Ex: izometrie Faza 3: Nu are nimic specific ca tipologie a exercitiilor de recuperare si este perioada in care leziunea incepe sa fie

solicitata treptat, prin mobilizarile care nu se puteau efectua in faza anterioara. Se pot aplica pe toate grupele musculare mai putin pe grupele afectate

Faza 4: Este perioada recuperarii functionalee propriuzise la care se incearca cresterea mobilitatii articulare si tonizarea musculara. 1. Caldura, electroterapia si masajul se folosesc in scop antialgic ( vor fi detailate la cotul traumatic) 2. Manevre de intindere capsulo ligamentare sunt indicate pt a remobiliza capul humeral in cavitatea glenoida si pt evitarea si combaterea capsulitei retractive. Mobilitatea umarului este posibila daca capul humeral aluneca in glena. - In abductie capul aluneca in jos iar in flexie capul se transleaza in jos si posterior - In extensie capul aluneca in jos si inainte - Aceste alunecari pot fi inpiedicate prin aparitia capsulitei retroactive. Ex de intindere: - Alunecare posterioara capului humeral. Acestea intind ligamentele coraco-humeral Ex de tractiune axiala: - Intind capsula superioara, lig coraco-humeral si glena humeral superior. Ex de decuaptare humerala care indeparteaza capul humeral de cavitatea glenoida. Ex de abd ale umarului cu coborarea capului humeral ce intind capsula inferioara. Aceste manevre trebuie efectuate numai de catre kt cu exp. Se contraindica in fazele f dureroase, in luxatiile recidivante ale umarului si fracturile recente de cap humeral. 3. Ex de facilitare proprio-ceptila pe diagonala kabat Ex: diagonala flexie-abd-rot ext Intind capsula inf a umarului pe cand diagonala flexie-abd-rot int intind capsula posterioara a umarului. 4. Ex autopasive la scripeti 5. Ex active- sunt efectuate numai de pacient fara ajutor 6. Ex cu rezistenta pt cresterea fortei musc, se face cu ajutorul halterelor, arcuri, corzi elastice. 7. Ex de coordonare cuprind ex de reeducare gestuala ale umarului prin sport sau metode ergo-terapeutice: fierastrau, lustruitul, etc. Faza 5: Este faza de recastigare a profesionalismului, pt cei care lucreaza munca fizica intensa sau pt cei care au nevoie de o inalta abilitate, este necesar antrenamentul gesticii. Contuziile umarului: - Cele mai fregvente traumatisme produc leziuni ale extremitatii superioare, humerusului cu atingere in special a muschilor rotatori si a lungii portiuni a bicepsului. - Acestea sunt determinate de caderi, tractiuni, smulgeri, lovituri directe, etc. 1. Ruptura muschilor rotatori: - Se produce prin prinderea tendoanelor musc intre capul humeral dedesupt si arcul acromio-coracoidian deasupra, pot fi complete si incomplete. - Se pot insoti sau nu de o bursita traumatica subdeltoida. - Umarul prezinta dureri, limitate de mobilitate, ipotenta functionala, aspect pseudoparalitic. - Desi abductia este facuta de deltoid, acesta se compromite pt ca rotatorii stabilizeaza capul humeral si impiedica ascensiunea lui. Decizia terapeutica poate avea mai multe optiuni: a) Fara operatie, imobilizare- aceasta se aplica in leziuni usoare cu rupturi tendinoase partiale. Fizioterapia este esentiala: masaj, electroterapia si kt. Obs. Se menajeaza mansonul rotatorilor cu evitarea intinderii lor in cadrul diferitelor miscari. -

Ex: se fac exercitii de pendulare. Daca crestem forta musculara pt subspinos si rotundul mic se fac rotatii ext. rezistive . Pt muschiul subscapular se fac rotatii interne rezistive. Pt muschiul supraspinos ex. izometrice cu bratul pe langa corp in prima parte a abductiei. b) Cu imobilizarea umarului in aparat coraco-brahial 2-3 sapt. c) Cu operatie- se refera la rupturile totale de tendoane. 2. Ruptura lungii portiuni ale bicepsului. Acesta poate fi lezat in culisa bicipitala in special in treimea superioara a santului bicipital. Lungul tendon al bicepsului este un principal flexor si supinator al antebratului. Ruptura al acestui muschi determina o tendinta de fixare a cotului in flexie datorita scurtarii muschiului. De aceea in kt sunt benefice ex de extensie a cotului.

Luxatiile umarului: Se produc ca urmare a actiunii unei forte puternice aplicate direct sau indirect cum sunt: Cadera pe umar sau miscarea brutala, abrupta a bratului

Daca pre-exista o displazie gleno-humerala atunci luxatia se poate produce si dupa o trauma minora. Luxatiile sunt de mai multe tipuri: Luxatiile anterioare- sunt cele mai fregvente, reprezinta 90% din totalul lor, capul humeral se luxeaza printre cele 2 lig gleno-humerale sup. si mijlociu unde capsula articulara este mai subtire. Capul luxat se poate situa sub clavicular, sub coracoida cea mai fregventa , subglenoidian, sau poate trece dintr-o pozitie in alta. Se poate asocia sau nu cu leziuni osoase respectiv fracturi de cap humeral sau de trohiter.

Luxatiile se produc in urma unor traumatisme care determina hiper-extensia umarului. Din biomecanica umarului reiese ca pt a avea o abductie completa aceasta se asociaza cu rotatia ext. iar flexia completa cu rotatia int. Asocierile inverse fortate abd+rot int, flexie+rot ext duc la miscari incomplete, daca in astfel de momente se aplica o forta ext. de exemplu caderea pe mana apare luxatia anterioara. Bratul este rotat extern. Alta complicatie a luxatiilor o reprezinta operatia necrozelor aseptice de cap humeral. Daca apar si leziuni vasculare acestea sunt urgente chirurgicale si sunt preluate de chirurgie si terapie intensiva. Luxatiile posterioare: Sunt rare 10% capul se disloca in spatele omoplatului, poate fi palpat posterior, bratul se aseaza in rotatie interna. Este imposibila rotatia ext. Luxatiile recidivante: Apar dupa o dislocare severa care a produs o rupere a capsulei art. si a lig. Reducerea luxatiilor se face usor. Ele sunt intodeauna de tipul luxatiei initiale. Tratamentul luxatiilor: Este ortopedic, efectuat de medic si consta in reducerea luxatiei sub anestezie , cat mai precoce, urmata de imobilizare cu cotul lipit la trunchi timp de 3 saptamani. Prin aceasta imobilizare se evita rotirea externa pt luxatii anterioare si rotirea interna pt luxatii posterioare.

Operatia se recomanda rar cand luxatiile se asociaza cu fracturile mari locale sau cand se produc luxatii recidivante cand apar asa numitele camere de luxatie. In mod fregvent se practica capsulo-plastia anterioara. Terapia prin agenti fizici vizeaza in primul rand profilaxia edemului, in acest sens fiind recomandata crioterapia, posturile de abductie ale bratului, bandajele compresive, exercitii izometrice si izotone. Pe masura ce se cicatrizeaza se executa exercitii izotonice contra rezistente. Stimularea electrica diadinamicii in ritm sincopat, interferentialii si hidroterapia. In principiu mobilitatea pasiva NU sunt permise, eventual pot fi efectuate de un kt cu experienta, intodeauna se incepe cu miscarea activa si numai in fazele avansate de recuperare se recurge in miscari active. Timp de 3 saptamani sunt interzise exercitii de abd si rotatii externe peste 90%. Nu se fac exercitii pe directia de miscare in care s-a produs luxatia. In cea anterioara se evita 15 zile miscarea de rotatie ext, se lucreaza pe rotatie int si la flexii, la unghi de 60grade. In luxatii posterioare sunt interzise rotatii interne si extensia, se lucreaza pe rotatii externe. Tot in prima luna se executa miscari simple analitice, dupa care se introduc exercitii combinate. Dupa o luna se pot apela si la miscari cu rezistenta sau incarcare. Dupa 3 saptamani de la luxatie se permite hidroterapia si dupa 7 saptamani se permite inotul. Pt prezenta unor hematoame la locul luxatiei se recomanda aplicarea de ultrasunet, laser sau diapuls. La varstnici riscul de capsulita retractila este mult mai mare decat la tineri, de aceea se recomanda recuperarea precoce. Fracturile umarului: Sunt izolate (humeral, clavicula, omoplat) sau combinate mai rar si rareori necesita operatie. In general tratamentul ortopedic de imobilizare este suficient. Fracturile claviculei: sunt cele mai fregvente datorate fie unui impact indirect, cadere pe mana sau umar, fie in urma unui impact direct sau in urma unei contractii musculare extreme. Sediile cele mai efectate sunt treimea medie unde se produc fracturi oblice sau cominutive si treimea acromiala; treimea sternala sau interna este afectata rar. Clinic se manifesta prin: tumefiere, deformare, hematom, crepitatii, durere in timpul miscarilor. Radiografiile sustin sau nu diagnosticul. vindecarea este in 3-4 saptamani si tratamentul de electie este cel ortopedic. Sechelele sunt date mai mult de imobilizare decat de fractura de clavicula in sine. Operatia se practica rar cand sunt dislocari severe si cand exista pericolul penetrarii pielii si a lezarii vasculo nervoase. De asemenea operatia se adreseaza complicatiilor fracturii, dezvoltarea calusului hipertrofic si in pseudartroza. (neinchiderea unui focar de fractura in timp fiziologic). Calusul reprezinta tesutul neofarmator de vindecare intr-un focar de fractura, mai intai avem hematom, tesut fibros si osos. Tratamentul: in fazele precoce se recomanda imobilizarea si combaterea edemului. Exercitiile active niciodata pasive se fac suborizontal. Dupa o luna de la traumatism se recomanda exercitii rezistive pt tonizarea musculara. In general fracturile claviculare nu impun imobilizarea la pat, dupa unii autori nici macar fizioterapia. De aceea acest lucru se va face in mod adaptativ la necesitatile individuale. In fracturile de clavicula de obicei se produce o hipotonie de muschi dintat anterior situatie in care se produce o decolare a omoplatului fata de decolatie. Acest lucru inpiedica abductia si bascularea umarului.

Fracturile omoplatului: Se pot produce printr-o forta directa sau indirecta cum ar fi caderea la care forta este transmisa prin umar. Este rar singura si poate interesa corpul scapulei, glena, coracoida acromionul si gatul. Clinic se manifesta prin durere la locul fracturii, la palpare sau imobilizare. Fracturile cavitatii glenoide se pot asocia cu luxatiile, de aceea aceasta fractura are acelasi tratament de recuperare cu cel al fracturii de cap humeral. Sechelele fracturii de cap humeral sunt: leziuni de nervi circumflex sau axilari si poate sa apara algo neuro distrofia ( AND= sindrom sudeck). Tratamentul fracturii de omoplat este ortopedic si consta in imobilizarea bratului, in aparat toraco brahial de abductie 2-3 saptamani. Terapia fizicala consta in profilaxia pneumoniei prin gimnastica respiratorie, cresterea circulatiei locale prin crioterapie in fazele initiale sau termoterapie in fazele tardive. Exercitiile pot fi active cu sau fara echipament (exercitiile contra rez se recomanda numai dupa ce fractura s-a consolidat). Traumatismele articulatiei acromio articulare: Cauza primara este caderea pe umar, purtarea de greutati pe umar sau deasupra capului. Exista 3 tipuri de leziuni la acest niver: 1. Intindere cu ruptura partiala a ligamentelor acromio claviculare si coraco humerale, cu extremitatea laterala a claviculei nemiscata. 2. Ruptura ligamentului acromio clavicular, a capsulei claviculare si ruptura partiala a ligamentului coraco clavicular cu ridicarea claviculei la jumatate din latimea diafizei. 3. Ruptura completa a tuturor lig cu ridicarea claviculei, depasind largimea diafizei. Tratament: in general este ortopedic si dislocarile complete este chirurgical si consta in fixarea unui surub intre clavicula si coracoida sau fixarea lor cu o sarma. Tratamentul fizical: profilaxia si posturi toracice diferite. Nu trebuie fortata in programul de kt extensia mai ales in fazele precoce si nici ex cu rezistenta pt ca exista riscul de ruptura ligamentara. Traumatismele articulatiei sterno claviculare, sunt luxatiile la acest nivel asociate cu fracturile. Luxatiile posterioare sunt extrem de periculoase pt ca pot afecta mediastinul. Fracturile humerusului: (treimea proximala) Tipurile de fracturi sunt: Fracturile de cap humeral, de col chirurgical humeral, fracturi de tuberozitati mare si mica. Complicatiile sunt: leziuni nervoase, tendinoase, capsulo ligamentare (capsulita retractila), leziuni osoase (calus vicios) si pseudartroza, leziuni vasomotorii AND: Tratamentul : in principal este ortopedic cu imobilizare a mem sup, tratamentul chirurgical este rar si consta in aplicarea unei osteosinteze locale ( = material metalic folosit in focarul de fractura: placa cu suruburi, cuie, sarma). In timpul imobilizarii care dureaza o luna se recomanda: ex pendulare, scripetoterapie, ex pasivo-active pt cot. Specific pt kt este faptul ca se contra indica ex pasive, tractiunile si rotatiile.

Fracturile de trohiter- ridica aceleasi probleme de recuperare cu cele discutate la ruptura muschilor rotatori cu care se asociaza fregvent. Fracturile trohinului- afecteaza culiza bicipitala, o parte din lunga portiuni a bicepsului poate fi afectata determinand o limitare a flexiei antebratului pe brat, de asemenea poate fi alterata rotatia interna datorita lezarii muschiului subscapular. Fracturile colului chirurgical- sunt extra articulare, se rezolva ortopedic, recuperarea are 2 particularitati: 1. Nu sunt admise miscarile contrate sau prizele, pozitiile care transforma humerusul in brat de parghie si se vor evita rotatiile deoarece produc torsiuni ce deplaseaza capetele de fractura. 2. Fractura capului humeral: sunt f dureroase pt ca se pierde congruenta intre capul humeral si cavitatea glenoida. Mobilizarea se poate incepe precoce, tractiuni in ax. Fracturile colului anatomic: sunt si ele f dureroase. Fracturile diafizei humerale: sunt fie transversale fie cominutive sau in spirala. Complicatiile cepot sa apara sunt leziunile nervului radial ( fie precoce, tardiv prin calusare fie pseudartroza). La exercitii se evita ex de rotatii ale umarului ca sa nu se produca dislocari.