Anexa 2 la decizia /

Suport curs manevranti

 Cuprins

1. DESCRIEREA DETALIATA A TIPURILOR DE MECANISME DE RIDICAT.....................4

1.1. Caracteristici............................................................................................................... 4

1.2. Clasificarea instalatiilor de ridicat.............................................................................4

1.3. Mecanisme de ridicat..................................................................................................4

2. COMPONENTE DE SECURITATE LA MECANISMELE DE RIDICAT.............................7

2.1. Generalitati:................................................................................................................. 7

2.2. Componente de securitate (dispozitive de siguranta).............................................8

3. DISPOZITIVE DE FRANARE...........................................................................................9

3.1. Descriere, rol, tipuri existente;...................................................................................9

3.3. Reglare si verificare..................................................................................................11

4. CABLURI SI LANTURI (MATERIALE, CONSTRUCTIE, MOD DE FIXARE, UZURA

PERMISA, INTRETINERE);...................................................................................................11

4.1. Materiale, constructie, mod de fixare:.....................................................................11

4.2. Constructie................................................................................................................ 12

4.3. Uzura permisa, intretinere:.......................................................................................13

5. MECANISMUL DE RIDICARE/COBORARE..................................................................14

6. OBLIGATIILE MANEVRANTULUI.................................................................................15

7. SEMNALIZAREA COMENZILOR...................................................................................17

8. MANEVRAREA SI EXPLOATAREA TRANSPALETELOR............................................19

8.1. Manevre permise si nepermise / Cauzele deranjamentelor...................................19

8.2. Legarea sarcinilor.....................................................................................................22

8.3. Exploatarea, cartea mecanismului, registrul de evidenta a supravegherii...........23

9. INTRETINEREA, REVIZIA, REPARATIA SI VERIFICAREA TEHNICA OFICIALA........25

9.1. Intretinerea si revizia................................................................................................25

9.2. Verificarea tehnica oficiala.......................................................................................26

2
9.3. Verificări tehnice programate şi neprogramate (inopinate)...................................28

10. AVARII SI ACCIDENTE LA MECANISMELE DE RIDICAT.........................................29

11. TEHNICA SECURITATII MUNCII................................................................................32

11.1. Legislatia in vigoare privind sanatatea si securitatea in munca...........................32

11.2. Echipament de protectie...........................................................................................48

11.3. Norme metodologice de aplicare a legii 319/2006..................................................49

11.4. Masuri de prim ajutor................................................................................................53

12. LEGISLATIE, REGULAMENTE, INSTRUCTIUNI.......................................................58

12.1. Legislatie................................................................................................................... 58

12.2. Prescriptii tehnice R2 – Colectia ISCIR...................................................................61

12.3. Instructiuni interne....................................................................................................61

13. DISICIPLINA IN MUNCA............................................................................................65

13.1. Respectarea legislatiei:...............................................................................................65

3
 1. DESCRIEREA DETALIATA A TIPURILOR DE MECANISME DE RIDICAT

1.1. Caracteristici

Instalaţii de ridicat Instalaţii de transportat

Deplasează sarcini între două puncte în
spaţiu, pe verticală sau combinat pe
orizontală şi pe verticală, cu ajutorul unei
instalaţii prevăzută cu un mecanism
special de ridicare.
Funcţionarea instalaţiei are caracter
intermitent
Sarcinile deplasate sunt : maşini, utilaje,
subansambluri, piese componente, colete
cu aparatură etc.
Principala caracteristică a instalaţiei o
constituie capacitatea de ridicare
Deplasează sarcina pe orizontală, pe
verticală sau combinat cu ajutorul unei
instalaţii ce nu a fost prevăzută cu un
mecanism special de ridicare.
Funcţionarea instalaţiei are caracter
continuu
Sarcinile deplasate sunt : nisip, amestec
de formare, cărbune, zgură, materiale de
construcţii.
Principala caracteristică a instalaţiei o
constituie productivitatea

1.2. Clasificarea instalatiilor de ridicat Vinciuri/cricuri

Scripeţi
Cu acţionare
manuală Palane
Trolii manuale
Mecanisme
de ridicat Cu acţionare Electropalane
mecanizată
Trolii mecanice

Staţionare
Instalaţii Cu coloană
de Macarale
Derrik
ridicat Deplasabile

Poduri Rotitoare
rulante Rulante
Instalaţii de
ridicat şi de Ascensoare Transportoare cu bandă
transportat Cu organ flexibil Transportoare cu lanţ
de tracţiune
Transportoare cu raclete

Pentru Transportoare cu plăci

transport
Instalaţii continuu Transportoare elicoidale
Fără organ flexibil
de de tracţiune Transportoare pneumatice
transpor
Transportoare oscilante
tat
Pentru Transportoare cu raclete
Cărucioare,
transport Electrocare,
Transportoare gravitaţionale
în tranşee Motoare,Camioane,
Tractoare

1.3. Mecanisme de ridicat

4
 Alegerea maşinilor şi a dispozitivelor de ridicat şi transportat depinde de felul şi
dimensiunile produselor ansamblate, de caracterul producţiei şi de gradul de
mecanizare a procesului tehnologic de asamblare.
Mecanismele de ridicat sunt caracterizate prin greutate proprie şi gabarit redus,
ceea ce permite o deplasare uşoară de la un loc de muncă la altul. Acţionarea este de
regulă manuală, mai rar electrică.

Principalele tipuri de mecanisme de ridicat sunt : vinciurile, palanele, troliile,

ascensoarele.

VINCIURI

Vinciurile sunt mecanisme de ridicat ce realizează o înălţime mică de ridicare a

sarcinilor, fiind situate fie dedesubtul acestora, fie lateral.
După modul de construcţie, se deosebesc : vinciuri cu cremalieră, vinciuri cu
şurub, şi vinciuri hidraulice

Vinciuri cu cremalieră

Vinciurile cu cremalieră (fig. de mai jos) se folosesc pentru ridicarea maşinilor,

a vagoanelor şi a altor utilaje în vederea montării sau a reparării, la montajul şinelor
de cale ferată
Părţi componente

1. carcasă
2. cremalieră
3. ghidaje
4. cap rotitor
5. talpa cremalierei
6. manivelă
7,8,9,10,11. roţi dinţate
12. opritor cu clichet

Principiul de funcţionare
calitate, fiind solicitată atât la compresiune Sarcina
de sarcina se de ridicat
sprijină pecât şi larotitor
capul încovoiere
situat
de componenta radială a forţei dela angrenare.
extremitatea superioară a cremalierei careun
Vinciurile cu cremalieră au
randament destul de bun şi o înălţime de ridicare
alunecă de circa
pe ghidaje 400 mm.fiind
în carcasă, Dacă distanţade
acţionată
între sol şi sarcină este prea mică roţile dinţate. Vinciul este acţionat manualridică
şi nu încape vinciul, sarcina se prin
introducând talpa 5 a cremalierei sub AvândPărţi
sarcină. manivelei.
intermediul
componente
o greutate mică : (20 – 120
Pentru siguranţa
daN), vinciurile se pot transporta cu uşurinţă la locul
funcţionării de folosire. sarcinii, vinciul se
şi suspendarea
1. şurub
prevede cu opritor cu clichet. Raportul de
Vinciuri cu şurub 2. mîner pentru ridicare
multiplicare a roţilor dinţate se calculează astfel
3. cap
încât efortul la manivelă să nu depăşească 45
Vinciurile cu şurub (fig. de mai jos) servesc pentru 4. şurubmaşinilor,
ridicarea pentru deplasare
a utilajelor
daN. Corpul vinciului se confecţionează din şi
altor sarcini în vederea operaţiilor detablă
montaj sau reparaţiiorizontală
de oţel, iar cremaliera, din oţel carbon de
Caracteristici

- sarcinile nominale sunt de 500 – 40000daN

- viteza de ridicare şi randamentul sunt mici
- construcţie simplă, cost redus
5
 Principiul de funcţionare :
Şurubul este prevăzut cu un filet de profil dreptunghiular sau trapezoidal, fiind
acţionat cu o pârghie cu clichet. Piuliţa şurubului poate fi prelucrată direct în
carcasă sau poate fi executată separat. Pentru siguranţă în exploatare, totdeauna,
filetul se execută cu autofrânare. Tija filetului se calculează la solicitări compuse:
compresiune datorită sarcinii de ridicat şi răsucire, făcându-se şi o verificare la
flambaj. Pentru a se putea deplasa şi longitudinal, vinciurile se montează pe
glisieră.

Vinciuri hidraulice

Vinciurile hidraulice sunt folosite pentru ridicarea de sarcini mari cu o viteză de

ridicare a sarcinii mici.

Vinciul hidraulic este acţionat manual. Datorită caracteristicilor sale, vinciurile

hidraulice se utilizează şi ca utilaj tehnologic pentru presări, depresări, îndreptări etc.
Caracteristice:
- sarcina nominală 2000-500 000 daN;
- construcţie simplă;
- siguranţă în exploatare;
- randament mare;
- etanşeitate bună;
raportul de transmitere este proporţional cu raportul pătratelor diametrelor
cilindrului de lucru.

2. COMPONENTE DE SECURITATE LA MECANISMELE DE RIDICAT

2.1. Generalitati:
Mecanismele de ridicat trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să se atingă
obiectivele acestor cerinţe esenţiale.
Producătorul transpaletelor are obligaţia să efectueze analiza de risc în vederea
6
identificării acelor riscuri care corespund produselor sale, fiind obligat să proiecteze şi
să construiască produsele ţinând seama de această analiză.
Prin construcţie mecanismele de ridicat trebuie să fie apte de a-şi asigura
funcţia, să fie reglate şi întreţinute fără ca persoanele să fie expuse riscului atunci
când aceste operaţii sunt efectuate în condiţii prevăzute de fabricant.
Măsurile adoptate trebuie să asigure eliminarea riscurilor de accidentare pe întreaga
durată de viaţă previzibilă a mecanismului de ridicat chiar dacă aceste riscuri de
accidentare rezultă din situaţii anormale previzibile.
La alegerea celei mai corespunzătoare soluţii fabricantul trebuie să aplice următoarele
principii :
 eliminarea sau reducerea riscurilor într-o măsură maxim posibilă ( integrarea
elementelor de securitate încă din faza de proiectare şi de execuţie a
mecanismului de ridicat );
 adoptarea măsurilor de protecţie necesare pentru riscurile care nu au putut fi
eliminate;
 informarea utilizatorilor despre riscurile reziduale datorate eficacităţii
incomplete a măsurilor de protecţie adoptate.
La proiectarea şi construcţia mecanismului de ridicat, precum şi la elaborarea cărţii
tehnice, fabricantul trebuie să ia în considerare nu numai utilizarea sa normală, ci şi
alte situaţii rezonabil previzibile.
Mecanismul de ridicat trebuie să fie astfel proiectat încât să se evite utilizarea sa
anormală, dacă aceasta comportă un risc. Eventual, cartea tehnică trebuie să atragă
atenţia utilizatorului asupra contraindicaţiilor privind folosirea mecanismului de ridicat.
Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a transpaletelor sau
componentelor de securitate care sunt conforme cu prevederile Hotărârii Guvernului
nr. 119/2004 nu pot fi interzise, restrânse sau împiedicate.
Se consideră ca fiind în conformitate cu toate prevederile Hotărârii Guvernului
nr. 119/2004:
a) transpalete care poartă „marcajul CE”, aplicat de producător sau de
reprezentantul autorizat al acestuia;
b) transpalete care sunt însoţite de declaraţia de conformitate EC;
c) componentele de securitate însoţite de declaraţia de conformitate EC, atunci
când sunt introduse pe piaţă separat.

Componentele de securitate sunt elemente cu care se echipeaza mecanismele

de ridicat avand rolul de a asigura functionarea acestora fara pericol de avarii sau
accidente. Ele trebuie sa intervina in cazul executarii unor manevre gresite sau cand
apar anumite defectiuni tehnice care pot genera pericole, prevenind personalul de
exploatare sau intrerupand miscarea mecanismului in cauza, sau ducand pana la
oprirea instalatiei respective.
Componentele de securitate nu trebuie folosite in mod intentionat, decat atunci
cand se executa verificarea functionarii acestora. Toate componentele de securitate
trebuie sa fie verificate de catre manevrant inaintea folosirii utilajului pentru lucru, mai
putin limitatorul de sarcina si a dispozitivului de retinere a fluidului in cilindri.
Componentele de siguranta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa aiba constructie simpla care sa garanteze functionarea cu posibilitati
minime de defectare;
7
 - sa poata fi reglate usor si simplu;
- sa-si pastreze reglajul in timp si la modificarile conditiilor de mediu;
- precizia lor sa permita incadrarea in limitele prevazute in prescriptiile
tehnice ISCIR, pentru marimea pe care o protejeaza;
- sa revina la starea initiala dupa incetarea cauzei care a provocat actionarea
dispozitivului;
- sa nu actioneze la aparitia unor cauze trecatoare ce nu pericliteaza
securitatea instalatiei sau nu constituie pericol de accident;
- numarul pieselor in miscare sa fie minim pentru a reduce frecarile, uzurile si
jocurile, toate acestea ducand la reducerea preciziei in functionare;
- sa fie suficient de robuste pentru a rezista conditiilor de exploatare;
- sa aiba gabarit redus si greutate mica;
- intretinerea sa se faca usor si sa nu reclame personal de intretinere cu
inalta calificare.

2.2. Componente de securitate (dispozitive de siguranta)

Componentele de securitate care se folosesc, după caz, la transpalete sunt

următoarele:
a) limitatoare de sfârşit de cursă;
b) întreruptor de sfârşit de cursă (de avarie);
c) limitatoare de sarcină;
d) dispozitive de reţinere a fluidului în cilindri;
e) tampoane şi opritoare;
f) piesa de reazem;
g) contacte electrice de siguranţă;

a) Limitatoare de sfârşit de cursă; componentă de securitate destinată să întrerupă

automat acţionarea mecanismelor mecanismului de ridicat când părţile sale în
mişcare depăşesc poziţiile limită de lucru stabilite, permiţând acţionarea
mecanismelor în sens invers celui în care s-a limitat mişcarea respectivă.
Cu aceste componente de siguranta sunt echipate mecanismele de , cu
exceptia celor actionate manual.
La transpalete se intalnesc urmatoarele tipuri de limitatoare de sfarsit de cursa:
- limitatoare de sfarsit de cursa la ridicare – pentru pozitia superioara a
organului de prindere a sarcinii; limita pozitiei inferioare nu este obligatorie;

b) Întrerupator de sfârşit de cursă (de avarie);

Butonul de oprire în caz de urgenţă (butonul de avarie) : este un întrerupător
general, prin acţionarea căruia se întrerupe alimentarea cu energie electrică şi
hidraulică a mecanismului de ridicat; acţionarea se face prin apăsarea capului (colorat
în roşu) butonului de avarie şi are drept urmare instantanee, oprirea completă a
utilajului.

c) Limitator de sarcină; componentă de securitate destinată să întrerupă automat

acţionarea mecanismului de ridicare în cazul depăşirii sarcinii nominale, permiţând
acţionarea mecanismului în sensul coborârii sarcinii.

Toate instalatiile de ridicat trebuie sa fie echipate cu acest dispozitiv de

siguranta, cu exceptia celor manuale, acelora la care organul de prindere a sarcinii,
montat cu caracter permanent prin constructia sa, sa nu permita sau sa previna
suprasarcini mai mari de 10% (cu graifar, bene, oale de turnare, electropalane, poduri
8
rulante de forjare, la macarale, cu electropalan suspendate si la toate macaralele cu
sarcina pina la 1tf (inclusiv.)
Reglarea limitatorului de sarcina trebuie sa fie astfel facuta, incit sa actioneze
la o sarcina de peste 10% din sarcina nominala pe toate treptele de viteza si sa nu
permita ridicarea sarcinii la o inaltime mai mare de 100mm de la sol.

d) Dispozitive de reţinere a fluidului din cilindri; componentă de securitate destinată

reţinerii fluidului în cilindri la scăderea bruscă a presiunii.
-supapele hidraulice de siguranţă În cazul în care se fisurează vreo conductă
hidraulică, precum şi în cazul când se rupe legătura realizată prin lanţ, supapele
hidraulice de siguranţă cu care sunt echipaţi cilindrii hidraulici, blocheză în poziţie
pistoanele acestora, împiedicând căderea liberă a furcilor (cu sau fără sarcină).

e) Tampoane şi opritoare;
 Tampon: componentă de securitate destinată amortizării şocurilor la
lovire;
 Opritor: componentă de securitate destinată limitării deplasării peste
poziţiile limită de lucru stabilite.
Toţi limitatorii de sfârşit de cursă sunt ,,dublaţi” de opritori-tampon mecanici,
care se interpun pe traseul cinematic, în cazul în care mişcarea nu a fost întreruptă
(limitată) hidraulic de către limitatorii prezentaţi la punctul 2.1.1. (pentru situaţia
extremă când există defecţiuni la sistemul de comandă electric/hidraulică)

f) Piesa de reazem: componentă de securitate destinată evitării şocurilor provenite

din spargerea accidentală a roţilor de rulare sau a ruperii axelor acestora.

g) Contacte electrice de siguranţă.

Mecanismele electrice de ridicat sint prevazute cu diferite contacte electrice
ce interzic folosirea lor in afara conditiilor de securitate prevazute in prescriptiile
tehnice si instructiunile de exploatare a transpaletelor.
Deosebim in general urmatoarele contacte de siguranta:
 Contact de pornire (prevazut cu cheie de contact), ce nu permite
folosirea transpaletei electrice de catre persoane neautorizate;
 Contact electric de siguranta la selectorul directiei de deplasare,
contact ce nu permite pornirea utilajului daca maneta selectorului
directiei de deplasare nu este in pozitia neutra;
 Contacte electrice la organele de prindere – furci sau mese;
 Etc.
3. DISPOZITIVE DE FRANARE

3.1. Descriere, rol, tipuri existente;

Pentru utilizarea transpaletelor in conditii de deplina securitate atat pentru manevrant
cat si pentru personalul din zona de actiune a utilajului, acestea sunt prevazute cu
sisteme de franare. Frana este un dispozitiv destinat sa micsoreze viteza sau sa
opreasca ansamblul mecanic ce se gaseste in miscare. Franele pot micsora vitezele
de coborare a sarcinii si asigura oprirea mecanismelor respective la incetarea
actionarii lor mentinandu-le blocate in stare de repaus. Franarea se realizeaza datorita
frecarii uscate dintre organul mobil (roata de frana) si organul de frana (saboti, banda,
etc) transformand energia cinetica a corpului in miscare in caldura.

9
 3.2. Tipuri constructive

Dupa destinatie:
 Frana de oprire: aduce mecanismul respectiv in
stare de repaus preluand energia de miscare si
lucrul mecanic al fortelor motoare;
 frana de coborare: are rolul de a limita viteza prin
preluarea cuplului care tinde sa accelereze
miscarea;
 frana de retinere: (blocare), are rolul de a mentine
mecanismul blocat impotriva fortelor exterioare.
Dupa constructie:
 Frana cu doi saboti cu actionare electrohidraulica;
 Frana electromagnetica;
 Frana cu banda actionata hidraulic;
 Frana cu discuri conice;
 Etc.;
Din punct de vedere functional;
 sistemul de franare de serviciu;
 sistemul de franare de parcare.

3.2.1. Frana de serviciu:

In functie de tipul utilajului, frana de serviciu poate fi cu tambur cu talpi

interioare si actioneaza doar asupra rotilor conducatoare (din fata), spatiul dintre
garnitura sabotului si tamburul franelor se regleaza automat, sau frina de serviciu de
tip hidrostatic, la care daca se ridica piciorul de pe pedalele de acceleratie, se
activeaza frana hidrostatica (de intensitate reglabila) pana la oprirea transpaletei.

3.2.2. Frana de parcare:

Toate transpaletele electrice sint dotate cu frana de parcare cu care se imobilizeaza

utilajul pe timpul opririlor indelungate.
De regula sistemul de franare de parcare este mecanic.
Frana de parcare prin comutarea unui buton sau a unei manete.
Frana de parcare (stationare), la unele transpalete electrice folosite in spatii
publice aglomerate, poate fi actionata prin levier sau buton si este inzestrata cu
senzor electric care cupleaza frana automat la ridicarea de pe scaun a manevrantului.

Transpaletele electrice pot fi dotate si cu frana de urgenta, un buton prin

apasarea careia sint cuplate imediat franele, stivuitorul se blocheaza.
Avertisment: Butonul, frina de urgenta, trebuie folosit doar exclusiv in caz de urgenta.

3.3. Reglare si verificare

Periodic se va verifica eficienta atat a franei de parcare cat si a franei de

serviciu.
Astfel:
- la transpaletele electrice tip Linde T18, la fiecare 500 de ore sau semestrial se
verifica functionarea instalatiei de franare
- trebuie anuntat serviciul de asistenta tehnica pentru testarea franelor si pentru
inlocuirea lor eventuala ;
10
 - se inlocuiesc furtunele flexibile ale franei;
- orice interventie neautorizata asupra franei sau a sistemului de franare poate sa
compromita siguranta utilajului;
- reparatiile si inlocuirile trebuie sa fie facute de serviciul de asistenta tehnica sau
de personal special instruit si autorizat de societate;

4. CABLURI SI LANTURI (MATERIALE, CONSTRUCTIE, MOD DE FIXARE,

UZURA PERMISA, INTRETINERE);

Cele mai uzuale lanturi articulate pentru transmisii si transport sint clasificate
astfel:
 dupa utilizare:
 de transmisie;

4.1. Materiale, constructie, mod de fixare:

Cele mai uzuale lanturi articulate pentru transmisii si transport sint clasificate
astfel:

a. Lanturi articulate:
Dupa utilizare:
 de transmisie;
 de transport;
 de tractiune;

Dupa lungimea zalelor:

 cu zale scurte;
 cu zale lungi;

Dupa numarul de rânduri de zale

 cu un rad de zale lanturi simple);
 cu mai multe randuri de zale (lanturi multiple)

Clasificarea lanturilor articulate de transmisie:

1. Cu bolturi
 cu eclise simple;
 cu eclise mobile;
 fara spatiu liber intre eclise (tip Fleyer);

2. Cu bucse:
 cu bucse simple;
 cu bucse multiple;

b. Lanturi articulate de transmisie:

Cu role:
 cu un rand de zale(lanturi simple);
 cu mai multe randuri de zale (lanturi multiple);
 cu eclise cotite;
 cu zale cotite fasonate;
 cu bolturi si role;
11
 Cu eclise dintate:
 cu ghidare laterala (exterioara);
 cu ghidare la mijloc (interioara);

c.Speciale pentru variatoare de turatie

4.2. Constructie

Lanturile de transmisie se formeaza prin montarea, intr-o ordine anumita a

zalelor componente, numite zale de formare. Se folosesc totdeauna ca lanturi
inchise sau lanturi fara sfarsit.
De obicei lanturile se fabrica insa ca lanturi deschise si pentru inchiderea
lantului la montarea lui pe rotile de lant, precum si pentru scurtarea lui pe durata
exploatarii, apare necesitatea unor zale de legatura. Acestea au forme diferite,
dupa cum lantul are un numar par sau impar de zale.
Lungimea lantului se exprima in metri sau in numar de zale. Prin lungimea
lanturilor in metri se intelege distanta intre axele rolelor (bucselor, bolturilor)
extreme ale lantului desfasurat, terminat la ambele extremitati cu zale interioare.
Lungimea in numar de zale, numarul total de zale ale lantului, inclusiv zalele de
legatura.

4.2.1. Lanturi cu bolturi

Lanturile articulate, avand zalele formate numai din bolturi si eclise, reprezinta
cea mai simpla constructie de lant articulate. Acest tip de lant este indicat ca lant
de tractiune si se prezinta in doua variante: cu spatiu liber intre eclise si fara
spatiu liber intre eclise.
Lantul cu bolturi cu spatiu liber intre eclise se executa in doua variante: cu eclise
simple si cu eclise multiple. Lantul cu bolturi cu eclise simple se numeste si
“Lant Galle (dupa numele inventatorului Andre Galle). Lantul cu bolturi si cu
eclise multiple se foloseste ca lant de tractiune.
Lanturile fara spatiu liber intre eclise sunt cunoscute si ca lanturi Fleyer, sint
lanturi la care eclisele zalelor invecinate se repartizeaza alternativ intre zalele
adiacente pe toata lungimea bolturilor. Lanturile Fleyer nu se pot folosi pe roti de
lant danturate, ci numai pe role si se folosesc numai ca lanturi de tractiune.

4.2.2. Lanturi cu bucse

aceste lanturi se executa in doua variante de baza: lanturi cu bucse simple si

lanturi cu bucse multiple.
Lanturile cu bucse simple sunt lanturi perfectionate prin introducerea articulatiei
formata intre bolt si bucsa. In constructia acestor lanturi apar doua tipuri de zale:
zale interioare si zale exterioare.
Aceste lanturi se folosesc la viteze mici ca lanturi de tractiune si de transport
avand o capacitate ridicata de a prelua forte de intindere statice.
Lanturi cu bucse multiple: prezinta o constructie speciala, fiind formate din mai
multe bucse, respectiv zale interioare.
Acest tip de lanturi este folosit pentru sarcini mari dar la viteze moderate.

4.2.3. Lanturi cu bucse si role

12
 Aceste lanturi articulate se folosesc cel mai des pentru transmisiile de putere
importante

4.2.4. Lanturi cu role si zale lungi

se folosesc in transmisii care functioneaza in conditii de incarcare mai putin

grele decat transmisiile prin lant cu zale scurte. Dimensiunile zalelor si masa pe
unitate de lungime ale acestui tip de lant sint sensibil mai mici decat ale unui lant
cu zale scurte de pas egal, dar si sarcina de rupere este corespunzator mai
mica. Aceste lanturi, dupa constructie sint de tipul A si de tipul B, avand acelasi
pas, dar dimensiuni diferite ale elementelor componente.

4.2.5. Lanturi cu eclise cotite: (tip Rotary)

au zalele de formare construite cu eclise cotite, care se asambleaza la o

extremitate pe bolt, iar la cealalta pe bucsa, relizandu-se astfel zale de aceeasi
forma. Zalele cu eclise cotite prezinta o serie de avantaje functionale importante,
ca elasticitate mai mare a lantului: uzura uniforma in articulatii.

4.2.6. Lanturi cu eclise fasonate

aceste tipuri de lanturi se construiesc din zale de aceeasi forma, cu eclisele usor
cotite, facand corp comun cu bucsa, legate intre ele prin bolturi. Prin forma si
functionare, acest fel de lant se aseamana cu lantul Rotary. Zalele se executa
prin turnare din fonta modificata, iar bolturile din otel carbon de imbunatatire.

4.2.7. Lanturi cu bolturi si role

prin adaugarea rolei cu avantajele functionale pe care aceasta le prezinta, tipul

acesta de lant realizeaza o imbunatatire importanta a lantului Galle, permitand
viteze mai mari, insa la sarcini relative mai mici.

4.3. Uzura permisa, intretinere:

In conformitate cu prevederile Prescriptiei tehnice PTR-14-2002, la verificarea

lanturilor se va urmari daca exista urmatoarele defecte;
- deteriorari (indoiri, turtiri,
fisuri etc.);
- alungiri;
- uzuri (provenite din
exploatarea normala, de ruginire, din corodare etc.);
Un lant cu zale se scoate din functiune conform criteriilor prevazute in standardele in
vigoare.
La scoaterea din functiune a unui lant cu zale se va avea in vedere cel putin urmatorul
criteriu:
- zalele sunt indoite,
turtite, alungite sau fisurate.
La scoaterea din functiune a unui lant cu eclise si bolturi (Galle) se vor avea in vedere
cel putin urmatoarele criterii:
- eclisele prezinta indoiri,
lovituri sau fisurari;
13
- s-a rupt una dintre
eclise.
Alungirile, precum si uzura lanturilor se va determina pe portiunea cea mai solicitata.
In timpul exploatarii cablurile si lanturile se vor verifica periodic, conform prevederilor
Prescriptiei tehnice PTR -14-2002.
Inainte de verificare, cablurile si lanturile se curata prin spalare cu petrol, astfel
ca eventualele defecte sa poata fi observate usor. Se interzice curatarea prin ardere.

5. MECANISMUL DE RIDICARE/COBORARE

Sistemul actionarilor hidraulice:

Echipamentul actionarilor hidraulice cuprinde totalitatea sistemelor si elementelor de
executie care in final realizeaza manipularea sarcinilor destinate transportului si
depozitarii.
Echipamentul actionarilor hidraulice se compune in principal dintr-o pompa
volumetrica actionata direct de catre motorul cu combustie interna, fluidul de lucru
(uleiul hidraulic) actionand prin intermediul ventilelor de comanda (servovalve) asupra
cilindrilor hidraulici cu ajutorul carora se executa miscarile cinematice de
ridicare/coborire, basculare fata/spate, respectiv miscarea de translatie
stanga/dreapta. In ventilul de comanda se monteaza si un ventil de siguranta, care
actioneaza in caz de crestere a presiunii uleiului hidraulic peste limitele admise. In
instalatia hidraulica se monteaza si un dispozitiv de limitare a vitezei de coborire a
sarcinii.
In continuare prezentam partile componente ale instalatiei hidraulice de ridicare a unui
motostivuitor:
 Hidropompa volumetrica (actionata direct de motorul cu combustie interna);
 Conducte si furtune hidraulice de inalta si joasa presiune;
 Distribuitoare hidraulice;
 Supape de siguranta;
 Cilindri de ridicare;
 Lanturi de ridicare
Echipamentul poate sa realizeze mai multe miscari cinematice pe care le prezentam
mai jos:
Actionarea dispozitivului de ridicat este asigurata de un sistem hidraulic realizat
astfel incat sa poata furniza diferite comenzi in functie de destinatia stivuitorului.
Comenzile pentru stivuitoare standard sunt:
1. ridicare – coborare, furci;
2. inclinare fata – spate, catarg.
In functie de optiuni, stivuitoarele pot fi echipate si cu sisteme de comenzi pentru
translatarea furcilor, retragerea catargului (cele cu catarg retractabil) si alte comenzi
functie de dispozitivul de ridicare folosit.
Sistemul este constituit de regula dintr-o hidropompa actionata de catre motorul
principal si sistemul de distribuitoare si supape, in functie de comenzile pe care
trebuie sa le asigure, cilindri de ridicare ai saniei furcilor si lanturile de ridicare.

6. OBLIGATIILE MANEVRANTULUI

14
Manevrarea transpaletelor va fi asigurată de personal instruit cu privire la măsurile de
tehnica securităţii şi a modului de deservire a acestora. Rezultatul instruirii de către
unitatea deţinătoare se va înscrie în fişa individuală de protecţia muncii şi constituie
permis de lucru cu acel mecanism de ridicat, pe perioada de valabilitate a
instructajului.

Îndatoririle personalului de manevrare a transpaletelor rezultă din prevederile

prezentei prescripţii tehnice, ale instrucţiunilor de exploatare, precum şi din
instrucţiunile interne ale unităţii deţinătoare.

În exercitarea atribuţiilor sale, personalul de manevrare a transpaletelor are

următoarele obligaţii principale:
 să cunoască mecanismul de ridicat pe care lucrează, normele de
exploatare şi să le aplice întocmai;
 să cunoască şi să respecte codul de semnalizare;
 să nu acţioneze mecanismul de ridicat atât timp cât în zona periculoasă
nu sunt satisfăcute condiţiile de securitate ;
 să consemneze în registrul de evidenţă a supravegherii transpaletelor
toate observaţiile avute asupra deficienţelor în funcţionare şi a modului
în care s-au soluţionat.

Sarcinile principale ale manevrantului:

 înainte de începerea lucrului sunt următoarele:
- să nu manevreze transpaleta în stare de oboseală sau sub
influenţa alcoolului;
- să controleze starea tehnică a utilajului şi funcţionarea
componentelor de securitate;
- în cazul în care constată un defect pe care nu poate să-l
remedieze singur, nu va pune utilajul în funcţiune şi va anunţa
echipa de întreţinere şi reparaţii pentru remedierea defectului.
1. verificari inaintea inceperii lucrului la transpaletele electrice:
a) controlul functionarii corecte a sistemului de franare:
- Verificarea franei de parcare;
b) testul de performanta al directiei:
- directia trebuie sa fie controlata fara smucituri. Unghiul de
intoarcere dreapta/stanga nu trebuie sa fie mai mare de 90º;
- sistemul de blocare al coloanei de directie trebuie sa blocheze
coloana in siguranta.
c) Verificarea functionarii dispozitivelor de operare:
- Verificarea functionarii manetelor, comutatoarelor cu cheie si a
tastelor;
- Manetele de comanda si intrerupatoarele cu cheie trebuie sa
revina automat in pozitia initiala dupa actionare;
d) Verificarea comutatorului cu cheie:
- Cheia trebuie sa poata fi scoasa din contact;
- Cu cheia in pozitia 0 sau cand cheia este scoasa, vehicolul ar
trebui sa nu poata fi utilizat.
e) Verificarea dispozitivelor de sprijin a incarcaturii, de exemplu a
furcilor:
- Furcile nu trebuie sa prezinte fisuri;
- Furcile nu trebuie sa fie indoite;

15
 - Furcile nu trebuie sa prezinte uzura pronuntata (<10%),
- Verificarea starii uzurii platformei portfurci care nu trebuie sa
prezinte deformari;
- Verificarea starii de intretinere, uzura a lanturilor de ridicare;
- Lanturile de ridicare nu trebuie sa prezinte deformari.
f) Verificarea rotilor:
- Verificarea rotilor astfel ca acestea sa nu contina corpuri straine
prinse de ele;
- Starea strangerii piulitelor rotilor si a cauciucurilor.
g) Alte verificari:
- Verificarea functionarii claxonului;
- Verificarea functionarii luminilor si semnalizatoarelor.
2. verificari specifice, inaintea inceperii lucrului:
- Verificarea gradului de incarcare al bateriei
- Verificarea nivelului de ulei in instalatia hidraulica
 Sarcinile principale ale menevrantului în timpul lucrului sunt
următoarele:
- să circule cu transpaleta numai cu sarcina ridicată la 250-300 mm
de sol şi cu catargul înclinat spre spate;
- să circule cu sarcina ridicată numai lângă stivă;
- să nu efectueze porniri, frânări şi opriri bruşte pentru a evita
pericolul de răsturnare;
- pentru evitarea pierderii de încărcătură şi producerea de avarii şi
accidente, manevrantul trebuie să urmărească tot timpul
configuraţia traseului şi obstacolele de pe acesta;
- la transportul de mărfuri de dimensiuni mari care limitează
vizibilitatea manevrantului, manevrarea este permisă numai prin
dirijarea sa de către un însoţitor;
- viteza de circulaţie a transpaletelor trebuie să fie redusă până la
limita evitării producerii oricăror accidente sau avarii;
- în cazul manifestării tendinţei de pierdere a stabilităţii (roţile din
spate se desprind de pe sol) sarcina trebuie să fie coborâtă
imediat;
- este interzisă circulaţia transpalatelor:
- pe lângă utilaje şi instalaţii, stive de materiale, la o distanţă
mai mică de 0,5m;
- în locuri aglomerate şi treceri înguste unde nu se asigură
gabarite de trecere corespunzătoare;
- pe drumuri neîntreţinute şi insuficient luminate;
- în cazul constatării unor defecţiuni în timpul funcţionării,
manevrantii sunt obligaţi să oprească lucrul şi să aducă la
cunoştinţa echipei de întreţinere defecţiunea respectivă; lucrul se
va reîncepe numai după înlăturarea defecţiunilor constatate;
- transportul cu transpaleta a substanţelor toxice, caustice,
explozive etc. se va efectua numai dacă acestea sunt ambalate
conform instrucţiunilor de ambalare şi transport specifice, pe care
manevrantii sunt obligaţi să le cunoască şi să le respecte;
- să efectueze toate manevrele, cu sau fără sarcină, cu viteză
redusă şi fără şocuri.
 Sarcinile principale ale manevrantului după terminarea lucrului sunt
următoarele:
- să descarce sarcina de pe furci;
- să deplaseze transpaleta la locul stabilit pentru repaus;
16
 - să aducă în poziţia de ”0” (de oprire) toate dispozitivele de
comandă;
- să tragă frâna de mână;
- să evite parcarea transpaletei autopropulsat în pantă; dacă nu
este posibil, acesta va fi asigurat corespunzător (calare, pene
etc.);
- să pună catargul în poziţie verticală;
- să coboare furcile pe sol.

7. SEMNALIZAREA COMENZILOR

Personalul de manevrare, legătorii de sarcină sau alte persoane însărcinate să

dirijeze mişcările transpaletelor trebuie să cunoască codul de semnalizare.

CÂRLIG SUS ! CÂRLIG JOS !

OPREŞTE ! OPREŞTE BRUSC !

De asemena trebuie cunoscute de catre personalul de manevrare gesturile semnal

stabilite prin HG 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate
si/sau sanatate la locul de munca

17
18
 8. MANEVRAREA SI EXPLOATAREA TRANSPALETELOR

8.1. Manevre permise si nepermise / Cauzele deranjamentelor

- Utilizarea transpaletelor este permisã numai persoanelor care au fost instruite

si autorizate corespunzãtor “Prescriptiilor tehnice pentru autorizarea personalului de
deservire a instalatiilor sub presiune si a instalatiilor de ridicat” R-2, în vigoare,
elaborate de ISCIR. Conducãtorul locului de muncã (CLM) unde sunt utilizate
transpalete / transpalete , va avea o evidenta precisã, pe schimburi de lucru, în ceea
ce priveste salariatul care foloseste utilajul si zona în care lucreazã cu acesta. Când
constatã abateri, sau deficiente în conducerea utilajului de cãtre subaltern, CLM îi va
sista acestuia utilizarea transpaletei si va informa, în scris, compartimentul
“Securitatea si sanatatea muncii” despre situatia constatatã.

- Conducãtorul transpaletei trebuie sã aibã asupra sa autorizatia de conducere.

El este obligat:

19
 a. Sã cunoascã si sã respecte instructiunile tehnice de exploatare a utilajului,
conform cãrtii tehnice, precum si cerintele învãtate la cursul de autorizare.
b. Inaintea începerii lucrului sã controleze starea tehnicã a utilajului, sã
verifice dacã sistemul hidraulic, cel de franare, de directie, de semnalizare
si dispozitivul de sigurantã functioneazã corect, fãcand probe de lucru
(ridicare, coborare, claxon, etc). In cazul constatãrii unor defectiuni în
functionare, menvrantul este obligat sã opreascã lucrul si sã aducã la
cunostinta conducãtorului locului de muncã cele constatate; lucrul se va
reîncepe, numai dupã înlãturarea defectiunilor constatate.
c. Sã nu transporte persoane pe furci sau pe paletii liberi de marfã.
d. Sã se asigure de stabilitatea si siguranta încãrcãturii, atît la operatia de
deplasare a sarcinii (rularea), cat si la cea de ridicare-coborare, respectiv
asezare.
e. Sã nu permitã persoanelor strãine de locul de muncã sã conducã utilajul;
pentru aceasta, la predarea utilajului unui alt conducãtor autorizat, va preda si
cheia de contact a transpaletei electrice.

- Este STRICT INTERZISÃ manevrarea transpaletei de cãtre persone în stare

de obosealã sau sub influenta alcoolului, sau persoane cu vârsta sub 18 ani.
- Manevrele în zona de lucru trebuie fãcute cu vitezã redusã si cu multã atentie,
numai dupã ce manevrantul s-a asigurat cã are vizibilitate deplinã si cã nu sunt
persoane în raza de actiune a utilajului.
- In timpul transportului cu transpaleta, precum si la ridicarea/coborirea furcilor
(încãrcate sau nu) manevrantul este obligat sã avertizeze, prin semnal acustic
si vizual, persoanele din preajmã, înainte de a executa operatiile arãtate mai
sus.
- Este interzis sã se ridice si sã se transporte sarcinile, numai pe varful furcilor.
- Este interzisã deplasarea paletilor (încãrcati sau nu), prin tarare directã pe sol;
acestia trebuie, anterior, ridicati la cel mult 200-300[mm] de sol.
- Este intersizã manevrarea simultanã cu transpaleta a mai multor paleti
încãrcati, dãrâmarea stivelor de baloturi, lãzi, ambalaje, sau alte materiale,
precum si tragerea sau împingerea altor vehicule.
- Transportarea paletilor fãrã marfã, suprapusi, este permisã numai dacã sunt
asigurate stabilitatea sarcinii, pilotarea si vizibilitatea. Nu trebuie depãsitã
capacitatea de ridicare.
- Este interzisã ridicarea sau coborarea furcilor (cu sau fãrã sarcinã) în timpul
deplasãrii transpaletei.
- Conducãtorul transpaletei nu va permite ca muncitorii sã manipuleze sarcinile
aflate pe palet, cînd acesta este suspendat pe furcile utilajului.
- Pentru evitarea derapãrii, cãile de acces vor fi curãtate, în permanentã de urme
de ulei, carburanti si noroi.
- Nu este permisã deplasarea transpaletei în alte locuri, în afara celor stabilite de
seful ierarhic.
- Pentru realizarea unei vizibilitãti maxime, deplasarea (marsul) transpaletei
(electrice) se va face numai pe directia “longitudinalã a utilajului”(paralelã cu
furcile), în sensul “stînga conducãtorului”. Sensul “dreapta conducãtorului” este

20
 admis numai în fata stivei(raftului); în alte situatii speciale, cînd, vizibilitatea
fiind scãzutã datoritã înãltimii încãrcãturii, este obligatorie pilotarea (dirijarea)
utilajului, de cãtre o singurã persoanã competentã.
- Viteza de deplasare trebuie adaptatã la conditiile drumului si ale spatiului de
depozitare. Transpaletele nu vor depasi 5[km/h] în interiorul magaziilor. In
locurile înguste sau cu vizibilitate redusã, viteza de deplasare a transpaletelor,
nu va depãsi 2-3[km/h].
- Viteza de deplasare se va micsora obligatoriu si se vor emite semnale acustice,
în urmãtoarele situatii:
- în locuri aglomerate.
- în locuri în care îsi desfãsoarã activitatea grupuri de
persoane.
- la trecerea pe langã usi.
- la curbe si intersectii, precum si la mersul înapoi (în
directia sarcinii).
- la trecerea prin porti.

- In timpul mersului este interzisã urcarea sau coborarea de pe transpaleta,

precum si efectuarea unor manevre de degajare a spatiului sau culoarului de
deplasare a utilajului (înlãturarea din drum a unor cãrucioare sau obstacole,
deschiderea usilor sau portilor de acces, etc.).
- Manevrantului îi este interzis cu desãvârsire sã angajeze discutii în timp ce
manevreazã utilajul.
- Pentru asigurarea unei vizibilitãti si stabilitãti optime, precum si pentru a nu
acrosa cu sarcina alte obstacole, deplasarea transpaletei se va face cu sarcina
implicit furcile, în pozitia cea mai de jos. Atunci cînd furcile sunt libere de marfã,
deplasarea transpaletei se va face cu furcile coborate cat mai aproape de sol.
- Toate manevrele transpaletei, cu sau fãrã sarcinã, respectiv deplasare,
ridicare/coborare/centrare/introducere/scoatere furci se vor efectua lent si fãrã
socuri, actionand progresiv si cu mare atentie elementele de comandã ale
acestor miscãri(volan, manete, pedale).
- Este interzisã franarea sau pornirea bruscã a utilajului, în special cu sarcina
ridicatã pentru evitarea rãsturnãrii. Frânarea bruscã este permisã pentru
evitarea accidentelor si numai atunci când sarcina este în pozitie coborâtã.
- Mãrfurile (lãzi, cutii, etc) încãrcate pe paleti, trebuie sã formeze o stivã
uniformã, centratã si asiguratã fatã de palet; pentru ca mãrfurile sã nu se
deplaseze în timpul manevrelor de deplasare sau urcare/coborâre, acestea se
vor asigura si ancora de palet cu benzi elastice speciale. Conducãtorul
transpaletei va verifica, înainte de manevrare, îndeplinirea acestor conditii,
precum si tipul si calitatea paletului (“europalet”, fãrã elmente lipsã sau
deterioate) fiindu-i interzis sã execute cu transpaleta manevrele de deplasare,
urcare/coborâre a sarcinilor, în alte conditii.
- Inãltimea stivei de mãrfuri pe palet, va fi de 1,5 ori latura micã a bazei
stivei.Aceastã înãltime va putea fi depãsitã, dacã se asigurã mãsuri speciale de
rigidizare.
- Incãrcãtura care se transportã sau se ridicã, trebuie sã fie uniform distribuitã pe
suprafata paletului si sã aiba greutatea, respectiv pozitia centrului de greutate,
corespunzãtoare indicatiilor din diagrama de sarcini afisatã în cabina utilajului.
- Este interzisã încãrcarea transpaletei peste sarcina admisã a capacitatii de
încãrcare.
- Transportul cu transpaleta a substantelor toxice, caustice, explozive, etc, se va
efectua numai dacã acestea sunt ambalate conform instructiunilor de ambalare
21
 si transport specifice si legale, pe care conducãtorii utilajului sunt obligati sã le
cunoascã si sã le respecte.
- Transportul carburantilor cu transpaleta este permis numai în butoaie metalice.
Este interzis transportul lichidelor inflamabile, indiferent de cantitate, în vase
ca: damigene, gãleti sau alte recipiente descoperite.
- Se interzice conducãtorului de transpaletei sã pãrãseascã utilajul cu sarcina
ridicatã. La pãrãsirea oportunã a utilajului, se va lãsa sarcina pe sol, se va
trage frana de manã si se va scoate cheia din contact. La terminarea lucrului se
vor lãsa pe sol furcile libere de marfã si se va scoate cheia din contact.
- In cazul în care transpaleta se defecteazã, avînd sarcina ridicatã, înainte de
remedierea defectiunilor, menvrantul trebuie sã ia mãsuri de înlãturare a
persoanelor din zona periculoasã. Prezenta utilajului defect trebuie
semnalizatã.
- In cazul în care apare tendinta de pierdere a stabilitãtii utilajului, se va coborî
imediat sarcina pe sol, luandu-se mãsurile ce se impun pentru restabilirea
echilibrului.
- Inainte de a coborî încãrcãtura, se va examina cu atentie terenul pe care
urmeazã a se aseza, acesta trebuind sã fie curat si eliberat de orice obstacol.
- Este interzisã depozitarea pe rafturi, prin suprapunere, a doi sau mai multi
paleti încãrcati.
- Cand se manevreazã transpaleta pe teren umed, alunecos, se va lucra cu
vitezã redusã si cu multã atentie.
- Se interzice lãsarea sculelor sau altor obiecte metalice pe bord sau pe bateria
de acumulatori
- Lucrãrile de întretinere si reparatii ale transpaletelor, trebuie executate numai
de cãtre personal specializat, care va consemna în registre speciale (ISCIR),
fiecare interventie de acest gen, cât si lucrãrile de verificare tehnicã periodicã,
cel putin o datã pe sãptãmânã, sau conform cãrtii tehnice a utilajului.

8.2. Legarea sarcinilor

Legarea şi fixarea sarcinilor se face numai de către personal instruit în acest scop,
denumit în continuare “legător de sarcină”.
Legătorul de sarcină efectuează legarea şi fixarea sarcinilor, le urmăreşte în timpul
manipulării, semnalizează manevrele şi eliberează sarcinile după aşezarea lor corectă
la locul dorit.
Legătorii de sarcină vor fi supuşi unor instructaje lunare şi examinări periodice anuale.
Dacă rezultatele examinărilor sunt corespunzătoare, unitatea eliberează o adeverinţă
care îl autorizează să exercite funcţia de legător de sarcină în condiţiile prevăzute în
prezenta prescripţie tehnică. Aceste adeverinţe trebuie să fie păstrate de legător
asupra sa în timpul efectuării serviciului.
Aceste adeverinţe vor cuprinde următoarele date:

- date personale ale legătorului de sarcină;

- locul de muncă;
- semnătura legătorului de sarcină;
- semnătura conducătorului locului de muncă;
- rubrică de vize anuale ( completată şi semnată de RSVTI ).

22
8.3. Exploatarea, cartea mecanismului, registrul de evidenta a supravegherii

8.3.1. Exploatarea

Exploatarea (manevrarea) transpaletelor trebuie să se facă în conformitate cu

prevederile prezentei prescripţii tehnice, cu normele specifice de protecţia muncii, cu
instrucţiunile de exploatare specifice mecanismului de ridicat respectiv şi cu
instrucţiunile interne elaborate de unitatea deţinătoare.

Este interzisă funcţionarea transpaletelor în cazul în care componentele de

securitate nu sunt în stare perfectă de funcţionare sau nu îndeplinesc condiţiile
tehnice prevăzute.

Este interzisă folosirea transpaletelor pentru ridicarea unor sarcini mai mari
decât sarcina maximă admisă.

Manevrarea transpaletelor se va face în condiţii de securitate pentru persoanele

expuse în zona periculoasă.

Locurile de muncă în care funcţionează transpalete trebuie să fie bine iluminate

în tot timpul lucrului.

Este interzis a se executa ungerea, curăţirea, întreţinerea sau repararea

transpaletelor în timpul funcţionării lor.

După terminarea sau la întreruperea lucrului, sarcina nu trebuie să rămână

suspendată. În cazuri excepţionale, când nu e posibilă coborârea sarcinii, se vor lua
măsuri de asigurare prin îngrădirea locului de sub sarcină şi prevederea unor
indicatoare de securitate şi după caz prin sprijinirea sarcinii.

La exploatarea transpaletelor cu acţionare manuală se vor respecta prevederile

în legătură cu efortul fizic, înscrise în normele de protecţia muncii.

Personalul de manevrare, legătorii de sarcină sau alte persoane însărcinate să

dirijeze mişcările transpaletelor trebuie să cunoască codul de semnalizare.

8.3.2. Cartea mecanismului

8.3.2.1. Cartea mecanismului de ridicat trebuie să conţină :

1) Cartea mecanismului de ridicat – partea tehnică, care va conţine:
 indicaţii privind marcarea;
 caracteristici tehnice de bază ale mecanismului de ridicat;
 planuri şi scheme necesare pentru :
 punerea în funcţiune;
 întreţinerea şi inspecţia (scheme electrice, de ungere, hidraulice
etc.);
 verificarea funcţionării;
 reparare;
 instrucţiuni pentru :
23
  montare şi demontare;
 instalare şi reglare;
 contraindicaţii privind utilizarea mecanismului de ridicat.
Această carte trebuie să fie redactată sau tradusă în limba română.
2) Cartea mecanismului de ridicat – partea de exploatare, în care se completează
procesele-verbale de verificare şi de inspecţie.
Cartea mecanismului de ridicat va fi completată cu documentaţia de montaj
(acolo unde este cazul), întocmită de montatorul autorizat de ISCIR-INSPECT IT.

8.3.2.2. Cartea mecanismului de ridicat pentru mecanismele care au

documentaţie incompletă sau lipsă şi aflate în perioada de exploatare, la
care nu se poate reconstitui, în nici un fel, cartea mecanismului de
ridicat-partea de construcţie elaborată iniţial de producător, se va
completa respectând următoarea procedură:

a) se va întocmi documentaţia tehnică de către o unitate de proiectare

autorizată de ISCIR-INSPECT care va stabili parametri de utilizare ai
mecanismului de ridicat (dacă este cazul);
b) unitatea de proiectare va elabora un plan de verificare a mecanismului de
ridicat cu menţionarea metodelor şi volumului de încercări la care va fi
supus (dacă este cazul);
c) o unitate autorizată de ISCIR-INSPECT IT pentru activitatea de
montare/reparare a transpaletelor va derula planul de verificare şi va emite
concluziile testelor într-un raport tehnic de încercări şi verificări, însoţit de
buletine de analiză ale examinărilor distructive şi nedistructive, eliberate de
laboratoare autorizate de ISCIR-INSPECT (dacă este cazul);
d) se vor elabora instrucţiuni de exploatare, întreţinere şi revizie a
mecanismului de ridicat;
e) după autorizarea de funcţionare a mecanismului de ridicat de către RSVTI,
autorizat de ISCIR-INSPECT IT, montatorul/reparatorul va marca pe
mecanism (dacă este cazul):
 un număr de înregistrare (corespunzător poziţiei din registrul de evidenţă
al proiectantului);
 parametrii de funcţionare ai mecanismului de ridicat.
Cartea mecanismului de ridicat trebuie să conţină:
1) Cartea mecanismului – partea tehnică, în care se va consemna:
a) partea de proiectare:
 caracteristici tehnice de bază ale mecanismului de ridicat;
 lista componentelor de securitate;
 planuri şi scheme necesare pentru:
 punerea în funcţiune;
 întreţinerea şi inspecţia (scheme electrice, de ungere, hidraulice
etc.);
 instrucţiuni pentru:
 montare şi demontare;
 instalare şi reglare;
 întreţinere şi revizie;
 exploatare etc.;
b) raportul tehnic de încercări şi verificări:
− metode de încercare folosite;
− buletine de analiză ale examinărilor distructive şi nedistructive;
24
 − concluziile raportului.
2) Cartea mecanismului – partea de exploatare, în care se completează
procesele-verbale de verificare şi de inspecţie.

8.3.2.3. Registrul de evidenta a supravegherii

Unitatea deţinătoare va întocmi registre de evidenţă a supravegherii

transpaletelor în care se vor consemna, sub semnătură, toate observaţiile avute
asupra deficienţelor în funcţionare şi a modului în care s-au soluţionat.
În registrele de evidenţă a supravegherii transpaletelor se vor înscrie, de
asemenea, dispoziţiile pentru oprirea lor din funcţionare, ca urmare a unor deficienţe
care afectează siguranţa în exploatare, inclusiv natura deficienţelor respective.

Registrul de evidenţă a supravegherii se va întocmi după modelul dat în PT

ISCIR R2 anexa A, se va numerota, şnurui şi viza de către conducerea unităţii
deţinătoare.

9. INTRETINEREA, REVIZIA, REPARATIA SI VERIFICAREA TEHNICA

OFICIALA

9.1. Intretinerea si revizia

9.1.1. Întreţinerea şi revizia periodică a transpaletelor trebuie să fie executată de

către un agent economic autorizat de ISCIR-INSPECT IT, care dispune de
personal calificat şi instruit în acest scop compus din mecanici, lăcătuşi şi
electricieni cu o practică de cel puţin 2 ani în meserie, constituiţi în echipe
conduse de personal de specialitate (tehnicieni, ingineri).
Documentaţia tehnică de autorizare a agenţilor economici pentru lucrări de
întreţinere şi revizie transpalete va fi întocmită conform prevederilor PT
ISICR R2 anexei L.
Autorizaţia eliberată de ISCIR-INSPECT IT va fi conform modelului din
anexa G din PT ISCIR R2.

9.1.2. Pentru efectuarea operaţiilor de întreţinere şi revizie se determină starea

tehnică a mecanismului de ridicat şi principalele operaţii ce urmează a se
efectua. Acestea constau în general din:
 curăţirea mecanismului de ridicat;
 controlul nivelului uleiului;
 verificarea stării de uzură a lagărelor şi a bunei funcţionări a sistemului de
ungere;
 ungerea pieselor supuse frecării conform schemei de ungere;
 verificarea uzurii cablurilor şi lanţurilor de tracţiune şi a fixării acestora;
 verificarea funcţionării componentelor de securitate şi reglarea acestora;
 verificarea funcţionării şi remedierea sau înlocuirea subansamblelor
uzate;
 verificarea elementelor de prindere sau manipulare a sarcinii;
 verificarea funcţionării sistemului electric de forţă şi comandă;
 verificarea rezistenţei de izolaţie, a înfăşurărilor motoarelor electrice faţă
de pământ, a rezistenţei prizei de punere la pământ a echipamentelor
electrice;
 verificarea funcţionării şi etanşeităţii circuitelor hidraulice şi pneumatice.

25
9.1.3. Periodicitatea şi volumul lucrărilor de întreţinere şi revizie se vor stabili în
funcţie de complexitatea mecanismului de ridicat, regimul de funcţionare şi
condiţiile de mediu în care lucrează.

9.1.4. Evidenţa lucrărilor de întreţinere şi revizie se va ţine într-un registru întocmit

conform modelului din anexa F din PT ISCIR R2.

9.2. Verificarea tehnica oficiala

9.2.1. Înainte de începerea verificării, se va face instructajul de protecţia muncii

persoanelor participante de către beneficiarul instalaţiei. Celelalte persoane
se vor îndepărta din raza de acţiune a mecanismului de ridicat.
Verificarea va fi condusă de către RSTVI autorizat de ISCIR-INSPECTIT.

9.2.2. Verificarea tehnică oficială trebuie să stabilească dacă :

 există cartea mecanismului de ridicat - completată cu documentaţia de
montaj, după caz;
 există declaraţia de conformitate a mecanismului de ridicat;
 există procesul-verbal de probe de casă cu rezultate corespunzătoare;
 mecanismul de ridicat a fost montat şi instalat în conformitate cu
prevederile prezentei prescripţii tehnice;
 mecanismul de ridicat supus la încercări a corespuns şi funcţionează
normal;
 este asigurată întreţinerea şi revizia de către un agent economic autorizat;
 personalul de supraveghere şi manevrare este instruit;
 construcţia metalică şi îmbinările acesteia nu prezintă defecte vizibile;
 instalaţia electrică este echipată cu dispozitivele de protecţie necesare şi
prevăzută cu inscripţionările corespunzătoare;
 mecanismul de ridicat este prevăzut cu : plăcuţă cu date despre sarcina
maximă admisă, inscripţionări de avertizare;
Acestea trebuie să corespundă cu mecanismul de ridicat prezentat pentru
verificări.

9.2.3. Verificarea tehnică oficială constă din:

a) verificarea principalelor elemente componente ale mecanismului de ridicat;
b) încercări în gol;
c) încercări în sarcină:
− statice;
− dinamice;
d) alte încercări.

9.2.4. Încercările în gol se execută prin acţionarea mecanismului de ridicat, fără

sarcină.
Cu această ocazie se verifică şi funcţionarea componentelor de securitate.

9.2.5. Încercarea statică se efectuează cu o suprasarcină cu 25% mai mare decât

sarcina nominală de ridicare timp de 10 minute şi numai dacă verificările şi
încercările anterioare au avut rezultate corespunzătoare.
Ridicarea suprasarcinii de încercare se va face cu viteza minimă pe care o
poate realiza mecanismul de ridicat.

26
 În cazul în care suprasarcina nu se poate ridica, mecanismul de ridicat nefiind
dimensionat în acest scop, încercarea se va face ridicându-se suprasarcina de 10% şi
adăugându-se fără şocuri diferenţa până la valoarea suprasarcinii cu care trebuie
verificat.
La încercarea statică nu este admisă deformaţia permanentă a structurii
portante.
Dacă la încercarea statică mecanismul de ridicat s-a comportat corespunzător,
se va trece la efectuarea încercărilor dinamice.

9.2.6. Încercările dinamice se efectuează cu sarcina nominală mărită cu 10% şi

constă în efectuarea repetată a tuturor mişcărilor admise, verificându-se
funcţionarea normală a frânelor şi componentelor de securitate.
Mişcările se vor executa în felul următor:
 porniri şi opriri ale mecanismului;
 lent şi fără şocuri pe toată cursa.

9.2.7. Mecanismele de ridicat acţionate pneumatic sau hidraulic se supun şi

următoarelor încercări cu sarcina nominală:
 încercarea de etanşeitate, care se execută prin acţionarea mecanismului
de ridicat cu aer comprimat, respectiv lichid, la presiune maximă; după
întreruperea acţionării sarcina nu trebuie să coboare timp de 10 minute
peste limitele prevăzute in documentaţia tehnică a mecanismului de
ridicat şi nu trebuie să se constate scăpări de fluid;
 încercarea dinamică, ce se efectuează prin acţionarea succesivă a
distribuitorului de aer, respectiv de lichid, în poziţiile opuse (ridicare, apoi
coborâre); sarcina trebuie să fie deplasată cu o viteză uniformă, fără
smucituri, trepidaţii sau înţepeniri; nu este permisă scăparea aerului,
respectiv lichidului, prin garnituri şi armături;
 încercarea la scăparea bruscă a presiunii de aer sau lichid se execută cu
distribuitorul în poziţie de ridicare, desfăcându-se brusc conducta de
alimentare cu aer, respectiv lichid; sarcina nu trebuie să coboare cu o
viteză mai mare de 0,15 m/min; se admite utilizarea la această încercare
a unui dispozitiv care să simuleze desfacerea bruscă a conductei de
alimentare.

9.2.8. Concluziile verificării tehnice oficiale

9.2.8.1. Autorizarea de funcţionare se acordă numai dacă rezultatele verificării

tehnice oficiale satisfac prevederile prezentei prescripţii tehnice, printr-
un proces-verbal, conform modelului din anexa D, în care se
consemnează parametrii de funcţionare aprobaţi, precum şi data
scadenţei următoarei verificări (luna şi anul), care nu va fi mai mare de
patru ani.

9.2.8.2. Cartea mecanismului de ridicat se păstrează de RSVTI, autorizat de

ISCIR-INSPECT IT.

9.2.8.3. Evidenţa transpaletelor va fi ţinută de către unităţile deţinătoare într-un

registru ca în modelul din anexa Q.

9.2.8.4. Este interzisă acordarea autorizării de funcţionare cu condiţia înlăturării

27
 ulterioare a unor deficienţe care afectează securitatea în funcţionare.

9.2.8.5. Deficienţele menţionate în procesul-verbal de autorizare trebuie să fie

înlăturate în termenele stabilite.
Neîndeplinirea dispoziţiilor date prin procesul-verbal atrage după sine
anularea autorizaţiei de funcţionare, la expirarea termenului stabilit
pentru remedieri.

9.2.8.6. Se interzice acordarea autorizaţiei de funcţionare în următoarele cazuri:

 cartea mecanismului de ridicat şi documentaţia de montaj lipsesc
sau sunt incomplete;
 componentele de securitate lipsesc, nu funcţionează sau
funcţionează defectuos;
 frâna mecanismului funcţionează defectuos;
 protecţia împotriva tensiunilor de atingere nu este asigurată,
creând pericol de electrocutare;
 instalaţia electrică este executată defectuos, prezentând pericol de
electrocutare;
 modul de fixare al elementelor de rezistenţă, cablurilor, lanţurilor,
cârligelor sau altor dispozitive de prindere a sarcinii nu este
corespunzător, putând conduce la producerea de avarii sau
accidente;
 se constată fisuri în structura portantă;
 sunt slăbite sau lipsesc niturile sau şuruburile de la îmbinările
principale ale construcţiei metalice;
 există deformaţii permanente, vizibile cu ochiul liber, la construcţia
metalică;
 la încercările la care a fost supus mecanismul de ridicat nu s-au
obţinut rezultate corespunzătoare;
 instalaţia hidraulică prezintă scăpări de fluid.

De asemenea, nu se acordă autorizaţia de funcţionare dacă se constată la verificare

orice alte deficienţe care pot genera avarii sau accidente.

9.3. Verificări tehnice programate şi neprogramate (inopinate)

9.3.1. În timpul exploatării, mecanismele de ridicat sunt supuse la termenul

scadent unor verificări tehnice oficiale periodice. Cu această ocazie se
verifică starea tehnică a mecanismului de ridicat şi se acordă, după caz,
autorizaţia de funcţionare în continuare. Dacă rezultatele verificărilor tehnice
şi încercărilor, comparativ cu prevederile documentaţiei tehnice însoţitoare
şi ale prezentei prescripţii tehnice, au corespuns se întocmeşte un proces-
verbal de verificare prin care se acordă autorizarea de funcţionare în
continuare, fixându-se şi data (luna şi anul) următoarei verificări tehnice
oficiale care nu va fi mai mare de 3 ani. Scadenţa se stabileşte în funcţie
de complexitatea, locul de instalare, condiţiile de mediu şi regimul de
funcţionare, vechimea în serviciu şi starea tehnică ale mecanismului de
ridicat.
Dacă rezultatele sunt necorespunzătoare, deficienţele se consemnează în
procesul-verbal şi nu se acordă autorizaţia de funcţionare.

9.3.2. Verificarea tehnică periodică are ca scop să stabilească pe lângă cele

28
 menţionate la autorizarea de funcţionare, şi următoarele:
 dacă registrul de evidenţa supravegherii este corect completat şi ţinut la
zi;
 dacă exploatarea, întreţinerea şi revizia se fac în condiţii satisfăcătoare şi
asigură funcţionarea mecanismului de ridicat în condiţii de securitate;
 dacă gradul de uzură şi deficienţele elementelor componente ale
mecanismului de ridicat nu constituie un pericol pentru funcţionare şi nu s-
au depăşit limitele admise.

9.3.3. Verificarea tehnică periodică se efectuează în conformitate cu prevederile

pct. 9.2.3, cu precizarea că încercarea statică se va face cu sarcina
nominală mărită cu 10.

9.3.4. Autorizarea de funcţionare în continuare se va acorda numai dacă la

verificările tehnice şi încercările efectuate se constată îndeplinirea tuturor
cerinţelor de securitate prevăzute în prezenta prescripţie tehnică.
Rezultatele verificării tehnice se vor consemna într-un proces-verbal din cartea
mecanismului de ridicat– partea de exploatare.

9.3.5. Este interzisă funcţionarea mecanismului de ridicat cu scadenţa de

verificare depăşită.

9.3.6. Este interzisă acordarea autorizaţiei de funcţionare cu condiţia înlăturării

ulterioare a unor deficienţe care afectează securitatea în funcţionare sau în
cazurile menţionate la pct. 9.2.8.6

9.3.7. RSVTI al unităţii deţinătoare şi personalul tehnic de specialitate responsabil

cu supravegherea lucrărilor de întreţinere au dreptul de a efectua verificări
tehnice inopinate la mecanismele de ridicat aflate în exploatare, luând, după
caz, măsurile necesare pentru respectarea prevederilor prezentei prescripţii
tehnice.

9.3.8. Examinările şi încercările periodice nu trebuie să fie mai dure decât cele
cerute înainte de punerea în funcţiune a mecanismului de ridicat. Aceste
încercări nu trebuie, prin repetarea lor, să cauzeze uzura excesivă sau
scăderea rezistenţei care ar duce la diminuarea securităţii mecanismului de
ridicat.

10. AVARII SI ACCIDENTE LA MECANISMELE DE RIDICAT

Deţinătorul sau cel care are în folosinţă mecanismele de ridicat are obligaţia să
anunţe imediat ISCIR-INSPECT IT în raza căreia se află, avariile şi accidentele de
persoane în timpul funcţionării, prin mijloacele cele mai rapide (telefon, fax etc.), în
vederea efectuării cercetărilor tehnice necesare şi obligatorii.

Deţinătorul sau cel ce utilizează mecanismul de ridicat sunt obligaţi să ia toate

măsurile necesare astfel ca situaţia produsă de avarie sau în timpul accidentului să
rămână nemodificată până la sosirea inspectorului de specialitate al ISCIR–INSPECT
IT în raza căreia se află acesta, cu excepţia cazului când situaţia respectivă ar pune în
pericol viaţa persoanelor sau ar crea alte situaţii periculoase. Atunci când este
necesar să se modifice starea de fapt din momentul avariei sau accidentului,
deţinătorul mecanismului de ridicat va face fotografii sau schiţe ale locului unde s-a
29
produs avaria sau accidentul.

În vederea stabilirii cauzelor care au produs avarii sau accidente, deţinătorul

mecanismului de ridicat va trimite la laboratoare de specialitate, pentru cercetare,
piese sau dispozitive precum şi probe de materiale, conform dispoziţiilor consemnate
în procesul-verbal de constatare.

Dacă avaria sau accidentul s-a produs ca urmare a unei defecţiuni a mecanismului de
ridicat acesta se va scoate din funcţiune. Repunerea lui în exploatare se va face după
o verificare tehnică oficială completă.

Cauzele avariilor si accidentelor:

Mecanismele de ridicat prin natura lor, prin modul lor de functionare, prezinta unele
particularitati, datorita:
- duratei relative scurte de lucru, la un obiectiv sau la un loc de lucru, cind
pregatirile inainte de punerea in functiune a instalatiei de ridicat sunt in majoritatea
cazurilor de un nivel calitativ foarte scazut, uneori sunt chiar neglijate;
- duratei de lucru, la un obiect, cand sunt necesare deplasari repetate ale
instalatiei de ridicat, in consecinta apar solicitari suplimentare, datorita manipularilor;
- conditiilor diferite de lucru de la un loc la altul, de la o zona la alta, ceea ce face
ca diversitatea mare de operatii la care trebuie sa participe mecanismele de ridicat
contribuie la grabirea procesului de uzura al acestora.
Principalele particularitati prezentate nu incearca sa justifice inevitabilitatea
avariilor si accidentelor, ci ca sa atraga atentia in mod deosebit ca ele se pot produce,
dar in acelasi timp pot fi evitate.
Gruparea accidentelor si avariilor:
Dupa natura lor, avariile pot fi cu accidente umane si fara accidente umane.
Avariile cu accidente umane cat si cele fara accidente umane, dupa cauzele
care le-au produs, se pot grupa astfel:
- avarii cauzate de personalul de deservire;
- avarii cauzate de exploatarea necoprespunzatoare a transpaletelor;
- avarii datorate unor instalatii de ridicat necorespunzatoare;
- alte cauze, diferite de cele anterioare.
 Avarii cauzate de personalul de conducere:
 Avarii produse de personalul de deservire neinstruit sau slab instruit;
 Avarii produse de personalul de deservire in stare fizica necorespunzatoare
(bolnav, obosit, in stare de ebrietate, stare deprimata);
- avarii produse datorita lipsei de personal de deservire (lipsa personalului de
intretinere si revizie, etc.).;
Avarii cauzate de exploatarea neautorizata a transpaletelor:
- avarii produse datorita nerespectarii prescriptiilor tehnice;
- conditii de lucru;
- depasirea sarcinilor nominale de ridicat;
- nerespectarea parametrilor tehnici constructivi;
- montajul necorespuzator al instalatiilor de ridicat prin nerespectarea
indicatiilor de montaj;
- nerespactarea intretinerilor si reviziilor periodice de mentinerea starii tehnice
normale de lucru;
- avarii produse ca urmare a nerespectarii instructiunilor de supraveghere
tehnica in exploatarea transpaletelor, care in ceea cea mai mare parte coincide cu
cele date de prescriptiile tehnice proprii fiecarei instalatii de ridicat;
- nerespectarea obligaţiilor generale de lucru cu mecanismele de ridicat;

30
 - nerespectarea obligaţiilor inainte de începerea lucrului, in timpul lucrului si la
terminarea acestuia de catre personalul de deservire;
- neefectuarea verificarilor si controlului zilnic periodic.
Avariile cauzate de folosirea unor instalatii de ridicat necorespunzatoare:
- avarii produse datorita unor defectiuni la instalatia electrica;
- avarii produse prin mentinerea in lucru a unor instalatii improvizate;
- lucru cu dispozitive de protectie, de siguranta si semnalizare defecte;
- mentinerea in exploatare a mecanismelor cu frane electromagnetice sau
electrice nereglate;
- utilizarea unui sistem de iluminare necorespunzator;
- avarii produse datorita unor defectiuni ale mecanismelor;
- sisteme de reglare nereglate sau defecte;
- sisteme de actionare nesigure;
- transmisii cu functionare anormala (roti dintate uzate, arbori solicitati in timp,
transmisii hidraulice nesigure, cu pierderi de lichid hidraulic);
- deformatii in timpul lucrului ale lonjeroanelor;
- fisuri vizibile si invizibile nesesizate la elementele constructiei metalice si a
sudurilor, in special a celor de rezistenta.
Alte cauze care pot produce avarii si accidente la mecanismele de ridicat:
- actiunea unor sarcini de scurta durata, accidentale, neprevazute (rafale de
vant, explozii, etc.);
- calamitati (alunecari de teren, cutremure, inundatii) in zonele de lucru ale
instalatiilor;
- defecte ascunse in materialul elementelor portante(sufluri, incluziuni metalice );
- tamponari in zona de lucru cu alte mijloace sau utilaje.
Dupa cum se poate observa cu usurinta si din grupa avariilor, cauzele producerii
accidentelor se pot grupa astfel:
a. cauze dependente de actiunea personalului de deservire (exploatare,
asistenta tehnica, urmărire si supraveghere);
b. cauze independente de actiunea personalului de deservire (actiunea
unor sarcini neprevazute, calamitati, defecte ascunse de material);
c. cauze combinate.
OBSERVATII:
 este necesar de la inceput sa facem precizarea ca, la producerea
unei avarii sau accident concura mai multi factori: rareori acestea
actioneaza in mod singular,
 in toate cazurile insa, actiunea personalului de deservire a
transpaletei, directa sau indirecta este permanenta, fiecare avarie sau
accident fiind legat de subiect, cu exceptia perioadei de repaus in care
acesta lipseste;
 numai o analiza atenta si obiectiva, din partea celui care este
chemat sa elucideze cazul, poate consemna, in functie de gravitate,
locul corect pe care fiecare factor a influientat producerea accidentului;
 respectarea intocmai a unor norme prescrise reprezinta fidelitatea
practica a unei gandiri, a unor conditii care au stat la baza conceperii si
proiectarii instalatiei de ridicat, reprezinta ceea ce se cheama premizele
unei functionari sigure, indelungate;
 orice abatere de la aceste reguli, instructiuni sau norme s-a soldat
cu avarii sau accidente, unele mai grave, altele mai neansemnate.
a. Cauze dependente de actiunea personalului de intretinere:
- organizarea locului de lucru, necorespunzatoare, cerintelor tehnice de
functionare a transpaletelor;
- amplasarea pe terenuri ale caror capacitate portanta este sub nivelul admisibil;
31
 - executia cailor de rulare cu abateri mai mari decat cele normale, prescrise in
cartea tehnica a transpaletei;
- exploatarea acestor cai de rulare fara o dotare corespunzatoare cu dispozitive
de protectie si siguranta (tampoane opritori, impamantare);
- folosirea transpaletelor in diferite locuri de lucru fara stabilirea in prealabil a
tehnologiei lucrarilor cu fise tehnologice sau dispozitive de lucru, in care sa fie
precizate toate datele necesare executiei in deplina siguranta a lucrarilor de
constructii montaj;
- folosirea unor transpalete necorespunzatoare, a caror stare tehnica se afla sub
nivelul normelor;
- folosirea unui personal de deservire slab calificat sau necalificat;
- personal de intretinere si reparatii – neautorizat;
- depasirea incarcaturii nominale;
- ridicarea de sarcini folosind dispozitive de prindere improvizate, neverificate
sau necorespunzatoare;
- lucru cu transpaletele in zone periculoase;
- lucrul pe timp de noapte;
- comandarea efectuarii a unor operatii simultane fara a fi permisa prin normele
tehnice de exploatare.
b. Cauze independente de actiunea personalului de exploatare:
- Actiunea vantului in rafale puternice, mai ales in zona de est a tarii, actiune
care nu poate fi prevazuta sau preantampinata;
- Calamitati, si anume: cutremure, explozii ale unor materiale explozive datorate
unor cauze din afara;
- Defecte ascunse de material;
- Etc.
c. Cauze combinate:
- Depasirea momentului sarcinii;
- Combinarea miscarilor;
In ambele cazuri, cauzele se datoresc in aceeasi masura organizarii
necorespunzatoare a locului de munca, nerespectarii instructiunilor, normelor de
supraveghere tehnica, utilizarii transpaletelor in conditii diferite de prescriptiile
tehnice proprii ale acestora.

11. TEHNICA SECURITATII MUNCII

11.1. Legislatia in vigoare privind sanatatea si securitatea in munca

Respectarea normelor de securitate si sanatate a muncii :

Finalitatea instituţiei securitatii muncii în dreptul românesc o reprezintă
diminuarea riscului relativ la viata, sănătatea sau integritatea corporală a celor ce
prestează muncă.
La realizarea ei contribuie dispoziţii din diferite ramuri ale dreptului.
Reglementarea principală este cuprinsă în materia dreptului muncii. La ea se
adaugă normele de drept administrativ referitoare la răspunderea contravenţională,
cele de drept penal privind infracţiunile, precum şi ale dreptului civil, care completează
Codul muncii în materia răspunderii patrimoniale a unităţii faţă de persoanele
angajate, pentru daunele produse ca urmare a nerespectării normelor de securitate a
muncii. O legătură strânsă există şi cu asigurările sociale de stat, unele reglementări
fiind comune.
32
 Necesitatea şi obligativitatea existenţei unui sistem legislativ în domeniul
securitatiii muncii sunt recunoscute prin legea fundamentală a României -
Constituţia, care stipulează:
Art. 22(1), Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritatea fizică şi psihică ale
persoanelor sunt garantate.." şi:
Art. 38(2), Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii. Măsurile de protecţie
privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor,
instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de
odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice."
Ultimul articol relevă clar locul şi rolul legislaţiei securitatii muncii în
sistemul legislativ naţional: o componentă a sistemului de reglementări prin
care se urmăreşte asigurarea protecţiei cetăţenilor, respectiv pentru un segment
specific de populaţie - activi, împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire
profesională generate de prestarea oricărui proces de muncii .
Important de reţinut în legătură cu legislaţia română privind securitatea şi sănătatea
în muncă este faptul că ea se află într-un proces de transformare, in vederea
armonizării cu directivele Uniunii Europene în acest domeniu.
Primul pas în acest sens a constat în adoptarea aceloraşi principii care sunt
respectate şi in legislaţia comunitară, în baza cărora au fost concepute şi continuă să
fie emise actele juridice cu caracter naţional şi particular.
În esenţă, principiile menţionate pot fi exprimate astfel:
a. securitatea muncii - drept fundamental al tuturor participanţilor la procesul
de muncă. Constituţia României, afirmând dreptul la protecţie socială, face referire şi
la măsurile de securitate şi igienă a muncii (Art. 41 alin.2). Mai concret, Legea nr.
319/2006 a securitatii si sanatatii in munca stabileşte că securitatea şi sănătatea în
muncă reprezinta ansamblul de activitati instituţionalizate având ca scop asigurarea
celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii,
integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la
procesul de muncă.
Pentru realizarea acestui drept, legea - cadru impune obligaţii in sarcina angajatorilor
şi a angajaţilor lor şi stabileşte organele specializate ale administraţiei de stat care să
urmărească modul în care unităţile şi salariaţii aplică şi respectă normele de securitate
a muncii. Aşadar, activitatea de securitate e a muncii nu este lăsată numai la
latitudinea agenţilor economici, ci, fiind implementată in toate domeniile vieţii
economico-sociale, statul asigură şi controlul îndeplinirii ei.
b. Legătura indisolubilă dintre dreptul la muncă şi securitatea si
sanatatea in munca. România fiind un stat social (art. 1 alin.3 din Constituţie), dreptul
la muncă nu numai că este consacrat ca un drept fundamental cetăţenesc, dar el se
află in strânsă corelaţie cu dreptul la protecţie socială al angajaţilor, care include şi
securitate muncii şi este garantat. În acest sens, organele administraţiei de stat
desemnate prin lege au obligaţia de a organiza, coordona şi controla activitatea în
domeniu. Pentru realizarea integrală a dreptului la muncă este necesară asigurarea
unor asemenea condiţii de desfăşurare a procesului de muncă încât viaţa, sănătatea
şi integritatea corporală a celor care îşi exercită acest drept fundamental să fie
apărate. În caz contrar, însuşi dreptul la muncă nu s-ar putea realiza deplin, ar avea
caracter formal.
c. Integrarea securitatii muncii în procesul de muncă. Acesta este un
principiu clar exprimat în Legea nr. 319/2006 a securitatii muncii, care prevede ca
obligaţii pentru realizarea securităţii muncii au atât conducerea persoanei juridice
(persoana fizica), cât şi, la locul de muncă - organizatorii şi conducătorii proceselor de
muncă.

33
 SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA –
DREPT FUNDAMENTAL AL TUTUROR PARTICIPANŢILOR
LA PROCESUL DE MUNCĂ

ACT STATUANT: CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

LEGĂTURA INDISOLUBILĂ DINTRE DREPTUL LA MUNCĂ

ŞI SECURITATEA SI SANATATEA MUNCII

ACT STATUANT: CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

INTEGRAREA SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

ÎN PROCESUL DE MUNCĂ

LEGEA SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA: obligaţii pentru realizarea

securităţii muncii au: conducerea persoanei juridice (persoana fizică); la locul de
muncă – organizatorii şi conducătorii proceselor de muncă

CARACTERUL PREVENTIV AL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

LEGEA SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA: defineşte securitatea muncii

ca fiind
ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor
mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii,
integrităţii corporale şi sănătăţii salariaţilor şi a altor persoane
participante la procesul de muncă

ABORDAREA PREVENIRII ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A

ÎMBOLNĂVIRILOR PROFESIONALE CA PROBLEMĂ UNICĂ

LEGEA SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA defineşte securitatea muncii

ca fiind
prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.
Aceleaşi acte juridice reglementează problema prevenirii accidentelor
de muncă şi pe cea a prevenirii îmbolnăvirilor profesionale.

34
 d. Caracterul preventiv al securitatii si sanatatii in munca. Prin esenţa sa,
securitatea in munca are un caracter preventiv, menirea ei fiind preîntâmpinarea
producerii accidentelor de muncă şi/sau a îmbolnăvirilor profesionale. Reglementările
legale în domeniu sunt astfel stabilite încât să apere viaţa, sănătatea şi integritatea
corporală ale celor care participă la procesul de producţie. Teoretic, dacă normele de
securitate a muncii sunt realizate şi respectate întocmai, accidentele şi îmbolnăvirile
profesionale pot fi prevenite.
În acelaşi timp, diferitele forme ale răspunderii juridice pentru încălcarea normelor
de securitate a muncii sunt menite să contribuie efectiv la realizarea caracterului
preventiv al acesteia. A se vedea astfel impactul reglementărilor referitoare la
repararea pagubelor aduse celor vătămaţi prin accidente de muncă său îmbolnăviri
profesionale, care sunt de natură să stimuleze realizarea in practică a normelor de
securitate a muncii.
e. Abordarea prevenirii accidentelor de munca si a îmbolnăvirilor
profesionale ca problemă unică. Ţinând seama că, din punctul de vedere al
cauzelor determinante, al spaţiului de manifestare, al subiecţilor susceptibili să le
suporte, ca şi al măsurilor şi mijloacelor de combatere, fenomenele de accidentare şi
îmbolnăvire profesională sunt identice (mai mult, în numeroase cazuri acelaşi factor
de risc - cauză - poate conduce, în funcţie de condiţiile concrete, fie la accident de
muncă, fie la boală profesională), legiuitorul a urmărit tratarea lor ca o problemă unică.
Astfel, nu au fost constituite două sisteme de acte juridice, unul care să reglementeze
prevenirea accidentelor de muncă, iar altul, prevenirea îmbolnăvirilor profesionale.
Dimpotrivă, prin legea de bază se defineşte scopul securitatii muncii ca fiind
“prevenirea accidentelor de muncă” şi a “îmbolnăvirilor profesionale", iar măsurile
obligatorii care vizează realizarea acestei finalităţi sunt instituite prin norme comune
(normele de securitatea muncii sunt măsuri care conduc atât la eliminarea
accidentelor, cât şi a îmbolnăvirilor profesionale).

2.1. Structura sistemului legislativ român privind securitatea şi sănătatea în

muncă

În funcţie de subiectul reglementării, respectiv de natura problemei legiferate,

structura sistemului legislativ al protecţiei muncii cuprinde două categorii de acte
juridice:
 Acte care legiferează strict numai activităţi în legătură directă cu măsurile de
securitate a muncii, formând o aşa-numită “legislaţie de bază”, dintre care fac
parte:
- Legea nr. 319/2006; normele de securitate si sanatate in munca (normele
interne; normele metodologice referitoare la autorizarea agenţilor economici
din punctul de vedere al securitatii muncii, comunicarea, cercetarea,
înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor
profesionale, certificarea echipamentelor de protecţie, tehnice şi de lucru,
din punctul de vedere al securitatii muncii etc.).. standardele de securitate a
muncii;
- dispoziţii legale privind organizarea şi funcţionarea organelor administraţiei
de stat cu atribuţii de îndrumare şi control in domeniul securitatii muncii;
 Acte care conţin, dar numai în subsidiar, şi norme juridice de securitate a muncii
(Constituţia României, art. 22 şi art. 41, Codul muncii - capitolele referitoare la
securitatea muncii şi asigurările sociale, precum şi la munca femeilor şi a tinerilor),
sau norme de drept care, deşi în principiu au un obiectiv diferit şi specific altor
activităţi, contribuie prin aplicarea lor la adaptarea vieţii şi sănătăţii persoanelor
încadrate în muncă:

35
 - dispoziţiile privind durata timpului de muncă şi a celui de odihnă, munca de
noapte, orele suplimentare etc.;
prevederi privind disciplina in muncă;
- dispoziţii referitoare la regimul produselor şi substanţelor toxice, al unor
instalaţii cu grad ridicat de risc, al materialelor explozive ş.a.;
- dispoziţii care reglementează drepturile angajaţilor, ale sindicatelor etc.
Totalitatea actelor specificate la al doilea punct poate fi desemnată ca
“legislaţie conexă" legislaţiei de bază a securitatii muncii.
La rândul ei, structura legislaţiei de bază poate fi evidenţiată după mai multe
criterii, fiecare reliefând anumite caracteristici.
a. Nivelul de emitere (tipul de act juridic). În funcţie de organul abilitat să emită
acte juridice se disting:
- acte emise de organul legislativ suprem - Parlamentul, respectiv Legea nr.
319/2006;
- acte emise de organele executive ale administraţiei de stat:
- hotărâri ale Guvenului (HG);
- ordine şi instrucţiuni ale diverselor ministere.
b. Aria de obligativitate. În funcţie de aria de obligativitate se pot deosebi:
- acte obligatorii pentru toate sectoarele de activitate economico-socială,
respectiv pentru toate unităţile care îşi desfăşoară activitatea cu personal încadrat în
muncă; în această grupă sunt cuprinse Legea nr. 319/2006, precum şi toate HG-urile,
cu excepţia cazurilor în care se adresează explicit numai unui sector, unei activităţi,
unei categorii de persoane etc.;
- acte obligatorii numai pentru anumite sectoare, activităţi, categorii de
persoane - toate ordinele şi instrucţiunile ministerelor, cu excepţia acelor acte emise
de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale care se adresează explicit întregii economii
naţionale.
c. Aria de obligativitate şi natura reglementării. Dacă se ţine seama de aria
de obligativitate, dar şi de caracterul general sau particularizat, concret-aplicativ,
aceleaşi acte se pot grupa după cum urmează (fig. 4):
- legislaţia primară - care cuprinde Legea nr. 319/2006, HG-uri şi ordine ale
Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale; toate sunt caracterizate prin faptul că
stabilesc cadrul general, principiile şi regulile de bază pentru domeniul securitatii
muncii;
- legislaţia secundară - din care fac parte sistemul de norme tehnice, normele
metodologice şi standardele de securitate a muncii; aceste reglementări sunt emise
de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi alte
organe abilitate, fiind obligatorii fie pentru toţi agenţii economici, fie numai pentru o
activitate, o categorie de persoane etc.;
- legislaţia terţiară - cuprinde instrucţiuni de securitate a muncii, care se
elaborează de utilizatorul lor şi sunt obligatorii numai pentru acesta.
d. Problema reglementată. Acest ultim criteriu, prin gruparea pe care o
permite şi prin conţinutul actelor ce se înscriu în fiecare categorie, relevă
caracteristicile fundamentale ale activităţii de securitate a muncii din ţara noastră.
Principalele tipuri de reglementări în sensul menţionat sunt prezentate in
continuare:
- reglementări privind persoanele care beneficiază de securitatea muncii;
- reglementări privind persoanele care răspund pentru realizarea măsurilor
preventive;
- acte referitoare la obligaţiile agenţilor economici (din punct de vedere, al
securitatii muncii), ale conducătorilor acestora, ale compartimentelor şi persoanelor
desemnate ca responsabili cu securitatea muncii, precum şi ale persoanelor încadrate
în muncă, beneficiare ale măsurilor de securitate a muncii;
36
 - reglementări privind accidentele de muncă şi îmbolnăvirile profesionale -
definire, elemente, clasificare, comunicare şi declarare, cercetare şi evidenţa, măsuri
de prevenire;
- dispoziţii privind răspunderea juridică (disciplinară, contravenţională
patrimonială, materială şi penală) pentru încălcarea reglementărilor legale referitoare
la securitatea muncii.

LEGEA SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA (319/2006)

CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1. -
(1) Prezenta lege are ca scop reglementarea de măsuri privind promovarea
îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în timpul desfăşurării activităţii.
(2) Legea stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale,
protecţia securităţii şi a sănătăţii lucrătorilor şi a altor participanţi la procesul de
muncă, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea,
participarea echilibrată în condiţiile legii,instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor,
precum şi direcţiile generale pentru implementarea
principiilor menţionate.
Art. 2.
Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice
române cu parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal român pe
teritoriul altor ţări, vor cuprinde clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă.

CAPITOLUL II
DOMENIU DE APLICARE
Art. 3. -
(1) Prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, publice şi private.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi celorlalţi participanţi
la procesul de muncă.
Art. 4. -
(1) Fac excepţie de la prevederile art. 3, alin.(1) cazurile în care particularităţile
inerente anumitor activităţi de salvare specifice din serviciile publice, cum ar fi forţele
armate sau de poliţie, sau anumitor activităţi de salvare specifice structurilor de
protecţie civilă, vin în contradicţie cu această lege.
(2) În cazurile prevăzute la alineatul precedent, trebuie să se asigure securitatea şi
sănătatea lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă, ţinând seama,
cât mai mult posibil, de obiectivele prezentei legi.
Art. 5.
În sensul prezentei legi, se definesc următorii termeni:
a) lucrător: orice persoană care desfăşoară o activitate către un angajator, în condiţiile
legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi
ucenicii, membrii cooperatori, membrii asociaţiilor familiale, persoane fizice autorizate,
cu excepţia personalului care prestează activităţi în gospodării particulare ca personal
domestic;
b) angajator: orice persoană fizică sau juridică care este titulara raportului de muncă
sau de serviciu, cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii
şi/sau unităţii;
c) alţi participanţi la procesul de muncă:
- persoane aflate în unitate în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor
profesionale în vederea angajării;
- persoane care vizitează întreprinderea şi/sau unitatea;
- persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii;
37
- persoane care prestează activităţi în regim de voluntariat;
- şomerii, în perioada de reconversie profesională în care prestează activitatea pentru
care sunt pregătiţi;
- orice altă persoană pentru care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în
formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a
prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
d) reprezentant al lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor: persoană aleasă, selecţionată sau desemnată de lucrători, în
conformitate cu prevederile legale, să-i reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte
problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă;
e) prevenire: ansamblu de dispoziţii sau măsuri luate sau prevăzute în toate etapele
procesului de muncă, în scopul de a evita sau reduce riscurile profesionale.
f) eveniment: orice accident care a antrenat decesul sau vătămări ale oganismului sau
orice incident periculos care s-a produs în domeniul de responsabilitate al
angajatorului în timpul procesului de muncă, precum şi situaţiile de persoane date
dispărute, accidentele de traseu sau de circulaţie în condiţiile în care în accident au
fost implicate persoane angajate, orice caz susceptibil de boală profesională sau
îmbolnăvire legată de profesiune.
g) accident de muncă: vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută
profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor
de serviciu, şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile
calendaristice,invaliditate ori deces.
h) boală profesională: afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii
sau profesii, cauzate de agenţi nocivi fizici, chimici sau biologici caracteristici locului
de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale
organismului, în procesul de muncă.
i) echipament de muncă: orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în
muncă.
j) echipament individual de protecţie: orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit
de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri care ar putea
să-i pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice
supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv.
k) loc de muncă: locul destinat să adăpostească posturi de lucru în clădirea
întreprinderii şi/sau unităţii şi orice alt loc de desfăşurare a activităţii la care lucrătorul
are acces în timpul executării sarcinilor sale de muncă.
l) loc de muncă cu pericol deosebit: locul de muncă ce prezintă un înalt risc de
accidentare sauîmbolnăvire profesională, care, datorită caracteristicilor proprii
procesului tehnologic sau mediului de muncă, instalaţiilor şi utilajelor cu regim de
funcţionare continuu sau cu grad ridicat de pericol în exploatare, necesită cunoaşterea
şi respectarea cu stricteţe a disciplinei tehnologice, a normelor
de securitate a muncii, a regulilor de ordine şi disciplină a muncii, pentru prevenirea
oricăror avarii, explozii, incendii sau alte accidente tehnice cu consecinţe grave.
m) pericol iminent de accidentare: situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte
doar prilejul declanşator pentru a deveni realitate în orice moment
n) stagiu de practica: instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau
specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în
perioada de reconversie profesională..
o) securitatea şi sănătatea în muncă: ansamblul de activităţi instituţionalizate având
ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă,
apărarea vieţii, integrităţii
fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de
muncă.

38
p) incident periculos: eveniment identificabil (cum ar fi: explozia, incendiul, avaria,
accidentul tehnic, emisii majore de noxe), rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi
sau unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului
uman care nu a afectat lucrătorii şi/sau ceilalţi participanţi la procesul de muncă, dar
era posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat sau era posibil să producă
pagube materiale.

CAPITOLUL III
OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR
Secţiunea I. Obligaţii generale ale angajatorilor
Art. 6. -
(1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi a altor
participanţi la procesul de muncă, în toate aspectele legate de muncă.
(2)În cazul în care un angajator, conform art. 8, alin. (4), apelează la servicii sau
persoane competente din exterior, abilitate conform legii, acesta nu este exonerat de
responsabilităţile sale în acest domeniu.
(3)Obligaţiile lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii
angajatorului.
Art. 7
(1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare
pentru asigurarea securităţii şi protecţia lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la
procesul de muncă, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale, informarea,
instruirea, precum şi asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare.
(2) Angajatorul trebuie să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alineatul
precedent, ţinând seama de schimbarea condiţiilor, în scopul îmbunătăţirii situaţiilor
existente.
(3) Angajatorul trebuie să implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2), pe baza
următoarelor principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de
muncă, alegerea echipamentelor de muncă, alegerea metodelor de muncă şi de
producţie, în special în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm de
muncă predeterminat şi reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea pericolelor prin nonpericole sau pericole mai mici;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare şi coerente care să cuprindă
tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa
factorilor din mediul de muncă;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de
protecţie individuală;
i) acordarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor;
(4)Fără a prejudicia alte prevederi ale acestei legi, ţinând seama de natura activităţilor
din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul trebuie:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la
alegereaechipamentului de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi
la amenajarea locurilor de muncă.
Ulterior acestei evaluări şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi
metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator trebuie:
- să asigure efectiv o îmbunătăţire a nivelului securităţii şi a protecţiei sănătăţii
lucrătorilor;
39
- să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la
toate nivelurile ierarhice;
b) să ia în considerare, atunci când încredinţează sarcini unui lucrător, capacităţile
acestuia în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea;
c) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul
consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor în ceea ce priveşte consecinţele
alegerii echipamentelor, amenajării condiţiilor de muncă şi a impactului factorilor din
mediul de muncă asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
d) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca numai lucrătorii care au primit şi şi-au
însuşit instrucţiuni adecvate să poată avea acces în zonele cu risc specific.
(5)Fără a aduce prejudicii altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc
de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi, angajatorii
acestora trebuie:
a) să coopereze în implementarea prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena
luând în considerare natura activităţilor;
b)să îşi coordoneze acţiunile lor în vederea protecţiei şi prevenirii riscurilor
profesionale;
c) să se informeze reciproc despre aceste riscuri;
d)să-i informeze despre aceste riscuri pe lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora.
(6)Măsurile privind securitatea, igiena şi sănătatea în muncă nu trebuie să comporte,
în nici o situaţie, obligaţii financiare pentru lucrători.
Secţiunea II. Servicii de prevenire şi protecţie
Art. 8. -
(1) Fără a aduce prejudicii obligaţiilor ce fac obiectul articolelor 6 şi 7, angajatorul va
desemna unul sau mai mulţi lucrători, pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi
de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprinderea şi/sau unitatea
proprie, denumiţi în continuare
lucrători desemnaţi.
(2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de
protecţie şi a activităţii de prevenire a riscurilor profesionale.
(3) Lucrătorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea
îndeplini obligaţiile ce le revin prin prezenta lege.
(4) Dacă, în întreprinderea sau unitatea respectivă, nu se pot lua măsurile necesare
de prevenire şi protecţie din lipsa personalului specializat, angajatorul trebuie să
recurgă la persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unităţii respective,
abilitate conform legii, denumite în continuare
servicii externe.
(5) În cazul în care angajatorul recurge la persoanele sau serviciile externe prevăzute
la alineatul precedent, acestea trebuie să fie informate de către angajator asupra
factorilor cunoscuţi că au sau susceptibili de a avea efecte asupra securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor şi trebuie să aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 18.
(6) Angajatorii trebuie să asigure ca lucrătorii desemnaţi să primească, în principal,
atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare.
Art. 9. -
(1) În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea măsurilor de prevenire şi de
protecţie, ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau de riscurile la
care sunt expuşi lucrătorii,
precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii:
a) - lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă capacitatea necesară şi să dispună de
mijloacele adecvate;
b) - serviciile externe trebuie să aibă aptitudinile necesare şi să dispună de mijloace
personale şi profesionale necesare şi să fie abilitate, conform legii;
c) - lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe trebuie să fie în număr suficient.
40
(2) Prevenirea riscurilor, precum şi protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, trebuie
să fie asigurate de unul sau mai mulţi lucrători, de un serviciu sau servicii distincte, din
interiorul sau din exteriorul întreprinderii şi/sau unităţii.
Lucrătorul / lucrătorii şi/sau serviciul/ serviciile trebuie să colaboreze ori de câte ori
este necesar.
(3) În cazul întreprinderilor mici, în care se desfăşoară activităţi fără riscuri deosebite,
angajatorul poate el însuşi să îşi asume atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă pentru
realizarea măsurilor prevăzute de prezenta lege dacă are competenţa necesară în
domeniu.
(4) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte prin normele
metodologice ale
prezentei legi, capacităţile şi aptitudinile necesare, precum şi numărul considerat
suficient, la care s-a făcut referire la art.9, alin. (1).
Secţiunea III. Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol
iminent
Art. 10. -
(1) Angajatorul trebuie:
a) - să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarealucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă, adaptate naturii
activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de prezenţa altor
persoane;
b) - să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce
priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.
(2) Conform alineatului precedent, angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care
aplică măsurile de prim ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor şi a
celorlalţi participanţi la procesul
de muncă.
Numărul acestor lucrători, pregătirea acestora şi echipamentul pus la dispoziţia lor
trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii.
Art. 11. -
(1) Angajatorul trebuie:
a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui
risc de pericol iminent, asupra acestui risc şi asupra măsurilor luate sau care trebuie
să fie luate pentru protecţia lor;
b) să ia măsuri şi să dea instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească
lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă
sigură, în cazul de pericol iminent;
c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol
iminent, înafara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.
(2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol iminent, părăsesc locul de muncă şi/sau o
zonă periculoasă, nu trebuie să fie supuşi nici unui prejudiciu şi trebuie să fie protejaţi
împotriva oricăror consecinţe vătămătoare şi nejustificate, în conformitate cu
prevederile legale.
(3) Angajatorul trebuie să se asigure că în cazul unui pericol iminent pentru propria
securitate sau a altor persoane şi în cazul în care şeful ierarhic imediat superior nu
poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare în
conformitate cu cunoştinţele lor şi mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita
consecinţele unui astfel de pericol.
Pentru acţiunile lor aceştia nu trebuie să fie prejudiciaţi, excepţie făcând situaţiile în
care acţionează fără discernământ sau dau dovadă de neglijenţă gravă.
Secţiunea IV. Alte obligaţii ale angajatorilor
Art. 12.
41
(1) Angajatorul trebuie:
a) să deţină o evaluare a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv
pentru acele grupuri de salariaţi care sunt expuşi riscurilor specifice;
b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra
echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;
c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă care au ca urmare o incapacitate de muncă
mai mare de 3 zile de lucru, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum
şi a accidentelor de muncă aşa cum sunt definite la art.5 lit.g);
d) să redacteze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările
legale, rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.
(2) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei va stabili prin ordin al ministrului
muncii, în funcţie de natura activităţilor şi mărimea întreprinderilor, obligaţiile ce revin
diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la alinierea la documentele prevăzute în
alin. (a) şi (b) şi la pregătirea lor prevăzute în alin. 1 (c) şi (d).
Art. 13.
În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii trebuie:
a)să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a
echipamentelor de
muncă, precum şi la elaborarea tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme
prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror
aplicare să fie diminuate sau eliminate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire
profesională a lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;
b)să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice,
sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl
aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii;
c)să obţină autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în
muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
d) să stabilească pentru lucrători, în fişa postului, şi pentru ceilalţi participanţi la
procesul de muncă atribuţiile şi răspunderea ce le revin în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate;
e)să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau
aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de
particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea sa;
f) să asigure şi să controleze, prin servicii externe, prin lucrătorii desemnaţi sau prin
propria competenţă, după caz, cunoaşterea şi aplicarea, de către toţi lucrătorii şi
participanţii la procesul de muncă, a măsurilor prevăzute în planul de prevenire
stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
g)să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi educării
lucrătorilor şi participanţilor la procesul de muncă, cum ar fi afişe, pliante, filme,
diafilme, cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, în funcţie de fiecare caz;
h)să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra
riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor
de prevenire necesare;
i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de
legislaţia specifică în vigoare;
j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical la angajare şi a
verificării aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinii de munca pe care
urmează să o execute şi să asigure controlul medical periodic, ulterior angajării;
k)să ţină evidenţa locurilor de muncă cu pericol deosebit, conform reglementărilor în
vigoare;
l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de
protecţie, a aparaturii de măsura şi control, precum şi a instalaţiilor de captare,
42
reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor
tehnologice;
m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în
timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;
n)să asigure realizarea măsurilor stabilite de inspectorii de muncă, cu prilejul
controalelor şi al cercetării evenimentelor;
o)să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la
efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p)să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau
colectiv, în
afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar
periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;
q) să asigure echipamente de muncă care să nu prezinte pericol pentru securitatea şi
sănătatea lucrătorilor sau ale celorlalţi participanţi la procesul de muncă;
r) să asigure echipamente individuale de protecţie, în conformitate cu art.7 alin.(6),
corespunzătoare prevederilor legislaţiei în vigoare;
s) să acorde obligatoriu un nou echipament individual de protecţie, în cazul degradării
acestuia sau a pierderii calităţilor de protecţie.
Art. 14.
Alimentaţia de protecţie se acordă, atunci când condiţiile de muncă o impun,
obligatoriu şi gratuit, de către angajatori, persoanelor care lucrează în locuri de muncă
cu condiţii grele şi vătămătoare şi se stabileşte prin contractul colectiv de muncă
şi/sau contractul individual de muncă.
Art. 15.
Materialele igienico-sanitare se acordă, obligatoriu şi gratuit, de către angajatori;
categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun
acordarea acestora, se stabilesc,
prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.
Secţiunea V. Informarea lucrătorilor
Art. 16. -
(1) Avându-se în vedere mărimea întreprinderii şi/sau unităţii, angajatorul trebuie să ia
măsuri
corespunzătoare astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în întreprindere
şi/sau unitate săprimească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile
necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui
post de lucru şi/sau funcţie;
b) măsurile luate în conformitate cu art.10.
(2) Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare astfel încât angajatorii
lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate exterioară, angajaţi în întreprinderea
sa, să primească informaţii adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la lit.
a) şi b) de la alin. (1), care privesc aceşti
lucrători.
Art. 17.
Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii cu atribuţii
specifice în materie de securitate şi sănătate sau reprezentanţii lucrătorilor, cu
răspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, pentru a-şi îndeplini funcţiile, în conformitate cu
prevederile prezentei legi, să aibă acces la:
a) evaluarea riscurilor şi măsurile la care s-a făcut referire în art.12, alin. (1), (a) şi (b);
b) lista şi rapoartele la care s-a făcut referire în art. 12 (1) (c) şi (d);
c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi
43
informaţii provenind de la instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu.
Secţiunea VI. Consultarea şi participarea lucrătorilor
Art. 18. -
(1) Angajatorii consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor şi le permit acestora să
participe la discutarea tuturor problemelor referitoare lasecuritatea şi sănătatea în
muncă prin:
a) - consultarea lucrătorilor;
b)- dreptul lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor să facă propuneri;
c)- participare echilibrată, conform reglementărilor în vigoare.
(2) Lucrătorii sau reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor iau parte, în mod echilibrat, sau sunt consultaţi în
prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la:
a) orice măsură care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea;
b) desemnarea lucrătorilor la care s-a făcut referire în art. 8, alin. (1) şi art.10, alin. (2)
şi activităţile la care s-a făcut referire în art. 8, alin. (1);
c) informaţiile, la care s-a făcut referire în art. 12, alin. (1), art.16 şi 17;
d) angajarea, când este cazul, a persoanelor sau serviciilor competente din afara
întreprinderii şi/sau unităţii, la care s-a făcut referire în art. 8, alin. (3);
e) organizarea şi planificarea instruirii la care se face referire în art. 22 şi 23.
(3) Reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor au dreptul să ceară angajatorului să ia măsurile cele mai potrivite
şi să prezinte propuneri în acest sens cu scopul de a diminua riscurile pentru lucrători
şi/sau de a elimina sursele de pericol.
(4) Lucrătorii sau reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor nu pot fi supuşi unor prejudicii din cauza activităţilor
la care s-a făcut referire în alineatele (1) şi (2).
(5) Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor, cu răspunderi specifice
în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea
drepturilor salariale şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita
drepturile şi atribuţiile care decurg din prezenta lege.
(6) Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor sunt îndreptăţiţi să apeleze la autorităţile competente,
în cazul în care consideră că măsurile adoptate şi mijloacele utilizate de către
angajator nu sunt suficiente pentru garantarea securităţii şi sănătăţii în muncă.
(7) Reprezentanţilor lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a supune atenţiei
reprezentanţilor autorităţilor competente observaţiile lor, în timpul vizitelor de control.

Art. 19.
În vederea realizării prevederilor art. 16, 17 şi 18, alin.(1), la nivelul angajatorului, se
constituie Comitete de securitate şi sănătate în muncă, care se înfiinţează, se
organizează şi funcţionează conform reglementărilor legale.
Secţiunea VII. Instruirea lucrătorilor
Art. 20. -
(1) Angajatorul va asigura ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi
adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii, în special, sub formă de informaţii şi
instrucţiuni de lucru,specifice locului de muncă şi postului său:
a) la angajare;
b)la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c)la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale
echipamentului existent;
d)la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale;
44
(2) Instruirea prevăzută la paragraful anterior trebuie să fie:
a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;
b) periodică şi ori de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprindere şi/sau unităţii din exterior,
care desfăşoară activităţi în întreprinderea sa, au primit instrucţiuni adecvate
referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate pe durata desfăşurării activităţii
în întreprinderea şi/sau unitatea sa.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor au dreptul la instruire corespunzătoare.
Art. 21. -
(1) Instruirea la care s-a făcut referire în art. 20, alin.(1), (2) şi (4) nu poate fi realizată
pe cheltuiala lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lucrătorilor.
(2) Instruirea la care s-a făcut referire în art. 20, alin.(1) şi (2) trebuie să se realizeze
în timpul programului de lucru.
(3) Instruirea la care s-a făcut referire în art. 20, alin.(4) trebuie să se efectueze în
timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie în afara întreprinderii şi/sau unităţii.

CAPITOLUL IV
OBLIGAŢIILE LUCRĂTORILOR
Art. 22. Fiecare lucrător trebuie să desfăşoare activitatea, în conformitate cu
pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului,
astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională
propria persoană, iar ceilalţi participanţi la procesul de muncă să nu fie afectaţi de
acţiunile sau erorile sale de lucru.
Art. 23. -
(1) În mod deosebit, în scopul realizărilor obiectivelor prevăzut la art. 22, lucrătorii
trebuie:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,
echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să
îl înapoieze la locul său, special amenajat pentru păstrarea acestuia;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, modificarea, schimbarea sau
înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special, ale maşinilor,
aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor şi să utilizeze corect aceste
dispozitive de protecţie;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau altor lucrători cu atribuţii specifice în
domeniul
securităţii şi sănătăţii orice situaţie de muncă, despre care au motive întemeiate să o
considere un pericol pentru securitate şi sănătate ca şi orice defecţiuni ale sistemelor
de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă accidentele de muncă
suferite de propria persoană şi de alte persoane participante la procesul de muncă;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii cu atribuţii specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii, în condiţiile legii, atât timp cât este necesar, pentru a face
posibilă realizarea oricăror sarcini sau cerinţe impuse de autoritatea competentă în
domeniu;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau lucrătorii cu atribuţii
specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii, pentru a permite angajatorului să se
asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru
securitate şi sănătate în domeniul său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;

45
i) să dea relaţiile solicitate de organele de control şi de cercetare în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă.
(2) Obligaţiile prevăzute la alin.(1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la
procesul de muncă, conform activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.

CAPITOLUL V.
SUPRAVEGHEREA SĂNĂTĂŢII
Art. 24.
Măsurile care asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în
funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea în muncă se stabilesc potrivit legii.
Art. 25. –
(1) Măsurile prevăzute la art.24 vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător, dacă
doreşte, să poată beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate.
(2) Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medicii specialişti de
medicină a muncii.
Secţiunea II. Accidente de muncă
Art. 31.
În sensul celor prevăzute la art. 5 g), este, de asemenea, accident de muncă:
a)accidentul suferit de elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de
reconversie profesională, în timpul efectuării instruirii practice;
b)accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes
public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara
graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
c)accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi din
cauza îndeplinirii acestor activităţi;
d)accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie
iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;
e)accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie
iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi
privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătura cu procesul muncii, dacă se
produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de
angajator, ori în alt loc de munca organizat de aceştia, în timpul programului de
munca şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului.
g)accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la
domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator, şi invers;
h)accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau fizice la
locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de
muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa
persoanei fizice la care este încadrată victima, sau de la orice alt loc de muncă
organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea
sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
În situaţiile menţionate la lit. f), h) şi i), deplasarea trebuie să se facă fără abateri
nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile
prevăzute de normele de securitate şi sănătate sau de circulaţie, în vigoare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda
uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul sau materialele, dacă schimba
îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt
echipament pus la dispoziţie de angajator,dacă se afla în baie sau în spălător, sau
dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din incinta persoanei juridice sau
fizice şi invers;

46
k)accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri
organizate de angajator precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste
locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române,
delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata
prevăzută în documentul de deplasare.
Deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseul programat;
m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe
teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de
lege, încheiate depersoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza
îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n)accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau
perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor
aferente stagiului de practică;
o)accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale cum ar fi: furtună, viscol,
cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare) etc., dacă victima se
afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p)accidentul survenit în timpul vizitelor organizate la o persoană juridică sau fizică în
scop profesional;
q)dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care
indreptăţesc presupunerea decesului acesteia;
r) accidentul suferit de o persoană, aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca
urmare a unei agresiuni.
Art. 32. Accidentul de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul
persoanelor
accidentate, în:
a)accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile;
b)accident care produce incapacitate temporară de muncă de peste 3 zile;
c)accident care produce invaliditate;
d)accident mortal;
e)accident colectiv, când sunt accidentate cel puţin trei persoane în acelaşi timp şi din
aceeaşi cauză.
Secţiunea III. Bolile profesionale
Art. 33.
Sunt de asemenea boli profesionale, aşa cum au fost definite ele la art. 5, lit. h),
afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul efectuării instruirii practice.
Art. 34. –
(1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din
cadrul autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(2) Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau
infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri, se fac
de către specialiştii direcţiilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu
inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.
(3) Rezultatul cercetării bolii profesionale se consemnează într-un proces-verbal de
cercetare a cazului de boală profesională.
(4) Declararea bolilor profesionale se face, în baza procesului-verbal de cercetare.
(5) Bolile profesionale noi declarate se raportează lunar de către autoritatea de
sănătate publică teritorială, la Centrul naţional de coordonare metodologică şi
informare privind bolile profesionale din Institutul de sănătate publică Bucureşti şi la
Centrul de calcul şi statistică sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale
asigurătorului stabilit conform Legii nr. 346/2002 privind
asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi
completările ulterioare.
47
(6) Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca
boală profesională, cât şi ca accident de muncă.
(7) Medicii de medicină a muncii aflaţi într-o relaţie contractuală cu angajatorul,
conform prevederilor legale, vor declara suspiciunea de boală profesională sau legată
de profesiune autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.

11.2. Echipament de protectie

« Hotarârea nr. 1048 din 09/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi

sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de
protecţie la locul de muncă »
Art. 3. - (1) În sensul prezentei hotărâri, prin echipament individual de
protecţie se înţelege orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător
pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în
pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice element
suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop
Art. 5. - (1) Echipamentul individual de protecţie trebuie să respecte prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 115/2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate
ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe
piaţă, cu modificările ulterioare.
(2) Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un risc
mărit;
b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
c) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
d) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările
necesare.
Art. 6. - În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune purtarea simultană a
mai multor echipamente individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să fie
compatibile şi să îşi păstreze eficacitatea în raport cu riscul/riscurile
respectiv/respective.
Art. 7. - Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special
durata purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la
risc, caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător şi de performanţa
echipamentului individual de protecţie.
Art. 8. - (1) Echipamentul individual de protecţie este, în principiu, destinat purtării
de către o singură persoană.
(2) Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecţie de
către mai multe persoane, se iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că
această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nicio problemă de sănătate sau de
igienă.
Art. 9. - În cadrul întreprinderii şi/sau unităţii trebuie să se furnizeze şi să fie
disponibile informaţii adecvate privind fiecare echipament individual de protecţie
impus în conformitate cu art. 5 şi 6.
Art. 10. - (1) Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de angajator,
care asigură buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul
întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare.
(2) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei poate stabili dispoziţii pe baza
cărora să se impună ca lucrătorul să contribuie la costul unui anumit echipament
individual de protecţie, în situaţiile în care utilizarea echipamentului nu este exclusiv
pentru locul de muncă.
48
 Art. 11. - Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva
cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie.
Art. 12. - Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează
antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de protecţie.
Art. 13. - (1) Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile
specificate şi în conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor specifice
şi excepţionale.
(2) Instrucţiunile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor.

11.3. Norme metodologice de aplicare a legii 319/2006

Norme metodologice privind aplicarea Legii 319/2006

Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Art. 52. - Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă, definiţi conform art. 5 lit. d) din lege, sunt aleşi de către şi dintre
lucrătorii din întreprindere şi/sau unitate, conform celor stabilite prin contractul colectiv
de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare.
Art. 53. - Numărul de reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, care se aleg, va fi stabilit prin contractul
colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare,
în funcţie de numărul total al lucrătorilor din întreprindere şi/sau unitate, cel puţin
conform cerinţelor prevăzute la art. 60.
Art. 54. - Lucrătorii comunică în scris angajatorului numărul şi numele
reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă.
Art. 55. - Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare cel puţin nivelului de bază, conform
prevederilor art. 47-51.
Art. 56. - Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă sunt consultaţi şi participă, în conformitate cu art. 18 din lege, şi pot
desfăşura următoarele activităţi:
a) colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi
sănătate în muncă;
b) însoţesc echipa/persoana care efectuează evaluarea riscurilor;
c) ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării măsurilor de securitate şi
sănătate în muncă;
d) aduc la cunoştinţă angajatorului sau comitetului de securitate şi sănătate în
muncă propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
e) urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire şi protecţie;
f) informează autorităţile competente asupra nerespectării prevederilor legale în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Art. 74. - Prezentul capitol stabileşte procedura instruirii lucrătorilor din punct de
vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, în conformitate cu art. 20 din lege.

49
 Art. 75. - Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă are ca scop
însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.
Art. 76. - (1) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la
nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii se efectuează în timpul programului de lucru.
(2) Perioada în care se desfăşoară instruirea prevăzută la alin. (1) este considerată
timp de muncă.
Art. 77. - Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde
3 faze:
a) instruirea introductiv-generală;
b) instruirea la locul de muncă;
c) instruirea periodică.
Art. 78. - La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi
folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia,
studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator.
Art. 79. - Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare
unei instruiri adecvate.
Art. 80. - Angajatorul trebuie să dispună de un program de instruire - testare, pe
meserii sau activităţi.
Art. 81. - (1) Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă se consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform
modelului prezentat în anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei
instruirii.
(2) Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu
stilou, imediat după verificarea instruirii.
(3) După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către
lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.
(4) Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă
şi va fi însoţită de o copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de
medicina muncii în urma examenului medical la angajare.
Art. 82. - (1) Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea
angajatorului, angajatorul stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de
organizare şi funcţionare, reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere
şi/sau unitate.
(2) Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară
activităţi pe bază de contract de prestări de servicii în întreprinderea şi/sau unitatea
unui alt angajator, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor
privind activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru
securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie la nivelul întreprinderilor şi/sau unităţii, în general.
(3) Instruirea prevăzută la alin. (1) şi (2) se consemnează în fişa de instruire
colectivă, conform modelului prezentat în anexa nr. 12.
(4) Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un
exemplar se va păstra de către angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de
prevenire şi protecţie care a efectuat instruirea şi un exemplar se păstrează de către
angajatorul lucrătorilor instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul
grupului.
(5) Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării
legislaţiei referitoare la securitate şi sănătate în muncă vor fi însoţiţi de către un
reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişă de instructaj.

50
 Instruirea introductiv-generală

Art. 83. - Instruirea introductiv-generală se face:

a) la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din lege;
b) lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
Art. 84. - Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile
specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate
în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
Art. 85. - Instruirea introductiv-generală se face de către:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Art. 86. - Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult
20 de persoane.
Art. 87. - (1) Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi
de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile
de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii, în general.
(2) Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv-generale;
aceasta nu va fi mai mică de 8 ore.
(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele prevăzute la art. 82, cărora
li se vor prezenta succint activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din
întreprindere şi/sau unitate.
Art. 88. - (1) În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal,
următoarele probleme:
a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
b) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi
sănătate în muncă;
c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor.
(2) Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica
aprobată de către angajator.
Art. 89. - (1) Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii
cunoştinţelor pe bază de teste.
(2) Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
(3) Lucrătorii prevăzuţi la art. 83 lit. a) şi d) nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au
însuşit cunoştinţele prezentate în instruirea introductiv-generală.

Instruirea la locul de muncă

Art. 90. - (1) Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-
generală şi are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă,
precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de
muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83,
inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii.
51
 Art. 91. - (1) Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al
locului de muncă, în grupe de maximum 20 de persoane.
(2) Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.
Art. 92. - (1) Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate
şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la
nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin
instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Art. 93. - (1) Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite
de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de
prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana
care efectuează instruirea.
(2) Instruirea la locul de muncă va cuprinde:
a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice
locului de muncă şi/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de
lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea
primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi
specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru;
e) instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii practice
privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice
privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare,
intervenţie, evacuare şi de prim ajutor.
Art. 94. - Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit
se face numai după verificarea cunoştinţelor de căte şeful ierarhic superior celui care
a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală.

Instruirea periodică

Art. 95. - Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 şi are
drept scop reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă.
Art. 96. - (1) Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de
muncă.
(2) Intervalul dintre două instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii, în
funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru, şi nu va fi mai mare de 6
luni.
(3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice
va fi de cel mult 12 luni.
(4) Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care
efectuează instruirea şi prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul
intern de prevenire şi protecţie/serviciile externe de prevenire şi protecţie, care vor
semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută
corespunzător.
52
 (5) Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice.
Art. 97. - Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către
angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de de prevenire şi protecţie/serviciul extern
de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la
persoana care efectuează instruirea.
Art. 98. - Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele
cazuri:
a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă
privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale
instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în
unitate;
c) la reluarea activităţii după accident de muncă;
d) la executarea unor lucrări speciale;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale
echipamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Art. 99. - Durata instruirii periodice prevăzute la art. 98 nu va fi mai mică de 8 ore şi
se stabileşte în instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv,
împreună cu:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau
d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.
Art. 100. - Instruirea periodică prevăzută la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor
întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi
protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care
vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

11.4. Masuri de prim ajutor

1. Scopul instructiunilor

- informarea si instruirea lucratorilor cu privire la masurile de prim ajutor in

caz de accident (de munca)
- informarea lucratorilor cu privire la mijloacele interne de acordare a
primului ajutor
- reglementarea organizarii acordarii primului ajutor la locul accidentului

2. Continut

53
 - Instructiunile de securitate si sanatate in munca referitioare la principiile
acordarii primului ajutor cuprind pricipalele masuri tehnice si
organizatorice pentru realizarea cerintelor minime de securitate si
sanatate in munca privind acordarea primului ajutor

3. Domeniu de aplicare:

- instructiunile proprii de securitate si sanatate in munca privind principiile

acordarii primului ajutor se aplica pentru toate locurile de munca din
cadrul unitatii

4. Definitii

- Primul ajutor de baza - efectuarea unor acţiuni salvatoare de viaţă unor

persoane care au suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută, de către
persoane fără pregătire medicală, fără utilizarea unor echipamente
specifice acestui scop. Primul ajutor de bază se acordă de orice
persoană instruită în acest sens sau de persoane fără instruire, la
indicaţiile personalului din dispeceratele de urgenţă;
- Salvatori:
 medici de orice specialitate
 cadrele medii sanitare si studentii medicinisiti din ultimii ani de
facultate
 toti cetatenii care au fost instruiti pentru a acorda primul ajutor:
lucratori din compartimentele de securitate a muncii, din Crucea
Rosie, din detasamentul de interventie in caz de dezastre, alti
lucratori, etc

Atentie! In toate cazurile, obligatia suprema care revine

salvatorului este aceea de a preveni agravarea starii victimei,
deoarece acordarea unei ingrijiri necorespunzatoare poate
complica sau chiar compromite interventiile ulterioare de
specialitate

5. Semnalizare de securitate

Punct prim ajutor

Brancarda

Dus de securitate
54
 Dispozitiv de curatare a ochilor

Telefon de urgenta

Cabinet medical

6. Principii generale

- Cel ce acorda primul ajutor (salvatorul) nu inlocuieste medicul dar, prin

masurile pe care le aplica, el trebuie sa reuseasca sa evite:
 inrautatirea starii accidentatului
 aparitia altor complicatii
 producerea mortii victimei

Atentie! Cand nu sunteti pregatit pentru acordarea masurilor de

prim ajutor si va gasiti in preajma unui accidentat, nu incercati
sa interveniti cu orice pret: aceasta constituie o grava eroare

- chemati pe cel mai apropiat salvator/echipa de prim ajutor (100 la “locul

accidentului”)
- la ordinul salvatorului sosit, anuntati accidentul si cereti ajutor de
specialitate (Numar de urgenta: 112)
- anuntati cat mai repede posibil orice accident, oricat de benign (usor) ar
parea, la cel mai apropiat post de prim ajutor si chemati salvatorii
respectivi
- organizati protectia victimei si preveniti extinderea starii de accident
- nu atingeti victima (victimele)

7. Organizarea primului ajutor

- La organizarea si acordarea primului ajutor participa:

A. din interiorul magazinului
 martorul accidentului sau prima persoana anuntata (inclusiv
angajata birou informatii)
 echipa de prim ajutor (salvatorii)

55
  asistente medicale/infirmiere (in cazul in care se afla printre clienti
sau lucratori)
 responsabilul cu securitatea muncii
 directorul de magazin sau inlocuitorul acestuia
B. din afara magazinului
 pompierii
 servicii de ambulanta (de stat / particulare)
 medici (de stat / cabinete particulare)
 spitale, centre medicale specializate
 politie – jandarmerie
 securitatea civila

8. Mijloace disponibile pentru acordarea primului ajutor / anuntarea unei

stari de accident

- oprire de urgenta, intrerupere curent electric, sectionare, indepartare

- telefon
 fix - in toate birourile, pe suprafata de vanzare si in toate
camerele tehnice
 dect (fara fir) – in posesia sefilor de departamente/raioane
- statie de sonorizare
 la biroul informatii
 in biroul directorului de magazin
- apel verbal (strigare dupa ajutor)
- materiale si amenajari speciale:
 truse de prim ajutor (6 truse – birou personal / birou receptie
marfa / birou frische / birou informatii / camera de odihna / raion
brutarie)
 camera de odihna echipata cu pat, patura, chiuveta, trusa de prim
ajutor, dispenser sapun, dispenser prosop hartie, buton panica,
masa si scaun)
 brancarda (se gaseste in camera de odihna)
 afise
- numere de urgenta (in toate birurile si la biroul info)
- echipa de prim ajutor (la avizier, pe culoarul personal)

9. Conduita salvatorului

A. Analiza situatiei
- ce s-a intamplat, care este natura accidentului?
- mai exista vreun pericol?
- poate fi suprimat acest pericol fara alt risc?

B. Protejarea victimei – Cercetarea si identificarea riscurilor care persista

pentru a proteja victima si a preveni extinderea accidentarii:
- identificarea surselor de riscuri reale, persistente sau presupuse si
reperarea persoanelor care ar putea fi expuse la riscurile identificate
- suprimarea/izolarea riscurilor, singur sau cu ajutoare calificate
- instituirea unui “baraj de securitate” in jurul victimei, indepartand
persoanele neavizate

56
C. Examinarea victimei
- cercetarea si recunoasterea semnelor care indica faptul ca viata victimei
este amenintata:
 sangereaza abundent?
 raspunde la intrebari?
 respira?
 are puls?
- definirea ordinii de prioritate a interventiilor
- triajul victimelor, pe baza ierarhizarii leziunilor in functie de gravitatea lor.

D. Anuntarea accidentului, personal sau prin altcineva

- Apelul de prim ajutor, continand informatii desepre:
 unde este locul accidnetului (cat mai precis posibil): localitatea,
unitatea, atelierul, sectia, strada, numarul, etc
 ce s-a intamplat? – scurta descriere a producerii accidentului, de
exemplu: accident de munca, incendiu, electrocutare, etc
 ranitii sunt bocati (prinsi) ?
 drumul este accesibil?
 cate victime sunt? Numarul ranitilor la locul accidentului, din care
cati sunt in stare grava.
 ce tipuri de leziuni s-au produs? Descrierea in special a leziunilor
grave care risca sa produca deces.
 cine face apelul: numele si numarul de telefon de la care suna
Persoana care face apelul trebuie sa astepte confirmarea
receptionarii corecte a apelului sau si sa se intoarca la locul
accidentului, pentru a confirma transmiterea apelului

E. Primul ajutor
Salvatorul decide si efectueaza interventia (interventiile), folosind tehnicile
cunoscute si exersate si verifica, supraveghind victima, daca s-a produs
rezultatul asteptat:
- Daca victima nu vorbeste (este inconstienta) dar respira si are puls:
 asezarea in pozitia de siguranta;
 acoperirea victimei, alarma;
 supraveghera circulatiei, a starii de constienta, a respiratiei, pana
la sosirea ajutoarelor medicale;
- Daca victima nu raspunde, nu respira dar are puls:
 degajarea (eliberarea) cailor respiratorii;
 manevra Heimlich;
 respiratie “gura la gura” sau “gura la nas”
- Daca victima nu raspunde, nu respira, nu are puls:
 reanimare cardio-respiratorie (masaj cardiac extern asociat cu
respiratie “gura la gura” sau “gura la nas”)
- Daca victima sangereaza abundent:
 Compresie manuala locala;
 Pansament compresiv;
 Compresie manuala la distanta (in zona subclaviculara sau
inghinala)
- Daca victima prezinta arsuri:
 Spalare abundenta cu apa.
- Daca victima vorbeste dar nu poate efectua anumite miscari:

57
  Oricare ar fi semnele, se actioneaza ca si cum victima ar avea o
fractura, evitand deplasarea ei si respectand toate eventualele
deformari la nivelul membrului superior, membrului inferior, al
coloanei vertebrale
- Daca victima prezinta plagi:
 Plagi grave: asezarea victimei intr-o pozitie de siguranta
adecvata, ingrijirea segmentului amputat, compresie pentru
oprirea sangerarii etc;
 Plagi simple: curatarea si pansarea plagii.

F. Supravegherea victimei si asteptarea sosirii echipei de specialitate si a

autosanitarei
- urmarirea semnelor vitale ale victimei
- asigurarea interventiilor necesare, daca survin modificari in starea
victimei
- informarea medicului despre accident si despre starea victimei

10. Consecinte posibile ale nerespectarii prezentelor instructiuni

Nerespectare prezentelor instructiuni poate conduce la:

 intreprinderea unor acţiuni greşite de salvare care pot avea ca urmare

inrautatirea starii persoanei accidentate;
 accidentarea salvatorului;
 consecinte legale ca urmare a aplicarii prevederilor legale privind
contraventiile si infractiunile

12. LEGISLATIE, REGULAMENTE, INSTRUCTIUNI

12.1. Legislatie
Cunoasterea si respectarea cerintelor
prescriptiilor tehnice I.S.C.I.R.

12.1.1. Decret nr.587/1973 privind functionarea in conditii de siguranta a

instalatiilor sub presiune, instalatiilor de ridicat si aparatelor consumatoare
de conbustibil.

Art.1 In scopul functionarii in conditii de siguranta, cazanele, recipientele sub

presiune, instalatiile de ridicat, precum si aparatele consumatoare de conbustibil,
denumite in continuare instalatii si aparate, prezentand pericol sporit in exploatare,
sunt supuse unui regim special de verificare tehnica si autorizare de functionare.

Art.2 Verificarea tehnica si autorizarea de functionare a instalatiilor si aparatelor se

exercita de catre ISCIR, pe baza prescriptiilor tehnice priviind siguranta in functionare
a instalatiilor si aparatelor.
Art12 In vederea asigurarii conditiilor pentru functionarea in siguranta unitatile care
detin sau folosesc instalatii si aparate, au urmatoarele obligatii si raspunderi:
a) sa inregistreze instalatiile la ISCIR: sa intocmeasca si sa tina la zi evidenta
centralizata a acestora, conform prescriptiilor tehnice ;

58
 b) sa supuna instalatiile la verificarea tehnica executata de personalul ISCIR sau
de catre personal propriu autorizat in conformitate cu prescriptiile tehnice ;
c) sa obtina, inainte de punerea in functiune, de la ISCIR, autorizatia de
functionare, conform prescriptiilor tehnice. Este inerzisa punerea in functiune a unor
asemenea instalatii fara autorizare de functionare eliberata de ISCIR ;
d) sa ia masurile necesare ca instalatiile sa fie folosite in conditii de siguranta,
executand reviziile curente, reparatiile si intretinerile, conform prescripttilor tehnice ;
e) sa elaboreze si sa doteze fiecare loc de munca cu instructiuni tehnice
specifice privind exploatarea in conditii normale, precum si masurile ce trebuie luate in
caz de avarii si accidente ;
f) sa solicite ISCIR verificarea tehnica a instalatiilor in vederea casarii;
g) sa foloseasca personal calificat in exploatarea instalatiilor. Fochistii,
macaragii, mecanicii si alt personal stabilit prin prescriptiile tehnice vor fi in prelalabil
autorizati de catre ISCIR: in lipsa autorizatiei, folosirea lor la exploatarea instalatiilor
este interzisa.

12.1.2. Decret 417/1985 Pentru modificarea si completarea Decretului 587/1973

privind functionarea in conditii de siguranta a instalatiilor sub presiune,
instalatiilor de ridicat si aparatelor consumatoare de combustibil.

Art.1 In scopul functionarii in conditii de siguranta, cazanele, recipientele sub

presiune, instalatiile de ridicat, precum si aparatele consumatoare de conbustibil,
denumite in continuare instalatii si aparate, prezentand pericol sporit in exploatare,
sunt supuse unui regim special de verificare tehnica si autorizare de functionare.

Art.2 Verificarea tehnica si autorizarea de functionare a instalatiilor si aparatelor se

exercita de catre ISCIR, pe baza prescriptiilor tehnice priviind siguranta in functionare
a instalatiilor si aparatelor.

Art.3 Privind siguranta in functionare se elaboreaza sub conducerea ISCIR prescriptii

tehnice.
Prescriptiile tehnice sunt obligatorii pentru toti cei care proiecteaza,
construiesc, monteaza, repara, intretin, exploateaza sau verifica aceste instalatii si
aparate.
.........................................................................................................................................
..............
Art.13 In vederea asigurarilor conditiilor pentru functionarea in siguranta unitatile care
detin sau folosesc instalatii si aparate, au urmatoarele obligatii si raspunderi:
a) sa inregistreze instalatiile la ISCIR, sa intocmeasca si sa tina la zi evidenta
centralizata a acestora, conform prescriptiilor tehnice ;
b) sa supuna instalatiile la verificarea tehnica executata de personalul ISCIR sau
de catre personal propriu autorizat in conformitate cu prescriptiile tehnice ;
c) sa obtina, inainte de punerea in functiune, de la ISCIR, autorizatia de
functionare, conform prescriptiilor tehnice. Este interzisa punerea in functiune a unor
asemenea instalatii fara autorizare de functionare eliberata de ISCIR ;
h) sa ia masurile necesare ca instalatiile sa fie folosite in conditii de siguranta,
executand reviziile curente, reparatiile si intretinerile, conform prescripttilor tehnice ;
i) sa elaboreze si sa doteze fiecare loc de munca cu instructiuni tehnice
specifice privind exploatarea in conditii normale, precum si masurile ce trebuie luate in
caz de avarii si accidente ;
j) sa solicite ISCIR verificarea tehnica a instalatiilor in vederea casarii;
k) sa foloseasca personal calificat in exploatarea instalatiilor. Fochistii,
macaragii, mecanicii si alt personal stabilit prin prescriptiile tehnice vor fi in prelalabil
59
autorizati de catre ISCIR: in lipsa autorizatiei, folosirea lor la exploatarea instalatiilor
este interzisa ;
l) sa foloseasca, in cazul executarii unor examinari prin mijloace sau metode
nedistructive a instalatiilor, personal autorizat al ISCIR : se interzice folosirea
personalului neautorizat pentru examinarea prin mijloace sau metode nedistructive a
instalatiilor.

12.1.3. HGR nr. 1340 / 2001, reglementeaza organizarea şi funcţionarea Inspecţiei

de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi
Instalaţiilor de Ridicat, modificata si completata prin HGR nr. 182 din 9
martie 2005, privind unele măsuri pentru reorganizarea Inspecţiei de Stat
pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de
Ridicat şi înfiinţarea Societăţii Comerciale "ISCIR-CERT" - S.A .
Conform documentelor mentionate mai sus, Inspecţia de Stat pentru
Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat,
denumită în continuare ISCIR, este organ de specialitate cu personalitate juridică în
subordinea Ministerului Industriei şi Resurselor, având ca principal obiect de activitate
asigurarea în numele statului a protecţiei utilizatorilor şi siguranţa în funcţionare pentru
instalaţiile, aparatele, componentele, dispozitivele de siguranţă şi mijloacele de
control, prevăzute în anexa urmatoare :

Domenii supuse reglementărilor ISCIR

A. Instalaţii sub presiune, instalaţii de ridicat şi aparate consumatoare de

combustibil clasice, supuse regimului de verificare tehnică :
1. Cazane de abur, de apă caldă sau fierbinte şi similare
2. Recipiente care lucrează sub presiune
3. Conducte pentru fluide sub presiune
4. Macarale, mecanisme de ridicat, ascensoare, instalaţii de transport pe cablu,
instalaţii de ridicat pe plan înclinat
5. Sobe sau alte aparate de încălzit, în uz neindustrial, alimentate cu combustibil
solid, lichid sau gazos
6. Aparate de gătit şi pentru încălzirea apei şi similare, în uz neindustrial sau
colectiv, alimente cu combustibil solid, lichid sau gazos
7. Arzătoare pentru combustibil solid, lichid sau gazos
8. Dispozitivele de siguranţă pentru instalaţiile şi aparatele prevăzute la pct. 1 - 7
inclusiv
9. Aparatură şi instalaţii de automatizare aferente echipamentelor şi instalaţiilor
prevăzute la pct. 1 - 8 inclusiv.

Autorizaţia din partea IT ISCIR este obligatorie pentru personalul de manevrare a

stivuitoarelor autopropulsate (electrostivuitoare sau motostivuitoare) şi a
translatoarelor stivuitoare (stivuitoare de raft), denumit în continuare „stivuitorişti”
(cod COR: 833403). Autorizaţia (carnetul de autorizare) se eliberează individual
persoanelor care, prin promovarea examenului de autorizare, fac dovada îndeplinirii
condiţiilor specificate în continuare privind capabilitatea teoretică şi practică de a
exercita activitatea de manevrare a stivuitoarelor.
În vederea autorizării de către IT ISCIR, stivuitoriştii trebuie să parcurgă un
program de formare profesională denumit „program de specializare”, organizat şi
derulat de către furnizori de formare profesională autorizaţi.
Cărucioarele de manipulare cu acţionare manuală (transpalete etc.) vor fi
manevrate de către personal instruit şi autorizat intern de proprietarul/deţinătorul
60
acestora, denumit în continuare „manevranţi”, cu privire la măsurile de asigurare a
securităţii în exploatare şi la modul de manevrare a acestora, în conformitate cu
prevederile prescriptiei tehnice ISCIR.

12.2. Prescriptii tehnice R2 – Colectia ISCIR

Anexa 1 la suportul de curs

12.3. Instructiuni interne

1. Domeniu de aplicare:
1.1 instructiunile proprii de sanatate si securitate a muncii pentru
utilizarea transpaletelor electrice cu operator pietonal se aplica
pentru urmatoarele locuri de munca: Receptie marfa / Dep. Food /
Dep. Non Food / Dep. Frische

2. Scopul instructiunilor
2.1 utilizarea si intretinerea in conditii de siguranta a transpaletelor
electrice cu operator pietonal
2.2 reducerea riscului de accidentare a utilizatorilor si a altor persoane
2.3 instruirea si informarea angajatilor cu privire la utilizarea
transpaletelor electrice cu operator pietonal in conditii de siguranta
dpdv al securitatii si sanatatii in munca

3 Conditii de autorizare si operare a transpaletelor electrice cu

operator pietonal
3.1 Autorizatia de conducere a stivuitorului sau a transpaletului electric
se obtine in urma unui curs, conform Prescriptiilor Tehnice ISCIR, si
in urma unui examen sustinut in prezenta unui inspector ISCIR.
3.2 Acest curs comporta doua parti:
A - un examen medical efectuat de medicul de medicina muncii care
elibereaza o adeverinta de sanatate;
B - cursul propriu-zis, cu doua componente:
 a - orele de teorie (Tehnologia meseriei, Reguli
ISCIR, Protectia muncii)
 b - orele de practica (ore de conducere a
stivuitorului)
3.3 Dupa efectuarea cursului fiecare cursant obtine o adeverintei de
absolvire (in urma unei lucrari scrise) si o adeverinta de efectuare a
orelor de practica .
3.4 Examenul de autorizare se desfasoara in prezenta inspectorului
ISCIR. Cursantii obtin “Autorizatia de conducere” in urma unei lucrari
teoretice si probe practice. Autorizatia de conducere va fi eliberata de
ISCIR.
3.5 Autorizatia de conducere a stivuitorului este valabila 1 an. Dupa
fiecare an personalul este instruit si examinat (o lucrare scrisa) de
catre responsabilul ISCIR din uzina. Pe baza acestei reexaminari se
prelungeste autorizarea . La doi ani stivuitoristii vor fi supusi unui nou
control medical.
3.6 Capacitatea maximă de încărcare a electrostivuitoarelor este
marcată pe caroserie, la fel şi pe transpaletele electrice. Stivuitoarele

61
 si transpaletele electrice vor primi număr de ordine şi vor fi marcate
cu viteza maximă admisă.
3.7 Pentru a putea conduce electrostivuitorul sau transpaletul electric
persoanele trebuie sa aiba varsta peste 18 ani.
3.8 Viteza maxima de deplasare in incinta depozitului este de 5 Km/h.

4 Obligatii generale

4.1 Transpaletele electrice nu pot fi conduse decât de persoane a căror

vârstă a depăşit 18 ani şi care sunt autorizate conform prevederilor
din PT R2 elaborate de Inspecţia de Stat pentru Cazane şi Instalaţii
de Ridicat (ISCIR).
4.2 Se interzice operarea de către angajati dacă aceştia sunt bolnavi sau
sunt sub influenţa băuturilor alcoolice.
4.3 În caz de îmbolnăvire sau accidentare, operatorul este obligat să
anunţe şeful ierarhic pentru a trimite înlocuitor.
4.4 Operatorul transpaletei electrice este obligat să cunoască şi să
respecte indicatoarele de circulaţie şi mijloacele de avertizare
întâlnite în halele de depozitare şi pe rampele de descărcare.
4.5 Este interzisă încredinţarea transpaletei electrice persoanelor străine,
chiar dacă sunt autorizate pentru conducerea acestuia, fără avizul
conducătorului formaţiei de lucru.
4.6 Pentru a preveni producerea accidentelor cauzate de apariţia unor
defecţiuni, operatorul va opri transpaleta electrica la sesizarea unor
zgomote anormale şi ori de câte ori consideră că este necesar să
efectueze un control tehnic.
4.7 Se interzice orice fel de reparaţie, curăţire sau ungere în timpul
funcţionării sau deplasării transpaletelor electrice, lucrările de
reparaţii trebuie efectuate numai în atelierele specializate.
4.8 Se interzice transportul persoanelor pe furcile transpaletei electrice.
4.9 Se interzice lăsarea sculelor sau a altor obiecte metalice pe bateria
de acumulatori.

5 Echipament individual de protectie

5.1 Operatorii transpaletelor electrice sunt obligati sa poarte urmatoarele
echipamente:
 Incaltaminte solida si cu talpa antiderapanta (dupa
caz, incaltaminte de protectie)
 Ochelari si manusi de protectie la umplerea
bateriilor (in cazul bateriilor umede)
 Casca de protectie (daca este cazul)
 In cazul lucrului in mediul exterior sau la temperaturi
joase se va purta imbracaminte de protectie
impotriva frigului, manusi, caciula

6 Verificari zilnice inainte de utilizare

6.1 Control vizual:
 Pentru identificare eventualelor scurgeri din sistemul
de conducte, conducte supuse frecari de alte
organe in miscare, parti dezmembrate sau nefixate
corect, geam de protectie (transpaleta cu catarg),

62
 viza de verificare ISCIR, materiale prinse in sistemul
de role sau directie
6.2 Control functional:
 Se va proba claxonul, sistemul de franare manuala,
sistemul de franare automata, ridicare furcilor,
coborarea furcilor in pozitie initiala, sistemul de
oprire de urgenta, fixarea corecta a
lanturilor/caburilor de transmisie

7 Ridicare si asezarea greutatilor

7.1 greutatea se va amplasa pe furci cat mai aproape de transpaleta
pentru a avea o pozitie fixa si stabila
7.2 se va ridica o greutate care sa nu depaseasca sarcina maxima
admisibila inscrisa pe transpaleta (Ex: pentru Linde T18 – max 1800
kg / pentru Linde L12 – max 1200 kg)
7.3 greutatea se va ridica cu atentie iar actionarea furcilor se va face
incet. Transaportul greutati se va face cu furcile usor ridicate (este
interzis transportul greutatilor cu furcile ridicate la maxim)
7.4 ridicarea completa se va face numai la raftul de depozitare, respectiv
celula de depozitare. Paletul se va aseza cu mare atentie astfel incat
sa fie sustinut de raft si sa se gaseasca intr-o pozitie sigura si stabila
7.5 la etaj vor fi ridicati numai paleti corect infoliati astfel incat sa se evite
riscul prabusirii cutiilor sau obiectelor din ambalaje. In cazul in care
se observa deterioarea unui ambalaj se va folosi casca de protectie
din dotare
7.6 se va avea in vedere tipul de depozitare impus de rafturile de
depozitare: amplasare paletului pe lung sau pe lat
7.7 dupa amplasarea paletului furcile se vor retrage cu atentie astfe incat
sa se evite deplasarea paletului
7.8 operarea transpaletei pe langa structurile de depozitare se va face cu
mare atentie astfel incat sa nu conduca la deterioarea,
dezmembrarea, desprinderea sau deformarea structurii de rezistenta
a rafturilor de depozitare.
7.9 in cazul in care operatorul observa deteriorarea, desprinderea sau
lipsa protectilor anticoliziune cu care sunt prevazute picioarele
rafturilor, acesta este obligat sa anunte de urgenta seful locului de
munca sau tehnicianul magazinului

8 Conducerea transpaletei electrice

8.1 operatorul va conduce transpaleta electrica numai pe caile de
circulatie prevazute. Va verifica vizual zonele prin care va trece.
Principiul de baza este: intai operatorul si dupa aceea utilajul
8.2 in cazul in care suprafata de rulare nu este plana (prezinta denivelari)
trecerea se va face cu foarte mare atentie si la viteza minima
8.3 in cazul in care apar miscari bruste se va avea in vedere evitarea
prinderii corpului intre utilaj si obiecte fixe. Pericol de strivire sau
sectionare
8.4 in cazul in care suprafata de rulare prezinta inclinare, se va evita
mersul pe diagonala si intoarecerile
8.5 la mersul inapoi se va merge cu viteza minima si se vor verifica
vizual zonele de rulare

9 Oprirea provizorie sau dupa terminarea lucrului a transpaletei electrice

63
 9.1 in cazul intreruperii pentru o perioada scurta a lucrului cu transpaleta
electrica (prezenta operatorului in zona imediat invecinata) se va
avea in vedere coborarea greutatii la nivelul solului. In cazul in care
intreruperea lucrului presupune pierderea contactului vizual cu
transpaleta electrica, este obligatorie scoaterea cheii din contact si
asigurarea transpaletei electrice.
9.2 dupa terminarea lucrului, transpaleta electrica se va pozitiona numai
in locuri special destinate care nu incurca activitatea celorlati
lucratori, nu blocheaza accesul la echipamentele de stingere a
incendiilor si la alte instalatii tehnice, nu blocheaza caile de evacuare
sau usile de evacuare

10 Reguli in caz de accident / Acordarea primului ajutor

10.1 Cel ce acorda primul ajutor (salvatorul) nu inlocuieste medicul dar,
prin masurile pe care le aplica, el trebuie sa reuseasca sa evite:
 inrautatirea starii accidentatului
 aparitia altor complicatii
 producerea mortii victimei
Atentie! Cand nu sunteti pregatit pentru acordarea masurilor de
prim ajutor si va gasiti in preajma unui accidentat, nu incercati
sa interveniti cu orice pret: aceasta constituie o grava eroare!
10.2 la ordinul salvatorului sosit, anuntati accidentul (100 la “locul
accidentului”) si cereti ajutor de specialitate (Numar de urgenta: 112)
10.3 chemati pe cel mai apropiat salvator/echipa de prim ajutor (100 la
“locul accidnetului)
10.4 anuntati cat mai repede posibil orice accident, oricat de benign (usor)
ar parea, la cel mai apropiat post de prim ajutor si chemati salvatorii
respectivi
10.5 organizati protectia victimei si preveniti extinderea starii de accident

11 Intretinera si repararea transpaletor electrice

11.1 lucarile de intretine si reparare a transpaletelor electrice se vor
efectua numai de personal calificat autorizat ISCIR
11.2 pentru supravegherea tehnica a instalatiei este responsabil
tehnicianul magazinului cu indeplinirea conditiei de autorizare
prealabila RSVTI
11.3 orice interventie la transpaleta electrica (lucrari de intretinere,
verificari sau reparatii) se va nota in cartea utilajului
11.4 este strict interzisa indepartarea oricaror elemente de siguranta din
componenta transpaletei electrice
11.5 transpaletele electrice care prezinta defectiuni ce pot avea urmari
dpdv al securitatii angajatilor vor fi oprite si semnalizate ca defecte.
Utilizarea acestora se va face numai dupa interventia echipei de
service

12 Urmari posibile ale nerespectarii prezentelor instructiuni de securitate si

sanatate in munca
12.1 Raniri usoare pana la foarte grave sau deces cauzate de prabusiri,
striviri sau electrocutari!
Consecinte legate de aplicarea prevederilor legii sanatatii si securitatii muncii
referitoare la infractiuni si contraventii

64
 13. DISICIPLINA IN MUNCA

13.1. Respectarea legislatiei:

13.1.1. Codul Muncii:

1. Încheierea contractului individual de muncă:

Art. 10 Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană

fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui
angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumită
salariu.

Art. 11 Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare

sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative sau contracte colective de
muncă.

Art. 12 (1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.

(2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată
determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege.

Art. 13 (1) Persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de

16 ani.
(2) Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la
împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali,
pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă
astfel nu îi este periclitată sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.
(3) Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.
(4) Încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească este
interzisă.
(5) Încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se
poate face după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc
prin hotărâre a guvernului.

Art. 14 (1) În sensul prezentului cod, prin angajator se înţelege persoana fizică sau
juridică care, potrivit legii, poate să angajeze forţă de muncă pe bază de contract
individual de muncă.
(2) Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de
angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice.
(3) Persoana fizică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de
angajator, din momentul dobândirii capacităţii de exerciţiu.

Art. 15 Este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui contract
individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activităţi ilicite sau
imorale.

Art. 16 (1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului

părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia încheierii contractului individual
de muncă în formă scrisă revine angajatorului.
(2) În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în forma
65
scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face
dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de
probă.
(3) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă conferă salariatului
vechime în muncă.

Art. 17 (1) Anterior încheierii sau modificării contractului, angajatorul are obligaţia
de a informa persoana care solicită angajarea ori, după caz, salariatul cu privire la
clauzele generale pe care intenţionează să le înscrie în contractul individual de
muncă sau să le modifice.
(2) Informarea prevăzută la alin.(1) va cuprinde, după caz, cel puţin următoarele
elemente:
a) identitatea părţilor;
b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să
fie încadrat în diverse locuri;
c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
d) atribuţiile postului;
e) riscurile specifice postului;
f) data de la care contractul urmează să-si producă efectele;
g) în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract de
muncă temporară, durata acestora;
h) durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
i) condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata
acestuia;
j) salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi
periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul;
k) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;
l) indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă
ale salariatului;
m) durata perioadei de probă.
(3) Elementele din informarea prevăzută la alin.(2) trebuie să se regăsească şi în
conţinutul contractului individual de muncă.
(4) Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin.(2) în timpul
executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la
contract, într-un termen de 15 zile de la data încunoştinţării în scris a salariatului, cu
excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibilă din lege sau
din contractul colectiv de muncă aplicabil.
(5) Cu privire la informaţiile furnizate salariatului, prealabil încheierii contractului de
muncă, între părţi poate interveni un contract de confidenţialitate.
Art. 19 În situaţia în care angajatorul nu-şi execută obligaţia de informare, în
termen de 15 zile de la momentul lansării ofertei de încheiere sau modificare a
contractului individual de muncă sau, după caz, a prestării activităţii în străinătate,
salariatul este în drept să sesizeze, în termen de 30 de zile, instanţa
judecătorească competentă şi să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului
pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării, de către angajator, a obligaţiei de
informare.

Art. 20 (1) În afara clauzelor generale prevăzute la art.17, între părţi pot fi
negociate şi cuprinse în contractul individual de muncă şi alte clauze specifice.
(2) Sunt considerate clauze specifice, fără ca enumerarea să fie limitativă:
a) clauza cu privire la formarea profesională;
b) clauza de neconcurenţă;
c) clauza de mobilitate;
66
d) clauza de confidenţialitate.

Art. 21 (1) Clauza de neconcurenţă obligă salariatul de a nu presta, în interesul său

propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la
angajatorul său, sau de a nu presta o activitate în favoarea unui terţ care se află în
relaţii de concurenţă cu angajatorul său, şi obligă angajatorul de a-i plăti salariatului
o indemnizaţie lunară.
(2) Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul
contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt
interzise salariatului pe durata contractului.
(3) Indemnizaţia datorată salariatului se negociază şi este de cel puţin 25% din
salariu. Indemnizaţia trebuie plătită întocmai şi la timp.
(4) Clauza de neconcurenţă nu poate fi stabilită pe durata perioadei de probă.

Art. 22 (1) Clauza de neconcurenţă nu-şi mai produce efectele la data încetării
contractului individual de muncă.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin.(1), clauza de neconcurenţă îşi poate
produce efectele şi după încetarea contractului individual de muncă, pentru o
perioadă de maxim 6 luni, în cazul funcţiilor de execuţie, şi de maxim 2 ani pentru
cei care au ocupat funcţii de conducere, dacă o astfel de perioadă a fost convenită
expres prin contractul individual de muncă.
(3) Prevederile alin.(2) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea contractului
individual de muncă s-a produs de drept, ori a intervenit din iniţiativa angajatorului
pentru motive neimputabile salariatului.

Art. 23 (1) Clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod

absolut a exercitării profesiunii salariatului sau a specializării pe care o deţine.
(2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru muncă, instanţa
competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă.

Art. 24 În cazul nerespectării clauzei de neconcurenţă, salariatul poate fi obligat la

restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese corespunzătoare
prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.

Art. 25 Prin clauza de mobilitate părţile contractului individual de muncă stabilesc

că, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către
salariat nu se realizează într-un un loc stabil de muncă. În acest caz, salariatul
beneficiază de prestaţii în bani sau în natură.

Art. 26 (1) Prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata
contractului şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care
au luat cunoştinţă în timpul executării contractului individual de muncă, în condiţiile
stabilite în regulamentele interne, contractele colective de muncă sau contractele
individuale de muncă.
(2) Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părţi atrage obligarea celui
în culpă la plata de daune-interese.

Art. 27 (1) O persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat
medical, care constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei
munci.
2. Executarea contractului individual de muncă

67
Art. 37 Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat
se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă
şi al contractelor individuale de muncă.
Art. 38 Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice
tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea sau limitarea drepturilor recunoscute
de lege salariaţilor este lovită de nulitate.

Art. 39 (1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:

a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
e) dreptul la demnitate în muncă;
f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
g) dreptul la acces la formarea profesională;
h) dreptul la informare şi consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a
mediului de muncă;
j) dreptul la protecţie în caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectivă;
l) dreptul de a participa la acţiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.
(2) Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce
îi revin conform fişei postului;
b) obligaţia de respectare a prevederilor cuprinse în regulamentul intern, contractul
colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;
c) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
d) obligaţia de respectare a disciplinei muncii;
e) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;
f) obligaţia de respectare a secretului de serviciu.
3. Regulamentul intern

Art. 268 Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator cu consultarea

sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.

Art. 269 Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii:
a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;
b) reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi a înlăturării oricărei forme
de încălcare a demnităţii;
c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi salariaţilor;
d) procedura de soluţionare a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;
e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;
g) reguli referitoare la procedura disciplinară;
h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice

Art. 270 (1) Regulamentul intern se aduce la cunoştinţa salariaţilor prin grija
angajatorului şi îşi produce efectele faţă de salariaţi din momentul încunoştinţării
acestora.
(2) Obligaţia de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul regulamentului intern,
trebuie îndeplinită de angajator.

68
(3) Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul
regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau,
după caz, prin conţinutul regulamentului intern.
(4) Regulamentul intern se afişează la sediul angajatorului.
4. Răspunderea disciplinară
Art. 274 (1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a
aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că
aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca, şi care constă într-o
acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a
încălcat normele legale, regulamentul intern contractul individual de muncă sau
contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale
conducătorilor ierarhici.

Art. 275 (1) Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în
care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:
a) avertismentul scris;
b) suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate
depăşi 10 zile lucrătoare;
c) retrogradarea din funcţie cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care
s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
d) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
(2) În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se
stabileşte un alt regim sancţionatoriu, va fi aplicat acesta.

Art. 276 (1) Amenzile disciplinare sunt interzise.

(2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune.

Art. 277 Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport de

gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere
următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta;

Art. 278 (1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei
prevăzute la art. 275, alin.(1), lit.a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea
unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat
în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea,
precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin.(2)
fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără
realizarea cercetării disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să formuleze şi
să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere, persoanei împuternicite să
realizeze cercetarea, toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare,
precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al
sindicatului al cărui membru este.

69
 Art.279 (1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie
întocmită în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la
cunoştinţă de săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data
săvârşirii faptei.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind, în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul disciplinar, regulamentul intern sau
contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul
cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la
art. 278 alin.(3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară este aplicată;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanta competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
(3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristică
de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.
(4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătura de primire ori, în caz
de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa
comunicată de acesta.
(2) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti
competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

13.1.2. Respectarea prescriptiilor tehnice ISCIR

Scopul principal al prescripţiilor tehnice este crearea unui cadru legal unitar în
vederea aplicării întocmai a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.340/2001 privind
asigurarea protecţiei utilizatorilor, mediului înconjurător şi proprietăţii.

Prevederile prezentei prescripţii tehnice sunt obligatorii pentru toţi cei care montează,
repară, întreţin, deţin, exploatează sau verifică mecanisme de ridicat.
Utilizatorii prezentei prescripţii tehnice sunt răspunzători de aplicarea corectă a
acesteia.

Prescriptia Tehnica R2 face parte din reglementările tehnice naţionale

referitoare la punerea in funcţiune, utilizarea, repararea şi verificarea tehnică a
mecanismelor de ridicat.
Prescriptia Tehnica R2 stabileşte cerinţele tehnice minime obligatorii pe care
trebuie să le satisfacă mecanismele de ridicat pentru a putea fi autorizată funcţionarea
lor la utilizatorii finali (deţinătorii) din România.
Cerinţele privind proiectarea, construirea şi introducerea pe piaţă a
componentelor de securitate se adresează producătorilor acestora.
Cerinţele privind exploatarea, repararea, întreţinerea, deţinerea şi siguranţa în
utilizare a mecanismelor de ridicat se adresează agenţilor economici şi deţinătorilor.
Cerinţele privind verificarea tehnică înaintea punerii în funcţiune, verificările
tehnice periodice şi verificările după reparaţii ale mecanismelor de ridicat se
adresează ISCIR-INSPECT, agenţilor economici, autorizaţi de ISCIR-INSPECT, şi
deţinătorilor.
Aceste cerinţe au drept scop asigurarea protecţiei sănătăţii şi securităţii
utilizatorilor şi a persoanelor expuse din zona periculoasă şi a protecţiei mediului
înconjurător şi proprietăţii.
De asemenea, prescripţia tehnică stabileşte modul de verificare a respectării
70
acestor cerinţe tehnice.
Autoritatea tehnică ce asigură punerea în aplicare şi respectarea prevederilor
din prezenta prescripţie tehnică este ISCIR– Inspecţia de Stat pentru Controlul
Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, care, în conformitate
cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.340/ 2001, este organ de specialitate cu
personalitate juridică în subordinea Ministerului Industriei şi Resurselor având ca
principal obiect de activitate asigurarea în numele statului a protecţiei utilizatorilor şi
securitatea în funcţionare pentru instalaţiile în categoria cărora se integrează şi
mecanismele de ridicat.
Documentele, documentaţia tehnică (cartea mecanismului de ridicat şi
informaţii furnizate de fabricant) precum şi inscripţionările privind informarea şi
avertizarea utilizatorilor trebuie să fie redactate sau traduse în limba română.

13.1.2.1. Domeniu de aplicare

Prezenta prescripţie tehnică se aplică următoarelor tipuri de mecanisme de

ridicat:
- vinciuri;
- trolii;
- palane;
- dispozitive de ridicat şi tracţiune (tirfoare);
- transpalete;
- alte mecanisme de ridicat.

Prezenta prescripţie tehnică stabileşte cerinţele tehnice minime obligatorii pentru

punerea în funcţiune, exploatarea, repararea şi verificarea tehnică a mecanismelor de
ridicat şi componentelor de securitate destinate acestora.

Utilizarea mecanismelor de ridicat de către persoane fizice, pentru uzul propriu, se va

face pe baza instrucţiunilor de folosire elaborate de producător şi nu face obiectul
prevederilor prezentei prescripţii tehnice.

13.1.2.2. Referinţe normative

Prezenta prescripţie tehnică face referiri explicite sau implicite la acte

legislative, standarde, prescripţii tehnice şi alte reglementări naţionale.

13.1.2.3. Legi şi hotărâri

 Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor

 Hotărârea Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi
Instalaţiilor de Ridicat
 Hotărârea Guvernului nr. 394/1995 privind obligaţiile ce revin agenţilor
economici - persoane fizice sau juridice – în comercializarea produselor de
folosinţă îndelungată destinate consumatorilor
 Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor
 Legea nr. 319/2006 Legea securitatii si sanatatii in munca si normele
metodologice de aplicare a acesteia.

71