212 MUZEUL BISERICESC DIN MĂNĂSTIREA FRUMOASA – CONTINUITATEA TRADIŢIEI MUZEALE

MUZEUL BISERICESC DIN MĂNĂSTIREA FRUMOASA –

CONTINUITATEA TRADIŢIEI MUZEALE

Romeo CEMÂRTAN
Rezumat
După obţinerea independenţei Republicii Moldova patrimoniul cultural bisericesc,
ca parte componentă a patrimoniului naţional, și-a reocupat locul tradiţional în evoluţia
culturală a societăţii contemporane. O parte valoroasă din acest patrimoniu s-a pierdut
irecuperabil în perioada sovietică, aceasta fiind distructivă pentru continuitatea creștinească
în spaţiul nostru. Dar datorită oamenilor în vârstă care au cunoscut, în perioada interbelică,
valorile creștinești, inclusiv datorită familiilor acestora, multe dintre obiectele bisericești au
fost salvate de credincioși ca, după redeschiderea bisericilor și mănăstirilor ortodoxe, să fie
returnate acestora ca parte a circuitului religios și cultural. Cercetarea și valorificarea acestui
patrimoniu bisericesc a devenit o prioritate imediată și de durată pentru muzeografia de
astăzi, iar organizarea muzeelor cu caracter bisericesc este recunoscută de toţi cercetătorii
în domeniu, ca o necesitate indiscutabilă. În această ordine de idei, înfiinţarea și activitatea
muzeului bisericesc din cadrul Mănăstirii Frumoasa reprezintă o continuitate a tradiţiei
muzeale, pe care vom încerca s-o prezentăm în acest articol.
Cuvinte cheie: patrimoniu cultural bisericesc, muzeu bisericesc, Mănăstirea
Frumoasa.
Necesitatea creării muzeului bisericesc în spaţiul dintre Prut şi Nistru s-a simţit
încă din sec. XIX, când „specializarea muzeelor devenise o stringentă cerinţă pentru mai
multe ţări europene, muzeele speciale fiind susţinute şi promovate atât de comunităţile
ştiinţifice, cât şi de societatea civilă. La răscrucea secolelor XIX şi XX, în muzeografia istorică
din Rusia apare un nou tip de muzeu, un muzeu special – muzeul bisericesc, organizat
cu scopul de a păstra obiectele vechi de cult, pentru a le proteja de distrugeri, pentru a le
cerceta şi, ulterior, a le prezenta publicului interesat de istoria Bisericii Ruse” [1, p. 44].
În acest scop, Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din Basarabia, înfiinţată în
1904 în cadrul Eparhiei Chişinăului, a creat peste doi ani, în 1906, Muzeul Eparhial [2,
p. 5]. „Crearea muzeului a însemnat o manifestare foarte clară a memoriei religioase a
Basarabiei. Prin acest muzeu, gândirea religioasă şi viaţa liturgică din spaţiul nostru şi-a
confirmat identitatea în contextul când Imperiul Rus impunea o uniformizare a cultului
bisericesc” [3, p. 52].
Primul pas în organizarea muzeului bisericesc din Chişinău a fost crearea colecţiilor
din donaţii şi apoi a urmat realizarea muzeului ca instituţie. Deşi, după legile muzeografice,
un muzeu trebuie făcut pentru colecţii şi nu invers, colecţiile pentru muzeu [1, p. 45].
Însă această abatere de la regulă era specifică pentru Imperiul Rus, unde centrul decidea
direcţia şi nivelul dezvoltării culturale a popoarelor din cadrul imperiului. Prin urmare,
prima donaţie pentru viitorul muzeu a oferit Casa Eparhială. Pe parcursul anilor următori,
din donaţii au fost adunate mai multe colecţii, în baza cărora au fost create secţiile: Obiecte
de cult, Carte religioasă, Icoane, Veşminte bisericeşti, Numismatică ş.a. Muzeului i-au
fost donate numeroase piese de patrimoniu nu numai de către slujitorii Bisericii, dar şi
de mulţi oameni de cultură, reprezentanţi ai nobilimii şi oameni de rând. Printre nobilii
care au contribuit la dezvoltarea Muzeului Bisericesc se numără familiile Suruceanu,
Sofronovici, Kurdinovski [2. p. 5-6]. „Expoziţia permanentă a muzeului era structurată

Buletin Ştiinţific. Revistă de Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie Volumul 21 (34)

Romeo CEMÂRTAN 213

în trei compartimente, materialul fiind organizat după tipologia sa: manuscrise şi carte
veche, veşminte bisericeşti, icoane” [1, p. 45]. În anul 1912 sediul Muzeului Bisericesc se
stabileşte în Casa Eparhială, fiind deschis pentru public trei zile pe săptămână.
Graţie eforturilor depuse de Societatea Istorico-Arheologică Bisericească, către anul
1918 Muzeul de Antichităţi Bisericeşti dispunea de un important şi valoros patrimoniu
constituit din bogate colecţii de carte veche moldovenească, tipărită în sec. XVII-XIX,
obiecte de cult, numismatică, arheologie, fotografii, ce reprezentau istoria Bisericii din
Basarabia. El a devenit al doilea muzeu public care, alături de Muzeul Zemstvei, devenise
un important centru de păstrare şi valorificare a patrimoniului cultural al Basarabiei [2,
p. 7-9]. „Chiar dacă erau utilizate diverse noţiuni: Muzeu bisericesc, Muzeu de antichităţi
bisericeşti, Muzeu istorico-arheologic, Muzeu de artă religioasă, trebuie de menţionat că
toate aceste denumiri reflectau esenţa unuia şi aceluiaşi concept de muzeu bisericesc, de
fapt, un muzeu de istorie a Bisericii basarabene” [1, p. 46].
În perioada interbelică, după Marea Unire, Muzeul Bisericesc din Chişinău a
cunoscut o nouă perioadă de dezvoltare, în care cultura şi tradiţiile naţionale erau susţinute
şi promovate de Biserică. Datorită eforturilor comune muzeul a devenit faimos nu numai
în Basarabia, dar şi în întreaga Românie. Astfel, „în anul 1925 muzeul a fost vizitat de
regele Ferdinand I. În decursul anilor, renumiţi oameni de cultură şi ştiinţă, ca N. Iorga, I.
Nistor, I. Minea, C. Giurescu, A. Lepădatu, Şt. Coibanu, ziarişti şi oaspeţi străini au făcut
cunoştinţă cu exponatele acestui muzeu. În perioada interbelică, directori ai muzeului au
fost I. Parhomovici, apoi C. Tomescu şi P. Mihail” [2, p. 10].
Către anul 1928 colecţia de carte din cadrul muzeului a ajuns la 1100 volume, dintre
care unele cărţi rare datau din sec. al XVII-lea [4, p. 35]. „Pe lângă colecţiile constituite în
perioada ţaristă au fost create o bogată colecţie de hărţi şi publicaţii moldoveneşti, editate
în Basarabia între anii 1812-1918, o mare colecţie de carte românească. Numai în anul
1929 în muzeu au intrat 841 de cărţi” [2, p. 11]. O colecţie aparte constituiau icoanele
de provenienţă autohtonă şi străină, aduse la muzeu din toate regiunile Basarabiei. „Din
cele 50 de icoane din patrimoniul muzeal, lucrate în diverse stiluri, cunoscute în sec.
XVIII-XX, unele erau de o valoare incontestabilă şi reprezentau şcolile moldoveneşti,
ruseşti, lipoveneşti, bulgăreşti şi greceşti. Majoritatea icoanelor erau pictate în lemn. Un
loc aparte ocupa o cruce de chiparos, datată cu sec. XV, pe care erau incrustate cele 12
praznice domneşti” [2, p. 12].
Dezvoltarea firească a Muzeului Bisericesc a fost stopată după anexarea Basarabiei
de către URSS. În perioada stăpânirii sovietice, din 1940-1941, cele mai de preţ obiecte
din muzeu au fost ridicate de noua administraţie, pentru a completa, probabil, fondurile
muzeelor din Rusia [5, p. 14]. Chiar dacă în timpul Războiului al Doilea Mondial
autorităţile române au restabilit activitatea muzeului, totuşi, din cauza condiţiilor şi a
timpurilor vitregi, această instituţie culturală niciodată nu a putut să atingă nivelul de
altădată. După evacuarea colecţiilor, în 1944, în România, urma Muzeului Bisericesc din
Chişinău se pierde, încât după 1948 soarta lui nu este cunoscută [5, p. 32-33].
Instaurarea regimului sovietic în Basarabia, în 1944, şi politica antireligioasă
promovată de noua stăpânire au făcut imposibilă ideea reînfiinţării Muzeului Bisericesc din
Chişinău. Închiderea în masă a bisericilor şi mănăstirilor ortodoxe, confiscarea bunurilor şi
obiectelor religioase, distrugerea lor intenţionată (cum s-a întâmplat în cazul mănăstirilor
Bocancea [6, p. 11], Călărășeuca [6, p. 18], Dobrușa [6, p. 42], Vărzărești [6, p. 101], etc.) sau
transmiterea lor, pentru păstrare, în gestiunea muzeelor (ex. veşminte şi obiecte religioase
din biserica Cuvioasa Parascheva din satul Nişcani, r. Călăraşi, transmise Muzeului de

Volumul 21 (34) Buletin Ştiinţific. Revistă de Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie

214 MUZEUL BISERICESC DIN MĂNĂSTIREA FRUMOASA – CONTINUITATEA TRADIŢIEI MUZEALE

Ethografie şi Istorie Naturală, în 1975, iar cele din biserica Adormirea Maicii Domnului
din Chişinău, transmise aceluiaşi muzeu, în 1962), au avut ca scop nu numai lichidarea
demersului religios în viaţa socială, dar şi transformarea identităţii culturale a populaţiei
din RSSM în una nouă, cea sovietică. Obiectele bisericeşti transmise muzeelor antireligioase
aveau menirea să demonstreze toată naivitatea şi decadenţa unei mentalităţi religioase,
creată pentru o manipulare mai uşoară a maselor de către administraţiile presovietice.
Astfel, au fost schimbate valorile culturale, conform ideologiei sovietice, care promova
ateismul şi nouă cultură a maselor, bazată pe dictatura proletară.
După căderea regimului sovietic domeniul religios a recăpătat locul lui fundamental
în viaţa societăţii din R. Moldova. La redeschiderea în masă, în anii `90 ai sec. XX, a
bisericilor şi mănăstirilor ortodoxe, patrimoniul vechi bisericesc a fost pus în circuit.
Credincioşii, salvând multe obiecte religioase de distrugere şi confiscare, le-au adus
în comunităţile parohiale şi monahale reînfiinţate. Însă multe dintre ele necesitau o
restaurare adecvată. Cu părere de rău, factorii de decizie de atunci n-au văzut în restaurarea
patrimoniului o oportunitate, ci l-au înlocuit cu un inventar nou sau l-au reparat în grabă.
Inventarul vechi s-a pomenit inutil, fiind marginalizat în locuri neadecvate sau improprii
păstrării. Ceea ce a condus la deteriorarea sau chiar la pierderea sa irecuperabilă [3, p.
53]. Din acest motiv şi din raţionamente de păstrare a patrimoniului bisericesc s-a simţit
necesitatea organizării muzeului cu profil bisericesc. În sistemul muzeal al Republicii
Moldova, care numără în jur de 106 muzee, ideea reînfiinţării unui astfel de muzeu a
preocupat numeroşi specialişti, îndeosebi din cadrul Muzeului Naţional de Etnografie
şi Istorie Naturală, unde şi astăzi se păstrează o frumoasă colecţie de icoane, veşminte şi
obiecte bisericeşti.
Încercări de a înfiinţa muzee bisericeşti au fost întreprinse în ultimul deceniu în
câteva mănăstiri, între care Căpriana, Curchi, Noul-Neamţ etc. În anul 2005, la iniţiativa
stareţului mănăstirii Frumoasa, Ambrozie Munteanu, a început organizarea muzeului
bisericesc local. Ca şi în cazul primului muzeu bisericesc, înfiinţat în 1906, organizatorii
muzeului de la Frumoasa nu dispuneau de colecţii. În ajutorul lui a venit Muzeul Naţional
de Etnografie şi Istorie Naturală. Din cadrul acestei instituţii, la colectarea viitoarelor
exponate au participat activ cercetătorii Varvara Buzilă, Raisa Tabuică şi Sergiu Pană.
Piese pentru muzeul mănăstirii Frumoasa au fost colectate, în vara anului 2005, din satele
Nişcani, Frumoasa şi Ţibirica, raionul Călăraşi. Au fost strânse peste 140 de piese în stare
bună sau satisfăcătoare, dintre care:
– din satul Nişcani au donat familiile Stratan, Cozlovschi, Erhan, Gheorghiţă:
5 prosoape, un şorţ, o faţă de pernă, un păretar, un covor, un mileu croşetat de masă,
2 scaune, 4 mosorele, un cadril (păretar în pătrăţele), 2 bucăţi de pânză pentru saci, 2
ulcioare, o masă, o traistă, o torcătoare, piese pentru stative, 2 roţi de car, un car pentru
boi, 4 tălpige, 3 suluri, 3 vătale, o depănătoare, o suveică, o tindeche pentru ţesut, o furcă,
o râşniţă, o covată, iţe, 3 budăie, 6 spete, un mâner pentru sofcă, o cheie pentru căruţă, o
piatră de râşniţă, o răzătoare, un fier de călcat, 2 răşchitoare, o icoană, un covor în dame,
un zolnic de cânepă, o panseluţă, 2 vârtelniţe, o troacă din lemn, un slobozitor pentru
stative, un război, un covor miţos (cergă), stative;
– din satul Frumoasa au donat familiile Ciobanu, Ostrovscaia, Muşinschii,
Munteanu: un cântar, o roată de car, un ştiubei de spălat rufe, o beschie, o covăţică de
spălat copii, 4 burluie (ceramică), o răgilă, un bol de sticlă, o cuvertură (cu motivul dobă),
un tortar, un macat, un covor în dame (în două culori):

Buletin Ştiinţific. Revistă de Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie Volumul 21 (34)

Romeo CEMÂRTAN 215

– din satul Ţibirica au donat familiile Plopa, Cibotari, Plop, Moise, Ciobanu,
Bordei, Motricală, Gorceac, Cojocaru: 11 prosoape, un ulcior şi 2 căniţe, o chiuliţă (piuă),
o dorojcă (ţol), un radio cu patefon, un fus, un cleşte, 3 spete, un lăicer, 2 feţe de masă, 7
broderii, iţe, 2 oale, o covăţică, o letcă, 2 fotografii vechi, 3 gavanoase, o lampă de gaz, 2
suveici, 2 pieptene pentru lână1.
Din obiectele colectate de la oameni, cercetătorii MNEIN au ales piesele pentru
viitoarea expoziţie. Tot atunci, pentru amplasarea viitorului muzeu a fost reparată aripa
stângă a Casei Sfântul Gheorghe (fosta casă a şcolii duhovniceşti de la Frumoasa), cu suportul
financiar al PNUD Moldova, în parteneriat cu Departamentul pentru Dezvoltarea Turismului
al Republicii Moldova. Inaugurarea muzeului a avut loc la 28 august 2006 [7, p. 329].
Muzeul mănăstirii Frumoasa cuprinde 3 săli de expoziţie:
I. Expoziţia bisericească (conţine colecţii de icoane, cărţi, obiecte de cult, poze,
cópii ale documentelor de arhivă, legate de istoria mănăstirii).
II. Expoziţia etnoculturală (conţine obiecte populare vechi, specifice zonei, adunate
din gospodăriile ţărăneşti). Expoziţia a fost amenajată cu spijinul şi în conlucrare cu
Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău, coordonatoare: Varvara
Buzilă şi Raisa Tabuică.
III. Expoziţia artizanală (conţine obiecte confecţionate de copiii participanţi la
tabere de creaţie: icoane pe sticlă, broderie, tapiserie, floristică, origami etc).
În continuare, prezentăm cele mai valoroase obiecte din cele două expoziţii
principale – Expoziţia bisericească şi Expoziţia etnoculturală.
Expoziţia I. Colecţia de icoane:
1. Icoana Sf. Nicolae. Pictură pe lemn, stil de Novgorod, sf. sec. XVIII;
2. Icoana Maica Domnului. Pictură pe lemn, stil bizantin, înc. sec. XIX;
3. Icoana Deisis (Iisus pe tron). Pictură pe lemn, stil bizantin, înc. sec. XIX;
4. Icoana Sf. Arhanghel Mihail. Pictură pe lemn, stil moldovenesc, sec. XIX;
5. Icoana Sf. Muc. Varvara. Pictură pe lemn, stil neobizantin, sec. XIX;
6. Icoana Maica Domnului din Kazan. Pictură pe lemn, stil bizantin, sec. XIX;
7. Icoana Maica Domnului Oranta. Pictură pe lemn, anterior îmbrăcată în argint,
sec. XX;
8. Icoana Naşterea lui Iisus. Pictură pe lemn, stil moldovenesc, sf. sec. XVIII;
9. Icoana Mântuitorul. Litografie, înc. sec. XX;
10. Icoana Maica Domnului. Litografie, înc. sec. XX;
11. Icoana Mântuitorul. Pictură pe lemn, îmbrăcată în aramă, sf. sec. XIX;
12. Icoana Pocrovul. Pictură pe zinc, sf. sec. XIX.
13. Icoana Sf.-lor Muceniţe Ecaterina şi Parascheva. Pictură pe lemn, stil
moldovenesc, sec. XVIII;
14. Icoana Sf. Ierarh Nicolae. Litografie, înc. sec. XX.
La această colecţie valoroasă, constituită în perioada anilor 2006-2012, se adaugă
câteva achiziţii noi de icoane:
1. Icoana Răstignire cu patru registre (Maica Domnului, Sf. Nicolae, Sf. Trei Ierarhi,
Sf. Cosma și Damian). Pictură pe lemn, stil bizantin, sf. sec. XVIII;
2. Icoana Adormirea Maicii Domnului. Pictură pe pânză, stil rus clasic, înc. sec. XX;
3. Icoana Maicii Domnului. Pictură pe lemn, stil popular, înc. sec. XX;
4. Icoana Cina cea de Taină. Pictură pe lemn, stil rus clasic, sec. XIX.

Volumul 21 (34) Buletin Ştiinţific. Revistă de Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie

216 MUZEUL BISERICESC DIN MĂNĂSTIREA FRUMOASA – CONTINUITATEA TRADIŢIEI MUZEALE

Expoziţia I. Colecţia de cărţi:

1. Ceaslov. Text chirilic. Tipografia Mitropoliei din Iaşi, 1783;
2. Apanfisma (adunare de flori). Culegere de rugăciuni. Mitropolitul Veniamin
Costachi. Text chirilic. Tipografia mănăstirii Neamţ, 1798;
3. Psaltârea lui David. Text chirilic. Tipografia Exarhicească din Chişinău; 1818;
4. Catavasier. Text chirilic. Tipografia Universităţii Ungare, Buda, 1818. Tipărit de
Zaharia Carcalechi pentru românii ortodocşi din Transilvania;
5. Psaltârea lui David. Text chirilic, 1827. A fost donată mănăstirii Curchi de
ieromonahul Serapion Cazacu. Apoi a fost donată elevului Ciobu Vasile de către egumenul
Paisie Adomniţei de la Căpriana, în 1954, şi a fost reîntoarsă la Căpriana, la 14 mai 2000,
de către familia Ciobu;
6. Apostol. Text chirilic. Mitropolitul Neonil al Moldovei. Tipografia mănăstirii
Neamţ, 1851;
7. Vieţile Sfinţilor. Text ajutător chirilic-latin. Bucureşti, 1859;
8. Psaltârea lui David. Text slavon. Sankt-Petersburg, 1879;
9. Ceaslov Mare. Text chirilic. Mitropolitul Calinic Miclescu. Tipografia Mitropoliei
din Iaşi, 1884;
10. Liturghier. Text chirilic. Tipografia Exarhicească din Chişinău, 1887;
11. Psaltârea lui David. Text chirilic. Are pecetea locaşului ieromonahului
Inochentie „Grădina Raiului”, sec. XIX;
12. Ceasoslov. Text slavon. Copertă pictată, 1890;
13. Combaterea noilor calendarişti. Provenienţă necunoscută, înc. sec. XX;
14. Ceasoslov. Text slavon. Tipografia mănăstirii Poceaev, înc. sec. XX;
15. Ceaslov Mare. Text chirilic (anul ?);
16. Pomelnic. Copertă cu gravură (anul ?).
Expoziţia I. Colecţia de obiecte și veșminte de cult, documente, fotografii:
1. Gramată de dezlegare a păcatelor, semnată de Patriarhul Chiril al Ierusalimului.
Tipografia Mitropoliei din Iaşi, sec. XIX;
2. Cărămidă funerară din mormântul cuv. stareţ Benedict;
3. Trichir pascal. Aramă. Pictură în email, sec. XIX;
4. Sfeşnic Trichir. Aramă, sec. XX;
5. Cruce. Bronz. Sec. XVIII. Provenită de la Junca Mihail din s. Răciula, r. Călăraşi;
6. Pecete pentru prescuri. Sculptură în lemn, sec. XX. A aparţinut mănăstirii
Frumoasa;
7. Foarfece pentru ierurgii. Metal. Sec. XX. A aparţinut mănăstirii Frumoasa;
8. Adormirea Maicii Domnului. Grafică în tuş, pe hârtie, înc. sec. XX;
9. Vederea locurilor sfinte din Ierusalim. Litografie realizată la editura Moisei, din
oraşul Ananiev, înc. sec. XX;
10. Scrisoare trimisă de ieromonahul Maxim, în 1812, din Muntele Athos. Litografie
realizată la Muntele Athos, înc. sec. XIX;
11. Fotografie veche a bisericii Adormirea Maicii Domnului din mănăstirea
Frumoasa, realizată la înc. sec. XX;
12. Fotografie veche a mănăstirii Frumoasa, realizată în perioada interbelică. În
ograda mănăstirii pozează personalul mănăstirii;
13. Clopot bisericesc turnat la fabrica Oloveanishnikova din Iaroslavl, Rusia, sec.

Buletin Ştiinţific. Revistă de Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie Volumul 21 (34)

Romeo CEMÂRTAN 217

XIX;
14. Acoperământ bisericesc cu scena Punerea în mormânt a Domnului Iisus Hristos.
Confecţionat din brocart, sf. sec. XIX;
15. Felon preoţesc. Confecţionat din brocart, sec. XX;
16. Felon preoţesc. Confecţionat din brocart, sec. XX;
17. Felon preoţesc. Confecţionat din brocart, sec. XX;
18. Veşminte arhiereşti. Confecţionate din brocart, sec. XX;
19. Toiag arhieresc. Confecţionat din lemn, sec. XX.
Expoziţia II. Obiecte etnoculturale:
1. Covor moldovenesc vechi cu motive florale. Confecţionat din lână, sf. sec. XIX
– înc. sec. XX;
2. Covor moldovenesc vechi cu motive florale. Confecţionat din lână, înc. sec. XX;
3. Covor moldovenesc vechi cu motive florale, ordonate în două registre.
Confecţionat din lână, înc. sec. XX;
4. Covor moldovenesc vechi cu motive florale. Confecţionat din lână, sec. XX;
5. Covor moldovenesc miţos (cergă). Confecţionat din lână, sec. XX;
6. Suman bărbătesc. Confecţionat din lână, sec. XX;
7. Păretar cu motive geometrice. Confecţionat din lână, sec. XX;
8. Păretar cu motive geometrice. Confecţionat din lână, sec. XX;
9. Păretar cu motive geometrice. Confecţionat din lână, sec. XX;
10. Păretar cu motive geometrice. Confecţionat din lână, sec. XX;
11. Ciutură de lemn pentru fântână, sec. XIX;
12. Covată pentru frământarea pâinii, sec. XIX;
13. Gealău, prima jum. a sec. XX;
14. Fier de călcat, sf. sec. XIX;
15. Fier pentru exerciţii fizice, sec. XX;
16. Valiză, sec. XX;
17. Cântar ţărănesc, sec. XIX;
18. Ulcioare pentru apă, lapte şi vin, sec. XIX şi XX;
19. Burlui, sec. XX;
20. Oale, sec. XX;
21. Piuă pentru zdrobirea grăunţelor, sec. XIX;
22. Budăi pentru alegerea untului, sec. XIX;
23. Ştiubei de rufe, cu capac de la putina de brânză, sec. XIX;
24. Pieptene pentru lână, sec. XIX;
25. Vârtelniţă, sec. XIX;
26. Fus, sec. XIX;
27. Pânză pentru sac, sec. XX;
28. Cicârâc, sec. XIX;
29. Spată pentru stative, sec. XX;
30. Letcă pentru depănat, sec. XIX;
31. Roată de tors, înc. sec. XX;
32. Oboroc pentru grăunţe sau făină, sec. XIX;
33. Pieptene pentru lână, sec. XIX;
34. Stativ (dispozitiv orizontal), sec. XX;

Volumul 21 (34) Buletin Ştiinţific. Revistă de Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie

218 MUZEUL BISERICESC DIN MĂNĂSTIREA FRUMOASA – CONTINUITATEA TRADIŢIEI MUZEALE

35. Ladă pentru zestre, sec. XIX;

36. Ladă pentru zestre, sec. XIX:
37. Scaun din nuiele, cu ornament imprimat. Confecţionat la mănăstirea Hârbovăţ,
sec. XIX;
38. Scaun din nuiele, cu ornament imprimat. Confecţionat la mănăstirea Hârbovăţ,
sec. XIX;
39. Scaun din lemn sculptat. Confecţionat în sec. XX;
40. Prosop din borangic cu motive tradiţionale. Confecţionat în sec. XX;
41. Prosop cu horboţică, brodat cu motive florale. Confecţionat în sec. XX;
42. Prosop cu horboţică brodat cu motive florale. Confecţionat în sec. XX.
În prezent, gestionarea şi dezvoltarea Muzeului Bisericesc din mănăstirea Frumoasa
este supravegheată şi dirijată de către egumena Benedicta Mura, care conduce obştea
monahală alcătuită din 13 călugăriţe şi 8 surori de ascultare. Pentru anul 2014 egumena
Benedicta preconizează mutarea sălilor de expoziţie în noile încăperi, recent reparate şi
amenajate special pentru muzeu. Aceste săli sunt mult mai spaţioase, ceea ce va permite
expunerea mai multor obiecte bisericeşti şi etnografice, acumulate la mănăstire în ultimii
şapte ani, care din lipsă de spaţiu au fost depozitate şi nu s-a bucurat, până în prezent, de
aprecierea specialiştilor şi vizitatorilor muzeului. Sperăm că amenajarea expoziţiei noi, la
care cu siguranţă vor participa şi cercetătorii din cadrul MNEIN, va contribui la dezvoltarea
firească a Muzeului Bisericesc din mănăstirea Frumoasa, la preluarea experienţei muzeale
de la Frumoasa de către alte mănăstiri din republică şi, cel mai important, la întărirea
colaborării insituţiilor culturale laice cu cele bisericeşti, pentru promovarea comună a
patrimoniului cultural-religios din spaţiul R. Moldova.
Bibliografie
1. Ploșniță E. Două concepte: „Muzeu Bisericesc” și „Muzeu Antireligios” al ateismului
științific în muzeografia basarabeană din secolul XX. În: Muzeul Bisericesc din Chișinău –
Geneză. Împliniri. Pribegii. Chișinău: Editura EcoEtnoMuseum, 2006, p. 44-51.
2. Ursu M. Organizarea și evoluția primului muzeu bisericesc din Basarabia În: Muzeul
Bisericesc din Chișinău – Geneză. Împliniri. Pribegii. Chișinău: Editura EcoEtnoMuseum,
2006, p. 5-13.
3. Brihuneț E. Reînființarea Muzeului Antichităților Bisericești – o necesitate pentru
spiritualitatea noastră. În: Muzeul Bisericesc din Chișinău – Geneză. Împliniri. Pribegii.
Chișinău: Editura EcoEtnoMuseum, 2006, p. 52-54.
4. Danilov M. Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din Basarabia și problema
cărților românești de colecție. În: Muzeul Bisericesc din Chișinău – Geneză. Împliniri. Pribegii.
Chișinău: Editura EcoEtnoMuseum, 2006, p. 35-43.
5. Grițco A., Stăvilă V. Pribegiile Muzeului Bisericesc din Chișinău după 1944 (După
jurnalul lui Paul Mihail). În: Muzeul Bisericesc din Chișinău – Geneză. Împliniri. Pribegii.
Chișinău: Editura EcoEtnoMuseum, 2006, p. 14-34.
6. Cemârtan R. Mănăstirea Bocancea; Mănăstirea Călărășeuca; Mănăstirea Dobrușa;
Mănăstirea Vărzărești. În: Locașurile sfinte din Basarabia. Chișinău: Editura Alfa și Omega,
2001, p. 100-102.
7. Brihuneț M. Mănăstirea Frumoasa. În: Mănăstiri și schituri din Republica Moldova.
Chișinău: Institutul de Studii Enciclopedice al Academiei de Științe a Moldovei, 2013, p. 307-333.

Notes
1
Act de donație nr. 1-4 din 2005, arhiva MNEIN.

Buletin Ştiinţific. Revistă de Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie Volumul 21 (34)

Romeo CEMÂRTAN 219

Abstract
THE CHURCH MUSEUM FROM THE FRUMOASA MONASTERY – THE
CONTINUITY OF THE MUSEUM TRADITION. After the Republic of Moldova gained
independence, the church cultural heritage, as a component of the national heritage, has
taken its traditional place in the cultural evolution of the contemporary society. A valuable
part of this heritage was lost hopelessly during the Soviet age, a devastating period for the
Christian continuity in our area. Still, thanks to elder people that had learned during the
interwar period about the Christian values, also due to their families, many of the church
objects were rescued by believers so that, after the Orthodox churches and monasteries had
reopened, they were returned to them, as a part of the religious and cultural circuit. The study
and assessment of this church heritage has become an immediate and long-term priority for
the nowadays museum activities, while the organization of museums with a church character
is acknowledged as an undoubted necessity by all the researches in this field. In this respect,
the foundation and the activity of the church museum within the Frumoasa monastery
represents a continuity of the museum tradition we shall try to present in this paper.
Keywords: church cultural heritage, church museum, the Frumoasa monastery.
Dr. în teologie ortodoxă,
cercetător ştiinţific superior,
Secția Etnografie, MNEIN

Volumul 21 (34) Buletin Ştiinţific. Revistă de Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie