* Punctele de declansare sau locurile de declansare sunt descrise ca puncte hiperiritabile în

muschii scheletici si care sunt asociate cu noduli palpabili în benzile dure de fibre musculare.

Termen adaptat in romana, noduri musculare sau puncte de declansare sunt descrise ca fiind zone
hiperiritabile cu suprafata redusa la nivelul muschilor scheletali, care sunt asociate cu nodulii
palpabili din fibrele musculare supratensionate. Se crede ca nodulii palpabili sunt mici noduri de
contractie si reprezinta o cauza comuna a durerii.

Compresia unui nod muscular poate rezulta in sensibilitate locala, durere radianta sau un raspuns
spasmodic local. Raspunsul spasmodic local nu este insa un spasm muscular, aceasta pentru un
spasm muscular se refera la contractia completa a intregului muschi implicat.

Definitie Trigger Points

Inca din 1942, atunci cand termenul trigger point a fost folosit pentru prima data de catre Dr. Janet
Travell, medic pentru Presedintele USA John F. Kennedy, observatiile clinice au descris urmatoarele
patru caracteristici distincte:

1. Durere in relatie cu un punct discret, iritabil in muschiul scheletal sau fascia, cu alta cauza decat
trauma locala, inflamatie, degeneratie, neoplasm sau infectie;
2. Punctul dureros poate fi simtit ca un nodul la nivelul muschiului, iar un raspuns spasmodic poate
fi obtinut prin smilularea manuala a nodului muscular;
3. Palparea nodului muscular poate crea o stare de disconfort si durere pacientului, iar durerea
poate radia intr-o distributie specifica relationând cu locul palpat;
4. Durerea nu poate fi explicata de examinarea neurologica.

Clasificarile Trigger Points

Nodurile musculare, trigger points, pot fi clasificate ca si potentiale, active sau latente, cheie sau
sateliti si primare sau secundare. Un nod muscular activ este acela care radiaza durerea fie local,
fie catre alta zona (majoritatea radiind durerea catre alte zone urmand ruta nervoasa). Un nod
muscular latent este unul existent, dar care inca nu radiaza durere in mod activ, dar se poate
activa in momentul in care o presiune externa este exercitata asupra sa, direct sau indirect. Nodul
muscular cheie este acela care are un tipar de radiere a durerii de-a lungul caii nervoase si care
poate activa un nod latent sau poate crea un altul. Un nod muscular satelit este un nod
creat/activat de catre un nod cheie. Tratând cu succes un nod cheie, de cele mai multe ori putem
rezolva din start si problema creata de nodul satelit. In contrast, un nod primar poate activa in
multa cazuri un nod secundar in alta structura. Tratamentul nodului secundar, nu asigura prin
definitie si vindecarea celui secundar.

Cauzele potentiale ale Trigger Points

Activarea punctelor de declansare (nodurilor musculare) poate fi cauzata de multipli factori interni
sau externi, incluzand suprasolicitarea musculara acuta sau cronica, activarea prin alte noduri
(cheie/satelit sau primare/secundare), stare patologica, tulburari psihologice (prin imflamatii
sistemice), dezechilibre homeostatice, traume directe, lovituri, accidente grave (cum ar fi
accidentele de masina, ce pot supune muschii unui stres enorm si pot crea instantaneu noduri
musculare, infectii si probleme generale privind sanatatea, cum ar fi fumatul.
Nodurile trigger points se produc numai la nivel muscular, dar valabil pentru orice grupa
musculara.

Tratamentul non-invaziv al Trigger Points (Trigger Point Therapy)

Cele mai eficiente si rapide cai de eliminare a durerii radiante provocate de un nod muscular sunt
dovedite fiind presiunea manuala profunda, masajul adaptat, tapotamentul (o alta forrma de
masaj), vibratiile mecanice, electrostimularea (TENS) si alte tehnici de intindere musculara pasiva.
Unul dintre cele eficiente aparate, folosite in combinatie cu masajul terapeutic localizat, este
Pistolul CAT, un aparat mecanic cu arc, ce supune fibrele musculare unor micro-traumatisme ce
sporesc aportul de sange oxigenat in zona vizata, astfel grabind procesul de vindecare. Spre
multumirea multor pacienti, aceasta tehinica inovativa este deja practicata cu succes la Iasi in
cadrul primului serviciu de kinetoterapie din Iasi la locul de munca, domicliu, locatii partenere si
evenimente sportive.

Cine trateaza Trigger Points ?

Riscurile in aceasta terapie sunt minore spre inexistente, in conditiile in care manevrele sunt
executate de buni cunoscatori ai anatomiei si fiziologiei aparatului loco-motor uman. De accea,
pentru cele mai bune rezultate, este recomandata interventia unui kinetoterapeut sau a unui alt
specialist cu competente musculo-scheletale.

Mobilizarea pasiva
Tehnicile pasive si cele active ale kinetoterapiei se completeaza si nu se poate pune in discutie
ca se opun. Acolo unde tehnicile pasive sunt contraindicate actioneaza tehnicile active si invers.
Ca tehnica de lucru, miscarea pasiva este utilizata doar in kinetoterapie.
Efectele miscarilor pasive au repercursiuni asupra aparatului locomotor (contribuie la mentinerea
si cresterea amplitudinii articulare, mentinerea si/sau cresterea excitabilitatii musculare,
reducerea contracturilor - retracturilor musculare, declansarea „stretch-reflex-ului” (un reflex
monosinaptic), asupra sistemului nervos si a tonusului psihic (ajuta la mentinerea memoriei
kinestezice pentru un segment anume, a moralului pacientului prin prezenta kinetoterapeutului),
asupra aparatului circulator (prin faptul ca se previne instalarea sau eliminarea edemelor de
imobilizare etc). Toate aceste efecte pe care le are mobilizarea pasiva o fac indispensabila in
recuperarea bolnavilor neurologici, posttraumatici si reumatici.
Intre conditiile care fac posibila realizarea miscarii pasive fac parte si urmatoarele: cunoasterea
in amanunt a istoricului medical pe care pacientul il are; kinetoterapeutul trebuie sa fie un bun
profesionist, trebuie sa existe o buna comunicare intre pacient si kinetoterapeut, tehnica nu
trebuie sa provoace durere deoarece nu trebuie sa se declanseze reflexele de aparare musculara
limitandu-se altfel si mai mult mobilitatea articulara s.a.m.d.
Modalitatile tehnice prin care mobilizarile pasive pot fi realizate includ:

 Tractiunile:
o continue ce pot fi executate doar prin instalatii speciale, frecvent utilizate in
ortopedie;
o discontinue ce pot fi executate prin instalatii similare cu cele continue, dar si cu
mana, de catre kinetoterapeut, frecvent utilizate in cazul articulatiilor cu redori ce
nu ating pozitia anatomica si in cazul articulatiilor dureroase cu contractura
musculara;
o fixatii alternante, o varianta a tehnicii de posturare corectiva.
 Mobilizarea fortata sub anestezie: presupune fortarea redorilor articulare, cu ruperea
brutala a aderentelor din partile moi, o tehnica executata in etape succesive. Avand in
vedere ca implica riscuri este destul de rar folosita.
 Mobilizarea pasiva pura asistata: este o tehnica realizata de kinetoterapeut cu mainile,
care poate sa ofere toate efectele mobilizarii pasive (multe dintre acestea descrise
anterior).
 Mobilizarea autopasiva: aceasta tehnica consta in mobilizarea unui segment cu ajutorul
altei parti a corpului, direct sau prin intermediul unor instalatii.
 Mobilizarea pasiva mecanica: azi se realizeaza cu atele motorizate numite artromotoare.
 Mobilizarea pasivo-activa: folosita pentru reeducarea fortei musculare.

Stretchingul
Fara indoiata o tehnica a carei eficienta a fost dovedita, stretching-ul este in mod frecvent folosit
in kinetoterapia de recuperare in situatii in care se constata un deficit de mobilitate articulara
cauzat de scurtari adaptative ale tesutului moale. Termenul se traduce in limba romana prin
“intindere”. Asadar, in programele de kinetoterapie aceasta tehnica este utilizata cu scopul de a
se intinde in mod progresiv musculatura. La ce ajuta acest lucru pacientul? In primul rand, va
putea executa miscari pe care inainte ori nu putea sa le execute, ori ii provocau dureri mari. In al
doilea rand, pacientul se va bucura de o flexibilitate mai buna. Nu in ultimul rand, prin aceasta
tehnica sportivii pot obtine performante mai bune si pot evita accidentarile datorita faptului ca
musculatura le este pregatita pentru efort.

Tipuri de stretching
Tipologia stretching-ului include:

 Stretching-ul balistic: caracterizat prin faptul ca se realizeaza activ prin folosirea unor
miscari viguroase sau spasmotice, folosindu-se impulsul corpului sau al unui membru cu
scopul ca o intindere sa depaseasca fortat raza normala a miscarii si apoi sa revina in
pozitia initiala. Acest tip de stretching nu isi aduce aportul la flexibilitate, in schimb poate
duce la contractarea muschilor si, din aceasta cauza, se poate ajunge la accidentari.
Pana nu de mult timp, utilizat cu precadere in sport, azi este mai putin practicat tocmai din
cauza faptului ca reprezinta un potential pericol in producerea de accidentari.
 Stretching-ul dinamic: consta in realizarea unor miscari voluntare lente (fiecare pozitie
este tinuta pentru mai putin de o secunda) incercandu-se o trecere blanda peste punctul
maxim al amplitudinii posibile de miscare. Viteza si amplitudinea cu care se executa
miscarea se cresc gradual. Stretching-ul dinamic include exercitii precum: rotatiile (ale
degetelor, incheieturilor, umerilor, soldurilor, gatului, picioarelor etc), flexii pentru
mobilitatea gatului, rasuciri ale trunchiului etc;
 Stretching-ul activ (sau stato-activ): caracterizat prin faptul ca se fac miscari voluntare
pentru obtinerea unei amplitudini de miscare maxima, in acest caz neintervenind nicio
forta exterioara.
 Stretching-ul static (sau pasiv): caracterizat prin faptul ca este realizabil cu ajutorul
kinetoterapeutului sau al unui echipament special. In kinetoterapie este recomandat
stretching-ul manual, pasiv. Pentru a se evita stretch-reflex-ul se recomanda executarea
lenta, cu mentinerea intinderii intr-un usor disconfort, timp de 15-60 sec.
 Stretching-ul sportiv: caracterizat de realizarea unei contractii izometrice a muschiului
intins din pozitia maxima de intindere pasiva;

 Conditii de realizare a stretching-

ului
 Inainte de realizarea acestei tehnici kinetoterapeutul va recomanda realizarea unor
tehnici de relaxare generala si masaj de tip profund. Perioada optima din zi pentru
realizarea stretching-ului este aceea in care se inregistreaza cea mai mare capacitate de
mobilitate articulara, adica intre orele 14.30 si 16.30. In tipul realizarii tehnicii de
stretching este necesar sa se respire uniform si linistit. Pozitia persoanei trebuie sa fie
stabila, relaxata si comoda.
 Kinetoterapeutul nu va include in program simultan stretching pe doua grupe musculare; il
poate combina cu tractiunea in ax a articulatiei respective; si dupa stretching-ul unei
grupe musculare va aplica stretching-ul si pe muschii antagonisti – incepand cu
musculatura cea mai contractata. In scopul combaterii tixotropiei (senzatie de greutate in
miscari) stretching-ul trebuie sa fie urmat de miscari active.
 Dupa sedinta care a inclus stretching nu trebuie sa apara spasm muscular, dureri (daca
totusi apar la un interval de doua ore de la terminarea acestuia, se poate presupune ca
intensitatea acestuia a fost prea mare, iar daca durerile se mentin pentru mai mult de 24
de ore, acestea pot indica posibile leziuni) si, de asemenea, nu trebuie sa scada forta
musculara sau sa apara oboseala musculara.
 Beneficii ale stretching-ului
 Ca stretching-ul are numeroase beneficii este indiscutabil. Va poate scuti de dureri, creste
nivelul de energie, va puteti bucura de o flexibilitate sporita, de o gama mai mare de
miscare a articulatiilor, de o mai buna circulatie a sangelui in diferite parti ale corpului, de
o stare de relaxare de o coordonare musculara sporita, de o postura imbunatatita etc.
 Pe masura ce imbatranim, vom constata ca realizam cu greu sau deloc activitatile simple
pe care le faceam odinioara. Ni se va parea dificil sa ne facem pedichiura, sa inchidem
fermoarul de la o rochie, sa ridicam un obiect ce a cazut pe podea s.a.m.d. Un program
regulat de stretching ne poate ajuta sa realizam aceste activitati de zi cu zi mai usor,
pentru o mai lunga perioada de timp.
 Stretching-ul imbunatateste circulatia sangelui la nivelul muschilor si articulatiilor. De
asemenea, imbunatatirea circulatiei sangelui permite tesutului din picioare sa absoarba
nutrienti.
 Pe de alta parte, stretching-ul ajuta la relaxarea muschilor tensionati si la diminuarea
stresului, or sentimentul de relaxare induce un sentiment de bunastare. Stresul provoaca
mai multe complicatii medicale. Gasirea unor modalitati prin care sa se diminueze stresul
va facilita pierderea in greutate si regasirea linistii sufletesti.

 Ce reprezinta Conceptul Mulligan?

 Conceptul Mulligan este un complex de metode de evaluare, diagnostic si
tratament pentru dureri articulare si disfunctii musculo-scheletale, un concept
relativ nou, dar sustinut de evidente clinice si stiintifice.

Tratamentul Mulligan are la baza tehnici simple si eficiente de mobilizari articulare

passive, induse de catre terapeut, combinate cu miscari active, executate de
catre pacient. Este o tehnica de tratament dezvoltata de catre Neozeelandezul
Brian Mulligan, acest concept de mobilizare cu miscare a devenit un tratament
 popular pentru leziunile musculo-scheletice cu impact asupra durerii, reducerii
inflamatiei si inducerea relaxarii.

Principiul de baza este Mobilizare cu Miscare (MWM – Mobilisation with

Movement) iar tehnicile terapiei manuale Mulligan cuprind NAGS (natural
apophyseal glides) ce presupune mobilizarea apofizelor vertebrale, SNAGS
(sustained natural apophyseal glide) ce presupune o mobilizare sustinuta a
apofizelor vertebrale si SMWAMS (spinal mobilization with arm movements) ce
presupune mobilizarea coloanei vertebrale asociata cu miscarea bratelor.

NAGS – aceste manevre terapeutice, ofera terapeutului oportunitatea de a evalua

cat si de a trata pacientul intr-un lant kinetic inchis prin aplicarea mobilizarilor
articulare acolo unde pacientul simte in mod regulat simptomele.
SNAGS – acestea presupun atat mobilizarile apofizelor vertebrale cat si miscarile
fiziologice active din partea pacientului.

Totul incepe cu o evaluare si in functie de semnele ce apar, terapeutul va

recomanda un protocol de recuperare continand tehnicile Mulligan. Pentru
aplicarea acestei tehnici, este esential sa nu apara durere atat la momentul in
care se executa mobilizarea sustinuta (repozitionarea componentei articulare) cat
si in timpul miscarilor ce vor avea loc; imbunatatirea functiilor trebuie sa apara
imediat si efectul (imbunatatirea obtinuta) trebuie sa fie de lunga durata. In
situatia in care aceste efecte nu sunt obtinute, tehnica MWM nu este indicata ca
parte a protocolului de recuperare.

In prima instanta, aceasta metoda a fost folosita la nivelul coloanei cervicale, dar
cu timpul s-a dezvoltat foarte rapid si eficient cu aplicabilitate pe toate ariile
coloanei vertebrale pana la cele mai periferice articulatii (picior si mana).

 Principii de aplicare a terapiei manuale Mulligan:

 1. Fizioterapeutul trebuie sa identifice semnele precum, o pierdere in amplitudine
a miscarilor articulare, durere asociata cu miscare sau durere asociata cu
activitati functionale specifice in timpul evaluarii
2. Se aplica accesoriul de mobilizare articulara (perpendicular sau parale cu
planul articulatiei), accesoriul (cureaua Mulligan) aluneca, trage componenta
articulara in pozitia dorita fara sa produca durere.
3. Fizioterapeutul trebuie sa acorde atentie sporita pacientului incat sa se asigure
ca nu apare durerea in timpul mobilizarilor.
4. In timp ce accesoriul (cureaua Mulligan) este mentinuta in tensiune, se solicita
pacientului sa execute miscare din articulatia mobilizata, in directia restrictionata,
pentru a verifica daca semnele initiale s-au imbunatatit. Scopul este de a executa
miscari fara aparitia durerilor din stadiul initial.
5. In cazul in care durerea inca este prezenta, indica faptul ca terapeutul nu a
gasit directia corecta, trebuie accentuat gradul de mobilizare, nu este depistata
aria potrivita (segment al coloanei vertebrale) sau tehnica nu este recomandata
ca indicatie de recuperare.
 6. In momentul in care durerea este depistata corect si unghiul de mobilizare
setat, miscarile se repeta de aproximativ 10 ori a cate 3-4 seturi.
7. Treptat terapeutul revine in pozitia in care durerea era prezenta reducand
asistenta acordata pacientului pana la momentul in care pacientul este in masura
sa execute miscarea activa, fara durere.

Aplicarea acestui concept este recomandata in durerea non-inflamatorie, durere

acuta survenita in urma unei accidentari, pierderea amplitudinii miscarilor
articulare in urma unor probleme articulare (artrita, artroza), in urma interventiilor
chirurgicale la nivelul coloanei vertebrale, dureri de cap si ameteala cauzate de
problemelor cervicale, entorsa de glezna, epicondilita laterala (cot de tenismen),
umar dureros cu restrictia miscarii de flexie sau abductie cat si alte afectiuni ce
restrictioneaza miscarea fireasca in articulati

Tape kinesiologic
Cu ocazia diverselor evenimente sportive, cum sunt de exemplu Jocurile Olimpice, dar
nu numai, se pot observa pe corpurile atleților o serie de bandaje, diferind culorile,
lățimea, forma, zona de amplasare a benzilor etc.

Acestea se numesc bandaje/ benzi kinesiologice sau mai pe scurt „kinesio tape”.
Benzile kinesiologice sunt recomandate pentru a oferi un suport extern auxiliar
musculaturii, ligamentelor și tendoanelor, fiind eficiente și în diminuarea durerilor
locale, respectiv grăbirea recuperării și a vindecării traumatismelor asociate activităților
sportive.

Bandajele kinesiologice diminuează disconfortul și facilitează drenajul limfatic

„suspendând” pielea la nivel microscopic. De asemenea, se menționează beneficiile
aplicării acestora pentru a reduce durerea și inflamația, pentru a destinde musculatura
suprasolicitată, a atenua oboseala musculară și a oferi suport extern musculaturii pentru
a desfășura activitatea fizică susținută.

Modul de acțiune al benzilor este reprezentat de răspunsul neuromuscular (feedback),

numit propriocepție, care inhibă (relaxează) sau facilitează contracțiile puternice
(violente) ale mușchilor și previne suprasolicitarea tendoanelor.

Recomandările pentru a beneficia de această tehnică pot include reabilitarea în urma

traumatismelor sportive, sindromul de tunel carpian, hernia de disc, afecțiuni la nivelul
genunchilor sau a umerilor, dar și multe alte condiții printre care și durerile de cap.

În ceea ce privește eficiența, unele analize sistematice care au apreciat utilizarea în

practica clinică a bandajelor kinesiologice la persoanele cu afecțiuni musculo-scheletale,
nu au remarcat efecte majore ale acestei metode, în special în cazul condițiilor cronice.
 Totuși, o publicație recentă în British Journal of Sport Medicine a menționat faptul că,
„bandajarea kinesiologică este superioară intervențiilor minime pentru diminuarea
durerii.”

În cadrul altor studii au fost remarcate de asemenea, posibile beneficii asupra durerii și/
sau a gradului de mobilitate, însă dovezile nu sunt conclusive.

Cu toate acestea, recomandarea și utilizarea acestei tehnici este acceptată în

recuperarea afecțiunilor întâlnite mai ales la sportivi, dar și în rândul populației generale,
fiind încadrate în categoria produselor de bandajare frecvent utilizate în medicina
sportivă.

Deși nu există o diferență fizică sau chimică între diversele culori ale benzilor
kinesiologice, respectarea unor principii de bază specifice tehnicilor de bandajare și
alegerea unui specialist care întrunește standardele educaționale aprobate de Kinesio
Taping Association sau alte instituții afiliate constituie premisele unui prognostic
favorabil.

Sursa: Science Alert

TECAR AVANTAJE

TECAR terapia este o terapie non invazivă şi nedureroasă care provoacă pacientului o
senzaţie plăcută şi relaxantă. Solicită puternic mecanismele celulare şi măreşte activarea
proceselor naturale de auto-reparare şi antiinflamatorii, ajungând în straturile profunde.
Este posibilă efectuarea aplicaţiilor imediat după trauma sau în faza acută a unui proces
inflamator, garantând rezultate notabile în timpi scurţi.

Unul dintre cele mai moderne tratamente folosite cu succes la ora actuala este terapia
TECAR. Dovada a modului in care tehnologia avansata poate fi utilizata in medicina, Transferul
Energetiv Capacitiv si Rezistiv (TECAR) reprezinta o terapie noninvaziva si foloseste curenti de
inalta frecventa care intra in tesut si se transforma in caldura.

Ajuta la vindecarea afectiunilor osteoarticulare (dureri umar, cot, mana, sold, genunchi, picior,
umflaturi ale articulatiilor, dureri musculare) si musculo-tendinoase (de la nivelul muschilor si al
tendoanelor), dar si la prevenirea accidentarilor ulterioare recuperarii. De asemenea, accelereaza
procesele metabolice naturale de vindecare a tesuturilor.

Senzatia pe care pacientul o percepe in timpul terapiei este placuta, de caldura, similara cu cea a
unui masaj. Efectul este rapid - inca de la prima sedinta, durerea pacientului se reduce
considerabil.

INDICAŢII

 Terapia TECAR este indicată în particular patologiilor sistemului osteo-mio-articular

 Lombalgie - Lombosciatalgie
 Tendinopatie - Tenosinovite - Peritendinite
 Bursite
 Capsulite, Fasceite
 Patologii osteocondrale
 Contracturi, întinderi şi leziuni musculare
 Traume discorzive şi contuzionale
 Efecte secundare (sechelare) ale tenorafiei, Bolii Quervain şi Dupuytren
 Codopatie patelară
 Coxartroză
 Periartrita umărului
 Pinteni calcanieni

Efectul terapeutic al terapiei TECAR va fi maximizat când operatorul acompaniază

aplicaţia energetică cu o mobilizare la punct în funcţie de zona corporală tratată
sau de patologia subiectului.

CONTRAINDICAŢII

 Pacemaker
 Graviditate
 Insuficenţă venoasă
 Cancer osos
 Osteoporoz

 Hematoane recente

1. HOME Crioterapia
Crioterapia reprezinta utilizarea generala sau locala a temperaturilor scazute in domeniul
medical. Crioterapia se utilizeaza pentru tratarea diferitelor leziuni articulare sau musculare,
primele cazuri in care s-a folosit aceasta metoda de tratament, datand inca din secodul XXVII.
Scopul acesteia este de a:
- diminua cresterea si reproducerea celulara (metabolismul celular),
- de a favoriza supravietuirea celulara
- de a scadea procesul inflamator
- de a scadea durerea si a combate spasmele, de a promova vasoconstrictia.

. Favorizeaza circulatia sangvina: Crioterapia imbogateste sangele cu nivele crescute de

oxigen si ajuta in livrarea de nutrienti vitali de-a lungul intregului corp. S-a demonstrate legatura
dintre nivelele scazute de oxigen in sange si susceptibilitatea la diverse boli si la un sistem
imunitar deficitar.

2. Imbunatatirea sistemului imunitar: Odata cu favorizarea circulatiei sangvine, vor creste

nivelurile nutritive si de oxigenare, stimulandu-se rapid sistemul imunitar. Astfel, se vor normaliza
dezechilibrele hormonale, acesta fiind unul dintre cele mai importante beneficii ale cioterapiei.

3. Imbunatatirea starii de energie si a fortei: In momentul in care organismal intra intr-o stare
de alerta prin imbunatatirea sistemului imunitar, unul dintre cele mai frecvente efecte ale terapiei
descrise in literatura constau in cresterea nivelului de energie si o forta consecventa.

4. Diminuarea starii de oboseala: Pe masura ce acumulati mai multa energie si forta in urma
sesiunilor de crioterapie, veti observa si ca va veti simti din ce in ce mai putin obosit.

5. Adjuvant in recuperarea patologiilor sportive: In timp ce kinetoterapia reprezinta

modalitatea standard de recuperare a leziunilor sportive, din ce in ce mai multi sportive de
performanta isi indreapta atentia catre crioterapie pentru o radida scadere a durerii si un proces
de recuperare mai rapid. Datorita efectelor adverse aproape inexistente, crioterapia si-a castigat
rolul de adjuvant al recuperarii in lumea sportului, atat profesionista cat si la sportivii amatori.
6. Metoda eficienta de scadere a durerii: In vreme ce pielea se va raci la aproximativ 10-12
grade Celsius, temperatura de baza a corpului va ramane, in principiu, aceeasi in timpul
tratamentului prin crioterapie si va prezenta o usoara descrestere la sfarsitul sedintei. Aceasta
terapie prin raciere va promova stimularea eliberarii de endorfine, ce vor favoriza analgesia.
Crioterapia folosita in scopul scaderii durerii a devenit populara in anii 1970 atunci cand i s-a
demonstrat utilitatea in combaterea durerilor reumatice. De atunci a fost folosita ca o modalitate
de tratament suplimentara pentru multe alte probleme de sanatate, incluzand aici si leziunile
sportive, precum si afectiunile musculare generale, durerile articulare sau procesele inflamatorii.

7. Scade timpul necesar recuperarii: Crioterapia a beneficiat de o atentie sporita din partea
sportului datorita beneficiilor anti-inflamatorii si analgezice.

8. Sporeste concentrarea: Poti fi surprins sa afli ca performantele tale sportive depind si sunt
corelate in buna masura cu capacitatile tale cognitive, incluzand aici concentrarea si memoria. O
concentrare mai buna asupra scopurilor tale te face, ca o regula generala, mai productiv.

9. Combaterea insomniei si un somn mai bun: Un somn prost va compromite producerea de

melatonina, va suprima sistemul imunitar si va conduce la rezistanta la insulina. Insomnia sau
somnul deficitar contribuie la o multitudine de afectiuni medicale, incluzand aici afectiuni
digestive, problem de greutate sau infectii si chiar cancer sau diabet. Cancerul de prostata la
barbati si de san la femei au fost corelate cu modele de somn deficitare.

10. Starea generala de bine: Odata cu imbunatatirea sistemului imunitar si a fluxului sangvin, cu
cresterea puterii de concentrare si cu un somn mai bun, se va imbunatati si starea generala a
dumneavoastra. De asemenea, crioterapia s-a dovedit a fi eficienta in combaterea stresutui,
durerilor musculare sau articulare, chiar si in patologii precum eczema sau psoriazis.

Terapia extracorporala shockwave (ESWT) pentru tratamentul tulburarilor musculo-

scheletice (MSK) a evoluat în Europa la începutul anilor 1990. ESWT este un derivat al
litotritiei mecanice – spargerea si faramitarea pietrelor renale cu ajutorul undelor sonice.
ESWT este foarte valoroasa în tratarea diferitelor tulburari ale scheletului si musculaturii
inclusiv fasciita plantara, epicondilitia, tendinite si in osificarea deficitara a fracturilor. În toate
situatiile medicale, se considera ca este de preferat utilizarea unei metode alternative non-
invazive in detrimentul interventiei chirurgicale. Indiferent de patologia pentru care ESWT
este utilizata, aceasta terapie ar trebui luata in considerare in cazul in care alte terapii
incercate au esuat. ESWT a devenit procedura non-invaziva cu riscuri minime in tratarea
unor afectiuni cronice, cum ar fi fasciita plantara. ESWT faciliteaza recuperarea pacientilor si
revenirea la activitatile cotidiene in cel mult doua zile cu reluarea imediata a celor mai multe
ocupatii si a programului normal.

Terapia Shockwave ( unde de soc) ESWT

Tratament efectiv, neinvaziv al durerilor asociate sistemului musculo-scheletal

O noua tehnologie cu efecte medicale dovedite in peste 80% din aplicatiile indicate.

Ameliorare rapida a durerii.

Restaurarea mobilitatii.
Fara anestezie, fara medicamente.
Fara efecte adverse.
Aplicatii in ortopedie, recuperare si medicina sportiva.

Efecte medicale:
– imbunatatirea metabolismului si a microcirculatiei
– decalcificarea fibroblastelor
– imbunatatirea productiei de colagen
– detensionarea musculaturii
– eliminarea rapida a substantei P

Afectiuni tratate cuTerapia Shockwave:

– Iritare dureroasa a tendoanelor ca urmare a suprasolicitarilor sau ca urmare a

proceselor degenerative

– Terapia durerii prin tratamentul punctelor de acupunctura.

– Dureri acute si cronice la spate, umar, gât, genunchi, etc din cauza muschilor scurtati
sau ingrosati permanent

– Dureri menstruale si premenstruale.

– Puncte de declansare a durerii (Trigger Points)

– Sindrom de umar dureros( tendinite, calcificari,sindromul umarului inghetat)

– Epicondilita laterala/mediala

– Exostoza articulatiilor mici ale mainii in cazul artrozei

– Dureri in zona inghinala

– Dureri in insertia ligamentelor poplitee

– Achilodinie

– Fasciita plantara

– Sindrom tibial anterior

– Sindrom patelar

– Bursita trohanteriana
– RizartrozaOsteoporoza

– Osteopatie

LASERTERAPIE
LASER – adică Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation (amplificare
luminii prin stimularea emisiei de radiaţii), reprezintă o formă modernă de terapie
fizicală, cu multiple utilizări în medicină şi fizioterapie.

Caracteristicile fizice fundamentale ale radiaţiei laser sunt:

monocromatismul – radiaţia menţine o singură lungime de undă;
polarizarea – orienţărea spaţială a undelor pe o arie definită este absolută;
coerenţă – maximile şi minimile tuturor undelor sunt identice în timp.

În domeniul recuperării medicale, în general, şi al fizioterapiei, în special, cei mai

utilizaţi laseri sunt pentru biostimulare, laseri de putere mică. Ei sunt atermici şi au
importante efecte terapeutice, aşa cum vom vedea mai departe.

Laserii biostimulanţi cei mai utilizaţi sunt laserii cu cu dioda semiconductoare (Ga-As
sau Ga-A1-As), în spectru invizibil, inflaroşu (790-940 nm) şi regim pulsat.

Apariţia efectelor terapeutice este datorată absorţiei luminii lase la nivelul

cromoforilor tisulari, fotoreceptori sensibili la o anumită lungime de undă laser. Unda
laser penetrează organismul datorită existenţei în ţesuturi a unor spaţii interatomice
sau intermoleculare, preformate, pe care radiaţia laser accesează cu usurinţă.

Efectul analgezic şi mecanismele sale

Analgezia este unul dintre cele mai importante efecte terapeutice ale stimulării cu
laser de mică putere, asupra căruia toţi autorii şi utilizatorii sunt de acord. Ea este o
certitudine, iar asocierea cu alte proceduri fizicale anelgezice creste eficienţă
tratamentului.
Analgezia asigurată de biostimularea laser nu are afecte secundare, reduce
consumul de medicamente, analgetice de toate tipurile, antiinflamatoare cu efect
secundar anagetic etc., şi poate fi utilizată chiar şi în afecţiuni maligne (Lumnita
Sidenco).
Analgezia este mai eficientă pe articulaţii superficiale şi mai puţin eficientă în cazul
unui pacient cu ţesut adipos bogat reprezentat, sau mase musculare voluminoase.
De asemenea, metoda este puţin eficientă sau ineficientă în durerea profundă,
viscerală.
Producerea analgeziei implica mecanisme periferice şi mecanisme centrale. La nivel
periferic se constată scăderea concentraţiei unor substanţe ca: histamina,
serotonină, bradichinină, enzime proteolitice. Aceasta se realizează datorită
vasodilataţiei produse de laseri. Transmisia durerii la nivel central este scăzută de
biostimularea laser prin influienţarea echilibrului ionic de membrană. Biostimularea
laser influienţează în sens pozitiv percepţia durerii la nivelul sistemului nervos central
şi determină creşterea concentraţiei endorfinelor.

Efectul biostimulant-trofic tisular şi mecanismele sale

Biostimularea laser are un efect stimulator al troficităţii locale, de creştere a sintezei

proteice, de creştere a metabolismului energetic, în general, de stimulare a tuturor
funcţiilor celulare, inclusiv de stimulare a diviziunii celulare.
Lumina laser stimulează circulaţia locală, determină creşterea concentraţiei de
substanţe nutritive şi realizează o ,,oxigenare” celulară. Biostimularea laser
determină creşterea activităţii energetice şi enzimatice celulare. Se va modifica şi
activitatea mitocondrială; ceea ce va determina stimularea sintezei de ADN şi ARN.
În continuare, va fi accelerată rata de diviziune celulară. Din acest motiv este
contraindicată biostimularea laser la pacienţii cu afecţiuni neoplazice.
La nivelul cartilajului articular, există autori care observă efectul de creştere a
celulelor cartilaginoase, cu regenerarea cartilajului articular sub acţiunea biostimulării
laser de mică putere. Acest efect terapeutic s-ar realiza, după aceşti autori, prin
frenarea enzimelor proteolitice şi stimularea creşterii metabolismului celular la nivelul
cartilajului articular; aceste concluzii nu au fost confirmate de toate grupurile de
studiu şi nu sunt recunoscute de toţi autorii.
În ceea ce priveşte aspectele biostimulării laser asupra ţesutului osos, majoritatea
autorilor au demonstrat accelerarea regenerării osoase şi a consolidării fracturilor. A
fost observat efectul benefic al biostimularii laser asupra revascularizării şi
regenerării ţesutului osos, inclusiv în cazul pseudartrozelor sau al altor complicaţii
osoase, în special posttraumatice.
În ceea ce priveşte ţesutul muscular, nu s-au putut descrie, până îm prezent,
modificări ale structurii acestuia după biostimularea laser.
Accelerarea regenerării fibrelor nervoase sub tratament laser de mică putere a fost
demonstrată pe modele experimenţăle şi in vitro. Se acceptă un rol benefic asupra
troficităţii nervilor secţionaţi, asociat cu stimularea regenerării lor.
Un efect benefic semnificativ al aplicaţiilor lases de mică putere se remarca în
regenerarea epiteliilor şi a structurilor tegumenţăre lezate, mai probabil, prin
modificări circulatorii. Este stimulată rata de multiplicare celulară, cu regenerarea
epiteliilor şi a structurilor lezate în ulcerele cronice atone, ulcere varicoase, ulceraţii
din arteriopatii; sunt accelerate vindecarea şi regenerarea tegumentară post arsuri.
Este stimulată cicatrizarea plăgilor, a rănilor, a ulceraţiilor şi a arsurilor, cu o
epitelizare mai rapidă, comparativ cu cazurile netratate cu laser.
După terapia cu laser de mică putere se constată stimularea organelor
hematoformatoare, creşterea concentraţiei de hemoglobina, precum şi a numărului
de trombocite, leucocite şi limfocite. Creşte capacitatea de transport a sângelui,
inclusiv în transportul de oxigen către periferie.

Efectele cardiocirculatorii şi mecanismele lor

Efectele terapeutice obţinute după biostimularea laser sunt precoce şi complexe,

locale şi generale. Cel mai important efect local este cel de vasodilataţia.
Vasodilataţia apare încă de la prima sedinţă, dar repetarea tratamentului îi creşte
durata în timp. Totuşi, intensitatea vasodilataţiei variază în funcţie de puterea
laserului utilizat, iar depăşirea dozei terapeutice duce la epuizare tisulară şi celulară,
în care caz se pierde efectul terapeutic benefic, riscând un efect nefavorabil.
Apariţia efectului vasodilatator s bazează pe doua mecanisme. Primul mecanism
este cel direct, asupra sfincterului precapilar, prin intermediul eliberării de histamina,
în urma degranulării mastocitare. Al doilea mecanism de producere a vasodilataţiei
este legat de creşterea activităţii Ca-ATP-azei, asociată cu creşterea permeabilităţii
vasculare, creşterea moderată a temperaturii locale, a trofocităţii, a factorilor nutritivi
şi a oxigenului.
Un alt efect cardio-circulator este creşterea vitezei fluxului sanguin şi , implicit, a
volumului de sânge local. Se combate astfel staza venolimfatică şi se favorizează
resobţia edemelor şi exudatelor.
Sub acţiunea laserilor de mică putere, este favorizată regenerarea microcirculaţiei, cu
efect terapeutic benefic în arterite şi arteriolare.
Normalizarea tensiunii arteriale se observă la pacienţii hipertensivi care au urmat un
tratament cu laser, în schimb nu s-au observat modificări ale valorilor tensionale la
pacienţii normotensivi. Mecanismele acestor modificări nu sunt încă elucidate.

Efectul antiinflamator şi antiedematos – mecanisme de producere

Efectul antiinflamator şi antiedematos al radiaţiei laser de mică putere se exprimă

prin favorizarea resorbţiei lichidelor de stază, a edemelor şi exudatelor, atât a celor
de natură inflamatorie, cât şi a celor de natură venolimfatică.
Mecanismul de producere este complex, fiind implicaţi factori umorali şi factori
vasculari multipli. Efectul este favorizat de modificările circulatorii, prin activarea
circulaţiei de tip arterial şi a microcirculaţiei, prin creşterea vitezei de circulaţie locală
şi a debitului sanguin. Este vorba de o vasodilataţie activă, în măsură să activeze,
ulterior, circulaţia venolimfatică şi arteriolară şi să combată eficient staza.

Efectul de stimulare a imunităţii şi mecanismele sale

Biostimularea laser de mică putere determină creşterea capacităţii de apărare, prin

influenţărea atât a imunităţii specifice, cât şi a celei nespecifice. Au fost demonstrate
creşterea numărului de leucocite, activarea fagocitozei, cât şi creşterea concentraţiei
elementelor umorale ale apărării. De asemenea, modificările circulatorii locale,
specifice aplicaţiilor laserilor de mică putere, pot influenţă în mod pozitiv racţiile
imune, printr-un aport mai bun de substanţe nutritive şi oxigen.
Biostimularea laser de putere mică şi mijlocie constituie o metodă de fototerapie,
devenită obisnuită şi având indicaţii terapeutice complexe, în splecial în afecţiuni
musculoscheletale şi dermatologice. În general, studiile din literatură sunt în favoarea
biostimulării laser, fără a se putea trage o concluzie unanim acceptată, nici asupra
mecanismului de acţiune, nici asupra tehnicii de tratament. Se admite ideea că
biostimularea laser ar conduce la stimularea tuturor funcţiilor celulare, prin
exacerbarea sau inhibiţia unor mecanisme biochimice, fiziologice sau poroliferative.
Amplitudinea răspunsului se pare că este dependentă, în principal, de lungimea de
undă şi dozajul luminii laser.

Principalele domenii de aplicabilitate ale biostimulării laser sunt, în cazul fizioterapiei,

afecţiunile reumatismale, postraumatice, postchirurgicale, traumatologia sportivă, in
general toate suferinţele care determină dureri la nivelul aparatului locomotor, cu
menţiunea că efectul analgezic se pare că este mai pronunţat în afecţiuni
superficiale, cu evoluţii recente şi fără modificări trofice semnificative.
Până astăzi, nu există un consens în ceea ce priveşte tipul de laser utilizat şi
denşitatea de putere necesară în funcţie de patologie. Ca indicaţie de principiu se
poate accepta ideea că, durerile superficiale, se utilizează o densitatea de putere şi
durate de iradiere mai mici (sub 4J/cm²), comparativ cu durerile articulaţiilor
profunde, unde se recomandă densităţi de putere până la 7-8 J/cm².
Afecţiunile în stadiu acut sau subacut, cu cât sunt mai recente şi fără modificări
importante anatomice, locale sau regionale, vor răspunde mai bine şi la o densitate
de putere mai mică de tratament, la doze asemănătoare celor folosite în durerile
superficiale. În formele cronice recidivante, cu importante modificări anatomice
locale, este necesară o densitate de putere asemănătoare dozelor utilizate în
durerea profundă.

Indicaţii terapeutice:
• Artrita (osteoartrita, artrita reumatoidă),
• Durerile de cap, inclusiv migrena,
• Durerile coloanei vertebrale: cervicale, dorsale, durerea lombară,
• Afecţiunile discurilor intervertebrale,
• Sindromul de tunel carpian ( cauzat de compresia nervului median la nivelul
încheieturii mâinii, manifestat prin durere, amorţeli şi furnicături la nivelul mâinii),
• Fibromialgia (cauzează durere cronică la nivelul muşchilor, articulaţiilor şi a
ţesuturilor moi),
• Durerile articulare (genunchi, umăr, coapsă),
• Durerile musculare şi durerea miofascială (durere musculară cronică)
• Nevralgia (durere severă pe traiectul unui nerv),
• Neuropatia (cauzată de o leziune nervoasă),
• Fasceita plantară (durere la nielul călcâiului),
• Durerea postoperatorie,
• Tendinita
• Accidentările (întinderi musculare, entorse), precum şi leziuni cuzate de mişcări
repetitive (suprasolicitare segmentară)

Contraindicaţiile terapiei LASER:

• Iradierea directă a glandelor endocrine, în mod special a glandei tiroide,
• Cancerul – terapia LASER nu se utilizează în tratamentul leziunilor canceroase
cunoscute, primare sau secundare. El poate fi folosit pentru ameliorarea durerii în
timpul etapelor terminale ale bolii, si acest lucru numai cu acordul consimtit, atât al
pacientului, al medicului oncolog sau de paleaţie, cât si al fizioterapeutului implicat.
• Sarcina – utilizarea lui este contraindicată pe uterul gravid; poate fi folosit la femeia
gravidă ca adjuvant al altor modalitaţi de terapie pentru tratamentul durerilor de spate
sau a altor afecţiuni, dar cu unele rezerve.
• Ochii – din cauza naturii coerente a razei LASER, leziunile oculare sunt principala
preocupare, fizioterapeutul nu trebuie să privească direct în fascicul.
• Medicamentele fotosensibilizante şi imunosupresoare,
• Epilepsia,
• Pielea tatuată, din cauza aparitiei efectului termic
• Hemoragia – vasodilataţia produsă de laser poate agrava hemoragia.
Implanturile NU sunt contraindicaţii ale terapiei LASER!

Ultrasunete:
Tratamentul cu ultrasunete este una din cele mai benefice proceduri de fizioterapie. Aceasta
functioneaza prin transmiterea vibratiilor mecanice pendulare, penetrarea si absorbtia acestora în
corpul omenesc. Ultrasunetul are calităţile de a fi fibrinolitic si decontracturant.

Efecte terapie ultrasunete:

 analgetice: datorat efectului mecanic + termic ,are actiune in special pe radacina nervoasa –
ganglioni limfatici – muschi
 miorelaxante: prin efectul mecanic = indicat în contractia musculara algica (primara) =
miopatii si în cea antalgica (secundara) = discopatie
 metabolice: datorita efectului de cavitatie, Þ cresterea permeabilitatii celulare
 rezorbtive si fibrinolitice

Indicatii terapie ultrasunete:
 afecţiuni posttraumatice: fracturi, entorse, luxatii, hematoame, algodistrofii posttraumatice.
In cazul fracturilor recente,ultrasunetele accelereaza consolidarea fracturilor si poate scurta
perioada de calusare(formare osoasa) cu 50%
Din tratamente clinice efectuate cu ultrasunete:
– Fractura humerus: 6 fata de 12 saptamani- Fractura olecran: 5 fata de 9 saptamani
– Fractura oase gamba: 11 fata de 18 saptamani
– Fractura glezna: 6 fata de 10 saptamani
 reumatism abarticular: miozite, miogeloze, periartrite, tendinite;
 afecţiuni reumatismale cronice cu procese aderenţiale (fibroze): poliartrita reumatoidă
stadiul III – IV, spondilartropatii seronegative stadiul III – IV;
 cicatrici cheloide, boala Dupuytren, boala Ledderhose,plagi atone,ulcere trofice;
 reumatism cronic degenerativ: artoze,spondiloze,cu efecte de ameliorare 95%;
 cicatrici cheloide, boala Dupuytren, boala Ledderhose,plagi atone,ulcere trofice;
 reumatism abarticular: miozite, miogeloze, periartrite, tendinite;
 cicatrici cheloide, boala Dupuytren, boala Ledderhose,plagi atone,ulcere trofice;
 algoneurodistrofia stadiul III in aplicare pe ganglionul stelat;
 nevralgii şi nevrite in aplicaţii radiculare sau tronculare;
 arteriopatii obliterante, angioneuropatii, boala Raynaud;
 nevralgii si nevrite, sechele nevralgice, distrofie musculara progresiva,sindroame spastice si
hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala(scleroza multipla,musc spastica din pareze
centrale,hemiplegii spastice,sd Parkinson);
 fibrozite, dermatomiozite, sclerodermie, dar cu rezultate inconstante.