 Analizaţi modul în care Arghezi conturează divinitatea în poeziile

„Adam şi Eva” şi „Porunca”

Inspirându-se din Vechiul Testament, Tudor Arghezi publică în „Revista

Fundaţiilor Regale” (1944) ciclul de poezii Tablouri biblice (Versuri de
Abecedar), alcătuit din cinci poezii: Adam şi Eva, Paradisul, Porunca,
Păcatul şi Pedeapsa.

Întreaga perioadă a creaţiei şi activităţii literare dovedeşte, aşadar,

preocuparea permanentă a lui Arghezi pentru problematica filozofică a
relaţiei omului cu Dumnezeu, concepţie manifestată în poezia religioasă.

Sursele de inspiraţie ale liricii religioase pot fi identificate în cei 4-5 ani
petrecuţi de Arghezi ca monah la mănăstirea Cernica şi ca secretar al
episcopului de Muntenia, prilej cu care intră în contact direct cu Psalmii lui
David, cu textele religioase creştineşti, ceea ce l-a determinat să mediteze în
permanenţă la relaţia spirituală dintre om şi Dumnezeu.

Divinitatea este închipuită ca o fiinţă omenească, iar motivul creării omului

este lipsit de profunzimea tainei. Apariţia lui Adam dintr-o materie ieftină
creată anterior, praful justifică imperfecţiunea actului zămislirii, dar şi
faptul că în viziunea autorul omul este vulnerabil, predispus greşelii şi
inferior Tatălui ceresc.

În poezia „Porunca”, Dumnezeu apare plin de măreţie divină, încununat cu

atributele cosmice ale Atotputernicii Sale „se arată încins în curcubeu ∕ şi
dete-ntâile porunci”. Se contureayă aici o divinitate răzbunătoare şi
autoritară, care încearcă să corecteze defectele proprii creaţii prin asprime
şi ameninţare prin pedepse. Porunca lui Dumnezeu este ca omul să nu
mănânce din pomul cunoaşterii şi să nu aibă posibilitatea de a se cunoaşte
pe sine şi pe Dumnezeu. În această poezie, raiul devine un spaţiu privelegiat
în care copiii biblici trăiesc alături de animale într-o deplină armonie. În
această atmosferă de fericire totală, Dumnezeu stabileşte totuşi primele
reguli, dar care vor fi încălcate deoarece la vârsta copilăriei tot ce este
interzis, atrage.

Totul are aspectul unei parabole care redă ideea păcatului biblic.
  Titlul
Titlul ciclului Tablouri biblice încadrează poeziile în lirica religioasă,
sugerând ideea că sursa de inspiraţie o constituie textele din „Vechiul
Testament”. Subtitlul Versuri de Abecedar trimite la începutul Creaţiei,
titlul fiecărei poezii fiind semnificativ pentru etapele poveştii biblice: Adam
şi Eva, Paradisul, Porunca, Păcatul şi Pedeapsa. Dumnezeu a făcut primii
oameni, pe Adam şi pe Eva, în Paradis, apoi le-a dat porunca de a nu se
înfrupta din pomul vieţii, pentru că acesta este un păcat ce va avea ca efect
pedeapsa alungării lor din Eden.

 Tema
Poezia Adam şi Eva este un text ficţional original, un joc al Creaţiei, în
care poetul păstrează coordonatele textului biblic şi anume „Facerea lumii”
de către Dumnezeu, dar viziunea argheziană este ludică şi încărcată de
ironie şi amuzament. Titlul este sugestiv pentru zămislirea primilor oameni
în Paradisul Divin, Adam şi Eva.
În spirit modern, imaginarul poetic arghezian transfigurează povestea
bilblică într-o viziune artistică ludică, ilustrând Facerea Omului în Univers
şi având ca fundament Vechiul Testament.

Dumnezeu, în esenţă, este identificat cu ideea de perfecţiune, spiritul care

insuflă ordinea şi armonia în Univers.