Ghid Didactic O Lume de Vazut A Doua Editie

O LUME DE VĂZUT
ghid pentru profesori

Autori:
Jana Touzimska, People in Need, Cehia.
Vlasta Vyčichlová, People in Need, Cehia.
Viorica Goraş-Postică, dr. hab. conf. univ., Universitatea de Stat din Moldova, Centrul Educațional PRO DIDACTICA
Livia State, profesoară, grad didactic superior, Liceul Teoretic ,,Mihai Eminescu”, Chişinău, Moldova
Grupul de coordonatori:
Mario Straka, People in Need, Moldova
Virgiliu Mărgineanu, OWH Studio
Valentina Botnaru, People in Need, Moldova
Irina Ursu, OWH Studio
Design și machetare:
All Time, Moldova
© People in Need / OWH Studio, 2016. Toate drepturile rezervate.

O LUME DE VĂZUT
ONE WORLD IN SCHOOLS
CUPRINS
INTRODUCERE ÎN MATERIALELE EDUCAȚIONALE 4

CUM SE LUCREAZĂ CU FILMELE ÎN CLASĂ: RECOMADĂRI PENTRU PROFESORI 7
ÎNDRUMĂRI GENERALE PENTRU EDUCAȚIA INTERACTIVĂ 14
COPIII DIN GARA LENINGRADSKY 27

Întrebări și răspunsuri 28
Activități 33
HAIDUC 41
Activități 47
ZI LIBERĂ PENTRU FARIDULLAH 55

Activități 61
TREBUIE SĂ AUZI! 69
Activități 72
CA UN FLUTURE 79
Activități 85
PODUL PESTE WADI 91

Activități 96
PE BICICLETĂ DUPĂ LIBERTATE 105

Activități 112
ȘAPTE LUMÂNĂRI 127

Activități 132 2
DOAR PENTRU CĂ TE-AM IUBIT 137

Activități 143
SKATEISTAN: A LOCUI ŞI A FACE SKATEBOARD ÎN KABUL 149

Activități 153
O LUME DE VĂZUT
CUPRINS
LOTTE - CUM SĂ FIM MAI BUNI 163

Activități 167
CIBER SENIORI 179

Activități 182
O LUME DE VĂZUT
INTRODUCERE ÎN MATERIALELE
EDUCAŢIONALE
Argumentare şi scopuri
Scopul proiectului „O lume de văzut“ este de a creşte gradul de conştientizare a tinerilor cu privire
la provocările lumii de azi și problemele sociale actuale, precum și de a iniţia dezbateri, de a
dezvolta gândirea critică și de a formula întrebări și opinii referitoare la drepturile omului și alte
teme relevante.
Proiectul își propune, de asemenea, să promoveze o înţelegere a proceselor globale care
influenţează viața oamenilor în întreaga lume și să cultive simțul responsabilității, încurajând
astfel implicarea în mod activ la soluționarea problemelor curente, atât la nivel local, cât și la nivel
mondial.
Istoria proiectului
Proiectul „O lume de văzut“ este un program educaţional amplu, implementat din anul 2003 de
organizația ”People in Need” din Republica Cehă. În cadrul acestui proiect școlilor li se oferă filme
documentare și manuale metodice, utilizate în abordarea unor subiecte de actualitate ce țin de
lumea de astăzi și istoria modernă.
Filmele selectate sporesc gradul de conştientizare în rândul tinerilor, ridicând întrebări și

îndemnând elevii să caute răspunsuri, trasând paralele cu viața lor și încurajându-i să-şi formeze
propriile opinii.
Proiectul utilizează filme care reflectă lumea de astăzi, fără a ţine morală audienţei. Filmul este un
instrument prin care elevilor li se oferă experiența unei trăiri emoţionale și a comunicării cu ceilalţi,
făcând schimb de opinii și cultivând un grad mai înalt de înţelegere reciprocă.
Utilizarea ghidului educațional
Materialul de studiu este format dintr-un DVD cu 12 filme documentare (găsiți DVD-ul atașat de 4
coperta ghidului) și un manual metodologic pentru cadrele didactice. Manualul metodologic
conține următoarele materiale didactice pentru fiecare documentar: sinopsisurile filmelor, capitole
informaţionale, care sunt prezentate în formatul Î+R (întrebări + răspunsuri) şi trebuie să ofere
informaţia generală despre tema filmului, descrierea activităţilor specifice şi fișele de lucru pentru
activități. La început puteți găsi un set de sfaturi și recomandări referitoare la lucrul cu filmele
documentare la lecții și lista metodelor interactive care pot fi utilizate în procesul predării.
Aceste filme și activitățile conexe pun accent pe drepturile omului, prin următoarele teme
principale: drepturile copilului, relațiile în familie, conflictul și consolidarea încrederii în propriile forțe.
O LUME DE VĂZUT
INTRODUCERE ÎN MATERIALELE PROMOȚIONALE
Materialul este conceput ca un ghid pentru cadrele didactice și facilitează procesul de înțelegere și
analiză a fiecărui film.
Fiecare film și materiale didactice (în special activitățile) au fost testate în școli-pilot pentru a afla
dacă activitățile selectate sunt adecvate și contribuie la îndeplinirea obiectivelor proiectului. De
obicei, partea pilot a proiectului este organizată în 10 școli, iar după finalizarea acesteia,
materialele sunt multiplicate în cantitatea dorită și distribuite în școlile care sunt interesate de
utilizarea lor.
Manualul îi ajută pe profesori să-şi pregătească planul de lecție. El include secțiuni care sunt
împărțite în conformitate cu filmele. Fiecare secțiune urmează aceeași structură, dar activitățile
sunt alese astfel, încât să existe o anumită flexibilitate pentru profesori, pentru a decide ce
activități să includă într-o anumită lecție. Este important de menționat că fiecare activitate a fost
selectată în mod special pentru a trata o anumită temă/film sau subtemă și acestea sunt notate la
începutul descrierii activităţii.
De asemenea se conțin informații despre ceea ce ar trebui să se desfăşoare înaintea proiecției

filmului (de exemplu, o activitate „de încălzire“), dacă aceasta ar putea fi realizată separat, sau
dacă ar trebui să urmeze după o altă activitate. Mai mult decât atât, sunt oferite informaţii despre
durata activităților, recomandări cu privire la alegerea subiectelor potrivite pentru abordare,
informaţii cu privire la obiectivul sau scopul activităţii, o descriere minuţioasă şi o fișă de lucru
(dacă este cazul).
În plus, sunt incluse sursele după care a fost elaborat materialul de studiu, recomandându-se și
alte surse, în cazul în care elevii sau profesorii sunt interesați de cercetări suplimentare cu privire la
acest subiect.
Ultima parte a manualului conține o listă și o descriere a activităților generale de predare și

învățare, de exemplu: brainstormingul, lucrul în grup, hărțile minții (mind maps), etc. Acestea
sunt metode generale, care pot fi folosite în abordarea oricărui subiect. Iată de ce sunt prezentate
separat în manual. Este foarte important ca după vizionarea fiecărui film să urmeze o activitate sau
una din activităţile generale de predare sau învățare, deoarece elevii pot avea dificultăţi la anumite
subiecte tratate în filme. De asemenea este necesar să găsim o modalitate adecvată de a reda
gândurile și sentimentele, în ideea de a-i ajuta pe studenţi să obțină noi cunoștințe.
5
Caracteristicile filmelor proiectate în şcoli
Proiectul ”O lume de văzut” conține filme documentare selectate, în mare parte, din programul
festivalului internațional dedicat drepturilor omului - One World International Human Rights
Documentary Film Festival, organizat de ”People in Need” din 1999. În general, în cadrul
proiectului sunt selectate filme în concordanță cu materialul didactic parcurs.
Filmele trebuie să fie interesante şi să capteze atenţia elevilor. Documentarele sunt selectate astfel,
deoarece stimulează gândirea şi aduc în prim-plan întrebările principale de care sunt interesaţi elevii.
O LUME DE VĂZUT
INTRODUCERE ÎN MATERIALELE PROMOȚIONALE
Conform evaluărilor și comentariilor, profesorii și elevii au ajuns la concluzia că filmele

documentare proiectate în clasă dezvoltă spiritul civic, prin promovarea dialogului și introducerea
unei dimensiuni globale în temele curriculare. Ulterior, proiectul ”O lume de văzut” a încercat
să promoveze utilizarea filmelor documentare ca material de studiu şi în alte țări, colaborând cu
organizații partenere în fiecare țară și ajutându-le să dezvolte și să adapteze proiectul la specificul
lor cultural.
Autor:
Kateřina Majdiaková, People in Need, Republica Cehă
6
O LUME DE VĂZUT
CUM SE LUCREAZĂ CU FILMELE ÎN CLASĂ:

RECOMANDĂRI PENTRU PROFESORI
Profesorul trebuie să vizioneze filmul înainte de proiecția acestuia în sala de clasă. Este important
ca filmul să fie vizionat în prealabil pentru o mai bună pregătire a activităţilor de după proiecție,
de asemenea pentru a face niște cercetări individuale asupra subiectului, dacă este cazul, şi pentru
a decide ce secvențe pot fi alese și proiectate în limitele timpul disponibil la lecții. Documentare
pot varia în funcție de tema abordată, amploarea şi profunzimea cu care este tratată tema în film.
Filmul trebuie să corespundă abilităţilor şi nivelului de dezvoltare al elevilor. Uneori filmul poate fi
lung sau poate aborda un gen mai dificil.
Timp pentru pregătirea dezbaterilor. Din experienţă putem afirma că este mai bine ca dezbaterile,
în special, cele pe teme controversate, să înceapă cu o informare mai amplă despre context.
În această ordine de idei, e necesar ca profesorul să fie bine pregătit pentru a oferi răspunsuri
competente la întrebările și opiniile exprimate de elevi.
Pregătirea proiecției. Înainte de proiecție se recomandă pregătirea echipamentului tehnic,

verificarea lui, amenajarea sălii, utilizarea perdelelor pentru a reduce lumina solară din încăpere. În
procesul pregătirii, studiați şi discutaţi despre cunoştinţele și experienţele elevilor legate de
subiect, precum şi metodele interactive ce pun în valoare punctele forte ale temei.
Scopul vizionării. Pe lângă noile informații și cunoştinţe obținute după vizionarea filmului, un
alt obiectiv important îl constituie înţelegerea mai profundă a temei, pe dimensiunea sa globală
și, într-un final, schimbările pozitive de atitudine faţă de subiect. Filmul documentar oferă, mai
degrabă, diferite unghiuri de vedere asupra unei probleme dificile decât soluții de-a gata. Este
important ca elevii să fie implicaţi în discuţiile interactive şi, sub îndrumarea profesorului, să decidă
ce vor să realizeze în clasă. Iar profesorul trebuie să se facă înţeles şi să precizeze clar ce aşteaptări
are de la elevi. Chiar şi obiectivele mici au importanţă.
De asemenea, se recomandă a recurge mai des la metoda empatiei, cu alte cuvinte, a-i ajuta pe
elevi să se pună în pielea personajului cu scopul de a-l înţelege mai bine, a le spori capacitatea de a
identifica și de a înţelege situaţiile, sentimentele și motivele altor persoane.
Folosirea unei părţi a filmului. Din cauza constrângerilor de timp și de structură a claselor, se poate
7 prezenta doar un fragment al filmului, astfel încât să se discute despre un anumit aspect al temei
pe care filmul îl poate releva. Tema poate fi complicată, de aceea este important să ne rezervăm
suficient timp pentru discuţia şi activitatea de după vizionare, asigurând elevilor timp pentru
reflecţii, întrebări şi răspunsuri înainte de a părăsi clasa. În cazul în care se vizionează doar o parte
a filmului, atunci întregul film poate fi prezentat suplimentar în cadrul unui club cinematografic.
Reflecţia asupra materialului studiat. O parte importantă a vizionării filmelor este reflecţia. Deseori
filmele documentare scot în prim-plan fapte, emoţii şi o realitate dură. Toate acestea au un impact
puternic asupra elevilor. Procesul de reflecție trebuie inițiat imediat după film, (expunerea
imediată a primelor impresii despre film), ceea ce le permite elevilor să-şi exprime gândurile și
O LUME DE VĂZUT
CUM SE LUCREAZĂ CU FILMELE ÎN CLASĂ
sentimentele spontane generate de film, să-şi gestioneze emoţiile şi să descarce posibila tensiune
emoţională survenită în clasă. Există diferite moduri de a organiza o repriză de reflecții asupra
filmului și este important ca profesorul să înţeleagă ce fel de clasă se află în faţa lui. De asemenea
este necesar un alt schimb de reflecţii (de concluzii) după finalizarea unei activităţi sau la sfârşitul
lecţiei. Rețineți că unele metode interactive, cum ar fi harta minții sau activităţile în sine ar putea
servi ca material de analiză și reflecție. Profesorii îşi pot folosi creativitatea pentru a decide cum să
organizeze o sesiune de reflecție asupra conținutului filmului.
Reacţiile elevilor. Deseori, după vizionare, unii elevi pot manifesta alte reacții decât cele așteptate
de noi sau colegii lor. Ei vin cu experienţe şi viziuni diferite în ceea ce priveşte tema filmului. De
aceea este important să realizăm că studenţii vor reacţiona într-un mod personal, fapt care poate
furniza un material interesant pentru activităţile din clasă. Fiind conştienţi de diversitatea reacţiilor
care ar putea apărea, profesorii trebuie să dea dovadă de un grad mai înalt de receptivitate în
clasă.
Prezenţa unui expert. La abordarea unor teme mai complicate, ar fi bine să fie invitat un expert în
domeniu. Cea mai bună idee este de a invita persoane cu o experienţă bogată în domeniul vizat
(asistenţi sociali, regizorii sau eroii unor filme documentare, elevi din alte şcoli care s-au remarcat
la niște dezbateri pe teme similare, sau lucrători ai ONG-urilor). În cazul în care este necesară o
finanțare, se solicită un posibil ajutor din partea şcolii, a sponsorilor sau a părinţilor. Este foarte
important să ne întâlnim cu experţii şi să discutăm planul lecţiei în prealabil, înainte de a-i invita în
clasă.
Lucrul cu harta. Acțiunea din fiecare film are loc într-o ţară anume. De aceea, harta ne ajută să
arătăm elevilor unde este localizată acea ţară.
Clubul de proiecție a filmelor. Filmele pot fi utilizate nu doar pentru lucrul în clasă, dar și pentru
deschiderea unor cluburi de cinema în şcoli, ca o activitate extraşcolară. În zilele libere se pot
organiza proiecții tematice, cooperând și cu alte şcoli din comunitate. În aceste cluburi elevii pot
modera discuţii după proiecțiile de film.
Să vedem împreună ce este posibil, şi nu ce este imposibil.
Vizionarea și discutarea filmelor documentare

8
Proiecția unui film documentar este un mijloc relativ simplu, dar totuşi eficient pentru a familiariza
publicul cu o gamă largă de teme de interes mondial şi local. Filmul, un mijloc audiovizual modern,
are capacitatea nu doar să prezinte informaţia într-o manieră atractivă, ci să relateze istoriile unice
ale unor oameni reali, ale căror vieți sunt vizate în mod direct sau indirect. Filmele documentare
pot servi drept motivaţie pentru soluţionarea pozitivă a anumitor probleme.
Există varianta proiecției unice a filmelor, dar vă puteţi gândi și la o serie de proiecții, pe modelul
unui serial. În acest caz conceptul trebuie pregătit în prealabil.
O LUME DE VĂZUT
Vizionări la şcoală urmate de discuţii.
După fiecare vizionare se recomandă organizarea de discuţii libere sau ghidate, deoarece acestea
vor facilita analiza temei filmului, pentru a clarifica orice ambiguități și pentru a completa impresia
despre film cu alte informații interesante. Discuţiile de după film sunt adesea mai benefice decât
vizionarea documentarului în sine. Este posibil să invitați un oaspete la dezbateri - un expert sau
cineva care are experienţă în domeniu.
Cum?
1. Formaţi o echipă organizatorică și repartizați fiecărui membru responsabilităţi și competențe.

Astfel se economiseşte timp şi se evită neînţelegerile.
2. Stabiliţi o comunicare directă cu profesorii și conducerea școlii. Organizaţi o întâlnire cu ei,

pregătiţi-vă şi prezentaţi-le planul Dumneavoastră.
3. Alegeți locația: când şi unde poate fi proiectat filmul și care sunt cerințele tehnice (proiector,
DVD player, jaluzele opace, etc.), iar în cazul în care nu sunt potrivite, puteţi împrumuta
echipamentul necesar.
4. Analizaţi termenul şi subiectul proiecției şi decideţi ce film va fi vizionat.
5. Decideţi cine va fi persoana invitată la dezbateri şi contactaţi-o. În cazul în care nu ştiţi pe cine să
invitaţi, vă rugăm să contactaţi organizaţia sau instituţia avizată.
6. Obţineţi filmul (îl puteţi găsi la People in Need Moldova sau OWH Studio, www.owh.md).
7. Gândiţi-vă la o promovare eficientă - dacă spectatorii nu vor afla despre proiecție, este clar că
ei nu vor veni. Nu disperaţi dacă inițial vor fi puțini spectatori. Nu este ceva ieşit din comun.
Filmele documentare nu sunt popularele producții hollywoodiene, fapt ce trebuie conștientizat
în primul rând de Dumneavoastră şi apoi de spectatorii Dumneavoastră.
8. Pregătiţi-vă pentru dezbateri: gândiţi-vă la ce trebuie să vă concentrați atenţia, ce trebuie

subliniat, căutaţi informaţii concrete la temă şi pregătiţi întrebări suficiente pentru invitat. Mai
9 multe recomandări la paginile 52-54.
9. Faceţi un test al proiecției, verificaţi absolut totul, faceţi o probă tehnică.
10. Organizaţi o vizionare cu discuţii.
11. Împreună cu membrii echipei evaluaţi rezultatele muncii depuse, ce ar trebui de îmbunătăţit
și cum ar trebui să arate data viitoare. De asemenea, aţi putea afla părerile audienței folosind
chestionare.
O LUME DE VĂZUT
Discuţiile de după vizionarea unui film documentar.
Proiecțiile vor fi completate de o discuţie în grup care urmează după vizionare. Scopul discuţiei
este de a aborda subiectul din mai multe perspective şi de a crea o opinie bine argumentată pe
marginea acestuia.
De asemenea, în cadrul discuţiilor este posibil să invitați un oaspete care ştie mai multe despre
subiect şi poate răspunde la întrebările spectatorilor.
Discuţiile tematice sunt un procedeu care învaţă oamenii să gândească critic, dar creează și un
spaţiu interactiv interesant, care permite audienţei să-şi împărtăşească emoţiile generate de film,
să facă schimb de opinii şi să-și lărgească orizonturile.
În cadrul discuţiilor, cu excepţia dezbaterilor, nu căutaţi soluţii concrete pentru o anumită

problemă.
Este vorba despre o conversaţie şi un schimb de opinii.
Cum?
Dacă pregătiţi o vizionare publică, care va fi urmată de o discuţie tematică, trebuie să vă începeţi
pregătirea cu mult înainte de vizionarea propriu-zisă a filmului.
1. În primul rând, vizionaţi filmul împreună cu alţi membri ai echipei, pentru a afla tema principală,
modul în care este abordată şi ce opinii referitoare la acest subiect se regăsesc în filmul
documentar.
2. Decideţi ce secvenţă din documentar (problemele punctate în acest film, temele de bază etc.)
este potrivită pentru discuţie. Alegeţi o temă şi axaţi-vă pe ea.
3. Găsiţi cele mai recente informaţii la temă şi pregătiţi un scenariu al discuţiei.
4. Analizați dacă ar fi interesant să invitaţi un oaspete la discuție. În caz afirmativ, selectaţi mai
multe persoane potrivite pentru a discuta o astfel de problemă si trimiteţi-le invitaţii pe rând.
Întotdeauna este mai bine să aveţi pregătite mai multe persoane, astfel încât, dacă un invitat nu
poate veni, să nu reîncepeţi procedura de căutare a unui oaspete. 10
5. Familiarizaţi invitatul cu structura dezbaterii: care va fi tema principală, scopul, itinerariul și
regulile discuţiei.
O LUME DE VĂZUT
Cum să fii un bun moderator?
Un moderator bun organizează o discuţie bine structurată. Fără moderator se desfășoară doar
discuţiile libere, însă acestea sunt mai potrivite pentru un cerc restrâns de prieteni (sau pentru
membrii unui club de film).
Candidatul potrivit pentru rolul de moderator ar trebui să fie o persoană dinamică, hotărâtă și
receptivă în același timp. Lucraţi împreună la stabilirea scenariului pentru desfășurarea discuţiei.
Scenariul vă ajută să moderați dezbaterea, să formulați din start niște întrebări şi să menţineți un
fir roșu al discuției.
Scopul discuţiei nu este de a asculta monologul invitatului, ci de a face un schimb de păreri între
audienţă şi invitat.
Moderatorul trebuie să aibă grijă ca discuţia să fie interactivă. Discuţia este, de fapt, un fel de
interviu: fiecare întrebare trebuie să fie urmată de un răspuns.
• Decideți care este tema principală. Dacă pierdeți controlul în timpul dezbaterilor, puteţi oricând
reveni la tema principală. Informaţi-vă cât mai bine referitor la tema discuţiei şi invitatul ei.
• Pregătiţi scenariul. O metodă eficientă ar fi să scrieţi un articol (pe care îl puteţi publica ulterior
în ziarul şcolii) în care să treceți în revistă problemele principale.
• Este important să-i cunoașteți pe cei prezenți în clasă: vârsta elevilor, numărul lor aproximativ,
interesul manifestat pentru tema abordată etc.
• Creaţi reguli succinte pentru derularea discuţiei şi scrieţi-le pe tablă (de exemplu, timpul stabilit
pentru dezbatere, tema dezbaterii, durata intervenţiilor, prezentarea participantului la dezbateri,
etc.). Înainte de a începe discuţia, citiţi regulile în fața audienţei.
Cum să fii un bun participant la dezbateri?
Trebuie să fiți capabil să discutați, să găsiți argumentele potrivite, să prezentați argumentele în

public sau doar să formulați întrebări perspicace - acestea sunt abilităţi care pot fi învăţate şi
îmbunătăţite. Un bun participant la dezbateri trebuie să respecte opiniile altor participanţi, precum
11 şi regulile dezbaterii.
Sfaturi pentru moderator
• Moderatorul conduce dezbaterile, urmăreşte derularea ei și introduce pe parcurs noi aspecte ale
temei conform scenariului.
• Moderatorul cronometrează timpul. Discuţia este limitată în timp, de aceea, ea trebuie

O LUME DE VĂZUT
planificată minuțios, iar timpul prevăzut trebuie respectat.
• Moderatorul urmărește discuția și oferă cuvântul pe rând, atât participanților, cât şi invitaţilor.
• În cazul în care moderatorul are un microfon, acesta nu ar trebui cedat în mâna participanților
la dezbateri. Este mai bine ca moderatorul sa ţină microfonul pentru participanţi, în timp ce ei
vorbesc. Astfel moderatorul nu va pierde controlul asupra desfășurării discuţiei.
• Dacă sunt puțini participanţi, fiecare trebuie să aibă oportunitatea de a vorbi.
• O reacţie firească a audientei sunt aplauzele. Ele nu trebuie omise nici de la dezbateri. Aplauzele
pot fi iniţiate chiar de moderator, de exemplu: stimaţi participanți și oaspeți, vă mulţumesc
pentru prezenţă... (aplauze).
• Moderatorul urmăreşte direcția dezbaterilor şi, în cazul în care discuţia ia o întorsătură greşită,
va adresa o întrebare pregătită în prealabil, prin care va redirecţiona discuţia.
• Moderatorul încearcă să menţină atenţia participanților, adresându-le anumite întrebări.
• Moderatorul trebuie să fie politicos, dar și sigur pe sine.
• Moderatorul trebuie în permanenţă să monitorizeze participanții. Când două persoane din sală
discută între ele, se poate interesa despre ce vorbesc, implicându-i și pe ceilalți în acea discuție.
Un truc bun este de a lansa o dezbatere în spatele sălii, unde participanţii, în mod normal, nu
sunt atât de concentraţi (de exemplu, adresarea unei întrebări concrete unui participant din
ultimele rânduri).
• Moderatorul poate accelera discuţia. Dacă cineva are un mesaj foarte lung, ar trebui să fie
întrerupt politicos (de preferinţă cu referire la regulile citite înaintea demarării discuţiilor).
• Foarte importante sunt rezumarea şi evaluarea discuției. Nu este important să intraţi în detalii;
este vorba de o concluzie generală care încheie discuţia.
• Dacă sunt două păreri total diferite, atunci moderatorul încearcă să împartă participanții în două
grupuri şi să le permită să-şi expună părerile.
12
Sfaturi pentru participanţii la dezbateri
• Moderatorul conduce discuţia. Urmăriţi moderatorul şi instrucţiunile.
• Gândiţi-vă la întrebare / mesaj în prealabil. Dacă vă ajută, scrieţi pe o foaie ceea ce doriţi să
spuneţi şi nu uitaţi ce anume aţi dorit să comunicați.
O LUME DE VĂZUT
• Dacă intenționaţi să atrageţi atenţia, ridicaţi-vă. Astfel, puteţi arăta mai bine în faţa
participanților, puteţi gesticula, etc.
• Staţi drept şi vorbiţi cu o voce clară şi încrezătoare.
• Uitaţi-vă la invitat sau la public (niciodată în pământ).
• În timp ce vorbiţi, gesticulaţi cu mâinile. Gesturile vă pot ajuta să vă exprimaţi ideile şi vă

completează imaginea. Dar nu trebuie să exageraţi.
• Fiţi succint şi la obiect. Este mai bine să puneţi întrebările pe rând, decât să le puneţi pe toate
odată, sau să aveţi un monolog lung. Intervenția Dvs. nu trebuie să depăşească 1 minut.
• Reacționați la mesajul curent, nu reveniţi la o problemă dezbătută demult, dacă nu este cazul.
• Exprimați-vă mesajul astfel încât sa fie înţeles, iar întrebările trebuie formulate așa, încât să nu
presupună un răspuns de tip da sau nu.
• Diversitatea mesajelor în cadrul discuţiilor este salutată. În cazul în care discuţia a devenit
plictisitoare, încercaţi să schimbaţi tema discuţiei şi să o redirecţionaţi.
13
O LUME DE VĂZUT
ÎNDRUMĂRI GENERALE PENTRU

EDUCAŢIA INTERACTIVĂ
Recomandări pentru profesori:
1. Nu trebuie impusă elevilor ideea unei singure și unice soluţii.
2. Stimulați elevii să-şi dezvolte propriile opinii și idei.
3. Oferiți comentarii pozitive cu privire la comportamentele/ideile care se referă la obiectivul

principal.
4. Creaţi un sentiment de responsabilitate comună pentru un proiect de grup.
5. Asigurați participarea tuturor și posibilitatea fiecăruia de a se exprima.
6. Când faceți observaţii, analizând rezultatele, folosiţi un limbaj neutru (de exemplu, în loc de ”nu
ești capabil să înţelegi ce ți s-a cerut”, folosiți ”în acest exerciţiu ai deviat de la sarcina propusă”)
7. Începeţi discuţia cu teme care sunt bine cunoscute și familiare tuturor, astfel încât fiecare
persoană să aibă ceva de spus.
8. Prezentaţi subiecte actuale și interesante, folosiţi exemple din experiențe sau situații cunoscute.
9. Operați cu sarcini scurte, clare și concrete.
10. Asiguraţi-vă că elevii au înțeles ce trebuie să facă la fiecare etapă a sarcinii.
11. Nu fugiţi de conflicte, ci insistați să aduceți claritate pe marginea subiectelor controversate.
12. Acordaţi timp suficient pentru analiza sarcinilor finalizate.
13. Creaţi condiţii pentru formularea de noi atitudini și opinii.

14
14. Stabiliţi regulile discuţiei: Este bine să scrieţi aceste reguli împreună cu elevii și să le afişaţi la
loc vizibil în clasă.
a) Fiecare persoană are şansa de a se exprima. Când cineva vorbeşte, ceilalţi ascultă. Nu
întrerupeţi vorbitorii.
b) Ascultaţi opiniile celorlalţi chiar dacă nu sunteţi de acord. Nu vă certați.
c) Vorbiţi la subiect și nu deviați discuţia. Vorbiţi clar, evitând relatările și exemplele prea lungi.
O LUME DE VĂZUT
d) Fiţi pregătiţi să vă schimbaţi opinia și să explicaţi această schimbare.
e) Nu încercaţi să-i convingeţi pe ceilalţi, ci mai bine încercaţi să vă exprimaţi opinia.
15. Fiţi atenţi la ceea ce se întâmplă în clasă și în jur.
16. Nu judecaţi, nu sunteţi nici critic, nici părinte. Contribuiți la punctarea diverselor opinii și la
înţelegerea complexităţii temei sau chiar a dificultăţii găsirii soluţiilor.
17. Fiţi pregătit să spuneţi că nu cunoașteți ceva. Fiţi un partener, nu un expert.
18. Apreciaţi elevii, lăudându-le tot timpul realizările.
19. Nu uitaţi că utilizarea filmelor documentare în clasă permite aplicarea principiului privind
împărţirea lecţiei în trei părți:
a) Faza 1 - evocarea: regăsirea experienţelor și cunoştinţelor acumulate anterior; activitatea

este la discreţia elevilor, în această fază ar trebui să li se provoace interesul faţă de subiect; în
unele momente sunt potrivite jocurile.
b) Faza 2 - înţelegerea: analiza informaţiei în sine, aflarea unor lucruri noi, conectarea la un
volum mai mare de date - toate acestea sunt posibile, utilizând filmul și conţinutul acestuia.
Dacă este necesar, înainte de proiecţia filmului se poate desfășura o introducere în informaţia
de bază.
c) Faza 3 - reflecția: elevii trec în revistă noile cunoştinţe obținute, materialul studiat,
schimbarea de atitudini și competențe; este o fază de integrare, însă de multe ori este omisă
din lipsă de timp, iar profesorul o susține fără participarea activă a elevilor; și aici în calitate
de activităţi se pot utiliza jocurile.
METODE INTERACTIVE
15 Brainstorming
Brainstormingul (furtună în creier sau asalt de idei) este o metodă de stimulare a creativităţii, ce
constă în enunţarea spontană a cât mai multe idei într-o atmosferă lipsită de critică.
Această metodă contribuie la găsirea soluţiilor pentru diverse probleme și poate defini mai mulți
termeni. Avantajul ei este că poate atrage chiar și elevii mai puţin activi. Brainstormingul atenuează
timiditatea elevilor și le consolidează încrederea în sine. Elevii descoperă nivelul lor de cunoștințe,
fără prelegerea ținută în mod obişnuit de profesor. Astfel, materia parcursă împreună are mai mari
O LUME DE VĂZUT
șanse să fie reținută.
Metode și reguli:
a) Indicaţi clar problema care se discută sau alegeţi un termen care urmează a fi discutat.
b) Elevii își expun viziunile proprii asupra subiectului, notând imediat toate ideile pe tablă sau pe
flipchart.
c) Nu judecăm și nu criticăm idei, susţinem gândirea independentă și spontană, nu catalogăm și nu

clasificăm ideile elevilor.
d) Elevii evită să comenteze ideile altora, ridiculizând sau minimalizând ideile colegilor.
e) Dacă ideile continuă să vină, continuăm să le scriem.
f) Dacă clasa este mare, în prima fază începem cu activitatea în grupuri pe o anumită temă. Ideile
sunt apoi prezentate de reprezentantul grupului, iar ceilalţi pot face comentarii.
g) Clasificăm materialele și ideile obținute de la elevi, putem căuta o soluţie optimă, evaluăm și
rezumăm problema.
Harta minții
Prin această metodă, elevii pot să-şi formuleze și să-şi organizeze ideile, să analizeze un anumit
termen sau concept, să-şi cristalizeze rapid opiniile și atitudinile. Ilustrarea clară a termenilor
conectați între ei demonstrează gradul de dificultate a problemei, dimensiunea sa. Pe lângă
aceasta, harta minții oferă o motivaţie pentru alte activităţi și pentru obţinerea de noi informaţii la
o temă dată. În final, vor exista întrebări la care clasa nu are răspunsuri. Aceasta poate constitui o
platformă de discuţie pe un anumit subiect. Metoda poate fi combinată cu activitatea în grup.
Metode și reguli:
16
a) De exemplu, desenăm pe tablă - partea centrală a hărţii - termenul care va fi discutat (de ex.
conflictele).
b) La aceasta atașăm noi termeni, idei sau întrebări, așa cum le numesc elevii (de ex., Ce tipuri de
conflicte cunoaștem? Care sunt modalităţile de rezolvare a lor? Care sunt cauzele unui conflict?).
c) Apoi dezvoltăm întrebările ataşate, în funcţie de ideile elevilor și le adăugăm la harta care
se formează în faţa noastră (de ex. la întrebarea ”Ce tipuri de conflicte cunoașteți?” atașăm:
religioase, etnice, relaţionale, de generație, etc.).
O LUME DE VĂZUT
d) Metoda de creare a hărții se repetă prin dezvoltarea anumitor termeni.
e) La un moment dat, putem întrerupe crearea hărţii, rugând elevii să dezvolte numai o anumită
parte a acesteia, cea pe care vrem să ne concentrăm la lecția respectivă. Putem evidenţia cu o
culoare această parte a hărţii.
f) Fiecare idee este luată în considerare. Notăm tot ce cunosc elevii și ideile care le vin.
g) Trebuie să uităm de categoriile de evaluare ”greșit” și ”corect”.
h) După o anumită perioadă, îndemnăm elevii să ajungă la o concluzie și să fie de acord cu ea (în
cazul în care lucrăm în grupuri, ajungem la această etapă doar după ce fiecare grup își prezintă
rezultatele activității). În acest fel obţinem o imagine clară despre ceea ce ştie și gândește clasa
referitor la subiect. În acest moment putem încheia lucrul cu harta minții.
i) De asemenea, se poate cere elevilor să-și creeze propriile reguli de activitate, în locul prezentării
acestora de către profesor.
Ce poate urma:
1. Specificarea sau clasificarea informaţiilor dobândite - putem folosi markere colorate, evidenţiind
anumite tipuri de informaţii (de ex. fapte vs. informaţii subiective).
2. Lectura - putem prezenta fapte esenţiale.
3. Discuţia - putem alege o temă controversată.
4. Proiectul - împreună cu elevii, alegem partea hărţii minții cu cele mai multe întrebări fără
răspuns și cele mai puţine fapte disponibile, astfel ca ei să poată găsi informaţiile lipsă în sursele
disponibile și să pregătească o prezentare pentru ceilalţi.
Scrierea liberă
Putem utiliza această metodă atunci când lansăm o nouă temă. Esența ei constă în exprimarea
17
liberă a gândurilor în scris. Este interesant de urmărit cum, atunci când un elev înţelege un anumit
termen sau un subiect, el vine să-l completeze cu noi aspecte sau nuanțe. Această activitate
dezvoltă abilităţile de exprimare și permite înţelegerea conexiunilor sau a complexităţii unui
termen descris.
Metode și reguli:
a) Apelând la brainstorming, scriem pe tablă 10 termeni sugeraţi de elevi în legătură cu o temă

O LUME DE VĂZUT
dată (de ex. pentru tema ”rasismul”, se poate menționa: prejudecată, conflict, manipulare,
comunicare, discriminare, egoism, teamă, genocid, etc.)
b) Apoi fiecare elev pune un semn în dreptul termenului care îl interesează cel mai mult; după
aceea ne concentrăm pe termenul care adună cele mai multe puncte.
c) Înainte de a începe scrierea, reamintim elevilor că nu trebuie să se preocupe de corectitudinea

gramaticală în timpul acestui exerciţiu, deoarece această preocupare poate afecta fluxul de idei
pe care îl urmărim.
d) Anunţăm o condiţie importantă care trebuie respectată necondiţionat: răspunsul la fiecare

întrebare trebuie formulat într-un timp limitat, în care elevii nu trebuie să se oprească din
scrierea gândurilor pe care le au.
e) Elevii trebuie să se țină de subiect, dar în nici un caz să întrerupă scrisul (ei pot chiar să scrie: Nu
ştiu, nu am nici o idee, mă doare mâna, mi-am pierdut ideile). Experienţa ne arată că noile idei și
gânduri revin după o vreme.
f) Limita de timp va fi stabilită astfel, încât să corespundă cu abilităţile și limitele elevilor, de obicei
- 2-6 minute pentru fiecare întrebare.
g) După stabilirea regulilor, urmează runda de întrebări. Elevii pot răspunde separat și au o pauză
foarte scurtă între răspunsuri (30 de secunde). În cazul ideal sunt 6 întrebări, dar în practică este
suficient să se utilizeze următoarele trei: Ce este acesta? În mintea ta, cu ce asociezi termenul/
subiectul? Scrie părţile pozitive și negative ale termenului, sau ce lucru bun sau rău evocă
termenul/subiectul în mintea ta?
h) Rugăm elevii să-și prezinte pe rând ideile/munca; trebuie să respectăm caracterul voluntar al
activităţii și nu obligăm pe nimeni să participe. De asemenea, cu acordul elevilor putem afișa în
clasă foile cu rezultatele activității, astfel ca toţi elevii să poată citi răspunsurile celorlalți în timpul
liber.
i) Reflecţia este dedicată impresiilor și observațiilor: Care a fost cea mai dificilă întrebare? Ce aţi
simţit când aţi răspuns la ea? Aţi reuşit să descoperiţi un punct de vedere care v-a surprins?
18
Joc de rol
Această metodă le cere elevilor să gândească și să acţioneze, asumându-și anumite roluri specifice,
legate de un anumite subiect. Uneori, elevul se identifică mai greu cu un anumit rol; această
metodă poate fi utilizată la copii cu vârste mai mici sau la elevi mai ”maturi”, care sunt obişnuiţi
cu metoda respectivă și nu au nevoie de prea multă prezentare. Această tehnică ajută elevii să-şi
dezvolte empatia, le permite să-şi imagineze cum se simt alţii într-o anumită situaţie, îi învaţă să
înţeleagă motivele și cauzele comportamentului altor persoane, pe care e posibil să-l fi criticat
anterior. Mai mult, intrarea în roluri dezvoltă imaginaţia și capacitatea de a crea opinii, atitudini și
O LUME DE VĂZUT
valori, îi învaţă pe elevi să se gândească la diverse variante de soluţii.

Metode și reguli:
a) Începem cu roluri mai simple, care necesită puține cunoştinţe.
b) Nu vă descurajați dacă jocul de rol nu satisface aşteptările voastre; este nevoie de o anumită
experienţă.
c) Încercăm să implicăm toţi elevii, iar jocul de rol poate fi combinat cu activitatea în grup.
d) Acordaţi elevilor timp suficient pentru a discuta și a exersa rolurile, asigurându-vă că dispun de
informaţii suficiente pentru o ilustrare corectă a rolului.
e) Ar trebui propuse numai roluri și scenarii realiste, astfel ca elevii să se poată identifica cu rolurile
atribuite.
f) Uneori este util să schimbaţi rolurile între elevi, astfel ca ei să poată cunoaște și celălalt punct de
vedere - în acest fel vor fi înlăturate stereotipurile inadecvate, iar factorul de empatie va fi mai
semnificativ.
g) Toate activităţile ar trebui să aibă loc într-o atmosferă relaxată, de încredere, fără comentarii
critice, astfel ca elevii să nu se simtă jenați sau stânjeniți.
h) Este bine ca elevii să ajungă la concluzia că există mai multe moduri de a juca un rol. La sfârșit, ar
trebui să aibă loc aşa-numita ”ieșire din rol” - le spunem elevilor că activitatea s-a încheiat și că
au jucat doar niște roluri.
i) Activitatea ar trebui să se încheie cu o discuţie ghidată despre ceea ce s-a constatat și un

rezumat final - analiza experienţelor și formularea concluziilor pentru viitor.
j) Această metodă necesită o anumită experienţă - un profesor bine intenţionat, însă

neexperimentat, ar putea scăpa situația de sub control.
Modelarea unei situații specifice

19
Această metodă permite o înţelegere mai bună a situaţiilor specifice extrase din viaţa cotidiană;
elevii pot aplica anumite reguli situaţiilor despre care află din mass-media, cărţi și reviste, sau
pe care le-au trăit ei înșiși și nu le-au putut aprecia la momentul respectiv. Modelând o anumită
situaţie, ei pot acorda atenţie propriilor lor idei și acţiuni, pot trage noi concluzii, își pot forma
opinii și atitudini, care în viaţa reală nu au putut fi punctate sau au fost alese greşit și fără efectele
așteptate. Această metodă scoate în evidenţă interesul pentru găsirea celei mai bune soluţii,
stimulează gândirea profundă și decizia independentă.
O LUME DE VĂZUT
Metode și reguli:
a) Pregătim în prealabil o relatare-model și o prezentăm elevilor - prin fișa de lucru sau anunţul
profesorului.
b) Verificăm nivelul de înţelegere a textului prezentat, prin întrebări suplimentare puse elevilor (de
ex. Care sunt datele cele mai importante pe care le oferă filmul? De ce personajele au acționat
așa și care au fost motivele lor? Care sunt personajele principale? Ce s-a întâmplat, de fapt, cu
ele?) - Această verificare este necesară înainte de a lansa o situaţie-model, deoarece clarifică
posibilele neînţelegeri sau înţelegeri eronate ale situației.
c) Începem cu apărarea sau contestarea diverselor puncte de vedere privind istoria din film - în
acest timp, trebuie să definim o problemă clară și inteligibilă - acest proces are loc printr-o
discuţie ghidată, iar elevii răspund la întrebări (de ex.: Care sunt argumentele pro sau contra la
o anumită soluţie? Care au fost cele mai convingătoare argumente? Ce impact va avea asupra
celor implicați soluţia propusă de voi? Există alternative?)
d) Ne asigurăm că există o atmosferă de încredere și siguranţă - nu se ridiculizează opinii, toate

ideile sunt binevenite, fiecare elev are posibilitatea să se exprime, chiar dacă soluţia sa este
controversată sau puţin acceptată.
e) Împreună cântărim toate opțiunile înainte de a accepta o soluţie.
f) Apoi, toți elevii trebuie să coopereze pentru aplicarea soluţiei convenite. Nu este o problemă
dacă există mai multe soluții.
g) Informăm elevii despre normele standard de care trebuie să se țină cont într-o situaţie reală.
Acestea pot fi discutate din nou, iar orice aspecte neclare pot fi clarificate și comparate cu
sugestiile elevilor.
h) Și aici este important să se înţeleagă că este nevoie de o anumită experienţă pentru a evita
impactul negativ al activităţii.
Activitatea în grup
20
Activitatea în grup are multe beneficii: Elevii învață regulile cooperării, află cine preia rolul de
conducere în grup și care este rolul fiecăruia, își dezvoltă abilităţile de comunicare. Împreună
ei învaţă să colaboreze atunci, când au opinii diferite, află când este mai bine să accepte un
compromis și când, dimpotrivă, este important să-și menţină opinia și poziţia. Elevii descoperă
principiile unui conflict, învaţă cum să îl gestioneze și cum să găsească soluţii. Și această metodă
permite implicarea elevilor care sunt mai puţin activi.
O LUME DE VĂZUT
Metode și reguli:
a) Împărţim elevii în grupuri - fie aleatoriu (de ex. prin vot), fie după o regulă anume (băieți/fete,
elevi cu rezultate excelente, medii și slabe la învăţătură în acelaşi grup, etc.).
b) Numărul membrilor din grup poate fi diferit, ideal este să fie 5 elevi (un număr impar poate
asigura majoritatea unei opinii atunci când se votează). Dacă în grup sunt mai mult de 5 elevi, e
posibil ca nu toţi să fie auziți, activitatea să fie mai lentă și mai ineficientă.
c) Dacă există probleme la începutul activităţii în grup, oferim asistenţă pentru a clarifica și a
explica situaţia, apoi lăsăm elevii să lucreze independent.
d) Stabilim clar sarcina, ne asigurăm că fiecare înţelege ce are de făcut și posedă destule informaţii
pentru activitate.
e) Stabilim limita de timp, care trebuie să fie suficient de lungă pentru o activitate de calitate.
f) Evaluăm grupul în ansamblu.
g) Suntem pregătiți pentru o activitate sporită în clasă, în timp ce elevii lucrează.
h) Mergem prin clasă și ajutăm elevii, dacă este nevoie. Nu preluăm conducerea, ci mai mult
ascultăm.
i) Membrii grupului se aşează astfel, încât să se poată auzi bine, numai așa poate fi implicat fiecare
elev din grup.
j) Fiecare membru al grupului trebuie ascultat, restul grupului învață să facă compromisuri și să
coopereze.
k) Este important ca elevii să aibă dorinţa de a asculta, de a-i susţine pe ceilalţi și de a rezolva
conflictele ce pot apărea.
l) Pe parcursul unor activităţi putem crește treptat mărimea grupurilor.
21
Metoda inserției
Această activitate permite o înţelegere mai bună a textului, precum și explicarea termenilor sau
fragmentelor de text care prezintă neclarităţi sau dificultăţi. Utilizarea ei evită metoda clasică în
care profesorul sau elevul trebuie să iasă în fața clasei pentru a prezenta tema.
O LUME DE VĂZUT
Metode și reguli:
a) Fiecare elev lucrează cu propria sa copie a textului, pregătită în prealabil de către profesor.
b) Explicăm elevilor semnele/simbolurile pe care le vor utiliza în timpul lucrului cu textul - semnul
plus (+) = înțelegere/acord, semnul minus (-) = dezacord, semnul întrebării (?) = neînțelegere/
neclaritate/nevoie de mai multe informaţii, semnul exclamării (!) = ideea principală/esența
mesajului.
c) Fiecare elev analizează textul, utilizând aceste simboluri, pe care le adaugă în text în funcţie de
necesitate la sfârșitul frazei sau alineatului.
d) Este important să lăsăm elevilor timp suficient, astfel încât să poată analiza cu atenţie și fără
grabă.
e) Împărţim clasa în grupuri mai mici, în care elevii îşi pot comunica observaţiile, încercând
împreună să rezolve neînţelegerile sau părţile neclare și formulând o listă de idei pe care trebuie
să le discute mai târziu. De asemenea, elevii formulează tema principală a textului.
f) Fiecare grup își prezintă apoi rezultatele activităţii, cu ajutorul unor flipcharturi care apoi sunt
aşezate pe perete în clasă.
g) Toată clasa încearcă apoi să elimine sau să explice părțile neclare într-o discuţie ghidată. Pentru
o orientare mai bună, părțile deja clare sunt evidențiate cu un marker pe flipchart.
h) Părțile încă neclare devin apoi un imbold pentru a căuta alte informaţii, de ex. sub forma unui
proiect.
i) În final, elevii trebuie să convină asupra formulării ideii/temei principale a textului.
Metoda mozaic
Această activitate este adecvată în cazul în care elevii trebuie să se familiarizeze cu informaţii
teoretice sau trebuie să formuleze singuri concluzii. În locul prelegerii în faţa clasei, elevii lucrează
în grupuri; ei caută informaţii noi și importante în textele pregătite și încearcă să clarifice orice
22
neînţelegeri sau ambiguităţi. Această metodă stimulează încrederea în sine, capacitatea de a
analiza texte, formularea de noi întrebări și probleme. Ea este potrivită ca activitate de început
pentru sarcini ulterioare.
Metode și reguli:
a) Pregătim în avans textul cu informaţii noi și relevante pentru elevi. (În cazul nostru, de exemplu,
termeni despre problemele de mediu, regimuri totalitare, gen, mass-media, sărăcie, toleranţă.)
O LUME DE VĂZUT
Împărţim acest text în 4-5 părţi, dacă elevii lucrează în grupuri de 4 sau 5, numerotăm aceste
părţi de la 1 la 4 (sau 5) și facem copii în funcţie de numărul de grupuri.
b) Împărţim clasa în aşa-numitele ”grupuri de bază” (4-5 elevi în grup) și distribuim textul astfel ca
fiecare elev din grup să aibă o parte diferită a textului (cu număr diferit).
c) Imediat după aceasta, grupurile de bază le împărțim în grupuri conform textului numerotat
pe care l-au primit (un grup va fi format din elevi, având textul cu numărul 1, următorul - cu
numărul 2, etc.) Prin urmare, în noile grupuri, fiecare elev va avea același text.
d) Elevii lucrează cu textul în grupuri: clarifică lucruri, aleg aspecte importante, notează întrebări la
care ar dori un răspuns și schiţează tema principală.
e) După limita de timp prestabilită (în funcţie de dificultatea textului, circa 10 min.), fiecare elev
revine la grupul său de bază și îi familiarizează pe ceilalţi colegi de aici cu partea sa de text, acum
analizată atent.
f) Apoi toate grupurile notează pe un flipchart pregătit, întrebările și exemplele rezultate din
analiză, care sunt discutate de toată clasa.
Scara opiniei
Această metodă este utilizată atunci când se discută despre un subiect controversat. Scopul ei este
ca elevii să-şi exprime atitudinea, indicând un punct pe o scară, care corespunde cel mai bine cu
opinia lor reală privind problema în discuție. Utilizăm această metodă atunci când putem formula
clar ambele poziţii opuse ale problemei, care trebuie să fie legitime, realiste și logice. Temele
expuse astfel nu au soluţii explicite și unilaterale. Atitudinile față de ele împart publicul amator și
specialist în două grupuri care își pot apăra opinia cu argumente solide. Această activitate dezvoltă
capacitatea de a lua în considerare toate atitudinile față de subiectul dat și a analiza alternativele.
Metode și reguli:
a) Familiarizăm elevii cu subiectul și notăm ambele puncte de vedere (poziţii) contrare pe două
flipcharturi, astfel încât să fie înţelese cu uşurinţă de oricine. Fiecare foaie reprezintă o poziţie -
23
le punem în părţi opuse sau în colţuri opuse ale clasei.
b) Rugăm elevii ca, fiecare pentru sine, să înţeleagă motivele proprii ale opiniei sale și locul lor pe
scară.
c) Putem trage cu creta o linie în clasă de la o foaie la cealaltă (poate fi o linie imaginară), care
reprezintă scara opiniei între poziţiile opuse ale subiectului.
d) Rugăm elevul să indice un punct pe scară, în funcţie de locul unde se poziționează opinia sa.
O LUME DE VĂZUT
e) În mod aleatoriu, rugăm câțiva elevi să-și explice și să-și apere motivele pentru care au indicat
un anumit punct.
f) Ceilalţi elevi își pot schimba punctul pe scară, în funcţie de modul cum sunt influențați de alţii și
de argumentele lor.
g) Încurajăm din nou elevii să-și reconsidere poziţia pe scară. Putem repeta câteva argumente care
au fost prezentate de elevi.
h) În decizia finală, după ce elevii se așează la locurile lor, acordăm atenţie unor opinii interesante
care i-au atras pe elevi mai devreme. Dezbatem diverse soluţii și, dacă e posibil, încercăm să
ajungem la un compromis.
Discuția ghidată
Metodele de mai sus introduc diverse chestiuni controversate pe care le discutăm cu elevii.
Elevii învaţă să decidă, să adopte o opinie, să-și apere opinia și să-și asume o responsabilitate.
De asemenea, ei își formează competenţe sociale, cum ar fi empatia, managementul conflictelor,
acceptarea unui compromis. Discuţia ghidată poate fi dificilă pentru profesor, care trebuie să aibă
capacitatea de a canaliza emoţiile în direcţia corectă și a le dirija spre concluzii constructive. Ea este
dificilă și pentru elevi, care abia învaţă regulile de bază ale discuției.
Metode și reguli:
a) La început stabilim regulile de bază ale discuției.
b) Ajutăm elevii, astfel încât să nu se teamă de exprimarea unor atitudini controversate.
c) Creăm o atmosferă de încredere - elevii trebuie să fie siguri că vom lua în considerare fiecare
atitudine și opinie, la fel de serios și atent.
d) Nu uităm să prezentăm argumente care au fost evitate de către elevi, reținem momentele
în care este posibilă exprimarea unui acord sau a unui dezacord, sau în care este posibil ori
24
imposibil de ajuns la un compromis.
e) Avem grijă ca discuţia să nu devină o critică a celorlalţi, ci să continue ca o exprimare de opinii,

atitudini și idei.
f) Subliniem faptul că scopul nostru nu este de a veni cu rezultate și soluții, ci de a deprinde o

competenţă - capacitatea de a prezenta propriile noastre opinii într-un mod elegant și de a
asculta opinii contrare.
O LUME DE VĂZUT
g) Încheiem activitatea, rezumând toate constatările și analizând consecinţele alternativelor

propuse.
Educația prin proiecte
Când utilizăm această metodă, un elev sau un grup de elevi caută să găsească o soluţie la o
anumită problemă. Metoda permite elevilor să deprindă și să învețe proceduri și metode care nu
există întotdeauna în alte activități. Ea este dificilă mai ales fiindcă necesită o bună organizare a
activităţii, stabilirea unor priorităţi clare în lucrul la o temă și planificarea sarcinilor după un anumit
grafic. Această metodă este legată de cele anterioare, deoarece concluziile lor duc în final la
crearea unui proiect.
Metode și reguli:
a) Dăm elevilor o anumită sarcină (de ex. găsiţi toate informaţiile disponibile despre persoanele cu
dizabilități); e bine ca tema să fie propusă chiar de elevi și la iniţiativa lor. În caz contrar, se poate
ajunge la un eșec.
b) Trebuie să se propună un plan și o structură mai concretă pentru proiect.
c) Nivelul de intervenţie din partea noastră rezultă din nivelul și cunoştinţele grupului de elevi.
d) Monitorizăm derularea fără probleme a proiectelor și suntem disponibili pentru consultări

privind anumite părți din proiect.
e) Asigurăm respectarea planificării proiectului și reamintim elevilor termenele limită.
f) Elevii prezintă rezultatele proiectului lor.
g) Activitatea se încheie cu o discuţie despre rezultatele proiectului, care pot fi un motiv pentru o
cercetare ulterioară.
Autor:
Kateřina Majdiaková, People in Need, Republica Cehă.
25
COPIII DIN GARA LENINGRADSKY
THE CHILDREN OF LENINGRADSKY
R e g i e: Se estimează că în fostele republici ale Uniunii Sovietice, după prăbuşirea

Hanna Polak, comunismului, circa patru milioane de copii au ajuns să trăiască pe străzi. În
Andrzej Celínski prezent, doar pe străzile Moscovei trăiesc circa 30.000 de copii. Producătorii
Polonia / 2004 / acestui film documentar s-au concentrat asupra comunităţii copiilor fără adăpost
din Moscova care locuiesc în gara Leningradsky. Saşa de opt ani, Cristina de şapte
ani, Mihai de treisprezece ani şi Andrei de zece ani visează să locuiască într-o
35 min. casă comunitară. În nopţile de iarnă ei încearcă să se încălzească de la ţevile de
apă caldă, înghesuindu-se unul în altul, iar pe parcursul zilei cerşesc. Andrei a
ajuns aici din cauza neînţelegerilor cu părinţii. Cristina a ajuns la acest mod de
viaţă din cauză că mama sa vitregă şi fratele ei Roma de doisprezece ani o urau
şi din cauza tatălui alcoolic care o bătea mereu. „Când situaţia devine critică,
încercăm să obținem bani pentru mâncare, practicând prostituţia...“ mărturiseşte
Artur în vârstă de treisprezece ani. Cei doi regizori polonezi care au lucrat la acest
excelent documentar au reuşit chiar să filmeze un incident în care o patrulă de
poliție îl bate pe unul dintre copiii străzii și apoi îi toarnă un tub întreg de clei în
păr și pe față. Inhalarea vaporilor de clei le permite acestor copii să evadeze din
lumea necruţătoare din jurul lor, măcar pentru ceva timp. Este o viaţă plină de
posibilităţi efemere şi pericole.
Sursă: Festivalul ”One World”

O LUME DE VĂZUT
FILM COPIII DIN GARA LENINGRADSKY / THE CHILDREN OF LENINGRADSKY
ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI
Tema: DREPTURILE COPILULUI
Din ce motive au ajuns aceşti copii pe străzi?
Una dintre cauze este legată de prăbuşirea dictaturii comuniste din Uniunea Sovietică la sfârșitul
anilor `80. În acel regim, mai multe organizaţii de tineret cooperau strâns, iar scopul lor era să
ţină sub control copiii şi tinerii și să le ocupe timpul în afara programului şcolar. Desigur că, după
prăbuşirea regimului comunist, aceste organizaţii s-au destrămat şi de atunci mulţi copii îşi petrec
timpul liber efectiv pe străzi. După prăbuşirea regimului comunist, mulţi cetăţeni ruşi şi-au pierdut
locurile de muncă, fapt care a dus deseori la destrămarea familiilor. Iar copiii din astfel de familii au
ajuns aproape imediat pe străzi sau în case de copii.
Actualmente circa două milioane de copii în Rusia, din varii motive, au rămas să trăiască pe cont
propriu.
Există case de copii în Rusia?
Da, există case de copii în Rusia, însă numărul lor este mai mic decât în perioada sovietică.
O problemă serioasă este finanţarea. De asemenea, există o insuficiență de personal instruit,
deoarece majoritatea lucrătorilor bine calificaţi lucrează pentru familiile bogate din Rusia. Mai
există organizaţia de stat „Copiii Străzilor“, care menţine relaţii foarte bune cu autorităţile de stat,
precum miliția şi instituţiile ce prestează servicii sociale. Dar, din păcate, aceasta este extrem de
birocratizată. Există şi organizaţii private care ajută aceşti copii. În special, acestea sunt organizaţiile
bisericești sau ONG-urile străine, care au deschis diverse centre de plasament sau instituţii care
funcționează ca şi case de copii. De asemenea, există organizaţii locale care lucrează direct cu copiii
fără adăpost şi care sunt finanţate în special prin granturi acordate de trusturile și fundațiile
străine.
Au copiii ce trăiesc pe străzile din Moscova posibilitatea de a merge la şcoală?
Ipotetic, desigur, ei dispun de această oportunitate, însă nu este specific copiilor străzii să meargă
28
la şcoală. Spre deosebire de copiii care duc o viaţă normală, ei trebuie să aibă grijă de ei înșiși,
să facă rost de bani, mâncare şi un loc de culcare... În situaţia lor, este practic de neînchipuit să
frecventeze o şcoală.
Care sunt cele mai frecvente motive în întreaga lume, pentru care copiii ajung să trăiască
pe străzi?
Folosim termenul „copii ai străzii“ pentru minorii care trăiesc în stradă din diferite motive. În ţările
O LUME DE VĂZUT
sărace, deseori în stradă ajung orfanii (în Africa în special, copii ai căror părinţi sau rude au murit
de HIV/SIDA), dar și copiii pe care părinţii i-au lăsat să-și poarte singuri de grijă. Deseori, aceştia
sunt copii nedoriţi sau ai căror părinţi nu pot avea grijă de ei (mamă solitară şomeră, părinţi
dependenţi de alcool sau familii sărace cu mulţi copii).
Cu toate acestea, găsim copii fără adăpost şi în ţările cu economii dezvoltate. Mulţi copii nu au
norocul de a trăi într-un mediu familial armonios, astfel că ei fug din familiile lor disfuncţionale.
Dintre aceşti copii, mulţi au fost bătuţi sau au fost abuzaţi sexual, ori sunt din familii destrămate
sau alcoolice. De asemenea, la numărul copiilor fără adăpost se adaugă din ce în ce mai mulţi copii
ai căror părinţii sunt foarte ocupaţi şi petrec puţin timp cu odraslele lor. Dacă într-o familie lipsesc
relațiile apropiate, copiii le vor căuta în altă parte, astfel ei ajung treptat să facă parte dintr-o gașcă
de copii de vârsta lor.
Există vreun ajutor eficient pentru copiii străzii din ţările sărace?
De fapt, în cele mai sărace ţări nu există practic nici un sistem de protecție socială, care ar putea
ajuta familiile vulnerabile sau copiii. Copiii străzii câştigă bani, lucrând în calitate de mesageri,
servitori, prostituate sau muncitori la fabrici. În majoritatea cazurilor, ei lucrează în condiţii foarte
proaste. De aceea, ei nu au nici copilărie adevărată, nici acces la educație și la o viață mai bună.
O formă importantă de asistență este asigurată prin activitatea organizațiilor locale și străine de
dezvoltare și de caritate, care au programe menite să îmbunătățească situația dificilă a copiilor
străzii. Acestea construiesc centre speciale, în care încearcă să ofere copiilor un refugiu, salvându-i
de foamea și mizeria din străzi. Ele înființează școli, organizează ateliere protejate, oferă sprijin
psihologic și servicii sociale, etc.
Dacă întâlnesc o astfel de persoană, cu ce pot să o ajut?
Ajutorul începe în momentul în care un copil al străzii întâlnește o persoană care este cu adevărat
interesată de problemele lui. Un prim pas ar fi să-i facă legătura cu una dintre organizațiile care
ajută copiii aflaţi în pericol. Este absolut necesar să nu rămâneţi indiferenți la problemele altora,
dar nu trebuie să uitați şi de propria dumneavoastră siguranță. Astfel, este o idee bună să implici
un adult pentru a ajuta o anumită persoană din stradă, de exemplu un părinte, un profesor sau
altcineva în care ai încredere.
29
Întrebări şi răspunsuri formulate de:
Libor Dvorak, Radio Cehia
Adriana Dergam, Televiziunea cehă
O LUME DE VĂZUT
Filmul invocă faptul că în fostele republici ale Uniunii Sovietice, după prăbușirea comunismului,
circa patru milioane de copii au ajuns să trăiască în stradă. Republica Moldova a fost și ea parte
componentă a URSS. Ce dimensiuni a căpătat fenomenul „copiii străzii” în acest spaţiu?
Regimul socialist a creat un sistem generos de suport social pentru copii și familiile cu copii.
Familia era considerată celula societăţii şi avea un loc aparte în lista de priorităţi ale politicii de stat.
În spaţiul URSS funcţiona un sistem complex de servicii gratuite adresate copiilor: de la sistemul
de educaţie până la cel de îngrijire medicală. Pe lângă grădiniţe, şcoli şi universităţi unde copiii
beneficiau de educaţie gratuită, ei beneficiau şi de tabere de vară, activități culturale și sportive
extraşcolare fără plată, iar famiile numeroase aveau privilegii în plus. Era pus la punct și un sistem
de instituții de stat pentru copiii rămași fără îngrijirea părintească. În această ordine de idei, creştea
natalitatea, care era stimulată şi în ideea acoperirii cererii de forță de muncă, ce mergea pas în pas
cu industrializarea şi expansiunea statului.
După colapsul şi dezmembrarea Uniunii Sovietice sistemul social existent practic s-a ruinat, iar
crearea unui alt sistem adaptat la regulile economiei de piaţă s-a tergiversat şi a afectat, în special,
categoriile vulnerabile ale populaţiei. Răsturnarea sistemului a avut loc în mijlocul unei explozii
demografice, iar drept consecinţă, a crescut numărul copiilor ce s-au pomenit în stradă, fără un
suport din partea statului.
Fenomenul „copiii străzii” este asociat crizei economice în care a intrat Republica Moldova după
declararea independenţei şi tranziția la economia de piață, care a fost însoțită de scăderea
veniturilor reale ale populației și scăderea vizibilă a suportului social acordat familiei. A crescut
incidenţa abandonului copiilor. Sărăcia, şomajul, precum şi lipsa unui sistem de asistenţă socială
ce ar veni în sprijinul categoriilor vulnerabile sunt cauzele principale ale abandonului, fiind urmate
de statutul vulnerabil al mamelor solitare și mamelor minore, precum şi de fenomenul migraţiei
populației la muncă peste hotare.
La moment, în Republica Moldova nu există date exacte despre numărul minorilor fără adăpost.
Se ştie doar că cei mai mulți dintre ei sunt concentrați în capitală. Pentru a înţelege mai bine
fenomenul, distingem câteva categorii de copii care trăiesc în stradă, determinate de relaţia lor cu
familia:
1. Copiii care trăiesc numai în stradă și care nu au legături cu familia sau cu instituția de
ocrotire.
Acești copii trăiesc permanent în stradă și supraviețuiesc adaptându-se continuu la regulile
inumane ale străzii. Ei fac rost de bani, recurgând la cerșit, prostituție, furturi mărunte sau 30
prestări de servicii. Atitudinea față de familie e confuză sau e caracterizată prin indiferență.
Domină amintirile legate de viața instituțională sau viața petrecută în stradă. Starea lor
de igienă și sănătate e total improprie, iar comportamentul e puternic marcat de mediul
străzii. Pot fi întâlniți în canale, șantiere sau clădiri abandonate etc. Mulţi dintre ei consumă
“aurolac” (clei), alcool și tutun.
2. Copii care muncesc în stradă și care se întorc, de regulă, zilnic în familiile lor.
În general, acești copii nu frecventează școala, cazurile de analfabetism fiind des întâlnite.
O LUME DE VĂZUT
Se află ziua în stradă (în mare parte fiind obligaţi de către părinţi), încercând să câştige bani
prin cerşit sau prin alte activităţi (spălatul maşinilor, vânzarea de obiecte, încărcat şi
descărcat de mărfuri, colectarea de obiecte reciclabile, furturi sau prostituţie). De regulă,
seara se întorc în familiile lor cu banii câștigați.
3. Copii care trăiesc cu părinții în stradă.

Nivelul ridicat de sărăcie, atât în zonele rurale, cât și în zonele urbane, conduc la pierderea
locuințelor de către unele familii. Acestea ajung să trăiască împreună cu copiii sub cerul
liber sau în adăposturi improvizate, în clădiri abandonate etc. Multe familii își folosesc
proprii copii, indiferent de vârsta acestora, pentru obținerea de venituri. Copiii sunt
implicați în diferite activități, de la spălat parbrizele mașinilor la cerșit, încărcat-descărcat de
marfă în piețe, vândut ziare etc. Aceste activități, datorită mediului periculos și al perioadei
lungi de desfășurare, afectează sănătatea și nivelul de instruire al copiilor.
Ce forme de protecție a copiilor rămași fără îngrijirea părintească există la noi în țară?
Este de menționat faptul că în ultimii ani Republica Moldova a marcat o evoluție importantă
în domeniul protecției drepturilor copilului. Un prim pas a fost ratificarea de către legislativul
Republicii Moldova la 12 decembrie 1990 a prevederilor Convenției ONU cu privire la drepturile
copilului. Acest document a intrat în vigoare în Republica Moldova din 25 februarie 1993.
Ratificând acest act internaţional, Republica Moldova s-a angajat să protejeze copiii de orice gen
de abuz sau discriminare, să le asigure o bună securitate socială şi condiţii pentru dezvoltare
intelectuală şi fizică cît mai completă.
Potrivit legii, statul are obligația de a proteja copilul rămas fără ocrotirea părintească, în cazurile de
deces a părinților, de decădere din drepturile părintești, de abandon, de declarare a părinților ca
fiind incapabili, de boală sau absență îndelungată a părinţilor, de eschivare de la educația copiilor,
de la apărarea drepturilor și intereselor legitime, inclusiv în cazul refuzului părinților de a-și lua
copiii din instituțiile educative, curative sau din alte instituții în care se află aceștia, precum și în
alte cazuri de lipsă a grijii părintești.
Atunci când toate măsurile întreprinse pentru (re)integrarea copilului în familia lui biologică
sau extinsă au fost epuizate, autoritatea tutelară de la locul de domiciliere a copilului trebuie să
întreprindă toate acțiunile pentru a proteja copilul și a-i găsi acestuia forma de protecție adecvată,
prioritate având formele de protecție de tip familial.
31 Printre cele mai cunoscute și aplicate forme de protecție sunt:
a) adopția;
b) tutela (curatela);
c) asistența parentală profesionistă;
d) plasamentul în casa de copii de tip familial;
e) plasamentul în instituția rezidențială de orice tip;
f) alte forme de protecție, în condițiile legii.
O LUME DE VĂZUT
În Republica Moldova au devenit cunoscute casele de copii de tip familial. Acestea reprezintă o
instituție creată în baza unei familii în scopul întreținerii parțiale și educației copiilor orfani și a
celor rămași fără ocrotire părintească. Această instituție poate găzdui de la trei până la șapte copii
cu vârsta până la 14 ani.
Asistența Parentală Profesionistă este o formă alternativă de îngrijire a copilului aflat în dificultate,
instituită în Republica Moldova acum zece ani, ce are scopul de reintegrare a copiilor defavorizați și
orfani în familiile lor naturale sau în cele care îi adoptă. Suportul se acordă copiilor privați temporar
sau permanent de mediul lor familial sau ale căror necesități nu pot fi satisfăcute de către familiile
lor biologice, copiilor ce pot fi expuși riscului de a fi traficați sau abuzați de către părinți sau alţi
reprezentanți legali. Fiecare copil aflat sub tutelă beneficiază de o alocație unică la plasament,
precum și de o alocație unică la împlinirea vârstei de 18 ani.
Un suport enorm în realizarea măsurilor de protecție pentru copiii aflați în dificultate, abandonați
și cei din familiile defavorizate îl oferă centrele comunitare pentru copii și tineret. Activitatea
centrelor comunitare se axează pe obiective ca: dezinstituționalizarea copiilor în dificultate, inclusiv
a celor cu dizabilități și prevenirea abandonului: reintegrarea copilului în familia biologică, extinsă
sau foster; formarea specialiștilor calificați în oferirea serviciilor calitative de întreținere și îngrijire
temporară de tip familial.

Natalia Juncu, coordonator proiect OWH Studio
Surse:
Monitor social. Nr. 6 „Abandonul copilului în Republica Moldova: Actori, soluții și lacune.”
Autori: Viorica Antonov, Tatiana Gamanji, Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”,
Chişinău-2010
32
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
LA CINE TE GÂNDEȘ TI?
Subiecte relevante DREPTURILE OMULUI (COPILULUI), CAPCANA SĂRĂCIEI
Obiective de studiu • Reflectarea asupra filmului.

• Formularea propriilor opinii și atitudini.
• Dezvoltarea empatiei față de aproapele.
Abordare • Începeți activitatea cu proiecția filmului.

• Cereți elevilor să se așeze în cerc și să-și imagineze un personaj
din film.
• Întrebați elevii:„La cine te gândești?”. În timp ce răspund la
întrebare, elevii mențio-nează și motivul pentru care s-au gândit
la personaj, precum și emoțiile pe care le simt.
Reflecție Reflecția are loc în timpul întregii activități. În concluzie, vom

rezuma care din personajele filmului au fost alese cel mai
frecvent și care poveste a rezonat cel mai puternic cu elevii.
33
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
CUM ESTE SĂ TRĂIEȘTI ÎN STRADA?
Obiective de studiu • Identificarea lucrurilor de care copiii străzii s-ar putea teme.
• Descriera temerilor comune ale copiiilor străzii din toată lumea.
• Empatizarea cu copiii aflați în situații mai puțin favorabile.
Instrumente Bilețele conținând riscurile implicate de viața în stradă în țările

în curs de dezvoltare (foaia de lucru 1), precum și cele mai
răspândite 10 temeri ale copiilor străzii din Rusia (foaia de lucru 2).
Abordare • În forma unei sesiuni de brainstorming, elevii se gândesc

la posibilele temeri ale copii-lor străzii. Bilețelele ce descriu
respectivele temeri (foaia de lucru 1) se împart elevilor în perechi
de doi, care urmează să le aranjeze în funcție de temerile proprii
pe care le-ar avea dacă ar trăi în stradă (în ordine descendentă,
începând cu frica cea mai mare).
• După ce au încheiat cu aranjarea bilețelelor, perechile citesc cu
voce tare cele mai mari trei temeri, pe care urmează să le marcați
pe un panou de afișaj (câte o bifă în dreptul temerii menționate).
La încheierea primei părți, cu scop comparativ, citiți (sau distri-
buiți) elevilor lista celor mai mari 10 temeri ale copiilor străzii din
Rusia.
• În continuare, discutați cu elevii pe marginea rezultatelor lucrului
în perechi.
Reflecție Puneți următoarele tipuri de întrebări: Există vreo diferență între 34

temerile copiilor străzii din Rusia și lucrurile de care se tem copiii
străzii din țara noastră? Dacă ați fi nevoiți să trăiți în stradă, de ce
v-ar fi cel mai mult frică? Și invers, de ce nu v-ar fi deloc frică? Care
sunt lucrurile care v-ar lipsi (sau de care v-ar fi dor) cel mai mult?
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 1
TEMERILE COPIILOR CARE

TRĂIESC ÎN STRADĂ
„Dacă aș fi un copil fără adăpost, mi-ar fi teamă de …”
LIPSA MÂNCĂRII
ABUZURILE POLIȚIEI
LIPSA ADĂPOSTULUI
SINGURĂTATE
LIPSA LOCULUI DE MUNCĂ
VIITORUL FĂRĂ SPERANȚĂ
CONDIȚIILE NEFAVORABILE ALE MUNCII PE STRADĂ
LIPSA EDUCAȚIEI (NEFRECVENTAREA ȘCOLII)
ABUZUL ȘI JEFUIREA DE CĂTRE ADULȚI
LIPSA APEI POTABILE CURATE
PROASTA RETRIBUIRE A MUNCII PRESTATE
BOLI (INDISPONIBILITATEA ASISTENȚEI MEDICALE)
LIPSA POSIBILITĂȚII UNEI CĂSĂTORII
ABUZUL FIZIC ȘI PSIHOLOGIC AL ADULȚILOR
INCAPACITATEA APĂRĂRII ÎMPOTRIVA ADULȚILOR
LIPSA HAINELOR CURATE

35
TRAIUL ÎN CONDIȚII INSALUBRE
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 2
CELE MAI MARI 10 TEMERI ALE

COPIILOR STRĂZII
(spre comparație cu foaia de lucru 1)
ABUZURILE POLIȚIEI
ABUZUL ȘI JEFUIREA DE CĂTRE ADULȚI
ABUZUL FIZIC ȘI PSIHOLOGIC AL ADULȚILOR
CONDIȚIILE NEFAVORABILE (SAU INSUPORTABILE) ALE MUNCII PE STRADĂ
LIPSA LOCULUI DE MUNCĂ
LIPSA POSIBILITĂȚII UNEI CĂSĂTORII
VIITORUL FĂRĂ SPERANȚĂ
PROASTA REMUNERARE A MUNCII PRESTATE
INCAPACITATEA APĂRĂRII ÎMPOTRIVA ADULȚILOR
LIPSA EDUCAȚIEI (NEFRECVENTAREA ȘCOLII)
36
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
AM, NU AM
Obiective de studiu • Definirea propriei scări a valorilor.

• Formularea propriilor opinii și atitudini.
Instrumente Câte un set de fișe ilustrând valori și lucruri (foaia de lucru)

pentru fiecare
elev, trei fișe goale pentru fiecare student
Abordare • Cereți elevilor să se așeze în cerc și distribuiți-le fișele cu valori

și lucruri din foaia de lucru.
• Invitați fiecare elev să aleagă cinci fișe (valori) care sunt,
conform propriei opinii, cele mai importante în viață.
• Oferiți elevilor trei fișe goale și cereți-le să scrie/deseneze alte
valori sau lucruri importante pentru ei și care nu sunt ilustrate pe
fișe.
• Invitați elevii să prezinte fișele alese și să motiveze față de
ceilalți motivele alegerii făcute.
• Cereți elevilor să împartă fișele alese în două grupuri, plasând
în primul grup valorile și lucrurile fără care ar putea trăi, iar în
celălalt grup – valorile și lucrurile fără care nu ar putea trăi.
• Proiectați filmul.
• După vizionarea filmului, întrebați elevii dacă doresc să-și
schimbe alegerea făcută. Nu uitați să-i întrebați, de asemenea,
de ce au făcut schimbarea.
Reflecții În finalul activității, discutați cu elevii pe tema valorilor

37 importante. Întrebați: Care dintre aceste valori și lucruri le aveau
copiii din film? Care dintre valori le lipseau? Care sunt valorile
importante pentru copii? Dar cele importante pentru adulți?
Care sunt valorile importante pentru copiii
care trăiesc în stradă?
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU
băutură și mâncare bani țigări
îmbrăcăminte muncă educație
animale de companie droguri hobby-uri
sănătate familie fericire
prieteni jucării loc de trai 38
asistență medicală locuință proprie __________________

O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
LANȚUL
Subiecte relevante DREPTURILE OMULUI (COPILULUI)
Obiective de studiu • Cunoașterea drepturilor copilului.

• Capacitatea de descriere a drepturilor proprii și a drepturilor
altor persoane.
• Conștientizarea responsabilității față de lumea înconjurătoare.
Instrumente Foaie de lucru, câte o coală de hârtie ptr fiecare elev,

instrumente de desen
Abordare • Începeți activitatea cu proiecția filmului.

• Oferiți elevilor foaia de lucru și cereți-le să o citească.
• Întrebați-i dacă au înțeles tot și încercați să explicați
eventualele nelămuriri.
• Întrebați elevii care dintre drepturile copilului au fost încălcate
în film.
• Oferiți elevilor o coală de hârtie și cereți-le să aleagă un drept
al copilului, pe care să îl formuleze în scris cu propriile lor cuvinte
și să îl însoțească cu un desen.
• Toate desenele sunt apoi dispuse într-un lanț și expuse pe
pereții sălii de clasă.
Reflecții Reflecția ia forma unei discuții la finalul activității.

Discutați cu elevii importanța drepturilor copilului.
39
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU
CONVENȚIA CU PRIVIRE LA DREPTURILE

COPILULUI
• Toți copiii au dreptul la viață
• Toți copiii au dreptul la un nume înregistrat legal
• Copiii nu trebuie să fie separați de părinți, decât dacă este spre binele lor
• Copiii au dreptul să spună ce gândesc și să fie ascultați
• Copiii au dreptul de a obține și de a face schimb de informații
• Copiii au dreptul să gândească și să creadă ceea ce vor şi să-şi practice religia
• Copiii au dreptul la informaţii corecte din partea mass-media
• Copiii au dreptul la intimitate
• Guvernele trebuie să asigure îngrijirea corespunzătoare a copiilor, să-i protejeze de violenţă,
abuz şi neglijenţă din partea părinţilor sau a persoanelor în grija cărora se află
• Copiii care nu pot fi îngrijiţi de familiile lor, trebuie îngrijiţi corespunzător de oameni care le
respectă religia, cultura şi limba
• Copiii cu orice tip de dizabilităţi trebuie să beneficieze de îngrijire și asistență specială, astfel
încât să poată duce o viaţă activă și independentă
• Copiii au dreptul la îngrijire medicală de bună calitate, la apă potabilă curată, la hrană
sănătoasă și la un mediu înconjurător curat, astfel încât să își păstreze sănătatea
40
• Guvernul trebuie să asigure fonduri suplimentare pentru copiii din familii aflate în dificultate
• Toți copiii și tinerii au dreptul la educație primară gratuită
• Învățământul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalității şi talentelor copilului
• Toţi copiii au dreptul să se relaxeze, să se joace şi să participe la o gamă largă de activităţi

HAIDUC
HAIDUC
R e g i e: Pe când Nicu avea doar șapte ani, a fugit de acasă pentru a scăpa de tatăl său beţiv şi
Anneke de Lin van violent . De atunci, el a trăit pe străzile Bucureștiului, petrecându-și majoritatea timpului
Wijngaarden, pregătind droguri în compania altor dependenți minori. Inhalarea gazelor toxice din pungi
Annelies Kruk de plastic a distrus atît de mult starea lui de sănătate, încît cele două luni în spital l-au
Olanda / 2014 / salvat de moarte. El vrea să se vindece și să meargă la școală, dar mai întâi el trebuie să
scape de dependența și influența dăunătoare a «prietenilor» săi. Cu sprijinul tutorelui său,
18 min. Raluca, Nicu doreşte să înceapă o nouă viaţă.

O LUME DE VĂZUT
FILM HAIDUC / HAIDUC
Tema: DREPTURILE COPIILOR
Care este nivelul de viață în România? Cum de s-a întâmplat că Haiduc la o vârstă atât de
fragedă s-a pomenit în stradă și nu frecventează școala?
În anul 1989, în România a avut loc cea mai sângeroasă revoluție, din cele produse în țările Blocului
Estic. În pofida acestui fapt, puterea nu a fost cedată disidenților, ca în toate celelalte țări, ci s-a
păstrat, în fond, în mâinile foștilor comuniști și colaboratori ai dictatorului Ceaușescu, condamnat
la pedeapsa capitală. Astfel, aici nu s-au produs schimbări sociale profunde, nu a demarat
reformarea societății civile, nu a luat naștere justiția independentă etc. În plus, România a pășit
în era postcomunistă cu o economie, distrusă din temelie. În anii 80 ai sec. XX un asemenea nivel
redus de viață nu era atestat nici într-o altă țară din Blocul Estic. De aceea în anii 90 țara a acceptat
cursul spre economia de piață și tranziția maximum rapidă spre capitalism. Toate celelalte, inclusiv
domeniul social, au rămas în umbră.
În pofida faptului că acum nivelul de viață în România este relativ înalt, iar țara este membră a
UE, spre regret, până în prezent statul nu este capabil să îndeplinească asemenea funcții cum
sunt realizarea drepturilor, lupta cu corupția omniprezentă (ea persistă atât în medicină, cât și în
domeniul învățământului) sau soluționarea problemei discriminării minorităților etnice (mai întâi
de toate, a romilor). Servicii sociale, practic, nu există. Astfel, Haiduc nu va da niciodată ochii cu un
lucrător social, și cel mai probabil nu-și va găsi refugiu nici într-un orfelinat. El poate miza doar pe
sine însăși, ca și mulți alți copii cu destine similare.
Cum pot drogurile schimba omul?
Drogurile exercită asupra omului o puternică influență pe plan biologic, psihic și social. Impactul
depinde de tipul drogului, deoarece diferite stupefiante afectează în mod diferit sănătatea
omului. Respectiv, impactul poate fi definit ca unul acut și de lungă durată. Impactul acut
reprezintă intoxicarea cu o anumită substanță, adică forța impactului unei anumite doze de
droguri, introduse într-un anumit mod (influența asupra percepției, comportamentului, funcțiilor
corpului). Substanțele narcotice, de regulă, se împart în trei grupuri: stimulente, antidepresive și
halucinogene. Diferite grupuri de substanțe narcotice exercită o influență diferită asupra modului
42
nostru de concepere și comportamentului în cazul unei intoxicări acute.
De rând cu intoxicarea acută, are loc și acțiunea îndelungată a mijloacelor narcotice care se
soldează cu dereglarea creierului și SNC. Modificările, generate de consumul îndelungat al
substanțelor narcotice pot purta un caracter ireversibil (spre exemplu, incapacitatea de a se
concentra, înrăutățirea memoriei etc.). Consumul îndelungat al substanțelor narcotice modifică
personalitatea omului, exemplul alcoolicilor fiind caracteristic în acest sens. Deosebit de puternic
asemenea dereglări se manifestă la persoanele dependente de pervitină (metamfetamină) sau
heroină.
O LUME DE VĂZUT
Consecințele negative ale consumului de droguri sunt determinate, la fel, de modul de introducere
a acestora în organism și calitatea lor. Spre exemplu, heroina curată, introdusă cu ac steril, nu
exercită o influență atât de distrugătoare ca heroina cumpărată de la traficanții stradali, puritatea
căreia este de circa 20 la sută (deci, substanța cumpărată în stradă adeseori conține în proporție de
peste 80 la sută impurități și adaosuri) și care, în afară de toate celelalte, este introdusă în condiții
nesterile, cu un ac bont, folosit în repetate rânduri.
Cum influențează consumul de droguri în copilărie asupra dezvoltării organismului?
În baza influenței exercitate asupra dezvoltării omului este cel mai ușor să se arate și să se explice
pericolul substanței narcotice. Spre exemplu, unele substanțe vor acționa nesemnificativ asupra
unui om matur sau îi vor cauza un prejudiciu minim. Însă ele pot fi foarte periculoase și cauza
daune severe organismului în creștere al unui copil sau adolescent. Un exemplu elocvent este
în acest sens acțiunea canabisului asupra funcțiilor cognitive (cum ar fi memoria, atenția, etc.)
în cazul unui consum îndelungat. La un om matur pot apărea diferite înrăutățiri de sănătate și
disfuncții de scurtă durată, însă odată cu încetarea consumului, și în lipsa altor complicații, funcțiile
organismului se modifică treptat și se restabilesc în cele din urmă. Cercetările nu au confirmat
eventualitatea unor dereglări de lungă durată. Cu totul alta este situația în cazul unui creier în
proces de formare, deoarece consumul după o schemă analogică se poate solda cu tulburări mult
mai grave și esențiale, chiar şi de natură să nu poată fi restabilite.
Cât privește inspirarea substanțelor narcotice lichide (cum ar fi toluenul, benzina, cleiul, etc.),
cu ele situația este mult mai gravă decât cu alte tipuri de droguri. Aceste substanțe narcotice
acționează asupra organismului foarte rapid și extrem de distructiv. În afară de riscurile nemijlocite,
ce țin, spre exemplu, de supradozaj (în rezultatul aflării într-o încăpere mică și închisă, sau în
cazul pierderii cunoștinței, când persoana rămâne în poziție culcată deasupra pungii sau cârpei și
continuă să inspire substanța toxică), este înaltă probabilitatea producerii de arsuri ale mucoaselor
etc. Referitor la impactul nemijlocit asupra dezvoltării creierului, utilizarea îndelungată a
substanțelor lichide poate cauza daune ireparabile sub formă de diferite dereglări ale funcțiilor
cognitive. Și alte organe sunt afectate la fel de mult. Organismul copilului este mult mai sensibil,
drept care afecțiunile plămânilor, dar și ale ficatului pot fi extrem de serioase.
Cum se tratează dependența de droguri? Este oare posibil să se renunțe definitiv la consumul de
droguri?
43
Bineînțel este, este posibil să se renunțe la consumul de droguri. Însă aceasta nu este deloc
ușor și chiar nu întotdeauna fără consecințe. Factorii care influențează apariția și dezvoltarea
dependenței, la fel, au influență asupra capacității persoanei de a-și schimba atitudinea față de
substanțele narcotice. Unii oameni sunt capabili să depășească situația de sine stătător, adică la
un anumit moment ei conștientizează gravitatea problemei, încetează să mai consume droguri,
indiferent de categoria acestora. Un rol important îl joacă predispunerea omului spre dependență
și circumstanțele curente, cum ar fi o criză în relațiile personale, un insucces, pierderea
partenerului de viață, serviciului etc. În lupta cu dependența oamenii uneori sunt ajutați de
O LUME DE VĂZUT
prieteni, parteneri, chiar și de propriii copii. O astfel de susținere din partea celor apropiați uneori
poate fi mai eficientă decât ajutorul specialiștilor. Există asemenea sisteme de ajutor reciproc, cum
ar fi, spre exemplu, societatea „Alcoolicii anonimi” (AA), care activează în țara noastră deja peste
150 de ani. O astfel de formă de susținere este pentru unii oameni mai acceptabilă și, respectiv,
mai eficientă, decât asistența profesională. În prezent noi avem un model foarte eficient ce îmbină
elemente de ajutor reciproc și asistență profesională.
Tratamentul propriu-zis poate fi foarte diferit. Însă, în linii mari, distingem două tipuri principale
de tratament: ambulatoriu și staționar. Tratamentul ambulatoriu este destinat, mai întâi de toate,
celora care nu suferă de afecțiuni puternice, sunt suficient de motivați și beneficiază de suport
social pentru a depăși dependența. Spre exemplu, acesta poate fi tratament psihoterapeutic
ambulator în grup pe parcursul câtorva luni sau câtorva ani sau terapie individuală. Uneori, o astfel
de terapie este completată de tratament medicamentos, dacă este cazul. De asemenea, există
diferite programe de reabilitare și instruiri. Cea mai intensivă formă de tratament ambulatoriu este
staționarul de zi, unde pacientul vine, de regulă, zilnic timp de câteva luni.
În cazurile când tratamentul ambulatoriu nu este posibil sau nu aduce rezultatele scontate (adică
este insuficient), se aplică tratamentul staționar. Acest tratament este similar cu spitalizarea, însă
are un program special. Pacienții urmează tratamentul 2-4 luni, uneori și mai mult. În comunitățile
terapeutice, tratamentul continuă 6-8 luni. Se aplică un model foarte specific de tratament cu o
mulțime de metode interesante, inclusiv, terapia prin muncă, programe sportive, etc. După un
asemenea tratament îndelungat, practic întotdeauna este necesară etapa consolidării, incluzând
susținerea și asistența socială.
Câte persoane fără adăpost sunt în Cehia, și care sunt cele mai răspândite cauze ale unui astfel
de mod de viață?
Cele mai frecvente cauze ale lipsei unui adăpost sunt pierderea familiei, lipsa familiei, posibil
incapacitatea de a găsi un loc de muncă, invaliditatea, tulburările sau bolile psihice, alcoolismul,
dependența de droguri, dependența de jocuri de noroc, eliberarea din detenție. Cercetările și
practica demonstrează că o persoană își pierde adăpostul într-un anumit moment al vieții sale,
când se produce un cumul de evenimente: circumstanțe nefaste, factori de risc și susținere
insuficientă (legături sociale) din partea celor apropiați.
Cine este Raluca, și de ce ea îl ajută pe Haiduc și alte persoane fără adăpost? 44
Raluca oferă ajutor persoanelor fără adăpost timp de aproape 20 de ani. Cei care locuiesc la
Gara de Nord, principalul nod de cale ferată din București, o cunosc bine. Majoritatea din ei
sunt dependenți de droguri. Raluca încearcă să-i asculte, să le propună produse alimentare,
medicamente și asistență medicală. Copiii fără adăpost în România sunt lăsați în voia sorții. Cu
toate că în țară există orfelinate, acestea nu oferă cazare copiilor dependenţi de droguri. Raluca îi
tratează pe acești copii ca şi pe ai săi și nu se împacă cu gândul că statul nu e preocupat de soarta
lor. Ea se află într-o stare foarte dificilă - își desfăşoară activitatea doar pe banii rămaşi de la fostul
O LUME DE VĂZUT
ei soț, precum şi din donațiile oferite de prieteni, străini etc. Acum ea încearcă să obțină susținere
oficială, însă guvernul român nu susține astfel de inițiative.
În ce stare se află Haiduc peste un an după filmări (iunie 2015)?
Haiduc, Nicu, este foarte bolnav. Trei luni a stat la spital. Acum este „acasă”, dar starea lui se
agravează în continuare.

Ondřej Klyugl, Pragulic
Michal Miovski, Klinika adiktologie VFN
Rene Kubasek, fostul director al Centrului Ceh din Bucureșt
Anneke de Lin van Wijngaarden și Annelies Kruk, regizorii filmulu
Este oare capabil un om al străzii să se integreze din nou în societate?
Cu certitudine, da. Însă, aceasta nu este ușor, și fiecare are propriile sale șanse de reușită.
Revenirea în societate este însoţită de o mulțime de obstacole vizibile și ascunse. Factori decisivi
sunt durata aflării în stradă, starea psihică și fizică și, principalul, elanul (motivarea) și dorința
de a-și schimba viața. Revenirea în societate este deseori împiedicată de mai multe probleme.
Traumele, urmările cărora trebuie să le depășească persoana care s-a pomenit în stradă, sunt
enorme. El simte stigmatul care îi marchează întreaga făptură. Chiar dacă găsește un loc de muncă,
nu este deloc ușor să vii la serviciu din stradă, obosit, într-o stare fizică și psihică precară.
Dacă cineva rămâne fără acoperiș de asupra capului, este important să se orienteze corect, să se
adreseze la anumite servicii, să depună efort pentru a acționa rațional, a nu pierde demnitatea, a
nu se lăsa pradă deznădejdii, a nu deveni dependent în măsura care să-l împiedice să revină la o
viață normală. Nu întotdeauna aceste persoane reuşesc să schimbe situația cu forțele proprii. Este
important ajutorul instituțiilor, organizațiilor de caritate, organelor administrative și oamenilor din
jur.
Care este cel mai mare pericol pentru oamenii fără adăpost?
Pericole sunt o mulțime. Strada este un loc periculos. Aici acționează alte reguli, decât într-o
societate obișnuită. În cele mai dese cazuri are dreptate cel mai puternic. Omul se pomenește
45 aici singur, fără acoperiș deasupra capului, fără mijloace, familie și prieteni. El nu este protejat
de intemperii și practic tot timpul se află sub cerul liber. Nu are posibilitatea să se odihnească în
liniște. De aceea el se află în permanență într-o stare de tensionare psihică, aceasta având urmări
nefaste pentru sănătate. Chiar şi poliția poate deveni o ameninţare. Un pericol real îl reprezintă
diferitele substanţe ce provoacă dependența, acestea fiind nelipsite în stradă, cum ar fi drogurile
și alcoolul. Oamenii fără adăpost deseori recurg la ele doar pentru a putea supraviețui. În realitate,
însă, ei nimeresc într-un cerc vicios, din care cu timpul este tot mai dificil să găsești scăpare. Cel
mai răspândit mijloc este alcoolul. Consumul de droguri este răspândit printre reprezentanții
generațiilor tinere, pentru care el reprezintă un risc major, de rând cu prostituția.
O LUME DE VĂZUT
Ce ar putea contribui la soluționarea problemei persoanelor fără adăpost?
Mai întâi de toate, pentru persoanele fără adăpost care ar putea cu ajutorul cuiva să-și schimbe
situația, un factor decisiv este lipsa apartamentelor sociale la prețuri accesibile. Multe localități
nu mai dispun de propriul fond de locuințe, care în prezent reprezintă unica opțiune accesibilă din
punct de vedere financiar de asigurare a persoanelor nevoiașe cu locuințe. Alți factori importanți
sunt actualul sistem de asistență socială, asistență socială teritorială și accesibilitatea deservirii
medicale.
Este extrem de important să se conștientizeze faptul că persoanele fără adăpost reprezintă o
problemă majoră pentru întreaga societate și să se depună eforturi pentru a o soluționa. În anul
2013, Guvernul a aprobat Concepția privind prevenirea și soluționarea problemei persoanelor
fără adăpost în Cehia până în anul 2020. Aceasta a avut un impact crucial asupra schimbării
situației. Este important că la elaborarea concepției au participat nu doar 13 departamente, dar
și reprezentanţi ai unor organizații neguvernamentale care lucrează nemijlocit cu persoanele fără
adăpost, precum şi reprezentanţi ai domeniului învățământului. Realizarea cu succes va depinde de
colaborarea și acțiunile coordonate ale tuturor organizațiilor implicate.

Viorica Goraş-Postică,
dr.hab.conf. univ., Universitatea de Stat din Moldova,
Centrul Educaţional PRO DIDACTICA
46
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
PĂRINȚII ȘI EU
Subiecte relevante DREPTURILE COPIILOR
Prezentarea succintă Acest exerciţiu ajută elevii să înţeleagă propriile nevoi și drepturi
pe care le au în familie. Pe fișa de lucru ei indică nevoile lor
prioritare, cum ar fi sentimentul de securitate, încredere și iubire.
Ei înţeleg, de asemenea, riscurile care apar în urma neîndeplinirii
acestora.
Obiective Elevii:
• înţeleg importanţa respectării drepturilor copiilor în familie;
• pot să își exprime emoţiile care se asociază cu familia;
• respectă comportamentul altor oameni și încearcă să înţeleagă
cauzele comportamentului lor.
Materiale suplimentare Fișa de lucru 1 și 2 pentru fiecare elev.
Ordinea activităților 1. Începeţi exerciţiul cu vizionarea filmului.

2. Distribuiţi elevilor FIȘA DE LUCRU 1 și rugaţi-i să-și expună
emoțiile în urma vizionării filmului (pot fi mai multe).
3. Organizaţi apoi o discuţie în cerc, pe parcursul căreia elevii vor
putea vorbi despre emoțiile lor. Nu-i forţaţi să-și împărtăşească
impresiile, nu le judecaţi opinia, doar ascultaţi-i.
4. Distribuiţi elevilor FIȘA DE LUCRU 2 și rugaţi-i să completeze
imaginea și să scrie pe aceasta cuvintele care, după părerea lor,
ar trebui sau nu să fie prezente în relaţia dintre părinţi și copii.
5. După terminarea lucrului individual, discutaţi cu elevii ce
cuvinte au ales și de ce. Atrageți atenţia acestora cu privire la
existenţa drepturilor copiilor care trebuie să fie respectate în
familie.
ARGUMENTARE Argumentele vor fi prezentate, de asemenea, în cerc. Fiecare

elev va putea transmite un mesaj lui Nicu (de exemplu: ”Nicu,
47 îți doresc...” sau ”Nicu, vreau să îți spun că...”). Elevii își pot scrie
mesajele pe coli de hârtie și să le atârne în clasă.
MENȚIUNE Exercițiul trebuie să poarte un caracter general. Nu faceți

referință la familiile elevilor. Scopul nu este de a afla informaţii
despre relaţiile din mai multe familii, dar de a face elevii să
înţeleagă drepturile și nevoile lor.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 1
Hașurează emoţiile care au apărut

în timpul vizionării filmului. frică tristețe regret plictiseală
dezacord oboseală simpatie dezinteres
anxietate preocupare bucurie negare
O altă emoţie (indică emoția care a apărut

dorința de
în timpul vizionării filmului, în cazul în care simpatie mulțumire mânie
aceasta nu apare în lista de mai sus). a ajuta
Hașurează emoţiile care au apărut

în timpul vizionării filmului. frică tristețe regret plictiseală
dezacord oboseală simpatie dezinteres
48
anxietate preocupare bucurie negare
O altă emoţie (indică emoția care a apărut

dorința de
în timpul vizionării filmului, în cazul în care simpatie mulțumire mânie
aceasta nu apare în lista de mai sus). a ajuta
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 2
1. Completează desenele.
2. Selectează din tabel cuvintele sau expresiile care reflectă ceea ce, în opinia ta, trebuie să fie
prezent în relaţia dintre părinţi și copii. Scrie-le în interiorul chenarului situat deasupra părinților și
copiilor, cu un „+” mare. Dacă ceva lipseşte, adaugă.
3. Selectează din tabel cuvintele sau expresiile care reflectă ceea ce, în opinia ta, nu trebuie să fie
prezent în relaţia dintre părinţi și copii. Scrie-le în interiorul chenarului situat în partea de jos a
părinților și copiilor, cu un „-” mare. Dacă ceva lipseşte, adaugă.
49
+ -
Dragoste, securitate, bucuria de a comunica, distracție/ Bătaie, lipsa hranei, haine murdare, lipsa de iubire, lipsa
râsete, activităţi interesante, noi cunoştinţe, confort, frecventă a părinţilor de acasă, lipsa de conversaţii cu
hrană suficientă, un aşternut uscat și cald, călătorii părinţii, pierderea locului de trai, strigăte și certuri,
comune, mese în familie, sprijin reciproc, îmbrățișări și interdicţii și ordine lipsite de sens, lipsa de îmbrăţişări și
dezmierdări afecţiune, neîncredere unul față de celălalt, sentimentul
de pericol și incertitudine
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
TRIFOIUL CU PATRU FOI - SIMBOLUL FERICIRII
Prezentarea succintă Cu ajutorul acestui exercițiu, elevii se vor gândi la ceea ce îi

face fericiți, dar și factorii care afectează fericirea oamenilor.
De asemenea, exerciţiul ajută la înţelegerea cauzelor și a
consecinţelor consumului de droguri și pericolul dependenței de
droguri, în general.
Obiective Elevii:
• înțeleg ceea ce îi face fericiți;
• reflectează asupra pericolului consumului de droguri și
dependenţei de droguri.
Materiale suplimentare • foaie de hârtie A4 pentru fiecare elev și pentru fiecare pereche
• rechizite de scris
Ordinea activităților 1. La începutul exerciţiului rugaţi elevii să deseneze un trifoi cu

patru foi pe o foaie de hârtie sau în caiet (dacă doresc, îl pot
colora).
2. Pe fiecare petală a trifoiului elevii trebuie să scrie (sau să
deseneze) ce îi face fericit. Ei trebuie să scrie ceea ce este cel mai
important pentru ei, de exemplu familia, prietenii, sănătatea,
succesele la școală...
3. Spuneți-le elevilor că urmează să vizioneze un film; rugați-i
în timp ce urmăresc filmul să se gândească la ceea ce-i lipsește
protagonistului pentru a fi fericit.
Argumentele vor fi prezentate, de asemenea, în cerc. Fiecare
elev va putea transmite un mesaj lui Nicu (de exemplu: ”Nicu,
îți doresc...” sau ”Nicu, vreau să îți spun că...”). Elevii își pot scrie
mesajele pe coli de hârtie și să le atârne în clasă.
4. Urmează vizionarea filmului.
5. Reveniți la sarcina pe care elevii au primit-o înainte de
vizionarea filmului, și rugați-i să-și noteze răspunsurile în caiet, 50
împărțindu-le în factorii pe care Haiduc i-ar fi putut sau poate
să-i influențeze, dar și acei factori pe care el nu i-a putut sau nu
poate să-i influențeze (aici sunt incluși factorii care au legătură cu
familia etc.).
6. Rugați apoi elevii să se gândească la următoarea întrebare:
Ce-i lipseşte protagonistului pentru a fi fericit? Întrebați elevii
ce le-a trezit interesul sau ce i-a uimit cel mai mult în film sau la
protagonist, cu ce sunt de acord sau, dimpotrivă, consideră a fi o
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
problemă. În ce măsură afectează viaţa protagonistului drogurile

în mediul cărora se află?
7. Rugați elevii, în pereche, să deseneze un ”trifoi cu patru foi al
fericirii” pentru Haiduc. Cum va arăta acesta? De ce?
8. Urmează prezentarea desenelor și discuţii. În final, puneți
elevilor următoarele întrebări: Cum credeți, de ce protagonistul
filmului a fost numit ”Gangster”? Ce legătură există cu această
poreclă? În ce măsură drogurile, în mediul cărora se află
din copilărie, pot să îi afecteze viața mai departe? Cum ați fi
procedat în locul lui? Ați fi încercat să vă schimbaţi viaţa de unul
singur? Sau ați fi aşteptat ajutor din partea altora?
Argumentare Elevii stau într-un cerc și transmit unul altuia un chipiu (sau un alt
obiect). Cel care ia chipiul trebuie să spună cel puţin o propoziţie
despre cum își imaginează viitorul său. Elevii pot compara
răspunsurile date cu perspectivele de viaţă ale semenilor lor
dependenţi de droguri.
51
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
ARTICOLUL 24
Prezentarea succintă La rezolvarea acestui exercițiu, prin aplicarea metodei gândirii

critice, elevii se vor familiariza cu drepturile copiilor, în special
cu prevederile Articolului 24 din Convenția ONU cu privire la
drepturile copilului și vor constata dacă în cazul lui Nicu au fost
respectate prevederile din diferite paragrafe ale Convenţiei.
Obiective Elevii:
• se vor familiariza cu Convenția ONU cu privire la drepturile
copilului, în special cu Articolul 24;
• vor povesti într-un mod corect despre drepturile lor și ale
celorlalţi;
• vor gândi în mod critic și expune argumente raţionale.
Materiale suplimentare Pentru fiecare elev:

• Fișă de lucru,
• Rechizite de scris;
Ordinea activităților 1. Lucrul asupra exercițiului trebuie să înceapă cu un schimb de

idei pe tema drepturilor fundamentale ale omului. Ideile elevilor
se vor nota pe tablă.
2. Distribuiţi elevilor Fișa de lucru și rugaţi-i să rezolve exercițiul
propus prin metoda INSERT. Elevii trebuie să citească textul și
să facă notiţe, semnificaţia cărora va trebui să le fie explicată și
indicată pe tablă.
informații cunoscute, știam despre aceasta
+ informaţii noi, sunt de acord
? informații neclare, vreau să aflu mai multe
- informații contrar opuse celor ştiute de mine
Indicaţi numărul aproximativ de notiţe făcute la un alineat. Nu
este cazul să indicaţi toate informaţiile conţinute în text.
Mențiune: puteţi ruga elevii să sublinieze cuvintele care nu 52
le sunt cunoscute, iar apoi să căutaţi împreună semnificaţia
acestora în dicţionar sau pe Internet.
3. Reveniţi apoi la text și încercaţi să discutaţi pe marginea
acestuia cu întreaga clasă. Atrageți atenţie la unele notiţe și
întrebaţi elevii ce înţeleg prin ele. O atenţie deosebită trebuie
acordată semnelor de întrebare și minusurilor, acestea vă vor
indica informaţiile neclare asupra cărora trebuie să vă axați mai
mult pentru a le putea explica elevilor sau întregii clase.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
4. Urmează vizionarea filmului.

5. După vizionarea filmului acordaţi elevilor timp să noteze pe
foaia de lucru (de exemplu, cu semne de exclamaţie) acei factori
care, în opinia lor, au legătură cu starea deplorabilă de sănătate a
lui Nicu.
6. La final, analizaţi cauzele care au dus la situaţia nefavorabilă
în care se află Nicu, posibilităţile de depăşire a acestei situaţii,
la fel, importanţa măsurilor preventive cu referire la prevederile
Articolului 24 al Convenţiei ONU pentru drepturile copilului.
Argumentare Argumentele trebuie formulate pe parcursul analizei în comun

a textului citit prin metoda INSERT (tehnica lecturii eficiente).
Este important să se discute cu elevii semnificaţia unor notițe
concrete. Argumentele finale sunt formulate după examinarea
notițelor marcate de către elevi cu semne de exclamaţie. Puneţi
accentul pe prevenirea dependenţei de droguri și profilaxia
asociată maladiilor.
53
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU
CONVENȚIA ONU CU PRIVIRE LA DREPTURILE
COPILULULUI
Este important ca viaţa fiecărui copil să aibă un început cât mai bun. Toți copiii au dreptul să
frecventeze şcoala, să comunice cu familiile lor, să beneficieze de îngrijire medicală de calitate în
caz de boală. Din acest motiv a fost adoptată Convenția ONU cu privire la drepturile copilului care
promovează posibilităţi egale pentru toţi copiii, indiferent de locul lor de trai.
Convenţia cu privire la drepturile copilului a fost adoptată de către Adunarea Generală a Naţiunilor
Unite la data de 20 noiembrie 1989. De atunci, Convenţia a fost ratificată de toate ţările lumii,
cu excepţia SUA. Astfel, Convenția a fost cel mai ratificat act cu privire la drepturile omului de
majoritatea țărilor.
Convenția cu privire la drepturile copilului constă din 54 de articole, structurate în patru

compartimente de bază:
- Principiile de bază: articole, orientate spre eliminarea discriminării.
- Dreptul la viaţă și dreptul de a dezvolta la maximum potenţialul lor: articole în care sunt
prezentate cele necesare pentru creşterea și dezvoltarea corespunzătoare a copilului. Este stipulat
dreptul la alimente nutritive și apă potabilă, domiciliu, educaţie primară, asigurarea asistenţei
medicale, dreptul la odihnă şi timp liber.
- Dreptul la protecţie: articole în care sunt stipulate drepturile copiilor la protecţie și securitate, la
asistenţă în caz de rele tratamente, la protecţie împotriva violenţei.
- Dreptul la participare la viața comunităţii: fiecare copil are dreptul de a-și exprima liber opinia
asupra oricărei probleme care îl priveşte. Opiniile copilului urmează să fie luate în considerare
în mod serios, ţinându-se seama de vârsta sa şi gradul său de maturitate. Aceste articole includ
nu doar dreptul la autoexprimare, dar și dreptul copilului de a fi ascultat, dreptul la informații și
dreptul de participare la viaţa comunității.
Articolul 24
1. Statele părți recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă și de a beneficia de
serviciile medicale și de recuperare. Ele vor depune eforturi pentru a garanta că nici un copil nu este lipsit de dreptul
de a avea acces la aceste servicii.
2. Statele părți vor depune eforturi pentru a asigura aplicarea efectivă a acestui drept și, în mod deosebit, vor lua
măsurile corespunzătoare pentru:
a) reducerea mortalității infantile și a celei în rândul copiilor;
b) asigurarea asistenței medicale și a măsurilor de ocrotire a sănătății pentru toți copiii; 54
c) combaterea maladiilor și a malnutriției, inclusiv, în cadrul măsurilor primare de ocrotire a sănătății, recurgând,
printre altele, la tehnologii accesibile și la aprovizionarea cu alimente nutritive și cu apă potabilă, luând în considerare
pericolele și riscurile de poluare a mediului natural;
d) asigurarea ocrotirii sănătății mamelor în perioada pre- si postnatală;
e) asigurarea că toate segmentele sociale, în mod deosebit părinții și copiii, sunt informate, au acces la educație și sunt
sprijinite în folosirea cunoştinţelor de bază despre sănătatea și alimentația copilului, despre avantajele alăptării, ale
igienei și salubrității mediului înconjurător și ale prevenirii accidentelor;
f) crearea serviciilor de medicină preventivă, de îndrumare a părinților și de planificare familială și asigurarea educației
în aceste domenii.
3. Statele părți vor lua toate măsurile eficiente corespunzătoare, în vederea abolirii practicilor tradiționale dăunătoare
sănătății copiilor.
ZI LIBERĂ PENTRU FARIDULLAH
FARIDULLAH’S D AY OFF
R e g i e: La 11 ani, Faridullah lucrează 60 de ore pe săptămână într-o fabrică de cărămidă

Taj Mohammad Bakhtari, din Afganistan pentru a plăti datoria tatălui său. Pentru că toata viaţa nu a făcut
Jens Pedersen altceva decât cărămizi, Faridullah vrea să înveţe, ca să-şi atingă visul de a deveni
Afganistan, Danemarca om de afaceri. Când crudul adevăr despre situaţia familiei lui iese la iveală,
/ 2013 / Faridullah caută o soluţie pe cont propriu.
17 min. Sursă: Festivalul ”One World”

O LUME DE VĂZUT
FILM ZI LIBERĂ PENTRU FARIDULLAH / FARIDULLAH’S D AY OFF
Tema: DREPTURILE COPIILOR
Ce știți despre Afganistan?
Afganistanul este o țară muntoasă din Asia Centrală. Se întâmplă să fie, de asemenea, o țară
foarte săracă, care a suferit de pe urma multor ani de război civil și, chiar în zilele noastre, în ciuda
prezenței forțelor de menținere a păcii din numeroase țări, se consideră a fi un teritoriu destul de
periculos. O mare parte a Afganistantului este așezată pe teren arid, având surse limitate de apă
potabilă. Principala religie a țării este Islamul.
Ce va face Faridullah când va crește mare dacă este trimis să muncească în loc să meargă
la școală? Va lucra oare întreaga viață în cărămidărie?
Cel mai probabil, Faridullah își va asigura traiul prin muncă fizică, fabricând cărămizi – și datorită
experienței acumulate în domeniu, va avea chiar un oarecare avantaj asupra celorlalți semeni de
vârsta sa. Dar pentru că nu a avut vreodată parte de educație, îi va fi peste puteri să găsească un
loc de muncă mai bun și, prin urmare, mai bine plătit. Cel mai probabil, va rămâne la fel de sărac și
își va continua traiul în același loc, în comunitatea celor la fel de săraci și fără educație, iar copiii săi
îi vor împărtăși soarta.
Trebuie menționat faptul că tocmai cărămidăriile din Afganistan și Pakistan sunt notorii pentru
exploatarea copiilor. Nu rareori se întâmplă ca familiile sărace să împrumute bani de la bogații
proprietari ai acestor fabrici de cărămidă și să compenseze apoi prin munca propriilor copii.
Ca urmare, copiii sunt „condamnați” la muncă forțată fără plată, doar pentru a achita datoriile
părinților. Munca în cărămidării este istovitoare, îndepărtând copiii de educație și dezvoltare.
Ce reprezintă munca copiilor și care îi sunt cauzele cele mai frecvente? De ce este munca
copiilor un factor de pericol?
Organizația Internațională a Muncii (OIM) definește „munca copiilor” ca orice activitate economică
a copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani, care influențează negativ dezvoltarea lor fizică,
56
intelectuală sau morală sănătoasă, sau care îi împiedică să dobândească o educație de bază
(primară).
Deosebit de periculoase sunt exemplele considerate a reprezenta „cele mai grave forme de muncă
a copiilor” și care implică activități în mine și cariere, în agricultură și silvicultură – acolo unde copii
sunt supuși acțiunii îngrășămintelor și pesticidelor chimice – precum și în domeniul construcțiilor
sau cel industrial. În plus, acest grup al celor mai grave forme de muncă include copiii care fac
obiectul traficului și care sunt ținuți în servitute sau sclavie, recrutați în scopul prostituării, utilizați
în traficul de stupefiante sau în conflicte armate.
O LUME DE VĂZUT
Printre cauzele muncii copiilor, putem menționa inaccesibilitatea școlilor și a altor resurse și
servicii de bază, încălzirea globală care provoacă secetă și schimbări meteorologice extreme, ce
determină, la rândul lor, reducerea producției agricole (și, astfel, a posibilităților de asigurare a
traiului), precum și conflictele militare sau alte situații/evenimente catastrofale care forțează copiii
să părăsească școala, iar familiile – să își părăsească locuințele.
O altă cauză importantă a muncii copiilor poate fi lipsa cunoștințelor în domeniul drepturilor
omului și a drepturilor de muncă sau incapacitatea de lua atitudine în mod activ pentru susținerea
acestora. Exploatarea copiilor prin muncă este interzisă prin lege în majoritatea țărilor, însă în
condiții de sărăcie extremă și lipsă de educație, oamenii sunt deseori incapabili de a preveni
propria exploatare de către angajatori sau de a forța funcționarii publici să ia măsuri de protecție
a copiilor lor. Cu toate acestea, atunci când familiile primesc ajutor din partea organizațiilor
non-profit, sindicatelor și autorităților locale, așa cum s-a întâmplat în mai multe regiuni din
India, retragerea copiilor din rândul forței de muncă și înmatricularea lor în școli are perspective
semnificative. Ca urmare, apar mai multe locuri de muncă pentru părinții copiilor. Pe scurt, sărăcia
este mai degrabă rezultatul muncii copilului decât cauza sa.
Câți copii sunt forțați să muncească, la nivel mondial? În ce țări problema muncii copiilor
este mai stringentă?
În prezent, numărul copiilor obligați să muncească se ridică la aprox. 168 mln., ceea ce la nivel
statistic global înseamnă aproape unul din zece. În valoare absolută, cel mai mare număr de copii
exploatați se găsește în Asia, unde munca copiilor afectează 78 mln. de copii, adică aproximativ
unul din unsprezece. Țările cele mai afectate sunt India, Pakistan, Nepal, Bangladeș, Cambodgia
și China, în care copiii lucrează pe câmpurile familiale pentru asigurarea subzistenței, precum
și pe plantații de bumbac sau de ceai pentru export, în cărămidării, mine sau cariere, țesătorii
de covoare și în industria textilă, precum și în cea a deșeurilor toxice sau în calitate de vânzători
ambulanți. Unii dintre acești copii se nasc în familii îndatorate, confruntându-se cu soarta unei vieți
în sclavie care nu oferă practic șanse de scăpare.
În valori relative, însă, situația este mult mai gravă în Africa, unde peste unul din cinci copii este
obligat să muncească (59 mln.). De ex., în Somalia, Sudan, Republica Democrată Congo, Burkina
Faso, Niger, Zambia, Zimbabwe sau în special în statele exportatoare de cacao – Coasta de Fildeș
și Ghana – peste o treime dintre copii își petrec astfel copilăria. În Etiopia, Camerun, Ciad, Rwanda
sau Sierra Leone, raportul este de peste unu din patru. În America Latină, regiunea care s-a bucurat
57 în ultimii ani de cel mai mare succes în lupta împotriva muncii copiilor, raportul este unul din
doisprezece copii (12,5 mln.).
Este adevărat că banii câștigați de copii constituie de multe ori o parte indispensabilă a
bugetului familiei? Cum s-ar putea descurca familiile fără acest venit?
Lucrurile nu stau deloc așa. Peste două treimi din copiii aflați în sistemul care îi exploatează nu sunt
retribuiți pentru munca depusă. Foarte adesea, ei doar ajută familia la producerea unor culturi (de
O LUME DE VĂZUT
ex. de tutun sau ceai), fără a obține vreun venit. Problema, în această situație, constă în faptul că
prețurile de achiziție sunt atât de mici, încât întreaga familie este forțată să muncească. De fapt,
doar unul din cinci copii primește sume în numerar, acestea fiind însă, în marea lor parte, cu mult
sub plafonul unui salariu minim sau echitabil.
Este la fel de adevărat că munca copiilor deformează piața forței de muncă, eliminând locurile de
muncă pentru adulți. Copiii sunt mai ușor de controlat și pot fi plătiți cu sume mai mici sau forțați
să muncească în condiții mai proaste. Ca urmare, pot fi găsite multe locuri unde cei mai mulți
dintre copii muncesc, părinții acestora neputând, însă, găsi ceva de lucru care să asigure un salariu
rezonabil. În regiunile din India, acolo unde copiii au fost „transferați” cu succes de la locul de
muncă la școală, s-a înregistrat o creștere a cererii pentru adulți în rândul forței de muncă, precum
și o creștere a salariilor și condiții de muncă îmbunătățite. În sfârșit, părinții pot aduce banii în casă,
în timp ce copiii lor merg la școală.
Există un mecanism juridic internațional care să interzică munca copiilor?
Interzicerea muncii copiilor este abordată în cadrul a două convenții fundamentale ale Organizației
Internaționale a Muncii. „Convenția privind vârsta minimă de încadrare în muncă” stabilește vârsta
de 15 ani ca vârstă minimă la care copilul poate fi economic activ (cu anumite excepții ce reduc
vârsta la 14 ani). Convenția a fost aprobată în 1973, fiind semnată până în prezent de 166 (din 187)
de state. În mod similar, „Convenția privind cele mai grave forme ale muncii copilului” din 1999 a
fost semnată de 177 de state. Drepturile copilului sunt, de asemenea, protejate prin „Convenția
ONU privind Drepturile Copilului”, care conferă fiecărui copil dreptul la viață, securitate și sănătate,
la educație și dezvoltare personală, dreptul la protecție împotriva violenței, exploatării și condițiilor
de muncă periculoase, dreptul la odihnă și timp liber – pe scurt, dreptul la copilărie.
Mai mult, la nivelul fiecărui stat în parte, există seturi de reglementări legale aprobate care interzic
munca și exploatarea copiilor. În multe țări în curs de dezvoltare, guvernele nu sunt însă în măsură
să pună în aplicare legile relevante și să pedepsească încălcările drepturilor copiilor. În același
timp, crearea de către fiecare stat în parte a unui cadru legal propriu pentru lupta împotriva muncii
copiilor reprezintă un bun pas de început. În cazul în care, fie și la o dată ulterioară, sistemul politic
al țării va da dovadă de voință reală în aplicarea legilor, iar guvernul își va uni forțele cu organizațiile
locale și internaționale, sindicatele, corporațiile multinaționale și, mai presus de toate, cu copiii din
câmpul muncii și familiile lor, suprimarea eficientă a muncii copiilor va avea sorți reali de izbândă.
58
Există cineva care să urmărească cu atenție comportamentul proprietarului fabricii de
cărămizi din Afganistan față de copii?
Siguranța la locul de muncă și condițiile de muncă din Afganistan se află, în general, la niveluri
destul de joase, nefiind supuse supravegherii statale. Chiar dacă există legi care nu doar privesc
condițiile de muncă, ci chiar permit efectuarea inspecțiilor de către funcționarii publici, acestea
aproape că nu sunt vreodată aplicate în fapt. Mai mult, Afganistanul este unul dintre statele cele
mai corupte din lume, ceea ce, în combinație cu salariile mici ale angajaților de stat, se traduce prin
O LUME DE VĂZUT
lipsa oricărei autorități reale a guvernului asupra angajatorilor.
De ce nu există învățământ obligatoriu în Afganistan?
În Afganistan, legea stabilește numărul obligatoriu al anilor de școlarizare la trei (până la vârsta de
nouă ani). Educația este gratuită începând cu vârsta de grădiniță și până la împlinirea a doisprezece
ani (sfârșitul școlii secundare). Cea mai ridicată frecvență școlară este înregistrată în primii trei
ani de școală primară, dat fiind că la această vârstă fetele pot frecventa cursurile în aceeași sală
de clasă cu băieții. Ulterior, însă, elevii sunt împărțiți în clase pe criteriu de sex și nu toate școlile
pot face față cerințelor de spațiu și timp; de asemenea, nu toți părinții sunt la fel de dispuși să
își trimită fiicele la școală. Astfel, fetele sunt cele care, în majoritatea cazurilor, nu absolvesc nici
școala primară. Destul de frecvente sunt și cazurile în care, deși înmatriculați la școală, copiii nu
frecventează cursurile – o consecință nu doar a practicilor culturale (ideea educării fetelor continuă
să fie privită cu neîncredere de către mulți părinți), dar în primul rând a sărăciei materiale a
familiilor.

Pavla Začalová, Jaroslav Petřík, People in Need, Cehia
Este bine ca să muncească copiii? La ce fel de munci pot participa ei?
Desigur, este bine ca şi copiii să muncească. Principala lor muncă este învăţătura. Ei pot participa,
alături de părinţii lor la munci uşoare, pe care le recunoaştem, prin faptul că:
• nu obosesc copiii peste măsură;
• nu le încurcă să meargă la şcoală şi să-şi pregătească temele pentru acasă;
• nu-i lipsesc de distracţia cu prietenii;
• nu trebuie făcute în secret. Dacă un adult le cere să facă ceva ruşinos, în ascuns, ei trebuie
neapărat să-şi anunţe părinţii sau profesorii;
• nu trebuie să-şi pună sănătatea în pericol, prin munca în condiţii nocive, care ar putea avea
consecinţe negative.
Natura exploatării prin muncă a copiilor se referă la muncile susceptibile de a dăuna sănătăţii,
securităţii sau moralităţii copiilor şi include:
• munca de la vîrste foarte mici;
• munca grea şi periculoasă (cu utilizarea instrumentelor ascuţite, cu electricitate, cu
59 • ridicarea greutăţilor, în condiţii nocive, la temperaturi înalte etc.);
• munca îndelungată; care presupune prea multe responsabilităţi, ce nu permit copiilor să
participe la activităţile specifice vârstei (să frecventeze şcoala, să se odihnească, să se joace);
• munca neplătită sau în contul unor datorii ale adulţilor;
• munca stresantă din punct de vedere fizic şi psihologic
• munca în condiţii de abuz şi violenţă (fizică, psihologică, emoţională, economică);
• munca în condiţii de exploatare sexuală;
• cerşitul în stradă ş. a
O LUME DE VĂZUT
Ce fel de munci îndeplinesc copiii din Republica Moldova?
Din păcate, foarte mulţi copii din R. Moldova sunt implicaţi de la o vârstă fragedă în diverse
munci în detrimentul şcolii, al sănătăţii şi al dezvoltării lor normale corespunzătoare vârstei sau
potenţialului lor.
Majoritatea dintre ei muncesc din greu împotriva propriei lor voinţe, fie în gospodăria părinţilor,
implicându-se în diverse munci agricole şi construcţii, fie în afara ei: lucrând în stradă ca vânzători,
hamali, cerşetori, spălând maşini sau adunând fier uzat; fie în câmp: culegând şi înşirănd frunze de
tutun, pascând animalele, lucrând cu ziua etc.
Sute de copii moldoveni cerşesc în străinătate (Rusia, Polonia, Turcia). Pentru aceşti traficanţi,
copilul este doar o sursă de venit. Traficanţii nu respectă drepturile copiiilor şi nu le pasă de viaţa şi
viitorul acestora.
Ce prevede Constituţia ţării cu privire la ocrotirea copiilor? De ce este important să cunoaştem

acest lucru?
Articolul 50 din Constituţie, intitulat Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor prevede:

(1) Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toţi copiii, inclusiv cei născuţi în
afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială.
(2) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor.
(3) Statul acordă alocaţiile necesare pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copiilor
bolnavi ori handicapaţi. Alte forme de asistenţă socială pentru copii şi tineri se stabilesc prin
lege.
(4) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau
care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.
(5) Autorităţile publice asigură condiţii pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa socială,
economică, culturală şi sportivă a ţării.
Este important să cunoaştem acest lucru ca oricărui copil să i se respecte toate drepturile.

Viorica Goraş-Postică, dr.hab.conf. univ.,
Universitatea de Stat din Moldova,
60
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
DORINȚE ȘI VISE
Subiecte relevante DREPTURILE OMULUI (COPILULUI), MIGRAŢIA, SĂRĂCIA,

TRAIUL ÎN CONDIŢII DIFICILE
Obiective • Formularea ideilor.

• Discutarea valorilor.
• Dezvoltarea empatiei.
Instrumente O foaie de lucru pentru fiecare elev, o foaie de hârtie pentru

fiecare grup, creioane
Abordare • Începem activitatea cu proiecţia filmului.

• Apoi le dăm elevilor foile de lucru și îi rugăm să le completeze.
• Împărţim elevii în grupuri de câte patru și îi rugăm să își
compare
răspunsurile.
• După activitatea în grup, inițiem discuţii între elevi. Întrebăm:
De ce nu poate Faridullah să meargă la școală? Care-s visurile lui
şi cum se înscriu ele în realitatea cotidiană? Ce îl poate ajuta să-şi
îndeplinească visurile?
• După discuţii, rugăm elevii să scrie o scrisoare pentru
Faridullah.
Reflecție Fiecare grup citeşte scrisoarea sa pentru Faridullah. După

prezentare, îi întrebăm de ce au scris astfel.
61
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU
DORINȚE ȘI VISE
1) Ce vis are Faridullah?
2) Ce își doreşte el foarte mult?
3) Ce trebuie să înfrunte Faridullah în fiecare zi?
4) Ce doreşte el să facă în viitor?
5) Ce mici plăceri are Faridullah?
62
6) Când se va simţi el liber?

O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
SCARA VALORILOR
Subiecte relevante DREPTURILE OMULUI (COPILULUI), MIGRAŢIA, SĂRĂCIA,

TRAIUL ÎN CONDIŢII DIFICILE
Obiective • Definirea valorilor în viață.

• Înţelegerea importanţei educaţiei.
Instrumente O foaie de hârtie și creioane colorate pentru fiecare elev, tablă

sau flipchart
Abordare • Înainte de proiecţia filmului, elevii întocmesc o scară cu cele

mai importante 5 sau 7 lucruri din viaţa lor, explicând de ce le-au
ales și leau plasat în locul respectiv (de exemplu - 1. Sănătatea,
deoarece fiind sănătoşi putem realiza alte lucruri...).
• După ce elevii au stabilit scara valorilor, îi întrebăm: Ați inclus
educaţia printre cele mai importante valori ale voastre? Pe ce
loc? De ce?
• Întrebăm elevii: Cum influenţează educaţia viaţa și viitorul
vostru? Cum ar afecta lipsa educaţiei viaţa și viitorul vostru?
Scriem toate răspunsurile pe tablă sau pe flipchart.
• Vizionăm filmul.
• Apoi întrebăm elevii dacă doresc să-și modifice scara valorilor. Îi
întrebăm și de ce.
Reflecție În timpul discuţiei finale, comparăm cu elevii diferenţa dintre

percepţia noastră privind valoarea educaţiei și atitudinea lui
Faridullah.
63
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
INTERZIS / PERMIS
Subiecte relevante DREPTURILE OMULUI (COPILULUI), MUNCA COPIILOR
Obiective • Cunoaşterea muncilor care pot și care nu pot fi efectuate de

copii.
Instrumente Foaia de lucru ”fișe cu situații”, decupată pe diverse situaţii din

viaţă
Abordare • Împărţim elevii în grupuri de 4 sau 5.

• Fiecare grup va completa o parte a foii de lucru - relatarea
situaţiei. Timp de 5 minute, grupurile vor crea o povestire simplă
care este bazată pe relatarea de pe foaie și este continuarea
acesteia. Atenționăm elevii că povestirea nu trebuie să aibă
neapărat un final fericit.
• După expirarea timpului, grupurile prezintă povestirile pe care
le-au creat.
• După ce fiecare grup își încheie prezentarea, clasa votează dacă
personajul-copil din povestire are voie să efectueze munca
respectivă sau nu.
Reflecție După fiecare vot are loc reflecția. După fiecare vot, profesorul
întreabă elevii de ce au decis astfel. La sfârșitul activităţii
profesorul rezumă de ce copiii de o anumită vârstă nu ar trebui
să lucreze și de ce unele munci nu sunt potrivite pentru copii, ci
doar pentru adulţi. Profesorul poate da exemple.
64
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU
FIȘE CU SITUAȚII
Un băiat de 12 ani ar dori să-l ajute pe O mamă singură și-a pierdut locul
prietenul lui și pe mama acestuia să vândă de muncă, iar fiii ei, de 15 și 17 ani,
legume și fructe la un târg duminical al frecventează un gimnaziu. Ambii au note
fermierilor. Unul din părinţii băiatului nu bune, au multe pasiuni și mulţi prieteni.
este de acord, iar celălalt părinte crede că Totuși, ei trebuie să înceapă să lucreze,
ideea este bună. măcar cu normă incompletă, pentru a
contribui la bugetul familiei.
Copiii unui proprietar de magazin îşi ajută Profesorul invită la şcoală părinţii unui
părintele în magazin la sfârșit de elev de 14 ani, deoarece a aflat că acest
săptămână și nu sunt plătiţi pentru munca elev distribuie ziare în fiecare dimineaţă la
lor. Volumul de lucru în magazin creşte, iar 6:30 înainte de începerea lecțiilor. El este
proprietarul angajează un băiat de 15 ani obosit în timpul lecțiilor și uneori chiar
căruia îi plăteşte un salariu per oră. Copiii adoarme.
proprietarului doresc și ei să primească un
salariu.
Un băiat de 16 ani doreşte să abandoneze O fată de 15 ani face curăţenie într-un bar
gimnaziul și să înceapă să câștige după sfârșitul lecțiilor, fără ştirea
bani, pentru a nu depinde financiar de părinţilor. După ce se accidentează la locul
părinţii lui. Părinţii și dirigintele încearcă de muncă, patronul o duce acasă și le
să-l convingă să termine cel puţin explică părinţilor ce s-a întâmplat.
învăţământul secundar.
65 Trei prieteni minori doresc să meargă la Părinţii ar dori ca fiica lor minoră să
film într-o zi de vineri. Unul din ei nu are aibă grijă de fratele ei mai mic, să tundă
destui bani și vrea să împrumute de la gazonul și să gătească cina, fără să o
prietenii lui. Al doilea lucrează part-time plătească pentru aceasta. Fiica afirmă că
la sfârșit de săptămână, iar al treilea acest lucru nu este corect. Ea crede că
primeşte lunar bani de buzunar de la aceasta este o muncă precum oricare alta
părinţi. și ar trebui plătită cu ora.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU
DREPTURILE COPIILOR
DREPTURI (Convenția ONU privind drepturile copiilor) I.N.S.E.R.T. FARIDULLAH
Toţi copiii au dreptul la viață.
Toţi copiii au dreptul la un nume înregistrat legal.
Copiii nu vor fi separaţi de părinţii lor, cu excepţia
situaţiei în care această separare este spre binele lor.
Copiii au dreptul să spună ceea ce gândesc și să fie
ascultați.
Copiii au dreptul să obțină și să comunice informaţii.
Copiii au dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă și
religie.
Copiii au dreptul la intimitate.
Copiii au dreptul la informaţii veridice din mass-media.
Statele trebuie să asigure îngrijirea adecvată a copiilor și
protejarea acestora de violenţă, abuz și neglijare din
partea părinţilor sau a oricărei persoane care se ocupă
de ei.
Copiii care nu pot fi îngrijiți de propria familie trebuie să
primească o îngrijire corespunzătoare.
Copiii care au un tip de dizabilitate trebuie să
beneficieze de îngrijire și asistenţă specială, astfel încât
să poată trăi o viaţă normală și independentă.
Copiii au dreptul la asistenţă medicală de calitate, apă
curată, hrană nutritivă și un mediu curat pentru a
rămâne sănătoși.
Statul trebuie să asigure fonduri suplimentare pentru
copiii din familiile nevoiașe.
66
Toţi copiii și tinerii au dreptul la învăţământ primar, care
trebuie să fie gratuit.
Învăţământul trebuie să dezvolte la maxim
personalitatea și talentul fiecărui copil.
Toţi copiii au dreptul să se relaxeze, să se joace și să
participe la o gamă largă de activități.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
DREPTURILE COPIILOR
Subiecte relevante DREPTURILE OMULUI (COPILULUI), MUNCA COPIILOR
Obiective • Dezvoltarea unei atitudini active de susținere și apărare a

drepturilor omului.
• Înţelegerea semnificaţiei normelor și legilor într-o societate
funcțională.
• Formarea abilității de a reflecta asupra problemelor printr-o
analiză mai minuţioasă.
• Formarea abilității de a gândi critic.
Instrumente Foaie de lucru pentru fiecare elev, tablă sau flipchart
Abordare • Înainte de a viziona filmul, rugăm elevii să definească termenul

”drepturile copilului”. Scriem definiția pe tablă sau pe flipchart.
Drepturile copilului sunt drepturile omului aplicabile copiilor,
care pun accent pe drepturile la protecţie specială și îngrijire,
inclusiv dreptul acestora de a trăi cu ambii părinţi biologici,
dreptul la identitate umană, precum și dreptul la asigurarea
necesităţilor de bază (hrană, învăţământ general finanţat de
stat, asistenţă medicală, legi penale adecvate pentru vârsta și
dezvoltarea copilului).
• Împărţim elevii în grupuri. Fiecare elev primeşte câte o foaie de
lucru.
• Elevii trebuie să citească atent toate drepturile, utilizând
metoda
inserției. La fiecare drept se adaugă următoarele semne:
+ – drept pe care nu-l ştiam, cunoştinţe noi
√ – drept pe care îl ştiu, îi cunosc esenţa și semnificaţia
? – drept pe care nu-l înțeleg
• După ce elevii termină acest exerciţiu, îi rugăm să spună
drepturile pe care nu le-au înţeles și împreună cu clasa explicăm
aceste drepturi. Rugând elevii să dea un exemplu, ne putem
67 convinge că ei înţeleg drepturile (de ex. dreptul copiilor la
protecţie împotriva exploatării = utilizarea abuzivă a unei
persoane sau a muncii acesteia).
• Discutăm cu elevii despre drepturile pe care nu le știau sau de
care nu erau conștienți.
• Apoi rugăm elevii să selecteze primele 5 drepturi pe care le
consideră cele mai importante și indispensabile pentru ei la acest
moment din viață. Pentru aceasta, elevii vor ajunge la un consens
de grup și vor oferi motive valabile pentru alegerea făcută.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
• Apoi vizionăm filmul.

• După vizionare, revenim la foaia de lucru. Drepturile pe care
Faridullah nu și le poate exercita sunt marcate de către elevi cu X.
• Rugăm elevii să comunice clasei rezultatele activităţii lor.
Reflecție Recapitulăm lecţia, reamintim fiecare drept și rezumăm

informaţiile din foaia de lucru. Întrebăm elevii dacă printre
drepturile pe care Faridullah nu și le poate exercita sunt și cele pe
care ei le-au considerat ca primele 5 drepturi indispensabile. În
concluzie, rugăm elevii să revină la cele 5 drepturi indispensabile
pe care le-au selectat la începutul lecției și să se gândească dacă
opinia lor privind acestea s-a schimbat.
68
TREBUIE SĂ AUZI!
HEAR THIS!
R e g i e: Tristan (10 ani) și familia lui locuiesc în Kudelstaart. Este o familie neobişnuită
Soulaima El Khaldi pentru că ambii părinți sunt surzi, iar Tristan nu are probleme cu auzul. Tristan
Olanda / 2013 / comunică foarte ușor cu oamenii surzi, în timp ce pentru alți oameni, acesta este
un lucru dificil și uneori chiar stânjenitor. Acesta este motivul pentru care tatăl lui
are impedimente în a deveni antrenor al echipei de fotbal în care joacă Tristan.
Tatăl său este un jucător de fotbal nemaipomenit și joacă până și pentru echipa
15 min. națională de fotbal pentru surzi. Tristan este sigur că tatăl lui ar fi un antrenor
foarte bun și că și colegii lui de echipă ar simți la fel, dacă i-ar da măcar o dată
șansa să o demonstreze.

O LUME DE VĂZUT
FILM TREBUIE SĂ AUZI! / HEAR THIS!
Tema: RELAȚIILE DE FAMILIE
Cum interacționăm în propria noastră familie?
O familie sănătoasă înseamnă o familie trainică, în care domină respectul reciproc, pacea și
comunicarea și în care fiecare membru participă în egală măsură la consolidarea ei.
Relațiile într-o familie ar trebui să fie armonioase, bazate pe comunicare și iubire, pe încredere
și ajutor reciproc. Copiii, ca și maturii de altfel, au nevoie de un mediu care să le ofere siguranță
– fizică și psihică, confort, afecțiune, o comunicare sinceră și deschisă. Relațiile din familie va
determina modul de relaționare a copilului cu alte persoane și îi va forma acestuia o imagine
despre viața de familie, având repercusiuni în viitor. De aceea este foarte important ca fiecare să
aibă o atitudine responsabilă și respectuoasă față de ceilalți membri ai familiei și să construiască o
atmosferă, care să asigure un confort spiritual și material tuturor.
Părinţii ar trebui să-şi facă timp să discute cu copiii. În acest mod, vor şti întotdeauna ce doresc și
cum gîndesc aceștia şi nu vor fi luaţi prin surprindere sau puşi în faţa unui fapt împlinit. Cea mai
înţeleaptă decizie este să se ajungă la o cale de mijloc, acceptată de ambele părţi.
Prin urmare, pentru a rezolva anumite neînţelegeri este nevoie de comunicare, toleranță și
răbdare. Aceste principii se pot aplica la orice familie, în orice limbă, fie și în limba semnelor.
Cum copiii care aud, dar au părinții surzi învață să vorbească?
Părinții surzi, în mod firesc, își doresc să comunice cu copiii lor, de aceea ei îi învață pe aceștia
limba semnelor, care devine limba lor de comunicare. Copiii învață să vorbească o limbă de la alți
membrii ai familiei și din mediu.
Numeroase persoane studiază limba semnelor pentru a putea comunica cu rudele și prietenii care
suferă de hipoacuzie, doresc să devină traducători sau pur și simplu sunt interesate de această
limbă.
70
Ce prejudecăţi există în societate cu privire la oamenii cu dizabilităţi? Dar copiii?
O prejudecată generală este că aceştia nu pot să facă toate lucrurile atât de bine ca ceilalţi, că
sunt limitaţi la anumite activităţi.Vedem acest lucru în film, deşi tatăl băiatului era un fotbalist şi
un antrenor excepţional, totuşi, cei maturi nu acceptau propunerea lui. Copiii sunt mai flexibili în
gândire, ei pot să accepte provocări de tot felul şi să nu facă chiar nicio diferenţă.
O LUME DE VĂZUT
Care este atitudinea în societatea noastră vizavi de persoanele ce suferă de hipoacuzie?
Atitudinea societăţii deseori este discriminatorie. Nu li se creează aceleaşi oportunităţi, condiţii.

Ei nu se pot angaja, asemenea eroului din film, la orice muncă vor şi simt că sunt capabili să o facă
foarte bine, în pofida disabilităţii lor.
Pot ei să facă aceleaşi lucruri ca şi cei care aud, de exemplu?
Da, pot să le facă foarte bine. S-a demonstrat acest lucru, extraordinar de frumos în film. Doar că
trebuie susţinuţi şi pe alocuri ajutaţi. Deseori, pot să le facă şi mai bine, să demonstreze entuziasm,
pasiune şi dragoste faţă de activitatea pe care o desfăşoară şi să atingă aceleaşi rezultate ca şi alţii.
Ce presupune incluziunea şi educaţia incluzivă?
Incluziunea se referă la faptul că oricine, indiferent de deficienţa sa sau de dificultăţile pe care

le întâmpină în învăţare, trebuie tratat ca un membru normal al societăţii, iar diversele servicii
speciale de care are nevoie, trebuie furnizate în cadrul serviciilor sociale, educaţionale, medicale şi
celelalte servicii puse la dispoziţia tuturor membrilor societăţii.
Incluziunea şcolară vizează acceptarea de către instituţiile de învăţământ a tuturor copiilor,

indiferent de apartenenţa lor etnică, socială, religie, naţionalitate sau handicap şi este strâns legată
de recunoaşterea şi acceptarea diversităţii – condiţie normală a convieţuirii umane. Învăţământul
incluziv presupune ca tinerii şi copiii cu dizabilităţi şi ceilalţi fără probleme să înveţe împreună în
instituţiile de învăţământ având sprijinul corespunzător, mai ales din partea cadrelor didactice
implicate în acest proces. Un început timpuriu în mediile şcolare obişnuite este cea mai bună
pregătire pentru o viaţă integrată. Copiii diferiţi au drepturi egale cu ceilalţi, iar o educaţie separată
ar duce la marginalizare şi discriminare, împiedicând formarea, împlinirea de sine şi afirmarea
personalităţii. Ideea de incluziune pleacă de la principiul ca orice individ, oricât ar fi de diferit,
aparţine de fapt şi de drept grupului social. Educaţia incluzivă are rolul de a sprijini acest aspect,
deoarece ea se centrează mai ales pe învăţarea strategiilor necesare rezolvării problemelor din
viaţa cotidiană, într-o manieră cooperantă şi solidară, unde procesul de învăţare este realizat în
spiritul respectului şi acceptării celor din jur. Trebuie eliminat principiul de discriminare şi izolare a
copiilor cu nevoi speciale.
71
O LUME DE VĂZUT
SCRISOARE
Subiecte relevante RELAȚIILE DE FAMILIE
Obiective • Reflectarea asupra experiențelor relatate în film

• Formularea în scris a opiniilor proprii (prin metoda scrierii
libere)
• Dezvoltarea capacității de ascultare și împărtășirea cu ceilalți a
propriului text de autor
Instrumente Câte o foaie de hârtie și un pix pentru fiecare elev
Abordare • La finalul proiecției filmului, distribuiți fiecărui elev câte o foaie

de hârtie.
• Sarcina elevilor este de a alege un personaj din film și de a-i
scrie o scrisoare. Nu este necesar să scrie o scrisoare cap-coadă
– important este să încerce să alcătuiască cel puțin o parte a
textului.
• Elevii continuă prin a citi scrisorile în perechi sau în grupuri
mici. Unele scrisori pot fi citite în fața clasei, fără ca vreun elev
să fie forțat în acest sens. Reflecția poate fi, de asemenea,
completată de o scurtă discuție cu privire la alte informații
prezentate în film.de grup și vor oferi motive valabile pentru
alegerea făcută.
Reflecție Reflecția are loc în timpul citirii textului. Întrebați elevii ce

i-a făcut să aleagă un personaj în favoarea altuia. De ce este
respectivul personaj atât de interesant pentru ei? Ce mesaj ar
vrea să-i trimită?
72
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
ÎNVAȚĂ-MĂ ȘI TE VOI ÎNVĂȚA
Subiecte relevante RELAȚIILE DE FAMILIE, TOLERANȚA
Obiective • Înțelegerea beneficiului reciproc între generația mai în vârstă și

cea tânără.
• Conștientizarea diversității experiențelor de viață.
• Formarea unei atitudini pozitive față de persoanele vârstnice.
Instrumente Foaie de lucru tăiată în fișe, tablă sau flipchart, câte o foaie de
hârtie și un pix pentru fiecare grup
Abordare • În forma unei sesiuni de brainstorming, elevii încearcă să dea o

definiție a termenului de familie. Toate ideile sunt scrise pe tablă
sau pe flipchart. Asigurați-vă că elevii menționează care sunt
membrii familiei.
• Împărțiți elevii în șase grupuri și invitați-i să extragă fișe cu una
dintre persoanele trecute pe foaia de lucru.
• Cereți elevilor să se gândească la ceea ce persoana trecută pe
fișă poate învăța de la ei, precum și la ceea ce aceeași persoană îi
poate învăța. Cereți-le apoi să-și noteze ideile pe foaia de hârtie.
• Grupurile prezintă rezultatele activității lor, iar ceilalți elevi pot
comenta ideile expuse și acorda întrebări.
Notă: Activitatea poate fi concepută, de asemenea, în formă de proiect.
Puteți cere elevilor să pregătească postere, benzi desenate, materiale
fotografice comentate, câte un videoclip sau o istorioară în măsură să ilustreze
ideile prezentate și care au fost selectate. Elevii se pot baza pe propriile lor
experiențe. Recomandați-le să își împartă rolurile în grup (scriitor, fotograf
etc.) și să scrie un scenariu al proiectului. Grupurile pot prezenta rezultatele
proiectului colegilor lor sau întregii școli în sala de clasă.
73 Reflecție Reflecția ia forma unei discuții despre experiențele trăite în

contactul cu alte generații.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU
DORINȚE ȘI VISURI
BUNICA
BUNICUL
MAMA
TATA
MĂTUȘA
74
UNCHIUL
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
ACASĂ ESTE CEL MAI BINE
Obiective • Conștientizarea valorilor de care se conduce (sau ar trebui să se

conducă) familia.
• Folosirea pozelor sau altor simboluri pentru a descrie membrii
familiei.
Instrumente Tablă sau flipchart, câte o foaie de hârtie și un pix pentru fiecare
elev
Abordare • Pentru început, discutați cu elevii despre membrii care compun

familia primară și valorile de care se conduce sau ar trebui să se
conducă familia.
• Scrieți pe tablă sau pe flipchart proverbul „East or West, home
the best”(„La est sau la vest, acasă este cel mai bine”).
• Cereți elevilor să explice proverbul și asigurați-vă că l-au înțeles.
• Cereți elevilor să deseneze pe o foaie de hârtie casa/
apartamentul în care locuiesc, iar apoi pe membrii familiei lor în
camere separate, prin intermediul simbolurilor (de ex., simbolul
mamei poate fi cartea, deoarece mamei îi place să citească, iar
camera mamei poate fi cea de zi, deoarece acolo sunt plasate
rafturile de bibliotecă). De asemenea, elevii notează ceea ce
fiecare membru al familiei apreciază la ei, precum și modul în
care sau motivul pentru care membrul respectiv al familiei îi
influențează viața.
• Elevii discută în perechi ceea ce desenează și motivele pentru
care desenează într-un fel sau altul.
Notă: Înaintea lecției, puteți cere elevilor să aducă fotografii ale membrilor
familiei lor, pentru a fi lipite pe imaginea casei/apartamentului.
75
Reflecție Reflecția ia forma unei discuții. Puteți întreba elevii: Ce înțelegeți

prin noțiunea de “acasă”? De ce nu există nici un alt loc ca acasă?
Cum puteți contribui la crearea unui cămin cald și primitor?
Puteți influența atmosfera de la domiciliu? Ați fi capabili să
treceți pe plan secund „viața ușoară” în favoarea nevoilor
persoanei iubite?
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
VORBIM UNII CU ALȚII?
Obiective • Conștientizarea importanței comunicării și a relațiilor de

întelegere în cadrul familiei.
• Cunoașterea modului de întreținere a unei conversații active cu
părinții.
Instrumente Câte o foaie de lucru și un pix pentru fiecare elev
Abordare • Întrebați elevii cât de des vorbesc cu părinții și despre ce

anume. Posibile întrebări: Atunci când luați cina, o faceți
împreună cu membrii familiei (sau cel puțin o dată la sfârșit de
săptămână)? Vă interesează să aflați ceea ce au făcut alți membri
ai familiei în timpul zilei? Are vreo importanță deosebită timpul
pe care îl petreceți cu familia? De ce, sau de ce nu?
• Oferiți elevilor foile de lucru și cereți-le să realizeze un interviu
cu părinții lor, folosind întrebările deja formulate și scriind
răspunsurile la acestea.
• La lecția următoare, întrebați-i dacă au îndeplinit sarcina. De
asemenea, îi puteți întreba: Au fost părinții dispuși să vorbeasca
cu voi? A fost conversația una plăcută? Ați simțit că aduceți o
contribuție proprie în discuția cu părinții?
• Împărțiți elevii în grupuri a câte 3 sau 4 și cereți-le să discute
în grup informațiile pe care le-au acumulat în timpul interviului
cu părinții. În cazul în care nu doresc să împărtășească anumite
informații, nu îi forțați.
Reflecție Reflecția ia forma unei discuții. Puteți întreba elevii: Ce lucruri

interesante/ noi ați aflat în timpul conversației cu părinții? A fost 76
o experiență utilă pentru voi? În cel fel? De ce? Este important ca
părinții să vorbească cu copiii lor și să le pună diferite întrebări,
altele decât „Cum a fost azi la școală?”. De ce, sau de ce nu?
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU
Puneți părintelui dvs. următoarele întrebări și notați răspunsurile obținute.
Ce lucruri avem în comun? Prin ce ne asemănăm?
În ce situații îți provoc griji?
77
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU
Puneți părintelui dvs. următoarele întrebări și notați răspunsurile obținute.
În ce situații îți provoc bucurie?
Cum era când erai de vârsta mea și mergeai la școală?
78
CA UN FLUTURE
LIKE A BUTTERFLY
R e g i e: Przemek s-a născut cu un handicap fizic sever. Până la vârsta de șase ani, el credea că este
Ewa Pieta la fel ca toți ceilalți și că mama lui înțelegea semnele pe care le considera a fi cuvintele
Polonia / 2004 / lui. Treptat, acesta își dă seama că nimeni nu a avut nici o idee că el este mental complet
sănătos. «Nimeni nu m-a văzut ca o persoană normală. Nimeni nu a înțeles clipirile mele.
Toată lumea a crezut că am fost un imbecil. Am simţit că am fost îngropat de viu», spune
Przemek. După mulți ani petrecuţi într-un centru de reabilitare, un terapeut a descoperit
29 min. semnalele pe care Przemek le trimitea. Ea l-a învățat metoda Bliss, care a permis băiatului,
pentru prima dată, la șaisprezece ani, să comunice cu cei din jurul său.

O LUME DE VĂZUT
FILM CA UN FLUTURE / LIKE A BUTTERFLY
Tema: VIAȚA PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI
Cât de frecvent în viaţa reală nu se reușeşte să se aprecieze severitatea dizabilităţii, după cum
este arătat în film?
Actualmente, majoritatea dizabilităţilor sunt depistate la o etapă suficient de precoce.
Medicii sunt capabili să depisteze unele tipuri de dizabilităţi încă până la nașterea copilului cu
ajutorul așa-numitei diagnostici prenatale. Acestea se referă, spre exemplu, la sindromul Down,
diferite forme de despicături labio-palatine sau spina bifidă. După nașterea copilului la fel sunt
efectuate diferite investigații, și dacă se identifică anumite riscuri sau posibile tulburări, nou-
născutul rămâne sub observarea medicilor. Astfel, majoritatea dizabilităţilor sunt depistate
precoce, iar copiii și părinții beneficiază de la o etapă timpurie de asistenţa și ajutorul specialiștilor.
Așa-numita „îngrijire timpurie” este extrem de importantă, adică îngrijirea oferită imediat după
nașterea copilului cu dizabilități. Aceasta este sarcina echipei multidisciplinare, formată, spre
exemplu, din pediatru, neurolog, psiholog, logoped sau fizioterapeut. Toți acești specialiști
supraveghează dezvoltarea copilului. O astfel de abordare ar trebui să prevină diagnosticarea
incompletă sau incorectă a dizabilităţii (după cum se arată în film). În pofida acestui fapt, mai sunt
încă cazuri de diagnosticare incompletă a dizabilităţii sau oferire de îngrijire insuficientă.
Putem ști oare ce este mai bine: să plasăm copilul cu dizabilități într-un internat sau să-l îngrijim
acasă?
Din fericire, situația în care mamele erau impuse să-și plaseze copiii cu dizabilități în internate,
fiindcă aceasta era cea mai potrivită soluție pentru toți, ține deja de domeniul trecutului. Vorbind
la general, putem spune că toți copii, inclusiv cei cu dizabilități, se simt cel mai bine în sânul
familiei, unde pot beneficia de grija părinților, care nicidecum nu poate fi oferită într-un internat.
Într-o familie deplină copilul cu dizabilități primește nu doar grijă individuală, dar și, cel mai
important, dragostea părinților, pe care n-o poate asigura nici cel mai performant internat.
80
Însă pentru orice familie nașterea unui copil cu dizabilități reprezintă o încercare serioasă. Nu
întotdeauna părinții sunt capabili să aibă grijă de un asemenea copil, și numai ei sunt în drept să
decidă cum vor proceda în continuare. Spre exemplu, este foarte dificil destinul unei mame care a
rămas de una singură cu copilul care suferă de o dizabilitate fizică severă (efectiv, se repetă situația,
descrisă în filmul ”Ca un fluture”). Cu trecerea anilor, îngrijirea unui astfel de copil necesită tot mai
multe eforturi fizice. În asemenea cazuri, cu adevărat plasarea într-un internat poate deveni unica
soluție posibilă.
O LUME DE VĂZUT
Beneficiază părinții copiilor cu dizabilități de ajutor specializat?
În Republica Cehă, părinții copiilor cu dizabilități pot beneficia de diferite servicii și forme de ajutor
și asistență. Mai multe instituții de stat și organizații neguvernamentale oferă servicii sociale
persoanelor cu posibilități limitate.
Ele propun diferite forme de ajutor: consultații, reabilitare, servicii de supraveghere și îngrijire,
servicii ale asistenților personali, centre de asistență socială, servicii de însoțire, îngrijire în
zilele de lucru, staționar de zi, staționar săptămânal, locuințe sau locuri de muncă deservite sau
securizate.
Imediat după nașterea copilului, părinții pot beneficia de serviciile centrelor de ”asistență
timpurie”, care oferă îngrijire pentru copiii născuți cu dizabilităţi, după cum s-a menţionat în
răspunsul la prima întrebare.
Centrele de asistență pentru copiii născuți cu dizabilităţi oferă servicii părinților și copiilor cu
deficiențe până la vârsta de șapte ani. Există, la fel, grupuri de ajutor reciproc, din care fac parte
părinții copiilor cu dizabilităţi (deseori părinții se asociază în funcţie de tipul dizabilităţii copiilor
lor). În cadrul unor asemenea grupuri părinții oferă unul altuia susținere reciprocă (discută
problemele, își împărtășesc bucuriile și alte sentimente ce țin de nașterea și îngrijirea copiilor lor).
Ce tipuri principale de dizabilităţi pot fi identificate?
Tipologia dizabilităţilor este ambiguă. Dizabilităţile deseori sunt interdependente (spre exemplu,
în filmul „Ca un fluture” unul dintre personaje este un băiețel cu deficienţe fizice severe care,
probabil, au apărut din cauza unei afecţiuni a sistemului nervos central, ce a influenţat şi vorbirea).
Cel mai frecvent sunt indicate dizabilităţi fizice şi mintale, precum şi tulburări vizuale și auditive.
La fel sunt frecvente diferite tulburări ale vorbirii sau, spre exemplu, autismul (considerat până nu
demult o maladie, însă, deoarece este incurabilă, este raportată acum la dizabilităţi).
De ce sunt organizate atâtea fonduri pentru susținerea persoanelor cu dizabilităţi?
Mijloacele din bugetul de stat, de regulă, acoperă doar serviciile de bază, și dacă o anumită
81 organizație dorește să ofere clienților servicii mai calitative (spre exemplu, dispozitive mai
performante, cazare independentă, etc.), ea trebuie de sine stătător să găsească mijloace pentru
a-şi finanţa activitatea. Unele organizații neguvernamentale nu primesc deloc mijloace de la
stat, de aceea se adresează la companii private, fără succes în majoritatea cazurilor, fiindcă
întreprinderile noastre se implică mai rar în acţiuni de sponsorizare decât în alte țări europene.
De aceea ele sunt nevoite să organizeze acţiuni publice de colectare a fondurilor. Mai mult decât
atât, dacă o organizație de stat sau neguvernamentală dorește să obțină o subvenție, ea trebuie să
garanteze o contribuţie proprie (cel mai frecvent în valoare de 30% din suma solicitată).
O LUME DE VĂZUT
Ce țări europene asigură cea mai bună îngrijire a persoanelor cu dizabilităţi şi în baza căror
criterii poate fi evaluată calitatea îngrijirii?
Ani la rând, sistemul protecției sociale din țările scandinave este apreciat înalt. Nu există o
clasificare a ţărilor în acest sens, însă fiecare țară elaborează cerințe proprii față de calitatea
serviciilor sociale. Acestea stabilesc anumite standarde, care trebuie respectate de prestatorii
de servicii sociale. Cerințele respective se bazează pe diferite acorduri internaționale cu privire
la persoanele cu dizabilităţi, de aceea ele sunt similare în toate țările europene. Ele trebuie să
definească scopurile instituției, modalităţile de realizare a acestor scopuri, metodele de lucru,
ordinea de documentare, etc.
Există oare modalităţi de sprijinire a persoanelor cu diziabilităţi, în care s-ar putea implica şcolile
sau orice persoană interesată?
Oricine, desigur, poate sprijini persoanele cu anumite dizabilități. Aceasta poate fi sub formă de
ajutor financiar, școlile pot transfera mijloace pe contul fondului sau organizațiilor care lucrează cu
persoanele cu dizabilităţi. Ele pot participa la colectarea de fonduri sau iniția propriile acţiuni de
colectare a fondurilor pentru o anumită organizație sau persoană cu dizabilităţi. Cel mai eficient
este ca asistenţa oferită să se concentreze pe un anumit obiect. Spre exemplu, un elev al școlii are
o anumită dizabilitate și are nevoie de un dispozitiv special, pe care familia sa nu şi-l poate permite.
În acest caz, elevii ar putea sugera cum poate fi soluționată această problemă. La fel, ei se pot
implica în activități de voluntariat în organizațiile care lucrează cu persoanele cu dizabilităţi. Spre
exemplu, organizația neguvernamentală «Máme otevřeno?» («Suntem deschiși?») de mai mult
timp organizează activități comune pentru persoane cu şi fără dizabilități. Elevii, spre exemplu, pot
însoți copiii și tinerii cu dizabilități la diferite cercuri de interese și contribui la integrarea acestora
în rândul semenilor fără dizabilități.
Ce sumă alocă statul anual pentru îngrijirea unei persoane cu dizabilităţi?
Este foarte dificil să calculezi suma concretă, fiindcă aceasta depinde de tipul și severitatea
dizabilității, precum şi de locul de trai al persoanei - în familie sau internat. Este important să
se menţioneze că costurile de întreținere a unei persoane în internat sunt mult mai înalte decât
întreținerea acasă. De aceea pretutindeni în lume este promovată tendința de susținere a familiilor,
care înfiază copii cu dizabilități. În unele țări activează asistenţi parentali profesionişti, care sunt
remuneraţi pentru a îngriji de copiii cu dizabilităţi. Astfel, copilul are o casă și propriul său ,,matur”, 82
în plus, o asemenea formă de îngrijire este convenabilă statului din punct de vedere economic.
Poate fi preîntâmpinată nașterea unui copil cu dizabilități?
Dacă da, cum anume? Ce metode medicale fac posibilă diagnosticarea precoce? Sunt oare acestea
obligatorii?
O LUME DE VĂZUT
Nașterea unui copil cu dizabilităţi nu poate fi prevenită complet, cu toate acestea riscul se reduce
dacă părinții au un mod sănătos de viață. Dimpotrivă, consumul de alcool și alte substanţe
psihotrope sporește riscul respectiv. Unele tipuri de dizabilități sunt ereditare, în acest caz viitorii
părinți pot obține consultații la o instituție specializată în genetică. În timpul sarcinii, sunt efectuate
diferite examinări care depistează dereglări în dezvoltarea fătului sau informează despre riscul
acestora (diagnosticarea genetică prenatală).
În Cehia, la 3-5% din copiii nou născuți sunt depistate afecțiuni genetice serioase. La noi, fiecare
femeie cu 14-18 săptămâni de sarcină, urmează o testare triplă, care permite stabilirea concentrării
diferitor substanțe în sânge, semnalând astfel prezența unor afecțiuni ale fătului. În acest mod
este identificat, mai întâi de toate, riscul sindromului Down sau unor despicături severe. Pentru
confirmarea rezultatelor testului, cu acordul mamei sunt efectuate teste specializate ulterioare,
spre exemplu, analiza lichidului amniotic (amniocenteză) sau cercetări specializate cu ultrasunet.
Ele nu sunt obligatorii, dar recomandabile, și sunt acoperite integral de poliția medicală.
În cazul depistării unor afecțiuni serioase la făt, legea permite femeilor întreruperea sarcinii (nu
mai târziu de 24 de săptămâni). Părinții care decid că își doresc copilul în pofida afecțiunilor
acestuia, obțin informații cu privire la starea sănătății lui, ca să poată, cel puțin parțial, să se
pregătească de viitoarea situație.
Există persoane cu dizabilităţi care au obţinut în viață realizări notabile, în pofida

afecțiunilor sale?
Unele persoane cu dizabilităţi severe au reuşit să obțină rezultate fără precedent. Printre cehi
poate fi numit, spre exemplu, sportivul orb Jan Riha, care este pasionat de alpinism și în anul
acesta a urcat pe vârful montan El Capitan în Parcul Național Yosemite din California.
La fel, este cunoscut actorul Jan Potmesil care după traumă se deplasează într-un cărucior, însă
în pofida acestui fapt, continuă să practice activ actoria, face sport și se implică în activităţi de
caritate.
O faimă mondială a obținut-o renumitul matematician și fizician Stephen William Hawking,

care suferă de scleroză laterală amiotrofică. El se deplasează numai în cărucior pentru invalizi și
comunică cu cei din jurul său cu ajutorul unui computer special.
Afecțiunea acestuia a apărut în anii de studenție, însă el a finalizat studiile în pofida progresării
83 bolii şi şi-a continuat activitatea ştiinţifică în fizică și astronomie, publicându-şi mai multe lucrări.
Cărțile sale «Scurtă istorie a timpului” sau ”Universul într-o coajă de nucă” sunt cunoscute la nivel
mondial.
În Praga și în alte orașe ale lumii sunt desfășurate cu regularitate curse de caritate în memoria
lui Terry Fox (în engl. Terry Fox Run) sub egida fondului de donații pentru cercetări în domeniul
cancerului, precum şi în memoria activistului canadian Terry Fox, căruia din cauza cancerului i-a
fost amputat piciorul. Cu toate acestea, după operație el a hotărât să traverseze întreaga Canadă
și să colecteze fonduri pentru cercetări în domeniul cancerului. Timp de 143 de zile el a parcurs în
O LUME DE VĂZUT
fugă o distanță de 5 565 de kilometri, în fiecare zi parcurgând o distanță tipică pentru un maraton.
Răspunsurile la întrebări au fost formulate de:

Vendula Vinklerova - Centrul de familie Yablichkov
STUDIU DE CAZ
Studiu de caz, în baza unei ştiri oficiale de la o şedinţă al Clubului de presă, publicate în septembrie
2015, pe http://ziarulnational.md/doar-40-de-copii-cu-dizabilitati-inclusi-in-scoli-profesorii-inca-
nu-sunt-pregatiti/
Circa 40 la sută dintre copiii cu dizabilități din R. Moldova sunt încadrați în școli obișnuite,
restul continuând să fie izolați. Asta deși „școlile au posibilități de a-i include pe acești copii, dar
este o problemă de mentalitate, profesorii, de asemenea, încă nu sunt pregătiți”, susține Nune
Mangasaryan, reprezentanta UNICEF Moldova.
Declarația a fost făcută ieri, în cadrul ședinței Clubului de Presă intitulată „Educația incluzivă în
Moldova – reușite și lecții învățate”. În cadrul Clubului s-au discutat succesele, realitățile, dar și
problemele ce țin de încadrarea copiilor cu nevoi speciale în școlile și liceele din R. Moldova.
Potrivit vice ministrului Educației, Nadia Cristea, cele 40 de procente sunt foarte puține, dar oficialul
crede că, în câțiva ani, acest număr se va mări, deși ministerul este într-o insuficiență de mijloace
necesare educației incluzive. De asemenea, în cadrul discuțiilor, participanții au mai amintit și
despre salariile mici ale profesorilor, care nu îi motivează să creeze programe adaptate pentru copiii
cu nevoi speciale. „Este adevărat că sunt mici salariile, dar dacă s-ar mări de două ori, situația
oricum nu se va schimba. În ciuda tuturor vicisitudinilor, cadrele didactice au rămas să profeseze
ceea ce este mai dificil, iubirea pentru copii. Aceasta nu depinde de salariu”, a concluzionat Nadia
Cristea. Reprezentanții au mai amintit că facultățile care pregătesc cadrele didactice deja au inclus
un modul de educație incluzivă, iar instituțiile de formarea continuă organizează periodic cursuri.
Acum ar fi necesară doar dorința instituțiilor de a învățământ și a profesorilor pentru a oferi
aceleași șanse copiilor cu dizabilități.
Clubul de Presă a fost organizat de Centrul pentru Jurnalism Independent,

UNICEF și Organizația Națiunilor Unite în Moldova.
84
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
CE ESTE CEL MAI RĂU?
Subiecte relevante VIAȚA PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI
Prezentare succintă Acest exerciţiu permite elevilor să simtă emoţiile eroului

principal și să-și testeze capacitatea proprie de empatie.
Obiective Elevii:
• învață să-și stăpânească emoțiile proprii și să-şi dezvolte
capacitatea de empatie;
• devin capabili să discute situația persoanelor cu dizabilităţi în
societate;
• înțeleg care sunt diferenţele, dar şi similitudinile între lumea
persoanelor cu dizabilităţi şi
lumea celor sănătoşi.
Materiale suplimentare Foaie de lucru (pentru fiecare grup, tăiată în formă de cartele).
Ordinea activităților 1. Împărțiți elevii în grupe a câte 3-5 persoane (în funcție de
numărul elevilor din clasă).
2. Fiecare grup primește câte un plic cu foaia de lucru, tăiată în
formă de cartele.
3. În grupuri, elevii trebuie să-și aranjeze cartelele în funcție de
cât de mult sunt de acord/nu sunt de acord cu afirmațiile expuse
în acestea.
4. Grupurile expun pe rând concluziile proprii, oferind explicații
succinte.
5. Concluzia care trebuie să răsune în clasă este că un răspuns
univoc nu există, chiar dacă elevii nu vor ajunge de sine stătător
la o asemenea concluzie. Afirmațiile expuse se compară în baza
85 unor criterii pur individuale, de aceea toate concluziile sunt
corecte.
6. Vizionați filmul. În timpul vizionării filmului, cartelele trebuie
să rămână pe mese în fața elevilor.
Mențiune Filmul este foarte sentimental, de aceea elevii au nevoie de

ceva timp pentru gândire. Scopul discuţiilor este de a lucra cu
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
emoțiile. Ar fi bine să se revină încă o dată la această temă la

lecția următoare.
În locul lecției introductive poate fi organizat un brainstorming pe
tema: ”Ce emoții poate simţi o persoană cu dizabilităţi fizice?”
În acest caz, elevii îşi vor înscrie ideile pe tablă. La fel, ei pot să-şi
noteze ideile pe etichete autocolante și să le lipească pe tablă
sau perete. Un avantaj este ca ideile prezentate în asemenea
mod nu incomodează elevii. După vizionarea filmului foițele
pot fi schimbate cu locurile în funcție de diferite criterii, pot fi
regrupate, etc. De asemenea, după vizionarea filmului, elevii pot
veni cu idei noi.
86
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU
Cel mai rău Cel mai rău Cel mai rău este
este să fii orb este să fii surd să fii mut
Cel mai rău este Cel mai rău este Cel mai rău este
să fii singur să nu ai să nu fii capabil
încredere în sine să te îmbraci de
sine stătător
Cel mai rău este Cel mai rău este Cel mai rău este
87 când nimeni nu să nu știi a citi și să nu ai un viitor
te înțelege a scrie
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
SIMBOLURILE BLISS
Subiecte relevante VIAȚA PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI
Prezentare succintă Exerciţiul permite elevilor să încerce să folosească simbolurile Bliss.

Cu ajutorul acestora, elevii își dezvoltă imaginaţia și creativitatea.
Obiective Elevii:
• devin empatici față de persoanele cu dizabilități fizice;
• pun în aplicare latura creativă.
Materiale suplimentare • Foaie de lucru cu unele simboluri Bliss pentru fiecare echipă
• Foi de hârtie și rechizite de scris
• Flipchart sau tablă
Ordinea activităților 1. Exerciţiul începe cu vizionarea filmului.

2. Rugați elevii să se împartă în echipe a câte 3-5 persoane.
Fiecărei echipe oferiți prima parte a fișei de lucru cu simbolurile
Bliss, fără a le dezvălui semnificaţia.
3. Fiecare echipă trebuie să aleagă semnificaţia fiecărui simbol.
Pentru cuvintele din ultimul rând, aceştia trebuie să inventeze
simboluri. Reamintiţi-le că simbolurile nu sunt întâmplătoare, ci
logice, această logică fiind uşor de înţeles și de urmărit.
4. Apoi, reprezentanţii fiecărei echipe, pe rând, vor prezenta
rezultatele exerciţiului, explicând alegerea făcută.
5. Oferiți echipelor a doua parte a FIȘEI DE LUCRU și rugaţi elevii
să compare rezultatele lor cu răspunsurile corecte.
Argumentare Argumentarea va avea loc prin discutarea impresiilor care au

apărut în timpul rezolvării exercițiului de către elevi. Întrebaţi-i:
Care semn a fost cel mai greu pentru voi? Unde ați avut dubii
și din ce cauză? Ce impresii ați avut în timpul exercițiului? A fost
interesant să vă jucaţi și să căutaţi răspunsurile sau, dimpotrivă,
v-ați simţit neajutorat și v-ați temut că nu veţi face faţă cerinței?
Rugaţi elevii să își imagineze că simbolurile Bliss sunt singurul 88
mijloc prin care pot comunica. După un minut, discutaţi
împreună sentimentele lor. Vă puteți întoarce la tema filmului
și evalua răbdarea lui Premek și a asistentei sale, care îi scria
poeziile.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LCURU
Emoție Fericire Tristețe Dragoste
Stilou A scrie Bărbat Scriitor
Gură A vorbi Ureche A auzi
Apă Ploaie Aburi Curent
89 Inventați simbolurile proprii:
Scaun Pat Fereastră Furculiță Lingură

O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI ADIȚIONALE
• Conturează portretul moral al băiatului din film, evidenţiind trăsăturile sale de caracter.
• Ce experienţe de ale lui sânt pline de învăţătură pentru tine? De ce?
• Alcătuieşte, împreună cu colega/colegul un CV al băiatului, punctând etapele esenţiale din viaţa

lui.
• Descifrează metafora din titlul filmului, pornind de la acţiunea repetată a băiatului: Clipesc ca un
fluture...
• A comunica nu înseamnă doar a spune cuvinte pentru copiii cu CES? Descrie modelul de
comunicare practicat de băiat.
• Continuă gândul băiatului:

„Aştept cu răbdare mai multă afecţiune”.... De la cine?
„Savurez viaţa de dimineaţă….” Cum?
• Relatează despre experienţele de comunicare cu o persoană cu dizabilităţi: povestim şi învăţăm

unii de la alţii.
• Ești de acord cu ideea că băiatul din film este unul normal, doar că e diferit de noi? Motivează-ți
opțiunea.
90
PODUL PESTE WADI
BRIDGE O VER THE WADI
R e g i e: În regiunea Wadi, localizată în centrul Israelului, evreii și arabii trăiesc împreună.

Barak Heymann, După decenii de violență, părinții decid să înființeze o școală bilingvă pentru
Tomer Heymann copiii de ambele naționalități. Atmosfera din prima zi de școală arată cum bucuria
Israel / 2006 / copiilor reușește să domolească părinții care trebuie să-și înfrunte “dușmanii”.
Regizorii Barak și Tomer Heymann nu părăsesc scena imediat ce strâng câteva
dovezi optimiste despre această realitate. Pentru învățători și părinți, fiecare
57 min. sărbătoare statală sau religioasă aduce o decizie grea în ceea ce privește modul
corect de a acționa și cum trebuie educați copiii. În afară de aceasta, cei mici,
care la vârsta asta sunt lipsiți de prejudecăți, își pun la încercare părinții prin
întrebări stânjenitoare și îi forțează să reflecte asupra propriilor opinii.

O LUME DE VĂZUT
FILM PODUL PESTE WADI / BRIDGE O VER THE WADI
Tema: CONFLICTUL (CONSOLIDAREA ÎNCREDERII)
Care este originea conflictului dintre Israel şi Palestina? Ce aţi aflat nou din film? Prin ce
v-a surprins această istorie?
Problema este că două popoare luptă pe un teritoriu care se întinde de-a lungul Mării Mediterane,
teritoriu rămas moştenire după destrămarea Imperiului Otoman. Regiunea a fost sub mandat
britanic pentru Palestina în 1920. La sfârşitul secolului XIX, această zonă avea de 18 ori mai mulţi
arabi decît evrei. Apoi antisemitismul a început să se manifeste în Europa şi din această cauză a
venit ideea creării unei patrii pentru evrei chiar pe Tărâmul Sfânt. Imigranţii au început să vină în
Palestina şi, în 1947, Naţiunile Unite au propus să separe teritoriul în două state: unul arab, altul
evreiesc. Evreii au acceptat propunerea, dar arabii nu. Noul stat al Israelului a trebuit să se lupte
pentru existenţă. Sute de mii de arabi au fugit din Israel în timpul războiului dintre anii 1948 şi
1949. Dar apoi, aceşti arabi şi-au dorit o ţară proprie. Ei se denumesc, în zilele noastre, palestinieni
şi insistă să li se dea înapoi Cisiordania, Fâşia Gaza şi Ierusalimul de Est. Aceste zone arabe au
fost ocupate de Israel încă din Războiul de Şase Zile din 1967 (Israel s-a retras din Gaza, dar are
acces liber-restricţionat în interiorul şi în afara aceastei zone). Mai mult, aproape 300.000 de evrei
locuiesc numai în Cisiordania, deşi legile internaţionale susţin că ei sunt o prezenţă ilegală. Un al
treilea punct de dispută este situaţia celor 1,4 milioane de refugiaţi arabi care trăiesc în taberele
din Iordania, Siria, Liban şi ale teritoriilor palestiniene. Vechiul lor cămin este Israelul de azi, casele
refugiaţilor fiind acum ocupate de israelieni. De ce nu se ajunge la o înţelegere? În principiu,
ţelurile sunt clare: un stat palestinian în Cisiordania şi în Fâşia Gaza, o divizare a Ierusalimului şi
întoarcerea simbolică a unor refugiaţi în Israel. Mulţi israelieni sunt de acord cu o soluţie ce implică
două state. Dar, totuşi, nu există niciun progres în această direcţie şi acest lucru este din vina
ambelor popoare. Există lupte interne între palestinieni şi Hamas, aflat într-o continuă dezvoltare
în Gaza şi care nu vrea să accepte dreptul la existenţă al Israelului. Există şi o tendinţă de dreapta în
politica Israelului care scade posibilitatea unui compromis. Tabăra naţional-religioasă devine din ce
în ce mai puternică şi vede statul înconjurat numai de duşmani. Mergând pe această logică, orice
retragere din partea Israelului, oricât de plănuită şi de grijulie ar fi ea, va conduce la un dezastru,
cred unii experţi. Chiar şi cel mai important aliat al Israelului, SUA, recunoaşte că acesta
tărăgănează lucrurile pentru a evita orice compromis. În această situaţie, şi luând în considerare şi
pătrunderea în creştere a evreilor în Cisiordania şi Ierusalimul de Est, experţii ambelor tabere au
îndoielile lor despre ideea a două state separate. Aşa că de ce să nu opteze pentru un „Israel Mare“
care să includă şi Cisiordania şi Gaza, dar plin de cetăţeni de diverse naţiuni cu drepturi egale? 92
Care este originea conflictului dintre Republica Moldova şi regiunea transnistreană?
Conflictul a fost provocat de politica radicală a conducerii Frontului Popular din Moldova, susţin
analiştii politici şi a fost creat la ordinul Centrului Unional, pentru a păstra Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească în cadrul URSS şi a nu admite, cum presupunea Moscova unirea cu
România. În toamna anului 1990, autoproclamata „Republică Moldovenească Nistreană” a fost
sprijinită activ de către adepţii Uniunii Sovietice (A. Lukianov şi susţinătorii săi). Liderii transnistreni
O LUME DE VĂZUT
au stabilit, de asemenea, multe relaţii şi contacte în cercurile conservatoare ale URSS, apoi
Armata a 14-ea i-a dotat cu arme şi echipament militar, oferind astfel asistenţă directă la formarea
unităţilor militarizate a separatiştilor. Tendinţa forţelor separatiste de a uzurpa organele puterii
constituţionale pe teritoriile controlate de separatişti cu ajutorul armelor a şi provocat conflictul
armat, care a dat naştere violenţelor, extinderii treptate a numărului participanţilor implicaţi şi
a altora în conflicte, dar şi a intervenţiei directe militare din afară, în scopul sprijinirii liderilor
separatişti. În ciuda faptului că, conflictul armat a fost provocat de către separatiştii din
Transnistria, Rusia a fost implicată direct în el de partea forţelor anticonstituţionale, după trecerea
sa sub jurisdicţia Armatei a 14-ea, comandată de generalul Aleksandr Lebedi. În ciuda faptului că în
luna august a anului 1992, în zona de conflict au fost introduse forţele pacificatoare tripartite, care
au fost dislocate în zona securizată de-a lungul râului Nistru, Federaţia Rusă a continuat să sprijine
separatiştii, iar contingentul militar rus de pe malul stâng al râului îi asigura cu arme, muniţii,
tehnică, echipament, dar şi era pregătit în centrele sale de instruire. Moscova a oferit ajutorul său
la crearea băncii transnistrene şi ale altor structuri a formaţiunii separatiste. Cauzele principalele,
care au determinat liderii mişcării separatiste din regiunea de est a Republicii Moldova să opună
rezistenţă, inclusiv militară, autorităţilor legale ale Republicii Moldova sunt următoarele:
1. Teritorial-statutare: declanşarea conflictului cu autorităţile constituţionale ale ţării a avut
ca obiectiv principal acapararea unei părţi a teritoriului Republicii Moldova, în scopul
creării condiţiilor prealabile de desemnare a statutului formaţiunii separatiste ca stat
cvasiindependent;
2. Geopolitice: crearea platformei de presiune politică în scopul menţinerii Moldovei în
sfera de influenţă a Rusiei, pentru a preveni presupusa unire cu România, crearea în acest
scop a enclavei ruse la frontiera moldo-ucraineană;
3. Cultural-lingvistice: nemulţumirea minorităţii - vorbitorilor de limbă rusă de introducerea
limbii moldoveneşti (române) în calitate de limbă de stat şi necesitatea de a se adapta
situaţiei noi, percepută subiectiv ca o pierdere a statutului social cu care au fost obişnuiţi;
4. Socio-economice: ameninţarea de redistribuire a puterii şi a resurselor economice în
regiunea transnistreană;
5. Socio-ideologice: opunerea de rezistenţă a nomenclaturii de tip sovietic proceselor de
democratizare şi încercările lor de a-şi menţine statutul în cadrul vechiului sistem pe
teritoriul regiunii;
6. Etno-demografice: tendinţa de a mobiliza şi a angaja în lupta cu autorităţile legale ale
Republicii Moldova colectivele de muncă ale întreprinderilor industriale mari, de pe malul
stâng al Nistrului, formate, în general, ca urmare a migraţiei forţei de muncă din republicile
slave ale URSS etc.
93
Care este istoria şcolii bilingve din documentarul „Podul peste Wadi”?
În regiunea Wadi, localizată în centrul Israelului, evreii şi arabii locuiesc împreună. După decenii
de violenţă, părinţii decid să înfiinţeze o şcoală bilingvă pentru copiii ambelor naţionalităţi, şcoala
urmând să înceapă cu o grupă de 10 copii arabi şi 10 copii evrei, iar la clasă predând doi profesori:
un arab/o arăboaică şi un evreu/o evreică. În 2004 Ministerul Educaţiei a aprobat deschiderea şcolii
cu 100 de copii, de la vârsta preşcolară pînă la clasa a III-a. Şcoala a crescut repede pînă la 200 de
copii, cuprinzând copii până în clasa a VI-a. Atmosfera din prima zi de şcoală arată cum bucuria
O LUME DE VĂZUT
copiilor reuşeşte să domolească părinţii care trebuie să-şi înfrunte „duşmanii“. Copiii, deşi derutaţi
de părinţi, bunici şi de vocile străzii, învaţă împreună, fiind curioşi să se cunoască mai bine, să se
împrietenească.
Ce valori se promovau la şcoală şi cum reacţionau la aceasta copiii? Dar profesorii şi

părinţii?
Toleranţa, adică acceptarea fiecărui copil şi respectul pentru viaţa, etnia, limba sa, dar şi
deschiderea acestuia pentru relaţii interpersonale civilizate, inclusiv de prietenie cu copiii de altă
etnie. Copiii, în pofida faptului că în familie auzeau păreri contradictorii, reacţionau, în majoritatea
cazurilor pozitiv, erau deschişi, voiau să se joace unii cu alţii, să comunice, să se distreze împreună
şi, în acelaşi timp, să demonstreze părinţilor/maturilor că lucrurile pot merge bine, se poate trăi în
pace şi prietenie.
Pentru profesori şi părinţi fiecare sărbătoare statală sau religioasă aduce o decizie grea în ceea ce
priveşte modul corect de a acţiona şi cum trebuie educaţi copiii. În afară de aceasta, cei mici care
la vârsta asta, sunt lipsiţi de prejudecăţi, îşi pun la încercare părinţii prin întrebări stânjenitoare şi îi
forţează să reflecteze asupra propriilor opinii.
Scopul şcolii este ca elevii să înveţe ambele limbi: ebraica şi araba, şi să îşi cunoască reciproc
cultura şi religia. În şcoală totul este organizat pe bază de paritate: număr egal de elevi, câte un
profesor de fiecare etnie, directorii adjuncţi – la fel. Copiii erau abordaţi din perspectiva a trei
culturi: evreiască, islamică şi creştină.
Ce rol au guvernele, dar şi fiecare cetăţean în parte, în procesul de reconciliere, de

tratare a “rănilor” lăsate de istorie?
Guvernele au o misiune importantă în păstrarea păcii, în apărarea şi protejarea cetăţenilor,

asigurarea securităţii vieţii acestora şi promovarea toleranţei, echităţii sociale, religioase etc.
Abordarea diplomatică a conflictelor şi oferirea de şanse egale pentru toţi cetăţenii, care împart
aceeaşi ţară, acelaşi pământ ar fi obiective esenţiale în re-educarea cetăţenilor şi promovarea
încrederii. Fiecare cetăţean, la rândul său, urmează să sprijine această politică şi să trateze
concetăţenii în mod egal şi tolerant, indiferent de etnie, trecutul său sau limba vorbită. Filmul ne
oferă lecţii valoroase de viaţă, “răscoleşte” rănile trecutului şi le proiectează în viaţa copiilor, dar
care trăiesc totuşi în alte condiţii, sunt confruntaţi cu multiple practici pozitive, mai ales cele create
în şcoală şi au tot temeiul să creadă altfel decât părinţii săi despre evrei sau arabi, nu doar în baza a 94
ceea ce a fost odată şi a conflictelor istorice sau prezente.
Care ar fi rolul educaţiei interculturale de la cea mai fragedă vârstă pentru prevenirea
conflictelor în diferite zone sensibile: regiunea transnistreană şi Republica Moldova sau
Israel şi Palestina?
Dialogul dintre culturi este calea cea mai veche şi mai importantă de comunicare democratică,
un antidot serios împotriva violenţei şi respingerii sau urii faţă de celălalt, care are altă istorie,
O LUME DE VĂZUT
altă etnie, altă limbă, altă cultură. Ignoranţa este agresivă, spunea cineva, de aceea cunoaşterea
celui din vecinătatea noastră apare ca iminentă. De vreme ce locuim împreună în aceeaşi ţară şi
formăm o comunitate multiculturală, nu ne rămâne, pentru supravieţuire şi, mai mult, pentru
convieţuire paşnică şi civilizată împreună, să ne inoculăm/educăm alte valori, în pofida memoriei
colective traumatizante: recunoaşterea dreptului celuilalt la viaţă şi la manifestare, respectul,
toleranţa interetnică, lingvistică, religioasă, culturală etc. Diversitatea noastră trebuie să fie prilej
de curiozitate, comunicare şi îmbogăţire sprirituală, nu de conflicte şi neînţelegeri. “Fiecare dintre
noi să fie o luminiţă şi să alunge întunericul”, neuitând că suntem arabi, evrei, români, moldoveni,
ucraineni sau ruşi. Familia pune piatra de temelie în educaţia interculturală şi are un rol primordial
în educarea respectului faţă de celălalt, în păstrarea identităţii naţionale, dar şi în eliminarea/
dezrădăcinarea urii făţă de cei cu care conaţionalii s-au luptat ani la rând. Apoi urmează grădiniţa,
şcoala, dar şi mediul, strada, care ar fi bine să vină în sprijinul echităţii şi diversităţii, prevenind
segregarea şi conflictele, ocolind permanentele învinuiri. Sloganul european ne ajută, în acest sens:
Suntem diferiţi, dar egali! Dreptul la identitate ( “Nu vreau ca, copiii mei să uite că sunt arabi.” “De
ce arabii învaţă limba evreilor, iar invers – foarte rar?” sau “De ce moldovenii învaţă limba ruşilor,
iar ei - nu?”) şi dreptul la proprietate (confiscarea pământului pe care locuiau arabii) vor rămâne se
vor perpetua în istorie, iar trecutul nostru este mai mult decât vulnerabil în acest sens şi, atât cât
vom reuşi să învăţăm din el, pe atât de înţelepţi şi victorioşi vom fi.
Cât de optimişti sunteţi vizavi de soluţionarea conflictelor discutate de noi şi abordate în

film?
Regizorii Barak şi Tomer Heymann ne propun câteva viziuni optimiste asupra acestei realităţi. Şi noi
nu putem să credem altfel, oamenii sunt şi vor fi capabili să se accepte, să se ajute, să trăiască în
pace, să se iubească creştineşte, în pofida conflictelor moştenite, mai ales dacă există asemenea
şcoli, prezentate atât de sugestiv în filmul vizionat.

95
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
GÂNDURI ANONIME
Subiecte relevante DREPTURILE OMULUI, EMPATIE
Obiective de studiu • Reflectarea asupra experiențelor relatate în film.

• Cunoașterea sentimentelor/emoțiilor celorlalți.
Instrumente Câte o foaie de hârtie și un pix pentru fiecare elev, cutie
Materiale suplimentare • Foaie de lucru cu unele simboluri Bliss pentru fiecare echipă
• Foi de hârtie și rechizite de scris
• Flipchart sau tablă
Ordinea activităților • Fiecare elev primește foaia sa de hârtie.

• Elevii își exprimă pe foaia de hârtie, în mod anonim, impresiile
imediate produse de filmul vizionat. Se folosește metoda scrierii
libere, prin care elevii dispun de o perioadă limitată de timp
(aprox. 1 minut) pentru a descrie emoțiile, gândurile sau opiniile
proprii, indiferent de normele gramaticale, valoarea rezumativă
etc. Elevii pot folosi fraze sau cuvinte-cheie.
• Cereți elevilor să introducă foaia de hârtie în cutia pregătită.
• Permiteți fiecărui elev să extragă câte o foaie de hârtie din
cutie și să citească opinia / impresiile unui alt elev. În cazurile în
care extrag propria foaie de hârtie, permiteți elevilor să o pună la
loc și să repete extragerea.
Reflecție Reflecția urmează a lua forma unei discuții privind conținutul

individual al foilor de hârtie.
96
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
PUNCTE DE VEDERE DIFERITE
Subiecte relevante CONFLICTUL
Obiective de studiu • Înțelegerea noțiunii de conflict prin prisma punctelor de vedere

diferite care îl pot cauza.
• Dezvoltarea toleranței față de opinii diferite.
• Dezvoltarea atitudinii de empatie.
Instrumente Copii ale foii de lucru, în funcție de numărul participanților
Abordare • Distribuiți participanților copiile foii de lucru. Cereți-le să

privească atent imaginea. Acordați-le 3 sau 5 minute, apoi
invitați-i să spună, pe rând, ce văd în imagine. Răspunsurile vor
varia de la un elev la altul: doamnă în vârstă, domnișoară. Unii
dintre participanți ar putea spune că văd atât o femeie tânără,
cât și una în vârstă.
• După primirea răspunsurilor, demonstrați tuturor
participanților că imaginea ilustrează, în același timp, o femeie
tânără și una în vârstă.
Reflecție Activitatea este urmată de o discuție axată pe cauzele și

consecințele diferitelor puncte de vedere. Întrebați elevii: De ce
s-a întâmplat în felul acesta? Cum este posibil să putem vedea
două lucruri diferite într-o singură imagine? Ați fost vreodată
în situația în care cineva a avut un alt punct de vedere decât al
vostru? (faceți trimitere la exemplul din film: petrecerea timpului
liber sau o altă persoană). Cum ați făcut față situației? La ce
poate duce divergența de opinii? Există aspecte pozitive ale
faptului că oamenii au diferite puncte de vedere? Dar aspecte
97 negative?
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LCURU
98
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
PUNCTE DE VEDERE DIFERITE
Obiective de studiu • Prezentarea diferitelor tipuri de conflicte.

• Prezentarea cauzelor conflictelor.
Instrumente Câte un exemplar al foilor de lucru 1 și 2 pentru fiecare grup,

hartă de localizare
Abordare • Începeți cu proiecția filmului „Bridge Over the Wadi” („Pod

peste Wadi”).
• La finalul proiecției, întrebați elevii: Despre ce tip de conflict
este vorba în film? Ce anume a declanșat conflictul, în opinia
voastră? Care au fost urmările conflictului? Ce alte cauze a avut?
• Împărțiți elevii în grupuri a câte 4 sau 5 și distribuiți-le foaia
de lucru. Sarcina elevilor este de a pune cauzele conflictului în
corespondență cu definițiile.
• După efectuarea lucrului în grup, verificați răspunsurile și
oferiți elevilor definițiile corecte.
• Prezentați elevilor tema pentru acasă. Sarcina lor este de a
lucra în grupuri pentru a identifica cazuri concrete de conflicte pe
mapamond ce corespund fiecărei definiții și a le indica pe foaia
de lucru 2 în care este reprezentată harta lumii. De asemenea,
cereți elevilor să aleagă un conflict asupra căruia urmează să
obțină mai multe informații, spre a le prezenta colegilor de clasă
la lecția următoare.
• Rezultatele lucrului vor fi prezentate de către grupuri la lecția
următoare.
Reflecție Reflecția ia forma unei discuții privind cauzele conflictelor, pe

99 baza prezentărilor realizate de grupuri. Elevii ar trebui să ajungă,
de unii singuri, la concluzia că a atribui conflictul unui set tipic de
cauze nu este pe deplin posibil. Oricăror conflicte, chiar și celor
bazate pe diferențe de valoare, li se poate adăuga o dimensiune
de interes economic (de ex., conflictul etnic dintre sârbi și croați
a fost ulterior exploatat de mai multe rețele de contrabandă
care, profitând de starea de război, au exportat lemn de înaltă
calitate fără a fi supuși vreunui control, iar în Cecenia starea
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
de război s-a dovedit a fi un cadru prielnic pentru mulți dintre

luptătorii ceceni, care datorită haosului creat, au putut pompa
și vinde petrol în mod ilicit sau răpi persoane în scopul obținerii
unei răscumpărări etc.). În același timp, conflictelor politice li se
poate adăuga o dimensiune de valoare, dat fiind că sunt adesea
motivate de cauze etnice și religioase (de ex., conflictul din
Rwanda, în care un anumit grup etnic avea acces limitat la funcții
și resurse politice), precum și de unele teritoriale, atunci când
sunt legate de războaie etnice (de ex., conflictul din Nagorno-
Karabah).
100
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 1
a) CONFLICT ETNIC 1) Confictul de război apare din cauza unui dezacord

teritorial, ca urmare a unei încercări de consolidare a
impactului asupra unui teritoriu sau, dimpotrivă, a unei
încercări de a limita impactul economic al statului mai
puternic.
b) CONFLICT RELIGIOS 2) Conflictul de război apare din cauza prejudecăților

reciproce, de regulă, existente între două etnii, dintre care
cel puțin una se simte discriminată sau, dimpotrivă, dorește
să-și demonstreze superioritatea față de cealaltă.
c) CONFLICT IDEOLOGIC 3) Conflictul de război apare din motive economice, ducând

la o serie de ciocniri locale ca urmare a nevoilor de resurse
minerale și de distribuție a acestora.
d) CONFLICT TERITORIAL 4) Conflictul de război apare ca urmare a intereselor politice

divergente, care nu fac obiectul unor dispute ideologice.
e) CONFLICT ECONOMIC ȘI 5) Conflictul de război apare între doi sau mai mulți
PENTRU BUNURI MATERIALE participanți cu viziuni ideologice diferite asupra lumii.
f) CONFLICT POLITIC 6) Conflictul de război apare ca rezultat al intoleranței

101 religioase, fiecare dintre grupurile de religie diferită având
viziuni diferite cu privire la modul în care funcționează lumea
sau, în cazul unor implicații etnice, urmărind să elimine
discriminarea sau relația de dominație.
Soluția: a – 2, b – 6, c – 5, d – 1, e – 3, f – 4
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 2
102
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
PREZENTĂRI TEATRALE
Subiecte relevante CONFLICTELE, SOLUȚIONAREA CONFLICTELOR,

RECONCILIEREA
Obiective de studiu • Prezentarea diverselor situații conflictuale.

• Încurajarea elevilor să găsească soluții de rezolvare a
conflictelor.
Instrumente Spațiu pentru prezentări
Abordare • Prezentați elevilor o serie de situații: cineva s-a așezat pe locul

meu în timp ce plecasem să iau un suc; nu pot vedea (meciul) din
cauza pălăriei mari a doamnei așezate pe scaunul din față; eu și
un prieten de-al meu suntem fascinați de aceeași fată; eu și un
prieten de-al meu făceam aceeași muncă, dar el a câștigat mai
mulți bani decât mine; vreau să dorm, dar sora mea continuă să
asculte muzică și să aprindă lumina.
• Cereți elevilor să extragă, în perechi de câte doi, unul dintre
aceste subiecte și să interpreteze situația. Treptat, le puteți
trimite în ajutor un alt actor – de ex., atunci când subiectul este
prezentat într-un restaurant sau club (imaginar), în situația în
care cineva își pierde locul în timp ce savurează o băutură, puteți
trimite în ajutorul celor doi protagoniști un chelner, proprietarul
restaurantului sau pe mama unuia dintre ei, pentru a sprijini
dezvoltarea scenică. O altă posibilitate: în momentul în care
protagonistul principal nu știe ce să facă, îl puteți „alege”, adică
puteți trimite în locul său un alt elev, care să încerce să rezolve
situația. În felul acesta, fostul protagonist poate vedea situația
„din exterior” și poate găsi cu ușurință o soluție mai corectă sau
mai potrivită.
103
Reflecție Această metodă oferă mai multe opțiuni de implicare individuală
a elevilor în situații conflictuale, astfel încât să realizeze cât de
dificilă este, uneori, găsirea soluției corecte. În discuția de la
sfârșitul jocului, vorbiți cu elevii despre cum s-au simțit în situația
creată.
PE BICICLETĂ DUPĂ LIBERTATE
BRISTOL BIKE PROJECT
Regie: Filmul documentar prezintă proiectul social The Bristol Bike Project. Înființat în decembrie
James Lucas, 2008 de James Lucas si Colin Fan, proiectul își propune să ofere biciclete gratuite pentru
Marea Britanie / 2009 / grupurile defavorizate, care altfel nu ar avea posibilitatea de a deține o bicicletă. Filmul
relatează povestea proiectului din perspectiva a două persoane care solicită azil politic în
Marea Britanie, unul dintre ei este din Somalia și celălalt din Afganistan. În acest fel, filmul
încearcă să relateze diferite elemente pe care proiectul le reprezintă: mersul cu bicicleta,
18 min. reciclarea și acordarea de ajutor membrilor defavorizați și marginalizaţi de societate, în
acest caz, solicitanții de azil politic.
Sursa: Festivalul ”One World”

O LUME DE VĂZUT
FILM PE BICICLETĂ DUPĂ LIBERTATE / BRISTOL BIKE PROJECT
Tema: MIGRAȚIA
Care este diferenţa între imigrant, migrant economic și refugiat?
De regulă, imigrantul sau persoana strămutată pleacă din țara de origine pentru a-și îmbunătăţi
nivelul de trai, atât al său, cât și al familiei sale (fiind numit și migrant economic). Acesta pleacă
în speranța de a găsi un loc de muncă, în cazul în care nu găsește nimic potrivit în țara sa. Astfel,
migrația se referă în mare parte la femei, care, datorită muncii peste hotare, își asigură existenţa
și un viitor mai bun pentru cei apropiaţi. Oamenii se mută într-o altă țară nu numai din motive
economice, dar, de asemenea, din motive familiale, pentru continuarea studiilor etc. La moment,
natura migrației în Republica Cehă este în schimbare. Dacă în timpul avântului economic din anii
2006 și 2007 aici veneau preponderent migranții economici, la moment în Republica Cehă oamenii
vin doar pentru a se reuni cu familia lor.
Refugiatul, spre deosebire de imigrant, se ascunde de pericol, război, discriminare sau, de

exemplu, persecuție politică. Refugiatul este în drept să se adreseze într-o țară sigură cu o cerere
de protecţie internaţională (azil), care se acordă sau nu în baza verificării circumstanţelor sale. În
cazul unor conflicte militare, statutul de refugiat poate fi acordat în comun unui grup de persoane
fără examinarea cererilor în mod individual. În Uniunea Europeană există o regulă potrivit căreia
refugiatul trebuie să solicite azil în țara UE unde s-a pomenit. Având în vedere că Republica Cehă
este un stat continental, un număr mic de persoane solicită azil în această țară.
În practică poate fi dificil să se facă diferenţa între un imigrant economic și un refugiat, însă,
potrivit regulii generale, imigrantul poate beneficia de protecția statului, pe când refugiatul - nu.
Din ce țară vin cei mai mulți imigranți în Europa și unde este atestată cea mai înaltă concentrație
a acestora?
Potrivit estimărilor ONU, în prezent la nivel mondial există 214 milioane de migranți, adică
persoane care au trecut frontiera și care trăiesc în afara țării lor de origine mai mult de 1 an. Un
astfel de număr mare de migranți ar fi suficient pentru a crea al cincilea cel mai mare stat din
populaţia lumii (acest număr reprezintă 3,1% din populaţia din întreaga lume). Din aceștia, 115
milioane (adică puțin mai mult de jumătate) de migranți trăiesc în țările dezvoltate economic: cele 106
mai populare fiind SUA, țările Uniunii Europene și Australia. 49% din totalul migranților sunt femei.
De-a lungul istoriei, fluxurile migratorii s-au schimbat. Încă în anii 50 ai secolului XX, mulți au
părăsit Europa în căutarea unor surse de venit, de exemplu, în SUA. Locuitorii Europei de Sud (în
special din Italia și Spania) s-au mutat în alte țări din Europa, unde au existat condiţii economice
sau politice mai favorabile, și cel mai important, oportunităţi de angajare. Acum, această tendinţă
se reia în legătură cu criza economică din sudul Europei.
Astăzi, imigranții vin în Europa din întreaga lume. De multe ori, ei se îndreaptă spre locurile unde
O LUME DE VĂZUT
există deja diaspora conaționalilor lor. Aceasta le oferă sprijin, informaţii și contacte, fără de care
nu este uşor să te orientezi și te stabileşti într-o ţară străină. De exemplu, în Germania locuiește
o comunitate turcă mare (mulți dintre ei au obţinut deja cetăţenia germană și s-au stabilit
permanent acolo). Primii imigranți turci au venit în Germania când țara avea nevoie de brațe de
muncă pentru a se restabili în perioada postbelică, astfel imigrația fiind sprijinită. Cu toate că acest
lucru nu a fost prevăzut în planurile guvernului german, acești muncitori nu au plecat din Germania
nici chiar în timpul crizei din anii 70. Contrar așteptărilor, au început să se mute și familiile lor aici.
O tendință similară a fost observată în prezent și în Republica Cehă.
În trecut, multe țări europene erau state coloniale, iar acum aici sosesc oamenii din fostele colonii.
Un rol important în acest sens îl joacă cunoașterea limbilor. Colonialiștii au introdus în colonii limba
țării de origine, care până în prezent a rămas acolo limba oficială. Prin urmare, din țările africane
francofone, oamenii de multe ori se îndreaptă spre Franța, iar din țările vorbitoare de limba
engleza - spre Regatul Unit sau Statele Unite ale Americii. Limba este un factor foarte important
în procesul de căutare a unui loc de muncă, educație, dar și de integrare în general. Cunoașterea
limbii simplifică foarte mult viața într-o țară nouă.
Pe lângă factorii de ordin istoric, un rol important revine apropierii geografice și accesibilității.
De exemplu, din Africa de Nord oamenii se îndreaptă de cele mai multe ori spre Franța și Spania
(precum și în țările nord-africane învecinate). Albanezii adesea pleacă la muncă în Italia. În
Republica Cehă locuiesc mulți ucraineni, în SUA este foarte numeroasă diaspora mexicană.
Un rol la fel de important îl joacă și politicile de imigrare ale țării de destinație care pot simplifica
sau, dimpotrivă, complica mutarea și imigrarea. Cu toate acestea, țara nu este în măsură să-i
oprească. De regulă, politicile de imigrare rigide determină migranții să caute căi ilegale.
În Republica Cehă locuiesc peste 434 mii de străini. Aproape o treime dintre aceştia sunt ucraineni.
Există, de asemenea, un număr mare de slovaci și vietnamezi. În linii generale, o treime dintre
migranți provin din țările Uniunii Europene, iar două treimi - din alte țări, în special din Europa de
Est (Ucraina, Rusia, Republica Moldova) și Asia de Est (Vietnam, Mongolia, China). În Republica
Cehă, un număr tot mai mare de astfel de migranți obțin statutul de rezidență permanentă, care
se acordă după cel puțin cinci ani de ședere în țară și după susținerea unui examen la limba cehă.
Odată cu obținerea acestui statut, persoana primeşte aceleaşi drepturi ca și cetăţenii cehi, cu
excepţia drepturilor politice. Spre deosebire de alte țări din Europa, străinii nu au astfel de drepturi
nici chiar la nivel local (de exemplu, ei nici măcar nu pot participa la alegerile autonomiei locale și
regionale).
107
În general, care este atitudinea societății față de migranți? Putem menţiona vreo ţară în Europa
unde lucrurile stau bine, unde migranții sunt trataţi într-un mod cât mai deschis posibil?
La această întrebare este imposibil de a oferi un răspuns generic. De regulă, sunt percepuţi
pozitiv acei oameni pe care majoritatea populaţiei îi consideră utili. Printre aceștia se numără,
mai întâi de toate, specialiștii calificați, cum ar fi medicii și inginerii. Însă, și în aceste cazuri, un rol
negativ îl poate juca prejudecăţile, concepţiile rasiste. Mai problematice sunt profesiile de muncă
O LUME DE VĂZUT
necalificată. În cazul în care există suficiente locuri de muncă, iar în rândul străinilor nu există
șomaj, atunci aceștia din urmă sunt percepuți pozitiv sau neutru. Dificultățile apar în momentul de
recesiune economică, atunci când există tot mai puține locuri de muncă, iar imigranții sunt acuzați
că privează cetățenii de oportunitățile de angajare. Atitudinea negativă a majorității se poate
manifesta (de exemplu, din cauza aspectului sau al accentului) și în cazul celor care au devenit deja
cetățeni ai țărilor gazdă.
Fiecare țară europeană are propria politică de integrare, scopul căreia este de a simplifica
conviețuirea imigranților și a populației generale. Integrarea este un proces reciproc, care impune
imigranților acceptarea unor reguli de bază ale uneia sau altei țări. Din partea societăţii țării gazdă
este necesară o înțelegere a diferenţelor și a respectului faţă de imigranți, dar și crearea unor
condiţii de integrare. Un rol important îl joacă informarea și comunicarea reciprocă, care facilitează
înţelegerea limbii. Motiv pentru care, deseori politica de integrare include și organizarea unor
cursuri de limbi străine pentru imigranți.
Imigranții sunt percepuţi în mod pozitiv în ţările nordice. Însă și aici, coexistenţa nu este lipsită
de dificultăţi și mișcări populiste sau radicale care se opun imigraţiei. Exemplu în acest sens
poate servi scandalul provocat de publicarea în ziarul Jyllands-Posten danez a unor caricaturi ale
profetului Mahomed. Caricaturile au provocat proteste pe scară largă în rândul musulmanilor
din întreaga lume și au marcat începutul disputei cu privire la limitele libertății de exprimare și a
respectului pentru culturile, tradițiile și religiile străine.
Atitudinea societății cehe față de vietnamezi și ucraineni, precum și față de alți imigranți, poate
fi numită una rece, cu toate că nu conduce la conflicte deschise. Potrivit sondajului, cei mai mulți
cehi considera străinii drept o amenințare pentru țară. Cu toate acestea, marea majoritate a celor
care au o experiență personală de comunicare cu străinii manifestă o atitudine pozitivă față de
cetățenii străini care locuiesc în vecinătate. Acest lucru sugerează că un contact personal este
foarte important pentru coeziunea socială, și că percepția generală a migrației persoanelor este
influențată de mass-media, politica și stereotipurile existente.
Care sunt consecințele migrației pentru țările gazdă și țările de origine ale imigranților?
Consecințele pentru țările de origine a imigranților:
- Exodul specialiştilor calificaţi poate avea efecte negative – așa-numitul exod al creierelor (brain
drain). Țara (de obicei cele în curs de dezvoltare) pierde în acest mod viitoarea sa elită și investiţiile 108
în educația acesteia. Odată cu plecarea specialiştilor din țară, pleacă și investiţiile făcute în educaţia
lor, valoarea potențialului lor de muncă, precum și eventualele contribuții financiare la trezoreria
statului. Cu toate acestea, țara pierde în primul rând potențialul ascuns în acești oameni, care pot
deveni nu doar elita economică a statului, dar și cea intelectuală. Aceste pierderi sunt extrem de
considerabile în cazul în care persoanele instruite pleacă pentru totdeauna.
- În căutarea unui loc de muncă tot mai frecvent pleacă femeile (acestea reprezintă 49% din totalul
imigranților), de cele mai multe ori acestea îngrijesc de copii sau se ocupă de treburile casnice. Cu
O LUME DE VĂZUT
toate acestea, plecarea lor în străinătate lipsește de grijă propriii lor copii sau persoanele în vârstă,
de care trebuie să aibă grijă altcineva. Astfel, în lume sunt formate lanțuri globale de griji.
- Tendințele recente arată că tot mai mulți imigranți revin în țara lor de origine. Astfel ei pot
folosi experienţa acumulată în străinătate în propria lor ţară. În majoritatea țărilor din care provin
imigranții, condițiile socio-economice sunt foarte dificile. Sărăcia extremă, conflictele militare,
încălcarea drepturilor omului, corupția etc. sunt factorii care împiedică oamenii capabili să se
exprime. Reveniţi acasă, imigranții tind să aplice aici experienţa acumulată în străinătate. Prin
urmare, având în vedere noile tendințe în materie de imigrație din ultimii ani, se accentuează aşa-
numita atragere de inteligenţă (brain gain) sau circulaţia creierelor (brain circulation).
- Migranții deseori expediază prin transferuri bănești, în țara de origine, o parte din veniturile
câștigate. În acest fel, ei susţin nu doar familia lor sau orașul, dar, de asemenea, contribuie la
creşterea economică a ţării lor.
Odată cu dezvoltarea tehnologiilor informației și comunicațiilor și progresele înregistrate în

domeniul transporturilor internaționale de pasageri, migrația interstatală a devenit pentru
imigranți mai simplă și mai ieftină. Acest progres, de asemenea, permite imigranților temporari și
permanenți să mențină legături strânse cu familia și prietenii din țara lor de origine. În consecință,
ei sunt implicați mai mult în procesele economice ale țării de origine. Se foloseşte și termenul
profesional „migrație transnațională”, atunci când imigranții mențin și stabilesc legături în țara lor
de origine, dar și în țara gazdă (sau țările gazdă).
Consecințele migrației pentru țările gazdă:

- Multe țări dezvoltate economic se confruntă la moment cu problema îmbătrânirii populației și
rata scăzută a natalității. În aceste condiţii doar imigranții ar putea umple unele dintre golurile
formate și, prin urmare, cel puțin să slăbească tendința nefavorabilă. Potrivit datelor Centrului
de statistică al Cehiei, în anul 2100, în cazul migrației zero, în Republica Cehă ar locui 6 milioane
de oameni, ceea ce reprezintă, potrivit pronosticurilor, cu 2,8 milioane mai puțin decât în cazul
menținerii unui flux constant de imigranți. Este de înțeles că aceasta este doar o previziune a
situaţiei, cu toate acestea, potrivit experţilor privind demografia, este clar că imigrația poate
încetini evoluția demografică a unei populații în curs de îmbătrânire.
- De multe imigranții realizează munca care, din diferite motive, nu atrage populaţia locală. (În
Republica Cehă este vorba, în primul rând, lucrările în construcție sau curățenie).
Astfel, imigranții acoperă lipsa de resurse pe piața forței de muncă. În același timp, munca lor este
109 utilă și pentru alți cetăţeni, întrucât ei îndeplinesc lucrările necesare (de exemplu, în procesul de
producție), fără de care ar fi imposibilă finalizarea producției. Politica în ceea ce privește astfel de
imigranți diferă de la o țară la alta. În special, în timpul crizei economice, statele se orientează spre
politica de restricționare și șederea temporară a lucrătorilor străini în țară. Cu toate acestea, după
cum se arată în istoria unor țări din Europa de Vest, în special în Germania, caracterul temporar
al imigrației nu poate fi garantat. La fel de important este și modul în care imigranții vor fi primiți
într-o țară nouă, dar și faptul dacă între timp s-au produs îmbunătățiri în dezvoltarea condițiilor
economice, sociale și politice din țara de origine a imigranților. În cazul în care acest mediu este
favorabil, sau, cel puțin, se observă îmbunătățiri semnificative, probabilitatea revenirii este mai înaltă.
O LUME DE VĂZUT
De regulă, oamenii nu doresc să plece la muncă într-o direcție necunoscută. În cazul în care ar
fi putut lucra și s-ar întreține în țara lor de origine, ei ar fi ales această opțiune. Prin urmare,
dezvoltarea economică a țărilor de origine a imigranților este foarte importantă și pentru acele țări
spre care se orientează la moment imigranții.
- În țările dezvoltate, un interes tot mai mare apare în rândul imigranților cu studii sau calificați.
Mutarea lor este benefică pentru țara gazdă, întrucât nu este necesar să se investească în studiile
lor. Există un interes pentru specialiștii din sectoarele care se confruntă cu un număr insuficient
de salariați în rândul populației locale (experți IT, asistenți de cercetare, medici). Prin urmare,
migrarea specialiștilor, de regulă, este sprijinită, iar țările dezvoltate organizează diverse programe
pentru a atrage astfel de persoane. Germania a introdus așa-numitele „cărți verzi” pentru experții
în domeniul informaticii. În Marea Britanie, selectarea imigranților deja de mult timp are loc cu
ajutorul unui sistem de puncte în care nivelul de studii este foarte apreciat.
- Dificultăţile sociale pot fi generate și de un număr mare de imigranți, în special, dacă este
subestimată integrarea lor în societate.

Adela Pospihalova, Pavla Redlova, organizația „Persoane aflate în nevoie”
(Člověk v tísni, o. p. s.), Programul privind migrația
Este criza refugiaților o provocare pentru Republica Moldova?
Republica Moldova trebuie să se implice activ în „ofensiva diplomatică” a țărilor UE contra

violenței și a terorii din zonele de conflict, contribuind astfel la construcția unor state puternice din
vecinătatea Europei. În acest sens, țara noastră trebuie să-și regândească politicile pentru refugiați
și să impună reguli și norme clare în conformitate cu principiile europene din acest domeniu. Este
necesar ca Republica Moldova să învețe a implementa cu succes modele care vizează integrarea
imigranților și a refugiaților ce pot aduce plus valoare economiei naționale.
Tema refugiaților și a migranților în Republica Moldova la ora actuală pare a fi neînsemnată pe
fonul evenimentelor politicii interne. Însă, foarte mulți ucraineni deja se află pe teritoriul Republicii
Moldova și evident că, atât societatea, cât și autoritățile ar trebui să acorde un anumit sprijin. Pe
de altă parte, avem vecinii din Vest care se confruntă cu criza refugiaților din Siria, numărul cărora
crește pe zi ce trece și respectiv, nici Republica Moldova nu poate să lase într-un con de umbră
acest subiect.
110
Care este rolul societății în integrarea cu succes a refugiaților?
Refugiații care vin în Moldova au nevoie de toate condițiile necesare pentru a se integra: cursuri
de limbă română, asistență psihologică, medicală și chiar materială. Și doar printr-o cooperare
strânsă între toți actorii din societate, aceste condiții vor fi îndeplinite, iar refugiații vor fi integrați.
Autoritățile mizează foarte mult pe o societate cât mai tolerantă și lipsită de prejudecăți.
O LUME DE VĂZUT
Cîți refugiați sunt astăzi în Republica Moldova?
În anul 2015 în Republica Moldova s-au înregistrat 433 de refugiați și 229 solicitanți de azil. Chiar
dacă numărul de cereri de azil politic în Moldova a crescut în ultimul an, nu putem vorbi despre
cifre alarmante. Nu ne paște pericolul de a ne fi impuse niște cote obligatorii de refugiați. Cu toate
acestea, au început deja lucrări de pregătire pentru cazurile excepționale. Calculele arată că o zi de
aflare a unui solicitant de azil politic în Republica Moldova costă cel puțin 241 de lei. Cei mai mulți
dintre cei care au decis să se refugieze în republica noastră au mai fost pe aici, fie la studii, fie că
sunt căsătoriți cu moldovence. Astăzi, aceste persoane s-au integrat cu bine în societate, vorbesc o
română corectă și sunt active în comunitatea în care locuiesc.
Răspunsurile au fost oferite de:

111
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
REFUGIAȚII ȘI NOI
Subiecte relevante MIGRAȚIA
Prezentare succintă Acest exerciţiu va promova în rândul elevilor toleranţa și

respectul, dar și eliminarea stereotipurilor despre refugiaţi.
Pentru reflecţii pe tema filmului se utilizează metoda INSERT.
După care elevii vor consulta diferite articole în care sunt
prezentate opiniile locuitorilor oraşului, în care a fost creată o
tabără de refugiaţi, referitor la beneficiile și pericolele taberei
pentru oraş si locuitorii săi.
Obiective Elevi:
• știu cum să lucreze cu un text;
• știu cum să recunoască argumentele de manipulare;
• pot să aprecieze în mod critic această problemă;
• pot purta o discuție.
Materiale suplimentare • Foaia de lucru 1 pentru fiecare grupă;

• Foaia de lucru 2 pentru învățător;
• foi de hârtie și rechizite de scris pentru fiecare grup.
Ordinea activităților 1. Pentru început explicaţi elevilor semnificaţiile termenilor de

„migrație”, „emigrare”, „imigrație”, „azil” și „refugiat”.
2. Apoi vizionați filmul.
3. După vizionarea filmului vor urma discuţii după metoda
INSERT. Rugaţi elevii să noteze:
+ - aspectele filmului care, în opinia lor, sunt cele mai pozitive
- - aspectele care sunt cele mai negative
! - aspectele despre care nu au ştiut, cele care i-au surprins cel
mai mult sau chiar şocat
? - întrebările care au apărut (fie și cele retorice) 112
4. La următoare lecţie împărțiți elevii în grupe a câte 3 - 5
persoane. Distribuiți fiecărui grup Materialul 1 - „O tabără de
refugiați în apropiere?”. Rugați elevii să citească cu atenție textul
și să identifice împreună cel puţin trei factori ce țin de refugiaţi
și care provoacă nemulţumirea locuitorilor din zonă. După care,
fiecare grup își prezintă rezultatele activităţii lor care vor fi notate
pe tablă.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
5. Prezentările vor fi urmate de o discuţie generală. Întrebați: „Ce

argumente împărtășiți? Cu ce argumente, dimpotrivă, nu sunteți
de acord?”. Părerile prezentate pot fi lipsite de comentarii.
Asigurați-vă că discuţia nu are loc în cerc, în caz contrar,
prezentaţi intenţia de a pune capăt acestor discuţii.
6. Citiţi elevilor Materialul 2 - „Refugiații în oraşul nostru”.
7. Rugaţi elevii să discute în grupe dacă sunt de acord cu
construirea la marginea oraşului a unei noi tabere pentru
refugiaţi. Reprezentanţii fiecărui grup prezintă și argumentează
punctul de vedere al grupului lor.
8. Urmează o discuţie comună. Atrageți atenţia la ce influenţat
decizia luată de un grup sau altul: emoţiile (mai ales fricile și
temerile) sau argumentele raţionale? Întrebaţi: „Cum poate
fi redusă frica în rândul populației?” Gândiți-vă la activitatea
cetăţenilor din film.
9. La finalul activităţii puteţi vota cine este pentru și cine este
contra înăspririi cerinţelor pentru acordarea azilului, și, astfel,
pentru a afla care sunt percepţiile generale în clasă.
Argumentarea Are loc prin schimbul de idei și discuții ulterioare. Concentrați-vă

asupra cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească persoanele
care, din diferite motive, depășesc situația de criză, înaintând
cererea de acordare a statutului de refugiat. De asemenea, puteţi
face referire la perioadele din istoria ţării noastre când cetăţenii
căutau și găseau ajutor în alte ţări.
Menține Îndeplinirea acestui exerciţiu nu solicită o anumită experienţă din

partea elevilor pe marginea acestui subiect. Concentrați-vă asupra
faptului că, în cazul în care deciziile noastre sunt influenţate de
emoţii, precum frica si teama, atunci noi nu putem fi capabili
să ne exprimăm pe deplin umanitatea și solidaritatea. Timpul
specificat este doar orientativ și depinde de capacitatea elevilor
de a desfăşura discuţiile.
113
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 1
REFUGIAȚI ÎN APROPIERE?
LOCUITORII ORAŞULUI KOSTELEC NAD ORLICÍ NU SUNT BUCUROŞI DE PREZENŢA REFUGIAȚILOR
Pentru locuitorii oraşului Kostelec nad Orlicí refugiații sunt „oaia neagră”. Ministerul Afacerilor
Interne a decis să instituie un centru pentru refugiaţi anume aici. Centrul a fost pus în funcţiune în
toamna anului trecut. Cu toate acestea, localnicii încă mai cred că plasarea refugiaților în Kostelec a
fost o greşeală.
Locuitorii din Kostelec nad Orlicí deseori spun că se tem de străini. În oraş circulă zvonuri că
furturile au devenit mai frecvente. Ministerul Afacerilor Interne neagă categoric această informație.
Datele statistice arată că numărul de infracţiuni este comparabil cu indicii corespunzători din anii
precedenți. Cu toate acestea, oamenii sunt nemulțumiți, afirmând că decizia cu privire la refugiaţi
a fost luată fără participarea lor. Chiar și înainte de deschiderea taberei pentru refugiați, a fost
semnată o petiţie, prin care era solicitată interzicerea deplasării refugiaților prin oraş și care a fost
semnată de două treimi din locuitori.
În prezent Centrul pentru refugiaţi găzduiește aproximativ 200 de oameni, majoritatea fiind
din Georgia, Ucraina și Afganistan. Autorităţile locale, împreună cu societatea civilă încearcă să
apropie refugiații de populaţia din oraș și să elimine decalajul între străini și localnici. În societate,
integrarea străinilor care sosesc în centrul pentru refugiaţi este o sarcină foarte dificilă. Locuitorii
orașului Kostelec nu pot accepta prezența refugiaților în oraș.
Un locuitor al orașului Kostelec nad Orlicí a declarat:

„Eram acolo când au fost construite aceste cartiere și vreau să vă spun că îmi pare rău pentru
cheltuielile făcute de dragul lor. Am impresia că ei nu apreciază acest efort, vor ruina totul aici...”
O locuitoare a oraşului Kostelec nad Orlicí a menționat:

Nici chiar oamenii noştri nu au așa locuinţe construite...
O altă locuitoare a oraşului Kostelec nad Orlicí a afirmat:

Nu sunt rasistă, pur și simplu am o fată de 19 ani și îmi fac griji pentru ea, dar și pentru mine...
114
Un locuitor al orașului Kostelec nad Orlicí a declarat:
Nu știu, pur și simplu nu-mi place. Ei fură din magazine, mușcă din pâine, o ating cu mâinile
murdare...
O altă locuitoare a oraşului Kostelec nad Orlicí a afirmat:

Reprezentanții unor națiuni precum albanezii kosovari s-au evidenţiat demult prin grosolănia lor,
întrucât au crescut în condiţii dure. Dorim ca centrul să aparțină doar cehilor. În caz contrar, în oraș
pur și simplu va spori criminalitatea.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 2
REFUGIAȚII ÎN ORAȘUL NOSTRU

Sunteţi reprezentanţii administraţiei orașului vostru. La şedinţa de astăzi trebuie să decideţi dacă
aprobaţi construirea taberei pentru refugiaţi. Situaţia nu e deloc simplă. Odată cu construcția
taberei, statul promite să efectueze gazificarea orașului de mult așteptată. Tabăra pentru refugiaţi
va crea noi locuri de muncă pentru locuitorii oraşului. Voi conştientizaţi că construcţia unei astfel
de tabere este necesară pentru Republica Cehă. De asemenea, aveți în vedere că dreptul la
azil este prevăzut de Declaraţia universală a drepturilor omului și Lista drepturilor și libertăților
fundamentale și reflectat în Constituţia Cehă.
Cu toate acestea, aproape o treime din locuitori nu sunt de acord cu construirea taberei. Ei au
întocmit o petiţie care să justifice poziția lor de frică față de creşterea criminalităţii și a violenţei,
care, potrivit lor, au crescut odată cu sosirea refugiaților în oraş. Din experienţa altor orașe știți că
criminalitatea, de regulă, nu sporeşte odată cu construirea taberei pentru refugiaţi. Ce decizie veți
lua? Veți aproba construirea taberei? Ce argumente vor fi decisive?
115
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
REFUGIAȚII ȘI NOI
Prezentare succintă În cadrul acestui exercițiu vor fi analizate diferite afirmaţii despre
refugiaţi. Scopul este ca elevii să-și exprime propriile opinii cu
privire la refugiaţi și să prezinte argumente care să le susţină
punctul de vedere. Elevii vor formula atitudinea lor faţă de
această problemă pe parcursul discuţiilor.
Obiective Elevi:
• înțeleg atitudinea lor față de problemele legate de imigrație;
• pot formula, argumenta sau schimba propria părere;
• sunt în măsură să gândească critic și să prezinte argumente
rezonabile.
Materiale suplimentare • Foaia de lucru 1 pentru învățător

• Foaia de lucru 2 pentru învățător
• hârtii cu inscripţia „De acord”, „Nu sunt de acord”
• tablă sau flipchart
Ordinea activităților 1. Familiarizaţi elevii cu scopul exercițiului, care este de a afla

atitudinea lor față de problemele legate de imigrație.
2. Pe pereții opuși fixaţi foile cu inscripţiile „De acord” și „Nu sunt
de acord”. Citiţi pe rând afirmaţiile din materialul 1. Elevii trebuie
să se apropie de inscripţia care prezintă opinia lor cu privire la
această afirmaţie.
3. Ambele „tabere” trebuie să justifice pe scurt deciziile lor.
4. Este posibil ca unii elevi, la auzul argumentelor celorlalți, să își
schimbe părerea. În acest caz, ei pot trece în cealaltă „tabără”.
Scopul nu este acela de a ajunge la un acord. Rezultatele trebuie
116
să fie scrise pe tablă pentru a evalua ulterior părerile elevilor.
Argumentare Are loc prin discuţii. Rezumați punctele de vedere ale elevilor
privind imigrația și, dacă este necesar, permiteţi-le să finalizeze
discutarea problemelor controversate și să spună ceea ce simt
în cursul polemicii. Identificaţi împreună disputele și sugeraţi
compromisuri. La finalul acestui exerciţiu elevii trebuie să ajungă
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
la un acord. După această activitate puteţi trece la textele din

materialul 2.
Acest exerciţiu va fi rezolvat doar după ce elevii se vor familiariza

cu informațiile de bază despre refugiaţi sau solicitanții de azil,
și vor fi capabili să se orienteze prin informaţii, cel puţin la nivel
teoretic. Nu este necesar să lucraţi cu toate afirmaţiile, selectaţi
3 - 4 pe care le consideraţi cele mai importante.
117
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 1
AFIRMAȚII
Noi nu trebuie să acceptăm refugiații și migranții din alte țări, avem destule griji proprii, străinii ne
privează de locurile de muncă.
Refugiații vin la noi pentru o viață mai bună și ascund adevăratele motive sub forma unor plângeri
privind încălcarea drepturilor omului în țările lor.
Noi am trebui mai degrabă să avem grijă ca pretutindeni să fie respectate drepturile și libertățile
omului, întrucât simpla acceptare a refugiaților nu rezolvă nimic.
Republica Cehă încă nu este atât de bogată încât să-și poată permite acceptarea refugiaților din
alte țări. Primirea refugiaților ține de obligația statelor bogate.
Obligaţia noastră morală este de a primi refugiații, întrucât această obligaţie ține de pe timpul când
multe persoane renumite au emigrat peste hotare pentru a fi în măsură să-și desfăşoare activitatea
în mod liber.
Trebuie să ajutăm refugiații pur și simplu, din motive umanitare.
Discuţiile cu privire la refugiaţi sunt inutile. Republica Cehă primeşte pur și simplu și va primi,
întrucât este de datoria sa în conformitate acordurile internaţionale semnate, iar dreptul la azil
este specificat și în Constituția RC.
118
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 2
REFUGIAȚII SUNT ȘI EI OAMENI
Ziarul «МF Dnes», 17.7.2001, Tomaș Kucera
Mai recent, taberele de refugiați din Germania și Austria erau arhipline cu cehi. Țările occidentale
dezvoltate, de regulă, aveau tendința de a ajuta oamenii care veneau din fosta Cehoslovacie și
încercau să accepte emigranții. Astăzi, aceeași țară de vis pentru refugiații din est este și Republica
Cehă. Au oare cehii dreptul moral de a condamna refugiații și de a pune la îndoială soarta lor? Cei
care nu sunt de acord cu tabăra de refugiați din orașul Kostelec nad Orlicí trebuie să înțeleagă că,
în aceeași situație, în care se află acești refugiați, s-au aflat de curând mulți dintre compatrioții
lor. Cine poate garanta că nimic asemănător nu se va întâmpla din nou? Cineva poate observa cu
ușurință dintr-o parte că Republica Cehă este o țară de individualiști care nu sunt interesaţi de viaţa
dincolo de pragul casei lor, și, mai ales, de cea din străinătate. Cu toate acestea, Republica Cehă nu
este un centru de pace fără război și suferinţă. Este suficient doar de a deschide ochii.
REFLECȚIILE MELE DESPRE TRECUT ȘI PREZENT
Adăpostul 02/2001, Svatopluk Karasek
Problema refugiaților reprezintă un interes pentru mine de mai bine de 20 de ani. Împreună cu
familia și cei trei copii mici ne-am confruntat, la fel, cu această problemă. De exemplu, țin minte
cum ne-am pomenit într-o tabără pentru refugiaţi din Elveţia și nu știam ce se va întâmpla cu noi
mai departe, așteptând astfel decizia privind acordarea azilului. După 14 zile, am vorbit cu o familie
slovacă care ne-au spus următoarele: „Așteptați să vi se ofere azil? Nu e atât de simplu. Noi ne
aflăm aici deja de mult timp, Fero s-a născut aici, în tabără”. Ne-am uitat cu toții în jur să vedem
vreun copilaș, când spre noi alergă Fero, un băiețel de vre-o 5-6 ani, moment în care soției mele i
s-a făcut rău. În cazul nostru, însă, totul s-a sfârșit cu bine, iar în următorii 10 ani am ajutat oamenii
care nu au primit azil în Elveția.
Cuvântul ebraic „anavin”, care se traduce ca „sărac”, ascunde o semnificație mult mai profundă.
Acesta semnifică nefericit, abandonat de soartă, fără ajutor, fără oportunităţi. Conceptul de
119 „refugiat” nu dezvăluie pe deplin esenţa situației. Refugiatul care a primit azil are o șansă, de el
vor avea grijă. Însă refugiatul căruia i s-a refuzat acordarea de azil devine cu adevărat „anavin”. El
nu poate reveni în țara din care a fugit. La fel, el nu poate pleca în altă țară, alta decât cea în care a
cerut azil, întrucât nici acolo nu doresc să-l accepte și îl resping.
Prin urmare, refugiații respinşi, cei mai nefericiți, pot spera doar la ajutorul nostru. Întreprinderea
unor acţiuni este de o necesitate urgentă atunci când avem în pragul nostru un oaspete respins. Iar
țara noastră devine treptat un loc de refugiu pentru refugiați. Țara noastră nu este foarte renumită,
noi încă urcăm încet din dărâmături, iar refugiații care doresc să rămână cu noi nu sunt chiar atât
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
de mulți. Timp de 10 ani, am primit 34 000 de cereri pentru acordarea de azil. Pentru comparaţie,
în Franța, doar în decursul anului 2000, au fost înaintate 39 000 de cereri, în Olanda - 44 000, iar
în Belgia 47 000. În anul 2000, la noi au fost depuse 8 787 cereri, din care doar 134 de persoane
au primit statutul de refugiat, ceea ce reprezintă 1,5% din solicitanţi. În alte țări europene, acest
procent variază între 12 până la 33%.
Principala diferență constă în faptul că aceste țări primesc refugiați deja de zeci de ani, mai recent,
acestea primeau refugiați și din țara noastră, prin urmare au acceptat mulți emigranți, epuizându-și
astfel puterile. În pofida acestui fapt, aceste țări continuă să accepte mai mulți refugiați decât noi,
fapt demonstrat prin diferența semnificativă: 33% și 1,5% respectiv. Prin urmare, mă simt puţin
incomod și îmi este ruşine de abordarea noastră faţă de acordarea de azil.
120
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
ÎNCEPE DE LA TINE
Prezentare succintă În cadrul acestui exercițiu, elevii vor primi sfaturi despre cum
ar trebui să se comporte în cazul în care vor dori să anunțe
societatea despre problemele existente din jurul lor. De
asemenea, ei se vor gândi la situaţii concrete, pe care, în calitate
de cetăţeni activi, vor trebui să le soluționeze (de exemplu, unde
să caute informații despre o anumită problemă, cum să atragă
atenţia societăţii asupra activităţii lor etc.).
Obiective Elevi:
• înțeleg că dacă dorim să schimbăm ceva, trebuie să începem cu
noi înşine;
• știu că schimbările pot avea loc în urma unor evenimente
minore din mediul lor;
• pot găsi modalități de a oferi ajutorul pe care îl doresc să-l
ofere.
Materiale suplimentare • o coală de hârtie de hormat mare, un set de carioci colorate

pentru fiecare grup;
• tablă sau flipchart, marchere pentru flipchart;
• Foaie de lucru 1 „Regulile activismului” pentru fiecare grup;
• Foaie de lucru 2 „Sursa de inspiraţie” pentru fiecare grup.
Ordinea activităților 1. Vizionați filmul împreună cu elevii.

2. Împărțiți elevii în grupuri a câte cinci persoane, distribuiți
fiecărui grup partea A a materialului 1 „Regulile activismului”.
3. Rugați elevii să încerce să răspundă în grupuri la întrebări.
Rugați-i să încerce să găsească cât mai multe răspunsuri, fără a
121
se limita la o singură idee. Elevii își vor nota răspunsurile pe o
bucată de hârtie.
4. Grupurile își prezintă apoi rezultatele activității, observațiile
cu privire la punctul 4 (idei cu privire la activitățile posibile) fiind
scrise pe tablă.
5. După care, fiecărui grup îi este distribuită partea B a
materialului 1. Preveniți elevii că la punctul 4, la sfârșitul
exercițiului, vor primi informații suplimentare. Elevii fiecărui grup
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
vor discuta despre ceea ce nu au luat în considerare pe parcursul

discuţiilor lor, observaţiile acestora urmează să fie analizate
împreună cu clasa.
6. Distribuiți fiecărei grup materialul 2 „Sursa de inspirație” și
întrebați elevii dacă doresc să-și completeze lista pe tablă. Ideile
lor, de asemenea, vor fi notate.
7. La final, fiecare elev va indica o idee din lista activităţilor
propuse care îi place cel mai mult și pe care și-ar dori să o
realizeze împreună cu clasa.
Argumentare Are loc pe parcursul întregului exerciţiu, servind drept o

pregătire pentru realizarea unei potenţiale activităţi concrete.
Argumentarea trebuie să se încheie cu un acord cu privire la
faptul dacă o anumită idee poate fi într-adevăr realizată. În cazul
în care este posibil, trebuie estimat volumul de muncă și sarcinile
specifice ce țin de realizarea ideii.
Mențiune Această activitate este bine-venită în cazul în care elevii, după

vizionarea filmului, vor dori să facă ceva în mod independent
sau în cazul în care veţi simţi că clasa are potenţialul necesar de
a oferi în mod activ asistenţă. Textul de lucru „Sursa inspiraţiei”
reprezintă doar o scurtă listă de activităţi care pot fi desfășurate.
Mai multe idei pot fi găsite în ghidul „Cine altcineva?”. În cazul în
care clasa va conveni asupra unei activități, după lecţie trebuie
să aibă loc o pregătire elementară în vederea acordării unei
asistențe concrete.
122
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 1
REGULILE ACTIVISMULUI
Partea A
1. Informați-vă despre starea actuală a lucrurilor – nimeni nu poate acţiona, dacă nu știe ce se
întâmplă. Colectarea informațiilor este una dintre condiţiile de bază ale succesului. Unde puteți
găsi informații?
2. Precizați dacă se ocupă cineva de această problemă – orice organizaţie sau instituţie non-
guvernamentală și uniţi-vă eforturile - cum veţi lucra împreună?
3. Atrageți atenţia celor din jur cu privire la această problemă și povestiţi-le despre activitatea
preconizată, ce posibilităţi aveți?
4. Intenționați să obțineți rezultate concrete, și cel mai important, tangibile – în caz contrar,
activitatea preconizată nu vă va satisface aşteptările și, ulterior, vă va descuraja nu doar pe voi, dar
și pe alții. Ce ajutor intenționați să acordaţi?
5. Este necesar să se cunoască situaţia iniţială – de ce dispuneți și ce, dimpotrivă, vă lipsește pentru
a realiza această idee?
6. Activitatea trebuie bine planificată – ce trebuie să includem în planificare?
Partea B
1. Informați-vă despre starea actuală a lucrurilor – nimeni nu poate acţiona, dacă nu știe ce se
întâmplă. Colectarea informațiilor este una dintre condiţiile de bază ale succesului. Unde puteți
găsi informații?

Soluţie: din ziarele locale, datorită legăturilor cu instituţiile, din interviurile cu reprezentanţii
minorităţilor sau grupurilor defavorizate, din conversațiile cu colegii.
123 2. Precizați dacă se ocupă cineva de această problemă (vreo organizaţie sau instituţie
neguvernamentală) și uniţi-vă eforturile. Cum veţi lucra împreună?
Soluţie: cu ajutorul Internetului, din conversaţiile cu colegii, cu părinţii, cunoscuţii, adresând

întrebări instituţiilor și comunităţilor, manifestând interes față de o posibilă
colaborare cu acestea, prin intermediul poştei electronice, întâlniri personale, prin telefon.
3. Atrageți atenţia celor din jur cu privire la această problemă și povestiţi-le despre activitatea
preconizată, ce posibilităţi aveți?
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
Posibilități: un poster sau mai multe postere, organizarea unei expoziţii la care să fie invitaţi
prietenii și cunoscuţii, crearea unui site web, postarea informațiilor pe Facebook, organizarea unui
forum de discuții; filmarea unui video, organizarea unui spectacol teatral; crearea unor broșuri
informative și distribuirea acesteia în stradă; scrierea unui articol în ziarul local, folosirea posturilor
de televiziune locale sau cele pentru copii; reflexii asupra faptului dacă acest eveniment ar putea
trezi interesul altor persoane, precum și modul în care acestea pot afla mai multe despre acest
eveniment?
4. Intenționați să obțineți rezultate concrete, și cel mai important, tangibile – în caz contrar,
activitatea preconizată nu vă va satisface aşteptările și, ulterior, vă va descuraja nu doar pe voi, dar
și pe alții. Ce ajutor intenționați să acordaţi?
Posibilități: a se vedea „Sursa inspirației”
5. Este necesar să se cunoască situaţia iniţială – de ce dispuneți și ce, dimpotrivă, vă lipsește pentru
a realiza această idee?
Posibilități: un atelier de lucru cu privire la următoarele aspecte:
Care sunt punctele forte ale echipei tale?

(Este numeroasă, dispunem de timp și dorinţa de a face ceva, avem legături, spații, unul dintre noi
posedă calităţi oratorice bune, avem un laptop etc.).
Care sunt punctele slabe ale echipei tale?

(rolurile sunt prost distribuite, nu dispunem de resurse financiare suficiente, echipa este alcătuită
numai din fete/băieți, nu dispunem de experienţă, mulți vin din raioane îndepărtate, învățăm să
lucrăm în echipă etc.).
Ce posibilităţi aveţi?
(sunt anunțate granturi, s-a schimbat componenţa administraţiei locale, ce putem face).
Ce evenimente din exterior vă pot pune în pericol evenimentul?

(mijloacele financiare, responsabilităţile şcolare, reticența publică de a sprijini activități similare,
starea timpului, divergențele din cadrul echipei etc.).
6. Activitatea trebuie bine planificată – ce trebuie să includem în planificare?

124
Posibilități: stabilirea obiectivelor, grupul țintă, organizațiile la care ați putea să vă adresați,
atribuirea rolurilor; redactarea materialelor doar în formă scrisă, întocmirea proceselor-verbale
ale şedinţelor cu indicarea datei și numelor participanţilor, cine este responsabil de o anumită
acţiune (responsabili întotdeauna vor fi, cel puţin, două persoane care se vor înlocui la necesitate,
plus o întreagă echipă de alți oameni care pot fi de ajutor celor doi); cine se va ocupa de tipărirea
pliantelor, posterelor, cine se va ocupa de realizarea anumitor puncte din program, cine va discuta
cu presa, cine se va adresa potențialilor parteneri, cine va avea grijă de gustări, muzică, spaţii,
sprijinul autorităţilor locale, părinților etc.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 2
SURSELE INSPIRAȚIEI
Happening - eveniment stradal, care are drept scop sensibilizarea cu privire la o anumită problemă
care vă deranjează (comportamentul lipsit de etică al companiei sau instituţiei, încălcarea
drepturilor minorităţilor, decizia administrației orașului etc.).
- Îmbunătăţirea condiţiilor de viață în orașul propriu - curățarea zonelor comune, plantarea de

copaci și flori, curățarea iazurilor și a râurilor de-a lungul drumurilor; un avantaj sunt rezultatele
satisfăcătoare și costurile minime.
- Acordarea asistenței persoanelor și grupurilor nevoiașe - pensionarii, persoanele cu dizabilități,

săracii, grupurile minoritare și alții (licitații de caritate cu cărți, tablouri, competiţii de alergat
pentru premii simbolice, activitate de voluntariat: lecturi în spitale, în biblioteci pentru persoanele
cu dizabilități, inclusiv derularea filmelor pe subiecte similare, antrenamente sportive în comun în
taberele pentru refugiați etc.).
- Distribuirea scrisorilor deschise cu exprimarea opiniei proprii asupra unei anumite probleme ce
ţine de drepturile omului - un mod eficient de a da de înţeles factorilor de decizie că o anumită
problemă reprezintă interes public (ce este important: tratamentul corect, prezentarea celor mai
importante informaţii, prezentarea personală, cine sunteţi și pe cine reprezentanţi, explicarea
modului în care beneficiarul poartă responsabilitatea pentru această problemă. Pentru început, se
recomandă stabilirea a trei cerinţe și argumente concrete, iar la sfârșit repetarea ideii principale
pentru care vă adresați, explicarea a ceea ce aşteptaţi de la destinatar).
125
ȘAPTE LUMÂNĂRI
SEVEN LIGHTS
R e g i e: În munca ei, regizorul ceh Olga Sommerová s-a concentrat în mod repetat pe destinele și
Olga Sommerová mărturiile femeilor. Cel mai recent documentar are în prim plan șapte femei evreice, care
Cehia / 2008 / redau experiența lor tragică din perioada Holocaustului. Poveștile lor de viață ne duc la
Terezin, Auschwitz și Belzec, unde anihilarea monstruoasă a populației evreiești a fost arsă
în amintirile lor. Ele amintesc, de asemenea, rezistența, în care au fost implicați în mod
activ. Fiecare dintre ele prezintă propria metodă de supraviețuire în timpul regimului nazist.
57 min De asemenea, ele reflectă asupra propriului lor comportament, eșecurilor și virtuțiilor lor.
Mai mult, eroinele atrag atenția asupra pericolelor inerente în comportamentul celor care
susțin nazismul și naționalismul extrem de astăzi.

O LUME DE VĂZUT
FILM ȘAPTE LUMÂNĂRI / SEVEN LIGHTS
Tema: VICTIMELE HOLOCAUSTULUI
De ce la sosire deținuții lagărelor de concentrare erau supuși procedurii de triere?
Una din cauzele lichidării fizice a deținuților era dorinţa de a economisi mijloace. Din experiența
acumulată în timpul Primului Război Mondial, Germania știa mult prea bine cât de mult poate
afecta potențialul economic și material grija pentru prizonierii de război în corespundere cu
Convenția de la Geneva. De aceea, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, naziștii extenuau
prin înfometare atât prizonierii sovietici, cât și toți ceilalți deținuți din lagărele de concentrare.
La sosire în lagăre, deținuții evrei erau supuşi, de regulă, procedurii de ”triere”, în rezultatul
căreia era luată decizia cine va fi lichidat imediat. Acesta era destinul oamenilor incapabili să
îndeplinească lucrări grele: bătrânilor și bolnavilor, copiilor și mamelor cu copii mici. Naziștii
numeau asemenea oameni ”guri inutile”.
Un alt un criteriu de selecție era numărul curent de deținuți în lagăr sau numărul necesar de brațe
de muncă. Deținuții apți de muncă urmau să suplinească deficitul permanent de brațe de muncă,
pentru a acoperi necesitățile crescânde ale industriei militare a Germaniei fasciste, pentru care nu
era suficientă munca femeilor germane, prizonierilor de război și persoanelor obligate la munci
forțate.
În afară de trierea inițială la sosire, era deseori practicată selectarea în timpul apelului, în barăci,
în spitalele militare și în timpul îndeplinirii muncilor. O astfel de triere, în afară de lichidarea
persoanelor inapte de muncă, avea scopul de a demonstra dominația absolută asupra deținuților.
Ce semnificație avea inscripția deasupra porților lagărelor de concentrare ”Arbeit macht frei”?
Era oare această inscripție afişată la intrarea în toate lagărele de concentrare?
«Arbeit macht frei», ceea ce în traducere înseamnă ”Munca te face liber” sau ”Munca eliberează”
– a fost utilizată pentru prima dată în anul 1872 de germanistul și naționalistul Lorenz Diefenbach
în calitate de titlu pentru romanul său. În anul 1928, Guvernul Republicii Weimar a folosit această
frază în calitate de generic pentru un program de munci publice, menit să combată șomajul
în perioada crizei economice. Naziștii însă au denaturat sensul frazei. Inscripția «Arbeit macht
frei» le inspira deținuților ideea că unica cale spre eliberare din lagăr era munca. În acelaşi timp, 128
aceste cuvinte erau o batjocură nemiloasă în adresa deținuților, munca silnică a cărora, însă, nu
elibera, ci ucidea. Această inscripție era instalată deasupra porților câtorva lagăre de concentrare:
Auschwitz I, Dachau, Groß-Rosen și Sachsenhausen, precum și deasupra intrării în prima curte a
penitenciarului poliției Gestapo în Cetatea Mică din Theresienstadt. Deasupra porților lagărului de
la Buchenwald era etalată inscripția: „Jedem das Seine“ („Fiecare primeşte pe merit“).
O LUME DE VĂZUT
Cum de s-a întâmplat că, după vizita la ghetoul din Theresienstadt, Crucea Roșie nu a estimat
corect situaţia?
Comitetul Internațional al Crucii Roșii a fost fondat în Elveția în anul 1864. Scopul acesteia a fost
să ofere ajutor răniților și prizonierilor de război. Sarcina principală era supravegherea atitudinii
părților beligerante față de prizonierii de război, pe care Crucea Roșie, de asemenea, îi sprijinea
material, le asigura comunicarea cu familiile, iar după terminarea războiului - revenirea în patrie.
Pentru a putea îndeplini această sarcină, Crucea Roșie respecta neutralitatea şi nu-şi exprima
opinia cu privire la care dintre părțile la conflictul militar are dreptate și care - nu.
Comitetul Internațional nu a criticat în mod public genocidul evreilor și a altor grupuri etnice
în timpul celui de-al II Război Mondial, mai întâi de toate, pentru că aceasta ar fi o încălcare a
principiului imparțialității și ar împiedica executarea obiectivului principal - de a ajuta prizonierii
de război în situații critice. Dar nu a fost oare o greșeală anume această abordare „imparțială»
a conflictului, principala forță motrice a căruia a devenit ideologia rasială; erau oare acțiunile
tradiționale ale Crucii Roșii (de la asigurarea legăturii cu familia până la asistența materială) unui
răspuns adecvat la rasism și genocid? Oricum, în pofida oricăror critici în adresa acestei organizații
internaționale, nu trebuie să trecem cu vederea faptul că condamnarea deschisă a Holocaustului ar
complica activitatea Crucii Roșii în oferirea de ajutor altor victime ale celui de-al II Război Mondial,
de exemplu, militarilor captivi din țările occidentale.
Reprezentanții Comitetului Internațional al Crucii Roșii au vizitat ghetoul din Terezinstadt, precum
și o serie de alte lagăre. Însă, aceste inspecții erau selective, deoarece naziștii nu le-au permis să
viziteze majoritatea lagărelor de concentrare. Cu toate acestea, rezultatele inspecțiilor trezesc
o mulțime de dubii. De exemplu, în raportul, întocmit de Comisarul Comitetului Internațional
Maurice Rossel la finele vizitei într-un ghetou special pregătit de la Terezinstadt în anul 1944, doar
se reproduce informația falsă, utilizată de naziști în scopuri de propagandă. Comitetul Internațional
a fost criticat și pentru faptul că, în pofida știrilor despre exterminarea în masă a evreilor, precum
și fără a lua în considerare protestele unora dintre membrii săi, el nu a emis niciodată o declarație
oficială privind condamnarea genocidului nazist. În anii postbelici, Crucea Roșie era, de asemenea,
învinuită de faptul că o perioadă lungă de timp organizația nu a oferit acces la materialele sale de
arhivă cu privire la evenimentele celui de-al II Război Mondial.
De ce partizanii slovaci nu doreau să înroleze evrei în efectivele lor?
129 Probabil, este vorba despre o generalizare subiectivă, cel puțin fiindcă în rândurile răsculaților au
luptat mai mult de 1600 de bărbați și femei de naționalitate evreiască. La mișcarea de rezistență
armată s-au alăturat, mai întâi de toate, membrii organizației tineretului de stânga «Ha-Șomer ha-
tsiar» („Tânărul Străjer»), care era cea mai reprezentativă organizație sionistă din Slovacia, precum
și membrii Partidul Comunist din Slovacia. După suprimarea răscoalei naționale slovace, în taberele
partizanilor din munții Slovaciei și-au găsit refugiu sute de evrei, care nu puteau lupta. Erau femei,
copii, bătrâni, bolnavi și răniți. Dorința evreilor slovaci de a lupta împotriva fascismului cu arma
în mână a fost puternică, dar irealizabilă din cauza situației dificile a poporului evreu: marea
majoritate au fost deportați în lagăre de concentrare și în lagărele morții.
O LUME DE VĂZUT
Din păcate, şi în detașamentele de partizani erau răspândite prejudecățile antisemite. Cu toate

acestea, antisemitismul nu a fost unica cauză a intoleranței față de evrei. Condițiile de viață extrem
de dure ale războiului de gherilă în munții Slovaciei, pe timp de iarnă, când viața omului nu costa
aproape nimic, oamenii fără o pregătire adecvată deveneau o povară pentru detașamentele de
partizani. Evreii, declarați dușmani interni ai statului, nu aveau posibilitate să facă serviciul militar
cu arma în mâini. În comparație cu recruții instruiți de alte naționalități, care se înrolau în rândurile
Armatei Slovace, semenii lor evrei erau într-o situație dezavantajată.
Cum acționa, în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, în Londra mișcarea de eliberare din
străinătate, despre care vorbeşte în film Ruth Toskova?
Mișcarea cehoslovacă de rezistență a început să se formeze la scurt timp după 15 martie 1939,
când armata germană a invadat teritoriul delimitat al Boemiei și Moraviei. Liderul mișcării a
devenit fostul președinte Edvard Beneš care, în vara anului 1939, s-a întors în Londra din Statele
Unite ale Americii. Primul organ oficial semiguvernamental, Comitetul Național Cehoslovac din
Paris, a fost recunoscut de Franța și Marea Britanie la sfârșitul anului 1939. Guvernul provizoriu
cu sediul la Londra, a fost recunoscut de Regatul Unit doar după înfrângerea Franței pe 21 iulie
1940, iar guvernul cu drepturi depline - numai după intrarea Uniunii Sovietice în război, și anume,
pe 18 iunie 1941 . Edward Beneš a ocupat postul de președinte și a numit personal guvernul,
șeful căruia a devenit Jan Šrámek. Structura guvernului a copiat formal constituția democratică,
în cadrul căreia, în afară de președinte și Guvern, existau, de asemenea, Parlamentul în exil și
Consiliul Național Cehoslovac. Ministerul Apărării Naționale al Cehoslovaciei de la Londra, realiza
activități organizatorice și de coordonare, nu doar conducând mișcarea de eliberare pe teritoriul
protectoratului, dar și susținând grupările militante ale trupelor cehoslovace din străinătate.
În ce anume constă ideea principală a sionismului și ce pericol a reprezentat acesta pentru

regimul comunist?
Mișcarea sionistă a apărut la sfârșitul secolului XIX. În ideile sale, ea s-a distanțat de definiția
religioasă a evreismului și a promovat ideea că poporul evreu trebuie să aibă propriul său stat.
Numai în acest mod, în opinia lor, putea fi soluționată «problema evreiască», adică situaţia cu
statutul evreilor în lume, care a apărut după dobândirea de către evrei a drepturilor civile egale în
Europa Centrală și de Vest în sec. XIX.
Comuniștii ruși sub conducerea lui V.I. Lenin considerau Sionismul o mișcare reacționară, care 130
avea scopul de a satisface interesele burgheziei evreiești și distrage atenția evreilor săraci de la
necesitatea luptei de clasă. Atitudinea negativă față de Sionism a fost tipică pentru Statul Sovietic
de mai târziu, care s-a constituit după Revoluția bolșevică a lui Lenin.
Mulți comuniști evrei nu au susținut Sionismul inclusiv pentru faptul că liderii mișcării sioniste au
negociat cu Regatul Unit crearea „Patriei Evreiești» în Palestina în perioada în care Marea Britanie
era nu doar cea mai mare putere colonială în Orientul Mijlociu, dar și unul dintre principalii
opozanți ai Revoluției Sovietice. Comuniștii ne-evrei considerau că tovarășii lor evrei nu erau
O LUME DE VĂZUT
capabili să se opună pe deplin influenței sionismului. După cel de-al II-lea Război Mondial, astfel
de temeri au degenerat în suspiciunile conducerii moscovite precum că sionismul încearcă prin
intermediul comuniștilor evrei să distrugă regimul sovietic și regimurile din țările-satelit.

Piotr Brod, istoric
Tomaș Fedorovici, istoric
Mihal Frankl, istoric
Ian Laricek, istoric
Daniel Putik, istoric
Linkuri:
Portal de informații despre subiectul holocaustului
www.holocaust.cz
Památník Terezín
www.pamatnik-terezin.cz
131
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
ÎNCOTRO I-AU PURTAT PAȘII?
Subiecte relevante VICTEMELE HOLOCAUSTULUI
Prezentare succintă La această lecție elevii vor reflecta asupra revenirii victimelor
holocaustului la viața obișnuită după război.
Obiective Elevii:
• dezvoltă abilității de gândire critică;
• reflectează asupra revenirii victimelor holocaustului la viața
obișnuită după război.
Materiale suplimentare • rechizite de birou;

• o coală de hârtie pentru fiecare elev.
Ordinea activităților 1. Demonstrați elevilor o parte din film, opriți derularea înainte
de ultima parte, în care se povestește despre soarta eroinelor
filmului după război.
2. Rugați elevii să încerce să prezică cum au evoluat
evenimentele în viața lor după război. Fiecare elev lucrează
de sine stătător. Descrie, prin una sau două propoziții, posibile
situaţii de viață și le notează pe hârtie. Oferiți elevilor 5 minute
pentru a îndeplini exercițiul. Puteți ajuta elevii cu întrebări
sugestive de genul: ”Încotro s-au îndreptat ei imediat după
eliberare? Cum au fost primiți de alți oameni?”.
3. Demonstrați apoi elevilor ultima parte a filmului.
4. Împărțiți clasa în grupuri a câte 4-5 elevi, în cadrul cărora
ei vor povesti unul altuia ce au scris și vor compara propriile
concluzii cu informațiile prezentate în film.
132
Argumentare În continuare întreaga clasă va discuta pe tema vieții după război,
revenirea la ”viața normală”, dificultăţile cu care s-au confruntat
evreii.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
ȘASE FEMEI, ȘASE LUMÂNĂRI
Subiecte relevante VICTEMELE HOLOCAUSTULUI
Prezentare succintă Elevii, în baza unor exemple concrete din viața femeilor evreice
în timpul celui de-al II-lea Război Mondial se familiarizează cu
problematica holocaustului și iniţiază o discuție.
Obiective Elevii:
• învaţă cum să-și expună opinia pe o anumită temă și să
gândească critic;
• discută aspecte etice în baza unor istorii reale din viața femeilor
evreice în timpul celui de-al II-lea Război Mondial.
Materiale suplimentare • Foi de lucru A–B cu citate și exerciții

• șase foi mari de hârtie (pentru flipchart, hârtie pentru
ambalare)
• markere
Ordinea activităților 1. Afişaţi foi curate de hârtie în diferite locuri din clasă. Lângă
fiecare foaie, fixați o FOAIE DE LUCRU cu citatele uneia dintre
eroinele filmului și exerciţiul.
2. Formați 6 grupuri de elevi și poziționați-le alături de foile
de hârtie, câte un grup alături de fiecare foaie. Oferiți elevilor
aproximativ 5 minute pentru îndeplinirea exercițiului expus pe
FOAIA DE LUCRU. Elevii notează propriile concluzii pe foaia de
hârtie. După expirarea timpului rezervat, grupurile se vor deplasa
la următoarea foaie și, astfel, vor îndeplini exercițiile de pe toate
foile.
3. În final, grupurile revin la foile inițiale. Elevii studiază
informațiile scrise de alte grupuri pe foile lor și le discută rapid.
4. Pe rând, reprezentanții fiecărui grup își vor prezenta tema în
faţa celorlalte grupuri. Vor citi în voce tare citatul și vor prezenta
concluziile, formulate de toate grupurile.
Argumentare Argumentele sunt expuse în cadrul discuţiilor cu privire la

133
întrebările: ”Care sunt diferenţele şi asemănările între istoriile
femeilor evreice? Avem oare ceva de învăţat din istoriile acestor
femei?”
Mențiune Dacă timpul rezervat este insuficient, exercițiul poate fi

simplificat. Fiecare grup poate lucra doar cu un singur citat, după
care comunică concluziile sale celorlalţi. În acest caz, pentru
îndeplinirea exercițiului vor fi suficiente 25 de minute.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU A
PRO GRAFIKA: každou citaci na samostatnou stránku - na šířku

Jako v publikaci Holocaust od strany 53.
”… Unii mai respirau, alții deja nu. Eu încă respiram. Deodată am avut senzația că aud o voce
care spunea: ”Este sfârșitul, trebuie să facem ceva”. Câteva clipe în urmă simţeam că sunt
incapabilă să mă mișc, iar acum m-am ridicat în genunchi și m-am târât peste toate aceste
cadavre. Nici nu știu de unde am mai găsit puteri. Știu bine că nu erau forţele mele, ci veneau de
undeva din afară… Aveam în față punctul Crucii Roșii, acolo m-am şi ascuns ...”
Zdena Fantlova
Exercițiu:
Gândiți-vă unde un om poate găsi forțe pentru a supraviețui în situații excepționale.

Notați-vă ideile.
FOAIE DE LUCRU B
”Fiul meu plângea, cerea mâncare. Deodată am văzut o bucată de pâine și i-am dat-o fiului meu.
- Am furat-o. - Nu voi uita niciodată aceasta!”
Alice Herz Sommer
Exercițiu:
134
Reflectați asupra dilemei morale: să fur întru salvare sau să nu fur?
Formulați-vă succint răspunsurile şi notați-le.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
• Ce trăsături de caracter demonstrează supraviețuitoarele Holocaustului din film. Ce sentimente

trezesc mărturiile lor?
• Care erau micile plăceri , dar și pericolele copilăriei protagonistelor filmului? Generalizează
informația într-un tabel.
Nume Plăceri Pericole
Alice Herz Sommerova
Pavla Kovacova
Zuzana Ruzickova
Erika Bezdickova
Ruth Toskova
• După cum reiese din film, muzica a fost un remediu pentru supraviețuire. Argumentează cu
secvențe din film această idee.
• Cum înțelegi secvența Eram o familie de evrei, dar nu eram rigizi…? Cunoști persoane de origine
evreiască? Cum sunt ei azi? Se deosebesc de ceilalți membri ai societății?
• Ai acasă poze foarte vechi? Ce știi despre persoanele reprezentate în ele?
135
DOAR PENTRU CĂ TE-AM IUBIT
ALL BECAUSE OF LOVE
Regie : Regizorul și cineastul Tomáš Kudrna prezintă povestea a trei femei care părăsesc soții
Tomáš Kudrna lor agresivi și găseasc refugiu într-un adăpost pentru femei. Mărturiile lor sunt în multe
Cehia / 2004 / privințe aceleași. La început partenerii lor erau fermecători. Treptat, însă, femeile au fost
izolate de la prietenii și cunoscuții lor. Apoi a venit momentul în care partenerii lor le-au
lovit pentru prima dată. A urmat umilința psihologică și violența fizică, din care femeile nu
au reușit să se elibereze timp îndelungat.
27 min.
O LUME DE VĂZUT
FILM DOAR PENTRU CĂ TE-AM IUBIT / ALL BECAUSE OF LOVE
Tema: VIOLENȚA DOMESTICĂ
Ce este violența în familie?
Noțiunea ”violența în familie” include toate formele de violență (fizică, sexuală, psihică, controlul
economic sau izolarea forțată), care se manifestă în relațiile unor persoane apropiate, mai frecvent,
parteneri sau foști parteneri.Violența în familie nu depinde de nivelul de studii, stare socială, clasă,
rasă sau apartenență etnică. În majoritatea cazurilor se manifestă ca un comportament conștient,
scopul căruia este obținerea de putere și stabilirea controlului asupra altui partener, intimidarea lui
sau impunerea unui comportament concret.Anume dorința puternică de a-și exercita influența și
controlul face diferența dintre violența în familie și conflict.
Devin oare bărbații victime ale violenței în familie?
Violența în familie afectează nu doar femeile, dar și bărbății. Distingem, la fel, violența împotriva
copiilor și bătrânilor, la fel, violența intergenerațională în familie. Însă majoritatea absolută a
tuturor cazurilor de violență revin pe seama femeilor, care sunt agresate, de regulă, de partenerii
lor actuali sau foști. Din această cauză violența în familie în unele documente internaționale,
reieșind din rădăcinile ei social-culturale, este considerată drept una dintre formele violenței
împotriva femeilor și încălcare a drepturilor umane ale acestora.
Sunt oare vinovate de violența în familie însăși femeile care, chipurile, provoacă bărbații?
Unii agresori nu doresc să poarte răspundere pentru violență, acuzând victima care, chipurile, i-a
provocat. Potrivit acestora, cauza violenței poate deveni orice fapt sau lucru ce nu corespunde
ideilor lor personale. Însă, chiar dacă ar fi fost provocați, este puțin probabil ca aceștia să-și
maltrateze colegii de serviciu, pasagerii în transportul public etc. În familie însă agresorii recurg la
violență, deoarece au senzația că le este permis totul, la fel, pentru că astfel instituie un control
deplin asupra partenerei. Însă, oricare ar fi comportamentul invocat și nici faptul că este vorba
despre parteneră sau soție, nu pot servi drept justificare pentru agresiunea fizică sau psihică.
Responsabil de violență întotdeauna este cel care o comite. Doar el decide cum se va purta în
continuare, va recurge la violență sau nu. Violența în familie nu este o manifestare a incapacității 138
de a soluționa conflictul. Este comportamentul care urmărește stabilirea controlului și dominației
asupra partenerei (sau partenerului) și conservarea acestei stări de lucruri.
În această situație poate oare fiica prelua modelul comportamental al mamei sale? Dacă mama
rabdă bătăile, caută oare și fiica în mod subconștient un partener asemănător? Generează oare
femeile, tentate să rabde violență, careva impulsuri, fie chiar în mod inconștient?
Majoritatea cercetărilor denotă repetarea modelelor de comportament și legăturilor reciproce

O LUME DE VĂZUT
între violența atestată (sau trăită) în copilărie și rolul ulterior de victimă sau agresor. Unele victime
în copilărie au fost martori ai violenței, iar apoi, devenind femei, ele înșăși deveneau victime
ale tiraniei. Însă, nu întotdeauna este așa, printre victime se mai întâlnesc femei care în familiile
lor niciodată nu s-au confruntat cu violența. Uneori se întâmplă contrariul, când copiii (mai
frecvent, băieții) sunt tentați să recurgă la violență ca modalitate de comunicare, fiindcă nu au
învățat modalități de respectare a propriilor interese în familiile. Cât privește anumite impulsuri,
dacă ținem cont de caracterul extins al violenței în familie, devine clar că orice femeie riscă să
ajungă într-o astfel de situație. În unele cazuri violența se poate manifesta după câțiva ani de
trai în comun. Răspunderea pentru violență niciodată nu trebuie s-o poarte victima, ci numai
agresorul. De aceea victima nu poate fi acuzată de violență, ea nu trebuie să caute motivele în
comportamentul său.
Nu există victime tipice sau agresori tipici, însă putem spune că femeile care au fost supuse
tiraniei, au un nivel redus de respect și apreciere față de propria persoană, își asumă răspunderea
pentru comportamentul agresorului, încearcă sentimentul de vină, și își suprimă frica și indignarea
internă.
Victimele acuză niveluri moderate sau severe de stres, cu tulburări psihologice și fiziologice, ele
sunt convinse că nu pot spera la nici un ajutor și că se pot bizui doar pe sine însăși (sentiment
generat de lipsa de speranță și de putere), adesea ele (fiind convinse de agresor) cred că într-
adevăr merită ”pedepsele” la care sunt supuse. Referitor la agresori, apoi aceștia, de regulă, suferă
de complexul de inferioritate, se simt vulnerabili, tind să dețină controlul asupra situației, neagă
violența, consideră că sunt în drept să-și ”educe” partenera, în relațiile cu aceasta sunt adevărați
”proprietari”, sunt geloși, acuză pe alții de problemele proprii, violența o tratează ca un procedeu
corect de soluționare a conflictelor în familie.
Ce trebuie să întreprindem când devenim martori ai violenței în familie?
Reacția corespunzătoare, desigur, depinde de tipul relațiilor pe care le aveți cu victima, precum
și de faptul dacă ați fost martor ocular al actului de violență sau vedeți evoluția unei relații în
care violența persistă de mai mult timp. Posibil că veți dori să propuneți victimei asistență, chiar
dacă la moment nu s-a produs actul de violență. În cazul actului de violență este mai corect să
chemăm poliția, și dacă va fi necesar, să conducem victima la medic (care să elibereze certificatul
corespunzător). Pentru femeie este important să știe că, în această situație, cineva o susține. Dacă
există pericol pentru viață și femeia trebuie să părăsească locuința, ea s-ar putea adresa unui
139 centru de criză, iar apoi să ceară asistență specializată. Asistența acordată femeii care pe parcursul
unei perioade îndelungate de timp este expusă violenței trebuie însoțită de înțelegere, fără nici
o aluzie la acuzații; femeia trebuie să înțeleagă că nu este responsabilă de comportamentul
partenerului său. Povestiți-i că într-o situație analogică se află multe alte femei. Nu încercați să
stabiliți ce ar putea ”provoca” actul de violență (nimeni nu este în drept să cauzeze durere altei
persoane), propuneți-i asistență, spre exemplu, conduceți-o la medic sau avocat, oferiți-i datele de
contact ale centrelor specializate. Trebuie să conștientizați că victimei îi este dificil să se debaraseze
de partenerul violent și deseori reușesc să facă acest lucru doar după câteva încercări nereușite. Ar
fi bine să discutați cu victima soluțiile posibile de soluţionare a acestei situaţii şi despre siguranţa
O LUME DE VĂZUT
acesteia, dar decizia urmează să o ia victima și nu încercați să o manipulați în acest sens.

Petra Svetova, Martina Gronova, ROSA, o. s.
Katerjina Mațkova, Acorus, o.s.
Cum se deosebește violența în familie de alte manifestări ale violenței și în ce constă specificul
acesteia?
Din denumire rezultă că violența în familie este comisă de persoane apropiate. Aici își spune
cuvântul intimitatea senzuală, precum și dependența economică. Violența, de regulă, nu este
afișată, ea se produce fără martori. Mai frecvent (în 90% din cazuri) martori ai violenței sunt doar
copiii, iar scenele oribile pot afecta psihicul acestora în mod ireversibil. Este una dintre cauzele
păstrării acestor acțiuni în secret mai mult timp. Însă dacă agresorul începe să piardă controlul
asupra vieții victimei, el este capabil s-o urmărească și chiar s-o atace în prezența străinilor.
Agresorul familial deseori manifestă violență doar în privința victimei, și respectiv ceilalți îl tratează
ca pe o persoană absolut adecvată. El recurge la violență fiindcă este incapabil ”să-și controleze”
sentimentul de agresiune și este convins are ”dreptul” să se poarte astfel cu partenera sa. Violența
în familie, de regulă, începe pe neobservate, de la terorism psihic, control, înjosire. Treptat, se
intensifică atât numărul, cât și gravitatea atacurilor și traumelor cauzate victimei. Violența în
familie este de lungă durată și se repetă cu periodicitate ciclică. Agresorul nu este mereu agresiv,
accesele de violență se perindă cu perioadele de scuze și împăcare, după care urmează intervale
de liniște relativă, de escaladare a tensiunilor și de violență repetată.
Printre caracteristicile principale ale violenței în familie găsim și inegalitatea efectivă a situației
victimei și agresorului. Comportamentul și acțiunile agresorului urmăresc supunerea victimei
și stabilirea controlului asupra acesteia.Metodele de influențare a unui alt om se bazează pe
aplicarea sistematică a traumelor psihologice. În cazul unei atitudini despotice a bărbatului față de
femeie, victima depune eforturi pentru a satisface toate dorințele agresorului, urmând un anumit
model de rol al genului feminin, precum și tinde să corespundă acestui rol. Victima dorește să
satisfacă dorințele agresorului cu scopul de a minimiza riscurile de apariție a comportamentului
agresiv din partea acestuia, precum și fiindcă crede că dacă se va acomoda, situația se va schimba.
Uneori femeile consideră violența ca parte a relațiilor lor și renunță să mai caute vreo soluție. Însă
cerințele agresorului și tendința victimei de a le îndeplini sporesc, se formează așa-numitul cerc
vicios al violenței în familie. 140
Ce pedeapsă este prevăzută pentru agresor conform legii?
Infracţiunile privind viaţa sexuală reprezintă o categorie specifică de infracţiuni care iau amploare
în toate ţările lumii, inclusiv în Republica Moldova. În afară de numărul în creştere a infracţiunilor
din această categorie, asistăm şi la diversificarea formelor – de la infracţiunea de viol, la cea de
hărţuire sexuală, acostarea copiilor, în scopuri sexuale etc. Astfel, chiar dacă în Codul penal al
Republicii Moldova au forst efectuate modificări şi ajustări ţinîndu-se cont de noile realităţi sociale,
O LUME DE VĂZUT
modul de înregistrare a acestor infracţiuni de către organele abilitate lasă încă de dorit. Conform
Codului penal al Republicii Moldova, acţiunile agresorului cad sub incidenţa următoarelor articole:
violul (art.171), acţiunile violente cu caracter sexual (art.172), hărţuirea sexuală (art.173), raportul
sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani (art.174), acţiunile perverse (art.175)
şi infracţiunile cu caracter sexual asupra copiilor, prin intermediul tehnologiilor de informare şi
comunicare (acostarea copiilor în scopuri sexuale) (art. 175’).
Unde pot găsi persoanele amenințate de violență în familie cazare sigură?
Majoritatea victimelor care au apelat la organele de drept pentru a pedesi agresorul au evidenţiat
durata mare pentru acumularea probelor, iniţierea şi judecarea cazului. Tergiversarea dosarului
determină victima să-şi piardă frecvent curajul şi să renunţe la procesul penal.
Un dialog constructiv între sectorul public şi cel neguvernamental poate contribui la iniţierea unor
servicii în sprijinul victimelor violenţei domestice.
Actualmente sunt puţini prestatori care oferă servicii specializate în acest sens – Centrul Naţional
pentru Prevenirea Abuzului Copilului (CNPAC), Centrul Internaţional ,,La Strada”, Centrul de
Asistenţă şi Protecţie a victimelor şi potenţialelor victime ale TFU (CAP), AO ,,Promo-Lex”, Centrul
de Drept al Femeilor (CDF). De obicei, aceste servicii se referă la asistenţa juridică calificată în
instanţele de judecată, consilierea psihologică, acordarea unui plasament pentru o perioadă de
timp.
Orarul de prestare a serviciilor depinde de specificul centrului şi categoria de beneficiari. Centrele

de plasament, Telefonul de Încredere, Telefonul Copilului sunt servicii ce funcţionează 24/24 ore, 7
zile pe săptămână, alte servicii se prestează pe parcursul zilei.
Ce ajutor este acordat copiilor care au devenit victime ale violenței în familie?
Copiii care sunt martori ai violenței se confruntă cu un pericol psihic și emoțional - ei simt furie
și frică, nu știu cum să depășească această stare, se simt vinovați și cred că ei înșiși sunt cauza
violenței. Fiind prezenți la actul de violență din partea unuia dintre părinți în privința celuilalt,
ei pot fi traumatizați pe viață. Sub influența unui asemenea model de comportament, acești
copii sunt mai agresivi sau, dimpotrivă, devin timizi, predispuși spre depresii, acuză tulburări
141 psihosomatice, dereglări de stres post-traumatic. De la părintele agresor ei însușesc deprinderea
de a da vina pe alții, de a acuza pe cei din jur de toate neplăcerile proprii. Se produce moștenirea
transgenerațională a violenței, deoarece ei transpun toate modelele trăite în viitoarele lor relații,
pentru ei este firesc să se poarte agresiv sau să tolereze comportamentul agresiv. Există o
interdependență între violența asupra copiilor și violența în familie:
50% din bărbații care deseori se poartă agresiv cu soțiile lor, la fel, își bat joc și de copii. 90% din
copii știu ce este violența, la care este supusă mama lor (în pofida faptului că părinții cred deseori
că ei au reușit să ascundă actele de violență și traumele).
O LUME DE VĂZUT
Copiii - martori ai violenței în familie pot fi ajutați să depășească această experiență traumatizantă
de către specialiștii din adăposturi și centre consultative. Mai întâi de toate, copiii trebuie să aibă
posibilitate să-și verse emoțiile acumulate într-un mediu securizat, într-o atmosferă de înțelegere.
Ei sunt ajutați de psihologii pentru copii, specialiști în jocuri terapeutice și terapie prin artă. Pentru
elucidarea evenimentelor trăite de copil, specialiștii din organizațiile de asistență pot recurge la
metodică proiectivă, la așa-numitele scenoteste. Scopul lucrului cu copiii rezidă în faptul că, prin
utilizarea diferitor tehnici (desenarea cu creioane sau vopsele, colaje, plămădirea lutului, dansurile,
jocurile) să suscite capacitățile lor creative și să-i destindă psihologic.

142
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
ARBORELE
Subiecte relevante VIOLENȚA DOMESTICĂ
Prezentare succintă Acest exercițiu oferă elevilor posibilitatea să reflecteze asupra

problemei violenței în familie. Elevii încearcă să înțeleagă
cauzele acestui fenomen cu ajutorul hărții gândurilor. Ei lucrează
cu termeni precum „agresor” și „victimă” și încearcă să analizeze
situația din ambele puncte de vedere.
Obiective Elevii:
• înțeleg gravitatea problemei violenței în familie;
• înțeleg diversitatea manifestărilor sale externe;
• cunosc cauzele și consecințele violenței în familie.
Materiale suplimentare • o coală de hârtie, creioane, creioane de ceară si markere;

• o coală de hârtie de ambalaj pentru fiecare grup.
Ordinea activităților 1. Mai întâi elevii lucrează individual. Pe o coală de hârtie,

fiecare va desena cu un creion conturul unui arbore cu o coroană
rotundă și multe crengi, cu tulpină și rădăcini puternice. Pe
tulpină trebuie să noteze denumirea temei „Violența împotriva
femeilor”, la baza rădăcinilor ei trebuie să noteze „CAUZELE”,
care, după părerea lor provoacă violența, iar pe crengi -
„URMĂRILE” acestei violențe. Elevii au la dispoziție aproximativ
10 minute pentru a îndeplini această sarcină.
2. Mai apoi, elevii se împart în grupuri și discută opiniile pe care
le-au notat.
3. Elevii se împart în două grupuri și fiecare grup primește câte
o hârtie pentru ambalaj. Ei trebuie să deseneze pe această
hârtie un alt copac și să noteze din nou tema (tulpina), cauzele
(rădăcinile) și consecințele (coroana). Doar că de data aceasta,
un grup analizează problema violenței împotriva femeilor din
perspectiva agresorului, iar cel de-al doilea grup - din perspectiva
victimei.
4. Desenele efectuate de ambele grupuri sunt expuse în clasă.
143
Argumentare Argumentarea are loc în timpul prezentării desenelor efectuate
de fiecare grup. Trebuie să îi facă pe elevi să înţeleagă că
problema violenţei împotriva femeilor este complicată și nu
poate fi considerată nesemnificativă, fiindcă numărul femeilor
care suferă de violenţă este prea mare. De asemenea, sunt
foarte importante argumentele ce vizează „învinuirea victimei” în
această situaţie.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
EXISTĂ OARE PARTENERI IDEALI?
Prezentare succintă Efectuând acest exerciţiu, elevii se vor familiariza cu problema

violenței în familie, care reprezintă violența manifestată de
un partener față de altul. Elevii lucrează cu datele obținute
în rezultatul cercetării efectuate asupra elevilor din clasele
superioare ale școlilor medii și studenţilor din instituțiile
superioare de învățământ cu scopul de a stabili viziunea
lor despre partenerul ideal. În baza acestor date elevii îşi
împărtăşesc propriile viziuni.
Obiective Elevi:
• înțeleg complexitatea relațiilor familiale dintre soţ și soție;
• cunosc stereotipurile despre femei și bărbați;
• reflectează asupra trăsăturilor de caracter ale partenerilor.
Materiale suplimentare • fișă de lucru pentru fiecare elev,

• rechizite de scris;
Ordinea activităților 1. Distribuiţi elevilor fișele de lucru, unde sunt indicate calităților
care au fost alese de elevi şi studenți în cadrul cercetărilor
efectuate în școlile medii și instituțiile superioare de învățământ.
În cadrul cercetării efectuate, tinerii au identificat ce calități ale
partenerilor sunt pentru ei atractive și ce tipuri de parteneri li se
potrivesc. Sarcina eleviilor este să evalueze dacă coincid viziunile
lor cu rezultatele cercetării, și ce ar mai putea adăuga.
2. Rugați elevii să scrie trei din cele mai importante calități ale
partenerului său ideal pe partea verso a fişei de lucru. Discutați
împreună dacă visele lor sunt realiste, și pe cât de reale sunt
așteptările rezultate din cercetarea efectuată.
Argumentele sunt exprimate în cadrul discuţiilor. Întrebaţi: V-a

Argumentare mirat vreo calitate de pe listă? Sunteți de acord cu ordinea în care
144
sunt aranjate calitățile? Cunoaşteţi pe cineva care le posedă?
În opinia voastră, cum s-ar schimba această listă, dacă ar fi fost
alcătuită de reprezentanţiii generației părinților voştri? Este oare
această listă influențată de stereotipurile existente cu privire la
rolul bărbatului și femeii? Ce calități ar trebuie să lipsească la
partener pentru ca riscul violenței în familie să fie mai mic? Ce
factori de risc semnalează pericolul violenței în familie?
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
EXISTĂ OARE PARTENERI IDEALI?
Mențiune La finalul discuțiilor elevii pot elabora un ”Cod etic” pentru

reprezentanții sexului din care fac parte. Fetele vor scrie pe o
coală de hârtie recomandările lor cu titlul: ”Am dori ca băieţii...”
(spre exemplu, să nu glumească pe seama siluetei etc.), iar băieţii
vor aborda tema: ”Noi dorim ca fetele...” ( spre exemplu, ...să nu
fie arogante cu noi etc.).
Cum trebuie să fie și Rezultatele cercetării efectuate în clasele superioare ale școlilor
să nu fie ea? medii și în instituțiile superioare de învățământ.
145
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU:
CUM TREBUIE SĂ FIE ȘI SĂ NU FIE EL ȘI EA?
CUM TREBUIE SĂ FIE EL? CUM NU TREBUIE SĂ FIE EL?
• Deștept, priceput • Brutal, crud, vulgar

• Echilibrat, matur din punct de vedere • Fricos, slab de fire
psihologic • Infidel
• Atent, înțelegător • Mincinos, impostor
• Fidel, de încredere • Indiferent, neatent
• Familist bun • Gelos, neîncrezător
• Sănătos • Iubitor de băuturi alcoolice
• Perseverent, întreprinzător • Ursuz, necioplit
• Harnic • Leneș
• Bine făcut • Fumător
• Brunet, șaten • Dezordonat
• Cu fizic atrăgător
CUM TREBUIE SĂ FIE EA? CUM NU TREBUIE SĂ FIE EA?
• Deșteaptă • Infidelă
• Fidelă, de încredere • Arțăgoasă, certăreață
• Veselă • Isterică
• Atentă, înțelegătoare • Nu trebuie să mintă, să înșele
• O mamă bună • Autoritară
• Cu fizic atrăgător • Geloasă
• Sănătoasă • Dezordonată
• Blondă • Indiferentă
• Suplă, corpolentă • Leneșă
• Harnică • Fumătoare 146
• Sensibilă • Iubitoare de băuturi alcoolice
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
ACEASTA TREBUIE VERIFICAT!
Prezentare succintă Efectuând acest exercițiu, elevii vor afla mai multe despre
violența în familie și o problemă conexă - alcoolismul. Elevii vor
trebui să găsească în mod independent informații în Internet și
să explice miturile care circulă în legătură cu aceste fenomene
socio-patologice.
Obiective Elevi:
• cunosc care sunt adevărurile și miturile despre violența în
familie și alcoolism;
• pot lucra cu surse de informații externe;
• pot ajunge la consens în cadrul grupului.
Materiale suplimentare • fișa de lucru, tăiată astfel încât fiecare elev să obțină câte o
afirmație;
• coli de hârtie, tablă sau flipchart;
• internetul sau alte surse de informații.
Ordinea activităților 1. Exercițiul trebuie realizat până la vizionarea filmului.

2. Fiecare elev obține câte o cartelă cu o afirmație. Elevii (cu
ajutorul manualelor, Internetului și altor surse informaționale)
urmează să decidă dacă afirmația respectivă este un adevăr sau
mit. Oferiți elevilor timp suficient pentru a căuta răspunsuri.
3. Apoi fiecare elev trebuie să citească afirmația sa, iar ceilalți
elevi - să-și exprime opinia privind afirmaţia acestuia și să încerce
să ajungă la un consens. La sfârșit, elevul își va expune propria
opinie și va prezenta ce a găsit în legătură cu această afirmație în
sursele informaționale, specificând dacă afirmația este un adevăr
sau mit.
4. Scrieți afirmațiile pe tablă în două colonițe: ”adevăruri” și
”mituri”.
147
Argumentare Din toate afirmațiile enunțate, fiecare elev trebuie să aleagă o
afirmație care, în opinia lui, este strâns legată de film sau reflectă
mai bine sensul acestuia. El trebuie să-și argumenteze alegerea.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU
ADEVĂRURI: MITURI:
• Ciroza (rigidizarea) ficatului este o boală • În Republica Cehă se permite de a urca

incurabilă, de multe ori cauzată de consumul la volanul mijlocului de transport dacă
excesiv de alcool. concentrația de alcool în sânge nu este mai
mare de 0,5%.
• Alcoolul este o cauză frecventă a
destrămării familiilor. • Dependența de alcool este doar psihică, nu
și fizică.
• Unii oameni devin mai agresivi după
consumul de alcool. • Consumul de alcool în timpul sarcinii nu
este dăunător.
• Maturii care consumă cantități mari
de alcool rețin mai greu informații noi, • Consumul de alcool nu afectează
comparativ cu cei care nu consumă alcool. capacitatea de concentrare şi de a păstra
atenția.
• Alcoolul este un drog legalizat.
• Alcoolul este un medicament cu efect de
• Propoziția: ”Proasto, nu eşti bună de stimulare.
nimic”, este o manifestare a violenței în
familie. • Reflexele omului sunt mai rapide sub
acțiunea alcoolului.
• Partenerul trebuie abandonat chiar după
prima manifestare a violenței. • Amenințările și intimidarea nu sunt
elemente ale violenței în familie.
• Una dintre manifestările violenței în familie
este tendința de a stabili un control deplin • În cazul violenței în familie, deseori de vină
asupra acțiunilor partenerului. este însăși victima (parțial poartă vina).
• Victime ale violenței devin, de asemenea, • Berea de 10% nu este băutură alcoolică.
copiii și oamenii în etate.
• Violența în familie are loc doar în rândul
• Tirania în privința concubinilor este o persoanelor care nu au studii medii generale.
crimă.
• Scandalul în familie este o manifestare a
• Patru din zece femei sunt expuse cel puţin violenței în familie.
unei forme de violență în familie. 148
• Dacă voi afla despre cazuri de violență în
• Cetăţenii Cehiei sunt pe locul trei în lume familie pe care le cunosc, cel mai corect va fi
la cantitatea de alcool consumat (160 litri de să permit acestor familii să-și rezolve de sine
bere, 8,3 litri de băuturi tari, 16,1 litri de vin stătător problemele.
pe cap de locuitor).
• Alcoolul nu este un drog.
• Alcoolismul poate fi considerat o boală
mintală.
SKATEISTAN: A LOCUI ŞI A FACE
SKATEBOARD ÎN KABUL
SKATEISTAN: TO LIVE AND SKATE KABUL
Regie : Murza, în vârsta de 17 ani și Fazilla, în vârsta de 12 ani, locuiesc în capitala afgană
Orlando von Einsiedel Kabul și împărtășesc același hobby: skateboardul. Un nou centru s-a deschis în
Marea Britanie / 2010 / oraș, cu rampe speciale pentru skateboard. Acest centru este situat pe ruinele
unor clădiri distruse în timpul războiului. Murza obișnuia să spele mașini, iar
9 min. Fazilla vindea gume de mestecat. Ambii vin din familii sărace și deseori nu au
avut ce mânca. Acest centru îi ajută pe ei, dar și pe alți tineri să vadă lumea
altfel. Murza, care are niște amintiri groaznice din timpul războiului și din timpul
regimului Taliban, spune că poporul trebuie să se adune și să reconstruiască noul
Afganistan, iar la putere ar trebui să fie cineva care să vrea sa grăbeasca pacea.
Pentru el și pentru prietenii lui, skateboardul și acest parc le dau speranța unei
vieți noi, mai bune.

O LUME DE VĂZUT
FILM SKATEISTAN: A LOCUI ŞI A FACE SKATEBOARD ÎN KABUL / TO LIVE AND SKATE KABUL
Tema: CONFLICTUL (CONSOLIDAREA ÎNCREDERII)
Care este actuala situaţie politică din Afganistan?
În Afganistan situaţia actuală este confuză, iar dezvoltarea sa este incertă. În pofida asistenţei
externe masive, conducerea ţării este divizată de un conflict între preşedinte şi parlament, pe de
o parte, şi guvernatorii provinciilor, pe de altă parte, care adesea nu se supun puterii centrale. Un
nou val de scepticism în rândul societăţii afgane a fost stârnit de următorii factori: gestionarea
ineficientă a statului, care primeşte 80% din buget din finanţarea externă, performanța slabă a
administrației de stat (funcţionari publici incompetenți), aplicabilitatea slabă a legii, corupția și
securitatea proastă.
De asemenea, situația din Afganistan este determinată de tensiunile interetnice. La moment,

una dintre principalele cauze ale instabilităţii este schimbarea ce a vizat raportul tradiţional
etnieputere, care s-a produs după 2001 (după căderea regimului taliban). Paştun, grupul etnic
dominant (aproximativ 45% din populaţie), a deţinut anterior puterea, formând o alianţă cu
talibanii. După căderea regimului taliban, paştunii au fost înlocuiţi în structurile politice de
reprezentanţii altor etnii (tadjici, hazari şi uzbeci). Această schimbare nu a fost pe placul elitei
paştunilor, care a refuzat să se identifice cu noul stat format, iar acest lucru a dus la prima ciocnire
între elitele tradiționale și cele noi.
Un alt factor important pentru a înţelege situaţia curentă este diferenţa dintre zonele rurale,
tradiţionaliste şi conservatoare, şi centrele urbane, mai deschise și mai libertine. În istoria
modernă a Afganistanului acest conflict a separat societatea, devenind parte a celor mai multe
dispute cu privire la direcţia de dezvoltare a ţării. Trebuie remarcat faptul că la moment se atestă
o tendinţă de radicalizare a acţinilor forţelor ultraconservatoare. La originea ei ar fi dezacordul
cu privire la vectorul de dezvoltare, pe care mulţi îl consideră influenţat excesiv de către puterile
externe şi „guvernul-marionetă“ care colaborează cu ocupanţii.
Pe de altă parte, trebuie subliniat şi faptul că în ultimul deceniu unele lucruri s-au îmbunătăţit
considerabil. Infrastructura, afectată de-a lungul timpului de lipsa investiţiilor, a cunoscut o
evoluţie pozitivă. În ultimii ani, au fost construite noi drumuri, a fost o adevărată explozie în
domeniul construcţiilor, s-a reparat rețeaua principală de distribuție. Toate astea au contribuit la
îmbunătăţirea vieţii a milioane de afgani. De asemenea, s-a înregistrat o îmbunătăţire a accesului la
educaţie, asistenţă medicală şi apă potabilă. Totuşi, acest progres este înregistrat în mare parte în 150
zonele urbane ale Afganistanului. Nu au fost înregistrate schimbări vizibile în zonele rurale, în mod
tradiţional mai conservatoare.
Care sunt principalele probleme cu care se confruntă Afganistanul în prezent?
Principalele probleme cu care se confruntă în prezent Afghanistanul sunt legate de problema

securităţii. Societatea afgană este dispersată nu doar din punct de vedere etnic şi economic, dar
şi din punct de vedere politic. Opoziţia înarmată, asociată cu membrii grupării talibane, încearcă
O LUME DE VĂZUT
să reobţină influenţa economică şi politică pe care a pierdut-o după prăbuşirea regimului în anul
2001. Datorită acestor încercări, o parte mare din țară este instabilă, ceea ce are un impact negativ
asupra vieţii cotidiene. Dar îngrijorările legate de retragerea planificată a trupelor străine în 2014
sunt, probabil, nejustificate. Orice intenţie de a reveni la situaţia de până la 2001 este nereală.
Majoritatea grupurilor din opoziţia înarmată conştientizează că ţara nu mai poate rămâne izolată
de întreaga lume, după cum a fost în trecut, și că anumite evoluții sociale, începute acum 12
ani nu mai pot fi stopate. De exemplu, accesul fetelor la educaţie. Reprezentanții talibanilor
conştientizează necesitatea educaţiei și majoritatea au încetat deja să o respingă.
Un alt factor este creşterea populaţiei în Afganistan. Având în vedere că resursele țării sunt
limitate și că piața forței de muncă este slab dezvoltată, acest lucru poate cauza probleme în
viitor. Economia orientată în mod tradiţional spre agricultură nu oferă prea multe oportunităţi
de angajare, iar șomajul este una dintre cele mai mari amenințări în ceea ce priveşte dezvoltărea
țării în viitor. În plus, lipsa de resurse naturale (apă, terenuri agricole, etc), este mărul discordiei ce
declanşează un număr tot mai mare de conflicte. Nu există prea multe modalități eficiente de a
face faţă acestei ameninţări. Un instrument ar fi educaţia, îmbunătăţirea situaţiei generale în ceea
ce priveşte nivelul de educație a societății.
O altă problemă este faptul că populaţia locală nu are încredere în stat, care adesea acţionează mai
degrabă ca un trădător decât ca un garant al stabilității și al armoniei sociale. Această problemă
persistă din cauză că multe legi existente nu se pot aplica în practică. Ca urmare, legăturile de
familie și relațiile de clan, nepotismul și corupția joacă un rol important în procesul de luare a
deciziilor. Legile sunt greu de aplicat, în special, pentru oamenii săraci, care apelează mai des la
instanţele talibane - şaria.
Comunitatea internaţională, de asemenea, a comis o greşeală enormă în alegerea partenerilor

locali, cărora le-a ajutat să se asocieze noii elite politice formate în Afganistan. Mulţi dintre aceşti
indivizi, în trecut au comis crime împotriva umanităţii sau activităţi criminale, fiind într-o oarecare
măsură responsabili pentru declinul ţării din anii ‘90. (Aceasta a fost, probabil, cea mai dificilă
perioadă din istoria modernă a ţării. După retragerea trupelor sovietice a urmat un război civil
violent pe parcursul căruia statul practic a încetat să existe şi se instaurase anarhia.) Ca urmare,
comunitatea internaţională a ajutat aceste persoane (sau uneori grupuri întregi) să se legitimeze,
fapt ce a discreditat comunitatea internaţională în ochii societăţii afgane chiar de la începutul
procesului de transformare.
151 Ce este Skateistan?
Skateistan şi-a început activitatea pe străzile din Kabul în 2007 în cadrul proiectului „Sport pentru
dezvoltare“, iar acum este un ONG internaţional, deținător de numeroase premii, ce
implementează proiecte în Afganistan şi Cambodgia. Skateistan este prima inițiativă de dezvoltare
internațională care combina skateboardul cu obiective educaționale. Organizaţia foloseşte
skateboardul în calitate de instrument pentru dezvoltarea abilităţilor tinerilor, pentru crearea
de noi oportunităţi şi potenţial pentru schimbare. Skateistan oferă acces la educaţie, dezvoltă
liderismul şi construieşte relații de prietenie, încredere, precum şi capital social.
Este oare skateboardul popular în Afganistan?
O LUME DE VĂZUT
Cu certitudine da! În 2007, când skateboarder australian, Oliver Percovich, şi-a pus skateboardul pe
străzile din Kabul, el a fost imediat înconjurat de copii de toate vârstele, dornici să fie învăţaţi cum
să facă skateboard. Împreună cu o fostă iubită (voluntară) a adus trei skateboarduri şi de atunci
Ollie a început să depună eforturi pentru a deschide o mică şcoală de skateboard în Afganistan.
Un grup de prieteni afgani (cu vârstele cuprinse între 18-22 ani) au utilizat în comun acele trei
skateboarduri şi au progresat rapid în noul lor hobby şi astfel skateboardul a prins rădăcini în
Afganistan. Succesul primilor săi studenţi l-a determinat să dezvolte proiectul la o scară mai mare:
astfel prin aducerea unui număr mai mare de skateboarduri şi crearea unei săli specializate pentru
practicarea acestui sport, mai mulți tineri ar putea fi instruiți în cadrul programului, iar fetele mai
mari ar putea avea acces la o instituție privată unde să facă skateboard.
La 29 octombrie 2009, Skateistan a finalizat construcţia unui parc de skateboard cu toate facilitățile
necesare și un centru educațional pe o suprafață de 5428 de metri pătraţi, donat de Comitetul
Olimpic Naţional al Afganistanului. Interiorul a fost construit cu contribuția binevoitoare a
companiei IOU Ramps.
Skateistan este prima şcoală de skateboard din Afganistan şi este predestinată atât pentru băieţi,
cât şi pentru fete. Această organizație de caritate non-profit a construit două cele mai mari centre
sportive din Afganistan şi găzduieşte cea mai mare organizaţie de sport feminin (formată din
skateboarderi de gen feminin). Reprezentanții Skateistan consideră că atunci când tinerii vin să
practice împreună skateboardul şi să se joace, ei stabilesc legături, care depăşesc barierele sociale.
Mai mult decât atât, prin cursurile de educație creativă, tinerii pot influenţa schimbările ce ţin de
problemele importante pentru ei.
Ce este dincolo de skateboard?
Skateboardul este pur şi simplu o „nadă“ pentru atragerea tinerilor greu accesibili (cu vârsta
cuprinsă între 5-18 ani). În cadrul programelor de dezvoltare ale parcului Skateistan se lucrează cu
un număr mare de tineri marginalizaţi, oferindu-li-se prin intermediul skateboardului oportunităţi
de interacţiune transculturală, educaţie şi abilitare personală. Skateistan şi-a extins activităţile,
inplementând proiecte de instruire în domeniu şi creare a parcurilor de skateboard pentru tinerii
din Cambodgia, precum şi un centru de iniţiere în ale skateboardului în Mazar-e-Sharif, la nordul
Afganistanului.
În Kabul, în parcul Skateistan vin tineri din diferite grupuri etnice și socio-economice ale
Afganistanului, dintre care 40% sunt fete, sute de copii care muncesc pe străzi şi tineri cu
dizabilități. 152
În parcul de skateboard şi în sălile de clasă ei îşi dezvoltă aptitudinile în skateboard, liderism,
responsabilitate civică, multimedia şi arte creative, discutând teme precum: sănătatea, cultura,
tradițiile, resursele naturale şi pacea.

Tomas Kocian, People in Need, Cehia
Marketa Novona, People in Need, Cehia
Surse:
https://www.skateistan.org/
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
GHEMUL DE LÂNĂ
Subiecte relevante DREPTURILE OMULUI
Obiective de studiu • Analiza filmului.

• Observarea relaţiilor din clasă.
Instrumente Un ghem de lână
Abordare • Elevii stau în cerc.

• Ținem ghemul de lână şi explicăm elevilor ce urmează să facem
(vezi mai jos).
• Ținem un capăt în mână și aruncăm ghemul de lână unuia
dintre elevi. Elevul care prinde ghemul descrie impresiile de după
film sau ceea ce a fost important pentru el/ea.
• După ce răspunde, elevul ţine firul de lână astfel încât să fie
întins de la noi şi până la el/ea şi după asta el/ea aruncă ghemul
altui coleg. Fiecare elev poate fi implicat de mai multe ori.
• Continuăm jocul, până când fiecare elev a avut posibiltatea să
vorbească.
• Ne asigurăm ca fiecare elev să țină în mâini firul de lână înainte
de a arunca ghemul. Sarcina noastră e să creăm o reţea între
elevi prin aruncarea ghemului de lână.
Notă: Activitatea este foarte bună pentru profesorii care doresc să afle care
sunt relaţiile în clasă, într-un mod neviolent.Urmărim dacă cineva prinde
ghemul în repetate rânduri sau dacă este vreun elev căruia nu i s-a aruncat
mingea nicio dată. Încercăm să implicăm toţi elevii.
Reflecție Reflecția are loc în timpul întregii activități. Discutăm cu elevii

despre film. De asemenea, discutăm despre reţeaua creată de
ghemul de lână. Explicăm elevilor că ghemul a implicat toţi elevii.
153
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
DEFINIȚII
Obiective de studiu • Formularea unor definiții încadrate în noțiunea de conflict.

• Identificarea diferitelor tipuri de conflicte.
• Înțelegerea sensului termenilor și formarea capacității de a-i
folosi.
Instrumente Câte un exemplar al foilor de lucru 1 și 2 pentru fiecare grup,

hârtie și pix, tablă sau flipchart (stativ cu hârtie)
Abordare • Împărțiți elevii în cinci grupuri și distribuiți-le foaia de lucru 1.

Sarcina elevilor este de a formula o definiție scurtă a termenilor
de pe foaia de lucru.
• După efectuarea lucrului în grup, are loc prezentarea de către
grupuri a rezultatelor.
• Împreună cu clasa, încercați să formulați definiția, precum și
exemple corespunzătoare fiecărui termen. Definițiile se scriu pe
tablă sau pe flipchart.
• Distribuim elevilor foaia de lucru 2 ce conține definițiile,
invitându-i să o compare cu propriile lor rezultate.
Reflecție În final, invitați fiecare grup să alcătuiască o propoziție/frază

ce conține cuvintele „agresiune”, „conflict”, „conflict armat”,
„război” și „conflict armat internațional” – apoi discutați
împreună pe marginea propozițiilor/ frazelor.
154
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 1
Încercați să scrieți definiția următorilor termeni:
Agresiune
Conflict
Conflict armat
Război
155
Conflict armat internațional

O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 2
Potrivit concepției psihosociologice, Agresiunea este o formă de comportament care, în mod

intenționat și cu bună știință, provoacă vătămarea sau limitează în mod forțat libertatea altei
persoane, sau aduce daune anumitor lucruri. Agresiunea (fizică sau verbală), poate apărea ca
o răbufnire nervoasă sau poate avea un caracter instrumental (de ex., faultul intenționat în
competițiile sportive).
Potrivit concepției psihosociologice, Agresiunea este o formă de comportament care, în mod

intenționat și cu bună știință, provoacă vătămarea sau limitează în mod forțat libertatea altei
persoane, sau aduce daune anumitor lucruri. Agresiunea (fizică sau verbală), poate apărea ca
o răbufnire nervoasă sau poate avea un caracter instrumental (de ex., faultul intenționat în
competițiile sportive).
Conflictul armat este o stare prelungită de violență organizată, manifestată sub diferite forme
între două sau mai multe grupuri de oameni. Violența este folosită în cadrul războaielor de către
părțile beligerante ca mijloc de aplicare forțată a obiectivelor politice, religioase, ideologice,
economice sau de altă natură.
Războiul se consideră a fi orice conflict armat de mare intensitate (care produce 1000 sau mai
multe victime anual).
156
Conflictul armat internațional este un nume dat folosirii forței armate în relațiile dintre diferite
state.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
CORABIA DINTR-O ȚARĂ ÎN DEPĂRTATĂ
Subiecte relevante CONFLICTUL, ACCEPTAREA DIFERENȚELOR
Obiective de studiu • Formarea atitudinilor de toleranță și empatie.

• Dezvoltarea abilității de a asculta și a respecta opiniile
celorlalți.
• Dezvoltarea abilității de a găsi soluții în colaborare cu alții.
Instrumente Câte o foaie de hârtie și un pix pentru fiecare grup, tablă sau
flipchart (stativ cu hârtie)
Abordare • Citiți elevilor următorul text:

„Tocmai am primit o telegramă și am un mesaj să vă transmit. De
satul nostru se apropie o navă necunoscută, având la bord femei,
bărbați și copii care ne cer permisiunea de a rămâne pe insulă.
Dacă nu le oferim adăpost, riscă să moară în scurt timp, căci
nu le-a rămas prea multă mâncare. Știu că este o decizie foarte
grea, așa că propun să o supunem votului. Cine este pentru a
le permite să stea pe insula noastră? Trebuie spus că singurele
informații pe care le deținem despre țara din care vin indică
faptul că a avut loc un dezastru natural, dar nu cunoaștem detalii
despre ce anume i-a forțat pe acești oameni să-și părăsească
patria”.
• Cereți elevilor să închidă ochii (votul trebuie să se desfășoare
cu ochii închiși) și să se exprime „pentru” sau „împotrivă” (sau
„pro” și „contra”). Ulterior, în urma numărătorii efectuate, va
trebui să anunțați rezultatele votului secret.
• Împărțiți elevii în două grupuri: un grup va scrie potențialele
efecte pozitive ale deciziei asupra sătenilor, iar celălalt – efectele
negative. Felul în care au votat elevii nu are importanță.
• După efectuarea lucrului în grup, are loc prezentarea de către
grupuri a rezultatelor (folosind tabla sau flipchart-ul pentru
enumerarea motivelor „pro” și „contra”).
• Cereți elevilor să voteze din nou, apoi anunțați rezultatele în
urma numărătorii.
• Întrebați elevii dacă și-au schimbat opinia și, dacă da, care este
motivul.
157 Reflecție Reflecția are loc în timpul discuției după cel de-al doilea vot.
Întrebați elevii: A fost dificil să decideți? V-ați schimbat opinia?
De ce? A fost important / interesant / benefic să auziți opinia
altora înainte de a vă schimba decizia? A fost dificil să ajungeți
la un comun acord în cadrul grupului? Cum v-ați simțit atunci
când cei din clasă au luat o decizie cu care ați fost / nu ați fost
de acord? Subliniați faptul că în timpul procesului de luare a
deciziilor, avem întotdeauna de a face cu opinii diferite și trebuie
ca eventualele frustrări să fie depășite. Concentrați-vă asupra
necesității de a asculta și respecta opiniile diferite.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
PUTEREA SPIRITULUI UMAN
Subiecte relevante CONFLICTUL, ATITUDINEA CIVICĂ
Obiective de studiu • Conştientizarea faptului că şi o persoană „obişnuită“ poate

schimba ceva.
• Îmbunătăţirea abilităţilor de citire.
• Obţinerea competenţelor de interpretare a textului.
Instrumente Foile de lucru (variantele A-D), o foaie de hârtie și un pix pentru

fiecare elev
Abordare • Împărţim elevii în 4 grupuri. Aceste grupuri sunt numite

„grupuri de bază“. Pentru o mai bună orientare, grupurile pot fi
numerotate sau numite.
• După ce am format „grupurile de bază“, împărţim elevii în
patru „grupuri de experți“ numite A, B, C, D. Fiecare „grup de
bază“ are câte un reprezentant în „grupul de experți“.
• Distribuim fişele de lucru „grupurilor de experți“. Grupul de
experți A obţine fişa de lucru A, grupul de experți B obţine fişa
de lucru B, grupul de experți C obţine fişa de lucru C, grupul de
experți D obţine fişa de lucru D.
• Oferim 10 minute elevilor pentru a citi fişele de lucru şi pentru
a-şi face notiţe.
• După ce citesc fişele de lucru, se întorc în „grupurile de bază“.
Aici fiecare elev prezintă informaţia pe care a aflat-o de pe fişa de
lucru.
Notă: Elevii trebuie să fie capabili să transmită informaţia astfel încât colegii
lor să poată găsi şi mai multă informaţie.
Reflecția se derulează sub formă de discuţie. Noi întrebăm: Există

anumite similitudini între experiența voastră și istoriile oamenilor
prezentate în fișele de lucru? Care a fost cel mai interesant aspect
ale istoreii? Cunoaşteţi istorii asemănătoare în anturajul vostru?
Cunoaşteţi astfel de nume precum Nelson Mandela, Terry Fox?
158
Reflecție Le spunem elevilor că toate istoriile din fişele de lucru sunt
reale. Putemsă le dăm ca temă pentru acasă să găsească istorii
asemănătoare în anturajul lor.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU A
DIAN FOSSEY
Dian Fossey a fost un zoolog american, care pe parcursul a 18 ani a efectuat un
studiu amplu despre grupurile de gorile.
Dian Fossey s-a născut în San Francisco. Vara petrecută la o fermă din Montana la vârsta
de 19 ani i-a reaprins dragostea pentru animale şi ea s-a înscris la un curs de veterinari
începători la Universitatea din California. În pofida dorinței tatălui ei vitreg de a face o
şcoala de afaceri, Dian şi-a dorit să-şi facă o carieră profesională, lucrând cu animalele.
În consecinţă, părinţii au refuzat să-i acorde suport financiar după atingerea vârstei
maturităţii. Ea se întreţinea lucrând ca vânzătoare.
În anul 1963 ea a plecat în Africa pentru şapte săptămâni. A vizitat Kenya, Tanzania,
Republica Democrată Congo şi Zimbabwe. La muzeul Olduvai Gorge, Fossey s-a întâlnit
cu primatologul Louis Leakey, care i-a povestit despre importanţa unui studiu de lungă
durată a speciilor mari de maimuţe. Datorită acestei întâlniri ea a decis să studieze viaţa
gorilelor de munte.
Sub egida National Geographic s-a reîntors în Africa în 1966. A întemeiat un

centru de cercetare în Munţii Virungas, la 3000 de metri deasupra nivelului mării.
În această zonă trăiau ultimele 700 de gorile din lume. Dian Fossey nu numai că a
monitorizat viaţa gorilelor, dar şi a trăit printre ele. Asta era foarte periculos, pentru că
fiecare mascul adult putea să o omoare. Treptat gorilele s-au obişnuit cu prezenţa ei şi
au acceptat-o. Dian Fossey a stat în locaţia de cercetare din Munţii Virungas timp de 18
ani.
În ajunul revelionului din 1977, gorila preferată a lui Fossey, Digit, a fost ucisă
de braconieri. Ulterior, Fossey a creat Fondul Digit pentru a strânge bani pentru
patrulele antibraconaj. Moartea unora dintre gorilele cercetate de Fossey o
determină să acorde o atenție mai mare luptei împotriva braconajului. Fossey se
implică cu multă înverşunare în protecţia gorilelor şi începe să elaboreze nişte
tactici mai directe. Împreună cu personalul său a tăiat capcanele pentru animale
practic imediat după instalarea acestora; a speriat, a capturat și a umilit braconierii;
pentru răscumpărare le-a reţinut vitele, le-a ars taberele de vânătoare. Fossey a
încurajat mereu oficialii locali să aplice legea şi să o ajute.
Dian Fossey a fost asasinată in 1985. Cazul rămâne deschis. Ultimul mesaj din
jurnalul ei este: „Când conştientizezi valoarea tuturor formelor de viață, îţi pasă
mai puţin de trecut şi te concentrezi mai mult pe păstrarea viitorului.“ Fossey este
îngropată în cimitirul pentru gorile, lângă Digit şi multe alte gorile omorâte de
braconieri.
159 Grație ei a fost posibilă salvarea gorilelor de munte, prevenind dispariția acestora.
Ghidul parcului şi fostul colaborator al Dianei, Bosco Bizumuremye a declarat: „Fără
implicarea Dianei Fossey, toate gorilele de munte ar fi fost omorâte.“
Surse: http://en.wikipedia.org/wiki/Dian_Fossey
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU B
FRANCISCO PINEDA
Francisco Pineda este un fermier licenţiat în agricultură durabilă precum și fondatorul și
președintele Comitetului de Mediu din Cabañas. El a organizat implicarea comunității în
lichidarea unui depozit de deșeuri, care ar fi poluat sursele locale de apă.
Pentru micii fermieri și comunitățile din mediul rural din El Salvador, apa este mai de
preţ decât aurul. În lipsa unei infrastructuri naționale de alimentare cu apă, oamenii din
aceste zone sunt nevoiți să utilizeze lacurile din apropiere drept sursă de apă pentru
irigație și necesitățile personale. Totuși, conform estimărilor, 90 la sută din suprafaţa
lacurilor din ţară sunt contaminate. Aproape toate apele reziduale municipale şi
industriale sunt deversate în râuri și pâraie, fără a fi tratate, astfel reducând accesul
la apa potabilă pentru populația rurală. Doar 3 la sută din apele de suprafaţă ale țării
rămân a fi curate. Apa râurilor Rio Lempa, El Salvador, cel mai lung fluviu cu bazinul de
acumulare extins pe aproape jumătate din suprafaţa ţării, este absolut esențială pentru
viața și traiul populației rurale din regiune. Aproximativ patru milioane de oameni
utilizează această sursă de apă.
Mineritul de aur reprezintă cea mai mare amenințare pentru aprovizionarea cu apă.
Acordul de liber schimb SUA - Republica Dominicană - America Centrală (CAFTA) a
facilitat activitatea economică a companiilor străine și, prin urmare, au fost emise
autorizații de explorare pentru un şir de proiecte de dezvoltare, inclusiv pentru minele
de aur și de argint. Minerii adesea folosesc un procedeu cunoscut ca leşierea cu cianură,
o substanță chimică foarte toxică, care se amestecă cu apa din sursele locale şi se
utilizează pentru tratarea depozitelor de piatră şi extragerea aurului din ele. Substanțele
toxice reziduale se scurg pe terenurile din apropiere şi poluează atât apele de suprafaţă,
cât şi apele subterane.
În anul 2002, gigantul minier canadian „Pacific Rim“ a început tatonarea terenului
pentru o mină de aur și de argint în Cabañas. Guvernul a ignorat, în mare parte,
avertizările cu privire la consecințele nefaste pentru pădurile din regiune și râul Rio
Lempa. În 2004, când Pineda a descoperit că râuleţul din care pompa apă pentru
irigarea culturilor sale a secat, lucrurile s-au schimbat. Oficialii au declarat că
oportunitățile de dezvoltare și ocupare a forței de muncă au prevalat în raport cu
problemele de mediu ce erau prognozate. Pineda şi susţinătorii săi au demonstrat că
populaţia locală nu era calificată pentru astfel de munci. Ei au inițiat o mişcare populară,
în rezultatul căreia au reușit cu succes să stopeze activitatea minei, însaea s-a soldat cu
decesul mai multor persoane implicate.
Pineda, a cărui mişcare a numărat peste 450 de membri şi 26 de comunităţi, a

contribuit la crearea Consiliului Național Anti-Minerit și a organizat o serie de 160
demonstrații locale și naționale. În mare parte, grație eforturilor lui Pineda, guvernul
nu a acordat corporației „Pacific Rim“ autorizarea de minerit necesară. Însă, s-ar putea
ca victoria sa să fie temporară. „Pacific Rim“a inițiat un proces de judecată, pretinzând
despăgubiri în valori 100 milioane dolari, susținând că statul El Salvador
a încălcat legea.
În 2009 patru membri ai mişcării lui Pineda au fost asasinaţi. În prezent, Pineda este
sub protecția permanentă a poliției. El a promis să continue lupta, indiferent de
consecinţe.
Surse: http://www.goldmanprize.org/2011/southcentralamerica
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU C
WANGARI MUTA MAATHAI

Maathai Muta Wangari s-a născut în 1940 în satul Ihithe, sectorul Nyeri, în zonele
muntoase centrale din Kenya. Familia ei face parte din Kikuyu, cel mai mare grup
etnic din Kenya, care a trăit în regiunea respectivă mai multe generații.
După absolvire, Maathai a fost admisă la o universitate din SUA, în septembrie
1960. Ea a primit o bursă de la Mount St. Scholastica College, în Kansas. După ce
a primit diploma de licenţă, a făcut masteratul la Universitatea din Pittsburgh. La
întoarcerea în Kenya, a fost numită în funcția de asistent de cercetare la Școala
Superioară din Nairobi. În anul 1971 a devenit prima femeie din Africa de Est care a
absolvit studiile de doctorat.
Pe lângă lucrul de la Universitatea Nairobi, Maathai a mai fost implicată în

numeroase organizaţii nonguvernamentale, la începutul anilor ‘70. A fost membru
al Societăţii Crucea Roşie, filiala din Nairobi, devenind conducătoarea acesteia în
1973. Ea a fost membru al Asociaţiei Femeilor cu Studii Universitare din Kenya.
De asemenea, Maathai a făcut parte din Consiliul Național al Femeilor din Kenya
(NCWK). Grație implicării sale în mai multe activităţi voluntare, Maathai a înţeles ca
rădăcina problemelor din Kenya porneşte de la degradarea mediului.
Pe 5 iunie 1977, la serbarea Zilei Mondiale a Mediului, NCWK a mărșăluit într-o
procesiune către parcul Kamukunji, unde au sădit şapte copaci în onoarea liderilor
comunității istorice. Această mişcare a fost prima „Centură Verde“, care ulterior a
fost cunoscută ca „Salvaţi Harambee“ şi a devenit Mişcarea Centurii Verzi. Maathai
a încurajat femeile din Kenya să sădească în toată ţara pepiniere de arbori, în
apropierea pădurilor, pentru ca arborii să crească în habitatul lor nativ.
Preşedintele Kenyei, Daniel arap Moi, a încercat să limiteze influenţa etniei Kikuyu,
ce domina în ţară, inclusiv şi influenţa organizaţiilor voluntare. Maathai a fost
printre activiştii politici, care luptau pentru democraţie în Kenya, fiind persecutați
de regim.
Cu ajutorul presiunii internaţionale, regimul Moi a fost obligat să accepte

restabilirea partidelor politice. Maathai a aderat la grupul pentru democraţie,
cunoscut drept Forumul pentru Restabilirea Democraţiei (FORD). După
destrămarea forumului FORD, ea a format Mișcarea pentru Alegeri Libere
și Corecte. Din nefericire, problemele cu care s-a confruntat FORD a permis
reinstaurarea regimului lui Daniel arap Moi.
În anul 2002, Maathai a fost aleasă în Adunarea Naţională. În ianuarie 2003, ea
a fost numită în funcţia de Ministru adjunct în Ministerul Ecologiei și Resurselor
Naturale și a fost în această funcţie până în noiembrie 2005. În anul 2004, Wangari
Maathai a primit Premiul Nobel pentru Pace, pentru „contribuția la dezvoltarea
161 durabilă, democrație și pace“. Wangari Maathai s-a stins din viaţă pe 25 septembrie
2011.
Surse: http://en.wikipedia.org/wiki/Wangari_Muta_Maathai
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU D
NICHOLAS GEORGE WINTON

Sir Nicholas George Winton este un britanic care a organizat salvarea a 669 de copii,
preponderent evrei, din Cehoslovacia ocupată de germani în ajunul celui de-al Doilea
Război Mondial, într-o operațiune, cunoscută mai târziu sub numele de Czech
Kindertransport.
Winton s-a născut în Hampstead, Londra, într-o familie de origine germano-evreiască,

care s-au mutat cu traiul la Londra în 1907. În cele din urmă, familia s-a convertit
la creștinism. În anul 1923 Winton a intrat la şcoala Stowe. El a abandonat şcoala
fără să se înmatriculeze şi a frecventat o şcoală serală, în timp ce lucra ca voluntar la
Banca Midland. După un timp, a ajuns la Hamburg, Germania, unde a început să lucreze
la Banca Behrens, după care la Banca Wasserman din Berlin. În 1931 s-a mutat
în Franţa, unde a lucrat la Banca Naţională de Credit din Paris şi a obţinut o calificare
în domeniul bancar. După reîntoarcere sa la Londra, a lucrat în calitate de broker la
Bursa de Valori din Londra.
În anul 1938, înainte de Crăciun, Winton urma să plece să schieze în Elveţia, dar a
decis să meargă la Praga, pentru a ajuta un prieten care salva evreii de persecuţie.
Acolo a fondat o organizaţie pentru ajutorarea copiilor evrei. În noiembrie 1938,
Casa Comunelor a aprobat o hotărâre care permitea trecerea frontierei în Marea
Britanie pentru refugiaţii sub vârsta de 17 ani, dacă dispun de un adăpost şi o garanţie
de 50 de lire sterline pentru bilet de transport în cazul unei eventuale reîntoarceri
în ţara de origine. Winton a găsit cazare pentru 669 de copii, părinţii cărora au
decedat în lagărul de concentrare Auschwitz.
După începerea războiului, Winton s-a înregistrat în calitate de contestatar și a activat

în Crucea Roșie, dar în 1940 şi-a anulat statutul de contestatar pentru a putea
adera la Forțele Aeriene Regale.
Winton a păstrat sub tăcere faptele sale umanitare, până când soţia sa, Grete, a
găsit în 1988 un album detaliat la mansardă. Acesta conţinea liste întregi de copii,
inclusiv numele părinţilor lor, precum şi numele şi adresele familiilor care i-au
primit în casele lor. După ce a expediat scrisori la acele adrese, au fost găsiți 80 de
copii salvaţi de Winton. Lumea a aflat despre faptele sale dintr-o emisiune difuzată
pe postul de televiziune BBC, în 1988. La un moment dat, în cadrul emisiunii a fost
arătat albumul lui Winton și au fost scoase la lumină faptele sale bune. Gazda emisiunii,
Esther Rantzen, a întrebat dacă este cineva care îi datorează viaţa lui Winton,
şi dacă da, să se ridice în picioare. Mai mult de douăzeci de oameni de lângă Winton
s-au ridicat şi au aplaudat.
162
În anul 1983, în timpul unei ceremonii de la Casa Regală Britanică, Winton a fost
premiat cu Ordinul Imperiului Britanic (MBE), pentru activitatea sa, iar în 2002 de
Anul Nou, a fost înnobilat în semn de recunoaștere pentru faptele sale legate de
Czech Kindertransport. În anul 2003, Winton a primit Premiul de excelenţă pentru
întreaga carieră.
Surse: http://en.wikipedia.org/wiki/Nicholas_Winton
LOTTE - CUM SĂ FIM MAI BUNI
LOTTE
R e g i e: Lotte (11 ani) are un plan. Cu ajutorul a doi prieteni, ea vrea să pregătească un prînz
Phillis Fermer pentru cei rămaşi fără adăpost în centrul orașului Köln. Ei vor munci prin gospodăriile
Germania / 2011 / vecinilor part-time pentru a aduna banii necesari pentru procurarea produsele alimentare.
Pregătirea tartinelor simple, va fi destul de ușor, însă Lotte oricum rămîne nervoasă. Ea nu
este sigură dacă oamenii fără adăpost vor accepta oferta ei sau dacă cineva dintre aceştia
ar putea fi beat sau agresiv. Vor reuși?
15 min.
O LUME DE VĂZUT
FILM LOTTE - CUM SĂ FIM MAI BUNI / LOTTE
Î N T R E B Ă R I ȘI R Ă S P U N S U R I
Tema: ACTIVISM CIVIC
Cum o persoană rămâne fără adăpost?

Există foarte multe motive pentru care persoanele rămân fără adăpost. Niciodată lipsa de adăpost
nu apare doar dintr-un singur motiv. În baza literaturii de specialitate, cercetărilor și practicii
empirice, se poate concluziona că fără adăpost este o persoană a cărei vieţi, într-un anumit
moment, a coincis cu mai multe fenomene negative: circumstanţe adverse, anumiţi factori de
risc și sprijin redus din partea celor din jur (legăturile sociale). Cu alte cuvinte, aceste persoane
au o experienţă negativă vastă: copilărie lipsită de dragoste și sentiment de protecţie, lipsa de
comunicare cu fraţii și surorile, prieteni care i-au dezamăgit în repetate rânduri, întreruperea
relaţiilor cu partenerul, copii de care nu s-au interesat și care la rândul lor nu se interesează acum
de ei, încredere nejustificată, speranţe neîmplinite. Aceste persoane trăiesc cu un sentiment de
nedreptate și de neputință proprie.
Rezultatele unui studiu amplu, realizat de Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul
Muncii şi Protecţiei Sociale în colaborare cu revista «Новый простор», au demonstrat că printre
cauzele fenomenului persoanelor fără adăpost se numără în primul rând: pierderea sau lipsa
familiei, pierderea locului de muncă, eventual și încercările ulterioare nereuşite de a găsi un nou
loc de muncă, problemele de sănătate, tulburările sau bolile mintale, dependenţa de alcool si
droguri, pasiunea pentru jocurile de noroc și revenirea din închisoare.
Multe studii efectuate în străinătate fac referire la o gamă largă de factori de risc care pot
determina lipsa de adăpost. În mod repetat, au fost constatați următorii factori:
- sărăcia și șomajul - factori-cheie,

- violența sexuală și psihică în copilărie sau adolescență,
- crizele și conflictele familiale,
- actele infracţionale,
- experienţa detenţiei de libertate,
- datoriile, ipotecile, incapacitatea de a plăti chiria,
- ostilitatea vecinilor,
- abuzul de alcool și de droguri,
- exmatricularea din școală, calificarea joasă,
- tulburările psihice.
164
Una din cauzele lipsei de adăpost poate deveni și o anumită mândrie: decât să rogi pe cineva
(părinţii, copiii sau chiar lucrătorii sociali), mai bine să trăiești în stradă. Un rol îl poate juca și
educaţia strictă, de exemplu, în cazul în care părinţii află despre sarcina neplanificată a fiicei lor,
aceştia o alungă din casă, sau nu îşi acceptă fiul după reîntoarcerea acestuia din detenţie.
Cu toate acestea, pierderea locului de muncă a devenit în ultimul timp cea mai frecventă cauză a
lipsei de adăpost. Persoana rămasă fără un loc de muncă, de multe ori nici măcar nu din propria sa
vină, începe să pună la îndoială capacităţile sale, pierde stima faţă de sine. Din cauza insuficienței
mijloacelor financiare și a problemelor legate de găsirea unui nou loc de muncă, situaţia se
O LUME DE VĂZUT
agravează și deseori duce la o schimbare negativă a caracterului persoanei, iar apoi și a stilului său
de viață. Mai mult decât atât, în prezent există puţine locuri de muncă pentru care sunt alocate și
locuinţe.
Starea instabilă a persoanei aflate într-o perioadă dificilă, cum ar fi șomajul, determină apariţia
conflictelor din viața personală și, ulterior, divorţul sau întreruperea relațiilor cu partenerul/
partenera.
Din ce cauză ajung unii oameni în stradă în Republica Moldova?
Republica Moldova este printre ţările din fruntea clasamentului cu privire la oamenii străzii de
pe tot teritoriul Europei şi această statistică rămâne ani la rând a fi de neschimbat. Mai mult, un
studiu naţional reliefiază faptul că nivelul majoritar de şcolarizare al oamenilor străzii este de
studii medii, respectiv 60% şi 24% studii primare. Cel mai grav este faptul că în mediu 8% sunt cu
studii superioare finalizate, iar 84% sunt calificaţi profesional. Aceste cifre demonstrează că marea
majoritate a acestor oameni nu au ajuns în stradă de bună voie. Astfel, principalele cauze pentru
care oamenii ajung în stradă sunt conflictele familiale, în special divorţul, evacuările, pierderea
locului de muncă şi, specific persoanelor cu probleme de sănătate mintală, escrocheriile. Marea
parte a acestor oameni sunt bărbaţi, în proporţie de 77%, iar restul de 23% sunt femei şi categoriile
de vârstă predominante sunt 46-55 ani şi 26-35 ani.
Poate o persoană să revină din stradă în societate?
Revenirea din stradă în societate este posibilă chiar și în cazurile care par a fi iremediabile, însă
pentru aceasta este necesară combinarea mai multor circumstanţe pozitive. Cele mai importante
sunt motivaţia și puterea voinței omului care dorește să depăşească situaţia creată (să se elibereze
de sentimentul de deznădejde). Acestea reprezintă baza pentru crearea factorilor suplimentari
necesari revenirii în societate. Astfel de factori sunt, în primul rând, sprijinul oferit de alte
persoane. Altcineva, deseori o organizaţie specializată competentă, trebuie în mod obligatoriu să
ofere ajutor unei astfel de persoane în căutarea unui adăpost și loc de muncă, iar apoi să o ajute să
scape de restul obiceiurilor negative pe care le-a căpătat în timpul aflării în stradă.
Care este principala amenințare pentru persoanele fără adăpost?

165
Starea sănătății persoanelor fără adăpost este cu mult mai precară decât cea a populației generale.
Persoanele fără adăpost suferă cel mai frecvent de boli cronice și infecţioase, dar și de probleme
de sănătate mintală. Potrivit datelor disponibile, există o legătură strânsă între lipsa de adăpost
și dependenţa de alcool și droguri. În acest caz este dificil de înțeles care este cauza și care este
efectul. Tulburările psihice, luate împreună cu problemele social-economice, pot fi un factor
declanșator al fenomenului persoanelor fără adăpost. Şi invers, lipsa de adăpost poate duce la
tulburări psihice, depresie, precum și utilizarea substanțelor psihotrope. În același timp, acordarea
de asistență medicală persoanelor fără adăpost, care nu plătesc pentru asigurarea medicală,
O LUME DE VĂZUT
prezintă probleme.
Persoanele fără adăpost reprezintă un grup aflat sub amenințarea gravă a fenomenelor socio-
patologice și a criminalității. Multe dintre persoanele fără adăpost sunt criminali sau victime ale
infracţiunilor. În ceea ce priveşte prevenirea criminalității, sunt importanţi și alți factori, cum
ar fi durata aflării persoanei în stradă și relaţiile dintre persoanele fără adăpost și poliţie. S-a
demonstrat faptul că cu cât o persoană se află mai mult timp în afara societăţii, cu atât mai greu îi
va fi să revină înapoi în societate. Se pare că relaţiile dintre persoanele fără adăpost și poliție, atât
la noi, cât și peste hotare, sunt tensionate și dificile.
Ce ar contribui la depăşirea problemei persoanelor fără adăpost?
În primul rând, un moment deosebit de dificil pentru persoanele fără adăpost, care mai au șansa
de a-și schimba situația, este faptul că nu pot găsi pentru început apartamente la prețuri accesibile.
Multe localități nu mai dispun de propriul fond de locuințe, care în prezent reprezintă unica
opțiune accesibilă din punct de vedere financiar de asigurare a persoanelor nevoiaşe cu locuințe.
(La moment, în Republica Cehă nu există un sistem direcționat de prevenire a fenomenului
persoanelor fără adăpost, orientat spre păstrarea apartamentelor. Scopul tuturor politicilor menite
să abordeze problema persoanelor fără adăpost trebuie să păstreze sau să obțină o locuință
permanentă, mai degrabă decât un adăpost temporar).
În anul 2013, Guvernul a aprobat Concepția privind prevenirea și soluționarea problemei

persoanelor fără adăpost în Republica Cehă, până în anul 2020. Aceasta a avut un impact crucial
asupra schimbării situației. Este important faptul că la elaborarea Concepţiei au participat nu
doar 13 departamente, dar și reprezentanți ai organizaţiilor non-profit care lucrează direct cu
persoanele fără adăpost, precum și reprezentanţi ai sectorului educaţiei. Succesul realizării va
depinde de colaborarea și acțiunile coordonate ale tuturor organizațiilor implicate.
În cazul în care cineva ca Lotte va oferi hrană persoanelor fără adăpost, va fi un ajutor pentru ei
această acțiune?
În cazul în care veți oferi odată hrană unei persoane fără adăpost, cu siguranță nu veți soluționa
problema. Însă pentru persoana care locuiește în stradă, acest act poate fi extrem de important.
Hrana și comunicarea cu persoanele care nu trăiesc în stradă le va ajuta să mai uite de gândurile
legate de viața lor complicată și le va face să înţeleagă că există cineva cărora nu le sunt indiferenți. 166

O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
CUNOAŞTEM OARE CINE SUNT

PERSOANELE FĂRĂ ADĂPOST?
Subiecte relevante INCLUZIUNEA SOCIALĂ
Prezentarea succintă Acest exerciţiu permite elevilor să reflecteze, folosind tehnici

de gândire critică, asupra problemei persoanelor fără adăpost
și relaţiile dintre acestea. Elevii se vor familiariza cu diferite
cauze care stau la baza vieţii în stradă, se vor gândi la sprijinul ce
poate fi oferit persoanelor fără adăpost, vor căuta pe Internet
organizaţii care acordă ajutor persoanelor fără adăpost.
Instrumente Un ghem de lână
Obiective Elevii:
• înțeleg și pot explica cauzele lipsei unui adăpost;
• empatizează alte persoane;
• alcătuiesc o schemă a reflecțiilor asupra lipsei de adăpost;
• cu ajutorul tehnicii INSERT citesc textul ce prezintă cauzele
vieţii în stradă;
• găsesc pe Internet organizațiile implicate în sprijinirea
persoanelor fără adăpost.
Materiale suplimentare • Foaia de lucru nr. 1 pentru fiecare pereche;

• Foaia de lucru nr. 2 pentru fiecare elev;
• Foaia de lucru nr. 3 pentru fiecare elev;
• calculator cu acces la Internet pentru fiecare elev.
Ordinea activităților 1. Pentru început, distribuiți fiecărei perechi fișa de lucru nr. 1 -
schema reflecțiilor pe tema „Persoanele fără adăpost”. Lucrând
în perechi, elevii completează această fișă de lucru.
2. Discutaţi apoi împreună cu clasa despre ceea ce au scris elevii.
3. Vizionați filmul.
4. Rugaţi elevii să pună un semn pe o linie imaginară de la DA
la NU, răspunzând la întrebarea: Dacă ar fi fost în locul Lottei, ei
167 tot ar fi ajutat persoanele fără adăpost? Discutaţi răspunsurile
împreună cu toată clasa.
5. După această activitate, distribuiţi elevilor fișa de lucru nr. 2
care conține informații cu privire la persoanele fără adăpost, pe
care elevii trebuie să le citească în mod independent, utilizând
tehnica INSERT. Discutaţi apoi activitatea efectuată.
6. Recurgeți la brainstorming, rugați elevii să se gândească la
modul în care ar putea ajuta persoanele fără adăpost.
7. Rugaţi elevii să caute pe Internet organizaţii care acordă sprijin
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
persoanelor fără adăpost (revista «Новый простор», ghiduri de

la Pragulic, autorităţile locale etc.). Rezultatele căutării elevii le
vor nota în foaia de lucru nr. 3.
Argumentare Argumentele finale sunt prezentate sub formă de discuții.

Întrebaţi elevii ce au aflat nou, ce au învăţat din această
activitate. S-au schimbat atitudinile lor față de persoanele fără
adăpost?
Mențiune În timp ce discutaţi schema reflecțiilor, puteţi desena pe tablă o

schemă generală a acestora.
168
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 1
Completaţi și finalizați următoarea schemă a reflecțiilor.
CÂND?
CUM? DE CE?
PERSOANA
FĂRĂ
ADĂPOST
CINE? UNDE?
169
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 2
Îndeplineşte exerciţiul, folosind metoda INSERT:

Trebuie să citeşti textul în mod individual și să identifici selectiv informaţiile în felul următor:
- cunosc aceste lucruri, informațiile corespund celor ştiute de mine până acum
+ - informaţii noi, voi ţine cont de acestea
- - informaţii contrar opuse celor ştiute de mine
? - nu înțeleg aceste informații, sunt neclare
Cum rămâne o persoană fără adăpost?
Există foarte multe motive pentru care persoanele rămân fără adăpost. Niciodată lipsa de adăpost
nu apare doar dintr-un singur motiv. În baza literaturii de specialitate, cercetărilor și practicii
empirice, se poate concluziona că fără adăpost este o persoană a cărei vieţi, într-un anumit
moment, a coincis cu mai multe fenomene negative: circumstanţe adverse, anumiţi factori de risc
și sprijin redus din partea celor din jur (legăturile sociale).
Cu alte cuvinte, aceste persoane au experienţă negativă vastă:
• copilărie fără dragoste și sentiment de protecţie,

• fraţi și surori cu care nu se întâlnesc,
• prieteni care i-au trădat în repetate rânduri,
• sfârșitul relației cu partenerul,
• copii de care nu s-au interesat și care la rândul lor nu se interesează acum de ei,
• încredere nejustificată,
• speranţe neîmplinite.
Rezultatele unui studiu amplu, realizat de Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul
Muncii şi Protecţiei Sociale în colaborare cu revista «Новый простор», au demonstrat că printre
cauzele fenomenului persoanelor fără adăpost se numără în primul rând:
• pierderea familiei,
• lipsa familiei,
pierderea locului de muncă, eventual și încercările ulterioare nereuşite de a găsi un nou loc de 170
muncă,
• problemele de sănătate,
• tulburările sau bolile mintale,
• dependenţa de alcool si droguri,
• pasiunea pentru jocurile de noroc,
• revenirea din închisoare.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
Multe studii efectuate în străinătate fac referire la o gamă largă de factori de risc care pot
determina lipsa de adăpost. În mod repetat, s-au constat următorii factori:
• sărăcia și șomajul - factori-cheie,

• violența sexuală și psihică în copilărie sau adolescență,
• crizele și conflictele familiale,
• acte infracţionale,
• experienţa detenţiei de libertate,
• datoriile, ipotecile, incapacitatea de a plăti chiria,
• ostilitatea vecinilor,
• abuzul de alcool și de droguri,
• exmatricularea din școală, calificarea joasă,
• tulburările psihice.
Cu toate acestea, pierderea locului de muncă a devenit în ultimul timp cea mai frecventă cauză a
lipsei de adăpost. Persoana rămasă fără locul de muncă, de multe ori nici măcar nu din propria sa
vina, începe să pună la îndoială capacităţile sale, pierde stima faţă de sine. Din cauza insuficienței
mijloacelor financiare și a problemelor legate de găsirea unui nou loc de muncă, situaţia se
agravează și deseori duce la o schimbare negativă a caracterului persoanei, iar apoi și a stilului său
de viață. Mai mult decât atât, în prezent există puţine locuri de muncă pentru care sunt alocate și
locuinţe.
Starea instabilă a persoanei într-o perioadă dificilă, cum ar fi șomajul, determină conflictele din
viața personală și, ulterior, divorţul sau întreruperea relațiilor cu partenerul / partenera.
171
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU 3
Caută pe Internet organizaţiile care ajută persoanele fără adăpost. Încearcă să găseşti organizaţiile
care activează în întreaga țară, dar și cele din orașul sau regiunea ta.
Denumirea organizaţiei Ajutor persoanelor fără adăpost
172
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
LINIA VIEȚII
Prezentare succintă Datorită acestei lecţii, elevii înțeleg importanța relațiilor familiale
și interpersonale în soluționarea situațiilor dificile din viață.
Împreună cu un membru al familiei, aceștia ilustrează linia
vieții, unde marchează momentele critice, care, în anumite
circumstanțe, ar putea duce la lipsa de adăpost.
Obiective Elevii:
• înțeleg importanța relațiilor familiale de durată și relațiilor
sociale de calitate,
• identifică situatiile dificile din viață care ar putea duce la lipsa
de adăpost,
• înţeleg importanța educației pentru calitatea vieții ulterioare,
• conştientizează că este doar responsabilitatea proprie faptul
cine vor deveni, unde și cum vor trăi
• discută despre viața lor cu un membru al familiei și reflectează
asupra relațiilor familiale.
Materiale suplimentare • o foaie de hârtie A4 și rechizite de scris pentru fiecare elev;

• tablă sau flipchart.
Ordinea activităților 1. Cu o săptămână înainte de viozionarea filmului, dați-le elevilor

tema pentru acasă: pe o foaie de hârtie să facă conturul mâinii
unui membru al familiei sale și să deseneze pe ea «linia vieții»
acestuia. Pe această linie trebuie marcate minim 5 cele mai
importante evenimente care au influențat cursul vieții acestuia.
2. Începeți lecţia cu vizionarea filmului.
După vizionare, aranjați-vă împreună cu elevii în cerc și oferiți
fiecăruia posibilitatea de a-și împărtăși impresiile și de a spune ce
li s-a părut interesant şi ce le-a impresionat. Nu impuneți elevii să
vorbească.
3. Rugați elevii să revină la linia vieții membrului familiei din
173
tema pentru acasă și să aleagă minim 3 momente critice, care
din cauza unor circumastanțe nefavorabile, ar putea duce la lipsa
de adăpost.
Notați răspunsurile elevilor pe «linia comună a vieții» de pe tablă.
Raționamente Raţionamentele se practică în urma discuțiilor privind linia

„comună“ a vieții. Sugerați elevilor noțiunea de importanță a
relațiilor familiale de durată și a relațiilor sociale de calitate. Aveți
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
pe «liniile» voastre momente critice similare? Din ce cauză? Ce

concluzii puteţi trage? Ce lecție putem învăța din cele discutate?
Cum credeți, ce joacă rolul principal în astfel de situații critice din
viață, adică, datorită cărui fapt posesorii „liniilor vieţii“ ilustrate
de voi nu au ajuns în aşa situaţii ca protagoniştii filmului?
Notă Elevii pot, de asemenea, să aducă fotografia membrului familiei a

cărui linie a vieții au ilustrat-o.
Experiența practică Această activitate este potrivită elevilor de clasa a cincea. În

efectuarea temei pentru acasă elevii au descoperit ceva nou
despre familia lor și au dorit să-și împărtașească impresiile cu
ceilalți. Elevii își exprimă voluntar și în mod deschis părerile și
opiniile despre film. Ei și-au exprimat păreri negative și temeri
(chiar și li s-a părut că oamenii fără adăpost sunt ceva rău pentru
noi). Este necesară încurajarea elevilor de a se gândi la motivele
din cauză cărora oamenii își pierd adăpostul. Pe parcursul acestui
curs, elevii află despre importanța educației în familie.
Toate activitățile se desfășoară conform unui orar.
• Tema pentru acasă - majoritatea elevilor au adus linia vieții

ilustrată cu mai mult de 5 exemple de situații importante din
viață. Acestea erau: nașterea (de asemenea creșa și grădinița),
școala primară, liceul, universitatea, căsătoria, nașterea copiilor
(elevii au sugerat formarea unei familii cu un copil), locul de
muncă. Ei au înțeles că sunt foarte importanți pentru părinți.
• Introducere - elevii au urmărit cu atenție filmul. Când am oprit
filmul în momentul expedierii cadoului, elevii si-au dat seama că
a fost un ceas. Când copii au părăsit persoana fără adăpost, am
întrebat elevii dacă le-a fost frică. Ei au recunoscut că le-a fost
frică.
• Discuțiile în cerc au fost active. Elevii au comentat filmul în mod
deschis și au fost încântați să-și împărtășească părerile despre
oamenii fără adăpost din serialul televizat. Ei vorbesc despre 174
experiența părinților.
• Aceștia și-au împătășit momentele critice marcate pe liniile
vieții. Firește, elevii au menționat că educația are un rol
important.
• Linia comună a vieții a fost creată ușor, iar elevii au mai dat
exemple de alte circumstanțe importante în care se pot pomeni
familiile lor în viață.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
O INIMĂ ÎN PALMĂ
Prezentare succintă Elevii aleg o categorie de persoane defavorizate, reprezentanţi

ai cărora îi pot întâlni în mediul lor. Acestea pot fi, de exemplu,
persoanele fără adăpost, pacienţii spitalizați, locuitorii caselor
de bătrâni, copiii din orfelinate etc. Elevii identifică nevoile și
dorinţele acestor persoane și în baza informaţiilor dobândite
încearcă, cu forţe proprii, să le satisfacă nevoile și dorinţele,
folosind abordarea creativă.
Obiective Elevii:
• nu sunt indiferenţi față de grupurile defavorizate și se
interesează activ de nevoile lor;
• sunt cetăţeni activi și sunt conștienți de faptul că fiecare dintre
ei poate schimba ceva;
• înţeleg posibile cauzele ale lipsei de adăpost;
• pregătesc și oferă daruri persoanelor care se află într-o situaţie
dificilă;
• învață să lucreze în echipă și să realizeze pas cu pas proiectul
pregătit.
Ordinea activităților 1. Înainte de a viziona filmul, întrebaţi elevii dacă în mediul lor
există ceva ce nu le place, dacă există vreo problemă socială pe
care și-ar dori să o soluționeze? Apoi întrebaţi-i dacă s-au gândit
vreodată la posibile metode de soluţionare ale acestei probleme
si ce ar putea face ei în această privință? Discuţia trebuie să fie
orientată spre categoriile defavorizate, în special persoanele fără
adăpost. Întrebați-i: „Ce credeţi despre persoanele fără adăpost?
Cum credeţi, de ce persoanele locuiesc în stradă?”
3. După vizionare, discutaţi și argumentaţi puţin filmul. Reveniţi
la ultima întrebare, pusă înainte de vizionarea filmului, și
întrebaţi elevii dacă atitudinea lor faţă de persoanele fără
175
adăpost s-a schimbat.
4. Apoi atrageți atenția elevilor asupra faptului că există și alte
categorii de cetăţeni defavorizați, care au nevoie de atenţia
celor din jur (spre exemplu, persoanele care locuiesc în casele
de bătrâni sau aziluri, copiii din orfelinate; pacienții spitalizați;
persoanele care stau în condiţii de ambulator sau staționar;
persoanele care au solicitat azil și locuiesc în centrele de refugiaţi
sau în instituţiile de detenţie a străinilor; deţinuţii; persoanele
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
care locuiesc în zone excluse social; membrii comunităţilor

terapeutice sau persoanele fără adăpost despre care s-a
menționat în film etc.).
5. Împreună cu elevii enumerați pe tablă categoriile defavorizate,
membrii cărora pot fi întâlniți în mediul lor, dar și cei față de
soarta cărora elevii nu sunt indiferenți. Discutaţi despre cum ar
putea fi ajutate aceste persoane, despre ce i-ar bucura și ce ar
putea face elevii în acest sens.
6. Familiarizați elevii cu intenţia de a urma exemplul lui Lotte de
a face ceva pentru una dintre aceste grupuri. Prin intermediul
votului, alegeţi un grup spre care se vor orienta elevii. Încercaţi
să motivaţi și elevii care au votat pentru alte grupuri să
îndeplinească această sarcină.
7. Prima sarcină a elevilor va fi să obţină cât mai multe informaţii
posibile despre categoria aleasă, pentru a înţelege mai bine
situaţia în care se află aceste persoane, dar și nevoile și dorinţele
acestora. Drept sursă de informație ei pot utiliza Internetul, dar
totuși mai util va fi dialogul direct cu reprezentanţii unui grup sau
altul, sau cu apropiaţii acestora, cu organizaţiile non-profit care
susţin aceste persoane, cu tutorii acestora sau alte persoane.
8. Notați apoi pe tablă toate nevoile și dorințele identificate.
După discuţii, prin intermediul votului, alegeţi o nevoie sau
o dorinţă pe care veți încerca să o îndepliniți pentru aceste
persoane, dar și o metodă concretă pentru realizarea acesteia
(de exemplu confecţionarea unor mici cadouri tematice,
pregătirea sandwich-urilor, colectarea de jucării sau haine,
organizarea vizitelor, pregătirea unui mic discurs etc.). Atrageți
atenţia elevilor asupra faptului că proiectul dat nu presupune
satisfacerea necesităţilor materiale, ci de a da acestor oameni de
înţeles că cei din jur nu sunt indiferenţi, cum să aducem bucurie
în viaţa lor lipsită de fericire și confort.
9. Adresați-vă împreună cu elevii la o organizaţie concretă
sau la reprezentanţii unui grup concret (puteți cere ajutorul
administraţiei locale etc.) și stabiliţi modul în care veți transmite
acestor persoane rezultatele activităţii voastre.
176
Mențiune Are loc prin discuţii după ce darurile au fost transmise
„destinatarilor”. Întrebaţi elevii: „Cum vi s-a părut activitatea?”
Ce rezultate ați obţinut? Ce ați fi făcut voi, dimpotrivă, diferit? Ce
aţi învățat personal din această activitate? Ce aţi aflat nou despre
această categorie de persoane? Ce v-a mirat cel mai mult? Cum
v-a influenţat acest proiect? și multe altele. Accentuați încă odată
importanţa valorii simbolice și emoționale a proiectului pentru
persoanele care au primit darul (sau alt ajutor).
O LUME DE VĂZUT
• Enumeră ce lecţii de viaţă oferă filmul.
• Am avut un vis., zice Lotte în film. Ce vis ai tu şi vrei neapărat să devină realitate? De ce / de cine
depinde realizarea lui?
• De ce copiii din film au decis ca, împreună, să le dea, în primul rînd, mîncare? Ce au învăţat copiii
din această experienţă?
• Comentaţi în grup: Oamenii străzii sînt oameni normali ca şi noi, doar că n-au o casă şi.....
Expuneţi consecinţele.
• Colectează, sub îndrumarea unui adult, informaţii despre oamenii străzii din preajma casei tale/
dintr-un cartier apropiat. Scrie informaţia într-un tabel:
Cum/de ce au
Numele Vîrsta Informaţii din trecut ajuns în stradă? Visurile lor
177
• Cum i-ai putea ajuta?
• Cît de important este pentru tine să ai o casă? De ce este important ca oamenii să aibă asdăpost?
• Caută cît mai multe proverbe despre importanţa casei.

CIBER SENIORI
CYBER SENIORS
R e g i e: Filmul scoate în evidenţă proiectul social Cyber-Seniors ce creează oportunități pentru

Saffron Cassaday liceeni de a deveni mentori pentru persoanele în vârstă. Elevii învaţă persoanele în etate
SUA / 2011 / să utilizeze computerul și alte aplicaţii on-line de bază. Programul a fost fondat în anul
2009 de către doi elevi din liceu Toronto, Kascha și Macaulee Cassaday, drept proiect
comunitar local.
52 min. Sursa: Festivalul ”One World”

O LUME DE VĂZUT
FILM CIBER SENIORI / CYBER SENIORS
Î N T R E B Ă R I ȘI R Ă S P U N S U R I
Tema: IMPLICAREA CIVICĂ A CETĂȚENILOR, INCLUZIUNEA SOCIALĂ, VÂRSTA ÎNAINTATĂ
Ce înțelegem prin termenul „societate civilă”?
Societatea civilă reprezintă un concept abstract, care poate fi definit ca o cauză comună a
cetățenilor liberi, nereglementată de structurile statale sau organizaţiile comerciale. Acestea pot
fi tendințe individuale, diferite inițiative, comunități, organizații etc. Definiţia exactă a societăţii
civile a evoluat în timp, la moment existând, de asemenea, mai multe definiţii. Cu toate acestea,
în general, putem spune că conceptul de societate civilă rezidă în tendința de a propune propria
viziune asupra relaţiilor reciproce dintre democrație, sectorul privat, sectorul public, piață și
cetățean.
În limba engleză, mișcările și inițiativele care apar ca răspuns la această problemă concretă la locul
manifestării acesteia poartă denumirea de „grassroots initiatives”, adică inițiativele care rezultă din
esenţa problemei și sunt orientate spre soluţionarea acesteia la un nivel mai ridicat, de exemplu,
la nivelul politicii locale și regionale. De multe ori, acestea au o bază socială sau ecologică. Datorită
faptului că iniţiativa este familiarizată cu esenţa problemei la nivel inferior (grassroots), aceasta
este în măsură să ofere un feedback de înaltă calitate și să prezinte argumente plauzibile pentru
discuții la un nivel mult mai ridicat (autoritățile locale, cele regionale, ministerele...).
Cum poate fi definită implicarea civică?
Implicarea civică presupune nu doar realizarea pasivă a propriilor drepturi și libertăţi. Un cetățean
activ este persoana care participă la viața socială, dispune de informaţii cu privire la ceea ce se
întâmplă în jur, simte că aparţine societăţii în care trăieşte și poartă răspundere pentru aceasta.
Aceasta presupune conştientizarea relaţiilor reciproce între oamenii din diferite categorii, dar
și participarea la soarta societății, adică, manifestarea interesului față de ceea ce se petrece în
jur și încercarea de a schimba societatea spre bine. În școală puteți începe să sortați gunoiul în
vederea utilizării lui ulterioare, purtarea unor dezbateri privind atitudinea față de homosexuali sau
expedierea unor email-uri autorităţilor orășenești cu întrebările care vă interesează. Toate acestea,
la prima vedere, pot părea nişte acțiuni banale, „care nu vor rezolva nimic”. Însă nu este aşa.
Anume astfel de activități din partea unor tineri încrezători în sine și bine informați pot juca un rol
crucial în formarea unui mediu mai democratic acolo, unde persoana se simte ca acasă (atât într-un
orășel mic, cât și în întreaga Europă). 180
Implicarea civică nu este deloc un „activism naiv”, capabil să perceapă problemele doar alb pe
negru. Fiecare problemă are mai multe aspecte, motiv pentru care, de la bun început trebuie să
aflăm suficient de multe despre aceasta, să o examinăm din părți diferite, și doar apoi să acționăm.
Abordarea activă a ceea ce se întâmplă recent în jurul nostru devine un privilegiu. Sociologii sunt
preocupaţi de faptul că oamenii din Europa de Vest și America de Nord sunt mai puțin implicați
în viața publică. În Republica Cehă, din fericire, după 1989 se observă o tendință opusă. În ciuda
acestui fapt, comparativ cu locuitorii statelor democratice dezvoltate, cehii sunt cu mult mai pasivi.
O LUME DE VĂZUT
Studiu de caz: Bătrânii din Moldova aici şi acum?
În Republica Moldova la începutul anului 2015 locuiau 576,6 mii persoane în vârstă de 60 ani şi
peste, ceea ce constituie 16 la sută din numărul total al populaţiei stabile. Circa 58,4% din numărul
total al vârstnicilor locuiesc în mediul rural. Fiecare a treia persoană este în vârsta cuprinsă între
60-64 ani, iar 13,4% sunt persoanele care au depăşit vârsta de 80 ani. Procesul de îmbătrânire
a populaţiei este mai avansat în mediul rural. Speranţa de viaţă la bătrânilor de la orașe este
mai longevivă cu 2,5 ani decât la cei din rural, fiind respectiv de 19,3 şi 16,8 ani. Longevitatea
vârstnicilor este determinată de mai mulţi factori. Mortalitatea specificată pe cauze de deces
diferă considerabil la bărbaţi şi femei. Una din maladii care este în continuă creştere şi afectează
tot mai mulţi vârstnici sunt tumorile maligne. Conform datelor Ministerului Sănătăţii în anul 2014,
circa 59% din cazurile noi de tumori maligne aparţin persoanelor în vârstă de 60 ani şi peste, fiind
înregistrate peste 5,2 mii persoane cu diagnosticul stabilit pentru prima dată. Minimul de existenţă
pentru pensionari diferă în funcţie de mediul de reşedinţă. Astfel, pentru pensionarii din oraşele
mari acesta constituie 1487,4 lei, comparativ cu 1279,0 lei pentru cei din sate şi 1377,1 lei pentru
cei din alte oraşe. Condițiile de trai diferă semnificativ pentru vârstnicii de la sat şi oraş. În mediul
urban construcţiile de locuinţe de tip bloc presupun şi conectarea la reţelele de alimentare cu apă,
canalizare şi termoficare, respectiv vârstnicii din mediul urban locuiesc în condiţii mult mai bune
decât cei din mediul rural.

181
O LUME DE VĂZUT
PUNȚI ÎNTRE GENERAȚII
Subiecte relevante MOTIVARE ȘI ACTIVIZARE / ARGUMENTARE
Prezentare succintă La începutul acestui exerciţiu, elevii trebuie să identifice

diferenţele între generaţii, dar și să înţeleagă modul în care
diferite generaţii se pot completa reciproc. Ei trebuie să analizeze
locul fiecărei persoane în societate și posibilităţile acesteia de
a-și apăra sau de a-și pune în aplicare interesele, ținând cont de
vârsta și de circumstanţele care au legătură cu acestea.
Obiective Elevii:
• înţeleg diferenţa între experienţa de viaţă și cât de mult este
influenţată aceasta de dezvoltarea socială;
• conștientizează beneficiul reciproc al comunicării dintre
generaţia tânără și cea în vârstă;
• își creează o atitudine pozitivă faţă de persoanele în vârstă;
Materiale suplimentare • tablă / flipchart

• foaie de lucru
• coli mari de hârtie
• rechizite de scris
Ordinea activităților 1. Împreună cu elevii gândiți-vă la ce ar putea semnifica titlul

filmului ”Pensionarii digitali”. Scrieți-l pe tablă/flipchart. Rugaţi
elevii să vă spună cu ce li s-a asociat denumirea filmului, despre
ce ar putea fi acesta.
2. Împărțiți elevii în șase echipe. Fiecărei echipe, prin tragere
la sorţi, îi este atribuită una din cele trei categorii de vârste,
indicate în FIȘA DE LUCRU. Sarcina fiecărei echipe este de a
prezenta pe scurt modul în care reprezentanţii fiecărui grup de
vârste își petrec timpul (timpul petrecut locul de muncă/studii și
timpul liber).
3. Apoi două echipe se vor uni în una, formând următoarele
echipe: tinerii - persoanele în vârstă; persoanele de vârstă medie
182
- persoanele în vârstă; persoanele de vârstă medie - tinerii.
Rugați elevii să se gândească la modul în care diferite generații ar
putea petrece timpul împreună (timpul petrecut locul de muncă/
studii și timpul liber), învățând unii de la alții. Ideile vor fi notate
pe coli mari de hârtie.
4. Apoi echipele își vor prezenta ideile către celelalte echipe.
O LUME DE VĂZUT
Argumentare Argumentele vor fi prezentate sub formă de discuţii. Puneţi

următoarele întrebări: În ce măsură s-a schimbat percepția
voastră referitor la denumirea filmului după vizionarea acestuia?
Ați aflat ceva nou, interesant în urma vizionării filmului? Aveți
vreo experienţă asemănătoare?
Noi încercăm să ajutăm elevii să se gândească la rolul fiecărei
persoane într-o cauză comună, să-i facem să înțeleagă că efortul
comun începe cu angajamentul fiecărei persoane în parte.
Discutaţi cu elevii despre ideile prezentate de ei în timpul lucrului
în echipe, dar și despre modul în care acestea ar putea fi aplicate
în viaţa reală. Analizaţi împreună cu elevii impresiile lor și
experienţa comunicării cu reprezentanţii altor categorii de vârste.
183
O LUME DE VĂZUT
FIȘĂ DE LUCRU
TINERII - VOI TINERII - VOI
PERSOANELE DE VÂRSTĂ MEDIE - PERSOANELE DE VÂRSTĂ MEDIE -

PĂRINȚII VOȘTRI PĂRINȚII VOȘTRI
PERSOANELE ÎN VÂRSTĂ - PERSOANELE ÎN VÂRSTĂ -

BUNICII VOȘTRI BUNICII VOȘTRI
184
O LUME DE VĂZUT
NOILE TEHNOLOGII ȘI VÂRSTA ÎNAINTATĂ
Subiecte relevante MOTIVARE ȘI ACTIVIZARE / ARGUMENTARE
Prezentare succintă Acest exerciţiu îi ajută pe elevi să discute filmul vizionat și să

reflecteze asupra atitudinii generaţiei în etate față de tehnologiile
informaționale și comunicațiilor. De asemenea, acesta cultivă
respectul și atitudinea pozitivă a elevilor faţă de persoanele în
vârstă.
Obiective Elevii:
- se gândesc la avantajele simplificării vieții de către progresul
tehnologic;
- înțeleg și empatizează persoanele în etate;
- înţeleg diferenţa între experienţa de viaţă și efectele dezvoltării
sociale asupra acesteia;
Materiale suplimentare - foaie cu informații, foaie de lucru - câte una la fiecare grup
- tablă / flipchart
- rechizite de scris
Ordinea activităților 1. Înainte de a viziona filmul, rugați elevii să scrie cel puţin cinci
motive pentru care folosesc Internetul.
2. Vizionați filmul împreună cu elevii.
3. Apoi, rugați-i să-și expună părerea despre film printr-un
cuvânt. Notați aceste cuvinte pe tablă. În cazul în care cuvântul
se repetă, puneţi o liniuţă lângă el.
Menţiune: Puteți folosi și alte metode de a discuta impresiile
despre film. Le puteți găsi în articolul „Cum să analizați ideile
după vizionarea filmului” anexat la acest exercițiu audio-vizual.
4. Rugaţi elevii să scrie cinci motive pentru care eroii filmului au
început să folosească Internetul.
5. Împărțiți elevii în grupuri a câte cinci persoane. Ei vor lucra cu
două liste de motive, cele enumerate înainte și după vizionarea
filmului, fiecare grup completând Fişa de lucru.
6. După care, fiecare grup își va prezenta rezultatele.
185 Argumentare Argumentele vor fi prezentate sub formă de discuţii. Discutaţi
cu elevii despre rezultatele prezentărilor. Întrebați-i: „Este cazul
ca persoanele în vârstă să învețe să folosească Internetul și, în
general, să se familiarizeze cu noile tehnologii?” Puteți aduce
exemple proprii? Ajută oare familiarizarea cu noile tehnologii
bunicii, străbunicii voștri sau alte persoane în vârstă? Puteţi
să vă amintiţi unele programe, site-uri sau alte proiecte ale
noilor mijloace media și de comunicare în masă, care ar putea
simplifica viaţa persoanelor în vârstă?
O LUME DE VĂZUT
FIȘĂ DE LUCRU
A. CE ESTE COMUN?
B. CE ESTE DIFERIT?
186
O LUME DE VĂZUT
PENTRU NOTIȚE
187
O LUME DE VĂZUT
PENTRU NOTIȚE
188

Ghid Didactic O Lume de Vazut A Doua Editie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Didactic O Lume de Vazut A Doua Editie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O LUME DE VĂZUT

ghid pentru profesori

© People in Need / OWH Studio, 2016. Toate drepturile rezervate.

ONE WORLD IN SCHOOLS

INTRODUCERE ÎN MATERIALELE EDUCAȚIONALE 4

COPIII DIN GARA LENINGRADSKY 27

ZI LIBERĂ PENTRU FARIDULLAH 55

PODUL PESTE WADI 91

PE BICICLETĂ DUPĂ LIBERTATE 105

ȘAPTE LUMÂNĂRI 127

DOAR PENTRU CĂ TE-AM IUBIT 137

SKATEISTAN: A LOCUI ŞI A FACE SKATEBOARD ÎN KABUL 149

ONE WORLD IN SCHOOLS

LOTTE - CUM SĂ FIM MAI BUNI 163

CIBER SENIORI 179

ONE WORLD IN SCHOOLS

Filmele selectate sporesc gradul de conştientizare în rândul tinerilor, ridicând întrebări și

Utilizarea ghidului educațional

ONE WORLD IN SCHOOLS

INTRODUCERE ÎN MATERIALELE PROMOȚIONALE

De asemenea se conțin informații despre ceea ce ar trebui să se desfăşoare înaintea proiecției

Ultima parte a manualului conține o listă și o descriere a activităților generale de predare și

ONE WORLD IN SCHOOLS

INTRODUCERE ÎN MATERIALELE PROMOȚIONALE

Conform evaluărilor și comentariilor, profesorii și elevii au ajuns la concluzia că filmele

ONE WORLD IN SCHOOLS

CUM SE LUCREAZĂ CU FILMELE ÎN CLASĂ:

Pregătirea proiecției. Înainte de proiecție se recomandă pregătirea echipamentului tehnic,

ONE WORLD IN SCHOOLS

CUM SE LUCREAZĂ CU FILMELE ÎN CLASĂ

Să vedem împreună ce este posibil, şi nu ce este imposibil.

Vizionarea și discutarea filmelor documentare

ONE WORLD IN SCHOOLS

CUM SE LUCREAZĂ CU FILMELE ÎN CLASĂ

Vizionări la şcoală urmate de discuţii.

1. Formaţi o echipă organizatorică și repartizați fiecărui membru responsabilităţi și competențe.

2. Stabiliţi o comunicare directă cu profesorii și conducerea școlii. Organizaţi o întâlnire cu ei,

4. Analizaţi termenul şi subiectul proiecției şi decideţi ce film va fi vizionat.

8. Pregătiţi-vă pentru dezbateri: gândiţi-vă la ce trebuie să vă concentrați atenţia, ce trebuie

9. Faceţi un test al proiecției, verificaţi absolut totul, faceţi o probă tehnică.

10. Organizaţi o vizionare cu discuţii.

ONE WORLD IN SCHOOLS

CUM SE LUCREAZĂ CU FILMELE ÎN CLASĂ

Discuţiile de după vizionarea unui film documentar.

În cadrul discuţiilor, cu excepţia dezbaterilor, nu căutaţi soluţii concrete pentru o anumită

Este vorba despre o conversaţie şi un schimb de opinii.

3. Găsiţi cele mai recente informaţii la temă şi pregătiţi un scenariu al discuţiei.

ONE WORLD IN SCHOOLS

CUM SE LUCREAZĂ CU FILMELE ÎN CLASĂ

Cum să fii un bun moderator?

Cum să fii un bun participant la dezbateri?

Trebuie să fiți capabil să discutați, să găsiți argumentele potrivite, să prezentați argumentele în

Sfaturi pentru moderator

• Moderatorul cronometrează timpul. Discuţia este limitată în timp, de aceea, ea trebuie

ONE WORLD IN SCHOOLS

CUM SE LUCREAZĂ CU FILMELE ÎN CLASĂ

planificată minuțios, iar timpul prevăzut trebuie respectat.

• Dacă sunt puțini participanţi, fiecare trebuie să aibă oportunitatea de a vorbi.

• Moderatorul încearcă să menţină atenţia participanților, adresându-le anumite întrebări.

• Moderatorul trebuie să fie politicos, dar și sigur pe sine.

Sfaturi pentru participanţii la dezbateri

• Moderatorul conduce discuţia. Urmăriţi moderatorul şi instrucţiunile.

ONE WORLD IN SCHOOLS