EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ,IMPERATIV AL UNEI SOCIETAȚI MODERNE

Profesor: Alcea Adriana Sabina

Şcoala Gimnaziala Nenciulești

Educaţia ecologică trebuie să înceapă încă de la cele mai fragede vârste, în familie, prin
exemplul pe care părinţii îl dau copiilor: colectează selectiv deşeurile menajere, reciclează,
economisesc apa şi electricitatea, folosesc mijloacele de transport în comun mai mult decât
autovehiculul propriu, etc.
Astfel, educaţia ecologică îi ajută pe copii să înţeleagă influenţa comportamentului lor
asupra calităţii mediului şi formează sentimentul responsabilităţii, valori şi atitudini necesare
construirii unei societăţi durabile.
Într-o societate în continuă dezvoltare şi modernizare, problemele de mediu trebuie să fie
o preocupare permanentă a fiecăruia dintre noi. Trebuie să ne facem timp şi să ascultăm strigătul
disperat al Terrei: „preţuieste-mă şi iubeşte-mă, omule, fiindcă toate frumuseţile mele, pădurile,
văile şi izvoarele, cărările şi crestele, piscurile cu toate vieţuitoarele şi florile ţi le dăruiesc, să te
bucuri de ele, să devii mai puternic, mai generos, mai bun” şi să conştientizăm faptul că viitorul
Planetei Albastre depinde doar de noi.
Problemele majore care frământă omenirea în prezent, cu privire la resursele de hrană,
explozia demografică, poluare, criza energetică, productivitatea ecosistemelor, protecţia şi
amenajarea mediului, reprezintă numai o parte din preocupările contemporane pe care educaţia
ecologică trebuie să le abordeze.
La nivelul instituţiei şcolare, problemele de mediu pot fi abordate atât în cadrul
disciplinelor şcolare, cât şi prin intermediul activităţilor extracurriculare şi extraşcolare, prin
implementarea unor proiecte şi programe sau prin discipline opţionale transcurriculare.
Iată câteva exemple de modalităţi şi mijloace de includere a problemelor de mediu în
cadrul diferitelor activităţi extracurriculare şi extraşcolare şi a proiectelor şi programelor pe teme
de educaţie ecologică:
- Acţiuni de ecologizare şi colectare selectivă a deşeurilor în localitatea natală;
- Acţiuni de conştientizare a comunităţii locale privind problemele de mediu, prin
împărţirea de fluturaşi, pliante, afişe;
- Vizită la groapa de gunoi şi staţia de epurare a apei din localitate;
- Acţiuni de plantare de arbori în zona localităţii;
- Confecţionarea şi amplasarea căsuţelor pentru păsări;
- Expoziţii de fotografie sau desene pe teme ecologice;
- Concursuri de creaţie literară pe teme ecologice;
- Expoziţii cu vânzare de mărţişoare, felicitări şi tablouri confecţionate din materiale
ecologice (lână, bumbac, seminţe, paie, frunze, flori, scoarţă de copac, pietre, scoici,
nisip, etc.);
- Carnavalul ECO – prezentarea unor costume confecţionate de copii din materiale
reciclabile (plastic, hârtie, pet-uri, doze de aluminiu, etc.);
- Spectacole pe teme ecologice, cu participarea comunităţii locale;
- Cercuri ale elevilor „Micii ecologişti”.
Metode si tehnici de realizare a educatiei ecologice:

1. proiectul de mediu

2. studiul de caz (metoda de cercetare si cunoastere a unei situatii,probleme

sau a unor grupuri sociale)

3. interviul,chestionarul

4. metoda jocurilor si simularilor

5. excursiile,drumetia in natura,vizitele in teren

6. vizita la muzee sau gradini botanice

7. investigatiile si experimentele

8. dezbaterile si dilemele morale

9. invatarea bazata pe problematizare (o metoda care consta in punerea in

fata elevului a unor dificultati create in mod deliberativ,in depasirea carora
elevul invata ceva nou)

10. brainstorming

Toate aceste activităţi pot fi completate de curriculumul la decizia şcolii, opţionalul

transcurricular „Educaţie ecologică” care cuprinde teme şi activităţi abordate din punctul de
vedere al mai multor arii curriculare şi discipline.
În înfăptuirea unui învăţământ modern, formativ, bazat pe formarea unor
competenţe, predarea – învăţarea interdisciplinară este o condiţie importantă. Corelarea
cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei
elevilor, la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii, a capacitaţii lor de a aplica cunoştinţele
în practică. Corelarea cunoştinţelor fixează şi sistematizează mai bine cunoştinţele, o disciplină o
ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită.
În sistemul educaţional al societăţii viitoare, este nevoie de stimularea creativităţii şi acest
lucru este posibil numai prin promovarea interdisciplinarităţii. Copiii nu tebuie educaţi pentru
lumea de azi, deoarece nu se ştie cum va fi lumea lor şi e nevoie să fie învăţaţi să se adapteze.
Ca răspuns la noua prioritate politică mondială, sistemele de învăţământ au acţionat cu
promptitudine, lărgindu-şi aria de cercetare, prin promovarea de noi concepte şi de adaptare a
conţinutului termenului de educaţie a mediului. Astfel au apărut concepte noi, precum: educaţia
în perspectiva ecologică, educaţia pentru conservarea naturii, concepte care încearcă să rezolve o
serie de probleme şi care reconsideră procesul şi scopul educaţiei prin faptul că omul nu poate
exploata la nesfârşit şi fără urmări resursele planetei. Una din problemele sistemului de
învăţământ preuniversitar este dată de întrebarea: cine poate preda educaţia ecologică în
grădiniţe, şcoli sau licee? Cu certitudine, profesorii de ştiinţe ale naturii şi geografie sunt
specialişti în acest domeniu. Însă, la ora actuală se pot implica şi cadrele didactice cu alte
specializări (matematică, fizică, chimie, limba maternă, religie, desen, sport etc.) dar şi membrii
ONG-urilor de mediu, din fundaţii sau asociaţii pentru acţiuni ecologice. Acest proces necesită
cunoaşterea şi însuşirea un volum considerabil de informaţii despre mediu, înţelegerea
conexiunilor dintre mediul ambiant, mediu natural, mediu înconjurător şi influenţa (pozitivă sau
negativă) a factorului antropic, realizarea de programe viabile în vederea susţinerii educaţiei
ecologice. Astfel, se apreciază că educaţia ecologică nu poate fi integrată într-o singură arie de
cunoaştere, ci fiind un proces complex, necesită implicarea specialiştilor şi cercetătorilor din
diferite domenii, adică o abordare interdisciplinară.

Bibliografie:

Cucoş C., Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom,
Iaşi, 2008.
Dulamă Maria Eliza, Didactică axată pe competenţe, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca, 2010.
Roşu Elisaveta, Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului, MECT, Bucureşti, 2007
 THE ENVIRONMENTAL EDUCATION ,A NECESSITY
IN THE MODERN WORLD

Environmental education is part of a better understanding of our world,but theoretical notions

are useless if they are not strongly connected to practice.Education system should promote an
environmental awareness and for this reason different programmes and extracurricular activities
could be taken into consideration such as:photo exhibition,literary competition,planting
trees,recycling.To provide a deeper awareness, students have to get in touch with the real nature
in a friendly way by trekking,visiting museums or different corners of
nature,debates.Thererfore,,environmental education is a necessary and a complex process which
implies a holistic approach.