la jumatatea anului 1998. In iunie 1998 presedintele Statelor Unite s-a angajat
sa apere Kosovo si sa implice chiar fortele armate americane daca ar fi cazul. La scurt
timp, Marea Britanie s-a raliat SUA in a condamna guvernul de la Belgrand, ambele initiind
o propunere de rezolutie a Consiuliului de Securitate. Uniunea Europeana s-a declarat
nemultumita de evolutia conflictului, Robin Cook (Ministru de Externe al Marii Britanii care
detinea la acea data conducerea Comunitatii) afirmAnd ca nu va permite nasterea unei
Africi de Sud la portile Uniunii Europene. In scurt timp, statele membre ale NATO au
adoptat pozitii similare.

In plus fata de aceste coordonate, mai exista si una psihologica: conflictul din Kosovo a
explodat foarte curAnd dupa relativa calmare a razboiului din Bosnia, unde NATO a fost
deseori acuzata de implicare insuficienta. Relevanta este chiar afirmatia lui Holbrooke –
"Kosovo nu este inca o a doua Bosnie".

Problema in fata careia se afla NATO in aceasta situatie este aceea ca pentru a
interveni armat in Kosovo va fi nevoita sa eludeze cadrul legislativ. Tratatul de la
Washington prevede actiunea armata doar in limitele Cartei Natiunilor Unite si doar in
scopuri defensive. Articolul 5 al Tratatului prevede actiunea in cazul in care teritoriul uneia
dintre tarile membre este amenintat / atacat, in limitele articolului 51 al Cartei, iar Articolul

6 http://www.referatele.com/referate/diverse/online6/ONU---Organizatia-natiunilor-unite----referatele-com.php
6 (TW) descrie exact tipurile de amenintare / atac la care Alianta poate raspunde in
virtutea articolului 5 (TW).

Nici una dintre conditiile prevazute in Tratat nu au fost indeplinite. In plus nu exista
nici o rezolutie a Consiliului de Securitate care sa mentioneze in mod implicit sau explicit
posibilitatea utilizarii fortei pentru a rezolva acest conflict. Dealtfel ar fi aproape imposibil
sa se obtina o rezolutie in care NATO sa fie mandatata sa intervina armat in Iugoslavia
avAnd in vedere conditiile politice. In acest sens este usor de amintit faptul ca China s-a
abtinut in momentul adoptarii Rezolutiei 1160 a Consiliului de Securitate, rezolutie in care
era mentionata doar impunerea unui embargo asupra armamentului Belgradului. La fel,
avAnd in vedere pozitia Rusiei fata de conflict este imposibil de crezut ca Rusia n-ar bloca
o astfel de initiativa in Consiliul de Securitate.

La toate acestea se mai adauga si recentul "Concept Strategic" al Aliantei adoptat

la Roma in 1991, fondat pe o idee pacifista, oglindind relaxarea data de sfArsitului
razboiului rece. Conceptul prevede un rol crescut pentru cooperare si dialog, si prevede ca
sarcini primordiale ale Aliantei "asigurarea […] bazelor indispensabile unui climat stabil de
securitate in Europa […] in care nici o tara nu ar fi in masura sa recurga la intimidare sau
7
coercitie impotriva unui stat european, oricare ar fi el".

AvAnd in vedere limitarile legislative sau morale pe care le-am enumerat mai sus,
consider ca pentru interventia NATO in Iugoslavia sunt posibile mai multe scenarii.

Unul dintre ele ar fi interventia directa a NATO, fara a astepta "binecuvAntarea" Natiunilor
Unite. In acest caz, cea mai simpla cale pentru NATO de a-si depasi limitarile legislative ar
fi aceea de a re-defini "amenintarea" fata de modul cum a fost definita in Tratatul de la
Washington. Acest lucru ar putea fi posibil odata cu re-definirea Conceptului Strategic al
Aliantei, re-definire programata sa aiba loc in cadrul Summitului de la Washington.

In acest sens este interesant de amintit declaratia facuta de D-na Allbright la

Bruxelles ca "… instabilitatea care este periculoasa si contagioasa este mai bine sa fie
oprita inainte de a atinge granitele NATO". In pofida faptului ca acest punct de vedere in
sprijinul extinderii zonei si categoriilor de situatii in care NATO poate interveni la un nivel
larg – global – punct de vedere care este puternic sustinut de Statele Unite este puternic
respins de restul aliatilor si prin urmare vor exista dificultati mari in adoptarea sa. 8

7 http://capriro.tripod.com/intaff/extpol01.htm
8 http://www.scribd.com/doc/15177681/INTERVENIA-ONU-IN-RZBOIUL-DIN-KOSOVO
NATO are la dispozitie, in cazul acestui scenariu, argumentul ca alta cale de a interveni
armat nu exista, Consiliul de Securitate fiind Blocat de Rusia – argument des folosit in
timpul Razboiului Rece.

Acest scenariu are doua lipsuri: este necesara o perioada mare de timp pentru a-l
pune in aplicare si interventia NATO fara acceptul Rusiei este destul de periculoasa in
cadrul relatiilor intre Rusia si America. Dupa ce a renuntat la rolul sau global in criza din
Irak, este destul de greu de crezut ca Rusia va renunta si la rolul de putere regionala,
foarte la indemAna intr-un conflict care se petrece la cAtiva Kilometri de granitele sale.

Adoptarea unei Rezolutii a Consiliului de Securitate care sa mandateze NATO sa intervina armat.
Cazul ar fi similar cu cel petrecut in Irak in operatiunea "Furtuna in Desert" – coordonatele sunt
insa altele.

Argumente contra Argumente pro

Rusia Stranse legaturi cu Belgradul Conditii economice proaste

Ar insemna sa renunte si mai mult la rolul

sau global – aproape inacceptabil

China Nerespectarea drepturilor omului -> Nu isi doreste un rol in zona

Kosovo este considerata afacere interna,
China prefera neamestecul in afacerile
interne.
Un asemenea scenariu, desi ar fi cel mai moral si mai legal posibil este greu de
imaginat. Chiar in acest caz, legalitatea sa ar fi inca un subiect de discutie – in acest caz
fiind vorba de un mandat ONU, lucru neprevazut in Carta, dar folosit deja in practica
impotriva Irakului.

Ultimul scenariu, care pare sa aiba cele mai multe atuuri este cel de utilizare a
amenintarii credibile cu forta, deci o pastrare a tacticii existente la acest moment. Succesul
planului Hoolbrooke – Hill care implica aceasta strategie a fost dovedit de retragerea
fortelor sArbesti in octombrie 1998. Planul este unul idealist avAnd in vedere conditiile
impuse: Armata de Eliberare trebuie sa renunte la ambitiile de independenta, iar SArbii
trebuie sa acorde Autonomie Largita provinciei – lucruri la care nici una dintre parti nu
doreste sa adere.
 Trebuie recunoscut ca la momentul actual argumentul folosirii fortei este unul
puternic, fortele NATO primind Ordinul de Activare – al patrulea pas dintr-o procedura in
care pasul opt este Ordinul de Aplicare a Planului [de lupta] Stabilit. 9

Concluzii

Conflictul din Kosovo a implicat, asa cum am aratat, mai multe organizatii
internationale. In pofida faptului ca Belgradul sustine in continuare ca aceasta este o
afacere interna, nu poate fi ignorat potentialul de extindere a crizei in zona, mai ales avand
in vedere pozitia celorlalte provincii iugoslave.

Trebuie de asemenea amintit faptul ca Kosovo este regiunea cu concentrarea cea

mai mare de locuitori minoritari din Europa – nu mai exista nici o regiune atat de intinsa
care sa aiba o pondere de 90% din populatie apartinand unei minoritati.

De asemenea, in abordarea crizei trebuie observata care ar putea fi intentia pe

termen lung a albanezilor din Kosovo. Cu toate ca foarte usor cineva s-ar putea gandi la
alipirea Kosovo la Albania dupa secesiunea de Iugoslavia, aceasta posibilitate este destul
de greu de prevazut pe termen scurt – Albania avand o conditie economica, mai proasta
chiar decat cea a Kosovo – este greu de crezut ca ar putea constitui o atractie pentru
populatia din Kosovo – in plus, tendinta in randul refugiatilor albanezi din Kosovo nu este
cea de a fugi in Albania, ci de a se raspandi in alte parti ale Europei.

La 17 februarie 2008, primul ministru Hashim Thaçi a citit în faţa Parlamentului de la

Priştina declaraţia de independenţă a provinciei, iar legislativul a votat declaraţia. Statele
Unite, Franţa, Marea Britanie susţin proclamarea independenţei provinciei, în timp ce Rusia şi
Serbia se opun vehement. Printre statele care se opun proclămării independenţei Kosovo
sunt: România, Spania, Slovacia, Cipru şi Grecia. China şi-a exprimat îngrijorarea faţă de
reacţiile în lanţ pe care le-ar putea avea faptul că un stat şi-a proclamat unilateral
independenţa.10

9 www.didyouknow.org/romania/story/kosovo_ro.html

1 0 http://www.scribd.com/doc/15177681/INTERVENIA-ONU-IN-RZBOIUL-DIN-KOSOVO
 Bibliografie

Lucrari consultate:
1. Elite • 146, The Yugoslav Wars (2).Bosnia, Kosovo and Macedonia 1992-2001, Dr N
Thomas & K Mikulan

2. Caragea Cornel, "Europa intre integrare si fragmentare - Precedentul Kosovo si

viitoarea arhitectura politica europeana ",ed Topform, 2009

3. Jean-Baptiste Duroselle, Andre Kaspi, Istoria relaţiilor internaţionale (1948 – până

în zilele noastre), vol. II, Editura Ştiinţelor Sociale şi Politice, Bucureşti, 2006

Siteuri folosite:

 http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/perspective_in_evolutia_organizatiilor_internationale_de_securitate.pdf
 http://capriro.tripod.com/intaff/extpol01.htm
 www.didyouknow.org/romania/story/kosovo_ro.html

 http://facultate.regielive.ro/proiecte/stiinte-politice/interventia-onu-in-kosovo-202861.html

 http://prisa.md/rom/info_security-actors

 http://www.referatele.com/referate/diverse/online6/ONU---Organizatia-natiunilor-unite----referatele-com.php

 http://www.scribd.com/doc/15177681/INTERVENIA-ONU-IN-RZBOIUL-DIN-KOSOVO