Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
05-Corelatie-Rezistente-Dozaj Carpatcement Cem III A 42 5n-Lh
05-Corelatie-Rezistente-Dozaj Carpatcement Cem III A 42 5n-Lh
BETONULUI AUTOCOMPACTANT
ANTEPROIECT
2012
CUPRINS
INTRODUCERE 1
1 SCOP, OBIECTIVE ȘI DOMENIU DE APLICARE 2
1.1 Scop și obiective 2
1.2 Domeniu de aplicare 2
2 REFERINȚE NORMATIVE 3
3 DEFINIȚII, SIMBOLURI ȘI PRESCURTĂRI 6
3.1. Definiții 6
3.2 Simboluri și prescurtări 7
4 CLASIFICARE 8
4.1 Clase de expunere în uncție de acțiunile datorate mediului înconjurător 8
4.1.1 Semnificaţia claselor de expunere 8
4.2 Beton proaspăt 8
4.2.1 Clase de consistență 8
4.2.2 Clase în funcţie de dimensiunea maximă a agregatelor 9
4.3 Beton întărit 10
4.3.1 Clase de rezistență la compresiune 10
4.3.2 Clasele de masă volumică pentru beton uşor 10
5. CERINȚE PENTRU BETONUL AUTOCOMPACTANT ȘI METODE DE 10
VERIFICARE
5.1. Cerințe de bază pentru materialele componente 10
5.1.1 Generalități 10
5.1.2 Cimentul 10
5.1.3 Agregatele 10
5.1.4 Apa de amestec 10
5.1.5 Aditiviii 10
5.1.6 Adaosurile (includ filerele minerale și pigmenții) 11
5.2 Cerințe de bază pentru compoziția betonului autocompactant 11
5.2.1 Generalități 11
5.2.2 Alegerea cimentului 11
5.2.3 Utilizarea agregatelor 12
5.2.3.1 Generalităţi 12
5.2.3.1.1 Agregatul grosier. 12
5.2.3.1.2 Nisipul 13
1
5.2.3.2 Agregate recuperate 13
5.2.3.3 Rezistenţa la reacţia alcalii-silice 13
5.2.4 Utilizarea apelor reciclate 13
5.2.5 Utilizarea adaosurilor 13
5.2.5.1 Generalităţi 13
5.1.5.2 Conceptul referitor la coeficientul k 13
5.1.5.2.1 Generalităţi 14
5.2.5.2.2 Conceptul referitor la coeficientul k pentru cenuşi volante conform SR EN 450 14
5.2.5.2.3 Conceptul referitor la coeficientul k pentru silicea ultrafină conform SR EN 14
13263
5.2.5.3 Conceptul de performanţă echivalentă a betonului 15
5.2.6 Utilizarea aditivilor. Aditivii superplastifianți/puternic reducători de apă 15
5.2.7 Conţinut de cloruri 15
5.2.8 Temperatura betonului 15
5.2.8 Temperatura betonului 15
5.4 Cerinţe pentru betonul proaspăt 16
5.4.1 Consistența betonului autocompactant 16
5.4.2 Conținutul de ciment și raportul apă/ciment 16
5.4.3 Conținutul de aer 17
5.4.4 Dimensiunea maximă a agregatului 17
75.5 Cerințe pentru betonul întărit 17
6 SPECIFICAŢIA BETONULUI 17
6.1 Generalități 17
6.2 Cerințe de bază 18
6.3 Cerințe suplimentare 18
6.3 Specificaţia betoanelor de compoziţie prescrisă 18
6.3.1 Generalităţi 18
6.3.2 Cerinţe de bază 18
6.3.3 Cerinţe suplimentare 19
6.4 Specificaţia betoanelor de compoziţie prescrisă printr-un standard 19
7. LIVRAREA BETONULUI PROASPĂT 19
7.1 Informaţii de la utilizatorul betonului pentru producător 19
7.2 Informaţii de la producătorul de beton pentru utilizator1 19
7.3 Bon de livrare pentru betonul gata de utilizare 19
7.4 Informaţii la livrare pentru betonul de şantier 20
7.5 Consistenţa la livrare 20
2
8. CONTROLUL CONFORMITĂŢII ŞI CRITERII DE CONFORMITATE 20
8.1 Generalităţi 20
8.2 Control de conformitate al betonului cu proprietăţi specificate 20
8.2.1 Controlul de conformitate al rezistenței la compresiune 20
8.2.2 Controlul de conformitate al rezistenței la întindere prin despicare 20
8.2.3 Controlul de conformitate al altor proprietăți decât rezistența 20
8.2.3.1 Plan de eșantionare și încercări 20
8.2.3.2 Criterii de conformitate pentru alte proprietăți decît rezistența 20
8.3 Controlul conformităţii betonului de compoziţie prescrisă, inclusiv a betoanelor 21
de compoziţie prescrisă printr-un standard
8.4 Acţiuni întreprinse în caz de neconformitate a produsului 21
9 CONTROLUL PRODUCŢIEI 21
9.1 Generalităţi 21
9.2 Sisteme de control al producţiei 21
9.3 Datele înregistrate şi alte documente 21
9.4 Încercări 21
9.5 Compoziţia betonului şi încercările iniţiale 21
9.6 Personal, echipamente şi instalaţii 21
9.6.1 Personal 21
9.6.2 Echipamente şi instalaţii 21
9.7 Dozarea materialelor componente 22
9.8 Amestecarea betonului 22
9.9 Proceduri de control al producţiei 22
10 EVALUAREA CONFORMITĂŢII 23
11 PROIECTAREA BETONULUI AUTOCOMPACTANT CU PROPRIETĂŢI 24
SPECIFICATE
Anexa A Încercări iniţiale 25
Anexa B Încercări de identificare pentru rezistenţa la compresiune 26
Anexa C Dispoziţii pentru evaluarea, supravegherea şi certificarea controlului producţiei 27
Anexa D Bibliografie 28
Anexa E Indicaţii de aplicare a conceptului de performanţă echivalentă a proprietăţilor 29
betonului
Anexa F Recomandări pentru limitele compoziţiilor betonului 30
Anexa G Prevederi suplimentare referitoare la betoanele de înaltă rezistenţă 31
Anexa H Metode de formulare bazate pe performanţele pentru durabilitate
Anexa I Clasificarea mediilor agresive supraterane asupra elementelor din beton armat
şi beton precomprimat
Anexa J Familiile de beton
3
Anexa K Compoziţia granulometrică a agregatelor utilizate la prepararea betonului
autocompactant
Anexa L Conceptul de factor k de eficiență a adaosurilor. Metode de evaluare. Aplicații 36
Anexa M Proiectarea compoziției betonului autocompactant 42
4
INTRODUCERE
Betonul autocompactant (BAC) este categoria de beton de performanţă, care curge uşor sub
propria greutate, se consolidează fără utilizarea de vibraţii mecanice şi cu risc minim de
segregare. BAC este un sistem complex de materiale - lianți, aditivi chimici de sinteză, pulberi
minerale și agregate. Betonul autocompactant prezintă o rezistență redusă la curgere și o
vâscozitate plastică moderată, necesară pentru a menţine omogenitatea pe perioada de punere
în lucrare şi, ulterior, până la începutul întăririi.
Beneficiile obținute prin utilizarea betonului autocompactant includ:
- Realizarea de lucrari de beton in situ şi elemente structurale cu armare densă şi geometrie
complexă;
- Reducerea costurilor lucrării de construcție datorită reducerii volumului de manoperă,
- Economia de energie şi micşorarea poluarii sonore;
- Micșorarea timpului de construire;
- Autofinisarea suprafețelor, reducerea defectelor de suprafață,
- Realizarea de elemente arhitecturale cu forme complexe cu geometrie complicate
imposibil de obținut prin tehnici convenționale de betonare;
- Durabilitatea mai mare, în condiții specificate, datorată unei compactități mai avansate ca
urmare pulberilor care măresc gradul de umplere;
- Micșorarea presiunii de pompare a betonului şi ca o consecinţă, reducerea uzurii pompelor.
În ciuda diverselor beneficii, care pot fi dobândite prin utilizarea SCC, există unele limitări care ar
trebui să fie luate în considerare, inclusiv:
- Costul materiilor prime pentru beton autocompactant poate fi 13% la 30% mai mare decât
costul materiilor prime pentru betonul convenţional (vibrat) cu proprietăţi mecanice similare
[Schlagbaum, T., “Economic Impact of Self-Consolidating Concrete (SCC) in Ready Mixed
Concrete,” Proc of the 1st North American Conf on the Design and Use of Self-Consolidating
Concrete, Nov 2002, pp. 135-140.]. Analiza costurilor arată că rentabilitatea este mărită cu
aproximativ 10% [Martin, D. J., “Economic Impact of SCC in Precast Applications,” Proc. of the 1st
NorthAmerican Conf. on the Design and Use of Self-Consolidating Concrete, , Nov 2002, pp. 147-
152 ].
- BAC necesită un control mai riguros al calităţii şi a măsurilor de asigurare a calităţii pentru
a asigura lucrabilitatea cerută , inclusiv rezistenţă mare la segregare şi stabilitatea de
volumului de aer antrenat.
- BAC are un potenţial mai mare de contracţie şi de fluaj şi de aceea, ar trebui să fie luate
măsuri de prevedere în proiectare. Riscul mai mare de contracţie şi de fluaj provine din
volumul mare de materiale fine, fără VMA – (aditiv de reglare a vâscozității) și conținutul
mai mic de agregat grosier.
5
- Lipsa de cunoştinţe cu privire la presiunea hidraulică laterala pe care SCC ar putea să o
exercite pe sistemele de cofraj. Acest efect advers, poate compromite rentabilitatea, din
cauza necesităţii de a proiecta cofraje mai robuste şi cu grad mai mare de etanșare.
6
2. REFERINȚE NORMATIVE
Documentele prezentate în continuare sunt necesare pentru aplicarea acestui proiect de
reglementare tehnică.
8
NE 012/2-2010. Normativ pentru producerea betonului si executarea lucrărilor din beton, beton
armat si beton precomprimat. Partea 2: Executarea lucrărilor din beton
Ghiduri EFNARC
EFNARC- European Guidelines for Self compacting Concrete. Measurement of properties of fresh
self-compacting concrete, Final report, sept., 2005, EFNARC (European Federation of Producers
and Applicators of Specialist Products for Structure ) www.efnarc.org.
EFNARC - The European Guidelines for Self-Compacting Concrete / Specification, Production and
Use, May, 2005.
EFNARC- European Guidelines for Self compacting Concrete, February, 2002.
9
Beton autocompactant
Beton capabil să curgă sub propria greutate, să umple complet cofrajul, chiar în condițiile unei
armături dense, fără să fie necesară o compactare suplimentară, menținându-și, în același timp,
omogenitatea.
Fluiditatea
Curgerea cu ușurință a betonului proaspăt.
Capacitatea de umplere
Abilitatea betonului proaspăt de a curge și de a umple toate spațiile din cofraj sub propria sa
greutate.
Mortar
Partea din betonul autocompactant care include pasta și nisipul cu dimensiunea sub 4 mm.
Pasta
Partea din betonul autocompactant care include pulberile, apa, și aerul, plus aditivii.
Pulberi (părți fine)
Material cu dimensiunea particulei sub 0,125mm.
NOTA: Acesta include cimentul, fracția granulară sub 0,125 mm de adaos (filer) și fracția
granulară sub 0,125 mm de nisip.
Rezistența la segregare
Capacitatea betonului autocompactant de a rămâne omogen compozițional (nu separă pasta și nu
separă apa) pe durata stării de beton proaspăt.
Răspândirea din tasare
Diametrul mediu al răspândirii betonului autocompactant proaspăt la utilizarea unui con pentru
încercarea de tasare convențională.
Robustețea
Capacitatea betonului autocompactant de a menține proprietățile sale în stare proaspătă atunci
când au loc variații mici ale proprietăților sau ale cantităților materialelor componente.
Tixotropia
Proprietatea unui material fluid cum este betonul autocompactant de a -și modifica reversibil
fluditatea în raport cu aplicarea unui lucru mecanic de malaxare; fluiditatea se diminuează
progresiv în repaos, iar la malaxare betonul autocompactant redevine fluid.
Vâscozitatea
Rezistența la curgere a materialului, cum este betonul autocompactant, din momentul începerii
curgerii prin spațiile de turnare.
NOTA: Vâscozitatea convențională a BAC este dată de viteza de curgere, ca timp t500, aferentă
testului de raspândire din tasare și de timpul de curgere prin pâlnia V.
10
3.2 Simboluri și prescurtări
În cadrul acestu document prenormativ sunt utilizate simbolurile și prescurtările din SR 206-
1:2006, NE012-1:2007 și, în plus, cele din SR 206-9:2010, după cum urmează:
BAC Beton autocompactant
t500 Timpul de răspândire din tasare pe diamentrul de 500 mm
SF Clasa de răspândire din tasare
VS Clasa de vâscozitate exprimată prin timpul de curgere t
500
CLASIFICARE
4.1 Clase de expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului înconjurător
Acţiunile datorate mediului înconjurător sunt clasificate în clase de expunere şi sunt conforme cu
cele prezentate în tabelul 1 din SR 206-1:2006 și NE 012-1:2007.
4.1.1 Semnificaţia claselor de expunere
Standardul SR EN 206-1:2006 defineşte diferite clase de expunere în funcţie de mecanismele de
degradare ale betonului. Se aplică prevederile expuse în NE 012-1:2007, 4.1.
4.2 Beton proaspăt
4.2.1 Clase de consistență
Clasele de consistență ale betonului autocmpactant sunt date în tabelele 1-6, conform SR EN
206-9:2010.
Tabelul 1. Clase de răspândire din tasare
11
Tabelul 2. Clase de vâscozitate – t500
Clasa t500 (s) a) b) (Valori limită pentru șarje individuale)
VS1 < 2,0
VS2 ≥ 2,0
a)
Specificația pentru o clasă de vâscozitate poate fi înlocuită cu o valore țintă
b)
Specificația nu este aplicabilă betonului cu o dimesiune maximă a agregatului mai mare de 40 mm.
Clasa Timp de curgere palnia V(s) a) b) (Valori limită pentru șarje individuale)
VF1 < 9,0
VF2 ≥9 < 25
a)
Specificația pentru o clasă de vâscozitate poate fi înlocuită cu o valore țintă
b)
Specificația nu este aplicabilă betonului cu o dimesiune maximă a agregatului mai mare de 22,5 mm.
Clasa Raportul H2/H1 cutie - L (-)a) (Valori limită pentru șarje individuale)
PL1 ≥ 0,80 cu 2 bare
PL2 ≥ 0,80 cu 3 bare
a)
Specificația pentru o clasă de abilitate de trecere poate fi înlocuită cu o valoare alternativă minimă
12
NOTA 1 Clasele din tabelele 2 și 3 sunt similare, dar nu sunt corelate exact.
NOTA 2 Clasele din tabelele 4 și 5 sunt similare, dar nu sunt corelate exact.
5.1.2 Cimentul
Cerințele de bază pentru utilizarea cimenturilor la obținerea BAC sunt în conformitate cu SR EN
206-1:2006, 5.1.2 și NE 012-1:2007, 5.1.2 care arată că toate tipurile de ciment conforme cu
standardul SR EN 197-1 sunt utilizabile pentru producerea BAC.
NOTA - Pentru alte cimenturi care nu sunt cuprinse în SR EN 197-1 aptitudinea generală de
utilizare trebuie să se facă pe baza prevederilor altor standarde naţionale elaborate, având in
vedere principii şi proceduri recunoscute care sunt în conformitate cu standardul SR EN 206-1.
Pentru toate cimenturile pentru care nu există experienţă de utilizare în betoane în ţară, folosirea
acestora se va face numai pe baza unor rezultate ale cercetărilor experimentale.
5.1.3 Agregatele
Cerințele de bază pentru agregate la obținerea BAC sunt în conformitate cu SR EN 206-1:2006,
5.1.3 și NE 012-1:2007 5.1.3 care arată aptitudinea generală de utilizare stabilită pentru:
- agregate de masă volumică normală şi agregate grele în conformitate cu SR EN 12620;
- agregate uşoare în conformitate cu SR EN 13055-1.
13
5.1.4 Apa de amestec
Cerințele de bază pentru utilizarea apei la obținerea BAC sunt în conformitate cu SR EN 206-
1:2000, 5.1.4 și NE 012-1:2007 5.1.4, care arată că apa de amestecare şi apa reciclată de la
producția BAC trebuie să aibă aptitudinea de utilizare în conformitate cu standardul EN 1008 .
5.1.5 Aditiviii
Cerințele de bază pentru utilizarea aditivilor la obținerea BAC sunt în conformitate cu SR EN 206-
1:2006, 5.1.5 și NE 012-1:2007 5.1.5. și, în plus, se menționează aditivii de modificare a
vâscozității (VMA).
Aditivii superplastifianți și puternic reducători de apă, conform EN 934-2:2000, sunt componente
esenţiale ale BAC. Aditivii modificatori ai vâscozității (VMA), pot fi de asemenea, utilizați pentru
reducerea tendinței de segregare și a sensibilității amestecului proaspăt la variația altor
constituienți, mai ales a conținutului de apă. Alți aditivi utilizați, mai frecvent, sunt antrenatorii de
aer, acceleratorii de întărire și întârzietorii de priză.
Alegerea aditivului este influențată de proprietățile fizico-chimice ale liantului /inclusiv ale
adaosului mineral. Caracteristicile liantului și adaosurilor, cum sunt finețea, conținutul de cărbune,
conținutul de alcalii și de C3A, sunt factori de influență a performanței aditivilor.
Datorită factorilor de influență menționați, cât și a cantității mai mari de aditiv superplastifiant
pentru obținerea betonului autocompactant , este necesar să se determine compatibilitatea cu
liantul la modificarea tipului de aditiv, a furnizorului, sau la modificarea tipului sau sursei de ciment.
NOTA: Compatibilitatea aditivilor cu cimenturile utilizate trebuie verificată prin încercări
preliminare.
5.1.6 Adaosurile (includ filerele minerale și pigmenții)
Aptitudinea generală de utilizare a adaosurilor minerale pulverulente (filere minerale și pigmenți)
este în conformitate cu SR EN 206-1:2006, 5.1.6 și NE 012-1: 2007, 5.1.6.
5.2.3.1 Generalităţi
Agregatul cu aptitudinea de utilizare stabilită pentru betonul autocompactant îndeplinește cerințele
SR EN 206-1:2006, 5.2.3.1 și NE012-1:2007, 5.2.3.1.
Tipul, dimensiunile şi categoriile de agregate privind de exemplu, aplatizarea, rezistenţa la
îngheţdezgheţ, abraziunea, rezistenţa, conţinutul de fin, etc. trebuie să fie selecţionate ţinând
seama de:
- execuţia lucrării;
- utilizarea finală a betonului;
- cerinţele de mediu înconjurător la care va fi supus betonul;
- toate cerinţele pentru agregatele aparente sau agregatele pentru betonul decorativ.
15
Dimensiunea maximă nominală superioară a agregatului (Dmax) trebuie selecţionată ţinând
seama de grosimea acoperirii cu beton a armăturilor şi dimensiunea minimă a secţiunii
elementelor.
Agregatele cu densitate normală trebuie să fie în conforme cu standardul SR EN 12620, agregatele
ușoare să fie conforme cu EN13055-1 și să întrunească cerințele SR EN 206-1. Fracția fină, sub
0,125 mm se adaugă la cantitatea de filer.
Umiditatea, absorbția apei, variația conținutului fracției fine trebuie riguros și continuu
monitorizată pentru a se putea produce un BAC de calitate constantă. Asigurarea calității BAC
este dată și de folosirea de agregate spălate.
NOTA: Umiditatea nisipului trebuie luată în considerare la evaluarea robusteții BAC.
5.2.3.1.1 Agregatul grosier.
Limitarea dimensiunii maxime la 16-22 mm este corelată cu distanța dintre barele de armătură,
capacitatea de trecere fără blocaje printre barele armăturii și cu rezistența la segregare. Distribuția
granulometrică și forma granulei agregatului grosier influențează direct curgerea și abilitatea BAC
de trecere printre barele de armătură. Cu cât granulele sunt mai sferice și mai netede frecarea
internă este mai redusă și se îmbunătățește mobilitatea betonului, inclusiv abilitatea de trecere
printre barele armăturii.
5.2.3.1.2 Nisipul
Agregatul fin (nisipul) cu dimensiunea maximă sub 4 mm, influențează proprietățile betonului
autocompactant în stare proaspătă în măsură mai mare decât agregatul grosier. Cantitatea de
particulele sub 0125 mm din nisip se include în conținutul total de pulberi și se ia în considerație la
calculul raportului apă/pulberi. Alegerea unei granulozități bune a nisipului este foarte importantă
pentru asigurarea consistenței, a rezistenței la segregare și a compactității betonului întărit.
Volumul de mortar din compoziția BAC este corelat cu granulozitatea agregatului total și cu
raportul agregat grosier/nisip care, în general este recomandat de la 45/55 la 50/50.
16
NOTA: Practica obținerii betonului autocompactant a arătat că variația necontrolată a conținutului
(de exemplu, particule) apei reciclate poate să influențeze proprietățile BAC (v. A4).
18
NOTA:. Pentru modificarea altor caracteristici ale betonului autocompactant se utilizează aditivii
cu funcții adecvate (antrenator de aer, modificator de priză, etc, aspecte prezentate în tabelul 2a di
NE 012-1).
20
În cazul în care se specifică în mod direct sau indirect, prin intermediul clasei expunere, betonul
autocompactant întărit trebuie să fie conform cu cerinţele relevante indicate în EN 206-1: 2006, de
la 5.4.2 la 5.4.4. sau standardul de produs şi / sau EN 13369: 2004, punctul 4.2.2.
6 SPECIFICAŢIA BETONULUI
6.1. Generalități
Se aplică SR EN 206-1:2006, 6.1 și NE 012:2007, 6.1 și, în plus, conform SR EN 206-9, se
adaugă următoarea notă:
Notă Anexa L informativă din SR EN 206-9:2010 oferă indicații suplimentare despre clasele de
consistență și corelațiile cu tipul de aplicație al betonului autocomapctant.
21
- rezistenţa la segregare în conformitate cu tabelul 6 sau, în cazuri speciale, o valoare maximă a
porțiunii segregate;
⎯ alte cerinţe tehnice, care pot include timpul de retenție a consistenței.
23
8.2.3.2 Criterii de conformitate pentru alte proprietăți decît rezistența
Se aplică dispozițiile din SR EN 206-1, SR EN 206-9, 8.2.3.2 și NE 012-1, 8.2.3.2.la care se
adaugă următorul paragraf:
Frecvența minimă a încercărilor de conformitate pentru încercarea consistenței, referitoare la
răspândirea din tasare, trebuie să fie conform SR EN 206-1, NE 012-1 sau alte standarde
relevante. Încercările pentru determinarea valorii timpului t500, a timpului de curgere prin pâlnie-V,
a raportului H2/H1 rezultat din testul de curgere prin cutia-L sau a tendinței de segregare prin
metoda sitei, se realizeaza numai dacă sunt specificate.
Atunci când consistența este specificată prin valorile aferente unei clase, betonul autocompactant
trebuie să fie conform cu criteriile date în tabelele 1 – 6.
Atunci când consistența este specificată prin valori țintă, betonul autocompactant trebuie să fie
conform cu criteriile date în tabelul 7.
9 CONTROLUL PRODUCŢIEI
9.1 Generalităţi
Se aplică dispozițiile date în SR EN 206-1, SR EN 206-9 9.1 și NE 012-1, 9.1.
9.4 Încercări
Se aplică dispozițiile date în SR EN 206-1, SR EN 206-9, 9.4 și NE 012-1, 9.4.
24
La producerea betonului autocompactant încercările inițiale se efectuează pentru a oferi un beton
care realizează proprietăţile declarate sau criteriile de performanţă cu o marjă adecvată (a se
vedea anexa A).
25
Amestecarea intensivă mărește volumul de aer în beton care, dispersat în bule mici printre
particulele de agregat micșorează frecarea dintree aceste a, și astfel, crește mobilitatea betonului.
Superplastifiantul se poate adauga dizolvat în apa de amestecare în timpul amestecării sau la
sfarsitul amestecării.
Procedura de amestecare are o influență semnificativă asupra consistenței, a cantiății necesare
de apă și a eficienței aditivului SP și a dispersiei complete a pulberilor.
Ordinea de introducere a componenților:
1. Agregatul și pulberile (cimentul + adaosurile) se amestecă timp de un minut;
2. Se adaugă treptat, prima parte din apa (80%) și se amestecă un minut;
3. Se adaugă a doua parte din apa totală (20%) și se amestecă încă un minut;
4. Amestecarea se continuă 3 minute;
5. Repaus amestecare timp de 3.5 minute
6. Se reamestecă timp de 30 secunde și se descarcă pentru masuratori în stare proaspătă.
Timpul total 10 minute.
Se incearcă proprietățile în stare proaspătă – densitatea aparentă și consistența. Se determină și
retenția consistenței (pentru betonul gata preparat).
În plus, la fiecare modificare a compoziției se verifică: robustețea.
Robustețea BAC este mult influențată de variația conținutului efectiv de apă din umiditate nisip și
cea adugată la preparare.
Retenția consistenței este importantă pentru că în timpul transportului și punerii în lucrare a
betonului autocompactant gata preparat consistența trebuie menținută la valori apropiate celor
inițiale, uzual, pentru 60-90 minute.
26
Tabelul 8. Proceduri de control a producției și a consistenței BAC
Tipul de Inspecţia/Încercarea Scopul Frecvența minimă
încercare
Consistența Examen vizual Comparare cu un beton cu Fiecare șarjă sau livrare
aspect normal
Încercarea consistenței conform Pentru a evalua realizarea Cel puțin odată pe zi.
SR EN 12350-8 (răspândirea din valorilor specificate de
tasare) consistenţă şi pentru a Când se încearcă
verifica, de exemplu, posibile rezistența la
modificări ale conținutului compresiune (cu aceeași
de apă frecvență).
Când se determină
conținutul de aer, în caz
de dubiu după
examinarea vizuală.
10 EVALUAREA CONFORMITĂŢII
Se aplică dispozițiile date în SR EN 206-1:2006, SR EN 206-9 10 și NE 012-1:2007,10.
27
- consistenţa: prin clase aşa cum este definită în 4.2.1 din SR EN 206-9:2010 sau valoarea
specificată.
28
Anexa A
(normativă)
Încercări iniţiale
A.1 Generalităţi
Se aplică dispozițiile date în SR EN 206-1:2006, SR EN 206-9 A1 și NE 012-1:2007, A1.
29
Anexa B
(normativă)
Încercări de identificare pentru rezistenţa la compresiune
Se aplică dispozițiile date în SR EN 206-1:2006, B și NE 012-1:2007, B.
30
Anexa C
(normativă)
Dispoziţii pentru evaluarea, supravegherea şi certificarea controlului producţiei
Se aplică dispozițiile date în SR EN 206-1:2006, C și NE 012-1:2007, C.
31
Anexa D
(informativă)
Bibliografie
Anexa D din NE 012-1:2007,se completează cu publicațiile:
32
Anexa E
(informativă)
Indicaţii de aplicare a conceptului de performanţă echivalentă a proprietăţilor betonului
Se aplică dispozițiile date în SR EN 206-1:2006, SR EN 206-9 E și NE 012-1:2007, E.
33
Anexa F
(normativă)
Recomandări pentru limitele compoziţiilor betonului
Se aplică dispozițiile date în SR EN 206-1:2006, SR EN 206-9 F și NE 012-1:2007, F.
34
Anexa G
(informativă)
Prevederi suplimentare referitoare la betoanele de înaltă rezistenţă
Se aplică dispozițiile date în SR EN 206-1:2006, H și NE 012-1:2007, G.
35
ANEXA H
(normativă)
Metode de formulare bazate pe performanţele pentru durabilitate
Se aplică dispozițiile date în SR EN 206-1:2006, J și NE 012-1:2007, H
36
Anexa I
(normativă)
Clasificarea mediilor agresive supraterane asupra elementelor din beton armat şi beton
precomprimat
Se aplică dispozițiile date în NE 012-1:2007, I
37
Anexa J
(informativă)
Familiile de beton
Se aplică dispozițiile din NE 012-2007, J.
38
Anexa K
(normativă)
Compoziţia granulometrică a agregatelor utilizate la prepararea betonului autocompactant
Se aplică dispozițiile NE 012:2007 și, de asemenea, recomandările din European Guidelines for
Self-Compacting Concrete – Specification, Production and Use. May 2005. Pentru betonul
autocompactant dimensiunea maximă a agregatului este, în cele mai frecvente aplicații, limitată la
16 – 22 mm, deși sunt utilizate și agregate cu dimensiunea maximă mai mare. Prin urmare,
compoziţia granulometrică a agregatelor care se utilizează la prepararea betonului
autocomapctant este descrisă prin procentul de volum al agregatului trecut prin sitele cu ochiuri
pătrate cu dimensiuni de 0,125 mm, 0,25 mm, 0,5 mm, 1 mm, 2 mm, 4 mm, 8 mm, 16 mm, 22 mm
conform NE 012-1:2007.
Compoziţia granulometrică a agregatelor utilizate la prepararea betonului autocompactant în
cadrul experimentatrilor aferente cercetării prenormative, prin care s-au obținut caracteristicile
specificate ale betonului autocompactant s-a încadrat într-un domeniu deplasat față de cel
favorabil catre un volum mai mare de nisip, în cadrul zonelor de granulozitate specificate conform
SR EN 206-1:2006, anexa L și NE 012-1:2007 și prezentat în fig. K1
39
Anexa L
(informativă)
Conceptul de factor k de eficiență a adaosurilor. Metode de evaluare. Aplicații
Conceptul de eficienţă cimentoidă a adaosurilor (numite și materiale suplimentare de cimentare -
SCM), care a fost iniţial dezvoltat pentru cenuşa zburătoare,se aplică la materiale cimentoide
suplimentare tradiționale de cum ar fi microsilicea (SF), zgura granulată de furna, metacaolinul,
dar și din ce în ce mai mult la pozzolane naturale și diferite pulberi minerale reziduale.
Microsilicea, SF are cea mai mare valoare a coeficientului de eficiență cimentoidă k dintre
puzzolane, datorită continutului ridicat de silice amorfă, reactivă, precum şi suprafeței specifice
mult mai mari [1,2] Babu şi Rama Kumar [3] au încercat să cuantifice eficienţa cimentoidă la 28
de zile a zgurii granulate măcinate (ggbs) care a substituit cimentul la diferite nivele. Autorii au
constatat că factorul general de eficiență a variat de la 1,29 la 0,70 pentru nivele de substituire a
cimentului cu ggbs de la 10% la 80%; în domeniul de substuire până la 30% substutuirea este
benefică rezistenței mecanice .
În 1995, Hassaballah şi Wenzel [4] a propus o metodă de a obţine valoarea k pentru cenuşă
zburătoare bazată evoluția rezistenței betonului de referință și cu adaos de cenușă, cu aceeași
lucrabilitate. Modelul utilizat include urmărirea evoluțieii rezistenței a două betoane, unul de
control, fără cenușă, și al doilea cu adaos de cenușă, iar cimentul, în același dozaj cu primul.
Deorece ambele amestecuri de beton au avut aceeași lucrabilitate, devine previzibilă o rezistență
la compresune fc* a betonului cu cenușă, mai mare decât, fc a betonului de control.
Prin urmare, contribuţia totală adusă de cenuşă la rezistenţa la compresiune a fost estimată în
funcție de diferenţa dintre fc* si fc. Autorii evaluat factorul de eficiență k, în termenii de rezistența
relativă, față de cea a betonului cu adaos, dată de raportul între diferenţă și rezistența
amestecului de control (fc) ca factor de eficienţă:
k = (fc*-fc) / fc.
Prin urmare, în conformitate cu această metodă, valorile pozitive k indică îmbunătăţirea
rezistenţei, ca influență favorabilă a adaosului, în timp ce valorile negative indică pierderea
rezistență.
Mai recent, Papadakis et al [5,6] au propus un model de evaluare a factorului de eficienţă pentru
diverse pozzolane naturale si artificiale pe baza indicelui de activitate pozzolanică.
O importanță majoră asupra controlului adaosurilor asupra rezistenței betonului o are cunoașterea
cauzei/mecanismului prin care adaosul modifică rezistența. Criteriul reacției puzzolanice de
estimare a factorului de aficiență k, este decisive și complementar celui referitor la rezistnța
betonului.
40
Pe baza aplicării principiului conceptului de performață echivalentă [7-8]. s-au obținut betoane
autocompactante cu un nivel de substuire a cimentului de peste 50% cu materiale cimentoide
suplimentare. Pentru că dozajul de ciment este prea mic, și nu este conform cu cerințele EN 206-
1, autorii au recurs la coneptul de performanță echivalentă în ce privește durabilitatrea –
(concretizată de rezistența la carbonatare - metoda accelerată) , prin comparație cu cimentul cu
adaos si cimentul I. Betonul cu adaos mare de cenușă a avut o comportare la carbonatare
asemanatoare cu cea a betonului cu ciment cu adaos, prin care a demonstrate conformitatea cu
cerințele standard .
Contribuția adaosului puzzolanic la rezistența betonului este determinată de reacția puzzolanică
(PR) - dintre silicea activă conținută de adaos și hidroxidul de calciu rezultat din hidratarea
cimentului. Cu alte cuvinte viteza de hidratare a cimentului (CHR) este corelată cu vitteza reacției
puzzolanice [14].
Dacă vitezele PR și CHR ar fi egale, ar rezulta k=1, ceea ar presupune că betonul de control și
cel cu adaos ar avea același raport apă/liant: apa/ ciment(control) =apa/ciment + P(beton cu
adaos) .
Daca factorul k < 1, reacția puzzolanică ar fi mai lentă decît cea de hidratare a cimentului și,
pentru rezistențe egale ale betonului de control si cu adaos, betonul cu adaos ar necesita un
raport apă/liant mai mic decât al betonului fără adaos.
Substituirea cimentului cu adaosuri puzzolanice conduce frecvent la micsorarea vitezei de
dezvoltare a rezistenței betonului . Optimizarea compoziției betonului cu adaosuri tip II se
bazeaza pe legile care cuantifică dependența rezistenței de raportulapă/ciment - ecuația
Bolomey: S = A[(C/W) ± 0.5] . M.I.A. Khokhar et al [9] au cercetat eficiența cimentoida a
adaosului de cenusa+ zgura de furnal in betoane cu un nivel de substituire a cimentului de la 0 la
100%.
Contribuția cenușii zburătoare la rezistența betonului depinde semnificativ de factorii:
- Raportul apă/ciment;
- Tipul de ciment,
- Calitatea cenușii
- Vârsta betonului.
Factorul de echivalență k a fost studiat, în mod consecvent, pentru cenușile zburătoare, din cauza
necesității – economoce și ecologice - a diminuării consumului de ciment. Cercetările sistematice
ale lui Bijen [10] au dus la concluzia că factorul de eficiență cimentoidă a cenușii crește cand
raportul apă/ciment scade. Această corelație caracterizează cel mai bine cimenturile cu întărire
rapidă și este mai scăzută pentru cimenturile cu zgură de furnal. Pentru aceste cimenturi factorul
k scade cu creșterea vârstei betonului.
41
Optimizarea criteriului de sustenabilitate al betonului autocompactant pentru aplicații structurale
prin maximizarea conținutului de puzzolane sau materiale cimentoide suplimentare (SCM), este
una dintre temele de cercetare actuale [11-13 ].
BIBLIOGRAFIE
1. Domone P.L. A review of the hardened mechanical properties of self-compacting concrete. Cement
and Concrete Composites Volume 29, Issue 1 , January 2007, Pages 1-12.
2. Yazıcı H.The effect of silica fume and high-volume Class C fly ash on mechanical properties,
chloride penetration and freeze–thaw resistance of self-compacting concrete. Construction and
Building Materials xxx (2007) xxx–xxx
3. K.G. Babu, V.S. Rama Kumar, Efficiency of GGBS in concrete, Cem. Concr. Res. 30 (2000) 1031–
1036.
4. A. Hassaballah, T.H. Wenzel, A strength definition for the water to cementitious materials ratio, in:
V.M. Malhotra (Ed.), Proceedings, ACI Fifth International Conference, Fly Ash, Silica Fume and
Natural Pozzolans in Concrete, Milwaukee, WI, USA, ACI, Detroit, 1995, pp. 417– 437.
5. V.G. Papadakis, S. Tsimas, Supplementary cementing materials in concrete: Part I. Efficiency and
design, Cem. Concr. Res. 32 (2002) 1525– 1532.
6. V.G. Papadakis, S. Antiohos, S. Tsimas, Supplementary cementing materials in concrete: Part II. A
fundamental estimation of the efficiency factor, Cem. Concr. Res. 32 (2002) 1533– 1538.
7. Bouzoubaa, N., Lachemi, M. Self-compacting concrete incorporating high volumes of class F fly ash.
Preliminary results.Cement and Concrete Research 31 (2001) 413-420
8. M.C. Nataraja and B.M. Ramalinga’Mix proportioning of plain and rice husk ash concrete as per
draft IS 10262’ Reddy published in the March 2007 issue of, ’The Indian Concrete Journal
9. M.I.A. Khokhar, E. Roziere, P. Turcry, F. Grondin, A. Loukili
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0958946510000168 Cement and Concrete
Composites Volume 32, Issue 5, Pages 377-385 (May 2010
10. J. Bijen, R. van Selst Cement equivalence factors for fly ash Cement and Concrete Research
1993Volume 23, Issue 5, Pages 1029-1039
11. Bouzoubaa N, Lachemi M. Self-compacting concrete incorporating high volumes of class F fly ash
Preliminary results. Cem Concr Res. 2001;31:413–20.
12. Miura N, Takeda N, Chikamatsu R, Sogo S. Application of superworkable concrete to reinforced
concrete structures with difficult construction conditions. In: Proc. ACI SP (140), p. 163–86.
13. Assie, s., Escadeillas, G.,Waller,V. Estimates of self-compacting concrete ‘potential’ durability,
Construction and Building Materials 21 (2007) 1909–1917
a) b)
43
c)
Influența cenușii în raport cu filerul de calcar din volumul total de pulbere este dată în fig..2L, iar a
zgurii și cenușii în ameastec, fig 3L.
Fig 1L Influența
adaosului de tuf vulcanic
asupra rezistenței
betonului autocompactant
în funcție de raportul a/c
a) la 28 zile; b la 90 zile și
c) la 360 zile.
44
b)
c)
Fig 3L Influența
adaosului de zgură și
cenușă asupra rezistenței
betonului autocompactant.
Cr BAC de referință;
R21ZC cu ciment substituit
de zgură:cenusă=2:1; cu
ciment substuit de R31ZC
cu zgură :cenușă=3:1
S-a calculat influența adaosului de tip II pe baza rezistenței relative: k = (fc*-fc) / fc, iar
rezulatatele sunt în tabelul 1L.
45
Tabelul 1L. Factorul k
Valorile obținute sunt reduse deoarece sunt obținute pe baza variației de rezistență între betonul
cu adaos II si betonul cu adaos filer de calcar (considerat aproape inert) fără variația cimentului.
Acestea arată doar eficiența adaosului II față de filerul de calcar.
46
Anexa M
(informativă)
PROIECTAREA COMPOZIŢIEI BETONULUI AUTOCOMPACTANT
47
Se stabileste tipul de agregat, (balastiera, concasare, silicios, calcaros etc) și Dmax agregat
(Ghidurile EU recomanda maximum 20mm). Dmax se corelează cu distanța minimă dintre barrele
de armătură.
Se determina caracteristicile granulometrice ale agregatului: granulozitatea nisipului 0,125/4, si a
agregatului grosier, fractiile 4/8, 4/16 si 4/20 (22,5). Fracția de nisip 0,125 se adaugă la volumul de
pulberi. Se determina umiditatea nisipului, densitatea in gramada indesată si afânată a nisipului si
agregatului grosier.
Se alege aditivul superplastifiant (SP) si se determina compatibilitatea sa cu cimentul.
Fig.M1 - Determinarea βp pe grupul de paste cu raport Fig.M3 - Determinarea βp pe paste din seria cu raport
ciment:filer calcar = 1:0,2 :tuf vulcanic = 1:0,3
Fig. M2 - Determinarea raportului βp pe paste din grupa cu Fig. M4 - Influenţa aditivului superplastifiant
raport ciment:filer calcar = 1:0,11 consistenţei pastei din alcătuirea BAC R pasta de refer
filer de calcar; T pasta cu tuf vulcanic
S-a obţinut experimental un spectru de valori pentru punctul de curgere zero, βp, în
domeniul 0,82...0,99.
S-a determinat raportul volumic Apa/ Pulberi, VA/VP pentru curgere zero, pentru pulberile: a)
ciment + filer de calcar ș b) ciment + tuf vulcanic măcinat.
Filerul de calcar a determinat o pastă cu βp de 0,82 și 0,99, pentru cantitatea de filer de calcar,
de 110 şi respectiv 160 kg /m3.
Filerul, de tuf vulcanic, în cantitate de 110 kg /m3 a deteminat o pastă cu βp de 0,90, mai mare
decât cea cu filer de calcar, (cu βp de 0,82).
51
Valoarea βp poate fi determinată și utilizată pentru controlul cantității de apă necesare
pastei din BAC, la modificarea cimentului și filerului , în cadrul încercărilor înițiale.
Influența dozajului de aditiv SP asupra diametrului răspândirii pastei este dat in fig.(figura 4).
Pentru o consistenţă a pastei în domeniul 400 - 450 mm a fost necesar un dozaj de aditiv
SP în domeniul 1,1 - 1,3%. Pastele cu tuf vulcanic (TV) au necesitat o cantitate mai mare de aditiv
SP.Particulele de tuf, spre deosebire de cele de calcar, au forma așchioasă, suprafața
microfsurată, datorită caracterului vitros al rocii vulcanice efuzive de proveniență.
VP = VA / (A/P) (L/m3)
Nota:
Volumul de pulberi se va corecta cu adaugarea volumului de nisip fin, d < 0,125mm
fV = Vn /Vpasta)
Se adopta un raport de umplere fV, in domeniul (0,87...0,95) pentru un exces de pasta cu 5...15%
faţă de volumul de nisip Vn, dat de raportul Vn/Vpasta = 100/105....100/115.
Rezulta ca volumul estimativ de nisip este:
53
Vn /(Vpasta +Vn ) = fV./1+ fV
Nota:
- Nisip-48-55% din total agregat/Ghidul european;
- Nisip - 40-50% din volumul mortarului/PCI2003; :
54
Se mentine constant raportul volumic apa /pulberi, (A/P) adoptat initial sau determinat
experimental
Se recalculeaza canitatea de apa, A*, care va creste in functie de continutul de nisip fin sub
0,125mm:
A* = V*p (A/P)
Rezulta volumul de pasta corectat: Vpasta = V*p +A*
56
Se calculeaza cantitatea/volumul orientativ de apa VA = 0,46x350 = 175 L
Se alege sau determina pe paste prin incercari succesive, un raport volumic volum apa/volum
pulberi = A/P = 1,02
Se calculeaza volumul de pulberi VP,
Volum pulberi = VP = Va /(A/P) = 175/ 1,02 = 172 (L/m3)
Nota: cantitatea de pulberi recomandata de Ghidul European (2005) este de 160-240 litri, (
400...600 kg/m3 )
VP este suma volumelor de ciment, Vcem, volum de filer,
VP = Vcem+Vf = 172 (L/m3)
Se calculeaza volumul de filer de calcar , Vad prin scaderea volumului de ciment:
Vad = V filer calcar = = 172 - 123 = 49 (L/m3)
Se calculeaza canitatea masica de filer calcar = 49 x2,67 = 130 kg/m3
Filer calcar = 49x2,67 = 131 kg/m3
57
fV = Vn /Vpasta)
Se adopta un raport de umplere fV, pentru un usor exces de pasta cu 5...15% faţă de volumul de
nisip Vn, dat de raportul Vn/Vpasta = 100/105....100/115. Rezulta ca factorul de umplere, fv va
avea valori in domeniul 0,95....0,87.
Se alege fv = 0,92 pe baza incercarilor preliminare.
Vn = 0,91xVpasta= 0,92x371 = 341 L
Volumul total de nisip = Vn = Vn* + Vn0125
Unde Vn0125 este volumul de nisip care se va include in volumul de pasta corectat.
Fractia volumetrica de nisip Ψn in mortar va fi:
Ψn = Vn /(Vpasta +Vn ) = 341/(371+341) =341/682 = 0,5
Volumul de mortar, Vm contine 50 % nisip si 50 % pasta.
Volumul de mortar Vm = (Vpasta +Vn ) = 341+371 = 682 L
Volumul de agregat grosier
Vagg = 1000- Vmortar = 1000 - 682 = 318 L
Fracţia volumica de agregat grosier in beton :
Ψagg = Vagg /(Vagg + Vmortar) = 318/1000 = 0,318
Betonul contine 25% agregat grosier si 75% mortar.
Volumul total de agregat = Vn +Vagg = 341+318 =659 L
A rezultat un volum de Ag mai mare decăt cel calculat din Etapa I.
In concluzie, s-a stabilit modul de calcul al raportului volumic intre nisip si agregatul grosier, Ψn/
Ψagg si, respectiv, volumele aferente de nisip, Vn si de aggregat grosier, Vagg in 1000 L de beton.
Valorile obtinute pentru parametrii conventionali se incadreaza in mare parte in domeniile
recomandate de ghidurile EU si recomandarile din literatura.
Se face precizarea ca se poate optimiza compozitia prin diminuarea mai accentuata a volumului
de pasta – in special prin reducerea dozajului de ciment, si daca se inlocuieste CEM I 42,5 R
utilizat cu ciment de clasa superioara, CEM I 52,5R. Astfel se poat lucra cu un dozaj de 320-360
kg/m3.
Nota: Volumul total de agregat grosier recomandat: 240-350 L / EFNARC 2002; Agregat grosier –
50-60% din densitatea sa in gramada in stare indesată/PCI2003; Nisip-48-55% din total
agregat/Ghidul european; Nisip - 40-50% din volumul mortarului/PCI2003; :
58
Din granulozitatea agregatului total, se determina cantitatea de parte fina, fractia 0/0,125mm care
se include in volumul total de pulberi, respectiv în volumul pastei (sau matricei betonului);
Se calculeaza volumul nisipului sub 0,125mm = Vn0125 (L/m3) )= 2/100*358 = 7 L.
Se recalculeaza volumul de pulberi: V*p = Vcem+Vad + Vaa + VSP + Vn0125 =179 L
Nota: Cantitatea de pulberi recomandata de Ghidul European (2005) este de 160-240 litri,
(400...600 kg/m3 )
Recalcularea cantitaţii de apa necesare si a volumului real de pasta :
Se mentine constant raportul volumic apa /pulberi, (A/P) adoptat initial sau determinat
experimental
Se recalculeaza canitatea de apa, A*, care va creste in functie de continutul de nisip fin sub
0,125mm:
A* = V*p (A/P)
A* = 172x1,02 = 175 L
Rezulta volumul de pasta corectat:
V*pasta = V*p +A*
V*pasta = 179+175 = 354 L
Nota: Volumul de agregat nu se recalculeaza, deoarece acesta este acelasi, difera doar repartitia
granulelor fine, sub 0,125 mm care trec in pastă.
Aplicația M3
Metoda simplificata de stabilirea a compoziţiei orientative BAC
VBAC = 1000 (L) = VAgg+Vmortar
Se consideră ca în beton volumul agregatului grosier, Vagg , este 50% din densitatea sa în
gramadă îndesată:
Vagg = 0,5× ρgiAg
Volumul betonului este dat de volumul agregatului grosier şi volumul de mortar:
0,5× ρgiAg +Vmortar = 1000
Daca adoptăm o fracţie de agregat fin –nisip în mortar Ψn = 0,55, rezultă volumul nisipului din
calcul:
VN = 0,55×Vmortar = 0,55(1000 - 0,5× ρgiAg)
Dar:
Vmortar = Vpastă + VN
Rezultă un volum de pastă:
Vpastă= Vmortar - Vn
Volumul pastei este dat de suma volumelor componenţilor:
Vpastă= Vciment + Vfiler + Vapa
59
Se adoptă un dozaj de ciment şi un raport A/C corelat cu clasa cimentului şi a betonului, conform
SR 206-1 şi NE 012-1:2007.
NoTA: se poate verifica dozajul de ciment si pe baza eficienței:
Eficienta cimentului (cement efficiency)* este dată de raportul rezistenței la 28 zile față de dozajul
de ciment
fc28/dozaj ciment = 0,11....0,14 (MPa/kg ciment)
conform datelor lui Su and Miao [N. Su, B. Miao,’’ A new method for mix design for medium
strength concrete with low cement content’’ , Cement &Concrete Composites, 2003, 215-222],
60