ECONOMIE MONDIALĂ

1. FORMAREA PIETEI MONDIALE

EVOLUŢIA EC.MOND. – Stadii parcurse: O perioadă foarte îndelungată de timp

(până aproape de prima rev ind. 1857, sec XVIII - XIX) acest schimb reciproc de
activităţi s-a desfăşurat preponderent la nivelul microeconomic. În consecinţă economia
avea un caracter închis, principalul scop fiind autoconsumul. Începutul sec XV anunţă
modificări semnificative care, către sfârşitul acestei perioade vor determina schimbări
majore: a) marile descoperiri geografice şi b) cuceririle coloniale, vor atrage în circuitul
economic şi al schimbului reciproc de activităţi, teritorii noi şi resurse naturale foarte
importante.
Principala consecinţă – treptat dar sigur sfera teritorială a schimburilor de
activităţi se va extinde şi va cuprinde cele mai importante teritorii de pe glob. Sec XVI
este secolul apariţiei pieţei mondiale.
Piaţa mondială = o noţiune ec nu geografică, mai multe subpieţe ce
interacţionează şi formează această piaţă unde preţul se formează în egală măsură
datorită unor fact. ec. cât şi unor fact extraeconomici.
Constituirea pieţei mondiale a dus la o dinamizare accentuată a activităţii
economice la nivelul microeconomic. Principala formă de organizare este manufactura,
care funcţ pe baza unor importuri (de regulă din surse externe), apoi apar filialele în
coloniile deţinute de patroni.
În 1648 – OLANDA - punctul culminant al puterii comerciale care domină în
această perioadă manufactura. Dezvoltarea manufacturilor şi apariţia marilor
manufacturi au făcut să devină tot mai evident faptul că economia închisă trebuie sa lase
locul unui alt tip de economie, a unei economii deschise, a unei economii orientate cu
precădere către piaţă. D.p.d.v. structural, se acumulează treptat premisele pentru a se
realiza saltul de la nivelul microeconomic la nivelul macroeconomic. Piaţa mondială şi
dezvoltarea ei vor contribui din plin la acest lucru.
Încă nu putem vb de ec mond deoareace: a) manufacturile deşi dezvoltate nu pun
stăpânire pe producţie; b) puterea politică era fărâmiţată; c) extinderea spaţial-
geografică a schimbului ec nu avea la bază elemente ec, rel de genul MF-bani, ci era un
jaf de tip colonial.
Economia mondială = conceptul de economie mondiala este unul
pluridimensional . Este vorba de 3 dimensiuni :
- o dimensiune tehnico-economică ( generata de existenta unei diversitati de
factori de productie ) ;
- geo-politică ( generata de existenta a 193 de state independente, si teritorii
dependente ) .
- politico-diplomatică (capacitatea de negociere a principalilor protagonişti pe
arena internaţională).
Ec. mondiala asa cum se prezinta ea in zilele noastre constitue un ansamblu de
state nationale , entitati regionale si corporatii transnationale aflate intr-un stadiu
avansat de interdependenta .

1
3.PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE ECONOMIEI MONDIALE:

- diversitatea sau eterogenitatea – dată de nr. mare de economii naţionale- unitare

- este caracterizată de apariţia unor multitudini de contradicţii al caror rol se modifica
pe parcursul diferitelor etape istorice pe care economia mondiala le-a parcurs .
- aparitia si adancirea interdependentelor , ajungandu-se in situatia in care acestea
formeaza un sistem care sta la baza functionarii economiei mondiale .
- asistăm la un proces de regionalizare
- accentuarea dinanismului in ceea ce priveste schimbarea raportului de forte la nivel
planetar ;
- tendinţa te internaţionalizare.
- tendinta de institutionalizare .
Tendinţa te internaţionalizare se manifestă prin diversificarea structurală a fluxurilor
comerciale şi financiare internaţionale, prin dezvoltarea fluxurilor internaţionale cu
bunuri şi servicii mai repede decât PNB şi chiar decât producţia industrială a unei ţări
prin liberalizarea politicilor comerciale şi prin diversificarea tehnicilor şi a metodelor de
participare la circuitul economic mondial; adică: competitivitatea unor companii
naţionale nu mai depinde de ec.naţ ci de participarea lor la ec mond, de raportarea lor la
acest sistem al schimburilor pe plan mondial.
Diviziunea internaţională a muncii = expresia sintetică a tendinţelor de
specializare internaţională în vederea participării la circuitul economic mondial.
Specializarea internaţională = adaptarea potenţialului naţional dintr-un domeniu
sau altul la caracteristicile cererii de pe piaţa mondială.
Specializarea internationala depinde de o multitudine de factori economici ,
spre exemplu specializarea in produse industriale depinde de un ansamblu de
factori tehnico-economici , de gradul de pregatire al fortei de munca , etc.

TRASATURI/ CARACTERISTICI ALE E.M.

1. INTERDEPENDENTA = sistemul/ mecanismul ce det fct EM:

- cauze ce det dinamica progresului tehnic
- cauze ce det cresterea grd de vulnerabilit (nat, reg., trans-nat)
- cauze ce det cresterea decalajului intre principalele cat de jucatori la niv planetar
2. Accentuarea tendintei de INTERNATIONALIZARE :
- dezv structurala spectaculoasa a tuturor fluxurilor internat
- dezv sch internat (de bunuri, servicii, si capitaluri), mai repede decat PNB/ productia
ind a unor tari
- liberalizarea pol com internat
- diversificarea tehnicilor si instrumentelor de participare la Circ Ec Mond. (CEM)
3. Accent ac tend a det manifestarea unui alt fen, ce astazi se constituie intr-una
dintre princip car ale EM :
COMPETITIVITATEA: performanta – fie a unei companii/ corporatii, fie a unei ec nat.,
depinde intr-o mas hotaratoare, de mas si modul in care participa la CEM.
4. Amplif si diversif sch internat, in gen, si dezv EM, se produce astazi in cond in care
oferta de marfuri si servicii depaseste, in mod curent, cererea. La o astfel de sit s-a
ajuns, atat dat faptului ca progresul tehnic se produce cu o vit/ dinamica, fara precedent,
2
dar si pt ca asistam, in mod constant, la o REDUCERE A CERERII SOLVABILE (sit
prelungita de dezechilibrul intre cerere si oferta) – diversificarea cantitativa si
structurala a obiectului tranzactiilor internationale.
Tehnologia in progres – produse multe – oferta mare – cererea (solvabila) < capac de
absorbtie a pietei = posib efectiva de a desface si vinde/ tranzactiona ceea ce se produce,
la scara internat.
Cu tarile emergente (in curs de dezv), dec. XVIII la sf mil trecut, odata cu terminarea
colonialismului – o situatie prelungita de dezechil C-O-solvabilitate.
China, singura tara emergenta, cu o piata extraordinara, o dinamica f mare (cel putin in
ultimul deceniu), are cel mai constant ritm ridicat (10%) de dezv nat “risc de
incandescenta”.
EM – ec nat ca entitati de sine statatoare
- tendinte de specializare
- diviz internat a muncii
= dinamica eterogena/ diversificata – DIFERENTIERE PERPETUA LA NIV
PLANETAR:
- dominati si dominatori
- bogati si saraci
- puternici si slabi.

4.DIVIZIUNEA INTERNATIONALA A MUNCII:

- principalul factor constitutiv al EM

- expresia sintetica a tuturor tend de specializare internationala, in vederea particip la
CEM.
Specializarea Internationala = adaptarea car dintr-un domeniu sau altul ale potentialului
nat, la cererea de pe Piata Mondiala.
Exista mai multe tipuri de specializare, det la randul lor de o diversitate de factori (si
ierarhia acestor factori este fct de ceea ce reprezinta respectivul tip de specializare).
SPECIALIZARE - FACTOR
- produs primar – geografici
- produs manufacturat – politici, capital, management
Actualul model al diviz internat a muncii este unul f eterogen/ diversificat.
La baza piramidei diviziunii internationale a muncii se afla tarile slab
dezvoltate , care se caracterizeaza printr-o specializare unilaterala, axata pe 1/max 2
produse primare .
Pe o treapta super – tarile in dezv/ mediu dezv, unde specializarea incepe sa fie
mai diversificata – alaturi de produsele primare aparand si cele manufacturate.
La varf – tarile dezvoltate, specializarea vizand dom de varf ale ind, cele de
mare productiv (agric, servicii)
Dinamica specializarii va naste mereu polemici (dialog N-S; tari dezv – tari in
curs de dezv), det de factorii ec, dar si de cei politici, sau strategici, generati de sist
conjunctural, la nivel planetar.
Ruptura se produce in dec. VIII – 2 socuri petroliere – criza energetica de proportii –
necesit sch mecanismelor de dezv.
3
Emanciparea nat a noilor tari – dobandire potential ec semnificativ – industrializare/ fol
resurse proprii in dezv ec, la fel ca tarile dezv.
Dezv = Industrializare: model uzat moral/ concept ce nu mai avea in comun cu:
- eficienta energetica (care greveaza niv de industrializare)
- minimizare consumuri
- sch structuri la niv nat.
Progresul tehnic: - necesita disponibil de capital – grd de indatorare, si
- nu se intampla peste noapte – transfer invers de tehnologii.

Dinamica pietei diviziunii internationalenu a fost lineara . In timp ce tarile

astazi dezvoltate si-au schimbat de mai multe ori tipul de specializare , tarile slab
dezvoltate au continuat sa pastreze specializari inguste si nerentabile . si obiectivele
urmarite sunt la fel de diferite . Tarile dezvoltate prin orientarea catre un tip sau altul
de specializare urmaresc cresterea cotelor de piata , a marjelor de influenta , cu alte
cuvinte consolidarea statutului lor de mari puteri economice , in timp ce tarile in curs
de dezvoltare in marea lor majoritate tari care si-au cucerit relativ recent independenta
si suveranitatea – prin orientarea catre un anumittip de specializare , urmaresc
folosirea propriilor resurse financiare absolut necesare functionarii economiei lor ca
entitati de sine statatoare .
In prezent in economiile dezvoltate asistam la dominatia sectorului
serviciilor . Aceasta a determinat aparitia unor teze conform carora ne indreptam catre
o societate postindustriala . Ateze contin si puncte comune dar si puncte diferite . Spre
ex. : despre societatea postindustriala vorbeste Herman Khan care considera ca acest
nou tip de societate are la baza expansionismul sectorului serviciilor si in cosecinta
rolul central va fi detinut de acestea . Pe de alta parte – prof. Univ. De la Hardwar –
Daniel Biel vb. Despre o societate postindustriala in care rolul central va apartine unei
tehnologii intelectuale , altfel spus munca si capitalul vor fi inlocuite cu informatia si
cunoasterea .
O astfel de societate in viziunea americanului se va baza pe un caracter
central al cunoasterii teoretice , pe expansiunea unei clase a cunoasterii , pe trecerea
de la preponderenta de bunuri la aceea de prestari de servicii sau pe meritocratie .
Indiferent care ar fi caracteristicile noii societati in mod cert ea va
continua sa fie macinata pe problema lipsurilor dincolo de lipsa de bunuri , care va
continua sa ne urmareasca , ne vom confrunta si cu cea a informatiilor si a timpului .
In mod cert o societate postindustriala oricare ar fi ea , va stabili noi
puteri , noi promisiuni , dar si noi constrangeri si intrbari intre dimensiunile in care cu
siguranta nu ne-am mai confruntat pana acum .

5.CIRCUITUL ECONOMIC MONDIAL (CEM)

Circuitul economic mondial = totalitatea fluxurilor economice internaţionale

privite nu ca o simplă sumă aritmetică ci în strânsa lor interdependenţă.
Caracteristici:
- eterogenitatea – participarea la circuitul economic mondial nu este aceeaşi pt toţi
jucătorii (state–ec.naţ, grupări integraţioniste şi corporaţii transnaţionale)
- tendinţa de instituţionalizare (dinamica la nivelul acordurilor)
4
- diversificarea continuă a mijloacelor şi a tehnicilor de participare la C.Ec.Md.
- asistăm la producerea unor schimbări determinate de dinamica la nivelul centrelor de
putere-multipolaritatea în exercitarea puterii la nivel planetar (mai multe centre de
putere)
Există 3 categorii de fluxuri care reprezintă cele 3 nivele ale C. Ec. Md.:
- flx. mărfuri corporale; - flx. de servicii; - flx. financiare internaţionale
Fluxurile internaţionale cu mărfuri corporale – tranzacţii cu materii prime şi produse
manufacturate.
Tendinţe: a) componenta tradiţională (nu mai este cea principală);
b) se manifestă tendinţa modificării raportului dintre comerţul cu produse de bază şi
comerţul cu produse manufacturate, tendinţă ce det. o deteriorare a raporturilor de
schimb în defavoarea ţărilor în curs de dezv.;
c) asistăm la o accentuare a protecţionismului netarifar, de la Acordul de la Washington
-dintre SUA şi MB există 2 categorii de măsuri ale protecţionismului: 1 – tarifare
(vamale), 2 – netarifare (nevamale).
Toate statele dezv de azi, şi-au bazat evoluţia ascendentă pe protecţionism, cu toate că
astăzi se declară pt nonprotecţionism! De 15 ani se produce în lume mai mult decât se
poate consuma! De unde şi nevoia ţărilor dezv de a ajuta dezv ţărilor slab dezv pt
crearea de noi pieţe care să absoarbă aceste plusuri de prod. SUA reprez. principalul
promotor al liberalizării comerţului, respectiv, al scăderii tx vamale (tx tarifare), care se
“văd”. Măsurile de protecţie netarifare sunt mai puţin “vizibile” şi mai greu de definit
de promotorii liberalismului comerţ internaţional.
Fluxurile internaţionale cu servicii - există 2 viziuni asupra viitorului: una a SUA şi
una a Europei: Teoria Europeană: o societate ce se axează pe centralismul sectorului
serviciilor – Herman Kam;
Teoria SUA: o societate postindustrială cu o preponderenţă a sectorului serviciilor, dar,
punerea pe prim plan a unei tehnologii intelectuale bazate pe utilizarea informaţiei şi a
cunoaşterii – Daniel Bell (considerat ca utopic de specialişti)
Fluxurile financiare internaţionale – reprezintă ansamblul de mişcările de valori
economice care se exprimă şi se realizează prin mijloace de plată şi de credit.
Principala caracteristică a sec XX o reprezintă formarea unei economii financiare
decuplata ( separata ) de economia reală care până la acest moment generase aproape în
exclusivitate fluxurile financiare.
Pt a se ajunge la economia financiară de azi sau parcurs 3 etape:
- etp I : din momentul apariţiei monedei si a schimburilor comerciale internationale
până la jumătatea sec XIX – s-a caracterizat in principal prin faptul ca fluxurile
financiare le însoţeau pe cele de mărfuri fiind un fel de contrapartidă a acestora , prin
ele stinganduse practic creantele ( bdatoriile ) .
- etp a-II-a : Prima jumat. a sec XX se caracterizeaza in primul rand prin separarea
intre fluxurile financiare şi cele de mărfuri ( comerciale ), primele fie precedandule ,
fie urmandule pe cele din a II –a categorie .In aceasta etapa asistam la apariţia şi
dezvoltarea unor produse şi servicii financiare noi, cum ar fi : creditele bancare
internationale , platile la termen ; aparitia unor tehnici si instrumente care inlocuiesc
cu desavarsire moneda si nu in ultimul rand la aparitia primelor miscari de capital cu
caracter de investitii internationale .

5
- etp a-III-a - In a II-a jumatate a sec. XX si pana astazi . Aparitia europieţelor , adica
aparitia unor piete financiare pure , fara nici o legatura cu operatiunile comerciale in
care dominante sunt miscarile de capitaluri .
In realitate se produce o trecere de la economia fluxurilor financiare la o
economie a stocurilor financiare , tranzitie generata in principal de trecerea la cursuri
monetare flotante si de proliferare a cursurilor bursiere .
In acelasi timp vom asista la o crestere a deficiturilor nationale si la
finantarea lor intr-o masura din ce in ce mai mare din surse private .
Definitie . Fluxurile financiare internaţionale = transferuri de fonduri de la un
ag. economic dintr-o ţară la un alt ag.ec. dintr-o altă ţară fără a se mai declanşa în
acelaşi timp o mişcare în sens invers de bunuri sau servicii. (interesul deţinătorilor de
capitaluri este remunerarea –profit- cât mai mare a mişcărilor de cap pe dif pieţe de
cap).
Principalele cauze care au generat cresterea continua a mobilitatii internationale
a capitalurilor sunt :
- cresterea profitului , adica renumerarea superioara a acestora prin plasarea pe piete
externe in raport cu ce se poate obtine pe pietele de origine ;
- evitarea controlului si a reglementarilor la care sunt supuse pe pitele de provenienta ;
Astazi , fluxurile financiare internationale , le depasesc ca importanta pe cele
comerciale . In acelasi timp analizand raportul dintre dinamica si volumul comertului
international si evolutia rezervei de valute convertibile si aur , intaietate au primele .
In cosecinta putem spune ca asistam la o diminuare continua a lichiditatii
internationale . De asemenea asistam la o crestere accentuata a rolului pietelor de capital
, concomitent cu atribuirea unui nou rol atribuit pentru bancile comerciale internationale
.
Principala caracteristica a perioadei actuale o reprezinta cresterea accentuata a
mobilitatii capitalurilor , ca urmare a dereglementarii sectorului financiar , alaturarii
barierelor din calea circulatiei capitalurilor , dar si ca urmare a legiferarii la nivelul unor
state a unor masuri care faciliteaza intrarea acestora si asigura anonimatul lor .

8.CONCEPTUL DE PUTERE ÎN ECONOMIA MONDIALĂ

Conceptul de putere: a) puterea ca fen la scară planetară;

b) puterea la nivelul statelor ec.

Multipolaritatea in economia mondiala

Prima viziune si concepţie asupra puterii a avut-o Herodot care a clasificat-o astfel:
- puterea unuia singur;
- puterea unui grup;
- puterea maselor.
Orice tip de analiza a puterii ridica cel puţin 3 probleme :
- cui aparţine puterea?
- în ce scop e folosită puterea?
- care sunt instrumentele prin care se exercită puterea?
6
Conceptul de putere poate fi divizat în 3 elemente distincte:
- actul prin care sunt influenţaţi ( divizati ) alţi factori;
- capabilităţile folosite pentru ca exercitarea influenţei să fie reală;
- reacţia faţă de acţiune.

Există mai multe criterii de clasif a puterii dar, 2 sunt mai importante; Max
Faber clasifică puterea:
►putere carismatică – puterea care se exercită prin raportarea la o transcendenţă şi se
prelevalează de acea transcendenţă pentru a cere o supunere motivată
►puterea tradiţională – se materializează în elemente ale trecutului, în situaţii prezente
prin unul sau mai multe personaje care deţin puterea ca moştenitori
►puterea raţională – forma de manifestare a puterii actuale, respectiv dominaţia
adevărului înţeles ca o reflectare a realului şi ca o stipulare a unei acţiuni individuale
sau colective, juste şi eficace, care asigură tuturor dreptul la libertate şi egalitate.

Puterea la nivel Mondial

Principalele surse ale puterii sunt : controlul asupra
- securităţii; producţiei; creditului; cunoaşterii; izvoarelor de
informaţii; credintelor (ideilor).

Analiza puterii ne trimite obligatoriu la noţiunea de stat, recunoscut la nivelul

sec XX ca şi formă normală de organizare a unei comunităţi ( colectivitati ) stabilite pe
un teritoriu.
Pt statele moderne sunt propuse 5 câmpuri complementare prin care se poate
defini puterea:
- puterea fizică (ceea ce reprez. potenţialul material – res.naturale, sol, subsol, natură);
- puterea economică;
- puterea politică;
- puterea militară;
- puterea sistemului naţional de valori (puterea civilizaţiei);
Principala tipologie a puterii cuprinde:
- puterea regională; - puterea mondială; - superputerea.

Analizând exercitarea puterii de catre state putem vorbii de existenta unei tipologii a
puterii care cuprinde in principal 3 tipuri :
1) Puterea regionala : capacitatea unui stat de a juca un rol important intr-o
anumita regiune de pe glob .
2) Puterea mondiala : capacitatea unui stat de a juca un rol hotarator pe mai
multe planuri la scara mondiala ;
3) Superputerea : reprezentata de statul care se caracteriozeaza prin
pluridimensiunea puterii avand capacitatea de a coordona actiuni sau politici la
scara mondiala , de a contribui la gestionarea si solutionarea unor situatii de
criza la nivel mondial sau a unor conflicte la nivel regional .

De-a lungul timpului identificam mai multe etape in dinamica manifestarii

exercitarii puterii :
7
 - dupa al II –lea razboi mondial , intr-o prima etapa puterea politica si cea militara se
aflau intr-un echilibru relativ stabil , pentru ca ulterior puterea militara sa fie
subordonata celei politice .
Practic o perioada relativ indelungata de timp puterea militara a reprezentat
principalul criteriu in masurarea puterii , ea determinand fie ascensiunea , fie declinul
marilor puteri .

O repetare a istoriei in contextul actual ar fi deosebit de periculoasa . Aceasta ar

insemna o creştere spectaculoasa a cheltuielilor cu înarmarea , care fara indoiala ar
produce mari deficite si ar prejudia dezvoltarea industriei civile si pe de altă parte ar
determina apariţia unui nou pol de putere transnational si foarte greu controlabil . In
plus , in prezent , costul proiectarii unui astfel de nivel al puterii militare ar depasi in
mod cert posibilitatile care si le permite orice tara sau economie indiferent cat de
bogata sau puternica ar fi .

6. PROCESUL DE ADÂNCIRE A INTERDEPENDENŢELOR ÎN ECONOMIA

MONDIALĂ
Azi, nici o ţară indiferent de cât de puternică sau de bogată ar fi nu mai poate
funcţiona izolat – nu se mai poate sustrage de la mondializarea schimburilor. Această
realitate se traduce prin faptul că competitivitatea unei economii naţionale, a unei
organizaţii integraţioniste sau corporaţii transnaţionale, depinde de gradul de participare
la circuitul economic mondial.
Adâncirea interdependenţelor nu e benefică în egală măsură pentru toate statele –
ec naţ.
Ea: a) măreşte accesul la resurse materiale rare sau inexistente pe teritoriul unei
ţări, creşte viteza de propagare a progresului tehnic, dar nu duce şi la creşterea
producţiei naţionale, a tuturor ţărilor lumii;
b) este compatibilă cu idealul de dreptate la nivel naţional. În medie, orice colectivitate
naţională se află într-un câştig, dar adâncirea interdependenţelor generează diferenţe
semnificative la nivelul grupurilor socio-profesionale ce compun colectivitatea
naţională respectivă; c) pot fi generate pt unele economii naţionale ritmuri de dezvoltare
şi de schimbare imposibil de realizat.În ansamblu, adâncirea interdependenţelor tinde să
impună tuturor ţărilor o viteză de adaptare ce e comandată de cele mai dinamice. d)
adâncirea interdependenţelor poate determina creşterea gradului de vulnerabilitate a
unei economii.
În contextul existenţei la nivelul economiei mondiale a penuriei de resurse a
începutului de milenium, interdependenţele pot genera o utopie. Stagnarea sau reculul
acestui proces ar genera pierderi însemnate pentru toate ţările lumii; el reprezintă cea
mai importantă provocare pentru toate guvernele ţărilor lumii.

8
7.FENOMENUL DE MULTIPOLARITATE LA NIVEL MONDIAL
Majoritatea elitelor lumii nu mai consideră modelul american ca, unicul şi
modelul ideal de dezvoltare economică, socială şi politică. Un singur stat (SUA), nu
mai are capacitatea să asigure securitatea globală.
Abordarea diferitelor fenomene (în plan economic, social, politic) începe să se
diferenţieze considerabil la nivelul ţărilor dezvoltate şi mai ales, la nivelul ţărilor în curs
de dezvoltare.
Treptat, partea din venitul mondial, deţinută de SUA a început să scadă, ca
urmare a apariţiei unor noi centre de putere (Japonia, UE) sau a unor ţări în dezvoltare
ce câştigă cote de piaţă semnificative.
Fenomenul de pierdere de viteză apare şi în economia americană şi se
materializează fie într-o lentoare a creşterii economice, fie în pierderea supremaţiei într-
un domeniu sau altul.
Ne aflăm în situaţia în care, asistăm la o dinamică accentuată a tendinţei de
multipolaritate, determinată în egală măsură de faptul că apar noi ţări în care
combinarea factorilor de producţie determină acceeaşi eficienţă şi în unele cazuri chiar
mai mare decât la nivelul economiei americane, iar pe de altă parte, au aparut state şi
naţiuni pe care SUA nu le mai poate controla, nici în cazuri de forţă majoră!
13.TRANSFORMĂRILE DIN EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST:

Anul 1989 reprezintă pentru Europa Centrală şi de Est un moment istoric iar
numitorul comun la nivelul tuturor ţărilor foste comuniste îl reprezintă faptul că toate au
decis să realizeze o schimbare radicală din toate punctele de vedere: politic, social,
economic.
Pentru a realiza un astfel de obiectiv era necesară implementarea unui program de
reforme la nivelul tuturor domeniilor de activitate (preţuri, taxe şi impozite). Un
element important îl reprezintă convertibilitatea şi stabilirea unor rate de schimb reale.
Ajutorul vestic pentru refacerea estică reprezintă o necesitate de prim ordin dar
nu exclusivă. Programele de sprijin reprezintă o sursă considerabilă, însă total
insuficientă în raport cu dimensiunile problemelor existente în ţările foste socialiste.
Principalul obiectiv al acestor ţări îl reprezintă înlocuirea centralismului specific
centralismului cu o economie de piaţă funcţională. În acest context una din principalele
probleme pentru aceste ţări o reprezintă finanţarea (finanţarea în perioada de tranziţie).
În consecinţă împrumuturile şi investiţiile din străinătate urmau să joace un rol
fundamental dacă volumul şi dinamica acestora se aflau într-un raport direct
proporţional cu reuşita programelor de reformă din aceste ţări.
Într-o asemenea situaţie, guvernele occidentale vor juca un rol foarte important
în privinţa necesarului de finanţare pentru aceste ţări. Acestea împreună cu FMI şi cu
Banca Mondială reprezintă surse viabile capabile să asigure suportul de finanţator la
dimensiunea impusă de problematica existentă în ţările Europei Centrale şi de Est.
Amploarea acestor fenomene a fost potenţată cu efectele disfuncţionalităţilor
înregistrate la nivel economiilor din aceste ţări în perioada de tranziţie.
1. Primul fenomen, procesul de privatizare s-a produs mult prea lent şi în f multe cazuri
“discutabil”.;
2. Al 2-lea fenomen - în foarte scurt timp toate aceste economii s-a îngustat;

9
3. Al 3-lea fenomen - nu s-a identificat tipul de strategie necesar realizării principalului
obiectiv al acestor economii.
O problemă şi mai gravă: ansamblul fostelor ţări comuniste, formau Consiliul de
ajutor reciproc (CAER). După 4 decenii, decizia de reorientare politică, economică şi
socială a acestor ţări însemna şi desfiinţarea acestui consiliu. Acest grup de ţări
ajunseseră să producă 1/3 din producţia ind. şi agr. mondială şi deţineau 11% din
comerţul mondial. Toate aceste ţări au luat decizia de a renunţa la aceste pieţe şi de a se
orienta către altele, în special către Europa dezvoltată.
Istoria ne-a demonstrat că această decizie cu tot ce a implicat, a reprezentat o
eroare de proporţii care a produs consecinţe grave la nivelul tuturor economiilor din
ţările europei centrale şi de est, în perioada care a urmat. Toate aceste ţări s-au
confruntat cu un fenomen pe care nu l-au cunoscut până în 1990 si nume şomajul. Într-o
primă fază el a crescut spectaculos şi a determinat creşterea nemulţumirii societăţii, care
s-a transformat într-un vector de presiune pentru guvernările care s-au succedat în
perioadele următoare de timp.

FENOMENUL INTEGRAŢIONIST 1969 – 2003. 2005 –Turcia în viitor Moldova şi

Ucraina

Cea de-a treia superputere mondială UE, se confruntă în egală măsură cu un

succes incontestabil reprezentat de integrarea ţărilor central şi est-europene, iar pe de
altă parte are mari probleme dpdv economic sau mai precis al introducerii şi aplicării
reformelor economice.
Este evident că azi la nivelul UE nu există un acord asupra soluţiilor privind
îmbunătăţirea situaţiei. Marea Britani, ţările scandinave şi cele din Europa Centrală
conştiente de performanţele superioare ale SUA sunt adeptele accentuării liberalismului
şi concurenţei. În egală măsură ţări mari şi importante ca Franţa şi Germania nu sunt
convinse de eficienţa unei astfel de soluţii chiar dacă ele suferă din cauza încetinirii
creşterii economice şi a ratelor crescute ale şomajului.
Pentru anul 2006 se prefigurează o creştere mai rapidă faţă de majoritatea ţărilor
din UE, în SUA şi în Asia.
Ţările cele mai afectate de un astfel de raport sunt cele care reprezintă 70% din
zona euro (Germania, Franţa, Italia), lucru ce înseamnă că din nou Banca Central-
Europeană va fi incriminată că nu va reduce rata dobânzii iar presiunile asupra
menţinerii deficitelor bugetare până la 3% din PIB vor determina atacuri virulente
asupra pactului care-şi propune stabilitate şi creştere.
Pe de altă parte este foarte puţin probabil că se va face ceva concret în privinţa
adevăratelor probleme economice ale UE şi anume: a) suprareglementărilor muncii şi
pieţei, b) cheltuielile publice excesive şi c) protecţia socială mult prea ridicată.
Cu siguranţă anul 2006 va fi caracterizat de o altă sursă de presiune asupra PAC
(politicii agricole comune) şi anume disputa referitoare la bugetul UE. Este clar că
pentru 2007 va fi nevoie de un nou buget şi problema această trebuie rezolvată în 2006.
Pe ansamblu, această dinamică integraţionistă din spaţiul european vine pe fondul
unor probleme economice serioase, cu care s-au confruntat aceste ţări pe tot parcursul
anilor 90, cu o singură excepţie si anume Marea Britanie.
10
 Din spaţiul UE putem spune că anii 90 reprezintă perioada de vârf a modelului
economic britanic. Pe tot parcursul anilor 90 în Marea Britanie regăsim cea mai trainică
dezvoltare, cea mai redusă rată a şomajului, cea mai sigură stabilitate a preţurilor şi cel
mai mare venit/cap de locuitor după SUA şi Canada.
Modelul Marii Britanii s-a bazat pe 3 piloni:
- Liberalizare – promovat de Margaret Teacher;
- revoluţie macroeconomică;
- raportul globalizare/schimbare tehnologică adică, la nivelul anilor 90 Marea
Britanie devine un importator semnificativ de bunuri de larg consum al căror preţ
se situează într-un trend descendent în timp ce devine un principal exportator de
servicii financiare, cercetare ştiinţifică, educaţie, divertisment al căror preţ se
plasează într-un trend ascendent, de unde rezultă şi o balanţă comercială
excedentară.
În egală măsură însă începutul mileniului 3 înseamnă şi pericole evidente pentru
modelul economic britanic: creşterea preţului la petrol, deteriorarea balanţei comerciale
datorită creşterii preţului la energie, căderea pieţei imobiliare, creşterea cheltuielilor
publice.
15.CRIZA ENERGETICĂ

Reprezintă de fapt producerea a 2 şocuri petroliere: primul în per. `73-`74, iar al

2-lea în per.`80-`81
Între cele 2 şocuri petroliere au existat diferenţe de cauză de producereşi anume:
- primul şoc petrolier a avut o determinare obiectivă, istorică; ruperea echilibrului
dintre cerere şi ofertă a reprezentat o expresie directă a conflictului de interese dintre
corporaţiile transnaţionale care controlau exploatarea şi comercializarea producţiei
petroliere şi ţările pe teritoriul cărora se aflau resursele de petrol = profitul extrem de
mare al corporaţilor şi profitul infim al ţărilor deţinătoare de resurse de petrol;
- al 2-lea şoc petrolier, nu a avut o determinare istorică, preţurile fiind majorate de
O.P.E.C. (Organizaţia ţărilor exportatoare de petrol), preţuri care au aruncat Ec. Md.
într-o criză de proporţii.
Criza energetică declanşată în urma celor 2 şocuri petroliere a generat o multitudine
de efecte:
- pe termen scurt, au fost efecte de tip inflaţionist, recesionist, efecte asupra balanţei
de plăţi comerciale şi de plăţi, precum şi efecte pe planul elesticităţii de energie;
- pe termen mediu, au fost efecte economice structurale şi efecte în privinţa producţiei
şi consumului de petrol;
- pe termen lung, dinamizarea politicilor de conservare a energiei şi de înlăturare a
risipei de energie
Anul 1986, reprezintă anul în care asistăm la scăderea preţului la petrol, fapt ce a
însemnat pt Ec. Md. următoarele:
 consecinţe financiare pt ţările exportatoare şi importatoare:
o ţările importatoare – ţările dezvoltate, la sfârşitul anului 86 au înregistrat un
câştig de aprox. 60 miliarde $;
o ţările exportatoare – ţările slab dezvoltate, la sfârşitul anului 86 au înregistrat o
diminuare a veniturilor cu aprox 40 % , adică de la un venit de 140 mild $ la
numai 80 mild $.
11
Datele au fost calculate şi date publicităţii de FMI.
 relansarea creşterii economicec la nivelul tuturor ţărilor lumii în special la nivelul
ţărilor dezvoltate;
 dinamizarea procesului de restructurare industrială, proces ce a vizat şi industria
petrolieră occidentală.
 pe termen lung, preţurile scăzute la ţiţei, au însemnat un nou echilibru mondial în
care nu se mai pune pe prim plan reciclarea petro-dolarilor în care dpdv economic
regăsim premisele unei creşteri economice susţinute, dpdv politic, scade semnificativ
importanţa ţiţeiului a influenţei OPEC;
 creşterea fără precedent a gradului de îndatorare a ţărilor lumii fenomen ce se va
identifica cu o premisă a crizei financiare ce va urma.

18.FMI ŞI SCHIMBAREA ANILOR 80

FMI a fost creat având la bază recunoaşterea faptului că pieţele pot să nu
funcţioneze întotdeauna cum trebuie;
FMI a fost creat pe convingerea că asupra ţărilor trebuie să se exercite presiuni
internaţionale pentru ca acestea să adopte politici mai expansioniste, adică acordarea de
credite în reduccerii impozitelor, a scaderii ratele dobânzilor şi a creşterii cheltuielilor.
Din 1980 până prezent, situaţia va fi inversă: politica FMI se va baza pe
supremaţia absolută a pieţelor, astfel FMI acordă fonduri numai dacă statele vor adopta
politici exect contrare politicilor din perioada anterioară (reducerea deficitelor, creşterea
impozitelor şi a ratelor dobânzilor. În plus în 1981 la BkMd se schimbă conducerea,
optica şi garda. În viziunea noii conduceri statul reprezintă principala problemă şi
pieţele libere soluţia la rezolvarea acestor problemelor; în plus deşi misiunile BkMd şi
FMI rămân distincte activităţile lor se vor suprapune din ce în ce mai des. Principala
misiune a BkMd o reprezintă eradicarea sărăciei iar a FMI asigurarea stabilităţii
mondiale, deci, Bk. Md. trebuie să se ocupe de problemele structurale, iar FMI de
problemele macroeconomice. În realitate, FMI, plecând de la teza conform căreia, orice
problemă structurală poate afecta starea de ansamble a unei economii, a considerat că în
atribuţiile lui intră toate şi problemele structurale şi cele macroeconomice.
După 1980 politica şi activitatea FMI au avut la bază 3 piloni principali:
a) austeritate fiscală
b) liberalizare
c) privatizare
În egală măsură plecăm de la situaţia conform căreia pentru FMI nu exista decât
un singur drum şi orice abatere duce la dobândirea statutului de deviant de la traiectorie,
FMI a devenit principala ţintă a unor atacuri din ce în ce mai dure venite dinspre ţările
în curs de dezvoltare.
Printre principalele acuze aduse FMI se numără:
- folosirea principiului condiţionării ca instrument de politică economică,
- elaborarea de rapoarte standard, şablon pentru toate ţările în curs de dezvoltare
- faptul că nu recunoaşte oficial dreptul fundamental al contribuabilului / cetăţeanului la
informare deşi reprezintă o instituţie publică.
Astăzi după mai bine de jumătate de veac de funcţionare, analizând măsura în
care FMI şi-a îndeplinit principala misiune, situaţia este departe de a fi clară. În ultima
perioadă există cel puţin trei momente în care reacţia, atitudinea FMI a fost cel puţin
12
discutabilă (criza Mexicană, asiatică şi atitudinea faţă de fostele ţări
comuniste/socialiste).

19.ECONOMIA SUBTERANA
Există 3 categ principale: a)economia subterană (corupţie, fraudă fiscală şi munca
la negru); b)Spălarea de bani şi paradisurile fiscale; c) matricea structurală a
criminalităţii transfrontaliere (traficul cu droguri, traficul cu fiinţe umane, traficul cu
armament şi terorismul internaţional).
CORUPŢIA – reprezintă un fenomen social care are o multitudine de cauze
determinate de presiunile exercitate de mediul economic asupra celui politic şi invers,
de derapajele economice, de scăderea sentimentului solidarităţii sociale, stabilirea
mecanismelor de control.
Există sectoare economice în care regăsim cu predilecţie corupţia: construcţii şi
lucrări publice, industria de apărare, industria energetică, afaceri imobiliare,
telecomunicaţii.
Există 3 tipuri de corupţie:
d) corupţia economică (înşelăciunea, contrafacerea de mărfuri);
e) corupţia politică (finanţare ilegală -campanii electorale de- persoane şi partide
politice, manipulare)
f) corupţia profesională (abuz în serviciu, putere, luarea şi darea de mită)
Azi nu există ţară în care să nu existe fraudă, criminalitate economică, mafie şi
corupţie.
Există organisme guvernamentale care analizează fenomenul - Transparence
International – publică un raport anual în care evaluează pe o scară de la 1 la 10 mai
bine de 156 de ţări, funcţie de structuri/paliere specifice (rău famate: Rusia, apoi
Bangladesh, Nigeria, Angola iar bine văzute: Slovenia şi apoi Irlanda, Norvegia.
România este undeva pe la mijloc în faţa Belarus, Ucraina).
FRAUDA fiscală - a apărut, s-a dezvoltat în contextul în care de-a lungul
timpului am asistat la o diversitate a practicilor care urmăresc eludarea totală sau în
parte a taxelor şi impozitelor datorate statului, Poate avea diferite forme:
g) evaziune
h) contrabandă
i) înşelăciune
j) forme speculative – anumite interpretări ale legilor şi ale normelor de aplicare a
acestora, cu acelaş obiectiv (ca la primele 3).
Conf unui studiu în ceea ce priveşte mărfurile contrafăcute, din cei chestionaţi:1/3 au
fost optimişti, ½ pesimişti.
MUNCA LA NEGRU – mizează în egală măsură forţa de muncă cu o calificare
redusă dar şi forţa de muncă cu o înaltă calificare.

13
20. SPĂLAREA DE BANI SI PARADISURILE FISCALE

SPĂLAREA DE BANI – presupune plasarea banilor murdari obţinuţi din

operaţiuni ilicite, în fluxurile naţionale şi internaţionale legale. De-a lungul timpului
companii mai mari sau mai mici au fost tentate să plătească impozite mici sau deloc.
Plasându-se într-o astfel de tendinţa, o serie de ţări au implementat legislaţii care
să atragă fondurile din întreaga lume. Caracteristic acestor legislaţii sunt facilităţile
oferite: scutire de impozite, păstrarea anonimatului, cerinţe minime din partea băncii
centrale şi lipsa restricţiilor în privinţa schimburilor valutare.
Teritoriile pe care funcţionează astfel de legi poarta numele de paradisuri fiscale
iar tipul de agenţie este OffShop.
În timp aceste paradisuri fiscale au făcut posibilă sustragerea de la plata de
impozite şi taxe a unor sume spectaculoase. Paradisurile le regăsim în ţări mici, teritorii
foste dependente de marile puteri cu o populaţie redusă şi cu o economie bazată
preponderent pe turism şi servicii (ins. Bahamas, Insulele Virgine, Sulekaiman,
Gibraltar, Mauritias, Lichtenstein, Cipru, Elveţia).
Matricea structurală a criminalităţii transfrontaliere are azi o CA mai mare de 800
mld dolari.

21.TERORISMUL INTERNATIONAL

TRAFICUL CU ARMAMENT
Sfârşitul războiului rece şi cursa dezarmării puteau să diminueze această piaţă,
însă cu a doua jumătate a anilor 90 asistăm la o creştere constantă a acesteia într-un ritm
de peste 5% pe an.
Principalii protagonişti sunt SUA- lider absolut, Rusia, Marea Britanie şi Franţa
urmate de: Ucraina, Belarus, Cehia şi Moldova.
Producătorii de armament şi tehnică se află într-o permanentă căutare de pieţe iar,
înmulţirea conflictelor militare a dus la dinamizarea pieţei.
TRAFICUL cu DROGURI – CA/an – 400-500 mld dolari şi reprezintă
activitatea criminală cu cel mai puternic impact social care din păcate se află într-o
dinamică tragică.
La nivelul anilor 90 ONU estima ca traficul cu droguri reprez aprox. 8% din
comerţul mondial iar azi, există peste 85 mil de consumatori declaraţi/glob aprox 4%
din pop globului.
Ca structură la nivel mondial vânzarea de heroină a crescut până în 1990 de circa
20 de ori iar comerţul cu cocaină de 50 de ori. Există mai multe filiere de trafic cum ar
fi cea columbiană şi cea asiatică.Dinamica globalizării a influenţat şi ea criminalitatea
transfrontalieră, vorbim azi de concerne criminale – cel mai cunoscut fiind “Asocierea
grupurilor columbiene cu mafia rusă”.
România a devenit o ţară de desfacere în care consumul a crescut de 150 de ori
iar traficul de 120 de ori. Circa 5/10 din ce tranzitează se consumă; nu se cunoaşte
numărul exact de consumatori însă, grupa de vărstă predominantă este 16 – 29 ani.
Există 2 metode de tratament: medicamentos şi la nivel mental. În România nu se poate
vorbi de o eficientă a combaterii acestui fenomen.

14
 TERORISMUL INTERNAŢIONAL – definit în 1933 în Enciclopedia SUA ca: o
metoda prin care anumiţi indivizi acţionând individual sau în grup caută să-şi realizeze
obiectivele urmărite recurgând în acest scop la folosirea sistematică a violenţei.
Obiectivele terorismului: - scopul final urmărit de terorism este de natură politică
indiferent care ar fi psihologia de grup sau motivele personale ale indivizilor ce recurg
la acte de terorism.
Întotdeauna, terorismul va blama/condamna o instanţă, o autoritate de stat şi va
considera că injustiţia nu poate fi înlăturată decât prin violenţa. TERORISM = tactica
ultimei soluţii.
Principalul element strategic al T: - este folosirea panicii, a dirijării
nemulţumirilor publice generate de starea de teroare colectivă către putere/autoritatea
supremă care în acest fel poate fi dispusă la concesii pe linia scopurilor grupării
teroriste.
Din acest punct de vedere terorismul poate fi privit ca o tactică psihologică ce are
ca elemente definitorii: frica şi publicitatea. De maximă importanţă strategică este
păstrarea secretului absolut asupra planificării şi desfăşurării unui atac terorist aşa cum
de maximă importanţă ulterior este publicitatea actului în sine.
Organizarea: T se practică cel mai des în grup. Grupurile T sunt organizate în
principal în două forme:
a) în plan orizontal (grupările nu au o structură centrală şi acţionează prin celule
independente de 3-8 membrii)
b) pe verticală (în vârful ierarhiei se află o structură centrală numită nucleu de 8-10
membrii şi al doilea nivel e format din zeci / sute de persoane care sprijină direct
grupările T şi se numesc sprijinitori activi, şi al treilea nivel format din sute de mii de
persoane – simpatizanţii care constituie şi bazinul de recrutare de noi membrii).
O altă caracteristică a T o reprezintă - costul destul de redus.
Plasarea în timp-spaţiu a T:
Pentru prima dată ca armă eminamente politică în secolul 12-13 de către un grupare
islamică secretă denumită ASASINII . Din acest moment, atentatul devine un instrument
politic convingător.
În secolul 16, T se va amplifica şi diversifica în raport direct cu dezvoltarea şi
dinamica expansiunii coloniale. Dominaţia colonială va genera apariţia unor mişcări de
rezistenţă din ce în ce mai active, care se vor transforma în mişcări de eliberare socială
şi naţională. Pentru păstrarea situaţiei sub control, colonizatorii vor recurge mai des la
practici teroriste. Pe de altă parte terorismului ca mijloc de impunere a dominaţiei se va
opune terorismul ca formă de revoltă.
O accepţiune modernă a T găsim în Franţa – instaurarea statutului terorii (1793-
1794) a însemnat funcţionarea a ceea ce a rămas în istorie ca TRIBUNALUL TERORII
în regimul lui Robespiere.
Desfiinţarea sclavagismului în SUA, sec 17 a adus în istoria T apariţia şi
proliferarea grupărilor rasiste.
Apariţia ca ideologie, ca mişcare socială, ca formă de organizare a fascismului a
determinat apariţia unor regimuri dictatoriale care la rândul lor au det. apariţia unor
grupări extremist/teroriste.
Terorismul modern debutează la începutul anilor 60 fiind continuatorul practicilor
şi a metodelor folosite anterior.
15
 Azi e prezent cu predilecţie în 3 zone:
a) zona ţărilor puternic industrializate, generat de grave contradicţii sociale şi
economice, de accentuarea sentimentului de frustrare şi alienare mai cu seamă la
tineri;
b) zona ţărilor unde trecutul a generat contradicţii/conflicte naţionaliste, etnice şi
religioase;
c) zona ţărilor subdezvoltate, sărace regimuri dictatorilae)(
Conform statisticilor la nivelul ultimelor 2 decenii ale mileniului 2, terorismul a
crescut într-un ritm de 12-15% pe an iar la începutul acestui mileniu s-a dublat (aprox.
30%).
Principalele caracteristici ale terorismului modern:
a) internaţionalizarea fenomenului (200 de grupări teroriste naţionale, mai mult de
jumătate afiliate în 10 reţele internaţionale)
b) terorismul e tot mai mult sprijinit de state, de guverne, de cercuri de interese ducând
la caracterul instituţionalizat al acestuia.
Cauzele T.: principala cauză a menţinerii şi amplificării terorismului internaţional
este incapacitatea/lipsa de voinţă a elitelor conducătoare în rezolvarea principalelor
probleme cu care se confruntă omenirea: violenţa naşte violenţă.
Manifestarea actului de violenţă individual sau în grup reprezintă în principal
reacţia de răspuns faţă de o situaţie economică, politică sau socială necorespunzătoare.
Una dintre cauzele eşecului în lupta în vederea suprimării T o constituie faptul că
azi în lume nu există un punct de vedere comun în privinţa cauzelor ce determină
amploarea T.
Cauzele sunt multiple, de ordin economic, politic, social, religios, etnic sau
cultural.
Toate aceste cauze sunt potenţate de alţi factori cum ar fi: decăderea sistemelor
de control, sărăcie extremă, dependenţa toxicomană, ura de rasă sau influenţa
structurilor mafiote.
În egală măsură T s-a folosit din plin de efectele globalizării, cum ar fi: libera
circulaţie a oamenilor, bunurilor, capitalurilor, politica de informare în masă a oamenilor
sau dezvoltarea spectaculoasă a urbanizării.
Principalele categorii de resurse ale T:
- ajutorul/sponsorizarea din partea statelor,
- sprijinul/contribuţia din partea militanţilor,
- impozitul revoluţionar,
- crearea de intreprinderi paravan,
- răpirile, jaful, luările de ostateci
Principalele Grupări T: Al Queda, Hamas, Hes Bolah, Gia, Fraţii Musulmani, ETA
(Spania), IRA (Irlanda), Organizaţia17 noiembrie (Grecia), brigăzile roşii (Italia),
Partidul Muncitorilor din Kurghistan.
Ca reacţie de răspuns la nivelul ţărilor dezvoltate ale lumii au apărut grupări
antiteroriste în: SUA – DELTA FORCE, Israel, Germania.
Concluzie: T reprezintă cel mai important vector de presiune asupra echilibrului
şi aşa destul de fragil al economiei mondiale.

16
 La începutul acestui mileniu s-a constatat că T poate schimba guverne, poate
influenţa până şi cea mai puternică economie a planetei – ec. SUA, poate contribui
fundamental la o criză mondială de proporţii.

22. POLITICA VAMALA

DEF: Politica vamala (sau politica comerciala tarifara) reprez o componenta a politicii
economice, in speta a celei comerciale internationale, care cuprinde conceptele, legile si
normele ce reglementeaza modalitatile tehnice si financiare de intrare sau de iesire a
marfurilor in /de pe teritoriul vamal al unui stat.
Obiective:
 asigurare de venituri la buget;
 protejarea producatorilor nationali fata de concurenta externa;
 protejarea resurselor naturale ;
 incurajarea concurentei externe pt modernizarea propriei productii.
Instrumente de politica vamala:
 tariful vamal care cuprinde taxele vamale;
 legislatia vamala reprez de codurile vamale si regulamentele vamale;
 institutiile de aplicare a politicii vamale – vamile.
Legile vamale sunt stabilite de stat dar trebuie sa tina cont de reguli stabilite de
organisme internationale.

23. CLASIFICARE TAXE VAMALE

Taxele vamale Istoric: primele taxe-in Grecia antica-sec.V_-V i.e.n., in Egipt, in

Imperiul roman, in China. Revolutia industriala din Marea Britanie din sec XIX a dus
la cresterea schimburilor comerciale, taxele vamale devenind importante instrumente
de politici protectioniste. Germania a adoptat tariful protectionist Bismark in 1879 pt a
stopa importurile de produse industriale din Anglia si Franta. Apoi alte tari au facut
acelasi lucru: Italia 1889, Rusia 1891, Franta 1892, SUA 1897).
Taxele vamale= impozite indirecte percepute de stat asupra marfurilor cind acestea trec
granitele vamale ale tarii respective. Au caracter fiscal si de orientare a schimburilor
comerciale.
Clasificare:
 dupa modul de percepere a taxelor vamale TV:
 TV ad-valorem – procente raportate la valoarea in vama a marfurilor
importate;
 TV specifice –ca suma in moneda nationala/ unitati de produs (buc, tona, mc,
mp)
 TV mixte

17
Acordul GATT –Acordul General pentru Tarife si Comert) a stabilit ca valoarea
marfurilor sa fie reala si calculul in moneda nationala sa se faca la cursul valutei de
tranzactie agreat de FMI.
 Dupa obiectul impunerii, respectiv operatiunea de comert exterior:
 Taxe de import – obisnuite si suprataxe vamale ( in cazuri speciale)
 Taxe de export-folosite de putine tari peo perioada limitata de timp
 Taxe de tranzit- nivel redus si utilizare restrinsa
 Dupa modul de fixare de catre stat:
 TV autonome- la importurile de marfuri din tari cu care nu exista
regimul “clauzei natiunii celei mai favorizate”
 TV conventionale – mai reduse –intre tari care au clauza natiunii
celei mai favorizate
 TV preferentiale –pt tari mai favorizate –sunt f scazute
 TV de retorsiune- pt tarile care practica comert neloial, dumping si
sunt de 2 feluri:
 Taxe anti-dumping
 Taxe anti-subventie

24. FUNCTII SI EFECTE ALE TAXELOR VAMALE

 contribuie la sporirea veniturilor bugetare

 provoaca redistribuirea veniturilor intre diferitele categorii de participanti la
activitatea economica (producatori, comercianti, consumatori, stat)
 influenteaza raportul de schimb ca indicator al eficientei macroeconomice a
comertului exterior;
 influenteaza competivitatea produselor importate si indirect pe a celor indigene
 au consecinte asupra balantei de plati externe
Teritoriul vamal = teritoriul in care este in vigoare legislatia vamala a unui stat;
frontierele vamale delimiteaza teritoriul vamal
Principalele forme de extindere a teritoriului vamal dincolo de granitele nationale ale
unui stat sunt:
 zona de liber schimb – forma de integrare economica interstatala; desfintare
obstacole tarifare si netarifare
 uniunea vamala- -propune desfintarea barierelor tarifare si netarifare si instituirea
tarifului vamal comun
Regimul vamal = include totalitatea actelor normative care reglementeaza direct
problemele vamale – legislatie vamala ca atare) precum si normele care fac referire la
activitatea vamala, dar care reprezinta legislatia altor domenii.
-controlul vamal al marfurilor
-vamuirea bunurilor
-operatiuni conexe
Clasificare:
 regimuri vamale definitive – cuprind exportul si importul de marfuri

18
 regimuri vamale suspensive – tranzitul de marfuri; antrepozitul vamal;
perfectionarea activa a marfurilor; perfectionarea pasiva; admiterea temporara a
marfurilor; transformarea sub control vamal a marfurilor. Admite cu titlul temporar
importul de marfuri fara plata efectiva a taxelor vamale in conditiile prestabilite.
Exista categorii de marfuri care beneficiaza de exonerarea totala a platii taxelor
vamale de import:
 material profesional: material de presa, radio, televiziune, al jurnalistilor
straini, mat cinematografic; mat necesare unei persoane pt exercitarea
profesiunii in alta tara;
 bunuri pt tirguri si expozitii, congrese
 material pedagogic si stiintific
 mat pt competitii sportive
 mat de propaganda turistica
 mijl de transport pt transp comercial daca nu sunt gajate, etc.
Regimurile vamale de perfectionare cunosc urmatoarele variante:
 regim de perfectionare activa – permite importarea de bunuri fara a suporta taxele
vamale sau acestea pot fi restituite
 regim de perfectionare pasiva- regimul vamal aferent bunurilor exportate pt
prelucrare, transformare si reparare care apoi reimportate ca bunuri compensatoare.

25. TARIFUL VAMAL

Tariful vamal= catalog in care sunt trecute taxele vamale detaliate pe nivele
corespunzatoare grupelor de marfuri si marfurilor clasificate si codificate in functie
de un panel de criterii.
 Tarife vamale simple
 Tarife vamale compuse
In tariful vamal se opereaza cu 2 termeni:
 dispersia tarifara – diferenta de nivel de taxe pe produse conform gradului de
prelucrare-materii prime, semifabricate,etc.
 disparitatea tarifara – diferente intre taxe vamale in diferite tari

26.Forme de extindere a Terit Vamal:

Teritoriul Vamal = terit in care este in vigoare legislatia vamala a unui stat.
Frontierele vamale delimit terit vamal. Acestea pot coincide, sau nu, cu terit nat al
statului respectiv.
ZLS = Zona de Liber Schimb (compusa din mai multe state)
UV = Uniune Vamala – o forma superioara de extindere; tarile au comert liber, si
adopta aceeasi politica tarifara, in relatie cu parti terte: UE/ Tratatul de la Roma; tarile
elemina reciproc pol tarifare, sau netarifare intre tarile membre = liberalizare)

19
(ZLS – UV = Uniune Politica (constitutie neacceptata de Olanda so Franta) – Piata
bunuri – UEM = Uniune Economica si Monetara)
NAFTA = Acordul de Comert Liber Nord-American (Canada, SUA + Mexic)

27.FORME DE RESTRANGERE A TERITORIULUI VAMAL

O zona libera (ZL) = Teritoriu Vamaln(granitele statale ale statului respectiv (Braila,
Galati, Curtici, Giurgiu)
ZL – comerciale; de promovare a investitiilor; de tranzit; ec. speciale: China (atrage
investitii directe)
O forma a ZL o constituie Antrepozitele Vamale = cladiri amplasate in ZL (reale, de
stocare, nominale, industriale

28. BARIERE NETARIFARE

Politica nevamala (netarifara)

Bariere netarifare =masuri publice sau private adoptate de autoritati sau de grupuri de
interese care impiedica sau limiteaza schimburile internationale de bunuri in scopul
protejarii economieie nationale fata de concurenta externa si/sau pt echilibrarea balantei
de plati si a balantei comerciale.
 Actioneaza in diverse stadii ale productiei si circulatiei marfurilor
 Au caracter discriminatoriu fata de diversi parteneri
 Impact mai mare la importurile de produse agricole fata de cele industriale
 Caracter netransparent, ocult
Sunt:
 Bariere cantitative;
 Restrictii la import pt anumite grupe de produse sau produse
 Creare de contingente de import care reprez volumul maximal cantitativ
sau valoric permis la import pt anumite produse pe o perioada determinata
(de regula 1 an): contingente globale- nu se precizeaza tara de provenienta
a produselor si contingente bilaterale –plafoane cantitative sau valorice pe
tari de provenienta
Contingentele se stabilesc de stat prin invocarea caluzei de salvgardare
(permite luarea de masuri restrictive)
 Licente de import: automate (au scop statistic) si neautomate
(administreaza contingente de import)
 Restrictii prin mecanismele preturilor:
 Prelevari variabile la import (taxa de prelevare= Taxa vamala
suplimentara care acopera diferenta intre preturile comunitare <preturi
prag>si preturi internationale <preturi ecluza>
 Preturi maxime si minime la import
 Bariere paratarifare <ajustari fiscale la frontiera>
 Actiuni anti-dumping si antisubventie – trebuie respectat codul
antidumping
20
 Bariere necantitative:
 Restrictii prin formalitati vamale si administrative la import
 Restrictii prin participarea statului la activitati comerciale
 Obstacole tehnice

Forme de bariere netarifare –VARIANTA 2

Grupa Bariere Cantitative:

- Subgrupa Restrictii Cantitative la Import:
 interdictiile/ prohibirile
 contingentele de import
 licentele de import
 limitarile voluntare la export
 acordurile privind comercializarea
ordonata a produselor
- Subgrupa Restrictii prin Mecanismul Preturilor:
 Prelevari variabile la import
 Preturi minime si maxime la import
 Bariere para-tarifare
 Actiunile anti-dumping si anti-subventie
 Depunerile/ depozitele prealabile in valuta
la Import

Alte Bariere decat cele cantitative:

- subgrupa Formalitati Vamale ale marfurilor importate si masurile administrative
- obstacolele rezultate din participarea statului la activitati comerciale.

29. POLITICA COMERCIALA DE STIMULARE A EXPORTULUI

 Stimulente cu caracter fiscal – scutiri de taxe, TVA, restituiri de taxe vamale)

 Masuri stimulative de natura bugetara - Subventii de export
 Credite de export
 Stimulare prin masuri de politica valutara – deprecierea monedei nationale si
stabilirea de cursuri de schimb diferentiate pe produse de export- permite preturi
mici pe piata externa
Statul sprijina efortul si activitatile soc exportatoare de a patrunde pe piata
internationala, prin mas de promovare a exporturilor:
- org. Aparatului de reprezentare ec si com in strainatate
- particip la Tg si Expo internat
- crearea si dezv Codului Juridic Multi-lat extern de pol com
Masuri de stimulare a exp de marfuri:
- fiscale
- bugetare
- financiare
21
 - valutare

Comertul este o forta dinamica si pozitiva in promovarea dezv ec si in reducerea

saraciei.
Adoptarea unui sist com deschis, echitabil, bazat pe reguli, previzibil si fara
discriminari, poate sa creeze un parteneriat global pt dezv si sa imbunatateasca mediul
ec internat.

22. POLITICA VAMALA

DEF: Politica vamala (sau politica comerciala tarifara) = componenta a politicii

economice, in speta a celei comerciale internationale, care cuprinde conceptele, legile si
normele ce reglementeaza modalitatile tehnice si financiare de intrare sau de iesire a
marfurilor in /de pe teritoriul vamal al unui stat.
Obiective:
 asigurare de venituri la buget;
 protejarea producatorilor nationali fata de concurenta externa;
 protejarea resurselor naturale ;
 incurajarea concurentei externe pt modernizarea propriei productii.
Instrumente de politica vamala:
 tariful vamal care cuprinde taxele vamale;
 legislatia vamala reprez de codurile vamale si regulamentele vamale;
 institutiile de aplicare a politicii vamale – vamile.
Legile vamale sunt stabilite de stat dar trebuie sa tina cont de reguli stabilite de
organisme internationale.

23. CLASIFICARE TAXE VAMALE

Taxele vamale
Istoric: primele taxe-in Grecia antica-sec.V_-V i.e.n., in Egipt, in Imperiul roman, in
China. Revolutia industriala din Marea Britanie din sec XIX a dus la cresterea
schimburilor comerciale, taxele vamale devenind importante instrumente de politici
protectioniste. Germania a adoptat tariful protectionist Bismark in 1879 pt a stopa
importurile de produse industriale din Anglia si Franta. Apoi alte tari au facut acelasi
lucru: Italia 1889, Rusia 1891, Franta 1892, SUA 1897).
Taxele vamale= impozite indirecte percepute de stat asupra marfurilor cind acestea trec
granitele vamale ale tarii respective. Au caracter fiscal si de orientare a schimburilor
comerciale.
Clasificare:
 dupa modul de percepere a taxelor vamale TV:

22
TV ad-valorem – procente raportate la valoarea in vama a marfurilor importate;
TV specifice –ca suma in moneda nationala/ unitati de produs (buc, tona, mc, mp)
TV mixte
Acordul GATT –Acordul General pentru Tarife si Comert) a stabilit ca valoarea
marfurilor sa fie reala si calculul in moneda nationala sa se faca la cursul valutei de
tranzactie agreat de FMI.
 Dupa obiectul impunerii, respectiv operatiunea de comert exterior:
Taxe de import – obisnuite si suprataxe vamale ( in cazuri speciale)
Taxe de export-folosite de putine tari peo perioada limitata de timp
Taxe de tranzit- nivel redus si utilizare restrinsa
 Dupa modul de fixare de catre stat:
TV autonome- la importurile de marfuri din tari cu care nu exista regimul “clauzei
natiunii celei mai favorizate”
TV conventionale – mai reduse –intre tari care au clauza natiunii celei mai favorizate
TV preferentiale –pt tari mai favorizate –sunt f scazute
TV de retorsiune- pt tarile care practica comert neloial, dumping si sunt de 2 feluri:
Taxe anti-dumping
Taxe anti-subventie
25. TARIFUL VAMAL
Tariful vamal= catalog in care sunt trecute taxele vamale detaliate pe nivele
corespunzatoare grupelor de marfuri si marfurilor clasificate si codificate in functie
de un panel de criterii.
 Tarife vamale simple
 Tarife vamale compuse
In tariful vamal se opereaza cu 2 termeni:
 dispersia tarifara – diferenta de nivel de taxe pe produse conform gradului de
prelucrare-materii prime, semifabricate,etc.
 disparitatea tarifara – diferente intre taxe vamale in diferite tari

24. FUNCTII SI EFECTE ALE TAXELOR VAMALE

 contribuie la sporirea veniturilor bugetare

 provoaca redistribuirea veniturilor intre diferitele categorii de participanti la
activitatea economica (producatori, comercianti, consumatori, stat)
 influenteaza raportul de schimb ca indicator al eficientei macroeconomice a
comertului exterior;
 influenteaza competivitatea produselor importate si indirect pe a celor indigene
 au consecinte asupra balantei de plati externe
Teritoriul vamal = teritoriul in care este in vigoare legislatia vamala a unui stat;
frontierele vamale delimiteaza teritoriul vamal
Principalele forme de extindere a teritoriului vamal dincolo de granitele nationale
ale unui stat sunt:
 zona de liber schimb – forma de integrare economica interstatala; desfintare
obstacole tarifare si netarifare
23
 uniunea vamala - propune desfintarea barierelor tarifare si netarifare si instituirea
tarifului vamal comun
Regimul vamal = include totalitatea actelor normative care reglementeaza direct
problemele vamale – legislatie vamala ca atare) precum si normele care fac referire la
activitatea vamala, dar care reprezinta legislatia altor domenii.
-controlul vamal al marfurilor
-vamuirea bunurilor
-operatiuni conexe
Clasificare:
 regimuri vamale definitive – cuprind exportul si importul de marfuri
 regimuri vamale suspensive – tranzitul de marfuri; antrepozitul vamal;
perfectionarea activa a marfurilor; perfectionarea pasiva; admiterea temporara a
marfurilor; transformarea sub control vamal a marfurilor. Admite cu titlul temporar
importul de marfuri fara plata efectiva a taxelor vamale in conditiile prestabilite.
Exista categorii de marfuri care beneficiaza de exonerarea totala a platii taxelor
vamale de import:
 material profesional: material de presa, radio, televiziune, al jurnalistilor
straini, mat cinematografic; mat necesare unei persoane pt exercitarea
profesiunii in alta tara;
 bunuri pt tirguri si expozitii, congrese
 material pedagogic si stiintific
 mat pt competitii sportive
 mat de propaganda turistica
 mijl de transport pt transp comercial daca nu sunt gajate, etc.
Regimurile vamale de perfectionare cunosc urmatoarele variante:
 regim de perfectionare activa – permite importarea de bunuri fara a suporta taxele
vamale sau acestea pot fi restituite
 regim de perfectionare pasiva - regimul vamal aferent bunurilor exportate pt
prelucrare, transformare si reparare care apoi reimportate ca bunuri compensatoare

29. POLITICA COMERCIALA DE STIMULARE A EXPORTULUI

 Stimulente cu caracter fiscal – scutiri de taxe, TVA, restituiri de taxe vamale)

 Masuri stimulative de natura bugetara - Subventii de export
 Credite de export
 Stimulare prin masuri de politica valutara – deprecierea monedei nationale si
stabilirea de cursuri de schimb diferentiate pe produse de export- permite preturi
mici pe piata externa

24
7. MULTIPOLARITATEA IN ECONOMIA MONDIALA

Multipolaritatea :
Dpdv juridic este o stare de drept comun ce corespunde egalitatii in ceea ce priveste
suveranitatea, capacitatea juridica si potentialul de a participa la negocieri si la
activitatea institutiilor internationale.
Dpdv politic se tine cont de existenta unui numar mare de state, de diversitatea acestora,
de existenta unor poli multipli ce duc la o diversitate, la imposibilitatea de a stabili
reglementari comune si cai de acord deplin in relatiile internationale.
Puterea este un concept fundamental care presupune : tarie, forta, capacitate, putere-
dominatie, potential, autoritate.
Centrul de putere este nucleul ce concentreaza pirghiile si mijloacele cele mai
importante ale deciziei.
Procesul de globalizare nu anuleaza caracterul de polarizare, ci aduce mari
transformari in ceea ce priveste repartizarea centrelor de putere si relatiile dintre
acestea.
Caracterul multipolar al economieie mondiale reiese din existenta a 8 poli sau centre
« de mare semnificatie economica » sau dupa Richard Nixon –fostul presedinte SUA
sunt 5 poli de putere.
Oricum, in jurul marilor superputeri graviteaza alti poli de crestere economica
reprezentati de puterile regionale.
Noua ordine internationala va cunoaste numeroase centre ale puterii atit in cadrul
regiunilor cit si printre ele. Pacea va fi mentinuta prin 2 cai : dominatie sau echilibru.
Astazi lumea este dominata de SUA, UE si Japonia dar trebuie facuta o
reevaluare a raporturilor Nord-Sud.

9. SUA

SUA –una din cele mai intinse state din lume prezinta o coplesitoare varietate si un
mare contrast al conditiilor naturale.
 Originalitatea sa consta in faptul ca e un popor tinar
 Abundenta de resurse
 Populatie mare
 Politica de libera intitativa
 Absenta razboaielor interne
 Deschidere la Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific fac din SUA « singura putere
logic globala »
 Trecerea directa la capitalism fara a cunoaste feudalismul
 In urma razboiului dintre marile puteri SUA este cea care a devenit mult mai
bogata –avea rezerve in aur de 20 miliarde dolari, aprox 2/3 din totalul mondial
 Putere militara
Caracteristici :
 Proprietatea privata a mijl de productie si libera initiativa
25
  Functii limitate ale statului – intervine doar in animarea economiei prin politica
bugetara si monetara. Aut. Publice intervin in domeniul : transporturi,
telecomunicatii, energia, serviciile de utilitate publica, agricultura.
 Omul este investitia nr. 1 singura bogatie, singurul motor al industriei, totul
depinzind de el
 Daca si sec XXI va fi american este datorita spiritului de inovatie si companiilor
transnationale- marea majoritate au sediul in SUA
 Interesele americane se indreapta spre regiuni care ofera : piete cu inalt nivel de
cerere sau catre regiuni cu materii prime
 In ultimii ani s-a remarcat febra fuziunilor dintre marile societati transnationale,
in scopul mentinerii pozitiilor si a obtinerii unor beneficii tot mai mari
 Societatile transnationale tind spre realizarea unor corporatii « fara tara »- care au
totusi sediul in SUA
 SUA au un avantaj substantial pe planul cercetarii stiintifice; cei mai multi
detinatori ai premiului Nobel sunt americani;
 Se spune ca « in 15 ani a 3-a putere industriala mondiala ar putea fi nu Europa ci
industria americana in Europa »
 Bazele americane sunt stabilite in toata lumea, in fctie de tratatele de alianta,
asistenta sau prietenie
 Armata SUA este cea mai bine dotata din lume
 Exportul american de armament este 47% din exportul mondial
 SUA are 6% din populatia mondiala si 2/5 din bogatiile lumii
 Nivel scazut al inflatiei = rata ridicata a somajului, dar chiar si in aceasta situatie
economia SUA este in crestere
 In urmatorii ani se anunta schimbari profunde in economia americana

10. JAPONIA

 Conditii nefavorabile: seisme, taifunuri, vulcani, cicloni

 Cimp de experimentare a bombei atomice ; ocupatie militara
 Lipsita de resurse energetice si de materii prime
 Industrie nationala complexa si de inalta eficienta
 Si-a pastrat independenta politica
 Si-a pastrat esenta civilizatiei sale originale
 Larga libertate de decizie in materie economica
 Puterea traditiei japoneze isi are seva in credinta religioasa, in onoare
 Japonezii sunt: realisti, practici, materialisti, increzatori in fortele proprii, mobili,
doritori de inaltare, de cuceriri, gata de actiune
 Calitatea este atuul Japoniei
 Forta competitiva a J nu este un miracol ci este rezultatul unei strategii, al
importantei pe care o acorda pregatirii oamenilor, calificarii fortei de munca
 Japonezii au invatat sa produce orice, in afara de materii prime
 J a avut o prima economie dirijata in lume

26
  In 40 de ani economia japoneza a crescut de 233 ori, reusind sa recupereze
decalajul care o despartea de SUA
 In 1997 a avut loc o stagnare economica datorita crizei financiare din care isi
revine insa pt ca a adoptat solutii originale conf traditiilor sale nationale.
 Noua generatie japoneza este constienta ca tara lor poate face tranzitia de la o
mare putere economica la marea putere si intelege necesitatea crearii unui cadru
politic asiatic alaturi de reparatia capitala a sistemului financiar national
In dezvoltarea Japoniei au fost 3 valuri :
 In anii ’60 cind dezastrul economic a fost transformat intr-unul din focarele
mondiale de dezvoltare
 Anii ’70 aparitia noilor economii industrializate, chiar in pofida crizelor
petrolului
 Sfirsitul anilor ’80 – ridicarea natiunilor din Asia de Sud si Sud-Est

12. CHINA

China –bogatul stat sarac ===========sfidari viitoare ; noi poli de putere economica
 lumea Chinei este o enigma ;
 progresul economic in regimul comunist este adevarat dar nu dovedeste viabilitatea
sistemului comunist. Succesul este datorat specificului national: populatie uriasa,
harnica dar saraca, pt care este eficienta dictatura si economia la comanda, nu
democratia si piata libera. Mentalitatea este ca chinezii se lasa mai degraba condusi de
oameni decit de legi;
 ca suprafata are locul 3 si 1/5 din populatia globului;
 este o mare putere militara, nucleara si joaca un mare rol in raporturile de forte
economice si politice ale lumii. Dar totusi promoveaza o politica de pace, de
dezarmare nucleara, chimica biologica si a armelor spatiale, dorind si reducerea
armelor conventionale.
 Asia este stabila datorita Chinei ; lumea are nevoie de o China stabila si puternica
 Intr-o lume aflata in recesiune China reuseste sa-si sporeasca productia, avind un ritm
mare de crestere a PIB (intre ’80 si ’85 a fost de 9,6%, fata de 4,0% -Japonia si 2%
-SUA)
 Succesele sale sunt rezultatul unui amestec al capitalismului dezvoltat cu socialismul
chinez
 In China exista zone economice speciale aflate sub jurisdictia statului chinez, ele fiind
una din explicatiile miracolului economic din aceasta tara
 Acorda o deosebita atentie agriculturii datorita populatiei de 1,2 miliarde (trebuie sa
aiba ce minca si imbraca)
 China ocupa locul 7 pe glob ; in 1997 a avut I loc la : cereale, bumbac, otel, ciment si
locul II la energie el si locul 5 la titei
 Dezvoltarea economica rapida va liberaliza semnificativ si sistemul politic
 Posibila explicatie a succesului : rolul eductatiei si importanta acordata deschiderii
spre exterior, precum si respectarea principiului conf caruia toate grupurile sociale
trebuie sa beneficieze de pe urma cresterii economice
 Rata cresterii economice f . inalta duce la rata scazuta a somajului
27
 In viitor se va dezvolta sectorul privat si se va forma un personal din ce in ce mai
capabil
 1/3 din productie este din sectorul privat : activitati indeosebi in domeniul comert,
artizanat, transport, agro-alimentar. Sect privat se bazeaza mai mult pe forta de munca
decit pe tehnologii
 pt sprijinirea initiativei private China si-a schimbat si Constitutia
 doreste sa aduca tehnologii moderne in tara asa ca a scazut taxele vamale
 agricultura va ramine prioritara-pt hrana intregii populatii
 China pledeaza pt o convertibilitate treptata a monedei

14. LOCUL ENERGIEI IN EVOLUTIA CIVILIZATIEI SI DEZVOLTARII

Conceptul de energie are un caracter complex care presupune un ansamblu de surse de

energie primara (materii prime), secundara (centrale care produc electricitate, rafinarii)
si finala (energie inmagazinata intr-un produs).
Pina la prima revolutie industriala consumul energetic era relativ redus si cresterile erau
lente.
Sursele de energie (considerate acum arhaice) erau: lemnul, apa, energia animala, en
eoliana= reinnoibile.
In perioada 1860- 1890 peste 50% din energie era data de lemn.
Cea de a doua jumatate a sec XX se distinge in ceea ce priveste productia si consumul
de energie prin urmat trasaturi:
 Cresterea considerabila a productiei si consumului de energie intr-un ritm fara
precedent
 Diversisifcarea resurselor, cu accent in principal pe cele ne-reinnoibile: petrol,
carbune, gaze naturale, energie nucleara
 Aparitia “substituirii dinamice “ in sensul ca mutatiile intre diferite surse se
realizeaza in conditiile evolutiei relativ dinamice a tuturor celorlalte resurse (Omul
fie ca este bogat sau sarac, va consuma tot mai multa energie pt a-si asigura
existenta)
In ultimele 4 – 5 decenii a crescut rolul energiei in civilizatie si dezvoltare datorita:
 Extinderea ariei industriale; cresterea gradului de mecanizare, automatizare
 Explozia productiei si dezvoltarea transporturilor
 Extinderea agriculturii mecanizate
 Dezvoltarea constructiilor
 Dezvoltarea industriei bunurilor de consum
 Dezvoltarea si diversificarea serviciilor
Principalele sisteme energetice:
 Sist bazat pe carbune, utilizat din ce in ce mai rar: China, Polonia
 Sist bazat pe petrol: Venezuela, tarile din Golful Persic
 Sist bazat pe en hidraulica: Norvegia, Brazilia, Austria
 Sist centrale atomoelectrice: Franta, Belgia, Lituania
 Sist complex (carbune, petrol, en hidraulica, en nucleara): Rusia, SUA, Japonia

28
Includerea tarilor in anumite categorii trebuie privita cu rezerve, pt ca toate statele au
drept obiectiv diversificarea balantei energetice si implementarea unui sistem energetic
complex.

15.CRIZA ENERGETICĂ; CAUZE ŞI EFECTE.

Deşi fenomene locale sau regionale au avut loc de-a lungul timpului, criza
energetică la nivel mondial s-a declanşat în anii ’70 odată cu creşterea explozivă a
preţului petrolului, practicată de OPEC = primul şoc petrolier. (11 tari – infiintat in 1960
–sediul la Viena)
A avut loc în 1973 – 1974 prin ruperea echilibrului cerere-ofertă, expresie a
conflictului de interese dintre corporaţiile internaţionale care asigurau exploatarea şi
comercializarea petrolului şi ţările care urmăreau dobândirea dreptului de suveranitate
asupra resurselor proprii. Disproporţia dintre veniturile corporaţiilor şi taxele plătite
statelor unde activau se adâncea. Totodată, dezvoltarea extensivă a economiei mondiale,
fără eforturi de identificare a noi resurse a condus la apariţia crizei energetice.
Ţările se pot clasifica:
 Ţări cu consum energetic redus (consum  echivalentul a 500 kg cărbune
(locuitor) – Etiopia, Nigeria, India;
 Ţări cu consum energetic ridicat (2000  6000) – Japonia, Franţa, Germania;
 Ţări cu consum energetic foarte ridicat (peste 10000) – Canada, SUA, Kuwait,
Quatar.
Preţul petrolului nu se majorase de 100 ani, în anii ’60 având loc chiar o scădere a
acestuia.
În perioada 1980 – 1981, a avut loc al doilea şoc petrolier, care nu a avut cauze
obiective, fiind datorat creşterii unilaterale a preţurilor de către OPEC, preţul devenind
exagerat în raport cu costurile. Ulterior a avut loc o scădere spectaculoasă a preţului
petrolului.
Efectele şocurilor petroliere:
Efecte pe termen scurt:
 inflaţionist: creşterea preţului la mărfuri şi servicii;
 recesionist: o recesiune generală a economiei datorită creşterii tuturor
preţurilor;
 efecte asupra balanţei comerciale şi de plăţi: creşte deficitul cu cât ţara
este mai dependentă de importuri;
 efecte pe planul elasticităţii cererii de energie: evoluţii asupra raportului
cerere de energie/activităţi economice.
Efecte pe termen mediu:
 efecte economico-structurale: restructurarea economiei, diminuarea
rolului industriilor energointensive;
 efecte pe planul producţiei şi consumului de petrol: stimulează
producţia de petrol din zone din afara OPEC
Efecte pe termen lung:
 progresul politicilor şi măsurilor de conservare a energiei, înlăturare a
risipei şi ineficienţei economice.

29
 17. SISTEMUL MONETAR INTERNATIONAL SMI INSTITUTIONALIZAT
LA BRETTON WOODS (SUA)

 s-a realizat ca urmare a Conferintei de la Bretton Woods, la 1 iulie 1944 la care au

participat delegatii din 44 de state
 este I sistem care a generalizat teoriile si practicile monetare ale timpului
 s-a realizat in conformitate cu raportul de forte existent dupa al II-lea Razboi
Mondial
 s-a creat un mecanism efectiv de decontari multilaterale
 a determinat liberalizarea intr-o oarecare masura a miscarilor de capital
 a asigurat pt o perioada de timp necesarul de mijloace de plata si creditare de care
aveau nevoie toate economiile nationale dupa al II-lea Razboi Mondial
 a fost o incercare pozitiva de cooperare internationala intr-o problema nevralgica
si de mare imp pt ec mondiala
 a avut o serie de neajunsuri care trepat au evoluat si au dus la instabilitate
fondurilor monetare internationale
Concluzie : SMI este un ansamblu de reguli care urmareste :
 stabilirea unor principii care sa stea la baza convertibilitatii monedelor
 asigurarea de lichiditati suficiente care sa asigure dinamica corespunzatoare a
schimburilor economice internationale
 constituirea pt toate statele lumii a unor rezerve monetare la care sa se poata apela
in cazul aparitiei unor dezechilibre ale balantei
 stabilirea unor mecanisme de ajustare rapida a dezechilibrelor financiare de la
nivelul unor state deoarece ar fi afectata economia mondiala
Principiile de la baza sist monetar internat B-W :
 etalonul aur-dolar. Intr-un sistem monetar un rol esential il are etalonul –
element fundamental de referinta pt monedele nationale. Treptat a ramas doar dolarul.
Din 1971 s-a suspendat convertibilitatea in aur a dolarului trecindu-se de fapt la
demonetizarea pretiosului metal galben. Aceasta situatie presupune dolari multi in
afara SUA ceea ce duce la « obligatia » celorlalte tari – ca varianta intre 2 rele- de a
accepta deficitul economic al balantei de plati americane. SUA sunt « invitate » sa
consume mai mult decit produc pt a « asigura » dolarii utilizati in schimburile
internationale, altfel nu ar mai fi lichiditati pe pita mondiala. Restul tarilor trebuie sa-
si corecteze, pina la urma, deficitul balantei ec.
 Principiul universalitatii . Teoretic orice stat poate deveni membru FMI, dar
practic au fost tari cu potential economic si natural care nu au fost niciodata membre
FMI (ex :URSS). Sistemul nu a putut niciodata satisface in special cerintele tarilor in
curs de dezvoltare. Pina in anii ’50 sistemul a fost ca un “club” al tarilor dezvoltate,
unde SUA avea o pozitie privilegiata.
 Stabilitatea paritatilor si a cursurilor valutare
 Moneda unui stat membru trebuie sa aiba o definitie legala, valoarea
paritara exprimata in aur sau dolari. S-a hotarit fixarea cursurilor monetare, adica
a raporturilor in care se schimba intre ele. Cursurile nu puteau varia decit cu 1% in
raport cu paritatea iar din 1971 se putea cu 2,25%. In cazul in care aparea o depasire,
autoritatile trebuiau sa intervina pe piata prin cumaparari/vinzari de valuta straina.
30
 Intre 1949 – 1956 cursurile au fost f stabile, dar presiunile au aparut intre timp. Au
fost devalorizari ale francului francez (’57-’59) si revalorizari ale marcii germane si
guldenului olandez (’61) , devalorizarea lirei sterline (’67) apoi modificarile au luat
amploare in anii ’70. Criza petrolului din anii ’70 a declansat instabilitatea monetara
internationala de aici rezultind inflatia, recesiunea, dezechilibre ale platilor
 Crearea unei rezerve echilibrate de lichiditati. Este foarte important sa
existe un echilibru financiar global, rol imp avind FMI. Asu existat intotdeauna
insuficiente in acest sistem. In prima perioada a SMI a fost o lipsa acuta de rezerve,
apoi a fost un exces inflationist de $, pt ca apoi sa asistam la permanentizarea unor
dezechilibre uriase.
Deci : nerespectarea principiilor de la B-W in principal ca urmare a adincirii decalajelor
dintre tarile lumii au dus la o criza profunda a acestuia si apoi la destramarea lui.
Trecerea la flotarea generalizata a monedelor si modificarea statutului FMI din 1978,
confirma lichidarea SMI.

18. FMI SI SCHIMBAREA ANILOR ‘ 80 / PIATA FINANCIARA

 In anii ’80 odata cu cel de-al II-lea soc petrolier ec mondiala intra intr-o criza fara
precedent si FMI trebuie sa-si gaseasca atributii noi – trebuie sa gaseasca solutii
financiare pt a iesi din criza
 I obiectiv al FMI este acordarea de fonduri tarilor in curs de dezv pt a le putea
ajuta sa-si plateasca datoriile
 FMI are 2 categorii de interlocuitori:
 Bancile comerciale pe care trebuie sa le convinga ca este in propriul lor interes sa
continue sa acorde credite si sa participe la refinantari pt a preintimpina o ruptura
totala a rambursarilor
 Tarile indatorate pe care FMI trebuie sa le convinga sa plateasca macar dobinzile
pt ca o intrerupere totala le-ar agrava situatia ; de asemenea FMI trebuie sa le
convinga sa implementeze programme de ajustare in scopul reechilibrarii balantei
lor de plati
 FMI trebuie sa aseze la tratative cele 2 parti (creditori si debitori) unde este ajutat
de negociatorii lor, deoarece FMI nu putea adopta o pozitie de forta
 In acest context se stabilesc relatii tot mai strinse intre FMI si creditorii publici
reuniti sub egida « Clubului de la Paris »
 FMI va conta pe « Clubul de la Paris « sa-i furnizeze rapoarte asupra situatiei
financiare si economice a tarilor indatorate, si sa participe la sesiunile de
reesalonare , si la expertizarea nevoilor de finanatare. FMI va dori acest club sa-i
aduca un sprijin financiar suficient pt garantarea viabilitatii programelor de
ajustare
 Bancile comerciale se vor organiza si ele in « Clubul de la Londra »- care va
solicita FMI sa colaboreze mai strins si sa furnizeze informatii precise asupra
situatiei tarilor indatorate si sa le impulsioneze sa-si plateasca datoriil
 In prima faza FMI a refuzat sa comunice bancilor informatiile despre situatia
tarilor indatorate, cum de altfel a refuzat si sa actioneze in numele acestor banci
pt a nu fi acuzat ca este aparatorul unor interese private

31
 Din 1984 FMI accepta sa comunice bancilor informatii despre o tara indatorata,
in cazul in care o urmareste, sub rezerva unui Acord cu acea tara. In schimb,
bancile accepta sa-si restructureze serviciile si sa adopte un calendar anual cu
stricta supraveghere a FMI
 In anii ’80 situatia s-a schimbat semnificativ in sensul ca acordarea de credite este
determinata de cresterea impozitelor si de ridicarea nivelului dobinzilor
 In 1981 se schimba si conducerea Bancii Mondiale (BM) si astfel si optica Bancii
Mondiale- se considera ca piata libera reprez solutia general valabila pt toate
problemele tarilor in curs de dezvoltare
 Practic exista diferente semnificative intre misiunea BM si cea a FMI
 In realitate incepind cu anii ’80 fondurile acordate de BM nu se vor limita doar la
proiecte concrete, vom asista la o largire importanta a spectrului BM prin
acordarea de credite de ajustare structurala
 Misiunea principala a BM este eradicarea saraciei iar misiunea principala a
FMI este asigurarea securitatii globale
 Practic FMI trebuia sa se limiteze la deficit bugetar, comercial, la inflatie – ceea
ce nu se intimpla FMI adoptind o politica imperialista, astfel ca acordarea
creditelor de ajustare structurala se dau numai dupa acordul FMI. BM trebuia sa
se orineteze catre : piata fortei de munca, destinatia cheltuielilor guvernamentale,
etc.
 Incepind cu anii ’80 politica FMI se bazeaza pe 3 piloni :Austeritate fiscala,
Privatizare, Liberalizarea pietei financiare si de marfuri
 Fondurile de ajustare si politica FMI, vor duce la grave acuze acestuia, iar la o
analiza atenta nu se poate face abstractie de « seismele » provocate de FMI din
‘ 90 incoace : criza mexicana, criza asiatica, procesele de tranzitie spre economia
de piata ale tarilor foste socialiste, etc.

32