GENETICA

1. DIVIZIUNEA CELULARA:

- MITOZA: DIVIZIUNEA INDIRECTA

- MEIOZA: DVIZIUNEA REDUCTIONALA

-AMITOZA: DIVIZIUNEA DIRECTA

Dr. POPA FLORENTINA

Ciclul de viata al unei celule cuprinde:

INTERFAZA si DIVIZIUNEA CELULARA

• Interfaza: procesul care are loc înainte de fiecare diviziune si în care se

realizeaza dublarea cantitatii de ADN, ARN si proteine.

 Diviziunea celulara: procesul biologic prin care se formeaza doua sau

mai multe celule-fiice dintr-o celula-mama

INTERFAZA

• (din greaca: „inter” – între si „phasis” – aspect);reprezintă intervalul dintre

două mitoze consecutive.
• În interfază, celula se pregăteste de diviziune, aceasta însă nu înseamnă
că ea se află în stare de repaus, dimpotrivă, este cea mai activă din
punct de vedere metabolic în ciclul celular, în care au loc o serie de
procese esentiale pentru declansarea diviziunii celulare

Interfaza este formată din trei perioade (subfaze), iar fiecare dintre ele se
caracterizează printr-o serie de particularităti:
1) Perioada G1 (presintetică)
(din eng. „G-gop” – gol).
- nu se produce sinteza ADN-ului
• se sintetizează intensiv ARNm, proteinele ,enzimele.
1
 • în celulă se acumulează ATP,
• numărul de organite celulare creste.
• constituie 25-50% din timpul interfazei
(4-10 ore).
2) Perioada S (sintetică)
(din eng. „S-synthesis” – sinteză).
• in această perioadă are loc reduplicarea ADN-ului, cantitatea lui variind
între 2c si 4c (după numărul de cromatide).
• paralel cu sinteza ARNr continuă sinteza ARNm.
• perioada S ocupă 35-40% (5-8 ore) din interfază.
• ea nu poate lipsi în ciclul celular.
3) Perioada G2 (postsintetică).
• continuă sinteza ARN-ului si a proteinelor, cantităti mari de tubulinele,
actina si miozina, acestea fiind necesare diviziunii celulare.
• are o durată de 20-35% (3-5 ore) din interfază.
• după interfază celula se divide.

DIVIZIUNEA CELULARA
• Reproducerea celulelor asigură cresterea, multiplicarea, diferentierea si
regenerarea tesuturilor = continuitatea vietii.
• In imaginea de mai jos, este prezentata celula umana eucariota cu toate
elementele pe care le contine si care sufera

Celulele eucariote se reproduc pe două căi:

1. prin diviziunea directă (amitoză);
2
2. prin diviziunea indirectă (cariochineză si citochineză):
- a) tipică sau ecvatională (mitoza);
- b) alotipică sau reductională (meioza);

1. Amitoza
(din gr. „a” – fără, „mitos” – fir, filament)
• reprezintă diviziunea directă a celulei al cărei nucleu se află în interfază.
Amitoza se caracterizează printr-o serie de particularităti:
· nu are loc condensarea cromozomilor;
· nu are loc formarea fusului de diviziune;
· initial se multiplică nucleolii;
· dividerea nucleului are loc prin strangulare;
· după diviziunea nucleului nu este obligatorie si diviziunea citoplasmei (ca
rezultat se obtin celule polinucleare).
2.a.Mitoza (din gr. „mitos” – filament)
• reprezintă diviziunea indirectă a celulelor somatice cu dublarea prealabilă
si repartizarea uniformă a numărului de cromozomi (materialul ereditar)
în celulele-fiice. Mitoza are loc în celulele ce se află în plină crestere
• Această diviziune asigură înmultirea celulelor cresterea si diferentierea
individuală continuitatea genotipului.
MITOZA
• Diviziunea mitotică are loc în celulele-mamă diploide . În urma diviziunii
mitotice, celula se dublează, generând două celule-fiice identice cu
celula-mamă
• Ea ocupă circa 10% din ciclul celular si poate dura între câteva minute si
câteva ore.
• Mitoza este alcătuită din 4 faze succesive:
Profaza, metafaza, anafaza si telofaza

După gradul de asemănare dintre celulele-fiice si celula-mamă, deosebim

următoarele forme de mitoză:
• 1) mitoza homotipică – celulele-fiice se aseamănă între ele, dar sunt mai
mature ca celula-mamă (este caracteristică celulelor în diferentiere);
• 2) mitoza homoheterotipică (sau asimetrică) – o celulă-fiică se aseamănă
cu celula mamă, iar cealaltă diferă;

3
 • 3) mitoza de diferentiere (sau întinerire) – celulele-fiice sunt mai tinere
decât celula-mamă (este caracteristică limfocitelor).
Semnificatia biologică a mitozei
• asigură constanta numărului de cromozomi (a materialului ereditar) în
procesul de dividere a celulelor somatice;
• asigură integritatea structurală a tesuturilor în caz de pierdere a celulelor
(substituirea eritrocitelor, a celulelor din epiteliul intestinului etc.);
• asigură cresterea si dezvoltarea organismului pluricelular;
• asigură regenerarea tesuturilor si a organelor.
• diviziunile celulare mitotice permit unui ovul fertilizat să se dezvolte într-
un organism. De asemenea contribuie la reînnoirea fiziologică a celulelor
şi au rol în regenerarea ţesuturilor după diferite injurii.
• cu excepţia câtorva tipuri de celule (nervoase, musculare cardiace şi
musculare scheletice), abilitatea de a se divide este menţinută pe toată
durata vieţii lor, cu variaţii în funcţie de tipul de celule.
• ca regulă generală, diviziunile mitotice sunt mai puţin comune în
ţesuturi înalt diferenţiate (precum cel nervos).
2.b.Meioza (din gr. „meion” – mai mic )

• reprezintă diviziunea indirectă a celulelor germinale (ovocitul si

spermatocitul de ordinul I) în zona de maturizare ce formează celulele
sexuale (gameti).

• Formarea gametilor este precedată de două diviziuni succesive

deosebite:

1. primară, heterotipică( meioza I);

2. secundară, homeotipică,( meioza II).

MEIOZA

• Ca rezultat al primei diviziuni, dintr-o celulă diploidă (2n) se obtin două

celule haploide (n). A doua diviziune este echivalentă celei mitotice, iar
din cele două celule haploide se obtin 4. În urma unor procese, aceste
celule dau nastere gametilor.

4
 • Fiecare diviziune este formată din 4 faze succesive (profaza, metafaza,
anafaza, telofaza) cu trăsăturile lor specifice.

a)Profaza
b) Metafaza
c) Anafaza
d) Telofaza

5
Semnificatia biologică a meiozei

• 1. Asigură constanta numărului de cromozomi în cadrul reproducerii

sexuate, micsorând de două ori numărul lor în celulele sexuale. În urma
fecundatiei, în zigot, se restabileste de fiecare dată numărul diploid de
cromozomi.

• 2. Asigură diversitatea (heterogenitatea) genetică ca rezultat al crossing-

overului. Astfel, populatiile organismelor devin mai heterogene si,
evident, se pot adapta mai usor la conditiile mediului.