1 Loc, locuire, limitare: Heidegger, Bachelard, Lefebvre, Merleau-Ponty (Concepte

ale fenomenologiei în arhitectură)

Scopul este rememorarea terminologiei folosite deja în legătură cu fenomenologia

arhitecturii, în raport cu care se va constitui ulterior corpusul de termeni de filosofie
contemporană a spaţiului.
Conceptul de loc va fi vizitat şi în formele în care el a fost recuperat de teoria
arhitecturii, mai cu seamă la Norberg-Schulz şi la Frampton.

Bibliografie:
Heidegger Originea operei de artă
Construire, Locuire, Gândire
Întrebarea cu privire la tehnică
Norberg Schulz Genius Loci. On Reading Heidegger
K.Frampton Catre un regionalism critic – sase puncte pentru o arhitectura a
rezistentei
(le aveti aproape pe toate, plus alte interpretari, in crestomatia de teorie anul 2)

2 Heterotopii, heterotopoi, heterotopologie; panoptikon, simulacru-pastişă-colaj

(Concepte ale post-modernităţii în arhitectură)

Termenii introduşi în seminarul al doilea provin din vocabularul folosit cu privire la

spaţiul construit în cărţile lui Michel Foucault şi, prin extensie, în filosofia postmodernă

Heterotopoi – locuri diferite sau “altfel de spaţii” (în trad. Bogdan Ghiu)
Heterotopologia – ştiinţa locurilor diferite, sau a alterităţii aplicate spaţiilor, apare la
Foucault in Altfel de spatii,
Heterotopiile – forme de utopii în care aşezarea este la fel de “diferită” – are acelaşi grad
de alteritate în raport cu spaţiile/locurile “normale” - ca şi societatea pe care o găzduieşte
înlăuntrul său; apar ca intermediar intre spatiile publice si cele private (cimitirul, plaja,
caminul-internat, liceul segregat pe sexe etc).
Panoptikon – clădirea închisoare propusă de R. Bentham şi în care deţinutul este/se simte
supravegheat în permanenţă din turnul central. Termenul a fost folosit şi comentat pe larg
în A supraveghea si a pedepsi /Naşterea închisorii de M.Foucault şi revine cu insistenţă în
criticile postmoderne aduse arhitecturii locuirii colective şi, în general, societăţii la finalul
modernităţii.
Simulacru-pastişă-colaj şi, în general, tehnicile compoziţionale ale postmodernităţii revin
în formule asemănătoare în literatură, arte plastice şi arhitectură. Excesul de aparenta in
dauna esentei, folosirea efectelor de ‘inselare a ochiului’ pentru a sugera efecte de
magnitudine, soliditate, profunzime etc. ; citatul cu functie estetica de la Eco, in care
reluarea unui ‘text’ in ‘contexte’ noi sugereaza o posibila cale spre noutate a intregului,
chiar daca partile in sine pot fi ‘neoriginale’. Ex hainele de camuflaj in moda,
autocolantul cu ‘efect’ de caramida, semineul fals, coloana decupata din zid etc.

Baudrillard Sistemul obiectelor, Postmodernismul pe intelesul copiilor

Foucault A supraveghea si a pedepsi / Naşterea închisorii, Altfel de
spatii
Leach Rethinking architecture
Anestetica
Charles Jencks The Language of Postmodern Architecture, The Architecture of the
Jumping Universe
Lyotard Condiţia postmodernă

3 Khora-Opere chorale; parergon, indecidabile (Concepte ale deconstrucţiei în

arhitectură)

Khora – ţinut, teren, teritoriu, prin extensie spaţiu la Platon şi Aristotel; khora este şi
mumă sau doică a spaţiilor în Timaios; khoros (forma masculină) apare în opera lui
Homer ca ring de dans, spaţiu de bătălie, loc de întâlnire şi luare a deciziilor; a revenit în
deconstrucţie ca termen-cheie pentru înţelegerea şi chiar proiectarea locurilor publice.

Opere chora le (Chora L Works) lucrare comună Derrida Eisenman pentru La Villette din
Paris. Conceptul de chora este extins pentru a include şi semnificaţia de cor (polifonie a
vocilor care proiectează şi, ulterior, care folosesc spaţiul; ca polifonie/coprezenţă a
straturilor co-existente pe un sit etc.)

Parergon – termenul apare în Adevărul în pictură a lui J.Derrida în definirea ramei

tabloului ca limită permeabilă/traversabilă a acestuia. Prin extensie, este vorba despre o
definire mai laxă a termenului de limită aşa cum este el întâlnit la vechii greci şi, apoi, la
Heidegger (peras).

Indecidabilele (pharmakon) – termen aristotelic preluat de Derrida şi, la noi, de A.Pleşu

în Minima Moralia spre a arăta modul în care contextul induce valoarea unui obiect, care,
în sine, este “neutru”, la fel cum pharmakon în catităţi infinitezimale este medicament,
pentru ca în doze mari să fie otravă. Un indecidabil discutat de Derrida în Despre
ospitalitate este termenul de hostis (gazdă şi oaspete).

Derrida Despre ospitalitate

Khŏra
Chora L Works
Adevărul în pictură (vi-l pot da, la cerere)

4 Rizom, spaţiu lis/striat, Bigness, (Concepte ale deconstrucţiei arhitecturale)

În acest seminar sunt introduşi termenii care, din filosofia lui Giles Deleuze şi Felix
Guattari au trecut în teoria arhitecturii. De asemenea, sunt discutate cele cinci teoreme
despre Bigness propuse de Rem Koolhas pentru înţelegerea arhitecturii contemporane.

Deleuze (&Guattari) Diferenţă şi repetiţie (ultimul capitol)

O mie de platouri (de descarcat de pe site-ul virtualia
www.virtualia.org traducerile respective)
Introducere în filosofie (tot)
Koolhas Delirious New York
S,M,L, XL