100 de ani

de cercetări
arheologice
în S ălaj
(1918–2018)
BI BLIOT HE CA M VSE I P OROL I S SE N SI S X X I V
 100 de ani
de cercetări
arheologice
în S ălaj
(1918–2018)

Dan Băcueţ-Crişan
Sanda Băcueț-Crișan
Ioan Bejinariu
Horea Pop
Horațiu Cociș
Dan Deac

Editura MEGA | Editura Porolissum

Cluj‑Napoca
2018
 DTP şi copertă:
Editura Mega

Concepţie copertă:
Dan Băcueț-Crișan, Adrian Sabou

Coperta I şi IV: Moigrad “Măgură”. Cercetări arheologice preventive. Campania 2016 (foto O. C. Spînu).

© Autorii, 2018

Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Națională a României.

ISBN 978-606-020-032–1 ISBN 978-606-8483-20-7

Editura Porolissum

Editura Mega | www.edituramega.ro

e‑mail: mega@edituramega.ro
 CUPRINS

Cuvânt înainte 7

Capitolul I. În căutarea primilor oameni. Cercetarea perioadei paleolitice pe teritoriul județului

Sălaj (Sanda Băcueț-Crișan)  9

Capitolul II. Cercetarea neo-eneoliticului pe teritoriul județului Sălaj (Sanda Băcueț-Crișan) 13

Capitolul III. Cercetarea descoperirilor culturii Coțofeni de pe teritoriul Sălajului (Ioan Bejinariu)  33

Capitolul IV. Epoca bronzului și prima epocă a fierului pe teritoriul Sălajului. Cercetările ultimului
secol (Ioan Bejinariu) 37

Capitolul V. Celți și localnici la Porțile Meseșului. Descoperirile din epoca fierului – La Tène
(Horea Pop)  59

Capitolul VI. Stăpânii trecătorilor. Dacii din perioada clasică (mijl. sec. II a. Chr. – I p. Chr.)
(Horea Pop)  73

Capitolul VII. Daci și germanici la granița de nord-vest a Daciei în sec. II – IV p. Chr. (Horea Pop)  101

Capitolul VIII. Archaeologia Porolissensia. Repere generale în cercetarea arheologică a epocii

romane de pe teritoriul județului Sălaj (Horațiu Cociș)  117

Capitolul IX. Materialitatea religioasă la Porolissum. Studiu de caz: cultul lui Silvanus (Dan Deac)  147

Capitolul X. Aspecte privind arheologia epocii migrațiilor și a evului mediu în Sălaj (Dan Băcueț-
Crișan) 161

100 years of archaeological research in Sălaj (Abstract) 181

Catalog 187
 CAPITOLUL IX.
Materialitatea religioasă la Porolissum.
Studiu de caz: cultul lui Silvanus

Dan Deac

Introducere

I storia arheologiei epocii romane și mai cu seamă a religiei romane în județul Sălaj
este marcată de marile campanii de cercetări arheologice care au vizat mai ales cas-
trele romane și zona frontierei provinciale (vezi capitolul anterior). Studiul religiei romane
la Porolissum, abordat într-un mod unitar, rămâne însă, un deziderat. Contribuția de față1 se
axează pe materialitatea vestul lui Silvanus la Porolissum, descoperită mai ales în ultima sută
de ani. Într-o primă fază va fi parcursă istoriografia cultului lui Silvanus în Dacia și raportarea
acesteia la descoperirile de la Porolissum (fig. 1), evidențiindu-se faptul că materialitatea religi-
oasă a acestui cult nu a fost luată în considerare în totalitatea sa, fiind omise date și artefacte de o
importanță covârșitoare încă de la primele abordări. În a doua fază va fi explorată istoria desco-
peririlor materialității cultului lui Silvanus. Cu mici excepții a fost identificat contextul exact al
descoperirilor, ceea ce va crea o imagine de ansamblu semnificativă. Datele analizate arată că la
Porolissum a existat un templu/spațiu sacralizat dedicat lui Silvanus în zona orașului care, la fel
ca un alt templu dedicat lui Iupiter, a fost “desacralizat” chiar în perioada romană, altarele fiind
refolosite în reparațiile zidurilor din castru.

Incursiune în istoricul cercetării cultului lui Silvanus în Dacia

Prima abordare sistematică a cultului lui Silvanus în Dacia a fost realizată de către L.  W.
Jones.2 Ulterior, I. Tóth publică un studiu referitor la cultul lui Silvanus în Dacia,3 în care
menționează singurul monument cunoscut până în acel moment de la Porolissum.4 Autorul
concluzionează că difuziunea cultului la Porolissum s-a petrecut datorită legăturilor directe
cu Aquincum, într-un cadru mai larg al difuziunii acestui cult dinspre Pannonia spre Dacia
Superior și Dacia Porolissensis.5 A. Rusu este cea care își îndreaptă atenția asupra aspectelor ico-
nografice ale cultului lui Silvanus, fiind analizate monumentele figurate cunoscute până în acel
moment în întreaga provincie.6 M. Bărbulescu menționează cele trei altare cunoscute până la

1
  Adresez mulțumiri lui S. Nemeti (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca) și lui Dan Dana (CNRS, Paris) pen-
tru observații și pentru revizuirea manuscrisului.
2
  Jones 1929, p. 257–258. Așa cum remarca P. F. Dorcey mai târziu, contribuția cercetătoarei amintite este doar o
înșiruire statistică a descoperirilor din CIL (Dorcey 1988, p. 131).
3
  Tóth 1967, p. 77–84. Despre Silvanus în Pannonia vezi mai recent Tóth 2015, p. 81–94.
4
  cat. nr. 75.
5
  Tóth 1967, p. 79–80. Un an mai târziu același autor împreună cu L. Balla publică un studiu extins asupra legătu-
rilor directe între Pannonia și Dacia, în care este analizată și difuziunea cultului lui Silvanus dinspre Pannonia spre
Dacia (Balla, Tóth 1968, p. 76–78, împreună cu întreaga dezbatere științifică pe acest subiect).
6
  Rusu 1973, p. 395–408.
148 Capitolul IX. Materialitatea religioasă la Porolissum

data respectivă în teza sa de doctorat rămasă însă nepublicată.7 P. F. Dorcey este cel care publică
primul studiu privind cultul lui Silvanus în Dacia în care sunt luate în considerare atât monu-
mentele epigrafice, cât și cele iconografice, în ansamblul lor.8 Situația reliefată de concluziile sale
va fi inclusă în cadrul mai larg al cultului lui Silvanus în lumea romană, Daciei romane fiindu-i
rezervată o prezentare succintă.9 O ultimă contribuție majoră este cea a lui M. L. Dészpa, care
cercetează cultul lui Silvanus în provinciile danubiene ale Imperiului Roman pe parcursul seco-
lelor I-IV e.n.10 Autorul oferă pentru prima oară o imagine de ansamblu a cultului lui Silvanus la
Porolissum, folosindu-se de cele trei monumente epigrafice analizate de M. Bărbulescu și de P. F.
Dorcey,11 ignorând totuși (la fel ca predecesorii săi) inscripția menționată în CIL12 cât și placa
votivă publicată în anul 2003 de către I. Bajusz.13 Mai merită amintit faptul că altarul dedicat
lui Silvanus Domesticus de către un anume Tavius, descoperit în castrul de la Tihău, este eronat
inclus printre descoperirile provenind de la Porolissum.14 În fine, o ultimă analiză succintă este
realizată de R. Zăgreanu care se concentrează asupra statutului social al dedicanților.15
Incursiunea în istoriografia aferentă cultului lui Silvanus în Dacia ne relevă faptul că, în ceea
ce privește situația de la Porolissum, există o serie de deficiențe majore. Astfel, în momentul de
față, numărul monumentelor cunoscute este de șapte, față de doar trei câte sunt menționate la
nivelul anului 2012 în literatura de specialitate ce se axează pe acest cult: o placă cu inscripție
închinată lui Silvanus,16 cinci altare votive cu inscripție17 și un relief votiv cu redarea iconogra-
fică a lui Silvanus și a trei Silvane.18 Așadar, o reevaluare a evidențelor materialității cultului lui
Silvanus la Porolissum în contextul mai larg al religiei romane din acest important centru roman
este imperios necesară.

O istorie a descoperirilor
Prima menționare a cultului lui Silvanus apare la data de 12 iunie 1879 când K. Torma efec-
tuează un sondaj pe panta sudică a dealului Pomet, de unde recuperează din ruinele unei clădiri
romane o placă votivă fragmentară, realizată din gresie, înaltă de 10 cm și lată de 90 cm.19 La puțin
peste patruzeci de ani distanță, în anul 1917, este scos la lumină primul altar votiv, din calcar,
dedicat lui Silvanus Domesticus de către un anume Mucianus, optio în numerus-ul palmyrean,
monument ce va fi publicat abia în anul 1959 de către I. I. Russu.20 Din nefericire, nu se cunosc
7
  Bărbulescu 1985, p. 116–118. Pentru cultul lui Silvanus în Dacia vezi și Nemeti 2005, p. 95-96; Airinei 2013, p. 51–64.
8
  Dorcey 1988, p. 131–140. Autorul are o abordare critică asupra bibliografiei anterioare, analizează difuziunea cul-
tului, epitetele divinității, adoratorii, etc. În ceea ce privește cultul lui Silvanus la Porolissum, Dorcey menționează
piesele epigrafice cunoscute: cat. nr. 75, 76 și 77.
9
  Dorcey 1992, p. 76–83.
10
  Dézspa 2012.
11
  Dézspa 2012, p. 15–17; fiind vorba de cat. nr. 75, 76, 77.
12
  cat. nr. 74.
13
  cat. nr. 80.
14
  Este vorba de CIL III 6248. Pentru trimiterile eronate la Porolissum, a se consulta: Dorcey 1988, p. 140; Dézspa
2012, p. 16.
15
  Zăgreanu 2016, p. 211. Acesta include toate cele șase monumente epigrafice în studiul său. Cat. nr. 74 este con-
siderat altar.
16
  cat. nr. 80.
17
  cat. nr. 75–79.
18
  cat. nr. 80.
19
  cat. nr. 74. Vezi Torma 1879, p. 79: “Gefunden am südlichen Abhange des Berges Pomet während einer in den
Ruinen eines Gebäudes durch mich veransstalteten Ausgrabungen am 12. Juni 1879”; CIL III 7642: “Mojgrád in ruinis
aedificii Romani sub monte Pomet meridiem versus rep.” Cum în retentura dextra a castrului, zonă ce ar corespunde
parțial acelor pante sudice, nu au fost identificate clădiri din piatră în măsurătorile geofizice (Opreanu, Lăzărescu
2016, p. 73–74), se poate avansa ideea că piesa provine din așezarea civilă.
20
  cat. nr. 75.
 100 de ani de cercetări arheologice în Sălaj (1918–2018) 149

Fig. 1. Localizarea așezării romane de la Porolissum (redesenat după © Danube Limes – UNESCO
World Heritage / Pen&Sword / CHC University of Salzburg, autori: David Breeze și Kurt Schaller).

date privind contextul exact al descoperirii, piesa provenind probabil din castru. O dată cu cer-
cetările arheologice efectuate de L. Ghergariu în anii 1939–40, sub conducerea lui C. Daicoviciu,
a fost scos la lumină un al doilea altar, realizat, de asemenea, din calcar.21 Rezultatele cercetărilor
din această perioadă au fost publicate sumar de către L. Ghergariu, fără a oferi date relevante
din punctul de vedere al descoperirilor arheologice.22 Recent însă, însemnările de șantier ale lui
C. Daicoviciu au fost publicate de I. Piso, împreună cu datele privind monumentele epigrafice
și sculpturale descoperite în timpul acestor ani,23 din care rezultă că altarul dedicat lui Silvanus
Domesticus de către Valerius Them(---) a fost identificat în principia în poziție secundară.24 Un
al treilea altar, tot din calcar, a fost descoperit în cursul cercetărilor arheologice din anul 1943,
în poziție secundară, în porta principalis sinistra, fiind dedicat lui Silvanus Domesticus, de către
Flavius Mar(---).25 În timpul cercetărilor din 1949 conduse de M. Moga a fost descoperit un al
patrulea altar din calcar, și acesta aflat în poziție secundară în porta principalis dextra a castrului

21
  cat. nr. 76.
22
  Ghergariu 1980, p.  77–79, fig.  1–3. Vezi de asemenea C.  Daicoviciu, s.v. Porolissum în RE XXI.1 (1953), col.
265–270.
23
  Piso 2015, p. 193–215.
24
  Piso 2015, p. 194, p. 198–199, nr. 9, fig. 10 (desen).
25
  cat. nr. 77.
150 Capitolul IX. Materialitatea religioasă la Porolissum

de pe dealul Pomet, împreună cu alte monumente.26 În fine, un al cincilea altar, din calcar, a fost
recent studiat și publicat, despre care însă nu avem date privind contextul descoperirii.27 De
altfel, și textul inscripționat a fost recent reanalizat, noua lectură indicând faptul că altarul fusese
dedicat lui Silvanus.28
În ceea ce privește materialul anepigrafic, de la Porolissum este cunoscut doar un relief votiv
din marmură păstrat fragmentar, pe care este redat Silvanus împreună cu trei Silvane, piesa fiind
descoperită în sanctuarul dedicat zeiței Nemesis, atașat amfiteatrului.29

Analiza materialității cultului lui Silvanus la Porolissum

Silvanus Domesticus30 este întâlnit mai ales în Pannonia Superior, Pannonia Inferior și cu pre-
cădere în zona nord-vestică a Daciei, doar trei dedicații fiind însoțite de epitetul Domesticus în
Dalmatia.31 Grupul de adepți de la Porolissum este în strânsă legătură cu numerus Palmyrenorum
Porolissensium,32 așa cum arată cazul lui Mucianus,33 optio sau al lui Valerius Them(---), veteran
de origine palmyreană al acestui numerus și decurio al municipiului,34 ceea ce plasează datarea
acestui monument în secolul al III-lea e.n. Cel de-al treilea individ este Flavius Mar(---), care
posedă un cognomen cel mai probabil și acesta de origine siriană.35 Relieful votiv descoperit în
spaţiul sacralizat dedicat zeiţei Nemesis îl redă pe Silvanus (posibil în varianta theriomorphos)
mai înalt decât celelalte divinități, ținând în mâna sa dreaptă un pedum iar în stânga posibil o
ramură; cele trei Silvane sunt redate în iconografia tipică însă sunt păstrate fragmentar.36
Imaginea de ansamblu oferită de monumentele votive dedicate lui Silvanus oferă date noi
privind religia romană la Porolissum. Aşadar, clădirea sondată de K. Torma, în a cărei ruine a
fost identificată placa votivă de dimensiuni apreciabile dedicată lui Silvanus, poate fi atribuită
unui templu/spațiu sacralizat. Zona aproximativă în care K. Torma a efectuat sondajul este de
altfel cunoscută ca fiind una în care s-au construit edificii de dimensiuni mari în piatră, a căror
26
  cat. nr. 78. Adresez mulțumiri pe această cale lui C. Timoc (Muzeul Banatului din Timișoara), cel care mi-a
pus la dispoziție o copie a raportul extins, rămas inedit, al cercetărilor conduse de M. Moga, denumit: “Cercetări
arheologice la Porolissum și Șimleul Silvaniei- 1949”, Fondul M. Moga- Muzeul Banatului Timișoara” (citat de acum
înainte Moga 1949). În timpul acestei campanii au fost descoperite șase inscripții funerare fragmentare în porta
principalis dextra (nr. 46–48, respectiv 59–61), fără a fi menționat altarul în cauză. Conform datelor oferite de regis-
trele de inventar ale MJIA Zalău, piesa provine din cercetările efectuate în 1949 la Porolissum, fiind achiziționată de
la Mihály Ferencz din Zalău, conform recipisei nr. 12 din 27.12.1956.
27
  cat. nr. 79.
28
  Zăgreanu 2016, p. 226. Pe o latură apare redarea unui câine. Analogii privind reprezentarea câinilor în asociere
cu Silvanus sunt redate spre exemplu pe reliefuri votive la Savaria, Aquincum sau Brigetio (Perinić 2018, p. 113,
nr. 4, Perinić 2018, p. 116, nr. 15 și respectiv p. 121, nr. 35).
29
  cat. nr. 80.
30
  Bărbulescu 1985, p.  117, remarcă faptul că epitetul Domesticus este singurul întâlnit asociat cu Silvanus la
Porolissum, menționând alte așezări aflate în aceeași situație.
31
  Pentru aria de răspândire a acestui epitet, interpretarea sa și grupurile de adoratori în spațiul provinciilor danu-
biene a se consulta Dészpa 2012, p. 264–265 și mai recent Perinić 2018, p. 15 pentru Pannonia și Dalmatia. În
particular pentru Dacia a se consulta Bărbulescu 1985, p. 116–118.
32
  A se consulta Țentea 2012, p. 73–75 (cu bibliografia anterioară) pentru această unitate militară și mai recent Piso,
Țentea 2014, p. 479–480. N. Gudea remarca numărul ridicat de militari aflați într-o strânsă legătură cu acest nume-
rus în epigrafia religioasă de la Porolissum, stare de fapt pe care o pune în legătură cu stadiul cercetărilor (Gudea
2003, p. 240).
33
  Numele este mai degrabă de sorginte palmyreană, nu tracică, format din rădăcina semitică mqymw (vezi Stark
1971, p. 96; Grassi 2012, p. 231–232; Al As’ad et al. 2012, p. 177, nr. 47; p. 178, nr. 52, p. 180, nr. 56). Pentru un astfel
de exemplu atestat la Porolissum a se consulta Deac 2018, p. 268–272.
34
  Ardevan 1998, p. 187–188, B.2.8 și p. 566, tab. XXVI cu o analiză de referință pentru Porolissum.
35
  Tóth 1978, p. 16, sugerează această ipoteză. Numele provine din rădăcina semitică mry (Grassi 2012, p. 76; 222).
36
  O excelentă analogie iconografică pentru aceste divinități se regăsește spre exemplu în CIL III 4534 = Perinić
2018, p. 120, nr. 30 (Pannonia Superior).
 100 de ani de cercetări arheologice în Sălaj (1918–2018) 151

funcționalitate însă rămâne deocamdată neclară.37 Altarele descoperite în poziție secundară

în castrul de pe dealul Pomet comportă o serie de similitudini.38 Aceste altare sunt de dimen-
siuni mici și medii, purtând caracteristici stilistice asemănătoare.39 Tradiția epigrafică sugerează
același tipar simplu: dedicație pentru Silvanus Domesticus- numele dedicantului și eventual
poziția socială- formula de încheiere. Ceea ce indică această situație este faptul că monumen-
tele în cauză au fost sustrase încă din epoca romană din același punct, foarte probabil din zona
sacră identificată de K. Torma, o zonă poziționată în imediata vecinătate a castrului.40 O situație
asemănătoare este întâlnită în cazul dedicațiilor către Iupiter Optimus Maximus (fig.  2.1–2),
cinci astfel de altare fiind descoperite în poziție secundară, refolosite în zidurile castrului de pe
dealul Pomet, toate prezentând același tipar epigrafic simplu: dedicație pentru Iupiter, numele
și eventual statutul social, formula de încheiere.41 Această din urmă situație scoate la lumină o
altă “desacralizare”, de data asta a unui templu dedicat lui Iupiter, posibil chiar a Capitoliului din
municipium Septimium Porolissense.42

Fig. 2. Altare dedicate lui Iupiter Optimus Maximus refolosite ca material

de construcție în castrul de pe dealul Pomet (arhiva MJIAZ).

37
  A se consulta în privința cercetărilor arheologice și non-invazive din zonă (exceptând rapoartele arheologice din
Cronica Cercetărilor Arheologice) Matei 2003, p. 277–298; De Sena, Wanner 2016, p. 305–328; Opreanu et al. 2013,
p. 83–106 = Opreanu et al. 2013a, p. 509–524; Opreanu, Lăzărescu 2016, p. 268–274. Despre evoluția așezării civile
a se consulta mai recent: Opreanu, Lăzărescu 2016a, p. 107–120.
38
  cat. nr. 76–78.
39
  Conform lui R.  Zăgreanu, cat. nr.  77 face parte din tipul IVb, un tipar stilistic “importat” la Porolissum din
Aquincum, Pannonia (Zăgreanu 2016, p. 220–221 și p. 228–229; a se consulta supra discuția istoriografică, în spe-
cial aportul lui I. Tóth în acest sens, privind modul de pătrundere a cultului lui Silvanus în Dacia). Cat. nr. 75, 76
și 78 sunt încadrabile în tipul V, realizări comune specifice atelierelor locale (Zăgreanu 2016, p. 221, p. 229–231).
40
  Zăgreanu 2016, p. 222–223 pentru o discuție privind locul de descoperire al altarelor de la Porolissum. Cat. nr. 75
și 79 nu pot fi analizate în acest context deoarece locul lor de descoperire este incert. Cat. nr. 80 este în asociere cu
inventarul religios al sanctuarului dedicat lui Nemesis (vezi infra).
41
  A se consulta Zăgreanu 2016, p. 213, p. 227–228, A8–10, p. 244, pl. IV/A8–10 și p. 231–232, A20, A22, p. 245, pl.
V/A20 și p. 246, pl. VI/A22. Trei dintre acestea datează sigur în secolul al III-lea e.n. Despre contextul descoperirii
a două altare refolosite în zidul de incintă al castrului a se consulta Chirilă et al. 1980, p. 89–90, nr. 2–3, fig. 3.
42
 Despre Capitolia în general a se consulta studiul recent Quinn, Wilson 2013, p. 1–57. Pentru singurul Capitoliu
cercetat arheologic din Dacia vezi Piso et al. 2012, p. 119–123, Abb. 1–8.
152 Capitolul IX. Materialitatea religioasă la Porolissum

Când au loc aceste evenimente? Informațiile oferite de textele altarelor datează reutilizarea
lor post quem creării municipium-ului, deci cândva în secolul al III-lea e.n. În privința celor-
lalte temple de la Porolissum este necesară o analiză detaliată care va fi realizată cu o altă ocazie
(fig. 3).43 Mă voi rezuma în cele ce urmează la o scurtă prezentare. Templul dedicat lui Iupiter
Dolichenus își încheie existența după 253 e.n., așa cum sugerează cele două tezaure descoperite.44

Fig. 3. Hartă a așezării de la Porolissum având marcate templele cercetate arheologic

cât și cele presupuse (redesenat după Găzdac, Gudea 2006, p. 42, harta 5).

Ridicarea în numele unității palmyrenilor a unei baze de statuie în onoarea împărătesei

Herennia Etruscilla în forul orașului în primăvara anului 251 e.n. indică faptul că grupul amintit
deținea încă o putere financiară considerabilă,45 care stă la bază finanțării activitățile cultice ale
templului lui Bel.46 Astfel încheierea activităților în cadrul templului trebuie căutată după data
43
  Am folosit termenul de “templu” (lat. templum) în dauna mult mai vagului “sanctuar”, deoarece astfel apare
menționat desemnând funcționalitatea edificiilor analizate pe toate monumentele epigrafice descoperite la
Porolissum (e.g. Piso 2013, p.  269, nr.  1; Zăgreanu 2016, p.  224, SB2, p.  241, pl. I/SB2; posibil Piso et al. 2016,
p. 554–558).
44
  Gudea, Tamba 2001; Piso 2001, 221–237; Gudea 2003, p. 226, nr. 3 = Gudea, Tamba 2005, p. 471, nr. 3; Alicu
2002, p. 204–212; Nemeti 2005, p. 228–229, p. 356–358, nr. 205–209 (repertoriul descoperirilor); Popescu 2004, în
special p. 228–232; Tamba 2009, p. 196–246; Sanzi 2015, p. 168–169, fig. 6–7. În detaliu cele două tezaure descope-
rite în acest templu au fost analizate în Găzdac, Gudea 2006, p. 114–117 (cu bibliografia anterioară). Circumstanțele
distrugerilor templelor dedicate lui Iupiter Dolichenus sub Maximinus Thrax conform lui I. Tóth (Tóth 1976; Tóth
2015, p. 149–162) trebuie reanalizate datorită infirmării veridicității multora dintre aserțiunile autorului (cel mai
recent critic Szabó 2018, p. 887). Ilustrativ în acest sens este chiar datarea templului de la Porolissum, așa cum a fost
remarcat deja (Gudea, Tamba 2001, p. 63, p. 136–137). Motivația distrugerii trebuie căutată poate și în episodul dis-
trugerii aceluiași templu de la Doliche de către Shapur I, tot cca. 253 e.n., care are ca efect o diminuare substanțială a
cultului (vezi printre altele contribuții mai recente: Collar 2011, p. 244; Sanzi 2013). Dintre descoperirile dolicheni-
ene de la Porolissum trebuie amintite o a doua statuetă reprezentând-o pe Victoria provenind din templu (Zăgreanu
et al. 2016, p. 334, nr. 8, p. 341, pl. IV) cât și un fragment ce fusese considerat a avea iconografia zeului Apis și care
în realitate este o redare a taurului dolichenian (Matei 1977, p. 147–150, fig. 1–2 respectiv Deac 2012, p. 159, n. 5).
45
  Piso 2018, p.  434–435 cu întreaga bibliografie a monumentului. Piesa a fost descoperită reutilizată în porta
decumana.
46
  Ghergariu 1980, p. 77–79, fig. 1–3; Chirilă et al. 1980, p. 90–97, fig. 6 (cu menționarea publicărilor sumare ale
 100 de ani de cercetări arheologice în Sălaj (1918–2018) 153

menționată. Spațiul sacralizat dedicat zeiței Nemesis, atașat amfiteatrului nu pare a suferi distru-
geri majore pâna la abandonarea așezării.47 În privința templului atașat praesidium-ului definit
impropriu “vama romană”, se remarcă și aici refolosirea materialul votiv în zidurile fortificației
cândva în secolul al III-lea e.n.48 În restul Daciei Porolissensis,49 lipsa cercetărilor arheologice
care să se concentreze asupra templelor din așezările civile adiacente castrelor, hazardul desco-
peririlor și modul deficitar de contextualizare a monumentelor votive nu aduc date cu adevărat
semnificative.50 Într-un studiu recent I. Piso argumentează că, începând cu anii 260 e.n., invazia
goților declanșează atât în Balcani cât și în Dacia o puternică criză pe toate planurile.51 Cu puțin
înainte de aceste evenimente dramatice pentru provincie, un templu dedicat lui Deus Azizos
este terminat prin anii 255/256 e.n. la Potaissa.52 Privind în ansamblu, concluziile converg spre
ideea că activitățile cultice în cazul templelor dedicate lui Bel și respectiv lui Iupiter Dolichenus
de la Porolissum pot fi contextualizate- cu reținerile de rigoare- în acest segment cronologic de
final al existenței provinciei.53 Ceea ce se mai poate afirma este că păstrarea nealterată a spațiilor

lui C.  Daicoviciu); Gudea et al. 1983, p.  132–134, fig.  8–12; Matei, Gudea 1998, p.  84–90, fig.  V.B. 1–16; Rusu-
Pescaru, Alicu 2000, p. 50–52, p. 74–77, pl. XXI; Gudea 2003, p. 217–225, nr. 2 = Gudea, Tamba 2005, p. 471, nr. 2;
Nemeti 2005, p. 171, p. 345, nr. 127; Schäfer 2007, p. 235–258; Schäfer 2008, p. 171–173; Tamba 2009, p. 344–349;
Diaconescu 2011, 139–148, nr. 1. Pentru placa de inscripție vezi Piso 2013, p. 269, nr. 1 iar pentru materialul tegular
Piso, Deac, p. 282–291; Benea 2002, p. 187, este de părere că templul lui Liber Pater trebuie atribuit edificiului N2
iar templul lui Bel trebuie atribuit N3. De remarcat, conform autoarei, prezența și la Tibiscum a unui posibil templu
dedicat lui Liber Pater lângă unul dedicat divinităților palmyrene, formând, ca la Porolissum, o zonă sacră. Pentru
N3 vezi Gudea et al. 1983, p. 132–134, fig. 8–12; Tamba 2009, p. 350–352.
47
 Gudea et al. 1992, p. 148–150, fig. 16–22; Bajusz, Gudea 1998, p. 103–104, abb. VI/15.1; Rusu-Pescaru, Alicu
2000, p. 58–61, pl. XVI-XVII; Bajusz 2003, p. 165–194; Gudea 2003, p. 226, nr. 5 = Gudea, Tamba 2005, p. 472, nr. 5;
Bajusz 2011, p. 77–80, pl. LXVIII; Wittenberg 2014, p. 47–48, p. 89, Kat. nr. 15, p. 117-118, Abb. 46-47. Mai nou Piso
et al. 2015, p. 216–217, nr. 1, fig. 1 = AE 2015, 1126 = Zăgreanu 2016, p. 209, p. 212, A2, A31 și A32; Zăgreanu et
al. 2016, p. 330–332, nr.5, p. 339, pl. II. Vezi de asemenea Benea 2007, p. 231–240 (cu bibliografia anterioară), care
consideră că descoperirile cultice sunt reutilizate în încăperea “R” ca material de construcție, fiind vorba deci, în
opinia autoarei, de o desacralizare post-romană.
48
 Gudea et al. 1988, p. p. 147–149, p. 162, fig. 2; Gudea 1988, p. 175–189; Gudea et al. 1992, p. 146–147; Gudea
1996; Gudea 1998, p. 47–49; în special p. 48, abb. IV. 13; Piso et al. 2016, p. 544–548.
49
  În general pentru documentarea templelor descoperite în provincia Dacia Porolissensis a se consulta: Rusu-Pescaru,
Alicu 2000; Alicu 2002, p. 201–235. Pentru zona rurală din Dacia Porolissensis a se consulta Macrea 1932, p. 109–111.
50
  K. Torma descoperă la 1862 în ruinele porții principalis dextra a castrului de la Arcoba(da)ra/Ilișua două monu-
mente votive în poziție secundară dedicate lui Aesculapius și Hygiei, unul în latină, dedicat de către Caius Iulius
Atianus, prefect al alei I Tungrorum Frontoniana și unul în greacă, dedicat de către un anume Quintus (a se con-
sulta Torma 1866, p. 39, nr. 8 = CIL III 786=Gaiu, Zăgreanu 2011, p. 75, nr. I.2.12, p. 123, pl. V, împreună cu lista
completă a trimiterilor bibliografice și respectiv Torma 1866, p. 39–40, nr. 9 = CIL III, ad 786 = CIGD 55 = Gaiu,
Zăgreanu 2011, p.  75, nr.  I.2.13, p.  123, pl. V, împreună cu lista completă a trimiterilor bibliografice). Ambele
piese sunt azi pierdute dar descoperirea în același loc sugerează la fel ca în cazul lui Silvanus și al lui Iupiter de
la Porolissum refolosirea materialului votiv dintr-un templu/spațiu sacralizat. Nemeti 2014, p.  100–133 pentru
viața religioasă în această așezare, inclusiv cu un appendix al descoperirilor. Pentru soarta templelor romane din
Pannonia și Noricum vezi studiul recent Walsh 2016, p. 221–238 în special p. 230–233, în care sunt prezentate
cazurile templelor distruse începând cu a doua jumătate a secolului al III-lea e.n.: e.g. templul dedicat lui Marte de
la Lendorf, lângă Teurnia (Noricum), templul dedicat lui Mars Latobius din St. Margarethen (Noricum), zona sacră
din Gorsium (Pannonia) sau templul în formă de tetrapylon din Sirmium (Pannonia).
51
  Piso 2018, p. 427–440.
52
  Piso 2018, p. 435, nota 52. Monumentul este analizat într-un context mai larg al ultimelor evidențe epigrafice ale
Daciei romane (p. 434–436). Vezi și Bărbulescu 2012 și Bărbulescu 2015, p. 241–272.
53
  Merlonul specific arhitecturii palmyrene care decora partea superioară a templului lui Bel a fost descoperit în
porta principalis dextra folosit ca material de construcție (Moga 1949, p. 4). Altarul dedicat de Aurelius Gaianus,
care l-a făcut pe N. Gudea să presupună că acesta provenea dintr-un al doilea templu dedicat lui Iupiter Dolichenus
(Gudea 2003, p. 226, nr. 4 = Gudea, Tamba 2005, p. 471–472, nr. 4), în realitate provine din același templu (Piso 2014,
p. 126–127, nr. 4, fig. 4). A se consulta întreaga bibliografie la Zăgreanu 2016, p. 231, A21, p. 245, pl. V/A21. Relieful
votiv dolichenian provenit din templu (Zăgreanu 2014, p. 185–186, Por. Rv.1, Pl. LXXXVIII, Por.Rv.1, cu întreaga
bibliografie) a fost descoperit în ruinele porții principalis dextra, folosit ca material de construcție (Moga 1949, p. 4).
154 Capitolul IX. Materialitatea religioasă la Porolissum

sacralizate din interiorul castrelor, sugerată prin exemplele de la Samum54 și Potaissa,55 argu-
mentează faptul că motivația militarilor nu era una concentrată asupra distrugerii evidențelor
religioase, ci era una condusă de un simț practic. Ius sacrum este periodic abandonat de către
armată mai ales în secolul al III-lea e.n., când prioritățile gravitează în jurul problemelor de
securitate, în detrimentul celor religioase.56 Așadar, ceea ce se poate distinge la Porolissum este
faptul că, în general, activitatea din cadrul templelor se încheie în perioada de final a provinciei,
când inventarul religios este refolosit de către militari în refacerea instalațiilor militare. Fără
îndoială, plasarea cronologică a reutilizării altarelor lui Silvanus sau ale lui Iupiter în castrul de
pe dealul Pomet spre sfârșitul stăpânirii romane este tentantă, dacă nu chiar îndreptățită, însă
până la descoperirea și cercetarea edificiilor din care aceste monumente provin, orice încadrare
cronologică mai fină nu poate fi argumentată.

Concluzie
Materialitatea cultului lui Silvanus oferă date noi privind existența acestui cult la Porolissum.
Numărul mare de monumente votive descoperite în castrul de pe dealul Pomet și refolosite ca
material de construcție în reparațiile sale rivalizează doar cu cele dedicate lui Iupiter Optimus
Maximus. Coroborat cu descoperirea neglijată de literatura de specialitate realizată de K. Torma
în 1879, imaginea care se conturează evidențiează existența unui templul sau a unui spațiu
sacralizat la Porolissum consacrat acestei divinități, care rămâne deocamdată nelocalizat. Din
datele epigrafice existente se remarcă adepții acestui cult, care până în momentul de față par a fi
membri ai grupului palmyrean porolissens.

Bibliografie
AE L`année épigraphique, Paris, 1888-.
Airinei 2013 M. A. Airinei, Particularități ale cultului lui Silvanus în Dacia romană, în
BCSȘ 19, 2013, p. 51–64.
Al As’ad et al. 2012 K. Al As’ad, M. Gawlikowski, J.-B. Yon, Aramaic Inscriptions in the Palmyra
Museum. New Acquisitions, în Syria 89, 2012, p. 163–183.
Alicu 2002 D. Alicu, Addenda la repertoriul templelor romane din Dacia, în Apulum 39,
2002, p. 201–235.
Ardevan 1998 R. Ardevan, Viața municipală în Dacia romană, Timișoara, 1998.
Bajusz 2003 I. Bajusz, Amfiteatrul de la Porolissum și aspectele sale cultice, în ActaMP 25,
2003, p. 165–194.
Bajusz 2011 I. Bajusz, Amfiteatrul de la Porolissum și amfiteatrele din provinciile romane
de la Dunărea de Mijloc, Cluj-Napoca, 2011.

54
  Isac, Isac 2010, p. 353–367.
55
  Piso 2014a, p. 125–146, Taf. 8–9. Vezi și depozitul votiv dintr-un templu descoperit la Potaissa în Bărbulescu,
Cătinaș 1992, p. 111–124. Despre cazul Iseum-ului de aici distrus în perioada modernă vezi Deac 2013, p. 65–73.
56
  N. Gudea remarca că la Porolissum aceste refaceri târzii erau datorate alunecărilor de teren (Gudea 1997, p. 39).
Vezi de asemenea Hügel 2003; Isac 2006–2007, p. 131–163, pentru Porolissum în special p. 139–140, p. 142, p. 144,
împreună cu întreaga bibliografie relevantă pentru acest subiect; Matei 2012, p. 52–89 care demonstrează fără echi-
voc că aceste refaceri sunt realizate de armata romană. Pe scurt și Piso 2018, p. 431 prezintă cel mai recent o listă
a refacerilor inclusiv pentru Porolissum în contextul crizei din perioada invaziei goților. Communis opinio este că
acestea au loc în perioada romană, excepție făcând spre exemplu Benea, Hica 2004, p. 50–53, care le atribuie unei
comunități creștine prezentă la Porolissum după retragerea aureliană. Existența unei comunități creștine (imagi-
nare!) care refolosește edificiul N2 transformându-l într-o basilica creștină este mai degrabă un construct ideologic
decât o realitate palpabilă (Gudea 2016 este exponențial în acest sens).
 100 de ani de cercetări arheologice în Sălaj (1918–2018) 155

Bajusz, Gudea 1998 I. Bajusz, N.  Gudea, Das römische Amphitheater, în N.  Gudea, W. Schuller
(Hrsg.), Porolissum. Ausschnitte aus dem Leben einer dakisch-römis-
chen Grenzsiedlung aus dem Nordwesten der Provinz Dacia Porolissensis,
Amsterdam, 1998, p. 93–110, Abb. VI/1–15.
Balla, Tóth 1968 L, Balla, I. Tóth, A propos des rapports entre la Pannonie et la Dacie, în ACD
4, 1968, p. 69–78.
Bărbulescu 1985 M. Bărbulescu, Cultele greco-romane în provincia Dacia, Cluj-Napoca, 1985
[teză de doctorat inedită].
Bărbulescu 2012 M. Bărbulescu, Inscripţiile din castrul legionar de la Potaissa/ The Inscriptions
of the Legionary Fortress at Potaissa, București, 2012.
Bărbulescu 2015 M. Bărbulescu, Arta romană la Potaissa, București, Cluj-Napoca, 2015.
Bărbulescu, Cătinaș 1992 M.  Bărbulescu, A.  Cătinaș, Inscripții dintr-un templu de la Potaissa, în
Ephemeris Napocensis 2, 1992, p. 111–124.
Benea 2002 D. Benea, Integrarea culturală a palmyrenilor în Dacia romană, în Apulum 39,
2002, p. 185–199.
Benea 2007 D. Benea, Despre o capelă creștină la Porolissum, în Peuce S.N. 3–4, (2005–
2006) 2007, p. 231–240.
Benea, Hica 2004 D. Benea, I. Hica, Damnatio memoriae în arhitectura târzie de la Dunărea de
Jos, Timișoara, 2004.
Branga 1986 N. Branga, Italicii și veteranii din Dacia, Timișoara, 1986.
Chirilă et al. 1980 E. Chirilă, N. Gudea, A. Matei, V. Lucăcel, Raport preliminar asupra cercetă-
rilor arheologice de la Moigrad (Porolissum) din anii 1977–1979, în ActaMP 4,
1980, p. 81–103, fig. 1–7.
CIGD L. Ruscu, Corpus Inscriptionum Graecarum Dacicarum (HPS 10), Debrecen,
2003.
CIL Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin.
Collar 2011 A. Collar, Military Networks and the Cult of Jupiter Dolichenus, în AMS 64,
2011, p. 217–245, pl. I-III.
Cupcea 2010 G. Cupcea, Professional Officers on the Northern Dacian limes, în H. Pop, I.
Bejinariu, S.  Băcueț-Crișan, D.  Băcueț-Crișan, Identități culturale locale și
regionale în context european. Studii de arheologie și antropologie istorică, in
memoriam Alexandri V. Matei, Cluj-Napoca, 2010, p. 383–394.
Cupcea 2014 G. Cupcea, Professional Ranks in the Roman Army of Dacia (BAR Int. Series
2681), Oxford, 2014.
Dana 2004 D.  Dana, Onomastique est-balkanique en Dacie romaine (noms thraces et
daces), în L. Ruscu, C. Ciongradi, R. Ardevan, C. Roman, C. Găzdac, Orbis
Antiquus. Studia in honorem Ioannis Pisonis, Cluj-Napoca, 2004, p. 430–448.
De Sena, Wanner 2016 E. De Sena, R.  Wanner, Construction History and Lifeways in the Civilian
Settlement of Porolissum as Observed in Area 22 of the Porolissum Forum
Project, în ActaMP 38, 2016, p. 305–328.
Deac 2012 D. Deac, Romanized Egyptian Gods from Porolissum, în Sargeția S.N. 3, 2012,
p. 159–174.
Deac 2013 D. Deac, Being an Isiac in Potaissa. Short Remarks on RICIS 616/0102 ( = CIL
III 882), în ReDIVA I, 2013, p. 65–73.
Deac 2018 D.  Deac, An Inscribed Bronze Applique (tessera militaris) from Porolissum
(Roman Dacia), în ZPE 208, 2018, p. 268–272.
Dézspa 2012 M.  L.  Dézspa, Peripherie-Denken. Transformation und Adaptation des
Gottes Silvanus in den Donauprovinzen (1.–4. Jahrhundert n. Chr.) (PawB
35), Stuttgart, 2012.
Diaconescu 2011 A.  Diaconescu, Temples of Ethnic Communities (Assembly Halls) in Roman
Dacia. An Architectural Prospective, în ActaMN 45–46/I (2008–2009) 2011,
p. 135–192.
156 Capitolul IX. Materialitatea religioasă la Porolissum

Dorcey 1988 P. F. Dorcey, The Cult of Silvanus in Dacia, în Athenaeum 66, 1988, p. 131- 140.
Dorcey 1992 P. F. Dorcey, The Cult of Silvanus. A Study in Roman Folk Religion, Leiden,
New-York, Köln, 1992.
Gaiu, Zăgreanu 2011 C. Gaiu, R. Zăgreanu, Inscripții și piese sculpturale din castrul roman de la
Ilișua, Cluj-Napoca, 2011.
Găzdac, Gudea 2006 C. Găzdac, N. Gudea, Porolissum (Coins from Roman Sites and Collections
of Roman Coins from Romania, vol. II), Cluj-Napoca, 2006.
Ghergariu 1980 L. Ghergariu, Raport despre săpăturile arheologice efectuate la Moigrad in anii
1939–1940, în ActaMP 4, 1980, p. 77–79, fig. 1–3.
Grassi 2012 G. F. Grassi, Semitic Onomastics from Dura Europos. The Names in Greek
Script and from Latin Epigraphs, Padova, 2012.
Gudea 1988 N. Gudea, Contribuții epigrafice la cunoașterea sistemului vamal din provinci-
ile dacice. Vama de la Porolissum, în ActaMP 12, 1988, p. 175–189.
Gudea 1989 N.  Gudea, Porolissum. Un complex daco-roman la marginea de nord a
Imperiului Roman I. Cercetări și descoperiri arheologice pînă în anul 1977
(ActaMP 13).
Gudea 1996 N.  Gudea, Porolissum. Un complex daco-roman la marginea de nord a
Imperiului Roman II. Vama romană. Monografie arheologică, Cluj-Napoca,
1996.
Gudea 1997 N.  Gudea, Das Römergrenzkastell von Moigrad- Pomet. Porolissum 1/
Castrul roman de pe vârful dealului Pomet- Moigrad. Porolissum 1, Zalău,
1997
Gudea 1998 N. Gudea, Über der römische Zollstation von Porolissum, în N. Gudea, W.
Schuller (Hrsg.), Porolissum. Ausschnitte aus dem Leben einer dakisch-römis-
chen Grenzsiedlung aus dem Nordwesten der Provinz Dacia Porolissensis,
Amsterdam, 1998, p. 47–63, Abb IV/1–13.
Gudea 2003 N.  Gudea, Sanctuare și militari la Porolissum, în Ephemeris Napocensis 13,
2003, p. 217–242.
Gudea 2007 N.  Gudea, Votivdenkmäler aus Stein und ihre soziale und ethnische
Widerspiegelung. Fallstudie: Porolissum (Dacia Porolissensis), în StudiaUBB
52, 2007, Seria Theologica Catholica, p. 7–29.
Gudea 2016 N.  Gudea, Porolissum. Un complex daco-roman la marginea de nord a
Imperiului Roman X. Porolissum. Un focar al creștinismului timpuriu în pro-
vincia Porolissensis (secolele II-III p. Chr.) și în epoca post aureliană (secolele
IV- VI p. Chr.)/ Ein Zentrum des frühen Christentums in der Provinz Dacia
Porolissensis (2.–3. Jahrhundert n. Chr.) und in der nachaurelianischen Zeit
(4.–6. Jahrhundert n. Chr.), Zalău, 2016.
Gudea, Lucăcel 1975 N.  Gudea, V. Lucăcel, Inscripții și monumente sculpturale în Muzeul de
Istorie și Artă Zalău, Zalău, 1975.
Gudea, Tamba 2001 N.  Gudea, Porolissum. Un complex daco-roman la marginea de nord a
Imperiului Roman III. Despre templul zeului Iupiter Dolichenus din munici-
pium Septimium/ Über ein Iupiter-Dolichenus Heilightum in der Septimium
Porolissensium, Zalău, 2001.
Gudea, Tamba 2005 N. Gudea, D. Tamba, Heiligtümer und Militär in Porolissum, în Zs. Visy, Limes
XIX. Proceedings of the XIXth International Congress of Roman Frontier Studies
held in Pécs, Hungary, September 2003, Pécs, 2005, p. 471–483.
Gudea et al. 1983 N.  Gudea, E. Chirilă, A.  Matei, I. Bajusz, Raport preliminar în legătură cu
cercetările arheologice executate la Moigrad (Porolissum) în anii 1980–1982, în
ActaMP 7, 1983, p. 119–147.
 100 de ani de cercetări arheologice în Sălaj (1918–2018) 157

Gudea et al. 1988 N. Gudea, E. Chirilă, A. Matei, I. Bajusz, D. Tamba, I. Moțu, Raport prelimi-
nar în legătură cu săpăturile arheologice și lucrările de conservare și restaurare
executate în complexul daco-roman Porolissum în anii 1986–1987, în ActaMP
12, 1988, p. 147–174.
Gudea et al. 1992 N. Gudea, E. Chirilă, A. Matei, I. Bajusz, D. Tamba, Raport preliminar pri-
vind săpăturile arheologice și lucrările de conservare și restaurare executate la
Porolissum în anii 1988–1991, în ActaMP 16, 1992, p. 143–185.
Hügel 2003 P. Hügel, Ultimele decenii ale stăpânirii romane în Dacia (Traianus Decius-
Aurelian), Cluj-Napoca, 2003.
ILD C. C. Petolescu, Incripții latine din Dacia (ILD), București, 2005.
Isac 2006–2007 D. Isac, Reparații și reconstrucții în castrele Daciei romane în a doua jumătate a
secolului III p. Chr. (O nouă analiză a fenomenului), în Ephemeris Napocensis
16–17, 2006–2007, p. 131–163.
Isac, Isac 2010 D. Isac, A. Isac, Cultul zeiţei Ceres – Demeter la SAMVM-Căşeiu, în V. Rusu-
Bolindeț, T. Sălăgean, R. Varga, Studia Archaeologica et Historica in honorem
magistri Dorin Alicu, Cluj-Napoca, 2010, p. 353–367.
Jones 1929 L.  W. Jones, The Cults of Dacia, în University of California Publications in
Classical Philology 9, 1929, p. 245–305.
Królczyk 2005 K. Królczyk, Tituli veteranorum. Veteraneninschriften aus den
Donauprovinzen des Römischen Reiches (1.–3. Jh. n. Chr.), Poznan, 2005.
Macrea 1932 M.  Macrea, Două inscripții romane inedite, în AISC I (1928–1932), 1932,
p. 109–111.
Matei 1977 A. Matei, O statuetă reprezentînd pe Apis descoperită la Porolissum, în ActaMP
1, 1977, p. 147–150, fig. 1–2.
Matei 2003 A. Matei, Despre castrele romane de la Porolissum. Un nou castru din timpul
lui Traian descoperit la Porolissum, în ActaMP 25, 2003, p. 277–298.
Matei, Gudea 1998 A. Matei, N. Gudea, Über die römische Stadt. Der Libertempel, în N. Gudea,
W. Schuller (Hrsg.), Porolissum. Ausschnitte aus dem Leben einer dakisch-
römischen Grenzsiedlung aus dem Nordwesten der Provinz Dacia Porolissensis,
Amsterdam, 1998, p. 71–92, Abb. V.B/1–16.
Matei 2012 D. Matei, Die dakischen Lager während der Soldatenkaiserzeit. I. Fragen der
Innerarchitektur, în StudiaUBB 57/1, 2012, Seria Historia, p. 52–89.
Mihailescu-Bîrliba 2010 L.  Mihailescu-Bîrliba, L`origine de l`élite municipale en Dacie romaine, în
SAA 16, 2010, p. 153–187.
Moga 1949 M.  Moga, “Cercetări arheologice la Porolissum și Șimleul Silvaniei- 1949”,
Fondul M. Moga- Muzeul Banatului Timișoara” [manuscris inedit].
Nemeti 2005 S. Nemeti, Sincretismul religios în Dacia romană, Cluj-Napoca, 2005.
Nemeti 2014 S. Nemeti, Finding Arcobadara. Essay on the Geography and Administration
of Roman Dacia, Cluj-Napoca, 2014.
Opreanu, Lăzărescu 2016 C.  H. Opreanu, V.-A.  Lăzărescu (eds.), Landscape Archaeology on the
Northern Frontier of the Roman Empire at Porolissum. An Interdisciplinary
Research Project (Corpus limitis Imperii Romani Series I. 2), Cluj-Napoca,
2016.
Opreanu, Lăzărescu C. H. Opreanu, V.-A. Lăzărescu, The Evolution of the Civilian Settlement at
2016a Porolissum in the Light of the New Research, în Ephemeris Napocensis 26, 2016,
p. 107–120.
Opreanu et al. 2013 C.  H. Opreanu, V.-A.  Lăzărescu, D.  Ștefan, Noi cercetări la Porolissum, în
Analele Banatului 21, 2013, p. 83–106.
Opreanu et al. 2013a C.  H. Opreanu, V.-A.  Lăzărescu, D.  Ștefan, Recent Geophysical Surveys at
Porolissum, în A. Stavilă, D. Micle, A. Cîntar, C. Floca, S. Forțiu, Arheovest
I- In Memoriam Liviu Măruia- Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie,
Timișoara, 7 decembrie 2013, Szeged, 2013, p. 509–524.
158 Capitolul IX. Materialitatea religioasă la Porolissum

Paki 1988 A.  Paki, Populaţia Daciei Porolissensis. I. Porolissum, în ActaMP 12, 1988,
p. 215–227.
Paki 1998 A.  Paki, Populația din Dacia de nord în lumina izvoarelor epigrafice Cluj-
Napoca, 1998 [teză de doctorat inedită].
Perinić 2018 L.  Perinić, The Nature and Origin of the Cult of Silvanus in the Roman
Provinces of Dalmatia and Pannonia (Archaeopress Roman Archaeology
19), Oxford, 2018.
Petolescu 2002 C. C. Petolescu, Auxilia Daciae, București, 2002.
Piso 2001 I. Piso, Studia porolissensia (I). Le temple dolichénien, în ActaMN 38/1, 2001,
p. 221–237.
Piso 2013 I. Piso, Fasti provinciae Daciae II. Die ritterlichen Amtsträger, Bonn, 2013.
Piso 2014 I. Piso, Studia porolissensia (V), în Revista Bistriței 28, 2014, p. 124–130.
Piso 2014a I. Piso, Zur Reform des Gallienus anläßlich zweier neuer Inschriften aus den
Lagerthermen von Potaissa, în Tyche 29, 2014, p. 125–146, Taf. 8–9.
Piso 2015 I. Piso, Studia porolissensia (VI), în ActaMP 37, 2015, p. 193–213.
Piso 2018 I. Piso, Das verhängnisvolle Jahr 262 und die amissio Daciae, în L. Vagalinski,
M. Raycheva, D. Boteva, N. Sharankov, Proceedings of the First International
Roman and Late Antique Thrace Conference: “Cities, Territories and Identities”
(Plovdiv, 3rd–7th October 2016) (Bulletin of the National Archaeological Institute
44), Sofia, 2018, p. 427–440.
Piso, Deac 2016 I. Piso, D.  Deac, Inscriptiones Daciae Romanae. Appendix I. Inscriptiones
laterum musei Zilahensis, Cluj-Napoca, 2016.
Piso, Țentea 2014 I. Piso, O. Țentea, Die palmyrenischen Truppen in Dakien. Monumente und
Öffentlichkeit, în W. Eck, P.  Funke, Öffentlichkeit- Monument- Text. XIV
Congressus Internationalis Epigraphiae Graecae et Latinae 27.–31. Augusti
MMXII, Berlin-Boston, p. 479–480.
Piso et al. 2012 I. Piso, F. Marcu, O. Țentea, G. Cupcea, R. Varga, Das Kapitol von Sarmizegetusa,
în Dacia N.S. 56, 2012, p. 119–123, Abb. 1–8.
Piso et al. 2015 I. Piso, D.  Deac, R.  Zăgreanu, Epigraphica porolissensia (I), în ActaMP 37,
2015, p. 215–229.
Piso et al. 2016 I. Piso, C. H. Opreanu, D. Deac, Das Heiligtum der Zollstation von Porolissum,
în ZPE 200, 2016, p. 544–548.
Popescu 2004 M. Popescu, La religion dans l`armée romaine de Dacie, Bucarest, 2004.
Quinn, Wilson 2013 J. C. Quinn, A. Wilson, Capitolia, în JRS 103, 2013, p. 1–57.
RE A. Pauly, G. Wissowa, Realencyclopädie der classischen Altertumswissenschaft,
Stuttgart, 1893-.
Reuter 1999 M.  Reuter, Studien zu den numeri des römische Heeres, în BRGK 80, 1999,
p. 358–569.
Russu 1959 I. I. Russu, Inscripţii din Dacia, în MCA 6, 1959, p. 871- 895.
Russu 1967 I. I. Russu, Tracii în Dacia romană, în ActaMN 4, 1967, p. 85–105.
Russu 1968 I. I. Russu, Note epigrafice. Inscripţii din Dacia Porolissensis, în ActaMN 5,
1968, p. 451–470.
Rusu 1973 A. Rusu, Considerații privind cultul lui Silvanus în Dacia romană, în Sargeția
10, 1973, p. 395–412.
Rusu-Pescaru, Alicu 2000 A. Rusu-Pescaru, D. Alicu, Templele romane din Dacia I., Deva, 2000.
Sanzi 2013 E. Sanzi, Ivppiter Optimvs Maximvs Dolichenvs. Un “culto orientale” fra tra-
dizione e innovazione: riflessioni storico-religiose, Roma, 2013.
Sanzi 2015 E. Sanzi, Ivppiter Optimvs Maximvs Dolichenvs e il suo culto. Riflessioni sto-
rico-religiose relative ai documenti epigrafici e iconografici rinvenuti in Dacia
(con una divagatio in Moesia Inferior), în ActaMN 52/I, 2015, p. 157–181.
Schäfer 2007 A. Schäfer, Orte religiöser Kommunikation von Soldaten in der Provinz Dacia,
în AfR 9, 2007, p. 235–258.
 100 de ani de cercetări arheologice în Sălaj (1918–2018) 159

Schäfer 2008 A.  Schäfer, Syrische Heiligtümer in der römischen Provinz Dakien, în Das
Altertum 53, 2008, p. 165–178.
Stark 1971 J. K. Stark, Personal Names in Palmyrene Inscriptions, Oxford, 1971.
Szabo 2018 C.  Szabó, Pannonian religion or religions of Roman Pannonia?, în JRA 31,
2018, p. 883–889.
Tamba 2009 D. Tamba, Porolissum. Așezarea civilă (vicus militaris) a castrului mare, Cluj-
Napoca, 2009.
Torma 1866 K. Torma, Az Alsó-Ilosvai római állótábor s műemlékei. Helyirati vázlat I-ső
közlemény.Olvasta az április 13-diki tud. ülésben 1864, în Az Erdélyi Múzeum-
Egylet évkönyvei 3, (1864–1865) 1866, p. 10–67.
Torma 1879 K. Torma, Neue Inschriften aus Dacien, în AEM 3, 1879, p. 86–122.
Tóth 1978 E. Tóth, Porolissum. Das Castellum in Moigrad. Ausgrabugen von A. Radnóti,
1943, Budapest, 1978.
Tóth 1967 I. Tóth, Zu Frage des Ursprungs und des sozialen Hitergrunds des Silvanuskultes
in Dazien, în ACD 3, 1967, p. 77–84.
Tóth 1976 I. Tóth, Juppiter Dolichenus-tanulmányok, Budapest, 1976.
Tóth 2015 I. Tóth, Pannoniai vallástörténet, Pécs, Budapest, 2015.
Țentea 2012 O. Țentea, Ex Oriente ad Danubium. The Syrian Units on the Danube Frontier
of the Roman Empire, Cluj-Napoca, 2012.
Ţeposu-Marinescu 1982 L.  Țeposu-Marinescu, Funerary Monuments in Dacia Superior and Dacia
Porolissensis (BAR Int. Series 128), Oxford, 1982.
Varga 2014 R. Varga, The Peregrini of Roman Dacia (106–212), Cluj-Napoca, 2014.
Walsh 2016 Walsh D., The Fate of Temples in Noricum and Pannonia, în AJA 120, 2, 2016,
p. 221–238.
Wittenberg 2014 T. Wittenberg, Kult bei der Arena Nemesis-Heiligtümer im Kontext römis-
cher Amphitheater, BAR Intl. Series 2615, Oxford, 2014.
Zahariade 2009 M. Zahariade, The Thracians in the Roman Imperial Army. From the First to
the Third Centuries A.D. I. Auxilia, Cluj-Napoca, 2009
Zăgreanu 2014 R. Zăgreanu, Arta sculpturală în Dacia Porolissensis, Cluj-Napoca, 2014 [teză
de doctorat inedită].
Zăgreanu 2016 E. Zăgreanu, Votive Statue Bases and Votive Altars from Porolissum, în ActaMN
53/I, 2016, p. 203–248.
Zăgreanu, Iov 2010 R.  Zăgreanu, C.  Iov, Noi monumente sculpturale din zona Porolissum, în
Angustia 14, 2010, p. 333–360.
Zăgreanu, Iov 2011 R.  Zăgreanu, C.  Iov, New sculptural monuments in the Porolissum area, în
C. Cosma, Studii de Arheologice și Istorie. Omagiu profesorului Nicolae Gudea
la 70 de ani, Cluj-Napoca, 2011, p. 311–337.
Zăgreanu et al. 2016 R. Zăgreanu, D. Deac, E. Pripon, New Data on the Roman Art and Sculpture
from Porolissum (II), în ActaMP 38, 2016, p. 329–342.
 100 de ani de cercetări arheologice în Sălaj (1918–2018) 225

73. Statuetă reprezentând un sclav

Material: bronz, turnare goală.
Sit: Porolissum, Terasa cu sanctuare.
Datare: sec. II-III d. Hrs.
Deținător: MJIA Zalău, nr. inv. CC 751/1980.
Bibliografie: Matei 1982, p.  77–78, Gudea 1986, p.  100–101,
fig.  16, Țeposu-Marinescu 1992, p.  107, Deac 2018, p.  83,
p. 86, fig. 22/1a-b.

74. Placă votivă. Dimensiuni: H = 10,5 cm; L = 90 cm.

Material: gresie. Text: Siḷ[vano ---]
Sit: Porolissum, descoperit la data de 12 iunie 1879 pe panta
sudică a dealului Pomet, în timpul cercetărilor realizate de K.
Torma, în ruinele unei clădiri.
Datare: sec. III d. Hrs (?).
Deținător: pierdut.
Bibliografie: Torma 1879, p.  89, nr.  7; CIL III 7642; Gudea
1989, p. 768, nr. 35; Gudea 2007, p. 10, nr. 6; Zăgreanu 2014,
p. 63, Por. A25, pl. LV/Por. A25; Zăgreanu 2016, p. 232, nr. A25,
p.  246, pl. VI (reconstituire); ultimii doi autori consideră
eronat că piesa este un altar.
226 Catalog

75. Altar votiv. Dimensiuni: H = 40 cm; L = 26 cm; g = 21 cm. Hlitere:

r.1 = 4 cm; r. 2–3 = 3.5 cm; r. 4 = 1.5 cm. În partea superioară dreaptă
altarul este deteriorat.
Material: calcar silicos. Text: Sil(vano) Dọ[m(estico)]/ Ṃucianu/ṣ
optio Pal/my(renorum) · po(suit) l(ibens) m(erito).
Sit: Porolissum, descoperit în anul 1917 de către un localnic din Jac
într-un loc neprecizat din sit. Monumentul a fost achiziționat de către
Silviu Papiriu-Pop, fiind ulterior achiziționat de către MJIA Zalău.
Datare: sec. III d. Hrs.
Deținător: MJIA Zalău, nr. inv. 1627.
Bibliografie: Russu 1959, p. 872, nr. 1, fig. 2 (desen); AE 1960, 219;
Russu 1967, p. 92; Tóth 1967, p. 79–80; Gudea, Lucăcel 1975, p. 14,
nr. 13 (foto); Tóth 1978, p. 38, nr. 49; Bărbulescu 1985, p. 116; Dorcey
1988, p.  137, n. 46, p.  140; Paki 1988, p.  219, nr.  27; Gudea 1989,
p. 768, nr. 34, p. 1138, pl. CCLXXV/34 (foto); Paki 1998, p. 77–78,
nr.  83; Reuter 1999, p.  530, nr.  150; Petolescu 2002, p.  142; Gudea
2003, p. 235, c = Gudea, Tamba 2005, p. 472, nr. 3; Dana 2004, p. 442;
ILD 690; Gudea 2007, p. 10, nr. 5, p. 21, fig. 8 (foto); Zahariade 2009,
p. 278, p. 350, p. 354; Cupcea 2010, p. 386, 392, nr. 7; Dészpa 2012,
p.  15–16; Țentea 2012, p.  149, A.XX.5; Cupcea 2014, p.  67, nr.  22;
Varga 2014, p.  140, no. 35; Zăgreanu 2014, p.  61–62, Por. A19, pl.
LIV/Por.A19 (foto); Zăgreanu 2016, p. 229–230, A16, p. 245, pl. V/
A16 (foto).

76. Altar votiv. Dimensiuni: H = 74 cm; L = 35 cm;

g = 30 cm. Hlitere = 4 cm. Textul prezintă o serie de posi-
bile ligaturi: r. 2 TI, CO; r. 4 EI. În partea superioară
se poate observa focus-ul.
Material: calcar. Text: Silvano Domest(i)c(o)/ ṣạcruṃ/
Ṿạl(erius) Them(---)/ ṿ[et(eranus)] et dec(urio)/
municip(ii)/ [v(otum)] s(olvit) l(ibens) m(erito).
Sit: Porolissum, descoperit în anul 1940, în
timpul cercetărilor arheologice conduse de către
C. Daicoviciu în principia, aflat în poziție secundară.
Datare: sec. III d. Hrs.
Deținător: pierdut.
Bibliografie: Russu 1968, p. 452, nr. 1; AE 1971, 387;
Bărbulescu 1985, p. 116; Branga 1986, p. 99, nr. 95;
Dorcey 1988, p.  135, n. 28; p.  136, n. 40; p.  137, n.
46, p.  140; Paki 1988, p.  220, nr.  43; Gudea 1989,
p. 768, nr. 33; Królczyk 2005, p. 171; Ardevan 1998,
p.  439, R.  487; Paki 1998, 67–68, nr.  54; Petolescu
2002, p. 142; Gudea 2003, p. 235, b = Gudea, Tamba
2005, p. 472, nr. 2; ILD 688; Gudea 2007, p. 10, nr. 4;
Zăgreanu 2014, p. 62–63, Por. A22, pl. LIV/Por. A22
(desen); Mihailescu-Bîrliba 2010, p.  171, no. 324;
Dészpa 2012, p. 16; Țentea 2012, p. 149, A.XX.7; Piso
2015, p.  198–199, nr.  9, fig.  10 (desen); Zăgreanu
2016, p. 230–231, A19, p. 245, pl. V/A19 (desen).
 100 de ani de cercetări arheologice în Sălaj (1918–2018) 227

77. Altar votiv. Dimensiuni: H = 55,5 cm; L = 25 cm; g = 22 cm.

Hlitere  =  2,8–3,6  cm, minium păstrat. În partea superioară se
poate observa focus-ul în formă de trepte.
Material: calcar. Text: Silvan(o) Domeṣ(tico)/ Fl(avius) Maṛ[--
-]/ vo(tum) s(olvit) l(ibens).
Sit: Porolissum, descoperit în timpul cercetărilor arheologice
din anul 1943, în zona porții principalis sinistra a castrului de
pe dealul Pomet.
Datare: epoca romană.
Deținător: azi pierdut.
Bibliografie: Tóth 1978, p. 16, nr. 1 (desen), pl. IV/1 (foto); AE
1979, 487; Bărbulescu 1985, p. 116; Dorcey 1988, p. 135, n. 28;
p. 140; Paki 1988, p. 216, nr. 2; Gudea 1989, p. 768, nr. 36; Paki
1998, p. 61, nr. 42; ILD 689; Gudea 2007, p. 10, nr. 7; Dészpa
2012, p. 16; Airinei 2013, p. 59; Zăgreanu 2014, p. 57, Por. A10,
pl. LIII/Por. A10 (foto); Zăgreanu 2016, p. 229, A14, p. 245 pl.
V/14 (foto).

78. Altar votiv. Dimensiuni: H = 40 cm; L = 24 cm; g = 12 cm.

Hlitere = 3 cm.
Material: calcar. Text: S[ilv]ạṇ[o]/ [Dom]ẹs[ti]co N/[---]nte/
[---]t/ [v(otum) s(olvit) l(ibens)] ṃ(erito).
Sit: Porolissum, descoperit în anul 1949, în timpul cercetărilor
arheologice conduse de M. Moga.
Datare: epoca romană.
Deținător: MJIA Zalău, nr. inv. 809.
Bibliografie: Gudea, Lucăcel 1975, p. 21, nr. 32 (foto); Ţeposu-
Marinescu 1982, p.  175, no. 60; Gudea 1989, p.  774, nr.  62,
p. 1143, pl. CCLXXX/G1 62 (foto); ILD 723; Zăgreanu 2014,
p. 201, Por. AF.1, pl. XCII/Por. AF1 (foto) (toți acești autori-
cu excepția ILD-ului- consideră altarul ca fiind unul funerar);
Zăgreanu 2016, p. 230, A18, p. 245, pl. V/A18 (foto); în această
din urmă contribuție piesa este considerată altar votiv. Autorul
menționează de asemenea lectura subsemnatului în privința
divinității.
228 Catalog

79. Altar votiv. Dimensiuni: H  =  25  cm; L  =  15  cm;

g = 13 cm. Hlitere = 1.5–2 cm. Scriere cursivă. Altarul este
păstrat doar în partea superioară. Pe latura dreaptă se află
redat în relief un câine.
Material: calcar. Text: Si{i}l/[va]no(?).
Sit: Porolissum, circumstanțe necunoscute ale descoperirii.
Datare:epoca romană.
Deținător: MJIA Zalău, fără număr de inventar.
Bibliografie: Zăgreanu, Iov 2010, p. 337, nr. 3, pl. 33 a-b
(foto și reconstituire); Zăgreanu, Iov 2011, p. 317–318, pl.
III/3 (foto și reconstituire); Zăgreanu 2014, p. 54, Por. A2,
pl. LIII/Por. A 2 (foto și reconstituire), text: ...RS?…/…
MO…; Zăgreanu 2016, p. 226, A3, p. 244, pl. IV/ A3 (foto
și reconstituire), text: Si{i}lv/ano.

80. Relief votiv. Dimensiuni: H  =  17  cm; L  =  20,5  cm;

g = 5 cm. Piesa este păstrată fragmentar, placa votivă îl
reprezintă pe Silvanus împreună cu trei Silvane conform
autorului care a publicat piesa inițial.
Material: marmură.
Sit: Porolissum, descoperit în anul 1988, în sanctuarul
dedicat zeiței Nemesis, atașat amfiteatrului.
Datare: sec. III d. Hrs. (judecând după contextul
descoperirii).
Deținător: MJIA Zalău, nr. inv. CC 666/1988.
Bibliografie: Gudea et al. 1992, p. 150; Bajusz 2003, p. 167,
nr. 5, p. 186, pl. VIII (desen); Benea 2007, p. 233, p. 239,
fig. 4 (desen); Bajusz 2011, pl. LXXXIII (desen); Zăgreanu
2014, p. 189, Por. Rv.10, pl. LXXXIX, Por.Rv.10 (desen).