Program kinetic de recuperare in

fracturile Monteggia la aruncatorii de

greutate.
Etiopatogenie:
Fractura Monteggia se refera la fractura cubitusului proximal ( cea mai frecventa ), cu
luxatia de cap radial, aceasta mai este cunoscuta si ca fractura agresionatului sau fractura de
aparare, produsa printr-un mecanism direct. Mai rar este fractura produsa prin mecanism
indirect prin caderea cu cotul in extensie si pronatie.

Clasificare:
Tipul 1 : ( 60% din cazuri ); Fractura diafizei ulnare n 1/3 medie sau proximal asociat
cu luxaia anterioar a capului radial i angulaia anterioar a ulnei.
Tipul 2 : ( 15% din cazuri ); Fractura diafizei ulnare n 1/3 medie sau proximal asociat
cu luxaia posterioar a capului radial, angulaia posterioar a ulnei i adesea fractura capului
radial.
Tipul 3 : ( 20% din cazuri ); Fractura diafizei ulnare situat distal de procesul coronoid,
asociat cu luxaia lateral a capului radial.
Tipul 4 : ( 5% din cazuri ); Fractura diafizei ulnare n 1/3 medie sau proximal, asociat
cu fractura 1/3 proximale a radiusului situat sub tuberozitatea bicipital i luxaia capului radial.

Mecanism de producere :
In leziunile de tip I care pot fi cauzate de o pronaie violent a antebraului. Acest lucru
este sugerat de faptul c pe o imagine radiografic din inciden lateral a cotului, tuberozitatea
bicipital este localizat posterior indicnd o pronaie maxima. Leziunea se mai poate produce
printr-o lovitur pe partea posterioar a antebraului, ridicat n gestul reflex de aprare, motiv
pentru care mai este denumit i fractura agresailor" sau fractura de aprare.
In leziunile de tip II lovitura este aplicat pe partea anterioar a antebraului fracturnd
ulna (n 1/3 medie sau proximal) dup care capul radial se deplaseaz posterior prin intermediul
ligamentelor ataate i membranei interosoase care sunt puternic extinse.
In leziunile de tip III traumatismul acioneaz direct pe partea intern a cotului fracturnd
ulna proximal dup care se asociaz luxaia capului radial. Este o leziune caracteristic copiilor.
Un alt mecanism posibil de producere este forarea n varus a cotului cu antebraul n poziie de
hiperpronaie.
In leziunile de tip IV mecanismul de aciune este asemntor cu acela din cazul leziunilor
de tip I la care se asociaz nc o lovitur aplicat pe partea extern a antebraului dup ce capul
radial a fost deja luxat.
Fractura Monteggia la aruncatorii de greutate se poate produce prin leziunea de tip
I (cauzata de o pronaie violent a antebraului ) .

Simptomatologie:
In toate tipurile de leziuni Monteggia-Stnciulescu exist durere i sensibilitate la nivelul
cotului. Pacientii prezint impoten funcional marcat a cotului, att la flexie extensie ct i la
supinaie-pronaie datorit durerii. Paralizia ramurii motorii profunde a nervului radial este cea
mai comun leziune neurologic asociat.
In leziunile de tip I capul radial poate fi palpat n fosa antecubital, asociat cu o scurtare a
antebraului i angulaia anterioar a ulnei. Semnele de fractura la nivelul ulnei sunt de obicei
evidente: durere, echimoza, tumefactie, deformare, si uneori mobilitate anormala. Luxatia
concomitant a radiusului poate trece neobservata, daca examinarea nu a fost atenta. Tumefactia
se intinde insa mai mult in sus, cotul este tumefiat si ingrosat in sens antero-posterior, sub
condilul humeral se poate simti un gol, iar capul radial se poate palpa in plica cotului. Antebratul
este usor scurtat si miscarea de flexie a cotului este limitata. Pulsul periferic si motilitatea
degetelor trebuie examinate cu grija.
Complicatii :

Imposibiliatea reducerii capului radial datorita interpozitiilor tesuturilor moi si a capsule,

necesita tratament chirurgical.

Osificari periarticulare.
Consolidarea vicioasa si pseudartroza ulnei.
Sinostoza radio-ulnara superioara.
Redorile si anchilozele de cot.
Lezarea ramurii motorii a nervului radial in cursul tratamentului chirurgical.
Infectii post-operatorii.

Tratament :
Cei mai importani factori n obinerea unui rezultat funcional bun sunt:

Diagnosticul precoce.
Reducerea capului radial luxat.
Fixarea interna rigida a fracturii ulnei.
Imobilizarea intre 4-6 saptamani.
Importana recunoaterii luxaiei capului radial este covritoare, altfel tratamentul va fi

dificil. Se poate ncerca o reducere ortopedic a luxaiei capului radial prin compresiune pe
acesta, ns reducerea nu se menine motiv pentru care tratamentul de baz rmne cel
chirurgical. n general se prefer placa cu compresiune pentru fracturile ulnei n 1/3
proximal unde canalul medular este lrgit i placa cu compresiune sau tija intramedular
pentru fracturile ulnei din 1/3 medie unde canalul medular este ngust. Dup reducerea i
fixarea chirurgical a fracturilor diafizei ulnei capul radial se repune aproape automat. Cnd
capul radial se reduce complet nu este necesar reducerea deschis a lui.
Reducerea deschis a capului radial este indicat numai dac exist o interpoziie a
ligamentului inelar care mpiedic reducerea sau cnd capul radial este telescopat proximal
alturi de condilul humeral lateral printr-un ligament inelar intact. In prima situaie
ligamentul trebuie eliberat pentru a permite reducerea capului radial, iar n a doua situaie
ligamentul trebuie incizat pentru a permite capului radial s-i reia locul. n ambele cazuri
ligamentul este reparat dup reducerea capului radial.
Dup operaie, n toate tipurile de fracturi se instituie imobilizare gipsat n atel brahiopalmar cu cotul n flexie la 90, 4-6 sptmni. Dup intervenia chirurgical se va efectua o
radiografie de control care se repet la 4-6 sptmni. Dup acest interval se ncep exerciiile
de mobilizare activ a antebraului i degetelor, exerciiile pasive fiind contraindicate.

mbuntirea funciei cotului se obine n general dup cteva luni. In situaiile n care
bolnavul se prezint tardiv dup 6 sptmni de la accident, cu consolidare vicioas a
fracturii ulnei i ireductibilitatea luxaiei capului radial, se va efectua rezecia acestuia. La
copii nu se va practica niciodat rezecia capului radial deoarece se produce devierea n valg
a cotului.

Program kinetic :
Procesul recuperator poate fi structurat in 3 etape distincte in functie de obiectivele
urmarite :
Etapa I obiective principale:

Refacerea anatomica.
Reducerea durerii so combaterea inflamatiei.
Combaterea tulburalilor vasco-trofice.
Mentinerea functionalitatii la nivelul structurilor neafectate.
Mentinerea fortei musculare.
Mentinerea capacitatii de efort a organismului.
Mentinerea imaginilor ideomotorii legate de gesturile si actiunile motrice specifice.

Mijloace utilizate :

Posturari antideclive.
Izometrie pe musculatura aflata sub sistemul de imobilizare.
Mobilizari active libere si active cu rezistenta la nivelul structurilor neafectate.
Suspensoterapie.
Masaj: de apel pe segmentul contralateral si masaj distal de zona afectata.
Termoterapie.
Crioterapie.
Presopunctura.
Reflexoterapie.
Antrenament mental.

Etapa II de recuperare functionala are urmatoarele obiective :

Crearea directilor de forta care sa orienteze calusarea.

Reluarea functiei articulare.
Recuperarea stabilitaii pasive si active la nivelul zonei afectate.
Recuperarea mobilitatii la nivelul articulatiei afectate.
Recuperarea fortei musculare la nivelul musculaturii implicate.
Mentinerea capacitatii de efort a organismului.

Mentinerea imaginilor ideomotorii legate de gesturile motrice specifice.

Mijloace utilizate :

Stretching.
Tehnici FNP.
Mobilizari active libere si cu rezistenta executate concentric si excentric in lant kinetic

deschis si inchis.
Suspensoterapie.
Masaj.
Hidrokinetoterapie.
Scripetoterapie

Etapa III reprezentata de reintegrarea in activitatea sportiva are urmatoarele obiective :

Readaptarea structurilor afectate la solicitarile specific activitatii de performanta

( aruncarea greutatii ).
Realizarea unui program de intretinere in care accentul va fi pus pe tonifiere musculara si

rezistenta musculara.
Realizarea propriu-zisa a sportivului in activitatea competitionala.

Mijloace utilizate :

Stretching.
Exercitii fizice specifice aruncatorilor de greutate.
Antrenament pliometric.

Exercitii specifice aruncatorilor de greutate:

Stand departat impingerea mingii cu 2 maini de la piept.

Aruncari cu 2 maini de jos-inainte-sus.
Aruncari cu 2 maini de jos inapoi peste cap.
Aruncari in lateral cu 2 maini peste cap, fara rasucirea trunchiului.
Aruncari cu o mana in plan latera, peste cap.
Aruncarea greutatii, mingii medicinale la stanga-dreapta cu rasucirea trunchiului.