Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cultura Buretilor Pleurotus in Gospodarie (Ghid Pentru Incepatori) PDF
Cultura Buretilor Pleurotus in Gospodarie (Ghid Pentru Incepatori) PDF
com
vă prezintă:
CULTURA CIUPERCILOR
PLEUROTUS ÎN
GOSPODĂRIE
Urmează-ne!
CUPRINS
1. Noţiuni introductive
1.1. Cultivarea ciupercilor Pleurotus
1.2. Specii de Pleurotus care se cultivă la noi
1.3. Miceliul de Pleurotus. Ce este el? Şi de unde poate fi el procurat?
2. Instrucţiuni de cultivare
2.1. Pregătire spaţiului de cultură
2.2. Pregătirea celor trebuincioase pentru cultura de Pleurotus
2.3. Prepararea substratului nutritiv
2.4. Cântărirea materialului în stare uscată
2.5. Tratarea termică (pasteurizarea)
2.6. Scurgerea şi răcirea materialului
2.7. Administrarea suplimentelor şi însămânţarea
2.8. Pregătirea sacilor pentru incubare
2.9. Incubarea
2.10. Fructificarea & dezvoltarea
2.11. Recoltarea
3. Alte consideraţii
3.1. Depozitarea sacilor în ciupercărie
3.2. Probleme de cultivare şi soluţii pentru rezolvarea lor
3.3. Dăunăorii culturii de Pleurotus
3.4. Câteva cuvinte despre producţia de ciuperci
[Fotografii: http://www.fungiforum.com]
4 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
1. NOTIUNI INTRODUCTIVE
1.1. Cultivarea speciilor Pleurotus
Speciile parţinând genului Pleurotus spp. (Basidiomycetes) sunt ciuperci xilo-
fage întâlnite în flora spontană crescând ca şi saprofite sau facultativ parazite pe diferiţi ar-
bori vii sau morţi la care produc putregaiul alb al lemnului. Cresc în grupuri cu precădere pe
arbori foioşi şi mai rar pe conifere, şi sunt caracterizate prin următorul aspect: pălăria în
centric-lateral sau central de consistenţă elastic-fibroasă. In funcţie de specie, formă sau va-
rietate Pleurotus prezintă o pălărie la care culoarea poate fi: alb, crem, galben, roz, roşiatic,
gri, brun sau gri-închis. In total se cunosc peste 20 de specii recunoscute de Pleurotus.
Cultivarea ciupercilor Pleurotus este foarte simplă, iar materia primă necesară pentru
prepararea substratului nutritiv există din abundenţă mai ales în mediul rural. Cresc şi se
dezvoltă foarte bine pe aproape orice material cu conţinut bogat în celuloză şi lignină: lemn
de foioase (stejar, fag, carpen, arin, plop, salcâm, mesteacăn, etc), rumeguş din esenţele
lemnoase enumerate, hârtie, crengi şi vreascuri de pomi fructiferi, corzi de viţă de vie, frun-
ze de la arbori foioşi, iarbă uscată (fân), paie de graminee (grâu, orz, ovăz, secară, orez,
etc), vreji de fasole, soia sau mazăre, ştiuleţi şi tulpini de porumb, deşeuri de bumbac,
zaţ de cafea, coji şi tulpini de floarea soarelui, etc. Sunt bogate în nutrienţi (proteine 10-
30%, grăsimi nesaturate, vitamine, minerale, etc) au efect terapeutic cu impact major
numără faptul că carpoforii ajunşi la maturitate emană miliarde de spori ce pot cauza alergii
cu simptome similare gripei.la aproximativ 40% la muncitorii din ciupercării; acest fenomen
poate fi contracarat prin acoperirea căilor respiratorii cu măşti de protecţie, folosirea unor
sisteme de ventilaţie eficiente sau utilizarea unor tulpini modificate ce nu prezintă spori.
5 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
Un aspect important de reţinut este faptul că anumite specii sunt termofile (iubesc tempera-
ture ridicată) pe când altele sunt criofile (iubesc temperaturile joase). In funţie de acest cri-
teriu se poate alege specia convenabil a fi cultivată într-un anumit sezon. Un alt aspect im-
rită culorii: un galben deschis, plăcut la vedere. Satisfacţia cultivării acestei ciuperci este pe
măsură nu doar din cauza culorii ci şi datorită calităţilor sale culinare şi medicinale, motive
pentru care este larg apreciată în lume. Este o specie termofilă ceva mai sensibilă decât
Pleurotus ostreatus.
6 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
Specia poate fi caracterizată printr-o pălărie iniţial de culoare crem apoi gălbui-
evidentă (în formă de pâlnie sau de cornet). Carnea este albă, subţire cu miros şi gust
plăcut.
confund ă . Pe piaţă există o multitudine de tulpini care sunt practic hibrizi, muţi dintre
aceştia sunt hibrizi între Pleurotus ostreatus şi P. cornucopiae. Intr-un final denumirea specie
se pierde deoarece caracterele carpoforilor se modifică prin astfel de încrucişări, drept ur-
mare ciupercarii experimentaţi vorbesc despre Pleurotus fără a preciza denumirea de specie.
7 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
citrinopileatus face parte din genul de specii exotice cultivate la noi. Prezintă un aspect ca-
var. cyathiformis (pălărie albă), var. djamor (pălărie albă), var. fuscopruinosus (pălărie pru-
inoasă de culoare închisă), var. fuscoroseus (pălărie brun-roză), var. roseus (pălărie roz) şi
var. terricola (pălărie albă). Dintre toate aceste varietăţi cea mai mult apreciată de către cul-
tivatorii de ciuperci este P. djamor var. roseus Corner care este cu adevărat spectaculoasă
prin culorea roz deschis (culoarea somonului) pe care o are. Se cultivă foarte uşor, fiind o
specie tropicală este tolerantă la temperaturi ridicate, rata de colonizare a miceliului este
rapidă iar productivitatea este mult mai ridicată decât cea întâlnită la alte specii de ciuperci.
8 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
Puţine dintre ciupercile aparţinând genului Pleurotus prezintă o aromă atât de lăudată
precum cea a buretelui regal atunci când acesta este gătit. Uşor de cultivat această specie
productivă decât alte specii de Pleurotus din acest motiv cantitatea de miceliu la
însămânţarea substratului celulozic este mai mare iar substratul (de obicei paie de gra-
cial în rândul cultivatorilor de ciuperci comestibile. Denumirea latină ‚pleurotus’ îşi are origi-
nea în limba greacă (= pleura -parte şi otus –ureche) şi se referă la dispoziţia excentrică sau
scoică) se referă la forma pălăriei care seamănă foarte mult cu cochilia de bivalve (de aici şi
mită popular ‚păstrăv de fag’ tocmai datorită faptului că deseori este întâlnită crescând pe
fag. La noi există un adevărat cult pentru această ciupercă în special deoarece se cultivă
10 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
tulpini productive este mare. In principiu este o specie criofilă dar care se dezvoltă foarte
Uşor de cultivat ‚Pleurotus florida’ după cum îi spune numele este o varietate de Pleu-
rotus ostreatus termofilă originară din Florida (SUA) care la momentul actual este cultivată
în multe ţări din lume. Exotică pentru România, această varietate se pretează a fi cultivată
primăvara, vara şi toamna deoarece rezistă la temperaturi ridicate (20-32°C). Din punct de
vedere al ratei de colonizare a miceliului este comparabilă cu Pleurotus ostreatus, fiind totuşi
pămânii atât prin formă cât şi prin culoare (brun-închis). Pleurotus pulmonarius include un
tatea juglandis poate fi întâlnită în flora spontană crescând pe trunchiuri de nuc (Ju-
glans spp.–de aici şi denumirea latină), este sesilă, de dimensiuni mai mici, cu palaria gri-
brună, obovată şi ataşată de substrat printr-o bază comună de forma unui stipe scurt.
12 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
Notă: Alte specii de Pleurotus care se mai cultivă sunt: P. cystidiosus O.K. Mill.,
şi Pleurotus sajor-caju (Fr.) Singer. Acestea însă sunt mai puţin întâlnite la noi în ţară.
cepător să înceapă prin a cultivaPleurotus ostreatus. Să încerce cultura a mai multor tulpini
până se familiarizează cu tot ce înseamnă cultura acestor ciuperci, iar apoi să încerce şi cul-
miceliu sau sămânţă de ciuperci (în cazul nostru miceliu de Pleurotus ostreatus) -Fig. 8.
Inainte de a face o posibilă comandă de miceliu este bine să ştim anumite lucruri:
13 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
deci trebuie sa fiţi sigur că atunci când îl primiţi nu este mort. Acest lucru poate fi
de ore fragmentul de miceliu în cazul în care este viu va reacţiona prin extinderea
suprafeţei sale.
o In al doilea rând un lucru important este sursa din care comandaţi miceliu. Acest
lucru vă poate garanta puritatea lui. Dacă comandaţi de la persoane care îl produc
bacterii pentru acelaşi substrat. Din acest motiv trebuie să fiţi siguri că provine
din surse bune (doar un miceliu produs în condiţii de laborator poate garanta un
un rezultat pe măsură).
la data inoculării.
o Un alt aspect care trebuie reţinut este tipul de miceliu, şi acest lucru se referă la
tulpină. Exista tulpini mai mult sau mai puţin 'agresive' care colonizează mai
repede substratul celulozic şi produc ciuperci mai multe sau din contră tulpini
Insă piaţa oferă tulpini excelente mai ales pentru Pleurotus ostreatus.
Miceliu puteţi procura din diferite surse pe care le găsiţi pe la producători de miceliu
vând prin supermarket sau puteţi accesa urmatorul link pentru a afla adrese de unde se
ciupercilor_11.html
14 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
Pentru început vă recomand să cumparaţi o cantitate mică mai ales dacă nu aveţi
experienţă în cultivarea ciupercilor. Practic 3-5Kg este suficient pentru a însămânţa până la
al ciupercilor Pleurotus, miceliul se scoate din frigider şi se lasă la temperatura camerei (15-
2. INSTRUCTIUNI DE CULTIVARE
2.1. Pregătirea spaţiului de cultură
Pentru a evita contaminarea culturii cu diferite
mucegaiuri sau insecte purtătoare de germeni spaţiul
destinat culturii de ciuperci Pleurotus necesită în mod
obligatoriu a fi dezinfectat. Astfel, pereţii se văruiesc cu
soluţie de lapte de var şi hipoclorit 1% (100ml la 10l de
apă), dacă este cazul se deratizează, sau se curăţă (se
matură, se şterge praful, se spală podelele cu apă şi
detergent, apoi se aplică un amestec de 10% clor în apă
sau se pulverizează spirt). Spaţiul va rămâne închis 15-30
minute dupa care se aeriseşte. Acest tratament se aplică
atât spaţiului in care va avea loc procesul de cultivare cât şi celui în care va avea loc
incubarea sacilor gata însămânţaţi (în cazul în care vreţi să folosiţi o altă încăpere pentru
incubare). De asemenea, acest tratament se aplică înaintea şi după încheierea fiecărui ciclu
de cultură pentru a preveni infectarea viitoarelor culturi.
Cultura de ciuperci poate fi realizată îndeosebi în gospodării prin folosirea unor spaţii
de dimensiuni reduse cum sunt: pivniţe, hale, sere, solarii, garaje, şoproane, magazii,
depozite, balcoane, beciuri, foste grajduri, clădiri vechi scoase din uz, etc. Indiferent de
locaţie important e ca acestea să asigure câteva dintre cerinţele ciupercilor pentru o
dezvoltare optimă:
o În primul rând spaţiile să aibă în dotare o sursă de apă potabilă, factor esenţial
pentru cultura de ciuperci
o Eventual să aibă in dotare şi energie electrică mai ales dacă avem de-aface cu un
spaţiu închis (fără lumină naturală).
Notă: Dacă nu dispuneţi de spaţiu acoperit puteţi cultiva ciuperci afară la umbră însă
în acest caz există pericolul deshidratării carpoforilor de ciupercă (la fructificare sau dezvol-
tare) sau a compostului gata însămânţat mai ales pe timpul verii. Pentru a impiedica deshid-
ratarea se poate face uz de o folie de plastic care să acopere bricheta (sacul ce conţine com-
postul gata însămânţat) cu ciuperci (sub forma de cort -Fig. 9).
Dacă locuiţi la bloc, puteţi cultiva ciuperci pe balcon. In acest caz se poate improviza o cutie
fabricată din polistiren sau alt material în care să creşteţi ciuperci. Dacă nu optaţi pentru
acest lucru atunci puteţi acoperi sacul ce conţine compostul gata însămânţat cu o pungă de
plastic prevăzută cu orificii şi depozitaţi la umbră. Dacă vremea de afară vă permite puteţi
cultiva ciuperci fară nici o improvizaţie (Fig. 10: temperatura afară : 20-25 °C).
17 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
o Ingrediente de bază (una sau mai multe, vezi reţete de substrat): paie de grâu,
orz, secară; coceni de porumb mărunţiţi; tulpini de floarea soarelui, vreji de fasole; viţă de
vie; rumeguş de fag sau de alte foioase; lemn de fag sau de alte foioase; hârtie, etc;
o Sursă de apă;
o Folie de plastic;
o Saci menajeri;
recipient din plasă de sârmă şi masă prevăzută cu orificiu, acestea nu sunt ustensile
A. Ingrediente de bază
Ciupercile Pleurotus sunt ciuperci xilofage (se dezvoltă pe lemn pe care îl
descompun), din această cauză pot fi cultivate pe diferite tipuri de deşeuri din gospodăria
proprie, deşeuri agricole, deşeuri provenite din industria prelucrării lemnului sau silvicultură.
In general la prepararea substratului nutritiv pentru ciuperci poate fi folosit orice material cu
un conţinut ridicat în celuloză şi conţinut scăzut în săruri minerale. Multe materiale pe baza
de esenţă lemnoasă moale prezintă un conţinut ridicat de răşini şi compuşi polifenolici care
inhibă dezvoltarea anumitor specii de ciuperci.
Fig. 12. Recipient construit din plasa de sarma folosit in procesul de pasteurizare
substratul nutritiv destinat culturii de ciuperci Pleurotus. In contrast, sunt larg folosite
materiale provenite din lemn de foioase (stejar, fag, plop, carpen, arin, dud, mesteacăn,
20 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
etc.), paie de graminee, deşeuri de bumbac, diverse tulpini de plante, corzi de viţă de vie,
Cultivatorul de ciuperci din mediul urban (ca şi locatar de bloc) are la dispoziţie
următoarele ingrediente de bază: talaş şi rumeguş de foioase, hârtie, coji de arahide, nucă şi
de floarea soarelui, iarbă uscată sau frunze uscate (Fig. 14). Toate acestea sunt surse
valoroase de nutrienţi pentru ciuperci iar vestea bună este ca le găsim sub formă de deşeuri
Fig. 13. Masa prevazuta cu orificiu folosit la umplerea sacilor cu substrat nutritive
Dintre materiile prime cel mai des folosite la noi în ţară amintim: paiele de grâu sau
orz, rumeguşul şi ciocalăii de porumb (Fig. 15). Acest lucru nu trebuie să vă descurajeze în
cazul în care aveţi în gospodărie doar talaş şi scoarţă de răşinoase. In principiu poate fi
folosit orice deşeu care “ochiometric” vorbind, consideraţi că ar avea în compoziţie celuloză
Oricare ar fi tipul de ingredient principal pe care îl veţi folosi este indicat să se ţină
o să nu fie mucegăite;
o să nu fie mai vechi de 2 ani. Chiar dacă veţi folosi materiale mai vechi este bine
să ştiţi că acestea îşi pierd din valoarea nutritivă cu timpul şi pot afecta producţia
de Pleurotus.
o un alt aspect important este dimensiunea ingredientelor. În acest caz ţineţi cont
de principiul echilibrului (nici prea mic nici prea mare). De exemplu, pulberea de rumeguş nu
permite oxigenarea optimă a substratului iar rumeguşul de dimensiuni mari necesita timp de
Notă: Fragmentarea materialului este totuşi necesară în cazul în care veţi folosi
ingrediente precum ştiuleţi sau bâlii de porumb. Imbibarea cu apă în cazul unui cocean de
porumb întreg este parţială şi necesită un timp îndelungat de colonizare de către miceliul de
ciupercă. Din această cauză se recomandă fragmentarea lor la dimensiuni de 0,5-1 cm. Dacă
B. Suplimente nutritive
carpoforilor de ciupercă prin ridicarea producţiei finale de ciuperci atât calitativ cât şi
cantitativ. Cele mai bune surse de proteine sunt: soia care poate fi administrată sub formă
de boabe sau făină; germenii de grâu sau drojdia de bere. Surse bogate în carbohidraţi sunt
reprezentate de seminţele de grâu, orz, ovăz, porumb sau orez. Suplimentele nutritive se
23 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
substratului nutritiv pentru cultura de ciuperci. Un aspect demn de luat în considerare este
măcinate pentru a evita încolţirea lor în substrat în perioada incubării, ceea ce are drept
determină aşa numita “autoaprindere” a substratului, moment în care miceliul este distrus şi
C. Alte suplimente
incubării după un anumit interval de timp începe să fermenteze, moment în care pH –ul
administrează gips (ipsos), var stins sau carbonat de calciu (cretă furajeră) în proporţie de
5%. Folosind doar unul dintre aceste ingrediente, pH – ul substratului nutritiv este menţinut
la valori neutre (între acid şi alcalin) în plus îmbunătăţesc structura fizică a substratului prin
mărirea porozităţii contribuind astfel la înlesnirea schimbului de gaze în substrat. Acest tip
de suplimente nu sunt obligatorii în cultura de ciuperci Pleurotus, însă utilizarea lor este
D. Reţete de substrat
substrat simplă alcătuită doar dintr-un singur ingredient (de exemplu paie de grâu – prima
reţetă expusă mai jos). Odată cu familiarizarea ciupercarului începător cu cultura de ciuperci
el poate aplica un spectru mai larg de ingrediente ca substrat nutritiv (vezi celelalte reţete
expuse mai jos). Totuşi o să expunem câteva dintre cele mai productive reţete de substrat:
24 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
o rumeguş (fag, plop, stejar, nuc, carpen, arţar..) 95% + ipsos 5%.
După ce aţi ales reţeta, materialul se mărunţeşte (dacă este nevoie) şi se cântăreşte
în stare uscată. În principiu pentru 100 kg substrat de cultură veţi avea nevoie de cca. 30-
folosit.
Notă: Acestă etapă nu este obligatorie doar dacă vreţi să ştiţi exact cantitatea de
Există mai multe metode de tratare termică însă aici o să vă expun doar două dintre
într-un recipient (un butoi metalic sau un cazan improvizat pentru fierberea apei) iar
deasupra lui se pune un grătar care are rolul de a ţine materialul sub apă pentru o îmbibare
cât mai bună. Deasupra grătarului se vor aşeza greutăţi, după care totul se acoperă cu un
capac.
un recipient iar deasupra lui se pune un grătar şi apoi totul se acoperă cu capac.
Incălziţi conţinutul din butoi până când temperatura ajunge la 80-85 ºC şi încercaţi să
menţineţi această temperatură timp de 2 ore. Dacă la tratare folosiţi temperaturi mai mici
substratului cu diferiţi germeni, mucegaiuri, bacterii care pot pune în pericol toată munca
depusă în scopul cultivării bureţilor Pleurotus; tocmai de aceea trebuiesc folosite recipiente
suprafeţele care vin în contact cu substratul se curăţă în prealabil cu clor sau soluţie de
Formalină 2%. Mâinile se spală cu apă şi săpun, apoi se stropesc cu spirt sau se face uz de o
curată (care se acoperă cu o folie de plastic), uşor înclinată pentru a permite scurgerea apei,
sau pe o masă special amenajat ă pentru acest scop (Fig. 18). Dispersaţi materialul pe
suprafaţă cât mai mare în strat cu grosime între 20-30 cm pentru o răcire cât mai rapidă.
Notă: Cum veţi şti dacă substratul a fost corespunzător umidificat? Apa nu trebuie să
Când temperatura substratului coboară la cca. 20-25 ºC puteţi trece la cântărirea lui.
omogenizează.
dezinfectat termic şi răcit la care s-a administrat ipsos (Fig. 19). Amestecaţi totul astfel încât
să repartizaţi boabele de miceliu în toată masa substratului.
Observaţii:
fungilor veniţi din mediul înconjurător care vin în competiţie cu miceliul de Pleurotus pentru
masa substratului atunci aceşti competitori se vor dezvolta (se dezvoltă mai rapid decât
miceliul de Pleurotus) şi vor prelua controlul parţial sau pe întreaga suprafaţă a substratului,
dacă am făcut totul ca la carte. Nu trebuie sa vă panicaţi dacă observaţi că 10-20% din saci
în timpul incubării se infectează cu mucegaiuri verzi sau bacterii, acest lucru e normal,
practic toţi ciupercarii au păţit aşa ceva sau păţesc din când în când).
menajeri sau faceţi incizii în formă de cruce în loc de orificii. A doua variantă este superioară
deoarece reduce şansele de deshidratare a substratului în timpul incubării. Orificii sau incizii
trebuiesc făcute la distanţa de: cca. 10-15 cm unele faţă de altele. Hifele miceliene pentru a
rezultate în urma prelucrării metabolice aşa cum sunt dioxidul de carbon şi apa metabolică.
Notă: Dimensiunea sacilor îşi are totodată importanţa ei. În acest caz se merge pe
principiul echilibrului, astfel un sac prea mic şi îngust se va deshidrata rapid la transformarea
lui în brichetă (îndeosebi în sezonul cald), la polul opus, un sac prea mare şi gros împiedică o
folosesc saci cu dimensiuni de 40-50 cm în diametru şi 70-80 cm lungime (vezi Fig. 22). Un
procedeu des folosit este dispunerea substratului nutritiv gata însămânţat în coloană.
Fig. 22. Pregatirea sacilor pentru compost: a) dimensiunile unui sac; b) dimensiunea unui
orificiu; c) dispozitiv pentru facut orificii.
2.9. Incubarea
Incubbarea este reprezentată de perioada de timp de la însămânţare şi până la
de zile în cazul substratului de natură celulozică (Fig. 23). Incubarea se face de obicei în
aceeaşi încăpere în care are loc fructificarea, dezvoltarea şi recoltarea ciupercilor sau într-o
camera separată special amenajată pentru acest scop. A doua variantă are avantajul că
reduce rata de contaminare. Oricare ar fi alegerea dvs., important este sa fie o încăpere
Pentru a evita posibila contaminare a vreunui sac şi extinderea acesteia şi la alţi saci
admisă;
Pentru a asigura dezvoltarea miceliului în timpul incubării este necesară crearea unui
microclimat similar cu cel pe care specia îl întâlneşte în natură. Ţinând cont de aceast
În gospodării ventilaţia se poate realiza prin formarea unui curent pasiv în spaţiul de
Ciclul de producţie durată: 2-3 luni 2-3 luni 2-3 luni 2-3 luni
Producţie medie ciuperci/kg substrat: 120-150g 120-150g 120-150g 120-150g
Notă: Ciupercarul îcepător poate să facă abstracţie de cele scrise aici şi în absenţa
unor echipamente care să ofere condiţii optime pentru dezvoltarea ciupercilor, poate să lase
sacii cu substrat să incubeze în condiţiile din încăperea în care au fost depozitaţi (oricare ar fi
acestea: temperaturi joase (chiar îngheţ) sau temperaturi mai înalte (până la 35 ºC). In
observată aruncând o privire atentă asupra sacilor. Prin folia transparentă se poate observa
miceliul care îşi extinde încet aria de împânzire asupra substratului aflat în vecinătatea lui.
34 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
împânzit cu o pâslă de culoare albă întreg substratul de cultură (vezi Fig. 24, 25).
de Pleurotus (la nivelul orificiilor sau inciziilor făcute pe suprafaţa sacilor) care la început
apar sub forma unor mici butoni de nuanţă închisă la culoare şi care se deshid treptat pe
parcursul dezvoltării lor sub formă de buchet (Fig. 26). Pentru a facilita dezvoltarea bureţiilor
la suprafaţa saciilor aceştia se dezleagă la gură şi se lasă larg deschişi. Durata este de cca.
4-10 zile în funcţie de specie, tulpină şi de condiţiile de microclimat. In această etapă trebuie
o Umiditate: acesta este momentul în care puteţi stropi brichetele de Pleurotus cu jet
fin de apă făcând uz de un vermorel sau pompă sub presiune. De regulă primordiile
dezvoltare evitaţi ventilaţia prea puternică mai ales dacă aerul este uscat, important
ciupercă. Dacă încăperea este închisă veţi avea nevoie de lumină artificială, tuburi de
lumină insuficientă bureţii îşi alungesc piciorul în timpul dezvoltării, iar dacă lumina
este prea puternică acestea vor prezenta piciorul de dimesiuni reduse şi îngroşat.
2.11. Recoltarea
Ciupercile se recoltează după 3-5 zile de la apariţia primordiilor (Fig. 28, 29) care în
acest timp se dezvoltă de obicei în buchete ce însumează mai mulţi indivizi, apoi urmează o
pauză de cca. 8-10 zile până la următorul val (pauza dintre valuri nu este o regulă, cultura
ciuperca se deschide la culoare iar marginea pălăriei devine dreaptă. În acest stadiu
buchetele se recoltează prin răsucire cu mâna sau prin tăierea bazei buchetului cu un cuţit
ciupercilor din primul val, în această postură practic sacii primesc denumirea de brichetă,
care nu este altceva decât substratul împânzit de miceliu şi care deţine forma sacului
Recoltarea se face în 3-5 reprize (de obicei 2-3 când în lipsa echipamentelor) pe
durata întregului ciclu de viaţă a culturii (2-3 luni). După recoltarea celui de al II-lea val
îndeosebi în sezonul călduros când datorită căldurii, apa se evaporă rapid se poate recurge la
fragmentarea brichetelor, însă să ţineţi cont de următorul lucru: cu cât este mai mică
bricheta cu atât se deshidratează mai repede. Acest lucru poate fi echilibrat prin stropiri
Notă: Pentru a evita apariţia unor alergii la recoltarea ciupercilor se vor folosi în mod
obligatoriu mască de protecţie de calitate ce acoperă bine nasul şi gura, salopetă şi bonetă
38 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
maximă. Ţinând cont de aspectele prezentate pentru a purifica aerul încărcat cu spori în
ciupercărie.
amintim:
boli şi dăunători. Tot aşa prin hibridare între Pleurotus ostreatus şi Pleurotus florida s-
fructificare şi recoltare.
3. ALTE CONSIDERENTE
3.1. Depozitarea sacilor în ciupercărie
Pentru o bună organizare a spaţiului destinat culturii în ciupercărie, sacii sau
brichetele se pot aşeza în diferite moduri; important este ca ele să fie astfel aşezate încât să
permită libera circulaţie printre ele.
De exemplu:
mai puţini la număr au un efect mai devastator decât competitorii şi sunt reprezentaţi de
sau insecte). Competitorii se referă la acei dăunători care duc o competiţie pentru a
42 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
consuma nutrienţii din substrat (de oficei sunt reprezentaţi de specii de mucegaiuri sau alte
specii de fungi). Nu toate tipurile de contaminanţi sunt consideraţi dăunători. Există anumite
substratului (80-85 °C) în procesul de cultivare şi nu fierberea sau sterilizarea lui completă.
Prin sterilizare rata de infectare prin expunere la aer este mult mai mare.
privească înapoi pentru a vedea unde s-a greşit în procesul de cultură. Care ar putea să fie
43 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
sunt: cultivatorul, aerul, substratul, miceliul sau ustensilele de cultură şi recipienţii cu care
incubat, reducerea umidităţii, reducerea concentraţiei de CO2 din încăpere prin aerisiri
frecvente ale acesteia, folosirea unor ustesile curate, administrarea unei cantităţi de ipsos
prestabilit în reţetă. Una dintre cele mai simple proceduri de a eradica Trichoderma viride în
infecţiile locale ale substratului este ridicarea pH-ului prin administrare de bicarbonat de
sodiu sau sare. Acest lucru trebuie făcut în stadii incipiente când colonia de Trichoderma este
mică. Insă primul lucru care trebuie făcut în momentul în care sesizaţi această infecţie este
să izolaţi sacul prin scoaterea lui din încăpere astfel reduceţi şansele de infectare a celorlalţi
saci dar şi a dispersiei sporilor prin încăpere, fapt ce poate pune în pericol viitoarele culturi
de Pleurotus.
B. Contaminarea cu insecte (musculiţe, nematode, acarieni, etc).
a) Musculiţele sunt în principal insectele care invadează cultura cu posibilitate mare
de infectare a acesteia cu diferiţi germeni. Ele sunt atrase de mirosul emanat de substratul
44 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
aflat în putrefacţie depun ouă în apropierea miceliului iar larvele care eclozate îl consumă.
Musculiţa de ciupercă (Fig. 33) are nevoie de 25 zile la 21ºC pentru a-şi termina ciclul de
dezvoltare şi aproximativ 35-38 zile la 18 ºC.
Pentru combaterea lor de regulă se iau câteva măsuri cum ar fi acoperirea cu plasă
împotriva insectelor a sistemului de ventilaţie sau ridicarea presiunii atmosferice în interiorul
ciupercăriei. În orice caz soluţia ideală folosită la combaterea lor este calea biologică şi nu
insecticidele care pot afecta sănătatea umană. Alte măsuri includ: pasteurizarea corectă
asubstratului; aerisirea încăperii; dezinfectarea ustensilelor şi a recipienţilor în procesul de
cultivare; montarea unor dispozitive UV pentru atragerea insectelor şi dotarea acestora cu
hârtie lipicioasă; etc.
b) Nematodele sunt viermi de dimensiuni mici (vizibili cu ochiul liber) sau chiar
microscopici care se întâlnesc în substratul destinat culturii aflat în descompunere (Fig. 34).
Prezenţa acestora este cauzată de umiditatea ridicată din substrat unde se dezvoltă, respiră
şi se deplasează. Veţi întâlni astfel de nematode mai ales în cazul compostului pe bază de
paie sau fân la care nu s-a respectat regimul de umiditate. Un astfel de substrat repartizat în
45 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
pungi de plastic face ca apa să se acumuleze la fundul pungii şi să creeze condiţii optime
pentru dezvoltarea nematodelor.
c) Acarienii sunt insecte de dimensiuni mici (vezi Fig. 35) cu aspect asemănător
păianjenilor. Se hrănesc cu miceliul de mucegaiuri prezente în substratul de cultură
contaminat. Ciclul lor de viaţă este de 13 zile la 23,8 ºC şi 36 zile 15,5 ºC. Prezenţa lor se
datorează în special condiţiilor de pregătire a substratului şi a pasteurizării incorecte (timp şi
temperatură).
C. Coprinus spp. Acest ‚dăunător’ nu este altceva decât o altă specie de ciupercă
(vezi Fig. 36) aparţinând familieiCoprinaceae şi care în mod frecvent poate fi întâlnită în
substratul destinat culturii de Pleurotus. Cauzele care duc la apariţia acesteia în substrat
sunt legate de pasteurizarea insuficientă, reducerea pH-ului în substrat (cauzat de o
cantitate redusă de ipsos) şi compactarea substratului (lipsa orificiilor prin care se realizează
schimbul de oxigen în substrat). Tipic miceliul acestora se dezvoltă mai rapid decât cel
de Pleurotus şi este de culoare albă. Un fenomen characteristic Coprinaceelor este
dezintegrarea palariei şi transformarea acesteia într-un lichid negru, acest fenomen poate fi
indiciul dvs. de identificare a acestei ciuperci. Anumite specii sunt toxice pe când altele sunt
46 Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie – www.ciupercarul.blogspot.com
comestibile (C. comatus, C. atramentarius, etc) sau necomestibile (C. micaceus). Dacă le
întâlniţi în substratul dv. vă recomandăm să nu le încercaţi.