Eficienta mijloacelor fizioterapeutice in

recuperarea fracturii distale radiale

Realizatori:
Ene Elena
Ginju Sabina-Andreea
Milea Diana-Cristina
KERF  - 403B
 CUPRINS
I. Introducere si incidenta
II. Descrierea anatomica
III. Cauze si clasificarea
IV. Simptomatologie
V. Evaluarea si fisa pacientului
VI. Diagnostic functional si obiective
VII.Program de recuperare fizioterapeutic
VIII.Indicatii metodice
IX. Rezultate si concluzii
X. Bibliografie
I. Introducere si incidenta

Fractura de radius este cea mai frecventă fractură a mâinii şi se

întâlneşte cu precădere la sexul feminin. Se produce din cauza unei căderi pe
mână şi recunoaşte câţiva factori de risc, precum vârsta înaintată a
pacienţilor.
Se cunoaşte, în mod particular, osteoporoza secundară, menopauza la
persoanele de sex feminin, dar fractura poate să apară şi la adulţii tineri, mai
ales la cei de sex masculin.
Acestea sunt fracturi cauzate de traumatismele produse prin cădere de
la înălţime, la locul de muncă, prin accidente rutiere sau accidente sportive.
II. Descriere anatomica

articulaţia radiocarpiană;
articulaţia radiocubitală distală;
cubitusul nu se articulează direct cu oasele carpului,
cartilajul triunghiular inserat pe epifiza distală radială
și stiloidă cubitală completând suprafaţa articulară
radial;
stiloida radială, situată cu 1 cm mai jos decât cea
cubitală este un reper anatomic important.
III. Cauze si clasificare

Mecanismul prin care se poate realiza fractura

este cel mai frecvent indirect prin tendinţa de a
amortiza căderile cu mâna:
1) hiperextensie (fractura Pouteau-Colles);
2) hiperflexie (fractura Goyrand-Smith);
3) mai rar mecanism direct, cum ar fi agresiunile.
Tipuri de fracturi
1) Extraarticulare - fractura Pouteau Colles este forma cea mai frecventă, se produce
printr-un mecanism de hiperextensie. Impactul produs la nivelul eminenţei tenare
va produce o deplasare dorsală, laterală şi în supinaţie a fragmentului epifizar.
Linia de fractură este transversală, tipic situată la 1,5-2,5 cm de suprafața
articulară, fracturile situate la 3-4 cm de aceasta fiind denumite fracturi Pouteau
Colles înalte. Fragmentul epifizar este deplasat posterior si angrenat, după
reducere, rezultând posterior o zonă de lipsă osoasă ce favorizează deplasările.
2) Articulare - fractura Goyrand Smith este mai rară, fiind produsă prin hiperflexie.
Impactul va deplasa fragmentul epifizar anterior, lateral și în pronație, după
reducere rezultând o lipsă osoasă anterioară.
3) Fractura Gerard Marchant este o varietate mai rară de fractură extraarticulară, de o
deplasare laterală accentuată a epifizei distale radiale, asociată lezarii articulației
radiocubitale distale.
IV. Simptomatologia

- fracturile cu deplasare dorsala “dos de furculiță”;

- cele cu deplasare volară “pântece de furculiță”;
- în frontal toate aceste fracturi prezintă o deplasare laterală epifizară “în baionetă”;
- deviația cubitală a mâinii;
- proeminența capului cubital;
- ascensiunea stiloidei radiale;
- edem al degetelor, echimoze;
- mobilitate anormal.
V. Evaluarea pacientului

Explorare imagistică în aprecierea deplasărilor

pre și post- reductionale se va ține cont de câteva
repere: poziția stiloidei radiale trebuie să fie cu 1 cm
sub orizontală prin stiloida cubitală, unghiul bistiloidian
normal 25 grade suprafata articulara radiala este
înclinată volar 10-l2.
Fiind fracturi epifizare consolidarea de obicei nu
este o problemă însă menținerea unei reduceri corecte
nu este foarte ușoară
Tratamentul precoce și corect reprezintă premiza
unui rezultat funcțional bun.
Fisa pacientului

Nume: D.
Prenume: M.
Varsta: 40 de ani
Sex: Feminin
Ocupatie: farmacista
Mecanismul de producere: cazatura cu mana in
hiperextensie, mana fiind pusa ulterior in aparat gipsat
timp de 3 saptamani.

Diagnostic clinic: fractura de radius de tip Pouteau Colles

VI. Diagnostic functional si obiective

Diagnostic functional: Deficit motor pe flexia si extensia articulatiilor radio-carpiene.

Obiective: - Combaterea durerii și a inflamației;

- Evitarea deformărilor și a poziției vicioase;
- Creșterea forței musculare: flexorii si extensorii pumnului;
- Refacerea stabilității și a mobilității musculare;
- Readaptarea la gesturile uzuale și profesionale, creșterea calității vieții;
 VII. Program de recuperare fizioterapeutic

Fracturile fără deplasare sau cu deplasare minimă:

imobilizare cu atelă gipsată antebrahiopalmară dorsală pentru 3-5
saptamani.
Dacă fractura este cominutivă, cu leziuni radiocubitale
distale, antebrațul e scurt și gros sau pacientul este putin
cooperant, se va prefera completarea atelei antebrahiopalmare la o
atela brahiopalmara, imobilizând și cotul.
Articulațiile metacarpofalangiene vor fi libere, permițând
mobilizarea degetelor.
Obiectivul general al recuperării după o fractură de epifiză
distală radius este de a ajuta pacientul să recâștige funcţionalitatea
mâninii și a încheieturii mâinii.
Ultrasonoterapia

In cazul pacientei am ales ca si

diagnostic distorsio acuta deoarece are
efect antiedemic si analgesic.
o Frecventa: 3 MHz
o Intensitatea: 0.8 W/cm2
o Puterea: 3.5 W
o Timpul: 3 minute
Terapia cu Laser

Am lucrat pe 6 puncte de actiune din

zona fracturii, cate un minut mentinere pe
fiecare punct.

Electroterapia
Am aplicat current TENS pentru
stimularea musculaturii deficitare si pentru
stimularea trimiterii impulsurilor nervoase de-
a lungul fibrelor aferente.
VIII. Indicatii metodice

In recuperarea unei fracturi, fizioterapia nu va fi singura, trebuie

insotita de gimnastica medicala, iar pacientul sa isi doreasca si sa se
concentreze sa se reface in cel mai scurt timp.
După primele şase săptămâni de tratament, osul este fiind sudat,
recuperarea se va concentra pe restaurarea forței și mobilității. Chiar dacă
există mai multe tipuri de fracturi şi tratamentele chirurgicale pentru acestea,
principiile de bază ale recuperării sunt aceleași. Folosind principiile de bază
ale recuperării, kinetoterapeut va personaliza planul de tratament în funcţie
de nevoile specifice ale fiecărui pacient.
IX. Rezultate si concluzii

Tratamentul pacientei a durat 10 zile, 2 saptamani si a fost insotit de

gimnastica medicala, aceeasta reusind sa obtina peste 75% din mobilitatea
mainii si pumnului, iar dupa inca o saptamana, recuperarea in urma fracturii
si imobilizarii a fost aproape completa.
Astfel pacienta a revenit la ritmul si activitatile sale zilnice de lucru.
X. Bibliografie

Balint T. – Curs, Evaluarea aparatului locomotor;

Cotirlet A. – Curs, Elemente de fizioterapie;
Ochiana N. – Curs, Electroterapie si electrostimulare;
Rata M. – Curs, Anatomie si fiziologie;
Raveica G. – Caiet de lucrari practice la anatomie.