Mâna posttraumatică

Mâna posttraumatică
• Mâna reprezintă cel mai complicat segment de membru din
organism
• Structura, cît şi funcţia sa sunt adaptate complexităţii
activităţii umane.
• În marea majoritate a cazurilor suferinţa mîinii este de
cauză traumatică
• Un caz din trei traumatisme necesită tratament specific de
recuperare
 Mâna posttraumatică
• Tratamentul recuperator al deficitului funcţional al mîinii:
– este dificil,
– cere promptitudine,
– cere cunoştinţe exacte asupra anatomiei funcţionale,
– experienţă şi multă perseverenţă.
• Mâna suportă greu imobilizarea, chiar de scurtă durată, redorile
şi retracturile devenind ulterior foarte greu reductibile.
• Este foarte dificil de găsit echilibrul şi raportul just între
imobilizare şi remobilizarea mîinii traumatizate.
• Mâna traumatică prezintă patru grupaje mari clinico-
recuperatorii:
1. Leziunile de tendon
2. Paraliziile nervilor periferici
3. Mâna rigidă („stiff hand")
4. Amputaţiile.
 Leziunile de tendon
• rupturi parţiale sau secţionări complete
• pot interesa doar tendonul sau ruptura se face
de la zona de inserţie pe os, cu smulgeri de
fragment osos.
• recuperatorul trebuie să cunoască cînd şi cum
trebuie începută şi executată recuperarea
funcţională, în funcţie de tendoanele lezate şi
de tipul intervenţiei
 Leziuni ale Tendoanelor flexorilor
1. Lezarea tendoanelor flexorilor în zona
pumnului
• Căderile în geam, pe pietre ascuţite, pe bucăţi de tablă sau tăieturi de cuţit, =
lezează tendoanele flexorilor superficiali sau tendoanele flexorilor profunzi, fiind
frecvent lezaţi şi nervii median şi cubital.
• După sutura chirurgicală tendoanelor, se imobilizează Mâna în uşoară flexie a
pumnului şi degetelor implicate de respectivele tendoane.
• Degetele cu tendoane indemne nu se imobilizează.
• Durata imobilizării va fi de 3 săptămîni, după care începe recuperarea.
• Pentru leziunile simple, 10—14 zile sunt suficiente pentru recuperare:
– kinetoterapie activă-pasivă şi activă în apă ;
– mobilizări în cadrul ADL-urilor
 1. Lezarea tendoanelor flexorilor în zona pumnului
• In leziunile mai complicate,, se dezvoltă aderenţe între tendoane sau între
acestea şi ţesuturile moi (mai ales la piele) care vor determina disfuncţii:
• Tratamentul kinetic constă în :
– mişcări pasive de întindere
– imobilizări corectoare în atelă mulată în poziţia cîştigată
– în timpii nopţii, se menţine atela, în 2/3 din poziţia maximă cîştigată
– Triada masaj-întindere-atelă se repetă de 4—6 ori pe zi între şedinţe,
• Treptat, se scad şedinţele la 2—3 pe zi, apoi o dată pe zi, apoi la 2—3 zile.
• Mobilizările active se introduc imediat ce fixarea în poziţii corectoare nu
mai este necesar să fie continuă. Mişcările active sunt dirijate in cadrul
TO,
• După refacerea aliniamentului pumn-palmă-degete, se vor începe
exerciţiile de tonifiere musculară şi de recîştigare a coordonării
mişcărilor
• Tratamentul recuperator , care durează cîteva săptămîni, este unanim
apreciat ca superior în rezultatul funcţional, comparativ cu încercările
chirurgicale de disecţie a ţesuturilor fibroase aderenţiale, a tenolizelor
etc, care de cele mai multe ori creează alte aderenţe.
 2. Lezarea tendoanelor flexorilor în
palmă
• Sutura tendoanelor se impune. în cazurile
simple, necomplicate,
• Nu este necesară recuperarea în servicii de
specialitate.
• In cazurile complicate, se aplică acelaşi
program ca la leziunile tendinoase complicate
din zona pumnului.
 3. Leziunile tendoanelor din zonele palmară
distală şi a degetelor proximal (zona tecilor)
• sutura tendoanelor are de cele mai multe ori un prognostic nefavorabil pentru funcţia
mîinii
• nu se indică suturi precoce, ci plastii (grefoane de tendon fie precoce, fie tardive, după
cîteva săptămîni)
• peste 75% din pacienţi rămîn cu un deficit de flexie a degetelor
• Imobilizarea degetelor = 3 săptămîni, în această perioadă tendonul revascularizîndu-se
• Recuperarea acestor pacienţi începe înainte de intervenţia operatorie
• Se urmăreşte cîştigarea cît mai completă a mobilităţii pasive a articulaţiilor MCF şi IF.
• se utilizează :
– mobilizări pasive de mai multe ori pe zi ;

• După imobilizare, recuperarea se recomandă să se facă cca 5 săptămîni,

– La ieşirea din imobilizare, se poate constata
– un grefon care a devenit aderent,
– articulaţie cu redoare accentuată,
– incapacitate de imagine motorie pe flexie.
• Tratament
– Dacă există edem, Mâna se ţine ridicată şi se va aplica gheaţă ;
– mobilizări intense active, fără şi cu rezistenţă pentru degetele sănătoase.
 3. Leziunile tendoanelor din zonele palmară
distală şi a degetelor proximal (zona tecilor)
• !!este total contraindicat, în primele 5—6 săptămîni după operaţie, să se
execute mişcări pasive şi mişcări de rezistenţă!!
• TO (dar nu mai devreme de 3 săptămîni), care să stimuleze exerciţiile de flexie
(prizele).
• Mai tîrziu se adaugă :
– mişcări cu rezistenţă, pentru tonifiere musculară.
– mobilizările pasive de întindere, pentru corectarea eventualelor deformări
prin retracturi. Aceste mobilizări, — întinderi pe extensie — sunt precedate
de masaje şi urmate (eventual) de poziţionări în aţele mulate ;
– terapie ocupaţională fără restricţie chiar sporturi (basket, volei etc) care se
execută două ore pe zi (1 oră dimineaţa, 1 oră după amiaza) cel puţin.
Trebuie acordată o atenţie deosebită activităţilor de coordonare pentru
recîştigarea abilităţii mîinii ;
• după cea 8—9 săptămîni, orice muncă va fi permisă.
 Redoarea articulaţiilor mîinii
• Al treilea tip de sechelă posttraumatică a mîinii este redoarea
articulaţiilor degetelor (MCF, IFP, IFD) sau aşa-numita „mînă
rigida" —„the stiff hand".
• Cauzele mîinii rigide sunt traumatice sau netraumatice
(ca în poliartrita reumatoidă, Mâna hemiplegică, boala Raynaud,
sclerodermia, retractura Dupuytren etc).
• Cauzele traumatice pot fi:
1. Sechelele post fractură sau luxaţie.
2. Sechelele postarsură.
3. Retractura
4. Algoneurodistrofia
 Sechelele postfractură sau luxaţie
• Imobilizarea degetelor trebuie să se facă în flexie (MCF la 15°, IFP la 60° şi IFD la
15°).
• Imobilizarea să fie cît mai scurtă, să fie suspendată chiar înainte de consolidarea
completă
• mobilizările să înceapă imediat. în general, se ştie că falanga distală se
consolidează complet în 10—14 săptâmîni, capătul distal al falangei proximale
în 5—7 săptamîni, iar capătul proximal în 3—5 săptamîni, ca şi metacarpul.
• Imobilizarea determină foarte repede „dezastru" funcţional pentru articulaţii.
• Degetele care nu sunt absolut necesar a fi imobilizate, vor fi continuu mobilizate
activ şi nu pasiv.
• Edemul este cel mai periculos duşman al funcţiei mîinii- trebuie combătut cît
mai precoce.
• Aşa-zisele entorse sunt în marea majoritate a cazurilor luxaţii sau subluxaţii,
care se însoţesc de rupturi capsulare sau smulgeri osoase.
• Imobilizarea de scurtă durată prin orteze este obligatorie.
 Fracturile mâinii
1. Fracturile metacarpienelor
2. Fracturile falangelor
3. Fracturile care interesează, articulaţiile
interfalangiene
4. Fractura-luxaţie a policelui
5. Fractura scafoidului
6. Fractura pumnului
Tratamentul de recuperare- conform schemei
generale!
 Sechelele postarsură
• Arsurile feţei şi mîinii ridică cele mai delicate probleme
• Gravitatea sechelei este în funcţie de întinderea arsurii, de
gradul ei, de agentul vulnerant
• La mînă, orice localizare devine într-un sens sau altul
invalidantă prin refracţia cicatriceală ce antrenează
deformări şi poziţii vicioase, prin blocarea ireductibilă
articulară, prin pierderea sensibilităţii tactile.
• Recuperarea trebuie începută precoce, în perioada de
regenerare tegumentară şi nu în cea de sechelă propriu-zis
constituită.
 Sechelele postarsură
• există în cazul arsurilor mîinii două imperative contradictorii :
1. imobilizarea pentru a favoriza cicatrizarea şi a calma durerea ;
2. mobilizarea articulară pentru a salva viitorul funcţional al mîinii. (arată
Iselin )
• imobilizăm Mâna în atelă 23 de ore pe zi.
• poziţia de imobilizare este cu degetele îndepărtate, policele in
abducţie, articulaţii în uşoară flexie ;
• mobilizarea se face în cea de a 24-a oră, cînd se execută
schimbarea pansamentului.
• Mâna se introduce într-un vas cu apă sterilă călduţă cu adaos de
xilină 1%. în care se fac mişcări active.
• Concomitent,se duce lupta contra edemului prin :
– poziţia ridicată a mîinii (în eşarfă specială) ;
– mobilizări active ale umărului, cotului şi de supinaţie-pronaţie ;
– mai apoi, mobilizarea degetelor (cînd este posibilă).
 Sechelele postarsură
• Odată cicatricea vindecată recuperarea trebuie începută
Se vor urmări :
– corectarea retracturilor ţesuturilor moi ;
– ameliorarea circulaţiei ;
– reeducarea funcţiei tendoanelor ;
– refacerea prehensiunii ;
– refacerea pe cît posibil a abilităţii
• Recuperarea poate dura săptămîni şi luni, obţinîndu-se treptat
ameliorarea mobilităţii articulare şi a capacităţii de prehensiune
 Sechelele postarsură
Ca metodologie, se utilizează :
• după masaje se fac mobilizări cu întinderi pasive mai ales pentru
refacerea flexiei în MCF şi pentru asuplizarea tegumentului dintre police
şi index.
• Niciodată aceste întinderi nu trebuie să determine dureri ;
• exerciţii active de mobilizare articulară (în apă şi pe uscat),
• exerciţii cu rezistenţă pentru creşterea forţei ;
• fixarea în orteze foarte bine mulate pe
amplitudinea cîştigată prin întinderile pasive, mai ales peste noapte.
• TO are ca şi în alte cazuri de leziuni ale mîinii, un rol central, avînd două scopuri :
– să obişnuiască sau să permită pacientului autoîngrijirea(să mănînce, să se
pieptene, să se îmbrace etc). Pentru aceasta, uneori este necesară folosirea
unor ustensile adaptate ;
– să crească amplitudinea, forţa şi abilitatea mişcărilor.
 Tehnicile de recuperare a mîinii
1. Kinetoterapia urmăreşte :
– asuplizarea articulară ;
– creşterea vitezei de execuţie a mişcărilor ;
– creşterea îndemînării ;
– dezvoltarea răbdării ;
– creşterea forţei şi rezistenţei musculare.
2. Posturile, -deosebit de utile
– Posturile antideclive
– Posturile seriate în atele.
– Posturile de repaus nocturne
– Posturi preventive ale deformaţiiior, se fac cu diverse tipuri de
orteze:
• Orteza pentru mina „căzută".
• Orteza pentru „mina în gheară".
• Orteza pentru paralizia musculaturii intrinseci
• Orteza pentru police, etc
 Tehnicile de recuperare a mîinii
3. Stretchingul- se indică în :
– aderenţe ale ţesutului moale şi tendoanelor ;
– redoare articulară prin retracţii capsuloligamentare ;
– cicatrice şi grefoane postoperatorii ;
– hipercorecţii ale unor deformări pentru care se aplică aţele seriale ;
– retracturile Dupuytren, îngroşările fasciei în paralizii.
4. Manipulările,- aproape întotdeauna contraindicate în afecţiunile
mîinii
5. Mobilizările -pasive-active,- indicate în două cazuri
principale :
– cînd forţa musculară este încă prea slabă pentru a asigura
întreaga amplitudine a mişcării ;
– cînd mişcarea activă singură nu se face pe direcţiile de mobi-
lizare fiziologice sau dorite.
 Tehnicile de recuperare a mîinii
6. Mişcările active

– Exerciţii libere şi cu rezistenţă

– Mobilizarea pumnului
• Pentru flexie
• Pentru extensie
• Pentru abducţie (înclinare radială) şi adducţie (înclinare cubitală).
• Mobilizările degetelor
• Mobilizările policelui

– Exerciţiile de facilitare neuromusculară

• Conform principiului iradiaţiei excitaţiei, se va lucra la început cu
muşchii puternici, apoi cu cei slabi
• Tehnica „hold-relax"

– Terapia ocupaională.
Kinetoterapie II

Pareza de N radial
Cauze: Paralizia N Radial
• Compresie la nivel axilar -mers
cârje
• Compresie la nivel de braț (
paralizia de sâmbătă seara)
• Compresie în apropierea
pumnului
 Paralizia N Radial
Cauze:

• Compresie la nivel axilar -mers cârje

• Compresie la nivel de braț ( paralizia
de sâmbătă seara)
• Compresie în apropierea pumnului
 Paralizia nervului radial -
•
diagnostic
Suferinta nervului radial este evidenta clinic prin
imposibilitatea de a realiza miscarile de extensie a
pumnului si antebratului, realizand aspectul de "mana in
gat de lebada"
 N Radial-
•
teritorii
Inervația motorie a muşchilor de pe fața posterioară a membrului
superior

• inervaţia senzitivă a feței posterioare a brațului, antebrațului, mâinii

şi partial a policelui (degetul mare).

• asigură extensia cotului, extensia mâinii pe antebraț, abducția

degetelor și extensia policelui
 Consecințe Paralizia N
radial
• Incapacitate de EXT a degetelor, pumnului , antebratului
• Incapacitatea supinatiei( partial)
• Extensia activa si inclinarea radială a pumnului sunt imposibile;
• Extensia activa a degetelor in totalitate este imposibila;
• daca sunt plasate in extensie pasiva primele falange, extensia
celorlalte doua devine posibila datorita actiunii muschilor intrinseci,
inervati de nervul ulnar;
 Consecințe Paralizia N
radial
• Deficit variabil de forta musculară la muschii inervati de radial:
 primul si al doilea radial,
 cubital posterior,
 extensor comun degete,
 extensor propriu index si deget mic,
 lung abductor, lung extensor + scurt extensor police.

• Perturbarea prehensiunii (datorita absentei sinergismului pumn-

flexie degete).
 Program terapeutic
• Trebuie evitate miscarile trucate in recuperare cand exista
neuropraxie si axonotmezis(leziune usoara si medie) si
promovate cand exista neurotmezis!
• Axonotmezis – lez usoara de grad II+ leziune medie de grad
III-
– Grd II- axon secționat/rupt fără alterare teacă ( reinervare
in sens centrifug)
– Grd III- lez severă, cu formare fibroză, regenerare viciată,
cu recuperare funcțională incompletă
• Neurotmezis – lipsa de continuitate a nervului, cu depărtarea
capetelor nervoase ( se formează ulterior o cicatrice care
impiedică regenerare spontana)
 Program terapeutic
• Ex misc trucate
• Flexia exagerata a pumnului si mainii, urmata de relaxare
brusca, se insoteste de extensia pumnului- cand aceasta
miscare trucata dispare, este un prim semn de recuperare a
paraliziei de nerv radial;
• Extensia degetelor asociata cu flexia metacarofalangienelor-
disparitia flexiei este semn de recuperare a nervului radial;
• Extensia falangei II a policelui cand policele este a policelui
cand policele este abdus si abdus si putin flectat- muschii
scurt abductor sis curt flexor au insertie in expansiunea
extensorului; cand se pierde aceasta miscare trucata
sugereaza refacerea lungului extensor al policelui.
 Obiective
• Recuperarea sindromului motor:
1. Prevenirea si corectarea deviatiilor si a redorilor
articulare (mana este cazuta in gat de lebada, policele
este addus si flectat, degetele sunt usor flectate).
• Reposturarea in pozitie neutra a membrului se face cu
ajutorul atelelor/ortezelor fixe noaptea (incomode) si
active(lively splints)ziua –permit o anumita functionare a
mainii: trebuie sa permita extensia moderata a pumnului
pentru prehensiune.
• Miscari passive , pasivo-active,autopasive la
scripete,hidrokinetoterapia.
2. Evitarea atrofiei muschilor paralizati.
 Obiective
• 3.Reeducarea motorie a muschilor paralizati : cresterea functiei
fibelor musculare restante sanatoase, recastigarea imaginii
kinestezice.

• Diagonalele Kabat : D1E și D2 F

• se lucreaza pentru grupele musculare in urmatoarea ordine:
triceps, anconeu, lungul supinator,radialii,scurtul
supinator,cubitalul posterior,extensorul comun al degetelor,
extensorul lung al poilcelui, extensorul scurt al policelui,lungul
abductor al policelui, extensorul indexului.
 Obiective
• 3.Reeducarea motorie a muschilor paralizati : cresterea functiei
fibelor musculare restante sanatoase, recastigarea imaginii
kinestezice.

• Exercitii globale sunt indicate pentru tripla extensie la nivelul

membrului superior. Progresiv, se introduc exercitiile active
resistive associate cu scurte contractii izometrice,la capatul
cursei de miscare.

• Terapia ocupationala.
 Obiective
• 4. Recastigarea coordonarii, a abilitatii.

• Exercitii combinate , complexe, proximo-distale si disto-

proximale.
• ,,Extensia metacarofalangienelor se face mai usor daca degetele
sunt abduse si in usoara flexie!”
• Foarte importanta este terapia ocupationala care trebuie
inceputa precoce cu orteza dinamica aplicata pe mana, cu
exercitii usoare astfel incat forta flexorilor degetelor sa nu
depaseasca travaliul respectiv. Se renuta la orteza cand este
posibila extensia activa a pumnului.
 Obiective

• 5. Mentinerea tonusului musculaturii normale( la care exista

pericolul scaderii sau chiar suspendarii functiei prin lipsa de
activitate a membrului superior respectiv)- trebuie tonificata
musculatura umarului , membrului superior, flexorilor degetelor.
 PARALIZIA
NERVULUI MEDIAN
ANATOMIE
 Origine: C5-T1

 Inervaţie senzitivă:
• regiunea externă a feţei palmare a mâinii
• faţa palmară ale primelor 3 degete
 ANATOMIE
 Inervaţie motorie – muşchii:
• rotund pronator
• palmar lung
• flexor radial al carpului (palmar mic)
• flexor superficial al degetelor
• flexor profund al degetelor (1/2 laterală)
• flexor lung al policelui
• scurt abductor al policelui
• flexor scurt al policelui (1/2 laterală)
• opozant al policelui
► nervul median = nervul flexiei mâinii şi degetelor, pronaţiei
antebraţului, opozabilităţii policelui
 ETIOLOGIE
• Fracturi la nivelul antebraţului
• Injecţii la nivelul cotului
• Fistule arterio-venoase la nivelul antebraţului (la bolnavii care
efectuează dializă)
• Paralizii profesionale
• Sindromul de tunel carpian (prin compresiunea exercitată de
ligamentul transvers al carpului) → afectarea musculaturii
eminenţei tenare (scurt abductor al policelui, flexor scurt al
policelui, opozant al policelui)
Leziunea N MEDIAN
( mâna simiană)
 TABLOU CLINIC

 Atitudine particulară – mână simiană: atrofia eminenţei tenare

cu police abdus (muşchiul lung abductor al policelui este
inervat de nervul radial) şi eversat
 TABLOU CLINIC
Sindrom motor – afectarea următoarelor mişcări:
• pronaţia antebraţului (m. rotund pronator)
• flexia mâinii la nivelul articulaţiei radio-cubito-carpiene (m.
palmar mare şi mic)
• flexia degetelor 2 şi 3 (m. flexor superficial al degetelor şi
flexor profund al degetelor – porţiunea laterală)
• Flexia falangelor proximală şi distală ale policelui (m. flexor
lung al policelui şi m. flexor scurt al policelui)
• abducţia palmară al policelui (m. scurt abductor al policelui)
• pensa polico-digitală (m. opozant al policelui)
• prehensiunea
ROT normale
 TABLOU CLINIC

 Sindrom senzitiv: hipo/anestezie la nivelul jumătăţii externe a

feţei palmare a mâinii şi la nivelul feţei palmare a degetelor

 Sindrom vegetativ - frecvent:

– tulburări vasomotorii (tegumente roşii – lucioase, edem,
hiper/hipo/an-hidroză)
– cauzalgii (dureri având caracter de arsură declanşate de stimuli
nedureroşi)
 TRATAMENT
Etiologic

De recuperare medicală – obiective:

1. Prevenirea/deviaţiilor
2. Prevenirea redorii articulare
3. Menţinerea tonusului musculaturii neafectate a membrului
superior
4. Terapie adresată tulburărilor vegetative
5. Reeducarea musculaturii paralizate
6. Reeducarea sensibilităţii
7. Refacerea abilităţii
 TRATAMENT

1. Prevenirea/corectarea deviaţiilor: posturări cu ajutorul

ortezelor (!!! poziţia policelui este foarte importantă –
abducţie palmară)

www.orteze.ro
 TRATAMENT
2. Prevenirea redorii articulare:
• mobilizări pasive
• mobilizări pasivo-active
• hidrokinetoterapie

3. Menţinerea tonusului musculaturii neafectate a membrului

superior: exerciţii analitice

4. Terapie adresată tulburărilor vegetative:

• posturi antideclive
• mobilizări pasive
• masaj
 TRATAMENT

5. Reeducarea musculaturii paralizate:

• electrostimulare funcţională
• în stadiul iniţial:
– elemente de facilitare
– Kabat (D1F şi D2E)
– FNP-uri
– exerciţii contralaterale
– exerciţii analitice
• dupa reinervare şi creşterea forţei musculare la minim 4 –
tehnici de creştere a forţei şi rezistenţei musculare (exerciţii
izometrice şi izotonice)
• la final: exerciţii pentru coordonare (lanţ kinetic închis)
 TRATAMENT

6. Reeducarea sensibilităţii:
• atenţie în cazul aplicării electrostimulărilor
• se realizează în ordinea următoare: presională-dureroasă,
proprioceptivă, termică, tactilă → stereognozia (identificarea
prin palpare a unui obiect) şi localizarea corectă.

7. Refacerea abilităţii – terapie ocupaţională:

• refacerea penselor polico-digitale
• refacerea prehensiunii.
 PARALIZIA
NERVULUI ULNAR
(CUBITAL)
 ANATOMIE
 Origine: C8-T1

 Inervaţie senzitivă:
• partea internă a feţei palmare a
mâinii
• degetul 5
• partea internă a degetului 4
 ANATOMIE
 Inervaţie motorie – muşchii:
• flexor ulnar al carpului
• flexor profund al degetelor (partea medială)
• adductor al halucelui
• flexor scurt al halucelui (1/2 medială)
• interosoşi şi ultimii 2 lombricali
• muşchii eminenţei hipotenare (acţionează asupra degetului 5)
► nervul ulnar → flexia şi adducţia mâinii, flexia primelor
falange ale degetelor 2-5, adducţia policelui, abducţia şi
adducţia degetelor.
 LEZIUNILE N ULNAR
anestezie în teritoriul cutanat
compromise mişcările de flexie şi adducţie a
mâinii

nu se poate executa mişcarea de adducţie a

policelui şi flexia ultimelor 2 degete

„grifă ulnară” a mâinii extensia primei falange şi

flexia celorlalte două.
 ETIOLOGIE
• Fracturi la nivelul cotului sau ulnei

• Lezare la nivelul şanţului cubital al epicondiului medial:

– traumatisme prin înjunghiere
– purtare de cârje
– anestezie generală
– utilizatori de calculatoare

• Compresiune la nivelul canalului carpian

www.eorthopod.com
 TABLOU CLINIC

Atitudine particulară: grifa cubitală

Sindrom motor:
• afectarea mişcărilor de abducţie şi adducţie a degetelor cu
atrofia spaţiilor interosoase (m. interosoşi)
• afectarea flexiei falangei I şi a extensiei falangelor II şi III la
nivelul degetelor 4 şi 5 → grifa cubitală
• afectarea adducţiei policelui
• afectarea mişcărilor degetului 5
• deficit de flexie a falangelor III pe II la nivelul degetelor 4 şi 5
(partea medială a flexorului profund al degetelor)
 TABLOU CLINIC

Sindrom senzitiv - hipo/anestezie la nivelul:

• părţii mediale a feţei palmare a mâinii
• degetului 5
• feţei interne a degetului 4.

Diagnostic diferenţial între leziunea de nerv ulnar şi afectarea

rădăcinii C8-T1, în afectarea rădăcinii C8-T1 există tulburări
de sensibilitate la nivelul părţii interne a braţului şi
antebraţului, precum şi afectarea musculaturii eminenţei
tenare.
 TRATAMENT

Etiologic

De recuperare medicală:
Împiedicarea/corectarea deviaţiilor:
• orteze fixe sau dinamice (policele este menţinut în abducţie)

Prevenirea redorii articulare şi menţinerea memoriei kinestezice:

• mobilizări pasive
• mobilizări autopasive
 TRATAMENT

Menţinerea tonusului musculaturii neafectate a membrului

superior

Terapie adresată tulburărilor vegetative:

• posturări antideclive
• masaj
• mobilizări pasive
 TRATAMENT

Reeducarea musculaturii paralizate:

• electrostimulare la nivelul eminenţei hipotenare, în rest mai
dificil de efectuat
• iniţial: elemente de facilitare, exerciţii contralaterale, FNP-uri
• ulterior: exerciţii analitice cu rezistenţă, exerciţii pentru
creşterea forţei şi rezistenţei musculare, în final exerciţii
pentru coordonare

Reeducarea sensibilităţii

Refacerea abilităţii – terapie ocupaţională, “cubitalul este nervul

gesticii de fineţe.