Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
William Shakespeare Imblanzirea Scorpiei PDF
William Shakespeare Imblanzirea Scorpiei PDF
PERSOANELE PROLOGULUI
UN LORD
CÎRCIUMĂREASA
PAJUL
PERSOANELE PIESEI
O VĂDUVĂ
1
PROLOGUL
SCENA 1
SLY
CÂRCIUMĂREASA
La stâlp, ticălosule.
SLY
Ticăloasă eşti tu. Neam de neamul meu n-a fost ticălos. Poţi citi asta şi-n cronici: noi Sly-i
am sosit aici cu Richard Cuceritorul. Aşa că, paucas pallabris! 1Lasă lumea să-şi vadă de
drum. Sessa! 2
CÂRCIUMĂREASA
SLY
Nu, nici o leţcaie. Ţin'te bine, Ieronime, du-te-n patul tău cel rece şi-ncălzeşte-te că-ţi trece.
CÂRCIUMĂREASA
SLY
lămuresc cu ei, cu legea-n mână. Nu mă clintesc de-aici nici mort. Dacă vine, las' pe mine!
1
Corupţie a expresiei spaniole pocas palabras „mai puţine vorbe”, „lasă vorba”
2
Franţuzism: c’est ça „asta e”, „gata”, „am terminat”
2
corn de vânătoare. Intră un lord întorcându-se de
LORDUL
Pe douăzeci de galbeni.
ÎNTÂIUL VÂNĂTOR
Bellman este
LORDUL
3
Căci mâine mergem iar la vânătoare.
ÎNTÂIUL VÂNĂTOR
LORDUL
AL DOILEA VÂNĂTOR
LORDUL
4
I-am aşeza un prânz îmbelşugat.
ÎNTÂIUL VÂNĂTOR
AL DOILEA VÂNĂTOR
LORDUL
5
Să-i spuneţi cu-o adâncă plecăciune:
ÎNTÂIUL VÂNĂTOR
6
Îndemânatici, astfel că va crede
LORDUL
(Reintră slujitorul.)
Ei? Ce e?
SLUJITORUL
LORDUL
Pofteşte-i.
Prieteni.
7
ÎNTÂIUL ACTOR
LORDUL
AL DOILEA ACTOR
LORDUL
ÎNTÂIUL ACTOR
8
LORDUL
ÎNTÂIUL ACTOR
Oricât ar fi de caraghios.
LORDUL
(unui slujitor)
Vezi, măi,
9
Ai grijă ca nimic să nu lipsească.
Să vă arate-ntreaga ei iubire
De fericire, că-nsănătoşit
10
Femeilor, să plângă la poruncă,
Pe urmă-amănunţite.
(Iese un slujitor.)
Ştiu că pajul
SCENA 2
O odaie de culcare în casa lordului. Sly, într-un
îmbrăcat ca un slujitor.
11
SLY
ÎNTÂIUL SLUJITOR
AL DOILEA SLUJITOR
AL TREILEA SLUJITOR
SLY
Eu sunt Cristofor Sly. Nu-mi mai spuneţi nici măria ta, nici milord. Xeres n-am băut în
viaţa mea. Iar dacă vreţi să gust din bucate, daţi-mi ceva afumături. Şi nu mă mai tot
întrebaţi ce haină vreau să-mbrac astăzi. Căci n-am mai multe haine decât spinări, nici mai
mulţi ciorapi decât picioare, nici mai multe ghete decât tălpi. Ba uneori am chiar mai multe
picioare decât ghete, sau am nişte ghete de-mi rămân degetele pe dinafară.
LORDUL
12
Bogat şi preţuit de toţi, să fie
SLY
C m? Vrei să spui să sînt nebun? Nu sunt eu oare Cristofor Sly, feciorul bătrînului Sly de la
Burton Heath? Din născare cioflingar, din deprindere coţcar, mai pe urmă şi ursar iar
acuma căldărar? Întrebaţi-o pe Mariana Hacket, hangiţa cea dolofană de la Wincot, dacă nu
mă ştie. De nu vă va spune că-i sunt dator paişpce gologani pentru o cană de bere, să mă
socotiţi cel mai sfruntat mincinos din toată creştinătatea. Hei! Nu sunt scrântit la minte! Ia
priviţi!...
ÎNTÂIUL SLUJITOR
AL DOILEA SLUJITOR
LORDUL
13
Chemaţi-vă atâtea amintiri
(Muzică.)
Ca al Semiramidei vă aşteaptă,
14
ÎNTÂIUL SLUJITOR
AL DOILEA SLUJITOR
Sau, vă plac
LORDUL
Sau,
3
În mitologia greacă Adonis este descris ca un tânăr de o rară frumuseţe, de care s-a îndrăgostit zeiţa
Afrodita.
4
O altă denumire dată zeiţei Afrodita, care s-a nascut „din spuma mării” lângă insula Cythera, în Marea
Egee.
5
În mitologia greacă Io este fiica lui Inachos, zeul unui râu. Zeus se îndrăgosteşte de ea şi o transformă
într-o juncă pentru a o feri de gelozia soţiei sale, Hera.
15
AL DOILEA SLUJITOR
Cu multă măiestrie...
LORDUL
Sunteţi numai
ÎNTÂIUL SLUJITOR
SLY
6
Daphne era fiica lui Peneus, zeitate riverană. Pentru a-şi dovedi puterea, Cupidon l-a făcut pe Apollo să se
îndrăgostească de ea, dar ăn acelaşi timp i-a insuflat lui Daphne o mare aversiune faţă de Apollo, ceea ce o
face să fugă îngrozită de acesta.
16
Visez? Sau pân-acum a fost un vis?
AL DOILEA SLUJITOR
SLY
17
ÎNTÂIUL SLUJITOR
Cecily Hacket...
SLY
La cârciumă slujeşte...
AL TREILEA SLUJITOR
Nu, milord,
18
Şi nimenea nu i-a văzut vreodată!
SLY
Că m-am înzdrăvenit!
TOŢI
Amin.
SLY
Băieţi,
PAJUL
SLY
Păi, bine.
Soţia mea?
19
PAJUL
Cu dânsa?
SLY
PAJUL
SLY
LORDUL
Milady.
SLY
20
LORDUL
Doar milady,
Soţiile.
SLY
Milady şi nevastă,
PAJUL
SLY
PAJUL
Stăpân slăvit,
21
Oprit de vraci - de teamă că v-apucă
SLY
Păi aşa cum stă treaba, foarte anevoie am să pot răbda atâta vreme. Dar nu mi-ar veni la
socoteală nici să cad iarăşi pradă aiurărilor. Aşa că am să mai rabd, ce pot să fac! Oricât
(Intră un slujitor.)
SLUJITORUL
Şi că melancolia zămisleşte
22
Să puneţi capăt negrei supărări
SLY
Straşnic! Îmi pare bine! Spune-le să joace! Comedia asta nu e giumbuşluc de bâlci, ca la
PAJUL
SLY
PAJUL
E un fel de povestire
SLY
Bine! Vom vedea! Milady nevastă, stai la dreapta mea. Şi lasă lumea să se-nvârtă toată!
(Trompete.)
23
ACTUL I
SCENA 1
LUCENŢIO
Călătoria mi-a-ncuviinţat-o,
În credincioasa-ţi întovărăşire.
Învăţătura-naltelor ştiinţe.
24
Feciorul lui, crescut-am la Florenţa.
Înalta-ncununare a virtuţii.
TRANIO
25
Sau stoici, sau nesimţitori, sau astfel
LUCENŢIO
26
TRANIO
Vreo solie
BAPTISTA
GREMIO
CATARINA
(către Baptista)
27
La peţitorii-aceştia să mă vinzi?
HORTENSIO
CATARINA
HORTENSIO
GREMIO
O Doamne! Şi pe mine!
TRANIO
28
Ei, stăpâne,
LUCENŢIO
Dar în tăcerea
Taci! S-ascultăm!
TRANIO
(încet)
BAPTISTA
Copila mea...
29
CATARINA
Mânca-o-ar mămiţica!
BIANCA
LUCENŢIO
(încet)
HORTENSIO
30
GREMIO
Vrei, Baptista,
BAPTISTA
(Iese.)
31
CATARINA
Ha!
(Iese.)
GREMIO
Poţi să te duci şi la mama dracului! Ai atâtea daruri, că n-are să-şi piardă nimeni vremea cu
tine. Iubirea noastră nu-i chiar atât de mare, Hortensio, încât să nu putem ajunge să ne
amândouă feţele. Totuşi, de dragul scumpei mele Bianca, voi căuta să găsesc, prin orice
mijloc, un om în stare s-o înveţe tot ce-i place, şi i-1 voi trimite tatălui ei.
HORTENSIO
Şi eu voi face la fel, signore Gremio. Dar încă un cuvânt, te rog. Cu toate că rostul
potrivniciei noastre nu îngăduie vreo tocmeală, află totuşi - e vorba de ceva care ne priveşte
pe amîndoi - că, dacă mai vrem să intrăm în casa iubitei noastre Bianca şi să fim mai
seamă un lucru.
32
GREMIO
Care, rogu-te?
HORTENSIO
GREMIO
Un soţ? Un diavol?
HORTENSIO
Am spus: un soţ.
GREMIO
Am spus: un diavol. Crezi oare, Hortensio, oricât de bogat i-ar fi părintele, că s-ar putea
HORTENSIO
Crezi, Gremio, că, dacă este mai presus de răbdarea noastră să-i îndurăm cicălelile, nu mai
sunt flăcăi de treabă pe lume - numai să putem da de ei - care să se hotărască s-o ia cu toate
GREMIO
N-aş putea să spun. Despre partea mea, dacă ar trebui să-i capăt zestrea în asemenea chip,
33
aş prefera să fiu biciuit în fiecare dimineaţă, la răscruce de drum!
HORTENSIO
Pe cinstea mea, după cum spui şi dumneata, e greu s-alegi merele bune de cele putrede. Dar
hai să mergem. De vreme ce această piedică legiuită ne face iarăşi prieteni, trebuie să ne
păstrăm prietenia până ce vom găsi un bărbat pentru fiica mai mare a lui Baptista şi-i vom
îngădui astfel fiicei mai mici să-si aleagă soţul la rândul ei. Atunci vom fi iarăşi vrăjmaşi.
Dulce Bianca! Fericit bărbatul care o va căpăta de soţie! Cel care va alerga mai iute va
GREMIO
Fie! Aş dărui cel mai straşnic armăsar din toată Padova, numai să-1 pot îndupleca pe
vreunul să-nceapă să-i facă curte şi să ajungă apoi s-o peţească, s-o cucerească, să ajungă
să-i împărtăşească patul şi să cureţe casa de ea. Hai să mergem. (Iese cu Hortensio).
TRANIO
Să vă cuprind-atâta de năprasnic?
LUCENŢIO
34
Săgeţile iubirii-n tulburarea
TRANIO
LUCENŢIO
8
În limba latină „Eliberează-te din captivitate plătind o răscumpărare cât mai mică”. Izvorul original al
citatului este comedia „Eunucul” a autorului latin Terenţiu.
35
Decât s-ascult de sfatu-ţi iscusit.
TRANIO
LUCENŢIO
Ba da ! Pe chipul ei am contemplat
TRANIO
LUCENŢIO
9
Îndrăgostindu-se de Europa, fiica lui Agenor, Zeus s-a transformat în taur pentru a o putea răpi şi duce în
insula Creta.
36
Şi tot ce are, dulce e, şi sfânt!
TRANIO
(aparte)
(tare)
LUCENŢIO
TRANIO
37
LUCENŢIO
Şi eu am chibzuit la fel.
TRANIO
Signore,
LUCENŢIO
TRANIO
În strai de dascăl
LUCENŢIO
TRANIO
38
Îi va primi prietenii la masă?
LUCENŢIO
TRANIO
Sunt silit
39
„S-asculţi de fiul meu, să-i fii supus!"
LUCENŢIO
(Intră Biondello.)
Unde-ai fost,
.Nemernicule?
BIONDELLO
40
Voi amândoi... Ce s-a-ntâmplat, vă rog?
LUCENŢIO
M-ai înţeles?
BIONDELLO
(aparte)
(tare)
Da, domnule.
41
LUCENŢIO
Lucenţio...
BIONDELLO
TRANIO
LUCENŢIO
Hai, Tranio, să mergem. Mai rămâne să faci ceva: treci şi tu în rândul peţitorilor. Să ştiu că
42
(Ies.)
ÎN AVANSCENĂ
ÎNTÂIUL SLUJITOR
SLY
Mai e ceva?
PAJUL
SLY
SCENA 2
Înaintea casei iui Hortensio. Intră Petruchio şi Grumio.
PETRUCHIO
43
Să-mi văd aici, în Padova, amicii,
Îţi poruncesc!
GRUMIO
PETRUCHIO
GRUMIO
Să vă trag una, domnule? De ce oare, domnule? Cine sunt eu, domnule, ca să vă trag una,
domnule?
PETRUCHIO
44
GRUMIO
Ce mi s-ar întâmpla...
PETRUCHIO
(îl ia de urechi)
GRUMIO
(cade, zbierând)
Au! Ajutor!
Mi-a-nnebunit stăpânul!
PETRUCHIO
Haide, bate,
HORTENSIO
(intrând)
Hei! Ce s-a întâmplat? Bătrânul meu prieten Grumio! Şi bunul meu prieten Petruchio! Ce
45
vânt v-aduce pe la Verona?
PETRUCHIO
HORTENSIO
Alla nostra casa ben venuto, molto honorato, signor mio Petruchio11. Ridică-te Grumio,
GRUMIO
(se ridică)
Ce tot îndrugă pe latineşte stăpânul meu n-are nici în clin nici în mânecă acuma cu ce-am
păţit. Dacă nici ăsta nu-i un temei legiuit să ies din slujba lui! Ia judecaţi şi dv., domnule:
îmi porunceşte să-1 lovesc şi să-i trag una cât pot de tare, domnule! Vă-ntreb: se cuvine
oare să se poarte astfel o slugă cu stăpînul ei? Care să fi ajuns pe cât îmi pot da seama, la
PETRUCHIO
10
În limba italiană „îţi spun din toată inima: bine te-am găsit”
11
În limba italiana „bun venit în casa noastră, mult onoratul meu domn Petruchio”
46
I-am poruncit să bată-n poarta casei,
GRUMIO
Auzi! Să bat la poartă! Cerule! Nu mi-ai spus răspicat: „Să-mi tragi aici o lovitură bună"...
„Să dai cu sete"... „Bate, măgarule, îţi poruncesc"... Şi acuma vii cu lovitura-n poartă?
PETRUCHIO
HORTENSIO
PETRUCHIO
47
Acolo. Scurt, Hortensio, aceasţa-i
Să mă însor şi să mă-mbogăţesc
HORTENSIO
PETRUCHIO
48
Şi rea precum Xantipa lui Socrate,
La Padova, să mă căsătoresc
Şi căsnicia-i binecuvântată!
GRUMIO
Vezi, domnule? Îţi spune răspicat ce are pe suflet. Daţi-i bani destui, şi-1 puteţi însura şi cu
o păpuşă, sau cu o jucărie din dantelă; sau cu o babă fără un dinte-n gură, năpăstuită de tot
atâtea metehne cât cinzeci şi două de gloabe. Nimic n-ar spune, zău! Numai zestrea să fie
cât de mare!
HORTENSIO
49
Dar e destul: e rea, cicălitoare,
De aur!
PETRUCHIO
HORTENSIO
Părintele-i, Baptista
PETRUCHIO
50
Baptista cunoscutu-l-a pe tata.
GRUMIO
Te rog, domnule, lasă-1 să plece câtă vreme e-n toana asta. Pe cuvîntul meu, dacă l-ar
cunoaşte şi dânsa tot atât de bine ca şi mine, ar înţelege că puţin îi pasă de cicăleală. Poate
să-i spună în faţă că e un ticălos, sau alte asemenea vorbe: n-ar avea habar! Dar dacă începe
dânsul o dată să zbiere, e vai de capul ei! Pot să vă spun, domnule, că, de i s-ar împotrivi
cât de puţin, o păţeşte! Îi arde una cât ai zice pis, de-i sar ochii din cap! Nu-1 cunoaşteţi,
domnule!
HORTENSIO
51
Ţi l-am dezvăluit. A dat porunci
GRUMIO
Auzi poreclă!
HORTENSIO
GRUMIO
(aparte)
Poftim! Asta nu-i ticăloşie? Ia priviţi cum îşi stoarce mintea tineretul să-i păcălească pe
52
bătrâni!
GRUMIO
(strigă)
HORTENSIO
GRUMIO
( Se retrag.)
GREMIO
53
Baptista, am s-adaug multe daruri.
LUCENŢIO
Din orişice
GREMIO
GRUMIO
54
PETRUCHIO
Taci, Grumio!
HORTENSIO
Signore Gremio!
GREMIO
HORTENSIO
55
Deci n-am rămas în urmă. Pentru Bianca
GREMIO
GRUMIO
(aparte)
HORTENSIO
GREMIO
56
Hortensio, cusururile-i toate?
PETRUCHIO
GREMIO
Eşti tu?
PETRUCHlO
Voiesc să duc.
GREMIO
57
Să-i faci sălbăticiunii-acelei curte.
PETRUCHIO
GRUMIO
(aparte)
PETRUCHIO
58
De limba unei fete? La ureche
GRUMIO
(aparte)
GREMIO
HORTENSIO
GREMIO
59
GRUMIO
(aparte)
TRANIO
Signorului Minola?
GREMIO
A, vorbiţi
TRANIO
De el, Biondello!
GREMIO
60
TRANIO
PETRUCHIO
TRANIO
LUCENŢIO
(încet)
Ai început
HORTENSIO
O vorbă numai,
61
TRANIO
GREMIO
Şi fără vorbe...
TRANIO
Cum?
Ca pentru voi?
GREMIO
TRANIO
GREMIO
62
HORTENSIO
TRANIO
GREMIO
Pe toţi?
63
LUCENŢIO
De râs.
PETRUCHIO
Hortensio?
HORTENSIO
(lui Tranio)
TRANIO
Nu, signore.
PETRUCHIO
64
Lăsaţi-mi-o!
GREMIO
PETRUCHIO
TRANIO
65
Şi nu va fi ingrat.
HORTENSIO
E bine spus.
TRANIO
În dup-amiaza-aceasta să ciocnim
GRUMIO, BIONDELLO
Să mergem!
HORTENSIO
Mi se pare nimerită
66
Propunerea pe care ne-ai făcut-o.
(Ies)
ACTUL II
SCENA 1
BIANCA
67
Mai mari...
CATARINA
Nu căuta s-ascunzi...
BIANCA
Iubită soră,
CATARINA
Minţi, drăguţo!
Nu e cumva Hortensio?
BIANCA
Îţi place?
68
CATARINA
ÎI vrei atunci
Să te-nfrumuseţeze cu podoabe...
BIANCA
CATARINA
De crezi
(Intră Baptista.)
BAPTISTA
69
Ţi-a spus cândva vreo vorbă aspră, biata?
CATARINA
Să mă răzbun...
BAPTISTA
(oprind-o)
(Iese Bianca.)
CATARINA
12
Conform obiceiului vremii, o soră mai mare care nu era încă măritată, trebuia să joace desculţă la nunta
surorii sale mai mici.
13
Zicala era foarte populară pe vremea lui Shakespeare şi privea femeile nemăritate care, după moarte,
aveau să ie pedepsite să păzească maimuţele în iad fiindcă în viaţă nu au fost în stare să aibă copii, pe care
să-i îndrume spre rai.
70
Să nu-mi mai spui nimic. Mă-ncui, plângând,
(Iese.)
BAPTISTA
(singur)
profesor de muzică, Tranio şi Biondello, care poartă sub braţ o lăută şi mai multe cărţi
GREMIO
Bun găsit,
Signor Baptista.
BAPTISTA
Bună dimineaţa,
71
PETRUCHIO
Pe voi de asemeni!
Şi plină de virtuţi?
BAPTISTA
Da, am o fată
Numită Catarina...
GREMIO
PETRUCHIO
Mă plictiseşti,
(Lui Baptista)
72
Arn cutezat să mă înfăţişez
(arată pe Hortensio.)
BAPTISTA
PETRUCHIO
73
BAPTISTA
PETRUCHIO
Bătrînului Antonio, un om
BAPTISTA
GREMIO
PETRUCHIO
14
„Înapoi!” „La o parte!” (it.)
74
Signore, să mă ierţi, voiam să mântui cât mai iute!
GREMIO
Nu mă-ndoiesc, dar s-ar putea să nu-ţi iasă pe vrute. (Lui Baptista.) Vecine, iată şi din
partea mea un dar care va fi binevenit, sunt încredinţat. Ca să-ţi pot răsplăti şi eu aleasa
preţuire pe care mi-ai arătat-o mai mult decât altora, îţi înfăţişez, cu-ngăduinţa domniei
tale, pe acest tânăr învăţăcel (îl prezintă pe Lucenţio) care a învăţat multă vreme la Reims.
Cunoaşte tot atît de bine limba greacă şi latină pe cât cunoaşte celălalt muzica şi
matematica. Numele lui e Cambio. Te rog să-l primeşti în slujba domniei tale.
BAPTISTA
Mii de mulţumiri, signore Gremio. Fii binevenit, dragă Cambio. Dar, scumpe domn, (lui
Tranio) îmi pare că sunteţi străin aici. Pot îndrăzni să aflu pricina venirii voastre?
TRANIO
75
Din care mă cobor, să stau la rând
BAPTISTA
TRANIO
BAPTISTA
(lui Hortensio)
76
Du-i pe domnii-aceştia la copile
PETRUCHIO
BAPTISTA
77
PETRUCHIO
În schimbul zestrei
Acesteia, îi recunosc şi eu
BAPTISTA
PETRUCHIO
Asta-i fleac!
78
În cale orice foc. Mă voi purta
Ca la copii.
BAPTISTA
Ce bine-ar fi să poţi
PETRUCHIO
BAPTISTA
La faţă.
HORTENSIO
79
BAPTISTA
HORTENSIO
Ce fată?
BAPTISTA
HORTENSIO
80
Pe umeri cu lăuta sfărâmată.
Să mi le spună mie...
PETRUCHIO
Minunat!
BAPTISTA
Şi dascălilor recunoscătoare
PETRUCHIO
81
(Ies Baptista, Gremio, Tranio şi Hortensio.)
(Intră Catarina.)
82
CATARINA
Se poate.
Mă cheamă Catarina.
PETRUCHIO
Zău că minţi!
CATARINA
83
Că bun eşti de mutat!
PETRUCHIO
Cum de mutat?
CATARINA
Precum un scăunel...
PETRUCHIO
Un scăunel?
CATARINA
PETRUCHIO
CATARINA
84
PETRUCHIO
CATARINA
PETRUCHIO
O turturică...
CATARINA
Da, şi tu bâtlan,
PETRUCHIO
CATARINA
PETRUCHIO
85
CATARINA
PETRUCHIO
CATARINA
PETRUCHIO
În coadă!
CATARINA
Ba pe limbă.
PETRUCHIO
Limba cui?
CATARINA
86
PETRUCHIO
CATARINA
PETRUCHIO
CATARINA
PETRUCHIO
CATARINA
87
PETRUCHIO
Va fi găina mea.
CATARINA
Cocoşul meu?
PETRUCHIO
CATARINA
Un caraghios...
PETRUCHIO
Aici cu noi...
CATARINA
Ba este!...
88
PETRUCHIO
Mi-l arată.
CATARINA
PETRUCHIO
Vorbeşti de mine?
CATARINA
Ai destulă minte,;
PETRUCHIO
CATARINA
Totuşi
89
PETRUCHIO
De griji.
CATARINA
PETRUCHIO
CATARINA
PETRUCHIO
90
Să iei din gură vorba altcuiva.
CATARINA
PETRUCHIO
91
CATARINA
Ia spune,
PETRUCHIO
CATARINA
PETRUCHIO
CATARINA
PETRUCHIO
92
Găsit-am zestrea îndestulătoare.
BAPTISTA
Cu fata mea?
PETRUCHIO
Signore, minunat!
93
Şi nici nu se putea să fie altfel!
BAPTISTA
CATARINA
Cu-njurături?
PETRUCHIO
15
Modelul medieval al soţiei răbdătoare, supusă şi devotată soţului
94
Precum era Lucreţia16 la Roma
Duminica aceasta.
CATARINA
Te-aş vedea
GREMIO
Te vede spânzurat!
TRANIO
PETRUCHIO
95
Vă spun: nu-i cu putinţă de crezut
BAPTISTA
96
GREMIO, TRANIO
PETRUCHIO
Duminică!
GREMIO
BAPTISTA
Zău,
97
TRANIO
În largul mării.
BAPTISTA
Numai mângâiere.
Atâta cer.
GREMIO
Nu-ncape îndoială
TRANIO
98
GREMIO
TRANIO
Bătrânule!
GREMIO
TRANIO
Dar vezi
BAPTISTA
99
Mai mult-avere, va primi în dar
GREMIO
100
Mărunte. Sînt înaintat în vîrstă,
TRANIO
Adus de o moşie-mbelşugată,
Signore Gremio?
GREMIO
101
Pe mare, spre Marsilia. Ia spune:
TRANIO
GREMIO
TRANIO
BAPTISTA
Mărturisesc
102
Făgăduiala ta s-o întărească
TRANIO
GREMIO
BAPTISTA
Şi mult vă mulţumesc.
103
GREMIO
Vecine, dragă,
(Iese.)
TRANIO
(singur)
104
Copilul, tatăl va să-şi zămislească!
(Iese.)
ACTUL III
SCENA 1
LUCENŢIO
HORTENSIO
105
LUCENŢIO
Măgar neghiob!
De-atâta-nvăţătură, de atâtea
Obişnuite îndeletniciri.
HORTENSIO
Înfumurarea...
BIANCA
Multă supărare
106
Un capăt certei voastre, staţi aici.
(lui Hortensio)
HORTENSIO
(Se retrage.)
LUCENŢIO
BIANCA
LUCENŢIO
Aici, signora:
(citeşte)
17
„Pe aici curgea râul Simois; aici e pământul Sigeian
Aici a stat măreţul palat al lui Priam” (lat., Ovidiu, „Heroidele” I, 33-34)
107
BIANCA
Îmi tălmăceşti? ,
LUCENŢIO
Hac ibat - cum v-am spus mai înainte - Simois - sunt Lucenţio, feciorul - hic est - al lui
Vicenţio din Pisa. Sigeia tellus - astfel travestit să vă câştig iubirea ; Hic steterat - Lucenţio
acela ce vine în peţit - Priami - e un slujitor al meu, pe nume Tranio - regia - l-am pus în
HORTENSIO
BIANCA
LUCENŢIO
Mai acordeaz-o,
BIANCA
18
Personaj al commediei dell’arte, neguţător bătrân care se împotriveşte întotdeauna iubirii celor tineri, dar
este mereu păcălit de aceştia
108
Hac ibat Simois - nu te cunosc. - hic est Sigeia tellus - nu mă încred în dumneata
- hic steterat Priami - ia vezi să nu ne-audă - regia - nu fi prea încrezător, dar, - celsa
senis - nu deznădăjdui.
HORTENSIO
LUCENŢIO
HORTENSIO
BIANCA
(lui Lucenţio)
19
Cuvânt inventat de Shakespeare, ridiculizând postura de dascăl a lui Lucenţio. S-ar putea traduce şi
„ţârcovnice!”
109
LUCENŢIO
(tare)
BIANCA
HORTENSIO
(lui Lucenţio)
LUCENŢIO
(aparte)
110
De nu mă-nşel, suavul muzicant
(Se retrage.)
HORTENSIO
Mai înainte
Cu litere frumoase...
BIANCA
Dar de mult
Am terminat cu gamele...
HORTENSIO
Citiţi
111
BIANCA
(citeşte)
(Intră un slujitor.)
SLUJITORUL
112
BIANCA
(Iese cu slujitorul.)
LUCENŢIO
(Iese.)
HORTENSIO
De-nvăţăcelu-acesta. Mi se pare,
C-arată ca un om îndrăgostit.
(Iese.)
113
SCENA 2
Înaintea casei lui Baptista. Intră Baptista, Gremio, Tranio, Catarina, Bianca, Lucenţio şi
însoţitori
BAPTISTA
(către Tranio)
CATARINA
114
Ascunde-o minte strâmtă, de bufon.
TRANIO
CATARINA
115
(Iese plângând, urmată de Bianca şi de alţii.)
BAPTISTA
BIONDELLO
Stăpâne, stăpâne! Noutăţi vechi, noutăţi cum n-aţi mai auzit pân-acum niciodată!
BAPTISTA
BIONDELLO
BAPTISTA
A sosit?
116
BIONDELLO
Nu, domnule,
BAPTISTA
Atunci?
BIONDELLO
Soseşte.
BAPTISTA
Şi când va fi aici?
BIONDELLO
TRANIO
BIONDELLO
Ei! Petruchio soseşte cu o pălărie nouă şi cu o haină veche; poartă o pereche de nădragi
întorşi pe dos de vreo trei ori; o pereche de cizme în care de bună seamă se păstrau
lumânările: una cu cataramă, alta cu şireturi; are la şold o sabie ruginită, luată din cine ştie
ce panoplie comunală, cu mânerul frânt, fără teacă şi cu vârful bont. Vine călare pe o
117
gloabă - cu şaua mâncată de molii şi cu scările desperecheate - lovită de tignafes, suferind
şoldurile ca vai de capul lor; de-abia de se mai ţine pe picioare; are-n gură o zăbală pe
dobitocul în drum, s-a rupt în nenumărate locuri şi a fost cusut cu sfoară peste tot. Mai are
şi-un căpăstru putred, iar la spate o şa de cucoană, din catifea, cu două litere iniţiale bătute-
BAPTISTA
Şi cine-1 însoţeşte?
BIONDELLO
Vai, domnule, un lacheu împopoţonat întocmai ca gloaba! La un picior poartă ciorap din fir
de in, iar la celălalt un cioarec de lână groasă, prins cu nişte legături roşii şi albastre; pe cap
poartă o pălărie veche la care, în loc de pană, e prinsă „bazaconia celor patruzeci de
trăznăi"20. O fiară, o adevărată fiară, nu arată ca un slujitor de lege creştină sau ca lacheul
unui gentilom.
TRANIO
20
Un smoc de panglici multicolore
118
BAPTISTA
BIONDELLO
BAPTISTA
BIONDELLO
BAPTISTA
BIONDELLO
Cu dânsu-n spate.
BAPTISTA
119
BIONDELLO
Să afle mesenii,
Mă prind pe un penny:
Un om şi gloabă de soi
Vor fi totdeauna
PETRUCHIO
BAPTISTA
PETRUCHIO
Prea bine
Nu cred să fi venit...
120
BAPTISTA
TRANIO
Cum se cădea...
PETRUCHIO
BAPTISTA
121
TRANIO
PETRUCHIO
TRANIO
Dintr-ale mele.
PETRUCHIO
Crede-mă, voiesc
122
BAPTISTA
PETRUCHIO
TRANIO
Mai bună.
123
BAPTISTA
TRANIO
(către Lucenţio)
Bianca vă iubeşte,
LUCENŢIO
124
De-ar spune „nu" întreaga omenire,
TRANIO
(Intră Gremio.)
TRANIO
GREMIO
Vin acasă
TRANIO
Mireasa şi cu mirele ?
125
GREMIO
Ce mire?
TRANIO
GREMIO
TRANIO
GREMIO
126
Din mână evanghelia; şi cum
TRANIO
GREMIO
127
Pe buze sărutând-o, zgomotos,
(Muzică. Intră din nou Petruchio, Catarina, Bianca, Baptista, Grumio, Hortensio şi tot
alaiul.)
PETRUCHIO
BAPTISTA
PETRUCHIO
128
Să nu vă mire asta. Dac-aţi şti
TRANIO
PETRUCHIO
Nu pot.
GREMIO
Te rog.
PETRUCHIO
Nu pot.
129
CATARINA
PETRUCHIO
CATARINA
Că rămâi, aşa e?
PETRUCHIO
CATARINA
PETRUCHIO
GRUMIO
130
CATARINA
PETRUCHIO
CATARINA
GREMIO
CATARINA
131
Înnebunesc femeile, aşa e?
PETRUCHIO
132
Iubito, nu te teme. N-au să poată
BAPTISTA
GREMIO
TRANIO
LUCENŢIO
BIANCA
GREMIO
133
BAPTISTA
TRANIO
BAPTISTA
(Ies.)
ACTUL IV
SCENA 1
GRUMIO
Ptiu! Ptiu! Dar-ar dracii în toate gloabele nărăvite, în toţi stăpânii smintiţi şi-n toate
drumurile desfundate! S-a mai văzut vreodată om bătut în halul ăsta? S-a mai văzut
vreodată om în aşa hal de murdărie? S-a mai văzut vreodată om mai frânt de oboseală? M-
au trimis înainte să le fac focul, iar dânşii vin în urma mea să se-ncălzească. Noroc că n-am
134
mare lucru de-ncălzit la mine! Altfel mi-ar îngheţa buzele împreună cu dinţii, limba cu
cerul gurii şi inima în pântece, până s-apuc să mă apropii de foc să mă dezmorţesc. Numai
să suflu pe foc, să mă pot încălzi o dată! Pe o vreme ca asta, şi unul mai zdravăn decât
(Intră Curtis.)
CURTIS
GRUMIO
Un sloi de gheaţă! Dacă ai vreo îndoială, n-ai decât să-ncerci să te dai de-a berbeleacul de
pe umerii mei pînă la călcâie, şi n-ai nevoie, ca să-ţi iei vânt, decît de depărtarea dintre gât
CURTIS
GRUMIO
Da! Vin, Curtis! Vin! Aşa că, fă iute focul, şi nu azvârli cu apă în el.
CURTIS
135
GRUMIO
Aşa era, dragă Curtis, mai înainte să fi dat îngheţul acesta. Dar, ştii povestea, iarna
îmblânzeşte omul, femeia şi dobitocul. L-a îmblânzit pe stăpânul meu cel vechi... şi pe
CURTIS
GRUMIO
Şi încă unul cu coarnele de-o şchioapă, pe cât e şi înălţimea mea. Ai să faci focul o dată?
Sau mă duc să mă plâng stăpânii noastre, a cărei palmă ai s-o simţi tu numaidecât, căci e
numai la doi paşi de aici, şi are să te-ngheţe spaima, de vreme ce te mişti atât de moale ca
CURTIS
GRUMIO
Îngheţată lume, Curtis, dacă nu te hotărăşti o dată să aprinzi focul! Hai, fă focul, fă-ţi
CURTIS
136
Gata focul. Ia spune-mi acuma ce veşti ai, dragă Grumio.
GRUMIO
CURTIS
GRUMIO
Dacă-i aşa, fă focul! Până una alta m-am ales cu un guturai al dracului. Unde-i bucătarul? E
gata cina? Casa-i măturată? Masa-i întinsă? Aţi dat jos pânzele de de păianjeni? Slujitorii
şi-au pus cu toţii straiele noi, cu ciorapii albi? Şi-au pus sufragiii hainele de nuntă?
Paharele sunt curate pe dinăuntru? Slujnicele sunt curate pe dinafară? Covoarele sunt
CURTIS
GRUMIO
Mai întîi, află că mi-e calul frânt de oboseală; stăpânul şi stăpâna au căzut de pe cal...
137
CURTIS
Cum?
GRUMIO
CURTIS
GRUMIO
CURTIS
Hai.
GRUMIO
CURTIS
GRUMIO
De aceea se şi cheamă păţanie... Palma asta n-a urmărit altceva decât să te facă să asculţi cu
mai multă luare aminte. Acum încep: Imprimis21, tocmai ne coboram pe-o vale repede,
21
„mai întâi” (lat.)
138
stăpânul călărind în spatele stăpânii mele...
CURTIS
GRUMIO
CURTIS
GRUMIO
Atunci, spune tu mai departe. Dacă nu mi-ai fi luat vorba din gură ai fi aflat cum a căzut
calul şi ea sub cal; ai fi aflat în ce băltoacă a căzut, şi în ce hal s-a murdărit de noroi, de sus
şi până jos. Şi cum m-a luat la bătaie din pricină că se poticnise calul. Şi cum înota dânsa
prin noroi să mă scape din ghearele lui. Şi cum înjura stăpînul meu de toţi dracii. Şi cum ea
se ruga de el aşa cum în viaţa ei nu se mai rugase vreodată. Cum zbieram eu de tare; cum
de atîta larmă caii s-au speriat şi au luat-o la sănătoasa. Cum i s-a rupt chinga stăpînii; cum
mi-a căzut şaua de pe cal; şi multe asemenea lucruri vrednice de ţinut minte, care acum au
să se ducă pe apa sâmbetei, iar tu ai să te duci după ele în mormânt fără să le fi aflat.
CURTIS
139
După câte spui, ar fi mai afurisit el decât ea.
GRUMIO
Ehei! Tu şi cei mai dîrji din voi toţi o să vă daţi seama de asta când va ajunge acasă. Dar la
ce bun să mai vorbesc despre asta? Ia chearnă-i încoace pe Nathaniel, pe Iosif, pe Nicolo,
piciorul stâng şi să nu cuteze să se-atingă de-un fir de păr măcar din coada calului
CURTIS
Gata!
GRUMIO
Cheamă-i încoace!
CURTIS
Hei! N-auziţi? Trebuie să ieşiţi întru întâmpinarea stăpânului nostru şi să faceţi faţă sosirii
stăpânii noastre.
GRUMIO
140
CURTIS
GRUMIO
CURTIS
GRUMIO
NATHANIEL
FILIP
IOSIF
141
Ia spune, Grumio!
NICOLO
Prietenul Grumio.
NATHANIEL
GRUMIO
Bine-ai venit, tu! Ce mai faci, tu? Ia spune, zi, prietene!... Destul cu firitiselile! Ia spuneţi-
NATHANIEL
GRUMIO
La o palmă de-aci, nu mai departe. Aşa că nu fiţi... Naiba să vă ia, tăcere! Îl aud venind pe
stăpân.
PETRUCHIO
142
Nu-i nici un om să-mi ţie scara?Cum?
SLUJITORII
PETRUCHIO
GRUMIO
PETRUCHIO
143
GRUMIO
PETRUCHIO
(cântă)
144
Afurisiţi...
(cântă)
Opreşte-te! Destul!
(Îl bate.)
CATARI NA
145
Fii răbdător, te rog. N-a vrut s-o facă!
PETRUCHIO
PRIMUL SLUJITOR
Da.
PETRUCHIO
SLUJITORUL
Eu.
PETRUCHIO
146
La masă miel? Şi ars ? Să-mi facă scârbă?
CATARI NA
PETRUCHIO
(Ies.)
147
(Intră din două părţi Nathanieî, Pietro şi Grumio.)
NATHANlEL
PIETRO
(Intră Curtis.)
GRUMIO
CURTIS
E la dânsa
148
(Ies în fugă.)
PETRUCHIO
(Intrând.)
Prin urmare
149
Va sta de veghe şi în noaptea asta.
Sălbatică şi încăpăţânată.
(Iese.)
SCENA 2
TRANIO
HORTENSIO
150
Să cercetăm cam în ce chip o-nvaţă.
LUCENŢIO
BIANCA
LUCENŢIO
Iubirii.
BIANCA
În arta-aceasta meşter!
LUCENŢIO
De îndată
(Trec.)
151
HORTENSIO
TRANIO
O Licio, că e de necrezut!
HORTENSIO
TRANIO
De mărturie uşurinţei ei
152
A stat privirea mea. Mă leg acum,
HORTENSIO
TRANIO
HORTENSIO
153
Înfumurată, dispreţuitoare,
(Iese.)
TRANIO
Hortensio cu mine...
BIANCA
Ce? Glumeşti?
TRANIO
Aşa, signora.
154
LUCENŢIO
Am scăpat de Licio?
TRANIO
Va lua-o de soţie...
BIANCA
Dumnezeu
TRANIO
O va-mblânzi, spunea...
BIANCA
TRANIO
155
BIANCA
TRANIO
BIONDELLO
(Intrând)
TRANIO
Cine-o fi?
BIONDELLO
156
C-un tată.
LUCENŢIO
TRANIO
PEDAGOGUL
TRANIO
Şi pe voi!
La capăt?
157
PEDAGOGUL
Lui Dumnezeu...
TRANIO
PEDAGOGUL
Din Mantua.
TRANIO
Ferească Dumnezeu!
La viaţă?
PEDAGOGUL
158
TRANIO
Cine vine
PEDAGOGUL
TRANIO
PEDAGOGUL
Da, adesea:
159
Oraş vestit prin cetăţenii lui
Sfătoşi...
TRANIO
Pe un signor, Vincenţio?
PEDAGOGUL
De dânsul
TRANIO
Şi seamănă cu voi.
BIONDELLO
(aparte)
Nevoie mare!
160
TRANIO
Propunerea, primiţi-o.
PEDAGOGUL
O primesc,
Mântuitorul meu.
TRANIO
Poftim cu mine,
161
Să-mi fie chezăşie pentru zestrea
SCENA 3
GRUMIO
CATARINA
162
Lihnită sunt de foame, mă topesc
GRUMIO
CATARINA
GRUMIO
CATARINA
163
Îmi place! Dragă Grumio, mi-aduci?
GRUMIO
CATAR INA
GRUMIO
CATARINA
GRUMIO
CATARINA
GRUMIO
164
Atunci muştarul, fără de friptură!...
CATARINA
(îl ia la bătaie)
PETRUCHIO
HORTENSIO
Signora,
Cum vă simţiţi?
CATARINA
Grozav de îngheţată.
165
PETRUCHIO
CATARINA
PETRUCHIO
CATARINA
Mulţumesc,
Signore...
166
HORTENSIO
PETRUCHIO
(încet.)
(Intră un croitor.)
PĂLĂRIERUL
167
(O arată.)
PETRUCHIO
Cu catifele împopoţonată!
CATARINA
PETRUCHIO
HORTENSIO
(aparte)
168
CATARINA
Mi se pare
PETRUCHIO
CATARINA
169
PETRUCHIO
HORTENSIO
(aparte)
Nici cu rochie
CROITORUL
PETRUCHIO
170
Ce vrei din cârpa asta. Haide, pleacă!
CATARINA
PETRUCHIO
Din tine.
CROITORUL
PETRUCHIO
Obrăznicie nemaipomenită!
171
Ţi-oi măsura eu coastele cu cotul,
CROITORUL
GRUMIO
CROITORUL
GRUMIO
CROITORUL
172
GRUMIO
CROITORUL
Da, am tăiat...
GRUMIO
Pe mine n-ai să mă tai. Oi fi întors tu pe mulţi pe dos, dar pe mine n-ai să mă întorci. Nu-
mi place să fiu nici tăiat, nici întors pe dos. Ţii-o spun pe şleau: i-am poruncit meşterului
tău să taie rochia, dar i-am poruncit s-o taie în bucăţi; ergo22, minţi.
CROITORUL
PETRUCHIO
Citeşte-o.
GRUMIO
CROITORUL
(citeşte)
173
GRUMIO
Stăpîne. dacă eu i-am spus să nu fie strânsă pe talie, pune să mă coasă în rochia asta şi să
PETRUCHIO
CROITORUL
(citeşte)
GRUMIO
Asta da!
CROITORUL
GRUMIO
CROITORUL
174
PETRUCHIO
GRUMIO
Însemnarea e greşită, domnule, însemnarea e greşită! Am poruncit să fie mânecile mai înti
tăiate şi pe urmă cusute, şi am s-o dovedesc, chiar de ţi-ar fi degetul mic înarmat cu un
degetar.
CROITORUL
N-am spus decât adevărul. Şi dacă ne-am întâlni la loc deschis ţi-aş arăta eu ţie.
GRUMIO
Sunt gata de bătaie. Tu ia-ţi însemnarea, mie dă-mi cotul tău şi nu mă cruţa.
HORTENSIO
PETRUCHIO
GRUMIO
175
PETRUCHIO
GRUMIO
Să nu faci asta, mişeluie, pe viaţa ţa. Auzi? Să facă stăpânul lui ce pofteşte în rochia
stăpânii mele!
PETRUCHIO
GRUMIO
Am chibzuit mai adânc decât vă-nchipuiţi, domnule. Auzi! Să facă meşterul ce pofteşte în
PETRUCHIO
Hortensio, să vezi să i-o plătim. (Croitorului) Hai, ia-o de aici, şi fără vorbă.
HORTENSIO
(încet)
176
Şi meşterului spune-i salutări.
PETRUCHIO
Să ne-ospătăm şi să ne veselim
177
La voi acasă. Cheamă-mi slujitorii.
CATARINA
PETRUCHIO
HORTENSIO
(Ies.)
178
SCENA 4
Padova. Înaintea casei lui Baptista. Intră Tranio şi Pedagogul îmbrăcat ca Vincenţio
TRANIO
PEDAGOGUL
TRANIO
PEDAGOGUL
(Intră Biondello)
179
TRANIO
BIONDELLO
N-ai teamă.
TRANIO
BIONDELLO
În urmă la Veneţia, şi că
TRANIO
180
(Către pedagog.)
PEDAGOGUL
Domol, copile!
(Către Baptista.)
181
BAPTISTA
TRANIO
BAPTISTA
182
Vreo neplăcere.
TRANIO
Dacă vă convine,
O masă de logodnă-rnbelşugată.
BAPTISTA
Pe Bianca să se pregătească. Şi
La Padova, şi că va fi curând,
183
LUCENŢIO
Mă rog
TRANIO
La Pisa însă.
BAPTISTA
Vă urmez.
BIONDELLO
Hei, Cambio
LUCENŢIO
Ce vrei, Biondello?
184
BIONDELLO
LUCENŢIO
BIONDELLO
Nimic, pe legea mea; dar m-a lăsat în urmă, să vă desluşesc tâlcul acestor zâmbete şi
semne.
LUCENŢIO
Te rog, desluşeşte-le.
BIONDELLO
Iată. În clipa aceasta Baptista e la noi şi stă de vorbă cu presupusul tată al unui presupus
fiu.
LUCENŢIO
Ei şi?
185
LUCENŢIO
Şi pe urmă?
BIONDELLO
Bătrânul preot de la biserica San Luca aşteaptă porunca voastră la orice oră.
LUCENŢIO
BIONDELLO
Mai mult nu pot să spun. Atîta doar: pe când ei se-ndeletnicesc cu-ntocmirea unei foi de
LUCENŢIO
Asculţi, Biondello?...
23
Formulă juridică: „cu dreptul exclusiv de a fi tipărită” Biondello îi recomanda lui Lucenţio să-şi imprime
imaginea prin conceperea unui copil
186
BIONDELLO
Nu-i vreme de pierdut. Cunosc o fetişcană care s-a măritat într-o după-amiază, cînd se
dusese în grădină sa culeagă pătrunjel, ca să gătească un iepure. Aţi putea face şi dv. la fel,
domnule; şi-acum, rămâneţi sănătos, domnule. Mi-a poruncit stăpânul să mă duc la San
Luca, să-i spun popii să fie gata şi să vă iasă în întâmpinare, când veţi sosi acolo cu
tovarăşa dumneavoastră.
LUCENŢIO
(Iese.)
SCENA 5
PETRUCHIO
187
CATARINA
Care lună?
PETRUCHIO
CATARINA
PETRUCHIO
HORTENSIO
(încet Catarinei)
188
CATARINA
PETRUCHIO
CATARINA
Luna, ai dreptate.
PETRUCHIO
CATARINA
189
HORTENSIO
(aparte)
PETRUCHIO
(Intră Vincenţio.)
PETRUCHIO
(lui Vincenţio)
190
HORTENSIO
(aparte)
CATARINA
Scumpa mea
I te va hărăzi.
PETRUCHIO
Ce spui tu Kate?
CATARINA
191
Căci i-a orbit strălucitorul soare
PETRUCHIO
VINCENŢIO
PETRUCHIO
Şi cum îl cheamă?
192
VINCENŢIO
PETRUCHIO
Vincenţio, să te îmbrăţişez.
VINCENŢIO
193
Pe care-i întâlniţi în drumul vostru?
HORTENSIO
PETRUCHIO
HORTENSIO
(Iese.)
ACTUL V
SCENA 1
Padova. înaintea casei lui Lucenţio. Intră, dintr-o parte, Biondello, Lucenţio şi Bianca.
194
BIONDELLO
LUCENŢIO
Zbor, Biondello; dar s-ar putea întâmpla să fie nevoie de tine acasă; aşa că poţi să ne
părăseşti.
BIONDELLO
Nu, pe legea mea, vreau să vă văd o dată la biserică şi pe urmă cât pot de repede mă-ntorc
la stăpânul meu.
GREMIO
PETRUCHIO
195
VINCENŢIO
(Bate la poartă.)
GREMIO
PEDAGOGUL
VINCENŢIO
PEDAGOGUL
196
VINCENŢIO
Chiar dacă cineva i-ar aduce vreo sută-două de galbeni, să-i fie de cheltuială?
PEDAGOGUL
Îţi poţi păstra suta de galbeni; nu are nevoie de nimic, cât timp trăiesc eu.
PETRUCHIO
lăsăm deoparte glurna. Te rog, spune-i signorului Lucenţio că a sosit tatăl lui din Pisa şi că
PEDAGOGUL
Minciuni. Tatăl lui a şi sosit din Pisa şi vă priveşte acum de la fereastra aceasta.
VINCENŢIO
PEDAGOGUL
Eu, domnule; aşa mi-a spus doar maică-sa, dacă pot să-i dau crezare...
197
PETRUCHIO
(lui Vincenţio.)
PEDAGOGUL
Puneţi mâna pe mişelul acesta! Bănuiesc că are de gând să-1 înşele pe cineva aici în
(Reintră Biondello.)
BIONDELLO
I-am văzut alături în biserică! Să le dea Dumnezeu multă fericire! - Dar cine-i acolo?
Bătrînul meu stăpân, Vincenţio! Haiti! S-a isprăvit cu noi! Ne-am curăţat!
VINCENŢIO
(Zărindu-l)
Ia vino-ncoace, nemernicule!
BIONDELLO
198
VINCENŢIO
BIONDELLO
Să nu vă mai cunosc, domnule? Nu, domnule, nu pot să nu vă mai cunosc, căci doar nu v-
VINCENŢIO
Cum, ticălos sfruntat, nu l-ai cunoscut în viaţa ta pe tatăl stăpânului tău, pe Vincenţio?
BIONDELLO
Pe cine, pe bătrânul şi veneratul meu stăpân? Pe acela da, domnule, ia priviţi, se uită de la
fereastră.
VINCENŢIO
A, vasăzic-aşa!
BIONDELLO
PEDAGOGUL
199
(Pleacă de la fereastră.)
PETRUCHIO
Hai, Kate, te rog, să stăm mai la o parte, să vedem cum se va sfîrşi toată-ncurcătura asta.
TRANIO
VINCENŢIO
Cine sunt eu, domnule?! Dar dumneata cine eşti domnule?... O! Zei nemuritori! O!
Cu pălăria cu pene! Vai! M-aţi calicit. M-aţi calicit! Pe cînd eu stau acasă şi trăiesc în
cumpătare, fiul meu şi sluga mea îmi risipesc toată starea la universitatea asta!
TRANIO
BAPTISTA
O fi cumva lunatic!
200
TRANIO
Domnule, după straie s-ar părea că sunteţi un bătrân şi cumpătat gentilom, dar vorbele vă
perle şi aur? Mulţumită scumpului meu părinte, sunt în stare să duc o viaţă cât mai
îmbelşugată.
VINCENŢIO
BAPTISTA
numele?
VINCENŢIO
Numele! Ca şi cum nu i-aş şti numele! Doar l-am crescut de când avea trei ani. Numele lui
e Tranio!
PEDAGOGUL
Afară, afară, măgar smintit! Îl cheamă Lucenţio: e unicul meu fiu şi moştenitorul moşiilor
VINCENŢIO
Lucenţio! Vai! Şi-a omorât stăpânul. Puneţi mâna pe dânsul, v-o poruncesc în numele
201
ducelui! Vai, feciorul meu, feciorul meu! Spune-mi, ticălosule, unde-i fiul meu Lucenţio?
TRANIO
La temniţă cu-acest bătrîn smintit. Te rog, tată Baptista, ai grijă să fie dus la temniţă.
VINCENŢIO
GREMIO
BAPTISTA
GREMIO
Bagă de seamă, signor Baptista, să nu fii cel amăgit în pricina aceasta. Eu aş putea să jur că
PEDAGOGUL
Jură, dacă-ndrăzneştil
202
GREMIO
TRANIO
GREMIO
BAPTISTA
VINCENŢIO
BIONDELLO
Suntem pierduţi. Uite-1 colo! Făceţi-vă că nu-1 cunoaşteţi, căci altminteri suntem pierduţi
203
cu toţii.
LUCENŢIO
VINCENŢIO
Dragul tatii.
Trăieşti? Trăieşti?
BIANCA
BAPTISTA
LUCENŢIO
204
M-am cununat cu fata dumneavoastră
În ochii voştri.
GREMIO
Vai! Ce uneltire
VINCENŢIO
BAPTISTA
BIANCA
LUCENŢIO
205
Am izbutit s-ajung acum cu bine.
VINCENŢIO
BAPTISTA
(lui Lucenţio)
Ia ascultă, domnule: te-ai cununat cu fiica mea fără să-mi ceri încuviinţarea?
VINCENŢIO
N-aibi nici o grijă, Baptista. Vom face tot ce vrei. Dar vreau mai întâi să intru-n casă, să mă
(Iese.)
BAPTISTA
LUCENŢIO
206
Nu poate să te certe.
(Iese cu Bianca.)
GREMIO
Mi-a rămas
CATARINA
Hai, bărbate, să ne luăm după ei, să vedem cum se va încheia toată încurcătura asta.
PETRUCHIO
CATARINA
PETRUCHIO
207
CATARINA
Să te sărut...
PETRUCHIO
CATARINA
Haide, lasă
PETRUCHIO
Aşa e bine!
(Ies.)
SCENA 2
208
Biondello, Grumio şi alţi servitori, servesc la masă.
LUCENŢIO
PETRUCHIO
209
BAPTISTA
PETRUCHIO
HORTENSIO
PETRUCHIO
VĂDUVA
PETRUCHIO
Hortensio, se teme..,
VĂDUVA
Cei smintiţi
210
În jurul lor...
PETRUCHIO
Mi-ai zis-o!
CATARINA
Ce voieşti
Să spui, signora?
VĂDUVA
Bărbatul dumitale.
PETRUCHIO
Te-am pătruns?
HORTENSIO
Vrea să spună
PETRUCHIO
Ai dres-o!
211
Sărută-1 pentru-aşa răspuns, signora!
CATARINA
VĂDUVA
CATARINA
Uşuratic
Ţi-e gândul...
VĂDUVA
CATARINA
212
PETRUCHIO
HORTENSIO
PETRUCHIO
HORTENSIO
E treaba mea...
PETRUCHIO
(Bea.)
BAPTISTA
GREMIO
213
BIANCA
Că se împung cu coarnele...
VINCENŢIO
Aşa?
BIANCA
PETRUCHIO
BIANCA
Rămâneţi sănătoşi.
PETRUCHIO
214
Hei, Tranio, e pasărea ochită
TRANIO
Signore,
Stăpânului vânatul.
PETRUCHIO
Cam câinoasă
E-asemuirea.
TRANIO
Dumneata, signore,
BAPTISTA
215
Ohoho!
LUCENŢIO
HORTENSIO
PETRUCHIO
BAPTISTA
Mărturiseşte,
PETRUCHIO
Asa?
216
Trimiteţi fiecare după soaţe
Ascultătoare şi soseşte-ntâi
HORTENSIO
Primesc. Pe ce ne prindem?
LUCENŢIO
Douăzeci
De galbeni.
PETRUCHIO
LUCENŢIO
HORTENSIO
Mă prind!
217
PETRUCHIO
V-am prins!
HORTENSIO
Şi cine va începe?
LUCENŢIO
Eu încep!
Să vin'-aici la mine.
BIONDELLO
Merg.
(Iese.)
BAPTISTA
Copile,
LUCENŢIO
(Reintră Biondello.)
218
Ei? Ce veste? Spune!
BIONDELLO
PETRUCHIO
Răspuns e ăsta?
GREMIO
Da, cuviincios.
PETRUCHIO
HORTENSIO
Biondello,
Să vin'-aici numaidecât...
219
(Iese Biondello.)
PETRUCHIO
S-o roage!...
HORTENSIO
(Reintră Biondello.)
BIONDELLO
Vă trimite
La dânsa.
PETRUCHIO
220
Să-i spui aşa: că-i poruncesc să vie!
(Iese Grumio.)
HORTENSIO
Cunosc răspunsul...
PETRUCHIO
Care? _
HORTENSIO
N-o să vie!
PETRUCHIO
BAPTISTA
(Intră Catarina.)
CATARINA
Ce vrei?
221
PETRUCHIO
CATARINA
La sfat
PETRUCHIO
Hai, du-te
(Iese Catarina.)
LUCENŢIO
HORTENSIO
222
PETRUCHIO
BAPTISTA
PETRUCHIO
Şi ce cuminte e, şi ce supusă!
De-nţelepciunea ei înduplecate,
223
(Catarina îşi scoate boneta şi o aruncă.)
VĂDUVA
BIANCA
LUCENŢIO
BIANCA
Pe ascultarea mea...
PETRUCHIO
Îţi poruncesc
224
Ce datorii au faţă de bărbaţi.
VĂDUVA
PETRUCHIO
VĂDUVA
Ba nici nu va vorbi.
PETRUCHIO
CATARINA
225
Şi-i scutură. Femeia mânioasă
Veghează-asupra ta şi se-ngrijeşte
226
Porunca înţeleaptă, nu e oare
O învrăjbită neascultătoare,
Să poruncească şi să stăpânească,
227
Deci fiţi la locul vostru, e mai bine;
PETRUCHIO
Şi mă sărută, Kate!
LUCENŢIO
Pe-acelaşi drum
VINCENŢIO
Nu-i oare
LUCENŢIO
228
PETRUCHIO
(lui Lucenţio.)
(Iese cu Catarina)
HORTENSIO
LUCENŢIO
(Ies.)
(William Shakespeare)
229