1.1.1.

Termografia in domeniul constructiilor si instalatiilor industriale

In acest domeniu variatiile de temperatura ofera informatii extrem de bogate, acest domeniu
beneficiind din plin, in ultimul deceniu, de performantele atinse de termoviziune/termografie.
Izolatiile efectuate incorect, crapaturile existente in structura, infiltratiile, ciupercile etc. apar
foarte clar in imaginile termice obtinute cu o camera de termografie specializata.
In tarile avansate termografia este utilizata pe scara larga in inspectiile monumentelor istorice.
De foarte multe ori termografia este singura metoda rapida de investigare la fata locului a unei
constructii. Prin simpla scanare a fatadei unei cladiri se pot observa zonele in care peretii nu ofera o
izolatie corespunzatoare, implicatiile fiind un consum de energie nejustificat de mare pentru
incalzirea incaperilor pe timp de iarna si incalzirea excesiva a interiorului cladirii pe timpul verii.

Figura 1.4.2.1. – Termograma cladire – pierderi termice

 In mod asemanator se pot detecta zonele in care etanseizarile nu sunt realizate in mod
corespunzator: ferestre, usi, terase, etc. Similar, umiditatea este detectabila foarte usor cu un sistem
ThV/ThG-IR.

Object Parameter Value

R1:AvgTemp 8,8°C
R1:MaxTemp 26,7°C
R1:MinTemp -5,2°C
S1 31,1°C
S2 16,8°C

Figura 1.4.2.2. - Neetanseitati la montarea geamurilor termopan

O aplicatie deosebit de importanta este scanarea suprafetei barajelor. Aparitia unor crapaturi in
structura acestora se va putea observa foarte usor pe o termograma.
Termografierea tevilor, caloriferelor si a altor sisteme de incalzire si climatizare determina
gradul de utilizare a acestora. Este important de mentionat ca programul de vizualizare si prelucrare
a termogramelor are posibilitatea de a introduce diferite formule, prin acestea putand fi efectuate
rapid calcule de determinare a pierderilor existente.
Prin scanarea cosurilor si sobelor se poate verifica daca izolatia este corespunzatoare si daca nu
exista pericolul declansarii unor incendii. Tot pentru prevenirea incendiilor este necesara si scanarea
instalatiilor si echipamentelor electrice: calorifere electrice, frigidere, aparate de aer conditionat,
etc., aceasta aplicatie fiind tratata pe larg in continuare.
 Figura 1.4.2.3. - Anomalii termice inverse pe suprafata exterioara a unui cos de fum - Cosul de
fum nr.2 CET – Rovinari

Rezultate extrem de utile se obtin prin scanarea instalatiilor industriale din petrochimie,
metalurgie sau siderurgie, unde activitatile “cu foc continuu” nu permit oprirea procesului
tehnologic si realizarea unor operatii de testare clasica.

1.1.2. Termografia in domeniul electrotehnic/electronic/energetic

Utilizarea ThV/ThG-IR este deosebit de importanta deoarece aceasta tehnica de ultima ora ofera
informatii pretioase cu privire la starea sistemelor si echipamentelor aflate sub test si previziuni cu
privire la evolutia lor ulterioara.
Se stie ca orice imbinare electrica (prin strangere mecanica, lipire, sudura) in contact cu mediul
ambiant este supusa la procese de oxidare si formare de saruri (carbonati, sulfati), straturi ce
actioneaza ca o bariera in calea de curgere a curentului, rezultatul fiind o crestere a rezistentei sale
electrice (si, implicit, incalzirea sa). La fel se petrec lucrurile si cu conexiunile electrice, contactele
releelor si transformatoarelor, conectoarele, alte elemente electromecanice, etc. Supraincalzirea este
un fenomen extrem de periculos in industria electrotehnica si energetica deoarece conduce la
distrugerea termica a izolatiilor, imbinarilor sau conexiunilor si, dupa un anumit timp, la o posibila
declansare a unui incendiu. Avantajele principale ale masurarii temperaturii prin evaluarea radiatiei
infrarosii emise sunt acelea ca nu este necesar sa se realizeze contactul direct cu
sistemul/echipamentul masurat si ca acesta nu trebuie oprit din functionare. In acest fel se pot
masura contacte electrice si conexiuni aflate sub tensiune sau in locuri inaccesibile.
 Figura 1.4.3.1. - Transformator : contact defectuos intre borna si bara

In electronica si microelectronica realizarea de termograme ale modulelor si echipamentelor

conduce la o evaluare exacta a managementului termic la nivelul acestora, putandu-se depista
incalziri excesive ale procesoarelor, dispozitivelor si circuitelor active sau pasive. Dupa generarea
hartii termice, specialistul poate decide asupra rezolvarii problemelor legate de transferul termic
prin plasarea de radiatoare, ventilatoare sau elemente active de racire.

1.1.3. Termografia in domeniul transporturilor (auto/navale/aviatice)

In ultimii ani ThV/ThG-IR a inceput sa fie utilizata din ce in ce mai mult in domeniul
transporturilor. Inceputul a fost facut cu inspectarea avioanelor si elicopterelor. In prezent
termografia se utilizeaza pentru identificarea eventualelor fisuri ce pot apare in structura acestora,
verificarea functionarii corespunzatoare a motoarelor, scanarea bordurilor pentru depistarea
supraincalzirii acestora.
Pana la aplicarea acestor tehnici si la automobile nu a mai fost decat un pas. In prezent, cu
ajutorul sistemelor de termoviziune, se verifica in industria auto functionarea corespunzatoare a
motorului, sistemele de climatizare, de franare, de racire, directia, starea generala a caroseriei,
gradul de etansare termica a acesteia, precum si echipamentul electric.
Datorita faptului ca nu este necesara efectuarea contactului direct cu corpul masurat, prin
intermediul unui sistem de termoviziune / termografie se pot obtine, in timpul rularii, temperaturile
pneurilor de automobil, osiilor si boghiurilor de tren, trenurilor de aterizare ale avioanelor, etc. Se
poate observa astfel modul in care sunt solicitate piesele in miscare si se pot gasi solutii pentru a
reduce solicitarea acestora.

1.1.4. Termografierea in examinarea nedistructiva

In ultimi ani, dintre metodele de examinare nedistructiva, au inceput sa capete importanta din
ce in ce mai mare metodele de examinare bazate pe studiul distributiei unui flux termic in modul de
examinat, numite metode termice de examinare.
 Metodele termice de examinare au la baza faptul, ca distributia campului termic intr-un mediu
de analizat este o functie complexa de proprietatile mediului respectiv.De exemplu, existenta unei
discontinuitati in materialul de examinat determina o anomalie de distributie a fluxului termic,
anomalie ce poate furniza informatii cu privire la dimensiunile, forma si pozitia defectului
respectiv.
Caldura poate fi generata de catre mediul de examinat ca urmare a functionarii acestuia sau poate
fi introdusa controlat, din exterior, prin intermediul unei surse speciale existenta in echipamentul
folosit la examinare.
Metodele termografice de examinare prin contact constau, in principiu, din acoperirea suprafetei
materialului de examinat cu o substanta care-si schimba aspectul (de regula, culoarea), odata cu
modificarea temperaturii, ca urmare a desfasurarii unor reactii reversibile sau ireversibile.
Principalele avantaje ale acestor metode sunt: costul mediu; simplitatea aplicarii in practica;
echipament simplu; prelucrarea usoara a datelor experimentale obtinute.
Metodele termografice de examinare prin contact prezinta si unele dezavantaje legate de
precizia redusa a determinarilor, caracterul doar calitativ al informatiilor, necesitatea pregatirii
suprafetelor de control si al curatirii suprafetelor controlate.
Metodele termografice de examinare prin contact (metoda analizei undei termice) se incadreaza
in categoria metodelor de vizualizare microscopica prin scanare. Suma de energie este de obicei o
raza laser sau un fascicol de electroni cu intensitate variabila care introduc in materialui de
examinat unde termice, carecterizate de o anumita amplitudine si faza (marimi dependente de
proprietatile materialului de examinat). Cele mai obisnuite metode de detectare a undelor termice
sunt: detectarea cu celula de gaz; detectarea fotoacustica; radiometria fototermica si detectia prin
deflexia razei optice.
 Figura 1.4.5.1. - Defectoscopie nedistructiva – Termografierea in infrarosu

Dintre toate metodele termice de examinare nedistructiva, cea mai mare utilizare si cele mai
certe avantaje sunt ale termografiei in infrarosu.
Metoda prezinta o serie de avantaje, in comparatie cu celelalte metode, dar principalele avantaje
rezulta din faptul ca permite examinarea fara contact direct, de la distanta mare si foarte mare, a
unor obiecte mari, intr-un timp foarte scurt si cu mare precizie.
Termografierea in infrarosu este o tehnica ce permite obtinerea, cu ajutorul unui sistem de
termografiere (ansamblul de aparate ce permit receptionarea si prelucrarea unei imagini termice), a
imaginii termice observate intr-un domeniu spectral din infrarosu.
In prezent, coexista un numar de peste 200 de metode de examinare nedistructiva, din cauza
faptului ca nici una dintre ele nu poate acoperi intreaga gama de situatii in care se impune evaluarea
calitatii unui material sau produs.
Prin termografiere se examineaza, in principal: materiale compuse (sanwich,, stratificate,
acoperite), materialele compozite, structurile folosite in constructii de cladiri, produse laminate.Cele
mai importante avantaje ce au impus termografierea printre celelalte metode de examinare
nedistruictiva, sunt: posibilitatea de a examina suprafete mari in timp scurt, fara un contact direct cu
produsul examinat. Pe de alta parte, termografierea se limiteaza la detectarea defectelor situate in
apropierea suprafetei de examinare, astfel in cat influenta acestora asupra distributiei campului
termic la suprafata produsului sa fie suficient de concludenta.

1.1.5. Utilizarea razelor infrarosii in incendii

Camera in infrarosu gaseste o victima prin fumul gros. Utilizarea camerelor digitale infrarosii de
pe elicoptere, avioane si sateliti, pot face fotografii si descoperi unde este caldura cea mai intensa
(zone fierbinti), astfel permitand pompierilor sa se concentreze pe zonele cele mai periculoase .
FireMapper, divizie a Departamentului de Agricultura / Padure Servicii, utilizeaza imagini termice
infrarosii pentru detectarea flacarilor, care sunt deseori ascunse de fumul dens. Inginerii NASA au
dezvoltat o “mana” infrarosu, care nu numai ca poate vedea prin fumul dens, dar poate de asemenea
detecta flacari de alcool si de hidrogen .
Camerele digitale infrarosii sunt utilizate pentru a detecta zonele fierbinti din pereti si
acoperisuri, si chiar pentru a evalua riscul de incendii din spatele usilor. Pompierii utilizeaza
camerele digitale infrarosii si pentru vizibilitatea de navigare prin fumul gros pentru a gasi oameni
si animale. Sistemele de avertizare timpurii sunt, de asemenea, un important instrument de
prevenire a incendiilor, care permite detectarea si repararea circuitelor electrice inainte de a provoca
un incendiu
 1.2. Avantaje. Dezavantaje

Termografierea reprezinta cea mai mai rapida metoda de a detecta pierderile de energie, zonele
cu umiditate si probleme electrice in cladiri.Termocamera arata exact locul in care sunt problemele
si ajuta specialistii indiagnosticarea corecta a zonelor cu pierderi de energie.Se poate vedea rapid
unde eficienta energetica poate fi imbunatatita , se pot localizazonele si sursele cu probleme, se pot
da astfel solutii tehnice adecvate pentruremedierea deficientelor.Pierderile de caldura in cladiri pot
ajunge pana la 50% din consumul total de energiesi provin de la izolatii termice neadecvate sau
incorect aplicate, scurgerea aeruluiprin hornuri, mansarde, guri de aerisire sau izolatii deficitare ale
ferestrelor /usilor,etc.
Termografia in infrarosu permite masurarea temperaturilor de la distanta (centimetri pana la sute
de metri) si fara contact direct, ceea ce este indispensabil, de exemplu, in cazul echipamentelor
electrice aflate sub tensiune sau in cel al pieselor sau materialelor la temperatura ridicata sau
inaccesibile.
Prin aceasta, este o metoda de investigare non-distructiva, pentru ca nu intervine si nu
influenteaza in nici un fel materialul, obiectul sau procesul investigat.
Este o tehnica de masura ultrasensibila, putand evidentia variatiile de temperatura de zecimi de
grad, atat spatial (de la un punct la altul in imagine),cat si temporal (regimuri tranzitorii ce au loc in
intervale de timp de ordinul secundelor pana la ore si zile).
 Cele mai multe din materialele obisnuite sunt 'opace' pentru radiatia infrarosie, chiar daca unele
sunt transparente pentru lumina vizibila (ca de exemplu sticla).De aceea, termografia in infrarosu nu
poate 'vedea' in mod direct distributia temperaturii in interiorul corpurilor, ci doar indirect, la
suprafata, in masura in care distributia superficiala este o rezultanta a distributiei de volum.
Prin folosirea termografiei in infrarosu in mentenanta instalatiilor industriale, defectele
incipiente pot fi depistate si corectate cu mult timp inainte de a se manifesta prin avarieri ; astfel se
reduc duratele de intrerupere a functionarii utilajelor, prin eliminarea opririlor neplanificate si prin
optimizarea planificarii reparatiilor si a operatiilor de intretinere planificate. Aceasta are ca efect
imediat reducerea cheltuielilor (economii de energie electrica, economii la reparatiile mijloacelor
fixe), reducerea primelor de asigurare, reducerea duratei verificarilor si inspectiilor periodice. De
asemenea, creste gradul de utilizare a utilajelor si se imbunatatesc conditiile de protectie a muncii.
Termografia prezinta avantaje majore fata de multe alte tehnici de diagnoza deoarece:
 echipamentul de masura nu emite radiatii daunatoare specialistului care face evaluarea sau
personalului institutiei aflat in apropiere;
 scanarea termica nu necesita realizarea contactului direct cu sistemul, echipamentul sau
instalatia aflate sub test;
 defectele, problemele de functionare si tendintele de defectare sunt detectate rapid, fara oprirea
din functionare si fara necesitatea transportului la un laborator specializat;
 scanarea termica este non-invaziva, putand fi repetata ori de cate ori este nevoie;
 permite analize in timp real inainte si dupa interventii la echipamente/instalatii de maxima
importanta, in vederea obtinerii de informatii utile pentru investigarea evolutiei in timp a
acestora;
 scanarea se poate realiza si asupra unor obiecte aflate in miscare sau in locuri inaccesibile;
 permite evaluarea din punct de vedere termic a unor obiecte/ echipamente periculoase: produse
chimice, instalatii electrice aflate sub tensiune, corpuri fierbinti;
 se pot realiza harti termice ale unor suprafete mari.
Prin folosirea termografiei in infrarosu in mentenanta instalatiilor industriale, defectele
incipiente pot fi depistate si corectate cu mult timp inainte de a se manifesta prin avarieri ; astfel se
reduc duratele de intrerupere a functionarii utilajelor, prin eliminarea opririlor neplanificate si prin
optimizarea planificarii reparatiilor si a operatiilor de intretinere planificate. Aceasta are ca efect
imediat reducerea cheltuielilor (economii de energie electrica, economii la reparatiile mijloacelor
fixe), reducerea duratei verificarilor si inspectiilor periodice. De asemenea, creste gradul de utilizare
a utilajelor si se imbunatatesc conditiile de protectie a muncii.
Alte avantaje ale utilizarii termografiei in infrarosu ce merita a fi mentionate sunt:
 sistemul de termoviziune furnizeaza o imagine care permite o identificare rapida si preci•sa a
punctelor ce reprezinta defectele potentiale;
 imaginea termica este in concordanta geometrica cu obiectul studiat;
 informatiile termice, globale sau de detaliu, sunt obtinute in timp real;
 permite asocierea cu echipamente complexe de inregistrare, stocare si prelucrare automa•ta a
informatiilor.

2. Propuneri si obiective ale cercetarii privind utilizarea termografiei in controlul constructiilor

civile si industrial

2.1. Obiective

Neregularitatile proprietatilor termice ale elementelor constituente ale anvelopei unei cladiri au
ca rezultat variatii ale temperaturii pe suprafetele anvelopei. Temperatura pe suprafata este de
asemenea influentata de umiditatea anvelopei, de fluxul de aer din interiorul si/sau prin anvelopa
cladirii. In acest fel, prin cunoasterea distributiei temperaturii pe suprafata anvelopei se poate evalua
structura si pozitia puntilor termice prin care sunt pierderi de caldura. Totodata distributia
temperaturii pe suprafata poate fi utilizata la detectia neregularitatilor termice datorate defectelor de
izolare, continutului de umiditate si/sau infiltratiilor de aer din elementele de inchidere ale
anvelopei cladirii.
Daca in faza de proiectare elementele de constructie au o structura bine definita si se cunosc
parametrii termotehnici ai materialelor de constructie utilizate, in timpul executiei constructiei
elementele geometrice sufera afectiuni diverse. Totodata pe durata vietii constructiei, datorita
factorilor climatici si factorului timp, elementele de constructie sufera alte schimbari: deformari
datorita seismicitatii, variatii ale proprietatilor termotehnice, schimbari datorate factorilor
antropogenici (locatarilor). Aceasta inseamna ca situatia unei constructii dupa un numar de ani este
departe de starea din proiectul initial.
Scopul activitatii de termografiere este sa furnizeze informatii care faciliteaza activitatea de
identificare a caracteristicilor reale ale structurilor constructiilor existente.
Examinarea anvelopei cladirilor folosind metoda termografiei in infrarosu se poate face fie pe
suprafata interioara (calda), fie pe suprafata exterioara (rece).
Pe suprafata interioara, zonele mai slab izolate sunt mai reci si vor aparea pe termograme in nuante
mai inchise. Pe suprafata exterioara, zonele mai slab izolate au temperaturi mai ridicate si vor
aparea pe termograme in nuante deschise.
Studiile efectuate folosind metoda termografiei in infrarosu au evidentiat diverse modele de
imagini termice ale defectelor ce pot aparea, ca de exemplu:
- lipsa izolatiei termice produce forme regulate si bine definite, neasociate cu aspectul structurii
cladirii iar variatia de temperatura pe aria defectului este relativ uniforma;
- infiltratiile de aer ce se intilnesc la imbinari produc forme neregulate cu margini neregulate si
variatii mari de temperatura;
- prezenta umiditatii in structura produce in mod normal o imagine pestrita si difuza iar variatiile de
temperatura sunt relativ mici.
Cateva dintre posibilele aplicatii ale termografiei in infrarosu in analiza energetica a cladirilor:
 identificarea zonelor cu pierderi importante de caldura( prin zone mai putin izolate ale
anvelopei, prin punti termice: centuri din beton armat, grinzi, buiandrugi),
 aprecierea omogenitatii peretilor din zidarie,
 identificarea exfiltratiilor sau infiltratiilor de aer,
 identificarea zonelor in care exista pericolul aparitiei condensului pe suprafata elementelor de
constructie,
 identificarea structurii constructive a panourilor mari(prefabricate), dimensiuni si pozitie
nervuri, tip material termoizolant,
 aprecierea uniformitatii campului de temperaturi de pe suprafata corpurilor de incalzire,
 identificarea traseului retelei de distributie a agentului termic sau a retelei de alimentare cu
energie electrica,
 identificarea problemelor de montare in cazul placarilor decorative sau functionale interioare
sau exterioare (faianta, gresie, termoizolante etc.).
Cladirile noi vor trebui sa respecte cerintele de baza privind performanta energetica adaptate
climatului local. Tinand cont de faptul ca aplicarea sistemelor de alimentare cu energie alternative
nu este, in general, exploatata la maxim, va trebui sa se analizeze fezabilitatea tehnica, economica si
de mediu a sistemelor de alimentare cu energie alternative.
In ultimii ani, numarul sistemelor de conditionare a aerului din tarile din sudul Europei a
crescut, lucru care creaza probleme importante in perioadele de varf, crescand pretul electricitatii si
destabilizand echilibrul energetic al acestor tari.
Controlul consumului energetic la nivelul tarilor europene este un instrument important care ii
da Comisiei Europene posibilitatea de a influenta piata mondiala a energiei si deci si siguranta
alimentarii cu energie pe termen mediu si lung.
Un sistem de certificare energetica a cladirilor va constientiza mult mai bine proprietarii ,
chiriasii si utilizatorii asupra nivelelor de consum energetic.
Dintre potentialii utilizatori ai metodei putem aminti:
- Orice proprietar de cladire care poate beneficia de rezultate in urma dezvoltarii metodei, in
sensul diagnosticarii scurgerilor de caldura si a starii cladirii,
- Statul este interesat deorece are ca obiectiv strategic pe termen lung reducerea consumurilor de
energie, in scopul de a nu epuiza rezervele interne existente de combustibil (pacura, gaze, carbune)
si in vederea micsorarii necesarului de valuta destinat importului de combustibil; pe de alta parte,
gradul de poluare al atmosferei este influentat in buna masura si de centralele termice si
termoelectrice si in consecinta, conditiile ecologice de viata sunt direct ameliorate prin reducerea
consumului de combustibil;
- Industria: cresterea eficientei proceselor industriale prin localizarea unor defecte ascunse ale
structurilor industriale in regim de lucru, etc. In ceea ce priveste structurile industriale, metodele
avansate de infrarosu sunt folosite cu success in domenii cum ar fi: siderurgia, mineritul, industria
chimica si cocso-chimica,etc., de exemplu pentru a se identifica: puncte de pierdere a energiei
termice in termocentrale si sisteme de transport a agentului termic.

2.1.1. Detectia imperfectiunilor cladirilor. Stabilirea performantelor energetice reale ale

cladirilor echipate cu instalatii

Presupunand ca proiectul unei cladiri este optim, deci nu exista erori de proiectare sau de
conceptie, in procesul construirii efective apar, de regula, numeroase tipuri de imperfectiuni.
Dupa momentul aparitiei lor, imperfectiunile unei cladiri pot fi impartite in doua categorii:
- imperfectiunile initiale, determinate de:
- erorile de constructie: de imbinare a peretilor intre ei, de imbinare a peretilor cu acoperisul
etc.;
- utilizarea unor materiale necorespunzatoare sau incompatibile;
- utilizarea unor materiale de izolare in cantitate insuficienta sau cu o grosime neuniforma;
- deteriorarile aparute in timp, determinate de:
- degradarea materialelor ca urmare a fenomenului de imbatranire, in functie de
particularitatile fizico-chimice si durata de viata a fiecaruia;
- deteriorari din cauza miscarilor Pamantului: cutremure sau alte fenomene;
- deteriorari din cauza unor situatii accidentale, inundatii sau incendii;
- distrugeri sau modificari provocate de persoanele care locuiesc in cladiri.
Imperfectiunile initiale, chiar daca sunt acceptabile la inceput, se pot dezvolta in timp, pana
la un nivel inacceptabil. Pe de alta parte, deteriorarile din a doua categorie, dependente de timp, se
pot suprapune peste cele initiale conducand, de asemenea, la situatii in care se depaseste limita de
acceptabilitate.
Existenta defectelor in cladiri conduce, fie la aparitia disconfortului termic sau a consumului
exagerat de energie, fie la cresterea periculozitatii privind posibilitatea prabusirii unor componente
sau chiar a intregii cladiri., adoptarea unor corectii sau planificarea unor reparatii si, pe de alta parte,
introducerea unor masuri preventive in constructia unor cladiri similare.

De aceea se recomanda examinarile termografice care se aplica in constructii pentru:

 evidentierea zonelor pe unde pierderile de caldura depasesc limitele normale, in comparatie cu o
constructie standard fara defecte sau degradari;
 detectarea zonelor unde izolarea a fost efectuata cu erori sau unde materialul izolant s-a
degradat in timp;
 detectarea neetanseitatilor in locurile de imbinare a peretilor cu pardoseala sau cu tavanul, a
peretilor intre ei, a ramelor ferestrelor sau usilor cu peretii;
 evidentierea excesului de ventilatie;
 detectarea crapaturilor in pereti sau doar in unele straturi ale acestora;
 detectarea umezelii si a zonelor de pereti cuprinse de mucegai.

In prezent, pe plan mondial, se urmareste ca firmele de constructii sau clientii acestora si

firmel care incheie contracte de asigurari pentru cladiri impun:
 efectuarea unui control termografic de receptie a cladirii;
 controale periodice pentru evidentierea degradarilor datorate timpului si factorilor atmosferici;
 verificarea instalatiilor de incalzire si a sistemelor de aerisire;
 verificarea pierderilor de caldura ca urmare a schimbarii ferestrelor sau a altor lucrari de
reparatie;
 verificarea izolatiilor termice pe traseele de transport al apei calde;
 verificari obligatorii dupa cutremure pentru semnalarea crapaturilor sau a rupturilor in
structurile de rezistenta;
 verificarea instalatiilor electrice si a echipamentelor care pot provoca incendii.

2.1.2. Expertiza energetica. Auditul energetic.

Expertiza energetica, in cazul unei cladiri sau a unui apartament , reprezinta studierea
modului de utilizare a tuturor formelor de energie consummate, operatiune prin care se identifica
principalele caracteristici termice si energetice ale constructiei si ale instalatiilor aferente acesteia si
se determina consumurile anuale de energie pentru incalzirea spatiilor, ventilare/climatizare, apa
calda de consum si iluminat.
 Expertiza energetica trebuie sa evidentieze starea cladirii si a instalatiilor, mentionanad acele
elemente care influenteaza negativ comportamentul cladirii si eficienta utilizarii energiei, fiind
primul pas catre imbunatatirea performantei energetice a unei cladiri.

Ce este Performanta energetica a cladirii (PEC) ? - "Energia efectiv consumata sau estimata
pentru a raspunde necesitatilor legate de utilizarea normala a cladirii, necesitati care includ in
principal: incalzirea, prepararea apei calde de consum, racirea, ventilarea si iluminatul."

Modalitate de determinare :
Performanta Energetica a Cladirii se determina conform unei metodologii de calcul si se
exprima prin unul sau mai multi indicatori numerici care se calculeaza luandu-se in considerare
izolatia termica, caracteristicile tehnice ale cladirii si instalatiilor, proiectarea si amplasarea cladirii
in raport cu factorii climatici exteriori, expunerea la soare si influenta cladirilor invecinate, sursele
proprii de producere a energiei si alti factori, inclusiv climatul interior al cladirii, care influenteaza
necesarul de energie.
In urma expertizei energetice, consultantul energetic va intocmi un Raport de Expertiza
Energetica a cladirii care va contine principalele caracteristici tehnice si energetice ale cladirii
expertizate, precum si toate datele referitoare la modul de determinare a consumului total anual de
caldura pentru incalzire si apa calda de consum estimate pentru cladirea expertizata. Lucrarile se
efectueaza pe baza de contract de servicii incheiat intre solicitantul certificatului energetic
(beneficiar) si consultantul energetic.

Auditul energetic presupune analizarea unei constructii din punct de vedere tehnic si economic
si presupune propunerea unor solutii tehnico-financiare in vederea imbunatatirii performantei
energetice al cladirii.
Scopul auditului energetic este de a oferi masuri de imbunatatire a performantei energetice si se
finalizeaza cu eliberarea unei certificat energetic in faza analizata. Acest certificat energetic pune in
evidenta deficientele energetice al imobilului.
Auditor energetic (consultant energetic) este persoana fizica sau firma (birou de consultanta
energetica) autorizata de catre o comisie de atestare a specialistilor in domeniu numita de MDRT,
pentru efectuarea expertizelor energetice pentru cladiri si pentru elaborarea certificatului energetic.
Auditarea Energetica a unei cladiri existente si a instalatiilor sale, inseamna analizarea termica si
energetica a constructiei , determinarea consumurilor anuale de energie si stabilirea, din punct de
vedere tehnic si economic, solutiilor de reabilitare sau modernizare termica si energetica a
constructiei si a instalatiilor aferente acesteia.
 Auditul energetic al unei cladiri urmareste stabilirea performantele reale ale constructiei si ale
instalatiilor aferente. Prin auditare se identifica solutiile tehnice de reabilitare sau modernizare
energetica.
Aceste solutii se prezinta beneficiarului, impreuna cu calculele economice privind costul
investitiei si durata de amortizare realizata pe baza cuantificarii economiilor obtinute prin aplicarea
fiecareia dintre masuri.
Scopul principal al auditarii si aplicarii masurilor identificate il constituie scaderea
consumurilor de energie necesare pentru incalzirea spatiilor, ventilare/climatizare, apa calda de
consum si iluminat , in conditiile asigurarii conditiilor de microclimat confortabil.
Activitatea de auditare energetica se materializeaza prin intocmirea unui dosar de audit
energetic care cuprinde Raportul de Audit Energetic.
Raportul de Audit Energetic este documentul tehnic ce se intocmeste de un auditor energetic si
care contine descrierea modului in care a fost efectuat auditul, a principalelor caracteristici termice
si energetice ale cladirii, a masurilor propuse de modernizare energetica a cladirii si instalatiilor
interioare aferente acesteia, precum si a principalelor concluzii referitoare la masurile eficiente din
punct de vedere economic.
Elaborarea unui Raport de Audit Energetic aferent intregii cladirii sau numai unei parti din ea
(apartament) se realizeaza , dupace a fost incadrata cladirea in clasa de performanta enegergetica
prin intocmirea unui Certificat Energetic, pe baza datelor extrase din cartea tehnica a constructiei
sau, in lipsa acesteia, in baza releveului cladirii.
Raportul de Audit Energetic contine elementele necesare alegerii solutiilor de reabilitare/
modernizare energetica a cladirii.
Intocmirea Raportului de Audit Energetic este un element esential al procedurii de realizare a
auditului energetic si reprezinta o prezentare a modului in care a fost efectuat auditul, a
principalelor caracteristici energetice ale cladirii, a masurilor propuse de modernizare energetica a
cladirii si instalatiilor aferente acesteia, precum si a concluziilor referitoare la masurile eficiente din
punct de vedere economic.
Aceasta prezentare trebuie adaptata de fiecare data functie de beneficiarul potential al
raportului, tinand seama de faptul ca in final, acesta va fi cel care va decide in privinta modernizarii
energetice a cladirii.
Forma in care expertul auditor energetic intocmeste acest Raport de Audit Energetic,
prezentarea acestuia, modul de redactare, claritatea si usurinta de interpretare a continutului acestuia
sunt esentiale pentru beneficiarul raportului.
Un Raport de Audit Energetic al unei cladiri trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:
 Date de identificare a cladirii supuse auditului energetic si a proprietarului/ administratorului
acesteia,
 Numele si prenumele proprietarului (in cazul unui singur proprietar) sau denumirea asociatiei de
proprietari (in cazul mai multor proprietari) si numele administratorului cladirii,
 Adresa cladirii: strada, numar, oras si judet/sector, cod postal,
 Numarul de telefon al proprietarului sau al administratorului cladirii (responsabil),
 Date de identificare pentru expertul auditor energetic pentru cladiri sau a biroului de consultanta
energetica care a efectuat analiza termica, a certificat energetic si auditat energetic cladirea
 Numele auditorului energetic pentru cladiri, adresa, nr. telefon, nr. certificat de atestare,
 Data efectuarii analizei termice si energetice,
 Numarul dosarului de audit energetic,
 Data efectuarii Raportului de Audit Energetic,
 Prezentarea generala a Raportului de Audit Energetic si sinteza pachetelor de masuri tehnice cu
eficienta economica cea mai mare, propuse pentru modernizarea energetica a cladirii,
 Scurta prezentare a fiecarui pachet de masuri preconizate,
 Costul total al fiecarui pachet de masuri,
 Economii de combustibil estimate pentru fiecare pachet,
 Indicatorii de eficienta economica a pachetelor de masuri preconizate,
 Sugestii privind realizarea lucrarilor de modernizare si privind finantarea acestora,
 Prezentarea detaliata a pachetelor de masuri tehnice propuse pentru modernizarea energetica a
cladirii - sub forma unui dosar tehnic de audit energetic al cladirii,
 Sinteza raportului de analiza termica si energetica cu prezentarea cladirii in starea sa actuala si
principalele caracteristici energetice care atesta performanta energetica actuala a constructiei si
instalatiei de incalzire si preparare a apei calde de consum aferente acesteia;(se elibereaza
Certificat Energetic pentru a stabili ca referinta starea actuala)
 Date de intrare pentru analiza economica a masurilor tehnice preconizate: preturi pentru energie,
rata anuala de crestere a preturilor energiei, rata anuala de depreciere a monedei utilizate etc.;
 Descrierea detaliata a masurilor de modernizare energetica preconizate si rezultatele analizei
tehnice si economice ale fiecarui pachet de masuri.

2.2. Echipamente folosite

Investigarea sau scanarea cladirilor cu ajutorul unui echipament de vizualizare in infrarosu este
utila in cadrul activitatii de expertiza energetica a cladirilor fie in vederea elaborarii certificatului de
performanta energetica fie in vederea analizei solutiei de modernizare energetica. Proprietarii de
cladiri pot beneficia de rezultate in urma aplicarii termografiei in infrarosu, in sensul diagnosticarii
pierderilor de caldura si a starii cladirii.
Cateva dintre posibilele aplicatii ale termografiei in infrarosu in analiza energetica a cladirilor
sunt urmatoarele:
 identificarea zonelor cu pierderi importante de caldura( prin zone mai putin izolate ale
anvelopei, prin punti termice: centuri din beton armat, grinzi, buiandrugi),
 aprecierea omogenitatii peretilor din zidarie;
 identificarea exfiltratiilor sau infiltratiilor de aer;
 identificarea zonelor in care exista pericolul aparitiei condensului pe suprafata eIementelor de
constructie;
 identificarea structurii constructive a panourilor mari(prefabricate), dimensiuni si pozitie
nervuri, tip material termoizolant;
 aprecierea uniformitatii campului de temperaturi de pe suprafata corpurilor de incalzire;
 identificarea traseului retelei de distributie a agentului termic sau a retelei de alimentare cu
energie electrica;
 identificarea problemelor de montare in cazul placarilor decorative sau functionale interioare
sau exterioare (faianta, gresie, termoizolante etc.).

Camera de luat vederi in infrarosu capteaza imaginile termice ale obiectelor examinate pe
care le inregistreaza codificat pe o cartela magnetica. Fluxul termic emis de obiect poarta informatii
despre acesta, informatii care, atent interpretate, pot fi deosebit de utile pentru: evidentierea
traseelor pe unde se produc pierderi de caldura in constructii, pentru optimizarea izolatiilor termice
la cuptoare, instalatii din industria chimica, termocentrale, pentru semnalarea unor disfunctii ale
unor subansambluri in miscare, pentru semnalarea unor tumori canceroase in stadiu incipient etc.

Figura 2.2.1. – Camera radiometru

 O camera in infrarosu converteste radiatia infrarosie, invizibila pentru ochi, in imagine vizibila.
Aceasta conversie este realizata de catre senzorul IR.
Camera de termoviziune nu masoara temperatura ci radiatia emisa de catre suprafata obiectului
masurat; aceasta cantitate de radiatie depinde in primul rand de temperatura obiectului dar si de
proprietatea acestuia de a emite radiatie functie de tipul materialului si calitatea suprafetei. Aceasta
proprietate se numeste emisivitate. Toate valorile de emisivitate se gasesc intre 0,0 si 1,0. Ca si
exemplu, emisivitatea unui corp negru este 1,0.

Figura 2.2.2. - Camera de termoviziune de tipul FLUKE TiR1, special calibrata pentru domeniul
constructiilor

In imaginea de mai jos, dispozitivul FLUKE arata lipsa izolatiei, ceea ce contribuie foarte
mult la pierderea de caldura.

Figura 2.2.3. – Pierdere de caldura datorata lipsei izolatiei

Camera in infrarosu FLIR Systems P640 – Detalii tehnice

Domeniu de masurare: -40... +500°C (optional +2000°C)

Detector: FPA microbolometru fara racire, spectru: 7.5... 13µm
RezoluŃie detector: 640x480 pixeli fizici
Sensibilitate termica (NETD): < 0,05°C
Lentile interschimbabile: 24 grade/standard; teleobiectiv x2
superangular x0.5
Display LCD: 5,6" color TFT rabatabil 1280x1024pixeli
Afisare IR+vizibil: Picture-in-Picture si ThermalFusion
Masurare: 10 spoturi deplasabile, 5 arii max/min, AutoSpot, izoterma, DeltaT, Profil H/V
Alarme audio/video Low,High
Palete: alb-negru/color
Focalizare optica: autofocalizare motorizata si manuala;
Zoom continuu: 8x cu funcŃie de rotaŃie a imaginii
Camera in vizibil integrata: min. 3,2Mpixeli
Lampa integrata iluminare in vizibil: min. 1000cd
Inregistrare comentarii vocale - texte
Focalizare termica: automata/manuala
Memorare: min. 1000 imagini JPG cu informaŃii de temperatura
Video streaming, Secvente de imagini radiometrice – RAM intern
Salvare imagine IR/vizibil: automata, manuala, periodica
Laser: 1mW/635nm rosu, Clasa II
Autonomie: min. 6 ore de funcŃionare continua, acumulator Li-Ion
Temperatura ambianta: -40... +70°C
Grad de protecŃie: IP54
Interfata: USB, FireWire, video, WLAN, IrDA, USB-MPEG4 IPLink
Greutate cu baterie si lentile: max. 1,7Kg

Tehnologia a evolutat foarte mult in cei peste 50 de ani ce au trecut de la realizarea primei
camere de termoviziune de catre firma suedeza AGEMA (acum FLIR Systems). Pana la sfarsitul
anilor ’80 convertorul radiatie – semnal electric era format dintr-un singur detector iar imaginea se
forma printr-un sistem complex de scanare optomecanic pe linii/coloane. Racirea detectorului se
realiza la inceput cu azot lichid si mai tarziu prin sistemul Stirling. Aceasta tehnologie asigura o
repetabilitate foarte buna a masuratorilor si o referinta stabila. Din pacate dimensiunile
echipamentelor si timpul de obtinere a unei imagini erau foarte mari. Urmatorul pas tehnologic a
fost facut prin lansarea detectorului de tip arie de senzori (FPA) si racirea termoelectrica.
Detectoarele FPA sunt de doua tipuri :
 termice (microbolometru, feroelectric, piroelectric) – ieftine, cu racire termoelectrica sau chiar
fara racire, lente (max. 100Hz), sensibilitate termica medie.
 fotonice (InSb, QWIP, HgCdTe etc.) – scumpe, necesita racire la o temperatura foarte joasa
(aprox. 77K), rapide (pot ajunge la peste 50KHz), sensibilitate termica excelenta (< 0,020°C)
Pretul unei camere in infrarosu este dat de sistemul optic si de ansamblul senzor – sistem de
racire. Sistemul optic trebuie sa asigure o transmisie foarte buna a radiatiei, el fiind realizat in
general dintr-un sistem complex de lentile din germaniu sau siliciu. Cum germaniul si siliciul sunt
materiale foarte scumpe, solutia furnizata de producatorii ‘LowCost’ este simpla: o singura lentila
de mici dimensiuni. Din pacate in specificatia tehnica a unei camere in infrarosu nu sunt mentionate
decat caracteristicile senzorului, doua camere total diferite din punct de vedere al solutiei tehnice
adoptate pentru sistemul optic apar ca fiind identice pe hartie, diferenta intre ele fiind foarte mare in
realitate. O situatie similara o intalnim la aparatele fotografice ieftine, comparativ cu cele
profesionale unde obiectivul este foarte scump.
Din cantitatea totala de energie captata de camera in infrarosu numai 20% provine de la obiectul
scanat. O parte din aceasta radiatie provine de la elementele interne ale camerei: lentile, carcasa,
componente electronice etc. Un echipament profesional determina aceasta radiatie ‘parazita’ si o
elimina. Retineti faptul ca o variatie de 1°C pe suprafata obiectului masurat se traduce intr-o variatie
de 0,001°C la nivel de detector.

2.3. Metodologie de cercetare

Termografierea reprezinta cea mai mai rapida metoda de a detecta pierderile de energie, zonele
cu umiditate si probleme electrice in cladiri.Termocamera arata exact locul in care sunt problemele
si ajuta specialistii in diagnosticarea corecta a zonelor cu pierderi de energie.
Se poate vedea rapid unde eficienta energetica poate fi imbunatatita , se pot localiza zonele si
sursele cu probleme, se pot da astfel solutii tehnice adecvate pentru remedierea deficientelor.
Pierderile de caldura in cladiri pot ajunge pana la 50% din consumul total de energie si provin
de la izolatii termice neadecvate sau incorect aplicate, scurgerea aerului prin hornuri, mansarde, guri
de aerisire sau izolatii deficitare ale ferestrelor /usilor,etc.
Principalele pierderi de energie termica in cladiri sunt:
 pierderile de caldura prin elementele componente ale constructiei;
 pierderile de caldura prin ventilatie, care pot fi intentionate sau neintentionate.
In figura 2.3.1. sunt prezentate schematic pierderile de caldura prin elementele constitutive ale
unei cladiri care are: peretii exteriori cu grosimea de 190 mm, tavanul cu grosimea de 260 mm si
pardoseala de 140 mm.
Structura cladirii prezentate in aceasta schema este alcatuita conform standardelor si nu prezinta
defecte de izolatie sau de etansare. Ventilatia aerului reprezinta o fractie de 0,5 din volumul
cladirii/ora.
 Prin Ventilatie
plafon: :

Prin
ferestre
si usi:

Prin pereti
Prin exteriori:
pardoseala:
7,6.109 J

Fig. 2.3.1. - Pierderile de caldura in cazul unei cladiri cu suprafata de 125 m2.

In imaginea din Figura 2.3.2. este prezentata termograma unei cladiri de locuit, in care se
evidentiaza pierderile de caldura pe timp de iarna.

Figura 2.3.2. – Pierderile de caldura pe timp de iarna a unei case de locuit

 La proiectarea unei cladiri, izolatia termica are scopul de a realiza un climat de interior cat
mai confortabil.
Exigentele de confort termic in cladiri se considera satisfacute in conditiile in care
randamentul activitatilor devine maxim, iar odihna placuta, fara a fi necesare consumuri
nejustificate de energie pentru functionarea instalatiei de incalzire sau racire. Pana nu demult, se
considera ca senzatia de confort termic este determinata exclusiv de temperatura aerului.
In ultimele decenii s-a extins conceptia moderna, potrivit careia confortul termic este
determinat de urmatoarele doua categorii de factori:
 Factori subiectivi, care includ intensitatea metabolismului, natura activitatii, imbracamintea,
particularitatile fiziologice, cum ar fi: varsta, sexul, starea de sanatate etc.
 Factori obiectivi, care sunt reprezentati de: caracteristicile microclimatului interior (temperatura,
umiditatea, viteza aerului si temperatura suprafetelor delimitatoare ale unei incinte) si
caracteristicile elementelor de constructie (rezistenta la transferul termic, capacitatea de
acumulare a caldurii, higroscopicitatea etc.)

2.3.1. Procedee de analiza termografica

2.3.1.1. Analiza calitativa

 scanarea termica in vederea determinarii existentei si localizarii pozitiei defectelor si

anomaliilor
 diagnosticarea problemelor se face odata cu scanarea termica

2.3.1.2. Analiza cantitativa

 se realizeaza analiza calitativa

 rezultatele scanarii termice se utilzeaza pentru a determina gravitatea anomaliilor depistate
 se stabilesc prioritatile pentru interventii si reparatii
 se determina temperaturile reale compensate si se compara cu sisteme de referinta specifice
cazului studiat
 se recomanda solutii pentru remedierea deficientelor
Pentru ambele metode de analiza se emit rapoarte de analiza termografica in format scris sau
electronic.

2.3.2. Metodologia privind determinarile termografice in constructii

2.3.2.1. Generalitati

2.3.2.1.1. Obiectul prevederilor

Termografia este o metoda utilizata pentru vizualizarea, inregistrarea si reprezentarea

distributiei temperaturii pe suprafata anvelopei cladirii.
 Obiectul metodologiei il constituie precizarea succesiunii etapelor de efectuat prin care se
obtine informatia termica asupra constructiei si prelucrarea acestei informatii pentru integrarea sa in
proiectele de specialitate.
Metodologia pune la dispozitia specialistilor:
1. o procedura de inregistrare a distributiei temperaturii pe suprafata investigata a anvelopei
cladirii/elementului de constructie analizat;
2. o procedura de prelucrare a imaginilor termografice in vederea identificarii si localizarii
defectelor de izolare termica si a zonelor de infiltratii de aer din anvelopa cladirilor, respe ctand
prevederile din reglementarile tehnice in vigoare.

2.3.2.1.2. Domeniul de aplicare

Prezenta metodologie se aplica la reabilitarea termica a fondului construit de cladiri de

locuit. Metodologia este o procedura eficienta pentru detectarea neregularitatilor termice ale
elementelor de constructie care alcatuiesc anvelopa cladirilor prin examinare termografica.
Metoda este utilizata pentru identificarea variatiilor mari ale proprietatilor termice, inclusiv
etanseitatea la aer ale componentelor care alcatuiesc anvelopa cladirilor.
Neregularitatile proprietatilor termice ale elementelor constituente ale anvelopei unei cladiri
au ca rezultat variatii ale temperaturii pe suprafetele anvelopei. In acest fel, prin cunoasterea
distributiei temperaturii pe suprafata anvelopei se poate evalua structura si pozitia puntilor termice.
In mod normal aceste elemente se pot defini pe baza proiectului cladirii, in conditiile din proiect,
dar sunt dificil de evaluat in conditii reale, tinand cont de calitatea executiei, imbatranirea si
degradarea calitatii materialelor sau in lipsa proiectului de executie al cladirii.
Temperatura pe suprafata este influentata de structura si umiditatea anvelopei si de debitul
de aer care traverseaza anvelopa cladirii. Distributia temperaturii pe suprafata poate fi deci utilizata
la detectia neregularitatilor termice datorate defectelor de izolare, continutului de umiditate si/sau
infiltratiilor de aer din elementele de inchidere ale anvelopei cladirii.
Activitatea de termografiere se desfasoara:
- la receptia lucrarilor,
- la cerere,
- in caz de cutremure si miscari de teren,
- la reabilitari de cladiri.
Termografia se aplica la:
▪ cladiri cu sursa de caldura interioara:
- constructii civile (cladiri de locuit, cladiri publice),
- cladiri industriale,
▪ cladiri fara sursa de caldura interioara:
- cladiri de patrimoniu

2.3.2.1.3. Utilizatorii prevederilor

Metodologia se adreseaza celor care utilizeaza metoda termografica in constructii, utilizatori

potentiali fiind ingineri care se ocupa de expertiza si reabilitarea cladirilor, auditori energetici,
ingineri structuristi, energeticieni, specialisti in fizica constructiilor, arhitecti cu specializarea
protejarea patrimoniului construit.
Rezultatele determinarilor constituie date utilizate in fiecare dintre specialitatile in care se aplica
metoda termografica.

2.3.2.1.4. Definitii

Termenii utilizati in prezenta metodologie sunt cei din referinta normativa EN ISO
7345/1995 (1.6. [2]).
Termenii de utilizare generala se definesc astfel:
Termografie: determinarea si reprezentarea distributiei temperaturii prin masurarea densitatii
radiatiei infrarosii (IR) de la o suprafata, incluzand interpretarea mecanismelor intamplatoare ce
produc neregularitati in imaginile termice.
Termograf: un sistem sensibil la radiatia IR care produce o imagine termica bazata pe temperature
radianta aparenta.
Imagine termica: imagine care este produsa de un termograf si care reprezinta distributia
temperaturii radiante aparente pe o suprafata.
Termograma: o imagine termica, obtinuta printr-o inregistrare a ecranului camerei de luat vederi,
pe un suport cu date analogice (banda magnetica) sau pe un suport cu date digitale (memorie
magnetica, discheta, CD).
Radianta totala: raportul dintre fluxul de caldura si produsul dintre unghiul solid in jurul directiei
vectorului Delta si aria proiectata normal la aceasta directie (EN ISO 9288:1996).
NOTA: Radianta include atat radiatia emisa de la o suprafata cat si radiatia reflectata si
transmisa.Temperatura radianta aparenta: temperatura determinata pe baza radiantei totale
masurate.
NOTA: Aceasta temperatura este temperatura echivalenta a corpului negru care ar produce aceeasi
radianta totala.
Densitatea radiatiei infrarosii: caracteristica distributiei in volum (pe suprafata) a energiei in
spectrul IR.
Izoterma: o regiune pe ecran alcatuita din puncte, linii sau arii avand aceeasi densitate a radiatiei
infrarosii.
Imagine izoterma: imagine termica cu izoterme.
Fereastra atmosferica: domeniu de lungimi de unda transparent pentru radiatia IR (nu exista
absorbtie a radiatiei IR).

2.3.2.1.5. Simboluri

Simbolurile utilizate in prezenta metodologie si unitatile de masura (SI) corespunzatoare

sunt:
 R - puterea radiatiei emise pe unitatea de suprafata [W/m2];
 μ - submultiplu al unitatii pentru lungime, μ = 10-6 m;
 h - constanta lui Planck, h = 6,626196 ▪ 10-34 J▪s;
 k - constanta lui Boltzmann, k = 1,380622 ▪ 10-23 J/K;
 T - temperatura absoluta [K].

2.3.2.1.6. Documente conexe

 [1] SR EN ISO 13187/2000 Performanta termica a cladirilor. Detectia calitativa a

neregularitatilor termice in anvelopa cladirilor. Metoda termografica
 [2] EN ISO 7345/1995 Thermal insulation. Physical quantities and definitions. (Izolare termica.
Marimi fizice si definitii).
 [3] SR EN ISO 10077/1 Performanta termica a ferestrelor, usilor si obloanelor – Calculul
transmitantei termice. Partea I: Metoda simplificata.
 [4] SR EN ISO 6946 Parti si elemente de constructie - Rezistenta termica si transmitanta
termica - Metoda de calcul.
 [5] SR EN 12524 Materiale si produse pentru constructii - Proprietati higrotermice – Valori de
proiectare tabelate;
 [6] SR EN ISO 9288 Izolatie termica. Transfer de caldura prin radiatie. Marimi fizice si
definitii.
 [7] SR EN 22726 Ambiante termice. Aparate si metode de masurare a marimilor fizice.
 [8] NP 048-2000 Normativ pentru expertizarea termica si energetica a cladirilor existente si a
instalatiilor de incalzire si preparare a apei calde de consum aferente acestora, B.C. nr. 4/2001.
 [9] NP 049-2000 Normativ pentru elaborarea si acordarea certificatului energetic al cladirilor
existente, B.C nr. 5/2001.
 [10] NP 047-2000 Normativ pentru realizarea auditului energetic al cladirilor existente si a
instalatiilor de incalzire si preparare a apei calde de consum aferente acestora, B.C. nr. 5/2001.
Metodologia se bazeaza pe Standardul International ISO 6781 DIN 1983, intitulat: "Thermal
performance in buildings. Qualitative detection of thermal irregularities in building envelopes.
Infrared method" sau "Performanta termica a cladirilor. Detectia calitativa a neregularitatilor
termice in anvelopa cladirilor. Metoda termografica", care a fost modificat pentru a se tine cont de
dezvoltarea performantelor echipamentului si practicii inspectiilor, rezultand Standardul European
EN 13187/noiembrie 1998. Modificarea principal consta in adaugarea unei proceduri pentru
"incercari simplificate cu o camera de luat vederi in IR". Versiunea romana a acestui standard este
SR EN ISO 13187/2000.
Completarea adusa prin prezenta metodologie o reprezinta elementele de prelucrare a
informatiei termice si integrarea acesteia in normativele aparute in domeniu.

2.3.2.1.7. Principiul termografiei

In contextul standardului SR EN ISO 13187/2000, termografierea se realizeaza cu ajutorul

unui system sensibil la radiatia infrarosie care produce o imagine bazata pe temperatura radianta
aparenta a suprafetei vizate. Radiatia termica (corespunzatoare domeniului infrarosu cu lambda = 2
- 12 μ) emisa de suprafata vizata este convertita de sistemul sensibil la radiatia in infrarosu intr-o
imagine termica care reprezinta intensitatea relativa a radiatiei termice. Intensitatea imaginii este
functie de temperatura suprafetei, de caracteristicile suprafetei, de conditiile de mediu si de tipul de
senzor.
Procedura de masurare implica si interpretarea imaginilor termice (termograme).

2.3.2.1.8. Responsabilitati

Lucrarile se executa de specialisti in IR in colaborare cu specialisti in termotehnica specific

constructiilor (anvelopa, instalatii), si in fizica constructiilor, respectand prevederile prezentei
metodologii.

2.3.2.2. Metodologia pentru determinari termografice in constructii

2.3.2.2.1. Documentarea lucrarii

 Analiza proiectului cladirii investigate privind folosinta principala si regimul de exploatare a

cladirii.
 Estimarea volumului de munca in teren si evaluarea necesarului de materiale.
 Estimarea emisivitatii materialelor de finisaj a suprafetelor vizate din tabelele corespunzatoare
(1.6. [2]):
2.3.2.2.2. Strategia inregistrarii

 Analiza prognozelor meteorologice si stabilirea perioadei optime pentru inregistrare.

 Stabilirea, de comun acord cu beneficiarul, a unui regim stabilizat de incalzire a cladirii.
 Alegerea pozitiei statiilor (punctelor) de vanzare.
 Examinarea termografica se realizeaza conform prevederilor din (1.6. [1]), detaliate in
continuare.
2.3.2.2.3. Conditiile generale ale masuratorilor

Pentru a defini conditiile reale de incercare trebuie sa fie luati in considerare urmatorii factori:
 specificatiile si capacitatile echipamentului termografic;
 caracteristicile anvelopei cladirii, adica tipurile corespunzatoare si localizarea sistemelor de
incalzire, a elementelor structurale si a straturilor termoizolante;
 proprietatile radiative ale suprafetei, de exemplu materialele de finisaj;
 factorii climatici (temperatura si umiditatea relativa a aerului, viteza vantului);
 posibilitatea unui acces usor pentru o inspectie usoara;
 influentele vecinatatii.
Se conditioneaza existenta unui regim termic si aeraulic care poate fi asimilat regimului
stationar de transfer de proprietate (caldura si masa):
 Diferenta de temperatura de pe fetele anvelopei trebuie sa fie de minim 15▫C ca sa permita
detectia neregularitatilor termice;
 Diferentele de temperatura si de presiune pe fetele anvelopei sa fie constante;
 Variatia (pe durata inregistrarilor) a temperaturii aerului interior si exterior sa fie su 2▫C;
 Anvelopa sa nu fie expusa la radiatia solara directa;
 Viteza vantului sa fie sub 2 m/s.
Daca examinarea este efectuata in situatia unor abateri de la conditiile de incercare prevazute/
preconizate, de acest fapt trebuie sa se tina seama la examinarea si evaluarea rezultatelor si trebuie
specificat in raportul termografic.
Este posibila obtinerea unor informatii privind structura cladirii, si in cazul in care, in lipsa
existentei diferentei de temperatura intre fete, se realizeaza o incalzire locala intr-un punct al
structurii.
2.3.2.2.4. Dotarile minime

Efectuarea incercarilor termografice este conditionata de existenta unei aparaturi specifice

termograf, a unor aparate auxiliare de masurare a unor marimi fizice necesare interpretarii
termogramelor, a unor dispozitive conexe necesare functionarii aparaturii de masura, a unor
mijloace auxiliare de masura si a unor materiale consumabile.
Termograful trebuie sa cuprinda:
 un senzor pentru radiatia infrarosie care opereaza la lungimi de unda intre 3 si 12 μm, care poate
detecta temperaturi radiante aparente de interes cu o rezolutie suficienta. (Anexa A.l.)
 un dispozitiv care face vizibila si afiseaza sub forma unei imagini termice temperatura radianta
aparenta de pe suprafata examinata.
 un dispozitiv care face posibila inregistrarea imaginii termice si daca este relevanta, masurarea
digital a datelor (informatiilor).
Aparate auxiliare: pirometre, termometre, instrumente de masura a vitezei vantului, data-loggere
pentru temperatura si umiditatea relativa a aerului, umidometre pentru pereti.

Dispozitive conexe: acumulatori necesari diferitelor aparate, incarcatori pentru acumulatori.

Mijloace auxiliare: rulete de 10 ... 30 m, GPS, busola, binoclu, aparat foto, lanterne.

Material consumabil: azot lichid (pentru aparatele care isi realizeaza referinta cu ajutorul
acestuia).

2.3.2.2.5. Efectuarea inregistrarii

Informatiile care trebuie sa fie inregistrate sunt cele referitoare la temperatura aerului
exterior, nebulozitate, precipitatii si orice umiditate in exteriorul anvelopei cladirii, cat si conditiile
de vant. De asemenea, se noteaza orientarea cladirii in raport cu punctele cardinale.
Daca scopul principal al examinarii termografice este sa localizeze infiltratiile de aer,
diferenta de presiune trebuie sa fie de cel putin 5 Pa la locul inspectiei. Examinarea termografica
trebuie sa fie facuta in planul suprafetei caracterizata de presiunea minima.
Trebuie sa fie estimate efectele produse de straturile de aer ventilat din pereti sau de la
sursele de caldura (daca exista) instalate in cladire (conducte incastrate, cosuri de fum, etc.) asupra
temperaturii anvelopei examinate.
Trebuie sa fie determinate cu o precizie de ±1▫C temperaturile aerului interior si exterior,
inainte de inceperea inregistrarilor. Se recomanda masurarea cu o precizie de ±2 Pa pe fata expusa
la vant si opusa vantului la nivelul fiecarui etaj. Se inregistreaza valorile constatate. Se identifica
directia diferentei de presiune prin sectiunea anvelopei cladirii si pozitia planului neutru, daca
exista.
Se pregateste si se regleaza termograful in conformitate cu instructiunile sale de utilizare:
sensibilitatea, domeniul, emisivitatea si apertura sunt fixate prin setari ale reglajelor pentru a
acoperi domeniul de temperatura al suprafetei care se studiaza.
 Variatiile in temperatura radianta aparenta din imaginea termica a suprafetei anvelopei
cladirii trebuie sa fie masurate cu o precizie de max (±10% sau de ±0,5▫C). Temperatura de
referinta a suprafetei se determina cu o precizie de ±0,5▫C.
Examinarea trebuie sa inceapa cu efectuarea unei incercari preliminare pe suprafata
anvelopei. Se studiaza in detaliu parti ale suprafetei care prezinta interes special sau zone care
prezinta anomalii. Trebuie sa fie inregistrate termograme ale partilor selectate ale anvelopei
investigate (parti care nu prezinta defecte cat si parti in care se banuieste prezenta defectelor de
constructie).
Pentru a decide daca o variatie a radiatiei de la suprafata implicata se datoreaza reflexiei de
la o alta suprafata este cel mai bine sa se studieze suprafata din diferite pozitii pentru ca, in general,
reflexia se va modifica cu pozitia.
Pozitiile partilor reprezentate in termograme trebuie sa fie indicate pe un plan sau schita a
cladirii.
Daca termogramele indica infiltratii de aer, acestea trebuie verificate prin masuratori ale
vitezei aerului, daca este posibil.

2.3.2.2.6. Interpretarea rezultatelor

Examinarea termografica a partilor de constructie cuprinde:

 determinarea campului de temperaturi superficiale pe o parte a unei anvelope a cladirii, pornind
de la distributia temperaturii radiante aparente obtinuta prin intermediul unui sistem sensibil la
radiatia infrarosie;
 analiza campului de temperaturi superficiale, constatarea defectelor de izolare, continutului de
umiditate si/sau infiltratiilor de aer;
 in cazul neizotermiei - evaluarea tipului si dimensiunii neizotermiei suprafetei.

2.3.2.2.7. Modele termografice

Neregularitatile izolatiei termice, etanseitatea la aer si structura cladirii vor produce diferite
modele ale temperaturii superficiale. Anumite tipuri de defecte au o forma caracteristica intr-o
imagine termica. In evaluarea termogramelor trebuie sa fie considerate urmatoarele caracteristici ale
modelului:
 uniformitatea temperaturii radiante aparente in raport cu sectiunile suprafetelor structurilor
similare in care nu exista punti termice;
 regularitatea si incidenta sectiunilor mai reci sau mai calde, de exemplu la parapeti si la colturi;
 localizarea contururilor si a formei caracteristice a sectiunilor mai reci sau mai calde;
 diferenta masurata intre temperatura medie a unei suprafete a structurii analizate si temperature
sectiunilor selectate mai reci sau mai calde.
Neregularitatile in aspectul unei termograme indica adesea un efect al anvelopei cladirii.
Aspectul unei termogramei referitoare la o constructie cu un defect poate varia considerabil.
 Infiltratiile de aer (la imbinari si intersectii) in anvelopa cladirii produc forme neregulate cu
margini neregulate si variatii mari de temperatura;
 Lipsa izolatiei produce forme regulate si bine definite neasociate cu aspectul structurii cladirii.
Aria defectului are o variatie de temperatura relativ uniforma;
 Umiditatea prezenta in structura produce in mod normal un model pestrit si difuz. Variatiile de
temperatura nu sunt extreme in cadrul modelului.
Pentru acele parti ale anvelopei cladirii in care a fost detectata prezenta defectelor de izolare
termica si a infiltratiilor de aer, trebuie sa se faca o scurta analiza a tipului si extinderii fiecarui
defect.
Rezultatele incercarii pot fi verificate prin efectuarea de sondaje in zonele suspectate a fi cu
defectiuni sau prin prelevare de carote si prin supunerea acestora unor examinari vizuale. Acest
supracontrol local, distructiv, va fi extrapolat la scara intregii cladiri (inregistrari termografice).

2.3.2.2.8. Procedeul general pentru interpretarea imaginilor termice

Etapele importante ale interpretari imaginilor termice sunt cuprinse in algoritmul prezentat
in continuare:

Celulele 1, 2, 5, 6, 10 si 11 reprezinta activitatea specialistului IR;

Celulele 3, 4, 7, 8 si 9 reprezinta activitatea specialistului in termotehnica.
Distributia temperaturii anticipate pentru partile inspectate trebuie sa fie determinata
utilizand planuri si alte documente referitoare la anvelopa cladirii si la sistemul de incalzire si
ventilare al cladirii examinate.
 Distributia de temperatura reala trebuie sa fie evaluata din termograme. Daca aceasta
distributie de temperatura difera de cea asteptata, acest fapt trebuie sa se noteze. Se considera ca
defecte acele neregularitati care nu pot fi explicate pe baza proiectului anvelopei in conformitate cu
planurile, sau pe baza efectelor surselor de caldura, sau nu pot fi atribuite variatiilor de emisivitate
sau valorii coeficientului de transfer termic.

2.3.2.2.9. Raportul tehnic termografic

Raportul tehnic termografic trebuie sa includa:
 descriere a incercarii cu referire la standard si o declaratie conform careia a fost efectuata o
incercare cu o camera de luat vederi in IR, numele clientului si adresa completa a beneficiarului;
 scurta descriere a constructiei cladirii (aceasta informatie trebuie sa se bazeze pe schite sau alta
documentatie disponibila);
 tip(uri) de material(e) de finisaj utilizate in structura si valoarea (valorile) estimata(e) ale
emisivitatii acestui (acestor) material(e);
 orientarea cladirii in raport cu punctele cardinale indicate intr-un plan si descrierea
imprejurimilor (cladiri, vegetatie, peisaj etc.);
 specificarea echipamentului utilizat, incluzand fabricantul, modelul si numarul seriei;
 data si ora incercarii;
 temperatura aerului exterior; se dau cel putin valorile minime si maxime observate cu 24 h
inaintea inceperii examinarii si in timpul examinarii;
 informatii generale despre conditiile radiatiei solare, observate pe parcursul a 24 h inainte de
inceperea examinarii;
 precipitatii, directia si viteza vantului in timpul examinarii;
 diferenta intre presiunea aerului pe partea expusa la vant si opusa vantului, oriunde este necesar
pentru fiecare etaj;
 alti factori importanti ce influenteaza rezultatele, de exemplu variatii rapide ale conditiilor
meteorologice;
 declaratie asupra oricaror abateri de la conditiile relevante de incercare;
 schite si/sau fotografii ale cladirii indicand pozitiile termograme lor;
 rezultate ale analizei legate de tipul si extinderea fiecarui defect de constructie care a fost
observat, extindere relativa a defectului printr-o comparatie intre partea cu defecte a anvelopei si
parti similare de-a lungul cladirii;
 identificarea partilor cladirii examinate;
 rezultate ale masuratorilor si investigatiilor suplimentare;
 recomandari pentru beneficiari;
 data si semnatura.
BIBLIOGRAFIE

1. Mihai, Alexandrina – “Termografia in infrarosu – fundamente”, Ed. Tehnica, Bucuresti,

2005

2. Constantinescu D., Petran H., Petcu C. – Revista “Constructii”- „Use of Infrared

Thermography in the Activity of Buildings Expertise”, nr. 1/2009

3. Gilbert Gaussorgues – „Infrared Thermography”, Ed. Chapman & Hall, London UK

4. Alan H. Lettington, - „Infrared Technology and Applications”, Sira Communications Ltd,

Society of Photo-optical Instrumentation Engineers, European Federation for Applied
Optics, London, 1990

5. http://en.wikipedia.org/wiki/Thermography#Advantages_of_thermography

6. http://www.termografiere.ro/termografiere.html

7. http://www.termografie-
cladiri.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=46&Item
id=54

8. http://www.auditare-energetica.eu/auditarea-energetica/27-ce-cuprinde-un-raport-de-
audit- energetic-.html

9. www.simplex.ro

10. http://www.scribd.com/doc/79661182/Termografia-in-Constructii

11. http://www.termoviziune.ro/tehnologia_IR.php

12. http://www.electronica-azi.ro/print.php?id=1247

13. http://www.testosites.de/thermalimaging/en_INT#/0/8/

14. http://www.lomoimpex.ro/lumea_noastra_in_infrarosu.php

15. http://www.fiziomedica.ro/termografie.html

16. http://www.elth.pub.ro/~mcleante/IPE2/T11-
IPE%20IR.pdfhttp://www.ames.ro/servicii/termografi
e.html