Biserica Sfântul Nicolae Domnesc

Cred că, dintre lucrările mai deosebite inițiate în Eparhia Râmnicului și

Argeșului, a fost, desigur, consolidarea Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, din
orașul Curtea de Argeș, monument unic la noi în țaraă, prin importanța lui
istorică și religioasă, din secolul al XIV-lea.
După venirea ca arhiereu în acest spațiu divin, cu oameni de aur, am
încercat de câteva ori, în vizitele de la Biserica Domnească, să mă urc pe schele
să vedem cum merg consolidările și restaurările. Aveam dorința de a mă
convinge, văzând cu proprii ochi lucrările ce durau de aproape douăzeci de ani.
Pictorul restaurator, Dan Mohanu, om harnic, cuminte și priceput întru
reparațiuni și consolidări de picturi murale, lucra de unul singur, ca specialist,
ajutat de calfe și studenți care se pregăteau în domeniu.
De ani de zile, câteva luni pe an, iulie – septembrie, cu dragostea lor mare
pentru valorile spirituale și istorice ale României, și cu banii primiți, doar pentru
drum și trei sticle de apă, sperau cu disperare că se va găsi înțelgere pentru
grăbirea lucrărilor de consolidare și restaurare.
Am vizitat lăcașul basarab de câteva ori pe an. Când intram în Biserica
Domnească, privirea mi se oprea în pădurea de schele făcute de câteva zeci de
ani.
-Bine ați venit, Sanctisime, mă întâmpina Elena Teodorescu, numită Pușa,
muzeograful savant și cu o dăruire rar întâlnită, făcând cunoscute valorile
argeșene și românești, depotrivă.
-Bine v-am găsit la dumneavoastră acasă, zic eu fără grăbire.
-La noi acasă, că doar vă cheamă Calinic Argeșeanul, a fost răspunsul
prompt al muzeografei sprintenă la privire și cuvânt.
-De când este schela aici în Biserica Domnească?
-De zeci de ani. Nu se mai termină consolidarea de la cutremurele din
1977 și 1986. Încercând să mă urc pe schelă să văd stadiul lucrărilor, Elena
Teodorescu, mă agrăiește:
-Nu-i voie să urcați. În primul rând este periculos cu schela asta șubredă.
În al doilea rând, maestrul Dan Mohanu nu îngăduie nimănui să urce fără
învoirea lui și dacă, mai ales, nu este de față, se grăbește domnișoara Pușa, să
mă avertizeze cu hotărâre.
-Oricum eu tot mă sui să văd cum se desfășoară lucrările istorice de aici,
spre dezamăgirea Pușei, că nu dau ascultare poruncilor sale.
Ajuns sus, cu precauție, văd întreaga lucrare. Porțiuni de zidire
neconsolidată de puteai, pe alocuri, să-ți intre chiar și capul până-n umeri. În
partea stângă, în pronaos, la arcadă, caăzuse cheia de boltă și se desprinseseră
câteva cărămizi, punând în pericol întreg arcul susținător al turlei.
Peste aceste cărămizi ieșite, Dan Mohanu a dat cu frescă pentru restaurare,
nefăcându-se consolidarea zidurilor mai înainte de începerea restaurării.
 Cele văzute m-au umplut de mânie. Am coborât de pe schelă. Am cerut
adresa și telefonul lui Dan Mohanu, crezându-l un moșneag neputincios, după
cum arătau lucrările bălmăjite cu mare “știință”.
După câteva zile Dan Mohanu sosește la Curtea de Argeș. Mare mi-a fost
surpriza. Mă așteptam să văd un bătrân cocoșat de atâtea restaurări și când colo,
mi se arăta un tânăr blond, de statură atletică și cu pășire de alteță regală. Mânia
m-a cuprins și mai mult. Nu mă împăcam, în gând, ca o lucrare așa de
pretențioasă să cadă pe mâna unui restaurator tânăr, care nu are experiență
îndestulătoare.
-Credeam că ești un moșneag, domnule Dan Mohanu, îi zic la prima
vedere. Fața i s-a luminat și a a schițat un zâmbet discret.
-Ce folos de tinerețe dacă nu mă ajută nimeni să-mi fac lucrarea după
rânduială. De ani de zile scriu și sper că voi fi auzit. Noi am făcut ce s-a putut,
ajutați și de Nicolae Moisescu, directorul Muzeului din orașul Curtea de Argeș.
Nu rămâne decât să abandonăm lucrarea. N-am să îmbătrânesc aici în disperare
că nu pot face mare lucru, își încheie “discursul” cu năduf și aproape cu lacrimi
cu străluciri de mărgăritar.
Mi-a spus ce trebuie pentru continuarea lucrărilor cu spor. Am promis că
voi stărui, ca mai întâi, să se pornească la drum cu consolidarea celebrului
monument, după care se va continua consolidarea.
Sfătuindu-mă cu Episcopul Gherasim, am făcut o întâmpinare la
Ministerul Culturii și Educației Socialiste, unde erau: ministru Suzana Gâdea și
viceministru Tamara Dobrin, o femeie extrem de inteligență și cu mult drag de
lucru.
I-am chemat la Curtea de Argeș pe toți specialiștii în materie. Din partea
autorităților locale, Primul Secretar al Județului, Gheorghe Catană, cu însoțitorii
săi.
-Poftiți pe schelă. Veți vedea acolo o nenorocire. La cutremur se poate
produce o catastrofă. Prăbușirea Catedralei ar însemna un dezastru național, le
fac întâmpinarea, ca bun venit. Răstirea mea, unora, le-a stârnit rânjiri sarcastice.
Cei doi mari specialiști în materie de consolidări, inginerii: Alexandru
Cișmigiu și Constantin Pavelescu, au fost primii care au escaladat schelele
pentru a diagnostica starea de avarie a Bisericii Domnești din Curtea de Argeș,
ca urmare a cutremurelor din 4 martie 1977 și 31 august 1986, pentru a întocmi
un Concept de consolidare.
-Ne apucăm imediat de lucru, zic cei doi ingineri, speriați de o implozie,
prin prăbușirea turlei în interiorul bisericii.
Așa s-a început, în urma apelului și scandalului făcut, raportul de
expertiză din anul 1987, luna februarie.
Lucrările de consolidare au durat până în anul 1989, la începutul
evenimentelor. Părintele Iosif Mircu a primit încredințarea noastră de a se ocupa
direct de șantierul condus de Paul Bănică din Bolintin, cu a lui ceată de voinici.
 Ne bucurăm, mulțumindu-i lui Dumnezeu și Sfântului Ierarh Nicolae,
pentru ajutorul dat, ca prin darurile Sfintei Filoteia, să se facă științific lucrările
de consolidare de la bolta Sfântului Altar, bolțile din stânga și dreapta naosului
și bolțile din pronaosul bisericii.
Astfel s-a mai liniștit inima și spaimele unei eventuale prăbușiri din
pricina cutremurelor.
După 1990, s-au cotinuat lucrările care au mai rămas dinainte de 1989, cu
aceeași echipă și cu aceeași ingineri de mare pricepere și conștiință profesională.
Iată și dovada celor spuse mai sus. Azi, aproape nimeni nu-și mai aduce
aminte de lucrarea noastră atât de importantă pentru cel mai valoros monument
din lume din cuprinsul secolului XIV!