Statut de Organizare - Partea 1 PDF

Conferinţa Generală
STATUT
DE ORGANIZARE
2011-2012
Volumul 1
Titlul original este
Working Policy of the General Conference
of Seventh-day Adventists.
STATUTUL
DE ORGANIZARE
AL CONFERINŢEI GENERALE
A ADVENTIŞTILOR DE ZIUA A ŞAPTEA
Ediţia 2011- 2012

CUPRINS
CONSTITUŢIA ŞI REGULAMENTUL
DE ORDINE INTERIOARĂ
Constituţia ................................................................................ 19
Regulamentul de ordine interioară ........................................ 29
DECLARAŢIA DE MISIUNE ŞI VALORI

Declaraţia de misiune a Bisericii Adventiste
de Ziua a Şaptea ................................................A 05 47
Declaraţia de valori a Bisericii Adventiste de
Ziua a Şaptea .....................................................A 10 48
ANGAJAMENTUL TOTAL FAŢĂ DE DUMNEZEU

Angajamentul total faţă de Dumnezeu
– O declaraţie cu privire la responsabilitatea
spirituală în familia Bisericii .........................A 15 50
MISIUNEA FAŢĂ DE LUME

Ghid pentru misiune ................................................A 20 63
STATUTUL DE ORGANIZARE
Organizare şi administraţie.....................................B 71
Principiile de organizare şi de funcţionare
a organizaţiei Bisericii Adventiste
de Ziua a Şaptea ..................................................... B 05 71
Descrierea şi definiţiile organizaţiei Bisericii ........ B 10 73
Statutul de organizare al Conferinţei Generale.......... B 15 79
6 Conferinţa Generală – Statut de organizare – vol. 1
Sesiunile Conferinţei Generale ................................. B 20 81

Alegerea pensionarilor în poziţii de
conducere administrativă .................................... B 25 83
Procedurile pentru înlocuirea preşedintelui,
a secretarului sau a trezorierului
Conferinţei Generale ............................................. B 30 83
Procedurile de trimitere către Comitetul Executiv
al Conferinţei Generale a problemelor cu
privire la conduita persoanelor aflate în
poziţia de preşedinte, secretar sau trezorier .... B 35 84
Relaţiile administrative .............................................. B 40 85
Relaţiile personale şi autoritatea organizatorică .. B 45 89
Relaţiile dintre organizaţii ......................................... B 50 89
Responsabilităţile şi relaţiile conducătorilor
administrativi .......................................................... B 55 91
Înfiinţarea de noi unităţi organizatorice bazate
pe grupuri constitutive.......................................... B 60 92
Organizarea de noi Misiuni/Conferinţe/Uniuni ... B 65 92
Organizarea de noi Diviziuni .................................. B 70 99
Modificări ale statutului organizatoric ................... B 75 99
Modificări ale teritoriului organizaţiilor ................ B 80 107
Uniunea de biserici ..................................................... B 85 109
Încetarea funcţionării organizaţiilor........................ B 90 109
Încetarea funcţionării organizaţiilor prin
desfiinţare voluntară sau involuntară................ B 95 111
Reguli administrative generale ..............................BA 115

Consiliile Anuale ......................................................... BA 05 115
Şedinţele de Primăvară .............................................. BA 10 115
Manualul Bisericii ....................................................... BA 15 115
Studiile biblice ale Şcolii de Sabat ............................ BA 20 116
Organizaţii legale ........................................................ BA 25 118
Consilierea juridică ..................................................... BA 30 118
Cuprins 7
Consecinţele financiare ale proceselor în justiţie .... BA 35 119

Regulamentul cu privire la mărcile înregistrate
ale adventiştilor de ziua a şaptea ........................ BA 40 119
General Conference International Personnel
Resources and Services ......................................... BA 45 122
Organizaţiile instituţionale........................................ BA 50 122
Procedura de alegere a consiliilor şi a
administratorilor instituţiilor ............................... BA 55 123
Relaţiile interumane ................................................... BA 60 124
Călătoriile între Diviziuni.......................................... BA 65 126
Păstrarea şi protejarea documentelor ..................... BA 70 129
Accesul la informaţiile cu privire la personal şi
solicitările de transfer interorganizaţionale ...... BA 75 132
Structura administrativă a Diviziunilor...................C 133

Teritoriile Diviziunilor ............................................... C 05 133
Statutul de organizare al Diviziunii ........................... C 10 134
Consiliile Diviziunii .................................................... C 15 134
Procedurile pentru înlocuirea conducătorilor
administrativi ai Diviziunii .................................. C 20 135
Evaluările Diviziunii .................................................. C 25 136
Sesiunea Uniunii de Conferinţe ............................... C 30 137
Sesiunea Conferinţei/Misiunii/Câmpului ........... C 35 137
Comunitatea Conferinţei/Misiunii/Câmpului ... C 40 138
Auditul rapoartelor financiare ale angajaţilor
Diviziunii ................................................................ C 45 139
Responsabilitatea pentru angajaţii interdivizionali ... C 50 139
Schimbul de angajaţi între Diviziuni ...................... C 55 140
Dezvoltarea şi formarea angajaţilor ........................ C 60 140
Planul pentru stagiatură în domeniul
administrării afacerilor .......................................... C 65 142
Poligamia ...................................................................... C 70 142
Aviaţia confesională ................................................... C 75 143
Modele de Constituţii şi Regulamente de funcţionare..D 145

Organizaţia Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea .. D 05 145
Model de Constituţie şi de Regulament de ordine
interioară ale Uniunii de Conferinţe .................. D 10 145
Model de Regulament de funcţionare
al Uniunii de Misiuni............................................. D 15 156
Model de Constituţie şi de Regulament de
ordine interioară ale Uniunii de biserici ............ D 17 163
Model de Regulament de funcţionare al
Uniunii de biserici din ___________ ................... D 19 173
Model de Constituţie şi de Regulament
de ordine interioară ale Conferinţei locale ........ D 20 181
Model de Regulament de funcţionare al
Misiunii locale ......................................................... D 25 191
Angajaţii bisericii – Reguli cu privire la

acreditare, transfer şi angajare .......................E 198
Acreditările şi autorizaţiile ........................................ E 05 198
Acreditările şi autorizaţiile – metoda de emitere ... E 10 201
Relaţiile dintre ţara de origine, Diviziune şi ţara
pe teritoriul căreia se află Diviziunea ................ E 15 204
Transferurile independente ..................................... E 20 207
Solicitarea angajaţilor pentru serviciu
interdivizional ......................................................... E 25 210
Statutul de Diviziune adoptată pentru cei care
nu au fost niciodată angajaţi ai Diviziunii
lor de origine ........................................................... E 30 212
Copiii părinţilor care sunt angajaţi interdivizionali/
delegaţi în ţara de origine/ţara Diviziunii de bază ... E 35 213
Statutul angajatului în teritoriul transferat al
Diviziunii ................................................................. E 40 214
Solicitarea angajaţilor pentru serviciu
intradivizional ......................................................... E 45 214
Păstrarea poziţiilor de răspundere .......................... E 50 218
Cuprins 9
Pensionarea angajaţilor care au fost aleşi în

poziţii de răspundere............................................. E 55 219
Preşedintele Conferinţei/Misiunii/Câmpului ..... E 60 219
Angajaţii eliberaţi din poziţii de răspundere
ale Conferinţei Generale ....................................... E 65 219
Întocmirea şi păstrarea cărţilor de muncă
ale angajaţilor .......................................................... E 70 220
Concediile de odihnă şi zilele libere legale ............ E 75 224
Resursele financiare ale angajaţilor ......................... E 80 226
Conflictul de interese şi/sau de angajamente....... E 85 227
Statutul Departamentului
Adventist Chaplaincy Ministries ..................FA 232
Scopul ............................................................................ FA 05 232
Rezultatele dorite ........................................................ FA 10 232
Serviciile şi resursele................................................... FA 15 233
Funcţionarea departamentului ................................ FA 20 233
Angajarea capelanilor adventişti ............................. FA 25 236
Recunoaşterea ecleziastică ....................................... FA 30 236
Acreditarea şi atestarea .............................................. FA 35 238
Lucrarea adventistă pentru studenţii colegiilor
şi ai universităţilor (AMiCUS) ............................. FA 40 239
World Service Organization ..................................... FA 45 241
Statutul Departamentului Copii ............................FB 243

Scopul ............................................................................ FB 05 243
Rezultatele dorite ........................................................ FB 10 243
Serviciile şi resursele................................................... FB 15 243
Funcţionarea departamentului ................................ FB 20 244
Statutul Departamentului Comunicare ................FC 245

Filosofia ......................................................................... FC 05 245
Viziunea ........................................................................ FC 10 245
Obiectivul...................................................................... FC 15 246
Responsabilitatea în atingerea obiectivului ........... FC 20 246

Funcţiile şi serviciile.................................................... FC 25 246
Coordonarea organizatorică globală....................... FC 30 246
Statutul Departamentului Educaţie.......................FE 247

Filosofia educaţiei adventiste de ziua a şaptea ..... FE 05 247
Rolul şcolilor, al colegiilor şi al universităţilor
adventiste ................................................................. FE 10 249
Obiectivele învăţământului adventist de ziua
a şaptea ..................................................................... FE 15 253
Structura administrativă a Departamentului
Educaţie .................................................................... FE 20 255
Înfiinţarea de noi şcoli secundare, colegii şi
universităţi sau promovarea la un nivel
superior a celor existente ..................................... FE 25 274
Şcolile postliceale sanitare ......................................... FE 30 276
Relaţiile pe care le au Griggs University şi
International Academy cu celelalte şcoli ........... FE 35 277
Profesorii de religie ..................................................... FE 40 277
Admiterea copiilor neadventişti în şcolile
Bisericii ..................................................................... FE 45 278
Afilierea la alte sisteme şcolare ................................ FE 50 278
Învăţământul preşcolar .............................................. FE 55 278
Profesorii – Condiţiile de angajare în şcolile
elementare sau secundare .................................... FE 60 279
Administratorii şi personalul didactic –
Angajarea în colegii şi universităţi...................... FE 65 280
Planul cu privire la dezvoltarea profesională
la locul de muncă.................................................... FE 70 281
Ajutorul pentru formarea la locul de muncă ........ FE 75 282
Filialele universităţilor ............................................... FE 80 283
Competiţiile sportive între şcoli ............................... FE 85 285
Turneele în străinătate în scopuri didactice........... FE 90 285
Lucrarea pentru campusurile şcolilor publice ...... FE 95 286
Cuprins 11
Statutul Departamentului Familie.........................FF 288

Filosofia ......................................................................... FF 05 288
Obiectivele .................................................................... FF 10 288
Domeniile principale .................................................. FF 15 289
Personalul şi conducerea departamentului .......... FF 20 291
Statutul Departamentului Sănătate .......................FH 292

Filosofia ......................................................................... FH 05 292
Asociaţiile pentru sănătate şi temperanţă sau
asociaţiile pentru temperanţă .............................. FH 10 293
Sabatul mondial pentru sănătate şi temperanţă ... FH 15 294
Declaraţia principiilor de funcţionare a
instituţiilor medicale .............................................. FH 20 294
Planul de funcţionare al instituţiilor medicale...... FH 25 296
Formarea administratorilor spitalului .................... FH 30 301
Evaluarea instituţiilor medicale ............................... FH 35 301
Constituţia Asociaţiei Internaţionale pentru
Sănătate şi Temperanţă ........................................ FH 40 301
Statutul Departamentului Relaţii Oficiale

şi Libertate Religioasă .....................................FL 305
Filosofia ......................................................................... FL 05 305
Scopul ............................................................................ FL 10 306
Responsabilităţile departamentale .......................... FL 15 306
Asociaţia Internaţională pentru Libertate
religioasă ................................................................. FL 20 307
Litigiile cu privire la libertatea religioasă............... FL 25 307
Statutul Departamentului Publicaţii.....................FP 308

Filosofia ......................................................................... FP 05 308
Scopul ............................................................................ FP 10 308
Principiile fundamentale pentru funcţionarea
instituţiilor de publicaţii........................................ FP 15 308
Numirea redactorilor ................................................. FP 20 309
Cărţile de imnuri ......................................................... FP 25 309
Publicaţiile independente .......................................... FP 30 310

Casele de editură ......................................................... FP 35 310
Christian Record Services International, Inc ......... FP 40 312
Fondul pentru dezvoltarea publicaţiilor ................ FP 45 312
Consiliul de coordonare a lucrării mondiale
de publicaţii ............................................................. FP 50 312
Regulamentul cu privire la drepturile de autor
şi procentul din vânzări ........................................ FP 55 314
Centrele de carte adventiste...................................... FP 60 315
Evanghelizarea cu literatură ..................................... FP 65 315
Evanghelistul cu literatură permanent ................... FP 70 315
Planul de şcolarizare a evangheliştilor cu
literatură ................................................................... FP 75 316
Statutul Departamentului Şcoala de Sabat şi

Lucrarea Personală ...........................................FR 317
Scopul ............................................................................ FR 05 317
Rezultatele dorite ........................................................ FR 10 317
Serviciile şi resursele................................................... FR 15 317
Funcţionarea................................................................. FR 20 318
Funcţiile ......................................................................... FR 25 318
Statutul Departamentului Administrarea

Creştină a Vieţii ................................................FS 320
Filosofia ......................................................................... FS 05 320
Scopul şi funcţia........................................................... FS 10 322
Domeniile principale .................................................. FS 15 323
Personalul departamental ......................................... FS 20 324
Relaţiile cu Diviziunile mondiale ............................ FS 25 324
Statutul Departamentului
Legal Association and Trust Services ...........FT 325
Declaraţie de intenţie.................................................. 325
Cuprins 13
Statutul Departamentului Misiunea Femeii........FW 326

Filosofia ......................................................................... FW 05 326
Scopul ............................................................................ FW 10 326
Obiectivele .................................................................... FW 15 326
Personalul departamental ......................................... FW 20 327
Statutul Departamentului Tineret ........................FY 328

Scopul ............................................................................ FY 05 328
Obiectivele .................................................................... FY 10 328
Personalul departamental ......................................... FY 15 329
Programele şi activităţile ........................................... FY 20 329
Lucrarea din campusurile publice........................... FY 25 329
Statutul Fundaţiei Ellen G. White .........................GE 332

Scrierile lui Ellen G. White ........................................ GE 05 332
Reproducerea scrierilor lui Ellen G. White ............ GE 10 333
Fundaţia Ellen G. White şi Comitetul pentru
Spiritul Profetic ....................................................... GE 15 333
Filialele Fundaţiei Ellen G. White şi Centrele
adventiste de ziua a şaptea pentru cercetarea
şi studierea scrierilor lui Ellen G. White ............ GE 20 341
Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare,
Refacere şi Ajutor .............................................HA 346
Filosofia, originile şi obiectivele ............................... HA 05 346
Organizaţia şi procedurile......................................... HA 10 347
Baza filosofiei ADRA.................................................. HA 15 350
Adventist World Radio ............................................HB 351
Declaraţie de intenţie.................................................. HB 05 351
Organizaţia şi procedurile......................................... HB 10 351
Statutul de persoană juridică .................................... HB 15 352
Relaţiile cu Diviziunile mondiale ............................ HB 20 352
Aspectele financiare.................................................... HB 25 353
Colecta anuală pentru Adventist World Radio .... HB 30 353
Adventist Mission .....................................................HC 354

Filosofia şi misiunea ................................................... HC 05 354
Scopurile ....................................................................... HC 10 354
Global Mission ............................................................. HC 15 354
Mission Awareness..................................................... HC 20 356
International Health Food Ministry ......................HI 357
Asociaţiile religioase susţinătoare .........................K 358

Criterii pentru definirea asociaţiilor religioase
susţinătoare.............................................................. K 05 358
INTRODUCERE
Această carte conţine Constituţia şi Regulamentul de ordine interioară*
ale Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, aşa cum au fost
adoptate de Sesiunile Conferinţei Generale, Declaraţia de misiune a Bisericii
Adventiste de Ziua a Şaptea, Declaraţia de principii a Bisericii Adventiste de
Ziua a Şaptea, Angajamentul total faţă de Dumnezeu – o declaraţie cu privire
la responsabilitatea spirituală în familia Bisericii**, Ghidul pentru misiune şi
Statutul de organizare adoptate de Consiliile Anuale ale Comitetului Executiv
al Conferinţei Generale. Prin urmare, aceasta este vocea autorităţii Bisericii
în domeniile legate de administrarea activităţii Bisericii Adventiste de Ziua
a Şaptea din toate părţile lumii. Toate organizaţiile confesiunii trebuie să
adere la statutul acesta (vezi Statutul de organizare al Conferinţei Generale B
10).
Până la ediţia din 1975 inclusiv, Statutul de organizare al Conferinţei Generale
a fost publicat în formă tipărită, adus la zi şi retipărit periodic, de obicei la fiec-
are doi ani. Începând cu ediţia din 1977, a fost publicat în formă de fascicole şi
adus la zi anual prin inserări care conţineau revizuirile statutare votate de cel
mai recent Consiliu Anual al Comitetului Executiv al Conferinţei Generale.
Ultima dintre aceste inserări a conţinut revizuirile statutare votate de Consil-
iul Anual din 1982 şi a fost consemnată ca „Revizuit 1982”. Revizuirile făcute
de Consiliul Anual din 1983 nu au realizat nicio inserare. În schimb, ediţia din
1984 a Statutului de organizare, publicată în formă tipărită, a inclus revizuirile
statutare votate atât de Consiliul Anual din 1983, cât şi de cel din 1984. De
asemenea, aceea a fost prima ediţie publicată în conformitate cu un nou plan
de a tipări ediţiile anuale revizuite ale întregului Statut de organizare, care ur-
mau să conţină schimbările făcute de Consiliul Anual cel mai recent.
Aceasta este ediţia 2011-2012 a Statutului de organizare al Conferinţei
Generale. Data de 2011 este folosită pentru a indica faptul că sunt conţinute
schimbările făcute de a 59-a Sesiune a Conferinţei Generale (2010) şi de Con-
siliile Anuale ulterioare. Dubla denumire – ediţia 2011-2012 – este folosită
*
Nota traducătorului: Este importantă deosebirea între termenii Regulament de ordine
interioară („Bylaws”) şi Regulament de funcţionare („Operating Policy”). Conferinţele,
Uniunile şi Conferinţa Generală au Regulamente de ordine interioară adoptate prin
vot de grupurile lor constitutive. Misiunile şi Uniunile de Misiuni au Regulamente de
funcţionare adoptate de Comitetele Executive ale organizaţiei imediat superioare din
punct de vedere administrativ.
**
Nota traducătorului: Expresia în original tradusă Family of Faith. În terminologia
americană există expresia Family of Faith Minstries, care cuprinde noţiunea de grijă
pentru bunăstarea spirituală a tuturor grupărilor sau persoanelor individuale ce aderă
la convingeri religioase şi idealuri spirituale comune.
pentru a indica faptul că, pentru cea mai mare parte a anului 2012, aceasta
va fi cea mai recentă ediţie a Statutului de organizare al Conferinţei Generale.
Ediţia aceasta înlocuieşte toate ediţiile precedente şi va fi adoptată, cu
excepţia îmbunătăţirilor făcute prin deciziile ulterioare ale Sesiunii Conferinţei
Generale sau ale Consiliilor Anuale ale Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale.
Comitetul Executiv al Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea
Constituţia
şi Regulamentul de
ordine interioară
ale Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea
CONSTITUŢIA
CONFERINŢEI GENERALE
A ADVENTIŞTILOR DE ZIUA A
ŞAPTEA*
(Revizuită la cea de a 59-a Sesiune desfăşurată în Atlanta, Statele Unite ale
Americii, 24 iunie-3 iulie 2010.)
ARTICOLUL I – NUMELE
Această organizaţie va fi cunoscută sub numele de Conferinţa Generală a
Adventiştilor de Ziua a Şaptea.
ARTICOLUL II – SCOPUL
Scopul Conferinţei Generale este acela de a vesti în toate ţările Evanghe-
lia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos şi poruncile lui
Dumnezeu.
ARTICOLUL III – DIVIZIUNILE CONFERINŢEI

GENERALE
Conferinţa Generală conduce o mare parte din activitatea ei prin inter-
mediul Diviziunilor care, la rândul lor, în anumite zone ale lumii, sunt
alcătuite din Uniuni. Fiecare Diviziune a Conferinţei Generale este autorizată
să îndeplinească responsabilităţile în teritoriul care îi este atribuit. Diviziu-
nea va acţiona în conformitate deplină cu Constituţia, Regulamentul de or-
dine interioară şi Statutul de organizare al Conferinţei Generale, precum şi cu
hotărârile Comitetului Executiv.
În scopul de a exercita autoritatea delegată de Conferinţa Generală,
hotărârile comitetelor Diviziunii vor fi, obligatoriu, complementare şi în
conformitate cu hotărârile Sesiunilor Conferinţei Generale, precum şi cu
hotărârile luate de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale în perioadele
dintre sesiuni. [1]
ARTICOLUL IV – CALITATEA DE MEMBRU

Sec. 1. Calitatea de membru al Conferinţei Generale va consta în:
*
În acest capitol, ar trebui să se ţină cont că în unele zone geografice se foloseşte o altă
terminologie pentru unităţi organizatorice cum ar fi câmpuri, secţiuni, regiuni sau
delegaţii.
a. Toate Uniunile care au fost sau vor fi organizate şi acceptate

corespunzător prin votul Conferinţei Generale aflate în sesiune.
b. Toate entităţile următoare, care sunt ataşate direct Conferinţei
Generale sau unei Diviziuni:
1) Conferinţele
2) Misiunile şi echivalentele funcţionale respective, cu condiţia ca
acestea să aibă doi sau mai mulţi conducători administrativi şi un comitet
executiv care să îndeplinească un program de adunări constitutive regulate şi
să fie organizate corespunzător.
ARTICOLUL V – SESIUNILE CONFERINŢEI

GENERALE
Sec. 1. Conferinţa Generală va organiza sesiuni la fiecare cinci ani, în
locul şi la data desemnate şi anunţate de Comitetul Executiv al Conferinţei
Generale printr-o informare publicată în Adventist Review şi Adventist World
în trei numere consecutive, cu cel puţin patru luni înainte de data deschiderii
sesiunii. În cazul în care situaţiile mondiale speciale fac imperios necesară
amânarea convocării sesiunii, Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va
avea autoritatea de a decide această amânare într-un consiliu ordinar sau ex-
traordinar, anunţând toate organizaţiile constituente, dar amânarea nu se va
face pentru o perioadă mai mare de doi ani.
Sec. 2. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale poate convoca sesiuni
ordinare ale Conferinţei Generale la data şi locul pe care le consideră potri-
vite, prin intermediul unui anunţ, în conformitate cu cele prevăzute în Sec. 1.,
iar lucrările unor astfel de sesiuni extraordinare vor avea aceeaşi autoritate ca
sesiunile ordinare.
Sec. 3. La adunarea de deschidere fie a Sesiunii ordinare, fie a Sesiunii
extraordinare a Conferinţei Generale e nevoie de prezenţa a cel puţin o treime
din numărul total de delegaţi autorizaţi în cadrul descris în Sec. 5. a Arti-
colului V, care urmează, spre a constitui cvorumul necesar pentru lucrările
administrative. După ce sesiunea este declarată deschisă, delegaţii care sunt
prezenţi vor constitui un cvorum.
Sec. 4. Alegerea conducătorilor administrativi şi votarea tuturor hotărâri-
lor administrative se vor face prin vot deschis sau în conformitate cu hotărâ-
rea preşedintelui sesiunii, cu excepţia situaţiei în care majoritatea delegaţilor
prezenţi cer o altă modalitate. [2]
Sec. 5. Delegaţii la Sesiunea Conferinţei Generale vor fi desemnaţi după
cum urmează:
a. Delegaţi aleşi.
b. Delegaţi de drept.
c. În cazul unei crize financiare sau al altor situaţii de criză majoră
în interiorul Bisericii sau pe plan internaţional, Comitetul Executiv al
Conferinţei Generale poate să ia decizia de a reduce numărul maxim de
Constituţia 21
delegaţi pentru o anumită Sesiune a Conferinţei Generale. Această reducere

se va referi atât la delegaţii aleşi, cât şi la delegaţii de drept.
Sec. 6. Delegaţii aleşi vor reprezenta unităţile organizatorice membre ale
Conferinţei Generale în conformitate cu definirea lor în Articolul IV, după
cum urmează:*
a. Delegaţii care reprezintă Uniunile de Conferinţe şi Uniunile
de biserici cu statut de Conferinţă afiliate Diviziunilor vor fi numiţi de
Comitetele Executive ale Uniunilor respective.
b. Delegaţii care reprezintă Uniunile de Misiuni şi Uniunile de biserici
cu statut de Misiune afiliate Diviziunilor vor fi numiţi de către Comitetele
Executive ale Diviziunilor respective, în consultare cu organizaţiile avute în
vedere.
c. Delegaţii care reprezintă Conferinţele şi Misiunile afiliate Uniunilor
de Conferinţe vor fi numiţi de Comitetele Executive ale Uniunilor respective,
în consultare cu organizaţiile avute în vedere.
d. Delegaţii care reprezintă Conferinţele şi Misiunile afiliate
Uniunilor de Misiuni vor fi numiţi de Comitetele Executive ale Diviziunilor
respective, în consultare cu organizaţiile avute în vedere.
e. Delegaţii care reprezintă Conferinţele şi Misiunile ataşate direct
Diviziunilor vor fi numiţi de Comitetele Executive ale Diviziunilor
respective, în consultare cu organizaţiile avute în vedere.
f. Delegaţii care reprezintă instituţiile Diviziunii, al căror număr va
corespunde cu numărul instituţiilor din fiecare Diviziune, vor fi numiţi
de Comitetele Executive ale Diviziunilor respective, în consultare cu
organizaţiile avute în vedere.
g. Delegaţii care reprezintă Uniunile de Conferinţe şi Uniunile de
biserici cu statut de Conferinţă ataşate direct Conferinţei Generale vor fi
numiţi de Comitetul Executiv al respectivei entităţi ataşate.
h. Delegaţii care reprezintă Uniunile de Misiuni, Uniunile de biserici
cu statut de Misiune, Conferinţele şi Misiunile ataşate direct Conferinţei
*
Nota traducătorului: Denumirea unităţilor organizatorice reprezentate în punctele
următoare este tradusă în conformitate cu explicaţiile mult mai ample oferite de această
carte la paginile: 79 (subcapitolul B 10), 98 (subcapitolul B 65) şi 113 (subcapitolul B 85). Cu
toate că aceste denumiri vor fi înţelese mai bine ulterior, pentru cititor este importantă o
descriere succintă acum, deoarece menţionarea lor apare înainte de capitolele definitorii,
iar cititorul poate fi încurcat. Niveluri organizatorice standard sunt: Biserica locală (local
church); Conferinţa locală (local conference) sau Misiunea locală (local mission). Mai multe
Conferinţe locale alcătuiesc o Uniune de Conferinţe (union conference). Mai multe Misiuni
locale alcătuiesc o Uniune de Misiuni (union missions). Există Uniuni de biserici locale cu
statut de Conferinţă (union churches conferences) şi Uniuni de biserici locale cu statut de
Misiune (union churches misions [conform prevederilor de la pagina 98, termenul conferences,
sau missions, ataşat denumirii de union churches indică statutul echivalent Uniunii de biserici
locale respective]. Uniunile de Conferinţe şi Uniunile de Misiuni alcătuiesc Diviziunile
Conferinţei Generale. Unele dintre aceste unităţi organizatorice de la niveluri inferioare
pot fi ataşate, în condiţii speciale, direct Conferinţei Generale (şi nu Diviziunilor).
Generale vor fi numiţi de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale, în

consultare cu organizaţiile avute în vedere. [3]
Sec. 7. Numărul delegaţilor aleşi va fi stabilit pe baza următoarelor crite-
rii:
a. Fiecare Uniune de Conferinţe va avea dreptul la doi delegaţi, altul
decât preşedintele ei (care este delegat de drept), indiferent de numărul de
membri ai acesteia.
b. Fiecare Uniune de Misiuni va avea dreptul la un delegat, altul
decât preşedintele ei (care este delegat de drept), indiferent de numărul de
membri ai acesteia.
c. Fiecare Uniune de biserici cu statut de Conferinţă va avea dreptul la
un delegat, altul decât preşedintele ei (care este delegat de drept), indiferent
de numărul de membri ai acesteia.
d. Fiecare Uniune de biserici cu statut de Misiune este reprezentată
de preşedintele ei (care este delegat de drept).
e. Fiecare Conferinţă va avea dreptul la doi delegaţi, indiferent de
numărul de membri ai acesteia.
f. Fiecare Misiune va avea dreptul la un delegat, indiferent de
numărul de membri ai acesteia.
g. Fiecare Diviziune va avea dreptul la un număr suplimentar de
delegaţi, pe baza proporţiei numărului ei de membri în raport cu numărul de
membri ai Bisericii mondiale. Numărul total de delegaţi din partea tuturor
Diviziunilor, aleşi în conformitate cu prevederea aceasta, nu va depăşi 400.
Numărul vacant de delegaţi ai Diviziunii, aleşi în conformitate cu această
prevedere, va fi distribuit mai întâi Uniunilor afiliate Diviziunii respective,
pe baza proporţiei numărului de membri în raport cu numărul de membri
ai Diviziunii. Orice număr de delegaţi rămas nealocat pe parcursul acestui
proces va fi alocat în conformitate cu dorinţa Comitetului Executiv al
Diviziunii.
h. Proporţia nefolosită din numărul de delegaţi aleşi alocat Uniunilor
şi Uniunilor de biserici poate fi realocată de Diviziuni.
Sec. 8. Delegaţii de drept care vor reprezenta Conferinţa Generală, insti-
tuţiile ei, Diviziunile Conferinţei Generale şi instituţiile Diviziunilor vor fi
numiţi pe baza criteriilor următoare:
a. Toţi membrii Comitetului Executiv al Conferinţei Generale.
b. Directorii asociaţi/secretarii departamentelor şi asociaţiilor
Conferinţei Generale.
c. Douăzeci de delegaţi din personalul administrativ al Conferinţei
Generale. Aceşti delegaţi vor fi selectaţi de Comitetul Executiv al Conferinţei
Generale pe baza recomandării făcute de Comitetul Administrativ al
d. Douăzeci de delegaţi pentru fiecare Diviziune.
e. Fiecare Diviziune va avea dreptul la un număr de delegaţi suplimentar,
corespunzător cu numărul instituţiilor din teritoriul Diviziunii. [4]
Constituţia 23
f. Reprezentanţii Conferinţei Generale, ai instituţiilor Diviziunii şi

ai altor entităţi, precum şi angajaţii, secretarii teritoriali, membrii laici şi
pastorii care sunt aleşi de Comitetele Executive ale Conferinţei Generale şi
ale Diviziunilor ei. Numărul acestor delegaţi va fi de 300.
Sec. 9. Administratorii Diviziunii se vor consulta cu Uniunile pentru a se
asigura că toţi cei care alcătuiesc delegaţia din partea Diviziunii sunt mem-
bri adventişti de ziua a şaptea cu drepturi depline, dintre care cel puţin
50% vor fi laici, pastori, profesori şi angajaţi din afara conducerii adminis-
trative, reprezentând ambele sexe şi o gamă variată de grupuri de vârstă şi
naţionalitate. Majoritatea dintre cei 50% de mai sus să fie laici. Delegaţii aleşi
din partea Conferinţei Generale şi ai instituţiilor Diviziunii, precum şi cei aleşi
în conformitate cu Sec. 8.d. de mai sus nu trebuie să îndeplinească cerinţa cu
privire la procentul de membri laici.
Sec. 10. Pentru cei numiţi în conformitate cu prevederile acestui articol,
documentele de acreditare în vederea participării la sesiuni vor fi emise de
Conferinţa Generală.
Sec. 11. Calculele pentru repartizarea numărului total de delegaţi, în con-
formitate cu prevederile acestui articol, vor fi bazate pe criteriile următoare:
a. Calitatea de membru existentă la 31 decembrie al celui de-al doilea
an precedent Sesiunii Conferinţei Generale.
b. Numărul entităţilor Bisericii eligibile pentru a fi cuprinse în cota
de determinare a participării, având în vedere şi condiţia ca aceste entităţi
să fi existat la 31 decembrie al celui de-al doilea an precedent Sesiunii
ARTICOLUL VI – ALEGERILE
Sec. 1. La fiecare Sesiune ordinară a Conferinţei Generale, vor fi făcute
alegeri pentru următoarele poziţii:
a. Un preşedinte, vicepreşedinţii, un secretar, un subsecretar,
secretarii asociaţi, secretarii Diviziunilor, un trezorier, un vicetrezorier,
trezorierii asociaţi, trezorierii Diviziunilor, secretarii generali ai Teritoriilor,
un director şi directorii asociaţi ai Serviciului de Audit al Conferinţei
Generale, un director/secretar şi un director/secretar asociat (directori/
secretari) ai fiecărui departament şi ai fiecărei asociaţii organizate oficial
ale Conferinţei Generale, în conformitate cu prevederile Regulamentului de
ordine interioară al Conferinţei Generale, Articolul X, Sec.1.
b. Un Comitet al Serviciului de Audit al Conferinţei Generale,
în conformitate cu prevederile Regulamentului de ordine interioară al
Conferinţei Generale, Articolul VIII, Sec. 2.a. [5]
Sec. 2. Persoanele pentru următoarele poziţii vor fi aprobate prin vot
de către Comitetul Executiv cu ocazia unei şedinţe ulterioare, respectând
recomandările primite din partea Diviziunilor:
Toate celelalte persoane care vor sluji ca membri ai Comitetului Executiv

al Conferinţei Generale, în conformitate cu prevederile Articolului VIII, Sec.
1.b.
ARTICOLUL VII – NUMIRILE

Persoanele pentru următoarele poziţii vor fi numite cu ocazia primului
Consiliu Anual al Comitetului Executiv de după o sesiune ordinară: un di-
rector al Office of Archives, Statistics, and Research, un director şi directo-
rii asociaţi ai Biblical Research Institute, un director şi cercetătorii ştiinţifici
ai Geoscience Research Institute, redactorii şi redactorii asociaţi ai princi-
palelor publicaţii confesionale pregătite de către Conferinţa Generală şi orice
alte poziţii nedepartamentale care au fost stabilite sau ocupate prin numiri
făcute de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale. Acest Consiliu Anual
va numi, de asemenea, membrii comitetelor permanente şi ai diferitelor comi-
tete operative care au fost înfiinţate şi ai căror membri au fost numiţi de către
Comitetul Executiv al Conferinţei Generale.
ARTICOLUL VIII – COMITETUL EXECUTIV AL

Sec. 1. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va fi constituit din:
a. Membri din oficiu: 1) Cei aleşi în conformitate cu prevederile
din Articolul VI, Sec. 1, cu excepţia directorului şi a directorilor asociaţi
ai Serviciului de Audit al Conferinţei Generale, precum şi cu excepţia
directorilor/secretarilor departamentelor şi asociaţiilor Conferinţei
Generale.
2) Preşedinţii Uniunilor, foştii preşedinţi ai Conferinţei Generale
care deţin acreditări din partea Conferinţei Generale, preşedintele-director
executiv al Adventist Development and Relief Agency International, preşe-
dintele Adventist International Institute of Advanced Studies, redactorul-şef
al publicaţiilor Adventist Review şi Adventist World, redactorul publicaţiei Adult
Sabbath School Bible Study Guide, preşedintele Adventist Risk Management
Incorporated, preşedintele Adventist University of Africa, preşedintele-di-
rector executiv al Adventist World Radio, preşedintele Andrews University,
directorul Office of Archives, [6] Statistics, and Research, directorul Biblical
Research Institute, preşedintele Christian Record Services Incorporated, pre-
şedintele şi conducătorul consiliului de administraţie al Fundaţiei Ellen G.
White, preşedintele Hope Channel, directorul Geoscience Research Institute,
preşedintele Griggs University and International Academy, preşedintele
Loma Linda University Adventist Health Sciences Center, redactorul-şef al
publicaţiei Ministry, preşedintele Oakwood University, preşedintele Pacific
Press Publishing Association şi preşedintele Review and Herald Publishing
Association.
Constituţia 25
b. Membri aleşi: 1) Trei membri laici şi un pastor din fiecare Diviziune,

fără a lua în considerare numărul de membri de până la 500 000. Încă un
pastor şi un alt angajat confesional din prima linie pentru fiecare 500 000 de
membri în plus, sau pentru o parte importantă din acest număr. Membrii
laici, pastorii şi ceilalţi angajaţi confesionali menţionaţi mai sus trebuie
să fie aleşi de Comitetul Executiv al fiecărei Diviziuni dintre persoanele
recomandate de către comitetele executive ale Uniunilor şi să fie membri
adventişti de ziua a şaptea cu drepturi depline.
2) Un număr suplimentar, nu mai mic de cincisprezece şi nu mai
mare de douăzeci de membri aleşi de Comitetul Executiv al Conferinţei Ge-
nerale, dintre angajaţii actuali sau pensionari ai confesiunii, inclusiv pastori,
profesori sau alţi angajaţi din prima linie.
3) Un număr suplimentar, nu mai mic de cincisprezece şi nu mai
mare de douăzeci de membri aleşi de Comitetul Executiv al Conferinţei Ge-
nerale, dintre membrii laici, inclusiv tineri.
ARTICOLUL IX – CONDUCĂTORII
ADMINISTRATIVI ŞI ÎNDATORIRILE LOR
Sec. 1. Conducătorii administrativi ai Conferinţei Generale vor fi următorii:
un preşedinte, vicepreşedinţii, un secretar, un subsecretar, secretarii asociaţi,
un trezorier, un vicetrezorier, trezorierii asociaţi. Datoria acestor conducători
administrativi este aceea de a dezvolta lucrarea, consultându-se unii cu alţii,
în conformitate cu planurile şi programele votate de Conferinţa Generală în
sesiune şi în conformitate cu planurile şi strategiile stabilite de comun acord
de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale.
Sec. 2. Conducătorii executivi: Preşedintele, secretarul şi trezorierul sunt
conducătorii administrativi executivi şi trebuie să dezvolte lucrarea consul-
tându-se unii cu alţii. [7]
Sec. 3. Preşedintele: Preşedintele este primul conducător administrativ
al Conferinţei Generale şi se va adresa Comitetul Executiv al Conferinţei
Generale în consultare cu secretarul şi trezorierul. El, sau persoana desemnată
de el, va prezida sesiunile Conferinţei Generale, va avea rolul de preşedinte
al Comitetului Executiv al Conferinţei Generale, va sluji intereselor generale
ale Conferinţei Generale în conformitate cu hotărârile Comitetului Executiv al
Conferinţei Generale şi va îndeplini alte asemenea îndatoriri care aparţin, de
obicei, unei astfel de poziţii. Preşedintele Conferinţei Generale trebuie să fie
un pastor hirotonit cu experienţă.
Sec. 4. Vicepreşedinţii: Fiecare vicepreşedinte îl va ajuta pe preşedinte în
activitatea administrativă generală a Conferinţei Generale sau va conduce o
Diviziune teritorială.
Sec. 5. Secretarul, subsecretarul şi secretarii asociaţi: În îndeplinirea
responsabilităţilor executive, secretarul se va adresa Comitetului Executiv al
Conferinţei Generale, după consultarea cu preşedintele. Secretarul va avea
responsabilitatea de a păstra rapoartele de şedinţă ale lucrărilor sesiunilor

Conferinţei Generale şi ale adunărilor Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale. De asemenea, va avea responsabilitatea de a păstra corespondenţa
cu organizaţiile Bisericii şi de a îndeplini alte asemenea îndatoriri care aparţin,
de obicei, unei astfel de poziţii. Subsecretarul şi secretarii asociaţi îl vor ajuta
pe secretar în activitatea lui.
Sec. 6. Trezorierul, vicetrezorierul şi trezorierii asociaţi: În îndeplinirea
responsabilităţilor executive, trezorierul se va adresa Comitetului Executiv al
Conferinţei Generale, după consultarea cu preşedintele. Trezorierul va avea
responsabilitatea conducerii administrativ-financiare a Conferinţei Generale,
care va cuprinde, dar nu va fi limitată la, primirea, păstrarea în siguranţă şi
distribuirea tuturor fondurilor, în conformitate cu deciziile Comitetului Exe-
cutiv al Conferinţei Generale. De asemenea, va avea responsabilitatea de a
oferi informaţii financiare către preşedinte şi către Comitetul Executiv al Con-
ferinţei Generale şi de a îndeplini alte asemenea îndatoriri care aparţin, de
obicei, unei astfel de poziţii. Vicetrezorierul şi trezorierii asociaţi vor ajuta
trezorierul în activitatea lui. [8]
ARTICOLUL X – DURATA MANDATULUI

Sec. 1. Toţi conducătorii administrativi ai Conferinţei Generale şi cei
aleşi în conformitate cu prevederile din Articolul VI, Sec.1. vor deţine po-
ziţia începând cu data alegerii şi, cu excepţia demisiei sau a altor motive
de încetare a activităţii, vor sluji până la realegere sau până când este ales
un înlocuitor. O persoană care nu este realeasă în timpul unei sesiuni nu
îşi pierde statutul de delegat la sesiune. Dacă nu sunt decise alte preve-
deri, prin consultarea cu conducerea administrativă, aceste persoane vor
continua să îşi îndeplinească, pe parcursul sesiunii, toate responsabilităţi-
le care le-au fost încredinţate cu privire la desfăşurarea acesteia. În situa-
ţiile în care responsabilităţile oficiale nu pot fi transferate imediat persoa-
nei nou-alese, noul conducător administrativ ales şi aprobat de Comitetul
Administrativ al Conferinţei Generale îi poate cere celui al cărui mandat
s-a încheiat să îndeplinească responsabilităţi limitate, pentru o perioadă
definită, până la finalizarea procedurilor de transfer. Dacă nu există un
conflict cu anumite decizii guvernamentale, durata mandatului conducă-
torilor administrativi nu se supune regulamentelor Diviziunii cu privire
la pensionare, care ar putea să stabilească vârste specifice pentru pensio-
narea obligatorie.
Sec. 2. Perioada de slujire a membrilor Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale prevăzuţi în Articolul VIII, Sec. 1.a.2) va dura atâta timp cât vor de-
ţine poziţia administrativă care le-a dat dreptul de a fi membri ai Comitetului
Executiv al Conferinţei Generale.
Sec. 3. Perioada de slujire a membrilor Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale prevăzuţi în Articolul VIII, Sec. 1.b. va dura de la data alegerii lor
Constituţia 27
şi până la data când Comitetul Executiv al Diviziunii va alege înlocuitorii, cu

excepţia demisiei sau a altor motive de încetare a activităţii.
Sec. 4. Acele persoane care, în virtutea poziţiei în care au fost aleşi an-
terior, sunt membri ai Comitetului Executiv al Conferinţei Generale la data
începerii sesiunii prezente, dar care nu mai sunt realeşi, vor avea dreptul de a
lua cuvântul şi de a vota în cadrul oricărei şedinţe a Comitetului Executiv al
Conferinţei Generale convocate în timpul sesiunii.
Sec. 5. Perioada de slujire a tuturor persoanelor numite să slujească în ca-
drul Conferinţei Generale, în conformitate cu prevederile Articolului VII sau
care sunt numite pe parcursul celor cinci ani de către Comitetul Executiv al
Conferinţei Generale, va dura de la data în care şi-au preluat sarcinile şi, cu
excepţia demisiei sau a altor motive de încetare a activităţii, până la realege-
re sau la numirea unor înlocuitori, cu ocazia primului Consiliu Anual [9] de
după următoarea sesiune ordinară sau până când poziţia este desfiinţată prin
hotărârea Comitetului Executiv al Conferinţei Generale.
Sec. 6. Mandatele descrise de la Sec. 1. la Sec. 5. de mai sus pot fi încheiate
în conformitate cu prevederile Regulamentului de ordine interioară al Confe-
rinţei Generale, Articolul XIII, Sec.1.
ARTICOLUL XI – SOCIETĂŢILE CU STATUT DE

PERSOANĂ JURIDICĂ*
Sec. 1. Înfiinţarea societăţilor cu statut de persoană juridică aflate în sub-
ordinea Conferinţei Generale vor fi autorizate de Comitetul Executiv al Con-
ferinţei Generale.
Sec. 2. The General Conference Corporation of Seventh-day Adventists**
este o instituţie legală, înfiinţată pentru a sluji Conferinţa Generală în aduce-
rea la îndeplinire a planurilor şi scopurilor acesteia.
Sec. 3. La fiecare Sesiune ordinară a Conferinţei Generale, delegaţii vor
alege directorii pentru General Conference Corporation.
ARTICOLUL XII – REGULAMENTUL DE ORDINE

INTERIOARĂ
La fiecare Sesiune ordinară sau extraordinară a Conferinţei Generale, de-
legaţii pot adopta, schimba sau desfiinţa prevederi ale Regulamentului de
*
Nota traducătorului: Titlul în original este Corporations (Corporaţii). În conformitate cu
termenii folosiţi în Statele Unite, acest titlu se referă la societăţile cu statut de persoană
juridică.
**
Nota traducătorului: Acolo unde apar denumirile oficiale, folosite în relaţiile externe
ale organizaţiei Bisericii, precum şi acolo unde apar denumiri ale unor departamente
interne, care nu au un corespondent direct în structura organizatorică a Bisericii din
România, numele vor fi redate în original. Aceeaşi notă este valabilă pentru citate din
lucrări netraduse şi publicate în limba română. Acolo unde este necesar, traducerea va fi
oferită într-o notă de subsol.
ordine interioară cu două treimi din votul majorităţii delegaţilor care sunt
prezenţi şi votează. Astfel de hotărâri pot cuprinde orice prevedere care nu
este în contradicţie cu Constituţia.
ARTICOLUL XIII – DESFIINŢAREA

În cazul desfiinţării Conferinţei Generale, orice fonduri şi bunuri care ră-
mân după soluţionarea tuturor revendicărilor vor fi transferate unei entităţi
religioase adventiste de ziua a şaptea scutite de impozite, recomandată de
Comitetul Executiv al Conferinţei Generale. Procesul de desfiinţare va fi în
conformitate cu cerinţele tuturor legilor statale şi federale aplicabile.
ARTICOLUL XIV – AMENDAMENTELE

Constituţia aceasta sau Regulamentul ei de ordine interioară pot fi modi-
ficate prin hotărârile luate cu votul unei majorităţi de două treimi dintre de-
legaţii prezenţi şi care votează în cadrul oricărei sesiuni, cu condiţia ca, dacă
propunerea de modificare a Constituţiei este făcută cu ocazia unei sesiuni
extraordinare a Conferinţei Generale, această propunere să fie prezentată în
anunţul de convocare a sesiunii extraordinare respective. [10]
REGULAMENTUL
DE ORDINE INTERIOARĂ
AL CONFERINŢEI GENERALE A
ADVENTIŞTILOR DE ZIUA A ŞAPTEA
ARTICOLUL I – ADMINISTRAŢIA TERITORIALĂ

Sec. 1. Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, denumită în
continuare „Conferinţa Generală”, îşi va conduce în mod normal activitatea
mondială prin intermediul Diviziunilor ei, fiecare Diviziune funcţionând într-
un teritoriu precizat, în conformitate cu principiile şi regulamentele Conferin-
ţei Generale.
Sec. 2. Diviziunile organizate oficial sunt: Diviziunea Africa de Est-Centra-
lă, Diviziunea Euro-Africa, Diviziunea Euro-Asia, Diviziunea Inter-America,
Diviziunea America de Nord, Diviziunea Asia de Nord-Pacific, Diviziunea
America de Sud, Diviziunea Pacificul de Sud, Diviziunea Africa de Sud-
Oceanul Indian, Diviziunea Asia de Sud, Diviziunea Asia de Sud-Pacific, Di-
viziunea Trans-Europa şi Diviziunea Africa de Vest-Centrală. Graniţele aces-
tor Diviziuni pot fi modificate cu ocazia Consiliilor Anuale ale Comitetului
Sec. 3. Dacă se va face vreo modificare teritorială cu ocazia Consiliului
Anual, aceasta se va face cu condiţia ca fiecare Diviziune şi alte teritorii afec-
tate să fie reprezentate la consiliu de cel puţin unul dintre conducătorii lor
administrativi sau, în cazul unui teritoriu neorganizat, de conducătorul prin-
cipal al Bisericii din acel teritoriu. Excepţia de la cerinţa unei asemenea re-
prezentări se va face numai într-o situaţie de criză. În acest caz, Comitetul
Executiv al Conferinţei Generale va face toate aranjamentele necesare pentru
conducerea activităţii în teritoriile respective.
Sec. 4. Conducerile administrative ale tuturor organizaţiilor şi instituţiilor
din teritoriul unei Diviziuni vor fi responsabile faţă de comitetele executive
respective şi vor acţiona în conformitate cu hotărârile şi reglementările Divi-
ziunii şi ale Comitetului Executiv al Conferinţei Generale. Instituţiile şi Câm-
purile care aparţin Conferinţei Generale, dar nu sunt afiliate Diviziunilor, vor
acţiona în conformitate cu Comitetul Executiv al Conferinţei Generale şi re-
glementările acestuia. [11]
ARTICOLUL II – COMITETELE DE SESIUNE

Sec. 1. La fiecare Sesiune ordinară a Conferinţei Generale, comitetele con-
siderate necesare vor fi alese pentru durata desfăşurării sesiunii, în scopul de
a dezbate subiectele administrative propuse şi în scopul de a prezenta sesiunii

rapoartele şi recomandările lor. Printre aceste comitete sunt următoarele:
a. Comitetul de sesiune pentru Manualul Bisericii.
b. Comitetul de sesiune pentru Constituţie şi Regulamentul de ordine
interioară.
c. Comitetul de sesiune pentru numiri.
d. Comitetul de sesiune pentru stabilirea ordinii de zi.
Sec. 2. Comitetul pentru Manualul Bisericii: Preşedintele Comitetului pen-
tru Manualul Bisericii va fi un conducător administrativ al Conferinţei Gene-
rale.
Sec. 3. Comitetul pentru Constituţie şi Regulamentul de ordine interioară:
Preşedintele Comitetului pentru Constituţie şi Regulamentul de ordine inte-
rioară va fi un conducător administrativ al Conferinţei Generale.
Sec. 4. Comitetul de numiri: a. Comitetul de numiri va fi alcătuit după cum
urmează:
1) Fiecare Diviziune şi fiecare Uniune ataşată Conferinţei Generale
vor avea dreptul de a alege ca membri ai Comitetului de numiri 10% din
numărul delegaţilor lor, procente calculate după ce au fost scăzuţi din acest
număr delegaţii de drept, angajaţi ai Conferinţei Generale sau ai instituţiilor
ei.
2) Delegaţii de drept care au fost scăzuţi în conformitate cu preve-
derile de la punctul 1) vor avea drept de reprezentare în Comitetul de numiri
într-un număr de 8% din totalul lor.
b. Membrii Comitetului de numiri vor fi aleşi după cum urmează:
1) Delegaţia fiecărei Diviziuni şi delegaţia fiecărei Uniuni ataşate
Conferinţei Generale vor acţiona ca o unitate în alegerea membrilor la care au
dreptul. În acest proces nu vor fi incluşi delegaţii din oficiu, angajaţi la data
respectivă ai Conferinţei Generale sau ai instituţiilor ei.
2) Delegaţii din oficiu, angajaţi la data respectivă ai Conferinţei Ge-
nerale sau ai instituţiilor ei, vor acţiona ca o unitate în alegerea membrilor la
care au dreptul.
3) Alegerea reprezentanţilor de mai sus pentru Comitetul de nu-
miri se va face prin metoda de votare pe care fiecare delegaţie [12] o consideră
cea mai convenabilă şi mai eficientă, având în vedere mărimea delegaţiei şi
alte circumstanţe.
c. Fiecare grup (menţionat în Sec. 4.b.1) şi 2) de mai sus) îşi va alege
reprezentanţii pentru Comitetul de numiri în aşa fel încât să reflecte, pe
cât posibil, diferitele zone geografice, segmente organizatorice şi tipuri de
activitate din teritoriu.
d. Cei aleşi ca membri ai Comitetului de numiri trebuie să fie
acreditaţi oficial ca delegaţi participanţi la Sesiunea Conferinţei Generale.
e. Delegaţii care deţin poziţii administrative în conformitate cu
prevederile Articolului VI, Sec. 1. din Constituţie nu pot fi membri ai
Comitetului de numiri.
Regulamentul de Ordine Interioară 31
f. Niciun delegat nu poate să propună mai mult de o persoană spre a

fi aleasă pentru Comitetul de numiri.
g. Comitetul de numiri îşi va alege propriul preşedinte şi secretar sub
prezidarea temporară a preşedintelui Conferinţei Generale, al cărui mandat
se încheie.
h. Comitetul de numiri îşi va limita propunerile la acele poziţii pentru
care au fost făcute prevederi bugetare.
i. Pentru ca activitatea Comitetului de numiri să fie eficientă,
reprezentanţilor din fiecare Diviziune le va fi acordat un timp rezonabil
pentru a se întâlni, pentru a discuta despre nevoile de personal din
Diviziunea respectivă şi pentru a face recomandări în plenul Comitetului de
numiri. Deciziile luate de aceste grupuri nu vor fi obligatorii pentru plenul
Comitetului de numiri, dar vor fi propuse ca recomandări care vor fi luate
în considerare.
Sec. 5. Comitetul pentru stabilirea ordinii de zi: Comitetul pentru stabili-
rea ordinii de zi va fi prezidat de preşedintele Conferinţei Generale sau de o
persoană desemnată de către acesta. Membrii Comitetului pentru stabilirea
ordinii de zi vor fi recomandaţi sesiunii de către Comitetul Executiv al Con-
ferinţei Generale. Comitetul pentru stabilirea ordinii de zi se va întruni după
cum este necesar, în scopul de:
a. A organiza şi a urmări progresul sesiunii şi al programelor ei;
b. A determina şi corecta, dacă este necesar, ordinea punctelor de pe
agenda de lucru a sesiunii;
c. A sluji ca punct de referinţă pentru orice noi lucrări administrative
care nu au legătură cu agenda aprobată a sesiunii sau orice lucrări
administrative pe care sesiunea doreşte să le amâne în vederea unui studiu
suplimentar, altele decât cele ce aparţin de drept comitetelor de sesiune
aflate în exerciţiu; [13]
d. A raporta sesiunii, după cum este necesar, despre prelucrarea
propunerilor care i-au fost încredinţate spre dezbatere.
ARTICOLUL III – VICEPREŞEDINŢII

CONFERINŢEI GENERALE ŞI VICEPREŞEDINŢII
DIVIZIUNILOR
Sec. 1. Vicepreşedinţii generali ai Conferinţei Generale vor fi aleşi în scopul
de a-l ajuta pe preşedinte în activitatea administrativă a Conferinţei Generale.
Pe lângă aceştia, va fi ales câte un vicepreşedinte care va sluji ca preşedinte al
fiecărei Diviziuni a Conferinţei Generale.
Sec. 2. În absenţa sau la cererea preşedintelui, un vicepreşedinte general
al Conferinţei Generale va prezida adunările Comitetului Executiv al Confe-
rinţei Generale.
Sec. 3. Rolul vicepreşedinţilor generali ai Conferinţei Generale, în relaţie
cu Diviziunile, este următorul:
a. Să slujească în calitate de intermediari în legătura dintre

preşedintele Conferinţei Generale şi Diviziuni.
b. Să slujească în calitate de consilieri administrativi.
c. Să întărească unitatea din interiorul Bisericii mondiale.
Sec. 4. Vicepreşedinţii Conferinţei Generale care sunt aleşi pentru Divizi-
uni vor prezida Comitetele Executive ale Diviziunilor care îşi desfăşoară acti-
vitatea în teritoriile lor respective. De asemenea, vor supraveghea activitatea
din acele teritorii, sub îndrumarea Comitetelor Executive ale Diviziunilor, şi
vor fi desemnaţi ca preşedinţi ai Diviziunilor pe care le conduc.
Sec. 5. Comitetele Executive ale Diviziunilor pot să numească, dacă este
necesar, vicepreşedinţi ai Diviziunii, în scopul de a-i ajuta pe preşedinţii Divi-
ziunii în îndeplinirea responsabilităţilor lor administrative.
ARTICOLUL IV – SUBSECRETARUL ŞI
SECRETARII ASOCIAŢI AI CONFERINŢEI
GENERALE
Sec. 1. Vor fi aleşi un subsecretar şi mai mulţi secretari asociaţi pentru a
împărţi cu secretarul responsabilităţile postului. Ei vor îndeplini îndatoriri
legate de Secretariatul Conferinţei Generale [14] în conformitate cu sarcinile
încredinţate de secretar sau de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale.
Sec. 2. Secretarul Diviziunii America de Nord, în virtutea alegerii pentru
această responsabilitate, va fi, de asemenea, secretar asociat al Conferinţei Ge-
nerale.
Sec. 3. Rolul subsecretarului şi al secretarilor asociaţi ai Conferinţei Gene-
rale, în relaţia cu Diviziunile, cuprinde următoarele:
a. Să slujească în calitate de intermediari în legătura cu secretarii
Diviziunii, în conformitate cu sarcinile încredinţate de secretarul Conferinţei
Generale.
b. Să faciliteze procesul de evaluare a nevoilor de angajaţi între
Diviziuni.
c. Să recruteze angajaţi între Diviziuni în scopul de a împlini nevoile
Diviziunilor.
d. Să ajute Diviziunile în rezolvarea problemelor administrative şi de
personal.
ARTICOLUL V – VICETREZORIERUL ŞI
TREZORIERII ASOCIAŢI AI CONFERINŢEI
GENERALE
Sec. 1. Vor fi aleşi un vicetrezorier şi mai mulţi trezorieri asociaţi pentru
a împărţi cu trezorierul responsabilităţile postului. Ei vor îndeplini îndatoriri
legate de Trezoreria Conferinţei Generale în conformitate cu sarcinile încre-
dinţate de trezorier sau de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale. Comi-

tetul Administrativ al Conferinţei Generale poate să-i autorizeze să semneze
cecuri la cererea trezorierului.
Sec. 2. Trezorierul Diviziunii Americii de Nord, în virtutea alegerii pentru
această responsabilitate, va fi, de asemenea, trezorier asociat al Conferinţei
Generale.
Sec. 3. Rolul vicetrezorierului şi al trezorierilor asociaţi ai Conferinţei Ge-
nerale, în relaţie cu Diviziunile, cuprinde următoarele:
a. Să asigure consiliere, informaţii şi analize financiare.
b. Să ajute la conducerea inspecţiilor financiare, când este necesar.
c. Să răspundă la solicitările speciale din partea trezorierilor
Diviziunii. [15]
d. Să investească din capitalul Diviziunilor, în conformitate cu
cererile acestora.
e. Să ajute la efectuarea tranzacţiilor bancare internaţionale.
ARTICOLUL VI – SECRETARII DIVIZIUNII

Sec. 1. Pentru fiecare Diviziune, va fi ales un secretar care să fie desemnat
ca „secretar al Diviziunii”.
Sec. 2. Fiecare secretar al Diviziunii va lucra în conformitate cu planurile
şi programele votate de Conferinţa Generală în Sesiune şi în conformitate cu
planurile şi strategiile hotărâte de comun acord de către Comitetul Executiv
al Diviziunii. Secretarul va sluji ca vicepreşedinte al Comitetului Executiv şi
se va adresa Comitetului Executiv după consultarea cu preşedintele. Datoria
secretarului va fi aceea de a păstra rapoartele de şedinţă ale adunărilor Comi-
tetului Executiv al Diviziunii, de a colecta informaţii şi de a întocmi rapoartele
care îi sunt cerute, precum şi de a îndeplini orice activitate care aparţine, de
obicei, unei astfel de poziţii.
Sec. 3. Comitetele Executive ale Diviziunii pot să numească secretari asis-
tenţi şi secretari asociaţi, dacă este necesar pentru îndeplinirea activităţii.
ARTICOLUL VII – TREZORIERII DIVIZIUNII

Sec. 1. Pentru fiecare Diviziune, va fi ales un trezorier care să fie desemnat
ca „trezorier al Diviziunii”.
Sec. 2. Fiecare trezorier al Diviziunii va lucra în conformitate cu planurile
şi programele votate de Conferinţa Generală în sesiune şi în conformitate cu
planurile şi strategiile hotărâte de Comitetul Executiv al Diviziunii şi se va
adresa Comitetului Executiv, după consultarea cu preşedintele. Trezorierul
va fi responsabil de asigurarea conducerii financiare a Diviziunii, care va in-
clude, dar nu va fi limitată la, primirea, păstrarea în siguranţă şi distribuirea
tuturor fondurilor în conformitate cu deciziile Comitetului Executiv al Divi-
ziunii, trimiterea mai departe a tuturor fondurilor care îi revin Conferinţei
Generale, în conformitate cu regulamentul Conferinţei Generale, şi oferirea

informaţiilor financiare către preşedinte şi Comitetul Executiv. De asemenea,
trezorierul va avea responsabilitatea de a le furniza conducătorilor adminis-
trativi ai Conferinţei Generale copii ale rapoartelor financiare. [16]
Sec. 3. Comitetul Executiv al Diviziunii poate să numească un vicetrezo-
rier, trezorieri asociaţi şi trezorieri asistenţi, dacă este necesar pentru îndepli-
nirea activităţii.
ARTICOLUL VIII – SERVICIUL DE AUDIT ŞI

REVIZIILE CONTABILE
Sec. 1. La fiecare Sesiune ordinară a Conferinţei Generale, Conferinţa Ge-
nerală va alege un director al Serviciului de Audit al Conferinţei Generale, ale
cărui îndatoriri vor fi:
a. Să administreze conducerea reviziilor contabile pe care Serviciul
de Audit le îndeplineşte pentru organizaţiile Bisericii din întreaga lume.
b. Să urmărească programul de ansamblu al reviziilor contabile din
întreaga Biserică.
c. Să recomande Comitetului Administrativ al Conferinţei Generale
sau Comitetului Executiv al Diviziunii standardele şi/sau regulamentele pe
care Diviziunea le va folosi ca ghid pentru revizorii externi care ar putea fi
angajaţi pe teritoriul Diviziunii.
d. Să prezinte Comitetului Executiv al Conferinţei Generale, prin
intermediul Comitetului Serviciului de Audit al Conferinţei Generale,
rapoarte cu privire la programul de ansamblu al reviziilor contabile din
Biserică, precum şi cu privire la tendinţele/problemele care apar în tabloul
global al administraţiei şi strategiilor financiare.
De asemenea, la fiecare Sesiune ordinară a Conferinţei Generale, vor fi
aleşi directorii asociaţi. Directorul şi directorii asociaţi vor fi recomandaţi
Comitetului de numiri al sesiunii de către Comitetul Serviciului de Audit al
Conferinţei Generale, după consultarea cu conducerea administrativă a re-
spectivelor Diviziuni.
Referirile din oricare altă parte ale acestui Regulament de ordine interioară
cu privire la directorii şi directorii asociaţi ai serviciului nu se vor aplica direc-
torului şi directorilor asociaţi ai Serviciului de Audit al Conferinţei Generale,
cu excepţia celor prevăzute în Articolul XIII, Sec. 1.c.
Sec. 2. a. La fiecare Sesiune ordinară a Conferinţei Generale, Conferinţa
Generală va alege un Comitet al Serviciului de Audit al Conferinţei Generale,
care va fi alcătuit după cum urmează: preşedintele Conferinţei Generale, un
vicepreşedinte al Conferinţei Generale numit de preşedinte, secretarul Con-
ferinţei Generale, trezorierul Conferinţei Generale, directorul Serviciului de
Audit [17] al Conferinţei Generale şi un membru din fiecare Diviziune care
nu este angajat al Bisericii şi care va fi ales dintre adventiştii de ziua a şaptea
de profesie revizori contabili şi/sau calificaţi în alte domenii profesionale ce
au legătură cu domeniul contabilităţii. Preşedintele comitetului va fi un laic

ales de către comitet din rândul membrilor acestuia. Vicepreşedintele va fi
vicepreşedintele Conferinţei Generale, care slujeşte ca membru al comitetu-
lui. Secretarul comitetului va fi directorul Serviciului de Audit al Conferinţei
Generale.
b. Cvorumul Comitetului Serviciului de Audit al Conferinţei Generale
va fi de jumătate plus unu, din care majoritatea trebuie să fie membri care
nu sunt angajaţi ai Bisericii.
Sec. 3. Serviciul de Audit al Conferinţei Generale trebuie să aibă o înţelege-
re permanentă a regulamentelor naţionale specifice în conducerea reviziilor
contabile ale entităţilor Bisericii dintr-o anumită ţară şi să slujească în calitate
de furnizor preferat de servicii de audit pentru Diviziuni; Uniuni; Conferin-
ţe; Misiuni; Servicii, Organizaţii şi Instituţii afiliate la Conferinţa Generală şi
la orice alt nivel administrativ; administraţiile naţionale şi regionale ale Ad-
ventist Development and Relief Agency şi proiectele acesteia (care nu sunt
verificate de revizori contabili din exterior); şi fondurile speciale. Excepţiile de
la cerinţele globale de mai sus vor fi făcute prin hotărârea specifică a Comite-
tului Executiv al Conferinţei Generale.
ARTICOLUL IX – SECRETARII TERITORIALI AI

CONFERINŢEI GENERALE ŞI AI DIVIZIUNII
Sec. 1. Termenul „secretar teritorial al Conferinţei Generale” va fi folosit
pentru a desemna liderii aleşi pentru a-i ajuta pe conducătorii administrativi
în îndeplinirea responsabilităţilor din teritoriu ale Conferinţei Generale.
Sec. 2. Secretarii teritoriali generali vor lucra sub îndrumarea Comitetului
Executiv al Conferinţei Generale şi a preşedintelui şi vor fi repartizaţi fie pen-
tru a sluji într-un anumit teritoriu, fie pentru proiectele sau responsabilităţile
speciale aprobate de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale.
Sec. 3. Termenul „secretar teritorial al Diviziunii” va fi folosit pentru a
desemna conducătorii teritoriali aleşi de Diviziuni. După cum este necesar,
aceştia pot fi numiţi pentru a sluji în Diviziuni sub îndrumarea preşedintelui
şi a Comitetului Executiv al Diviziunii respective. [18]
ARTICOLUL X – DIRECTORI/SECRETARI,
ASOCIAŢI ŞI ASISTENŢI AI DEPARTAMENTELOR
ŞI AI ASOCIAŢIILOR
Sec. 1. Directorii/secretarii şi directorii/secretarii asociaţi ai departamen-
telor şi asociaţiilor vor fi aleşi de către Sesiunea Conferinţei Generale, iar
asistenţii vor fi numiţi de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale pentru
a sluji în Biserica mondială prin Asociaţia Pastorală şi prin departamentele
următoare: Departamentul Adventist Chaplaincy Ministries, Departamentul
Copii, Departamentul Comunicaţii, Departamentul Educaţie, Departamentul
Familie, Departamentul Sănătate, Departamentul Relaţii Oficiale şi Libertate

Religioasă, Departamentul Publicaţii, Departamentul Şcoala de Sabat şi Lu-
crarea Personală, Departamentul Administrarea Creştină a Vieţii, Departa-
mentul Planned Giving and Trust Services*, Departamentul Misiunea Femeii,
Departamentul Tineret.
Dacă se va considera că sunt necesare schimbări în structura departamen-
tală a Conferinţei Generale, aceste schimbări pot fi aprobate şi aplicate prin
hotărârea Comitetului Executiv al Conferinţei Generale în Consiliul Anual
şi pot continua, fiind supuse aprobării la următoarea Sesiune a Conferinţei
Generale. Dacă adăugările sau schimbările structurilor de departamente sau
de asociaţii sunt implementate la date diferite decât cele legate de o Sesiune a
Conferinţei Generale, Comitetul Executiv al Conferinţei Generale se va ocu-
pa, într-un Consiliu Anual, şi de necesarul de personal implicat de schimbare
până la următoarea Sesiune a Conferinţei Generale.
Sec. 2. Directorii/secretarii departamentelor, asociaţiilor, agenţiilor şi ser-
viciilor îşi vor desfăşura activitatea sub îndrumarea preşedintelui şi a Comi-
tetului Executiv al Conferinţei Generale. Personalul departamentelor, asoci-
aţiilor, agenţiilor şi serviciilor va funcţiona cu un rol consultativ în teritoriu.
Sec. 3. Termenul „director/secretar asociat” va fi folosit pentru a desemna
acele persoane care pot fi alese pentru a se asocia cu directorul/secretarul
oricărui departament, asociaţii, agenţii sau servicii ale Conferinţei Generale
în îndeplinirea responsabilităţilor corespunzătoare poziţiei. Aceste persoane,
care îşi vor desfăşura activitatea sub îndrumarea directorilor/secretarilor de-
partamentului, asociaţiei, agenţiei sau serviciului respectiv, trebuie să aibă
experienţa, pregătirea şi calificarea necesare pentru îndeplinirea eficientă a
funcţiilor care le sunt atribuite nu numai la nivelul sediului Conferinţei Ge-
nerale, ci şi pretutindeni în teritoriul Bisericii mondiale. Anumite activităţi
specializate pot fi îndeplinite în mare parte fără o activitate extinsă în terito-
riu. [19]
Sec. 4. Termenul „director/secretar asistent” va fi folosit pentru a desem-
na acele persoane care sunt numite în conformitate cu hotărârile Comitetului
Executiv al Conferinţei Generale pentru a ajuta directorul/secretarul şi direc-
torii/secretarii asociaţi ai oricărui departament, asociaţie, agenţie sau serviciu
în îndeplinirea activităţii Conferinţei Generale, de obicei în cadrul uneia sau al
mai multor funcţii sau proceduri speciale. Aceste persoane care vor lucra sub
îndrumarea directorilor/secretarilor departamentelor, asociaţiilor, agenţiilor
sau serviciilor respective vor îndeplini aceste sarcini speciale în mare parte la
sediu şi vor contribui la facilitarea activităţii personalului departamentului,
asociaţiei, agenţiei sau serviciului. Numirile de asistenţi pentru activitatea în
teritoriu vor avea o natură foarte limitată.
*
Nota traducătorului: Expresia în original este „Planned Giving and Trust Services”.
Traducerea sugerată este „Dăruire planificată şi Servicii de consultanţă economică” şi va
fi înţeleasă mai amplu într-o secţiune dedicată Departamentului Financiar. Pentru detalii
suplimentare, vizitează http://www.willplan.org.
Sec. 5. Directorii/secretarii, asociaţii şi asistenţii departamentelor şi asoci-

aţiilor vor ajuta conducătorii administrativi executivi ai Conferinţei Generale
în conducerea şi grija faţă de Biserică, prin promovarea planurilor şi progra-
melor aprobate de Comitetul Executiv şi prin facilitarea implicării membri-
lor în îndeplinirea misiunii Bisericii. Aceste îndatoriri vor fi îndeplinite prin
producerea de resurse şi prin promovare, consultare, coordonare şi susţinere
a dezvoltării. Înainte de a fi aplicate şi promovate în teritoriu, planurile şi
programele departamentelor vor fi alcătuite şi coordonate de departamente
sub îndrumarea unui conducător administrativ, vor fi analizate de către con-
ducerea administrativă şi vor fi aprobate de Comitetul Executiv ori de câte ori
se consideră necesar.
ARTICOLUL XI – DIRECTORI/SECRETARI,
ASOCIAŢI ŞI ASISTENŢI AI DEPARTAMENTELOR
DIVIZIUNII
Diviziunile vor numi directori/secretari ai departamentelor, asociaţiilor,
agenţiilor şi serviciilor care vor sluji sub îndrumarea preşedinţilor şi Comite-
telor Executive respective. De asemenea, în funcţie de necesitate, Diviziunile
vor numi directori/secretari asociaţi şi asistenţi pentru a sluji în poziţii speci-
ale sub îndrumarea directorilor/secretarilor respectivi.
Aceste numiri vor fi făcute de obicei cu ocazia Sesiunii ordinare a Confe-
rinţei Generale, dar în niciun caz mai târziu de 31 decembrie a anului în care
are loc Sesiunea ordinară a Conferinţei Generale. [20]
ARTICOLUL XII – DIRECTORUL OFFICE OF

ARCHIVES, STATISTICS AND RESEARCH
La primul Consiliu Anual al Comitetului Executiv al Conferinţei Generale
de după o sesiune ordinară, Conferinţa Generală va numi un director al Offi-
ce of Archives, Statistics, and Research, ale cărui îndatoriri vor fi acelea de a
administra arhivele Conferinţei Generale şi de a compila şi raporta statisticile
din activitatea mondială şi care va sluji sub îndrumarea secretarului Confe-
rinţei Generale şi a Comitetului Executiv al Conferinţei Generale.
ARTICOLUL XIII – COMITETUL EXECUTIV AL

Sec. 1. a. În intervalele de timp dintre Sesiunile Conferinţei Generale, Co-
mitetul Executiv al Conferinţei Generale are autoritatea delegată de a acţiona
în numele Conferinţei Generale aflate în Sesiune. Din Comitetul Executiv al
Conferinţei Generale vor face parte reprezentanţii tuturor Diviziunilor din
teritoriul mondial şi preşedinţii tuturor Uniunilor şi, ca urmare, acest comitet
vorbeşte în numele Bisericii mondiale. Problemele importante care afectează

Biserica mondială sunt dezbătute în adunările Consiliului Anual al Comite-
tului Executiv al Conferinţei Generale, când toţi membrii comitetului sunt
invitaţi să fie prezenţi. Prin urmare, autoritatea Comitetului Executiv al Con-
ferinţei Generale este autoritatea Bisericii mondiale.
b. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va avea autoritatea de
a acorda sau de a retrage acreditări sau autorizaţii, de a numi comitete, cum
ar fi un Comitet administrativ (cu termenii lor de referinţă), de a revizui,
de a schimba sau de a crea regulamente, de a aproba planuri şi programe
strategice pentru Biserica mondială, de a angaja personalul necesar pentru
executarea eficientă a activităţii acestuia şi de a lua orice măsuri necesare,
în afara celor care îi revin Sesiunii Conferinţei Generale, pentru a asigura
funcţionarea efectivă continuă a Bisericii mondiale în vederea îndeplinirii
misiunii ei.
c. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va avea autoritatea de
a alege sau a îndepărta, din motive întemeiate, conducători administrativi,
directori şi directori asociaţi ai departamentelor/asociaţiilor/serviciilor şi
membri ai comitetului, precum şi de a completa pe durata mandatului în
curs orice locuri vacante care ar putea să apară în poziţiile administrative,
în comitete sau agenţii, din cauza decesului, demisiei sau a altor motive.
Expresia „motive întemeiate”, când este folosită în legătură cu înlăturarea
dintr-o poziţie a unei persoane alese sau numite, va cuprinde, dar nu va
fi limitată la: 1) [21] incompetenţă; 2) nereuşita continuă de a coopera în
probleme importante cu autoritatea oficial constituită şi nerespectarea
regulamentelor relevante cu privire la angajaţi şi cu privire la confesiune; 3)
fapte care ar putea fi supuse disciplinei în conformitate cu Manualul Bisericii;
sau 4) nereuşita în păstrarea statutului obişnuit al Bisericii Adventiste de
Ziua a Şaptea.
d. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va avea autoritatea de
a efectua pensionarea înainte de expirarea mandatului a persoanelor alese în
conformitate cu Articolul VI, Sec.1. din Constituţie, dacă starea de sănătate a
acestora le împiedică să îşi îndeplinească îndatoririle în mod corespunzător.
e. Înlăturarea din funcţie de către Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale a oricărei persoane alese în conformitate cu Articolul VI, Sec. 1 din
Constituţie sau retragerea acreditărilor sau a autorizaţiilor va fi făcută cu o
majoritate de două treimi din votul membrilor care sunt prezenţi şi votează
în cadrul oricărei şedinţe ordinare.
f. Comitetul Executiv va avea autoritatea de a înlătura, din motive
întemeiate, membri ai Comitetului Executiv sau ai oricărui comitet de
care răspunde. Aceasta se va face cu o majoritate de două treimi din votul
membrilor care sunt prezenţi şi votează în cadrul oricărei şedinţe convocate
oficial.
Sec. 2. a. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va convoca anual o
şedinţă, cunoscută sub numele de Consiliu Anual, în scopul de a discuta ce-
rinţele bugetare şi de a aloca fonduri pentru desfăşurarea celorlalte tranzacţii

financiare, precum şi în scopul de a adopta strategiile şi regulamentele care ar
putea fi necesare în vederea desfăşurării activităţii mondiale.
b. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va convoca anual
o şedinţă, cunoscută sub numele de Şedinţa de Primăvară, în scopul de a
primi rapoartele financiare verificate ale Conferinţei Generale şi în scopul de
a discuta despre lucrările administrative ordinare ale Comitetului Executiv,
în conformitate cu prevederile din Statutul de organizare al Conferinţei
Generale cu privire la Şedinţele de Primăvară.
Sec. 3. O majoritate a membrilor cu drept de vot ai Comitetului Executiv al
Conferinţei Generale, din care face parte preşedintele sau un vicepreşedinte
al Conferinţei Generale, este împuternicită să îndeplinească lucrările adminis-
trative confesionale de orice natură, la orice dată şi în orice loc. Toate întruni-
rile trebuie să fie anunţate membrilor în conformitate cu Sec. 8, care urmează.
Sec. 4. Cincisprezece membri ai Comitetului Executiv al Conferinţei Gene-
rale, din care face parte un conducător administrativ al Conferinţei Genera-
le, vor constitui un cvorum al Comitetului Executiv în vederea deciziilor cu
privire la subiectele de rutină şi vor fi împuterniciţi să îndeplinească lucrările
administrative aflate în armonie cu planurile generale alcătuite de Comitetul
Executiv. Pentru deciziile cu privire la subiectele care nu fac parte din cate-
goria celor de rutină, cum ar fi deciziile financiare [22] importante, demiterea
unor angajaţi aleşi sau numiţi, alegerea preşedinţilor Diviziunilor şi a vice-
preşedinţilor Conferinţei Generale, este necesar un cvorum de patruzeci de
membri. Toate întrunirile trebuie să fie anunţate membrilor, în conformitate
cu Sec. 8. de mai jos.
Sec. 5. Toate adunările Comitetului Executiv al Conferinţei Generale se
vor desfăşura la sediul Conferinţei Generale sau în alt loc care va fi votat de
către Comitetul Executiv. Membrii pot să participe la adunări prin interme-
diul unei conferinţe telefonice sau alte mijloace de comunicare similare prin
intermediul cărora toate persoanele participante pot să se audă concomitent,
iar participarea prin aceste mijloace va constitui prezenţă personală la astfel
de adunări. Toate întrunirile trebuie să fie anunţate membrilor în conformita-
te cu Sec. 8. de mai jos.
Sec. 6. Adunările Comitetului Executiv al Conferinţei Generale pot fi con-
vocate la orice dată de către un conducător administrativ principal al Confe-
rinţei Generale care este prezent la sediu, iar acest conducător administrativ
sau orice alt membru al Comitetului Executiv care va fi numit în conformitate
cu Regulamentul de ordine interioară, Articolul III, Sec. 2. va prezida adunarea.
Sec. 7. Preşedinţii Conferinţelor/Misiunilor/Câmpurilor vor fi invitaţi să
participe la adunările Consiliului Anual al Comitetului Executiv al Conferin-
ţei Generale, când acestea se desfăşoară pe teritoriul Diviziunii lor. Dacă nu
este convocată o sesiune executivă, la care participă numai membrii, acestor
invitaţi li se va acorda privilegiul de a participa la toate dezbaterile adunării,
dar nu vor avea drept de vot.
Sec. 8. Anunţurile cu privire la data, locul şi orice alte cerinţe prevăzute de

acest Regulament de ordine interioară în legătură cu toate adunările Comite-
tului Executiv al Conferinţei Generale le vor fi comunicate tuturor membrilor
într-o manieră rezonabilă cu cel puţin trei (3) zile înainte de adunare, dacă adu-
narea urmează să aibă loc printr-o conferinţă telefonică, sau prin alte mijloace
de comunicare similare, ori cu cel puţin paisprezece (14) zile înainte, dacă este
necesară participarea fizică personală, cu excepţia situaţiei în care adunarea se
desfăşoară în timpul unei Sesiuni a Conferinţei Generale. Obligativitatea aces-
tor cerinţe cu privire la anunţuri este anulată în cazul în care adunarea Comi-
tetului Executiv al Conferinţei Generale este convocată în timpul desfăşurării
unei Sesiuni a Conferinţei Generale, deoarece este de aşteptat ca toţi membrii
Comitetului Executiv al Conferinţei Generale să fie prezenţi la sesiune.
ARTICOLUL XIV – COMITETELE EXECUTIVE

ALE DIVIZIUNILOR
Sec. 1. În conformitate cu prevederile care urmează, în fiecare Diviziune
va fi constituit un Comitet Executiv al Diviziunii, în scopul lucrărilor admi-
nistrative [23] care îi aparţin Diviziunii. În cadrul Diviziunii, Comitetul Exe-
cutiv al Diviziunii funcţionează în numele Comitetului Executiv al Conferin-
ţei Generale, iar autoritatea lui va fi recunoscută de Uniune şi de organizaţiile
locale în domeniul administrării Diviziunii şi al sfătuirii. O Diviziune poate
să înfiinţeze diferite entităţi legale pentru folosul, binele şi interesele Bisericii
din ţările aflate pe teritoriul acesteia şi poate încredinţa acestor entităţi sau al-
tora deja înfiinţate responsabilitatea deplină pentru deţinerea proprietăţilor,
pentru conducere, sau pentru alte funcţii, cu condiţia ca această responsabi-
litate să fie exercitată în conformitate cu valorile, principiile şi regulamentele
confesiunii.
Sec. 2. Membrii din oficiu ai Comitetului Executiv al Diviziunii trebuie să
fie preşedintele Diviziunii, secretarul Diviziunii, trezorierul Diviziunii, ceilalţi
conducători administrativi ai Diviziunii, vicepreşedinţii Diviziunii, secretarii
teritoriali ai Diviziunii, directorii instituţiilor Diviziunii, preşedinţii Uniuni-
lor de Conferinţe, preşedinţii Uniunilor de Misiuni, preşedinţii Uniunilor de
biserici, preşedinţii Conferinţelor/Misiunilor/Câmpurilor ataşate, directo-
rii departamentelor, asociaţiilor şi serviciilor Diviziunii şi orice alţi membri
ai Comitetului Executiv al Conferinţei Generale care sunt prezenţi. Ceilalţi
membri ai Comitetului Executiv al Diviziunii vor fi numiţi în conformitate cu
regulamentul Diviziunii. În numărul membrilor numiţi vor fi reprezentanţi ai
angajaţilor confesiunii şi membrii în bună rânduială ai Bisericii, care nu sunt
angajaţi ai confesiunii. În categoria reprezentanţilor angajaţilor confesiunii
vor fi câţiva pastori şi membri ai personalului instituţional.
Sec. 3. Hotărârile luate de Comitetul Executiv al Diviziunii cu privire la
administrarea activităţilor din teritoriile Diviziunii vor fi considerate defini-
tive, cu condiţia să fie în conformitate cu planurile şi strategiile Conferinţei
Generale, aşa cum sunt prezentate în Constituţie, în Regulamentul de ordine

interioară şi în hotărârile Comitetului Executiv al Conferinţei Generale.
Sec. 4. Cinci membri ai Comitetului Executiv al Diviziunii, inclusiv pre-
şedintele comitetului, vor constitui un cvorum pentru luarea deciziilor cu
privire la subiectele de rutină. Când preşedintele comitetului nu poate fi pre-
zent, secretarul poate convoca o adunare la sediul Diviziunii şi poate prezida
şedinţa. Întrunirile în minoritate la care participă mai puţin de cinci membri
ai Comitetului Executiv al Diviziunii pot să aibă loc pentru luarea deciziilor
cu privire la chestiuni de rutină, dar deciziile luate în aceste şedinţe nu vor fi
definitive, până când rapoartele de şedinţă nu vor fi aprobate într-o adunare
cu un cvorum prezent. Pentru luarea hotărârilor cu privire la subiecte care
nu fac parte din categoria celor de rutină, [24] cum ar fi deciziile financiare
importante, demiterea angajaţilor aleşi, sau numiţi şi numirea conducătorilor
administrativi ai Uniunilor de Misiuni, este necesar un cvorum de zece mem-
bri sau 25% din numărul total al membrilor comitetului. În limita permisă de
legile în vigoare, membrii Comitetului Executiv al Diviziunii pot să participe
la adunări prin intermediul unei conferinţe telefonice sau a altor mijloace de
comunicare similare prin care toate persoanele participante se pot auzi con-
comitent, iar participarea prin intermediul unor astfel de mijloace va constitui
prezenţa în persoană la asemenea adunări.
Sec. 5. Anunţurile cu privire la timpul şi locul tuturor adunărilor Comi-
tetului Executiv al Diviziunii, precum şi alte cerinţe ce ţin de aceste întâlniri,
prevăzute în Regulamentul de ordine interioară, le vor fi comunicate tuturor
membrilor într-o manieră rezonabilă, corespunzătoare jurisdicţiei.
ARTICOLUL XV – REVIZIA CONTABILĂ

A CONFERINŢEI GENERALE
Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va avea o revizie contabilă a
rapoartelor financiare ale Conferinţei Generale şi ale General Conference Cor-
poration, care va fi condus de un revizor contabil extern cel puţin o dată în
fiecare an calendaristic. Revizorul contabil extern va face, de asemenea, un
test de conformitate cu regulamentul a acestor organizaţii şi va raporta anual
Comitetului Executiv al Conferinţei Generale şi Sesiunilor ordinare ale Con-
ferinţei Generale rezultatele reviziei contabile şi ale testului de conformitate.
ARTICOLUL XVI – REMUNERAREA ŞI

CHELTUIELILE
Sec. 1. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va numi anual un mi-
nim de opt persoane care nu fac parte din personalul angajat al acesteia şi
care, împreună cu conducătorii administrativi ai Conferinţei Generale şi nu
mai puţin de şapte preşedinţi ai Uniunilor, vor constitui un comitet care va
revizui remunerarea, alocaţiile şi cheltuielile angajaţilor.
Sec. 2. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va avea autoritatea de a

face, din când în când, rectificări în remunerarea angajaţilor.
ARTICOLUL XVII – FONDURILE

Sec. 1. Fondurile Conferinţei Generale vor fi după cum urmează: [25]
a. Un procentaj din zecimile primite de Conferinţele/Misiunile/
Câmpurile va fi trimis mai departe prin Uniune şi Diviziune, în conformitate
cu Statutul de organizare al Conferinţei Generale.
b. Un procentaj din zecimile primite de Uniunile de Biserici va fi
trimis mai departe prin Diviziune, în conformitate cu Statutul de organizare
al Conferinţei Generale.
c. Darurile sistematice pentru misiune.
d. Darurile speciale. Veniturile din darurile sistematice destinate
ARTICOLUL XVIII – PLANURILE DE PENSII

ALE DIVIZIUNII
Sec. 1. Diviziunea va adopta un plan pentru susţinerea angajaţilor pen-
sionaţi pe motive de vârstă şi/sau de boală şi pentru parteneri (soţi, soţii)
sau alte persoane dependente de aceşti angajaţi, în conformitate cu principiile
prezentate în Statutul de organizare al Conferinţei Generale.
Sec. 2. Aceste planuri vor fi finanţate prin contribuţii venite de la organi-
zaţiile participante, în conformitate cu decizia luată de Comitetul Executiv al
Diviziunii respective.
ARTICOLUL XIX – ALOCĂRILE DE FONDURI

Sec. 1. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va face propriile alocări
de fonduri pentru teritoriile Bisericii mondiale în cadrul Consiliilor Anuale.
Aceste alocări de fonduri se bazează pe cerinţele de buget din partea terito-
riilor.
Sec. 2. Alocările de fonduri vor fi făcute în raport cu primirea completă a
fondurilor estimate în bugetul Conferinţei Generale. În cazul unui deficit, dis-
tribuirea se va face de obicei proporţional pentru toate interesele reprezentate
în buget.
Sec. 3. Fondurile alocate pentru proiectele importante vor fi păstrate în
cont pentru a fi folosite în scopul în care au fost alocate. În cazul în care pro-
iectul este abandonat, fondurile se vor întoarce înapoi la Conferinţa Generală.
Celelalte alocări de fonduri pentru Diviziuni vor fi administrate de către Co-
mitetul Executiv al Diviziunii respective.
Sec. 4. Toate fondurile adunate la Diviziuni, cu excepţia fondurilor regu-
late care aparţin Conferinţei Generale în conformitate cu cele indicate în Arti-
colul XVII, vor fi folosite în vederea îndeplinirii activităţii pentru care au fost
adunate [26] şi trebuie să fie administrate de entitatea respectivă a Bisericii în
conformitate cu regulamentul confesiunii.
Sec. 5. În limitele permise de lege, fondurile Conferinţei Generale din toată
lumea vor fi puse la dispoziţie pentru a corespunde alocărilor de fonduri anu-
ale făcute de Conferinţa Generală.
ARTICOLUL XX – FINANŢELE
Sec. 1. Pentru a asigura fondul de rulment pentru operaţiunile regulate şi
pentru a asigura protecţia împotriva unei urgenţe sau crize financiare posibi-
le, Conferinţa Generală va păstra o parte din capitalul de lucru în conformi-
tate cu prevederile definite şi precizate în Statutul de organizare al Conferinţei
Generale.
Sec. 2. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale, acţionând prin agentul
lui legal, General Conference Corporation, va avea autoritatea de a face con-
tracte de investiţii financiare*, dar toţi banii astfel obţinuţi vor fi investiţii în
instrumente financiare** şi nu vor fi disponibili pentru alocări până la terme-
nele prevăzute de contractele de investiţie.
Sec. 3. Zecimile şi darurile pentru misiune primite de Conferinţa Gene-
rală vor fi alocate pentru lucrarea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Prin
urmare, nici Comitetul Executiv al Conferinţei Generale, nici Trezoreria Con-
ferinţei Generale şi nici un alt agent sau agenţie a Bisericii nu vor avea prero-
gativele de a împrumuta aceste fonduri unor persoane particulare, de a apro-
ba note, de a semna obligaţiuni şi alte instrumente financiare sau orice alte
modalităţi de a deturna fondurile Conferinţei Generale de la scopul pentru
care au fost primite.
Sec. 4. Baza pentru calcularea obiectivelor şi a fondurilor per capita va fi
numărul de membri la data de 30 iunie a anului precedent, aşa cum este ra-
portat oficial de către Office of Archives, Statistics, and Research din cadrul
ARTICOLUL XXI – COMPENSAREA DAUNELOR

Sec. 1. În limita permisă de lege, Conferinţa Generală va despăgubi orice
persoană care a fost sau care este supusă, este ameninţată, este în aşteptarea
unui proces sau a suportat deja orice acţiune, proces sau proceduri în justiţie,
indiferent dacă sunt în domeniul civil, penal, administrativ, investigativ, din
cauză că această persoană este sau a fost membru al Comitetului Executiv al
*
Nota traducătorului: Termenul în original este „annuity contracts” şi reprezintă o gamă
destul de largă de investiţii fie financiare (cum ar fi un depozit bancar cu dobândă la
termen), fie a unor mijloace fixe (cum ar fi închirierea unui imobil) care aduc un venit sau
un profit disponibil doar la termenul scadent prestabilit.
**
Nota traducătorului: Termenul în original este „securities” şi înseamnă instrumente
financiare cumpărate şi vândute pe piaţa de capital (obligaţiuni, acţiuni etc.).
Conferinţei Generale, delegat la Sesiunea Conferinţei Generale sau din cauză

că este conducător administrativ, angajat sau agent al Conferinţei Generale.
Despăgubirea se referă la cheltuielile de judecată (inclusiv comisioanele [27]
avocaţilor), amenzile, sumele plătite pentru rezolvarea reală şi rezonabilă,
care îi revin persoanei în legătură cu asemenea acţiuni, procese sau proceduri,
dacă acea persoană a acţionat cu bună credinţă şi într-o manieră pe care a
considerat-o a nu fi împotriva intereselor Conferinţei Generale. De asemenea,
despăgubirile se referă la cheltuielile similare legate de acţiunile, procesele
sau procedurile din domeniul penal, dacă nu există un motiv rezonabil de a
se crede că acea persoană a avut un comportament ilegal.
Sec. 2. Dreptul la despăgubire se va adăuga la, şi nu va înlocui, toate cele-
lalte drepturi pe care o astfel de persoană le-ar avea. [28]
Declaraţia de misiune
şi valori
a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea
A
DECLARAŢIA DE MISIUNE
A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A
ŞAPTEA
A 05 Declaraţia de misiune a Bisericii Adventiste de
Ziua a Şaptea
A 05 05 Misiunea noastră – Misiunea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea
este aceea de a face ucenici din toate popoarele, vestind Evanghelia veşnică în
contextul mesajelor celor trei îngeri din Apocalipsa 14:6-12, conducându-i pe
oameni să Îl primească pe Isus ca Mântuitor personal şi să se alăture Bisericii
Rămăşiţei Sale, învăţându-i să-I slujească Domnului şi pregătindu-i pentru
apropiata Sa revenire.
A 05 10 Metoda noastră – Noi urmărim îndeplinirea acestei misiuni sub
călăuzirea şi cu puterea Duhului Sfânt prin:
1. Predicare – Noi acceptăm însărcinarea primită de la Hristos (Matei 28:18-
20) şi, ca urmare, proclamăm în întreaga lume din aceste zile de pe urmă
Evanghelia veşnică a dragostei lui Dumnezeu, care este descoperită cel mai
amplu în viaţa, slujirea, moartea ispăşitoare, învierea şi lucrarea de Mare-
Preot a Fiului Său. Recunoaştem Biblia ca fiind descoperirea infailibilă a lui
Dumnezeu cu privire la voinţa Sa şi prezentăm mesajul ei deplin, inclusiv a
doua venire a lui Hristos şi continuitatea autorităţii Legii celor Zece Porunci,
cu semnul ei de aducere-aminte a Sabatului zilei a şaptea.
2. Învăţare – Noi recunoaştem că dezvoltarea minţii şi dezvoltarea caracte-
rului sunt esenţiale pentru Planul de Mântuire al lui Dumnezeu şi, ca urmare,
promovăm creşterea până la o înţelegere matură a relaţiei cu Dumnezeu, a
Cuvântului Său şi a universului creat.
3. Vindecare – Noi afirmăm principiile biblice ale bunăstării întregii fiinţe
şi, ca urmare, facem o prioritate din păstrarea sănătăţii şi din vindecarea celor
bolnavi, iar prin lucrarea noastră de slujire a celor bolnavi şi asupriţi colabo-
răm cu Creatorul în lucrarea Sa milostivă de refacere şi vindecare.
4. Ucenicie – Noi afirmăm creşterea şi dezvoltarea spirituală a tuturor
membrilor şi, ca urmare, ne îngrijim de cei nou-convertiţi, îndrumându-i spre
o viaţă neprihănită, educându-i pentru a fi martori eficienţi şi încurajând as-
cultarea lor responsabilă faţă de voia lui Dumnezeu.
A 05 15 Viziunea noastră – În conformitate cu marile profeţii ale Scriptu-
rilor, noi înţelegem că punctul culminant al planul lui Dumnezeu este acela
de a mântui şi de a readuce întreaga Sa creaţie la armonia deplină cu voia Sa
desăvârşită şi neprihănirea Sa. [29]
DECLARAŢIA DE VALORI A BISERICII

ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA
A 10 Declaraţia de valori a Bisericii Adventiste de
Ziua a Şaptea
A 10 05 Valorile noastre – Valorile adventiştilor de ziua a şaptea sunt în-
temeiate pe revelaţia lui Dumnezeu, oferită prin Biblie şi prin viaţa lui Isus
Hristos. Simţământul identităţii şi al chemării noastre provine dintr-o înţele-
gere a profeţiilor Bibliei, îndeosebi a acelora care se referă la perioada imediat
precedentă revenirii lui Isus. În consecinţă, întreaga viaţă ajunge să fie o expe-
rienţă a creşterii şi o demonstraţie a relaţiei cu Dumnezeu şi cu Împărăţia Sa.
Simţământul misiunii noastre este motivat de înţelegerea că fiecare om,
indiferent de circumstanţe, are o valoare infinită pentru Dumnezeu şi, ca ur-
mare, merită respectul şi demnitatea. Prin harul lui Dumnezeu, fiecare om a
primit daruri, talente şi aptitudini pentru diferitele activităţi ale familiei Bise-
ricii mondiale şi este nevoie de el în această familie.
Respectul nostru faţă de diversitate, individualitate şi libertate este pro-
porţional cu respectul şi interesul pentru societate. Noi suntem una – o familie
mondială care împărtăşeşte o credinţă comună şi care este angajată în repre-
zentarea suveranităţii lui Dumnezeu în lumea noastră prin comportamentul
etic, respectul reciproc şi slujirea iubitoare. Credincioşia noastră faţă de Dum-
nezeu implică angajamentul de a susţine trupul Său, Biserica. [30]
Angajamentul total
faţă de Dumnezeu
O declaraţie cu privire la responsabilitatea spirituală
în familia Bisericii
ANGAJAMENTUL TOTAL
FAŢĂ DE DUMNEZEU
– O DECLARAŢIE CU PRIVIRE LA
RESPONSABILITATEA SPIRITUALĂ ÎN
FAMILIA BISERICII*
Fiecare membru şi fiecare organizaţie a Bisericii Adventiste de Ziua a Şap-
tea sunt constrânşi, prin ungere divină, să găsească cele mai eficiente mo-
dalităţi de a împlini misiunea Bisericii, în conformitate cu cele descrise în
Declaraţia de misiune a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Această declaraţie
de Angajament total faţă de Dumnezeu descrie în termeni practici şi detaliaţi
ce implică acest angajament pentru indivizii şi organizaţiile care alcătuiesc
Biserica. Ea pune la dispoziţie un proces de orientare în vederea împlinirii
misiunii Bisericii.
Plasarea ei între Declaraţia de misiune a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea şi
secţiunea cu privire la Statutul de organizare din cartea aceasta o poziţionează
în aşa fel, încât să constituie o punte care îi aduce aminte Bisericii de scopul
ei în lume şi păstrează o direcţie clară pentru Biserică, atunci când aceasta
tratează şi administrează numeroasele directive aflate în Statutul de organizare.
A 15 Angajamentul total faţă de Dumnezeu

– O declaraţie cu privire la responsabilitatea spirituală
în familia Bisericii
A 15 05 Împuternicirea divină – Istoria Bisericii Adventiste de Ziua a Şap-
tea este plină de exemple ale unor persoane şi instituţii care au fost şi sunt
mărturii emoţionante ale credinţei lor. Datorită angajamentului plin de pa-
siune faţă de Dumnezeul lor şi al preţuirii dragostei Sale nemărginite, ei au
avut cu toţii aceeaşi ţintă: şi anume aceea de a le împărtăşi altora Evanghelia.
Ei au fost motivaţi de un text biblic-cheie. Este un text care aprinde sufletele
adventiştilor de ziua a şaptea de pretutindeni. El este numit Marea Însărcina-
re a Evangheliei, împuternicirea primită de la Domnul Însuşi: „Duceţi-vă şi
faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului
şi al Sfântului Duh!” (Matei 28:19). [31]
Această împuternicire primită de la Domnul Însuşi este simplă, frumoasă
şi imperativă. Fiecare credincios – fie membru, fie pastor sau conducător ad-
ministrativ – trebuie să meargă …, să înveţe …, să boteze …, să facă ucenici.
*
În acest capitol ar trebui să se ţină cont că în unele zone geografice se foloseşte o
terminologie diferită pentru unităţi organizatorice cum ar fi câmpuri, secţiuni, regiuni
sau delegaţii.
Angajamentul total faţă de Dumnezeu 51
Principiul acesta instituie misiunea Bisericii şi stabileşte standardul pentru

orice evaluare a succesului. El se referă la toţi, oricare ar fi responsabilitatea
lor, indiferent dacă sunt laici sau angajaţi ai Bisericii. El cuprinde toate ele-
mentele vieţii Bisericii, de la biserica locală până la Conferinţa Generală – în
şcoli şi colegii, edituri, instituţii medicale şi fabrici de alimente sănătoase. Îm-
puternicirea este conţinută în legământul botezului, în declaraţii de misiune,
în ţinte şi obiective, în statute de organizare, în constituţii şi în regulamente de
ordine interioară. Oricare ar fi formulările: „A mărturisi despre dragostea Sa
mântuitoare”, „A înlesni proclamarea Evangheliei veşnice”, „A sătura mulţi-
mile cu pâinea vieţii” şi „A le îngriji în pregătirea pentru apropiata Sa reveni-
re”, împătrita poruncă de a merge …, a învăţa …, a boteza …şi a face ucenici
răsună oriunde adventiştii de ziua a şaptea lucrează şi se adună laolaltă.
Pe măsură ce Biserica a crescut din punct de vedere al mărimii şi com-
plexităţii, tot mai mulţi membri, pastori şi conducători administrativi au pus
întrebări serioase cu privire la modul în care Biserica se raportează la Marea
Însărcinare a Evangheliei. A ajuns Biserica doar să se ridice deasupra nive-
lului unor produse şi servicii care nu pot fi deosebite de corespondentele lor
seculare? Sau Biserica se asigură că produsele şi serviciile ei fundamentale îi
arată lumii calea spre viaţa veşnică? Aceste întrebări li se adresează tuturor
fără excepţie, fie că este vorba de serviciile de închinare ale Bisericii sau de
programele şi serviciile organizatorice sau instituţionale.
Ca un întreg, Biserica trebuie să răspundă la întrebările serioase puse cu
privire la modul în care se raportează la principiul călăuzitor aflat în Marea
Însărcinare a Evangheliei. Cum poate acest principiu să fie realizat concret în
viaţa membrilor, pastorilor şi comunităţilor? Cum pot ei să îşi măsoare pro-
gresul în împlinirea Marii Însărcinări a Evangheliei? Cum pot universităţile,
colegiile, liceele, şcolile elementare, fabricile de alimente sănătoase, instituţiile
medicale, editurile şi centrele media să dezvolte un simţ de răspundere înte-
meiat pe Marea Însărcinare a Evangheliei?
Această provocare solicită o abordare deschisă şi analitică pentru a sta-
bili unde se află Biserica în relaţia ei cu porunca Domnului. Nu este suficient
să evaluăm succesul prin intermediul standardelor seculare. Angajamentul
total faţă de Dumnezeu cere o acceptare totală a principiilor creştinismului,
aşa cum sunt descrise în Biblie şi aşa cum sunt susţinute în Spiritul Profetic.
Bisericile locale, instituţiile, angajaţii şi membrii Bisericii pot găsi cu uşurinţă
[32] o satisfacţie în obiectivele atinse, fondurile adunate, bugetele alcătuite şi
îndeplinite, iar meritele pot fi obţinute şi înnoite şi totuşi toţi pot să dea greş în
a fi răspunzători faţă de Dumnezeul Marii Însărcinări a Evangheliei. Priorita-
tea principală şi continuă a Bisericii trebuie să fie această poruncă primită de
la Domnul de a merge …, a învăţa …, a boteza … şi a face ucenici.
Deşi Marea Însărcinare a Evangheliei nu se schimbă, îndeplinirea ei este
dovedită în modalităţi diferite. Un pastor lucrează într-un context diferit faţă
de un profesor, un medic, sau un conducător administrativ al unei instituţii.
Oricare ar fi rolul personal sau instituţional, fiecare este răspunzător faţă de
porunca lui Dumnezeu. Printre marile beneficii care rezultă din evaluarea efi-
cienţei lor va fi încrederea care se dezvoltă, când fiecare membru, fiecare pas-
tor, fiecare administrator şi fiecare instituţie se raportează la această prioritate
şi îi acordă atenţia corespunzătoare.
Familia Bisericii recunoaşte că fiecare om este răspunzător faţă de Dumne-
zeu în mod individual. În acelaşi timp, credincioşii sunt sfătuiţi să se cerceteze
pe ei înşişi (2 Corinteni 13:5). Un proces de evaluare spirituală îşi are locul lui
în viaţa personală. La fel de sigur este că îşi are locul lui şi în viaţa organizaţiei.
Deşi este bună, evaluarea spirituală este şi o lucrare foarte delicată. Oame-
nii văd doar parţial. Cadrul pământesc de referinţă este întotdeauna limitat
la ce se vede şi la timpul scurt care se asociază prezentului. Cu toate acestea,
dintr-o evaluare atentă şi înţeleaptă a vieţii personale şi organizatorice se poa-
te câştiga mult.
Identificarea câtorva principii care pot călăuzi o astfel de evaluare este po-
sibilă. Chiar dacă orice încercare va fi incompletă, următoarele domenii spe-
cifice de evaluare vor spori înţelegerea şi responsabilitatea faţă de Dumnezeu
şi faţă de misiune, care constituie o parte integrală a relaţiei unui creştin cu
Dumnezeu şi a angajamentului lui faţă de El. Lista celor care ar trebui să-şi
evalueze angajamentul faţă de Dumnezeu nu este amplă, dar principiile de-
scrise aici sunt aplicabile şi altor persoane, organizaţii şi instituţii.
A 15 10 Care sunt implicaţiile angajamentului total faţă de Dumnezeu
pentru fiecare membru al Bisericii – Fiecărui adventist de ziua a şaptea, in-
diferent dacă este angajat al confesiunii sau membru laic, i s-a promis darul
Duhului Sfânt, care va face posibilă creşterea spirituală în harul Domnului
şi care va da putere dezvoltării şi folosirii darurilor spirituale în lucrarea de
mărturisire şi slujire. Prezenţa Duhului Sfânt în viaţa credinciosului este do-
vedită atunci când o persoană: [33]
1. Menţine, acolo unde este posibil, un cămin creştin, în care standardele şi
principiile lui Hristos sunt atât învăţate, cât şi exemplificate.
2. Trăieşte o viaţă plină de bucurie pentru asigurarea mântuirii, este con-
dus de Duhul Sfânt să le prezinte altora o mărturie personală eficientă şi dez-
voltă în Hristos un caracter frumos, care este consecvent cu voia lui Dumne-
zeu, aşa cum a fost descoperită în Cuvântul Său.
3. Foloseşte darurile spirituale pe care Dumnezeu le-a promis fiecăruia.
4. Îşi dedică timpul, darurile spirituale şi resursele pentru predicarea
Evangheliei în mod sistematic şi cu rugăciune şi, atât ca individ, cât şi ca parte
a familiei Bisericii, ajunge sarea şi lumina Domnului prin împărtăşirea dra-
gostei Sale în viaţa de familie şi în serviciile sociale, fiind motivat întotdeauna
de simţământul apropiatei reveniri a Domnului şi de porunca Sa de a predica
Evanghelia atât în apropiere, cât şi în depărtare.
5. Contribuie la planul de creştere spirituală continuă şi de evaluare a re-
laţiei personale cu Dumnezeu, prin formarea unui parteneriat reciproc şi res-
ponsabil, în care obiectivul principal al credincioşilor este acela de a se sfătui
unii pe alţii cu rugăciune.

pentru pastorul unei biserici – Un pastor adventist de ziua a şaptea, chemat,
întărit prin puterea Duhului Sfânt şi motivat de dragoste pentru suflete, îi
îndrumă pe cei păcătoşi la Hristos ca Răscumpărător şi Creator şi îi învaţă
cum să îşi împărtăşească credinţa şi să ajungă nişte ucenici eficienţi. El îm-
parte de obicei o hrană spirituală echilibrată şi proaspătă prin comuniunea
cu Dumnezeu şi Cuvântul Său. Pastorul manifestă harul mântuitor şi puterea
transformatoare a Evangheliei atunci când:
1. Se străduieşte să facă din familia proprie un model cu privire la ce anu-
me aşteaptă Domnul de la căsătorie şi de la familii.
2. Prezintă predici întemeiate pe Biblie şi centrate în Hristos, care îi hrănesc
spiritual pe membri. Susţine Biserica mondială şi îi învaţă pe ceilalţi punctele
de credinţă fundamentale, având un simţământ al urgenţei înrădăcinat în în-
ţelegerea adventistă de ziua a şaptea a profeţiei.
3. Le adresează tuturor apelul de a se supune puterii transformatoare a
Duhului Sfânt, pentru ca Evanghelia să poată fi confirmată în viaţa plină de
simpatie a credincioşilor.
4. Conduce biserica locală în acţiuni de evanghelizare pline de putere, care
nu numai că sporesc numărul membrilor şi înfiinţează noi biserici locale, ci
constituie şi o susţinere continuă puternică a activităţii locale şi mondiale a
Bisericii. [34]
5. Dovedeşte eficienţă în lucrarea pastorală, prin faptul că familia lui Dum-
nezeu sporeşte numeric şi creşte în experienţa spirituală şi închinare, grăbind
în felul acesta revenirea Domnului.
6. Afirmă prioritatea creşterii spirituale personale şi a eficienţei în misiune,
prin participarea regulată la procesul de evaluare a rezultatelor spirituale.
Fiecare Uniune/Conferinţă va implementa un model de evaluare dezvol-
tat de Diviziune şi va conţine un modul de autoevaluare, precum şi elemente
care se referă la responsabilitatea pastorului faţă de biserica locală şi faţă de
organizaţia Bisericii mondiale.
pentru o biserică locală – O biserică locală adventistă de ziua a şaptea funcţi-
onează în mod creativ şi autocritic în calitate de comunitate care mărturiseşte
şi slujeşte nevoilor celorlalţi, promovând proclamarea Evangheliei la nivel lo-
cal, regional şi global. Ea trăieşte în lume ca trup al lui Hristos, manifestând
faţă de binele acelora cu care intră în legătură aceeaşi preocupare pe care a
manifestat-o Domnul şi acţionând aşa cum a acţionat El în lucrarea Sa de slu-
jire pe pământ. Biserica locală:
1. Manifestă o siguranţă continuă cu privire la harul mântuitor al lui Hris-
tos şi un angajament faţă de învăţăturile distinctive ale Cuvântului;
2. Îşi înţelege şi îşi acceptă rolul ca parte a unei mişcări a timpului sfârşitu-
lui, care are o responsabilitate locală, regională şi globală pentru răspândirea
Evangheliei:
3. Dezvoltă planuri strategice pentru împărtăşirea Evangheliei în societate,

cu ţinta de a se asigura că toţi oamenii înţeleg cum poate Isus să le schimbe
viaţa, pregătindu-i pentru apropiata Sa revenire şi ajutându-i să înfiinţeze noi
biserici locale;
4. Se îngrijeşte de viaţa membrilor şi a familiilor lor în aşa fel, încât să creas-
că spiritual şi să îşi menţină încrederea în misiunea şi adevărurile vestite prin
Biserica lui Dumnezeu din zilele de pe urmă;
5. Recunoaşte privilegiul de a fi o biserică adventistă de ziua a şaptea şi
responsabilitatea implicită faţă de familia mondială a bisericilor adventiste
de ziua a şaptea, aşa cum sunt descrise în Manualul Bisericii, acceptând şi apli-
când planuri vaste, care conferă putere răspândirii Evangheliei în contexte
mai largi, precum şi participând la sistemul organizatoric, financiar şi repre-
zentativ menit să promoveze o lucrare mondială; [35]
6. Participă la un plan de evaluare care conduce biserica locală la înţele-
gerea calităţilor şi slăbiciunilor ei, precum şi a progresului pe care l-a făcut în
îndeplinirea misiunii de a merge, a învăţa, a boteza şi a face ucenici.
Planul de evaluare va fi, de obicei, un program de autoevaluare condus
anual de întreaga biserică locală care se întruneşte ca grup, dar, periodic, va
trebui să includă o evaluare a contribuţiei bisericii locale în îndeplinirea şi
împărtăşirea responsabilităţii organizaţiei mai largi. Fiecare Diviziune, în
asociere cu Uniunile şi Conferinţele/Misiunile, va promova dezvoltarea unui
proces de evaluare ce va fi folosit pe teritoriul ei.
pentru şcolile generale - O şcoală generală adventistă de ziua a şaptea creea-
ză un climat care împlineşte nevoile spirituale, intelectuale, fizice şi sociale ale
elevului şi inspiră încredere în relevanţa, rolul, mesajul şi misiunea Bisericii
Adventiste de Ziua a Şaptea. Şcolile oferă o educaţie adventistă de ziua a şap-
tea atunci când:
1. Dezvoltă un plan de învăţământ spiritual cuprinzător şi curriculumuri pen-
tru toate subiectele care vor susţine concepţia adventistă de ziua a şaptea despre
lume, integrează credinţa în procesul de învăţare şi susţine excelenţa academică.
2. Angajează profesori adventişti de ziua a şaptea pe deplin dedicaţi şi
competenţi din punct de vedere profesional, care sunt implicaţi activ în bise-
ricile locale şi care integrează credinţa şi învăţarea în educarea elevilor pentru
a fi nişte cetăţeni şi membri buni atât ai Bisericii, cât şi ai societăţii.
3. Lucrează cu părinţii şi cu bisericile locale pentru a se asigura că fiecărui
elev îi sunt prezentate cerinţele lui Hristos şi i se oferă ocazia de a se dedica
lui Hristos şi de a fi botezat.
4. Le transmit elevilor o înţelegere a rolului biblic al poporului lui Dum-
nezeu din zilele de pe urmă şi a modalităţii în care membrii acestui popor
trebuie să participe la îndeplinirea misiunii Bisericii.
5. Implică personalul şi elevii în iniţiative sociale în modalităţi potrivite
pentru vârsta elevilor şi planifică ocazii pentru mărturisirea credinţei în so-
cietate.
6. Participă sistematic la un proces de evaluare spirituală, dezvoltat de Di-

viziune şi aplicat de Uniuni şi Conferinţe, care vor furniza rapoarte anuale
către consiliul şcolii şi către diferitele ei structuri constitutive. [36]
pentru colegii şi universităţi – Un colegiu sau o universitate adventistă de
ziua a şaptea le oferă o educaţie academică temeinică, de nivel terţiar şi/sau
postuniversitar, adventiştilor de ziua a şaptea şi studenţilor din zonele înve-
cinate, care doresc să se bucure de ocazia de a studia într-un mediu adventist.
Acest obiectiv este realizat atunci când administraţia colegiului/universităţii:
1. Dezvoltă un plan de învăţământ spiritual cuprinzător, propus de facul-
tate şi aprobat de consiliul universităţii, care identifică adevărurile şi valorile
spirituale, atât la nivel cognitiv, cât şi relaţional, pe care instituţia este anga-
jată să le împărtăşească studenţilor ei şi care identifică în mod cuprinzător
ocaziile prin care acele valori vor fi transmise pe o perioadă determinată în
viaţa petrecută de studenţi în campus.
2. Păstrează în sala de curs şi în campus un mediu care asigură ocazii pen-
tru instruire academică şi pentru o cunoaştere a Evangheliei, al căror rezultat
va fi producerea unor absolvenţi care vor fi recunoscuţi de Biserică şi de so-
cietate pentru excelenţa lor academică şi spirituală; vor fi echilibraţi spiritual,
mintal, fizic şi social; Îl vor iubi pe Domnul lor şi vor susţine standardele
Sale înalte în viaţa de zi cu zi; vor contribui la dezvoltarea unor biserici locale
puternice şi prospere şi vor fi asemenea sării şi luminii în societate, atât în
calitate de membri laici, cât şi ca angajaţi ai Bisericii.
3. Afirmă fără ambiguitate, atât în sala de clasă, cât şi în viaţa din campus,
punctele de credinţă, practicile şi concepţiile despre lume ale Bisericii Adven-
tiste de Ziua a Şaptea; împărtăşesc bucuria Evangheliei; dovedesc încrederea
în rolul stabilit de Dumnezeu pentru mişcarea adventistă şi în continuitatea
semnificaţiei acesteia în planul lui Dumnezeu pentru aceste zile din urmă;
promovează activităţile prin care personalul şi studenţii universităţii se pot
angaja în lucrarea de mărturisire a Evangheliei şi a slujirii creştine; încurajea-
ză studenţii şi personalul să aibă un stil de viaţă consecvent, care se manifestă
prin relaţiile atente şi pline de simpatie dintre personalul şi studenţii univer-
sităţii.
4. Angajează profesori adventişti de ziua a şaptea pe deplin dedicaţi şi
competenţi din punct de vedere profesional, care sunt implicaţi activ în bi-
sericile lor locale, integrează credinţa şi învăţarea în contextul educării stu-
denţilor lor în aşa fel încât aceştia să fie membri productivi atât ai societăţii,
cât şi ai Bisericii Domnului şi interacţionează cu părinţii şi cu alte persoane
responsabile în scopul înţelegerii şi atingerii aşteptărilor înalte academice şi
spirituale ale programelor educative pentru tineri.
5. Evaluează atingerea obiectivelor indicate în planul de învăţământ spiri-
tual printr-un program de evaluare cuprinzător, [37] dezvoltat de universitate
şi aprobat de consiliu, care este alcătuit cu suficientă precizie pentru a evalua
fiecare element al vieţii din campus, pentru a îndruma administraţia colegiu-
lui/universităţii în luarea de măsuri de confirmare sau corectare şi pentru a

sluji ca bază a rapoartelor anuale cu privire la sănătatea spirituală a institu-
ţiilor, care sunt trimise consiliului conducător şi altor structuri constitutive.
6. Supune planul de învăţământ spiritual propus şi programul de evaluare
examinării unui grup de experţi internaţionali, alcătuit din educatori cu înaltă
calificare şi numit de către Conferinţa Generală, care îi vor oferi consiliului
colegiului/universităţii o evaluare scrisă cu privire la planul de învăţământ
spiritual şi programul de evaluare.
pentru spitale şi instituţiile medicale – O instituţie medicală sau un spital
adventist oferă societăţii pe care o slujeşte o îngrijire medicală integrală de
cea mai înaltă calitate, prin dezvoltarea unui plan de evaluare spirituală cu-
prinzătoare în care:
1. Creează o atmosferă pozitivă şi bine planificată ce se concentrează asu-
pra prezenţei vindecătoare a Domnului.
2. Dezvoltă un personal competent, orientat spre misiune şi plin de simpa-
tie, care îngrijeşte pacienţii cu sensibilitate şi înţelegere, din perspectiva cre-
dinţei creştine, precum şi a punctelor de credinţă distinctive ale adventiştilor
de ziua a şaptea.
3. Se asigură că toţi cei ce se află în sfera de influenţă a instituţiei sunt con-
ştienţi că instituţia medicală este afiliată Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea
prin dezvoltarea unei orientări a personalului şi a unor programe de mărtu-
risire a credinţei în societate, care le prezintă celor ce sunt îngrijiţi o imagine
pozitivă atât a spitalului, cât şi a Bisericii.
4. Stimulează în mod inteligent interesul spiritual şi răspunde sistematic la
un astfel de interes.
5. Alocă, în măsura posibilităţilor, resurse financiare şi personal pentru
activităţile misiunii medicale, educative şi de câştigare a sufletelor la nivel
local, regional şi global.
6. Manifestă simţul responsabilităţii pentru împlinirea misiunii sale, prin
participarea, cel puţin o dată la trei ani, la un proces de evaluare cuprinzător,
care este dezvoltat, planificat şi supervizat de Comitetul Executiv al Diviziu-
nii respective, în vederea stabilirii progresului în direcţia realizării unor rezul-
tate măsurabile şi specifice ale misiunii. [38]
pentru instituţiile de comunicare în masă: edituri, centre media, centre de
carte adventiste şi staţii radio – O instituţie adventistă de comunicare în
masă furnizează produse de calitate, care promovează misiunea Bisericii şi
angajamentul membrilor ei faţă de misiune atunci când:
1. Încurajează iniţiativele şi distribuţia exclusivă a unor produse care con-
tribuie la propovăduirea Evangheliei şi la împlinirea nevoilor spirituale ale
membrilor Bisericii, în contextul mesajului pentru zilele din urmă.
2. Plănuieşte sau susţine activităţile de evanghelizare care pot să conducă
la contacte personale şi care implică bisericile locale ori de câte ori este posibil.
3. Foloseşte tehnologia şi media în mod înţelept, raportându-se la fondu-

rile disponibile în aşa fel încât resursele să fie folosite la maximum pentru
îndeplinirea misiunii Bisericii.
4. Coordonează iniţiative care se realizează în colaborare cu alte entităţi
ale Bisericii, în scopul de a asigura atât interacţiunea cu celelalte programe şi
proiecte corelate, cât şi susţinerea acestora.
5. Pune la dispoziţie, în măsura posibilităţilor sau a nevoilor, personal care
să ajute pastorii şi bisericile să menţină contactul cu cei care răspund la pro-
gramele de evanghelizare şi pune în aplicare un sistem de evaluare a răspun-
sului din partea publicului, în scopul dezvoltării sau modificării produselor.
6. Stabileşte, sub îndrumarea organizaţiilor conducătoare, sisteme de revi-
zuire periodică a materialelor şi programelor, atât a celor destinate membri-
lor, cât şi a celor destinate publicului general, furnizându-le administratorilor
şi organizaţiilor conducătoare o analiză a eficienţei cu care instituţia îşi atinge
obiectivele misionare, asigurând consecvenţa cu punctele de credinţă şi prac-
ticile adventiste de ziua a şaptea şi pregătind rapoarte care sunt prezentate
atât în adunările ordinare ale consiliului constitutiv, cât şi în cele anuale.
pentru fabricile de alimente – O fabrică de alimente adventistă de ziua a şap-
tea produce alimente care contribuie la îmbunătăţirea sănătăţii şi oferă resur-
se pentru a ajuta la vestirea Evangheliei în aceste zile din urmă atunci când:
1. Produce şi vinde numai acele produse care sunt consecvente cu princi-
piile divine cu privire la dietă şi sănătate.
2. Instruieşte personal în scopul informării publicului cu privire la practi-
cile sănătoase de stil de viaţă şi ajută Biserica la dezvoltarea unei sănătăţi tot
mai bune a membrilor ei.
3. Oferă alimente vegetariene la un preţ scăzut pentru ţările aflate în curs
de dezvoltare. [39]
4. Implementează programe prin care cei influenţaţi de mesajul cu privire
la sănătate pot să primească informaţii suplimentare despre Biserică.
5. Aduce contribuţii financiare pentru bugetul misiunii Bisericii în confor-
mitate cu un sistem stabilit de Comitetul Executiv al Diviziunii.
6. Evaluează periodic performanţa în termenii eficienţei, a veniturilor în
urma investiţiilor şi a contribuţiilor pentru misiunea Bisericii pe temeiul unui
sistem administrat de consiliu şi stabilit de Comitetul Diviziunii, în consultare
cu International Health Food Association.
pentru o Conferinţă/Misiune sau Uniune – O Conferinţă/Misiune sau Uni-
une, ai cărei lideri au o relaţie personală cu Isus şi se supun călăuzirii Duhului
Sfânt, îi motivează pe membri, pastori, profesori sau alţi angajaţi ai Bisericii să
le prezinte semenilor lor din cercul social şi din societate în general adevărul
mântuitor pentru aceste zile din urmă şi supervizează şi stabileşte priorităţile
planurilor, iniţiativelor şi resurselor financiare ale Conferinţei/Misiunii sau
Uniunii în aşa fel încât să pună pe primul loc câştigarea continuă a sufletelor
şi lucrările pastorale care se îngrijesc de nevoile spirituale ale acestora atunci

când:
1. Identifică şi promovează obiectivele spirituale, atât cele de evangheli-
zare, cât şi cele de îngrijire pastorală ale Conferinţei/Misiunii sau Uniunii
şi implică participarea colectivă a membrilor şi organizaţiilor acesteia prin
intermediul unui proces de planificare şi finanţare strategică.
2. Demonstrează prin exemplul personal al conducerii ei faptul că Biseri-
ca îşi continuă îndeplinirea fără şovăire a rolului ei stabilit de Dumnezeu în
calitate de martoră a Evangheliei pentru această lume aflată în nevoie şi pe
moarte.
3. Susţine şi împlineşte nevoile spirituale ale pastorilor, membrilor şi bise-
ricilor locale, aşa încât să crească în experienţa uceniciei, să caute şi să pună în
aplicare modalităţi de a împlini Marea Însărcinare a Evangheliei.
4. Exercită o conducere administrativă în instituţiile şi entităţile organiza-
torice aflate sub îndrumarea ei, în scopul de a se asigura că misiunea Bisericii
este păstrată cu claritate în centrul atenţiei, şi dezvoltă şi implementează iniţi-
ative în scopul de a înfiinţa noi biserici locale în zonele în care sunt necesare.
5. Se asigură că prevederile bugetare pentru eforturile de evanghelizare lo-
cală, naţională şi globală sunt alocate în mod echilibrat în raport cu resursele
pentru împlinirea nevoilor spirituale ale credincioşilor şi se asigură că ambele
sunt dovedite a avea prioritatea cea mai mare.
6. Colaborează cu Diviziunea în dezvoltarea şi implementarea unor proce-
se de evaluare care pot fi analizate de un comitet numit de Conferinţa Genera-
lă, prin care membrii, pastorii, bisericile locale, [40] instituţiile şi Conferinţa/
Misiunea sau Uniunea însăşi pot să stabilească propriul angajament faţă de
eficienţa în îndeplinirea Marii Însărcinări a Evangheliei şi pot să le raporteze
rezultatele celor aleşi să constituie Comitetul de evaluare.
pentru Conferinţa Generală/Diviziuni – Conferinţa Generală a Adventişti-
lor de Ziua a Şaptea şi Diviziunile ei, ai căror lideri au o relaţie personală
cu Isus şi se supun călăuzirii Duhului Sfânt, oferă o îndrumare de ansamblu
şi la nivel global cu privire la viaţa spirituală şi misiunea Bisericii, dezvoltă
planuri şi acţiuni strategice, generează iniţiative şi programe şi alocă resurse
financiare şi umane în modalităţi care demonstrează urgenţa în împlinirea
misiunii Bisericii şi supunerea faţă de porunca de a merge …, a învăţa …, a
boteza … şi a face ucenici atunci când:
1. Acordă prioritate, în Consiliile Anuale şi în Şedinţele de Primăvară ale
Comitetelor Executive ale Conferinţei Generale şi Diviziunilor, grijii faţă de
viaţa spirituală a unei Biserici aflate în creştere şi care are misiunea clară de a
vesti Evanghelia veşnică în întreaga lume, în contextul timpului sfârşitului şi
al întreitei solii îngereşti.
2. Numesc, în funcţie de necesităţi, comitete cu reprezentare internaţio-
nală, care au scopul de a evalua şi de a adresa recomandări consiliilor, sau
comitetelor executive corespunzătoare cu privire la programele de evaluare

care sunt dezvoltate.
3. Se asigură că administraţiile şi consiliile instituţiilor şi agenţiilor aflate
sub conducerea lor stabilesc un proces de responsabilitate spirituală care do-
vedeşte angajamentul lor faţă de misiunea Bisericii în aceste zile din urmă şi
care demonstrează eficienţa lor în îndeplinirea acesteia.
4. Cer ca iniţiativele şi activităţile cu obiective limitate, deşi au un anumit
merit propriu, să fie realmente subordonate obiectivelor mai vaste ale misiu-
nii coordonate a Bisericii şi alocă bugete în scopul de a promova propovădu-
irea Evangheliei în toată lumea.
5. Se asigură că misiunea Bisericii este înţeleasă cu claritate şi este imple-
mentată, stabilind procese de evaluare care revizuiesc progresul în atingerea
obiectivelor misiunii şi care cuprind atât grija faţă de nevoile membrilor, cât
şi eforturile de evanghelizare.
6. Dezvoltă un plan spiritual principal şi un program de evaluare care ur-
mează a fi urmărit de un comitet numit la fiecare nivel al Comitetului Execu-
tiv al Conferinţei Generale/Diviziunii, în scopul de a evalua eficienţa Confe-
rinţei Generale/Diviziunii în termenii misiunii Bisericii şi ai susţinerii tuturor
nivelurilor organizatorice ale Bisericii şi [41] a tuturor instituţiilor pentru a
constata eficienţa planurilor lor spirituale principale şi a programelor lor de
evaluare.
A 15 60 Adevărata măsură a succesului – Este adevărat că împuternicirea
şi porunca spirituală este simplă: mergeţi …, învăţaţi …, botezaţi … şi faceţi
ucenici. Membrii cu simţ de răspundere ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şap-
tea şi toţi angajaţii Bisericii trebuie să îşi aducă aminte că fiecare va trebui să
dea socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru principiul acesta. Într-o zi, în
marea zi a judecăţii, Domnul va întreba: „Ce aţi făcut, bazându-vă pe harul
Meu, cu darurile, talentele şi ocaziile pe care vi le-am dat?”
Aşa cum a făcut cu 2 000 de ani în urmă, Domnul îi porunceşte Bisericii
Sale de astăzi: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i
în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” (Matei 28:19). Mergeţi …,
învăţaţi …, botezaţi … şi faceţi ucenici. Angajamentul total faţă de Dumnezeu
împuterniceşte împlinirea acestei Mari Însărcinări a Evangheliei, care conti-
nuă să fie singura măsură adevărată a succesului. [42]
Misiunea faţă de
lume
a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea
MISIUNEA FAŢĂ DE LUME
A 20 Ghid pentru misiune
A 20 05 Declaraţie de principiu – Misiunea lui Dumnezeu pentru lumea
aceasta motivează şi inspiră misiunea noastră. Din acest motiv, misiunea este
viaţa Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Misiunea este împletită cu identi-
tatea noastră. Ea defineşte cine suntem şi de ce existăm. La începutul mişcă-
rii noastre, am luat Marea Însărcinare a Evangheliei (Matei 28:18-20) ca fiind
împuternicirea noastră divină, motivată de viziunea cu privire la Evanghelia
veşnică şi la faptul că aceasta ajunge la fiecare neam, seminţie, limbă şi popor
(Apocalipsa 14:6-12). Adevărata căutare a lui Dumnezeu în religiile lumii des-
chide calea pentru proclamarea Evangheliei.
Prin binecuvântarea Domnului, Biserica noastră a crescut, ajungând până
la cele mai îndepărtate colţuri ale pământului. Când am început, misiunea
noastră ne-a aşezat în mijlocul unui popor care avea tradiţii creştine. Cu toate
acestea, în zilele noastre, misiunea ne duce la populaţii ale căror rădăcini se
află în alte religii ale lumii. Mai mult, în anumite zone ale lumii, convertirea
la creştinism este privită cu ostilitate sau chiar ajunge să fie făcută cu riscul
pierderii vieţii. Istoria creştinismului indică faptul că, practic, situaţia a fost
întotdeauna aceeaşi.
În acelaşi timp, spiritul timpului încurajează acceptarea tuturor religiilor
lumii ca fiind nişte expresii valabile ale spiritului omenesc şi descurajează
eforturile de a-i convinge pe oameni să treacă de la o religie la alta. Unii teo-
logi creştini susţin chiar că sarcina centrelor misionare este aceea de a-i con-
firma pe oameni în propria religie – de a-i face pe hinduşi să fie nişte hinduşi
mai buni, pe musulmani să fie nişte musulmani mai buni, pe budişti să fie
nişte budişti mai buni ş.a.m.d.
Printre adventiştii de ziua a şaptea, se găsesc o varietate de iniţiative şi de
metodologii de abordare a unor persoane de religii şi culturi diferite. Deşi
preocuparea pentru misiune este vrednică de laudă, proliferarea modalităţi-
lor de abordare face să fie mai mult decât obligatoriu ca Biserica organizată
să formuleze simplu şi cu claritate natura misiunii noastre – ce este ea şi cum
trebuie să o îndeplinim – fiind întemeiată cu fermitate pe autoritatea Scriptu-
rilor.
Trebuie să ne găsim propriul ghid pentru misiune în învăţăturile speciale
şi în faptele lui Isus şi ale apostolilor, aşa cum sunt raportate în Scripturi. De-
oarece El este suveranul, Domnul ia iniţiativele de a Se descoperi oamenilor
printr-o varietate de modalităţi. De exemplu, în Vechiul Testament citim des-
pre oameni din afara cercului poporului ales care au [43] fost închinători ai lui
Dumnezeu – Melhisedec (Geneza 14:18-20), Ietro (Exodul 18:1-27), Naaman
(2 Împăraţi 5:1). De asemenea, Noul Testament vorbeşte despre magi (Matei
2:1-12), despre cei dintre neamuri, care erau „temători de Dumnezeu” (Fap-
tele apostolilor 13:43,50; 16:14; 17:4,17) şi despre alţii care au respectat Legea
lui Dumnezeu, urmând îndemnurile propriei conştiinţe (Romani 2:14-16). Cu
toate acestea, astfel de exemple nu oferă un model pentru misiunea adventis-
tă de ziua a şaptea, ci pur şi simplu oferă nişte exemple demne de laudă ale
lucrării Domnului.
A 20 10 Misiunea – Misiunea adventistă de ziua a şaptea are în centru
darul plin de dragoste pe care Dumnezeu l-a făcut, prin faptul că L-a dat pe
Fiul Său pentru a fi Mântuitorul lumii. Noi trebuie să le împărtăşim tuturor
oamenilor vestea aceasta bună, spunându-le că „în nimeni altul nu este mân-
tuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să
fim mântuiţi” (Fapte 4:12) şi că „oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa
veşnică” (Ioan 3:16).
În esenţă, misiunea înseamnă a mărturisi prin cuvinte şi viaţă şi cu puterea
Duhului Sfânt. Aşa cum Domnul i-a recomandat pe israeliţii din vechime:
„Voi sunteţi martorii Mei, … voi şi Robul Meu pe care L-am ales” (Isaia 43:10),
tot astfel Domnul cel înviat ne porunceşte: „Ci voi veţi primi o putere, când
Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată
Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (Faptele apostolilor 1:8).
Misiunea adventistă de ziua a şaptea are un domeniu de extindere cu-
prinzător. Ea include acţiunea de a proclama Evanghelia în lumea întreagă
(Matei 24:14) şi de a face ucenici din toate neamurile, mergând, botezându-i,
învăţându-i (Matei 28:18-20) şi invitându-i în ecclesia – comunitatea celor care
cred în Isus în zilele din urmă şi care I se închină lui Dumnezeu în calitate de
Creator şi Răscumpărător (Apocalipsa 12:17; 14:6,7).
Comunitatea aceasta, Biserica, este trupul lui Hristos (1 Corinteni 12, Efe-
seni 1:21,22; 4:4-6). În această comunitate, în care Isus este mărturisit ca Mân-
tuitor şi Domn şi în care Scripturile oferă temelia pentru învăţare, membrii ex-
perimentează puterea transformatoare a unei vieţi noi în Hristos. Ei se iubesc
unii pe alţii (Ioan 13:34,35); sunt uniţi, în ciuda deosebirilor de rasă, cultură,
sex sau statut social (Efeseni 2:12-14; Galateni 3:28) şi cresc în har (2 Petru
3:18). Apoi, merg să facă alţi ucenici şi duc mai departe slujirea lui Isus plină
de milă, de ajutorare şi de vindecare a lumii (Matei 10:7,8).
Chiar dacă şi ceilalţi creştini predică Evanghelia, adventiştii de ziua a şap-
tea înţeleg chemarea specială de a proclama vestea bună a mântuirii şi ascul-
tarea faţă de poruncile lui Dumnezeu. Această proclamare are loc în timpul
judecăţii lui Dumnezeu şi în aşteptarea apropiatei reveniri a lui Isus, care
pune capăt conflictului cosmic. (Apocalipsa 14:6,7; 20:9,10) [44]
Prin urmare, misiunea adventistă de ziua a şaptea implică un proces de
proclamare ce formează şi întăreşte o comunitate de credincioşi „care păzesc
poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apocalipsa 14:12). Ei trăiesc o
viaţă de slujire pentru alţii şi aşteaptă cu nerăbdare a doua venire a Domnului.
A 20 15 Îndeplinirea misiunii – Misiunea noastră rămâne neschimbată,
indiferent unde ne aflăm în lume. Totuşi, modul în care o îndeplinim ia o
Misiunea faţă de lume 65
varietate de forme, în funcţie de deosebirile de cultură şi de condiţiile din so-

cietate. Îndeplinirea misiunii în locurile unde predomină religiile necreştine
implică adesea modificări semnificative în abordarea acestei sarcini. Întâlnim
deosebiri culturale, alte scrieri care sunt considerate sfinte, iar uneori restricţii
cu privire la libertatea religioasă.
1. Exemplul apostolilor – Stările de lucruri pe care adventiştii de ziua a
şaptea le întâmpină, atunci când le împărtăşesc oamenilor de alte religii me-
sajul cu privire la Isus sunt paralele, în mare parte, cu acelea pe care le-au
întâmpinat apostolii. Maniera în care au abordat ei îndeplinirea misiunii este
instructivă pentru noi astăzi.
Primii creştini s-au confruntat cu o lume plină de zeităţi. De asemenea,
a fost o lume periculoasă, în care cezarii de la Roma cereau din ce în ce mai
mult, nu numai respectul, ci şi închinarea, ca unor divinităţi. Totuşi ei au ris-
cat tot ce au avut, chiar şi viaţa, pe care mulţi au pierdut-o, într-un angajament
de neînfrânt faţă de Mântuitorul lor.
În acest context, apostolii L-au înălţat întotdeauna pe Isus Hristos ca fiind
singura speranţă a omenirii. Ei nu s-au dat înapoi de la proclamarea Lui, ară-
tând cine a fost El şi ce făcuse. Au vestit iertarea şi viaţa cea nouă care pot fi
primite numai prin El şi i-au chemat pe oamenii de pretutindeni la pocăinţă
în aşteptarea judecăţii care va veni şi a revenirii lui Isus (Faptele apostolilor
2:38; 8:4; 1 Corinteni 2:2). Ei au proclamat că numai o singură persoană putea
să fie adorată pe bună dreptate ca Domn – Isus Hristos. „Căci chiar dacă ar fi
aşa-numiţii «dumnezei», fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi
«dumnezei» şi mulţi «domni»), totuşi, pentru noi, nu este decât un singur
Dumnezeu: Tatăl … şi un singur Domn: Isus Hristos” (1 Corinteni 8:5,6).
Chiar dacă şi-au modificat abordarea pentru a se potrivi auditoriului, ei
nu s-au abătut niciodată de la proclamarea unicităţii lui Isus ca speranţă a
lumii. Ei nu au sugerat niciodată că veniseră să-i ajute pe ascultătorii lor să
găsească o experienţă spirituală mai adâncă în propriile religii; dimpotrivă,
i-au chemat să vină la mântuirea oferită în Hristos. Astfel, apostolul Pavel şi-a
început cuvântarea în mijlocul Areopagului, făcând referire la zeii cărora li
se închinau oamenii, dar i-a condus la [45] mesajul despre Isus şi învierea Sa
(Faptele apostolilor 17:22-31).
2. Scrierile altor religii – În cuvântarea lui din Atena şi în epistolele lui,
apostolul Pavel a făcut referiri la scrieri din afara Bibliei (Faptele apostolilor
17:28; 1 Corinteni 15:33; Tit 1:12), dar când le-a predicat şi i-a învăţat pe cei din
noile comunităţi creştine (Faptele apostolilor 13:13-47; 2 Timotei 3:16,17; 4:2),
a acordat prioritate Scripturilor (Vechiului Testament).
În mărturisirea credinţei adventiste de ziua a şaptea, scrierile altor religii
pot fi folositoare pentru construirea unor punţi de legătură, prin evidenţierea
elementelor adevărului care îşi găsesc semnificaţia deplină şi cea mai bogată
în Biblie. Aceste scrieri trebuie să fie folosite într-o încercare intenţionată de a
le prezenta oamenilor Biblia ca fiind Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu şi de
a-i ajuta să aleagă Scripturile ca sursă a credinţei şi practicii. Totuşi îngrijirea
şi creşterea spirituală a noilor credincioşi trebuie să fie îndeplinite pe temeiul

Bibliei şi al autorităţii ei exclusive (vezi Statements, Guidelines, and Other Docu-
ments, ediţia iunie 2005, „Guidelines for Engaging in Global Mission”).
3. Contextualizarea – În calitate de model al nostru, Isus a fost exemplul
desăvârşit al dragostei în relaţiile Sale cu ceilalţi. Deoarece Îl imităm în misiu-
nea noastră, ar trebui să ne deschidem inima într-o părtăşie onestă şi iubitoa-
re. Apostolul Pavel a descris modul în care şi-a adaptat metodele de aborda-
re a auditoriului: „Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul
tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi. Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca
să câştig pe iudei; cu cei ce sunt sub lege, m-am făcut ca şi când aş fi fost sub
lege (măcar că nu sunt sub lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub lege; cu cei ce
sunt fără lege m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără
o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără
lege. Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor
totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei” (1 Corinteni 9:19-22). Apostolii
nu au făcut în aşa fel încât oamenilor să le fie dificil să primească Evanghelia
şi să se alăture părtăşiei comunităţii creştine, dar nu s-au dat înapoi de la
declararea scopului deplin al lui Dumnezeu pentru ei (cf. Faptele apostolilor
15:19; 20:20-24).
Din exemplul lui Pavel apare contextualizarea – încercarea intenţionată şi
înţeleaptă de a prezenta Evanghelia într-o modalitate semnificativă din per-
spectivă culturală. Pentru misiunea adventistă de ziua a şaptea, contextuali-
zarea trebuie să fie credincioasă Scripturilor, călăuzită de Duhul Sfânt şi rele-
vantă pentru cultura în care este exercitată, fără a uita faptul că toate culturile
sunt judecate prin Evanghelie.
Când Biserica încearcă să îşi adapteze maniera de abordare a misiunii în-
tr-o lume foarte diversă, pericolul sincretismului – amestecul între adevărul
religios şi ideile false – constituie o dificultate continuă. Într-un spaţiu cultural
specific, contextualizarea trebuie să fie făcută [46] corespunzător locului unde
trăiesc oamenii şi este un proces care ar trebui să implice lideri ai Bisericii,
teologi, specialişti în domeniul misiunii, pastori şi localnici.
4. Deschidere şi identitate – Apostolul Pavel a căutat să fie deschis şi onest
în prezentarea Evangheliei. „Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase
şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci,
prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget ome-
nesc înaintea lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4:2). În acelaşi fel, noi trebuie să ne
îndeplinim misiunea şi să ne identificăm ca adventişti de ziua a şaptea în aşa
fel, încât să evităm crearea de bariere exagerate.
Când căutăm să găsim puncte de legătură cu oameni din alte religii, tema
conflictului cosmic, care se află exprimată în diferite feluri, poate fi un punct
de pornire folositor. Alte domenii care se pot dovedi a fi folositoare sunt pro-
feţia, modestia, simplitatea şi vieţuirea sănătoasă.
5. Grupele de tranziţie – În unele situaţii, misiunea adventistă de ziua a
şaptea poate să includă formarea unor grupe de tranziţie (denumite, de obi-
Misiunea faţă de lume 67
cei, grupe de simpatizanţi ai adevărului), care îi conduc pe oameni de la o

religie necreştină la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. În formarea unor
astfel de grupe, trebuie să fie respectat un plan clar, care scoate în evidenţă
rezultatul final. Aceste grupe ar trebui să fie înfiinţate şi îngrijite numai cu
aprobarea şi colaborarea conducerii Bisericii. Deşi unele situaţii ar putea să
necesite o perioadă mai lungă pentru definitivarea tranziţiei, liderii acestor
grupe trebuie să facă toate eforturile pentru a-i îndruma pe oameni să devină
membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea în cadrul unui plan care sta-
bileşte un timp definit (vezi, de asemenea, B 10 28 şi B 10 30).
Orice asociaţie religioasă* sau grup care se formează cu intenţia de a re-
prezenta Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea în orice parte a lumii se va
strădui să promoveze unitatea teologică, dar şi organizatorică a Bisericii. Deşi
dimensiunii teologice ar putea să-i fie acordată o atenţie principală în etapele
iniţiale ale grupei, liderul grupei trebuie să-i conducă în mod intenţionat pe
membrii ei la simţul identităţii adventiste de ziua a şaptea şi la o înţelegere
a organizaţiei Bisericii, printr-o adoptare tot mai mare a stilului de viaţă, a
practicilor şi a misiunii Bisericii.
6. Botezul şi calitatea de membru al Bisericii – Candidaţii pentru botez Îl
vor mărturisi pe Isus Hristos ca Mântuitor şi Domn (Romani 10:9), vor ac-
cepta mesajul şi misiunea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, aşa cum sunt
rezumate în [47] Punctele de credinţă fundamentale, şi vor înţelege că se alătură
unei comunităţi mondiale, care este credincioasă lui Dumnezeu şi aşteaptă a
doua venire a lui Isus.
7. Oportunităţi şi nevoi – În zilele noastre, din cauza imigrării şi a altor
factori, adepţii religiilor lumii se află pretutindeni. În acest nou context, lideri
din cadrul tuturor Diviziunilor din lume ar trebui să dezvolte planuri speci-
fice pentru a le prezenta acestor oameni mesajul adventist de ziua a şaptea.
Pentru îndeplinirea misiunii la nivel global, Biserica trebuie să-i ajute pe
oameni să obţină o cunoaştere de specialitate a scrierilor altor religii, precum
literatură şi programe pentru educarea pastorilor şi a membrilor laici, în sco-
pul de a comunica şi de a intra în legătură cu adepţii acestor religii. Centrele
de Studii pentru Misiunea Globală ar trebui să aibă un rol important, dar nu
exclusiv, în aceste întreprinderi.
Pastorii şi membrii din întreaga lume trebuie să fie învăţaţi să-i accepte
pe noii credincioşi din alte religii. Faptul acesta va face necesară dezvoltarea
competenţei liderilor, a prezbiterilor locali, a pastorilor, a misionarilor şi a
lucrătorilor din prima linie.
*
Nota traducătorului: Termenul în original este „ministry”. Deşi cuvântul se traduce
prin „slujire”, în America, termenul reprezintă asociaţii religioase cu statut de organizaţii
nonprofit recunoscute de stat şi cu drept de funcţionare legală. Aceste asociaţii pot fi
independente, adică neafiliate niciunei confesiuni, sau pot fi afiliate unei confesiuni,
dar au o administraţie autonomă din punct de vedere al conducerii şi financiar. Uneori,
termenul „ministry” apare şi în contextul organizării interne a unei biserici, iar în acest
context semnifică un departament (de exemplu, Children Ministry sau Family Ministry),
şi nu o organizaţie autonomă.
În alocarea de resurse umane şi financiare, nevoile misiunii pentru oamenii

din alte religii ale lumii trebuie să fie incluse ca parte a planificării strategice.
8. Acolo unde libertatea este interzisă – Misiunea noastră ne duce uneori
în societăţi unde libertatea religioasă este interzisă cu asprime. Aceste zone
din lume nu trebuie să fie abandonate, ci mai degrabă trebuie să fie încercate
metode noi de îndeplinire a misiunii. Printre acestea se află abordarea „meş-
teşugar de corturi”, care înseamnă că anumite persoane îşi practică propria
meserie pentru a se întreţine singure din punct de vedere financiar, de obicei,
într-o zonă dificilă, în scopul de a face lucrare misionară creştină. O altă abor-
dare este pur şi simplu aceea de a-i încuraja pe cei care au devenit adventişti
de ziua a şaptea în timp ce locuiau într-o altă societate liberă să se întoarcă în
ţările natale ca ambasadori pentru Hristos. Chiar şi acolo unde prezenţa per-
sonală nu este posibilă, mărturia vestită prin radio, televiziune sau internet
poate fi asemenea altarelor lăsate în urmă de Avraam pe parcursul călători-
ilor lui (Geneza 12:7) şi poate fi folosită de Duhul Sfânt pentru a-i călăuzi pe
bărbaţi şi femei să primească mesajul adventist.
A 20 20 Concluzie – Misiunea de a face ucenici din toate religiile lumii
întâmpină dificultăţi serioase. Totuşi misiunea în sine rămâne neschimbată,
deoarece este misiunea lui Dumnezeu. Indiferent de abordarea pe care o ale-
gem, rezultatul ei final este acela de a-i îndruma pe oameni să devină membri
alături de cei care Îl mărturisesc pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor, adoptă
punctele de credinţă fundamentale ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea,
manifestă puterea transformatoare a Duhului Sfânt şi aşteaptă [48] apropiata
revenire a lui Hristos. Aceştia se vor identifica pe ei înşişi cu Biserica Adven-
tistă de Ziua a Şaptea mondială din punct de vedere al doctrinei, valorilor
vieţii, speranţei şi misiunii.
Dumnezeu, Domnul misiunii, este liber şi suveran. El poate să intervină şi
intervine pentru a Se descoperi în modalităţi diferite, atrăgându-i pe oameni
la Sine şi făcându-i să-şi dea seama de maiestatea şi suveranitatea Sa. Totuşi
El i-a încredinţat Bisericii Sale această misiune (2 Corinteni 5:18-21). Este o
misiune cuprinzătoare, dar este o misiune unică. El nu a stabilit căi multiple
şi paralele pe care să mergem, cu alte cuvinte, noi toţi trebuie să fim dedicaţi
aceloraşi puncte de credinţă, să fim organizaţi şi să lucrăm în conformitate cu
Biserica mondială. [49]
Statutul de organizare
al Conferinţei Generale
B
ORGANIZARE ŞI ADMINISTRAŢIE*
B 05 Principiile de organizare şi de funcţionare a

organizaţiei Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea
Viaţa şi procedurile organizatorice în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea
se întemeiază pe principiile următoare:
1. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este o comunitate mondială a cre-
dincioşilor care Îl mărturisesc pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor şi sunt
uniţi în misiune, scopuri şi puncte de credinţă. Biserica îşi defineşte forma de
conducere interioară ca fiind reprezentativă, în care autoritatea şi responsabi-
lităţile executive sunt atribuite unei varietăţi de entităţi şi instituţii şi respec-
tivelor lor grupuri constitutive, comitete şi conducători administrativi, prin
intermediul constituţiilor sau statutelor de organizare, al regulamentelor de
ordine interioară, al regulamentelor de funcţionare şi al normelor îndrumă-
toare.
2. Elementele de bază care alcătuiesc Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea
mondială sunt biserica locală, Conferinţa/Misiunea, Uniunea de Conferinţe/
Misiuni şi Conferinţa Generală (definiţiile suplimentare ale acestor unităţi se
află la subcapitolul B 10 Structura organizatorică şi definiţiile organizaţiilor
confesionale). Fiecare dintre unităţile organizatorice descrise mai sus este al-
cătuită dintr-un număr de membri cu calitate definită şi este cunoscută, de
asemenea, ca grup constitutiv. Calitatea de membru în grupul constitutiv
conferă privilegiul de a lua parte la votarea şi luarea de decizii în cadrul re-
spectivei unităţi organizatorice. Unităţi suplimentare ale structurii denomina-
ţionale, cunoscute ca Diviziuni, au fost înfiinţate în calitate de sedii regionale
ale Conferinţei Generale, slujind un teritoriu geografic definit. Prin urmare,
Diviziunile nu sunt organizaţii bazate pe grupuri constitutive. Diferitele insti-
tuţii autorizate şi înfiinţate în conformitate cu regulamentele Conferinţei Ge-
nerale şi/sau ale Diviziunilor, de asemenea, au grupuri constitutive definite.
Instituţiile îndeplinesc funcţii vitale şi de specialitate, dar nu sunt considerate
a fi elementele de bază care alcătuiesc structura confesională.
3. Statutul organizatoric îi este acordat unui grup constitutiv prin delega-
re. Recunoaşterea oficială ca biserică locală, Conferinţă/Misiune sau Uniune
[51] de Conferinţe/Misiuni nu este autoproclamată, automată sau nelimitată
în timp. Ea este rezultatul unei hotărâri oficiale luate de un comitet executiv,
sau de o sesiune a unui grup constitutiv de la un nivel superior al organizaţiei
Bisericii. Calitatea de membru şi statutul organizatoric sunt atribuite acelor
*
sau delegaţii.
entităţi care întrunesc anumite calificative, din care fac parte credincioşia faţă
de doctrinele adventiste de ziua a şaptea, conformarea cu practicile şi regu-
lamentele confesionale, dovedirea unei capacităţi de conducere şi financiare
corespunzătoare şi participarea responsabilă la rezolvarea dificultăţilor sau la
folosirea oportunităţilor misiunii. Calitatea de membru şi statutul organizato-
ric pot fi revizuite, modificate, sau retrase de către nivelul organizatoric care
le-a acordat.
4. Luarea de decizii se bazează pe dezbateri în grup, care oferă posibilita-
tea participării membrilor. Fiecare membru al unei biserici locale are dreptul
de exprimare şi de vot în luarea deciziilor administrative ale bisericii locale
(cu excepţia situaţiei în care este sub disciplină). La celelalte niveluri constitu-
tive, participarea se face prin alegerea unor reprezentanţi. De exemplu, repre-
zentanţii aleşi de fiecare biserică locală sunt delegaţi, participanţi autorizaţi
la adunările constitutive ale unei Conferinţe. Fiecare unitate a organizaţiei
respectă un model regulat pentru adunările grupului constitutiv (numite, de
asemenea, „sesiuni”), în scopul de a îndeplini activităţile oficiale. Aceste adu-
nări sunt conduse în conformitate cu termenii Regulamentului de ordine inte-
rioară, sau ai Regulamentului de funcţionare aplicabili pentru nivelul şi statu-
tul organizaţiei implicate. Într-o biserică locală, adunarea grupul constitutiv
sau adunarea membrilor este denumită, în general, „adunare administrativă
a bisericii” şi este condusă în conformitate cu Manualul Bisericii Adventiste de
Ziua a Şaptea. Dacă cvorumul necesar este prezent pentru o adunare a gru-
pului constitutiv/comitetului executiv, opinia majorităţii participante la vot
este considerată ca fiind hotărârea întregului grup, cu excepţia situaţiei când
Regulamentul de ordine interioară sau regulile de funcţionare cer o aprobare
cu un număr de voturi mai mare decât o majoritate simplă.
5. Gradul cel mai înalt de autoritate acordat în sfera fiecărui nivel al orga-
nizaţiei Bisericii îi revine adunării constitutive. Diferiţii conducători adminis-
trativi pot fi aleşi şi învestiţi cu un anumit grad de autoritate, dar, în cele din
urmă, fiecare conducător administrativ trebuie să dea socoteală unui grup,
cum ar fi comitetul executiv. În virtutea Statutului de organizare, Constituţiei şi
Regulamentului de ordine interioară, autoritatea de a conduce în perioadele
dintre adunările constitutive îi este încredinţată unui comitet executiv, sau
unui consiliu, în cazul instituţiilor. Cu toate acestea, comitetul executiv, sau
consiliul, în cazul instituţiilor, trebuie să dea socoteală, în cele din urmă, adu-
nării constitutive a organizaţiei respective.
6. Diferitele elemente de autoritate şi responsabilitate organizatorică sunt
distribuite diverselor niveluri ale organizaţiei Bisericii. De exemplu, autori-
tatea de a lua decizii cu privire la cine poate/sau nu poate să fie membru al
unei biserici locale adventiste de ziua a şaptea le este încredinţată membrilor
bisericii [52] locale respective; autoritatea de a lua decizii cu privire la anga-
jarea de pastori ai bisericilor locale îi este încredinţată Conferinţei/Misiunii;
autoritatea de a lua decizii cu privire la hirotonirea pastorilor îi este încredin-
ţată Uniunii de Conferinţe/Misiuni, iar autoritatea de a defini punctele de
Organizare şi Administraţie 73
credinţă confesionale îi este încredinţată Conferinţei Generale aflate în sesiu-

ne. Astfel, fiecare nivel al organizaţiei exercită un domeniu de responsabili-
tate şi autoritate finală, care ar putea să aibă implicaţii asupra celorlalte nive-
luri de organizare. În mod similar, fiecare organizaţie este dependentă într-o
anumită măsură de domeniul de autoritate exercitată de celelalte niveluri ale
organizaţiei. Nicio organizaţie sau entitate a Bisericii nu îşi asumă responsabi-
litatea pentru daunele, despăgubirile, datoriile, acţiunile sau omisiunile altei
organizaţii a Bisericii, pentru simplului motiv că aceasta este afiliată Bisericii.
7. Entităţile confesionale pot să înfiinţeze, în conformitate cu regulile
Conferinţei Generale şi/sau Diviziunii, organizaţii afiliate, cum ar fi institu-
ţii de învăţământ, instituţii medicale şi instituţii de publicaţii, fabrici de ali-
mente, centre media, posturi de radio şi televiziune, care sunt părţi integrale
ale mărturisirii Bisericii creştine, dar fiecare funcţionează având autoritatea
şi responsabilitatea proprie, pe baza propriilor documente organizatorice, a
consiliului de directori propriu şi a conducătorilor administrativi proprii, în
conformitate cu statutele de organizare ale Bisericii.
8. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea are o identitate atât locală, cât şi
globală. Biserica locală este cu adevărat expresia veritabilă a Bisericii Adven-
tiste de Ziua a Şaptea, dar identitatea ei nu poate fi definită sau considerată în
izolare de relaţiile ei cu celelalte biserici locale şi cu celelalte niveluri ale orga-
nizaţiei Bisericii. Elementele locale şi globale ale identităţii adventiste de ziua
a şaptea sunt exprimate în documente cum ar fi Manualul Bisericii şi Statutul
de organizare al Conferinţei Generale, care reflectă aspectele autoguvernării şi
ale relaţiilor interorganizaţionale. Manualul Bisericii şi Statutul de organizare al
Conferinţei Generale prezintă vocea colectivă a adventiştilor de ziua a şaptea
cu privire la punctele de credinţă, structura confesională, relaţiile şi procedu-
rile operaţionale.
9. Referirile făcute în Statutul de organizare al Conferinţei Generale cu privi-
re la niveluri superioare, organizaţii superioare, niveluri subordonate, orga-
nizaţii subordonate, termenii similari care se referă la structura Bisericii, sau
referirile la nivelurile Bisericii au scop descriptiv, şi nu au intenţia de a defini
o relaţie legală sau de a crea alte îndatoriri în afara celor menţionate specific.
[53]
B 10 Descrierea şi definiţiile organizaţiei Bisericii

B 10 02 Nomenclatura şi statutul unităţilor organizatorice – Structura glo-
bală a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea cuprinde niveluri de organizare
care slujesc teritorii geografice aflate în ordine succesivă din punct de vedere
al mărimii. Acestea cuprind: biserica locală, Conferinţa/Misiunea, Uniunea
de Conferinţe/Misiuni şi Conferinţa Generală cu Diviziunile ei (pentru expli-
caţii suplimentare cu privire la Diviziuni, vezi subcapitolul B 05, paragraful 2).
Din când în când, pe parcursul stabilirii prezenţei adventiste de ziua a şap-
tea în teritorii noi, ar putea fi necesară formarea unor unităţi organizatorice
care nu sunt bazate pe grupuri constitutive. Exemple de acest fel sunt: Gru-
74 Conferinţa Generală – Statut de organizare
pele de membri şi grupele de biserici dintr-o regiune geografică relativ mică,

administrate direct de către o Uniune de Conferinţe/Misiuni, şi nu de către
o Conferinţă/Misiune. Aceste aranjamente sunt în general etape de tranziţie
spre statutul de biserică locală (în cazul grupelor) sau Conferinţă/Misiune (în
cazul grupelor de biserici administrate direct de către o Uniune de Conferin-
ţe/Misiuni).
Anumitor niveluri de organizare confesională li se poate acorda una dintre
următoarele două clasificări: statutul de Misiune, sau statutul de Conferin-
ţă. În structura confesională, familia bisericilor locale poate fi clasificată ca
Misiune,* Conferinţă sau Uniune de biserici cu statut de Conferinţă ori cu
statut de Misiune. În mod similar, familia de Misiuni/Conferinţe poate fi cla-
sificată ca Uniune de Misiuni sau Uniune de Conferinţe.
Statutul de Misiune îi dă unei organizaţii dreptul de a se identifica în cali-
tate de parte oficială a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Pe lângă aceas-
ta, statutul de Misiune indică faptul că o organizaţie poate primi susţinere
directă (financiară şi/sau administrativă) de la nivelul organizatoric imediat
superior. Conducătorii administrativi ai unei organizaţii care au statutul de
Misiune sunt numiţi de către organizaţia de la nivelul imediat superior; în
cazul Misiunilor, de către Uniune, în sesiune, sau de către Comitetul Executiv
al Uniunii, între sesiuni; iar în cazul Uniunilor de Misiuni, de către Comitetul
Executiv al Diviziunii. Organizaţiile cu statut de Misiune desfăşoară adunări
administrative în conformitate cu regulile de funcţionare (bazate pe docu-
mentele-model din Statutul de organizare al Conferinţei Generale) pentru nive-
lul de organizare avut în vedere. [54]
Când niveluri organizatorice superioare consideră că o organizaţie cu
statutul de Misiune a demonstrat capacitatea de a-şi asuma o responsabili-
tate şi o participare mai mare în viaţa globală a Bisericii (vezi B 65 15 şi B 75
10), Misiunii respective i se poate acorda statutul de Conferinţă. Statutul de
Conferinţă îi conferă unei organizaţii dreptul de a se identifica prin calitatea
de parte oficială a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. De asemenea, acest
statut reprezintă nivelul cel mai înalt de auto-guvernare disponibil unei orga-
nizaţii. În conformitate, conducătorii administrativi ai organizaţiilor care au
statutul de Conferinţă sunt aleşi de către sesiunea grupului constitutiv, sau
de către comitetul executiv al organizaţiei respective. Organizaţiile cu statut
de Conferinţă au Constituţii şi Regulamente de ordine interioară (bazate pe
documentele-model din Statutul de organizare al Conferinţei Generale), care
slujesc în calitate de documente de reglementare a conducerii adunărilor gru-
pului constitutiv.
B 10 05 Biserica locală – Un grup de membri adventişti de ziua a şaptea
care se află într-un loc definit şi care a fost organizat în conformitate cu Ma-
*
În unele regiuni ale lumii, în locul termenului „misiune”, sunt folosiţi termeni cum ar
fi „câmp” sau „secţiune”. Când sunt folosiţi astfel, aceşti termeni se referă la unităţi care
au statutul de Misiune. Organizaţiile care au statut de Conferinţă au în denumirea lor
termenii corespunzători.
nualul Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Noile biserici locale organizate sunt
acceptate în familia Bisericii printr-o decizie oficială luată cu ocazia primei
sesiuni a grupului constitutiv a Conferinţei/Misiunii sau a Uniunii de biserici
respective.
B 10 10 Conferinţa/Misiunea/Câmpul – Un grup de biserici locale dintr-o
zonă geografică definită, care a fost organizat în conformitate cu Statutul de or-
ganizare al Conferinţei Generale şi al Diviziunii şi căruia, prin hotărârea Comi-
tetului Executiv al unei Diviziuni, ţinut la mijlocul sau la sfârşitul anului, sau
prin hotărârea adunării consiliului Diviziunii, i s-a acordat statutul oficial de
Conferinţă/Misiune/Câmp adventist(ă) de ziua a şaptea. Noile Conferinţe/
Misiuni organizate sunt acceptate în familia Conferinţelor/Misiunilor prin-
tr-o decizie oficială cu ocazia primei sesiuni a grupului constitutiv a Uniunii
respective.
B 10 15 Uniunea de Conferinţe/Misiuni – Un grup de Conferinţe/Mi-
siuni/Câmpuri aflat într-o zonă geografică definită, care a fost organizat în
conformitate cu regulamentul Conferinţei Generale şi căruia, prin hotărârea
Comitetului Executiv al Conferinţei Generale, i s-a acordat statutul oficial de
Uniune de Conferinţe/Misiuni Adventistă de Ziua a Şaptea. Noile Uniuni
organizate sunt primite în familia Uniunilor printr-o decizie oficială luată la
prima Sesiune a Conferinţei Generale.
B 10 17 Uniunea de biserici – Un grup de biserici locale aflat într-o zonă
geografică definită, care a fost organizat în conformitate cu regulamentul
Conferinţei Generale şi căruia, prin decizia Comitetului Executiv al Conferin-
ţei Generale, i s-a acordat statutul oficial de Uniune de biserici adventiste de
ziua a şaptea. Noile Uniuni de biserici organizate sunt primite în [55] familia
Uniunilor printr-o decizie oficială luată la prima Sesiune a Conferinţei Gene-
rale.
B 10 20 Conferinţa Generală – 1. Conferinţa Generală – Familia mondială
a tuturor Uniunilor împreună cu Conferinţele/Câmpurile/Misiunile direct
ataşate Conferinţei Generale şi tuturor instituţiilor Conferinţei Generale.
Aceasta slujeşte în calitate de voce globală a Bisericii Adventiste de Ziua a
Şaptea. Conferinţa Generală acţionează prin intermediul sesiunilor ei consti-
tutive, Comitetului Executiv al Conferinţei Generale şi personalului ales pen-
tru responsabilităţi de conducere specifice.
2. Diviziunile – Pentru a facilita activitatea în întreaga lume, Conferinţa Ge-
nerală a înfiinţat sedii regionale cunoscute ca Diviziuni ale Conferinţei Gene-
rale, cărora le-a atribuit, prin hotărârea luată de Comitetul Executiv al Con-
ferinţei Generale în cadrul Consiliilor Anuale, responsabilităţi administrative
generale şi de supervizare a grupurilor de Uniuni desemnate şi a celorlalte
unităţi ale Bisericii din zone geografice specifice (vezi C 05, Teritoriile Divi-
ziunilor. Comitetul Executiv al Diviziunii acţionează în numele Comitetului
Executiv al Conferinţei Generale în teritoriul Diviziunii respective). După
consultarea administrativă cu unităţile direct implicate, Comitetul Executiv
al Conferinţei Generale poate:
a. Să reconfigureze teritoriile Diviziunii şi/sau să înfiinţeze noi

Diviziuni.
b. Să hotărască amplasarea sau reamplasarea sediului Diviziunii.
Când sunt luate astfel de hotărâri, Comitetul Executiv al Conferinţei Gene-
rale va aproba, de asemenea, planul financiar, incluzând achiziţia, împărţirea,
sau distribuirea bunurilor implicate în reconfigurarea teritoriilor Diviziunii
sau în înfiinţarea ori reamplasarea unui sediu al Diviziunii. În situaţiile în
care circumstanţele geografice împiedică exercitarea rolului de supervizare al
unei Diviziuni într-o parte a teritoriului acesteia, Comitetul Diviziunii poate
să ceară Comitetului Administrativ al Conferinţei Generale o prevedere ad-
ministrativă care să corespundă situaţiei.
3. Organizaţii suplimentare – Conferinţa Generală este autorizată de Con-
stituţia ei să înfiinţeze organizaţii suplimentare pentru a promova interese
precise în diferitele zone ale lumii.
B 10 22 Autoritatea Conferinţei Generale şi rezolvarea neînţelegerilor
dintre organizaţii. – Toate organizaţiile şi instituţiile din lume vor recunoaşte
autoritatea Conferinţei Generale aflată în Sesiune ca fiind autoritatea cea mai
înaltă a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, după Dumnezeu. Dacă în inte-
riorul organizaţiilor şi instituţiilor, sau între acestea, apar neînţelegeri cu pri-
vire la aspecte care nu au fost deja clarificate în Constituţie şi Regulamentul
de ordine interioară, în Statutul de organizare al Conferinţei Generale, sau în
hotărârile luate de Comitetul [56] Executiv al Conferinţei Generale în Consi-
liile Anuale, este potrivită apelarea la organizaţia imediat superioară care nu
este implicată în conflict. Decizia acestei organizaţii va fi definitivă cu privire
la problema în cauză, cu excepţia situaţiei în care organizaţia însăşi alege să
încredinţeze problema, împreună cu comentariile sau recomandările ei, Divi-
ziunii sau Comitetului Executiv al Conferinţei Generale/Sesiunii Conferinţei
Generale. În perioada dintre Sesiuni, Comitetul Executiv al Conferinţei Ge-
nerale, în cadrul Consiliului Anual, va constitui autoritatea finală cu privire
la toate subiectele asupra cărora pot fi formulate puncte de vedere diferite
şi care i-au fost încredinţate. Hotărârile acestuia vor stabili rezolvarea unor
astfel de puncte controversate, dar la Cererea Comitetului Executiv al Divizi-
unii implicate, aceste hotărâri vor putea fi revizuite la o Sesiune a Conferinţei
Generale (vezi, de asemenea, B 40 10). Când organizaţiile revizuiesc deciziile
altor organizaţii, acestea nu îşi asumă răspunderea pentru daunele produse
de nicio altă organizaţie.
B 10 25 Stabilitatea structurală – Prin votul grupurilor constitutive res-
pective şi prin hotărârile comitetelor executive autorizate corespunzător, bi-
sericile locale, Conferinţele/Misiunile/Câmpurile, Uniunile de Conferinţe/
Misiuni, Uniunile de biserici şi instituţiile Bisericii sunt o parte a Organizaţiei
Mondiale a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Odată ce fiecare a acceptat
privilegiul şi responsabilitatea de a reprezenta Biserica într-o anumită parte a
lumii, fiecăreia i se cere să funcţioneze şi să slujească în conformitate cu învă-
ţăturile şi regulile Bisericii şi cu deciziile Bisericii mondiale luate fie de către
Comitetul Executiv al Conferinţei Generale, fie de către Sesiunea Conferinţei

Generale. Deşi unor unităţi ale Bisericii li se acordă libertatea de a funcţiona în
modalităţi potrivite rolului şi culturii lor, nicio parte a Organizaţiei Mondiale
a Bisericii nu are dreptul unilateral de a se retrage din aceasta.
B 10 27 Flexibilitatea structurală – Flexibilitatea în structura organizatori-
că adventistă de ziua a şaptea constă în aplicarea unor modele organizatorice
şi a unor principii procedurale noi pentru structurile organizatorice noi sau
existente, în lumina circumstanţelor predominante sau a contextului din teri-
toriul unei Diviziuni a Conferinţei Generale. După aprobările corespunzătoa-
re, aplicarea unor astfel de modele şi principii poate avea ca rezultat:
1. Modificarea planului structural al unităţilor organizatorice aflate la ni-
veluri intermediare, între cel al bisericii locale şi cel al Conferinţei Generale/
Diviziunii, în comparaţie cu modelul istoric al Conferinţelor/Misiunilor, al
Uniunilor de Conferinţe/Misiuni şi al Uniunilor de biserici.
2. Modificarea modelelor de structură a personalului (în comparaţie cu
practica istorică a Conferinţelor /Misiunilor, a Uniunilor de Conferinţe/
Uniunilor de Misiuni şi a Uniunilor de biserici) în unităţile aflate la niveluri
intermediare, între [57] cel al bisericii locale şi cel al Conferinţei Generale/
Diviziunii.
3. Ajustarea modului în care sunt oferite serviciile între diferitele organi-
zaţii existente sau noi.
4. Înfiinţarea de noi structuri regionale, ca rezultat al consolidării unităţilor
organizatorice existente, reclasificarea sau reducerea unităţilor organizatorice
bazate pe grupuri constitutive.
Deciziile pentru implementarea flexibilităţii în structurile, personalul,
procedurile şi relaţiile organizatorice vor păstra legătura dinamică şi oficială
cu Biserica mondială şi cu organizaţiile similare, în conformitate cu regula-
mentele confesionale. Ca urmare, astfel de decizii vor presupune consulta-
rea cu organizaţiile afectate de restructurarea propusă. Regulile definesc în
mod diferit procedeele de aprobare care se aplică schimbărilor organizatori-
ce. Flexibilitatea în structura organizatorică nu înseamnă că planul structurii
organizatorice sau al structurii personalului este autodeterminat sau că este
disponibil un număr infinit de alternative.
B 10 28 Alternativele în structura organizatorică – Structura confesională
dintr-o zonă geografică ar putea să ilustreze un model, în timp ce organiza-
rea dintr-un teritoriu învecinat ar putea să reflecte un alt model, dintre cele
disponibile. În teritoriul unei Diviziuni pot să coexiste următoarele modele
organizatorice pentru structurile Bisericii:
1. Modelul alcătuit din patru unităţi organizatorice bazate pe grupuri
constitutive. – Acest model are patru unităţi bazate pe grupuri constitutive:
biserica locală, Conferinţa/Misiunea, Uniunea de Conferinţe/Misiuni, Con-
ferinţa Generală. În acest model, Conferinţa/Misiunea, Uniunea de Conferin-
ţe/Misiuni şi Conferinţa generală au structuri de personal similare. Folosirea
larg răspândită a acestui model îl face să fie considerat modelul structural
standard. Totuşi, modelul alcătuit din patru unităţi bazate pe grupuri consti-
tutive nu ar trebui să fie considerat automat ca fiind de preferat mai presus
de celelalte.
2. Modelul complementar de structură a personalului – Modelul acesta
păstrează patru unităţi organizatorice bazate pe grupuri constitutive. Deose-
birea faţă de modelul alcătuit din patru unităţi bazate pe grupuri constitutive
constă în faptul că structura personalului de la nivelul Misiunii/Conferinţei
nu este similară cu cea a Uniunii de Misiuni/Conferinţe. Fiecare organizaţie
din acest model are o echipă de conducători administrativi (tipic, trei con-
ducători). Directorii de departamente pot să existe fie la nivelul Misiunii/
Conferinţei, fie la nivelul Uniunii de Misiuni/Conferinţe sau pot să existe la
ambele niveluri. Totuşi, un director de departament de la nivelul Misiunii/
Conferinţei ar putea să nu aibă un corespondent cu normă întreagă la nivelul
Uniunii. Similar, directorul de departament de la nivelul Uniunii ar putea să
nu aibă un corespondent la nivelul Conferinţei/Misiunii. Modelul de struc-
tură de personal a departamentelor organizaţiilor, atât la nivel local, cât şi la
nivelul Uniunii, are scopul de a [58] completa (mai degrabă decât de a dubla)
gama de servicii necesare în teritoriu.
3. Modelul administrării comune şi/sau al serviciilor administrative –
Acest model prezintă o deosebire faţă de modelul alcătuit din patru unităţi
bazate pe grupuri constitutive din punctul de vedere al structurii de personal
a administraţiei. La nivelul Misiunii/Conferinţei, ar putea să fie doar un sin-
gur conducător administrativ cu normă întreagă, şi anume preşedintele. În
astfel de situaţii, trezorierul Uniunii ar putea să slujească simultan ca trezorier
al Misiunii/Conferinţei. Dacă nu este ales cineva care să slujească în calitate
de secretar, rolul acesta îi poate fi atribuit, prin alegere, fie preşedintelui, fie
trezorierului. Structura personalului departamental din acest model poate fi
configurată în conformitate cu paragraful 2. de mai sus. Rezultatul este că Mi-
siunea/Conferinţa are mai puţin angajaţi în administraţie, deoarece condu-
cătorii administrativi ai Uniunii de Misiuni/Conferinţe îndeplinesc şi sarcini
administrative la nivelul Misiunii/Conferinţei şi/sau se îngrijesc de anumite
servicii administrative.
4. Modelul alcătuit din trei unităţi bazate pe grupuri constitutive – Acest
model are trei unităţi organizatorice bazate grupuri constitutive (biserica lo-
cală, Uniunea de biserici cu statut de Conferinţă/Misiune, Conferinţa Gene-
rală, în comparaţie cu cele modelul celor patru unităţi bazate pe grupuri con-
stitutive. În modelul acesta, unitatea organizatorică regională este identificată
prin denumirea de „Uniune de biserici”.
5. Modelul alcătuit din trei unităţi bazate pe grupuri constitutive cu roluri
delegate liderilor de district – Acest model continuă să fie asemănător mode-
lului bazat pe trei grupuri constitutive, descris anterior. Deosebirea faţă de
modelul precedent constă în faptul că, pentru un grup, sau un district de bi-
serici locale, este introdusă o funcţie de coordonare care nu se bazează pe un
grup constitutiv. Rolul de director de district (denumit în unele locuri secretar
teritorial) este mai degrabă consultativ, decât administrativ. Directorul de dis-

trict slujeşte în calitate de reprezentant al conducerii administrative. Această
persoană ar putea, de asemenea, să aibă unele funcţii de conducere departa-
mentală desemnate de organizaţia regională.
6. Organizaţiile alternative speciale – Comitetul Executiv al Conferinţei
Generale a adoptat îndrumări pentru înfiinţarea de structuri alternative în
scopul de a iniţia misiunea adventistă de ziua a şaptea în zone unde structuri-
le tradiţionale ale Bisericii nu sunt prezente şi/sau nu sunt permise.
B 10 30 Diversificările în relaţiile administrative – 1. În scopul de a în-
deplini misiunea Bisericii, conducerile administrative ale Diviziunilor sunt
autorizate să recomande structuri organizatorice şi/sau relaţii administrati-
ve modificate, în situaţii care nu implică schimbări ale extinderii Uniunilor,
în conformitate cu cele indicate mai jos, în paragrafele a. – c., sau pentru a
experimenta modificări suplimentare în teritoriile unde circumstanţele eco-
nomice, politice, [59] geografice, religioase sau demografice neobişnuite ori
unde obiectivele strategice fac în aşa fel încât structurile organizatorice şi ad-
ministrative ale Bisericii să fie ineficiente sau inaplicabile. În toate situaţiile
în care sunt implementate structuri alternative, nivelurile constitutive core-
late ale organizaţiei Bisericii, aşa cum sunt descrise în Statutul de organizare al
Conferinţei Generale, vor fi păstrate şi vor fi menţinute următoarele principii
fundamentale ale structurii şi relaţiilor organizatorice adventiste de ziua a
şaptea:
a. Toate unităţile administrative fundamentale vor avea membri a
căror calitate este definită şi un model regulat pentru sesiunile membrilor/
grupelor constitutive.
b. Toate relaţiile administrative vor fi definite cu claritate (responsa-
bilitatea este deţinută în cele din urmă de un conducător administrativ ales/
numit [sau mai mulţi], care va da socoteală în faţa unui comitet executiv).
c. Constituţiile şi Regulamentele de ordine interioară pot fi modificate
în scopul de a oferi prevederi pentru structurile administrative alternative,
precum şi de a indica procesul prin care aceste structuri vor continua să
funcţioneze sau să fie suspendate.
2. Inovaţiile în structura şi relaţiile administrative organizatorice trebuie să
fie aprobate de respectivele comitete ale Diviziunii şi de Comitetul Executiv
al Conferinţei Generale şi vor fi revizuite periodic de administraţiile Divizi-
unilor, pentru a stabili punctele forte şi punctele slabe ale fiecărei structuri
noi. Comitetele Diviziunii pot să acorde grupurilor constitutive opţiunea de a
continua, sau de a înceta funcţionarea structurilor administrative alternative.
B 15 Statutul de organizare al Conferinţei Generale

B 15 05 Vocea administrativă autoritară a Bisericii – Statutul de organi-
zare al Conferinţei Generale conţine Constituţia şi Regulamentul de ordine
interioară ale Conferinţei Generale, Declaraţia de Misiune şi regulile acumu-
late sau revizuite, adoptate de Sesiunile Conferinţei Generale şi de Consiliile
Executive ale Conferinţei Generale. Prin urmare, aceasta este vocea autoritară
a Bisericii în toate domeniile care aparţin misiunii şi administrării activităţii
Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din toate părţile lumii.
B 15 10 Obligativitatea aderării la Statutul de organizare – 1. Toate or-
ganizaţiile din orice parte a activităţii mondiale vor adera strict la Statutul
de organizare al Conferinţei Generale. Activitatea fiecărei organizaţii va fi ad-
ministrată în conformitate deplină cu regulamentele Conferinţei Generale şi,
respectiv, ale Diviziunilor. Nicio abatere de la aceste regulamente nu va avea
loc înainte de a fi aprobată de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale,
cu excepţia celor afirmate mai jos. Comitetul Diviziunii este [60] autorizat să
acţioneze în numele Comitetului Executiv al Conferinţei Generale în Divizi-
unea respectivă. Toţi conducătorii administrativi ai Conferinţelor, Misiunilor
sau instituţiilor vor colabora în respectarea acestor regulamente, în măsura în
care se referă la activitatea din organizaţiile respective. Numai în felul acesta
poate să fie menţinut spiritul unei colaborări strânse şi al unităţii în activitatea
Bisericii din toate părţile lumii. În cazul în care legile/schimbările legilor ce
guvernează o ţară par să fie de aşa natură, încât conformarea cu regulamente-
le Bisericii constituie o încălcare a legii, organizaţia va acţiona în conformitate
cu legea, cu condiţiile următoare:
a. Se va cere sfatul conducătorilor administrativi ai Conferinţei
Generale (preşedinte, secretar şi trezorier) şi se va stabili dacă regulamentele
Bisericii încalcă într-adevăr legea.
b. Respectarea legii nu constituie o încălcare a principiilor biblice.
2. Instituţiile Conferinţei Generale vor adera la regulamentele cu privire la
remunerare ale Diviziunii-gazdă (Y 05 05, paragraful 6.), cu excepţia prevede-
rilor aprobate de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale în cadrul Şedin-
ţei de Primăvară sau al Consiliului Anual. Pentru toate celelalte reguli, se va
aplica Statutul de Organizare al Conferinţei Generale, făcând excepţie locurile
în care Comitetul Executiv al Conferinţei Generale votează să fie respectate
regulamentele Diviziunii-gazdă.
B 15 15 Conducătorii administrativi trebuie să lucreze în conformitate
cu Statutul de organizare – Conducătorii administrativi trebuie să lucreze în
conformitate cu Statutul de organizare al Conferinţei Generale. În cazul celor
care dovedesc incapacitatea sau lipsa voinţei de a-şi administra activitatea în
conformitate cu Statutul de organizare, grupurile constitutive sau consiliile/
comitetele de conducere respective nu trebuie să le îngăduie să continue ocu-
parea poziţiilor de conducere executivă.
B 15 20 Definiţia alegerii şi a numirii – 1. Alegerea – În condiţiile în care nu
se precizează altfel în Constituţia şi în Regulamentul de ordine interioară ale
Conferinţei Generale, o persoană va fi considerată a fi aleasă, dacă procesul
de selectare a acelei persoane a implicat o decizie luată de grupul constitutiv
a organizaţiei ce urmează a fi slujită, în conformitate cu prevederile din Con-
stituţia şi Regulamentul de ordine interioară ale Conferinţei Generale şi din
Statutul de organizare al Conferinţei Generale. Comitetul Executiv al Confe-
rinţei Generale ia decizii în numele grupului constitutiv în vederea ocupării

poziţiilor vacante dintre sesiunile grupului constitutiv. Alegerea ia în con-
siderare acceptarea poziţiei de către persoana în cauză şi capacitatea ei de a
îndeplini într-un timp rezonabil toate cerinţele pentru mutarea în locul unde
se va desfăşura activitatea desemnată, în vederea îndeplinirii îndatoririlor ce
revin poziţiei. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va stabili care este
acest timp rezonabil. [61]
2. Numirea – O persoană va fi considerată a fi numită, dacă procesul prin
care acea persoană a fost selectată a implicat o decizie luată de un consiliu ad-
ministrativ diferit de grupul constitutiv al organizaţiei ce urmează a fi slujită,
cu excepţia celor prevăzute în paragraful 1. de mai sus.
B 20 Sesiunile Conferinţei Generale

B 20 05 Delegaţii – Sesiunile Conferinţei Generale sunt alcătuite din de-
legaţi numiţi oficial şi în conformitate cu Constituţia Conferinţei Generale.
Aceşti delegaţi sunt investiţi cu autoritatea de a participa şi de a vota cu pri-
vire la toate subiectele aduse în atenţia Sesiunii Conferinţei Generale, de a
alege conducători administrativi, de a se exprima şi de a vota în toate lucrările
administrative ale sesiunii.
B 20 10 Comitetul de numiri – Norme de procedură – 1. Preşedintele fie-
cărei Diviziuni este conducătorul executiv care are rolul supervizării adminis-
trative a tuturor activităţilor Diviziunii. În calitate de vicepreşedinte al Confe-
rinţei Generale, el este un conducător administrativ al Conferinţei Generale,
fiind răspunzător faţă de aceasta pentru administrarea activităţii în conformi-
tate cu regulamentul Conferinţei Generale. Deoarece preşedintele Diviziunii
se află în această relaţie specială şi constituţională, Conferinţa Generală are un
interes major cu privire la numirea lui.
2. În scopul de a asigura o reprezentare corespunzătoare a interesului Con-
ferinţei Generale în numirea acestui vicepreşedinte, precum şi în interesul Di-
viziunii pentru care va fi desemnat, procedura va fi următoarea: Într-o şedinţă
prezidată de preşedintele nou-ales al Conferinţei Generale, sau al delegatului
acestuia, membrii Comitetului de numiri al sesiunii din fiecare Diviziune vor
sugera un nume asupra căruia au ajuns la un acord comun pentru a fi propus
plenului sesiunii.
3. Preşedinţii Diviziunilor vor fi printre primii propuşi, după preşedintele,
secretarul şi trezorierul Conferinţei Generale.
4. Într-o şedinţă condusă de preşedintele Conferinţei Generale sau de către
delegatul acestuia, membrii Comitetului de numiri din fiecare Diviziune, în
consfătuire cu preşedintele nou-ales al Diviziunii, vor recomanda persoanele
pentru poziţiile de secretar şi trezorier ai Diviziunii. Decizia finală cu privire
la propunerea acestor persoane îi revine Comitetului de numiri al sesiunii.
Preşedintele nou-ales al Diviziunii, de asemenea, se va întâlni cu Comitetul
de numiri al sesiunii în vederea consultării, atunci când sunt discutate reco-
mandările cu privire la Diviziunea respectivă. [62]
B 20 15 Alegerea/Numirea conducătorilor administrativi şi a persona-

lului Diviziunii – Alegerea câte unui preşedinte, secretar şi trezorier pentru
fiecare Diviziune va fi făcută de Conferinţa Generală în Sesiune ordinară. Cu
toate acestea, Conferinţa Generală i-a delegat Comitetului Executiv al fiecărei
Diviziuni autoritatea de a numi conducători administrativi asociaţi, secretari
teritoriali, directori/secretari departamentali şi asociaţi pentru a sluji în teri-
toriul ei. În acest scop, fiecare Comitet Executiv al Diviziunii poate să îşi nu-
mească propriul Comitet de numiri, prezidat de către preşedintele Diviziunii.
Persoanele aflate în poziţiile care urmează a fi ocupate prin acest proces nu
trebuie să fie eligibile pentru a face parte din Comitetul de numiri. Numirile
făcute de Diviziuni nu necesită aprobarea Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale. Aceste numiri pot fi făcute de Diviziuni, prin unul dintre următoa-
rele procedee:
1. Cu ocazia unei Sesiuni a Conferinţei Generale – Acele Diviziuni care doresc
să ducă până la capăt procesul de numiri în cadrul unei Sesiuni a Conferinţei
Generale vor urma procedurile indicate mai jos:
a. După alegerea conducătorilor administrativi ai Diviziunii, calitatea
de membru din oficiu al Comitetului Executiv al Diviziunii se va extinde
pentru a cuprinde toţi delegaţii Diviziunii.
b. Comitetul Executiv lărgit va alege din mijlocul membrilor lui un
Comitet de numiri.
c. Comitetul de numiri îi va raporta recomandările lui Comitetului
Executiv lărgit al Diviziunii în vederea numirii.
2. Cu ocazia primei Întâlniri anuale sau a primului Consiliu al Diviziunii de după
Sesiunea Conferinţei Generale – Acele Diviziuni care doresc să folosească ocazia
de a avea o reprezentare mai largă în scopul îndeplinirii procesului de numire
ar putea să facă lucrul acesta în cadrul primei Întâlniri anuale sau al primului
Consiliu al Diviziunii de după Sesiunea Conferinţei Generale. Ele vor urma
procedurile indicate mai jos:
a. Comitetul Executiv/Consiliul Diviziunii va stabili un Comitet de
numiri.
b. Comitetul de numiri va raporta recomandările lui Comitetului
Executiv/Consiliului Diviziunii în vederea numirii.
B 20 20 Schimbarea preşedintelui – Dacă în cadrul Sesiunii Conferinţei
Generale are loc o schimbare a persoanei care ocupă poziţia de preşedinte al
Conferinţei Generale, la cererea preşedintelui nou-ales, preşedintele prece-
dent poate continua să slujească prin prezidarea adunărilor administrative,
împreună cu vicepreşedinţii Conferinţei Generale desemnaţi de Comitetul
pentru ordinea de zi pentru a conlucra cu el până la încheierea Sesiunii Con-
ferinţei Generale, facilitând în felul acesta organizarea mai uşoară a agendei
punctelor care urmează a fi discutate şi [63] votate de delegaţi. De asemenea,
preşedintele nou-ales ar putea să-i ceară preşedintelui precedent să continue
să prezideze Comitetul pentru ordinea de zi, în funcţie de circumstanţe. Între
timp, preşedintele nou-ales al Conferinţei Generale va participa la întrunirile
Comitetului de numiri al sesiunii în calitate de consultant pentru numirea

personalului propus pentru Conferinţa Generală şi Diviziunile din lume.
B 25 Alegerea pensionarilor în poziţii de conducere

administrativă
De obicei, persoanele care s-au pensionat din serviciul confesional nu
vor fi alese pentru a sluji în poziţii de conducere administrativă sau depar-
tamentală, deoarece aceste roluri implică responsabilităţi cu normă întreagă.
În cazul în care un pensionar al Bisericii este ales să îndeplinească un rol de
conducător administrativ sau de director departamental, acesta va fi remune-
rat în conformitate cu salariul obişnuit şi cu indemnizaţiile prevăzute pentru
poziţia în cauză. Regulamentele Bisericii cu privire la planul de pensii pentru
persoanele şi entităţile avute în vedere se vor aplica, în conformitate cu ce-
rinţele legale, la responsabilităţile planului de pensionare pentru beneficiarii
care reintră în funcţia de angajaţi ai Bisericii.
B 30 Procedurile pentru înlocuirea preşedintelui, a

secretarului sau a trezorierului Conferinţei Generale
În vederea ocupării posturilor vacante care ar putea să apară în cazul po-
ziţiilor de preşedinte, secretar sau trezorier al Conferinţei Generale, în perioa-
dele dintre Sesiunile Conferinţei Generale, Conferinţa Generală va îndeplini
procedurile următoare:
B 30 05 Preşedintele – 1. Secretarul Conferinţei Generale (sau trezorierul
Conferinţei Generale, dacă secretarul nu va putea) va sluji în calitate de con-
ducător administrativ al Conferinţei Generale până când un nou preşedinte
este ales şi îşi asumă responsabilităţile.
2. Secretarul (sau trezorierul, vezi mai sus) Conferinţei Generale va anunţa
imediat preşedinţii tuturor Diviziunilor cu privire la poziţia vacantă.
3. Secretarul (sau trezorierul, vezi mai sus) îi va cere subsecretarului să
convoace o adunare a membrilor disponibili ai Comitetului Administrativ al
Conferinţei Generale, care va avea loc cu ocazia cea mai apropiată cu putinţă.
Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale [64] va preciza timpul şi lo-
cul adunării Comitetului Executiv al Conferinţei Generale pentru a alege noul
preşedinte. Hotărârile cu privire la timp, loc şi participare vor fi luate după
cum urmează:
a. De preferat, alegerea va fi planificată pentru următorul Consiliu
Anual al Comitetului Executiv al Conferinţei Generale. Totuşi, dacă poziţia
vacantă apare cu trei, sau mai multe luni înainte de următorul Consiliu
Anual, Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale, după sfătuirea cu
toate Diviziunile, va stabili data şi locul pentru o adunare extraordinară a
Comitetului Executiv al Conferinţei Generale.
b. Toţi membrii Comitetului Executiv al Conferinţei Generale vor fi
invitaţi să participe.
4. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va alege un Comitet de nu-

miri cu o reprezentare corespunzătoare din partea fiecărei Diviziuni, într-o
modalitate care va fi hotărâtă, indiferent dacă alegerea are loc cu ocazia unui
Consiliu Anual sau a unei adunări extraordinare a Comitetului Executiv al
Conferinţei Generale. Orice membru al Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale va fi eligibil pentru a sluji în acest Comitet de numiri.
5. Comitetul de numiri îi va prezenta Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale recomandările lui în vederea hotărârii.
B 30 10 Secretarul – 1. Preşedintele sau, în absenţa acestuia, subsecretarul
va anunţa toate Diviziunile cu privire la poziţia vacantă.
2. Subsecretarul va acţiona în calitate de secretar până când un nou secre-
tar este ales şi îşi asumă îndatoririle acestei poziţii.
3. Alegerea unui nou secretar va avea loc cu ocazia următoarei Şedinţe de
Primăvară sau a următorului Consiliu Anual sau în cadrul unei adunări spe-
cial convocate a Comitetului Executiv al Conferinţei Generale, la care fiecare
Diviziune va fi invitată să îşi trimită secretarul şi trezorierul.
4. Un Comitet de numiri va funcţiona în conformitate cu prevederile de la
punctul B 30 05, paragraful 4.
5. Comitetul de numiri îşi va prezenta recomandările Comitetului Execu-
tiv al Conferinţei Generale în vederea hotărârii.
B 30 15 Trezorierul – 1. Preşedintele sau, în absenţa acestuia, secretarul va
anunţa toate Diviziunile cu privire la poziţia vacantă.
2. Vicetrezorierul va acţiona în calitate de trezorier, până când un nou tre-
zorier este ales şi îşi asumă îndatoririle acestei poziţii.
3. Alegerea unui nou trezorier va avea loc cu ocazia următoarei Şedinţe de
Primăvară sau a următorului Consiliu Anual sau cu ocazia unei adunări ex-
traordinare a Comitetului [65] Executiv al Conferinţei Generale, la care fiecare
Diviziune va fi invitată să îşi trimită secretarul şi trezorierul.
4. Un Comitet de numiri va funcţiona în conformitate cu prevederile de la
punctul B 30 05, paragraful 4.
5. Comitetul de numiri îşi va prezenta recomandările Comitetului Execu-
tiv al Conferinţei Generale în vederea hotărârii.
B 35 Procedurile de trimitere către Comitetul Executiv

al Conferinţei Generale a problemelor cu privire la
conduita persoanelor aflate în poziţia de preşedinte,
secretar sau trezorier
În cazul în care apar probleme care necesită o revizuire a conduitei persoa-
nelor aflate în poziţia de preşedinte, secretar sau trezorier al Conferinţei Ge-
nerale, procedurile de trimitere a acestor probleme către Comitetul Executiv
al Conferinţei Generale vor fi cele indicate mai jos.
B 35 05 Preşedintele Conferinţei Generale – 1. Secretarul Conferinţei Gene-
rale, în consultare cu ceilalţi conducători administrativi ai Conferinţei Generale,
va convoca şi va prezida o adunare extraordinară a Comitetului Administra-

tiv al Conferinţei Generale. Printr-o hotărâre luată cu votul unei majorităţi de
două treimi, Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale poate să îl trimită
pe preşedinte în concediu administrativ ( continuând remunerarea) până când
problema este investigată şi, dacă se consideră necesar, este prezentată în ple-
nul Comitetului Executiv al Conferinţei Generale. În acest timp, preşedintele
nu va fi implicat în proces, cu excepţia cazului în care este invitat.
2. Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale va stabili, prin votul
unei majorităţi de două treimi, maniera şi perioada în care problema de con-
duită este investigată şi raportată unei adunări a plenului Comitetului Execu-
tiv al Conferinţei Generale.
3. Secretarul Conferinţei Generale va prezida adunarea Comitetului Exe-
cutiv al Conferinţei Generale în care este prezentată problema de conduită.
B 35 10 Secretarul sau trezorierul Conferinţei Generale – 1. Comitetul
Administrativ al Conferinţei Generale, sub conducerea preşedintelui, va sta-
bili, prin votul unei majorităţi de două treimi, maniera şi perioada în care pro-
blema de conduită a secretarului sau trezorierului este investigată şi raportată
într-o adunare a plenului Comitetului Executiv al Conferinţei Generale. [66]
2. Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale poate, prin votul unei
majorităţi de două treimi, să trimită secretarul sau trezorierul într-un con-
cediu administrativ (continuând remunerarea) până când problema este in-
vestigată şi, dacă se consideră necesar, este prezentată în plenul Comitetului
Executiv al Conferinţei Generale. În acest timp, conducătorul administrativ în
cauză nu va fi implicat în proces, cu excepţia cazului în care este invitat.
B 40 Relaţiile administrative
B 40 05 Constituţia Conferinţei Generale exprimă unitatea Bisericii –
După cum Scripturile reprezintă Biserica lui Hristos ca fiind trupul Său, iar
toate părţile sunt mădulare unele altora, tot aşa Constituţia noastră, adoptată
de toţi reprezentanţii familiei bisericilor din întreaga lume, caută să exprime
unitatea şi unicitatea în misiune, scop şi credinţă a tuturor organizaţiilor care
alcătuiesc Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, rămăşiţa unică şi nedivizată
a Bisericii lui Dumnezeu.
B 40 10 Caracterul reprezentativ al organizaţiei Bisericii – Caracterul cu
adevărat reprezentativ al organizaţiei noastre este descris în Mărturii, astfel:
„Fiecare membru al bisericii (locale) are dreptul de a se exprima în alegerea
conducătorilor administrativi ai acesteia. Biserica alege conducătorii admi-
nistrativi ai Conferinţelor statale. Delegaţii aleşi de Conferinţele statale aleg
conducătorii administrativi ai Uniunii de Conferinţe, iar delegaţii aleşi de
Uniunile de Conferinţe aleg conducătorii administrativi ai Conferinţei Gene-
rale. Prin această metodă de organizare, fiecare Conferinţă, fiecare instituţie,
fiecare biserică şi fiecare individ, fie direct, fie prin reprezentanţi, are dreptul
de a se exprima în alegerea oamenilor care poartă responsabilităţile principa-
le ale Conferinţei Generale.” – vol. 8, p. 236, 237 (în orig.).
B 40 15 Uniunile Conferinţei Generale – Aşa cum bisericile se unesc în

Misiuni, Conferinţe sau Uniuni de biserici locale, în scopul ajutorării reci-
proce şi al conlucrării în slujire, tot astfel Conferinţele/Misiunile/Câmpurile
grupate laolaltă se unesc în Uniuni de Conferinţe sau Uniuni de Misiuni. În
acelaşi mod, Uniunile, Uniunile de biserici şi entităţile ataşate direct Confe-
rinţei Generale din toată lumea alcătuiesc organizaţia Conferinţei Generale.
Pentru o administrare mai eficientă a activităţii mondiale, Uniunile organi-
zate, Uniunile de biserici şi orice Misiuni teritoriale neincluse în Uniuni din
marile sectoare continentale sau geografice sunt identificate prin prevederile
constituţionale ca fiind Diviziuni ale Conferinţei Generale.
B 40 20 Diviziunile sunt o parte a Conferinţei Generale – Cu cât acti-
vitatea acestor Diviziuni este mai mare şi mai extinsă şi cu cât o Diviziune
ar putea să ajungă mai puţin dependentă [67] de ajutorul din partea altor
Diviziuni, din punct de vedere al personalului sau al suportului material, cu
atât este mai mare necesitatea de a se menţine strâns legate laolaltă în sfatul şi
părtăşia reciprocă. Trebuie să fie reţinut fără încetare faptul că fiecare Divizi-
une este o parte a Conferinţei Generale. În Biserica lui Hristos, care este trupul
Său, nu poate exista ideea ca o parte, sau un membru, să fie independentă de
întreg. Prin urmare, nicio Diviziune nu este liberă să urmeze o cale de acţiune
contrară voinţei întregului, sau să îşi însuşească autoritatea Conferinţei Ge-
nerale în apărarea unei astfel de acţiuni. Între Sesiunile Conferinţei Generale,
Comitetul Executiv al Conferinţei Generale este, din punct de vedere consti-
tuţional, autoritatea finală în activitatea Bisericii din toată lumea.
B 40 25 Unitatea în interiorul Diviziunilor – După cum Diviziunile ca-
ută să conlucreze, menţinând o legătură strânsă cu Conferinţa Generală şi
respectând planurile şi regulile asupra cărora Conferinţa Generală a ajuns la
un acord în consiliu, tot astfel toate organizaţiile din interiorul Diviziunilor,
Uniunile sau organizaţiile locale vor căuta să păstreze unitatea în activităţile
lor prin menţinerea unei legături strânse şi prin sfătuirea cu conducerea Di-
viziunii, respectând planurile şi regulile asupra cărora consiliile şi Comitetele
Executive ale Diviziunilor au ajuns de acord.
B 40 30 Preşedintele Diviziunii – îndatoriri şi relaţii – Preşedintele Divi-
ziunii este conducătorul administrativ principal căruia i s-a încredinţat super-
vizarea tuturor activităţilor Diviziunii. În calitate de vicepreşedinte al Confe-
rinţei Generale, el este un conducător administrativ al Conferinţei Generale
şi răspunde faţă de acea organizaţie pentru administrarea activităţii în con-
formitate cu planurile şi programele votate de Sesiunea Conferinţei Generale
şi/sau de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale şi în conformitate cu
planurile şi regulile asupra cărora s-a ajuns la un acord în Comitetul Executiv
al Diviziunii, pe care îl prezidează. Datoria lui este să fie un sfătuitor atât al
conducătorilor administrativi ai Uniunilor sau Misiunilor/Câmpurilor ataşa-
te, cât şi al celor care răspund de departamentele şi de instituţiile Diviziunii.
B 40 35 Secretarul şi trezorierul Diviziunii – îndatoriri şi relaţii – Secre-
tarul şi trezorierul sunt asociaţi ai preşedintelui, în calitate de conducători
administrativi executivi. Datoria acestor conducători administrativi este ace-

ea de a promova lucrarea în conformitate cu planurile şi programele votate
de Sesiunea Conferinţei Generale şi/sau de Comitetul Executiv al Conferin-
ţei Generale, precum şi în conformitate cu planurile şi regulile asupra cărora
s-a ajuns la un acord în Comitetul Executiv al Diviziunii. După consultarea
cu preşedintele, secretarul şi trezorierul se vor adresa Comitetului Executiv.
Trezorierul va răspunde de sistemul de contabilitate a Diviziunii, aşa încât
rapoartele cu privire la venituri şi cheltuieli să-i fie puse la dispoziţie preşe-
dintelui în fiecare lună. [68]
B 40 40 Directorii/Secretarii departamentelor şi ai asociaţiilor Diviziu-
nii – îndatoriri şi relaţii – Directorii/secretarii departamentelor şi asociaţiilor
Diviziunii îi vor ajuta pe conducătorii administrativi executivi ai Diviziunii
în conducerea şi împlinirea nevoilor spirituale ale Bisericii, prin promovarea
planurilor şi programelor alcătuite în colaborare cu corespondenţii lor de la
nivelul Conferinţei Generale şi prin facilitarea implicării membrilor în înde-
plinirea misiunii Bisericii. Aceste îndatoriri vor fi îndeplinite prin producerea
de resurse, prin promovarea programelor, coordonare şi instruire. Planurile
şi programele departamentale vor fi alcătuite şi coordonate de către departa-
mentele aflate sub îndrumarea unui conducător administrativ şi, înainte de a
fi implementate şi promovate în teritoriu, ori de câte ori se consideră necesar,
vor fi analizate de către conducerea administrativă şi vor fi aprobate de Co-
mitetul Executiv.
B 40 45 Personalul departamentelor la diferite niveluri organizatorice
– Toate departamentele trebuie să fie reprezentate la nivelul Conferinţei Ge-
nerale şi al Diviziunilor ei, dar nu toate departamentele vor fi necesare în
mod obligatoriu la toate celelalte niveluri. Ar trebui să se acorde o atenţie
deosebită pentru a se evita suprapunerea funcţiilor la diferite niveluri. Con-
ducerile administrative ale Diviziunilor se vor consulta cu departamentele
Conferinţei Generale şi cu Uniunile şi Conferinţele/Misiunile pentru a stabili
care sunt nevoile lor şi ce niveluri confesionale sunt cele mai potrivite pentru
producerea de resurse şi pentru promovarea programelor departamentale.
Dacă doresc să diversifice personalul la nivelul Uniunii şi/sau al Conferin-
ţelor/Misiunilor/Câmpurilor, Uniunile se vor consulta cu Diviziunea şi cu
Conferinţele/Misiunile/Câmpurile pentru a stabili structura cea mai eficien-
tă. Recomandările pentru diversificarea personalului vor fi prezentate adu-
nărilor constitutive sau Comitetelor Executive, dacă acestea sunt autorizate în
acest sens, în vederea discutării şi luării deciziilor. Într-o astfel de planificare
va trebui să fie definit cu claritate şi pus la dispoziţie mijlocul de transfer al
informaţiilor şi materialelor de la un nivel organizatoric la celălalt. Dacă se
constată că un serviciu nu va fi furnizat la un anumit nivel, în decizia respec-
tivă va fi prevăzut şi faptul că următorul nivel organizatoric superior va avea
autoritatea de a trata direct cu organizaţia ce va fi slujită.
B 40 50 Relaţiile dintre departamente în cadrul Uniunii şi al organiza-
ţiilor locale – Principiul formulat la punctul B 40 40 cu privire la relaţiile din
cadrul Conferinţei Generale şi al Diviziunilor se aplică şi la nivelul Uniunii

şi al organizaţiilor locale, fiind necesară grijă şi atenţie pentru a se asigura
că orice lansare a unui plan se va baza pe decizia Comitetului Executiv, iar
conducătorii administrativi executivi sunt familiarizaţi cu planurile departa-
mentale şi cu metodele de promovare a acestora. Astfel, în fiecare organizaţie,
toate departamentele vor fi capabile să conlucreze în promovarea planurilor
în teritoriu. [69]
B 40 55 Comitetul Diviziunii – Comitetul Executiv al Conferinţei Gene-
rale pentru Diviziune – Comitetul Executiv al fiecărei Diviziuni va funcţiona
în numele Comitetul Executiv al Conferinţei Generale în cadrul respectivei
Diviziuni, iar autoritatea acestuia va fi recunoscută de Uniune şi de organi-
zaţiile locale în domeniul conducerii administrative şi al sfaturilor oferite de
Diviziune.
B 40 60 Uniunile şi Conferinţele ataşate – Pentru Uniunile sau Câmpurile
care, din cauza unui război sau a altor motive speciale, nu sunt incluse în
nicio Diviziune, Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va sluji în locul
Comitetului Diviziunii în domeniul conducerii administrative şi al sfaturilor
oferite de Diviziune.
B 40 65 Câmpurile ataşate – 1. Criteriu – Când o Conferinţă/Misiune/
Câmp nu poate fi inclus(ă) fără dificultăţi într-o Uniune existentă, din cauza
unor circumstanţe speciale, ace(a)sta va fi ataşat(ă) direct unei Diviziuni şi va
fi clasificat(ă) drept Câmp ataşat.
2. Prevederi/Proceduri speciale – Alegerea conducătorilor administrativi, a
reprezentanţilor în Comitetul Diviziunii, a delegaţilor la Sesiunea Conferinţei
Generale şi a procentajului din zecime trimis mai departe de un Câmp ataşat
vor fi în conformitate cu prevederile/procedurile speciale următoare:
a. Alegerea conducătorilor administrativi – Conducătorii
administrativi şi directorii de departament ai unui Câmp (Conferinţă/
Misiune) ataşat(ă) vor fi aleşi în acelaşi mod ca în cazul unei Conferinţe/
Misiuni/Câmp, iar Diviziunea va lua locul Uniunii în cadrul acestor alegeri.
b. Reprezentarea în Comitetul Diviziunii – Preşedintele unui Câmp
(Conferinţă/Misiune) ataşat(ă) va fi membru al Comitetului Diviziunii.
c. Delegaţii la Sesiunile Conferinţei Generale – Reprezentarea la
Sesiunile Conferinţei Generale a câmpurilor direct ataşate Diviziunii va fi în
conformitate cu prevederile constituţionale.
d. Procentajul din zecime – 1) Câmpurile ataşate vor trimite mai
departe Diviziunii 10% din zecimile primite, iar regulamentele Diviziunii
vor stabili procentele din zecimea împărtăşită, toate darurile pentru misiune
şi orice alte fonduri de acest fel.
2) Uniunilor constituite dintr-o singură Conferinţă/Misiune/
Câmp care nu au trimis mai departe Diviziunii 10% din zecimile primite, li
se va cere să respecte regulamentul obişnuit. Deoarece faptul acesta ar putea
să necesite unele rectificări financiare, Diviziunea poate să ia în considerare
acest aspect, atunci când stabileşte alocările anuale de fonduri. [70]
B 45 Relaţiile personale şi autoritatea organizatorică

B 45 05 Unitatea în activitate – Este de o importanţă fundamentală ca an-
gajaţii să se sfătuiască împreună cu privire la planurile şi strategiile de lucru
din toate organizaţiile, iar consensul sau convingerea majorităţii va fi acceptat
ca fiind planul general de lucru. Unitatea în eforturi este mai importantă şi
mai rodnică în câştigarea de suflete, decât precizia şi desăvârşirea planurilor.
B 45 10 Rezolvarea disputelor – Fiecare Diviziune va formula un docu-
ment ce conţine procedurile pentru conciliere şi rezolvarea disputelor, care
vor lua în considerare cerinţele legale şi principiile corectitudinii şi vor fi apli-
cate de organizaţiile şi angajaţii Bisericii din teritoriul ei.
B 45 15 Rezolvarea neînţelegerilor personale – Persoanele care acceptă
să fie angajate în orice ramură a activităţii Bisericii indică prin acest fapt că
sunt dispuse să susţină obiectivele şi regulile organizaţiei angajatoare şi, dacă
se iveşte nevoia, să folosească principiile biblice în procedurile de conciliere
şi rezolvare a disputelor. Unii angajatori ar putea să aibă un set specific de
proceduri pentru conciliere şi rezolvare a disputelor care vor fi aplicate de
angajator şi de angajat.
B 45 20 Definiţia expresiei „din motive întemeiate” – Când este folosită
în legătură cu îndepărtarea unei persoane alese/numite să ocupe o anumită
poziţie, expresia „din motive întemeiate” va include, dar nu va fi limitată la,
greşeli, incompetenţă, incompatibilitate sau lipsă a muncii în echipă.
B 45 25 Rezolvarea neînţelegerilor în cadrul Diviziunilor şi al Conferin-
ţei Generale – Dacă este necesară vreo rezolvare a unei probleme legate de
deosebirile de opinie care apar între Comitetul Diviziunii şi Comitetul Execu-
tiv al Conferinţei Generale sau Comitetul Administrativ al Conferinţei Gene-
rale, problema va fi prezentată la următorul Consiliu Anual.
B 45 30 Apelurile – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea se îngrijeşte ca
fiecărei agenţii a lucrării, de la omul aflat în centrul misionar cel mai îndepăr-
tat şi până la comitetele responsabile de la fiecare nivel al organizaţiei, să i se
asigure privilegiul deplin, fără prejudecăţi, de a-şi prezenta opinia şi convin-
gerea şi de a cere atenţia şi sfătuirea cu privire la probleme care au legătură
cu viaţa şi slujirea. [71]
B 50 Relaţiile dintre organizaţii

B 50 05 Domenii de responsabilitate – 1. Conferinţele/Misiunile/Câmpuri-
le – Conferinţele/Misiunile/Câmpurile vor da socoteală în faţa Uniunii de
Conferinţe/Misiuni din care fac parte şi vor fi administrate în conformitate
cu regulile care conduc Uniunea.
2. Uniunile de Conferinţe/Misiuni – Uniunile de Conferinţe/Misiuni vor da
socoteală în faţa Diviziunii respective din care fac parte şi vor fi administrate
în conformitate cu principiile de funcţionare ale Conferinţei Generale şi ale
Diviziunii.
3. Instituţiile – Instituţiile înfiinţate de organizaţiile Bisericii funcţionează

pe baza autorităţii şi responsabilităţii prevăzute în documentele lor de organi-
zare şi sunt conduse de consilii de directori şi de conducători administrativi,
în conformitate cu Statutul de organizare al Bisericii.
B 50 10 Sesiunile Conferinţelor/Misiunilor/Câmpurilor/Uniunilor de bi-
serici – Bisericile aparţin unei familii de biserici, alcătuind grupul constitutiv
al unei Conferinţe/Misiuni/Câmp/Uniuni de biserici. Bisericile numesc de-
legaţii autorizaţi oficial pentru a le reprezenta la sesiunile grupurilor consti-
tutive ale Conferinţei/Misiunii/Câmpului/Uniunii de biserici. În unităţile cu
statut de Conferinţă, grupul constitutiv aflat în sesiune alege conducători ad-
ministrativi, acordă acreditări şi autorizaţii, adoptă sau schimbă Constituţia
şi Regulamentul de ordine interioară şi tratează alte subiecte administrative.
Una dintre cele mai importante acţiuni ale acestuia este alegerea Comitetului
Executiv, a cărui datorie este aceea de a reprezenta grupul constitutiv pe pe-
rioada dintre sesiuni. Comitetul Executiv este învestit cu autoritatea delegată
din partea tuturor bisericilor din Conferinţă/Misiune/Câmp/Uniune de bi-
serici. Adunarea grupului constitutiv al unei unităţi cu statut de Misiune nu
alege conducători administrativi (vezi B 50 12). Mai mult, sesiunile acestor
grupuri constitutive sunt conduse în conformitate de reguli de funcţionare, şi
nu în conformitate cu o Constituţie sau un Regulament de ordine interioară.
B 50 12 Numirea/Alegerea conducătorilor administrativi şi a persona-
lului din Misiunile/Câmpurile – Numirea conducătorilor administrativi ai
Misiunilor/Câmpurilor va fi făcută de către Uniune cu ocazia unei sesiuni
ordinare. Totuşi, o Misiune sau un Câmp este autorizată să aleagă sau să nu-
mească toţi ceilalţi angajaţi ai Misiunii/Câmpului, în conformitate cu regula-
mentul Uniunii şi în limitele bugetului furnizat. Comitetul Uniunii va numi
persoanele din conducere pentru a ocupa orice loc vacant care ar putea să
apară între sesiunile ordinare, din motive de deces, demisie sau altele, în po-
ziţiile de preşedinte, secretar sau trezorier al oricărei Misiuni sau Câmp care
aparţine de Uniunea respectivă.
B 50 15 Sesiunile Conferinţelor/Misiunilor/Câmpurilor şi ale Uniunii –
Sesiunea unei Uniuni este alcătuită din delegaţii numiţi oficial pentru a le re-
prezenta în sesiune [72] de diferitele Conferinţe/Misiuni/Câmpuri constitu-
tive. Delegaţii sunt investiţi de Conferinţe/Misiuni/Câmpuri cu autoritatea
delegată pentru a participa la dezbateri şi a vota asupra tuturor subiectelor
prezentate Sesiunii. Autoritatea unită a diferitelor Conferinţe/Misiuni/Câm-
puri este combinată în felul acesta în organizaţia Uniunii care, în perioada
dintre sesiuni, este administrată de către conducătorii ei administrativi şi de
către comitetul executiv, în conformitate cu Constituţia, Regulamentul de or-
dine interioară sau Regulamentul de funcţionare relevant.
B 50 20 [Abrogat în cadrul Consiliului Anual din 2011]
B 50 25 Numirea/alegerea conducătorilor administrativi şi a personalu-
lui Uniunilor de Misiuni/Uniunilor de biserici cu statut de Misiune – Nu-
mirea preşedintelui, secretarului şi trezorierului Uniunii de Misiunii/Uniunii
de biserici cu statut de Misiune va fi făcută de Comitetul/Consiliul Diviziunii

şi nu va fi delegată Uniunii. Cu toate acestea, o Uniune de Misiuni/Uniune
de biserici cu statut de Misiune este autorizată să aleagă sau să numească alţi
angajaţi ai Uniunii, în conformitate cu regulamentul Diviziunii şi în limitele
bugetului prevăzut. Comitetul Diviziunii va completa toate locurile vacante
pentru poziţiile de preşedinte, secretar, sau trezorier care ar putea să apară
între adunările cincinale, din cauza decesului, demisiei, sau a altor motive,
în orice Uniune de Misiuni/Uniune de biserici cu statut de Misiune aflate pe
teritoriul Diviziunii respective.
B 55 Responsabilităţile şi relaţiile conducătorilor

administrativi
B 55 05 Conducătorii administrativi ai Uniunii de Conferinţe/Misiuni
– În scopul de a menţine unitatea activităţii mondiale, este de aşteptat din
partea conducătorilor administrativi din Uniunile de Conferinţe şi Uniunile
de Misiuni să păstreze o legătură strânsă cu conducătorii administrativi ai
Diviziunilor din care fac parte. Organizaţiile Conferinţei şi Misiunii care, din
cauza unor situaţii de urgenţă, ar putea fi detaşate temporar de organizaţiile
Diviziunii, vor păstra o legătură strânsă direct cu Conferinţa Generală.
B 55 10 Preşedintele Uniunii de Misiuni – Preşedintele Uniunii de Misi-
uni este numit de Diviziune şi este membru al Comitetului Diviziunii, fiind
reprezentantul Diviziunii în conducerea activităţii din Uniunea pentru care
a fost numit. Împreună cu Comitetul Uniunii, el va superviza şi va promova
lucrarea Uniunii.
B 55 15 Preşedintele Misiunii/Câmpului – Preşedintele Misiunii/Câm-
pului este numit de Uniune şi este membru al Comitetului Uniunii, fiind
reprezentantul Uniunii în conducerea activităţii din Misiunea/Câmpul [73]
pentru care a fost numit. Împreună cu Comitetul Misiunii/Câmpului, el va
superviza şi va promova lucrarea Misiunii/Câmpului.
B 55 20 Conducătorii administrativi nou-aleşi ai Conferinţelor/Misiuni-
lor/Câmpurilor vor fi instruiţi – Uniunile de Conferinţe/Misiuni vor fi res-
ponsabile pentru a organiza o instruire executivă corespunzătoare a conducă-
torilor nou-aleşi ai Conferinţelor/Misiunilor/Câmpurilor.
B 55 25 Calitatea de membru în comitet a conducătorilor administrativi
– 1. Membrii din oficiu ai organizaţiilor aflate la nivel inferior – Conducătorii ad-
ministrativi ai organizaţiilor aflate la nivelul superior sunt membri din oficiu
ai Comitetelor Executive ale organizaţiilor aflate la nivelul inferior. Oricare
dintre aceşti conducători administrativi poate să participe la adunările Comi-
tetului Executiv al organizaţiilor aflate la un nivel inferior. Totuşi, numărul
celor care îşi exercită dreptul de vot la oricare dintre aceste adunări nu va
depăşi 10% din numărul de membri ai comitetului care sunt prezenţi. Între
organizaţiile inferioare şi cele superioare trebuie să fie menţinut întotdeauna
un spirit de colaborare strânsă, iar conducătorii administrativi ai organiza-
ţiilor inferioare vor cere sfatul conducătorilor administrativi ai organizaţiei

superioare cu privire la toate problemele şi regulile care au legătură cu activi-
tatea în teritoriile respective.
2. Calitatea de membru al Comitetului Conferinţei Generale şi al Diviziunii – Fie-
care Comitet al Diviziunii este o secţiune a Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale, prin urmare, orice membru al Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale care este disponibil va fi membru al comitetului oricărei Diviziuni.
B 60 Înfiinţarea de noi unităţi organizatorice bazate pe

grupuri constitutive
Noi unităţi organizatorice bazate pe grupuri constitutive pot fi înfiinţate
în armonie cu procedurile indicate mai jos şi în conformitate cu prevederile
regulilor şi regulamentelor de ordine interioare aplicabile.
B 60 10 Organizarea de noi biserici locale – Noi biserici locale vor fi orga-
nizate în conformitate cu procedurile indicate de Manualul Bisericii. [74]
B 65 Organizarea de noi Misiuni*/Conferinţe/Uniuni

B 65 05 Responsabilitatea comitetelor administrative – 1. Responsabili-
tatea pentru procesul de organizare a noilor Misiuni/Conferinţe/Uniuni, în
fiecare caz, îi revine organizaţiei de la nivelul imediat superior şi trebuie să
fie exercitată o mare grijă pentru a se asigura responsabilitatea pastorală şi
financiară.
2. În scopul de a ajuta conducerile administrative în procesul de organi-
zare a noilor Misiuni/Conferinţe/Uniuni, un comitet alcătuit din persoane
cu experienţă va face un studiu amănunţit pentru a stabili măsura în care en-
titatea propusă este pregătită să îndeplinească responsabilităţile confesionale
de susţinere a credinţei şi valorilor adventiste de ziua a şaptea; de împlinire
a nevoilor spirituale ale credincioşilor; de promovare a misiunii Bisericii, do-
vedind şi dezvoltând capacitatea de conducere şi îndeplinind toate obligaţi-
ile financiare faţă de Biserică şi, în acelaşi timp, rămânând viabilă din punct
de vedere financiar. Majoritatea membrilor unor astfel de comitete, care sunt
numite în conformitate cu cele indicate mai jos, va consta din persoane de la
nivelurile superioare ale organizaţiei Bisericii şi din alte persoane care nu sunt
angajate ale entităţii ce este supusă evaluării.
B 65 10 Organizarea de noi Misiuni – 1. Dacă se propune să fie organizată
o nouă Misiune, propunerea va fi analizată de Comitetul Executiv al Uniu-
nii respective, într-o ocazie în care sunt prezenţi reprezentanţii tuturor Con-
ferinţelor/Misiunilor şi instituţiilor Uniunii. Propunerile pentru a organiza
grupuri de biserici în Misiuni noi pot fi iniţiate de Conferinţă/Misiune, de un
grup de biserici, de Uniune sau de Diviziune.
*
În anumite zone geografice se folosesc alţi termeni pentru unităţi organizatorice cum ar
fi câmpuri, secţiuni, regiuni sau delegaţii.
2. În condiţiile în care Comitetul Uniunii este în favoarea propunerii, iar

bisericile care urmează să alcătuiască noua Misiune fac parte dintr-o Confe-
rinţă existentă, Uniunea va cere Conferinţei să convoace o adunare constitu-
tivă pentru a dezbate propunerea. În cazul în care adunarea constitutivă ia o
hotărâre favorabilă, sau în cazul în care bisericile implicate sunt o parte a unei
Misiuni existente, hotărârea va fi comunicată Diviziunii.
3. Comitetul Diviziunii va numi o comisie de examinare în scopul de a
evalua propunerea. Raportul şi recomandările comisiei de examinare vor fi
trimise Comitetului Executiv al Diviziunii.
4. Hotărârea finală a Comitetului Executiv al Diviziunii va fi luată în
adunarea de la mijlocul anului sau în cea de la sfârşitul anului sau într-un
consiliu al Diviziunii. [75]
5. În condiţiile în care Comitetul Executiv al Diviziunii aprobă propune-
rea, Comitetul Executiv al Uniunii va pregăti un Regulament de Funcţionare
al Misiunii, care va urma modelul din Statutele de organizare ale Conferinţei
Generale şi Diviziunii. De asemenea, Comitetul Executiv al Uniunii va numi
conducătorii administrativi ai noii Misiuni.
6. Cât mai curând posibil, Uniunea va convoca o adunare constitutivă a
noii organizaţii, în scopul de a organiza Misiunea. La această adunare vor fi
aleşi directorii departamentali şi membrii Comitetului Executiv, în conformi-
tate cu prevederile Regulamentului de Funcţionare al Misiunii.
7. Noua misiune va fi prezentată la următoarea adunare constitutivă a
Uniunii pentru a fi primită în familia Misiunilor/Conferinţelor.
B 65 15 Organizarea de noi Conferinţe (vezi B 75 05 Criterii pentru statu-
tul de Conferinţă) – 1. Dacă se propune organizarea unei noi Conferinţe dintr-
o Misiune existentă sau de pe teritoriul unei Conferinţe existente, propunerea
va fi analizată de Comitetul Executiv al Uniunii respective, cu o ocazie când
sunt prezenţi reprezentanţii tuturor Conferinţelor/Misiunilor şi instituţiilor
Uniunii. Propunerile pentru a organiza grupurile de biserici în noi Confe-
rinţe pot fi iniţiate de Comitetul Executiv, de Sesiunea grupului constitutiv a
Misiunii ori a Conferinţei existente, de un grup de biserici, de Uniune sau de
Diviziune.
2. Dacă este în favoarea propunerii, Comitetul Executiv al Uniunii îi va
cere Comitetului Executiv al Conferinţei/Misiunii să o analizeze, în condiţiile
în care nu a făcut deja lucrul acesta. În cazul unei hotărâri favorabile a Co-
mitetului Executiv al Conferinţei/Misiunii, Uniunea va numi un comitet de
studiu (vezi punctul B 65 05, paragraful 2. de mai sus) pentru a evalua măsura
pregătirii organizaţiilor propuse să primească statutul de Conferinţă.
3. Pe lângă rolul de evaluare, comitetul de studiu sau o comisie numită
de Comitetul Executiv al Uniunii, din care fac parte membri ai personalului
Diviziunii şi Uniunii, va conduce adunări regionale în teritoriul noii organiza-
ţii în scopul de a educa grupul constitutiv cu privire la procesul de obţinere a
statutului de Conferinţă. În zonele unde se consideră folositor, poate fi cerută
perioadă de candidatură pentru statutul de Conferinţă.
4. Când Uniunea consideră că organizaţia propusă este pregătită pentru

statutul de Conferinţă, Comitetul Executiv va convoca o adunare constitutivă
a Conferinţei/Misiunii existente în scopul de a lua în considerare raportul şi
recomandările comitetului de studiu. În cazul în care adunarea constitutivă ia
o hotărâre favorabilă începerii organizării [76] unei noi Conferinţe, Uniunea
va trimite o cerere Diviziunii pentru a face o evaluare la faţa locului a noii
Conferinţe propuse.
5. Comitetul Executiv al Diviziunii va numi o comisie de examinare, al-
cătuită din membri ai personalului Uniunii şi Diviziunii, care va face o eva-
luare la faţa locului. Dacă va considera cererea ca fiind potrivită, comisia de
examinare îi va recomanda Comitetului Executiv al Diviziunii acordarea sta-
tutului de Conferinţă pentru noua organizaţie. În cazul în care, la data eva-
luării făcute de Diviziune, organizaţia nu este pregătită pentru statutul de
Conferinţă, se va recomanda ca, după trecerea unei perioade potrivite, să fie
făcută o evaluare suplimentară.
6. Pe baza recomandării comisiei de examinare, Consiliul Diviziunii sau
Comitetul Executiv al Diviziunii, în adunarea de la mijlocul sau de la sfârşitul
anului, va stabili dacă va acorda sau nu statutul de Conferinţă.
7. Pe baza aprobării Comitetului Executiv al Diviziunii, cât mai curând
posibil, Uniunea va convoca o adunare constitutivă a noii organizaţii, în sco-
pul de a înfiinţa Conferinţa. La această adunare, vor fi adoptate Constituţia şi
Regulamentul de ordine interioară ale Conferinţei, urmând modelul Statute-
lor de Organizare ale Conferinţei Generale şi Diviziunii. Conducătorii admi-
nistrativi, directorii/secretarii departamentali şi membrii Comitetului Execu-
tiv vor fi aleşi în conformitate cu prevederile Constituţiei recent adoptate.
8. După ce a fost organizată, noua Conferinţă va fi primită în familia
Conferinţelor, cu ocazia următoarei adunări constitutive a Uniunii, şi va fi
raportată în cadrul următoarei adunări a Comitetului Executiv sau a unui
consiliu al Diviziunii de la mijlocul sau de la sfârşitul anului.
B 65 20 Organizarea de noi Uniuni de Misiuni – 1. Dacă este propusă
organizarea unei noi Uniuni de Misiuni, conducătorii administrativi ai Di-
viziunii vor iniţia o consultare preliminară cu conducătorii administrativi ai
Conferinţei Generale pentru a evalua beneficiile generale şi implicaţiile unei
astfel de propuneri. Dacă o astfel de consultare va avea ca rezultat decizia de a
continua studierea subiectului, propunerea va fi analizată de Comitetul Exe-
cutiv al Diviziunii respective cu ocazia adunărilor ei de la mijlocul sau de la
sfârşitul anului sau cu ocazia unui consiliu al Diviziunii. Propunerile pentru
organizarea grupelor de Misiuni/Conferinţe în noi Uniuni de Misiuni pot fi
iniţiate de Uniune, de un grup de Misiuni/Conferinţe, de Diviziune sau de
2. În condiţiile în care Comitetul Executiv al Diviziunii este în favoarea
propunerii, iar Conferinţele/Misiunile care urmează să alcătuiască o nouă
Uniune de Misiuni fac parte dintr-o Uniune de Conferinţe existentă, Diviziu-
nea îi va cere Uniunii să convoace o adunare constitutivă a Uniunii în scopul
de a discuta propunerea. În cazul în care adunarea constitutivă ia o decizie fa-
vorabilă sau în cazul în care organizaţiile propuse fac parte [77] dintr-o Uniu-
ne de Misiuni existentă, Diviziunea va cere Conferinţei Generale să numească
o comisie de examinare, din care vor face parte reprezentanţi ai Conferinţei
Generale şi Diviziunii, pentru a evalua dacă propunerea este îndreptăţită.
3. După cercetări, comisia de examinare va raporta Conferinţei Generale
şi Comitetului Executiv al Diviziunii concluziile ei.
4. Dacă, după evaluarea concluziilor echipei de examinare, Diviziunea
alege să înceapă organizarea noii Uniuni de Misiuni, aceasta va lua o hotărâ-
re oficială în cadrul adunării de la mijlocul, sau de la sfârşitul anului, sau în
cadrul Consiliului Diviziunii şi îi va comunica Comitetului Executiv al Con-
ferinţei Generale recomandările ei în vederea evaluării.
5. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va evalua raportul echipei
de examinare şi recomandarea Diviziunii şi va lua o decizie corespunzătoare.
6. În condiţiile în care Comitetul Executiv al Conferinţei Generale aprobă
recomandarea, Comitetul Executiv al Diviziunii va pregăti un Regulament
de Funcţionare pentru Uniunea de Misiuni, care va urma modelul Statutelor
de organizare ale Conferinţei Generale şi Diviziunii. De asemenea, Comitetul
Executiv al Diviziunii va numi conducătorii administrativi ai noii Uniuni de
Misiuni.
7. Cât mai curând posibil, Diviziunea va convoca o adunare constitutivă
a noii organizaţii, în scopul de a organiza Uniunea de Misiuni. La această
adunare, vor fi aleşi directorii departamentelor şi membrii Comitetului Exe-
cutiv, în conformitate cu prevederile Regulamentului de funcţionare al Uniu-
nii de Misiuni.
8. La următoarea Sesiune a Conferinţei Generale, noua Uniune de Misi-
uni va fi prezentată spre a fi primită în familia Uniunilor.
B 65 22 Organizarea de noi Uniuni de biserici (vezi, de asemenea, B 75
12 Criterii pentru statutul de Uniune de biserici) – 1. Structura Uniunii de
biserici este înfiinţată pentru circumstanţe neobişnuite (cum ar fi o creştere/
dezvoltare lentă a Bisericii, având o nevoie de infrastructură limitată, situaţii
geopolitice unice sau dificultăţi administrative deosebite). Uniunea de bise-
rici este singura verigă bazată pe un grup constitutiv între biserica locală şi
Conferinţa Generală/Diviziune. Considerarea înfiinţării Uniunilor de biserici
va cuprinde următoarele îndrumări:
a. O demonstrare clară a faptului că noul statut va îmbunătăţi
îndeplinirea misiunii Bisericii în acel teritoriu specific.
b. Înfiinţarea unei Uniuni de biserici va avea ca rezultat normal o
reducere a numărului de unităţi organizatorice, de exemplu, combinarea
Conferinţelor/Misiunilor ar trebui să reducă totalul numărului de entităţi.
c. Teritoriul ei va cuprinde regiuni adiacente sau va [78] aparţine
unei singure ţări.
d. Graniţele geografice nu se vor suprapune cu cele ale unui alt
Teritoriu sau Conferinţe/Misiuni sau Uniuni de Conferinţe, Uniuni de
Biserici sau Uniuni de Misiuni.
e. Populaţia din aria geografică va indica un potenţial puternic

pentru creşterea numărului de membri împreună cu un număr adecvat de
biserici în vederea înfiinţării unei noi Uniuni de biserici.
f. Deşi ar trebui să existe un grad rezonabil de flexibilitate în modul
în care este organizată o Uniune de biserici, nu trebuie să fie nicio subunitate
cu autoritate executivă şi/sau funcţii de trezorerie şi contabilitate.
g. O Uniune de biserici poate să deţină şi să administreze instituţii.
2. Dacă este propusă organizarea unei noi Uniuni de biserici, conducă-
torii administrativi ai Diviziunii vor iniţia o consultare preliminară cu con-
ducătorii administrativi ai Conferinţei Generale pentru a evalua beneficiile
generale şi implicaţiile unei astfel de propuneri. Dacă o astfel de consultare va
avea ca rezultat decizia de a continua studierea subiectului, propunerea va fi
analizată de Comitetul Executiv al Diviziunii respective cu ocazia adunărilor
ei de la mijlocul sau de la sfârşitul anului sau cu ocazia unui consiliu al Divizi-
unii. Propunerile pentru organizarea unui grup de biserici sau unei Misiuni/
Conferinţe într-o nouă Uniune de biserici, sau de a reorganiza o Uniune de
Misiuni sau o Uniune de Conferinţe într-o Uniune de biserici pot fi iniţiate
de un grup de Misiuni/Conferinţe, o Uniune de Conferinţe sau o Uniune de
Misiuni, de Diviziune sau de Conferinţa Generală.
3. Dacă un grup de Conferinţe/Misiuni iniţiază propunerea pentru orga-
nizarea unei noi Uniuni de biserici, conducătorii administrativi ai Diviziunii
şi ai Uniunii(lor) se vor consulta cu conducătorii administrativi ai organizaţi-
ilor care fac propunerea.
4. Dacă o Uniune de Conferinţe sau o Uniune de Misiuni iniţiază propu-
nerea pentru organizarea unei noi Uniuni de biserici, conducătorii adminis-
trativi ai Diviziunii şi ai Conferinţei Generale se vor consulta cu toţi conducă-
torii administrativi ai Uniunii care face propunerea, inclusiv cu conducătorii
administrativi ai Conferinţelor/Misiunilor.
5. În condiţiile în care Comitetul Executiv al Diviziunii iniţiază şi/sau
se alătură propunerii iniţiate la alt nivel, iar Conferinţele/Misiunile care ur-
mează să alcătuiască o nouă Uniune de biserici fac parte dintr-o Uniune de
Conferinţe existentă, Diviziunea le va cere Conferinţelor implicate să con-
voace adunări constitutive în scopul de a evalua propunerea şi, dacă sunt
de acord, să iniţieze procedurile de desfiinţare corespunzătoare, în confor-
mitate cu regulamentul. În situaţia unei hotărâri favorabile luate de grupul
constitutiv, sau în situaţia în care organizaţiile implicate fac parte dintr-o
Uniune de Misiuni existentă, Diviziunea va cere Conferinţei Generale să
numească o comisie de examinare din care vor face parte reprezentanţi ai
Conferinţei Generale şi ai Diviziunii, în scopul de a evalua dacă propunerea
este îndreptăţită. [79]
6. Atunci când Conferinţa Generală iniţiază o propunere pentru organi-
zarea unei noi Uniuni de biserici, aceasta va cere Diviziunii să ia în consi-
derare propunerea şi, dacă este de acord, să aplice procedurile indicate în
paragraful 4. de mai sus.
7. Orice evaluare suplimentară a unei propuneri de organizare a unei

Uniuni de biserici va înceta, dacă propunerea respectivă nu este aprobată de:
a. Hotărârea unei adunări constitutive a oricărei Conferinţe sau
Uniuni de Conferinţe implicate în propunere.
b. Hotărârea Comitetului Executiv al Diviziunii implicate sau ho-
tărârea Comitetului Executiv al Conferinţei Generale.
8. După cercetări, Comisia de examinare va raporta concluziile ei Comi-
tetelor Executive ale Diviziunii şi Conferinţei Generale.
9. Dacă, după evaluarea concluziilor echipei de examinare, Diviziunea
alege să înceapă organizarea noii Uniuni de biserici, aceasta va lua o decizie
oficială în cadrul adunării de la mijlocul sau de la sfârşitul anului sau în ca-
drul unui consiliu al Diviziunii, sau la o dată când este disponibilă o repre-
zentare corespunzătoare şi îi va trimite Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale recomandările ei în vederea evaluării.
10. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va evalua raportul comisi-
ei de examinare şi recomandările Diviziunii, va lua o decizie corespunzătoare
şi, dacă aprobă formarea unei noi Uniuni de biserici, va autoriza statutul de
Misiune sau statutul de Conferinţă pentru noua organizaţie.
11. În orice situaţie în care sunt implicate adunări constitutive cu privire
la înfiinţarea unei noi Uniuni de biserici, Diviziunea va superviza aceste adu-
nări constitutive în procesul de luare de decizii, de desfiinţare a entităţilor, de
reorganizare, de stabilire a statutelor de organizare, de adoptare a Constituţi-
ei şi a Regulamentului de ordine interioară/Regulamentului de funcţionare,
precum şi în procesul de clarificare a obligaţiilor funcţionale şi de alegere a
liderilor.
12. Noua Uniune de biserici va fi prezentată la următoarea Sesiune a Con-
ferinţei Generale în vederea primirii în familia unităţilor membre.
B 65 25 Organizarea de noi Uniuni de Conferinţe – 1. Dacă se propune
organizarea unei noi Uniuni de Conferinţe dintr-o Uniune de Misiuni existen-
tă sau pe teritoriul unei Uniuni de Conferinţe existente sau dacă se propune
transformarea unei Uniuni de biserici într-o Uniune de Conferinţe, conducă-
torii administrativi ai Diviziunii vor iniţia o consultare preliminară cu con-
ducătorii administrativi ai Conferinţei Generale pentru a evalua beneficiile
generale şi implicaţiile unei astfel de propuneri. Dacă o astfel de consultare
va avea ca rezultat decizia de a continua studierea subiectului, propunerea va
fi analizată de Comitetul Executiv al Diviziunii respective cu ocazia adunări-
lor ei de la mijlocul [80] sau de la sfârşitul anului sau cu ocazia unui consiliu
al Diviziunii. Propunerile de a organiza grupe de Conferinţe/Misiuni într-o
nouă Uniune de Conferinţe pot fi iniţiate de Uniune, de Comitetele Executive
sau de sesiunile grupurilor constitutive ale unui grup de Conferinţe/Misiuni,
de Diviziune sau de Conferinţa Generală.
2. Dacă este în favoarea propunerii, Comitetul Executiv al Diviziunii va
cere Comitetului Executiv al Uniunii de Misiuni/Conferinţe/Uniunii de bise-
rici să ia în considerare propunerea, în condiţiile în care nu a făcut deja lucrul
acesta. În cazul unei decizii favorabile luate de Comitetul Executiv, Divizi-

unea va numi un comitet de studiu (vezi B 65 05, paragraful 2., de mai sus)
pentru a evalua măsura de pregătire a organizaţiilor propuse pentru a primi
statutul de Uniune de Conferinţe.
3. Pe lângă rolul lui evaluativ, comitetul de studiu sau o comisie numi-
tă de Comitetul Executiv al Diviziunii, va ajuta conducerea administrativă a
Conferinţelor/Misiunilor/Uniunilor de biserici care doresc să facă parte din
noua Uniune de Conferinţe în programul lor de avansare spre statutul de
Uniune de Conferinţe. În zonele unde se consideră folositor, poate fi cerută o
perioadă de candidatură pentru statutul de Uniune de Conferinţe.
4. Atunci când Diviziunea consideră că organizaţia propusă este pregăti-
tă pentru statutul de Uniune de Conferinţe, Comitetul Executiv al Diviziunii
va convoca o adunare constitutivă a actualei Uniuni de Misiuni şi/sau Uniuni
de biserici, în scopul de a analiza raportul şi recomandările comitetului de
studiu. În cazul în care grupul constitutiv ia o hotărâre favorabilă începerii
organizării unei noi Uniuni de Conferinţe, Diviziunea îi va trimite Conferinţei
Generale o cerere de a evalua la faţa locului noua Uniune de Conferinţe pro-
pusă.
5. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va numi o comisie de exa-
minare alcătuită din membri ai personalului Uniunii şi Diviziunii, care va
face o evaluare la faţa locului. Dacă va considera cererea ca fiind potrivită,
Comisia de examinare va recomanda Comitetului Executiv al Conferinţei Ge-
nerale statutul de Uniune de Conferinţe pentru noua organizaţie. În cazul
în care, la data evaluării făcute de Conferinţa Generală, organizaţia nu este
pregătită pentru statutul de Uniune de Conferinţe, se va recomanda ca, după
trecerea unei perioade potrivite, să fie făcută o evaluare suplimentară.
6. Pe baza recomandării comisiei de examinare, Comitetul Executiv al
Conferinţei Generale, la o Şedinţă de Primăvară sau un Consiliu Anual, va
stabili dacă va acorda sau nu statutul de Uniune de Conferinţe.
7. Pe baza aprobării Comitetului Executiv al Conferinţei Generale, cât
mai curând posibil, Diviziunea va convoca o adunare constitutivă a noii orga-
nizaţii, în scopul de a înfiinţa Uniunea de Conferinţe. La această adunare, vor
fi adoptate Constituţia şi Regulamentul de ordine interioară ale Uniunii de
Conferinţe, după [81] modelul Statutelor de organizare ale Conferinţei Gene-
rale şi Diviziunii. Conducătorii administrativi, directorii/secretarii diferitelor
departamente şi membrii Comitetului Executiv vor fi aleşi în conformitate cu
prevederile Constituţiei recent adoptate.
8. Dacă organizarea noii Uniuni de Conferinţe este aprobată de Comite-
tul Executiv al Conferinţei Generale, aceasta va fi primită în familia Uniunilor
cu ocazia următoarei Sesiuni a Conferinţei Generale.
9. Dacă noua Uniune de Conferinţe este formată dintr-o Uniune de bise-
rici sau din alte entităţi ce conţin o Uniune de biserici, planurile vor include
înfiinţarea de Conferinţe/Misiuni, în conformitate cu Statutul de organizare al
Conferinţei Generale (vezi punctul B 65 10, Organizarea de noi Misiuni, şi
punctul B 65 15, Organizarea de noi Conferinţe).
B 70 Organizarea de noi Diviziuni

B 70 05 Organizarea de noi Diviziuni – 1. Dacă se propune organizarea
unei noi Diviziuni sau a mai multor Diviziuni, propunerea va fi analizată
de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale cu ocazia Consiliului Anual,
când sunt prezenţi reprezentanţi ai tuturor Uniunilor şi instituţiilor implicate.
Astfel de propuneri pot fi iniţiate de Diviziune (Diviziuni) sau de Conferinţa
Generală.
2. Dacă este în favoarea propunerii, Comitetul Executiv al Conferinţei
Generale va cere Diviziunii (Diviziunilor) implicată (implicate) să convoace
o adunare generală a Comitetului Executiv al Diviziunii (a Comitetelor Exe-
cutive ale Diviziunilor) pentru a analiza propunerea. Conferinţa Generală va
numi o comisie de examinare care va avea sarcina de a pregăti planuri de-
taliate pentru statutul de Diviziune al organizaţiei (organizaţiilor) propusă
(propuse).
3. Comisia de examinare, numită de Comitetul Executiv al Conferinţei
Generale şi alcătuită din membri ai personalului Conferinţei Generale şi Di-
viziunii, va face o evaluare la faţa locului. Dacă va considera cererea ca fiind
potrivită, comisia de examinare va comunica recomandările ei Comitetului
4. Pe baza recomandărilor Comisiei de examinare, Comitetul Executiv al
Conferinţei Generale, cu ocazia Consiliului Anual, va stabili dacă va acorda
sau nu statutul de Diviziune noii (noilor) organizaţii.
5. În cazul în care votează înfiinţarea unei noi Diviziuni, Comitetul Exe-
cutiv al Conferinţei Generale va alege, cu ocazia aceleiaşi adunări, condu-
cătorii administrativi care vor sluji noua Diviziune. Cât mai curând posibil,
Conferinţa Generală va convoca o adunare a reprezentanţilor Uniunilor, Con-
ferinţelor şi instituţiilor din teritoriul noii Diviziuni, care [82] va fi prezidată
de noii conducători administrativi ai Diviziunii şi va avea scopul de a alege
directorii/secretarii departamentelor şi membrii Comitetului Executiv.
6. Orice nouă Diviziune (sau noi Diviziuni) organizată (organizate) în
perioada de cinci ani va fi prezentată (vor fi prezentate) oficial Bisericii mon-
diale de către secretarul Conferinţei Generale, cu ocazia primei Sesiuni a Con-
ferinţei Generale.
B 75 Modificări ale statutului organizatoric

B 75 05 Criterii pentru statutul de Conferinţă – Pe măsură ce cresc în
putere şi experienţă, Misiunile/Câmpurile se califică în mod normal pentru
responsabilităţi mai mari din punct de vedere al organizării şi administră-
rii. Când se va studia eligibilitatea unor Misiuni/Câmpuri pentru statutul de
Conferinţă, organizaţiile Uniunii şi Diviziunii care vor cerceta o astfel de au-
torizaţie vor fi călăuzite de următoarele considerente:
1. Membrii şi angajaţii Misiunii/Câmpului pentru care se ia în conside-
rare statutul de Conferinţă trebuie să dovedească faptul că înţeleg principiile
fundamentale de administrare a bisericilor şi a Misiunii/Câmpului, demon-

strând în special o înţelegere a nevoilor spirituale şi a obiectivelor Bisericii.
Misiunea/Câmpul va dovedi că are o viziune evanghelistică atât locală, cât şi
mondială.
2. Misiunea/Câmpul trebuie să fi ajuns la un program echilibrat în activi-
tăţile Bisericii şi să fi demonstrat capacitatea de a conlucra cu alte organizaţii
şi instituţii ale Bisericii. Misiunea/Câmpul trebuie să fi ajuns la punctul de a
fi în stare să asigure personalul necesar pentru a sluji în aria ei şi să contribuie
la furnizarea de angajaţi pentru alte Misiuni/Câmpuri, dacă se iveşte ocazia.
Angajaţii şi membrii Misiunii/Câmpului îşi vor dovedi încrederea şi respec-
tul faţă de conducerea şi comitetele numite oficial şi vor arăta dispoziţia de a
lucra în conformitate cu regulile şi planurile confesiunii.
3. Numărul membrilor va fi suficient de mare pentru a justifica respon-
sabilităţile suplimentare care îi revin unei Conferinţe. Bisericile ei vor fi bine
organizate şi înzestrate cu un personal corespunzător, alcătuit din lideri com-
petenţi şi înţelepţi.
4. Este de aşteptat ca Misiunea/Câmpul să fi dovedit pe o perioadă rezo-
nabilă capacitatea de a funcţiona în limitele propriilor resurse financiare. Prin
aceasta se înţelege nu numai funcţionarea organizaţiei locale, ci şi împărtăşi-
rea cheltuielilor pentru întreţinerea instituţiilor care slujesc în aria Misiunii/
Câmpului, precum şi îndeplinirea procentajului obişnuit pentru planurile de
pensii şi a altor fonduri generale, în conformitate cu cele indicate în regula-
mentele organizaţiilor Uniunii şi Diviziunii. De asemenea, Misiunea/Câm-
pul trebuie să fi [83] dovedit disponibilitatea şi capacitatea de a contribui cu
partea cuvenită la îndeplinirea responsabilităţilor financiare ale programului
de misiune mondială a Bisericii, aşa cum este prezentat în strategiile confesi-
onale.
5. Misiunea/Câmpul trebuie să fie demonstrat capacitatea de a depozita
materialele precizate în programul pentru păstrarea documentelor, care este
oferit de Office of Archives, Statistics, and Research.
B 75 10 Organizarea Misiunilor/Câmpurilor în Conferinţe – Procedura
– Misiunile/Câmpurile care doresc statutul de Conferinţă vor proceda după
cum urmează:
1. Misiunea/Câmpul le va cere comitetelor lor pentru plănuire strategică
şi financiară să pregătească planuri detaliate şi etapizate pentru tranziţia spre
statutul de Conferinţă.
2. La cererea Misiunii/Câmpului, Uniunea şi Diviziunea vor ajuta con-
ducerea administrativă a Misiunii/Câmpului să alcătuiască un formular de
autoevaluare, bazat pe criteriile pentru statutul de Conferinţă indicate la
punctul B 75 05, şi să se pregătească pentru responsabilităţile care îi revin
unei Conferinţe.
3. Comitetul Executiv al Misiunii/Câmpului va revizui formularul de
autoevaluare şi, dacă este mulţumit cu planurile pentru statutul de Confe-
rinţă, îi va trimite Uniunii cererea de a acorda acest statut. În zonele unde se
consideră folositor, poate fi cerută o perioadă de candidatură pentru statutul

de Conferinţă.
4. Dacă, în consultare cu Comitetul (Comitetele) pentru plănuire strate-
gică şi financiară ale Uniunii, Comitetul Executiv al Uniunii consideră cererea
Misiunii/Câmpului ca fiind îndreptăţită, acesta va cere Diviziunii să numeas-
că o comisie de examinare alcătuită din reprezentanţi ai Diviziunii, Uniunii şi
Misiunii/Câmpului.
5. Comisia de examinare va face o evaluare la faţa locului şi va raporta
Comitetului Executiv al Uniunii concluziile ei. În cazul în care, la data evaluă-
rii făcute de Diviziune, Misiunea/Câmpul nu este pregătit(ă) pentru statutul
de Conferinţă, se va recomanda ca, după trecerea unei perioade potrivite, să
fie făcută o evaluare suplimentară.
6. Comitetul Executiv al Uniunii va analiza concluziile comisiei de exa-
minare şi, dacă va considera că Misiunea/Câmpul este pregătit(ă) pentru sta-
tutul de Conferinţă, va lua o decizie oficială în acest sens cu ocazia unei adu-
nări a Comitetului Executiv al Uniunii, când preşedintele Misiunii/Câmpului
este prezent şi va trimite Diviziunii cererea în vederea analizării.
7. Cu ocazia unei adunări la care este prezent preşedintele Uniunii, Co-
mitetul Executiv al Diviziunii va discuta cererea şi va anunţa Uniunea cu pri-
vire la decizia luată. [84]
8. Pe baza aprobării Comitetului Executiv al Diviziunii, cât mai curând
posibil, Uniunea va convoca o adunare constitutivă a noii organizaţii, în sco-
pul de a înfiinţa Conferinţa. La această adunare vor fi adoptate Constituţia şi
Regulamentul de ordine interioară ale Conferinţei, după modelul Statutelor
de Organizare ale Conferinţei Generale şi Diviziunii. Conducătorii adminis-
trativi, directorii/secretarii departamentali şi membrii Comitetului Executiv
vor fi aleşi în conformitate cu prevederile Constituţiei recent adoptate.
9. După ce a avut loc o schimbare de statut de la cel de Misiune/Câmp la
cel de Conferinţă, aceasta va fi raportată cu ocazia următoarei adunări a Divi-
ziunii sau cu ocazia consiliului de la mijlocul sau de la sfârşitul anului pentru
a fi acceptată oficial.
B 75 12 Criterii pentru statutul de Uniune de biserici – Decizia de a în-
fiinţa o Uniune de biserici va implica evaluarea multor factori diferiţi, dintre
care unii se află în afara teritoriului aflat în considerare. Cu toate acestea, tre-
buie să fie evaluat numărul de membri şi infrastructura internă a teritoriului.
Evaluarea trebuie să fie călăuzită de criteriile următoare:
1. Liderii, angajaţii şi membrii unei (unor) organizaţii pentru care există
intenţia acordării statutului de Uniune de biserici vor dovedi că au o înţele-
gere clară a obiectivelor confesionale principale în vederea împlinirii nevoilor
spirituale ale Bisericii şi a poruncii Domnului de a „merge” şi de a „predica
Evanghelia” (Marcu 16:15).
2. Membrii, angajaţii şi liderii Bisericii vor dovedi că înţeleg caracterul
mondial al lucrării şi că participă, prin asumarea părţii ce le revine, la îndepli-
nirea responsabilităţilor financiare.
3. Uniunea de biserici propusă trebuie să demonstreze că este capabilă să

facă prevederi bugetare pentru un personal corespunzător şi pentru diferitele
domenii de activitate, precum şi, când este necesar, pentru a fi gata să împartă
angajaţii lor cu alte teritorii.
4. Uniunea de biserici va demonstra capacitatea de a dezvolta şi de a ad-
ministra un personal departamental şi un program instituţional adecvat.
5. Uniunea de biserici va demonstra capacitatea de a depozita corespun-
zător materialele precizate în programul pentru păstrarea documentelor, care
este oferit de Office of Archives, Statistics, and Research din cadrul Conferin-
ţei Generale.
6. În rândul membrilor, angajaţilor şi liderilor din teritoriu va predomina
un spirit de unitate. Această unitate va fi evidenţiată de planurile alcătuite şi
de aplicarea lor. Unitatea se va manifesta între membrii individuali şi între
diferitele organizaţii din cadrul Uniunii de biserici propuse. [85]
7. Membrii, pastorii şi conducătorii vor da dovadă de înţelegere şi ac-
ceptare a principiilor fundamentale ale administrării Bisericii şi ale relaţiilor
dintre diferitele organizaţii. Liderii şi comitetele vor dovedi dispoziţia de a
lucra în conformitate cu Statutul de organizare al Bisericii.
8. Încrederea membrilor în conducerea Bisericii, la toate nivelurile, şi lo-
ialitatea faţă de aceasta vor fi evidente. Angajaţii şi membrii vor respecta de-
ciziile comitetelor responsabile.
9. Conducătorii administrativi şi comitetele vor dovedi capacitatea de a
recunoaşte problemele care influenţează bunăstarea lucrării şi vor lua măsuri
potrivite care vor duce la rezolvarea acestor probleme.
10. O proporţie principală din resursele financiare necesare pentru funcţi-
onarea organizaţiilor şi instituţiilor se va găsi pe teritoriul Uniunii de biserici
propuse. Totuşi, în locurile unde o instituţie şi/sau o organizaţie deserveşte
teritoriul mai multor unităţi organizatorice, proporţia principală a resurselor
financiare pentru funcţionarea instituţiei şi/sau organizaţiei va fi furnizată în
teritoriile entităţilor beneficiare.
11. Uniunea de biserici propusă va deţine stabilitate financiară, având un
fond de rulment propriu intact. De asemenea, va avea resurse potrivite pentru
a îndeplini cu promptitudine obligaţiile financiare, inclusiv sumele plătibile că-
tre alte organizaţii confesionale.
B 75 15 Criterii pentru statutul de Uniune de Conferinţe – În mod nor-
mal, o Uniune de Misiuni ar trebui să se dezvolte până la punctul în care fa-
milia mondială a Bisericii, reprezentată de Diviziune şi Conferinţa Generală,
va recunoaşte nivelul ei de pregătire pentru a deveni o Uniune de Conferinţe
cu responsabilităţile mai mari implicite. Ca mijloace de evaluare a acestei dez-
voltări şi de călăuzire a organizaţiilor responsabile în constatarea nivelului
de pregătire a unui teritoriu pentru a primi statutul de Uniune de Conferinţe
sunt stabilite următoarele criterii:
1. Liderii, angajaţii şi membrii organizaţiilor de pe teritoriul Uniunii pen-
tru care există intenţia acordării statutului de Uniune de Conferinţe vor do-
vedi că au o înţelegere clară a obiectivelor confesionale principale în vederea

împlinirii nevoilor spirituale ale Bisericii şi a respectării poruncii Domnului
de a „merge” şi de a „predica Evanghelia” (Marcu 16:15).
2. Membrii, angajaţii şi liderii Bisericii vor dovedi că înţeleg caracterul
mondial al lucrării şi că participă, prin asumarea părţii ce le revine, la îndepli-
nirea responsabilităţilor financiare. [86]
3. Uniunea propusă trebuie să fie înzestrată cu personal adecvat pentru a
se îngriji de diferitele domenii de activitate, precum şi, atunci când este nece-
sar, a fi gata să împartă angajaţii lor cu alte teritorii.
4. Uniunea trebuie să fi demonstrat capacitatea de a dezvolta şi de a ad-
ministra un program departamental şi instituţional echilibrat.
5. Uniunea trebuie să fi demonstrat capacitatea de a depozita corespun-
zător materialele precizate în programul pentru păstrarea documentelor, care
este oferit de Office of Archives, Statistics, and Research din cadrul Conferin-
ţei Generale.
6. În rândul membrilor, angajaţilor şi liderilor din teritoriu va predomina
un spirit de unitate. Această unitate va fi evidenţiată de planurile alcătuite şi
de aplicarea lor. Unitatea se va manifesta între membrii individuali şi între
diferitele organizaţii din cadrul Uniunii.
7. Membrii, pastorii şi conducătorii de la nivelul local şi de la nivelul Uni-
unii vor da dovadă de înţelegere şi acceptare a principiilor fundamentale ale
administrării confesionale şi ale relaţiilor dintre diferitele organizaţii. Liderii
şi comitetele vor dovedi dispoziţia de a lucra în conformitate cu Statutul de
organizare al Bisericii.
8. Încrederea membrilor în conducerea Bisericii, la toate nivelurile, şi lo-
ialitatea faţă de aceasta vor fi evidente. Angajaţii şi membrii vor respecta de-
ciziile comitetelor responsabile.
9. Conducătorii administrativi şi comitetele trebuie să fi dovedit capaci-
tatea de a recunoaşte problemele care influenţează bunăstarea lucrării şi de a
lua măsuri potrivite care vor duce la rezolvarea acestor probleme.
10. Una sau mai multe dintre organizaţiile locale trebuie să fi atins statutul
de Conferinţă şi să funcţioneze cu succes.
11. O proporţie principală din resursele financiare necesare pentru funcţi-
onarea organizaţiilor şi instituţiilor se va găsi pe teritoriul Uniunii.
12. Uniunea ca întreg, inclusiv organizaţiile subordonate, trebuie să deţină
stabilitate financiară, având un fond de rulment propriu intact. De asemenea,
va avea resurse potrivite pentru a îndeplini cu promptitudine obligaţiile fi-
nanciare, inclusiv sumele plătibile către alte organizaţii confesionale.
B 75 20 Statutul de Uniune de Conferinţe – Procedura – Procedura urmă-
toare va fi suspendată până la noi dispoziţii. Pentru această perioadă de probă, se va
folosi procedura prezentată în ghidul intitulat: „A deveni Uniune de Conferinţe – Un
ghid şi paşii procedurali pentru trecerea de la statutul de Uniune de Misiuni la cel de
Uniune de Conferinţe” (vezi Apendice A din Statutul de organizare al Conferinţei
Generale.) [87]
1. Uniunea de Misiuni va cere comitetului (comitetelor) ei pentru plănui-

re strategică şi financiară să pregătească planuri precise, detaliate şi etapizate
în vederea trecerii de la statutul de Uniune de Misiuni la cel de Uniune de
Conferinţe.
2. La cererea Uniunii de Misiuni, Diviziunea va ajuta conducerea admi-
nistrativă a Uniunii să alcătuiască un formular de autoevaluare bazat pe crite-
riile pentru statutul de Uniune de Conferinţe indicate la punctul B 85 05 şi să
se pregătească pentru responsabilităţile care îi revin unei Uniuni de Conferinţe.
3. Comitetul Executiv al Uniunii de misiuni va revizui formularul de au-
toevaluare şi, dacă este mulţumit cu planurile pentru statutul de Uniune de
Conferinţe, îi va trimite Diviziunii cererea pentru acordarea acestui statut. În
zonele unde se consideră folositor, poate fi cerută o perioadă de candidatură
pentru statutul de Uniune de Conferinţe.
4. Dacă, în consultare cu comitetul (comitetele) pentru plănuire strategică
şi financiară al Diviziunii, Comitetul Executiv al Diviziunii consideră cererea
Uniunii de Misiuni ca fiind îndreptăţită, acesta va cere Conferinţei Generale
să numească o Comisie de examinare alcătuită din reprezentanţi ai Conferin-
ţei Generale, Diviziunii şi Uniunii.
5. Comisia de examinare va face o evaluare la faţa locului şi îi va raporta
Comitetului Executiv al Diviziunii concluziile ei. În cazul în care, la data eva-
luării făcute de Conferinţa Generală, Uniunea de Misiuni nu este pregătită
pentru statutul de Uniune de Conferinţe, se va recomanda ca, după trecerea
unei perioade potrivite, să fie făcută o evaluare suplimentară.
6. Comitetul Executiv al Diviziunii va analiza concluziile Comisiei de
examinare şi, dacă va considera că Uniunea de Misiuni este pregătită pentru
statutul de Uniune de Conferinţe, va lua o decizie oficială în acest sens cu
ocazia unei adunări la care sunt prezenţi preşedinţii Uniunilor şi îi va trimite
Conferinţei Generale cererea în vederea analizării.
7. Cu ocazia Şedinţei de Primăvară sau a Consiliului Anual, Comitetul
Executiv al Conferinţei Generale va discuta cererea şi va anunţa Diviziunea
cu privire la decizia luată.
8. Pe baza aprobării Comitetului Executiv al Conferinţei Generale, cât
mai curând posibil, Diviziunea va convoca o adunare constitutivă a noii or-
ganizaţii, în scopul de a înfiinţa Uniunea de Conferinţe. La această adunare
vor fi adoptate Constituţia şi Regulamentul de ordine interioară ale Uniunii
de Conferinţe, după modelul Statutelor de organizare ale Conferinţei Gene-
rale şi Diviziunii. Conducătorii administrativi, directorii/secretarii diferitelor
departamente şi membrii Comitetului Executiv vor fi aleşi în conformitate cu
prevederile Constituţiei recent adoptate. [88]
9. După ce a avut loc o schimbare de statut de la cel de Uniune de Misiuni
la cel de Uniune de Conferinţe, aceasta va fi raportată cu ocazia următoarei
Sesiuni a Conferinţei Generale, pentru a fi acceptată oficial.
B 75 30 Procesul de revizuire a statutului – Este de aşteptat ca organizaţii-
le, odată înfiinţate, să aibă stabilitate financiară, administrativă şi funcţională,
cu perspective pentru creştere şi avansare din punct de vedere al statutului.

Totuşi, din când în când, entităţile pot să treacă prin circumstanţe adverse
(cum ar fi pierderea de membri, reducerea majoră a resurselor, război sau
calamităţi naturale) care le împiedică serios capacitatea de a menţine statutul
organizatoric actual. În astfel de situaţii, ar putea fi recomandabil ca statutul
organizatoric să fie ajustat fără a exista motive disciplinare.
Procesul de revizuire, corectare, suspendare sau retragere a statutului
organizatoric va fi condus într-o manieră care va îngădui consultarea cu
organizaţiile implicate şi reprezentanţii acestora. Pentru a discuta motivele
unor modificări posibile ale statutului şi pentru a obţine consimţământul
membrilor grupului constitutiv, va fi necesară o adunare constitutivă a enti-
tăţii al cărei statut este dezbătut. Un astfel de proces va căuta să ajungă la un
acord din partea tuturor organizaţiilor implicate, cu privire la faptul că este
potrivită o modificare a statutului. Acordul ar putea să prevadă o perioadă
de probă care, în mod normal, nu va depăşi 12 luni şi pe parcursul căreia
entitatea avută în vedere se va ocupa de problemele funcţionale implicate.
Odată ce s-a ajuns la un acord, grupul constitutiv şi Comitetele Executive
implicate vor lua hotărârile oficiale necesare. În cazul în care nu se ajunge
la un astfel de acord, nivelurile superioare ale organizaţiei implicate, având
în vedere interesele mai vaste ale Bisericii, au permisiunea de a începe o
rectificare a statutului.
Revizuirea statutului unei organizaţii poate fi iniţiată printr-o hotărâre a
Comitetului Executiv al unui nivel superior al organizaţiei care a fost implicat
în acordarea statutului aflat în discuţie (fuzionarea sau desfiinţarea bisericilor
locale este tratată de Manualul Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea). Dacă revi-
zuirea unui statut organizatoric are ca rezultat recomandarea ca acel statut să
fie modificat, se vor aplica următoarele prevederi:
1. Dacă entitatea aflată în discuţie este o Conferinţă/Misiune, hotărârea
de a modifica statutul va fi luată de Comitetul Executiv al Diviziunii, în ca-
drul unei adunări de la mijlocul, sau de la sfârşitul anului, după o consultare
cu entitatea respectivă şi cu Comitetul Executiv al Uniunii.
2. Dacă entitatea aflată în discuţie este o Uniune de Conferinţe/Misiuni
sau o Uniune de biserici, hotărârea de a modifica statutul va fi luată [89] de
Comitetul Executiv al Conferinţei Generale, în cadrul Şedinţei de Primăvară
sau al Consiliului Anual, după o consultare cu entitatea respectivă şi cu Co-
mitetul Executiv al Diviziunii.
3. Orice schimbare a statutului unei Uniuni va fi raportată la următoarea
Sesiune a Conferinţei Generale.
Hotărârea de a revizui, a suspenda sau a retrage statutul din motive func-
ţionale va fi pusă în aplicare imediat, cu excepţia situaţiei când hotărârea
conţine şi o perioadă de probă, care, în mod normal, nu depăşeşte 12 luni,
pe parcursul căreia entităţii aflate în discuţie i se oferă ocazia de a rezolva
deficienţele funcţionale. La încheierea perioadei de probă, Comitetul Executiv
care a luat hotărârea va stabili dacă deficienţele funcţionale au fost corectate
corespunzător, iar dacă nu, va pune în aplicare modificarea de statut, îndată

ce perioada de probă expiră.
Din momentul în care hotărârea de a modifica statutul unei organizaţii
ajunge să fie în vigoare, organizaţia se va conforma imediat cu termenii şi
relaţiile funcţionale prevăzute de statutul revizuit. Dacă hotărârea de a modi-
fica statutul implică desfiinţarea organizaţiei avute în vedere, bunurile orga-
nizaţiei vor fi distribuite în conformitate cu documentele organizatorice apli-
cabile (cum ar fi Articolele sau Regulamentul de ordine interioară).
B 75 35 Comisiile de examinare – Când o Diviziune cere Conferinţei Ge-
nerale să înfiinţeze o nouă Uniune sau să schimbe statutul unei Uniuni exis-
tente, Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale va numi o comisie de
examinare. Comisia de examinare va fi alcătuită din următorii membri:
Preşedinte: Vicepreşedintele Conferinţei Generale
Secretar: Secretarul Conferinţei Generale (sau delegatul)
Membri: Trezorierul Conferinţei Generale (sau delegatul)
Doi conducători administrativi executivi (de preferinţă preşe-
dinţii) din alte Diviziuni
Preşedintele Diviziunii care cere examinarea
Consilieri: Secretarul şi trezorierul Diviziunii care cere examinarea (le va
fi acordat drept de exprimare, dar nu drept de vot)
Invitaţi: Alte persoane alese de comisie.
Comisia de examinare va evalua gradul de pregătire a entităţii respective
pentru îndeplinirea responsabilităţilor confesionale cu privire la susţinerea
credinţei şi valorilor adventiste de ziua a şaptea, împlinirea nevoilor spiritua-
le ale credincioşilor, promovarea misiunii Bisericii, [90] dovedirea şi dezvolta-
rea capacităţii de conducere şi de îndeplinire a tuturor obligaţiilor financiare
ale Bisericii, rămânând în acelaşi timp viabilă din punct de vedere fiscal (pen-
tru criterii mai detaliate, vezi punctele B 75 12 şi B 75 15).
Comisia de examinare va comunica rapoartele şi recomandările ei Comi-
tetului Administrativ al Conferinţei Generale. Pe baza raportului Comisiei
de examinare, Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale va stabili răs-
punsul pe care îl va da cererii Diviziunii. Dacă răspunsul Comitetului Admi-
nistrativ al Conferinţei Generale este favorabil începerii înfiinţării unei noi
Uniuni sau schimbării de statut al unei Uniuni existente acesta va comunica
recomandările lui Comitetului Executiv al Conferinţei Generale. Dacă răs-
punsul Comitetului Administrativ al Conferinţei Generale nu este favorabil
schimbării organizatorice, acesta va trimite subiectul înapoi la Diviziune şi
va indica motivele pentru care a luat această hotărâre, enumerând condiţiile,
dacă sunt, care trebuie să fie îndeplinite înainte de o rediscutare ulterioară a
subiectului.
B 80 Modificări ale teritoriului organizaţiilor

B 80 05 Modificări sau redimensionări ale teritoriilor – 1. Dacă se propun
modificări teritoriale între câmpurile sau între Uniuni sau se propune redi-
mensionarea unităţilor teritoriale, propunerile vor fi analizate de Comitetul
Executiv al organizaţiei imediat superioare, cu o ocazie când sunt prezenţi
reprezentanţi din toate teritoriile şi organizaţiile implicate.
2. Dacă propunerea este aprobată de Comitetul Executiv al organizaţiei
imediat superioare, aceasta va fi transmisă Comitetului Executiv al Diviziu-
nii, în cazul câmpurilor, şi Comitetului Executiv al Conferinţei Generale, în
cazul teritoriilor Uniunilor, iar la aceste niveluri se va lua, în funcţie de caz,
hotărârea finală.
3. Dacă este implicat teritoriul unei Conferinţe, al unei Uniuni de biserici
cu statut de Conferinţă sau al unei Uniuni de Conferinţe, conducerea admi-
nistrativă a organizaţiei imediat superioare îşi va folosi autoritatea pentru a
examina constituţiile şi cerinţele legale, cu scopul de a stabili dacă este necesa-
ră convocarea unei adunări constitutive şi, în acest caz, în care dintre etapele
procedurii va face acest lucru.
B 80 10 Divizarea unor Uniuni de Conferinţe/Misiuni existente – Criterii
– Trebuie să se acorde o atenţie deosebită pentru a se stabili cu siguranţă că
divizarea unei Uniuni de Conferinţe/Misiuni este benefică pentru misiunea
Bisericii şi nu adaugă în administrarea lucrării o povară care va anula benefi-
ciile. Ca mijloc de evaluare a situaţiei şi de îndrumare a [91] organizaţiilor res-
ponsabile pentru stabilirea beneficiilor divizării unei Uniuni de Conferinţe/
Misiuni vor fi aplicate unul sau mai multe dintre criteriile următoare:
1. O creştere a numărului de Conferinţe/Misiuni/Câmpuri şi a număru-
lui total de membri ai bisericii Uniunii, care pune asupra personalului Uniu-
nii sarcini imposibil de îndeplinit.
2. O decizie luată de Diviziune, după consultarea cu Conferinţa Generală
şi cu conducătorii administrativi ai Uniunii, care stabileşte că divizarea Uniu-
nii va oferi un avantaj strategic pentru împlinirea misiunii Bisericii.
3. Dovada că există conducători suficienţi, cu experienţă şi dedicare, pen-
tru a alcătui personalul noilor entităţi şi pentru a se îngriji de diferite departa-
mente şi roluri ale Bisericii.
4. O stabilitate financiară suficientă sau prevederi pentru ca noile organi-
zaţii să fie în stare să îşi îndeplinească obligaţiile financiare.
5. Propunerea de divizare va fi motivată de o dorinţă sinceră pentru pro-
gresul lucrării Bisericii, şi nu de lipsa de unitate din interiorul Uniunii de Con-
ferinţe/Misiuni.
6. Situaţiile politice extrem de dificile sau lipsa de infrastructură adecva-
tă, care fac dificilă călătoria dintr-o zonă în alta şi supervizarea corespunză-
toare.
7. Situaţii interne în care problemele culturale, lingvistice, etnice, teritori-
ale şi/sau financiare fac divizarea să fie recomandabilă.
B 80 15 Divizarea unei Uniuni de Conferinţe/Misiuni – Procedură – 1.

Propunerea de a diviza o Uniune de Conferinţe/Misiuni în două sau mai
multe Uniuni poate fi făcută de Uniunea de Conferinţe/Misiuni, de Diviziu-
ne sau de Conferinţa Generală. În orice caz, conducătorii administrativi ai Di-
viziunii şi conducătorii administrativi ai Conferinţei Generale se vor consulta
pentru a evalua beneficiile generale şi implicaţiile unei asemenea propuneri.
Dacă o astfel de consultare are ca rezultat decizia de a continua studierea su-
biectului, propunerea va fi luată în considerare de către Comitetul Executiv al
Diviziunii respective şi, dacă va fi aprobată, conducerea administrativă a Di-
viziunii respective va ajuta conducerea administrativă a Uniunii în evaluarea
nevoii şi a viabilităţii numărului sporit de Uniuni.
2. Dacă, după încheierea evaluării descrise mai sus, Comitetul Execu-
tiv al Diviziunii stabileşte că propunerea este benefică, îi va cere Conferinţei
Generale să numească o Comisie de examinare alcătuită din reprezentanţi ai
Conferinţei Generale, Diviziunii şi Uniunii.
3. Comisia de examinare va face o evaluare la faţa locului şi va raporta
Comitetului Executiv al Diviziunii concluziile ei.
4. Comitetul Executiv al Diviziunii va analiza concluziile [92] Comisiei
de examinare în cadrul unei adunări la care sunt prezenţi preşedinţii Uniu-
nilor şi, dacă ajung la părerea că divizarea Uniunii va fi în avantajul misiunii
Bisericii, vor lua o decizie oficială în acest sens şi vor trimite cererea către
Conferinţa Generală în vederea discutării.
5. În cadrul Şedinţei de Primăvară sau al Consiliului Anual, Comitetul
Executiv al Conferinţei Generale va discuta cererea şi va anunţa Diviziunea
în legătură cu hotărârea luată.
6. Pe baza aprobării Comitetul Executiv al Conferinţei Generale, Divizi-
unea va convoca o adunare constitutivă a Uniunii de Conferinţe/Misiuni, în
scopul de a începe procedeele de înfiinţare a noilor Uniuni. Delegaţilor li se
va cere să voteze desfiinţarea Uniunii de Conferinţe/Misiuni, ca prim pas al
organizării noilor Uniuni.
7. Pentru toate noile Uniuni de Conferinţe, Diviziunea va convoca adu-
nările constitutive ale delegaţilor care reprezintă noile teritorii, în scopul de a
alege conducătorii administrativi, directorii de departament şi membrii Co-
mitetelor Executive ale Uniunilor, precum şi în scopul de a adopta Constitu-
ţiile şi Regulamentele de ordine interioară.
8. Pentru toate noile Uniuni de Misiuni, Comitetul Executiv al Diviziunii
va numi conducătorii administrativi şi va aproba Regulamentul de funcţio-
nare. Diviziunea va convoca apoi adunările constitutive ale delegaţilor care
reprezintă noile teritorii, în scopul de a alege directorii de departament şi
membrii Comitetelor Executive ale Uniunilor de Misiuni.
9. Comitetul Conferinţei Generale va recomanda ca noile Uniuni să fie
primite în familia Uniunilor cu ocazia următoarei Sesiuni a Conferinţei Gene-
rale.
B 85 Uniunea de biserici
[Abrogat în cadrul Consiliului Anual din 2011]
B 90 Încetarea funcţionării organizaţiilor
B 90 03 Motive pentru încetarea funcţionării organizaţiilor – Circum-
stanţele legate de viabilitatea sau nevoile unei entităţi se pot schimba. Unită-
ţile organizatorice îşi pot înceta funcţionarea din motive diverse, printre care
se află următoarele:
1. Fuzionarea cu alte entităţi. O fuziune care va avea ca rezultat înceta-
rea unei organizaţii cu statut de Conferinţă necesită consimţământul adunării
grupului constitutiv al respectivei organizaţii.
2. Decizia sesiunii grupului constitutiv de a desfiinţa organizaţia (vezi
Manualul Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea cu privire la desfiinţarea biserici-
lor locale). [93]
3. O hotărâre disciplinară luată de o adunare a grupului constitutiv al
familiei organizaţiilor din care face parte entitatea respectivă.
B 90 05 Încetarea funcţionării Conferinţelor, Misiunilor, Câmpurilor,
Uniunilor şi Uniunilor de biserici prin fuzionare – Dacă se consideră be-
nefic pentru consolidarea activităţii Bisericii să se reducă numărul de orga-
nizaţii dintr-o arie specifică, vor fi luate măsuri de fuzionare a acestora în
una, două, sau mai multe Conferinţe/Misiuni/Câmpuri sau în două ori mai
multe Uniuni sau Uniuni de biserici. Propunerea de fuzionare poate fi iniţiată
la orice nivel administrativ al Bisericii. În cazul în care fuziunea are loc, noua
organizaţie va fi primită în familia corespunzătoare nivelului ei organizatoric
cu ocazia următoarei adunări constitutive a organizaţiei de la nivelul imediat
superior.
B 90 10 Fuzionarea Conferinţelor/Misiunilor/Câmpurilor – 1. Dacă se
propune fuzionarea a două sau mai multe Conferinţe/Misiuni/Câmpuri,
problema va fi analizată de Comitetele Executive ale unităţilor respective şi
va fi prezentată o recomandare către Comitetul Executiv al Uniunii.
2. Comitetul Executiv al Uniunii va evalua recomandările şi implicaţiile
lor asupra creşterii şi dezvoltării Bisericii din teritoriul avut în vedere.
3. Dacă aprobă propunerea, Comitetul Executiv al Uniunii va cere Comi-
tetului Executiv al Diviziunii să o supună dezbaterii.
4. Dacă aprobă fuzionarea, Comitetul Executiv al Diviziunii va autoriza
formarea noii organizaţii (Conferinţă/Misiune) sau va recomanda Comitetu-
lui Executiv al Conferinţei Generale formarea unei Uniuni de biserici cu statut
de Conferinţă sau cu statut de Misiune. Fuzionarea va începe imediat după
desfiinţare şi va fi îndeplinită de către Uniune, dacă a avut loc desfiinţarea
unor Misiuni, sau prin hotărârea adunării grupului constitutiv, dacă a avut
loc desfiinţarea unor Conferinţe.
5. Dacă noua unitate urmează să funcţioneze cu statut de Misiune, cât
mai curând posibil după ce s-a luat hotărârea de fuzionare, Uniunea va con-
voca o adunare a Comitetului Executiv în vederea adoptării Regulamentului

de Funcţionare al noii (noului) Misiuni/Câmp, urmând modelul din Statutul
de organizare al Conferinţei Generale, şi va numi conducătorii administrativi ai
Misiunii/Câmpului. Uniunea va convoca, la data cea mai apropiată şi conve-
nabilă, o adunare constitutivă a noii (noului) Misiuni/Câmp pentru a stabili
structura personalului de conducere şi membrii Comitetului Executiv.
6. Dacă noua unitate urmează să funcţioneze cu statut de Conferinţă sau
Uniune de biserici, Uniunea (sau Diviziunea, în cazul unei Uniuni de biserici)
va organiza o adunare comună a grupurilor constitutive ale unităţilor care
fuzionează. Acest grup constitutiv nou convocat va adopta o Constituţie şi un
Regulament de ordine interioară pentru noua Conferinţă/Uniune de biserici
sau un Regulament de funcţionare, în cazul unei [94] Uniuni de biserici cu
statut de Misiune; va alege conducătorii administrativi (în cazul unităţilor cu
statut de Conferinţă) şi membrii Comitetului Executiv. Constituţia şi Regula-
mentul de ordine interioară sau Regulamentul de funcţionare se vor baza pe
documentele model din Statutul de organizare al Conferinţei Generale.
7. Toate bunurile şi orice datorii ale organizaţiilor care fuzionează vor
ajunge să fie responsabilitatea noii organizaţii.
8. După acţiunile care implică desfiinţarea unei (unui) Misiuni/Câmp şi
înfiinţarea unei noi (unui nou) Misiuni/Câmp, Uniunea va recomanda urmă-
toarei adunări constitutive a Uniunii ca schimbările rezultate în interiorul fa-
miliei unităţilor membre ale Uniunii să fie acceptate. În cazul în care, ca rezul-
tat al fuzionării, se formează o nouă Uniune de biserici, Comitetul Executiv al
Conferinţei Generale va recomanda acceptarea acesteia în familia Uniunilor
cu ocazia următoarei Sesiuni a Conferinţei Generale.
B 90 25 Fuzionarea Uniunilor de Conferinţe/Uniunilor de Misiuni/Uni-
unilor de biserici – 1. Dacă o propunere de fuzionare implică Uniuni şi/sau
Uniuni de biserici, subiectul va fi analizat de către Comitetele Executive ale
Uniunilor implicate şi va fi prezentată o recomandare către Comitetului Exe-
cutiv al Diviziunii.
2. Comitetul Executiv al Diviziunii va evalua recomandările şi implicaţi-
ile lor pentru creşterea şi dezvoltarea Bisericii în teritoriul avut în vedere.
3. Dacă aprobă propunerea, Comitetul Executiv al Diviziunii va solicita
Comitetului Executiv al Conferinţei Generale să o evalueze.
4. În condiţiile în care Comitetul Executiv al Conferinţei Generale aprobă
propunerea şi autorizează formarea unei noi Uniuni/Uniuni de biserici, se va
urma procedura următoare:
a. Dacă sunt implicate Uniuni de Misiuni sau Uniuni de biserici cu
statut de Misiune, Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va vota într-
un Consiliu Anual desfiinţarea lor.
b. Dacă sunt implicate Uniuni de Conferinţe sau Uniuni de Biserici
cu statut de Conferinţă, Diviziunea va convoca sau va face aranjamente ca
entităţile să convoace adunările grupurilor constitutive pentru a aproba

propunerea şi pentru a vota desfiinţarea entităţii actuale.
5. Dacă noua Uniune/Uniune de biserici urmează să funcţioneze cu sta-
tut de Misiune, cât mai curând posibil după ce Comitetul Executiv al Confe-
rinţei Generale a luat decizia de autorizare a noii entităţi şi după deciziile lu-
ate de părţile relevante pentru desfiinţarea unităţilor afectate, [95] Comitetul
Executiv al Diviziunii se va întruni pentru a adopta Regulamentul de funcţi-
onare, pe baza modelului din Statutul de organizare al Conferinţei Generale, şi
va numi conducătorii administrativi ai noii organizaţii. Apoi, Diviziunea va
face aranjamente pentru o adunare constitutivă a noii entităţi, care va numi
ceilalţi lideri şi va alege membrii Comitetului Executiv.
6. Dacă noua Uniune/Uniune de biserici urmează să funcţioneze cu sta-
tut de Conferinţă, cât mai curând posibil după ce Comitetul Executiv al Con-
ferinţei Generale a luat decizia de autorizare a noii entităţi şi după deciziile
luate de părţile relevante pentru desfiinţarea unităţilor afectate, Diviziunea
va convoca o adunare constitutivă a noii entităţi pentru a adopta o Consti-
tuţie şi un Regulament de ordine interioară, pe baza modelului din Statutul
de organizare al Conferinţei Generale, precum şi pentru a alege conducătorii
administrativi, directorii de departament şi membrii Comitetului Executiv.
7. Toate bunurile şi datoriile organizaţiilor care fuzionează vor intra în
responsabilitatea noii Uniuni.
8. După hotărârile care implică desfiinţarea unei Uniuni/Uniuni de bi-
serici sau înfiinţarea unei noi Uniuni/Uniuni de biserici, Diviziunea va reco-
manda Comitetului Executiv al Conferinţei Generale să aprobe schimbările
de statut în cadrul următoarei Sesiuni a Conferinţei Generale.
B 95 Încetarea funcţionării organizaţiilor prin

desfiinţare voluntară sau involuntară
B 95 05 Încetarea funcţionării Conferinţelor, Misiunilor, Câmpurilor,
Uniunilor şi Uniunilor de biserici prin desfiinţare şi/sau excludere – Dacă
apare o situaţie când organizaţia superioară din punct de vedere adminis-
trativ stabileşte că majoritatea membrilor unei Conferinţe, Misiuni, Câmp,
Uniuni sau Uniuni de biserici sunt în apostazie sau că organizaţia refuză să
funcţioneze în armonie cu regulile şi cerinţele constituţionale confesionale
şi este răzvrătită, organizaţia superioară are responsabilitatea de a acţiona
în scopul protejării membrilor ei credincioşi şi al bunului nume al Bisericii.
Trebuie să se depună toate eforturile pentru a evita nevoia desfiinţării, prin
sfătuirea cu conducătorii şi membrii, prin încercarea de a aduce vindecare
şi împăcare şi de a menţine organizaţia ca martoră pentru Dumnezeu şi
pentru adevărul Său mântuitor. Dacă eforturile de conciliere dau greş, iar
încetarea funcţionării pare a fi singura soluţie, organizaţia superioară va
avea autoritatea de a acţiona în conformitate cu cele prezentate la punctele
B 95 10, B 95 15 şi B 95 20.
B 95 08 Desfiinţarea şi/sau excluderea bisericilor locale – Desfiinţarea şi/

sau excluderea bisericilor locale este tratată în Manualul Bisericii Adventiste de
Ziua a Şaptea. [96]
B 95 10 Desfiinţarea şi/sau excluderea Conferinţelor/Misiunilor/Câmpu-
rilor – Dacă, în opinia conducătorilor administrativi ai unei Uniuni de Con-
ferinţe/Misiuni, o (un) Conferinţă/Misiune/Câmp pare a fi în apostazie sau
răzvrătire, iar procedurile indicate la punctul B 95 05 au fost urmate, dar s-au
dovedit lipsite de succes, se vor lua următoarele măsuri:
1. Problema va fi analizată de Comitetul Executiv al Uniunii în cadrul
unei adunări convocate oficial a membrilor comitetului, ocazie în care vor fi
împărtăşite toate datele relevante, iar Comitetul Executiv al Uniunii va stabili
dacă acea (acel) Conferinţă/Misiune/Câmp este în apostazie sau răzvrătire.
2. a. În cazul unei Misiuni/Câmp: Dacă stabileşte că o (un) Misiune/
Câmp este în apostazie sau răzvrătire şi ar trebui să fie desfiinţată, Comitetul
Executiv al Uniunii va lua hotărârea de a desfiinţa Misiunea/Câmpul şi va
recomanda următoarei Sesiuni a Uniunii sau unei Sesiuni extraordinare ex-
cluderea Misiunii/Câmpului din familia Misiunilor/Câmpurilor.
b. În cazul unei Conferinţe: În condiţiile în care Comitetul Executiv al
Uniunii stabileşte că o Conferinţă este în apostazie sau răzvrătire şi ar trebui
să fie exclusă din familia Conferinţelor, Uniunea va cere sfatul Diviziunii.
1) În consultare cu Diviziunea, Uniunea îşi va folosi autoritatea de
a hotărî dacă trebuie să fie convocată o altă adunare constitutivă a Conferinţei
şi în care dintre etapele procedurilor va face acest lucru.
2) Dacă nu este nicio dovadă de conciliere din partea Conferinţei,
Uniunea va recomanda, în cadrul următoarei Sesiuni a Uniunii, sau al unei
sesiuni special convocate, excluderea Conferinţei din familia Conferinţelor.
3. Dacă adunarea constitutivă a Uniunii votează să excludă Conferinţa/
Misiunea/Câmpul din familia Conferinţelor/Misiunilor/Câmpurilor, aceas-
ta va vota şi o hotărâre prin care va lua în grija Uniunii toate bisericile Con-
ferinţei/Misiunii/Câmpului până la reorganizare sau până la stabilirea altor
măsuri.
4. Comitetul Executiv al Uniunii va funcţiona în locul grupului constitu-
tiv al Conferinţei/Misiunii/Câmpului şi, în această calitate, va începe să des-
fiinţeze toate bisericile locale care se dovedesc a fi neloiale şi să redistribuie
bisericile care rămân, printr-o modificare şi/sau reorganizare teritorială.
5. Comitetul Executiv al Uniunii se va îngriji de menţinerea calităţii de
membru a tuturor acestor biserici, păstrând la Uniune registrele [97] lor de
membri, până când vor fi luate măsuri corespunzătoare.
6. În cazul desfiinţării unei (unui) Misiuni/Câmp şi/sau al excluderii
unei (unui) Conferinţe/Misiuni/Câmp din familia Conferinţelor/Misiu-
nilor/Câmpurilor, vor fi făcute revizii ale contabilităţii şi ale registrelor de
membri ale Conferinţei/Misiunii/Câmpului. Toate bunurile care rămân,
după ce datoriile au fost plătite, vor fi tratate în conformitate cu precizările
din Constituţia şi Regulamentul de ordine interioară ale Conferinţei, din Re-
gulamentul de funcţionare al Misiunii/Câmpului şi din Actul constitutiv al

organizaţiei. Bunurile care nu sunt cuprinse în aceste documente vor fi trans-
ferate unei entităţi legale autorizate de Diviziune.
7. Dacă, odată cu trecerea timpului şi în urma eforturile făcute în vederea
vindecării şi refacerii, se pare a fi de dorit pentru împlinirea nevoilor spiritu-
ale ale membrilor şi pentru misiunea Bisericii să se reorganizeze Conferinţa/
Misiunea, va fi urmat procedeul prezentat în secţiunea relevantă din subcapi-
tolul B 65.
B 95 15 Desfiinţarea şi /sau excluderea Uniunilor/Uniunilor de biserici
– În condiţiile în care conducerea administrativă a Diviziunii este de părere
că o Uniune/Uniune de biserici pare a fi în apostazie sau răzvrătire, iar pro-
cedurile indicate la punctul B 95 05 au fost urmate, dar s-au dovedit lipsite de
succes, se vor lua următoarele măsuri:
1. Problema va fi analizată de Comitetul Executiv al Diviziunii în cadrul
unei adunări a comitetului convocate oficial, ocazie în care vor fi împărtăşite
toate datele relevante. Apoi, Comitetul Executiv al Diviziunii va stabili dacă
acea Uniune/Uniune de biserici este în apostazie sau răzvrătire.
2. a. În cazul unei Uniuni de Misiuni/Uniuni de biserici cu statut de Mi-
siune: Dacă stabileşte că o Uniune de Misiuni/Uniune de biserici cu statut de
Misiune este în apostazie sau răzvrătire şi ar trebui să fie desfiinţată, Comi-
tetul Executiv al Diviziunii va lua hotărârea de a desfiinţa organizaţia şi va
recomanda Comitetului Executiv al Conferinţei Generale excluderea unităţii
din familia mondială a Uniunilor.
b. În cazul unei Uniuni de Conferinţe/Uniuni de biserici cu statut de
Conferinţă: În condiţiile în care Comitetul Executiv al Diviziunii stabileşte
că o Uniune de Conferinţe/Uniune de biserici cu statut de Conferinţă este
în apostazie sau răzvrătire şi ar trebui să fie exclusă din familia mondială
a Uniunilor, Diviziunea va trimite problema Comitetului Executiv al
Conferinţei Generale împreună cu recomandarea excluderii din familia
mondială a Uniunilor şi cu prezentarea motivelor.
3. În consultare cu Diviziunea, Comitetul Executiv al Conferinţei Gene-
rale îşi va folosi autoritatea de a hotărî dacă trebuie [98] să fie convocată o altă
adunare constitutivă a Uniunii de Conferinţe şi, în acest caz, în care dintre
etapele procedurii va face acest lucru.
4. Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va analiza recomandarea
Comitetului Executiv al Diviziunii cu ocazia Şedinţei de Primăvară sau a
Consiliului Anual. Dacă aprobă propunerea de excludere, Comitetul Execu-
tiv al Conferinţei Generale va comunica recomandarea în cadrul următoarei
Sesiuni ordinare sau a unei Sesiuni extraordinare a Conferinţei Generale, în
vederea dezbaterii.
5. Dacă o Sesiune a Conferinţei Generale este de acord cu recomandarea
de excludere şi votează excluderea unei Uniuni din familia Uniunilor, Divizi-
unea îşi va exercita responsabilitatea directă de a se îngriji de Conferinţele şi/
sau Misiunile/Câmpurile afectate de excludere şi, prin Comitetul ei Executiv,
va lua hotărârea de a le ataşa direct Diviziunii, până când poate să fie reîn-
fiinţată o organizaţie nouă sau până când are loc o restructurare teritorială a
zonelor afectate. Conferinţele/Misiunile/Câmpurile neloiale vor fi tratate în
conformitate cu principiile prezentate la punctul B 75 10. În cazul în care o
Uniune de biserici este exclusă din familia Uniunilor, Comitetul Executiv al
Diviziunii va vota să ia în grija Diviziunii toate bisericile Uniunii de biserici,
până la reorganizarea sau redistribuirea graniţelor teritoriale. Comitetul Exe-
cutiv al Diviziunii, funcţionând în locul grupului constitutiv al Uniunii de
biserici excluse, va avea autoritatea de a desfiinţa orice biserică locală care se
dovedeşte a fi neloială şi de a redistribui bisericile rămase prin ajustare şi/sau
reorganizare teritorială.
6. În cazul desfiinţării unei Uniuni de Misiuni/Uniuni de biserici cu sta-
tut de Misiuni şi/sau al excluderii unei Uniuni/Uniuni de biserici cu statut de
Conferinţă din familia Uniunilor, vor fi făcute revizii ale contabilităţii Uniunii
de Conferinţe/Uniunii de Misiuni. Bunurile care rămân, după ce toate datori-
ile au fost plătite, vor fi transferate unei entităţi legale autorizate de Diviziune
sau vor fi tratate în conformitate cu precizările din Constituţia şi Regulamen-
tul de ordine interioară sau Regulamentul de funcţionare al entităţii respecti-
ve.
7. Dacă, odată cu trecerea timpului şi în urma eforturilor făcute în vede-
rea vindecării şi refacerii, se pare a fi de dorit pentru împlinirea nevoilor spiri-
tuale ale membrilor şi pentru misiunea Bisericii să se reorganizeze Uniunea/
Uniunea de biserici, va fi urmat procedeul prezentat în secţiunea relevantă
din subcapitolul B 65.
B 95 20 [Abrogat în cadrul Consiliului Anual din 2011] [99]
BA
REGULI ADMINISTRATIVE
GENERALE*
BA 05 Consiliile Anuale
BA 05 05 Scopul – O adunare a Comitetului Executiv al Conferinţei Gene-
rale, cunoscută sub denumirea de Consiliu Anual, va fi ţinută o dată pe an,
în scopul de a discuta bugetele Diviziunilor şi de a face alocări de fonduri,
precum şi îndeplinirea lucrărilor administrative legate de strategia generală a
teritoriului mondial.
BA 05 10 Adunările principale autorizate – Consiliul Anual va autoriza şi
va planifica adunările principale care urmează să fie ţinute în perioada urmă-
torului an calendaristic.
BA 05 15 Data intrării în vigoare a hotărârilor – Data intrării în vigoare a
hotărârilor luate de Consiliul Anual va fi data încheierii respectivului Consi-
liu Anual, cu excepţia altor precizări făcute într-o anumită hotărâre.
BA 10 Şedinţele de Primăvară
BA 10 05 Scopul – O adunare a Comitetului Executiv, cunoscută sub de-
numirea de Şedinţă de Primăvară, va fi ţinută anual în scopul primirii rapoar-
telor financiare revizuite ale Conferinţei Generale şi pentru lucrările adminis-
trative ordinare ale Comitetului Executiv.
BA 15 Manualul Bisericii
BA 15 05 Standarde şi practici – Standardele şi practicile Bisericii se înte-
meiază pe principiile prezentate în Manualul Bisericii, publicat de Conferinţa
Generală. Aceste principii trebuie să fie respectate în toate activităţile care
ţin de administrarea bisericilor locale, atât în interiorul bisericii locale, cât şi
în relaţiile ei cu nivelurile de organizare superioare. Niciun [101] angajat nu
trebuie să facă vreo încercare de a stabili standarde ale calităţii de membru
sau să alcătuiască ori să încerce să impună bisericii reguli sau regulamente
care nu au fost adoptate de familia mondială a credincioşilor şi care nu sunt
prezentate în Manualul Bisericii.
BA 15 10 Schimbările/revizuirile sunt făcute numai în cadrul Sesiunii
Conferinţei Generale – Manualul Bisericii poate fi schimbat sau revizuit nu-
mai de Conferinţa Generală aflată în Sesiune (vezi Raportul Conferinţei Gene-
rale, nr. 8, p. 197, 14 iunie 1946). Conţinutul Manualului Bisericii este prezentat
*
sau delegaţii.
în două formate, şi anume capitole şi note. Conţinutul principal al fiecărui

capitol are o importanţă mondială şi este aplicabil fiecărei biserici locale. De-
oarece s-a recunoscut nevoia unei anumite diversificări în funcţionarea bi-
sericilor locale, a fost adăugat un material a cărui natură este explicativă şi
care este consemnat ca note la sfârşitul unor capitole, cu scopul de a sluji ca
îndrumător.
Dacă se cer revizuiri ale notelor şi dacă acestea se dezbat la nivelurile con-
stitutive ale Bisericii, Comitetul pentru Manualul Bisericii le va analiza. Dacă
sunt aprobate, Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va lua hotărâri ba-
zate pe aceste revizuiri, cu ocazia ultimului Consiliu Anual din perioada de
cinci ani, în aşa fel încât să le coordoneze cu orice alte schimbări ale conţinutu-
lui principal al Manualului Bisericii, pe care le va recomanda următoarei Sesi-
uni a Conferinţei Generale. Totuşi Comitetul Executiv al Conferinţei Generale
poate să facă schimbări ale notelor în cadrul oricărui Consiliu Anual.
Comitetul pentru Manualul Bisericii va fi autorizat să îndeplinească sar-
cini editoriale de rutină, care nu schimbă semnificaţia textului actual. Prin
intermediul Comitetului Administrativ al Conferinţei Generale, raportul ac-
tivităţii editoriale a Comitetului pentru Manualul Bisericii va fi prezentat Co-
mitetului Executiv al Conferinţei Generale la ultimul lui Consiliu Anual din
perioada de cinci ani. În cazul în care Comitetul Administrativ sau Comitetul
Executiv al Conferinţei Generale stabileşte printr-o treime din voturi că acele
editări afectează substanţial semnificaţia textului actual, astfel de schimbări
propuse vor fi hotărâte de o Sesiune a Conferinţei Generale.
BA 15 15 Diviziunile, responsabile pentru traduceri – Diviziunile vor fi
responsabile să se asigure că toate traducerile Manualului Bisericii publicate
sau răspândite pe teritoriile lor sunt corecte şi conforme cu versiunea engle-
zească adoptată de Conferinţa Generală în Sesiune. [102]
BA 15 20 Suplimentele Diviziunii – Manualul Bisericii se aplică în întrea-
ga lume, iar Diviziunile ar trebuie să îl facă disponibil în limbile din zone-
le lor respective. Fiecare Diviziune, inclusiv Diviziunea America de Nord,
ar trebui să pregătească un „supliment” la Manualul Bisericii, care să nu îl
modifice în niciun fel, dar care să conţină materiale suplimentare aplicabi-
le condiţiilor şi circumstanţelor predominante în Diviziune. Înainte de a fi
tipărite, manuscrisele acestor „suplimente” vor fi supuse aprobării de către
Comitetul Executiv al Conferinţei Generale (vezi General Conference 1948
Annual Council, p. 19).
BA 20 Studiile biblice ale Şcolii de Sabat

BA 20 05 Curriculumul şi studiile biblice ale Şcolii de Sabat – 1. Confe-
rinţa Generală, în consultare cu Diviziunile ei, stabileşte un curriculum mon-
dial pentru fiecare nivel al denominaţiunii şi pregăteşte studiile biblice ale
Şcolii de Sabat, oferindu-le membrilor Şcolii de Sabat aceleaşi studii biblice,
adaptate în funcţie de vârstă.
Reguli administrative generale 117
2. Scopurile unui sistem mondial sunt:

a. Să întărească şi să unifice Biserica prin dezvoltarea şi folosirea de
curriculumuri alcătuite cu atenţie şi de studii biblice ale Şcolii de Sabat care
au fost evaluate şi aprobate de Comitetele de verificare ale manuscrisului în
diviziunile mondiale şi la sediul Conferinţei Generale.
b. Să asigure faptul că învăţăturile Bibliei, aşa cum sunt înţelese de
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, sunt prezentate în mod consecvent şi
uniform.
3. Comitetele de verificare a manuscriselor tuturor studiilor Şcolii de Sa-
bat trebuie să fie aprobate de către Comitetul Administrativ al Conferinţei
Generale.
4. Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale este cel care publi-
că (deşi nu tipăreşte) toate studiile biblice ale Şcolii de Sabat pentru Biseri-
ca mondială. Acolo unde este necesar, un comitet al Diviziunii poate să facă
aranjamente ca studiile biblice ale Şcolii de Sabat să fie traduse, structurate şi
adaptate la stilul de învăţare şi la cultura locală, folosind îndrumările aproba-
te de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale la Consiliul Anual din 2000.*
Numele traducătorilor şi ale [103] membrilor Comitetului de verificare a ma-
nuscrisului vor fi publicate în respectivele studii biblice ale Şcolii de Sabat.
5. Pe lângă manuscrisele aprobate oficial, Conferinţa Generală, prin in-
termediul redactorilor, va pune la dispoziţie ediţii pentru instructori ale stu-
diilor biblice ale Şcolii de Sabat.
BA 20 10 Funcţia dezvoltării curriculumului – Redactorii studiilor biblice
ale Şcolii de Sabat, în consultare cu comitetele pentru curriculumul Şcolii de
Sabat din întreaga lume, care se întâlnesc de obicei cel puţin o dată la cinci ani,
vor dezvolta un curriculum pentru studiile biblice ale Şcolii de Sabat, cores-
punzător tuturor nivelurilor de vârstă, şi vor face recomandări Comitetului
Administrativ al Conferinţei Generale prin intermediul Consiliului pentru
publicaţii al Şcolii de Sabat.
BA 20 15 Consiliul pentru publicaţii al Şcolii de Sabat – Consiliul pentru
publicaţii al Şcolii de Sabat este un comitet permanent, numit de Comitetul
Administrativ al Conferinţei Generale, şi constituie organizaţia principală
care promovează funcţiile birourilor editoriale ale studiilor biblice ale Şcolii
de Sabat. În acest rol, Consiliul pentru publicaţii al Şcolii de Sabat, prin in-
termediul redactorilor, este responsabil de producerea tuturor manuscriselor
studiilor biblice ale Şcolii de Sabat. Comitetul Administrativ al Conferinţei
Generale este cel care publică studiile biblice ale Şcolii de Sabat şi, în această
calitate, răspunde pentru conţinutul manuscriselor destinate atât elevilor, cât
şi instructorilor. Fiecare Diviziune mondială răspunde pentru conţinutul ce-
lorlalte materiale ajutătoare.
*
„Guidelines for Translating, Formating, and Learning Style Adaptation of the Sabbath
School Bible Study Guides” (Îndrumări pentru traducerea, structurarea şi adaptarea la
stilul de învăţare a studiilor biblice ale Şcolii de Sabat).
BA 20 20 Redactorii – Datorită importanţei teologice şi spirituale a stu-

diilor biblice oferite de Şcoala de Sabat pentru toate nivelurile de vârstă din
Biserică, redactorii studiilor biblice ale Şcolii de Sabat vor fi numiţi de Comi-
tetul Executiv al Conferinţei Generale şi vor fi responsabili faţă de Comitetul
Administrativ al Conferinţei Generale, prin intermediul Consiliului pentru
publicaţii al Şcolii de Sabat sau după cum se indică în fişa postului.
BA 25 Organizaţii legale
BA 25 05 Înregistrarea organizaţiilor – Diviziunile Conferinţei Generale,
Uniunile şi Conferinţele/Misiunile au identităţi separate, cu statut de persoa-
nă juridică, în vederea scopurilor lor legale. Nicio organizaţie sau entitate a
Bisericii nu îşi asumă responsabilitatea pentru daunele, datoriile, faptele sau
omiterile unei alte organizaţii a Bisericii pur şi simplu pentru că este afiliată
Bisericii. [104] Înregistrarea unor entităţi legale ale Bisericii, în afară de cele
aflate la nivelul Conferinţei Generale, este supusă regulilor Diviziunii, care
ia în considerare principiile organizării şi reprezentării confesionale, legile de
pe teritoriile aflate în jurisdicţie şi nevoile specifice ale Bisericii din zonele
geografice deservite. Dacă legile locale nu impun altceva, biserica locală func-
ţionează în cadrul structurii legale a Conferinţei, a Misiunii sau a Uniunii de
biserici, şi nu ca o entitate legală separată.
BA 25 10 Autorizarea – Instituţiile şi organizaţiile Conferinţei Generale,
care plănuiesc să formeze unităţi legale cu statut de persoană juridică, pot
să facă lucrul acesta cu aprobarea consiliului lor de conducere şi numai
după consultarea, prin intermediul preşedintelui consiliului, cu preşedin-
tele, secretarul şi trezorierul Conferinţei Generale. Instituţiile Diviziunii
şi organizaţiile subordonate acesteia care doresc să înfiinţeze unităţi cu
statut de persoană juridică se vor conforma regulilor Diviziunii cu privire
la înfiinţarea unităţilor cu statut de persoană juridică sau, în absenţa unor
astfel de reguli, vor obţine aprobarea de la Comitetul Executiv al Diviziu-
nii respective.
BA 25 15 Relaţiile cu Conferinţele – Statutul de persoană juridică al Con-
ferinţei are scopul principal de reprezentare legală şi de deţinere a patrimo-
niului. Conferinţele deţin, administrează şi investesc capitalul propriu şi fon-
durile obţinute prin investiţiile aprobate oficial în conformitate cu hotărârile
Comitetului Executiv al Conferinţei.
BA 30 Consilierea juridică
BA 30 05 Folosirea consilierii juridice – Biserica Adventistă de Ziua a
Şaptea, la toate nivelurile – Conferinţa Generală, Diviziune, Uniune şi Confe-
rinţe/Misiuni/Câmpuri – va căuta şi va folosi consiliere juridică în vederea
protejării Bisericii în împlinirea misiunii ei.
BA 30 10 Avocaţii adventişti de ziua a şaptea – Va fi acordată prioritate
selectării de avocaţi calificaţi, membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea,
care sunt autorizaţi oficial în jurisdicţia respectivă şi deţin acreditările profe-

sionale corespunzătoare nevoii Bisericii din acea jurisdicţie.
BA 30 15 Funcţiile consilierii juridice – Avocaţii care sfătuiesc şi repre-
zintă Biserica şi instituţiile ei vor oferi, în toate domeniile şi în toate ocaziile, o
consiliere consecventă cu legile aplicabile jurisdicţiei. Mai presus şi dincolo de
cerinţele legale, avocaţii trebuie să sfătuiască Biserica în legătură cu aspectele
care par a fi corecte, drepte, morale şi echitabile, [105] căutând în felul acesta
să îndrume Biserica spre o poziţie de lider moral şi social, în conformitate cu
Scriptura şi cu reflectarea dragostei creştine.
BA 35 Consecinţele financiare ale proceselor în justiţie

Când Conferinţa Generală/Diviziune este chemată în justiţie, ca rezultat
al unei decizii luate de o altă entitate a Bisericii, iar decizia respectivă nu a
fost aprobată de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale/Diviziunii, acea
entitate a Bisericii va despăgubi Conferinţa Generală/Diviziunea pentru chel-
tuielile nete ale pagubelor, taxelor judecătoreşti, taxelor pentru consiliere juri-
dică şi taxelor pentru contabili sau alţi experţi plătiţi de Conferinţa Generală/
Diviziune.
BA 40 Regulamentul cu privire la mărcile înregistrate

ale adventiştilor de ziua a şaptea
BA 40 05 Declaraţie de principii – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea
are un interes istoric, evanghelistic şi de proprietate cu privire la mărcile în-
registrate, mărcile de servicii şi mărcile comerciale (denumite în continuare
colectiv „mărci înregistrate”) dezvoltate de Biserică şi de organizaţiile aflate
în legătură cu Biserica. Regulamentul acesta se va aplica pentru Conferinţa
Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, Diviziunile mondiale şi depar-
tamentele Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, precum şi
pentru alte servicii, organizaţii şi instituţii enumerate în lista entităţilor Con-
ferinţei Generale în Seventh-day Adventist Yearbook (la care se face referire în
ansamblu prin expresia „Conferinţa Generală”). Acest regulament se va apli-
ca, de asemenea, celorlalte entităţi şi organizaţii adventiste care folosesc măr-
cile înregistrate deţinute sau aflate sub egida Conferinţei Generale. Mai mult,
este de aşteptat ca membrii Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea şi asociaţiile
religioase susţinătoare să respecte acest regulament. El va constitui strategia
Conferinţei Generale în scopul de a obţine maximum de protecţie legală în
contextul legilor aplicabile, în conformitate cu procedurile şi îndrumările
enumerate mai jos. Organizaţiile autorizate să folosească mărcile înregistrate
vor adăuga mărcii o notă explicativă cu privire la dreptul de proprietate, în
măsura în care le este îngăduit în jurisdicţia lor să indice numele proprieta-
rului mărcilor înregistrate. De exemplu, semnul ® trebuie să fie folosit acolo
unde este deţinută înregistrarea şi unde ® atribuie corect acea înregistrare a
dreptului de proprietate.
BA 40 10 Dreptul de proprietate – Toate drepturile legale pentru orice

marcă înregistrată folosită de Conferinţa Generală, aşa cum a fost definită,
vor intra în proprietatea General Conference Corporation şi vor fi folosite de
o entitate afiliată sau subordonată Conferinţei Generale numai cu aprobarea
şi revizuirea făcute de General Conference Corporation. [106]
BA 40 15 Înregistrarea şi taxele – Înregistrarea mărcilor înregistrate se va
face prin intermediul General Conference Office of General Counsel ca ur-
mare a unei decizii de împuternicire din partea General Conference Corpo-
ration. Taxele legale şi alte cheltuieli suplimentare pentru protejarea maximă
a mărcii înregistrate vor fi plătite integral de orice departament, organizaţie
subordonată sau afiliată Conferinţei Generale, care iniţiază procesul sau uti-
lizează marca înregistrată, înţelegând că drepturile de proprietate vor reveni
fără excepţie General Conference Corporation.
BA 40 20 Protecţia mărcilor înregistrate – [Abrogat în cadrul Consiliului
Anual din 2008]
BA 40 25 Folosirea neautorizată – Diviziunile vor avea responsabilitatea
de a supraveghea şi revizui orice folosire a mărcilor înregistrate în numele
General Conference Corporation. În cazul în care o marcă înregistrată sau
numele unei instituţii a Bisericii sunt folosite fără autorizaţie, Diviziunea va
iniţia Procedurile de protecţie a mărcii înregistrate indicate la punctul B 40 50,
în scopul de a proteja interesele de proprietate ale Bisericii, precum şi bunul ei
nume. Înainte de aplicarea oricărei măsuri legale, va fi obţinută aprobarea din
partea General Conference Corporation prin intermediul Comitetului Admi-
nistrativ al Conferinţei Generale.
BA 40 30 Alte mărci înregistrate – Entităţile adventiste de ziua a şaptea,
altele decât Conferinţa Generală, vor avea drept de proprietate şi de înregis-
trare asupra diferitelor mărci înregistrate folosite în numele lor,, cât timp fo-
losirea lor şi dreptul de proprietate nu intră în conflict cu mărcile înregistrate
existente, drepturile legale şi/sau regulamentul Conferinţei Generale. Dacă
este necesar, General Conference Office of General Counsel va oferi ajutor şi
îndrumare entităţilor care nu aparţin Conferinţei Generale.
BA 40 35 Limitarea drepturilor – Nimic din acest regulament nu trebuie
să fie interpretat ca limitând vreunul dintre drepturile legale ale General Con-
ference Corporation cu privire la drepturile de proprietate ale acesteia şi cu
privire la folosirea unuia sau a tuturor mărcilor ei înregistrate.
BA 40 40 Folosirea mărcilor existente – Mărcile înregistrate existente in-
clud, dar nu sunt limitate la, logoul Bisericii, numele „Adventişti de ziua a
şaptea” şi/sau „Adventist” sau orice termen derivat din astfel de mărci înre-
gistrate, incluzând, dar nefiind limitate la, „AZŞ”. Folosirea mărcilor înregis-
trate poate fi autorizată după cum urmează:
1. Entităţile Bisericii care au statut confesional şi sunt incluse în actualul
Seventh-day Adventist Yearbook vor avea permisiunea automată [107] de a fo-
losi mărcile înregistrate în numele lor şi în denumirile departamentelor lor
în virtutea acestui regulament, cu excepţia situaţiei când permisiunea a fost
revocată special de General Conference Corporation. Astfel de mărci înregis-

trate nu vor fi folosite în activităţi comerciale.
2. Bisericile şi grupele locale pot folosi aceste mărci înregistrate în nume-
le lor şi în denumirile departamentelor lor după ce statutul lor a fost aprobat
de Conferinţa/Misiunea/Câmpul. Astfel de mărci înregistrate nu vor fi utili-
zate în activităţi comerciale.
3. Membrii Bisericii, asociaţiile religioase susţinătoare şi asociaţiile pro-
fesionale şi de afaceri nu vor folosi mărcile înregistrate aflate în proprietatea
General Conference Corporation, cu excepţia situaţiei când au aprobare scri-
să specială. Cererile pentru folosire vor fi adresate către General Conference
Corporation prin intermediul Office of General Counsel. Dreptul de acordare
a autorizaţiilor de folosire a mărcilor înregistrate deţinute de General Confe-
rence Corporation revine în exclusivitate General Conference Corporation, pe
baza condiţiilor următoare:
a. O recomandare din partea Conferinţei/Misiunii/Câmpului
ca grupul de laici sau asociaţiile profesionale care cer folosirea mărcii
înregistrate să primească autorizaţia.
b. Activităţile membrilor Bisericii, ale asociaţiilor religioase
susţinătoare şi ale asociaţiilor profesionale sau de afaceri trebuie să fie
în armonie cu învăţăturile Bisericii şi să fie susţinute specific de Biserica
Adventistă de Ziua a Şaptea.
c. Membrii consiliilor de conducere şi ai organizaţiei trebuie să fie
adventişti de ziua a şaptea cu drepturi depline.
d. Folosirea mărcii înregistrate să nu fie în conflict cu altă (alte)
autorizaţie (autorizaţii) de folosire acordată (acordate) anterior.
e. Marca înregistrată să nu fie folosită în scopuri comerciale, cu
excepţia aprobărilor din partea General Conference Corporation.
BA 40 45 Dreptul de revocare – General Conference Corporation îşi va
păstra dreptul de a revoca oricând, cu sau fără motiv, autorizaţia de folosire
a oricărei mărci înregistrate de către orice entitate confesională sau membru
al Bisericii, asociaţie religioasă susţinătoare şi asociaţie profesională sau de
afaceri.
BA 40 50 Procedurile de protecţie a mărcii înregistrate – Fiecare entitate
organizatorică, de la toate nivelurile Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, are
responsabilitatea de a proteja numele adventist de ziua a şaptea, adventist şi
AZŞ (sau echivalentele în alte limbi ale acestora). Orice folosire neautorizată a
numelui (vezi BA 40 05) va fi raportată conducătorilor administrativi ai Divi-
ziunii. Diviziunea, în colaborare cu entitatea care raportează, [108] va încerca
să obţină o rezolvare simplă. Dacă aceasta nu are succes, Diviziunea va anun-
ţa General Conference Corporation care, prin Office of General Counsel, va
colabora cu Diviziunea pentru rezolvarea problemei.
Dacă toate încercările de rezolvare dau greş şi dacă se stabileşte că este ne-
cesară o acţiune în justiţie pentru protejarea mărcilor înregistrate ale Bisericii,
entitatea raportoare, în colaborare cu Diviziunea şi în consultare cu General
Conference Corporation Office of General Counsel, poate să recomande re-

zolvarea prin intermediul justiţiei. După aceea, General Conference Corpora-
tion îşi rezervă dreptul de a iniţia astfel de acţiuni în justiţie pe cont propriu,
în consultare cu Diviziunea şi cu celelalte entităţi ale Bisericii aflate în locul în
care apare folosirea neautorizată.
Înainte de iniţierea unei acţiuni în justiţie, comitetele administrative ale
fiecărei entităţi implicate în procedurile legale pentru protejarea numelui
trebuie să acorde o aprobare oficială. Dacă nu există o altă organizaţie care
oferă acordul scris că va suporta costurile legale, entitatea care iniţiază
acţiunea în justiţie va fi responsabilă de aceste cheltuieli. Informaţiile cu
privire la problemă trebuie să fie răspândite în rândul membrilor Bisericii
şi al altor părţi interesate, aşa încât să fie ţinuţi la curent cu situaţia şi să
fie eliminate sau reduse criticile la adresa Bisericii pentru iniţierea unei
acţiuni în justiţie.
BA 40 55 Autorizaţiile pentru Diviziuni – General Conference Corpora-
tion poate să le ofere Diviziunilor atât autoritatea instituţională, cât şi consi-
lierea juridică de specialitate în vederea aplicării procedurilor de protecţie a
mărcilor înregistrate în colaborare cu General Conference Office of General
Counsel.
BA 45 General Conference International Personnel

Resources and Services*
BA 45 05 General Conference International Personnel Resources and
Services – Conferinţa Generală a înfiinţat un serviciu, denumit oficial Inter-
national Personnel Resources and Services (IPRS).
1. Un trezorier asociat al Conferinţei Generale va fi responsabil pentru
International Personnel Resources and Services.
2. Sediul General Conference International Personnel Resources and Ser-
vices se află în Silver Spring, Maryland.
3. Comitetele Diviziunilor pot să numească reprezentanţi ai acestui ser-
viciu, dacă se consideră recomandabil să slujească în teritoriile lor. [109]
4. Acolo unde teritoriile nu sunt deservite corespunzător de agenţii gene-
rali, poate fi numit un agent de călătorie pentru fiecare Uniune/Conferinţă/
Misiune şi pentru centrele regionale importante.
BA 50 Organizaţiile instituţionale
BA 50 05 Componenţa grupurilor constitutive – Componenţa grupuri-
lor constitutive ale instituţiilor va reflecta regulamentele organizaţiei deno-
minaţionale care a înfiinţat instituţia. Pentru instituţia Conferinţei Generale,
majoritatea membrilor constitutivi vor fi persoane care slujesc în calitate de
membri ai Comitetului Executiv al Conferinţei Generale. O parte din majo-
ritatea aceasta trebuie să cuprindă conducătorii administrativi ai Conferinţei
*
Nota traducătorului: „Resurse şi servicii pentru personalul internaţional”.
Generale şi ai Diviziunilor ei, plus membrii Comitetului Executiv al Conferin-

ţei Generale care locuiesc pe teritoriul unde este amplasată instituţia Confe-
rinţei Generale. Pe lângă aceştia, Regulamentul de ordine interioară al institu-
ţiilor Conferinţei Generale va cuprinde o prevedere ca o adunare constitutivă
extraordinară să fie convocată pe bază de cerere scrisă de către preşedintele
consiliului, iar cererea aceasta să fie susţinută de aprobarea scrisă şi votată
cu o majoritate de 50%, sau mai mult, de către acei membri ai Comitetului
Executiv al Conferinţei Generale care sunt membrii ai grupului constitutiv al
instituţiei.
BA 50 10 Alegerea consiliilor instituţiilor – Consiliile instituţiilor trebuie
să fie alese de grupul constitutiv (sau echivalentul) al instituţiei, iar alegerile
se vor desfăşura în mod normal pentru perioada dintre sesiunile ordinare ale
grupului constitutiv (doi sau trei ani pentru instituţiile locale; cinci ani pentru
instituţiile Uniunii).
BA 50 15 Numirea administratorilor instituţiilor – Numirea administra-
torilor instituţiilor va fi făcută de consiliul instituţiei, şi nu prin hotărârea di-
rectă a grupului constitutiv al acesteia.
BA 55 Procedura de alegere a consiliilor şi a

administratorilor instituţiilor
BA 55 05 Numirea comitetelor permanente în adunările constitutive ale
instituţiilor – Cu ocazia adunărilor constitutive ale instituţiilor Bisericii, co-
mitetele permanente ale numitelor adunări vor fi organizate în conformitate
cu modelul general descris în Statutul de organizare al Conferinţei Generale,
în vederea instituirii comitetelor permanente pentru Sesiunile Uniunii de
Conferinţe. În cazul instituţiilor, segmentele constitutive, cum ar fi Conferin-
ţa Generală, Diviziunea şi Uniunile de Conferinţe, [110] precum şi membrii
constitutivi din interiorul instituţiilor vor numi, fiecare, pe baza unui acord,
un număr de persoane din grupele lor, care vor constitui comitetul pentru nu-
mirea comitetelor permanente ale adunărilor constitutive. Conducătorul pre-
zent, din poziţia cea mai înaltă la nivelul Conferinţei Generale sau, în cazul
unei instituţii locale, conducătorul prezent din poziţia cea mai înaltă la nivelul
Uniunii de Conferinţe, va prezida acest comitet special. Cu ocazia adunării
constitutive, cele câteva grupe participante îşi vor numi reprezentanţii care
vor sluji în acest comitet special.
BA 55 10 Numirea administratorului-şef – Cu ocazia alegerii consiliilor
instituţiilor, trebuie să fie numită funcţia de administrator-şef. Administra-
torul-şef aflat în funcţie nu trebuie să fie prezent când consiliul nou-ales va
discuta numirea persoanei care să ocupe funcţia aceasta.
BA 55 15 Autoritatea Consiliului de administraţie – Consiliile de admi-
nistraţie ale instituţiilor sunt organele constituţionale cărora le-a fost delegată
autoritatea deplină de a conduce şi de administra instituţiile în conformitate
cu statutele de organizare stabilite.
BA 55 20 Consiliul local – Acolo unde circumstanţele indică necesitatea

numirii unui consiliu local sau comitet administrativ local, consiliul de admi-
nistraţie trebuie să facă numirea aceasta şi să alcătuiască o declaraţie scrisă
care defineşte cu claritate îndatoririle şi limitele unui astfel de consiliu local.
Consiliul de administraţie trebuie să indice proiectele şi strategiile importante
şi să încredinţeze consiliului local responsabilitatea de a le aduce la îndeplini-
re în conformitate cu îndrumările. Când administrează activităţile instituţiei,
consiliul local trebuie să fie limitat din punct de vedere al cheltuielilor la o
sumă care va fi definită cu claritate. Toate cheltuielile propuse pentru noi în-
treprinderi, echipamente sau reparaţii, care depăşesc suma indicată trebuie să
fie prezentate consiliului de administraţie în vederea autorizării. Rapoartele
de şedinţă ale consiliului local trebuie să fie păstrate şi comunicate în confor-
mitate cu cerinţele Consiliului de administraţie, aşa încât membrii acestuia să
fie informaţi în permanenţă cu privire la deciziile consiliului local. Întreaga
autoritate a administrării îi este încredinţată Consiliului de administraţie, iar
consiliile locale trebuie să exercite doar autoritatea care le-a fost delegată de
Consiliul general de administraţie.
BA 55 25 Relaţiile dintre consilii şi administratorii – Administratorii
instituţiilor, întreprinderilor şi sucursalelor acestora sunt persoanele alese
să îndeplinească hotărârile consiliilor de administraţie. Puterea de decizie,
drepturile şi autoritatea [111] de administrare nu le este încredinţată în pri-
mul rând acestor persoane, ci consiliilor respective din partea cărora pri-
mesc indicaţii.
BA 55 30 Regulile Diviziunii – În conformitate cu principiile acestea, fi-
ecare comitet al Diviziunii trebuie să alcătuiască propriile reguli pentru res-
ponsabilităţile şi relaţiile consiliului de administraţie şi ale consiliului local, în
detaliu, în funcţie de circumstanţele din interiorul Diviziunii şi în funcţiile de
situaţiile pe care instituţiile ar putea să le indice.
BA 60 Relaţiile interumane
BA 60 05 Principiile fundamentale – Adventiştii de ziua a şaptea cred
în caracterul universal de Tată al lui Dumnezeu şi în frăţietatea oamenilor şi
sunt dedicaţi predicării mesajului din Apocalipsa 14:6-12 tuturor oamenilor
de pe pământ. Filosofia aceasta şi modul de acţiune care derivă din ea au făcut
ca Biserica să fie multirasială şi multietnică şi să nu facă discriminări pe bază
de sex. Biserica este îmbogăţită prin aceşti membri ai ei şi prin contribuţia va-
loroasă la îndeplinirea misiunii ei, atât din partea bărbaţilor, cât şi a femeilor
de diferite naţionalităţi şi rase care slujesc în calitate de laici sau angajaţi ai
diferitelor niveluri ale Bisericii.
Biserica respinge orice sistem sau filosofie care discriminează pe cineva pe
motive de rasă, culoare sau sex. Biserica îşi întemeiază poziţia pe principiile
enunţate cu claritate în Biblie, scrierile lui Ellen G. White şi declaraţiile oficiale
ale Conferinţei Generale.
„Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai
este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în
Hristos Isus.” (Galateni 3:28)
„Hristos a venit pe acest pământ cu o solie a milei şi iertării. El a pus te-
melia pentru o religie prin care iudeii şi neamurile, cei de culoare şi albii, cei
liberi şi robii sunt uniţi laolaltă într-o frăţietate comună, fiind recunoscuţi ca
egali în ochii lui Dumnezeu. Mântuitorul are o dragoste nemărginită faţă de
fiecare făptură omenească. El vede în fiecare o capacitate de dezvoltare. El îi
întâmpină cu puterea şi speranţa divină pe aceia pentru care Şi-a dat viaţa.
Prin puterea Sa, ei sunt în stare să trăiască o viaţă bogată în fapte bune, plini
de puterea Duhului Sfânt.” (Mărturii, vol. 7, p. 225, în orig.)
„Nicio deosebire bazată pe naţionalitate, rasă ori clasă socială nu este recu-
noscută de Dumnezeu. El este Creatorul întregii omeniri. Toţi oamenii consti-
tuie o singură familie prin creaţie şi toţi sunt una prin răscumpărare. Domnul
Hristos a venit pentru a dărâma orice zid de despărţire şi pentru a deschide fi-
ecare încăpere a templului, aşa încât fiecare suflet să poată avea intrare liberă
la Dumnezeu. […] În Hristos, nu este nici [112] iudeu, nici grec, nici rob, nici
slobod. Toţi sunt aduşi aproape prin sângele Său preţios.” (Parabolele Domnu-
lui Hristos, p. 386, în orig.)
BA 60 10 Poziţia oficială – Biserica mondială susţine nondiscriminarea în
practicile şi regulile cu privire la angajare şi susţine principiul că atât bărba-
ţii, cât şi femeile, indiferent de rasă ori culoare, pot beneficia de oportunităţi
egale în interiorul Bisericii în vederea dezvoltării cunoaşterii şi a aptitudini-
lor necesare pentru zidirea Bisericii. Poziţiile de slujire şi responsabilitate (cu
excepţia celor care necesită hirotonirea pentru lucrarea Evangheliei*) la toate
nivelurile de activitate ale Bisericii vor fi disponibile tuturor pe baza califică-
rilor personale.
1. Calitatea de membru şi funcţiile din biserica locală, precum şi de la
diferite niveluri administrative, vor fi disponibile oricui se califică, indiferent
de rasă, culoare sau sex.
2. Numirea unor persoane în scopul de a sluji ca profesori de religie sau
capelani sau de a îndeplini responsabilităţi departamentale ori pastorale, nu
trebuie să fie limitată de rasă ori culoare. De asemenea, aceste poziţii nu tre-
buie să fie limitate de sex (cu excepţia celor care necesită hirotonirea pentru
lucrarea Evangheliei*).
3. În instituţiile de învăţământ nu trebuie să fie nicio prejudecată pe bază
de rasă, culoare sau sex în angajarea profesorilor sau a altor categorii de anga-
jaţi şi nici în admiterea studenţilor.
4. Spitalele şi alte instituţii de îngrijirea sănătăţii nu trebuie să facă nicio
deosebire bazată pe rasă, culoare sau sex în admiterea pacienţilor sau în pu-
*
Excepţia din paranteză, precum şi alte declaraţii de mai sus nu trebuie să fie folosite
pentru a reinterpreta hotărârea deja luată de Biserica mondială în vederea autorizării
hirotonirii femeilor în funcţia de prezbiteri ai bisericii locale în Diviziunile în care
Comitetul Executiv al Diviziunii şi-a dat aprobarea.
nerea la dispoziţie a facilităţilor lor pentru medici, stagiari, rezidenţi, asistente

medicale şi conducători administrativi care îndeplinesc standardele profesio-
nale ale instituţiei.
5. Toate organizaţiile şi instituţiile trebuie să angajeze şi să ofere opor-
tunităţi de promovare persoanelor care se califică, indiferent de rasă, culoare
sau sex.
6. Oportunităţile de angajare, calitatea de membru în comitete şi consilii,
precum şi numirea într-o poziţie de conducere administrativă nu trebuie să
fie limitate de rasă, sau culoare. Aceste oportunităţi nu trebuie să fie limitate
nici de sex (cu excepţia celor care necesită hirotonirea pentru lucrarea Evan-
gheliei*).
7. Acolo unde există probleme cu privire la rasă, culoare sau sex trebuie
să fie organizate seminare cu privire la relaţiile interumane. Dacă este reco-
mandabil, [113] Conferinţele/Misiunile/Câmpurile, Uniunile şi/sau Divizi-
unile pot să formeze un comitet care să se ocupe de problemele legate de
relaţiile interumane.
8. Angajamentul Bisericii faţă de tratarea echitabilă şi egală a bărbaţilor şi
a femeilor, indiferent de rasă ori culoare, trebuie să fie reflectat în practicile şi
regulile cu privire la angajare, punere în şomaj temporar, concediere, instrui-
re, promovare şi remunerare. Beneficiile şi indemnizaţiile pentru persoane şi
familii vor fi stabilite de fiecare Diviziune pe baza principiului echităţii şi fără
prejudecăţi legate de sex.
9. Conducătorii administrativi, directorii de departament, pastorii, edu-
catorii şi conducătorii bisericii locale, precum şi alte persoane din conducerea
Bisericii trebuie să susţină poziţia aceasta şi să apere aceste principii ca fiind o
parte a Evangheliei şi a soliei speciale a lui Dumnezeu pentru lume.
BA 65 Călătoriile între Diviziuni

BA 65 05 Călătoriile angajaţilor Conferinţei Generale – 1. Solicitări din
partea Diviziunii – Când conducătorii administrativi ai unei Diviziuni solicită
o vizită din partea unui angajat al Conferinţei Generale, Diviziunea solicitantă
va contacta direct conducătorul departamentului sau serviciului Conferinţei
Generale pentru a adresa invitaţia în mod oficial. Conducătorul departamen-
tului va acorda autorizaţia pentru călătorie, în conformitate cu termenii de
referinţă prevăzuţi de Călătoriile între Diviziuni cu privire la costul implicat
şi va comunica autorizaţia conducătorilor administrativi ai Diviziunii prin in-
termediul conducătorului de departament.
2. Solicitări iniţiate de Conferinţa Generală – Când conducătorii adminis-
trativi ai Conferinţei Generale consideră că activitatea dintr-o Diviziune ar fi
ajutată printr-o vizită din partea personalului Conferinţei Generale sau când
*
Excepţia din paranteză, precum şi alte declaraţii de mai sus nu trebuie să fie folosite
pentru a reinterpreta hotărârea deja luată de Biserica mondială în vederea autorizării
hirotonirii femeilor în funcţia de prezbiteri ai bisericii locale în Diviziunile în care Co-
mitetul Executiv al Diviziunii şi-a dat aprobarea.
departamentele Conferinţei Generale au persoane disponibile să facă vizite

în Diviziuni sau când directorii de departament ai Diviziunii sugerează că o
vizită ar fi preţuită, conducătorul departamentului respectiv al Conferinţei
Generale îi va informa pe conducătorii administrativi ai Diviziunii, făcând
sugestii cu privire la directorii disponibili pentru astfel de vizite, menţionând
şi data. Până când conducătorii administrativi ai Diviziunii nu adresează o
cerere oficială a vizitei, departamentul Conferinţei Generale nu trebuie să facă
niciun angajament către Diviziunea respectivă.
3. Planificarea vizitei – a. Angajaţii Conferinţei Generale trebuie să plani-
fice în aşa fel încât să petreacă în teritoriu suficient timp pentru a fi în stare să
aducă o contribuţie reală activităţii din Diviziune.
b. Când planifică vizitele din partea angajaţilor Conferinţei Generale,
comitetele Diviziunilor trebuie să acorde atenţia cuvenită diferitelor nevoi
[114] ale regiunii şi să plănuiască în vederea dezvoltării echilibrate a lucrării
ca întreg, recunoscând, de asemenea, că numai un număr limitat de angajaţi
ai Conferinţei Generale este disponibil pentru vizitele în străinătate.
4. Corespondenţa oficială – După ce directorul de departament al Conferin-
ţei Generale le-a comunicat conducătorilor administrativi autorizaţia pentru
vizită, persoana avută în vedere trebuie să se ocupe de corespondenţa necesa-
ră cu Diviziunea cu privire la pregătirile pentru vizită.
5. Cheltuielile de călătorie – Cheltuielile de călătorie ale angajaţilor Confe-
rinţei Generale sunt suportate de către Conferinţa Generală.
BA 65 10 Călătoria altor angajaţi ai Bisericii – 1. Solicitări din partea Divi-
ziunii – a. Când consideră că activitatea din Diviziunea lor va fi ajutată prin
vizita unui angajat al unei instituţii din altă Diviziune, conducătorii adminis-
trativi ai Diviziunii le vor prezenta acest lucru conducătorilor administrativi
ai Diviziunii avute în vedere pentru a stabili dacă angajaţii ei sunt disponibili
şi dacă vizita va fi în interesul cel mai mare al lucrării.
b. În condiţiile în care atât conducătorii administrativi ai Diviziunii
pe teritoriul căreia se află instituţia avută în vedere în invitaţie, cât şi
conducătorii administrativi ai respectivei instituţii sunt dispuşi să-i îngăduie
angajatului ei să viziteze o altă Diviziune, hotărârea va fi luată oficial de
Diviziunea care îl trimite, iar o copie a acesteia va fi trimisă organizaţiei care
face invitaţia.
2. Solicitări iniţiate de Diviziunea care trimite angajatul – a. Uneori, pentru
un angajat dintr-o Diviziune este benefic să i se acorde oportunitatea de a
vizita o altă Diviziune. O astfel de vizită poate sluji în scopul lărgirii viziunii
unui angajat şi al sporirii capacităţilor lui de a înţelege activitatea mondială
a Bisericii. În astfel de cazuri, conducătorii administrativi ai Diviziunii care
trimite angajatul vor informa conducătorii administrativi ai Diviziunii în care
va avea loc vizita.
b. În condiţiile în care conducătorii Diviziunii în care urmează să aibă
loc vizita sunt dispuşi să facă pregătiri pentru vizita aceasta, aprobările în
acest sens îi vor fi comunicate Diviziunii care trimite angajatul.
3. Planificarea vizitei – a. Planificările trebuie să fie făcute în aşa fel, încât

angajaţii să petreacă suficient timp în teritoriu pentru a fi în stare să aducă o
contribuţie reală activităţii din Diviziune.
b. Când planifică astfel de vizite, comitetele responsabile trebuie să
acorde atenţie cuvenită diferitelor nevoi ale întregii regiuni şi să plănuiască
în vederea dezvoltării echilibrate a lucrării ca întreg.
4. Corespondenţa oficială – Toată corespondenţa dintre Diviziunile impli-
cate va fi păstrată ca document permanent de către ambele Diviziuni. [115]
5. Cheltuielile de călătorie – Toate cererile pentru călătorie trebuie să men-
ţioneze cine este răspunzător pentru cheltuielile de călătorie.
6. Asigurările – În cazul în care o Diviziune iniţiază o cerere de angajare
în serviciu activ a unei persoane care nu este angajat al Bisericii sau a unui
pensionar fost angajat al Bisericii şi care nu este acoperit de poliţa pentru vo-
luntari (vezi R 15 15 şi R 15 25), Diviziunea din care provine acea persoană are
responsabilitatea de a lua măsurile corespunzătoare pentru asigurări. În toate
cazurile, inclusiv cele ale angajaţilor confesionali, organizaţia care trimite an-
gajatul este responsabilă de formalităţile necesare asigurărilor pentru călăto-
riile pe termen scurt, iar organizaţia care primeşte vizita este responsabilă să
plătească sumele pentru aceste asigurări, cu excepţia situaţiei în care ambele
Diviziuni ajung la un acord reciproc diferit.
7. Invitarea unor persoane necunoscute conducătorilor administrativi ai Divi-
ziunii – În cazul în care conducătorii administrativi ai Diviziunii primesc din
partea unor entităţi aflate în regiunea Uniunilor şi/sau a Conferinţelor/Câm-
purilor/Misiunilor lor cereri pentru invitarea unor persoane care le sunt ne-
cunoscute, conducătorilor administrativi ai Diviziunii li se cere să contacteze
Diviziunea care trimite acele persoane şi să solicite atât o verificare a biogra-
fiei acelor persoane, cât şi o recomandare cu privire la loialitatea şi dedicarea
persoanelor invitate faţă de mesajul şi misiunea Bisericii, înainte ca invitaţia
să fie adresată direct. Această cerinţă are ca scop protejarea bunului nume al
Bisericii şi evitarea unor elemente dezbinătoare.
BA 65 15 Călătoriile angajaţilor confesionali care slujesc în instituţii pri-
vate – 1. Călătoriile între diviziuni – Călătoria în afara Diviziunii angajatoare în
scopul îndeplinirii unei activităţi oficiale a Bisericii va fi solicitată/iniţiată şi
aprobată în acelaşi fel în care sunt aprobate toate călătoriile angajaţilor con-
fesionali (pentru călătoriile în Diviziunea America de Nord, vezi Statutul de
organizare al Diviziunii America de Nord, punctul C 10 30, paragraful 3.).
2. Păstrarea statutului – Dacă prevederile acestui regulament sunt ignora-
te, persoana respectivă îşi va pune în pericol păstrarea statutului de angajat al
confesiunii.
BA 65 20 Călătoriile membrilor laici – Diviziunile care invită membri la-
ici, inclusiv pensionari ai Bisericii, în scopul de a îndeplini activităţi oficiale
ale Bisericii vor adresa cererile pentru aceste vizite şi vor aştepta aprobarea,
în conformitate cu prevederile regulamentului pentru Adventist Volunteer
Service (vezi capitolul R). [116]
BA 70 Păstrarea şi protejarea documentelor

BA 70 05 Administrarea documentelor – 1. Funcţionarea normală a orga-
nizaţiilor şi instituţiilor are ca rezultat producerea şi acumularea unui volum
mare de documente şi rapoarte cu valoare administrativă şi istorică de dife-
rite grade. În scopul de a păstra documentele care au o valoare permanentă
şi de a evita păstrarea inutilă a materialelor nenecesare, fiecare organizaţie va
constata că este avantajos să stabilească un program de administrare a docu-
mentelor.
2. Administratorii tuturor organizaţiilor trebuie să evalueze valoarea le-
gală, financiară şi culturală a diferitelor tipuri de documente şi rapoarte pro-
duse în toate birourile. Tulburările politice prin care lumea trece fără înceta-
re afectează serios drepturile de proprietate şi alte drepturi, făcând necesară
păstrarea corespunzătoare a documentelor de proprietate ale Bisericii. Docu-
mentele oficiale de constituire şi rapoartele de şedinţă nu numai că redau isto-
ria unei organizaţii, dar pot fi folosite în cazul proceselor în justiţie. Pe măsură
ce timpul trece, multe alte documente de ordin general, care par a fi de mică
valoare după perioada lor de reţinere iniţială, dobândesc rapid o valoare is-
torică şi chiar le slujesc administratorilor următori în vederea restudierii unor
situaţii şi probleme.
BA 70 10 Păstrarea documentelor – 1. Fiecare organizaţie şi instituţie va
înfiinţa un centru pentru documente, adică un loc de depozitare în care docu-
mentele vor fi protejate de incendii, deteriorare şi acces neautorizat. În acest
centru pentru rapoarte vor fi păstrate acele documente importante, sau acele
acte destinate fie pentru depozitarea pe termen scurt, fie pentru depozitarea
definitivă. Centrul pentru documente nu trebuie să fie folosit pentru depozi-
tarea actelor obişnuite, adică a acelora care sunt consultate de câteva ori pe an
în desfăşurarea normală a activităţilor administrative.
2. Respectivele organizaţii şi instituţii confesionale vor lua în considerare
programul de păstrare a documentelor pus la dispoziţie de Office of Archi-
ves, Statistics, and Research din cadrul Conferinţei Generale, cu revizuirile
care ar putea fi indicate de nevoile sau de diferitele cerinţe legale locale adop-
tate de consiliile şi comitetele acestora.
3. Documentele şi arhivele care sunt depozitate în centrul pentru docu-
mente şi care urmează a fi distruse ulterior vor fi ambalate în cutii în aşa fel
încât data distrugerii lor să fie indicată cu claritate, în conformitate cu pre-
vederile programului pentru păstrarea documentelor, care a fost aprobat de
Comitetul Executiv sau de Consiliul organizaţiei.
4. Documentele şi arhivele care urmează a fi depozitate permanent pot fi
păstrate în forma originală, pe microfilm sau în format digital, după cum de-
cide conducerea organizaţiei. Documentele în forma originală şi pe microfilm
pot fi depozitate în acelaşi [117] loc folosit pentru documentele mai puţin per-
manente, dar trebuie să fie separate fizic de acestea şi etichetate cu claritate. În
cazul celor depozitate sub formă digitală, copiile rapoartelor vitale, inclusiv
corespondenţa conducătorului administrativ executiv şi rapoartele de şedin-
ţă importante ale comitetelor trebuie să fie de asemenea depozitate în formă

tipărită.
BA 70 15 Documentele esenţiale – 1. Toate organizaţiile şi instituţiile vor
acorda o atenţie specială păstrării permanente şi siguranţei propriilor docu-
mente esenţiale, cum ar fi Actele constitutive, Constituţiile şi Regulamentele
de ordine interioară, rapoartele de şedinţă ale consiliilor sau ale comitetelor
conducătoare, documentele de proprietate şi alte documente legale, precum
şi documentele de proprietate intelectuală ale Bisericii, cum ar fi drepturile de
autor sau mărcile înregistrate.
2. Secretarul fiecărei Diviziuni va trimite la Office of Archives, Statistics,
and Research din cadrul Conferinţei Generale un exemplar în original al Ac-
tului constitutiv al tuturor unităţilor cu statut de persoană juridică din cadrul
Diviziunii, precum şi o copie a rapoartelor de şedinţă ale comitetului Divizi-
unii şi a rapoartelor de şedinţă ale instituţiilor Diviziunii.
3. Trezorierul (sau alt conducător administrativ desemnat) din fiecare
Diviziune va indexa, va identifica şi va arhiva corespunzător documentele de
proprietate, după cum urmează:
a. Toate titlurile de proprietate, contractele de ipotecă, alte contracte
şi alte documente care se referă la achiziţia sau deţinerea de proprietăţi
imobiliare de către organizaţia sau instituţia adventistă de ziua a şaptea
din teritoriul Diviziunii, precum şi documentele privind proprietăţile
intelectuale ale Bisericii, cum ar fi drepturile de autor şi mărcile înregistrate.
Diviziunea are autoritatea de a decide ca documentele cu privire la
bisericile locale, şcolile primare şi locuinţe să poată fi păstrate de Uniunile
de Conferinţe/Misiuni/Câmpuri.
b Va fi păstrată o listă sau un index al acestor documente, cu o
descriere succintă a informaţiilor relevante, cum ar fi adresa, numele
persoanei juridice deţinătoare a proprietăţii, costul iniţial, data cumpărării
şi un rezumat al îmbunătăţirilor principale sau al anexelor construite, iar o
copie a acestei liste va fi trimisă anual la Office of Archives, Statistics, and
Research din cadrul Conferinţei Generale.
4. Un conducător administrativ desemnat din cadrul trezoreriei Confe-
rinţei Generale va trimite la Office of Archives, Statistics, and Research din
cadrul Conferinţei Generale documente şi informaţii cu privire la deţinerea
de proprietăţi de către General Conference Corporation şi de către instituţiile
Conferinţei Generale, în conformitate cu cele precizate în paragraful 3. de mai
sus.
BA 70 20 Dreptul de proprietate asupra documentelor – 1. Când o organi-
zaţie păstrează idei şi informaţii pe hârtie sau pe alte suporturi, acea organiza-
ţie are drept de proprietate asupra documentului respectiv. Atât informaţia,
cât şi suportul pe care este înregistrată constituie o resursă care trebuie să fie
protejată şi păstrată sau distrusă, în conformitate cu principiile aprobate de
administrare a documentelor. [118]
2. Toate rapoartele înregistrate, arhivele şi documentele (inclusiv cores-

pondenţa) care au fost create de angajaţi în perioada angajării sunt proprieta-
tea organizaţiei angajatoare şi va continua să rămână definitiv în proprietatea
şi sub controlul organizaţiei angajatoare în vederea folosirii, păstrării, sau dis-
trugerii, în conformitate cu propriile reguli de administrare a documentelor.
a. Termenul „document” include, dar nu se limitează la, informaţii
înregistrate pe hârtie, film, suport electronic sau audio, precum şi sub formă
de hărţi, grafice şi tabele.
b. Din această regulă sunt excluse materialele strâns legate de cariera
profesională sau de educaţia şcolară a unui angajat, cum ar fi predicile scrise
şi materialele şcolare de cercetare ştiinţifică.
3. Pe lângă valoarea informativă, unele documente sau alte rapoarte ale
organizaţiei au valoare literară. Deşi valoarea îi aparţine angajatorului, aceas-
ta ar putea fi atribuită sau împărtăşită angajatului, printr-o înţelegere scrisă
(vezi BA 70 25, Drepturile de proprietate literară şi alte drepturi de proprieta-
te intelectuală).
BA 70 25 Drepturile de proprietate literară şi alte drepturi de proprietate
intelectuală – 1. Dreptul de proprietate – Drepturile asupra producţiilor literare
şi a programelor informatice realizate de un angajat în timpul şi în cadrul
serviciului vor aparţine Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şap-
tea sau altor entităţi legale ale Bisericii. General Conference Corporation sau
alte entităţi legale ale Bisericii vor deţine toate drepturile de autor, mărcile
înregistrate, patentele sau alte drepturi de proprietate legală, fără a avea res-
ponsabilitatea de a-i plăti salariatului alte drepturi financiare sau despăgubiri
în afară de salariul regulat şi de indemnizaţiile obţinute în calitate de angajat.
2. Excluderi – Regulamentul acesta nu are intenţia de a cuprinde predicile
şi materialele de studiu pentru facultate.
3. Excepţii – Conferinţa Generală sau alte entităţi legale ale Bisericii pot,
prin acord scris şi semnat de părţile implicate, să scutească un angajat de apli-
carea oricărei părţi din acest regulament. Orice astfel de acord trebuie să fie
aprobat prin majoritate de voturi de către Consiliul de Administraţie al Cor-
poraţiei sau al altei entităţi legale a Bisericii, iar o copie în original a acordului
trebuie să fie arhivată împreună cu raportul de şedinţă oficial al respectivului
consiliu.
BA 70 30 Implementarea – Secretarul unei Conferinţe/Misiuni/Câmp,
Uniuni sau Diviziuni va avea răspunderea de a implementa acest regulament
în câmpul respectiv şi în organizaţiile subordonate, cu excepţia acelor părţi
care sunt desemnate specific ca fiind responsabilitatea trezorierului. În cazul
instituţiilor, [119] secretarul poate să-i delege responsabilitatea lui conducăto-
rului executiv principal.
BA 75 Accesul la informaţiile cu privire la personal şi

solicitările de transfer interorganizaţionale
BA 75 05 Accesul la informaţiile cu privire la personal şi solicitările de
transfer în propria zonă de responsabilitate administrativă. – O organizaţie
a Bisericii va fi autorizată să aibă acces la informaţiile cu privire la personal şi
să solicite transferuri în interes de serviciu pentru persoanele care lucrează în
propria zonă de responsabilitate administrativă.
BA 75 10 Solicitarea de transferuri în afara zonei de responsabilitate ad-
ministrativă – O organizaţie confesională care doreşte să solicite transferuri
în interes de serviciu în afara propriei zone de responsabilitate administrativă
va face acest lucru trimiţând cererea pe căile obişnuite până la primul nivel
organizatoric superior organizaţiei căreia doreşte să-i solicite transferul (vezi,
de asemenea, E 45). Aceasta este singura procedură prin care orice organiza-
ţie poate să solicite transferuri în interes de serviciu în afara propriei arii de
responsabilitate. Totuşi Comitetul Executiv al unei Diviziuni poate să aprobe
proceduri alternative de solicitare de transferuri interdivizionale care implică
organizaţii administrative.
BA 75 15 Solicitări de transfer în interes de serviciu care implică o in-
stituţie a Conferinţei Generale – Dacă există acordul Conferinţei Generale,
solicitările de transfer din partea unei Diviziuni care implică o instituţie a
Conferinţei Generale aflată pe teritoriul acelei Diviziuni pot fi făcute printr-o
procedură alternativă stabilită de respectiva Diviziune (vezi BA 75 10). [120]
C
STRUCTURA ADMINISTRATIVĂ
A DIVIZIUNILOR*
C 05 Teritoriile Diviziunilor
C 05 05 Teritoriul Diviziunii Africa de Est-Centrală – Burundi, Djibou-
ti, Eritreea, Etiopia, Kenya, Republica Democrată Congo, Rwanda, Somalia,
Tanzania şi Uganda.
C 05 10 Teritoriul Diviziunii Euro-Africa – Afganistan, Algeria, Andorra,
Austria, Belgia, Bulgaria, Franţa, Gibraltar, Insulele Azore, Insulele Canare,
Insulele Madeira, Iran, Italia, Libia, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Mona-
co, Maroc, Portugalia, Republica Cehă, Republica Federală Germania, Româ-
nia, San Marino, Slovacia, Spania, Elveţia, Tunisia, Turcia şi statul Vatican.
C 05 15 Teritoriul Diviziunii Euro-Asia – Armenia, Azerbaidjan, Georgia,
Kazahstan, Republica Kârgâză, Moldova, Republica Belarus, Rusia, Tadjikis-
tan, Turkmenistan, Ucraina şi Uzbekistan.
C 05 20 Teritoriul Diviziunii Inter-America – Anguilla, Antigua şi Barbu-
da, Antilele Olandeze, Aruba, Bahamas, Barbados, Belize, Columbia, Costa
Rica, Cuba, Dominica, El Salvador, Guyana Franceză, Grenada, Guadelupa,
Guatemala, Guyana, Haiti, Honduras, Insulele Cayman, Insulele Turks şi Ca-
icos, Insulele Virgine Britanice, Insulele Virgine Americane, Jamaica, Martini-
ca, Mexic, Montserrat, Nicaragua, Panama, Puerto Rico, Republica Dominica-
nă, St Kitts şi Nevis, St Lucia, St Vincent şi Grenadine, Surinam, Trinidad şi
Tobago şi Venezuela.
C 05 25 Teritoriul Diviziunii America de Nord – Bermuda, Canada, St
Pierre şi Miquelon, Statele Unite ale Americii, Insula Johnston, Insulele Mid-
way şi toate celelalte insule din Pacific care nu sunt ataşate la alte Diviziuni şi
care sunt delimitate de linia schimbării de dată la vest, de Ecuator la sud şi de
longitudinea 120 grade la est.
C 05 30 Teritoriul Diviziunii Asia de Nord-Pacific –Japonia, Mongolia,
Republica Coreea, Republica Populară Chineză, inclusiv regiunile adminis-
trative speciale Hong Kong şi Macao, Republica Populară Democrată Core-
eană, şi Taiwan. [121]
C 05 35 Teritoriul Diviziunii America de Sud – Argentina, Bolivia, Bra-
zilia, Chile, Ecuador, Paraguay, Peru şi Uruguay, cu insulele adiacente din
Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific.
C 05 40 Teritoriul Diviziunii Africa de Sud-Oceanul Indian – Angola,
Ascension, Botswana, Insulele Comore, Insulele Kerguelen, Insulele St He-
lena şi Tristan Da Cunha, Lesotho, Madagascar, Malawi, Mauritius, Mozam-
*
sau delegaţii.
bic, Namibia, Republica Africa de Sud, Reunion, Rodrigues, Seychelles, Sao

Tome şi Principe, Swaziland, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Zambia
şi Zimbabwe.
C 05 45 Teritoriul Diviziunii Asia de Sud – Bhutan, India, Maldive şi
Nepal.
C 05 50 Teritoriul Diviziunii Asia de Sud-Pacific – Bangladesh, Brunei,
Cambodgia, Indonezia, Laos, Malaysia, Myanmar, Filipine, Singapore, Sri
Lanka, Thailanda, Timorul de Est, Vietnam şi insulele din Pacific, şi anume
teritoriile americane Guam şi Insula Wake, Comunitatea Insulelor Mariane
de Nord, Republica Belau, Republica Insulelor Marshall şi Statele Federate
ale Microneziei.
C 05 55 Teritoriul Diviziunii Pacificul de Sud – Australia, Noua Zeelan-
dă, Papua Noua Guinee şi insulele din Pacific situate la sud de Ecuator, între
meridianele de 140 grade longitudine estică şi 120 de grade longitudine vesti-
că, şi la nord de Ecuator până la Kiribati şi Insulele Cocos.
C 05 60 Teritoriul Diviziunii Trans-Europeană – Albania, Arabia Saudită,
Bahrain, Bosnia şi Herţegovina, Cipru, Croaţia, Danemarca, Egipt, Emiratele
Arabe Unite, Estonia, Finlanda, Grecia, Groenlanda, Insulele Feroe, Iordania,
Irak, Irlanda, Islanda, Israel, Kuweit, Letonia, Liban, Lituania, Macedonia,
Muntenegru, Olanda, Oman, Norvegia, Pakistan, Polonia, Qatar, Regatul
Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Serbia, Siria, Slovenia, Sudan,
Suedia, Ungaria şi Yemen.
C 05 65 Teritoriul Diviziunii Africa de Vest-Centrală – Benin, Burkina
Faso, Camerun, Ciad, Congo, Côte d’Ivoire, Gabon, Gambia, Ghana, Guineea,
Guineea-Bissau, Guineea Ecuatorială, Liberia, Mali, Mauritania, Republica
Capului Verde, Republica Centrafricană, Republica Federală Nigeria, Repu-
blica Niger, Senegal, Sierra Leone şi Togo.
C 10 Statutul de organizare al Diviziunii

C 10 05 Statutul de organizare al Diviziunii – Fiecare comitet al Diviziunii
va pregăti şi va publica un Statut de organizare pentru propria Diviziune, de-
partamentele, organizaţiile şi instituţiile aflate pe teritoriul ei, în conformitate
cu Constituţia şi Statutul de organizare ale Conferinţei Generale. [122]
C 10 10 Termen alternativ pentru „Misiune” – În regiunile unde se con-
sideră recomandabil, comitetul respectivei Diviziuni poate să adopte un ter-
men alternativ pentru „Misiune” în denumirea Uniunii sau a organizaţiei lo-
cale, iar acolo unde se face acest lucru se sugerează să fie folosit termenul de
„Misiune-Conferinţă” sau „Asociaţie”.
C 15 Consiliile Diviziunii
C 15 05 Planificarea consiliilor Diviziunii – Creşterea rapidă a Bisericii
într-o Diviziune face să fie de dorit să se folosească toate mijloacele dispo-
nibile pentru unificarea lucrării şi pentru asigurarea faptului că aceasta este
condusă asemenea unui întreg armonios pretutindeni în lume.
Structura administrativă a Diviziunilor 135
Este necesar ca angajaţii din toate categoriile să fie ajutaţi să dezvolte un

simţ corespunzător al responsabilităţii cu privire la modul de conducere a lu-
crării, încrederea în regulile care guvernează administrarea acesteia, precum
şi încrederea în liderii aleşi pentru a conduce lucrarea. Prin urmare, acolo
unde se consideră necesar, Diviziunile sunt încurajate să respecte un plan de
consilii regulate ale Diviziunii.
C 15 10 Reprezentarea – Consiliile Diviziunii nu sunt sesiuni ale delega-
ţilor, deoarece Diviziunile nu sunt unităţi bazate pe grupuri constitutive, ci
sunt secţiuni ale Conferinţei Generale. Consiliile Diviziunii sunt adunări lăr-
gite ale comitetului Diviziunii, la care, pe lângă membrii obişnuiţi ai comite-
tului, participă şi alţi reprezentanţi. Aceştia sunt persoane care pot să benefi-
cieze în urma participării şi să contribuie la succesul consiliilor. Participarea
la consilii trebuie să cuprindă reprezentanţi ai Uniunilor şi ai Câmpurilor,
precum şi diferite alte categorii de angajaţi şi membri laici. Aceştia partici-
pă cu drept de vot la dezbaterile şi la lucrările administrative generale ale
consiliului, inclusiv la numirea unor conducători administrativi şi directori/
secretari departamentali care sunt aleşi de obicei cu aceste ocazii, precum şi la
adoptarea strategiilor şi planurilor care guvernează coordonarea activităţii de
pretutindeni în Diviziune.
În cazul Uniunilor de Conferinţe, alegerea reprezentanţilor suplimentari
va fi făcută de Comitetele Executive ale acestora, dar în cazul Uniunilor de
Misiuni, alegerea reprezentanţilor va fi doar sub formă de recomandări, ur-
mând a fi aprobată de Comitetul Diviziunii. Comitetul plin al Diviziunii va
hotărî dinainte criteriile pe baza cărora va fi ales numărul de membri, chel-
tuielile de călătorie şi alte cheltuieli pentru reprezentanţii care vor participa.
C 15 15 Autoritatea – Deoarece aceste consilii nu sunt sesiuni ale delega-
ţiilor, hotărârile luate în cadrul lor au, din punct de vedere tehnic, aceeaşi
autoritate pe care o au hotărârile luate de Comitetul Diviziunii în adunările
ordinare. Totuşi se va recunoaşte întotdeauna [123] că în cadrul consiliilor,
Diviziunea a avut la dispoziţie sfaturile unei reprezentări mai vaste pentru a
influenţa hotărârile astfel luate.
C 20 Procedurile pentru înlocuirea conducătorilor

administrativi ai Diviziunii
Pentru ocuparea locurilor vacante care ar putea să apară între Sesiunile
Conferinţei Generale în poziţiile de preşedinte, secretar sau trezorier al Divi-
ziunii, vor fi parcurse procedurile următoare:
C 20 05 Preşedintele Diviziunii – 1. Secretarul Diviziunii va sluji în calita-
te de preşedinte al Diviziunii, până când noul preşedinte este ales şi îşi asumă
responsabilităţile.
2. Preşedinţii Diviziunii sunt vicepreşedinţi ai Conferinţei Generale şi,
în mod normal, sunt aleşi de Conferinţa Generală, aflată în sesiune, fiind de-
semnaţi la data alegerii să conducă teritoriile Diviziunii (vezi Constituţia, Ar-
ticolul IX, Sec. 4.; Regulamentul de ordine interioară, Articolul III, Sec. 1 şi
3.). Prin urmare, atât Conferinţa Generală, cât şi Diviziunea respectivă vor fi
implicate în alegerea unui nou preşedinte în perioada dintre sesiuni.
3. În scopul de a asigura implicarea Diviziunii, Comitetul Executiv lărgit
al Diviziunii, prezidat de către preşedintele Conferinţei Generale, sau de către
persoana desemnată de acesta, va prezenta Comitetului Executiv al Confe-
rinţei Generale, în vederea dezbaterilor, recomandarea lui cu privire la noul
preşedinte al Diviziunii.
4. În mod obişnuit, Comitetul Executiv al Conferinţei Generale va alege
noul preşedinte al Diviziunii cu ocazia următorului Consiliu Anual sau a Şe-
dinţei de Primăvară, dar, în consultare cu Diviziunea, poate să facă alegerea
cu ocazia unei adunări extraordinare a Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale.
5. Pe lângă prevederile din paragraful 3. de mai sus, dacă Diviziunea
sau Conferinţa Generală preferă, Comitetul Executiv al Diviziunii poate
să aleagă reprezentanţi pe care să-i trimită la adunarea Comitetului Exe-
cutiv al Conferinţei Generale, ocazie cu care va fi ales noul preşedinte.
Printre aceşti reprezentanţi trebuie să fie secretarul Diviziunii, trezorierul
Diviziunii şi un număr potrivit de preşedinţi ai Uniunilor, precum şi doi
membri ai Comitetului Executiv al Diviziunii, din alte categorii de membri
ai acestui comitet.
C 20 10 Secretarul sau trezorierul Diviziunii – 1. În scopul de a asigura
implicarea Diviziunii, numirea unui secretar sau a unui trezorier al Divizi-
unii va avea loc într-o adunare lărgită a Comitetului Executiv al Diviziunii,
prezidată de preşedintele Diviziunii. Dacă secretarul Conferinţei Generale nu
poate [124] fi prezent cu ocazia numirii noului secretar al Diviziunii, sau dacă
trezorierul Conferinţei Generale nu poate fi prezent cu ocazia numirii noului
trezorier al Diviziunii, este de aşteptat ca preşedintele Diviziunii să se con-
sulte cu conducătorul administrativ respectiv al Conferinţei Generale şi să
ceară părerea cu privire la candidaţii acceptabili pentru numire, înainte de a
avea loc adunarea Comitetului Executiv al Diviziunii. După ce a fost ales un
nume, Comitetul Executiv al Diviziunii îi va trimite Comitetului Executiv al
Conferinţei Generale, în vederea dezbaterilor, recomandarea lui cu privire la
noul secretar sau trezorier al Diviziunii.
2. În conformitate cu prevederile constituţionale (vezi Regulamentul de
ordine interioară, Articolul XIII, Sec. 1. a.), alegerea se face prin hotărârea Co-
mitetului Executiv al Conferinţei Generale.
C 25 Evaluările Diviziunii
C 25 05 Planificarea evaluărilor – Fiecare Diviziune va planifica evaluări
ale diferitelor aspecte ale activităţii din teritoriul ei, după cum indică situaţiile.
C 25 10 Evaluările financiare – Fiecare organizaţie şi instituţie din Divi-
ziune va fi supusă unei evaluări financiare, de preferinţă o dată la patru ani.
C 25 15 Evaluările organizaţiilor şi instituţiilor – Evaluările generale ale

organizaţiilor şi instituţiilor trebuie să fie făcute, atunci când există indiciul că
astfel de evaluări ar fi folositoare.
C 25 20 Participarea Conferinţei Generale – Participarea Conferinţei Ge-
nerale la evaluările Diviziunii poate fi planificată acolo unde este indicat.
C 25 25 Preşedintele Comisiei de evaluare – Preşedintele Comisiei de eva-
luare nu trebuie să fie un conducător administrativ al organizaţiei care este
evaluată, ci în general conducătorul administrativ superior din cadrul Divi-
ziunii sau un reprezentant al Conferinţei Generale, care va fi stabilit de către
C 30 Sesiunea Uniunii de Conferinţe

C 30 05 Delegaţii laici – Delegaţiile participante la Sesiunile Uniunii de
Conferinţe vor cuprinde o proporţie echitabilă de membri laici, care nu sunt
angajaţi ai Bisericii. Recomandarea aceasta se va aplica tuturor Diviziunilor,
acolo unde condiţiile o fac posibilă şi benefică.
C 30 10 Comitetele permanente – În timpul sesiunii, Uniunea de Confe-
rinţe va face pregătirile constituţionale pentru numirea comitetelor perma-
nente, după cum urmează: comitetele permanente pentru Sesiunea Uniunii
vor [125] fi numite de un comitet special, din care va face parte reprezentantul
Conferinţei Generale sau al Diviziunii, care va prezida, şi vor face parte, de
asemenea, trei reprezentanţi din fiecare Conferinţă/Misiune/Câmp. Repre-
zentanţii Conferinţei/Misiunii/Câmpului din acest comitet special vor fi nu-
miţi de delegaţii lor la Sesiunea Uniunii.
C 30 15 Comitetul de numiri – Preşedintele Diviziunii sau unul dintre
conducătorii administrativi ai Diviziunii va prezida Comitetul de numiri cu
ocazia Sesiunii Uniunii de Conferinţe. Preşedinţii Conferinţelor care constitu-
ie Uniunea vor fi numiţi ca membri ai Comitetului de numiri.
C 30 20 Rapoartele financiare revizuite – Ca procedură obişnuită, la Sesi-
unile Uniunilor de Conferinţe vor fi prezentate rapoartele financiare revizu-
ite, precum şi rapoartele revizorilor. Ori de câte ori este posibil, raportul de
revizie va fi prezentat personal de către revizor.
C 35 Sesiunea Conferinţei/Misiunii/Câmpului
C 35 05 Comitetul de organizare – Comitetul de organizare care va numi
comitetele permanente ale Conferinţei/Misiunii/Câmpului va fi alcătuit,
după cum urmează:
1. Fiecare biserică reprezentată în delegaţia participantă la sesiune va
avea dreptul, prin delegaţii ei, de a alege un membru al unui comitet care va
numi comitetele permanente.
2. În Conferinţele/Misiunile/Câmpurile cu mai puţin de 10 000 de mem-
bri, bisericile cu 250 sau mai mulţi membri pot să aleagă încă un membru în
plus pentru fiecare 500 de membri sau pentru un număr mai mare de 500 (ca
rezultat, bisericile cu un număr de membri între 251 şi 750 vor avea un total
de doi membri în comitet, iar bisericile cu un număr de membri între 751 şi
1 250 vor avea un total de trei membri în comitet etc.).
3. În Conferinţele/Misiunile/Câmpurile cu mai mult de 10 000 de mem-
bri, fiecare dintre bisericile cu 500 de membri va avea încă un membru în plus
în comitet (ca rezultat, bisericile cu un număr de membri între 501 şi 1 000 vor
avea doi membri în comitet, iar bisericile cu un număr de membri între 1 001
şi 1 500 vor avea trei membri în comitet etc.).
4. Persoanele alese în acest fel, împreună cu reprezentantul conducător
al Uniunii de Conferinţe, care va prezida comitetul acesta, vor fi responsabile
pentru numirea membrilor tuturor comitetelor permanente ce vor fi stabilite
de sesiune.
C 35 10 Preşedintele Comitetului de numiri – Comitetul de numiri al Sesiu-
nii Conferinţei/Misiunii/Câmpului va [126] fi prezidat de preşedintele Uniunii
sau, în absenţa acestuia, de persoana desemnată de el. Comitetul de numiri va
fi constituit din nouă la cincisprezece membri, inclusiv cel care prezidează, cu
excepţia Conferinţelor/Misiunilor/Câmpurilor cu mai mult de 10 000 de mem-
bri, unde vor fi adăugaţi până la şase membri în plus. Alcătuirea comitetului
va fi, pe cât posibil, echilibrată, între numărul de membri dintre angajaţii Bise-
ricii şi cei din rândul laicilor care reprezintă diferitele segmente ale activităţii
şi diferitele teritorii ale Conferinţei/Misiunii/Câmpului. Cu excepţia directo-
rilor/secretarilor de departament din Misiunile/Câmpurile, conducătorii ad-
ministrativi aflaţi în funcţie nu vor fi membri ai Comitetului de numiri. Pentru
a asigura o reprezentare mai largă, de obicei, membrii Comitetului Executiv al
Conferinţei/Misiunii nu vor sluji ca membri ai Comitetului de numiri.
C 35 15 Comitetul pentru acreditări şi autorizaţii – Comitetul pentru acre-
ditări şi autorizaţii va fi alcătuit din următorii membri:
1. Pastori hirotoniţi şi cu experienţă.
2. Angajaţi nehirotoniţi sau membri laici cu experienţă, până la o treime
din numărul de membri ai comitetului.
C 35 20 Rapoartele financiare revizuite – Ca procedură obişnuită, la Se-
siunile Conferinţelor/Misiunilor/Câmpurilor, vor fi prezentate rapoartele
financiare revizuite, precum şi rapoartele revizorilor. Ori de câte ori este posi-
bil, raportul de revizie va fi prezentat personal de către revizor.
C 40 Comunitatea Conferinţei/Misiunii/Câmpului
Membrii izolaţi trebuie să fie reuniţi într-o comunitate (biserică) a Con-
ferinţei/Misiunii/Câmpului, care este organizată în beneficiul credincioşilor
răspândiţi, care altfel nu ar putea să aibă privilegiul de a fi membri ai unei
biserici locale obişnuite. Membrii în vârstă şi infirmi, care locuiesc în apropi-
erea bisericilor locale ar trebui să fie membri ai acestora. Bisericile locale au
datoria şi responsabilitatea de a sluji acestor membri. Ei nu ar trebui să fie
transferaţi ca membri în comunitatea Conferinţei/Misiunii/Câmpului, care
nu are scopul de a înlocui biserica locală. Deşi conducătorii administrativi ai
Conferinţei/Misiunii/Câmpului au o responsabilitate cu privire la biserici-

le din regiunea lor, aceştia ar trebui să aibă calitatea de membru în biserica
din localitatea unde locuiesc. Comunitatea Conferinţei/Misiunii/Câmpului
nu are scopul de a constitui o biserică pentru angajaţii Conferinţei/Misiunii/
Câmpului. Pastorii şi angajaţii trebuie să fie membri în bisericile locale din
zona unde locuiesc.
Preşedintele Conferinţei/Misiunii/Câmpului va fi prezbiterul comuni-
tăţii Conferinţei/Misiunii/Câmpului, iar activitatea îndeplinită de obicei de
secretarul bisericii locale şi de trezorierul bisericii locale va fi îndeplinită de
[127] secretarul şi trezorierul Conferinţei/Misiunii/Câmpului. Deoarece în
comunitatea aceasta nu există niciun comitet, orice activitate administrativă
îndeplinită de obicei de biserica locală şi de comitetul ei va fi îndeplinită de
Comitetul Conferinţei/Misiunii/Câmpului. De asemenea, Comitetul Confe-
rinţei va numi delegaţii la sesiuni, din partea comunităţii Conferinţei/Misiu-
nii/Câmpului.
C 45 Auditul rapoartelor financiare ale angajaţilor

Diviziunii
C 50 Responsabilitatea pentru angajaţii

interdivizionali
C 50 05 Din ţara natală, în câmpul de lucru – Prin providenţa lui Dumne-
zeu, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a fost înfiinţată în aproape fiecare
ţară din lume. Odată cu dezvoltarea aceasta s-a format un grup numeros şi ca-
pabil de angajaţi creştini, care au fost dispuşi să meargă în calitate de pionieri
pentru a întări lucrarea Evangheliei în alte ţări. Motivaţi de Marea Însărcinare
din Matei 28, membrii Bisericii au fost şi sunt dispuşi să trimită aceşti mesa-
geri plini de abnegaţie în acele câmpuri unde este nevoie de lucrători pentru
a susţine activitatea de acolo.
C 50 10 De oriunde, pretutindeni – Pe măsură ce se dezvoltă în fiecare re-
giune nouă, o Biserică trebuie să devină, la rândul ei, o bază de susţinere care
să furnizeze mijloace financiare şi personal pentru a ajuta la împlinirea nevoi-
lor unui program misionar mondial aflat în continuă extindere. În felul acesta,
pretutindeni în lume şi dincolo de graniţele naţionale şi rasiale sunt făurite
verigi noi care întăresc Biserica mondială şi o unesc cu mai multă putere. Pla-
nul lui Dumnezeu pentru lucrători este să meargă de oriunde, pretutindeni, şi
trebuie să continue să aibă loc un schimb de angajaţi chiar şi acolo unde anga-
jaţii din alte ţări au încetat să fie necesari, în măsura corespunzătoare pentru
a păstra caracterul internaţional şi universal al Bisericii.
C 50 15 Diviziunile care trimit angajaţi – Trimiterea angajaţilor interdi-
vizionali le impune organizaţiilor de origine obligaţia de a se îngriji de aceşti
angajaţi. Aceşti angajaţi au responsabilităţi de îndeplinit faţă de familiile lor –
educaţia copiilor, susţinerea părinţilor şi alte obligaţii. Conferinţa Generală şi

Diviziunile şi-au recunoscut responsabilitatea de a se îngriji de aceşti angajaţi
şi au dezvoltat regulamente care îi fac în stare să îşi îndeplinească obligaţiile.
C 50 20 Diviziunile care primesc angajaţi – Diviziunile care primesc an-
gajaţi au responsabilitatea de a coordona activitatea acestora pe teritoriul lor.
[128]
C 55 Schimbul de angajaţi între Diviziuni

Biserica este întărită atunci când angajaţii înţeleg misiunea ei mondială.
Ocaziile de slujire în diferitele regiuni ale lumii măresc viziunea şi eficienţa
angajaţilor, oferindu-le în acelaşi timp o nouă inspiraţie şi un spirit de unitate
în Biserică.
Prin urmare, Diviziunile sunt încurajate să organizeze, prin intermediul
Conferinţei Generale, schimbul unor angajaţi între ele, acolo unde limba, obi-
ceiurile şi legile imigrării fac posibil acest lucru, iar planul acesta urmează a
fi aplicabil atât pentru angajaţii instituţionali şi departamentali, cât şi pentru
angajaţii administrativi şi pastori.
Acolo unde schimburile permanente de angajaţi sunt imposibile, trebuie
să fie cercetată posibilitatea de a organiza transferul temporar al unor angajaţi
în alte regiuni, unde astfel de transferuri poate fi benefic pentru experienţa
angajaţilor şi poate fi folositor pentru regiunile avute în vedere.
C 60 Dezvoltarea şi formarea angajaţilor

C 60 05 Formarea angajaţilor autohtoni – Marea Însărcinare divină le po-
runceşte ucenicilor Domnului nostru să meargă şi să înveţe în toate popoa-
rele. Aceasta este o chemare mondială la o slujire mondială. Întocmai cum
Evanghelia este pentru toţi oamenii care sunt dispuşi să o audă, tot aşa lucra-
rea de vestire a acesteia este încredinţată tuturor celor ce cred. Prin urmare,
strategia denominaţiunii din fiecare ţară este aceea de a instrui şi dezvolta
fiecare adventist de ziua a şaptea credincios şi consacrat, care are însuşiri pro-
miţătoare pentru a ajunge într-o poziţie de răspundere şi conducere.
Îndată ce resursele şi condiţiile îngăduie, în toate ţările trebuie să fie oferite
facilităţi similare celor dezvoltate în ţările unde lucrarea a ajuns să fie puterni-
că. Şcolile, colegiile/universităţile, sanatoriile, editurile vin odată cu creşterea
numărului de membri şi a resurselor financiare. În felul acesta, tinerilor din
diferitele părţi ale lumii le sunt oferite oportunităţi de a se pregăti să lucreze
în mijlocul propriului popor sau în ţările învecinate. Formarea unor grupe
puternice de lideri autohtoni eficienţi şi dedicaţi este de o importanţă vitală
în fiecare Diviziune. Fără aceştia, nu putem spera să ducem Evanghelia la
fiecare făptură.
Pe măsură ce îşi dezvoltă experienţa şi aptitudinile, angajaţii autohtoni
ajung să fie calificaţi pentru poziţii de conducere mai înalte. Slujirea lor ajun-
ge să fie disponibilă şi valoroasă pentru activitatea mondială, indiferent de
Diviziunea, sau originea lor. Ca urmare, odată cu creşterea numărului nostru

de membri în toate ţările, instruirea angajaţilor autohtoni din fiecare regiune
şi schimbul de lideri remarcabili [129] între Diviziuni vor face ca lucrarea lui
Dumnezeu să crească în putere şi în unitate pretutindeni în lume.
C 60 10 Asistenţa financiară pentru soţia/soţul însoţitor – Când Divi-
ziunea trimite persoane căsătorite în alte Diviziuni, în scopul unei educaţii
şcolare superioare, se recomandă ca Diviziunea de origine să asigure spri-
jinul financiar necesar pentru ca soţul/soţia să poată însoţi persoana spon-
sorizată.
C 60 15 Studiile avansate ale angajaţilor – Obligaţia pentru Diviziunea
de origine – Standardele tot mai înalte şi nevoile crescânde ale lucrării fac
necesar uneori ca Diviziunile să trimită angajaţi în alte Diviziuni pentru o
formare avansată, implicând adesea investiţii mari, plus pierderea serviciilor
aduse de angajaţii respectivi. Pentru a-şi proteja interesele, unele Diviziuni
le-au cerut angajaţilor lor să semneze un contract prin care oferă un numit
număr de ani de slujire înainte de a fi liberi să accepte oferta de a lucra pentru
alte Diviziuni. Investiţia făcută de Diviziuni în astfel de angajaţi ar trebui să
fie recunoscută, iar celelalte Diviziuni ar trebui să evite să solicite transferul
în interes de serviciu înainte de îndeplinirea contractelor lor. Excepţiile pot
fi făcute numai pe baza negocierilor între Diviziunile implicate şi Conferinţa
Generală.
C 60 20 Educaţia asistentelor medicale (asistenţi medicali) autohtone
(autohtoni) – Ori de câte ori este posibil, asistentele medicale (asistenţii medi-
cali) autohtone (autohtoni) ar trebui să fie ajutate (ajutaţi) să obţină pregătire
şcolară în domeniul medical pentru poziţii de responsabilitate echivalente
diplomei de absolvire a colegiului sau a facultăţii şi/sau al diplomei de asis-
tentă-principală, corespunzător cu nivelurile naţionale.
Instituţiile de învăţământ aflate în afara Diviziunii ar trebui să fie folosite
în principal pentru studiile care depăşesc nivelul de diplomă de absolvire a
colegiului sau facultăţii, atunci când acestea nu sunt oferite de Diviziunea
respectivă.
C 60 25 Înfiinţarea de noi postliceale sanitare în afara Diviziunii Ame-
rica de Nord – Iniţierea înfiinţări de noi postliceale sanitare implică angaja-
mente semnificative pentru viitor, atât din punct de vedere financiar, cât şi al
personalului, iar autorizarea pentru o astfel de şcoală îi va reveni conducerii
administrative a Diviziunii în consultare cu Conferinţa Generală.
C 60 30 Sponsorizarea angajaţilor autohtoni pentru a sluji în domeniul
medical – Acolo unde astfel de instituţii sunt disponibile pe teritoriul lor, Di-
viziunile sunt încurajate să facă planuri pentru oferirea de ajutor financiar în
vederea educării unor tineri deosebiţi în scopul de a deveni medici. Acolo
unde tinerii studiază medicina din proprie iniţiativă, directorul Departamen-
tului pentru Sănătate al Diviziunii sau cineva numit de Diviziune ar trebui să
păstreze o legătură strânsă cu aceşti studenţi, încurajându-i să se pregătească
pentru a sluji în interiorul denominaţiunii. [130]
Ar trebui iniţiat un program pentru formarea de tehnicieni, dieteticieni,

fizioterapeuţi etc. din rândul tinerilor autohtoni.
C 65 Planul pentru stagiatură în domeniul

administrării afacerilor
C 65 05 Planul adoptat – A fost adoptat un plan de stagiatură în domeniul
administrării afacerilor pentru absolvenţii colegiilor/universităţilor adventis-
te de ziua a şaptea în domeniul administrării afacerilor şi al contabilităţii, aşa
încât să facă o carieră profesională în interiorul denominaţiunii.
C 65 10 Angajarea – Uniunea şi Conferinţele/Misiunile/Câmpurile sunt
încurajate să angajeze absolvenţi ai cursurilor de administrare a afacerilor ale
colegiilor/universităţilor adventiste de ziua a şaptea, în calitate de stagiari,
oferindu-li-se astfel o instruire supervizată într-o varietate de poziţii în dome-
niul afacerilor confesionale.
C 65 15 Salariul şi cheltuielile – Salariul şi cheltuielile pentru persoanele
din această categorie vor fi suportate împreună de către organizaţiile partici-
pante, pe baza unui sistem stabilit de Comitetul Uniunii. Nivelul de salarizare
va fi comparabil cu cel plătit stagiarilor din lucrarea pastorală.
C 65 20 Eligibilitatea – Cerinţele pentru eligibilitatea acestor stagiari vor
cuprinde absolvirea satisfăcătoare a cursurilor necesare, de preferinţă după
o perioadă de studii de patru ani de colegiu/universitate în domeniul con-
tabilităţii sau al administrării afacerilor, precum şi o recomandare din partea
colegiului/universităţii cu privire la experienţa creştină, realizările şcolare şi
potenţialul pentru slujire în viitor.
C 65 25 Primele douăsprezece luni – Stagiarul va fi angajat pentru o pe-
rioadă de serviciu cu normă întreagă de douăsprezece luni, sub conducerea
Comitetului Uniunii şi sub supervizarea directă a organizaţiilor cărora le este
încredinţat în vederea instruirii.
C 65 30 Al doilea an – La sfârşitul primului an de stagiatură, organizaţii-
le participante vor revizui activitatea şi experienţa stagiarului şi, dacă, după
evaluarea lor, se decide continuarea stagiaturii pentru al doilea an, sarcinile
de instruire vor continua, iar persoana va fi considerată disponibilă oricând
pentru o angajare permanentă într-o poziţie în domeniul administrării aface-
rilor denominaţionale, în funcţie de posturile vacante care vor apărea.
C 65 35 Accentul pe instruire – În timpul întregii perioade de stagiatură
şi până când stagiarul este angajat într-o poziţie permanentă, accentul se va
pune pe instruire, în scopul de a oferi o experienţă cât mai vastă şi diversă în
activităţile administrării afacerilor din diferitele tipuri de organizaţii şi insti-
tuţii ale confesiunii. [131]
C 70 Poligamia
Planul clar al lui Dumnezeu este ca omul să fie monogam, iar un bărbat să
aibă o singură soţie. Orice încălcare a acestui plan are ca rezultat confuzia şi
coborârea standardelor morale care ar trebui să guverneze societatea umană,

îndeosebi Biserica. Practicarea poligamiei de către numeroasele popoare
necreştine pentru care lucrăm constituie în ea însăşi o dificultate în aplicarea
principiilor creştine şi, dacă este îngăduită în Biserica creştină, va fi o bază
pentru compromis. Prin urmare, Biserica a adoptat următoarele reguli:
1. Dacă un bărbat este poligam la data când ajunge să cunoască Evanghe-
lia, după convertire şi înainte de a fi considerat eligibil pentru botez şi pentru
calitatea de membru al Bisericii, i se va cere să îşi schimbe statutul, renunţând
la toate soţiile lui, cu excepţia uneia.
2. Este de aşteptat ca bărbaţii care renunţă la soţiile lor să facă toate aran-
jamentele necesare pentru a asigura susţinerea viitoare a acestora şi a copiilor
lor, în măsura în care are capacitatea de a face lucrul acesta.
3. Noi recunoaştem că solia Evangheliei ajunge la oameni aflaţi în dife-
rite ţări unde este practicată poligamia şi unde obiceiurile tribale supun soţia
abandonată la o ruşine şi o dizgraţie pe viaţă, chiar până acolo încât aceasta
ajunge să fie o proprietate comună, iar copiii ei, de asemenea, ajung în dizgra-
ţie. În astfel de cazuri, Biserica trebuie să conlucreze cu fostul soţ, pentru a se
asigura că aceste soţii şi copiii lor vor beneficia de grijă din partea lui şi vor fi
protejaţi de dizgraţie şi suferinţă necuvenită.
4. Noi recunoaştem dreptul de recăsătorire al unei soţii care a fost înlătu-
rată de soţul ei poligam.
5. Soţiile unui poligam, care s-au căsătorit în timp ce erau în păgânism
şi cărora, după ce au primit creştinismul, nu li se îngăduie să îşi părăsească
soţii, din cauza obiceiurilor tribale, pot să devină membre botezate ale Biseri-
cii, după aprobarea din partea comitetelor locale şi ale Uniunii. Totuşi, dacă o
femeie care este membră a Bisericii se căsătoreşte cu un bărbat poligam deja
căsătorit, aceasta va fi exclusă din Biserică şi nu va fi reprimită decât dacă se
desparte de soţul ei poligam.
C 75 Aviaţia confesională
C 75 05 Diviziunile care desfăşoară programe de aviaţie – Divizi-
unile care desfăşoară programe de aviaţie trebuie să alcătuiască regula-
mente pentru administrarea şi funcţionarea tuturor programelor de aviaţie
confesională în cadrul teritoriului lor, care vor conţine conformarea cu regu-
lile de siguranţă aplicabile, cerinţele pentru obţinerea permiselor de pilotaj şi
asigurările corespunzătoare (vezi S 60). [132] Instituţiile Conferinţei Generale
care desfăşoară programe de aviaţie vor respecta regulamentele Diviziunii în
cadrul căreia sunt amplasate.
C 75 10 Verificarea piloţilor interdivizionali – Angajaţilor interdivizion-
ali care urmează să piloteze un avion în serviciul Bisericii li se va cere să
corespundă calificativelor cerute de Diviziunea solicitantă.
C 75 15 Programele de instruire pentru pilotaj – Toate programele de
instruire pentru pilotaj vor fi aprobate de Diviziunea/Uniunea care le
autorizează şi vor fi acoperite de asigurările corespunzătoare (vezi cerinţele

pentru asigurare la punctul S 60 10).
C 75 20 Asigurarea pentru aeroport/hangar – Toate organizaţiile Biseri-
cii care folosesc aeroporturi trebuie să includă în asigurările lor hangarele,
asigurările pentru pagube şi asigurările totale pentru orice alte accidente care
ar putea să apară pe proprietatea aeroportului (vezi punctul S 60 40). [133]
D
MODELE DE CONSTITUŢII
ŞI REGULAMENTE DE FUNCŢIONARE*
D 05 Organizaţia Bisericii Adventiste
de Ziua a Şaptea
Cea de a 54-a Sesiune a Conferinţei Generale a luat în considerare rolul şi
funcţia organizaţiilor Bisericii, scoţând în evidenţă faptul că toate Constituţiile,
Regulamentele de ordine interioară şi Regulamentele de funcţionare ale
organizaţiilor Bisericii trebuie să fie consecvente cu conceputul adventist de
ziua a şaptea cu privire la Biserică şi cu privire la organizarea şi conducerea ei.
Rodul acestui concept este un sistem reprezentativ, bazat pe grupuri constitu-
tive. Autoritatea lui vine de la Dumnezeu şi îi este împărtăşită întregului Său
popor. Acest concept recunoaşte sistemul comitetelor. El prevede o conducere
administrativă împărtăşită (preşedinte, secretar, trezorier), şi nu un sistem de
conducere prezidenţială. El recunoaşte o unitate a entităţilor (biserică locală,
Conferinţă, Uniune, Conferinţa Generală) bazată pe misiune, scop şi punc-
tele de credinţă care îi uneşte pe credincioşi într-o familie mondială. Deşi este
recunoscută integritatea fiecărei entităţi (biserică locală, Conferinţă, Uniune),
fiecare trebuie să fie înţeleasă ca o parte a unei familii, care nu poate acţiona
fără să se raporteze la întreg.
D 10 Model de Constituţie şi de Regulament

de ordine interioară ale Uniunii de Conferinţe
D 10 05 Constituţia şi Regulamentul de ordine interioară ale Uniunii de
Conferinţe – Modelul acesta de Constituţie va fi respectat de toate Uniunile de
Conferinţe. Acele secţiuni ale modelului de Regulament de ordine interioară
care sunt scrise cu litere aldine sunt importante pentru unitatea Bisericii din
întreaga lume şi trebuie să fie incluse în Regulamentul de ordine interioară
adoptat de fiecare Uniune de Conferinţe. Celelalte secţiuni ale modelului pot
să fie modificate în conformitate cu indicaţiile din Regulamentul de ordine
interioară, Articolul XII, cu condiţia să continue a fi în armonie deplină cu
prevederile acestui model. Amendamentele la modelul de Constituţie şi de
Regulament de ordine interioară ale Uniunii de Conferinţe trebuie să fie făcute
prin hotărârea Comitetului Executiv al Conferinţei Generale a Adventiştilor
de Ziua a Şaptea cu ocazia oricărui Consiliu Anual. [135]
*
În acest capitol ar trebui să fie menţionat că în unele zone geografice este folosită o
terminologie diferită pentru unităţi organizatorice precum teritorii, secţiuni, regiuni sau
delegaţii.
CONSTITUŢIA UNIUNII DE CONFERINŢE A

ADVENTIŞTILOR DE ZIUA A ŞAPTEA
Articolul I – Numele
Numele acestei organizaţii va fi cunoscut ca Uniunea de Conferinţe a
Adventiştilor de Ziua a Şaptea din ____________, denumită în continuare
Uniune de Conferinţe.
Articolul II – Scopul
Scopul Uniunii de Conferinţe este acela de a promova propovăduirea
Evangheliei veşnice în contextul celor trei solii îngereşti din Apocalipsa
14:6-12, pentru toţi oamenii din regiunea ei, îndrumându-i să Îl primească
pe Isus ca Mântuitor personal şi să se alăture Bisericii Sale şi împlinind
nevoile lor spirituale în pregătirea pentru apropiata Sa revenire.
Articolul III – Relaţiile

Uniunea de Conferinţe a Adventiştilor de Ziua a Şaptea din ____________
este o parte a Diviziunii ____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor
de Ziua a Şaptea, o organizaţie a Bisericii mondiale, iar toate scopurile,
regulamentele şi procedurile acestei Uniuni de Conferinţe vor fi în con-
formitate cu regulamentele şi procedurile Diviziunii ____________ şi ale
Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea. Această Uniune de
Conferinţe va îndeplini misiunea Bisericii în conformitate cu doctrinele,
programele şi iniţiativele adoptate şi aprobate de Conferinţa Generală a
Adventiştilor de Ziua a Şaptea în cadrul sesiunilor ei care au loc o dată la
cinci ani.
Articolul IV – Teritoriul
Teritoriul acestei Uniuni va fi constituit din ____________.
Articolul V – Membrii
Membrii acestei Uniuni de Conferinţe vor fi Conferinţele/Misiunile/
Câmpurile care au fost sau vor fi organizate în orice parte a teritoriului geo-
grafic aflat în jurisdicţia ei şi [136] care vor fi aprobate oficial ca membri,
prin votul delegaţilor la orice şedinţă constitutivă ordinară.
Articolul VI – Regulamentul de ordine interioară

Membrii cu drept de vot ai acestei Uniuni de Conferinţe pot să adopte
şi/sau să revoce Regulamentul de ordine interioară, iar acest regulament
poate să cuprindă orice prevedere care nu este în contradicţie cu constituţia.
Modele de Constituţii şi Regulamente de funcţionare 147
Articolul VII – Desfiinţarea şi împărţirea bunurilor

Această Uniune de Conferinţe poate fi desfiinţată numai prin votul unei
majorităţi de două treimi a delegaţilor care sunt prezenţi şi votează, cu oca-
zia oricărei şedinţe constitutive.
În cazul desfiinţării acestei Uniuni de Conferinţe, toate bunurile care
rămân, după ce toate datoriile au fost plătite, vor fi transferate unei entităţi
legale autorizate de Diviziunea ____________ a Conferinţei Generale a
Articolul VIII – Amendamentele

Această constituţie nu va fi amendată, cu excepţia scopului de a se
conforma cu modelul de Constituţie a Uniunii de Conferinţe, când acest
model este amendat printr-o hotărâre a Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale într-un Consiliu Anual. Această Uniune de Conferinţe îşi va
amenda din când în când propria constituţie, cu ocazia şedinţelor constitu-
tive ordinare, orice astfel de amendamente fiind făcute pentru a se confor-
ma modelului de Constituţie a Uniunii de Conferinţe. Comitetul Executiv
al Uniunii de Conferinţe poate să recomande Conferinţei Generale, prin in-
termediul Diviziunii ____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor
de Ziua a Şaptea, amendamente ale modelului de constituţie. [137]
REGULAMENTUL DE ORDINE INTERIOARĂ AL

UNIUNII DE CONFERINŢE A ADVENTIŞTILOR DE
ZIUA A ŞAPTEA DIN ____________
Articolul I – Sediul principal

Sediul principal pentru desfăşurarea activităţilor administrative ale Uni-
unii de Conferinţe din ____________ este stabilit şi amplasat în ____________,
____________. În situaţii de urgenţă, Comitetul Executiv poate să schimbe
temporar amplasamentul sediului principal.
Articolul II – Şedinţele constitutive

Sec. 1. Şedinţa ordinară – Această Uniune de Conferinţe va organiza o
şedinţă constitutivă ordinară o dată la cinci ani, la data şi locul desemnate
de Comitetul Executiv al Uniunii de Conferinţe. Data şi locul şedinţei vor fi
anunţate delegaţilor care reprezintă Conferinţele membre prin:
a. Un anunţ tipărit în publicaţia oficială a Uniunii de Conferinţe cu
cel puţin patru săptămâni înainte de data sesiunii sau
b. O metodă aprobată de Comitetul Executiv al Uniunii de Conferinţe
din ____________.
Sec. 2. Şedinţele extraordinare – a. Comitetul Executiv al acestei Uni-
uni de Conferinţe va convoca o şedinţă constitutivă extraordinară la data şi
locul pe care le consideră corespunzătoare când:
1) Este votată de Comitetul Executiv sau
2) Este votată de delegaţii oricărei şedinţe constitutive sau
3) Este cerută de ____________ % din Comitetele Executive ale
Conferinţelor/Misiunilor/Câmpurilor din cadrul Uniunii de Conferinţe sau
4) Este votată de Comitetul Diviziunii ____________ sau de Comi-
tetul Executiv al Conferinţei Generale.
b. Comitetul Diviziunii sau Comitetul Executiv al Conferinţei
Generale poate convoca o şedinţă constitutivă extraordinară a Uniunii de
Conferinţe.
c. Agenda pentru şedinţa constitutivă extraordinară va fi inclusă în
anunţul şedinţei. [138]
d. Data şi locul şedinţelor constitutive extraordinare vor fi anunţate
în acelaşi mod ca şedinţele constitutive programate regulat.
Sec. 3. Cvorumul – Cel puţin ____________ % dintre delegaţii autorizaţi
în cele ce urmează la Secţiunea 1. a Articolului III trebuie să fie prezenţi la
deschiderea oricărei şedinţe constitutive ordinare sau extraordinare pentru
a fi alcătuit un cvorum pentru lucrările administrative. Odată ce şedinţa este
declarată deschisă, delegaţii care rămân prezenţi vor constitui un cvorum.
Sec. 4. Votul prin intermediari – Pentru a fi eligibili să voteze, toţi
delegaţii trebuie să fie prezenţi personal la orice şedinţă constitutivă. Nu se
va admite votul prin intermediari.
Sec. 5. Dreptul de vot al delegaţilor – Fiecare delegat numit să parti-

cipe în numele membrilor acestei Uniuni de Conferinţe va avea dreptul la
un vot. Dreptul de vot al delegaţilor individuali care reprezintă membri, în
conformitate cu prevederile ce vor urma, va fi limitat la respectiva şedinţă
constitutivă a Uniunii de Conferinţe la care au fost desemnaţi să reprezinte
o (un) Conferinţă/Misiune/Câmp, o instituţie, Diviziunea sau Conferinţa
Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea.
Sec. 6. Alegerea/numirea şi durata mandatului – Toţi conducătorii ad-
ministrativi şi membrii Comitetului Executiv care nu sunt membri din
oficiu vor fi aleşi de către delegaţii la şedinţa ordinară a grupului consti-
tutiv al Uniunii de Conferinţe şi îşi vor păstra poziţia până la următoarea
şedinţă ordinară a grupului constitutiv al Uniunii de Conferinţe, cu
excepţia situaţiei în care demisionează sau sunt înlăturaţi din poziţie, din
motive întemeiate, de Comitetul Executiv sau de o şedinţă constitutivă
extraordinară. Alegerea/numirea directorilor departamentelor, a directo-
rilor asociaţi ai departamentelor, a secretarilor asociaţi sau a trezorierilor
asociaţi va fi încredinţată Comitetului Executiv, cu excepţia situaţiei în care
aceasta este făcută de către delegaţii la şedinţa constitutivă a Uniunii de
Conferinţe.
Sec. 7. Numirea conducătorilor administrativi ai Misiunii/Câmpu-
lui local: Preşedinţii, secretarii şi trezorierii Misiunilor/Câmpurilor lo-
cale din regiunea acestei Uniuni de Conferinţe vor fi numiţi de Uniunea
de Conferinţe aflată în sesiune ordinară şi îşi vor păstra poziţia până la o
şedinţă a Comitetului Executiv al Uniunii, care are loc la încheierea manda-
tului acestora, cu excepţia situaţiei în care demisionează sau sunt înlăturaţi
din poziţie, din motive întemeiate, de Comitetul Executiv al Uniunii sau
de o şedinţă constitutivă extraordinară. Cei numiţi la încheierea manda-
tului conducătorilor precedenţi îşi vor păstra poziţia până la următoarea
Sesiune ordinară a Uniunii de Conferinţe, cu excepţia situaţiei în care [139]
demisionează sau sunt îndepărtaţi din poziţie, din motive întemeiate, de
Comitetul Executiv al Uniunii de Conferinţe sau de o şedinţă constitutivă
extraordinară.
(Notă: Secţiunea 7 de mai sus este aplicabilă Uniunilor de Conferinţe pe
teritoriul cărora se află o Misiune locală.)
Articolul III – Reprezentarea

Sec. 1. Reprezentarea: a. Delegaţii aleşi – Fiecare organizaţie membră
va fi reprezentată la şedinţele constitutive ale Uniunii de Conferinţe de
delegaţi acreditaţi oficial, după cum urmează:
1) Fiecare Conferinţă/Misiune/Câmp va avea dreptul la un dele-
gat, indiferent de numărul de membri al Conferinţei/Misiunii/Câmpului şi
la un delegat suplimentar pentru fiecare număr de ____________ membri în
plus sau o parte importantă din acest număr.
2) Aceşti delegaţi vor fi aleşi de Comitetele Executive ale Conferin-

ţelor/Misiunilor/Câmpurilor respective.
b. Delegaţii de drept – Pe lângă aceştia, la şedinţele constitutive
ale Uniunii de Conferinţe vor participa delegaţii de drept, după cum
urmează:
1) Membrii Comitetului Executiv al acestei Uniuni de Conferinţe.
2) Membrii Comitetelor Executive ale Conferinţei Generale şi Di-
viziunii care ar putea fi prezenţi la orice şedinţă constitutivă a acestei Uni-
uni de Conferinţe. Numărul acestor delegaţi nu va depăşi 10% din numărul
total de delegaţi prevăzuţi pe baza celorlalte criterii.
3) Orice alte persoane din personalul Uniunii de Conferinţe, al in-
stituţiilor Bisericii deţinute şi conduse de Uniune şi de Conferinţe/Misiuni/
Câmpuri, în conformitate cu recomandările făcute de Comitetul Executiv al
Uniunii şi acceptate de delegaţii aflaţi la sesiune. Numărul unor astfel de de-
legaţi nu va depăşi 10% din numărul total de delegaţi aleşi prevăzut mai sus.
Sec. 2. Obligativitatea calităţii de membru al Bisericii – Toţi delegaţii
desemnaţi să reprezinte membrii acestei Uniuni de Conferinţe la orice
şedinţă constitutivă trebuie să fie membri cu drepturi depline ai Bisericii
Adventiste de Ziua a Şaptea. [140]
Articolul IV – Comitetele
Sec. 1. Comitetul de organizare: a. Va fi numit un Comitet de organizare
pentru fiecare şedinţă constitutivă. Acesta va fi alcătuit dintr-un număr de
____________ reprezentanţi ai fiecărei Conferinţe/Misiuni/Câmp, un număr
de ____________ reprezentanţi ai fiecărei instituţii/sistem medical care
slujeşte Uniunea, un reprezentant al fiecărei instituţii administrate de Uniu-
nea de Conferinţe şi va include preşedintele Diviziunii ____________ sau per-
soana desemnată de acesta, care va prezida.
b. Membrii Comitetului de organizare vor fi numiţi de către delegaţii
respectivi, iar aceasta va fi prima lucrare administrativă îndeplinită cu
ocazia fiecărei şedinţe constitutive ordinare.
c. Comitetul de organizare va propune, iar grupul constitutiv va
alege:
1) Un Comitet de numiri
2) Un Comitet pentru Constituţie şi Regulamentul de ordine inte-
rioară
3) Alte comitete, după cum este necesar.
Sec. 2. Comitetul de numiri: Comitetul de numiri va fi constituit din-
tr-un număr de cel puţin ____________, dar nu mai mare de ____________
membri, şi va include preşedintele Diviziunii ____________ sau persoana
desemnată de acesta, care va prezida.
Sec. 3. Comitetul permanent pentru Constituţie şi Regulamentul de
ordine interioară: Comitetul permanent pentru Constituţie şi Regulamen-
tul de ordine interioară va include un conducător administrativ al Divizi-
unii ____________ şi va fi prezidat de secretarul Uniunii de Conferinţe

____________ sau de către persoana desemnată de acesta. Comitetul respec-
tiv va funcţiona în perioada dintre Sesiunile ordinare ale corpului constitu-
tiv şi va comunica următoarei Sesiuni ordinare a corpului constitutiv rapo-
artele şi recomandările lui detaliate prin intermediul Comitetului Executiv.
Articolul V – Comitetul Executiv

Sec. 1. Membrii Comitetului Executiv: Comitetul Executiv al Uniunii de
Conferinţe a Adventiştilor de Ziua a Şaptea din ___________ va fi ales cu
ocazia şedinţelor ei constitutive ordinare şi va fi alcătuit dintr-un număr
de maxim ____________ membri. Preşedintele, secretarul, trezorierul,
vicepreşedintele (vicepreşedinţii), administratorul-şef al fiecărei instituţii
care aparţine de Uniunea de Conferinţe şi preşedinţii Conferinţelor/Misi-
unilor/Câmpurilor constitutive vor fi membri din oficiu ai Comitetului Ex-
ecutiv. Ceilalţi membri vor fi laici, directori de departament, pastori, sau
alţi [141] angajaţi ai Bisericii. Conducătorii administrativi ai Diviziunii
____________ şi ai Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea
sunt membri din oficiu ai Comitetului Executiv al Uniunii de Conferinţe;
totuşi numărul lor va fi adăugat la cel descris mai sus. Toţi aceşti conducători
executivi care îşi exercită drepturile de vot la orice şedinţă nu vor depăşi ca
număr 10% din numărul de membri prezenţi ai Comitetului.
Sec. 2. Autoritatea delegată: Comitetul Executiv al acestei Uniuni de
Conferinţe are autoritatea delegată de a acţiona în numele părţilor constitu-
tive între şedinţele ordinare, inclusiv autoritatea de a alege sau a îndepărta
din funcţie, din motive întemeiate, directori ai departamentelor/serviciilor
sau membri ai consiliilor şi comitetelor.
Sec. 3. Autoritatea administrativă: Comitetul Executiv va avea autoritate
administrativă deplină:
a. De a angaja pentru mandatul în curs personal pe orice posturi vacante
care ar putea să apară din motiv de deces, demisie sau altele, în consiliile,
comitetele, departamentele sau poziţiile de conducere administrativă care
au fost stabilite cu ocazia alegerilor Uniunii de Conferinţe. Dacă trebuie
să fie ales un nou preşedinte, preşedintele Diviziunii ____________ sau
persoana delegată de acesta va prezida Comitetul Executiv.
b. De a numi comitete, cum ar fi un comitet administrativ, cu termenii
lor de referinţă.
c. De a angaja personalul necesar în vederea îndeplinirii eficiente a
lucrării.
d. De a acorda sau retrage acreditări şi autorizaţii. Retragerea
acreditărilor sau îndepărtarea din funcţie a celor numiţi în Articolul
V, Secţiunea 1., din acest Regulament de ordine interioară va necesita
consimţământul a două treimi din membrii Comitetului Executiv.
Sec. 4. Şedinţele ordinare – Comitetul Executiv poate să planifice şedinţe
ordinare la datele şi în locurile pe care le alege.
Sec. 5. Şedinţele extraordinare – Şedinţele extraordinare ale Comitetului

Executiv pot fi convocate oricând şi oriunde de către preşedinte sau, în absenţa
acestuia, de către secretar. Ca răspuns la cererea scrisă a unei majorităţi a
membrilor Comitetului Executiv, o şedinţă extraordinară poate fi convocată
şi numai de către secretar.
Sec. 6. Cvorumul: Un număr de ____________ membri ai Comitetului Ex-
ecutiv va constitui un cvorum. [142]
Articolul VI – Conducătorii administrativi

Sec. 1. Conducătorii administrativi executivi – Conducătorii adminis-
trativi executivi ai acestei Uniuni de Conferinţe vor fi un preşedinte, un
secretar şi un trezorier. Poziţiile de secretar şi trezorier pot fi ocupate de
o singură persoană, numită secretar-trezorier. Datoria acestor conducători
administrativi este aceea de a promova lucrarea, în consultare unii cu alţii,
în conformitate cu planurile, strategiile şi programele votate de şedinţa
constitutivă şi/sau de Comitetul Executiv al Uniunii. Aceste planuri, strate-
gii şi programe vor fi în conformitate cu doctrinele şi cu hotărârile adoptate
şi aprobate de Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea în se-
siunile ei care au loc o dată la cinci ani.
a. Preşedintele: Preşedintele, care trebuie să fie un pastor hirotonit
cu experienţă, este conducătorul administrativ principal şi se va adresa
Comitetului Executiv al Uniunii de Conferinţe în consultare cu secretarul şi
trezorierul. El va prezida şedinţele constitutive şi Comitetul Executiv şi va
sluji în scopul promovării intereselor generale ale Uniunii de Conferinţe,
în conformitate cu hotărârile Comitetului Executiv. În activitatea sa de
conducere, preşedintele va adera la regulamentele Diviziunii ____________
şi ale Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, va lucra în
conformitate cu Comitetul Executiv al Diviziunii ____________, sfătuindu-
se îndeaproape cu conducătorii administrativi ai Diviziunii.
b. Secretarul: Secretarul va fi asociat al preşedintelui în calitate
de conducător administrativ executiv, va sluji sub îndrumarea
Comitetului Executiv şi va fi vicepreşedinte al Comitetului Executiv.
Secretarul se va adresa Comitetului Executiv al Uniunii de Conferinţe
după consultarea cu preşedintele. Datoria secretarului va fi aceea de a
păstra rapoartele de şedinţă ale şedinţelor constitutive ale Uniunii de
Conferinţe şi ale şedinţelor Comitetului Executiv şi de a oferi copii ale
acestor rapoarte de şedinţă tuturor membrilor Comitetului Executiv şi
conducătorilor administrativi ai Diviziunii. De asemenea, secretarul va
avea responsabilitatea de a oferi informaţiile cerute de preşedinte sau de
Comitetul Executiv şi de a îndeplini alte îndatoriri care aparţin, de obicei,
unei astfel de poziţii.
c. Trezorierul: Trezorierul va fi asociat al preşedintelui în calitate de
conducător administrativ executiv şi va sluji sub îndrumarea Comitetului
Executiv. Trezorierul se va adresa Comitetului Executiv al Uniunii de
Conferinţe, după consultarea cu [143] preşedintele. El va avea răspunderea

de a asigura conducerea financiară a organizaţiei, care va include, dar nu
va fi limitată la primirea, păstrarea în siguranţă şi distribuirea tuturor
fondurilor, în conformitate cu deciziile Comitetului Executiv; trimiterea
mai departe a tuturor fondurilor obligatorii către Diviziune/Conferinţa
Generală, în conformitate cu regulamentul Diviziunii ____________,
precum şi oferirea informaţiilor financiare cerute de preşedinte şi
Comitetul Executiv. De asemenea, trezorierul va avea responsabilitatea de
a trimite rapoarte financiare conducătorilor administrativi ai Diviziunii
____________.
Sec. 2. Alţi conducători administrativi: Alte persoane pot sluji în calitate de
conducători administrativi ai Uniunii de Conferinţe, cum ar fi vicepreşedintele,
secretarul asociat şi trezorierul asociat.
Articolul VII – Directorii

departamentelor/asociaţiilor/serviciilor
Sec. 1. Rolul consultativ: Directorii departamentelor/asociaţiilor/servi-
ciilor din această Uniune de Conferinţe vor lucra sub îndrumarea Comi-
tetului Executiv al Uniunii de Conferinţe şi a preşedintelui şi vor sluji în
calitate de consultanţi în teritoriu.
Sec. 2. Structura departamentelor/serviciilor: Departamentele/serviciile
Uniunii de Conferinţe vor fi organizate în conformitate cu structura depar-
tamentelor/serviciilor Conferinţei Generale, dar nu vor dubla în mod inutil
departamentele/serviciile din Diviziune sau Conferinţa Generală.
Articolul VIII – Alte organizaţii

Sec. 1. Organizaţiile fără statut de persoană juridică: Uniunea de Conferinţe
din ____________ îşi poate promova lucrarea de slujire pastorală prin
organizaţii auxiliare subordonate fără statut de persoană juridică. Şedinţele
constitutive ale acestor organizaţii se vor desfăşura în asociere cu şedinţele
constitutive ordinare ale Uniunii de Conferinţe.
Sec. 2. Organizaţiile cu statut de persoană juridică: Uniunea de
Conferinţe din ____________ poate să înfiinţeze organizaţii cu statut de
persoană juridică, dar cu condiţia de a obţine mai întâi aprobarea Divizi-
unii ____________. Şedinţele membrilor şi alegerea consiliilor de directori
se vor desfăşura în conformitate cu statutele şi Regulamentul de ordine
interioară ale organizaţiilor cu statut de persoană juridică şi în conformitate
cu legile în vigoare. [144]
Articolul IX – Resursele financiare

Sec. 1. Zecimile şi darurile: Fondurile administrate de această Uniune
de Conferinţe vor consta în zecimea, inclusiv zecimea directă, care este
stabilită de Regulament şi este primită de la Conferinţele/Misiunile/Câm-
purile din aria ei, precum şi din daruri, moşteniri de drept şi moşteniri tes-
tamentare, donaţii, alocări de fonduri, fonduri rambursate şi alte donaţii pe
care ar putea să le primească.
Sec. 2. Regulamentele: Partea de zecime care este păstrată pentru această
Uniune de Conferinţe, în conformitate cu cele precizate de Regulament,
precum şi toate celelalte fonduri vor fi folosite în conformitate cu Regu-
lamentele financiare ale Diviziunii ____________ a Conferinţei Generale
a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, iar în cazul donaţiilor, acestea vor fi
folosite în conformitate cu precizările donatorilor şi în conformitate cu
reglementările guvernamentale. Zecimea este împărţită cu Diviziunea, pe
baza unui procentaj fix, stabilit de Comitetul Executiv al Diviziunii, şi cu
Conferinţa Generală, pe baza unui procentaj fix, stabilit de Consiliul Anual
al Comitetului Executiv al Conferinţei Generale.
Sec. 3. Conturile bancare: Fondurile acestei Uniuni de Conferinţe vor fi
păstrate în siguranţă, în conformitate cu Regulamentul financiar al Divizi-
unii ____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea.
Banii vor fi depuşi în numele Uniunii de Conferinţe a Adventiştilor de
Ziua a Şaptea din ____________ în conturi obişnuite sau speciale, în băncile
sau casele de economii pe care le va desemna Comitetul Executiv şi vor
fi retrase numai de către persoanele autorizate prin hotărârea Comitetului
Executiv.
Sec. 4. Rapoartele financiare: Uniunea de Conferinţe din ____________
va pregăti regulat rapoarte ale veniturilor şi bilanţuri financiare şi va fi
responsabilă pentru completarea declaraţiilor financiare anuale cerute de
Diviziunea ____________ şi de Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua
a Şaptea şi, în limitele cerinţelor legii, va fi responsabilă pentru completar-
ea declaraţiilor financiare cerute de instituţiile financiare guvernamentale
locale sau naţionale.
Articolul X – Bugetul, revizuirea salariilor

şi revizia contabilă
Sec. 1. Bugetul: Uniunea de Conferinţe din ____________ va pregăti un
buget anual, în conformitate cu Regulamentul Diviziunii ____________ a
Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea.
Sec. 2. Revizuirea salariilor şi a cheltuielilor – Comitetul Executiv va con-
stitui un comitet pentru remunerarea angajaţilor pentru a revizui anual [145]
salariile şi cheltuielile tuturor angajaţilor acestei Uniuni de Conferinţe şi pen-
tru a stabili procentele salariale pentru anul următor.
Sec. 3. Revizia contabilă independentă: Toate rapoartele contabile ale
acestei Uniuni de Conferinţe vor fi verificate cel puţin anual de către un
revizor desemnat de Serviciul de Audit al Conferinţei Generale, iar rapoar-
tele acestei Uniuni de Conferinţe sau ale oricăreia dintre filialele, agenţiile
sau instituţiile ei vor fi întotdeauna la dispoziţia respectivului revizor.
Articolul XI – Despăgubirile
Sec. 1. În limitele îngăduite de lege, această Uniune de Conferinţe va
despăgubi orice persoană care a fost sau este supusă unei acţiuni în justiţie ori
care este ameninţată că va fi supusă unei acţiuni în justiţie, în domeniul civil,
penal, administrativ sau investigativ, pe motiv că este sau a fost membru al
Comitetului Executiv al Uniunii de Conferinţe, conducător administrativ sau
angajat sau că a acţionat în interesele Uniunii de Conferinţe, pentru toate chel-
tuielile de judecată (inclusiv taxele legale), amenzile şi sumele plătite pentru
rezolvarea reală şi rezonabilă a situaţiei aflate în legătură cu această acţiune,
proces sau procedeu, dacă acea persoană a acţionat cu bună-credinţă şi într-o
manieră rezonabilă, crezând că va fi în interesul cel mai mare al Uniunii de
Conferinţe şi, luând în considerare orice acţiune sau procedură penală, nu a
avut nicio cauză rezonabilă de a crede că propria conduită era ilegală.
Sec. 2. Dreptul la despăgubiri se va adăuga, şi nu va înlocui toate cele-
lalte drepturi pe care le are un astfel de membru al Comitetului Executiv,
conducător administrativ sau director de departament.
(Notă: Acest drept la despăgubiri poate să fie extins sau restrâns în măsura
în care este îngăduit de legile locale şi în conformitate cu hotărârea adoptată
de constituenţi.)
Articolul XII – Amendamentele

Amendarea, revizuirea şi abrogarea: Regulamentul de ordine interioară
al acestei Uniuni de Conferinţe, care este esenţial pentru unitatea Biseri-
cii din toată lumea şi este scris cu litere aldine, va fi amendat sau revizuit
din când în când pentru a corespunde schimbărilor făcute modelului de
Constituţie şi Regulament de ordine interioară ale Uniunii de Conferinţe,
în conformitate cu cele votate de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale
în şedinţele lui anuale. Aceste amendamente sau revizuiri vor fi aprobate cu
votul unei majorităţi de două treimi dintre delegaţii care sunt prezenţi şi care
votează cu ocazia oricărei şedinţe constitutive oficiale a Uniunii de Conferinţe.
Celelalte secţiuni ale Regulamentului de ordine interioară [146] pot fi amen-
date, revizuite sau abrogate în acelaşi mod, cu condiţia ca schimbările acestea
să fie în conformitate cu spiritul modelului de Constituţie şi de Regulament
de ordine interioară ale Uniunii de Conferinţe şi să fie analizate şi aprobate
de Comitetul Executiv al Uniunii de Conferinţe. Anunţul cu privire la ori-
care dintre schimbările propuse pentru Constituţia şi Regulamentul de or-
dine interioară ale acestei Uniuni de Conferinţe vor fi făcute specific, odată
cu publicarea anunţului pentru sesiune.
Grupul constitutiv sau Comitetul Executiv al Uniunii de Conferinţe
pot să recomande Conferinţei Generale, prin intermediul Diviziunii
____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea,
amendamente ale modelului de Constituţie şi Regulament de ordine
interioară ale Uniunii de Conferinţe.
D 15 Model de Regulament de funcţionare

al Uniunii de Misiuni
D 15 05 Uniunea de Misiuni – Următorul model de Regulament de
funcţionare al Uniunii de Misiuni va fi respectat cât mai îndeaproape cu
putinţă de toate Uniunile de Misiuni. Acele secţiuni din modelul de Regula-
ment de funcţionare al Uniunii de Misiuni care sunt scrise cu litere aldine
sunt esenţiale pentru unitatea Bisericii din toată lumea şi vor fi cuprinse în
Regulamentul de funcţionare al fiecărei Uniuni de Misiuni. Celelalte secţiuni
din modelul de Regulamentul de funcţionare pot să fie modificate în confor-
mitate cu cele stabilite în Articolul XIV, cu condiţia să continue a fi în armonie
deplină cu prevederile acestui model. Orice modificare necesară pentru a co-
respunde unor situaţii specifice dintr-o Uniune de Misiuni va fi prezentată
Comitetului respectivei Diviziuni în vederea analizării. Amendamentele la
acest model de Regulament de funcţionare al Uniunii de Misiuni vor fi făcute
prin hotărârea Comitetului Executiv al Conferinţei Generale a Adventiştilor
de Ziua a Şaptea cu ocazia oricărui Consiliu Anual.
Regulamentul de funcţionare al Uniunii de Misiuni a

Adventiştilor de Ziua a Şaptea din ____________
Această organizaţie, care este o filială a Diviziunii ____________ a
Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, va fi cunoscută ca
Uniunea de Misiuni a Adventiştilor de Ziua a Şaptea din ____________,
denumită în continuare Uniune de Misiuni. [147]
Scopul acestei Uniuni de Misiuni este acela de a facilita proclamarea
14:6-12 pentru toţi oamenii din regiunea ei, îndrumându-i să-L primească
Articolul III – Teritoriul

Teritoriul acestei Uniuni de Misiuni va fi constituit din ____________.
Articolul IV – Membrii
Membrii acestei Uniuni de Misiuni vor fi Conferinţele şi Misiunile/
Câmpurile locale care au fost sau vor fi organizate în orice parte din terito-
riul aflat în jurisdicţia ei, după ce au fost primite în familia Conferinţelor/
Misiunilor prin votul delegaţilor adunaţi la Sesiunea Uniunii de Misiuni.
Articolul V – Sesiunile
Sec. 1. Sesiunile ordinare: Această Uniune de Misiuni va organiza Sesi-
uni ordinare o dată la cinci ani, la data şi locul desemnate de Comitetul Ex-
ecutiv şi comunicate prin anunţuri scrise preşedinţilor Conferinţelor şi Misi-
unilor/Câmpurilor locale cu cel puţin treizeci de zile înainte de data sesiunii.
Sec. 2. Activitatea administrativă din cadrul sesiunii: Activitatea
administrativă din cadrul sesiunilor ordinare va fi aceea de a primi rapoar-
tele preşedintelui, secretarului, trezorierului (pe baza rapoartelor financiare
revizuite), directorilor de departamente şi revizorilor, precum şi în scopul
aprobării proiectelor proprii ale Uniunii de Misiunii, care ar trebui să conţină
planuri precise, detaliate şi etapizate în vederea dezvoltării de la statutul de
Uniune de Misiuni la cel de Uniune de Conferinţe. De asemenea, Uniunea de
Misiuni va alcătui strategii pentru desfăşurarea activităţii care vor fi în con-
formitate cu strategiile Diviziunii ____________.
Sec. 3. Numirile/Alegerile: În sesiune, această Uniune de Misiuni va
numi preşedinţii, secretarii şi trezorierii Misiunilor/Câmpurilor din regiu-
nea ei. Dacă nu demisionează sau sunt îndepărtaţi din funcţie, din motive
întemeiate, de Comitetul Executiv al Uniunii sau de o şedinţă constitutivă
extraordinară, aceştia îşi vor păstra poziţia până la o şedinţă a Comitetului
Executiv al Uniunii care va avea loc la jumătatea perioadei dintre Sesiunile
ordinare. Cei numiţi cu ocazia şedinţei care are loc la jumătatea perioadei
dintre Sesiunile ordinare îşi vor păstra poziţia până la următoarea [148] Sesi-
une ordinară a Uniunii de Misiuni, cu excepţia situaţiei când demisionează
sau sunt îndepărtaţi din funcţie, din motive întemeiate, de Comitetul Ex-
ecutiv al Uniunii sau de o şedinţă constitutivă extraordinară. De asemenea,
în sesiune, această Uniune de Misiuni va alege directorii de departamente
ai Uniunii, membrii care vor face parte din Comitetul Uniunii şi membrii
consiliilor de conducere ale instituţiilor, acolo unde grupul constitutiv al
Uniunii, aflat în sesiune, slujeşte şi în calitate de grup constitutiv pentru
instituţiile Uniunii.
Sec. 4. Sesiunile extraordinare: Comitetul Executiv poate să convoace o
Sesiune extraordinară la data şi locul pe care le consideră potrivite, făcând
un anunţ corespunzător, iar lucrările administrative ale acestor sesiuni vor
avea aceeaşi autoritate ca lucrările Sesiunilor ordinare. Diviziunea poate, de
asemenea, să convoace o Sesiune extraordinară a Uniunii de Misiuni.
Sec. 5. Comitetele temporare: Înainte de fiecare sesiune a acestei Uniuni de
Misiuni, Comitetul Executiv va numi comitetele temporare care sunt necesare
în vederea conducerii lucrărilor preliminare sesiunii.
Sec. 6. Comitetul de organizare: În cadrul fiecărei şedinţe constitutive,
un Comitet de organizare va numi un Comitet de numiri, precum şi alte
comitete care sunt necesare pentru sesiune, iar persoanele numite vor fi su-
puse aprobării delegaţilor grupului constitutiv. Comitetul de organizare va
fi alcătuit din reprezentanţi ai fiecărei (fiecărui) Conferinţe/Misiuni/Câmp
şi ai fiecărei instituţii administrate de Uniunea de Misiuni şi va include
preşedintele Diviziunii ____________ sau persoana desemnată de acesta,

care va prezida.
Sec. 7. Comitetul de numiri: Comitetul de numiri va fi alcătuit dintr-
un număr de ____________ membri şi va include preşedintele Diviziunii
____________ sau persoana desemnată de acesta, care va prezida.
Sec. 8. Votarea: Votarea cu privire la toate lucrările administrative se va
face prin vot deschis, cu excepţia situaţiei când o majoritate a delegaţilor
prezenţi cere o altă modalitate. Vor fi eligibili pentru dreptul de vot numai
acei delegaţi care sunt prezenţi personal la orice şedinţă constitutivă. Nu se
va accepta votul prin intermediari.
Articolul VI – Reprezentarea
Sec. 1. Delegaţii de drept: Delegaţii de drept la Sesiunea Uniunii de
Misiuni vor fi:
a. Membrii Comitetului Executiv al Uniunii de Misiuni.
b. Membrii Comitetului Conferinţei Generale şi al Diviziunii
____________, care ar putea fi prezenţi la orice sesiune a Uniunii de
Misiuni. [149] Numărul acestor delegaţi nu va depăşi 10% din numărul de
delegaţi prevăzuţi prin alte reglementări.
c. Alte persoane care fac parte din personalul Uniunii de
Misiuni, al instituţiilor Bisericii deţinute şi administrate de Uniune şi
de Conferinţele/Misiunile/Câmpurile locale, care sunt recomandate de
Comitetul Executiv al Uniunii de Misiuni şi sunt acceptate de delegaţi în
sesiune. Numărul acestor delegaţi nu va depăşi 10% din numărul total de
delegaţi aleşi, prevăzuţi în cele ce urmează.
Sec. 2. Delegaţii aleşi:Delegaţii aleşi pentru Sesiunea Uniunii de Misi-
uni vor fi:
a. Delegaţii care sunt acreditaţi oficial de Conferinţele/Misiunile/
Câmpurile locale, în conformitate cu criteriile următoare:
Fiecare Conferinţă sau Misiune/Câmp va avea dreptul la un delegat, in-
diferent de numărul de membri ai Conferinţei/Misiunii/Câmpului şi la încă
un delegat suplimentar pentru fiecare număr de ____________ membri sau o
parte importantă din acest număr.
b. Delegaţii care reprezintă câmpuri misionare neorganizate, în
conformitate cu numirile făcute de Comitetul Executiv al Uniunii de Misiuni.
Sec. 3. Toţi delegaţii numiţi să reprezinte membrii Uniunii de Misiuni
la orice şedinţă constitutivă trebuie să fie membri cu drepturi depline ai
Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.
Articolul VII – Comitetul Executiv

Sec. 1. Comitetul Executiv va fi alcătuit dintr-un număr de maxim
___________ membri, care va fi stabilit de Comitetul Diviziunii. Preşedintele,
secretarul, trezorierul Uniunii, preşedinţii Conferinţelor locale, preşedinţii
Misiunilor/Câmpurilor locale vor fi membri din oficiu, iar ceilalţi membri

vor fi aleşi cu ocazia Sesiunii ordinare a Uniunii. Conducătorii administra-
tivi ai Diviziunii ____________ şi ai Conferinţei Generale a Adventiştilor
de Ziua a Şaptea sunt membri din oficiu ai Comitetului Executiv al Uniunii
de Misiuni; totuşi, numărul lor va fi adăugat la cel descris mai sus. Oricare
dintre aceşti conducători executivi, care îşi exercită drepturile de vot la orice
şedinţă, nu vor depăşi ca număr 10% din numărul de membri prezenţi ai
comitetului.
Sec. 2. În perioadele dintre sesiunile acestei Uniuni de Misiuni, Comi-
tetul Executiv va avea autoritatea administrativă, precum şi autoritatea de
a numi comitete, cum ar fi un Comitet administrativ, cu termenele lor de
referinţă, autoritatea de a acorda sau retrage acreditări şi autorizaţii [150] şi
de a numi pentru mandatul în curs persoane care să ocupe posturile vacante
ce ar putea să apară din motiv de deces, demisie sau altele, în consiliile, comi-
tetele, departamentele sau poziţiile de conducere ocupate cu ocazia alegerilor
Uniunii. Persoanele pentru poziţiile de preşedinte, secretar şi trezorier al
Uniunii vor fi numite întotdeauna prin hotărârea Comitetului Executiv al
Diviziunii. Pentru retragerea acreditărilor sau ocuparea poziţiilor vacante în
Comitetul Executiv al Uniunii de Misiuni va fi necesar consimţământul scris
din partea a două treimi dintre membrii Comitetului Executiv.
Sec. 3. Comitetul Executiv, inclusiv preşedintele, va avea autoritatea
executivă în îndeplinirea lucrărilor administrative, în conformitate cu regulile
generale indicate de Comitetul Diviziunii. Cinci membri ai Comitetului Uni-
unii, inclusiv preşedintele, vor constitui un cvorum.
Sec. 4. Şedinţele Comitetului Executiv pot fi convocate la orice dată şi în
orice loc de către preşedinte sau, în absenţa lui, de persoana numită de Comi-
tetul Uniunii pentru a prezida. Dacă preşedintele este absent din teritoriu şi
nu a fost numită nicio persoană pentru a prezida, şedinţa poate fi convocată
de secretar, ca urmare a cererii scrise de oricare cinci membri ai Comitetului
Executiv.
Articolul VIII – Conducătorii administrativi şi

îndatoririle lor
Sec. 1. Conducătorii administrativi executivi:Conducătorii administra-
tivi executivi ai acestei Uniuni de Misiuni vor fi un preşedinte, un secretar
şi un trezorier. Poziţiile de secretar şi trezorier pot fi ocupate de o singură
persoană, numită secretar-trezorier. Datoria acestor conducători administra-
tivi este aceea de a promova lucrarea, în consultare unii cu alţii, în confor-
mitate cu planurile, strategiile şi programele votate de grupul constitutiv şi/
sau de Comitetul Executiv al Uniunii. Aceste planuri, strategii şi programe
vor fi în conformitate cu doctrinele şi cu hotărârile adoptate şi aprobate de
Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea în sesiunile ei care au
loc o dată la cinci ani.
Conducătorii administrativi executivi ai Uniunii de Misiuni vor fi

numiţi de consiliul/şedinţa de la sfârşitul anului a Diviziunii şi vor deţine
poziţia pe o perioadă de ____________ ani sau până când succesorii lor sunt
numiţi şi încep să îşi îndeplinească îndatoririle. Locurile vacante în aceste
poziţii vor fi ocupate prin hotărârea Comitetului Executiv al Diviziunii.
a. Preşedintele:Preşedintele, care trebuie să fie pastor hirotonit
Comitetului Executiv al Uniunii de Misiuni în consultare cu secretarul
şi [151] trezorierul. El va prezida şedinţele constitutive şi şedinţele
Comitetului Executiv al Uniunii de Misiuni şi va sluji în scopul promovării
intereselor generale ale Uniunii de Misiuni, în conformitate cu hotărârile
Comitetului Executiv. În activitatea sa de conducere, preşedintele va
adera la regulamentele Diviziunii ____________ şi ale Conferinţei
Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea şi va lucra în conformitate cu
Comitetul Executiv al Diviziunii ____________, sfătuindu-se îndeaproape
cu conducătorii administrativi ai Diviziunii.
Când preşedintele Uniunii trebuie să fie absent din teritoriu pentru o
perioadă prelungită, Comitetul Uniunii va avea autoritatea de a numi, în con-
sultare cu conducătorii administrativi ai Diviziunii, o persoană care să prezi-
deze pe durata acestei absenţe.
b. Secretarul: Secretarul va fi asociat al preşedintelui în calitate de
conducător administrativ executiv, va sluji sub îndrumarea Comitetului
Executiv şi va fi vicepreşedinte al Comitetului Executiv. Secretarul se va
adresa Comitetului Executiv al Uniunii de Misiuni, după consultarea cu
preşedintele. Datoria secretarului va fi aceea de a păstra rapoartele de
şedinţă ale sesiunilor Uniunii de Misiuni şi ale şedinţelor Comitetului
Executiv şi de a oferi copii ale acestor rapoarte de şedinţă tuturor membrilor
Comitetului Executiv şi conducătorilor administrativi ai Diviziunii
____________. De asemenea, secretarul va avea responsabilitatea de a
oferi informaţiile cerute de preşedinte sau de comitetul Uniunii ori al
Diviziunii şi de a îndeplini alte îndatoriri care aparţin, de obicei, unei
astfel de poziţii.
Misiuni, după consultarea cu preşedintele. El va avea răspunderea de a
asigura conducerea financiară a organizaţiei, care va include, dar nu va fi
limitată la, primirea, păstrarea în siguranţă şi distribuirea tuturor fondurilor
în conformitate cu deciziile Comitetului Executiv; trimiterea mai departe
a tuturor fondurilor obligatorii către Diviziune/Conferinţa Generală, în
conformitate cu regulamentul Diviziunii ____________, precum şi oferirea
de informaţii financiare cerute de preşedinte şi de Comitetul Executiv.
De asemenea, trezorierul va avea responsabilitatea de a trimite rapoarte
financiare conducătorilor administrativi ai Diviziunii ____________.

conducători administrativi ai Uniunii de Misiuni, cum ar fi vicepreşedintele,
secretarul asociat şi trezorierul asociat. [152]
Articolul IX – Departamentele, organizaţiile cu statut

de persoană juridică şi agenţiile
Sec. 1. Pe măsură ce dezvoltarea lucrării face necesar acest lucru, Uniu-
nea de Misiuni poate să creeze departamente asemănătoare departamentelor
obişnuite ale Conferinţei Generale. Directorii de departamente vor lucra sub
îndrumarea Comitetului Executiv al Uniunii de Misiuni şi a preşedintelui
şi vor sluji în calitate de consultanţi în teritoriu.
Sec. 2. La fiecare Sesiune ordinară a acestei Uniuni de Misiuni, delegaţii
vor numi sau vor alege consiliile de administraţie ale tuturor organizaţiilor
cu statut de persoană juridică aflate în legătură cu Uniunea de Misiuni, în
conformitate cu cerinţele legilor statutare ale fiecăreia dintre respectivele
organizaţii.
Sec. 3. Această Uniune de Misiuni va angaja comitete, secretari, trezorieri,
agenţi, pastori, pionieri misionari şi alte persoane şi vor distribui angajaţii
după cum este necesar în vederea îndeplinirii eficiente a lucrării ei.
Articolul X – Resursele financiare

Sec. 1. Fondurile administrate de această Uniune de Misiuni vor fi:
a. O parte din zecime, în conformitate cu modalitatea stabilită prin
regulament şi primită de la Conferinţele/Misiunile/Câmpurile ei.
b. Fonduri alocate de Diviziunea ____________ sau de Conferinţa
c. Donaţii şi fonduri speciale.
d. O parte din zecimea provenită de la bisericile locale care nu
aparţin direct Câmpurilor locale ale Uniunii.
Sec. 2. Comitetul Executiv al acestei Uniuni de Misiuni va trimite anual
Diviziunii ____________ declaraţiile corespunzătoare de venit şi bilanţurile
financiare, precum şi o estimare a cheltuielilor de funcţionare şi a venitu-
rilor pentru anul următor ale tuturor organizaţiilor aflate pe teritoriul ei.
Sec. 3. Partea de zecime care este păstrată pentru Uniunea de Misiuni, în
conformitate cu cele precizate de regulament, precum şi toate celelalte fon-
duri vor fi folosite în conformitate cu regulamentele financiare ale Divizi-
unii ____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea,
iar în cazul donaţiilor, acestea vor fi folosite în conformitate cu precizările
donatorilor şi în conformitate cu reglementările guvernamentale. Zecimea
este împărţită cu Diviziunea, pe baza unui procentaj fix, stabilit de Comi-
tetul Executiv al Diviziunii, şi cu Conferinţa Generală, pe baza unui pro-
centaj fix, stabilit de Consiliul Anual al Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale. Această Uniune de Misiuni va trimite mai departe Diviziunii
____________ procentajul din zecime specificat, [153] procentajul pentru

fondul de pensii, în conformitate cu deciziile Comitetului Diviziunii, pre-
cum şi toate darurile pentru misiune.
Sec. 4. Banii vor fi depuşi în numele Uniunii de Misiuni a Adventiştilor
de Ziua a Şaptea din ____________ în conturi obişnuite sau speciale în
băncile, sau casele de economii desemnate de către Comitetul Executiv şi
vor fi retrase numai de către persoanele autorizate prin hotărârea Comitetu-
lui Executiv.
Sec. 5. Fondurile de investiţii importante care îi aparţin acestei Uniuni
de Misiuni vor fi depuse la Diviziune, până când vor fi necesare în vederea
îndeplinirii scopului pentru care au fost adunate.
Articolul XI – Revizuirea salariilor şi reviziile

contabile
Comitetul Uniunii, împreună cu un conducător administrativ al Divizi-
unii sau împreună cu unul ori mai mulţi reprezentanţi numiţi de Comitetul
Diviziunii, va revizui anual salariile şi cheltuielile tuturor angajaţilor Uniunii,
fiind înţeles faptul că salariile şi cheltuielile conducătorilor administrativi ai
Uniunii sunt revizuite de Comitetul Diviziunii.
Toate rapoartele contabile ale acestei Uniuni de Misiuni vor fi veri-
ficate cel puţin anual de către un revizor desemnat de Serviciul de Audit
al Conferinţei Generale; iar rapoartele acestei Uniuni de Misiuni sau ale
oricăreia dintre filialele sau instituţiile ei vor fi întotdeauna la dispoziţia
respectivului revizor.
Articolul XII – Despăgubirile

Sec. 1. În limitele îngăduite de lege, această Uniune de Misiuni va despăgubi
orice persoană care a fost sau este supusă unei acţiuni în justiţie ori care este
ameninţată că va fi supusă unei acţiuni sau proces în justiţie, în domeniul civ-
il, penal, administrativ sau investigativ, pe motiv că este sau a fost membru
al Comitetului Executiv al Uniunii de Misiuni, conducător administrativ sau
angajat sau că a acţionat în interesele Uniunii de Misiuni, pentru toate chel-
tuielile de judecată (inclusiv taxele legale), amenzile şi sumele plătite pentru
Misiuni şi, luând în considerare orice acţiune sau procedură penală, nu a avut
nicio cauză rezonabilă de a crede că propria conduită era ilegală.
Sec. 2. Dreptul la despăgubiri se va adăuga şi nu va înlocui toate cele-
conducător administrativ sau director de departament. [154]
în care este permis de legile locale şi în conformitate cu hotărârea adoptată de
membrii constituenţi.)
Articolul XIII – Desfiinţarea şi împărţirea bunurilor

Această Uniune de Misiuni poate fi desfiinţată numai prin hotărârea Com-
itetului Executiv al Diviziunii.
În cazul dizolvării acestei Uniuni de Misiuni, toate bunurile care rămân,
după ce toate datoriile au fost plătite, vor fi transferate unei entităţi legale,
autorizate de Diviziunea ____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor
de Ziua a Şaptea.
Articolul XIV – Amendamentele

Acest Regulament de funcţionare poate fi amendat cu o majoritate de
voturi, cu ocazia oricărei şedinţe anuale a Comitetului Executiv al Divizi-
unii ____________ sau cu ocazia unui Consiliu al Diviziunii, cu condiţia
ca schimbările acestea să nu fie în contradicţie cu Constituţia Conferinţei
Generale şi cu Regulamentul de ordine interioară al Diviziunii ____________
a Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea sau cu spiritul mod-
elului de Regulament de funcţionare al Uniunii de Misiuni. Totuşi, acele părţi
din Regulamentul de funcţionare care sunt importante pentru unitatea Bi-
sericii din întreaga lume şi sunt scrise cu litere aldine vor fi amendate sau
revizuite din când în când numai de către Comitetul Executiv al Diviziunii
____________ prin votul unei majorităţi de două treimi, pentru a se confor-
ma cu schimbările modelului de Regulament de funcţionare al Uniunii de
Misiuni, care sunt votate de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale în
şedinţele anuale.
D 17 Model de Constituţie şi de Regulament de ordine

interioară ale Uniunii de biserici
D 17 05 Constituţia şi Regulamentul de ordine interioară ale Uniunii de
biserici – Modelul acesta de Constituţie va fi respectat de toate Uniunile de
biserici cu statut de Conferinţă. Acele secţiuni ale modelului de Regulamente
de ordine interioară care sunt scrise cu litere aldine sunt importante pentru
unitatea Bisericii din întreaga lume şi trebuie să fie incluse în Regulamentul
de ordine interioară adoptat de fiecare Uniune de biserici. Celelalte secţiuni
ale modelului pot să fie modificate în conformitate cu cele prezentate în Regu-
lamentul de ordine interioară, Articolul XII, cu condiţia să continue a fi în
armonie deplină cu prevederile acestui model. Acolo unde situaţiile deose-
bite cer modificarea textului scris cu litere aldine, aprobarea finală trebuie să
fie analizată şi aprobată de Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale,
după ce [155] primeşte recomandarea din partea Comitetului Executiv al Di-
viziunii şi din partea Office of General Counsel.
Amendamentele la modelul de Constituţie şi de Regulament de ordine
interioară ale Uniunii de biserici trebuie să fie făcute prin hotărârea Comi-
tetului Executiv al Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea cu
ocazia oricărui Consiliu Anual.
CONSTITUŢIA UNIUNII DE BISERICI A

ADVENTIŞTILOR DE ZIUA A ŞAPTEA DIN
____________
Numele acestei organizaţii va fi cunoscut ca Uniunea de biserici a
Adventiştilor de Ziua a Şaptea din _____________, denumită în continuare
Uniunea de biserici.
Scopul acestei Uniuni de biserici este acela de a facilitate proclamarea
14:6-12, pentru toţi oamenii din regiunea ei, îndrumându-i să Îl primească

Uniunea de biserici a Adventiştilor de Ziua a Şaptea din ____________
este o parte a Diviziunii ____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor
de Ziua a Şaptea, o organizaţie a Bisericii mondiale, iar toate scopurile, reg-
ulamentele şi procedurile acestei Uniuni de biserici vor fi în conformitate
cu regulamentele şi procedurile Diviziunii ____________ şi ale Conferinţei
Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea. Această Uniune de biserici va
îndeplini misiunea Bisericii în conformitate cu doctrinele, programele şi
iniţiativele adoptate şi aprobate de Conferinţa Generală a Adventiştilor de
Ziua a Şaptea în cadrul sesiunilor ei care au loc o dată la cinci ani.
Teritoriul acestei Uniuni de biserici va fi constituit din ____________.
[156]
Membrii acestei Uniuni de biserici vor fi bisericile locale care au fost
sau vor fi organizate în orice parte a teritoriului geografic aflat în jurisdicţia
ei şi care vor fi primite în familia bisericilor în timpul unei sesiuni a gru-
pului constitutiv.

Sesiunea grupului constitutiv al acestei Uniuni de biserici poate să
adopte şi/sau să revoce Regulamentul de ordine interioară, iar acest regu-
lament poate să cuprindă orice prevedere care nu este în contradicţie cu

Constituţia.
Articolul VII – Desfiinţarea şi împărţirea bunurilor

Această Uniune de biserici poate fi desfiinţată numai prin votul unei
majorităţi de două treimi a delegaţilor care sunt prezenţi şi votează cu oca-
zia oricărei şedinţe constitutive.
În cazul desfiinţării acestei Uniuni de biserici, toate bunurile care
rămân, după ce toate datoriile au fost plătite, vor fi transferate unei entităţi
legale autorizate de Diviziunea ____________ a Conferinţei Generale a

Această constituţie nu va fi amendată, decât pentru a se conforma mod-
elului de Constituţie a Uniunii de biserici, când acest model este amendat
printr-o hotărâre a Comitetului Executiv al Conferinţei Generale într-un
Consiliu Anual.
Această Uniune de biserici îşi va amenda propria constituţie din când în
când, cu ocazia şedinţelor constitutive ordinare, orice astfel de schimbări
fiind făcute pentru a se conforma modelului pentru Uniunea de biserici.
Comitetul Executiv al Uniunii de biserici poate să-i recomande Conferinţei
Generale, prin intermediul Diviziunii ____________ a Conferinţei Generale
a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, amendamente la modelul de constituţie.
[157]

UNIUNII DE BISERICI A ADVENTIŞTILOR DE
ZIUA A ŞAPTEA DIN ____________

Sediul principal pentru desfăşurarea activităţilor administrative ale Uni-
unii de biserici din ____________ este stabilit şi amplasat în ____________,
____________, denumit în continuare Uniunea de biserici. În situaţii de
urgenţă, Comitetul Executiv poate să schimbe temporar amplasamentul se-
diului principal.

Sec. 1. Şedinţele ordinare: Această Uniune de biserici va organiza o
şedinţă constitutivă ordinară o dată la cinci ani, la data şi locul desemnate
de Comitetul Executiv al Uniunii de biserici. Anunţul cu privire la data şi
locul şedinţei delegaţilor care reprezintă bisericile membre va fi făcut prin:
a. Un anunţ tipărit în publicaţia oficială a Uniunii de biserici, cu cel
puţin patru săptămâni înainte de data sesiunii sau
b. O metodă aprobată de Comitetul Executiv al Uniunii de biserici
din ____________.
Sec. 2. Şedinţele extraordinare: a. Comitetul Executiv al acestei Uniuni
de biserici va convoca o şedinţă constitutivă extraordinară la data şi la locul
pe care le consideră corespunzătoare când:
2) Este votată de către delegaţii oricărei şedinţe constitutive sau
3) Cel puţin 50% dintre bisericile constitutive cer acest lucru prin
hotărârile luate în adunările administrative ale fiecărei biserici.
4) Este votată de Comitetul Diviziunii ____________ sau de Comite-
tul Executiv al Conferinţei Generale.
b. Comitetul Diviziunii sau Comitetul Executiv al Conferinţei
Generale poate convoca o şedinţă constitutivă extraordinară a Uniunii de
biserici.
c. Agenda pentru şedinţelor constitutive extraordinare va fi inclusă
în anunţul cu privire la şedinţă.
în acelaşi mod ca şedinţele constitutive planificate [158] regulat.
Sec. 3. Cvorumul: Cel puţin ____________ % dintre delegaţii autorizaţi în
conformitate cu prevederile care urmează în Secţiunea 1. a Articolului III tre-
buie să fie prezenţi la deschiderea oricărei şedinţe constitutive ordinare sau
extraordinare pentru a fi alcătuit un cvorum pentru lucrările administrative.
Odată ce şedinţa este declarată deschisă, delegaţii care rămân prezenţi vor
constitui un cvorum.
Sec. 4. Votul prin intermediari: Pentru a fi eligibili să voteze, toţi

va accepta votarea prin intermediari.
Sec. 5. Dreptul de vot al delegaţilor: Fiecare delegat desemnat să parti-
cipe în numele membrilor acestei Uniuni de biserici va avea dreptul la un
vot. Dreptul de vot al delegaţilor individuali, care reprezintă membri, în
conformitate cu prevederile ce vor urma, va fi limitat la respectiva şedinţă
constitutivă a Uniunii de biserici.
Sec. 6. Alegerea/Numirea şi durata mandatului: Toţi conducătorii ad-
ministrativi şi membrii Comitetului Executiv care nu sunt membri din
oficiu vor fi aleşi de către delegaţii la şedinţa ordinară a grupului constitu-
tiv al Uniunii de biserici şi îşi vor păstra poziţia până la următoarea şedinţă
ordinară a grupului constitutiv al Uniunii de biserici, cu excepţia situaţiei
când demisionează sau sunt înlăturaţi din poziţie, din motive întemeiate,
de Comitetul Executiv sau o şedinţă constitutivă extraordinară. Alegerea/
numirea directorilor de departamente, a directorilor asociaţi ai departa-
mentelor, a secretarilor asociaţi sau a trezorierilor asociaţi va fi încredinţată
Comitetului Executiv, cu excepţia situaţiei când este făcută de delegaţii la
şedinţa constitutivă a Uniunii de biserici.

Sec. 1. Reprezentarea: a. Delegaţii aleşi – Fiecare biserică locală va fi
reprezentată la şedinţele constitutive ale Uniunii de biserici de delegaţii
acreditaţi oficial, după cum urmează:
1) Fiecare biserică locală va avea dreptul la un delegat, indiferent
de numărul de membri, şi la un delegat suplimentar pentru fiecare număr de
____________ membri în plus sau o parte importantă din acest număr.
2) Aceşti delegaţi vor fi aleşi de către bisericile locale. Alegerea de-
legaţilor poate să fie făcută într-o adunare administrativă a bisericii, în care
sunt luate în considerare şi votate propunerile unui Comitet de numiri, sau
poate fi făcută într-o şedinţă a comitetului bisericii.
b. Delegaţii de drept – Pe lângă aceştia, la şedinţele constitutive ale
Uniunii de biserici vor participa delegaţii de drept, după cum urmează:
[159]
1) Membrii Comitetului Executiv al acestei Uniuni de biserici.
2) Membrii Comitetelor Executive ale Conferinţei Generale şi Di-
viziunii, care pot fi prezenţi la orice şedinţă constitutivă a acestei Uniuni de
biserici. Numărul acestor delegaţi nu va depăşi 10% din numărul total de
delegaţi prevăzuţi pe baza celorlalte criterii.
3) Orice alte persoane din personalul Uniunii de biserici, al institu-
ţiilor confesionale deţinute şi conduse de Uniunea de biserici, în conformitate
cu recomandările făcute de Comitetul Executiv al Uniunii şi acceptate de de-
legaţii aflaţi la sesiune. Numărul unor astfel de delegaţi nu va depăşi 10% din
numărul total de delegaţi aleşi prevăzut mai sus.
Sec. 2. Obligativitatea calităţii de membru: Toţi delegaţii desemnaţi să

reprezinte membrii acestei Uniuni de biserici la orice şedinţă constitutivă
trebuie să fie membri cu drepturi depline ai Bisericii Adventiste de Ziua a
Şaptea.
pentru fiecare şedinţă constitutivă. Acesta va fi alcătuit dintr-un număr de
cel puţin ____________ reprezentanţi ai fiecărei biserici membre a Uniunii
de biserici. Metoda de alegere trebuie să asigure faptul că membrii acestui
Comitet de organizare reprezintă diferite regiuni geografice şi, acolo unde
este relevant, reprezintă grupările culturale principale din Uniunea de biser-
ici. Comitetul de organizare va fi prezidat de către preşedintele Diviziunii
____________ sau de către persoana desemnată de acesta.
b. Prima lucrare administrativă îndeplinită cu ocazia fiecărei şedinţe
constitutive ordinare va fi numirea membrilor Comitetului de organizare.
alege:
rioară
3) Alte comitete, după cum este necesar
Sec. 2. Comitetul de numiri: Comitetul de numiri va fi compus dintr-un
număr de cel puţin ____________, dar nu mai mult de ____________ mem-
bri, inclusiv preşedintele Diviziunii ____________ sau persoana desemnată
de acesta, care va prezida. [160]
Sec. 3. Comitetul permanent pentru Constituţie şi Regulamentul de
ordine interioară: Comitetul permanent pentru Constituţie şi Regulamen-
tul de ordine interioară va include un conducător administrativ al Divizi-
unii ____________ şi va fi prezidat de secretarul Uniunii de biserici din
____________ sau de către persoana desemnată de acesta. Acest comitet va
funcţiona în perioada dintre Sesiunile ordinare ale grupului constitutiv şi
va comunica următoarei Sesiuni ordinare a grupului constitutiv rapoartele
şi recomandările lui detaliate, prin intermediul Comitetului Executiv.

Sec. 1. Membrii Comitetului Executiv: Comitetul Executiv al Uniunii
de biserici a Adventiştilor de Ziua a Şaptea din ____________ va fi ales cu
ocazia şedinţelor ei constitutive ordinare şi va fi alcătuit dintr-un număr
de maxim _____________ membri. Preşedintele, secretarul, trezorierul,
vicepreşedintele (vicepreşedinţii) şi administratorul-şef al fiecărei instituţii
care aparţine de Uniunea de biserici vor fi membri din oficiu ai Comitetu-
lui Executiv. Ceilalţi membri vor fi laici, directori de departamente, pas-
tori sau alţi angajaţi ai Bisericii. Conducătorii administrativi ai Diviziunii

____________ şi ai Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea
sunt membri din oficiu ai Comitetului Executiv al Uniunii de biserici;
totuşi numărul lor va fi adăugat la cel descris mai sus. Oricare dintre aceşti
conducători executivi care îşi exercită drepturile de vot la orice şedinţă nu
vor depăşi 10% din numărul de membri prezenţi ai comitetului.
Sec. 2. Autoritatea delegată: Comitetul Executiv al acestei Uniuni de bi-
serici are autoritatea delegată de a acţiona în numele membrilor constituenţi
între Sesiunile ordinare, inclusiv autoritatea de a alege sau de a îndepărta
din funcţie, din motive întemeiate, directori ai departamentelor/serviciilor
sau membri ai consiliilor şi comitetelor.
Sec. 3. Autoritatea administrativă: Comitetul Executiv va avea autoritate
administrativă deplină:
a. Pentru a numi pentru mandatul în curs persoanele care vor ocupa
posturile vacante ce ar putea să apară din motiv de deces, demisie sau
altele, în consilii, comitete, departamente. Dacă trebuie să fie ales un nou
preşedinte, preşedintele Diviziunii ___________ sau persoana delegată de
acesta va prezida Comitetul Executiv.
b. Pentru a numi comitete, cum ar fi un Comitet administrativ, cu
termenii lor de referinţă. [161]
c. Pentru a angaja personalul necesar în vederea îndeplinirii eficiente
a activităţii.
d. Pentru a acorda sau a retrage acreditări şi autorizaţii. Retragerea
V, Secţiunea 1., din acest Regulament de ordine interioară, va necesita
consimţământul a două treimi dintre membrii Comitetului Executiv.
Sec. 4. Şedinţele ordinare: Comitetul Executiv poate să planifice şedinţe
Sec. 5. Şedinţele extraordinare: Şedinţele extraordinare ale Comitetului Ex-
ecutiv pot fi convocate oricând şi oriunde de către preşedinte sau, în absenţa
acestuia, de către secretar. Ca răspuns la cererea scrisă a majorităţii membrilor
Comitetului Executiv, o şedinţă extraordinară poate fi convocată şi numai de
către secretar.
ecutiv va constitui un cvorum.

Sec. 1. Conducătorii administrativi executivi: Conducătorii administra-
tivi executivi ai acestei Uniuni de biserici vor fi un preşedinte, un secretar
persoană, numită secretar-trezorier.
Datoria acestor conducători administrativi este aceea de a promova lu-
crarea, în consultare unii cu alţii, în conformitate cu planurile, strategiile
şi programele votate de grupul constitutiv şi/sau de Comitetul Executiv

al Uniunii de biserici. Aceste planuri, strategii şi programe vor fi în con-
formitate cu doctrinele şi cu hotărârile adoptate şi aprobate de Conferinţa
Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea în sesiunile ei care au loc o dată
la cinci ani.
Comitetului Executiv al Uniunii de biserici în consultare cu secretarul
şi trezorierul. El va prezida şedinţele constitutive şi Comitetul Executiv
şi va sluji în scopul promovării intereselor generale ale Uniunii de
biserici, în conformitate cu hotărârile Comitetului Executiv. În activitatea
sa de conducere, preşedintele va adera la regulamentele Diviziunii
____________ şi ale Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea,
va lucra în conformitate cu Comitetul Executiv al Diviziunii ____________,
sfătuindu-se îndeaproape cu conducătorii administrativi ai Diviziunii.
b. Secretarul: Secretarul va fi asociat al preşedintelui în calitate
de [162] conducător administrativ executiv, va sluji sub îndrumarea
Comitetului Executiv şi va fi vicepreşedinte al Comitetului Executiv.
Secretarul se va adresa Comitetului Executiv al Uniunii de biserici,
după consultarea cu preşedintele. Datoria secretarului va fi aceea de a
păstra rapoartele de şedinţă ale şedinţelor constitutive ale Uniunii de
biserici şi ale şedinţelor Comitetului Executiv şi de a le oferi copii ale
acestor rapoarte de şedinţă tuturor membrilor Comitetului Executiv şi
conducătorilor administrativi ai Diviziunii. De asemenea, secretarul va
avea responsabilitatea de a oferi informaţiile cerute de preşedinte sau de
Comitetul Executiv şi de a îndeplini alte îndatoriri care aparţin, de obicei,
unei astfel de poziţii.
biserici, după consultarea cu preşedintele. El va avea răspunderea de a
asigura conducerea financiară a organizaţiei, care va include, dar nu
va fi limitată la, primirea, păstrarea în siguranţă şi distribuirea tuturor
fondurilor, în conformitate cu deciziile Comitetului Executiv; trimiterea
precum şi oferirea de informaţii financiare cerute de preşedinte şi
____________.
conducători administrativi ai Uniunii de Conferinţe, cum ar fi vicepreşedintele,
secretarul asociat şi trezorierul asociat.

de departamente/asociaţii/servicii
Sec. 1. Rol consultativ: Directorii departamentelor/asociaţiilor/servici-
ilor din această Uniune de biserici vor lucra sub îndrumarea Comitetului
Executiv şi a preşedintelui şi vor sluji în calitate de consultanţi în teritoriu.
Uniunii de biserici vor reflecta nevoile din teritoriul ei şi vor lua în consider-
are serviciile care pot fi oferite de Diviziune şi de Conferinţa Generală. [163]

Sec. 1. Organizaţii fără statut de persoană juridică: Uniunea de biserici din
____________ îşi poate promova lucrarea de slujire pastorală prin organizaţii
auxiliare subordonate fără statut de persoană juridică. Şedinţele constitutive
ale acestor organizaţii se vor desfăşura în asociere cu şedinţele constitutive
ordinare ale Uniunii de biserici.
Sec. 2. Organizaţiile cu statut de persoană juridică: Uniunea de biser-
ici din ____________ poate să înfiinţeze organizaţii cu statut de persoană
juridică, dar cu condiţia de a obţine mai întâi aprobarea Diviziunii
____________. Şedinţele membrilor şi alegerea consiliilor de directori se vor
desfăşura în conformitate cu statutele şi Regulamentul de ordine interioară
ale organizaţiilor cu statut de persoană juridică şi în conformitate cu legile
în vigoare.

Sec. 1. Zecimile şi darurile: Fondurile administrate de această Uniune de
biserici vor consta în zecimea, inclusiv zecimea directă, care este stabilită de
regulament şi este primită de la bisericile locale din teritoriul ei, precum şi
din daruri, moşteniri de drept şi moşteniri testamentare, donaţii, alocări de
fonduri, fonduri rambursate şi alte donaţii pe care ar putea să le primească.
Sec. 2. Regulamentele: Partea de zecime care este păstrată pentru Uniu-
nea de biserici, în conformitate cu cele precizate de regulament, precum şi
toate celelalte fonduri vor fi folosite în conformitate cu regulamentele fi-
nanciare ale Diviziunii ____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor
de Ziua a Şaptea, iar în cazul donaţiilor, acestea vor fi folosite în conformi-
tate cu precizările donatorilor şi în conformitate cu reglementările guverna-
mentale. Zecimea este împărţită cu Diviziunea, pe baza unui procentaj fix,
stabilit de Comitetul Executiv al Diviziunii, şi cu Conferinţa Generală, pe
baza unui procentaj fix stabilit de Consiliul Anual al Comitetului Executiv
Sec. 3. Conturile bancare: Fondurile acestei Uniuni de biserici vor fi
păstrate în siguranţă, în conformitate cu regulamentul financiar al Divizi-
unii ____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea.
Banii vor fi depuşi în numele Uniunii de biserici a Adventiştilor de Ziua a

Şaptea din ____________, în conturi obişnuite, sau speciale, în băncile sau
casele de economii pe care le va desemna Comitetul Executiv şi vor fi re-
trase numai de persoanele autorizate prin hotărârea Comitetului Executiv.
Sec. 4. Rapoartele financiare: Uniunea de biserici din ____________ [164]
va pregăti regulat rapoarte ale veniturilor şi bilanţuri financiare şi va fi
responsabilă pentru completarea declaraţiilor financiare anuale cerute de
Diviziunea ____________ şi de Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua
a Şaptea şi, în limitele cerinţelor legii, va fi responsabilă pentru completar-
ea declaraţiilor financiare cerute de instituţiile financiare guvernamentale
locale sau naţionale.
Articolul X – Bugetul, revizuirea salariilor

şi reviziile contabile
Sec. 1. Bugetul: Uniunea de biserici din ____________ va pregăti un
buget anual în conformitate cu regulamentul Diviziunii ____________ a
Sec. 2. Revizuirea salariului şi a cheltuielilor: Comitetul Executiv va con-
stitui un comitet de revizuire a compensării remunerării angajaţilor, ale cărui
sarcini sunt indicate în Statutul de organizare al Conferinţei Generale.
Sec. 3. Revizia contabilă independentă: Toate rapoartele contabile ale
acestei Uniuni de biserici vor fi verificate cel puţin anual de către un revi-
zor ales în conformitate cu Statutul de organizare al Conferinţei Generale,
iar rapoartele acestei Uniuni de biserici sau ale oricăreia dintre filialele,
agenţiile sau instituţiile ei vor fi întotdeauna la dispoziţia respectivului re-
vizor.
Sec. 1. În limitele îngăduite de lege, această Uniune de biserici va despăgubi
ameninţată că va fi supusă unei acţiuni în justiţie, în domeniul civil, penal,
administrativ sau investigativ, pe motiv că este sau a fost membru al Comi-
tetului Executiv al Uniunii de biserici, conducător administrativ sau angajat
sau că a acţionat în interesele Uniunii de biserici, pentru toate cheltuielile (in-
clusiv taxele legale), cheltuielile de judecată, amenzile şi sumele plătite pentru
biserici şi, luând în considerare orice acţiune sau procedură penală, nu a avut
nicio cauză rezonabilă de a crede că propria conduită era ilegală.
de membrii constituenţi.) [165]

Amendarea, revizuirea şi abrogarea: Regulamentul de ordine interioară
al acestei Uniuni de biserici, care este esenţial pentru unitatea Bisericii din
toată lumea şi este scris cu litere aldine va fi amendat sau revizuit din când în
când, pentru a corespunde cu schimbările făcute la modelul de Constituţie
şi de Regulament de ordine interioară ale Uniunii de biserici, în conformi-
tate cu cele votate de Comitetului Executiv al Conferinţei Generale. Aceste
amendamente sau revizuiri vor fi aprobate cu o majoritate simplă prin votul
delegaţilor care sunt prezenţi şi votează cu ocazia oricărei şedinţe constitu-
tive oficiale a Uniunii de biserici. Celelalte secţiuni ale Regulamentului de
ordine interioară pot fi amendate, revizuite sau abrogate în acelaşi mod, cu
condiţia ca schimbările acestea să fie în conformitate cu spiritul modelului
de Constituţie şi de Regulament de ordine interioară ale Uniunii de biserici
şi să fie analizate şi aprobate de Comitetul Executiv al Uniunii de biserici.
Anunţul cu privire la oricare dintre schimbările propuse pentru Constituţia
şi Regulamentul de ordine interioară ale acestei Uniuni de biserici vor fi
făcute specific, odată cu publicarea anunţului pentru sesiune.
Grupul constitutiv sau Comitetul Executiv al Uniunii de biserici pot să
recomande Conferinţei Generale, prin intermediul Diviziunii ____________
a Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, amendamente la
modelul de Constituţie şi de Regulament de ordine interioară ale Uniunii
de biserici.
D 19 Model de Regulament de funcţionare al

Uniunii de biserici din ____________
D 19 05 Uniunea de biserici – Următorul model pentru Regulamentul de
funcţionare al Uniunilor de biserici va fi respectat cât mai îndeaproape cu
putinţă de către toate Uniunile de biserici cu statut de Misiune. Acele secţiuni
din modelul de Regulament de funcţionare al Uniunii de biserici care sunt
scrise cu litere aldine sunt esenţiale pentru unitatea Bisericii din toată lumea
şi vor fi cuprinse în Regulamentul de funcţionare al fiecărei Uniuni de bi-
serici cu statut de Misiune. Celelalte secţiuni din modelul de Regulament de
funcţionare pot să fie modificate în conformitate cu cele stabilite în Articolul
XIV, cu condiţia să continue a fi în armonie deplină cu prevederile acestui
model. Orice modificare necesară pentru a corespunde unor situaţii specifice
dintr-o Uniune de biserici va fi prezentată comitetului respectivei Diviziuni
în vederea analizării. Acolo unde situaţiile deosebite fac necesară modificarea
textului scris cu litere aldine, aprobarea finală pentru astfel de modificări tre-
buie să fie analizată şi aprobată de Comitetul Administrativ al Conferinţei
Generale, după ce primeşte o recomandare din partea Comitetului Executiv

[166] al Diviziunii şi din partea Office of General Counsel.
Amendamentele la acest model de Regulament de funcţionare al Uniunii
de biserici vor fi făcute prin hotărârea Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea cu ocazia oricărui Consiliu Anual.
Regulamentul de funcţionare al Uniunii de biserici a

Adventiştilor de Ziua a Şaptea din ____________
Această organizaţie, care funcţionează în teritoriul Diviziunii
____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, va
fi cunoscută ca Uniunea de biserici a Adventiştilor de Ziua a Şaptea din
____________, denumită în continuare Uniune de biserici.
Scopul acestei Uniuni de biserici este acela de a promova propovăduirea
14:6-12, pentru toţi oamenii din regiunea ei, îndrumându-i să-L primească
pe Isus ca Mântuitor personal şi să se alăture Bisericii Sale, şi împlinind

Teritoriul acestei Uniuni de biserici va fi constituit din ____________.
Membrii acestei Uniuni de biserici vor fi bisericile care au fost sau vor
fi organizate în orice parte din teritoriul aflat în jurisdicţia ei, după ce au
fost primite în familia bisericilor prin votul delegaţilor adunaţi la Sesiunea
Uniunii de biserici.
Sec. 1. Sesiunile ordinare: Această Uniune de biserici va organiza Se-
siuni ordinare o dată la cinci ani, la data şi locul desemnate de Comitetul
Executiv şi comunicate prin anunţuri scrise tuturor bisericilor şi grupelor,
cu cel puţin treizeci de zile înainte de data sesiunii.
Sec. 2. Activitatea administrativă din cadrul sesiunii – Activitatea
administrativă din cadrul sesiunilor ordinare va fi aceea de a primi rapoartele
preşedintelui, secretarului, trezorierului (pe baza rapoartelor financiare revi-
zuite), directorilor de departament şi [167] revizorilor şi în scopul aprobării
proiectelor proprii ale Uniunii de biserici, care ar trebui să conţină planuri
precise, detaliate şi etapizate în vederea dezvoltării de la statutul de Uniune

de biserici la cel de Conferinţă. De asemenea, strategiile pentru desfăşurarea
activităţii vor fi alcătuite în aşa fel încât să fie în conformitate cu strategiile
Diviziunii ____________.
Sec. 3. Alegerile în cadrul sesiunii: În sesiune, această Uniune de biserici
va alege directorii diferitelor departamente şi membrii electivi ai Comitetu-
lui Executiv, precum şi membrii consiliilor de conducere ale instituţiilor,
acolo unde grupul constitutiv al Uniunii de biserici, aflată în sesiune,
slujeşte şi în calitate de grup constitutiv pentru instituţiile Uniunii. Aceştia
îşi vor păstra poziţia pentru o perioadă de ______ ani sau până când succeso-
rii lor sunt aleşi şi încep să îşi îndeplinească îndatoririle.
Sec. 4. Sesiunile extraordinare: Comitetul Executiv poate să convoace o
Sesiune extraordinară la data şi locul pe care le consideră potrivite, făcând
un anunţ corespunzător, iar lucrările administrative ale acestor sesiuni vor
avea aceeaşi autoritate ca lucrările Sesiunilor ordinare. Comitetul Executiv
al Diviziunii poate, de asemenea, să convoace o Sesiune extraordinară a
Uniunii de biserici.
Sec. 5. Comitetele temporare: Înainte de fiecare sesiune a acestei Uniuni
de biserici, Comitetul Executiv va numi comitetele temporare care sunt nec-
esare în vederea conducerii lucrărilor preliminare sesiunii.
Sec. 6. Comitetul de organizare: În cadrul fiecărei şedinţe constitutive,
un Comitet de organizare va numi un Comitet de numiri, precum şi alte
comitete care sunt necesare pentru sesiune, iar persoanele numite vor fi su-
puse aprobării delegaţilor grupului constitutiv. Comitetul de organizare
va fi alcătuit din reprezentanţi ai fiecărei biserici şi ai fiecărei instituţii
administrate de Uniunea de biserici şi va include preşedintele Diviziunii
_____________ sau persoana desemnată de acesta, care va prezida.
Sec. 7. Comitetul de numiri: Comitetul de numiri va fi alcătuit dintr-
un număr de ____________ membri, inclusiv preşedintele Diviziunii
Sec. 8. Votarea: Votarea cu privire la toate lucrările administrative se va
face prin vot deschis, cu excepţia situaţiei în care o majoritate a delegaţilor
prezenţi cere o altă modalitate. Vor fi eligibili pentru dreptul de vot numai
acei delegaţi care sunt prezenţi personal la orice şedinţă constitutivă. Nu se
Sec. 1. Delegaţii aleşi: Delegaţii aleşi la Sesiunea Uniunii [168] de biser-
ici vor fi acei delegaţi acreditaţi oficial de bisericile organizate ale Uniunii
de biserici, începând cu un delegat pentru fiecare Biserică organizată oficial
şi câte un delegat suplimentar pentru fiecare număr de ____________ membri
sau o parte importantă din acest număr.
Sec. 2. Delegaţii de drept: Delegaţii de drept la Sesiunea Uniunii de bi-
serici vor fi:
a. Membrii Comitetului Executiv al Uniunii de biserici

b. Membrii Comitetului Conferinţei Generale şi Diviziunii
____________, care sunt prezenţi la orice Sesiune a Uniunii de biserici.
Numărul acestor delegaţi nu va depăşi 10% din numărul de delegaţi
prevăzuţi prin celelalte reglementări
c. Alte persoane care fac parte din personalul Uniunii de biserici, al
instituţiilor confesionale deţinute şi administrate de Uniunea de biserici,
care sunt recomandate de Comitetul Executiv al Uniunii de biserici şi sunt
acceptate de delegaţi în sesiune. Numărul acestor delegaţi nu va depăşi
10% din numărul total de delegaţi aleşi, prevăzuţi în cele de mai sus
d. Toţi pastorii hirotoniţi şi autorizaţi, cei care deţin acreditări ca
pastori recunoscuţi, cei care deţin acreditări ca misionari şi cei care deţin
acreditări ca profesori recunoscuţi din partea Uniunii de biserici
e. Persoanele recomandate de Comitetul Executiv şi acceptate de
delegaţii aflaţi în sesiune.
Sec. 3. Toţi delegaţii desemnaţi să reprezinte membrii Uniunii de bi-
serici la orice şedinţă constitutivă trebuie să fie membri cu drepturi depline
ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.

Sec. 1. Comitetul Executiv va fi alcătuit dintr-un număr de max-
im ____________ membri, care va fi stabilit de Comitetul Diviziunii
_____________. Preşedintele, secretarul, trezorierul Uniunii de biserici
vor fi membri din oficiu, iar ceilalţi membri vor fi aleşi cu ocazia Sesiunii
ordinare a Uniunii de biserici. Conducătorii administrativi ai Diviziunii
___________ şi ai Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea
sunt membri din oficiu ai Comitetului Executiv al Uniunii de biserici;
totuşi numărul lor va fi adăugat la cel descris mai sus. Oricare dintre aceşti
conducători executivi, care îşi exercită drepturile de vot la orice şedinţă, nu
vor [169] depăşi ca număr 10% din numărul de membri prezenţi ai comi-
tetului.
Sec. 2. În perioadele dintre Sesiunile acestei Uniuni de biserici, Comi-
tetul Executiv va avea autoritatea administrativă, precum şi autoritatea de
a numi comitete, cum ar fi un Comitet Administrativ, cu termenele lor de
referinţă, autoritatea de a acorda sau de a retrage acreditări şi autorizaţii şi
de a numi, pentru mandatul în curs, persoanele care vor ocupa posturile va-
cante ce ar putea să apară din motiv de deces, demisie sau altele în consili-
ile, comitetele, departamentele, sau poziţiile de conducere stabilite cu oca-
zia alegerilor Uniunii de biserici. Persoanele pentru poziţiile de preşedinte,
secretar şi trezorier al Uniunii de biserici vor fi numite întotdeauna prin
hotărârea Comitetului Executiv al Diviziunii. Pentru retragerea acreditărilor
sau ocuparea poziţiilor vacante în Comitetul Executiv al Uniunii de biserici
va fi necesar consimţământul scris din partea a două treimi dintre membrii
Comitetului Executiv.
Sec. 3. Comitetul Executiv, inclusiv preşedintele, va avea autoritatea

executivă în îndeplinirea lucrărilor administrative, în conformitate cu regulile
generale indicate de Comitetul Diviziunii. Un număr de ________ membri ai
Comitetului Uniunii de biserici, inclusiv preşedintele, vor constitui un cvo-
rum.
Sec. 4. Şedinţele Comitetului Executiv pot fi convocate la orice dată şi în
orice loc de către preşedinte sau, în absenţa lui, de către persoana numită de
Comitetul Uniunii de biserici pentru a prezida. Dacă preşedintele este absent
din teritoriu şi nu a fost numită nicio persoană pentru a prezida, şedinţa poate
fi convocată de secretar, ca urmare a cererii scrise de oricare _________ mem-
bri ai Comitetului Executiv.

îndatoririle lor
tivi executivi ai acestei Uniuni de biserici vor fi un preşedinte, un secretar
sau de Comitetul Executiv al Bisericii. Aceste planuri, strategii şi programe
Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea în sesiunile ei care au
loc o dată la cinci ani.
Conducătorii administrativi executivi ai Uniunii de biserici vor fi numiţi
de consiliul/şedinţa de la sfârşitul anului a Diviziunii şi vor deţine poziţia
pe o perioadă de cinci ani, până când sunt numiţi succesorii lor şi încep
[170] să îşi îndeplinească îndatoririle. Locurile vacante în aceste poziţii vor
fi ocupate prin hotărârea Comitetului Executiv al Diviziunii.
Comitetului Executiv al Uniunii de biserici în consultare cu secretarul şi
trezorierul. El va prezida şedinţele constitutive şi şedinţele Comitetului
Executiv al Uniunii de biserici şi va sluji în scopul promovării intereselor
generale ale Uniunii de biserici, în conformitate cu hotărârile Comitetului
Executiv. În activitatea sa de conducere, preşedintele va adera la
regulamentele Diviziunii ____________ şi ale Conferinţei Generale a
Adventiştilor de Ziua a Şaptea şi va lucra în conformitate cu Comitetul
Executiv al Diviziunii ____________, sfătuindu-se îndeaproape cu
conducătorii administrativi ai Diviziunii.
Când preşedintele Uniunii trebuie să fie absent din teritoriu pentru o
perioadă prelungită, Comitetul Uniunii de biserici va avea autoritatea de a
numi, în consultare cu conducătorii administrativi ai Diviziunii, o persoană
care să prezideze pe durata acestei absenţe.

Executiv şi va fi vicepreşedinte al Comitetului Executiv. Secretarul se va
adresa Comitetului Executiv al Uniunii de biserici, după consultarea cu
şedinţă ale sesiunilor Uniunii de biserici şi ale şedinţelor Comitetului
Executiv şi de a oferi copii ale acestor rapoarte de şedinţă tuturor membrilor
Comitetului Executiv şi conducătorilor administrativi ai Diviziunii
____________. De asemenea, secretarul va avea responsabilitatea de a oferi
informaţiile cerute de preşedinte sau de comitetul Uniunii de biserici, ori
al Diviziunii şi de a îndeplini alte îndatoriri care aparţin, de obicei, unei
astfel de poziţii.
biserici, după consultarea cu preşedintele. El va avea răspunderea de a
asigura conducerea financiară a organizaţiei, care va include, dar nu
va fi limitată la, primirea, păstrarea în siguranţă şi distribuirea tuturor
fondurilor în conformitate cu deciziile Comitetului Executiv; trimiterea
Generală, în [171] armonie cu regulamentul Diviziunii ____________,
____________.
Sec. 2. Ceilalţi conducători administrativi – Alte persoane pot sluji în
calitate de conducători administrativi ai Uniunii de Misiuni, cum ar fi
vicepreşedintele, secretarul asociat şi trezorierul asociat.
Articolul IX – Departamentele, organizaţiile cu

personalitate juridică şi agenţiile
Sec. 1. Pe măsură ce dezvoltarea lucrării face necesar acest lucru, Uniunea
de biserici poate să creeze departamentele obişnuite ale Conferinţei Generale
şi/sau Diviziunii. Directorii de departamente vor lucra sub îndrumarea
Comitetului Executiv al Uniunii de biserici şi a preşedintelui şi vor sluji în
calitate de consultanţi în teritoriu.
Sec. 2. La fiecare Sesiune ordinară a acestei Uniuni de biserici, delegaţii
vor numi sau vor alege consiliile de administraţie ale tuturor organizaţiilor cu
statut de persoană juridică aflate în legătură cu Uniunea de biserici, în confor-
mitate cu cerinţele legilor statutare ale fiecăreia dintre respectivele organizaţii.
Sec. 3. Această Uniune de biserici va angaja personal pentru comitete, sec-
retari, trezorieri, agenţi, pastori, pionieri misionari şi alte persoane şi va distri-
bui personalul angajat după cum este necesar în vederea îndeplinirii eficiente
a lucrării ei.

Sec. 1. Fondurile administrate de această Uniune de biserici vor fi:
a. Partea din zecime care îi este alocată prin regulament şi care va fi
primită de la bisericile şi grupele ei.
b. Fondurile alocate de Diviziunea ___________ sau de Conferinţa
c. Donaţii şi fonduri speciale.
Sec. 2. Comitetul Executiv al acestei Uniuni de biserici îi va trimite anual
Diviziunii ___________ declaraţiile corespunzătoare de venit şi bilanţurile
financiare, precum şi o estimare a cheltuielilor de funcţionare şi a venitu-
rilor pentru anul următor ale tuturor organizaţiilor aflate pe teritoriul ei.
Sec. 3. Partea de zecime care este păstrată pentru Uniunea de biserici, în
conformitate cu cele precizate de regulament, precum şi toate celelalte fon-
duri vor fi folosite în [172] armonie cu regulamentele financiare ale Divizi-
unii ____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea,
iar în cazul donaţiilor, acestea vor fi folosite în conformitate cu precizările
donatorilor şi în conformitate cu reglementările guvernamentale. Zecimea
este împărţită cu Diviziunea pe baza unui procentaj fix, stabilit de Comitet-
ul Executiv al Diviziunii, şi cu Conferinţa Generală, pe baza unui procen-
taj fix, stabilit de Consiliul Anual al Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale. Această Uniune de biserici va trimite mai departe Diviziunii
____________ procentajul din zecime specificat, procentajul pentru fondul
de pensii, în conformitate cu deciziile Comitetului Diviziunii, precum şi
toate darurile pentru lucrarea misionară.
Sec. 4. Banii vor fi depuşi în numele Uniunii de biserici a Adventiştilor
de Ziua a Şaptea din ____________ în conturi obişnuite sau speciale, în
băncile sau casele de economii care sunt desemnate de Comitetul Executiv
şi vor fi retrase numai de persoanele autorizate prin hotărârea Comitetului
Executiv.
Sec. 5. Fondurile de investiţii principale care îi aparţin acestei Uniuni
de biserici vor fi depuse la Diviziune, până când vor fi necesare în vederea
îndeplinirii scopului cu care au fost adunate.
Articolul XI – Revizuirea salariilor şi reviziile

contabile
Comitetul Uniunii de biserici, împreună cu un conducător administrativ
al Diviziunii sau unul ori mai mulţi reprezentanţi numiţi de Comitetul Di-
viziunii, va revizui anual salariile şi cheltuielile tuturor angajaţilor Uniunii de
biserici, fiind înţeles faptul că salariile şi cheltuielile conducătorilor adminis-
trativi ai Uniunii de biserici sunt revizuite de Comitetul Diviziunii.
Toate rapoartele contabile ale acestei Uniuni de biserici vor fi veri-
ficate cel puţin anual de către un revizor desemnat de Serviciul de Audit
al Conferinţei Generale sau de către un serviciu ales în conformitate cu
regulamentul Diviziunii; iar rapoartele acestei Uniuni de biserici sau ale

oricăreia dintre filialele sau instituţiile ei vor fi întotdeauna la dispoziţia
respectivului revizor.

Sec. 1. În limitele îngăduite de lege, această Uniune de biserici va despăgubi
ameninţată că va fi supusă unei acţiuni sau proces în justiţie, în domeniul
civil, penal, administrativ sau investigativ, pe motiv că este sau a fost mem-
bru al Comitetului Executiv al Uniunii de biserici, conducător administrativ
sau angajat sau că a acţionat în interesele Uniunii de biserici, pentru toate
cheltuielile de judecată (inclusiv taxele legale), amenzile şi sumele plătite pen-
tru rezolvarea [173] reală şi rezonabilă a situaţiei aflate în legătură cu această
acţiune, proces sau procedeu, dacă acea persoană a acţionat cu bună-credinţă
şi într-o manieră rezonabilă, crezând că va fi în interesul cel mai mare al Uni-
unii de Conferinţe şi, luând în considerare orice acţiune sau procedură penală,
nu a avut nicio cauză rezonabilă de a crede că propria conduită era ilegală.
Sec. 2. Dreptul la despăgubiri se va adăuga, şi nu va înlocui toate cele-
de membrii constituenţi.)

Această Uniune de biserici poate fi desfiinţată numai prin hotărârea
Comitetului Executiv al Diviziunii.
În cazul dizolvării acestei Uniuni de biserici, toate bunurile care rămân,
după ce toate datoriile au fost plătite, vor fi transferate unei entităţi le-
gale, autorizate de Diviziunea ____________ a Conferinţei Generale a

Acest Regulament de funcţionare poate fi amendat cu o majoritate
de voturi, cu ocazia oricărei şedinţe anuale a Comitetului Executiv al
Diviziunii ____________ sau cu ocazia unui Consiliu al Diviziunii, cu
condiţia ca amendamentele acestea să nu fie în contradicţie cu Constituţia
Conferinţei Generale şi cu Regulamentul de ordine interioară al Diviziunii
____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea sau
cu spiritul modelului de Regulament de funcţionare al Uniunii de biserici.
Totuşi acele părţi din Regulamentul de funcţionare care sunt importante
pentru unitatea Bisericii din întreaga lume şi sunt scrise cu litere aldine vor
fi amendate sau revizuite din când în când numai de către Comitetul Exe-
cutiv al Diviziunii ____________ prin votul unei majorităţi simple, pentru

a se conforma cu schimbările modelului de Regulament de funcţionare al
Uniunii de biserici, care sunt votate de Comitetul Executiv al Conferinţei
Generale în şedinţele anuale.
D 20 Model de Constituţie şi de Regulament de ordine

interioară ale Conferinţei locale
D 20 05 Constituţia şi Regulamentul de ordine interioară ale
Conferinţei locale – Modelul acesta de Constituţie va fi respectat de toate
Conferinţele locale. Acele secţiuni ale [174] modelului de Regulament de
ordine interioară care sunt scrise cu litere aldine sunt importante pen-
tru unitatea Bisericii din întreaga lume şi trebuie să fie incluse în Regu-
lamentul de ordine interioară adoptat de fiecare Conferinţă locală. Cele-
lalte secţiuni ale modelului pot să fie modificate în conformitate cu cele
prezentate în Regulamentul de ordine interioară, Articolul XII, cu condiţia
să continue a fi în armonie deplină cu prevederile acestui model. Acolo
unde situaţiile deosebite fac necesară modificarea textului scris cu litere
aldine, aprobarea finală a unor astfel de modificări trebuie să fie analizată
şi aprobată de Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale, după pri-
mirea unei recomandări din partea Comitetului Executiv al Diviziunii şi
din partea Office of General Counsel.
Amendamentele la modelul de Regulament de funcţionare al Uniunilor
de biserici vor fi făcute prin hotărârea Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea cu ocazia oricărui Consiliu Anual
al respectivului comitet.
CONSTITUŢIA CONFERINŢEI ____________

A ADVENTIŞTILOR DE ZIUA A ŞAPTEA
Numele acestei organizaţii va fi cunoscut ca fiind Conferinţa
____________ a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, menţionată de aici înainte
prin termenul Conferinţă.
Scopul acestei Conferinţe este acela de a promova propovăduirea Evan-
gheliei veşnice în contextul celor trei solii îngereşti din Apocalipsa 14:6-12,
pentru toţi oamenii din regiunea ei, îndrumându-i să Îl primească pe Isus
ca Mântuitor personal şi să se alăture Bisericii Sale şi împlinind nevoile lor
spirituale în pregătirea pentru apropiata Sa revenire.

Conferinţa ____________ a Adventiştilor de Ziua a Şaptea este o parte a
Uniunii de Conferinţe/Uniunii de Misiuni a Adventiştilor de Ziua a Şaptea
din ____________, care la rândul ei este o parte a Diviziunii ____________
a Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, o organizaţie a
Bisericii mondiale, iar toate scopurile, regulamentele şi procedurile aces-
tei Conferinţe vor fi în conformitate cu regulamentele şi procedurile Di-
viziunii ____________ şi ale Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua
a Şaptea. Această Conferinţă va îndeplini misiunea [175] Bisericii în con-
formitate cu doctrinele, programele şi iniţiativele adoptate şi aprobate de
Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea în cadrul sesiunilor
ei care au loc o dată la cinci ani.
Teritoriul acestei Conferinţe va fi constituit din ____________.
Membrii acestei Conferinţe vor fi bisericile locale care au fost sau vor
fi organizate corespunzător în orice parte a teritoriului geografic aflat în
jurisdicţia ei şi care vor fi aprobate oficial ca biserici membre prin votul
delegaţilor la orice şedinţă constitutivă ordinară.

Membrii cu drept de vot ai acestei Conferinţe să adopte şi/sau să revoce
Regulamentul de ordine interioară, iar acest regulament poate să cuprindă
orice prevedere care nu este în contradicţie cu Constituţia.
Articolul VII Desfiinţarea şi împărţirea bunurilor

Această Conferinţă poate fi desfiinţată numai prin votul unei majorităţi
de două treimi a delegaţilor care sunt prezenţi şi votează, cu ocazia oricărei
şedinţe constitutive.
În cazul desfiinţării acestei Conferinţe, toate bunurile care rămân, după
ce toate datoriile au fost plătite, vor fi transferate unei entităţi legale, autor-
izate de Diviziunea ____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor de
Ziua a Şaptea.

Această Constituţie nu va fi amendată, cu excepţia scopului de a se
conforma cu modelul de Constituţie a Conferinţei locale, când acest mod-
el este amendat printr-o hotărâre a Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale într-un Consiliu Anual. Această Conferinţă îşi va amenda propria
Constituţie din când în când, cu ocazia şedinţelor constitutive ordinare,

orice astfel de modificări fiind făcute pentru a se conforma modelului pen-
tru Conferinţa locală. Comitetul Executiv al Conferinţei poate să recoman-
de Conferinţei Generale, prin intermediul Uniunii de Conferinţe/Uniunii
de Misiuni din ____________ şi al Diviziunii ____________ a Conferinţei
Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, amendamente la modelul de
constituţie. [176]

CONFERINŢEI ____________ A ADVENTIŞTILOR
DE ZIUA A ŞAPTEA
Sediul principal pentru desfăşurarea activităţilor administrative
ale Conferinţei ____________ este stabilit şi amplasat în ____________,
____________. În situaţii de urgenţă, Comitetul Executiv poate să schimbe
temporar adresa sediului principal.

Sec. 1. Şedinţele ordinare: Această Conferinţă va organiza o şedinţă
constitutivă ordinară ____________ (bienală, trienală, cvadrienală sau
cincinală), la data şi locul desemnate de Comitetul Executiv al Conferinţei.
Anunţul cu privire la data şi locul şedinţei delegaţilor care îi reprezintă pe
membri va fi făcut prin:
a. Un anunţ tipărit în publicaţia oficială a Uniunii de Misiuni/
Conferinţe din ____________, cu cel puţin patru săptămâni înainte de data
sesiunii sau
b. O metodă aprobată de Comitetul Executiv al Conferinţei _________.
Sec. 2. Şedinţele extraordinare: a. Comitetul Executiv al acestei Conferinţe
va convoca o şedinţă constitutivă extraordinară la data şi locul pe care le
consideră potrivite când:
2) Este votată de către delegaţii la oricare şedinţă constitutivă sau
3) Este cerută de ____________ procente din bisericile Conferinţei,
prin comitetele lor locale, sau
4) Este votată de Comitetul Uniunii, Comitetul Diviziunii sau de
b. Comitetul Uniunii, sau Comitetul Diviziunii poate convoca o
şedinţă constitutivă extraordinară a Conferinţei.
c. Agenda pentru şedinţele constitutive extraordinare va fi inclusă în
anunţul cu privire la şedinţă.
în acelaşi mod ca şedinţele constitutive planificate regulat. [177]
Sec. 3. Cvorumul: Cel puţin ____________ % dintre delegaţii autorizaţi în

conformitate cu prevederile care urmează în Secţiunea 1. a Articolului III tre-
buie să fie prezenţi la orice şedinţă constitutivă ordinară sau extraordinară
spre a alcătui un cvorum pentru lucrările administrative. Odată ce şedinţa
este declarată deschisă, delegaţii care rămân prezenţi vor constitui un cvo-
rum.
Sec. 4. Votul prin intermediari: Pentru a fi eligibili să voteze, toţi
Sec. 5. Dreptul de vot al delegaţilor: Fiecare delegat numit să participe
în numele membrilor acestei Conferinţe va avea dreptul la un vot. Dreptul
de vot al delegaţilor individuali care reprezintă membri, în conformitate cu
prevederile care vor urma, va fi limitat la respectiva şedinţă constitutivă a
Conferinţei pentru care au fost desemnaţi să reprezinte o biserică locală, o
instituţie, Uniunea de Conferinţe din ____________, Diviziunea ____________
sau Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea.
Sec. 6. Alegerea/Numirea şi durata mandatului: Toţi conducătorii admin-
istrativi şi membrii Comitetului Executiv care nu sunt membri din oficiu
vor fi aleşi de către delegaţii la şedinţa ordinară a grupului constitutiv al
Conferinţei şi îşi vor păstra poziţia până la următoarea şedinţă ordinară a
grupului constitutiv al Conferinţei, cu excepţia situaţiei când demisionează
sau sunt înlăturaţi din poziţie, din motive întemeiate, de către Comitetul
Executiv sau o şedinţă constitutivă extraordinară. Alegerea/numirea direc-
torilor diferitelor departamente, a directorilor asociaţi ai departamentelor,
a secretarilor asociaţi sau a trezorierilor asociaţi va fi încredinţată Comitetu-
lui Executiv, cu excepţia situaţiei în care este făcută de delegaţii grupului
constitutiv al Conferinţei.

Sec. 1. Delegaţii pentru orice şedinţă constitutivă a acestei Conferinţe vor
fi delegaţi aleşi şi delegaţi de drept.
a. Delegaţii aleşi: Toţi delegaţii acreditaţi oficial de către oricare
dintre bisericile locale organizate ale Conferinţei. Fiecare biserică locală
va avea dreptul la câte un delegat şi un delegat suplimentar pentru fiecare
număr de ____________ membri în plus sau o parte importantă din acest
număr, membri în biserica locală care îi acreditează.
b. Delegaţii de drept:
1) Toţi membrii Comitetului Executiv al Conferinţei ____________.
[178]
2) Toţi membrii Comitetelor Executive ale Uniunii de Misiuni/Uni-
unii de Conferinţe din ____________, care ar putea fi prezenţi la orice şedinţă
constitutivă a acestei Conferinţe.
3) Toţi angajaţii care deţin acreditări şi autorizaţii pastorale emise
de această Conferinţă.
4) Membrii Comitetului Executiv al Conferinţei Generale, care ar

putea fi prezenţi la orice şedinţă constitutivă a acestei Conferinţe. Numărul
delegaţilor care reprezintă Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şap-
tea nu va depăşi 10% din numărul total de delegaţi prevăzuţi pe baza celorlal-
te criterii.
5) Orice alte persoane care ar putea fi recomandate de Comitetul
Executiv şi acceptate de delegaţii aflaţi la sesiune. Numărul unor astfel de de-
legaţi nu va depăşi 10% din numărul total de delegaţi aleşi prevăzut mai sus.
Sec. 2. Toţi delegaţii numiţi să reprezinte membrii acestei Conferinţe la
orice şedinţă constitutivă trebuie să fie membri cu drepturi depline a Bisericii
Adventiste de Ziua a Şaptea.
pentru fiecare şedinţă constitutivă după cum urmează: Fiecare biserică locală
reprezentată la şedinţa constitutivă va alege sau va împuternici delegaţia
ei să aleagă un membru şi un membru în plus pentru fiecare număr de
____________ membri sau o parte importantă din acest număr.
b. Comitetul de organizare va fi prezidat de către preşedintele
Uniunii ____________ sau de către persoana desemnată de acesta.
alege:
rioară
3) Alte comitete, după cum este necesar.
d. Membrii Comitetului de organizare vor fi aleşi cu ocazia şedinţei
constitutive sau înainte de aceasta.
e. Dacă acest Comitet de organizare trebuie să se întâlnească înainte
de şedinţa constitutivă, data şi locul şedinţei vor fi anunţate într-o notă
oficială.
Sec. 2. Comitetul de numiri: Comitetul de numiri va consta dintr-un
număr de cel puţin ____________, dar nu mai mare de ____________ mem-
bri, inclusiv preşedintele Uniunii de Misiuni/Conferinţe din ____________
[179] sau persoana desemnată de acesta, care va prezida. Numărul membrilor
din comitet va fi, pe cât posibil, echilibrat între lucrătorii confesionali şi mem-
brii laici reprezentând diversele segmente ale lucrării şi diversele teritorii ale
Conferinţei.
Sec. 3. Comitetul permanent pentru Constituţie şi Regulamentul de or-
dine interioară: Comitetul permanent pentru Constituţie şi Regulamentul
de ordine interioară va include un conducător administrativ al Uniunii
de Misiuni/Conferinţe din ____________ şi va fi prezidat de secretarul
Conferinţei locale sau de către persoana desemnată de acesta.
Acest comitet va funcţiona în perioada dintre şedinţele constitutive or-

dinare şi va comunica următoarei şedinţe constitutive ordinare rapoartele
şi recomandările lui detaliate, prin intermediul Comitetului Executiv al
Conferinţei.
Sec. 4. Votarea: Alegerea conducătorilor administrativi şi votarea tuturor
celorlalte lucrări administrative vor fi făcute prin vot deschis, cu excepţia
situaţiei când este stabilită o altă modalitate prin votul majorităţii delegaţilor
prezenţi.

Sec. 1. Membrii Comitetului Executiv: Comitetul Executiv al Conferinţei
____________ a Adventiştilor de Ziua a Şaptea va fi ales cu ocazia şedinţelor
ei constitutive ordinare şi va fi alcătuit dintr-un număr de maxim
____________ membri. Preşedintele, secretarul, trezorierul, vicepreşedintele
(vicepreşedinţii) vor fi membri din oficiu ai Comitetului Executiv. În rândul
membrilor comitetului pot fi incluşi cel puţin un director de departament şi
un reprezentant al unei instituţii, aşa încât restul numărului de membri să fie
cât mai echilibrat cu putinţă între laici şi pastori sau alţi angajaţi ai Bisericii
din diferitele secţiuni ale Conferinţei. Conducătorii administrativi ai Uni-
unii de Misiuni/Conferinţe din ____________, ai Diviziunii ____________ şi
ai Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea sunt membri din
oficiu ai Comitetului Executiv al Conferinţei locale; totuşi numărul lor va
fi adăugat la cel descris mai sus. Oricare dintre aceşti conducători adminis-
trativi, care îşi exercită drepturile de vot la orice şedinţă, nu vor depăşi 10%
din numărul de membri prezenţi ai comitetului.
Sec. 2. Autoritatea delegată: Comitetul Executiv al acestei Conferinţe are
autoritatea delegată de a acţiona în numele membrilor constituenţi între
sesiunile ordinare, inclusiv autoritatea de a alege sau de a îndepărta din
funcţie, din motive întemeiate, conducători administrativi, directori ai de-
partamentelor/serviciilor sau membri ai consiliilor şi comitetelor. [180]
Sec. 3. Autoritatea administrativă: Comitetul Executiv va avea autori-
tatea administrativă deplină:
a. De a numi pentru mandatul în curs persoanele care vor ocupa
posturile vacante ce ar putea să apară din motiv de deces, demisie sau
altele, în consiliile, comitetele, departamentele sau poziţiile de conducere
administrativă care au fost stabilite cu ocazia alegerilor Conferinţei. Dacă
trebuie să fie ales un nou preşedinte, preşedintele Uniunii de Misiuni/
Uniunii de Conferinţe din ____________ sau persoana delegată de acesta
va prezida Comitetul Executiv.
b. De a numi comitete, cum ar fi un Comitet Administrativ, cu
termenii lor de referinţă.
c. De a angaja pastori, secretari, profesori sau alte persoane consi-
derate necesare pentru activitatea Conferinţei.
d. De a acorda sau de a retrage acreditări şi autorizaţii. Retragerea

V, Secţiunea 1., din acest Regulament de ordine interioară, va necesita
consimţământul a două treimi din membrii Comitetului Executiv.
Sec. 4. Şedinţele ordinare – Comitetul Executiv poate să planifice şedinţe
Sec. 5. Şedinţele extraordinare – Şedinţele extraordinare ale Comitetu-
lui Executiv pot fi convocate oricând şi oriunde de către preşedinte sau, în
absenţa acestuia, de către secretar. Ca răspuns la cererea scrisă a majorităţii
membrilor Comitetului Executiv, o şedinţă extraordinară poate fi convocată
şi numai de către secretar.
ecutiv va constitui un cvorum.

tivi executivi ai acestei Conferinţe vor fi un preşedinte, un secretar şi un
trezorier. Poziţiile de secretar şi trezorier pot fi ocupate de o singură persoană,
numită secretar-trezorier. Datoria acestor conducători administrativi este
aceea de a promova lucrarea, în consultare unii cu alţii, în conformitate cu
planurile, strategiile şi programele votate de grupul constitutiv şi/sau de
Comitetul Executiv al Conferinţei. Aceste planuri, strategii şi programe
Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea în sesiunile ei, o dată
la cinci ani.
[181] Comitetului Executiv al Conferinţei în consultare cu secretarul şi
trezorierul. El va prezida şedinţele constitutive şi Comitetul Executiv
şi va sluji în scopul promovării intereselor generale ale Conferinţei
____________, în conformitate cu hotărârile grupului constitutiv şi ale
Comitetului Executiv. În activitatea sa de conducere, preşedintele va
adera la regulamentele Uniunii de Misiuni/Uniunii de Conferinţe din
____________, ale Diviziunii ____________ şi ale Conferinţei Generale a
Adventiştilor de Ziua a Şaptea şi va lucra în conformitate cu Comitetul
Executiv al Uniunii de Misiuni/Uniunii de Conferinţe din ____________,
sfătuindu-se îndeaproape cu conducătorii administrativi ai Uniunii.
Executiv şi va fi vicepreşedinte al Comitetului Executiv. Secretarul se
va adresa Comitetului Executiv al Conferinţei, după consultarea cu
preşedintele. Datoria secretarului va fi aceea de a păstra rapoartele
de şedinţă ale şedinţelor constitutive ale Conferinţei şi ale şedinţelor
Comitetului Executiv şi de a oferi copii ale acestor rapoarte de şedinţă
tuturor membrilor Comitetului Executiv şi conducătorilor administrativi

ai Uniunii de Misiuni/Uniunii de Conferinţe din ____________. De
asemenea, secretarul va fi avea responsabilitatea de a oferi informaţiile
cerute de preşedinte sau de Comitetul Executiv şi de a îndeplini alte
îndatoriri care aparţin, de obicei, unei astfel de poziţii.
Executiv. Trezorierul se va adresa Comitetului Executiv al Conferinţei,
după consultarea cu preşedintele. El va avea răspunderea de a asigura
conducerea financiară a organizaţiei, care va include, dar nu va fi limitată
la, primirea, păstrarea în siguranţă şi distribuirea tuturor fondurilor, în
conformitate cu deciziile Comitetului Executiv; trimiterea mai departe
a tuturor fondurilor obligatorii către Uniune/Diviziune/Conferinţa
Comitetul Executiv. De asemenea, trezorierul va avea responsabilitatea
de a trimite rapoarte financiare conducătorilor administrativi ai Uniunii
din ____________.
Sec. 2. Alţi conducători administrativi: Alte persoane pot sluji în calitate
de conducători administrativi ai Conferinţei locale, cum ar fi vicepreşedintele,
secretarul asociat şi trezorierul asociat. [182]

de departamente/asociaţii/servicii
Sec. 1. Rol consultativ: Directorii de departamente/asociaţii/servicii
din această Conferinţă vor lucra sub îndrumarea Comitetului Executiv al
Conferinţei şi a preşedintelui şi vor sluji în calitate de consultanţi în teri-
toriu.
Conferinţei vor fi organizate în conformitate cu structura departamentelor/
serviciilor Conferinţei Generale, dar nu vor dubla în mod obligatoriu departa-
mentele/serviciile de la nivelul Uniunii, Diviziunii sau Conferinţei Generale.

Sec. 1. Organizaţii fără statut de persoană juridică: Conferinţa ____________
îşi poate promova lucrarea de slujire pastorală prin organizaţii auxiliare sub-
ordonate fără statut de persoană juridică. Şedinţele constitutive ale acestor
organizaţii se vor desfăşura în asociere cu şedinţele constitutive ordinare ale
Conferinţei.
Sec. 2. Organizaţiile cu statut de persoană juridică: Conferinţa ____________
poate să înfiinţeze organizaţii cu statut de persoană juridică, dar cu condiţia
de a obţine mai întâi aprobarea Diviziunii ____________. Şedinţele mem-
brilor şi alegerea consiliilor de directori se vor desfăşura în conformitate cu
statutele şi Regulamentul de ordine interioară ale organizaţiilor cu statut de

persoană juridică şi în conformitate cu legile în vigoare.

Sec. 1. Zecimile şi darurile: Fondurile administrate de această Conferinţă
vor consta în zecimea, inclusiv zecimea directă, care este stabilită de regu-
lament şi este primită din teritoriul ei, precum şi din daruri, moşteniri de
drept şi moşteniri testamentare, donaţii, alocări de fonduri, fonduri ram-
bursate şi alte donaţii pe care ar putea să le primească.
Sec. 2. Regulamentele: Partea de zecime care este păstrată pentru această
Conferinţă, în conformitate cu prevederile regulamentului, precum şi toate
celelalte fonduri vor fi folosite în conformitate cu Regulamentele financi-
are ale Diviziunii ____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor de
Ziua a Şaptea, iar în cazul donaţiilor, acestea vor fi folosite în conformi-
tate cu precizările donatorilor şi în conformitate cu reglementările guver-
namentale. Zecimea este împărţită cu Uniunea şi cu Diviziunea, pe baza
unui procentaj fix, stabilit de Comitetul Executiv al Diviziunii, precum şi
cu Conferinţa Generală, pe baza unui procentaj fix, stabilit de Consiliul
Anual al Comitetului Executiv al Conferinţei Generale. [183]
Sec. 3. Conturile bancare: Fondurile acestei Conferinţe vor fi păstrate
în siguranţă, în conformitate cu Regulamentul financiar al Diviziunii
____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea. Ba-
nii vor fi depuşi în numele Conferinţei ____________ a Adventiştilor de
Ziua a Şaptea, în conturi obişnuite sau speciale, în băncile sau casele de
economii pe care le va desemna Comitetul Executiv şi vor fi retrase numai
de persoanele autorizate prin hotărârea Comitetului Executiv.
Sec. 4. Rapoartele financiare: Conferinţa ____________ va pregăti an-
ual rapoarte corespunzătoare ale veniturilor şi bilanţuri financiare şi va
fi responsabilă pentru completarea declaraţiilor financiare anuale ce-
rute de Uniunea ____________, de Diviziunea ____________ a Conferinţei
Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea şi, în limitele cerinţelor legii,
va fi responsabilă pentru completarea declaraţiilor financiare cerute de
instituţiile financiare guvernamentale locale sau naţionale.
Articolul X – Bugetul, revizuirea salariilor şi reviziile

contabile
Sec. 1. Bugetul: Conferinţa ____________ va pregăti un buget anual
în conformitate cu regulamentul Diviziunii ____________ a Conferinţei
Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea.
Sec. 2. Revizuirea salariului şi a cheltuielilor: Comitetul Executiv va con-
stitui un comitet pentru remunerarea angajaţilor pentru a revizui anual salari-
ile şi cheltuielile tuturor angajaţilor şi spre a stabili procentele salariale pentru
anul următor.
Sec. 3. Reviziile contabile independente: Toate rapoartele contabile ale

acestei Conferinţe vor fi verificate cel puţin anual de către un revizor de-
semnat de Serviciul de Audit al Conferinţei Generale, iar rapoartele acestei
Conferinţe sau ale oricăreia dintre filialele, agenţiile sau instituţiile ei vor
fi întotdeauna la dispoziţia respectivului revizor.
Sec. 1. În limitele permise de lege, această Uniune de Conferinţe va
despăgubi orice persoană care a fost sau este supusă unei acţiuni în justiţie
ori care este ameninţată că va fi supusă unei acţiuni în justiţie, în domeniul
bru al Comitetului Executiv al Conferinţei, conducător administrativ sau an-
gajat sau că a acţionat în interesele Conferinţei, pentru toate cheltuielile de
judecată (inclusiv taxele legale), amenzile şi sumele plătite pentru rezolvarea
reală şi rezonabilă a situaţiei aflate în legătură cu această acţiune, proces sau
procedeu, dacă acea persoană a acţionat cu bună credinţă şi într-o manieră
rezonabilă, crezând că va fi în [184] interesul cel mai mare al Conferinţei şi,
luând în considerare orice acţiune sau procedură penală, nu a avut nicio
cauză rezonabilă de a crede că propria conduită era ilegală.

Amendarea, revizuirea şi abrogarea: Regulamentul de ordine interioară al
acestei Conferinţe, care este esenţial pentru unitatea Bisericii din toată lumea
şi este scris cu litere aldine va fi amendat sau revizuit, din când în când, pen-
tru a corespunde cu schimbările făcute la modelul de Constituţie şi de Regu-
lament de ordine interioară ale Conferinţei, în conformitate cu cele votate de
Comitetul Executiv al Conferinţei Generale în şedinţele lui anuale. Aceste
amendamente sau revizuiri vor fi aprobate prin votul unei majorităţi de două
treimi din delegaţi care sunt prezenţi şi care votează cu ocazia oricărei şedinţe
constitutive oficiale a Conferinţei locale. Celelalte secţiuni ale Regulamen-
tului de ordine interioară pot fi amendate, revizuite sau abrogate în acelaşi
mod, cu condiţia ca schimbările acestea să fie în conformitate cu spiritul mod-
elului de Constituţie şi de Regulament de ordine interioară ale Conferinţei
şi să fie dezbătute şi aprobate de Comitetul Executiv al Conferinţei. Anunţul
cu privire la oricare dintre schimbările propuse pentru Constituţia şi Regu-
lamentul de ordine interioară ale acestei Conferinţe vor fi făcute specifice,
odată cu publicarea anunţului pentru sesiune.
Grupul constitutiv sau Comitetul Executiv al Conferinţei poate să reco-
mande Conferinţei Generale, prin intermediul Uniunii de Misiuni/Uniunii
de Conferinţe din ____________ şi al Diviziunii ____________ a Conferinţei

Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, amendamente la modelul de
Constituţie şi de Regulament de ordine interioară ale Conferinţei locale.
D 25 Model de Regulament de funcţionare

al Misiunii locale
D 25 05 Misiunea/Câmpul local – Următorul model de Regulament de
funcţionare al Misiunii/Câmpului local va fi urmat cât mai îndeaproape cu
putinţă de toate Misiunile/Câmpurile locale. Acele secţiuni din modelul de
Regulament de funcţionare care sunt scrise cu litere aldine sunt esenţiale pen-
tru unitatea Bisericii din toată lumea şi vor fi cuprinse în Regulamentul de
funcţionare al fiecărei Misiuni/Câmp local. Celelalte [185] secţiuni din mod-
elul de Regulament de funcţionare pot să fie modificate în conformitate cu
cele stabilite în Articolul XIV, cu condiţia să continue a fi în armonie deplină
cu prevederile acestui model. Orice modificare necesară pentru a cores-
punde unor situaţii specifice dintr-o Misiune sau Câmp local va fi prezentată
comitetului respectivei Diviziuni în vederea analizării. Acolo unde situaţiile
deosebite fac necesară modificarea textului scris cu litere aldine, aprobarea
finală a unor astfel de modificări trebuie să fie analizată şi aprobată de Comi-
tetul Administrativ al Conferinţei Generale, după ce primeşte o recomandare
din partea Comitetului Executiv al Diviziunii şi din partea Office of General
Counsel.
Amendamentele la acest model de Regulament de funcţionare al Misi-
unii/Câmpului local vor fi făcute prin hotărârea Comitetului Executiv al
Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea cu ocazia oricărui Con-
siliu Anual.
Regulamentul de funcţionare al Misiunii/Câmpului

Adventiştilor de Ziua a Şaptea din _____________
Această organizaţie, care este o filială a Uniunii de Misiuni/Uni-
unii de Conferinţe a Adventiştilor de Ziua a Şaptea din ____________,
va fi cunoscută ca Misiunea/Câmpul Adventiştilor de Ziua a Şaptea din
____________, denumit(ă) în continuare Misiune/Câmp.
Scopul acestei Misiuni/Câmp este acela de a facilita proclamarea Evan-
gheliei veşnice în contextul celor trei solii îngereşti din Apocalipsa 14:6-12,
pentru toţi oamenii din regiunea ei, îndrumându-i să-L primească pe Isus
ca Mântuitor personal şi să se alăture Bisericii Sale şi împlinind nevoile lor
spirituale în pregătirea pentru apropiata Sa revenire.

Teritoriul acestei Misiuni/Câmp va fi constituit din ____________.
Membrii acestei Misiuni/Câmp vor fi bisericile locale care au fost sau vor
fi organizate corespunzător în orice parte din regiunea aflată în jurisdicţia
ei, după ce au fost primite prin votul delegaţilor adunaţi la sesiunea Misi-
unii/Câmpului. [186]
Sec. 1. Sesiunile ordinare: Această Misiune/Câmp va organiza Sesiuni
ordinare, la data şi locul desemnate de Comitetul Misiunii/Câmpului în
consultare cu conducătorii administrativi ai Uniunii de Misiuni/Uniunii de
Conferinţe şi comunicate prin anunţuri scrise tuturor bisericilor şi grupelor,
cu treizeci de zile înainte de data sesiunii.
Sec. 2. Activitatea administrativă din cadrul sesiunii: Activitatea
administrativă din cadrul sesiunilor ordinare va fi aceea de a primi rapoartele
preşedintelui, secretarului, trezorierului (pe baza rapoartelor financiare revi-
zuite), directorilor de departament şi revizorilor şi în scopul aprobării proi-
ectelor proprii ale Misiunii/Câmpului local, care ar trebui să conţină planuri
precise, detaliate şi etapizate în vederea dezvoltării de la statutul de Misiune/
Câmp local la cel de Conferinţă locală.
Sec. 3. Alegerile în cadrul sesiunii: În sesiune, această Misiune/Câmp va
alege directorii de departament şi membrii electivi ai Comitetului Executiv
al Misiunii/Câmpului, care îşi vor păstra poziţia pe o perioadă de ______ ani
sau până când succesorii lor sunt aleşi şi încep să îşi îndeplinească îndatoririle.
Sec. 4. Sesiunile extraordinare – Comitetul Misiunii/Câmpului poate să
convoace, pe baza aprobării Comitetului Uniunii, o sesiune extraordinară
la data şi locul pe care le consideră potrivite, făcând un anunţ corespunzător,
iar lucrările administrative ale acestor sesiuni vor avea aceeaşi autoritate ca
lucrările sesiunilor ordinare. De asemenea, Uniunea poate să convoace o Se-
siune extraordinară a Misiunii/Câmpului.
Sec. 5. Comitetele temporare: Înainte de fiecare sesiune a acestei Misiuni/
Câmp, Comitetul Executiv va numi comitetele temporare care sunt necesare
în vederea conducerii lucrărilor preliminare sesiunii.
Sec. 6. Comitetul de organizare: În cadrul fiecărei şedinţe constitu-
tive, un Comitet de organizare va alege un Comitet de numiri, precum şi
alte comitete care sunt necesare pentru sesiune, iar persoanele numite vor
fi supuse aprobării delegaţilor la şedinţa constitutivă. Comitetul de orga-
nizare va fi alcătuit din reprezentanţi ai fiecărei biserici locale şi ai fiecărei
instituţii administrate de Misiune/Câmp şi va include preşedintele Uniunii
Sec. 7. Comitetul de numiri: Comitetul de numiri va fi alcătuit dintr-un

număr de ____________ membri, inclusiv preşedintele Uniunii ____________
sau persoana desemnată de acesta, care va prezida.
Sec. 8. Votarea – Votarea cu privire la toate lucrările administrative se va
face prin vot deschis, cu excepţia situaţiei în care o majoritate a delegaţilor
prezenţi cere o altă modalitate. [187] Vor fi eligibili pentru dreptul de vot
numai acei delegaţi care sunt prezenţi personal la orice şedinţă constitutivă.
Nu se va accepta votul prin intermediari.
Sec. 1. Delegaţii aleşi: Delegaţii aleşi pentru sesiunea Misiunii/Câmpu-
lui vor fi acei delegaţi acreditaţi oficial de către fiecare Biserică organizată a
Misiunii/Câmpului, câte un delegat pentru fiecare Biserică organizată şi încă
un delegat suplimentar pentru fiecare număr de ____________ membri sau o
parte importantă din acest număr.
Sec. 2. Delegaţii de drept: Delegaţii de drept pentru sesiunea Misiunii/
Câmpului vor fi:
a. Membrii Comitetului Executiv al acestei Misiuni/Câmp.
b. Membrii Comitetelor Conferinţei Generale, Diviziunii
____________ şi Uniunii de Misiuni/Conferinţe care ar putea fi prezenţi
la orice sesiune a acestei Misiuni/Câmp. Numărul acestor delegaţi nu va
depăşi 10% din numărul de delegaţi prevăzuţi prin celelalte reglementări.
c. Toţi pastorii hirotoniţi şi autorizaţi, precum şi cei care deţin
acreditări ca misionari din partea Uniunii ____________ sau a Misiunii/
Câmpului.
d. Alte persoane care sunt recomandate de Comitetul Executiv şi
sunt acceptate de delegaţi în sesiune.
Sec. 3. Toţi delegaţii desemnaţi să reprezinte membrii acestei Misiuni/
Câmp la orice şedinţă constitutivă trebuie să fie membri cu drepturi depline
ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.

Sec. 1. Comitetul Executiv al Misiunii/Câmpului va fi alcătuit din cinci
până la cincisprezece membri, în conformitate cu hotărârea Comitetului Ex-
ecutiv al Uniunii de Conferinţe/Uniunii de Misiuni. Din acest comitet vor
face parte preşedintele Misiunii, care va prezida comitetul, şi secretarul/
secretarul-trezorier, care va fi secretarul comitetului. Conducătorii admin-
istrativi ai Uniunii de Misiuni/Uniunii de Conferinţe din ____________,
ai Diviziunii ____________ şi ai Conferinţei Generale a Adventiştilor de
Ziua a Şaptea sunt membri din oficiu ai Comitetului Executiv al Misiunii/
Câmpului; totuşi numărul lor va fi adăugat la cel descris mai sus. Oricare
dintre aceşti conducători executivi, care îşi exercită drepturile de vot la orice
şedinţă, nu vor depăşi ca număr 10% din numărul membrilor prezenţi ai
comitetului. [188]
Sec. 2. În perioadele dintre sesiunile acestei Misiuni/Câmp, Comitetul

Executiv va avea autoritate administrativă, şi anume autoritatea de a angaja
personalul necesar pentru îndeplinirea eficientă a lucrării, autoritatea de a
acorda sau de a retrage acreditările şi autorizaţiile pe care are dreptul să le
acorde, precum şi autoritatea de a numi persoanele care vor ocupa posturile
vacante ce ar putea să apară din motiv de deces, demisie sau altele, în poziţiile
care au fost stabilite cu ocazia alegerilor Misiunii/Câmpului local. Hotărârile
de mai sus vor avea nevoie de consimţământ, prin votul a două treimi din
membrii comitetului şi prin aprobarea conducătorilor administrativi ai Uni-
unii de Misiuni/Uniunii de Conferinţe. De asemenea, Comitetul Misiunii/
Câmpului poate să înfiinţeze comitete, cum ar fi un Comitet de administraţie,
cu termenele lor de referinţă.
Sec. 3. Un număr de ____________ membri ai Comitetului Misiunii/
Câmpului, inclusiv preşedintele, va avea autoritatea executivă de a îndeplini
lucrările administrative care sunt în conformitate cu planurile generale indi-
cate de comitet, dar pentru aprobarea oricărei măsuri va fi necesară aprobarea
unui număr de ____________ membri (Uniunea de Conferinţe/Uniunea de
Misiuni va stabili acest număr în raport cu mărimea comitetului Misiunii/
Câmpului).
Sec. 4. Şedinţele Comitetului Misiunii/Câmpului pot fi convocate la orice
dată şi în orice loc de către preşedinte sau, în absenţa lui, şedinţa poate fi
convocată de secretar, ca urmare a cererii scrise de oricare trei membri ai com-
itetului Misiunii/Câmpului.

îndatoririle lor
Sec. 1. Conducătorii administrativi executivi: Conducătorii adminis-
trativi executivi ai acestei Misiuni/Câmp vor fi un preşedinte, un secretar
sau de Comitetul Executiv al Misiunii/Câmpului. Aceste planuri, strategii
şi programe vor fi în conformitate cu doctrinele şi cu hotărârile adoptate şi
aprobate de Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea în sesi-
unile ei, o dată la cinci ani.
Conducătorii administrativi executivi ai Misiunii/Câmpului vor fi
numiţi de către Uniune, cu ocazia sesiunilor ei, şi vor fi membri ai Comi-
tetului Misiunii/Câmpului local. Locurile vacante care apar în aceste poziţii
vor fi completate prin hotărârea Comitetului Executiv al Uniunii. [189]
Comitetului Misiunii/Câmpului, în consultare cu secretarul şi trezorierul.
El va prezida şedinţele constitutive şi şedinţele Comitetului Misiunii/

Câmpului şi va sluji în scopul promovării intereselor generale ale
Misiunii/Câmpului, în conformitate cu hotărârile grupului constitutiv
şi ale Comitetului Misiunii/Câmpului. În activitatea sa de conducere,
preşedintele va adera la regulamentele Uniunii ____________, Diviziunii
____________ şi ale Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a
Şaptea şi va lucra în conformitate cu Comitetul Uniunii, sfătuindu-se
îndeaproape cu conducătorii administrativi ai Uniunii. Când preşedintele
Misiunii/Câmpului local trebuie să fie absent pentru o perioadă prelungită,
Comitetul Misiunii/Câmpului va fi autorizat să numească, în consultare
cu conducătorii administrativi ai Uniunii, o persoană care să prezideze pe
durata acestei absenţe.
conducător administrativ executiv, va sluji sub îndrumarea comitetului
şi va fi vicepreşedinte al comitetului Misiunii/Câmpului. Secretarul
se va adresa Comitetului Misiunii/Câmpului, după consultarea cu
şedinţă ale sesiunilor şi ale şedinţelor comitetului şi de a oferi copii
ale acestor rapoarte de şedinţă tuturor membrilor comitetului Misiunii/
Câmpului şi conducătorilor administrativi ai Uniunii de Misiuni/
Uniunii de Conferinţe din ____________. De asemenea, secretarul va avea
responsabilitatea de a oferi informaţiile cerute de preşedinte, de comitetul
Misiunii locale sau al Uniunii şi de a îndeplini alte îndatoriri care aparţin,
de obicei, unei astfel de poziţii.
c. Trezorierul: Trezorierul va fi asociat al preşedintelui în
calitate de conducător administrativ executiv şi va sluji sub îndrumarea
comitetului Misiunii/Câmpului. Trezorierul se va adresa Comitetului
Misiunii/Câmpului, după consultarea cu preşedintele. El va avea
răspunderea de a asigura conducerea financiară a organizaţiei, care
va include, dar nu va fi limitată la, primirea, păstrarea în siguranţă şi
distribuirea tuturor fondurilor în conformitate cu deciziile Comitetului
Executiv; trimiterea mai departe a tuturor fondurilor obligatorii către
Uniune/Diviziune/Conferinţa Generală, în conformitate cu regulamentul
Diviziunii ____________, precum şi oferirea de informaţii financiare
cerute de preşedinte şi Comitetul Executiv. De asemenea, trezorierul [190]
va avea responsabilitatea de a trimite rapoarte financiare conducătorilor
administrativi ai Uniunii ____________.
Sec. 2. Alţi conducători administrativi: Alte persoane pot să slujească
în calitate de conducători administrativi ai Misiunii/Câmpului, cum ar fi
vicepreşedintele, secretarul asociat şi trezorierul asociat.
Articolul IX – Departamentele
Pe măsură ce dezvoltarea lucrării face necesar acest lucru, Misiunea/Câm-
pul poate să creeze departamentele obişnuite ale Conferinţei Generale. Di-
rectorii de departamente vor lucra sub îndrumarea Comitetului Misiunii/
Câmpului şi a preşedintelui şi vor sluji în calitate de consultanţi în teri-

toriu.

Sec. 1. Fondurile administrate de această Misiune/Câmp vor fi:
a. Partea din zecime care îi este alocată prin regulament şi care va fi
primită de la bisericile locale şi membrii izolaţi din Misiune/Câmp.
b. Fondurile alocate de Uniunea de Misiuni/Uniunea de Conferinţe
din ____________ sau de Diviziunea ___________.
c. Donaţii speciale.
Sec. 2. Comitetul acestei Misiunii/Câmp va trimite anual Comitetului
Executiv al Uniunii de Misiuni/Uniunii de Conferinţe din ____________
declaraţiile corespunzătoare de venit şi bilanţurile financiare, precum şi o
estimare a cheltuielilor de funcţionare şi a veniturilor pentru anul următor.
Sec. 3. Partea de zecime care este păstrată pentru Misiune/Câmp, în con-
formitate cu cele precizate de regulament, precum şi toate celelalte fonduri
vor fi folosite în conformitate cu regulamentele financiare ale Diviziunii
____________ a Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, iar în
cazul donaţiilor, acestea vor fi folosite în conformitate cu precizările dona-
torilor şi în conformitate cu reglementările guvernamentale. Zecimea este
împărţită cu Uniunea şi cu Diviziunea pe baza unui procentaj fix, stabilit
de Comitetul Executiv al Diviziunii, şi cu Conferinţa Generală, pe baza
unui procentaj fix, aşa cum este stabilit de Consiliul Anual al Comitetu-
lui Executiv al Conferinţei Generale. Această Misiune/Câmp va trimite mai
departe lunar Uniunii de Misiuni/Uniunii de Conferinţe din ____________
procentajul din zecime specificat, toate darurile Misiunii/Câmp şi orice alte
fonduri care sunt cerute de regulamentele Uniunii şi ale Diviziunii.
Sec. 4. Fondurile acestei Misiuni/Câmp vor fi păstrate în siguranţă, în
conformitate cu Regulamentele financiare ale Diviziunii ___________ a
Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea. Banii vor fi [191]
depuşi în numele Misiunii/Câmpului Adventiştilor de Ziua a Şaptea din
____________ în conturi obişnuite sau speciale, în băncile sau casele de
economii pe care le va desemna Comitetul Misiunii/Câmpului şi vor fi re-
trase numai de persoanele autorizate prin hotărârea comitetului.
Articolul XI – Salariile şi reviziile contabile

Salariile din această Misiune/Câmp vor fi stabilite în conformitate cu reg-
ulile hotărâte de Diviziunea ____________.
Toate rapoartele contabile ale acestei Misiuni/Câmp vor fi verificate cel
puţin anual de un revizor desemnat de Serviciul de Audit al Conferinţei
Generale; iar rapoartele acestei Misiuni/Câmp sau ale oricăreia dintre filialele
sau instituţiilor ei vor fi întotdeauna la dispoziţia respectivului revizor.

Sec. 1. În limitele îngăduite de lege, această Misiune/Câmp va despăgubi
ameninţată că va fi supusă unei acţiuni sau proces în justiţie, în domeniul
bru al Comitetului Executiv al Misiunii/Câmpului, conducător administrativ
sau angajat sau că a acţionat în interesele Misiunii/Câmpului, pentru toate
cheltuielile de judecată (inclusiv taxele legale), amenzile şi sumele plătite
pentru rezolvarea reală şi rezonabilă a situaţiei aflate în legătură cu această
acţiune, proces sau procedeu, dacă acea persoană a acţionat cu bună-credinţă
şi într-o manieră rezonabilă, crezând că va fi în interesul Misiunii/Câmpului
şi, luând în considerare orice acţiune sau procedură penală, nu a avut nicio
cauză rezonabilă de a crede că propria conduită era ilegală.

Această Misiune/Câmp poate fi desfiinţată numai prin hotărârea Comi-
tetului Executiv al Uniunii. [192]
În cazul dizolvării acestei Misiuni/Câmp, toate bunurile care rămân,
după ce toate datoriile au fost plătite, vor fi transferate unei entităţi le-
gale, autorizate de Diviziunea ____________ a Conferinţei Generale a

Acest Regulament de funcţionare poate fi amendat cu o majoritate de
voturi, cu ocazia oricărei şedinţe anuale a Comitetului Executiv al Uniunii
de Misiuni/Uniunii de Conferinţe din ____________, cu condiţia ca amenda-
mentele acestea să nu fie în contradicţie cu Constituţia Conferinţei Generale
şi cu Regulamentul de ordine interioară al Diviziunii ____________ a
Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea sau cu spiritul mod-
elului de Regulament de funcţionare al Misiunii/Câmpului. Totuşi acele
părţi din Regulamentul de funcţionare care sunt importante pentru uni-
tatea Bisericii din întreaga lume şi sunt scrise cu litere aldine vor fi amen-
date sau revizuite, din când în când, numai de Comitetul Executiv al Uni-
unii de Misiuni/Uniunii de Conferinţe din ____________ prin votul unei
majorităţi de două treimi, pentru a se conforma cu schimbările din modelul
de Regulament de funcţionare al Misiunii/Câmpului local care sunt votate
de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale în şedinţele anuale. [193]
E
ANGAJAŢII BISERICII – REGULI CU
PRIVIRE LA ACREDITARE, TRANSFER
ŞI ANGAJARE*
E 05 Acreditările şi autorizaţiile**
E 05 05 Tipuri – Angajaţii Bisericii vor fi clasificaţi şi acreditaţi de către
organizaţia angajatoare (vezi E 10), în conformitate cu categoriile enumerate
mai jos. Nicio persoană nu va fi inclusă în mai mult de o categorie în acelaşi
timp. Orice Diviziune care doreşte să emită alte acreditări decât cele enumer-
ate mai jos poate să facă acest lucru după ce primeşte aprobarea din partea
Comitetului Executiv al Conferinţei Generale în cadrul Consiliului Anual.
E 05 10 Angajaţii în poziţii de slujire în lucrarea pastorală – 1. a. Acredi-
tarea de pastor – Acordată angajaţilor care au dovedit că au o chemare divină
pentru lucrarea pastorală şi au fost hirotoniţi pentru lucrarea Evangheliei.
b. Autorizaţie de pastor – Autorizaţie acordată angajaţilor din lucrarea
pastorală care au dovedit că au o chemare divină pentru această lucrare,
această chemare fiind recunoscută de Conferinţă/Misiune/Câmp prin
încredinţarea unei poziţii de lider spiritual, pastor, capelan sau evanghelist.
2. a.– Acreditarea de pastor atestat – Acreditare acordată următorilor lucră-
tori, cu excepţia celor prevăzute la punctul E 05 15 şi a situaţiei în care deţin
acreditări de pastor: persoanele asociate în lucrarea pastorală, profesorii de
religie, trezorierii şi directorii de departamente ai Conferinţei Generale, Di-
viziunii, Uniunii şi Conferinţei/Misiunii locale, inclusiv directorii asociaţi şi
asistenţi, capelanii, preşedinţii şi vicepreşedinţii instituţiilor importante, revi-
zorii (directorul Conferinţei Generale, asociaţii, directori regionali), directo-
rii teritoriali ai Christian Record Services International, Inc. Aceste persoane
trebuie să aibă o experienţă semnificativă în serviciul confesional, de obicei
nu mai mică de cinci ani, şi să dea dovadă de competenţă în îndeplinirea
responsabilităţilor care le-au fost încredinţate. Când unui angajat i se acordă
o acreditare ca pastor atestat, se recomandă organizarea unui serviciu cores-
punzător pentru primirea acreditării. [195]
b. Autorizaţia de pastor atestat – Acolo unde este aplicabil, se acordă
angajaţilor enumeraţi în paragraful 2. a. de mai sus, când aceştia au fost
angajaţi pe o perioadă mai mică de cinci ani în serviciul confesional.
*
delegaţii.
**
Nota traducătorului: În următoarele clasificări sunt folosiţi termenii-cheie care
deosebesc categoriile de angajaţi în lucrarea pastorală. Prima mare deosebire este cea
definită de termenii „credential” – acreditare şi „license” – autorizaţie. Al doilea termen
esenţial este „commissioned” – împuternicit, care pentru o adaptare mai potrivită la
terminologia română este tradus prin „atestat”.
Angajaţii bisericii – Reguli cu privire la acreditare, transfer şi angajare 199
3. Pastorii autorizaţi [pastorii stagiari, pastorii asistenţi – n. trad.] sunt cei

care urmează a fi hirotoniţi pentru lucrarea Evangheliei (vezi L 25). Nu este
o practică obişnuită aceea ca o persoană să fie hirotonită fără să fi fost mai
întâi în categoria pastorilor autorizaţi (vezi L 25 30 şi L 35). În mod obişnuit,
lucrătorii care au primit acreditare sau autorizaţie nu urmează să fie hirotoniţi
pentru lucrarea Evangheliei.
E 05 15 Angajaţi în poziţii administrative şi de sprijin – Se acordă
angajaţilor în poziţii administrative şi de sprijin, ale căror sarcini de lucru
implică roluri diferite de rolurile şi funcţiile pastorale sau care nu se califică
pentru autorizaţiile/acr\editările pastorale.
1. Acreditarea pentru poziţii de slujire administrativă – Acordată angajaţilor
din poziţii de conducere care au o experienţă semnificativă în serviciul confe-
sional (de obicei, cinci ani sau mai mult). Aceste persoane au demonstrat com-
petenţă în îndeplinirea responsabilităţilor care le-au fost încredinţate şi sunt
angajaţi salariaţi pe scara de remunerare a Bisericii. Din această categorie pot
face parte administratorii, directorii şi directorii asociaţi de la nivelul Confe-
rinţei Generale, Diviziunii, Uniunii, Conferinţei şi altor instituţii confesionale.
2. Autorizaţia pentru poziţii de slujire administrativă – Acordată angajaţilor
în poziţii de conducere care au mai puţin de cinci ani în serviciul Bisericii,
incluzând administratorii, directorii şi directorii asociaţi de la nivelul Confe-
rinţei Generale, Diviziunii, Uniunii, Conferinţei şi altor instituţii confesionale.
3. Acreditarea de misionar – Acordată angajaţilor cu o experienţă semnifi-
cativă în serviciul confesional, (de obicei, cinci ani sau mai mult) care dove-
desc competenţă în îndeplinirea responsabilităţilor ce le-au fost încredinţate.
În această categorie vor fi incluşi, de obicei, angajaţii instituţionali şi angajaţii
de la sediul organizaţiei şi, în Diviziunile unde nu se acordă acreditări de pas-
tor atestat, profesorii de religie.
4. Autorizaţia de misionar – Acordată angajaţilor cu mai puţin de cinci ani
în serviciul confesional, incluzând, de obicei, angajaţii regulaţi teritoriali, in-
stituţionali şi cei de la sediul organizaţiei şi, în Diviziunile unde nu se acordă
autorizaţii de pastor împuternicit, profesorii de religie.
E 05 20 Angajaţii în domeniul educaţional. – Fiecare Diviziune va aplica
un proces de atestare a profesorilor care predau în învăţământul K-12 confe-
sional. Acesta prevede pregătirea academică minimă necesară şi cerinţele cu
privire la educaţia continuă pentru profesorii din şcolile adventiste de ziua
a şaptea. Organizaţiile angajatoare vor verifica dacă profesorii adventişti
de ziua a şaptea sunt membri cu drepturi depline ai Bisericii, iar în cazul
celorlalţi profesori, dacă biografia lor prezintă o conduită etică şi [196]
morală potrivită. De asemenea, va fi făcută o verificare a cazierului. Cer-
tificatul acesta nu va fi acordat niciunei persoane care a fost condamnată
pentru infracţiuni sau care a manifestat o conduită imorală, care ar putea să
constituie un pericol pentru copii, cum ar fi, dar nu se limitează la, abuzul
asupra minorului, sau care ar fi inacceptabilă în vreun fel pentru poziţia de
profesor. Certificatul poate fi retras sau suspendat pentru orice motiv care
îndreptăţeşte concedierea, în conformitate cu prevederile codului pentru

educaţie corespunzătoare.
1. Criterii – a. Acreditarea de profesor atestat – Acordată profesorilor şi
altor educatori de profesie care au o dedicare de o viaţă şi o experienţă semni-
ficativă (de obicei, şase ani sau mai mult) în sistemul de învăţământ adventist
de ziua a şaptea, cu o competenţă dovedită în îndeplinirea responsabilităţi-
lor încredinţate. Aceşti profesori şi educatori vor manifesta, de asemenea, un
simţ profund al responsabilităţii pentru împlinirea nevoilor spirituale şi pen-
tru conducerea sufletelor la Hristos, pentru înălţarea consecventă a lui Hris-
tos în calitate de centru al oricărui program de învăţământ precum şi pentru
dezvoltarea unor relaţii interpersonale pozitive, asigurând, în felul acesta, un
mediu de stabilitate socială, spirituală şi emoţională.
b. Autorizaţia de profesor atestat – Acordată profesorilor/educa-
torilor care sunt autorizaţi/atestaţi, cu de trei ani sau mai mult de slujire
satisfăcătoare, sunt dedicaţi unei slujiri pe termen lung în învăţământul
adventist de ziua a şaptea, susţin punctele de credinţă fundamentale, sunt
membri cu drepturi depline ai Bisericii şi un stil de viaţă adventist.
c. Autorizaţia de profesor – Acordată, în general, profesorilor
din şcolile primare sau profesorilor care îşi încep activitatea în domeniul
educaţiei adventiste de ziua a şaptea. Acesta este un statut provizoriu
pentru aproape toţi noii angajaţi ca profesori adventişti de ziua a şaptea.
d. În unele Diviziuni ar putea fi necesară folosirea altor termeni
corespunzători pentru denumirea autorizaţiilor.
2. Proceduri – a. Candidaţii eligibili pentru acreditările şi autorizaţiile de
profesori atestaţi vor fi verificaţi şi recomandaţi autorităţii corespunzătoare
emitente de către instituţiile angajatoare respective (K-12 sau consiliile colegi-
ilor).
b. Angajaţii care deţin autorizaţia de profesor atestat pot fi eligibili
pentru acreditarea de profesor atestat după cinci ani de slujire satisfăcătoare
cu normă întreagă. [197]
c. Se recomandă ca, atunci când unui angajat i se acordă acreditarea
ca profesor atestat, să fie organizat un serviciu corespunzător.
3. Înnoirea – După perioada iniţială de aprobare, înnoirea autorizaţiilor şi
acreditărilor se va face în conformitate cu prevederile de la punctul E 10.
E 05 25 Evangheliştii cu literatură – 1. Acreditarea de misionar – Acordată
evangheliştilor cu literatură care sunt angajaţi cu normă întreagă în această
poziţie şi care au primit acreditarea ca evanghelişti cu literatură pentru o
perioadă corespunzătoare (de obicei, de cinci ani sau mai mult).
2. Acreditarea de evanghelist cu literatură – Acordată evangheliştilor cu
literatura permanenţi şi cu drepturi depline (vezi FP 70 10).
3. Autorizaţia de evanghelist cu literatură – Acordată începătorilor
în lucrarea de evanghelizare cu literatură, care au îndeplinit trei luni de
serviciu satisfăcător şi s-au dedicat pentru o activitate pe termen lung în
lucrarea de evanghelizare cu literatura. (vezi FP 70 10).
E 05 30 Alţi angajaţi – 1. Certificatul de angajare – Se acordă de organizaţia

sau instituţia angajatoare, şi nu de comitetul care emite, de obicei, acreditările
şi autorizaţiile pentru toţi angajaţii care nu deţin acreditări sau autorizaţii din
partea unei organizaţii confesionale.
2. Certificatul de angajare – Se va acorda în acelaşi mod de organizaţia sau
instituţia angajatoare angajaţilor care nu sunt membri ai Bisericii Adventiste
de Ziua a Şaptea.
E 05 35 Documentele de identificare specială – În zonele unde, din mo-
tive speciale, angajaţii cer documente de identificare diferite de acreditările
şi autorizaţiile confesionale emise în mod obişnuit, Diviziunile respective
pot să autorizeze emiterea unor documente de identificare speciale, care să
corespundă nevoilor locale.
E 05 40 Acreditările onorifice/meritorii – Acreditările onorifice/meritorii,
care corespund acreditărilor deţinute de angajaţi în perioada de serviciu ac-
tiv, pot fi acordate pensionarilor care sunt membri ai Bisericii Adventiste de
Ziua a Şaptea (vezi E 10 60).
E 10 Acreditările şi autorizaţiile – metoda de emitere

E 10 05 Emiterea pentru o perioadă definită – Acreditările şi autorizaţiile,
precum şi alte documente sunt emise pentru o perioadă desemnată.
E 10 10 Conferinţa locală – Conferinţa locală emite acreditări şi autorizaţii
pentru angajaţii ei, inclusiv, dacă este cazul, pentru evangheliştii cu literatură
şi pentru cei care au dreptul de a primi documente din partea instituţiilor
Conferinţei, cu excepţia altor prevederi stabilite prin hotărârea Comitetului
Diviziunii. [198]
E 10 15 Misiunea/Câmpul local – Misiunea/Câmpul local emite acreditări
şi autorizaţii pentru angajaţii ei, inclusiv, dacă este cazul, pentru evangheliştii
cu literatură şi pentru cei care au dreptul de a primi documente din partea
instituţiilor Misiunii, cu excepţia altor prevederi stabilite prin hotărârea Com-
itetului Diviziunii. Acreditările şi autorizaţiile pentru conducătorii adminis-
trativi ai Misiunii/Câmpului local vor fi emise de Uniunea de Conferinţe/
Misiuni corespunzătoare.
E 10 20 Uniunea de Conferinţe/Uniunea de biserici cu statut de Conferinţă
– Uniunea de Conferinţe/Uniunea de biserici cu statut de Conferinţă emite
acreditări pentru angajaţii ei, pentru angajaţii care au dreptul de a primi doc-
umente din partea instituţiilor Uniunii, pentru ceilalţi angajaţi din teritoriul
ei, în conformitate cu prevederile stabilite prin hotărârea Comitetului Divizi-
unii, precum şi pentru conducătorii administrativi executivi ai Misiunilor/
Câmpurilor locale.
E 10 25 Uniunea de Misiuni/Uniunea de biserici cu statut de Misiune –
Uniunea de Misiuni/Uniunea de biserici cu statut de Misiune emite acreditări
pentru angajaţii ei, pentru angajaţii care au dreptul de a primi documente din
partea instituţiilor Uniunii, pentru ceilalţi angajaţi din teritoriul ei, în confor-
mitate cu prevederile stabilite prin hotărârea Comitetului Diviziunii, precum
şi pentru conducătorii administrativi executivi ai Misiunilor/Câmpurilor lo-

cale. Acreditările pentru conducătorii administrativi executivi ai Uniunii de
Misiuni/Uniunii de biserici cu statut de Misiune vor fi emise de Diviziunea
corespunzătoare.
E 10 30 Instituţiile interunionale/ale Conferinţei Generale – Uniunea de
Conferinţe va emite documente pentru angajaţii instituţiilor interunionale
care sunt amplasate pe teritoriul ei, cu excepţia celor care primesc documente
direct de la Diviziune sau de la Conferinţa Generală; totuşi, pentru angajaţii
instituţionali a căror rezidenţă se află în afara teritoriului Uniunii în care este
amplasată instituţia, Uniunea respectivă se va consulta cu Uniunea pe terito-
riul căreia se află rezidenţa angajaţilor, înainte de a-i emite documentele.
E 10 35 Diviziunea – Diviziunea va emite documente pentru angajaţii
ei, cu excepţia conducătorilor administrativi executivi ai Diviziunii, pentru
conducătorii administrativi executivi ai Uniunii de Misiuni şi pentru angajaţii
instituţiilor Diviziunii.
E 10 40 Conferinţa Generală – Conferinţa Generală va emite docu-
mente pentru angajaţii Conferinţei Generale, inclusiv pentru ex-preşedinţii
Conferinţei Generale, pentru conducătorii administrativi ai Diviziunilor şi
pentru angajaţii instituţiilor Conferinţei Generale.
E 10 45 Angajaţii speciali – Conferinţa Generală va emite documente pen-
tru angajaţii speciali cărora comitetul va considera că trebuie să li se acorde
astfel de acreditări. [199]
E 10 50 Angajaţii interdivizionali numiţi – Pentru angajaţii interdivizion-
ali numiţi să lucreze într-o altă Diviziune, Conferinţa Generale va emite docu-
mente pe perioada necesară pregătirii şi călătoriei spre noua poziţie.
E 10 55 Angajaţii interdivizionali demobilizaţi definitiv/capelanii –
Conferinţa Generale va emite documente pe termen de un an pentru angajaţii
interdivizionali care se întorc definitiv din Diviziunea unde au lucrat, pre-
cum şi pentru capelanii militari pensionaţi, care nu au fost angajaţi de nicio
Conferinţă sau instituţie şi a căror documente actuale nu acoperă o perioadă
de un an, cu condiţia ca aceştia să fie cu drepturi depline.
E 10 60 Acreditările onorifice/meritorii – 1. Uniunile de Conferinţe şi
Uniunile de Misiuni vor emite acreditări onorifice/meritorii pentru angajaţii
Bisericii pensionaţi, care au dreptul de a primi acreditări şi care locuiesc pe
teritoriul Uniunii lor, cu excepţia prevederilor de la punctul E 10 65.
2. Pentru angajaţii pensionaţi care locuiesc în teritoriile ataşate direct Di-
viziunilor şi care au dreptul de a primi acreditări onorifice/meritorii, acestea
le vor fi emise de către Diviziunile în care locuiesc.
3. Angajaţii interdivizionali sau cei care au fost angajaţi ai Conferinţei
Generale şi care, deşi sunt cu drepturi depline, nu sunt angajaţi în lucrarea
Bisericii pe o perioadă de un an de la încetarea activităţii, vor fi recomandaţi
Uniunii de Conferinţe/Misiuni pe teritoriul căreia locuiesc. Uniunea de Con-
ferinţe/Misiuni poate să le emită acreditări onorifice/meritorii şi poate să le
înnoiască din când în când, după cum va decide.
E 10 65 Pensionarii Conferinţei Generale – Membrii Conferinţei Generale,

care au fost aleşi, inclusiv preşedinţii Diviziunilor, care îşi încheie activitatea şi
se pensionează în cadrul Conferinţei Generale vor primi acreditări onorifice/
meritorii din partea Conferinţei Generale. De asemenea, Conferinţa Generală
poate acorda acreditări onorifice/meritorii altor angajaţi care îşi încheie ac-
tivitatea şi se pensionează în cadrul acesteia şi cărora comitetul consideră că
trebuie să le acorde astfel de acreditări.
E 10 70 Beneficiarii planului de pensionare – Toţi ceilalţi angajaţi care se
pensionează în cadrul Bisericii, precum şi capelanii militari pensionari, care
primesc o pensie militară, dacă au dreptul de a primi acreditări sau alte docu-
mente, trebuie să le primească din partea Uniunii de Conferinţe pe teritoriul
căreia locuiesc.
E 10 75 Soţiile/soţii angajaţilor interdivizionali – Când angajaţii sunt
chemaţi să slujească în Diviziuni aflate în străinătate, soţiilor/soţilor lor li se
pot acorda documente corespunzătoare. Comitetele Diviziunilor vor stabili
[200] condiţiile în virtutea cărora soţiile angajaţilor vor primi documente în
Diviziunile respective.
E 10 80 Angajaţilor – Acreditările/autorizaţiile vor fi emise numai pentru
angajaţii cu normă întreagă ai Bisericii şi pentru cei care lucrează sub îndru-
marea Conferinţelor/Misiunilor/Câmpurilor sau a instituţiilor aflate în pro-
prietatea Bisericii. Aceste acreditări/autorizaţii vor expira odată cu încetarea
calităţii de angajat al Bisericii. În cazuri speciale, acreditările/autorizaţiile pot
fi emise pentru un angajat neconfesional pe perioada cât slujeşte Biserica sub
îndrumarea unei organizaţii confesionale.
E 10 85 Pastorilor hirotoniţi care studiază la colegii/seminarii/universităţi
ale Bisericii – Pastorii hirotoniţi care nu sunt salariaţi ai Bisericii, dar studiază
la un colegiu/seminar/universitate a Bisericii pot continua să primească
acreditări pastorale pentru o perioadă de până la trei ani, prin înţelegere cu
organizaţia angajatoare precedentă.
E 10 90 Capelanii – Capelanii adventişti de ziua a şaptea sunt în principal
şi în primul rând slujbaşi adventişti de ziua a şaptea care sunt chemaţi să
îşi exprime darurile spirituale în activităţi pastorale speciale. În calitate de
slujbaşi, acestora li se acordă acreditări din partea unei Conferinţe, Uniuni sau
Diviziuni (pentru îndrumări suplimentare, vezi FA 30).
1. Angajarea în organizaţiile confesionale – Angajatorii confesionali ai cape-
lanilor sunt încurajaţi să selecteze candidaţi care întrunesc cerinţele pentru
susţinerea eclesiastică din partea Diviziunii în care slujesc. O organizaţie a
Conferinţei/Misiunii/Câmpului care emite o autorizaţie sau acreditare pen-
tru un capelan angajat al Bisericii trebuie să înregistreze acest document la
biroul directorului Departamentului Adventist Chaplaincy Ministries al Di-
viziunii.
2. Angajarea în organizaţiile neconfesionale – Un pastor adventist de ziua a
şaptea care doreşte să fie angajat în calitate de capelan adventist de ziua a şap-
tea într-o organizaţie neconfesională are dreptul de a continua să fie acreditat
ca pastor pe perioada angajării, cu condiţia să îndeplinească toate cerinţele

pentru păstrarea acreditării. Persoanele care nu deţin autorizaţie sau acredita-
re pastorală trebuie să aibă calificările necesare pentru primirea unei autoriza-
ţii sau acreditări pastorale, aceasta fiind o cerinţă preliminară pentru susţine-
rea eclesiastică. Astfel de acreditări/autorizaţii vor fi emise, de obicei, de către
Conferinţa/Misiunea/Câmpul local în care slujeşte capelanul. O organizaţie
a Conferinţei/Misiunii/Câmpului care emite o acreditare/autorizaţie pentru
un capelan adventist de ziua a şaptea angajat în afara Bisericii va înregistra
respectiva acreditare la biroul directorului Departamentului Adventist Cha-
plaincy Ministries al Diviziunii.
E 10 95 Angajaţii Societăţii Biblice – Un pastor adventist de ziua a şaptea,
care este invitat să slujească în calitate de angajat al United Bible Society
sau o instituţie asemănătoare care este dedicată distribuirii Scripturii poate
să primească [201] o acreditare/autorizaţie pentru perioada în care slujeşte
în acea instituţie. Astfel de acreditări/autorizaţii vor fi emise, de obicei, de
către Diviziunea pe teritoriul căreia slujeşte acea persoană. Totuşi, când teri-
toriul acelei organizaţii acoperă mai mult de o Diviziune, documentele vor fi
emise de Conferinţa Generală. Acest fel de angajări nu acumulează vechime
în muncă în cadrul Bisericii.
E 10 100 Schimbarea statutului de angajat – pastorii – Când un pastor
hirotonit/autorizat îşi schimbă statutul de angajat pentru a lucra într-un
post diferit de cel pentru care este emisă de obicei o acreditare/autorizaţie
pastorală, acreditarea/autorizaţia lui va înceta să fie valabilă, cu excepţia ca-
zurilor în care organizaţia angajatoare recomandă, iar organizaţia imediat
superioară aprobă continuarea acreditării/autorizaţiei pastorale. Dacă unei
persoane i se face o ofertă de serviciu în circumstanţele de mai sus, aceasta va
fi informată în legătură cu acreditarea sa în această situaţie.
E 10 105 Retragerea acreditărilor – Orice organizaţie care are autoritatea
de a emite acreditări şi autorizaţii are şi autoritatea de a retrage documentele
pe care le-a acordat, în conformitate cu prevederile constituţionale ale respec-
tivei organizaţii.
E 15 Relaţiile dintre ţara de origine, Diviziune şi ţara

pe teritoriul căreia se află Diviziunea
E 15 05 Ţara de origine – Ţara de origine este ţara în care s-a născut o
persoană, în care şi-a primit educaţia şi cu care, din perspectiva statutu-
lui, păstrează o legătură permanentă, nefiind schimbată sau modificată de
mutările ulterioare, schimbările de cetăţenie, rezidenţă, loc de muncă (confe-
sional sau neconfesional) sau transfer, fie la cerere, fie în urma unei solicitări.
Cu toate acestea, este înţeles faptul că un copil născut într-o ţară străină, din
cauză că părinţii lui au desfăşurat o activitate confesională, guvernamentală
sau instituţională în calitate de delegaţi în acea ţară sau au locuit temporar în-
tr-o ţară pe durata efectuării studiilor, sau alte motive similare, se consideră,
din perspectiva acestui statut, a avea aceeaşi ţară de origine ca părinţii lui
(vezi E 35).
E 15 10 Diviziunea de origine – Diviziunea de origine este Diviziunea care
administrează activitatea din ţara de origine a unei persoane.
E 15 15 Diviziunea de bază – Diviziunea de bază este Diviziunea de orig-
ine, cu excepţia situaţiei când angajatul alege o altă Diviziune ca Diviziune
adoptată, în conformitate cu prevederile statutului. În momentul când acea
adoptare este recunoscută, Diviziunea adoptată devine Diviziunea de bază
a angajatului. Diviziunea de bază îşi asumă responsabilitatea administrativă
finală pentru angajat şi, ca urmare, se ocupă de procesul de detaşare, în cazul
în care persoana este chemată să slujească în altă Diviziune, în calitate de an-
gajat interdivizional. [202] De asemenea, Diviziunea de bază administrează
concediul anual, când angajatul are dreptul la acesta, îşi asumă responsabili-
tatea pentru angajat după ce se întoarce definitiv şi asigură plătirea benefi-
ciilor pentru care angajatul se califică după pensionare. Angajatul detaşat şi
soţia/soţul acestuia pot să aleagă sau pot fi obligaţi de circumstanţe să aibă
Diviziuni de bază diferite sau ţări ale Diviziunii de bază diferite (vezi M 15 05).
E 15 20 Ţara Diviziunii de bază – Ţara Diviziunii de bază este ţara aleasă
de o persoană pentru a fi cetăţean al acesteia sau pentru a avea rezidenţă
permanentă, în conformitate cu criteriile următoare (pentru situaţiile care
implică dublă cetăţenie, vezi E 15 25):
1. Statutul de rezident va avea caracter permanent şi/sau va conferi
dreptul la o cetăţenie ulterioară.
2. Statutul de rezident va fi păstrat pe perioada absenţei în vederea sluji-
rii în altă Diviziune.
3. Statutul de rezident va include drepturile legale de a fi angajat în acea
ţară, dreptul de a participa la planurile de asigurări naţionale/asigurări soci-
ale ale ţării respective, dacă aceste planuri există, şi va trebui să facă acea per-
soană eligibilă pentru a beneficia de orice plan confesional de pensii implicat.
4. Angajatul trebuie să fie rezident în acea ţară cel puţin pentru perioada
de calificare cerută de Departamentul de Imigrări.
5. În cazul unui angajat a cărui ţară a Diviziunii de bază este diferită de
ţara Diviziunii pe care o propune ca Diviziune adoptată, pentru ca această
Diviziune adoptată să devină Diviziunea lui de bază, comitetul respectivei
Diviziuni adoptate va vota un transfer independent al angajatului.
6. Ţara Diviziunii de bază a soţiei/soţului unui angajat interdivizional va
fi identificată prin aceleaşi criterii prezentate în paragrafele 1 la 5 de mai sus.
7. Soţia/soţul unei persoane angajate la nivel local într-o Diviziune dife-
rită de Diviziunea ei/lui de bază nu este eligibilă pentru statutul de angajat
interdivizional, care se întemeiază pe prevederile pentru acordarea de statut
modificat al Diviziunii. Astfel de schimbări se fac doar în cadrul regulamen-
telor ce se aplică angajaţilor interdivizionali.
E 15 25 Situaţiile care implică dublă cetăţenie – În cazurile în care un
potenţial detaşat/angajat are dublă cetăţenie, dintre care o cetăţenie este chiar
ţara Diviziunii-gazdă, acea persoană poate fi detaşată în ţara Diviziunii-gazdă

în calitate de angajat interdivizional, cu condiţia că legile pentru imigrare ale
ţării Diviziunii-gazdă îi dau dreptul de a lucra în calitate de cetăţean străin,
[203] iar detaşarea este făcută pe acest temei. Orice cazuri neobişnuite care nu
se încadrează în aceşti parametri vor fi analizate individual.
E 15 30 Diviziunea adoptată – 1. Definiţie – Diviziunea adoptată este o
Diviziune în care o persoană se transferă permanent pe propria răspundere.
2. Proceduri – Când un asemenea transfer are loc:
a. Persoana care a slujit anterior ca angajat al Bisericii va fi tratată în
conformitate cu prevederile de la punctul E 20 – Transferurile independente.
b. Persoana care nu a slujit anterior ca angajat confesional poate fi
angajată la nivel local, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor prevăzute de legile
imigrării cu privire la dreptul de a lucra în ţara în care este angajată.
c. Persoana care nu a slujit anterior ca angajat confesional poate
fi tratată în conformitate cu prevederile de la punctul E 30 – Statutul de
Diviziune adoptată pentru persoanele care nu au fost angajate niciodată de
Diviziunile lor de origine, dacă pentru această persoană se are în vedere un
serviciu interdivizional.
E 15 35 Ţara Diviziunii adoptate – Ţara Diviziunii adoptate este ţara
în care o persoană se transferă permanent pe propria răspundere şi în care
devine angajat al Bisericii, după îndeplinirea cerinţelor corespunzătoare ale
legilor imigrării, care îi acordă dreptul de angajare permanentă. Statutul de
imigrant şi cel de angajat îi vor da acelei persoane dreptul de a participa la
planul de pensionare al Bisericii din acea ţară.
E 15 40 Diviziunea adoptată a familiei – Diviziunea adoptată a familiei
este Diviziunea pe teritoriul căreia se află ţara Diviziunii de bază fie a angaja-
tului, fie a soţiei acestuia şi a fost aleasă ca Diviziune adoptată a familiei.
E 15 45 Ţara Diviziunii adoptate a familiei – Ţara Diviziunii adoptate a
familiei este o ţară care se află pe teritoriul Diviziunii adoptate a familiei şi
constituie ţara Diviziunii de bază fie a angajatului interdivizional, fie a soţiei/
soţului. Ţara Diviziunii adoptate a familiei este ţara aleasă de un angajat inter-
divizional şi de soţie/soţ, când angajatul interdivizional şi soţia/soţul au ţări
ale Diviziunii de bază diferite. Alegerea unei ţări a Diviziunii adoptate a fami-
liei se face o singură dată pentru orice perioadă de servicii interdivizionale
continue şi nu poate fi schimbată, decât dacă are loc o schimbare a cetăţeniei
sau o pierdere a statutului de rezident (vezi M 15 20).
E 15 50 Diviziunea-gazdă – Diviziunea-gazdă este Diviziunea în care o
persoană este chemată să îndeplinească un serviciu interdivizional şi care are
responsabilitatea de a administra regulile interdivizionale aplicabile acestui
angajat, în perioada cât se află pe teritoriul Diviziunii gazdă (vezi M 15 35).
[204]
E 15 55 Ţara Diviziunii-gazdă – Ţara Diviziunii-gazdă este ţara aflată pe
teritoriul Diviziunii-gazdă în care slujeşte un angajat interdivizional (vezi M
15 40).
E 15 60 Schimbarea statutului de angajat interdivizional cu cel de an-

gajat intradivizional – Dacă angajatul interdivizional primeşte cetăţenia
într-o ţară a Diviziunii-gazdă, statutul lui de angajat interdivizional încetează
şi orice altă angajare ulterioară în acea ţară se face la nivel local.
E 20 Transferurile independente
E 20 05 Definiţie – Un transfer independent este realizat în oricare dintre
următoarele patru situaţii:
1. Transferul pe propria răspundere al unui angajat dintr-o Diviziune în
altă Diviziune şi angajarea ulterioară în acea Diviziune fără a fi solicitat oficial
(vezi E 15 30).
2. Alegerea unui angajat interdivizional, care întruneşte criteriile nece-
sare pentru acest statut (vezi E 15 20 şi M 15 20), de a adopta o altă ţară a
Diviziunii ca fiind ţara Diviziunii adoptate. În cazul unui asemenea angajat,
care continuă să rămână în postul de angajat interdivizional, o întoarcere per-
manentă este votată numai în scopul păstrării evidenţei. Un transfer indepen-
dent este realizat de către Diviziunea aleasă.
3. Alegerea unui angajat interdivizional, care întruneşte criteriile nece-
sare pentru acest statut (vezi E 15 20 şi M 15 40), de a adopta ţara Diviziunii-
gazdă ca fiind ţara Diviziunii adoptate. O astfel de alegere este urmată de
procedura pentru întoarcerea permanentă şi de un transfer independent în
Diviziunea-gazdă, unde angajatul va sluji apoi ca angajat local.
4. Alegerea unui angajat interdivizional de a lua cetăţenia în ţara Diviziu-
nii-gazdă. Decizia aceasta pune capăt statutului lui de angajat interdivizional.
O astfel de alegere este urmată de procedeul pentru întoarcerea permanentă
şi de un transfer independent în Diviziunea aleasă, unde angajatul va sluji
apoi ca angajat local.
E 20 10 Procedură – 1. O persoană care a avut statutul de angajat con-
fesional anterior şi decide să îşi schimbe Diviziunea de bază printr-unul
dintre procedeele indicate la punctul E 20 05 va prezenta o cerere în scris
secretarului organizaţiei angajatoare. Această informaţie va fi trimisă pe
căile corespunzătoare secretarului Diviziunii de bază. După primirea aces-
tei informaţii, secretarul Diviziunii de bază îi va comunica în scris persoanei
impactul [205] regulilor confesionale cu privire la cartea de muncă şi cu pri-
vire la perspectivele beneficiilor pentru pensionare, în cazul în care va începe
transferul, precum şi cu privire la drepturile sau pierderile de drepturi care
apar în urma unui astfel de transfer.
2. Îndată ce secretarul Diviziunii alese ca Diviziune adoptată este înşti-
inţat cu privire la transfer/intenţia de transfer, acesta îi va comunica în scris
persoanei termenii în care va fi aprobat transferul independent şi care sunt
aşteptările viitoare pe care transferatul le poate presupune în conformitate
cu regulamentul. Persoana transferată independent va suporta consecinţele
acestui transfer, indiferent dacă a comunicat sau nu cu Diviziunea de bază
sau cu noua organizaţie angajatoare cu privire la transferul independent sau
dacă a semnat o declaraţie de acceptare a termenilor transferului independent

sau a condiţiilor asociate acestuia.
3. După primirea comunicării în scris din partea secretarilor celor două
Diviziuni, persoana care realizează transferul independent va trimite o scri-
soare semnată secretarilor celor două Diviziuni implicate, declarând că înţele-
ge şi acceptă termenii transferului independent şi condiţiile asociate acestuia.
4. Orice organizaţie independentă care doreşte să angajeze o persoană
care intenţionează să facă un transfer independent dintr-o altă Diviziune va
obţine mai întâi un acord din partea conducerii administrative a Diviziunii
din care este transferată persoana.
5. Persoana care alege să facă un transfer independent va fi responsabilă
pentru obţinerea/păstrarea vizelor şi a drepturilor de lucru cerute de ţara în
care intenţionează să se transfere independent şi nu va fi angajată, până când
documentaţia cu privire la imigrare şi drepturile de angajare este în ordine.
6. Dacă persoana are obligaţii financiare faţă de organizaţia angajatoare
anterioară, organizaţiile implicate vor face aranjamente reciproc satisfăcătoa-
re pentru îndeplinirea acestor obligaţii.
7. Dacă angajează un transferat independent fără a avea aprobarea ce-
rută, organizaţia angajatoare va accepta obligaţiile financiare ale angajatului
faţă de organizaţia anterioară şi va fi responsabilă pentru negocierea acestora
cu angajatul.
8. Diviziunea din care se transferă un angajat va trimite noii organizaţii
angajatoare cartea de muncă a angajatului împreună cu orice alte date esenţi-
ale.
9. Diviziunea implicată va aproba şi va înregistra transferul indepen-
dent. [206]
E 20 15 Cheltuielile – Toate cheltuielile de călătorie şi mutare vor fi în
responsabilitatea angajatului, totuşi organizaţia angajatoare din Diviziunea
adoptată poate să acorde ajutor financiar până la echivalentul maxim al costu-
lui biletului de avion de la aeroportul de intrare în Diviziunea adoptată până
la locul angajării.
E 20 20 Nu este eligibil pentru concediu anual în Diviziunea de origine
– Angajatul şi/sau familia lui nu vor fi eligibili pentru decontarea concediului
anual sau a călătoriei în Diviziunea de origine.
E 20 25 Transferurile ulterioare – 1. În Diviziunea de origine, pe baza unei
solicitări interdivizionale – Dacă un angajat este chemat să se întoarcă dintr-o
Diviziune adoptată în Diviziunea de origine, pe baza unei solicitări de trans-
fer interdivizional, acesta va continua să fie eligibil pentru planul de pension-
are din ţara Diviziunii adoptate.
2. În Diviziunea de origine, pe baza unor aranjamente speciale – Dacă un anga-
jat este chemat să se întoarcă dintr-o Diviziune adoptată în Diviziunea de ori-
gine, în condiţiile planului de remunerare al Diviziunii de origine, solicitarea
de transfer va fi înregistrată ca fiind făcută pe baza unor aranjamente speciale.
Vechimea în muncă acumulată ulterior de persoana solicitată în Diviziunea
de origine poate fi validată de Diviziunea adoptată, cu condiţia ca ambele

Diviziuni să păstreze planuri definite pentru pensionare şi cu condiţia să fie
întrunite următoarele condiţii (vezi Z 25 70):
a. Angajatul are dreptul la pensie în Diviziunea adoptată. Rarele
excepţii vor fi aprobate de Diviziunea adoptată.
b. Solicitarea de angajare este făcută pentru o perioadă specifică.
c. Deşi se află în Diviziunea de origine, angajatul cere ca serviciul
ulterior în acea Diviziune să fie validat de către Diviziunea adoptată.
d. Diviziunea adoptată acceptă cererea.
e. Diviziunea de origine plăteşte pentru planul de pensii al Diviziunii
adoptate contribuţiile pentru fiecare lună de slujire în Diviziunea de
origine, în conformitate cu regulamentul cu privire la planul de pensionare
al Diviziunii adoptate.
f. Diviziunea de origine acceptă responsabilitatea pentru cheltuielile
de mutare şi este de acord să îl înapoieze pe angajat Diviziunii adoptate.
3. În Diviziunea de origine fără o solicitare de angajare interdivizională – Per-
soana va sluji ca angajat la nivel local, dacă se întoarce fără beneficiul unei
solicitări de transfer (vezi Z 20 15 şi Z 25 70). Angajatul poate să ceară ca
Diviziunea de origine să accepte transferul vechimii în muncă acumulate în
Diviziunea adoptată, [207] iar acesta să fie adăugat în cartea de muncă din
Diviziunea de origine, cu condiţia ca ambele Diviziuni să păstreze planuri
de beneficii pentru pensionare definite. Dacă Diviziunea de origine aprobă
cererea:
a. Diviziunea adoptată va înregistra cererea, aprobarea din partea
Diviziunii şi transferul.
b. Transferul vechimii în muncă din Diviziunea adoptată în
Diviziunea de origine va fi permanent şi nu va fi transferat înapoi în
Diviziunea adoptată.
c. Dacă este cerut de Diviziunea de origine, organizaţia angajatoare
din această Diviziune va plăti pentru fondul de pensii al Diviziunii aceleaşi
sume, ca şi când persoana ar fi fost angajat local pe întreaga perioadă.
4. Statutul de angajat interdivizional nu se va aplica, dacă persoana detaşată/an-
gajată este cetăţean al ţării Diviziunii-gazdă – Dacă persoana numită pentru de-
taşare/angajare este cetăţean al ţării Diviziunii-gazdă propuse, angajarea nu
se va face pe baza prevederilor pentru serviciul interdivizional, ci în termenii
de la paragraful 2. de mai sus sau de la punctul T 45 – Întoarcerea angajaţilor
autohtoni. Dacă soţia/soţul unei persoane detaşate/angajate interdivizional
este cetăţean al ţării Diviziunii-gazdă, angajatul va fi eligibil să primească
numai indemnizaţiile aplicabile pentru familia unui angajat interdivizional,
cum ar fi indemnizaţiile pentru călătoria de transfer/concediu anual/întoar-
cere permanentă şi cele asemănătoare, care nu sunt în legătură cu o angajare
specială, şi nu vor fi eligibile pentru aplicarea niciunui cod din bugetul in-
terdivizional. Angajatul nu va fi eligibil pentru depozite în ţara de origine,
indemnizaţii de expatriere, servicii de credit într-o altă Diviziune, nici pentru
contribuţiile angajatorului la asigurările naţionale/asigurările sociale ale unei

alte ţări. El va fi tratat asemenea unui angajat local, dar va primi concediul
anual şi contravaloarea cheltuielilor de călătorie, la fel ca soţia/soţul care nu a
fost angajată. Aceleaşi prevederi se vor aplica pentru soţia/soţul unui angajat
interdivizional care a fost necăsătorit şi se căsătoreşte ulterior cu un cetăţean
al ţării Diviziunii-gazdă (vezi O 100).
E 20 30 Vechimea în muncă pentru angajaţii interdivizionali înainte
de a-i fi acordată pensie în Diviziunea adoptată – Un angajat cu minimum
de 20 de ani se vechime în serviciul interdivizional, care efectuează un trans-
fer independent într-o a treia Diviziune, după încheierea acestui serviciu,
poate să ceară, cu condiţia că ambele Diviziuni să menţină planuri definite de
beneficii pentru pensionare, ca vechimea în muncă ulterioară, în Diviziunea
adoptată, să fie transferată în Diviziunea de bază, dacă angajatul nu reuşeşte să
îndeplinească cerinţele de investiţii, din cauza unor probleme de sănătate. În
cazul decesului angajatului, această cerere poate fi făcută de către moştenitorii
acestuia. Cererea de transfer al vechimii în muncă va necesita aprobarea atât
[208] din partea Diviziunii adoptate, cât şi din partea Diviziunilor de bază (de
asemenea, se vor aplica prevederile de la E 20 – Transferurile independente şi
Z 20 – Angajaţii care efectuează un transfer independent).
E 20 35 Beneficiile pentru pensionare – Distribuirea responsabilităţii
pentru plătirea beneficiilor de pensionare de către Diviziunile în care a slujit
angajatul vor fi stabilite în conformitate cu regulamentul pentru planul de
pensii (vezi, de asemenea, Z 20).
E 25 Solicitarea angajaţilor pentru serviciu

interdivizional
E 25 05 Procedura de solicitare – Secretarul Conferinţei Generale şi
secretarii asociaţi, în colaborare cu directorii departamentali, vor aduna
informaţiile cu privire la posibilii candidaţi care vor corespunde solicitărilor,
iar informaţiile acestea vor fi studiate, adresând recomandările către General
Conference Mission Personnel Processing Committee.
E 25 10 Responsabilitatea serviciului International Personnel Resources
and Services – Angajaţii Conferinţei Generale din toate departamentele se
vor limita la investigaţii, având în vedere numai obţinerea de informaţii cu
privire la potenţialii numiţi în vederea solicitării de angajare. Ei nu vor iniţia
nicio propunere sau negociere definită în scopul invitării sau mutării unui
angajat. Informaţiile acestea vor fi puse la dispoziţia International Personnel
Resources and Services pentru a fi prezentate General Conference Mission
Personnel Processing Committee, iar decizia comitetului convocat de către
International Personnel Resources and Services, care invită o persoană pentru
un serviciu interdivizional va constitui baza negocierilor.
E 25 15 Toate solicitările să vor face prin intermediul Conferinţei
Generale – Solicitările de angajare dintr-o Diviziune în alta vor fi făcute
prin intermediul General Conference Mission Personnel Processing Commi-
ttee. International Personnel Resources and Services din cadrul Conferinţei

Generale va comunica decizia General Conference Mission Personnel Pro-
cessing Committee, prin intermediul Diviziunii, oferind informaţiile com-
plete cu privire la solicitare, urmând ca aceleaşi informaţii să fie transmise de
Diviziune către Uniune, împreună cu recomandările. Biroul Uniunii va avea
datoria să se ocupe de această lucrare împreună cu conducătorul Conferinţei/
Misiunii/Câmpului local, care îi va transmite candidatului solicitarea. În ca-
zul în care conducătorii Diviziunii sau cei de la nivelul local consideră că an-
gajatul nu este calificat pentru activitatea care urmează a fi îndeplinită sau
angajatul nu poate fi disponibil, comunicarea solicitării va fi amânată, până
când Conferinţa Generală va lua în considerare acest fapt. [209]
Solicitările de angajare dintr-o Diviziune în alta a persoanelor care nu
sunt angajate ale Bisericii vor fi făcute tot prin intermediul General Con-
ference Mission Personnel Processing Committee, cu excepţia cazului în
care o Diviziune solicită persoane care sunt de origine din teritoriul ei, dar
locuiesc pe teritoriul altei Diviziuni, iar respectiva Diviziune nu se califică
pentru statutul de Diviziune adoptată. În acest caz, Diviziunea va adresa
astfel de solicitări direct persoanei în cauză. Când sunt făcute solicitări de
angajare dintr-o Diviziune în alta a unor persoane care nu sunt angajaţi ai
Bisericii, trebuie să se aibă grijă pentru a obţine recomandările cu privire
la persoanele respective din partea Diviziunii în care locuiesc. Faptul că,
în efectuarea solicitărilor de angajare, Conferinţa Generală acţionează în
calitate de intermediar, nu afectează în niciun fel întrebarea dacă persoana
are sau nu dreptul la transferarea indemnizaţiilor sau a privilegiilor con-
cediului anual.
E 25 20 Traseul scrisorii de solicitare – Nicio solicitare de angajare într-o
Conferinţă/Misiune/Câmp local nu trebuie să-i fie adresată direct angaja-
tului. Scrisorile de solicitare a angajării trebuie să fie trimise de Internation-
al Personnel Resources and Services din cadrul Conferinţei Generale către
secretarul Diviziunii, care va trimite mai departe solicitarea către secretarul
Uniunii de Conferinţe/Misiuni sau, în cazul Americii de Nord, preşedintelui
Uniunii de Conferinţe ori conducătorului administrativ desemnat de acesta,
împreună cu o copie a scrisorii, care este trimisă, de asemenea, preşedintelui
Conferinţei/Misiunii/Câmpului local ori conducătorului administrativ de-
semnat de acesta ori conducătorului instituţiei ce aparţine Uniunii. Secre-
tariatul Uniunii de Conferinţe/Misiuni va trimite scrisoarea de solicitare a
angajării către conducătorul administrativ al Conferinţei locale sau către
conducătorul instituţiei ce aparţine Uniunii pentru a-i fi înmânată angajatu-
lui. Scrisoarea adresată candidatului trebuie să ajungă în mâinile acestuia în
fiecare caz, dar Uniunea sau Conferinţa/Misiunea/Câmpul local are privile-
giul de a-i comunica sfatul ei cu privire la solicitarea de angajare, la data când
îi este înmânată scrisoarea. Totuşi, în cazul în care conducătorul administrativ
al Uniunii sau Conferinţei/Misiunii/Câmpului local consideră că angajatul
nu este calificat pentru activitatea la care este chemat, comunicarea solicitării
va fi amânată până când Conferinţa Generală sau Diviziunea va lua în con-

siderare acest fapt.
E 25 25 International Personnel Resources and Services comunică
anunţul oficial – International Personnel Resources and Services va avea da-
toria de a-i scrie candidatului (în conformitate cu planul descris la punctul
E 25 20), anunţându-l oficial cu privire la decizia comitetului şi atrăgându-i
atenţia cu privire la examenul medical sau orice condiţii ori nevoi speciale,
aşa încât, la primirea solicitării, angajatul să aibă informaţii complete, pe baza
cărora să ia o decizie. [210]
E 25 30 Solicitările departamentale – Când Uniunea sau Conferinţa/Misi-
unea/Câmpul local(ă) a fost anunţat(ă) că unui candidat i-a fost adresată o so-
licitare pentru responsabilităţi departamentale, directorul/secretarul depar-
tamentului respectiv are libertatea de a discuta cu acesta, oferindu-i informaţii
folositoare cu privire la progresul lucrării departamentale în teritoriul unde
este chemat, dar nu va defini termenii şi regulamentele în baza cărora trebuie
să se desfăşoare activitatea în teritoriul unde merge angajatul.
E 25 35 Ajutorul pentru remunerare, când solicitarea este retrasă – Dacă
o solicitare a fost primită şi acceptată de o persoană care a efectuat examenele
medicale şi, din anumite motive, organizaţia care adresează solicitarea renunţă
ulterior la aceasta, organizaţia care retrage solicitarea va fi responsabilă să
ajute cu o sumă de până la maximum salariul pe şase luni, pe baza salarizării
din Diviziunea de bază, dacă se stabileşte că persoana solicitată a renunţat sau
şi-a încheiat activitatea ca angajat al Bisericii înainte de încheierea perioadei
de şase luni, iar suma pentru salariul celor şase luni va fi plătită organizaţiei
angajatoare. Dacă persoana găseşte un loc de muncă în afara Bisericii, înainte
de încheierea perioadei de şase luni, remunerarea din partea Bisericii va înce-
ta îndată ce începe activitatea în noul loc de muncă (vezi N 05 05).
E 30 Statutul de Diviziune adoptată pentru cei care nu

au fost niciodată angajaţi ai Diviziunii lor de origine
E 30 05 Slujirea într-o a treia Diviziune – 1. O persoană care nu a fost
niciodată angajat al Bisericii în Diviziunea de origine, dar care s-a transferat
pe proprie răspundere într-o a doua Diviziune unde ar putea să fie sau nu
angajat al Bisericii, poate să fie chemată să slujească într-o a treia Diviziune,
a doua Diviziune fiind recunoscută ca adoptată (de bază), cu condiţia să fie
întrunite următoarele cerinţe:
a. Diviziunea de origine nu a făcut nicio investiţie şi nicio înţelegere
să susţină financiar o astfel de persoană pentru îndeplinirea unui serviciu în
teritoriul ei.
b. Persoana şi-a făcut cunoscută intenţia de a alege a doua Diviziune
ca Diviziune adoptată, fie prin obţinerea cetăţeniei într-o ţară din a doua
Diviziune, fie prin obţinerea unui statut de rezidenţă permanentă acolo,
care poate fi păstrat pe perioada în care se află în serviciul interdivizional
şi îi dă dreptul de a lucra în ţara respectivă, de a participa la [211] planul de

asigurare naţională/asistenţă socială al ţării şi, în cele din urmă, de a obţine
cetăţenia. Persoana trebuie să fi fost rezident în ţara aceea cel puţin pentru
perioada de calificare cerută de către Departamentul de Imigrări.
E 30 10 Slujirea în Diviziunea de origine – Când este adresată o solicitare
de angajare a unei persoane care se califică pentru serviciul interdivizional,
în conformitate cu termenii de la punctul E 30 05, pentru a sluji în Diviziunea
de origine, aceasta se va face asemenea unei solicitări obişnuite cu statutul
deplin de serviciu interdivizional. Totuşi o persoană care deţine cetăţenia în
ţara în care este solicitată va sluji în termenii unui angajat local, cu excepţia
prevederilor de la punctul E 20 25, paragraful 4.
E 30 15 Slujirea în Diviziunea de origine pe baza unor aranjamente spe-
ciale – Dacă o persoană care se califică pentru serviciul interdivizional în ter-
menii de la punctul E 30 05 este chemată din Diviziunea adoptată să slujească
în Diviziunea de origine, în conformitate cu Regulamentul de remunerare al
Diviziunii de origine, solicitarea va fi înregistrată ca fiind făcută pe baza unui
aranjament special. Vechimea în muncă ulterioară în Diviziunea de origine a
persoanei solicitate va putea fi validată de Diviziunea adoptată, cu condiţia ca
ambele Diviziuni să păstreze planuri de beneficii pentru pensionare definite
şi să fie îndeplinite cerinţele următoare (vezi Z 25 70):
a. Angajatul cere prin intermediul Diviziunii de origine ca vechimea
în muncă în acea Diviziune să fie validată de Diviziunea adoptată.
b. Conferinţa Generală aprobă cererea.
c. Diviziunea adoptată acceptă cererea.
d. Diviziunea de origine este de acord şi plăteşte sumele planului de
pensii al Diviziunii adoptate pentru fiecare lună de serviciu în Diviziunea
de origine, în conformitate cu regulamentul pentru planul de pensii al
Diviziunii adoptate.
e. Diviziunea de origine acceptă responsabilitatea pentru cheltuielile
de mutare şi este de acord să-l înapoieze pe angajat Diviziunii adoptate
E 35 Copiii părinţilor care sunt angajaţi

interdivizionali/delegaţi în ţara de origine/ţara
Diviziunii de bază
1. Un copil născut sau transferat împreună cu părinţii lui care se află în-
tr-o ţară străină, în calitate de angajaţi/delegaţi oficiali confesionali/guverna-
mentali sau ai unei instituţii interdivizionale, va fi considerat, din perspectiva
acestui Statut, ca având aceeaşi ţară de origine ca părinţii lui (vezi E 15 05).
Totuşi copilul poate alege ca ţara străină respectivă să fie ţara lui de origine,
dacă sunt îndeplinite condiţiile următoare: [212]
a. Părinţii vor fi slujit în ţara respectivă ca angajaţi oficiali (dacă sunt
angajaţi confesionali în urma unei solicitări) pentru o perioadă de minimum
trei ani.
b. Copilul va fi urmat minimum trei ani de studii secundare şi 75%

din perioada de studii postsecundare universitare în acea ţară.
c. Copilul este cetăţean în acea ţară.
d. Prima angajare confesională a copilului va fi în acea ţară.
e. Desemnarea acelei ţări ca ţară de origine va fi recomandată de
angajatorul lui confesional pe căile confesionale corespunzătoare şi va fi
aprobată de General Conference Mission Personnel Processing Committee.
Dacă este aprobată, alegerea va fi considerată irevocabilă, cu excepţia
prevederilor din regulament (vezi E 15 20).
E 40 Statutul angajatului în teritoriul transferat al

Diviziunii
Când este organizată o nouă Diviziune sau când are loc un transfer de
teritorii de la o Diviziune la alta, statutul angajatului este următorul:
1. Diviziunea care îşi asumă responsabilitatea pentru ţara de origine a
unui angajat va fi Diviziunea de bază a angajatului.
2. O persoană care a fost angajată pentru prima dată într-o ţară diferită
de ţara ei de origine, dar fără beneficiul unei solicitări din partea comitetului
conducător al ţării de origine şi care a continuat să lucreze în acea ţară poate
să ceară ca Diviziunea care îşi asumă responsabilitatea pentru ţara adoptată
să fie Diviziunea ei adoptată, cu condiţia ca acea persoană angajată să aibă
cetăţenia sau statutul de rezident permanent în acea ţară, în conformitate cu
criteriile prezentate la punctul E 15 20.
3. O persoană care a fost angajată pentru prima dată într-o ţară diferită
de ţara ei de origine, în conformitate cu descrierea din paragraful 2, de mai
sus, şi care a fost solicitată ulterior într-o altă ţară, dar nu s-a întors să lucreze
în ţara de origine şi a considerat ţara în care a avut loc prima angajare ca fiind
ţara adoptată, poate să ceară ca Diviziunea care îşi asumă responsabilitatea
pentru ţara adoptată să fie Diviziunea ei adoptată, cu condiţia ca angajatul să
aibă cetăţenia sau statutul de rezident permanent în acea ţară, în conformitate
cu criteriile prezentate la punctul E 15 20. [213]
4. Cererile făcute în conformitate cu paragrafele 2. şi 3. de mai sus trebuie
să aibă loc în termen de un an de la data când angajatul este anunţat în scris
de către Diviziune cu privire la prevederile acestui regulament.
5. Responsabilitatea planului de pensionare pentru angajaţi va fi aceea a
Diviziunii de bază, în conformitate cu cele definite mai sus.
E 45 Solicitarea angajaţilor pentru serviciu

intradivizional
E 45 05 Contactarea preliminară – Persoanele aflate în poziţii de respon-
sabilitate vor avea libertatea de a face investigaţii, de a cere sfatul conducătorilor
instituţiilor sau organizaţiilor cu privire la potenţialele angajări potrivite şi de
a se asigura că instituţiile respective vor putea să disponibilizeze angajaţii
solicitaţi. Întrebările nu vor fi adresate în niciun caz nici direct, nici indirect
potenţialilor angajaţi, cu excepţia acordului din partea preşedintelui consili-
ului instituţiei sau a preşedintelui Conferinţei/Misiunii/Câmpului în care
sunt angajate persoanele respective.
E 45 10 În interiorul Uniunii – Schimbul de angajaţi între Conferinţele/
Misiunile/Câmpurile locale va fi făcut prin intermediul Uniunii.
E 45 15 Între Uniuni – Uniunea care doreşte un angajat dintr-o altă Uniune
va cere Comitetului Diviziunii să asigure disponibilizarea angajatului.
E 45 20 Responsabilitatea Diviziunii – Când pare necesar să se facă
investigaţii cu privire la calificările unui angajat sau cu privire la oportuni-
tatea unui transfer, Comitetul Diviziunii va face acest lucru, înainte de adre-
sarea solicitării transferului prin intermediul Uniunii şi al Conferinţei/Misi-
unii/Câmpului local în care este angajată acea persoană.
E 45 25 Scrisoarea de solicitare – căile corespunzătoare de comunicare
– Solicitarea de angajare nu va fi adresată în niciun caz direct persoanei, ci
prin intermediul Uniunii şi al Conferinţei/Misiunii/Câmpului local sau al
instituţiei în care lucrează acea persoană. Scrisoarea de solicitare pentru an-
gajare va fi trimisă de secretarul Diviziunii către preşedintele Uniunii sau
conducătorul administrativ desemnat de acesta şi, acolo unde este aplicabil,
o copie a scrisorii va fi trimisă preşedintelui Conferinţei/Misiunii/Câmpului
local sau conducătorului administrativ desemnat de acesta ori conducătorului
instituţiei care aparţine de Uniune. Acolo unde este aplicabil, conducătorul
administrativ al Uniunii va trimite scrisoarea de solicitare a angajării către
conducătorul administrativ al Conferinţei/Misiunii/Câmpului local sau
conducătorul instituţiei care aparţine de Uniune împreună cu recomandarea
ca acesta să-i comunice respectivului angajat solicitarea de transfer. Dacă şi
după ce scrisoarea de solicitare a fost înmânată angajatului, conducătorul
administrativ al organizaţiei angajatoare îl va anunţa pe conducătorul ad-
ministrativ al organizaţiei care solicită angajarea [214] că persoana a primit
scrisoarea de solicitare a transferului. După ce anunţul acesta a fost făcut,
conducătorii administrativi ai organizaţiei solicitante vor avea privilegiul de
a coresponda sau de a lua legătură direct cu angajatul.
E 45 30 Solicitările departamentale – Când a fost primit anunţul din
partea Uniunii sau Conferinţei/Misiunii/Câmpului local cu privire la faptul
că solicitarea de a îndeplini responsabilităţi departamentale a fost adresată
candidatului, directorul/secretarul departamentului respectiv se poate simţi
liber să comunice cu acesta, oferindu-i informaţii folositoare în legătură cu
progresul lucrării departamentale în teritoriul unde este chemat, dar nu va
defini termenii şi regulamentele pe baza cărora trebuie să fie desfăşurată acti-
vitatea în teritoriul unde merge angajatul.
E 45 35 Solicitarea trebuie să ajungă la angajat – În toate negocierile cu
privire la obţinerea şi transferul angajaţilor, trebuie să fie exercitat un spirit
neegoist şi deschis şi, după ce Comitetul Diviziunii a votat solicitarea de trans-
fer, liderii responsabili se vor îngriji ca această solicitare să ajungă la angajatul
dorit, pentru a lua parte la decizia care influenţează propria activitate. Totuşi,
în cazul în care liderii Uniunii sau liderii locali consideră că angajatul nu este
calificat pentru activitatea ce urmează să fie făcută, comunicarea solicitării va
fi amânată până când liderii Diviziunii vor lua în considerare această situaţie.
E 45 40 Abordarea neregulamentară – Dovada clară a abordării neregu-
lamentare a unui angajat, înainte ca solicitarea să-i fie adresată oficial, va fi
considerată de către Comitetul Diviziunii ca fiind un motiv justificat pentru a
refuza să adreseze solicitarea.
E 45 45 Situaţia în care angajatul iniţiază solicitarea – Regulamentele cu
privire la transferul între organizaţii nu vor înlătura în niciun fel dreptul unui
angajat de a-şi face cunoscută dorinţa de a schimba locul de muncă într-un alt
teritoriu.
E 45 50 Perioadele minime de activitate – Diviziunile pot să stabilească
perioade minime în care angajaţii trebuie să slujească în teritoriul unei Uniuni,
înainte de a fi solicitaţi într-o altă Uniune, cu excepţia situaţiei în care Uniu-
nea solicitantă obţine consimţământul Uniunii în care este angajată persoana
respectivă. În cazul liderilor locali şi ai diferitelor departamente ale Uniunii,
durata normală a serviciului va fi de minimum două mandate la nivel local şi
un mandat la nivelul Uniunii. Dacă sunt făcute transferuri în cadrul aceluiaşi
departament între Conferinţe/Misiuni/Câmpuri şi/sau Uniuni, pot fi luate
în considerare unele modificări. Această regulă nu se aplică pentru solicitările
de transfer interdivizionale. [215]
E 45 55 Disponibilizarea corespunzătoare a angajaţilor – Nicio instituţie
sau Conferinţă/Misiune/Câmp nu va angaja o persoană până când aceasta
nu va fi disponibilizată corespunzător de către instituţia sau Conferinţa/Mis-
iunea/Câmpul în care a fost angajată.
E 45 60 Solicitările de profesori – Diviziunile pot să adopte un regulament
prin care o organizaţie dintr-o Uniune, care solicită transferul unui profesor
sau a unui angajat care lucrează într-o şcoală administrată de altă Uniune, in-
clusiv al profesorilor din şcolile sanatoriilor/spitalelor şi din şcolile medicale,
să fie obligată să obţină mai întâi consimţământul organizaţiei angajatoare,
atunci când solicitarea este făcută după o dată specifică a fiecărui an, care este
stabilită de Regulamentul Diviziunii.
Totuşi administratorii şcolii trebuie să facă orice efort pentru a răspunde
solicitărilor urgente care ar putea să apară în teritoriu pentru angajarea
profesorilor sau a altor lucrători din şcolile confesionale. Cu toate acestea,
solicitările din partea Diviziunii ar trebui să anticipeze cât mai timpuriu cu
putinţă nevoile de angajaţi în domeniul învăţământului, aşa încât transferuri-
le să poată fi realizate înainte de termenele-limită stabilite pentru solicitarea
acestei categorii de angajaţi.
E 45 65 Rambursarea cheltuielilor cu Seminarul [Abrogat în cadrul Con-
siliului Anual din 2010]
E 45 70 Solicitările de studenţi la Seminar – Angajaţii din lucrarea pastorală
sau din altă categorie, care sunt trimişi la un Seminar teologic adventist în
cadrul programului de educaţie pastorală vor fi recunoscuţi ca membri ai per-

sonalului organizaţiei care îi trimite. Dacă nu sunt chemaţi la responsabilităţi
mai mari, de obicei, aceşti angajaţi nu ar trebui să fie transferaţi într-o altă
organizaţie cel puţin timp de un an după ce au frecventat Seminarul, cu
excepţia cazului în care solicitarea este făcută pentru serviciul misionar.
Cu excepţia serviciului misionar, dacă aceşti angajaţi trebuie să fie
transferaţi înainte de a lucra în organizaţia angajatoare o perioadă de
nouă luni pentru fiecare semestru petrecut în Seminar, este de aşteptat ca
organizaţia care solicită transferul să-i ramburseze organizaţiei angajatoare o
parte proporţională din salariul plătit acestor angajaţi în perioada petrecută
în Seminar.
E 45 75 Angajaţii instituţionali – Angajaţii care au responsabilităţi impor-
tante în instituţii nu ar trebui să fie concediaţi, fără a se face efortul de a le oferi
un loc de muncă în altă parte sau în alt domeniu al lucrării, pe aceleaşi criterii
care reglementează transferul tuturor angajaţilor Conferinţei/Misiunii/Câm-
pului.
E 45 80 Angajaţii care demisionează – În cazul angajaţilor care se retrag
de bunăvoie din serviciul confesional, Biserica nu are nicio obligaţie de a le
asigura acestora transportul înapoi la adresa anterioară. [216]
E 45 85 Concediul de studii – 1. Definiţie: Un concediu din serviciul confe-
sional, care este acordat în exclusivitate în scopul efectuării studiilor în terme-
nii conveniţi între angajat şi organizaţia angajatoare (în cazul concediului de
studii pentru angajaţii interdivizionali, vezi punctul P 80 35 – Concediul de
studii al angajaţilor interdivizionali.)
2. Criterii: a. Concediul este acordat în exclusivitate în scopul efectuării
studiilor.
b. Concediul este acordat pentru o perioadă specifică.
c. Organizaţia care acordă concediul acceptă să îi ofere o poziţie cu
normă întreagă după încheierea concediului.
3. Proceduri: a. Termenii sunt aprobaţi de Comitetul Executiv al organiza-
ţiei care acordă concediul.
b. Angajatul îşi dă aprobarea în scris cu privire la termenii concediului.
c. Organizaţia care acordă concediu continuă să emită acreditarea/
autorizaţia actuală pentru angajat.
E 45 90 Concediul fără plată – O organizaţie care acordă un concediu fără
plată unui angajat va defini cu claritate condiţiile şi termenii acestui concediu
şi i le va comunica în scris angajatului. Acestea vor cuprinde durata întreru-
perii activităţii, ajutorul financiar, dacă există, şi responsabilitatea organizaţiei
angajatoare de a reangaja acea persoană, dacă există. Celelalte organizaţii
confesionale nu vor angaja o astfel de persoană fără a fi disponibilizată de
organizaţia care a acordat concediul. De obicei, acreditarea/autorizaţia anga-
jatului nu va fi retrasă, dar nu va fi înnoită în perioada întreruperii temporare
a activităţii.
E 50 Păstrarea poziţiilor de răspundere

Comitetele de numiri ale tuturor sesiunilor Conferinţei/Misiunii/Câm-
pului sunt sfătuite să respecte principiile călăuzitoare prezentate de Spiri-
tul Profetic cu privire la păstrarea poziţiilor de răspundere şi conducere din
următoarea declaraţie aflată în Slujitorii Evangheliei:
„Am fost întrebată dacă nu este o greşeală ca preşedintele unei Conferinţe
locale să fie mutat într-un teritoriu nou, în ciuda faptului că mulţi dintre oa-
menii aflaţi sub răspunderea lui nu doresc să renunţe la el.
Domnul a avut plăcerea de a-mi da lumină asupra acestei întrebări. Mi-a
fost arătat că pastorii nu trebuie să fie menţinuţi în acelaşi district an [217]
după an şi că o Conferinţă nu trebuie să fie condusă multă vreme de acelaşi
preşedinte. Schimbarea darurilor este pentru binele Conferinţelor şi al Biseri-
cilor noastre.
Uneori, pastorii au simţit că nu sunt dispuşi să-şi schimbe câmpul de lu-
cru, dar, dacă înţeleg toate motivele pentru schimbare, nu se vor opune. Unii
au cerut insistent să mai rămână încă un an în acelaşi teritorii şi adesea cererea
le-a fost respectată. Ei au afirmat că au planuri pentru o lucrare mai mare
decât cea făcută până atunci. Dar, la încheierea anului respectiv, starea lu-
crurilor a fost mai rea ca înainte. Dacă un pastor a fost necredincios faţă de
lucrarea lui, nu este de aşteptat că va repara greşelile rămânând în acelaşi loc.
Bisericile se obişnuiesc cu modul de administrare al unui astfel de om şi cred
că trebuie să aştepte ajutorul lui, în loc de a-l aştepta de la Dumnezeu. Ideile
şi planurile lui au o influenţă dominatoare în Conferinţă. […]
La mulţi, anumite trăsături de caracter sunt puternice, în timp ce altele
sunt slabe şi deficitare. Ca rezultat, în anumite aspecte ale lucrării se manifestă
o lipsă de eficienţă. Dacă aceeaşi persoană ar continua să fie preşedintele
Conferinţei an după an, defectele ei s-ar reproduce în bisericile aflate sub ad-
ministrarea lui. Totuşi un lucrător poate fi puternic acolo unde fratele lui este
slab, aşa că, prin schimbarea câmpului de lucru, fiecare poate suplini într-o
anumită măsură deficienţele celuilalt.
Dacă toţi ar fi consacraţi pe deplin lui Dumnezeu, aceste nedesăvârşiri de
caracter evidente nu ar exista, dar pentru că lucrătorii nu ating standardul
divin, datorită faptului că îngăduie ca eul să se manifeste în lucrarea lor, lu-
crul cel mai bun, atât pentru ei înşişi, cât şi pentru Biserici, este să se facă
schimbări frecvente. Pe de altă parte, dacă este puternic din punct de vedere
spiritual, prin harul lui Hristos, lucrătorul este o binecuvântare pentru Biseri-
ci, iar lucrarea lui este necesară în diferite Conferinţe.” – Slujitorii Evangheliei,
p. 419-421 (în orig.)
Lucrarea Evangheliei este lucrarea cea mai importantă care le-a fost
încredinţată vreodată fiinţelor omeneşti, iar cei ce sunt chemaţi la această
lucrare sfântă ar trebui să se ferească de spiritul căutării de poziţii, consid-
erând neîncetat că predicarea Cuvântului, în scopul câştigării de suflete,
este responsabilitatea lor principală şi onoarea cea mai înaltă. Ei ar trebui să
recunoască faptul că, deşi chemarea la slujirea pastorală este pentru întreaga
viaţă, chemarea pentru slujirea administrativă este temporară. Prin urmare,

cei aleşi din când în când să îndeplinească răspunderi administrative ar trebui
să fie pregătiţi fără încetare să se angajeze cu bucurie în lucrarea pastorală cu
normă întreagă, atunci când sunt chemaţi să facă din nou acest lucru.
Unii dintre cei aleşi sau numiţi în poziţii de răspundere nu au pregătire
pastorală, dar au fost chemaţi în lucrarea Domnului în domenii de speciali-
tate. În această categorie sunt trezorierii şi cei din anumite domenii ale slujirii
departamentale. Deşi aceştia ar putea fi dispuşi să [218] accepte alte poziţii
în organizaţie, pentru care sunt calificaţi, uneori organizaţia este prea mică
şi sunt puţine poziţii disponibile. Diviziunile sunt încurajate să studieze
situaţiile specifice şi să considere opţiunile, inclusiv ajutorul pentru recalifi-
carea acestor persoane în alte domenii ale lucrării sau să stabilească termeni
mai cuprinzători pentru încetarea activităţii, acolo unde nu sunt disponibile
alte locuri de muncă denominaţionale pentru cei ce nu sunt realeşi.
E 55 Pensionarea angajaţilor care au fost aleşi în

poziţii de răspundere
Dacă pe parcursul mandatului pentru care a fost ales un angajat apar prob-
leme de sănătate care îl împiedică să îşi îndeplinească îndatoririle în mod efi-
cient, organizaţia angajatoare, după o consultare corespunzătoare cu medicii
şi cu aprobarea organizaţiilor responsabile superioare, va avea autoritatea de
a pensiona acest angajat, înainte de expirarea mandatului pentru care a fost
ales.
E 60 Preşedintele Conferinţei/Misiunii/Câmpului
Având în vedere că preşedintele Conferinţei/Misiunii/Câmpului se află
în conducerea lucrării pastorale din acea Conferinţă/Misiune/Câmp şi este
conducătorul principal şi supraveghetorul tuturor Bisericilor, acesta trebuie
să fie un pastor hirotonit.
E 65 Angajaţii eliberaţi din poziţii de răspundere ale

Conferinţei Generale
Membrii care au fost aleşi pentru a face parte din personalul Conferinţei
Generale şi care, din cauza expirării mandatului sau alte motive, îşi încetează
activitatea, dar pot fi recomandaţi pentru a fi angajaţi în alte poziţii, pot fi
ajutaţi în obţinerea altor locuri de muncă în Biserică, în conformitate cu pre-
vederile Regulamentului pentru angajaţii interdivizionali care se întorc per-
manent (vezi Q 50).
E 70 Întocmirea şi păstrarea cărţilor de muncă ale

angajaţilor
E 70 05 Cărţile de muncă ale angajaţilor – Cărţile de muncă ale tuturor
angajaţilor Bisericii şi ale evangheliştilor cu literatură trebuie să fie păstrate
în formă permanentă. Aceste cărţi de muncă trebuie să fie păstrate în forma
standard [219] aprobată de International Personnel Resources and Services
din cadrul Conferinţei Generale.
E 70 10 Definiţia noţiunii de angajat – Toţi cei care primesc remunerare
pe statele de plată ale unei organizaţii confesionale sunt consideraţi angajaţi,
în contextul subcapitolului E 70 din prezentul Regulament.
E 70 15 Responsabilitatea pentru cărţile de muncă – Responsabilitatea
pentru cărţile de muncă vor fi următoarele:
1. Pentru angajaţii interdivizionali – secretarul asistent, International
Personnel Resources and Services din cadrul Conferinţei Generale (Service
Records Office).
2. Pentru personalul Conferinţei Generale şi al Diviziunii America de
Nord – directorul Serviciului de Resurse Umane pentru personalul de la sediu.
3. Pentru personalul Diviziunii (inclusiv angajaţii interdivizionali) – se-
cretarul.
4. Pentru personalul Uniunii sau al Conferinţei/Misiunii/Câmpului lo-
cal – secretarul.
5. Pentru profesorii şcolilor primare şi secundare (şcolile generale) – se-
cretarul Conferinţei/Misiunii/Câmpului.
6. Pentru şcolile secundare (liceele) – directorul
7. Pentru personalul colegiilor şi al universităţilor – preşedintele/direc-
torul serviciilor pentru personal.
8. Pentru personalul instituţiilor medicale – administratorul/managerul
sau directorul serviciilor pentru personal.
9. Pentru personalul caselor de editură – preşedintele/managerul sau di-
rectorul serviciilor pentru personal.
10. Pentru personalul altor instituţii neincluse mai sus – conducătorul ad-
ministrativ principal/directorul serviciilor pentru personal.
E 70 20 Formatul cărţilor de muncă – Fiecare organizaţie confesională va
păstra evidenţa cărţilor de muncă pentru angajaţii lor în format manual sau
automat, după cum urmează:
1. Sistemele manuale – Sistemul manual constă în păstrarea evidenţelor
într-o formă standard.
a. Forma standard – Conţinutul şi designul cărţii de muncă standard
sunt precizate de Conferinţa Generală. Evidenţele vor fi consemnate şi
folosite de toate organizaţiile confesionale care utilizează sistemul manual.
Formularele pot fi comandate la casa de editură a Bisericii pentru teritoriul
respectiv. Diviziunile care îşi tipăresc propriile formulare vor respecta
formatul cărţii de muncă al Conferinţei Generale.
b. Informaţiile care trebuie să fie înregistrate – În cărţile de muncă ale

tuturor angajaţilor vor fi înregistrate informaţiile următoare:
1) Înregistrările anuale – Serviciul desfăşurat în fiecare an va fi în-
registrat într-un rând separat. Dacă angajatul slujeşte în două sau [220] mai
multe organizaţii angajatoare într-un an, sau în două sau mai multe poziţii
diferite sau tipuri de muncă diferite, sau dacă se schimbă de la o poziţie cu
normă întreagă la o poziţie cu normă parţială ori viceversa, fiecare schimbare
va fi înregistrată într-un rând separat.
2) Poziţia sau tipul de muncă – Se va înregistra poziţia sau tipul de
muncă.
3) Organizaţia angajatoare – Se va înregistra numele organizaţiei
faţă de care angajatul este direct responsabil.
4) Data începerii/data încheierii – În coloana intitulată „Înregis-
trarea anuală” vor fi înregistrate anul şi datele începerii şi încheierii, scriind
numai ziua şi luna în ordinea corespunzătoare. Lunile vor fi scrise în formă
prescurtată (şi nu în formă numerică). Exemplu: 15 ian.
5) Salariat cu normă întreagă (lunile) – Se va înregistra numărul lu-
nilor de angajare cu normă întreagă. Contactaţi Secretariatul Diviziunii pen-
tru instrucţiuni.
6) Salariat cu normă parţială (lunile) – Se va înregistra numărul lu-
nilor de angajare cu normă parţială. Contactaţi Secretariatul Diviziunii pentru
instrucţiuni.
7) Salariat în regim de plată cu ora (orele) – Se va înregistra numă-
rul de ore plătite în cadrul programului stabilit, inclusiv orele de lucru peste
program plătite, perioada de boală sau vacanţă. Contactaţi Secretariatul Divi-
ziunii pentru instrucţiuni.
8) Procentajul pentru vechimea în muncă – Se va indica procentajul
dintr-un an de vechime în muncă la care are dreptul un angajat cu normă în-
treagă, normă parţială sau un angajat cu program de lucru stabilit. Contactaţi
Secretariatul Diviziunii pentru instrucţiuni.
9) Procentajul de salarizare – Se va înregistra factorul procentajului
de salarizare pentru regiunea în care lucrează angajatul, în conformitate cu
data de 31 decembrie. Contactaţi Secretariatul Diviziunii pentru instrucţiuni.
10) Factorul ratei anuale (FRA) – Se va înregistra factorul ratei anua-
le a angajatului, folosind procentajul de salarizare şi planul factorilor ratelor
anuale. Contactaţi Secretariatul Diviziunii pentru instrucţiuni.
11) Semnătura conducătorului administrativ – Fiecare rând va fi
semnat de mână de către conducătorul administrativ responsabil pentru păs-
trarea cărţii de muncă (vezi E 70 10). Acest conducător nu va semna propria
carte de muncă sau cartea de muncă a soţiei/soţului ori a altei rude, ci îi va
cere altui conducător administrativ să semneze.
2. Sistemul automat – Sistemul automat constă în păstrarea cărţilor de
muncă în format computerizat. [221]
a. Informaţiile care trebuie să fie înregistrate – În toate cărţile de
muncă trebuie să fie păstrată o listă de spaţii pentru informaţiile standard,
iar procedurile de transmitere a datelor pot fi obţinute de la Secretariatul

Diviziunii.
b. Formatul standard – Toate paginile tipărite ale cărţilor de muncă
înregistrate computerizat vor fi în formatul standard autorizat de către
International Personnel Resources and Services din cadrul Conferinţei
Generale. Formatul standard este disponibil la Secretariatul Diviziunii.
c. Raportul anual al înregistrărilor în cărţilor de muncă – Persoana
autorizată să păstreze cărţile de muncă va pregăti până la 31 ianuarie a
fiecărui an un raport al tuturor înregistrărilor în cărţile de muncă pentru toţi
angajaţii din anul precedent. Fiecare pagină a acestui raport va fi semnată
de mână şi datată de către persoana responsabilă cu păstrarea cărţilor de
muncă, exceptând cazul în care materialul este în formă broşată şi trebuie să
fie semnat şi datat numai pe ultima pagină. În conformitate cu prevederile
de la capitolul BA 70 – Păstrarea şi protejarea documentelor, raportul acesta
va fi depozitat în centrul pentru documente al organizaţiei, în categoria
documentelor pentru păstrare permanentă.
d. Raportul anual al modificărilor din cărţile de muncă – Directorul
serviciilor pentru personal al organizaţiilor va pregăti până la 31 ianuarie
a fiecărui an un raport al tuturor modificărilor făcute în cărţile de muncă
în perioada anului precedent. Fiecare pagină a acestui raport va fi semnată
de mână de către conducătorul administrativ responsabil pentru cărţile de
muncă, exceptând cazul în care materialul este în formă broşată şi trebuie să
fie semnat şi datat numai pe ultima pagină. În conformitate cu prevederile
de la capitolul BA 70 – Păstrarea şi protejarea documentelor, raportul
acesta va fi depozitat în centrul pentru documente al organizaţiei, în arhiva
permanentă.
e. Microfişarea sau microfilmarea formularelor – Acolo unde este
posibil, se recomandă ca rapoartele menţionate în paragrafele c. şi d. de
mai sus să fie microfişate sau microfilmate. Dacă sunt folosite aparate de
microfişare, conducătorul administrativ va semna direct pe microfişă.
Rapoartele tipărite la care se face referire în paragrafele c. şi d. de mai sus
pot fi distruse numai după ce procesul de microfişare sau microfilmare a
fost încheiat şi semnat. Rapoartele tipărite trebuie să fie păstrate minimum
trei ani.
f. Copia bienală pentru angajaţi – Fiecare angajat va primi o dată la
doi ani o copie tipărită a cărţii de muncă.
g. Planificarea anuală pentru transmiteri – Fiecare organizaţie va
trimite la Secretariatul Diviziunii adăugările sau modificările făcute în
cărţile de muncă, în conformitate cu planul stabilit.
E 70 25 Informaţiile sensibile – Toate datele de natură sensibilă, cum ar
fi rasa, sexul, infirmităţile, originea naţională, originea etnică şi vârsta nu
vor [222] fi puse la dispoziţia personalului care ia decizii cu privire la an-
gajare sau promovare. Aceste informaţii vor fi disponibile numai în scopuri
statistice.
E 70 30 Păstrarea şi transferarea cărţilor de muncă – 1. Responsabilitatea

organizaţiei – Organizaţia precizată la punctul E 70 15 va fi responsabilă de
începerea/obţinerea şi păstrarea cărţii de muncă pentru fiecare angajat aflat
sub conducerea ei.
2. Schimbarea poziţiei/tipului de muncă – Atunci când poziţia sau tipul
de muncă al unui angajat se schimbă, noua poziţie/noul tip de muncă va fi
înregistrat(ă) în cartea de muncă.
3. Transferul între organizaţiile Bisericii – Când un angajat este transferat
dintr-o organizaţie a Bisericii în alta, organizaţia pentru care a lucrat va pre-
găti două copii ale cărţii de muncă, una pentru propria arhivă, iar alta pentru
angajat şi îi va transfera noului angajator originalul sau o copie autentifica-
tă. În sistemul automat de înregistrare, copiile tipărite ale cărţii de muncă,
pregătite pentru arhivă şi pentru noul angajator, vor fi autentificate de către
conducătorul administrativ responsabil.
4. Încetarea serviciului în cadrul Bisericii – Când un angajat încetează ser-
viciul în cadrul Bisericii din alte motive decât pensionarea, organizaţia va în-
registra la biroul oficial o copie a raportului de şedinţă a comitetului şi va
scrie în cartea de muncă decizia respectivă cu privire la încetarea serviciului,
precum şi detaliile oricărei înţelegeri financiare făcute.
5. Pensionarea – Dacă un angajat care este eligibil pentru beneficiile pla-
nului de pensionare se pensionează definitiv din serviciul confesional, cartea
de muncă, împreună cu cererea de pensionare şi cu detaliile oricărei înţelegeri
făcute cu angajatul vor fi trimise secretarului comitetului pentru Planul de
pensii al Diviziunii. În sistemul automat, toate copiile tipărite ale formula-
relor computerizate vor fi autentificate de către conducătorul administrativ
responsabil.
6. Cererile pentru cărţile de muncă – Vor fi onorate numai cererile scrise
pentru cărţile de muncă. Solicitările de asistenţă pentru obţinerea cărţilor de
muncă între Diviziuni vor fi adresate Service Records Office (secretarul asis-
tent) din cadrul International Personnel Resources and Services al Conferinţei
Generale.
7. Întrebările legate de regulamentele cu privire la cărţile de muncă – Întrebă-
rile legate de aplicarea regulamentelor cu privire la cărţile de muncă vor fi
adresate secretarului Diviziunii. [223]
8. Copiile pentru angajaţi – a. Sistemul manual – Cartea de muncă în origi-
nal nu-i va fi dată angajatului în nicio circumstanţă, dar fiecărui angajat i se va
da o copie a cărţii de muncă, nu mai des de o dată la doi ani.
b. Sistemul automat – Fiecare angajat va primi o copie tipărită a cărţii
lui de muncă, nu mai des de o dată la doi ani.
c. Toate sistemele – Angajatul va primi, de asemenea, o copie a cărţii
lui de muncă în ocaziile următoare:
1) La cerere, oricând.
2) Din partea ultimei organizaţii angajatoare, de fiecare dată când
se transferă.
3) La data când încetează activitatea ca angajat al Bisericii.
E 70 35 Documente auxiliare cărţii de muncă – 1. Angajaţi confesionali

permanenţi – a. Fişele de revizuire a compensaţiilor – O copie a fişelor complete
de revizuire a compensaţiilor cu toate datele, salariile şi cheltuielile vor fi arhi-
vate împreună cu rapoartele de şedinţă ale Comitetului Executiv al organizaţiei
angajatoare (vezi GC S 20). Acolo unde cărţile de muncă sunt păstrate elec-
tronic, consiliul/Comitetul Executiv va fi asigurat de administraţie că sunt
păstrate rapoarte corecte şi că salarizarea este consecventă cu regulamentele
votate.
b. Înregistrarea angajării – Orice angajare va fi înregistrată în cartea
de muncă, indiferent de durata serviciului, vârstă, poziţie cu normă întreagă
sau parţială ori statutul de student. Excepţie: Studenţii angajaţi de o instituţie
de învăţământ.
2. Evangheliştii cu literatura – a. Rapoartele anuale – Directorul Departa-
mentului pentru Publicaţii al Conferinţei/Misiunii/Câmpului va întocmi şi
îi va trimite anual secretarului Conferinţei/Misiunii/Câmpului o copie a ra-
portului evanghelistului cu literatura. Acest raport anual va conţine numele,
numărul de rapoarte săptămânale, numărul total de ore şi vânzări pe un an
pentru fiecare evanghelist cu literatura. Acest raport anual va fi o parte din
documentele permanente ale Conferinţei/Misiunii/Câmpului.
b. Copii ale rapoartelor trimise Uniunii/Diviziunii – Directorul
Departamentului pentru Publicaţii al Uniunii va aduna copiile rapoartelor
de la Conferinţe/Misiuni/Câmpuri şi le va trimite secretarului Uniunii
şi Departamentului Publicaţii al Diviziunii, iar conducătorii acestor
departamente vor păstra rapoartele ca documente permanente.
3. Reprezentanţii teritoriali ai Christian Record – Christian Record Services
International, Inc. va păstra un raport permanent al numărului total de ore
şi al veniturilor colectate în fiecare an pentru fiecare reprezentant teritorial.
[224]
E 70 40 Revizuirea contabilă a cărţilor de muncă – Revizorii vor veri-
fica toate cărţile de muncă în cadrul reviziei contabile regulate a salariilor
organizaţiilor confesionale şi se vor asigura că procedurile de salvare şi
păstrare a datelor din sistemul automat sunt respectate.
E 75 Concediile de odihnă şi zilele libere legale

E 75 05 Criterii de calcul al concediilor de odihnă – Concediul de
odihnă anual este asigurat angajaţilor Bisericii cu normă întreagă pe baza
următoarelor criterii:
În primii şapte ani 2 săptămâni
În următorii opt ani 3 săptămâni
După cincisprezece ani de activitate 4 săptămâni
E 75 10 Calculul concediilor de odihnă pe criterii cumulative – 1. Conce-
diul de odihnă anual pentru angajaţii de la birou şi ceilalţi angajaţi plătiţi pe
baza unui program stabilit de muncă poate fi calculat de instituţiile mai mari
şi de alte organizaţii, în virtutea criteriilor următoare:
Concediu de odihnă pe an Ore libere acumulate pe

pentru serviciu cu normă lună pentru serviciu cu
întreagă normă întreagă
În primii şapte ani 2 săptămâni 62/3 ore
În următorii opt ani 3 săptămâni 10 ore
După cincisprezece 4 săptămâni 13½ ore
ani de activitate
2. Tabelul de acumulare a concediilor de la nr. 1, de mai sus are ca bază

un program de 40 de ore de lucru pe săptămână. Orice scădere a duratei săp-
tămânii normale de lucru va face necesară o modificare a timpului acumulat.
3. În scopul calculului concediului de odihnă acumulat, serviciul cu nor-
mă întreagă cuprinde zilele lucrate, concediul de boală aprobat, zilele libere
oficiale şi zilele de concediu.
E 75 15 Rapoartele – Angajatorii confesionali vor păstra evidenţa necesară
pentru concediile acumulate şi zilele libere luate.
E 75 20 Concediile de odihnă – Concediile de odihnă anuale vor fi lu-
ate, în general, în anul respectiv. Angajatul are responsabilitatea de a-şi pl-
anifica propriul concediu în conformitate cu indicaţiile de la punctul E 75 35
– Folosirea timpului pentru concediul de odihnă. Timpul pentru concediul
de odihnă nefolosit poate să fie acumulat de la un an la altul, dar într-un
an calendaristic nu poate fi luat un concediu mai mare de patru săptămâni.
Totuşi, la data pensionării, poate fi acordat timpul de concediu nefolosit la
care angajatul a avut dreptul în perioada anului calendaristic anterior anului
pensionării. [225]
E 75 25 Transferurile – Când un angajat este transferat dintr-o organizaţie
confesională în alta, timpul de concediu acumulat până la şase săptămâni
poate fi transferat în noua organizaţie angajatoare împreună cu plăţile nec-
esare, care sunt făcute de către fosta organizaţie angajatoare, sau poate fi plătit
în numerar, în funcţie de regulamentul Diviziunii.
E 75 30 Plecarea definitivă – În cazul încetării definitive a serviciului pen-
tru Biserică, timpul de concediu acumulat până la patru săptămâni va fi inc-
lus în înţelegerea cu organizaţia angajatoare.
E 75 35 Folosirea timpului pentru concediul de odihnă – Timpul pentru
concediul de odihnă acumulat de către un angajat poate fi folosit pe parcursul
unui an, în conformitate cu cererea angajatului, fiind aprobată de superior şi
confirmată de autoritatea corespunzătoare.
E 75 40 Cererea pentru concediu de odihnă – Cererea pentru concediu tre-
buie să fie făcută în avans, cu excepţia situaţiilor de urgenţă, care nu sunt cu-
noscute din timp de către angajat. Absenţa în astfel de situaţii va fi raportată
imediat superiorului.
E 75 45 Zilele libere legale – Zilele libere oficiale plătite şi zilele libere sta-
bilite de organizaţia angajatoare pot fi folosite în conformitate cu dorinţa an-
gajatului şi sunt influenţate, în general, de nevoile organizaţiei, de condiţiile
climaterice, precum şi de legile naţionale şi locale. Fiecare Diviziune are re-
sponsabilitatea de a reglementa zilele libere oficiale şi prevederile pentru con-
cedii în propriul teritoriu.
E 80 Resursele financiare ale angajaţilor

E 80 05 Menţineţi standardele – Standardele lucrării de slujire pastorală
trebuie să fie menţinute la un nivel ireproşabil în toate lucrurile, „ca să nu fie
slujirea noastră defăimată” (2 Corinteni 6:3):
E 80 10 Afacerile colaterale – Angajaţii Conferinţei/Misiunii/Câmpului
şi ai instituţiilor Bisericii se vor abţine de la orice afaceri colaterale şi se vor
dedica în întregime activităţii confesionale şi lucrării Evangheliei.
E 80 15 Trăiţi în limitele venitului [Abrogat în cadrul Consiliului Anual
din 2009]
E 80 20 Returnaţi cu credincioşie zecimea – Angajaţii confesionali
adventişti de ziua a şaptea trebuie să fie un model în toate aspectele vieţii
lor. Membrii Bisericii trebuie să vadă la lucrătorii acesteia o credincioşie
fără echivoc faţă de principiile fundamentale. Această dedicare trebuie
să fie exercitată cu privire la toate standardele vieţuirii creştine. Datorită
importanţei ei ca principiu şi a experienţei spirituale pe care o reprezintă,
returnarea cu credincioşie a zecimii, asemenea credincioşiei cu privire la
celelalte puncte de credinţă fundamentale ale Bisericii, constituie o condiţie
pentru toţi angajaţii confesionali adventişti de ziua a şaptea. În consecinţă,
nicio organizaţie a Bisericii nu va angaja un adventist de ziua a şaptea care
nu [226] returnează zecimea cu credincioşie. Mai mult, angajaţii care sunt
cunoscuţi ca nefiind credincioşi în returnarea zecimii nu vor fi transferaţi
într-o altă organizaţie a Bisericii.
E 80 25 Nu căutaţi daruri – Angajaţii nu vor căuta în niciun fel să primească
daruri personale de la membrii Bisericii. Când este necesar să discute despre
situaţia lor financiară, vor discuta cu organizaţiile angajatoare şi nu cu mem-
brii Bisericii.
E 80 30 Plătiţi-vă obligaţiile – Angajaţii care neglijează sau refuză în mod
continuu să îşi plătească obligaţiile vor fi sfătuiţi să îşi caute un alt loc de
muncă.
E 80 35 Transferul angajaţilor – Înainte de a fi transferaţi dintr-o Conferinţă/
Misiune/Câmp în alta (altul), se vor face aranjamente corespunzătoare şi
satisfăcătoare pentru toate obligaţiile financiare.
E 80 40 Autorizarea pentru studii – Deşi este de dorit ca fiecare angajat
să facă eforturi continue pentru dezvoltarea personală, îndeosebi prin studii
prin corespondenţă, niciun angajat cu normă întreagă al Conferinţei/Misi-
unii/Câmpului sau alţi angajaţi ai Bisericii nu vor urma cursuri şcolare la do-
miciliu sau altfel de studii care ar putea să submineze timpul ce trebuie să fie
dedicat îndatoririlor lor obişnuite, fără să aibă loc înţelegeri corespunzătoare

cu aceia care sunt răspunzători cu supravegherea lucrării lor.
E 85 Conflictul de interese şi/sau de angajamente

E 85 05 Definirea conflictului de interese şi/sau de angajamente – Con-
flictul de interese reprezintă orice situaţie în care un angajat sau un voluntar
poate fi influenţat sau pare să fie influenţat, din perspectiva unor interese
financiare sau a altor interese personale, de orice motiv sau dorinţă de avantaj
personal tangibil, sau intangibil, în afara succesului şi bunăstării Bisericii.
Datorită obiectivelor comune, adoptate de diferite unităţi şi instituţii ale
Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, calitatea de membru concomitent în
mai multe comitete sau consilii ale Bisericii nu constituie în ea însăşi un con-
flict de interese, cu condiţia să fie îndeplinite toate celelalte cerinţe ale regula-
mentului. Cu toate acestea, este de aşteptat ca un conducător administrativ,
un membru al consiliului de administraţie sau director care slujeşte într-un
consiliu de administraţie să acţioneze în interesul cel mai mare al organizaţiei
respective şi în îndeplinirea rolului său în structura confesională.
Un conflict de angajamente înseamnă orice situaţie care afectează capaci-
tatea unui angajat de a-şi îndeplini eficient îndatoririle. Angajaţii [227] numiţi
sau aleşi, care sunt remuneraţi pentru a sluji în poziţii cu normă întreagă
sunt compensaţi pe această bază, prin urmare, angajarea în afara organizaţiei
sau în două funcţii concomitent, sau desfăşurarea altor activităţi plătite sau
neplătite, care afectează în vreun fel performanţa unui angajat în îndeplini-
rea îndatoririlor şi responsabilităţilor constituie un conflict de angajament.
De asemenea, conflictul de angajamente are loc în situaţiile în care un angajat
acţionează contrar valorilor şi regulilor de conduită etică indicate în Declaraţia
organizaţiei cu privire la principiile fundamentale de etică şi conduită (vezi
modelul de declaraţie de principii etice fundamentale, recomandat de Consi-
liul Anual din 1999 ca ghid pentru Diviziuni) sau când un angajat acţionează
contrar codurilor de etică stabilite pentru conduita angajaţilor în anumite pro-
fesii specifice (de exemplu, juridice, investiţii financiare).
E 85 10 Persoanele incluse în acest regulament – Toţi membrii consiliilor
de administraţie, conducătorii administrativi, membrii consiliului/comitetu-
lui executiv, angajaţii şi voluntarii organizaţiilor confesionale vor fi incluşi în
acest regulament.
E 85 15 Situaţiile de conflict – Un membru al unui consiliu de administraţie,
conducător administrativ, membru al unui consiliu/comitet executiv, anga-
jat sau voluntar are datoria de a fi liber de influenţa oricărui conflict de in-
terese sau conflict de angajamente, când slujeşte organizaţia sau o reprezintă
în negocierile ori tratativele cu o terţă parte. Atât în timpul, cât şi în afara
serviciului se aşteaptă de la angajat să protejeze interesele organizaţiei anga-
jatoare. Următoarea listă, deşi nu este cuprinzătoare, descrie circumstanţele şi
condiţiile în care are loc conflictul de interese sau conflictul de angajamente.
1. Angajarea în afaceri sau în locuri de muncă din afara Bisericii, care pre-
judiciază solicitările organizaţiei Bisericii pentru slujirea deplină din partea
angajaţilor ei, chiar dacă ar putea să nu existe niciun alt fel de conflict.
2. Angajarea în afaceri sau în locuri de muncă aflate în vreun fel în com-
petiţie sau în conflict cu orice tranzacţie, activitate, regulament sau obiectiv al
organizaţiei.
3. Angajarea în orice afacere cu sau angajarea într-o altă organizaţie care
este furnizor de bunuri sau servicii către orice organizaţie a Bisericii.
4. Folosirea angajării într-o organizaţie a Bisericii în scopul promovării
unei afaceri sau angajării în afara Bisericii, asociind organizaţia Bisericii sau
prestigiul ei cu o afacere sau un loc de muncă din afara Bisericii sau folosind
relaţia cuiva cu Biserica în scopul promovării intereselor personale sau politi-
ce.
5. Deţinerea sau luarea în chirie a unei proprietăţi, ştiind că organizaţia
Bisericii are un interes prezent sau potenţial cu privire la aceasta.
6. Oferirea sau luarea de împrumuturi băneşti de la o terţă parte, care
este furnizor de bunuri sau servicii, ori oferirea sau luarea de împrumuturi de
la o persoană care face parte din consiliul de administraţie sau de la orice altă
persoană care are vreo relaţie [228] financiară cu organizaţia confesională sau
care este implicată regulat în tranzacţii financiare cu organizaţia confesională.
7. Acceptarea sau oferirea oricăror favoruri, beneficii, daruri, comisioane
sau plăţi monetare ori nemonetare, mai mari decât valoarea nominală în ca-
drul muncii îndeplinite pentru organizaţia confesională, în afara plăţii conve-
nite între organizaţia confesională şi/sau angajator şi angajat.
8. Folosirea sau răspândirea, inclusiv prin mijloace electronice, în scopul
profitului sau al avantajului personal direct ori indirect, a oricăror informaţii
confidenţiale obţinute în virtutea angajării de către organizaţia confesională.
9. Folosirea personalului, proprietăţilor, echipamentelor, resurselor
sau bunăvoinţei confesionale în alte scopuri decât activităţile, programele şi
obiectivele aprobate.
10. Folosirea în timpul programului obişnuit de lucru a unui timp nerezo-
nabil pentru treburile personale sau pentru cele ale altor organizaţii, în detri-
mentul performanţei în munca pentru Biserică.
11. Folosirea relaţiei cuiva cu organizaţia pentru a obţine favoruri pentru
familia sau rudele acelei persoane.
E 85 20 Declaraţia de acceptare – 1. De către angajaţi – La data angajării
iniţiale, angajatul va semna o declaraţie care indică acceptarea condiţiilor de
angajare precizate în regulamentul organizaţiei. Această acceptare va consti-
tui declaraţia de acord şi intenţie a angajatului de a se conforma regulamen-
tului cu privire la conflictul de interese şi/sau conflictul de angajament. Anual,
angajatorul le va oferi angajaţilor un exemplar al Declaraţiei de principii etice
fundamentale, plus un exemplar al regulamentului cu privire la conflictul de
interese şi/sau conflictul de angajament şi îi va informa pe angajaţi cu privire
la datoria de a dezvălui potenţialele conflicte de interese şi/sau de angajament.
2. De către administratori, directorii de departamente şi membrii consiliilor de

administraţie – Administratorul-şef, sau persoana desemnată de acesta, al
organizaţiei respective va primi anual, de la fiecare administrator, director
de departament, membru al consiliului/comitetului executiv şi din partea
oricărei alte persoane autorizate să administreze resursele organizaţiei, o
declaraţie de conformare şi acceptare a regulamentului cu privire la conflictul
de interese/angajamente (organizaţia angajatoare poate stabili dacă sunt şi
alte persoane cărora trebuie să li se ceară să depună anual o declaraţie de con-
formare şi acceptare). Depunerea declaraţiei de către persoanele identificate
mai sus va constitui un angajament de conformare faţă de regulament şi va
obliga persoana în cauză [229] să dezvăluie potenţialele conflicte de interese
şi/sau angajament care ar putea să apară pe parcursul anului în curs.
3. Toate declaraţiile de conformare şi acceptare vor fi revizuite anual
printr-un proces şi un mecanism de raportare stabilit de către consiliul/comi-
tetul executiv al organizaţiei.
E 85 25 Raportarea conflictelor actuale sau potenţiale de interese/sau an-
gajamente – Toate conflictele de interese actuale sau potenţiale trebuie să fie
dezvăluite, după cum urmează:
1. Dacă sunt cunoscute, conflictele de interese trebuie să fie dezvăluite în-
aintea oricărei şedinţe, lucrări administrative sau altor activităţi în cadrul că-
rora problema respectivă ar putea fi discutată sau în care problema respectivă
ar putea să aibă o influenţă directă sau indirectă asupra persoanei implicate.
2. Dacă nu sunt cunoscute dinainte, conflictele de interese actuale, posi-
bile sau potenţiale trebuie să fie dezvăluite atunci când devin evidente. Dez-
văluirea trebuie să-i fie făcută persoanei care conduce şedinţa sau activitatea
respectivă, precum şi adunării în plen sau superiorului persoanei implicate,
după cum este potrivit. Persoana implicată trebuie să iasă din cameră sau să
se îndepărteze din locul ori situaţia respectivă pentru a evita participarea la
dezbateri sau la deciziile şi votarea cu privire la respectiva problemă. După
dezvăluirea deplină a conflictului actual sau potenţial, consiliul sau forul
echivalent poate să decidă dacă există sau nu un conflict de interese şi să invi-
te participarea persoanei.
Regulamentul acesta stabileşte un proces de autoidentificare. Totuşi
terţe persoane pot să raporteze în scris presupusele conflicte, prezentând
documentele doveditoare şi adresându-se unui conducător administrativ al
organizaţiei implicate, dacă angajatul nu dezvăluie personal conflictul sau nu
face acest lucru în mod corespunzător. Sursa rapoartelor terţei persoane va
fi păstrată confidenţial, cu excepţia situaţiei în care solicitarea de a divulga
informaţia este făcută printr-un ordin judecătoresc sau dacă există indicii că
raportul este fraudulos ori este făcut cu intenţii rele.
E 85 30 Procesul de verificare a conflictelor de interese şi/sau angaja-
mente – Conducătorul administrativ sau personalul Biroului pentru Resurse
Umane care primeşte raportul cu privire la un conflict de interese actual sau
potenţial va informa superiorul angajatului, iar subiectul va fi verificat de au-
toritatea angajatoare corespunzătoare sau de comitetul numit să verifice ast-

fel de probleme. Dacă dezvăluirea a venit de la o terţă persoană, conducătorul
administrativ sau personalul Biroului pentru Resurse Umane va informa an-
gajatul implicat şi îi va da posibilitatea să prezinte orice informaţii care ar pu-
tea să contribuie la verificarea conflictului raportat. Decizia autorităţii anga-
jatoare sau a comitetului de verificare cu privire la conflict îi va fi comunicată
angajatului în scris. [230]
E 85 35 Sancţiuni pentru neconformare – Neconformarea include:
1. Lipsa conformării faţă de acest regulament;
2. Incorectitudinile din raportul de dezvăluire a conflictului;
3. Lipsa conformării faţă de hotărârile luate de autoritatea angajatoare
sau de comitetul de verificare, ca rezultat al unui conflict de interese actual
sau potenţial raportat. Neconformarea poate avea ca rezultat o acţiune disci-
plinară, până la desfacerea contractului de muncă. Desfacerea contractului de
muncă se va face în conformitate cu regulamentele existente.
E 85 40 Model de declaraţie de acceptare – Următorul model de declaraţie
de acceptare poate fi modificat într-o manieră corespunzătoare de organizaţia
implicată.
ACEASTĂ DECLARAŢIE se aplică, în conformitate cu toate cunoştinţele
mele, tuturor membrilor familiei mele apropiate (soţie/soţ, copii, părinţi),
iar prevederile ei vor proteja orice organizaţie afiliată sau subordonată
____________________ (numele organizaţiei angajatoare). În cazul în care, în
viitor, au loc schimbări care pot crea un conflict de interese potenţial, sunt de
acord să anunţ în scris ______________________ (numele organizaţiei angaja-
toare).
1. Am citit Declaraţia de principii etice fundamentale şi Regulamentul cu
privire la conflictul de interese şi/sau angajamente.
2. Sunt de acord cu Regulamentul ______________________ (numele or-
ganizaţiei angajatoare) cu privire la conflictul de interese şi/sau angajamente,
aşa cum este formulat mai sus.
3. Cu excepţia celor dezvăluite mai jos, declar că:
a. Nici eu, nici familia mea nu avem interese financiare sau
relaţii de afaceri care se află în competiţie sau în conflict cu interesele
______________________ (numele organizaţiei angajatoare).
b. Nici eu, nici familia mea nu avem interese financiare legate de
statutul meu prezent, sau trecut ca angajat, conducător administrativ
sau membru al Consiliului de administraţie, nu primim/nu am primit
beneficii financiare, direct sau indirect, de la vreo întreprindere (cu
excepţia celor [5%] dobânzi din investiţii în orice entitate de investiţii
publice) care are sau a avut relaţii de afaceri cu ______________________
(numele organizaţiei angajatoare) sau care este sau a fost în competiţie
cu aceasta.
c. Nici eu, nici familia mea nu primim/nu am primit vreo plată,
daruri monetare sau nemonetare (diferite de valoarea nominală) din partea
altor unităţi ale Bisericii, furnizori sau agenţii aflate în relaţii de afaceri cu
______________________ (numele organizaţiei angajatoare).
d. Nici eu, nici familia mea nu slujim/nu am slujit în calitate
de conducător administrativ, [231] director, membru al Consiliului de
administraţie sau agent al vreunei organizaţii afiliate sau subordonate
______________________ (numele organizaţiei angajatoare), într-un proces
de luare a deciziilor care implică interese financiare sau legale opuse inte-
reselor ______________________ (numele organizaţiei angajatoare).
Dezvăluiri:
1.
2.
3.
4.
5.
______________________ _____________________ ____________________
Numele Poziţia/Titlul Data
FA
STATUTUL DEPARTAMENTULUI
ADVENTIST CHAPLAINCY
MINISTRIES
FA 05 Scopul
Scopul Departamentului Adventist Chaplaincy Ministries (ACM) şi misi-
unea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea sunt identice, şi anume acelea
„de a le vesti tuturor oamenilor Evanghelia veşnică” şi, ca urmare, de a rea-
duce omenirea zdrobită la refacerea relaţiei cu Dumnezeu. Hristos a modelat
această lucrare de refacere (Divina vindecare, p. 143, în orig.) şi i-a încredinţa
Bisericii răspunderea de a o continua. Departamentul Adventist Chaplaincy
Ministries caută să formeze o reţea globală a capelanilor adventişti care au
responsabilitatea pentru bunăstarea spirituală a tuturor celor ce sunt aduşi
în cercul lor de influenţă. Capelanii adventişti extind activitatea Bisericii ca o
expresie validă şi viabilă a lucrării de slujire. Departamentul Adventist Chap-
laincy Ministries oferă îndrumare în aplicarea standardelor stabilite de către
Conferinţa Generală pentru activitatea capelanilor din teritoriul mondial.
FA 10 Rezultatele dorite
Departamentul Adventist Chaplaincy Ministries (ACM) are în vedere
următoarele obiective:
1. Să formeze o reţea de directori ai ACM care funcţionează acolo unde
este necesară, la diferitele niveluri organizatorice ale Bisericii;
2. Să extindă activitatea Bisericii în lucrarea de a-i câştiga pe oameni pen-
tru Hristos prin intermediul diferitelor domenii de slujire a capelanilor;
3. Să identifice, să stabilească, să coordoneze, să promoveze şi să susţină
diferitele oportunităţi de slujire din activitatea diversă a lucrării capelanilor
din fiecare Diviziune;
4. Să acorde atestarea şi/sau recunoaşterea ecleziastică tuturor slujbaşi-
lor adventişti desemnaţi în calitate de capelani, în conformitate deplină cu
standardele şi regulamentele de atestare şi/sau recunoaştere ecleziastică;
5. Să înfiinţeze programe de învăţământ postuniversitar acreditate în fie-
care Diviziune şi un centru de Clinical Pastoral Adventist Education;
6. Să menţină un flux continuu de capelani adventişti în sistemul de ca-
pelanie; şi
7. Să asigure susţinerea religioasă şi pastorală pentru adventiştii care slu-
jesc în unităţile militare sau unităţile de poliţie. [233]
Statutul Departamentului Adventist Chaplaincy Ministries 233
FA 15 Serviciile şi resursele
FA 15 05 Funcţiile – Departamentul Adventist Chaplaincy Ministries
(ACM) îndeplineşte servicii importante şi oferă resurse cheie pentru lucrarea
mondială. Acesta asigură:
1. Activităţi de consultare şi comunicare;
2. Plănuire strategică pentru preocupările şi interesele ACM;
3. Integrarea şi responsabilitatea capelanilor în cadrul Bisericii;
4. Standardele şi regulamentele pentru capelanii adventişti.
5. Recunoaşterea ecleziastică a capelanilor, precum şi înfiinţarea centre-
lor şi programelor de educare şi atestare a capelanilor;
6. Resursele şi programele de instruire pentru capelani;
7. Relaţiile publice susţinute şi credibile;
8. Susţinerea religioasă şi pastorală pentru membrii care lucrează în uni-
tăţile militare.
FA 15 10 Programele de formare – Fiecare Diviziune are răspunderea
de a oferi programe de educare şi formare a capelanilor în seminarele şi
universităţile adventiste. Anumitor capelani, îndeosebi celor din instituţiile
medicale, li se cer studii în domeniul Clinical Pastoral Education (CPE),
care sunt făcute în cadrul pregătirii academice. Clinical Pastoral Education
necesită o colaborare între o şcoală şi un spital. Este de preferat ca un capelan
adventist să fie educat în spitalele şi şcolile adventiste. Standardele pentru
capelani sunt stabilite prin colaborarea între Departamentul Adventist Chap-
laincy Ministries (ACM), Departamentul Educaţie al Conferinţei Generale şi
Asociaţia Pastorală. Aceste standarde sunt determinate după cum urmează:
1. Cursuri acreditate care corespund standardelor academice pentru stu-
denţii care vor să devină capelani în ţările Diviziunii respective. Studiile pot
să fie constituite din cursuri postuniversitare cu un curriculum de bază care
se concentrează pe domeniul capelaniei şi conduce la obţinerea unui certificat
sau a unei diplome postuniversitare în domeniul capelaniei.
2. Centrele de Adventist Clinical Pastoral Care Education (ACPCE), care
oferă o abordare confesională a educaţiei specializate pentru capelanie, înde-
osebi în domeniul capelaniei în instituţiile medicale.
3. Atestarea oficială pentru capelanii care au încheiat perioada de practi-
că supervizată. [234]
Cerinţele, îndrumările şi informaţiile suplimentare sunt prezentate în Pro-
cedura standard de funcţionare , oferită la cerere de ACM.
FA 20 Funcţionarea departamentului
FA 20 05 Personalul – Departamentul Adventist Chaplaincy Ministries este
administrat de un director şi directorul asociat (directorii asociaţi) în confor-
mitate cu nevoile şi bugetul. Directorul şi directorii asociaţi sunt aleşi pe baza
pregătirii de specialitate şi a experienţei în îndeplinirea responsabilităţilor
cuprinse în activitatea departamentului. În activitatea lor de conducere,
directorul, directorii asociaţi şi personalul vor oferi îndrumări clare care

anticipează oportunităţile pentru slujire din prezent şi viitor, unind, în acelaşi
timp, eforturile liderilor de la celelalte niveluri ale Bisericii, aflate în legătură
cu lucrarea de capelanie adventistă.
FA 20 10 Administraţia – 1. Descriere de ansamblu – Din punct de vedere
funcţional şi administrativ, departamentul este responsabil, prin directorul
lui, faţă de preşedintele şi consilierii acestuia pentru promovarea planurilor şi
a lucrării indicate de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale. Un consilier
al preşedintelui se întâlneşte regulat cu personalul departamentului pentru a
asculta, pentru a oferi îndrumări şi pentru a-l împuternici în vederea folosirii
oportunităţilor actuale şi anticipate ale lucrării de slujire. Conferinţa Generală
şi Diviziunea America de Nord sunt slujite de un departament unit Adven-
tist Chaplaincy Ministries. Comitetul Departamentului Adventist Chaplain-
cy Ministries al Conferinţei Generale conduce activitatea departamentală şi
acordă o atenţie specială promovării capelaniei adventiste în fiecare Divizi-
une a Bisericii.
2. Comitetul Departamentului Adventist Chaplaincy Ministries al Con-
ferinţei Generale – a. Responsabilităţi – Toate aspectele ACM se află sub ju-
risdicţia Comitetului Departamentului Adventist Chaplaincy Ministries al
Conferinţei Generale. Membrii Comitetului ACM al Conferinţei Generale şi
termenii de referinţă sunt aprobaţi de către Comitetul Administrativ al Con-
ferinţei Generale (ADCOM).
b. Comitetul Executiv – Membrii Comitetului ACM al Conferinţei
Generale care locuiesc pe teritoriul sediului Conferinţei Generale
alcătuiesc un Comitet Executiv care îndeplineşte activitatea Comitetului
ACM al Conferinţei Generale în perioada dintre şedinţele comitetului plin.
Lucrările departamentului sunt conduse în conformitate cu Procedura
standard de funcţionare al ACM, care este revizuită de Comitetul ACM al
Conferinţei Generale sau de Comitetul Executiv, după cum este necesar.
Procedura standard de funcţionare poate fi obţinută la cerere de la ACM.
[235]
FA 20 15 Consiliile mondiale – De obicei, la începutul fiecărei perioade
de cinci ani, este convocat un consiliu mondial a departamentului. Cu
această ocazie, directorul, directorii asociaţi şi personalul departamentului
se întâlnesc cu directorii de la nivelul Diviziunilor şi cu un reprezentant al
conducerii administrative a Conferinţei Generale pentru a discuta nevoile şi
oportunităţile departamentului şi spre a alcătui planurile strategice pentru
următorii cinci ani.
FA 20 20 Departamentul Adventist Chaplaincy Ministries al Divizi-
unii – 1. Administraţie – Departamentul Adventist Chaplaincy Ministries al
Diviziunii (ACM) administrează programele ACM pentru teritoriile ei, sub
conducerea unui director al ACM şi sub coordonarea unui Comitet al ACM.
Când este posibil, un director asociat al ACM ajută la administrarea progra-
melor.
2. Responsabilităţi – Diviziunile au următoarele responsabilităţi unice

pentru programul ACM:
a. Identifică oportunităţile şi evaluează cerinţele de capelani în
domeniul public. Fac cunoscută Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea ca
fiind o grupare religioasă eligibilă pentru acreditarea capelanilor în vederea
slujirii în instituţii şi organizaţii neconfesionale atât particulare, cât şi
publice. Verifică dacă pastorii adventişti se califică pentru a lucra în calitate
de capelani.
b. Includ un capitol cu privire la ACM în Statutul lor de organizare.
c. Înfiinţează un Comitet al ACM, definesc termenii acestuia,
desemnează un preşedinte şi numesc membrii.
d. Stabilesc standardele pentru recunoaşterea ecleziastică a
capelanilor, în aşa fel încât să corespundă sau să depăşească standardele
profesionale din ţara avută în vedere.
e. Desemnează o universitate sau un seminar adventist de ziua a
şaptea care să ofere programe de instruire pentru capelanie, aprobate de
către ACM, în scopul pregătirii profesionale a pastorilor din Diviziune, aşa
încât aceştia să îndeplinească cerinţele pentru a ocupa diferite posturi de
capelani în interiorul şi în afara Bisericii.
f. Desemnează un spital aflat în apropierea universităţii adventiste
care oferă programul de învăţământ pentru capelanie, aprobat de ACM
ca fiind Centrul de Clinical Pastoral Adventist Education şi organizează
un program de Clinical Pastoral Adventist Education pentru pastorii care
intenţionează să intre în lucrarea de capelanie şi/sau să îşi îmbunătăţească
aptitudinile pastorale. [236]
g. Deleagă Conferinţelor sau Misiunilor care răspund de teritorii
naţionale autoritatea pentru atestarea şi recunoaşterea ecleziastică.
Această autoritate delegată este încredinţată numai pentru un teritoriu
naţional şi necesită o revizuire, evaluare şi atestare periodică din partea
Departamentului ACM, care deleagă autoritatea.
h. Autorizează acordarea acreditării pentru capelanii ale căror datorii
oficiale fac necesare activităţi în afara graniţelor teritoriului unei Conferinţe
locale. În aceste situaţii, o Uniune sau o Diviziune ar putea să dorească să
emită acreditările, de exemplu, cele pentru capelanii militari.
i. Dezvoltă organizaţii pentru serviciu naţional la nivelul
Conferinţelor respective, care vor susţine adventiştii ce îşi desfăşoară
activitatea în cadrul armatei naţionale.
j. Organizează programe de instruire anuală special pentru capelanii
adventişti din Diviziune. Când într-un departament de capelanie există
suficienţi membri, înfiinţează o asociaţie a capelanilor şi organizează şedinţe
anuale şi sesiuni de instruire pentru respectiva asociaţie.
k. Dezvoltă un program sistematic de formare pentru membrii laici
care se oferă ca voluntari pentru a-i ajuta pe capelanii din campusuri, spitale
şi închisori.
FA 25 Angajarea capelanilor adventişti

FA 25 05 Capelanii din instituţiile Bisericii – Când este angajat de o
instituţie a Bisericii, un capelan are dreptul la:
1. Acreditare – O autorizaţie pastorală sau o autorizaţie de lucrător îm-
puternicit, cu aceleaşi posibilităţi pentru hirotonire (acreditare pastorală) sau
acreditări asemănătoare altor membri ai personalului clerical adventist (vezi
GC E 10 90) – Capelanii).
2. Salariu şi beneficii – Un plan de salarizare şi beneficii asemănător ce-
lorlalţi pastori adventişti care au acelaşi nivel de acreditare şi experienţă.
3. Vechime în muncă în cadrul Bisericii – Aceeaşi modalitate de calcul al
vechimii în muncă folosită pentru ceilalţi pastori adventişti.
4. Pensionare – Aceleaşi beneficii pe care le primesc ceilalţi pastori ad-
ventişti.
FA 25 10 Capelanii din entităţile neconfesionale – Când este angajat de o
entitate neconfesională, un capelan are dreptul la:
1. Acreditare – O autorizaţie pastorală sau o autorizaţie ca pastor împu-
ternicit, cu aceleaşi posibilităţi pentru hirotonire (acreditare pastorală) sau
acreditări asemănătoare altor membri ai personalului clerical adventist (vezi
GC E 10 90 – Capelanii). [237]
2. Salariu şi beneficii – Capelanul va primi salariul şi beneficiile stabilite
de entitatea neconfesională.
3. Vechime în muncă în cadrul Bisericii – Aceeaşi modalitate de calculare
a vechimii în muncă folosită pentru ceilalţi pastori adventişti (vezi, de aseme-
nea, GC Z 25 45 – Serviciul militar şi GC Z 30 15 – Capelanii militari).
4. Pensionare – Beneficiile de pensionare confesionale ale capelanului, dacă
există, sunt supuse planului de pensionare al Diviziunii şi legilor cu privire la
pensionare din jurisdicţia ţării respective (vezi GC Z 30 15 – Capelanii militari).
5. Eligibilitate – Capelanii care pleacă sau se pensionează dintr-un ser-
viciu neconfesional sunt eligibili pentru a fi reangajaţi de către Biserică. Dacă
aleg să nu fie reangajaţi şi totuşi să-şi păstreze statutul şi implicarea în Bise-
rică, li se poate acorda o acreditare onorifică/meritorie, corespunzătoare cu
acreditarea pe care au avut-o în timpul când se aflau în serviciu activ (vezi GC
E 05 40 – Acreditările onorifice/meritorii).
FA 30 Recunoaşterea ecleziastică
Toţi capelanii sunt pastori, deşi nu toţi pastorii sunt chemaţi să fie ca-
pelani. Pentru a deveni capelani, pastorii trebuie să beneficieze de o in-
struire avansată, experienţă pastorală confirmată de acreditările actuale şi
recunoaştere ecleziastică. Recunoaşterea ecleziastică este acordată de Biserica
Adventistă de Ziua a Şaptea numai membrilor personalului clerical adven-
tist. Aceasta este cerută pentru a lucra în calitate de capelan adventist într-o
instituţie a Bisericii sau pentru a reprezenta Biserica în calitate de capelan în
orice organizaţie publică.
FA 30 05 Cerinţele – Recunoaşterea ecleziastică este o confirmare din

partea Bisericii că o persoană care slujeşte sau intenţionează să slujească în
calitate de capelan a prezentat dovada chemării sale şi a îndeplinit instruirea
necesară pentru această lucrare. Candidatul trebuie:
1. Să fie pastor autorizat cu drepturi depline în Biserica Adventistă de
Ziua a Şaptea, cu minimum doi ani de experienţă pastorală (după obţinerea
diplomei şcolare) sau cu o pregătire echivalentă, după cum stabileşte Comite-
tul Departamentului Adventist Chaplaincy Ministries,
2. Să îndeplinească studiile corespunzătoare pentru această specialitate
şi să aibă experienţa pastorală esenţială.
3. Să fie angajat sau să aibă posibilitatea de angajare într-o poziţie de slu-
jire pastorală aprobată. [238]
4. Să continue să-şi păstreze raporturile de responsabilitate faţă de Biseri-
că.
FA 30 10 Categoriile – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea acordă
recunoaştere ecleziastică pentru categoriile următoare: capelan coordona-
tor (numai în instituţiile medicale), capelan (în toate domeniile de speciali-
tate), capelan asociat (numai în instituţiile medicale) şi capelan coordonator
în devenire pentru Clinical Pastoral Education (numai în instituţiile medi-
cale). Pastorii care îşi oferă serviciile ca să fie capelani voluntari trebuie să
îndeplinească toate cerinţele şi standardele profesionale pentru recunoaşterea
ecleziastică şi/sau alte atestări.
FA 30 15 Procesul de solicitare a recunoaşterii ecleziastice – Diviziunea
stabileşte un proces de recunoaştere ecleziastică şi de acordare a altor atestări
profesionale. Procesul de solicitare este verificat şi aprobat de către Comi-
tetul Departamentului Adventist Chaplaincy Ministries (ACM) al Conferinţei
Generale, cel puţin o dată la cinci ani. Toţi candidaţii pentru recunoaşterea
şi/sau atestarea confesională trebuie să parcurgă acest proces înainte de a fi
evaluaţi de către comitetul ACM. Procesele de recunoaştere şi evaluare sunt
enumerate în Procedura standard de funcţionare, care poate fi obţinută la cer-
ere de la ACM.
FA 30 20 Recunoaşterea ecleziastică şi acreditările emise de Conferinţă
– Recunoaşterea ecleziastică poate fi acordată, modificată sau retrasă numai
prin votul Comitetului Departamentului Adventist Chaplaincy Ministries
(ACM). În anumite situaţii, directorului ACM i se acordă autoritatea de a
administra anumite aspecte ale procesului, în conformitate cu indicaţiile din
Procedura standard de funcţionare.
Acreditările pastorale autorizează un membru adventist calificat pentru
a îndeplini funcţiile de bază ale poziţiei pastorale şi sunt emise de către Sec-
retariatul Conferinţei locale sau al Uniunii de Conferinţe în teritoriul căreia
lucrează sau va lucra persoana respectivă. Recunoaşterea ecleziastică din
partea ACM se adaugă la aceste elemente de bază şi atestă faptul că pastorul
candidat este pregătit şi pentru lucrarea pastorală de specialitate în calitate de
capelan.
FA 30 25 Păstrarea recunoaşterii ecleziastice – Pentru a-şi păstra

recunoaşterea ecleziastică, un capelan va verifica anual dacă acreditările sunt
valabile, va îndeplini orice condiţii prevăzute, va trimite rapoartele cerute, va
dovedi îndeplinirea cerinţelor de educaţie continuă şi va participa la progra-
mele de instruire sponsorizate de Departamentul Adventist Chaplaincy Min-
istries. Explicarea acestor cerinţe este detaliată în [239] Procedura standard de
funcţionare, care poate fi obţinută la cerere de la Departamentul Adventist
Chaplaincy Ministries.
FA 30 30 Voluntarii care nu fac parte din personalul clerical –
Recunoaşterea ecleziastică nu este acordată voluntarilor care nu fac parte din
personalul clerical, indiferent de pregătirea şcolară, experienţă sau studii de
specialitate. Voluntarii vor fi desemnaţi cu denumiri care nu folosesc cuvân-
tul „capelan”. Voluntarii care nu fac parte din personalul clerical şi care îi
ajută pe capelani în calitate de îndrumători spirituali în şcoli, închisori, unităţi
militare sau spitale trebuie să fie (1) sponsorizaţi, (2) formaţi în cadrul unui
program atestat de ACM şi (3) supervizaţi de către capelani, în conformitate
cu regulamentele locale ale instituţiei în care slujesc. Departamentul Adven-
tist Chaplaincy Ministries poate să le ofere directorilor ACM ai Diviziunii şi
capelanilor îndrumări generale cu privire la stabilirea regulamentelor, practi-
cilor şi programelor de instruire pentru laici.
FA 35 Acreditarea şi atestarea
FA 35 05 Definiţii – Acreditarea este o confirmare a faptului că un anumit
program de formare/educare/licenţiere este autorizat oficial şi este recunos-
cut de agenţiile guvernamentale şi, de asemenea, corespunde standardelor
profesionale şi îl pregăteşte pe student pentru a se califica în vederea activităţii
în domeniul capelaniei.
Atestarea este un proces de validare a conformării cu standardele şi de
recunoaştere a competenţei. Departamentul Adventist Chaplaincy Ministries
atestă anumite programe ale Diviziunii şi pastori adventişti de ziua a şaptea
care au efectuat o instruire specială şi au dobândit calificări speciale. Certifi-
catele de atestare sunt emise pentru capelanii care se califică şi deţin calificări
speciale. Acestea pot fi acordate şi membrilor laici pentru efectuarea unor cur-
suri de instruire care îi califică în vederea îndeplinirii cerinţelor locale pentru
angajarea în spitale sau închisori în calitate de asistenţi ai capelanilor din acele
instituţii.
FA 35 10 Programele de atestare – În asociere cu Departamentul Educaţie
adventistă superioară, Departamentul Adventist Chaplaincy Ministries
foloseşte trei metode pentru a-i ajuta pe capelani să obţină atestarea în calitate
de specialişti în domeniu.
1. Programe academice (învăţământ local şi la distanţă) – Studii oficiale
într-o şcoală acreditată sau în cadrul unui program care conduce la obţinerea
unui atestat, diplomă sau a altor specializări recunoscute. [240]
2. Clinical Pastoral Education – Se desfăşoară în centrele desemnate, sub

îndrumarea coordonatorilor terapeutici.
3. Seminarele de instruire şi pregătire practică – Folosite în principal pen-
tru programele de educaţie continuă şi dezvoltare profesională.
FA 35 15 Certification Board of Professional Adventist Chaplaincies –
General Conference Certification Board of Professional Adventist Chaplain-
cies (CBPAC) este un subcomitet al Comitetului Departamentului Adventist
Chaplaincy Ministries , slujeşte în calitate de agenţie care atestă programele
Diviziunii pentru instruirea capelanilor şi îndeplineşte următoarele funcţii:
1. Organizează evaluări periodice ale standardelor şi procedurilor de re-
cunoaştere eclesiastică şi atestă faptul că acestea funcţionează în conformitate
cu regulamentul şi standardele.
2. Verifică programele de instruire profesională a capelanilor pentru a se
asigura că acestea corespund standardelor academice şi îi pregătesc pe stu-
denţi spre a îndeplini cerinţele pentru angajare în calitate de capelani în insti-
tuţiile confesionale şi publice.
3. Atestă centrele de Clinical Pastoral Adventist Education ca fiind con-
forme cu standardele.
4. Atestă celelalte programe de instruire de specialitate ca fiind conforme
cu standardele din cadrul fiecărei Diviziunii.
CBPAC conferă Bisericii un statut şi o competenţă profesională care
întrunesc sau depăşesc normele profesionale, programele de formare şi co-
durile etice din întreaga lume. Acesta supervizează, aprobă şi atestă faptul
că programele de instruire confesională a capelanilor funcţionează în confor-
mitate cu standardele şi că un capelan adventist care a îndeplinit satisfăcător
instruirea cerută pentru un domeniu de specialitate al capelaniei dovedeşte
excelenţă profesională în calitate de capelan.
Un director de la Departamentul Adventist Chaplaincy Ministries
al Conferinţei Generală slujeşte în cadrul consiliilor pentru acreditare
educaţională adventistă pentru a verifica programul de învăţământ desemnat
pentru a-i instrui pe studenţi în vederea capelaniei. Prin CBPAC, Departa-
mentul Adventist Chaplaincy Ministries verifică standardele programului de
recunoaştere ecleziastică şi programele de instruire ale Diviziunii.
FA 40 Lucrarea adventistă pentru studenţii colegiilor

şi ai universităţilor (AMiCUS)
Lucrarea adventistă pentru studenţii colegiilor şi ai universităţilor (AMiC-
US) este rezultatul colaborării a trei departamente: Departamentul Adventist
Chaplaincy Ministries [241] (ACM), Departamentul Educaţie şi Departamen-
tul Tineret. Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale aprobă memb-
rii şi termenii de referinţă ai AMiCUS. Sub conducerea unui vicepreşedinte
general, AMiCUS dezvoltă şi promovează iniţiativele menite să împlinească
nevoile religioase şi spirituale ale studenţilor adventişti din campusurile
neadventiste.
În colaborare cu liderii de la diferitele niveluri ale Bisericii, AMiCUS se

străduieşte să (1) întărească dedicarea religioasă a studenţilor faţă de punctele
de credinţă şi misiunea adventistă de ziua a şaptea, (2) să-i pregătească pe
studenţi pentru a se confrunta cu dificultăţile intelectuale care apar într-un
mediu nereligios, (3) să dezvolte aptitudinile de conducere ale studenţilor,
(4) să le ofere studenţilor oportunităţi pentru părtăşie creştină şi (5) să-i
instruiască pe studenţi pentru lucrarea misionară în campus, în societate şi în
lume în general.
Comitetul AMiCUS colaborează cu Adventist Volunteer Center şi cu Ad-
ventist Mission prin încurajarea implicării studenţilor adventişti în calitate
de voluntari. De asemenea, implică susţinerea din partea Departamentului
Relaţii oficiale şi Libertate religioasă pentru a obţine, la nivel regional, scutiri
pentru participarea studenţilor adventişti de ziua a şaptea la cursuri şi exam-
ene în Sabat.
FA 40 05 Responsabilităţi – Comitetul AMiCUS coordonează această lu-
crare mondială şi, în consultare cu liderii din Diviziuni, are următoarele obi-
ective:
1. Să organizeze asociaţii ale studenţilor adventişti în campusurile şcoli-
lor publice.
2. Să publice şi să distribuie manualul College and University Dialogue şi
alte materiale care susţin această lucrare.
3. Să alcătuiască un buget anual pentru îndeplinirea acestei lucrări inter-
naţionale.
FA 40 10 Rolul Diviziunilor mondiale – Fiecare Diviziune desemnează
unul sau doi directori de departament spre a avea responsabilitatea con-
ducerii lucrării pentru studenţii adventişti în campusurile colegiilor şi
universităţilor publice. Cu susţinerea din partea Comitetului AMiCUS al
Conferinţei Generale şi sub coordonarea liderilor Uniunii din teritoriul lor,
Diviziunile au următoarele obiective:
1. Să promoveze organizarea şi activităţile asociaţiilor studenţilor adven-
tişti în campusurile publice şi să păstreze o listă actualizată a acestora.
2. Să organizeze întâlniri regionale pentru aceşti studenţi. [242]
3. Să asigure fonduri pentru distribuirea gratuită a publicaţiei Dialogue şi
a altor materiale necesare.
4. Să ofere programe de instruire specializată pentru capelanii din cam-
pusuri şi pentru pastorii din centrele universitare.
5. Să-i instruiască pe studenţi pentru lucrarea misionară, slujire şi evan-
ghelizare în campusurile lor şi în societate.
6. Să promoveze implicarea profesorilor universităţilor adventiste de
ziua a şaptea şi a altor persoane cu pregătire profesională în calitate de men-
tori în activitatea AMiCUS.
7. Să pună în legătură aceşti studenţi cu studenţii care frecventează cole-
giile şi universităţile adventiste.
8. Să-i ajute pe liderii locali în stabilirea şi păstrarea unor relaţii bune cu

administratorii colegiilor şi ai universităţilor publice în care se află studenţi
adventişti.
9. Să implice serviciile Departamentului Relaţii oficiale şi Libertatea reli-
gioasă în prevenirea sau rezolvarea problemelor legate de păzirea Sabatului
pe care le au studenţii adventişti din campusurile publice.
10. Să coordoneze şi să îndrume colaborarea acestui departament cu co-
respondenţii aflaţi la nivelul Uniunilor şi organizaţiilor locale şi să organizeze
evaluări periodice.
FA 40 15 Rolul Departamentului Adventist Chaplaincy Ministries – De-
partamentul Adventist Chaplaincy Ministries se concentrează asupra a trei
sarcini principale în susţinerea studenţilor:
1. Recunoaşterea capelanilor adventişti din campusuri.
2. Organizarea programelor de instruire pentru dezvoltarea profesională
a capelanilor din campusuri.
3. Producerea de materiale pentru a susţine lucrarea studenţilor.
FA 45 World Service Organization*

FA 45 05 World Service Organization –World Service Organization este
departamentul oficial pentru relaţii militare al Bisericii Adventiste de Ziua
a Şaptea. Misiunea principală a acestui departament este aceea de a oferi
asistenţă pastorală şi resurse religioase pentru susţinerea bunăstării spirituale
a adventiştilor de ziua a şaptea care lucrează în unităţile militare şi în unităţile
de poliţie din lume.
FA 45 10 Funcţiile – World Service Organization (WSO) este un element
integral al Departamentului Adventist Chaplaincy Ministries (ACM). World
Service Organization îndeplineşte o misiune fundamentală a ACM [243] în
scopul a se asigura că asistenţa pastorală şi susţinerea religioasă sunt disponi-
bile pentru adventiştii de ziua a şaptea care lucrează în unităţi militare şi unităţi
de poliţie. World Service Organization îndeplineşte următoarele funcţii:
1. Alcătuieşte regulamente şi programe cu privire la serviciul militar şi
cel public.
2. Alcătuieşte şi aplică programe care îi vor ajuta pe adventişti să ia de-
cizii inteligente, bazate pe principiile biblice şi etice cu privire la problemele
legate de serviciul militar şi cel public.
3. Pregăteşte şi distribuie informaţii actuale şi publicaţii cu privire la ser-
viciul militar.
4. Îi ajută pe adventiştii care lucrează în unităţile militare** şi unităţile de
poliţie în tratarea problemelor de conştiinţă şi adaptarea practicilor religioase
care au legătură cu activităţile militare.
*
National Service Organizations au aceleaşi funcţii, dar la nivel naţional.
**
Serviciul militar include următoarele grupe: cetăţeni care deţin legitimaţii militare
(în serviciu activ, în rezervă), civili angajaţi în unităţile militare de apărare şi membrii
familiilor celor care fac parte din aceste grupe.
5. Dezvoltă şi păstrează relaţii funcţionale cu oficialii militari şi civili cu

privire la adventiştii aflaţi în serviciul armatei şi al poliţiei.
6. Obţine recunoaşterea oficială pentru serviciul alternativ al celor care
sunt necombatanţi.
7. Încurajează implicarea activă a adventiştilor care lucrează în dome-
niul militar într-o biserică locală sau în Adventist Military Worship Groups
(AMWG).
8. Promovează şi organizează tabere de odihnă periodice pentru adven-
tiştii din serviciul militar.
9. Produce o publicaţie pentru adventiştii care se află în serviciul armatei
şi poliţiei.
10. Păstrează o evidenţă a adventiştilor care lucrează în serviciul armatei
şi al poliţiei.
11. Promovează o colectă periodică pentru ACM/WSO.
12. Recunoaşte serviciul veteranilor adventişti şi implică experienţa lor în
susţinerea ACM în activitatea de informare a membrilor Bisericii cu privire la
serviciul militar. [244]
FB
STATUTUL DEPARTAMENTULUI COPII
FB 05 Scopul
Porunca lui Hristos de a paşte mieluşeii (Ioan 21:15) şi de a-i lăsa pe
copilaşi să vină la El (Marcu 10:13,14) încredinţează Bisericii misiunea de a-i
evangheliza pe copii şi de a contribui la creşterea lor spirituală. Departamen-
tul Copii caută să dezvolte credinţa copiilor de la naştere şi până la vârsta de
paisprezece ani, îndrumându-i spre o relaţie plină de dragoste cu Isus şi spre
dedicarea faţă de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea.
FB 10 Rezultatele dorite
Departamentul Copii are în vedere următoarele obiective:
1. Creşterea în credinţă a copiilor şi o relaţie apropiată cu Isus şi cu cei-
lalţi, manifestate printr-o viaţă de rugăciune plină de putere, studiul zilnic al
Bibliei şi slujirea altora.
2. Instruirea liderilor şi a instructorilor printr-un program de atestare
continuă şi pregătirea lor spre a sluji eficient în lucrarea pentru copii.
3. Producerea şi dezvoltarea de resurse care contribuie la creşterea spiri-
tuală a copiilor şi îi ajută pe lideri şi profesori.
4. Aplicarea iniţiativelor Diviziunii, pentru a-i instrui pe părinţi în mod
eficient în vederea educării copiilor lor.
5. O mai bună colaborare între Departamentul Copii şi celelalte departa-
mente, care are ca rezultat producerea de resurse pentru Diviziuni, Uniuni,
Conferinţe şi Câmpuri locale.
6. Colaborarea tuturor Diviziunilor cu Departamentul Copii în planifi-
carea, aplicarea şi evaluarea modalităţilor de abordare, care dezvoltă eficient
creşterea spirituală şi loialitatea copiilor faţă de Biserica Adventistă de Ziua a
Şaptea.
FB 15 Serviciile şi resursele
FB 15 05 Instruirea liderilor/instructorilor de Şcoală de Sabat Copii din
cadrul Conferinţei Generale – Departamentul Copii al Conferinţei Generale
trebuie să lucreze în colaborare cu Departamentul Şcoala de Sabat şi Lucrarea
[245] personală pentru a-i instrui pe liderii departamentelor Copii din cadrul
Diviziunilor în aplicarea curriculumului Şcolii de Sabat.
FB 15 10 Instruirea liderilor/instructorilor de Şcoală de Sabat Copii din
cadrul Diviziunii – Aplicarea programului de învăţământ al Şcolii de Sabat
pentru copii şi instruirea liderilor şi a instructorilor care lucrează în Şcolile de
Sabat pentru copii constituie o responsabilitate comună a Departamentului
Copii şi Departamentului Şcoala de Sabat şi Lucrarea personală ale Divizi-
unii. Diviziunea poate alege ca programele de instruire să fie aplicate fie de

către Departamentul Copii, fie de către Departamentul Şcoala de Sabat şi Lu-
crarea personală.
FB 20 Funcţionarea departamentului
FB 20 05 Personalul – Departamentul Copii este condus de către un di-
rector şi directorul asociat (directorii asociaţi), în conformitate cu nevoile şi
bugetul. Directorul şi directorii asociaţi sunt aleşi pe baza pregătirii de spe-
cialitate şi a experienţei în îndeplinirea responsabilităţilor cuprinse în activi-
tatea departamentului. În activitatea lor de conducere, directorul, directorii
asociaţi şi membrii personalului vor oferi îndrumări clare care anticipează
oportunităţile pentru slujire din prezent şi viitor, unind în acelaşi timp efortu-
rile liderilor de la celelalte niveluri ale Bisericii, aflate în legătură cu lucrarea
pentru copii.
FB 20 10 Administraţia – Din punct de vedere funcţional şi administra-
tiv, departamentul este responsabil, prin directorul lui, faţă de preşedintele
şi consilierii lui pentru promovarea planurilor şi a lucrării indicate de către
Comitetul Executiv al Conferinţei Generale. Un consilier al preşedintelui
se întâlneşte în mod regulat cu personalul departamentului pentru a as-
culta, pentru a oferi îndrumări şi pentru a-l împuternici în vederea folosirii
oportunităţilor actuale şi anticipate ale lucrării de slujire.
FB 20 15 Consiliile mondiale– De obicei, la începutul fiecărei perioade
de cinci ani, este convocat un consiliu al lucrării mondiale. Cu această oca-
zie, directorul, directorii asociaţi şi personalul departamentului se întâlnesc
cu directorii de la nivelul Diviziunilor şi cu un reprezentant al conducerii ad-
ministrative a Conferinţei Generale pentru a discuta nevoile şi oportunităţile
departamentului şi spre a alcătui planurile strategice pentru următorii cinci
ani. [246]
FC
COMUNICARE
FC 05 Filosofia
Biserica din zilele noastre are la dispoziţie multe forme de comunicare,
iar Departamentul Comunicare este dedicat folosirii tuturor acestor mijloace
pentru a-i împărtăşi lumii veştile bune ale mântuirii. Organizaţiile media şi
cele pentru lucrarea de evanghelizare sunt deosebit de eficiente în îndeplini-
rea misiunii încredinţate de Dumnezeu, lucrând în colaborare cu pastorii şi
laicii.
Întrucât întreaga Biserică are responsabilitatea de a comunica Evanghe-
lia, Departamentul Comunicare este implicat în toate programele Bisericii,
căutând să ajute atât conducătorii administrativi, cât şi departamentele prin
abilităţile pe care le are pentru promovarea acestor programe. Departamentul
Comunicare îi ajută pe conducătorii administrativi şi pe ceilalţi lideri ai Biseri-
cii în comunicarea strategiilor şi iniţiativelor organizaţiei atât pentru publicul
din interiorul, cât şi din exteriorul Bisericii. Pe lângă aceasta, departamentul îi
prezintă conducerii administrative atitudinea acestui public faţă de Biserică.
De asemenea, departamentul pune la dispoziţie sisteme specializate de co-
municare şi răspuns pentru situaţiile de criză.
Legătura strânsă între directorul Departamentului Comunicare şi condu-
cerea administrativă poate fi realizată prin calitatea de membru a acestuia în
consiliile administrative, participarea prin invitaţie la şedinţele comitetului
sau Consiliului Executiv sau consultarea frecventă cu conducătorul executiv
şi primirea unor rapoarte succinte. În timpul acestor consultări, personalul
Departamentului Comunicare este în stare să îndeplinească un serviciu valo-
ros prin oferirea de sfaturi cu privire la posibilele efecte ale planurilor şi pro-
gramelor asupra misiunii Bisericii.
FC 10 Viziunea
Viziunea Departamentului Comunicare este aceea de a prezenta o imagine
favorabilă a Bisericii, a misiunii ei şi a vieţii şi activităţilor ei, precum şi de a
ajuta Biserica pentru a fi o martoră eficientă a dragostei şi harului mântuitor
al lui Isus Hristos.
Activităţile departamentului îi fac în stare pe „adventiştii de ziua a şaptea
să vestească speranţa, concentrându-se asupra calităţii unei vieţi împlinite în
Hristos”. În felul acesta, Departamentul Comunicare al Bisericii îndeplineşte
un rol în [247] propovăduirea Evangheliei veşnice şi în construirea de punţi
ale speranţei.
FC 15 Obiectivul
Obiectivul departamentului este acela de a intra în legătură cu societatea,
atât din interiorul Bisericii, cât şi din exteriorul ei, printr-un program de co-
municare deschisă, responsabilă şi plină de speranţă, care foloseşte eficient
tehnologia şi metodele de comunicare contemporane.
FC 20 Responsabilitatea în atingerea obiectivului

Departamentul Comunicare s-a dedicat unui program de prezentare
cinstită şi corectă a Bisericii, pentru a stabili în opinia publică faptul că aceas-
ta este o Biserică creştină bazată pe Biblie, activă, progresistă, umanitară,
responsabilă, respectabilă, prietenoasă, în creştere, globală şi folositoare la
nivel personal. Dedicarea departamentului va fi văzută în motivarea fiecărui
adventist de ziua a şaptea pentru a fi participant activ la comunicarea valo-
rilor şi misiunii Bisericii.
FC 25 Funcţiile şi serviciile
Programul de comunicare cuprinde:
1. Serviciile de ştiri şi informare, cum ar fi Adventist News Network
(ANN), agenţia de comunicare oficială a Bisericii.
2. Un program pentru relaţiile publice în care este cuprinsă promova-
rea programelor de informare a căror ţintă este reprezentarea pozitivă a
adventiştilor de ziua a şaptea în societate şi aplicarea programelor locale şi
globale de prezentare a identităţii Bisericii.
3. Folosirea eficientă a sistemelor şi tehnologiilor media şi de comunicare
contemporane.
FC 30 Coordonarea organizatorică globală

Eficienţa Departamentului Comunicare necesită coordonarea publicităţii
Bisericii globale în mass-media. Aceasta cuprinde:
1. Asistarea Departamentelor Comunicare şi a altor unităţi din cadrul Di-
viziunilor în aplicarea strategiilor de coordonare organizatorică globală .
2. Colaborarea cu diferitele sisteme de comunicare şi instituţii media ale
Bisericii. [248]
FE
STATUTUL
DEPARTAMENTULUI EDUCAŢIE*
FE 05 Filosofia educaţiei adventiste de ziua a şaptea
FE 05 05 Elemente introductive – În contextul punctelor lor de credinţă
fundamentale, adventiştii de ziua a şaptea recunosc că:
1. Dumnezeu este Creatorul şi Susţinătorul întregului univers – al tutu-
ror lucrurilor cu viaţă sau fără viaţă.
2. Dumnezeu a creat făpturi omeneşti desăvârşite, după chipul Său,
având capacitatea de a gândi, de a alege şi de a înfăptui.
3. Dumnezeu constituie sursa a tot ce este adevărat, bun şi frumos şi a
ales să Se descopere omenirii.
4. Prin propria alegere, oamenii s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu
şi au ajuns în starea de păcat, care i-a despărţit de Dumnezeu şi unii de alţii,
prejudiciind întreaga planetă şi implicând-o într-un conflict cosmic între bine
şi rău. În ciuda acestui fapt, lumea şi făpturile omeneşti încă mai manifestă,
deşi vag, bunătatea şi frumuseţea stării lor iniţiale.
5. Dumnezeirea a întâmpinat problema păcatului prin Planul de Mântu-
ire. Acest plan are ca ţintă refacerea chipului lui Dumnezeu în făpturile ome-
neşti şi readucerea universului la starea lui iniţială de desăvârşire, dragoste şi
armonie.
6. Dumnezeu ne invită să alegem planul Său de refacere şi de a relaţiona
cu lumea aceasta într-un mod creator şi responsabil, până când El va interveni
în istorie spre a aduce la existenţă un cer nou şi un pământ nou, aşa cum este
promis în Cuvântul Său.
FE 05 10 Filosofia – Filosofia educaţiei adventiste de ziua a şaptea îşi are
centrul în Hristos. Adventiştii cred că, sub călăuzirea Duhului Sfânt, caracter-
ul şi planurile lui Dumnezeu pot fi înţelese aşa cum sunt descoperite în Biblie,
în persoana lui Isus Hristos şi în natură. Trăsăturile distinctive ale educaţiei
adventiste – derivate din Biblie şi din scrierile lui Ellen G. White – indică spre
ţinta mântuitoare a adevăratei educaţii, şi anume aceea de a reface în făpturile
omeneşti chipul Creatorului lor. [249]
Adventiştii de ziua a şaptea cred că Dumnezeu are o dragoste, o
înţelepciune şi o putere infinite. El relaţionează cu făpturile omeneşti la un
nivel personal, prezentându-Şi caracterul ca fiind norma fundamentală pen-
tru conduita omenească şi harul Său ca fiind mijlocul de refacere.
Adventiştii recunosc faptul că motivele, gândirea şi comportamentul
omenesc nu au atins idealul lui Dumnezeu. În sensul ei cel mai larg, educaţia
*
delegaţii.
este un mijloc de readucere a făpturilor omeneşti la relaţia lor iniţială cu Dum-

nezeu. Căminele, şcolile şi bisericile lucrează împreună şi colaborează cu mi-
jloacele divine pentru a-i pregăti pe elevi în aşa fel încât să devină cetăţeni
responsabili în lumea aceasta şi în lumea care va veni.
Educaţia adventistă împărtăşeşte mai mult decât o cunoaştere academică.
Ea cultivă o dezvoltare echilibrată a întregii persoane – spiritual, mintal, fizic
şi social. Dimensiunile ei temporale cuprind veşnicia. Ea caută să dezvolte
o viaţă de credinţă în Dumnezeu şi de respect faţă de demnitatea tuturor
făpturilor omeneşti; să dezvolte un caracter asemănător cu al Creatorului; să
dezvolte oameni care gândesc, mai degrabă decât oameni care reflectă gân-
durile altora; să promoveze o slujire iubitoare, mai degrabă decât ambiţia
egoistă; să asigure dezvoltarea maximă a potenţialului fiecărei persoane şi să
accepte tot ce este adevărat, bun şi frumos.
FE 05 15 Ţinta şi misiunea – Educaţia adventistă pregăteşte oamenii pentru
a trăi o viaţă folositoare şi plină de bucurie, cultivând prietenia cu Dumnezeu,
dezvoltarea întregii persoane, valorile bazate pe Biblie şi slujirea neegoistă, în
conformitate cu misiunea adventistă de ziua a şaptea pentru lume.
FE 05 20 Agenţii de educaţie – 1. Căminul – Căminul este agentul principal
şi fundamental al educaţiei în societate. Părinţii sunt primii şi cei mai influenţi
educatori şi au responsabilitatea de a reflecta caracterul lui Dumnezeu pentru
copiii lor. Mai mult, contextul familial în ansamblu modelează valorile, atitu-
dinile şi concepţia despre lume ale tinerilor. Biserica şi şcoala, împreună cu
ceilalţi agenţi educaţionali ai societăţii, completează şi clădesc pe temelia pusă
de lucrarea din cămin. Lucrarea de educaţie eficientă necesită colaborarea în-
tre cămin, Biserică şi şcoală.
2. Biserica locală – Biserica locală, de asemenea, are un rol important în
lucrarea de educaţie care cuprinde întreaga durată a vieţii. Biserica, în calitate
de comunitate a credinţei, oferă o atmosferă de acceptare şi dragoste, în care îi
educă pe cei aflaţi în sfera ei de influenţă pentru a avea o credinţă personală în
Isus Hristos şi o înţelegere tot mai bună a Cuvântului lui Dumnezeu. Această
înţelegere cuprinde atât aspectul intelectual, cât şi o viaţă trăită în conformita-
te cu voinţa lui Dumnezeu. [250]
3. Şcoala, colegiul şi universitatea – Toate nivelurile de învăţământ adven-
tist clădesc pe temelia pusă în cămin şi în Biserică. Profesorul creştin func-
ţionează în sala de clasă în calitate de slujitor al lui Dumnezeu în Planul de
Mântuire. Nevoia cea mai mare a studenţilor este aceea de a-L primi pe Isus
Hristos ca Mântuitor personal şi de a trăi o viaţă dedicată valorilor şi slujirii
creştine.
Programele de învăţământ oficiale şi neoficiale îi ajută pe studenţi să îşi
atingă propriul potenţial de dezvoltare spirituală, intelectuală, fizică, socială
şi vocaţională. Ţinta principală a şcolii este pregătirea studenţilor pentru o
viaţă de slujire în familia lor, în Biserică şi în societate.
4. Supravegherea – Biserica, la toate nivelele ei, are responsabilitatea de a
supraveghea, în teritoriul ei, funcţionarea sănătoasă a procesului de învăţare
Statutul Departamentului Educaţie 249
care durează întreaga viaţă în cele trei contexte de mai sus. Cu privire la şcoa-
lă, ca agent al lucrării de educaţie, este ideal ca funcţiile ei să fie îndeplinite de
către instituţii înfiinţate în acest scop de Biserică. Biserica, în general, ar trebui
să facă toate eforturile pentru a se asigura că toţi copiii şi tinerii adventişti
au posibilitatea de a frecventa o instituţie de învăţământ adventistă. Totuşi,
înţelegând că un mare procent dintre tinerii adventişti nu sunt înscrişi în şcoli
adventiste, Biserica mondială trebuie să găsească modalităţi de a atinge obiec-
tivele educaţiei adventiste prin mijloace alternative (de exemplu, instituţii de
educaţie care îşi desfăşoară activitatea după programul şcolar obişnuit, centre
ale Bisericii în campusuri neadventiste etc.).
FE 10 Rolul şcolilor, al colegiilor şi al universităţilor

adventiste
Agenţii lucrării de educaţie adventistă de ziua a şaptea enumeraţi mai sus
există şi funcţionează. Secţiunile următoare ale acestui document dezvoltă
implicaţiile filosofiei educaţiei adventiste numai pentru şcoli. Implicaţiile
pentru ceilalţi agenţi rămân a fi dezvoltate.
FE 10 05 Componentele-cheie – 1. Studentul – În calitate de copil al lui
Dumnezeu, studentul este obiectivul principal asupra căruia se concentrează
întregul efort educaţional şi trebuie să fie iubit şi acceptat. Scopul educaţiei
adventiste este acela de a-i ajuta pe studenţi să atingă potenţialul lor cel mai
înalt şi să împlinească scopul pe care Dumnezeu îl are pentru viaţa lor. Re-
zultatele studenţilor constituie un criteriu semnificativ pentru evaluarea
eficienţei şi sănătăţii şcolii.
2. Profesorul – Profesorul deţine o poziţie centrală importantă. Este ide-
al ca profesorul să fie atât un creştin adventist dedicat, cât şi un model care
exemplifică însuşirile creştine şi competenţa profesională. [251]
3. Cunoaşterea – Întregul proces de învăţare este bazat pe credinţa într-un
anumit set de presupoziţii sau concepţii despre lume. Concepţia creştină des-
pre lume recunoaşte o ordine supranaturală şi o ordine naturală. Adventiştii
definesc cunoaşterea mai amplu decât simpla cunoaştere intelectuală sau şti-
inţifică. Adevărata cunoaştere cuprinde elemente cognitive, experimentale,
emoţionale, relaţionale, intuitive şi spirituale. Dobândirea adevăratei cunoaş-
teri conduce la o înţelegere care se manifestă prin înţelepciune şi fapte cores-
punzătoare.
4. Curriculumul – Curriculumul va promova excelenţa academică şi va
cuprinde atât un set central de studii generale care este necesar pentru ce-
tăţenii responsabili aflaţi într-un anumit context cultural, cât şi înţelegerea
spirituală a cunoştinţelor necesare pentru vieţuirea creştină şi pentru zidirea
societăţii. Un curriculum echilibrat şi integral va avea în vedere nevoile prin-
cipale pentru dezvoltarea în domeniul spiritual, intelectual, fizic, social, emo-
ţional şi vocaţional. Toate ariile de studiu vor fi examinate din perspectiva
unei concepţii biblice despre lume în contextul temei marii lupte.
5. Predarea – Programul de predare din sala de clasă pune un accent co-

respunzător pe toate formele cunoaşterii adevărate, având ca scop integrarea
credinţei şi învăţării. Metodologia predării va implica activ nevoile şi aptitu-
dinile fiecărui student, oferindu-i posibilitatea de a pune învăţătura în practi-
că, şi va fi corespunzătoare cu disciplina şi cultura studentului.
6. Disciplina – Disciplina într-o şcoală creştină este întemeiată pe nevoia
de a reface chipul lui Dumnezeu în fiecare student şi recunoaşte libertatea
voinţei şi lucrarea Duhului Sfânt. Disciplina nu trebuie să fie confundată cu
pedeapsa, ci va căuta să dezvolte stăpânirea de sine. În disciplina răscumpă-
rătoare, va fi implicată voinţa şi inteligenţa studentului.
7. Şcoala vieţii – Mediul total de învăţare va fi caracterizat de un accent
combinat pus pe închinare, studiu, muncă, recreaţie şi relaţii, acordând o
atenţie deosebită echilibrului. Mediul din campus va fi plin de o spiritualitate
voioasă, un spirit de cooperare şi respect faţă de diversitatea persoanelor şi
culturilor.
8. Evaluarea – Şcoala, colegiul sau universitatea adventistă trebuie să ofe-
re dovezi clare cu privire la faptul că subscrie la filosofia educaţiei adventiste.
Aceste dovezi se află în planul scris de învăţământ, în activitatea de predare şi
învăţare, în moralitatea din campus şi în mărturia studenţilor, a absolvenţilor,
[252] a angajaţilor şi a societăţii în ansamblu. Evaluarea – fie a persoanelor
individuale, fie a instituţiilor – are o în vedere mântuirea şi caută întotdeauna
idealul înalt de excelenţă al lui Dumnezeu.
FE 10 10 Responsabilităţile şi rezultatele – Biserica Adventistă de Ziua a
Şaptea s-a angajat să ofere o educaţie şi o formare spirituală vastă a copiilor
şi tinerilor ei în contextul concepţiei creştine despre lume. Biserica le oferă
aceeaşi oportunitate şi celorlalţi copii şi tineri din societate, care împărtăşesc
valori şi idealuri similare. Educaţia adventistă caută să menţină excelenţa
academică în toate activităţile de predare şi învăţare.
1. Şcolile elementare* – Responsabilităţile şi rezultatele aşteptate de la siste-
mul şcolilor elementare adventiste de ziua a şaptea sunt următoarele:
a. Responsabilităţile – Şcolile elementare adventiste le oferă elevilor:
1) Un climat în care pot să înţeleagă voinţa lui Dumnezeu, să-şi de-
dice viaţa faţă de Dumnezeu şi să experimenteze bucuria de a-i ajuta pe alţii.
2) Un program organizat care conduce spre dezvoltarea spirituală,
fizică, intelectuală, socială şi emoţională.
3) Un set central de cunoştinţe şi dezvoltarea aptitudinilor necesare
pentru viaţa de zi cu zi, corespunzătoare vârstei.
4) O preţuire şi un respect sănătos faţă de cămin, Biserică, şcoală şi
societate.
b. Rezultatele aşteptate – Elevii care încheie nivelul elementar de
studii la o şcoală adventistă:
*
Nota traducătorului: În sistemul de învăţământ public american, şcolile elementare
(elementary schools) oferă educaţie şcolară echivalente claselor I-V inclusiv, fiind
echivalentul în parte a ciclului primar din învăţământul românesc.
1) Au avut ocazia de a-şi dedica viaţă faţă de Dumnezeu prin con-

vertire, botez, slujire şi o dorinţă de a împlini voia lui Dumnezeu în toate
domeniile vieţii.
2) Dovedesc competenţă în gândire, comunicare şi aptitudini prac-
tice şi competenţă în celelalte domenii academice pregătitoare pentru nivelul
secundar.
3) Manifestă aptitudini de realizare a relaţiilor interpersonale şi
dezvoltarea emoţională necesară pentru relaţii sănătoase cu colegii, familia şi
societatea.
4) Cunosc şi practică principiile elementare de sănătate şi vieţuire
echilibrată, inclusiv folosirea înţeleaptă a timpului şi a programelor de amu-
zament oferite de mass-media.
5) Dezvoltă o preţuire a demnităţii muncii împreună cu o înţelegere
generală a opţiunilor de carieră corespunzătoare intereselor lor şi aptitudini-
lor date de Dumnezeu. [253]
2. Şcolile secundare* – Responsabilităţile şi rezultatele aşteptate de la siste-
mul şcolilor secundare adventiste de ziua a şaptea sunt următoarele:
a. Responsabilităţile – Şcoala secundară adventistă construieşte pe
temelia realizată la nivelul elementar, concentrându-se asupra valorilor,
luării deciziilor şi formării unui caracter asemenea lui Hristos şi le oferă
elevilor:
1) Un curriculum oficial şi neoficial în care sunt integrate studiul
academic, valorile spirituale şi viaţa de zi cu zi.
2) Un program academic şi vocaţional vast, care conduce la o viaţă
productivă şi opţiuni satisfăcătoare pentru cariera profesională.
3) Modalităţi prin care credinţa creştină este făcută să fie relevantă
pentru nevoile elevilor, conducând la relaţii mai mature cu ceilalţi şi cu Dum-
nezeu.
4) Oportunitatea de a dezvolta un stil de viaţă creştin bazat pe va-
lori, slujire şi mărturie.
b. Rezultatele aşteptate – Elevii care încheie ciclul secundar de studii
la o şcoală adventistă:
1) Au avut ocazia de a-şi dedica viaţa faţă de Dumnezeu şi, ca ur-
mare, manifestă o credinţă tot mai matură în El, caracterizată de devoţiune
personală, închinare publică, slujire şi mărturie cu privire la împlinirea misi-
unii Bisericii.
2) Demonstrează competenţă în comunicare, aptitudini practice şi
gândire creatoare pe lângă competenţa în alte domenii academice de bază
pentru a excela la nivelul terţiar de studii şi/sau în câmpul muncii.
*
Nota traducătorului: În sistemul de învăţământ public american, şcolile secundare oferă
educaţie şcolară echivalentă claselor V-XII. Se subîmpart în middle schools (clasele VI-
VII, echivalentul în mare al ciclului gimnazial românesc) şi high schools (clasele IX-XII,
echivalentul ciclului liceal românesc).
3) Demonstrează maturitate şi o sensibilitate creştinească în cercul

familiei, în alegerea prietenilor, în pregătirea pentru căsătorie şi în participa-
rea mai amplă în cadrul Bisericii şi al societăţii.
4) Iau decizii bune şi fac alegeri înţelepte, în modalităţi prin care
manifestă credinţa lor cu privire faptul că trupul lor este un templu al lui
Dumnezeu. Acestea cuprind folosirea atentă a timpului şi alegerea înţeleaptă
a muzicii, produselor media şi a altor forme de amuzament.
5) Au dezvoltat o etică puternică a muncii, acţionând într-o manie-
ră competentă în viaţa de zi cu zi, precum şi în cadrul experienţei de început
în muncă, în conformitate cu interesele lor şi cu aptitudinile date de Dumne-
zeu.
3. Instituţiile terţiare* – Responsabilităţile şi rezultatele aşteptate de la un
sistem şcolar adventist de ziua a şaptea de nivel terţiar sunt următoarele:
[254]
a. Responsabilităţile – Instituţiile adventiste de învăţământ superior
le oferă elevilor un mediu unic pentru învăţarea în domeniul ştiinţelor
umaniste, al religiei şi al diferitelor profesii, din perspectiva concepţiei
adventiste de ziua a şaptea despre lume. Învăţământul superior adventist:
1) Acordă prioritate carierelor profesionale care susţin direct misiu-
nea Bisericii.
2) Recunoaşte importanţa căutării adevărului în toate dimensiunile
lui, deoarece acesta influenţează dezvoltarea în ansamblu a unei persoane în
relaţia cu Dumnezeu şi cu semenii.
3) Foloseşte resursele disponibile, cum ar fi descoperirea, raţiunea,
reflecţia şi cercetarea pentru a descoperi adevărul şi implicaţiile lui pentru
viaţa omului aici şi în veşnicie, recunoscând în acelaşi timp limitele inevitabi-
le ale eforturilor omeneşti.
4) Îi îndrumă pe elevi spre dezvoltarea integrităţii în viaţă, pe baza
principiilor compatibile cu valorile religioase, etice, sociale şi de slujire esenţi-
ale pentru concepţia adventistă despre lume.
5) Promovează – îndeosebi la nivelul postuniversitar – stăpânirea,
evaluarea critică, descoperirea şi împărtăşirea cunoştinţelor, precum şi culti-
varea înţelepciunii în societatea oamenilor de ştiinţă creştini.
b. Rezultatele aşteptate – Elevii care încheie nivelul terţiar de studii
într-o instituţie adventistă de învăţământ:
1) Au avut ocazia de a se dedica lui Dumnezeu cu o dorinţă de a
practica şi de a susţine mesajul şi misiunea Bisericii Adventiste de Ziua a Şap-
tea şi de a trăi o viaţă principială, în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu.
2) Dau dovadă de competenţă în gândirea critică, isprăvnicie, cre-
ativitate şi preţuirea frumuseţii şi mediului natural, în comunicare şi în alte
forme de pregătire academică în scopul împlinirii vocaţiei lor şi al învăţării pe
toată durata vieţii.
*
Nota traducătorului: Învăţământul terţiar include colegiile şi universităţile.
3) Manifestă sensibilitate socială şi o preocupare iubitoare faţă de

bunăstarea celorlalţi în pregătirea pentru căsătorie şi viaţa de familie, pentru
a fi cetăţeni într-o societate diversă şi membri ai comunităţii lui Dumnezeu.
4) Menţin un stil de viaţă consecvent, care demonstrează dedicarea
faţă de practicile pentru sănătatea optimă, importante pentru viaţa ca adult.
Acestea cuprind folosirea atentă a timpului şi alegerea înţeleaptă a muzicii,
produselor media şi a altor forme de amuzament. [255]
5) Răspund chemării lui Dumnezeu în alegerea şi dezvoltarea cari-
erei profesionale alese, prin slujirea neegoistă a misiunii Bisericii şi prin con-
tribuţia la zidirea unei societăţi libere, drepte şi productive.
4. Învăţarea de-a lungul vieţii – Educaţia merge dincolo de şcoala oficială.
Învăţarea de-a lungul întregii vieţi ar trebui să împlinească atât nevoile profe-
sionale, cât şi neprofesionale:
a. Printre responsabilităţile profesionale se află ocaziile pentru
educaţie continuă în scopul atestării şi al dezvoltării carierei profesionale
a educatorilor, a personalului clerical, a oamenilor de afaceri, a lucrătorilor
medicali şi a altora.
b. În sfera neprofesională sunt ocazii pentru programe de educaţie
în domenii cum ar fi poziţiile de conducere în Biserică, viaţa de familie,
dezvoltarea personală, spiritualitate, creşterea creştină şi slujirea Bisericii şi
a societăţii. Trebuie să fie organizate programe care folosesc atât tehnicile
tradiţionale de predare, cât şi modalităţile extinse de învăţare prin tehnologia
media. Studiile şcolare oficiale se combină cu celelalte mijloace de educaţie
în pregătirea studenţilor pentru bucuria slujirii în lumea aceasta şi pentru
bucuria mai mare a unei slujiri vaste în lumea viitoare.
FE 15 Obiectivele învăţământului adventist

de ziua a şaptea
FE 15 05 Învăţământul elementar şi secundar – Biserica Adventistă de Ziua
a Şaptea doreşte să le ofere tuturor tinerilor ei o educaţie generală în cadrul
ştiinţei mântuirii. Ramurile fundamentale şi cele obişnuite ale cunoaşterii tre-
buie să fie studiate în aşa fel încât să fie atinsă competenţa şi să fie păstrată
înalta calitate a predării.
Şcolile elementare ale Bisericii vor ajuta fiecare copil să dezvolte (1) o
dragoste şi o preţuire a privilegiilor, drepturilor şi responsabilităţilor garan-
tate fiecărui individ şi grup social şi (2) un respect şi o atitudine sănătoasă
faţă de fiecare unitate a societăţii – cămin, Biserică, şcoală şi guvern. Şcoala
elementară va oferi un program organizat pentru a asigura o dezvoltare
adecvată care conduce spre o sănătate deplină spirituală, fizică, mintală şi
emoţională şi spre un set de aptitudini şi de cunoştinţe de bază pentru viaţa
de zi cu zi.
Pe temeiul rezultatelor obţinute în şcoala elementară în domeniul zidi-
rii caracterului, ca structură susţinătoare, şcolile secundare ale Bisericii se
vor strădui să contribuie în mod real la îmbunătăţirea şi păstrarea sănătăţii

fiecărui elev, prin coordonarea proceselor de învăţare fundamentale, prin
învăţarea elementelor de comportament în familie, prin dezvoltarea aptitu-
dinilor profesionale, prin educaţia civică, prin folosirea eficientă a timpului
liber şi [256] prin dezvoltarea maturităţii morale. Şcolile secundare adven-
tiste vor aplica filosofia Bisericii şi vor căuta atingerea obiectivelor de dedi-
care spirituală, realizare personală, adaptare socială, responsabilitate civică şi
eficienţă economică (vezi, de asemenea, declaraţia de angajament total faţă de
Dumnezeu, A 15 25).
FE 15 10 Învăţământul superior – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea
administrează instituţii de învăţământ superior pentru a oferi oportunităţi
speciale pentru tinerii adventişti de ziua a şaptea care au absolvit satisfăcător
învăţământul secundar şi care doresc să urmeze studii în domeniul ştiinţelor
umaniste, obţinând o diplomă de licenţă şi pregătindu-se pentru exercitarea
unei profesii sau pentru studii postuniversitare.
Instituţiile Bisericii contribuie, prin rolul lor tutelar, creativ şi evaluativ,
la dezvoltarea valorilor etice, religioase şi sociale ale elevilor, compatibile cu
filosofia şi învăţăturile Bisericii, aceste valori pregătindu-i pe absolvenţi pen-
tru exercitarea profesiei sau a vocaţiei în calitate de angajaţi ai Bisericii, sau în
afara Bisericii. De asemenea, aceste instituţii dezvoltă în elevi o concepţie mai
înaltă cu privire la slujirea adusă lui Dumnezeu (vezi, de asemenea, declaraţia
de angajament total faţă de Dumnezeu, A 15 30).
FE 15 15 Învăţământul postuniversitar – Învăţământul adventist de ziua
a şaptea este integrator, adică tratează omul şi viaţa ca un întreg. Lucrările,
instituţiile şi istoria omenirii sunt privite din perspectiva originii divine a
omului şi a destinului său, aşa cum sunt descoperite în Cuvântul lui Dum-
nezeu. Libertatea omului, academică, dar şi personală, oferă o căutare şi o
descoperire progresivă a adevărului care a existat mai întâi în mintea lui
Dumnezeu şi care i-a fost îngăduit omului să îl redescopere prin revelaţie,
studiu, descoperire, reflecţie şi cercetare. Produsul final nu trebuie să fie un
intelectual detaşat, ci un creştin matur şi dedicat.
Activitatea esenţială unei universităţi sau a unui colegiu adventist(e)
de ziua a şaptea care oferă studii postuniversitare este stăpânirea, evalu-
area critică, descoperirea şi împărtăşirea cunoştinţelor, precum şi cultivarea
înţelepciunii într-o comunitate a oamenilor de ştiinţă creştini. Biserica susţine
educaţia postuniversitară pentru a face ca înţelegerea pătrunzătoare şi valo-
rile pe care le oferă credinţa şi doctrina creştină să fie eficiente în viaţa pro-
fesorului şi a studenţilor deopotrivă, ca o dimensiune verticală în studiul
ştiinţelor umaniste, a omului şi a instituţiilor umane.
Într-o măsură mai mare decât în învăţământul universitar, educaţia
postuniversitară trebuie să fie preocupată de descoperirea, evaluarea critică
şi aplicarea cunoştinţelor la gândirea şi comportamentul omenesc. În aceste
comunităţi ale oamenilor de ştiinţă vor fi depuse eforturi speciale pentru cul-
tivarea unui spirit de cercetare care nu se mulţumeşte cu stăpânirea bogăţiilor
vaste ale [257] lucrurilor cunoscute, ci explorează cu seriozitate lucrurile

necunoscute. Oamenii de ştiinţă adventişti participă la extinderea insulei
cunoaşterii existente în mările imense ale necunoscutului care îl înconjoară
pe om. Educaţia postuniversitară necesită aplicarea tehnicilor de cercetare şi
evaluare care se găsesc în legile de argumentare bazată pe dovezi. Educatorul
creştin şi studentul avansat folosesc deopotrivă sistemele de argumentare ale
raţiunii şi ştiinţei, dar recunosc, de asemenea, validitatea revelaţiei divine,
căreia i se acordă o poziţie supremă.
În fine, întreaga educaţie postuniversitară adventistă este preocupată de
educarea şi formarea de lideri pentru Biserică şi pentru activităţile ei, precum
şi pentru vocaţiile şi profesiile bazate pe slujire, în cadrul cărora aceştia pot să
mărturisească pentru Dumnezeu cu succes şi să promoveze atât bunul nume,
cât şi misiunea mondială a Bisericii Sale (vezi, de asemenea, declaraţia de an-
gajament total faţă de Dumnezeu, A 15 30).
FE 20 Structura administrativă
a Departamentului Educaţie
FE 20 05 Departamentul Educaţie – Scopul – Departamentul Educaţie al
Conferinţei Generale are răspunderea coordonării de ansamblu a program-
ului de învăţământ al Bisericii, acţionând prin autoritatea administrativă
delegată de către diferitele unităţi organizatorice ale Bisericii mondiale.
FE 20 10 Componenţa consiliilor colegiilor şi universităţilor – În limitele
legilor şi reglementărilor civile în vigoare, membrii consiliilor de conducere
ale colegiilor şi universităţilor adventiste de ziua a şaptea trebuie să fie mem-
bri cu drepturi depline ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Celelalte per-
soane pot sluji în calitate de consilieri.
FE 20 15 Consiliul internaţional pentru educaţie al Conferinţei Generale
– Scopul – Consiliul internaţional pentru educaţie al Conferinţei Generale
este mijlocul principal prin care Departamentul Educaţie al Conferinţei
Generale coordonează învăţământul adventist de ziua a şaptea. Acesta este
autorizat să acţioneze în ariile indicate de Statutul de organizare (instituţiile şi
programele de învăţământ pastoral şi teologic se află în competenţa Consili-
ului internaţional pentru educaţie pastorală şi teologică .
2. Componenţa consiliului – a. Membrii Consiliului internaţional pentru
educaţie al Conferinţei Generale vor fi desemnaţi de primul Consiliu Anual
de după Sesiunea Conferinţei Generale. Directorul Departamentului Educa-
ţie şi Comitetul de numiri vor sluji pentru a numi membrii acestui consiliu.
[258]
b. Consiliul internaţional pentru educaţie al Conferinţei Generale va
fi alcătuit din următorii membri:
*
Vicepreşedintele Conferinţei Generale (consilier pentru educaţie), preşe-
dintele consiliului
*
Membri ai Comitetului Executiv.
*
Vicepreşedintele Conferinţei Generale, vicepreşedintele consiliului
*
Directorul Departamentului Educaţie al Conferinţei Generale, secretarul
executiv
*
Directorii asociaţi ai Departamentului Educaţie al Conferinţei Generale,
secretari asistenţi
*
Vicetrezorierul Conferinţei Generale
*
Consilierul trezoreriei Conferinţei Generale
*
Directorul Departamentului Sănătate al Conferinţei Generale
*
Preşedinţii instituţiilor de învăţământ superior administrate de Conferinţa
Generală
*
Preşedintele Diviziunii America de Nord
Directorii departamentelor Educaţie ale Diviziunilor (participanţi ca
autorizaţi)
Până la cinci membri aleşi de consiliu
Membri din oficiu:
*
Preşedintele Conferinţei Generale
*
Secretarul Conferinţei Generale
*
Trezorierul Conferinţei Generale
Preşedinţii Diviziunilor
Invitat:
Reprezentantul Office of General Counsel
c. Mandatul membrilor consiliului va cuprinde perioada dintre
şedinţele primului Consiliu Anual de după sesiunea care are loc o dată la
cinci ani a Conferinţei Generale, ocazie cu care au loc alegerile.
d. Poziţiile vacante în consiliu pe durata mandatului în curs vor fi
completate de către consiliu.
e. Consiliul va ţine şedinţe planificate în mod regulat cel puţin o dată
pe an. Consiliul plin, cuprinzând directorii Departamentelor Educaţie ale
Diviziunilor, se vor întâlni cel puţin de două ori pe perioada celor cinci ani.
Preşedintele consiliului va convoca şedinţele la datele şi în locurile aprobate
de Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale.
f. O treime dintre membrii permanenţi vor alcătui un cvorum.
g. Când se consideră necesar, consiliul poate să invite consultanţi
pentru a participa la şedinţe. [259]
3. Comitetul Executiv – Comitetul Executiv al Consiliului se va întâlni ori
de câte ori este necesar între sesiunile consiliului. Acesta va funcţiona cu au-
toritatea delegată de către consiliu. Membrii lui vor fi cei marcaţi cu asterisc
în paragraful 2. b. Şapte membri vor alcătui un cvorum.
4. Îndatoririle consiliului – Îndatoririle Consiliului internaţional pentru
educaţie al Conferinţei Generale sunt:
a. Să stabilească normele îndrumătoare generale, coordonează rela-
ţiile dintre programele Diviziunilor şi să păstreze direcţia generală a pro-
gramului de învăţământ al Bisericii.
b. Să dezvolte şi să menţină un plan de ansamblu pe termen lung,
care este adus la zi şi revizuit în mod regulat.
c. Să aprobe înfiinţarea sau încetarea activităţii şcolilor şi programelor

de nivel terţiar, să dezvolte instituţiile postsecundare, să stabilească afilierea
şcolilor în teritoriile Diviziunilor şi să aplice programele interdivizionale
pentru campusuri.
d. Să dezvolte finanţarea planurilor pentru susţinerea învăţământului
adventist de ziua a şaptea.
e. Să ceară departamentelor Educaţie ale Diviziunilor rapoarte care
să permită consiliului să îşi îndeplinească îndatoririle şi funcţiile.
f. Să recomande Consiliilor pentru Educaţie ale Diviziunilor
regulamentele generale pentru profesori, administratori şi personalul şcolii.
g. Să coordoneze aplicarea oricărui program financiar aprobat în
vederea susţinerii sistemului şcolar.
h. Să revizuiască, prin intermediul Accrediting Association of
Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and Universities, programele
existente de instruire, cercetare şi formare pentru slujirea confesională din
şcoli şi să le consilieze cu privire la schimbările necesare.
i. Să autorizeze evaluarea nevoilor şi rezultatelor învăţământului
adventist de ziua a şaptea şi să informeze Diviziunile prin rapoarte,
comunicate, conferinţe periodice şi alte mijloace.
j. Să coordoneze toate programele interdivizionale de educaţie
profesională.
5. Secretarul executiv – Secretarul executiv va fi directorul Departamentu-
lui Educaţie al Conferinţei Generale. Cu aprobarea Consiliului, acesta:
a. Va sluji în calitate de secretar al Consiliului şi va avea în custodie
rapoartele de şedinţă oficiale şi ştampila. [260]
b. Îşi va exercita funcţiile şi autoritatea şi îşi va îndeplini îndatoririle
legate de poziţia lui în cadrul bugetului aprobat.
c. Va aplica toate strategiile şi va îndeplini activităţile recomandate
de Consiliu.
d. Va îndruma dezvoltarea şi păstrarea unui plan de ansamblu
cuprinzător şi pe termen lung al programei de învăţământ adventist de ziua
a şaptea, care va fi adusă la zi şi revizuită în mod regulat.
e. Va comunica partenerilor corespunzători deciziile consiliului.
f. Va prezenta consiliului un raport anual şi va alcătui orice alte
rapoarte pe care consiliul le va cere, sau care ar putea fi necesare ocazional.
6. Rapoartele de şedinţă ale Consiliului – Tuturor membrilor Consiliului le
vor fi trimise copii ale rapoartelor de şedinţă. Consiliul va primi o copie a ra-
poartelor de şedinţă ale tuturor Consiliilor pentru Educaţie ale Diviziunilor.
7. Resursele financiare – Toate fondurile alocate şi celelalte sume de care
dispune Consiliul vor fi folosite pentru îndeplinirea obiectivelor şi scopurilor
pentru care au fost alocate, fiind supuse oricăror condiţii, restricţii, limitări
sau altor cerinţe impuse. Aceste fonduri vor fi alocate de Consiliu.
8. Dreptul de apel – Orice decizie a Consiliului care implică o instituţie sau
unitate specifică poate să fie contestată către respectiva instituţie sau unitate
în scris, în termen de 120 de zile de la anunţarea deciziei. Aceste contestări pot

fi susţinute printr-o reprezentare alcătuită din maxim trei persoane, înainte
de o şedinţă a Consiliului. După aceea, Consiliul/Comitetul Executiv va lua
o decizie într-o şedinţă executivă (cu uşile închise). În situaţiile extreme şi cu
implicaţii vaste, contestarea ulterioară poate fi adresată Comitetului Executiv
9. Schimbările şi amendamentele – Orice schimbări sau amendamente la or-
ganizarea sau statutele de organizare ale Consiliului vor fi făcute cu votul a
două treimi din membrii prezenţi la orice şedinţă convocată oficial. După ace-
ea, votul pentru schimbare sau amendare va fi comunicat Comitetului Admi-
nistrativ al Conferinţei Generale pentru a fi confirmat în cadrul unui Consiliu
Anual al Conferinţei Generale.
FE 20 20 Consiliul internaţional pentru educaţie pastorală şi teologică –
1. Scopul – Consiliul internaţional pentru educaţie pastorală şi teologică (GCC-
B) funcţionează în colaborare cu Diviziunile pentru a asigura îndrumarea de
ansamblu şi standardele pentru educaţia profesională pe care instituţiile Biser-
icii o oferă pastorilor, evangheliştilor, teologilor, profesorilor de religie, capela-
nilor şi altor angajaţi ai Bisericii implicaţi în pregătirea pastorală şi religioasă.
Consiliul foloseşte consiliile, regulamentele, standardele [261] şi procedurile
instituţionale interconectate existente şi caută să atingă următoarele obiec-
tive aflate în legătură cu educaţia pastorală şi teologică postuniversitară şi
universitară sau cu alte tipuri de educaţie pastorală şi teologică:
a. Dezvoltă o unitate teologică dinamică în Biserica mondială.
b. Clarifică elementele centrale ale mesajului şi misiunii adventiste
de ziua a şaptea.
c. Susţine dezvoltarea spirituală şi profesională a profesorilor
implicaţi în programele de educaţie pastorală.
d. Promovează excelenţa profesională în educaţia şi practica
pastorală.
e. Cultivă o colaborare puternică între liderii Bisericii, instituţiile de
învăţământ şi profesorii angajaţi în educaţia pastorală.
f. Întăreşte viaţa spirituală a instituţiilor de învăţământ adventiste de
ziua a şaptea prin intermediul unor profesori consacraţi.
2. Componenţa consiliului – a. Membrii Consiliului pentru educaţie
pastorală şi teologică vor fi numiţi de primul Consiliu Anual de după fiec-
are Sesiune ordinară a Conferinţei Generale. Comitetul de numiri al Consili-
ului Anual, în consultare cu conducerea administrativă, cu Departamentul
Educaţie al Conferinţei Generale şi cu Asociaţia Pastorală va numi membrii
acestui consiliu.
b. Consiliul internaţional pentru educaţie pastorală şi teologică va fi
alcătuit din următorii membri, dintre care cel puţin şase vor fi femei:
*
Preşedintele Conferinţei Generale sau persoana desemnată de acesta,
preşedintele consiliului
*
Vezi paragraful 4. cu privire la componenţa Comitetului Executiv.
*
Vicepreşedintele Conferinţei Generale (consilier pentru educaţie),
vicepreşedinte al consiliului
*
Vicepreşedintele Conferinţei Generale (consilier pentru Asociaţia
Pastorală), vicepreşedinte al consiliului
*
Directorul Departamentului Educaţie al Conferinţei Generale, secretar al
consiliului
*
Secretarul Asociaţiei Pastorale, secretar asociat al consiliului
*
Vicepreşedintele Conferinţei Generale (consilier pentru
Biblical Research Institute), vicepreşedinte al consiliului
*
*
*
Directorul Departamentului Adventist Chaplaincy Ministries (sau per-
soana desemnată de acesta)
*
Directorul Biblical Research Institute din cadrul Conferinţei Generale
[262]
Preşedinţii Diviziunilor
*
Directorii asociaţi ai Departamentului Educaţie al Conferinţei Generale
*
Reprezentantul asociat al Asociaţiei Pastorale din cadrul Conferinţei
Generale
*
Doi preşedinţi ai programelor universitare pentru pregătirea pastorală şi
religioasă
Doi decani ai programelor universitare de formare pastorală şi religioasă
Preşedinţii/decanii seminarelor şi universităţilor care oferă programe de
doctorat recunoscute în domeniul formării pastorale
Doi decani ai programelor postuniversitare de formare pastorală şi
religioasă
Patru profesori din instituţiile care oferă programe de formare pastorală
şi religioasă
Şase persoane cu experienţă care sunt angajate activ în formarea pastorală
(pastori, capelani, profesori de religie etc.)
Până la patru membri suplimentari, aleşi de consiliu
Invitat:
Reprezentantul Office of General Counsel
c. Mandatul membrilor consiliului va fi de cinci ani.

d. Locurile vacante din consiliu pentru mandatul în curs vor fi
completate de consiliu.
e. Fiecare Diviziune va desemna un consultant pentru consiliu, care
va participa la şedinţe după cum este autorizat de organizaţia angajatoare.
3. Şedinţele – Consiliul va organiza şedinţe ordinare cel puţin o dată pe
an. O treime dintre membrii permanenţi vor constitui un cvorum.
4. Comitetul Executiv – Comitetul Executiv al consiliului va fi alcătuit din
membrii marcaţi cu asterisc în paragraful 2. de mai sus, plus până la nouă
membri aleşi de către consiliu. Comitetul Executiv se va întâlni ori de câte ori
este necesar între sesiunile ordinare ale consiliului şi va funcţiona în cadrul

autorităţii desemnate de către consiliu. O treime dintre membri vor constitui
un cvorum.
5. Îndatoririle consiliului – a. Stabileşte ţintele şi obiectivele generale pen-
tru educaţia universitară şi postuniversitară a pastorilor, evangheliştilor, teo-
logilor, profesorilor de religie, capelanilor şi altor angajaţi ai Bisericii implicaţi
în educaţia pastorală şi religioasă din teritoriul mondial. [263]
b. Stabileşte o serie de domenii şi cerinţe fundamentale şi alcătuieşte
normele îndrumătoare şi standardele de bază pentru selectarea profesorilor
şi a studenţilor pentru a fi admişi în programe de educaţie care vor
corespunde nevoilor din teritoriu şi vor dezvolta misiunea Bisericii prin
intermediul programelor universitare şi postuniversitare pentru angajaţii
Bisericii implicaţi în pregătirea pastorală şi religioasă.
c. Oferă norme de îndrumare care vor fi folosite de către Consiliile
pentru Educaţie pastorală şi teologică ale Diviziunilor pentru a acredita
profesorii, inclusiv modelul procedurii de solicitare a recunoaşterii
confesionale de către profesori.
d. Organizează evaluări şi acordă recunoaşterea noilor programe de
instruire a angajaţilor Bisericii implicaţi în educaţia pastorală şi religioasă,
în conformitate cu recomandările respectivului Consiliu pentru Educaţie
pastorală şi teologică, iar apoi recomandă noile programe către Accrediting
Association of Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and Universities.
e. Facilitează procesul de schimb al profesorilor acreditaţi între
programele recunoscute şi oferite în Diviziuni.
f. Confirmă profesorii autorizaţi să predea în cadrul acestor programe
din instituţiile de învăţământ ale Conferinţei Generale, prin procesul de
recunoaştere confesională votat de acest consiliu. Această recunoaştere
poate fi valabilă până la cinci ani şi poate fi înnoită, cât timp profesorul
predă în cadrul programului pentru care a fost recunoscut.
g. Recomandă către Accrediting Association of Seventh-day
Adventist Schools, Colleges, and Universities criteriile pentru acreditarea
seminarelor, şcolilor şi departamentelor care oferă programe universitare
şi postuniversitare menite să instruiască angajaţii Bisericii implicaţi în
educaţia pastorală şi religioasă şi cooperează cu asociaţia în desfăşurarea
vizitelor de acreditare.
6. Acreditarea – Seminarele, şcolile şi departamentele care oferă programe
universitare şi postuniversitare pentru angajaţii Bisericii implicaţi în educaţia
pastorală şi religioasă vor respecta procesul de acreditare indicat de către Ac-
crediting Association of Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and Uni-
versities.
7. Manualul – Scopurile, obiectivele, standardele, criteriile şi procedurile
cu privire la îndatoririle acestui consiliu sunt cuprinse în Handbook of Seven-
th-day Adventist Ministerial and Theological Education (Manualul de educaţie
pastorală şi teologică adventistă de ziua a şaptea). [264]
8. Secretarul – Cu aprobarea consiliului, secretarul va îndeplini următoa-

rele responsabilităţi executive:
a. Va aplica toate strategiile şi va îndeplini activităţile recomandate
de consiliu.
b. Va scrie şi va avea în custodie rapoartele de şedinţă oficiale.
c. Va comunica partenerilor corespunzători deciziile consiliului.
d. Va participa la dezvoltarea şi păstrarea unui plan de ansamblu
cuprinzător şi pe termen lung pentru instituţiile şi programele menite să
pregătească angajaţii Bisericii implicaţi în educaţia pastorală şi religioasă.
9. Secretarul asociat – Cu aprobarea consiliului şi în consultare cu secreta-
rul, secretarul asociat îl va ajuta pe acesta în îndeplinirea îndatoririlor lui.
10. Personalul consiliului – Membrii Departamentului Educaţie şi ai Asoci-
aţiei Pastorale ale Conferinţei Generale vor constitui personalul consiliului.
11. Dreptul de apel – Orice decizie a consiliului care implică o instituţie sau
un program specific poate să fie contestată prin intermediul Consiliului pen-
tru educaţie pastorală şi teologică din cadrul Diviziunii respective, în scris,
în termen de 120 de zile de la anunţarea deciziei. Aceste contestări pot fi sus-
ţinute printr-o reprezentare de maxim trei persoane, înainte de o şedinţă a
consiliului. După aceea, consiliul va lua o decizie într-o şedinţă cu uşile închi-
se. În situaţiile extreme şi cu implicaţii vaste, contestarea ulterioară poate fi
adresată Comitetului Executiv al Conferinţei Generale.
12. Schimbările şi amendamentele – Orice schimbări sau amendamente la or-
ganizarea sau statutele de organizare ale consiliului vor fi făcute cu votul a
două treimi dintre membrii prezenţi la orice şedinţă convocată oficial. După
aceea, votul pentru schimbare sau amendare va fi comunicat Comitetului Ad-
ministrativ al Conferinţei Generale spre a fi confirmat în cadrul unui Consiliu
Anual al Conferinţei Generale.
FE 20 25 Consiliile pentru educaţie pastorală şi teologică ale Divizi-
unilor – 1. Scopul – Consiliile pentru educaţie pastorală şi teologică ale Divizi-
unilor vor asigura în teritoriul respectiv supravegherea generală, îndrumar-
ea şi coordonarea instruirii pe care instituţiile Bisericii le-o oferă pastorilor,
evangheliştilor, teologilor, profesorilor de religie, capelanilor şi altor angajaţi
ai Bisericii implicaţi în educaţia pastorală şi teologică. Acest consiliu va co-
labora cu Consiliul Internaţional pentru Educaţia pastorală şi teologică şi cu
instituţiile de învăţământ, prin consilii, [265] strategii, standarde şi proceduri
interconectate şi va căuta să atingă următoarele obiective aflate în legătură cu
educaţia postuniversitară, universitară şi alte tipuri de educaţie pastorală şi
teologică:
a. Cultivă o unitate teologică dinamică în Biserica mondială.
b. Clarifică elementele centrale ale mesajului şi misiunii adventiste
de ziua a şaptea.
c. Susţine dezvoltarea spirituală şi profesională a profesorilor
implicaţi în programele de educaţie pastorală.
d. Promovează excelenţa profesională în educaţia şi practica pastorală.
e. Cultivă o colaborare puternică între liderii Bisericii, instituţiile de

învăţământ şi profesorii angajaţi în educarea pastorilor.
f. Întăreşte viaţa spirituală a instituţiilor de învăţământ adventiste de
ziua a şaptea prin profesori consacraţi.
2. Componenţa consiliilor de la nivelul Diviziunilor – a. Membrii Consiliului
pentru Educaţie pastorală şi teologică al Diviziunii vor fi desemnaţi de Comi-
tetul Diviziunii în cadrul şedinţei anuale de după fiecare Sesiune ordinară a
Conferinţei Generale. Comitetul de numiri al Diviziunii, în consultare cu con-
ducerea administrativă, cu Departamentul Educaţie şi cu Asociaţia Pastorală,
va numi membrii acestui consiliu.
b. Consiliul pentru Educaţie pastorală şi teologică al fiecărei Diviziuni
va fi alcătuit din următorii membri, dintre care cel puţin trei vor fi femei:
Preşedintele Diviziunii sau persoana desemnată de acesta, preşedintele
consiliului
Vicepreşedintele sau secretarul Diviziunii, vicepreşedinte al consiliului
Directorul Departamentului Educaţie sau secretarul Asociaţiei Pastorale,
secretar al consiliului
Secretarul Asociaţiei Pastorale sau directorul Departamentului Educaţie,
secretar asociat al consiliului
Secretarul Diviziunii
Trezorierul Diviziunii
Directorul Departamentului Adventist Chaplaincy Ministries
Reprezentantul corespunzător al conducerii Uniunii/Conferinţei
Reprezentantul corespunzător al instituţiilor Bisericii recunoscute ca ofe-
rind programe de educaţie pastorală şi teologică
Pastori şi angajaţi ai Bisericii din prima linie
Laici activi [266]
Până la doi membri suplimentari, pe care îi alege consiliul.
c. Mandatul membrilor consiliului va fi de cinci ani.
d. Locurile vacante pentru mandatul în curs în consiliu vor fi
completate de către Comitetul Executiv al Diviziunii.
3. Şedinţele – Consiliul va ţine şedinţe în mod regulat cel puţin o dată pe
an.
4. Comitetul Executiv – Consiliul poate să numească un Comitet Executiv
pentru a se întâlni ori de câte ori este necesar între sesiunile consiliului şi pen-
tru a funcţiona în cadrul autorităţii care i-a fost desemnată de către consiliu.
5. Îndatoririle consiliului – a. Stabileşte obiectivele specifice ale Diviziunii
şi obiectivele instruirii adventiste de ziua a şaptea pentru liderii din cadrul
educaţiei pastorale şi religioase, consecvente cu obiectivele stabilite de către
Consiliul internaţional pentru educaţie pastorală şi teologică.
b. Autorizează programele pentru dezvoltarea liderilor în cadrul
formării pastorale şi religioase, după cum urmează:
1) Desemnează instituţiile în care vor fi oferite studii pentru liderii
din cadrul educaţiei pastorale şi religioase.
2) Verifică şi recomandă Consiliului internaţional pentru educaţie

pastorală şi teologică noile programe universitare şi postuniversitare conce-
pute să pregătească lideri în cadrul formării pastorale şi religioase, în confor-
mitate cu propunerile făcute de către consiliile instituţiilor în care urmează a
fi oferite astfel de programe.
c. Se consultă cu profesorii şi conducătorii instituţiilor, şcolilor şi
departamentelor care oferă programe şcolare în domeniul lucrării pastorale,
teologiei, predării religiei, capelaniei, în următoarele scopuri:
1) Oferirea de îndrumări pentru alegerea profesorilor din cadrul
acestor programe.
2) Stabilirea cerinţelor pentru admiterea studenţilor în aceste pro-
grame.
3) Precizarea unor subiecte de studiu, pe lângă cele stabilite de către
Consiliul internaţional pentru educaţie pastorală şi teologică pentru a cores-
punde cu nevoile specifice ale studenţilor.
4) Oferirea îndrumărilor pentru fiecare instituţie cu privire la for-
mularea curriculumului de ansamblu pentru instruirea liderilor din cadrul
educaţiei pastorale şi religioase.
5) Planificarea, în consultare cu teritoriul, a programului de stagia-
tură pentru fiecare dintre domeniile de referinţă de la punctul 5. c. de mai sus.
[267]
6) Stabilirea unui program de asigurare a calităţii şi de monitorizare
a aşteptărilor necesare pentru angajare.
7) Încurajarea angajării de către entităţile confesionale doar a acelor
persoane care au absolvit instruirea organizată de instituţiile care oferă pro-
gramele indicate de acest consiliu.
8) Alcătuirea unui ghid pentru dezvoltarea persoanelor angajate în
lucrarea pastorală care nu au absolvit cursuri în instituţiile Bisericii.
d. Răspunde la recomandările primite din partea comitetului
instituţional de evaluare a candidaţilor care urmează să slujească în calitate
de preşedinte al seminarului, decan al Şcolii de Teologie sau preşedinte
al Departamentului Teologie/Religie. Acest comitet de evaluare, numit
la iniţiativa comună a conducătorului instituţional şi a preşedintelui
consiliului instituţional, va cuprinde o reprezentare corespunzătoare a
instituţiei, conducerii Bisericii şi a acestui consiliu. Decizia finală cu privire
la ocuparea poziţiilor vacante va fi luată de către consiliul instituţional.
e. Confirmă profesorii autorizaţi să predea în aceste programe,
printr-un proces de recunoaştere confesională aplicat de către acest consiliu,
în conformitate cu recomandarea sau autorizarea din partea Consiliului
internaţional pentru educaţie pastorală şi teologică. Această recunoaştere
poate fi valabilă până la cinci ani şi poate fi înnoită atâta timp cât profesorul
predă în cadrul programului pentru care a fost recunoscut.
f. Colaborează cu Accrediting Association of Seventh-day Adventist
Schools, Colleges, and Universities în organizarea vizitelor pentru acreditare
în instituţiile care oferă programe de licenţă în domeniul Biblie/teologie/

religie.
6. Proceduri alternative – Diviziunile care doresc să aplice proceduri alter-
native celor descrise la paragrafele 5. c., 5. d. şi 5. e. de mai sus pot să facă acest
lucru cu condiţia să fie respectate prevederile următoare:
a. Procedurile alternative conduc la atingerea aceloraşi obiective
ca acelea ale Consiliile pentru educaţie pastorală şi teologică de la nivel
internaţional sau divizional (vezi paragrafele de la 1. a. la 1. f. de mai sus).
b. Procedurile alternative propuse sunt supuse autorizării din partea
Consiliului internaţional pentru educaţie pastorală şi teologică, înainte de a
fi aplicate.
7. Dreptul de apel – În termen de 120 de zile de la data când Consiliul pen-
tru educaţie pastorală şi teologică al Diviziunii ia o decizie, instituţia implica-
tă poate să ceară reconsiderarea deciziei de către acelaşi consiliu, cu condiţia
ca solicitarea să fie bazată pe informaţii noi. Această revizuire poate fi susţi-
nută de [268] maxim trei reprezentanţi, înainte de a fi prezentată în cadrul
unei şedinţe a Consiliului pentru educaţie pastorală şi teologică al Diviziu-
nii. Consiliul pentru educaţie pastorală şi teologică al Diviziunii, în şedinţă
executivă (cu uşile închise), va lua decizia finală. Dacă, după decizia finală a
Consiliului pentru educaţie pastorală şi teologică al Diviziunii, problema nu
este rezolvată, instituţia poate să facă o contestaţie scrisă către Consiliul inter-
naţional pentru educaţie pastorală şi teologică, iar acesta va avea libertatea să
stabilească dacă va accepta sau nu contestaţia în vederea revizuirii.
FE 20 30 Comitetul pentru educaţie medicală profesională adventistă
de ziua a şaptea. – 1. Scopul – Comitetul Executiv pentru educaţie medicală
profesională adventistă de ziua a şaptea al Conferinţei Generale funcţionează
cu autoritate delegată din partea Consiliului internaţional pentru educaţie al
Conferinţei Generale şi este răspunzător pentru dezvoltarea standardelor şi
normelor îndrumătoare şi pentru coordonarea programelor şcolare postse-
cundare de instruire a profesioniştilor din domeniul medical.
2. Funcţiile – Acest comitet va exercita următoarele funcţii principale:
a. Stabileşte, recomandă şi monitorizează standardele educaţionale
din programele de pregătire profesională medicală, cum ar fi medicină,
îngrijirea bolnavului şi sănătate publică, luând în considerare nevoile şi
resursele internaţionale.
b. Evaluează, verifică şi acreditează, în numele Consiliului interna-
ţional pentru educaţie, noile programe de doctorat sau programele
echivalente în domeniul profesional medical.
c. Ajută Comitetul pentru educaţie medicală profesională adventistă
de ziua a şaptea la numirea comitetelor de acreditare din care vor face parte
specialişti în domeniul medical pentru a organiza evaluări ale programelor
profesionale medicale în colegii, universităţi şi spitale.
3. Membrii – a. Membrii acestui comitet vor fi numiţi de Consiliul
internaţional pentru educaţie la scurt timp după fiecare Sesiune ordinară a
Conferinţei Generale, consultându-se cu directorii Departamentului Educaţie

şi Departamentului Sănătate ale Conferinţei Generale.
b. Din acest comitet vor face parte în calitate de membri următoarele
persoane:
Directorul Departamentului Sănătate al Conferinţei Generale, pre-
şedinte al comitetului
Directorul asociat al Departamentului Sănătate al Conferinţei Gene-
rale, vicepreşedinte al
comitetului
Directorul Departamentului Educaţie al Conferinţei Generale, se-
cretar al comitetului
Decani ai şcolilor medicale adventiste de ziua a şaptea (3) [269]
Decani sau directori ai programelor postuniversitare pentru pregă-
tirea asistentelor medicale
(2)
Decani sau directori ai programelor postuniversitare pentru alte do-
menii medicale (4)
Membri laici, profesionişti în domeniul medical, care nu sunt anga-
jaţi de Biserică (2)
Reprezentanţi ai Diviziunilor care au un număr mare de progra-
me pentru profesioniştii în domeniul medical, dar nu sunt deja reprezentate
(până la 6)
Invitaţi:
Directorii asociaţi ai Departamentului Sănătate al Conferinţei
Generale
Directorii asociaţi onorifici ai Departamentului Sănătate al Con-
ferinţei
Generale
Directorii asociaţi ai Departamentului Educaţie al Conferinţei
Generale
c. Membrii comitetului îşi vor păstra poziţia până la primul Consiliu
Anual de după următoarea sesiune care are loc o dată la cinci ani a
Conferinţei Generale, ocazie cu care au loc alegerile.
d. Locurile vacante pentru mandatul în curs vor fi completate de
4. Şedinţele – Acest comitet se va întruni cu ocazia Şedinţei de Primăvară
de după Sesiunea Conferinţei Generale şi la fiecare al doilea an după aceea, pe
parcursul celor cinci ani. Celelalte şedinţe de pe parcursul celor cinci ani vor fi
planificate când va fi necesar.
FE 20 35 Accrediting Association of Seventh-day Adventist Schools,
Colleges, and Universities – 1. Scopul – Accrediting Association of Seventh-
day Adventist Schools, Colleges, and Universities este autoritatea adventistă
care acreditează toate programele educaţionale şi instituţiile terţiare şi pos-
tuniversitare deţinute de entităţi adventiste de ziua a şaptea. De asemenea,
verifică şi recunoaşte acreditarea şcolilor secundare deţinute de Biserică, în

conformitate cu recomandările Comisiile de Acreditare ale Diviziunilor (vezi
FE 20 40). Comisia de Acreditare a fiecărei Diviziuni este responsabilă pentru
acreditarea confesională a şcolilor primare deţinute de către Biserică în terito-
riul ei. Accrediting Association of Seventh-day Adventist Schools, Colleges,
and Universities şi Comisiile de Acreditare evaluează calitatea programelor
instituţiilor Bisericii şi aplicarea filosofiei adventiste de ziua a şaptea cu pri-
vire la educaţie pentru a dezvolta unitatea şi misiunea Bisericii.
2. Componenţa Accrediting Association – a. Membrii Accrediting Associati-
on of Seventh-day Adventist Schools, [270] Colleges, and Universities vor fi
numiţi de primul Consiliu Anual de după Sesiunea Conferinţei Generale, pe
baza recomandării Departamentului Educaţie al Conferinţei Generale. Mem-
brii asociaţiei vor fi:
*
Directorul Departamentului Educaţie al Conferinţei Generale, preşedinte
al asociaţiei
*
Un director asociat al Departamentului Educaţie al Conferinţei Generale,
secretar executiv al asociaţiei
*
Vicepreşedinţii consilieri educaţie ai Conferinţei Generale.
*
Directorii departamentelor Educaţie ale Diviziunilor
(participanţi, când sunt autorizaţi)
Un preşedinte al consiliului unui colegiu sau al unei universităţi
Un preşedinte al unui colegiu sau al unei universităţi
Un vicepreşedinte academic/decan al unui colegiu sau al unei universităţi
Un secretar sau preşedinte al biroului de admiteri al unui colegiu sau al
unei universităţi
Un conducător al departamentului financiar al unui colegiu sau al unei
universităţi.
Un decan/preşedinte al departamentului pentru educaţie al unui colegiu
sau al unei
universităţi.
Un director al Departamentului Educaţie al unei Uniuni
Un director al Departamentului Educaţie al unei Conferinţe/Misiuni/
Câmp
Directorul Departamentului Adventist Chaplaincy Ministries (sau perso-
ana desemnată de acesta)
Trei persoane cu experienţă internaţională în învăţământul adventist
Cel puţin două persoane care lucrează în învăţământ, dar nu sunt angajate
ale Bisericii
Membri din oficiu:
Preşedintele Conferinţei Generale
Invitaţi:
*
Membrii Comitetului Executiv.
Reprezentantul Adventist Risk Management

Reprezentantul Serviciului de Audit al Conferinţei Generale
Reprezentantul Office of General Counsel [271]
b. Locurile care rămân vacante în perioada mandatului în curs vor
fi completate de către Accrediting Association of Seventh-day Adventist
Schools, Colleges, and Universities.
3. Personalul – Directorul şi directorii Departamentului Educaţie al Con-
ferinţei Generale constituie personalul Accrediting Association of Seventh-
day Adventist Schools, Colleges, and Universities.
4. Procedura – Personalul Accrediting Association of Seventh-day Adven-
tist Schools, Colleges, and Universities, în consultare cu directorii departa-
mentelor Educaţie ale Diviziunilor va numi comitetele care vor avea răspun-
derea de a evalua instituţiile de nivel terţiar. De obicei, din aceste comitete
va face parte un membru al personalului Departamentului Educaţie al Con-
ferinţei Generale. Handbook of Accreditation (Manualul pentru acreditare), pro-
dus de Accrediting Association of Seventh-day Adventist Schools, Colleges,
and Universities, va ajuta instituţiile şi comitetele de evaluare în îndeplinirea
obiectivelor acreditării confesionale.
Nu mai târziu de două luni de la încheierea vizitei de evaluare, preşedintele
Comitetului de evaluare va trimite secretarului executiv al Accrediting Asso-
ciation of Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and Universities un ra-
port scris al vizitei, însoţit de recomandările comitetului cu privire la termenii
(re)acreditării instituţiei şi a programelor ei. Recomandările pot să conţină
cerinţa unei vizite interimare sau o altă opţiune. De asemenea, o copie a ra-
portului comitetului de evaluare va fi trimisă directorului Departamentului
Educaţie al Diviziunii, precum şi administratorului-şef şi preşedintelui con-
siliului instituţiei vizitate.
Accrediting Association of Seventh-day Adventist Schools, Colleges,
and Universities, la următoarea întrunire, va revizui şi va decide pe baza
recomandărilor primite de la comitetul de evaluare. Hotărârile Accrediting
Association of Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and Universities vor
fi comunicate preşedintelui consiliului instituţiei implicate, administratorului-
şef al acesteia şi directorului Departamentului Educaţie al Diviziunii respec-
tive. Preşedintele şi secretarul executiv al Accrediting Association of Seventh-
day Adventist Schools, Colleges, and Universities vor emite şi vor expedia
prin poştă certificatul de acreditare corespunzător. Numai instituţiile care
deţin acreditarea Bisericii valabilă vor fi eligibile pentru a primi subvenţii din
partea Bisericii. [272]
5. Vizitele de evaluare speciale – Pe lângă vizitele de evaluare completă şi
vizitele de evaluare interimară organizate de comisia de evaluare numită de
Accrediting Association of Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and
Universities, această asociaţie, în consultare cu directorul Departamentului
Educaţie al respectivei Diviziuni, poate să aprobe o vizită de evaluare care să
se concentreze asupra următoarelor situaţii şi să răspundă la:
a. O invitaţie adresată de către conducerea administrativă şi/sau

consiliul unei instituţii acreditate, care cere sfaturi cu privire la o problemă
a instituţiei.
b. O schimbare substanţială în modelul de conducere al instituţiei
de învăţământ, care afectează negativ funcţionarea acesteia sau calitatea
programelor ei.
c. Primirea unei informaţii demne de încredere, care oferă dovezi cu
privire la neconformări instituţionale semnificative cu criteriile de acreditare,
apărute după ultima vizită de evaluare, care determină Accrediting
Association of Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and Universities
să concluzioneze că este recomandabilă o vizită de evaluare specială.
Ca răspuns la paragrafele b. şi c. de mai sus, preşedintele şi secreta-
rul executiv al Accrediting Association of Seventh-day Adventist Schools,
Colleges, and Universities vor trimite o scrisoare preşedintelui consiliului
şi administratorului-şef al instituţiei şi o copie directorului Departamentu-
lui Educaţie al Diviziunii, iar în scrisoare vor descrie problema intervenită
şi vor cere un răspuns oficial în 30 de zile. Pe baza răspunsului primit
şi în consultare cu directorul Departamentului Educaţie al Conferinţei
Generale, personalul Accrediting Association of Seventh-day Adventist
Schools, Colleges, and Universities va decide dacă răspunsul clarifică
problema sau dacă sunt necesare informaţii suplimentare ori va aproba o
vizită de evaluare specială. Dacă personalul este de acord să recomande o
vizită de evaluare specială, toţi membrii Accrediting Association of Sev-
enth-day Adventist Schools, Colleges, and Universities vor fi contactaţi şi,
pe baza unui vot obligatoriu de două treimi al membrilor, se va cere efec-
tuarea unei vizite în termen de 60 de zile de la luarea deciziei. Accrediting
Association of Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and Universities
va fi responsabilă pentru cheltuielile de călătorie ale vizitei de evaluare
specială. Raportul scris al vizitei de evaluare specială şi recomandările în
urma acesteia vor fi analizate de Accrediting Association of Seventh-day
Adventist Schools, Colleges, and Universities [273] în vederea unei decizii
corespunzătoare.
6. Şedinţele – a. Accrediting Association of Seventh-day Adventist Scho-
ols, Colleges, and Universities va organiza şedinţe în mod regulat cel puţin o
dată pe an. Opt membri ai Accrediting Association of Seventh-day Adventist
Schools, Colleges, and Universities vor constitui un cvorum.
b. Accrediting Association of Seventh-day Adventist Schools,
Colleges, and Universities poate să invite consultanţi care să participe la
şedinţe, dacă va considera necesar.
c. Comitetul Executiv al Accrediting Association of Seventh-day
Adventist Schools, Colleges, and Universities va fi constituit din membrii
marcaţi cu asterisc în paragraful 2. a. de mai sus. Acesta se va întruni ori de
câte ori va fi necesar între sesiunile Accrediting Association of Seventh-day
Adventist Schools, Colleges, and Universities şi va funcţiona în conformitate
cu autoritatea delegată de Accrediting Association of Seventh-day Adventist

Schools, Colleges, and Universities.
7. Dreptul de apel – Orice hotărâre a Accrediting Association of Seven-
th-day Adventist Schools, Colleges, and Universities, care implică o anumită
instituţie, poate fi contestată de către instituţia respectivă, în scris, în termen
de 90 de zile de la anunţarea hotărârii, respectând procedura indicată în Ma-
nualul pentru acreditare.
8. Rapoartele – Toate instituţiile secundare şi postsecundare administrate
de Biserică şi acreditate de Accrediting Association of Seventh-day Adventist
Schools, Colleges, and Universities vor fi înregistrate în World Report of Seven-
th-day Adventist Education şi în Seventh-day Adventist Yearbook şi vor fi făcute
publice prin alte mijloace.
9. Bugetul – Conferinţa Generală va aloca anual pentru Accrediting Asso-
ciation of Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and Universities fonduri-
le necesare pentru procesul de acreditare confesională.
FE 20 40 Comisiile de acreditare – Fiecare Diviziune va avea o Comisie de
acreditare. Membrii acestor comisii vor fi numiţi de Departamentul Educaţie
al Diviziunii, vor fi desemnaţi de Comitetul Executiv al Diviziunii şi vor fi
recunoscuţi de Accrediting Association of Seventh-day Adventist Schools,
Colleges, and Universities. Directorul şi directorii asociaţi ai Departamentului
Educaţie al Conferinţei Generale [274] vor fi membri din oficiu ai Comisiilor
de acreditare ale Diviziunilor.
Funcţiile şi îndatoririle generale ale comisiilor vor fi următoarele:
1. Să stabilească normele îndrumătoare pentru acreditarea confesiona-
lă a şcolilor secundare şi primare, centrelor de educaţie preşcolară şi pentru
copiii mici deţinute şi administrate de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea
şi a programelor acestora în teritoriul lor, conţinând criteriile şi procedurile
pentru vizitele de evaluare. Aceste norme îndrumătoare, criterii şi proce-
duri vor deveni funcţionale îndată ce au fost verificate şi aprobate de către
Accrediting Association of Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and
Universities.
2. Să desemneze comitetele de verificare, evaluare şi inspecţie când sunt
necesare. Cheltuielile de călătorie vor fi acoperite de către organizaţia angaja-
toare, iar cheltuielile de cazare de către instituţiile vizitate. În situaţii speciale,
Comisia de acreditare va face aranjamentele necesare.
3. Să comunice Accrediting Association of Seventh-day Adventist Scho-
ols, Colleges, and Universities numele şcolilor secundare recomandate de Co-
misia de acreditare în vederea re(acreditării), împreună cu termenii respectivi
de acreditare.
4. Să reevalueze periodic calitatea şi eficienţa instituţiilor şi programelor
existente.
5. Să utilizeze numele şi logoul „AAA”, sau „Adventist Accrediting As-
sociation”, în conformitate cu aprobările date de Accrediting Association of
Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and Universities.
FE 20 45 Acreditarea neconfesională – 1. Recunoaşterea oficială de către

o agenţie, birou sau departament guvernamental va fi cerută numai cu apro-
barea Diviziunii, la recomandarea Uniunii de Conferinţe sau Misiunii în care
este amplasată şcoala.
2. Acreditarea de către agenţiile sau organizaţiile neconfesionale va fi ce-
rută numai cu aprobarea Uniunii de Conferinţe sau a Misiunii în care este am-
plasată şcoala, pe baza recomandării consiliului de conducere al şcolii sau în
conformitate cu regulamentul Diviziunii, cu excepţia instituţiilor Conferinţei
Generale, caz în care schimbarea de statut sau acreditarea de către agenţiile de
acreditare va fi cerută numai cu aprobarea Accrediting Association of Seven-
th-day Adventist Schools, Colleges, and Universities. [275]
FE 20 50 Procedurile de afiliere – Când se hotărăşte afilierea a două
instituţii terţiare adventiste de ziua a şaptea, se va implementa procedura
următoare:
1. După autorizarea de către consiliile de administraţie ale celor două in-
stituţii terţiare care intenţionează să se afilieze, acestea vor cere Consiliilor
pentru educaţie şi/sau Comisiilor de acreditare ale Diviziuni respective (în
cazul instituţiilor Conferinţei Generale, Consiliului internaţional pentru edu-
caţie al Conferinţei Generale) să aprobe afilierea.
2. În situaţia în care Consiliile pentru educaţie şi/sau Comisiile pentru
acreditare ale Diviziunii recomandă afilierea, instituţia care primeşte afilierea
va trimite Consiliului internaţional pentru educaţie al Conferinţei Generale
un document de afiliere semnat, pentru a fi aprobat.
3. Consiliul internaţional pentru educaţie al Conferinţei Generale va revizui:
a. Nevoile concrete ale instituţiei care se afiliază.
b. Impactul acordului asupra instituţiei care primeşte afilierea.
c. Impactul afilierii asupra nevoilor actuale de educaţie terţiară din
afara Bisericii.
4. În pregătirea documentului de afiliere, cele două instituţii avute în ve-
dere vor lua în considerare şi vor include în contractul de afiliere următoarele:
a. Nevoile instituţiei care se afiliază.
b. O listă a programelor şcolare ce urmează a fi înfiinţate.
c. Serviciul care va fi primit/acordat de ambele instituţii.
d. Responsabilităţile fiecărei instituţii şi ale celorlalte părţi implicate.
e. Angajamentele financiare ale tuturor părţilor implicate în afiliere.
FE 20 55 Consiliul pentru educaţie al Diviziunii – 1. Scopul – Fiecare Di-
viziune va numi un Consiliu pentru educaţie care va coordona activităţile şi
programele confesionale organizate în teritoriul ei (dacă este potrivit, Divizi-
unile pot să numească două Consilii pentru educaţie – unul pentru nivelurile
elementar şi secundar şi unul pentru nivelul postsecundar). Aceste consilii
pentru educaţie ale Diviziunilor se adresează Comitetelor Diviziunilor re-
spective şi, cu privire la problemele legate de şcolile post secundare preci-
zate de regulament, se adresează Consiliului internaţional pentru educaţie al
2. Membrii – Membrii acestor consilii vor fi numiţi de Comitetul Executiv

al Diviziunii, preşedintele Diviziunii sau persoana desemnată de acesta va
prezida consiliul, iar directorul Departamentului Educaţie va fi [276] secreta-
rul executiv. În rândul membrilor se vor afla reprezentanţi ai Departamente-
lor Educaţie ale Uniunilor şi ai instituţiilor de învăţământ principale.
3. Şedinţele – Aceste consilii se vor întruni în sesiune plină cel puţin o dată
pe an. Şedinţele Comitetului Executiv al consiliului pot fi convocate cu autori-
zarea Comitetului Diviziunii.
4. Funcţiile – Funcţiile Consiliilor pentru Educaţie ale Diviziunilor vor fi
în conformitate cu regulamentul Consiliului internaţional pentru educaţie şi
vor cuprinde următoarele:
a. Alcătuiesc planuri, norme îndrumătoare, reguli, standarde şi
practici pentru toate instituţiile, programele şi activităţile educaţionale din
teritoriile lor.
b. Consiliază conducerea Diviziunii în alcătuirea bugetului pentru
educaţie.
c. Aprobă înfiinţarea de noi instituţii de învăţământ, desfiinţarea
unor instituţii existente şi promovarea la niveluri superioare a şcolilor din
teritoriile lor.
d. Coordonează selectarea şi alcătuirea manualelor, ghidurilor şi
altor publicaţii necesare.
5. Autoritatea delegată de Consiliul internaţional pentru educaţie – Consiliile
pentru Educaţie ale Diviziunilor vor fi autorizate de Consiliul internaţional
pentru educaţie să aprobe, să verifice şi să închidă programe şcolare universi-
tare, pe baza cererii însoţite de dovada de eligibilitate; să aprobe înfiinţarea şi,
când este necesar, să desfiinţeze instituţii şcolare universitare care oferă pro-
grame de studiu care conduc la obţinerea de certificate, pregătesc pentru li-
cenţiere sau pentru obţinerea altor acreditări inferioare nivelului postuniver-
sitar. Această autorizare va continua atât timp cât Consiliul pentru Educaţie
al Diviziunii continuă să îndeplinească cerinţele pentru eligibilitate. Pentru a
fi autorizat de Consiliul internaţional pentru educaţie să îndeplinească aceste
funcţii, Consiliul pentru educaţie al Diviziunii trebuie:
a. Să demonstreze prin regulile şi practicile lui că misiunea şi
obiectivele sale sunt consecvente cu regulile Consiliului internaţional
pentru educaţie şi ale Consiliului internaţional pentru educaţie pastorală şi
teologică pentru a asigura credincioşia teologică şi calitatea academică ale
programelor lui educaţionale.
b. Să demonstreze că standardele şi procedurile pentru îndeplinirea
acestor funcţii la un nivel general acceptat pentru învăţământul superior
internaţional sunt în acord cu regulile Consiliului internaţional pentru
educaţie şi [277] ale Consiliului internaţional pentru educaţie pastorală şi
teologică, precum şi cu regulile agenţiilor guvernamentale din Diviziunea
respectivă.
c. Să ofere proceduri scrise care descriu oficial şi public:
1) Regulile şi procedurile Diviziunii, care conduc luarea deciziilor

în îndeplinirea acestor funcţii.
2) Nivelurile de aprobare disponibile, domeniul în care poate fi
acordată aprobarea şi standardele şi criteriile de evaluare folosite pentru lua-
rea deciziei de aprobare, revizuire sau închidere a programelor şi instituţiilor.
d. Să menţină regulile şi procedurile de autoevaluare a programelor
şi instituţiilor, pe lângă verificările la faţa locului făcute de către comisiile
de vizitare din care fac parte reprezentanţi ai Accrediting Association of
Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and Universities şi ai Consiliului
internaţional pentru educaţie pastorală şi teologică.
e. Să stabilească obiective şi scopuri specifice pentru învăţământul
adventist de ziua a şaptea din Diviziune, care să fie în conformitate cu acelea
ale Consiliului internaţional pentru educaţie.
f. Să aprobe programe postsecundare universitare, cu autorizare din
partea Consiliului internaţional pentru educaţie, după cum urmează:
1) Desemnează instituţia (instituţiile) în care vor fi oferite progra-
mele speciale de studii.
2) Verifică propunerile făcute de instituţiile de nivel terţiar şi apro-
bă programele universitare.
3) Raportează Consiliului internaţional pentru educaţie aprobarea
programelor universitare înainte ca acestea să înceapă.
g. Să se consulte cu Departamentul Educaţie al Conferinţei Generale,
cu administratorii-şefi şi cu profesorii din instituţiile de învăţământ superior
în următoarele scopuri:
1) Oferirea de îndrumări pentru alegerea profesorilor din progra-
mele universitare.
2) Stabilirea cerinţelor pentru admiterea studenţilor în programele
universitare.
3) Stabilirea programelor universitare, după cum este necesar, în
consultare cu Consiliul internaţional pentru educaţie, aşa încât să corespundă
nevoilor Bisericii mondiale.
4) Oferirea de îndrumări pentru fiecare instituţie, cu privire la mo-
delul de curriculum general pentru programele universitare. [278]
5) Stabilirea, în consultare cu Consiliul internaţional pentru educa-
ţie, unui sistem de asigurare a calităţii, care dovedeşte simţ de răspundere în
Diviziune şi în Biserica mondială şi instituirea unui sistem de autoevaluare de
către Consiliul pentru educaţie al Diviziunii şi instituţiile de nivel terţiar ale
Diviziunii pentru monitorizarea proceselor şi a rezultatelor programelor în
vederea deciziilor de aprobare, revizuire sau închidere.
6) Menţinerea normelor, regulamentelor şi proceselor pentru înfi-
inţarea de instituţii profesionale universitare care oferă programe de studii în
vederea obţinerii de certificate, diplome de licenţă sau altor acreditări inferi-
oare nivelului postuniversitar.
h. Să colaboreze cu Accrediting Association of Seventh-day Adventist

Schools, Colleges, and Universities în organizarea vizitelor de acreditare a
instituţiilor de învăţământ de nivel terţiar.
i. Să susţină şi să verifice modul în care instituţiile de învăţământ
răspund la recomandările primite din partea Accrediting Association of
Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and Universities.
6. Dreptul de apel – În termen de 120 de zile de la data când Consiliul
pentru Educaţie al Diviziunii ia o hotărâre, instituţia implicată poate să ceară
reconsiderarea hotărârii de către consiliu, cu condiţia ca această cerere să fie
bazată pe informaţii noi. Cererea poate să fie susţinută de maxim trei repre-
zentanţi care participă la o întrunire a Consiliului pentru Educaţie al Divizi-
unii. După aceea, Consiliul pentru Educaţie al Diviziunii va lua o hotărâre
finală, în şedinţă executivă. Dacă, după hotărârea finală a Consiliului pentru
Educaţie al Diviziunii, problema nu este rezolvată, instituţia implicată poate
să facă apel la Consiliul internaţional pentru educaţie, care va avea libertatea
de a decide să accepte sau nu contestaţia în vederea revizuirii.
7. În ţările în care aplicarea acestor proceduri poate să compromită serios
viabilitatea unei instituţii, din cauza cerinţelor guvernamentale sau a cerinţe-
lor agenţiilor educaţionale, este recunoscut faptul că, deşi principiile funda-
mentale nu vor fi diferite, totuşi aplicarea lor poate fi variată.
FE 20 60 Consiliul pentru Educaţie al Uniunii – 1. În fiecare Uniune va fi
organizat un Consiliu pentru Educaţie al Uniunii.
2. Acest consiliu va fi alcătuit din următorii membri: directorul De-
partamentului Educaţie al Uniunii, directorii departamentelor Educaţie ale
Conferinţelor/Misiunilor/Câmpurilor, secretarii – trezorierii Conferinţelor/
Misiunilor/Câmpurilor locale, membrii Comitetului Uniunii, preşedintele,
decanul, [279] directorii şcolilor elementare şi secundare care aparţin Uniunii,
directorii şcolilor primare.
3. Preşedintele Uniunii va fi preşedintele din oficiu al acestui consiliu.
4. Consiliul se va întâlni în mod regulat, cel puţin o dată pe an.
5. Funcţiile şi responsabilităţile Consiliului pentru Educaţie al Uniunii
vor fi următoarele:
a. Să acţioneze în calitate de consultant al Comitetului Uniunii cu
privire la toate tipurile de probleme, reguli, standarde şi practici legate de
domeniul educaţiei.
b. Să consilieze conducerea administrativă a Uniunii în alcătuirea
bugetului pentru educaţie.
c. Să autorizeze predarea unor materii de nivel secundar în şcolile
intermediare şi în liceele neacreditate.
6. Înainte de a fi puse în aplicare, deciziile Consiliului pentru Educaţie al
Uniunii vor fi aprobate de Comitetul Uniunii.
7. Pentru a fi valabile, deciziile, regulile şi standardele adoptate de Consi-
liul pentru Educaţie al Uniunii trebuie să fie în conformitate cu regulile Con-
ferinţei Generale cu privire la educaţie.
FE 20 65 Învăţământul privat la domiciliu – Promovarea şi dezvoltarea

învăţământului la domiciliu va fi o parte obişnuită a lucrării Departamente-
lor Educaţie ale Conferinţei Generale, Uniunilor şi Conferinţelor/Misiunilor/
Câmpurilor locale. În bisericile din Conferinţe/Misiuni/Câmpuri vor fi orga-
nizate cursuri şi seminare cu privire la învăţământul privat la domiciliu.
FE 25 Înfiinţarea de noi şcoli secundare, colegii şi

universităţi sau promovarea la un nivel superior a
celor existente
Pentru a coordona efortul educaţional şi de a evita înţelegerile greşite,
planurile de a înfiinţa şcoli sau de a extinde şcolile existente nu vor fi puse
în aplicare sau publicate înainte de aprobarea finală din partea organizaţiilor
guvernamentale corespunzătoare.
FE 25 05 Colegiile şi universităţile – Pentru alegerea amplasamentului şi
înfiinţarea de noi instituţii de învăţământ sau pentru promovarea la un nivel
superior de învăţământ a tuturor şcolilor confesionale – şcoli postliceale, co-
legii sau universităţi, va fi necesară recomandarea Departamentului Educaţie
al Conferinţei Generale, prin intermediul Consiliilor pentru Educaţie respec-
tive. [280]
Diviziunile care doresc să înfiinţeze un colegiu sau o universitate ori să
promoveze la un statut superior o şcoală existentă vor numi un Comitet de
evaluare pentru a face un studiu la faţa locului al propunerii. Din acest comi-
tet va face parte un reprezentant, sau mai mulţi, din partea Departamentului
Educaţie al Conferinţei Generale. Cererile adresate Departamentului Educaţie
al Conferinţei Generale pentru autorizarea înfiinţării unui colegiu, sau unei
universităţi, sau a promovării unei şcoli existente la un statut superior vor fi
însoţite de un raport al Comitetului de evaluare şi vor conţine o descriere a
obiectivelor instituţiei de învăţământ propuse, grupul constitutiv care va sluji
şi planurile pentru finanţare şi personal. Când cererea se referă la propunerea
unei schimbări în organizarea, sau funcţionarea unui colegiu deja existent,
schimbările avute în vedere trebuie să fie indicate cu claritate în raportul de
inspecţie, împreună cu nivelurile şcolare actuale şi cele prevăzute.
În condiţiile în care Conferinţa Generală sau Consiliile pentru Educaţie
ale Departamentului Educaţie al Conferinţei Generale recomandă aprobarea
cererii de înfiinţare a unei instituţii de învăţământ, sau de promovare a un-
eia existente, această recomandare va constitui permisiunea de a funcţiona
o perioadă de doi ani de probă, în cadrul termenilor descrişi. În anul şcolar
imediat următor perioadei celor doi ani de probă, conducătorii administrativi
ai universităţii, colegiului sau şcolii secundare vor adresa, pe căile regulamen-
tare, cererea de acreditare şi/sau aprobare din partea Accrediting Association
of Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and Universities.
FE 25 10 Şcolile secundare – Pentru înfiinţarea şcolilor secundare, prom-
ovarea unui liceu cu statutul de junior academy (clasele IX-X) la nivelul de
liceu cu statutul de senior academy (clasele XI-XII) ori pentru reorganizarea

unei şcoli cu program de zi într-o şcoală cu internat, este cerută aprobarea
Comitetului Diviziunii, procedura va fi următoarea:
1. O Conferinţă/Misiune/Câmp local care doreşte să înfiinţeze o nouă
şcoală secundară sau să promoveze o şcoală gimnazială la statutul de liceu
ori să dezvolte o şcoală cu program de zi într-o şcoală cu internat va adresa o
cerere către Departamentul Educaţie al Uniunii de Conferinţe sau al Uniunii
de Misiuni împreună cu datele care indică numărul de înscrieri actual, sau
numărul de înscrieri prevăzut, programul de învăţământ propus, facilităţile
imobiliare disponibile sau prevăzute, susţinerea financiară corespunzătoare
disponibilă şi orice alte date care ar putea fi cerute pentru susţinerea cererii.
[281]
2. Aprobarea din partea Uniunii de Conferinţe/Misiuni va fi acordată
numai după ce Conferinţa/Misiunea/Câmpul a convins Consiliul pentru
Educaţie al Comitetului Uniunii că noua şcoală propusă va îndeplini, în ter-
men de doi ani, standardele minime votate la data respectivă de către Accre-
diting Association of Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and Universi-
ties pentru şcolile de nivelul pentru este făcută cererea.
3. După aprobarea de către Comitetul Uniunii de Conferinţe/Misiuni a
cererii Conferinţei/Misiunii/Câmpului pentru înfiinţarea unei noi şcoli sau
pentru promovarea unei şcoli existente la statutul de liceu, cererea, împreună
cu documentele susţinătoare şi cu o cerere oficială pentru numirea unui co-
mitet de evaluare vor fi trimise mai departe Diviziunii. Comitetul de evaluare
va face o inspecţie la faţa locului pentru a stabili dacă este recomandabil ca
decizia de aprobare a cererii să fie acceptată sau să fie amânată.
4. Comitetul Diviziunii, în consultare cu Departamentul Educaţie al aces-
teia, va numi un comitet de inspecţie din care vor face parte directorul pentru
educaţie al Diviziunii, reprezentanţi ai Departamentului Educaţie al Confe-
rinţei Generale, ori de câte ori este posibil, directorul Departamentului Edu-
caţie al Uniunii de Conferinţe/Misiuni care iniţiază cererea, un reprezentant
al personalului administrativ al celui mai apropiat colegiu, sau universitate
adventistă de ziua a şaptea, şi preşedintele sau conducătorul administrativ al
Conferinţei/Misiunii/Câmpului care iniţiază cererea.
5. După ce se ajunge la un acord cu privire la locaţia în care se va afla
noua şcoală secundară, sau şcoala modificată, Comitetul de evaluare îi va
trimite mai departe Departamentului Educaţie al Diviziunii rezultatele stu-
diului şi recomandările lui. După ce Departamentul Educaţie al Diviziunii va
analiza raportul, recomandarea departamentală oficială pentru rezolvarea ce-
rerii de înfiinţare sau de promovare la nivel superior a unei şcoli va fi trimisă
mai departe Comitetului Diviziunii pentru decizia finală şi pentru anunţarea
Conferinţei/Misiunii/Câmpului de unde provine cererea.
6. Aprobarea cererii de înfiinţare a unui liceu, dacă este acordată, va fi
pentru o perioadă de doi ani de probă. Un liceu cu statut de junior academy
care cere permisiunea de a oferi studii pentru clasa a XI-a (sau echivalentul),
trebuie să ofere studii pentru clasa a XII-a pe o perioadă de doi ani. La în-
cheierea perioadei de doi ani de probă, trebuie să fie făcută cererea pentru
acreditare şi recunoaştere din partea Accrediting Association of Seventh-day
Adventist Schools, Colleges, and Universities, [282] prin intermediul comisiei
pentru învăţământul secundar al Diviziunii.
FE 25 15 Administrarea comună a şcolilor secundare – Când şcolile se-
cundare sunt administrate în asociere de către mai mult de o singură Con-
ferinţă/Misiune/Câmp dintr-o Uniune, se va aplica regulamentul următor.
1. Administrarea comună a şcolilor secundare de mai multe Conferinţe/
Misiuni/Câmpuri va fi făcută numai cu autorizarea Comitetului Diviziunii.
Cererea pentru administrarea comună trebuie să fie adresată Comitetului Di-
viziunii prin intermediul Departamentului Educaţie.
2. O astfel de administrare comună va fi întemeiată pe un plan scris, for-
mulat cu atenţie şi bine înţeles, aprobat de fiecare organizaţie participantă.
3. Şcoala va avea un singur consiliu de administraţie, asemenea oricărei
alte şcoli. Consiliul va fi alcătuit dintr-un număr de reprezentanţi stabilit prin
acordul fiecărei organizaţii care participă la administrare. Preşedintele şi vi-
cepreşedintele consiliului vor fi numiţi de către Comitetul Uniunii.
4. Subvenţiile pentru administrare, sporurile de capital şi toate celelalte
investiţii financiare vor fi împărţite în conformitate înţelegerile făcute pe anu-
mite baze, cum ar fi numărul de membri sau veniturile provenite din zecimi
ale fiecărei organizaţii.
5. Directorii Departamentelor Educaţie ale Conferinţelor/Misiunilor/
Câmpurilor respective, împreună cu Directorul Departamentului Educaţie al
Uniunii vor fi, în virtutea poziţiei lor, membri ai Consiliului de administraţie
al şcolii. Relaţiile cu Uniunea vor fi aceleaşi ca şi când şcoala ar fi administrată
de către o singură Conferinţă/Misiune/Câmp.
FE 30 Şcolile postliceale sanitare

FE 30 05 Organizare şi administraţie – 1. Învăţământul postliceal sani-
tar constituie una dintre funcţiile consiliului instituţiei de învăţământ, sau
instituţiei medicale avute în vedere. Înfiinţarea unei şcoli postliceale sanitare,
modelul pe baza căruia va fi înfiinţată, standardele după care va fi organizată,
schimbările principale în planul de învăţământ, angajarea personalului de
conducere, aprobarea regulamentelor financiare şi bugetul acesteia sunt pre-
ocuparea directă a consiliului şi vor fi discutate numai cu aprobarea consili-
ului. Astfel de şcoli trebuie să îndeplinească un minim de standarde stabilite
de către Accrediting Association of Seventh-day Adventist Schools, Colleges,
and Universities. [283]
2. Odată ce şcoala postliceală sanitară este înfiinţată, admiterea studen-
ţilor, problemele legate de procedura de predare şi învăţământ, conţinutul
planului de învăţământ, programul şcolar, diplomele de absolvire şi orele de
muncă ale studenţilor se vor afla în administrarea consiliului profesoral.
3. Toate şcolile postliceale sanitare trebuie să funcţioneze pe baza unui

buget care va fi o parte a bugetului general al colegiului sau al spitalului avut
în vedere.
FE 30 10 Şcolile postliceale sanitare afiliate colegiilor – Şcolile postliceale
sanitare din cadrul colegiilor se află sub conducerea instituţiilor de învăţământ
din care fac parte. Administrarea segmentului de activităţi şcolare care sunt
îndeplinite în spital va fi făcută de către colegiu şi spital în asociere şi se va
desfăşura în conformitate cu regulamentele administrative al instituţiei.
FE 30 15 Şcolile postliceale sanitare neafiliate colegiilor – 1. Deşi şcolile
postliceale sanitare neafiliate colegiilor sunt o funcţie a spitalului şi sunt ad-
ministrate de acesta, sunt totuşi unităţi de învăţământ şi sunt administrate în
conformitate cu regulamentul stabilit de consiliul general al spitalului.
2. O astfel de şcoală postliceală sanitară se află sub conducerea adminis-
trativă a unui decan sau a unui director, în consultare cu un consiliu profeso-
ral din care fac parte conducătorii administrativi ai şcolii postliceale sanitare,
directorul general sau directorul administrativ al spitalului, directorul pro-
gramului de învăţământ medical, lectorii, profesorii şi alţi membri ai perso-
nalului direct asociat cu învăţământul medical din şcoala postliceală sanitară.
Aceştia, de asemenea, pot să ceară acreditarea din partea Accrediting Associ-
ation of Seventh-day Adventist Schools, Colleges, and Universities.
FE 35 Relaţiile pe care le au Griggs University şi

International Academy cu celelalte şcoli
Şcolile şi colegiile vor accepta creditele şcolare din partea Griggs Univer-
sity şi International Academy ca având valoare academică asemănătoare
creditelor şcolare obţinute în şcolile obişnuite. În buletinele informative, sau
alte mijloace de publicitate, şcolile confesionale trebuie să evite declaraţii care
ar putea fi interpretate de către studenţi ca fiind nefavorabile învăţământului
prin corespondenţă oferit de Griggs University şi International Academy.
Griggs University şi International Academy pot să refuze înscrierea
oricărui student care este înscris deja la cursurile unei şcoli particulare sau
colegiu, dacă respectiva cerere de înscriere este făcută fără o declaraţie din
partea directorului şcolii sau colegiului în care este indicat faptul că studentul
a planificat deja să îndeplinească aceste studii în timpul anului şcolar în curs.
De asemenea, vor amâna toţi studenţii şcolilor secundare care se înscriu [284]
în timpul verii într-un program de studiu şi îi vor îndemna să încheie pro-
gramul de studii înainte de începerea anului şcolar.
FE 40 Profesorii de religie
Funcţiile pastorale şi de evanghelizare ale profesorilor de religie din şcoli
sunt recunoscute ca fiind o parte vitală şi integrală a lucrării pastorale adven-
tiste de ziua a şaptea. Ca recunoaştere a importanţei predării religiei, au fost
adoptate următoarele prevederi:
1. Este recunoscut faptul că predarea religiei în şcoală necesită aptitudini

deosebite şi pregătire profesională, iar studenţii care dovedesc a avea apti-
tudini potenţiale în calitate de profesori de religie sunt încurajaţi să adauge
această pregătire de specialitate la cea obişnuită pentru lucrarea pastorală.
2. Comitetele pentru Educaţie ale Diviziunii vor stabili standardele pen-
tru predarea religiei la diferitele niveluri de învăţământ.
3. Comitetele responsabile cu acordarea autorizaţiilor vor lua în conside-
rare acordarea de autorizaţii pastorale pentru profesorii de religie începători,
care au efectuat pregătirea profesională pentru predarea religiei sau pentru
lucrarea pastorală.
4. Cei care urmează să predea religia în şcolile de nivel secundar trebuie
să petreacă un timp în lucrarea pastorală şi de evanghelizare, înainte de a
începe sau în paralel cu activitatea de predare în sala de clasă.
5. Profesorii de religie începători trebuie să aibă oportunitatea unei pre-
gătiri practice în sala de clasă sub îndrumarea unor profesori cu experienţă.
6. Conducătorii administrativi ai Conferinţei/Misiunii/Câmpului şi
consiliile conducătoare ale instituţiilor trebuie să susţină dezvoltarea profesi-
onală a profesorilor de religie, prin organizarea unor ocazii în care să câştige
experienţă în lucrarea de evanghelizare publică, fie în cadrul activităţii profe-
sionale, fie în perioadele de vacanţă şcolară.
7. Profesorii de religie care îndeplinesc criteriile pentru hirotonire şi au
prezentat dovezi clare ale chemării lor ca pastori în lucrările de evanghelizare
publică pentru câştigarea de suflete, precum şi prin influenţa lor şi consilierea
din campus şi din sala de clasă trebuie să fie luaţi în considerare în calitate de
candidaţi pentru hirotonire.
FE 45 Admiterea copiilor neadventişti în şcolile

Bisericii
Şcolile Bisericii trebuie să exercite o atenţie extremă pentru a admite numai
acei elevi neadventişti care se vor încadra în programul şcolii şi vor putea să
beneficieze de acesta. Niciun elev neadventist nu ar trebui să fie admis prin
transfer dintr-o altă [285] şcoală fără a primi mai întâi rapoartele cumulative
şi/sau şcolare, precum şi referinţele cu privire la caracter.
FE 50 Afilierea la alte sisteme şcolare

Nicio şcoală adventistă de ziua a şaptea nu trebuie să efectueze vreo afiliere
la un sistem şcolar neadventist (şcoli primare, secundare sau licee), înainte de
a obţine aprobarea din partea Consiliului pentru Educaţie al Uniunii.
FE 55 Învăţământul preşcolar
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea crede că fiecare copil ar trebui să
primească o educaţie în cămin, sub îndrumarea părinţilor, ori de câte ori
este posibil şi cât mai îndelungat cu putinţă, înainte de înscrierea în progra-
mele şcolare oficiale. Totuşi tendinţele din planificarea guvernamentală a

învăţământului indică abordarea unei educaţii preşcolare obligatorii. Depar-
tamentul Educaţie al Conferinţei Generale va face următoarele prevederi pen-
tru dezvoltarea unui program de învăţământ al grădiniţelor (un an înainte de
clasa întâi), acolo unde o astfel de educaţie preşcolară timpurie este cerută sau
unde este considerată necesară.
FE 55 05 Grădiniţa – 1. Când este adoptat un program preşcolar autorizat
de Conferinţă/Misiune/Câmp, acesta va fi o parte integrală a Departamentu-
lui Educaţie al Conferinţei/Misiunii/Câmpului şi va fi promovat, condus şi
finanţat în acelaşi mod ca programele obişnuite de învăţământ primar.
2. Personalul îndrumător şi profesorii din departamentele de educaţie
ale colegiului şi universităţii vor încuraja persoanele potrivite să se califice
pentru a deveni educatori în grădiniţe.
3. Departamentul Educaţie va stabili standardele pentru facilităţile şi
echipamentul grădiniţei, precum şi pentru educaţia oferită.
4. Standardele pentru acreditarea educatorilor grădiniţelor vor fi stabilite
de către Departamentul Educaţie.
FE 55 10 Creşele şi centrele de îngrijire de zi – Acolo unde este de dorit,
pot fi înfiinţate creşe şi centre de îngrijire cu program de zi. Acestea trebuie
să fie înfiinţate în consultare cu Departamentul Educaţie şi să fie angajat un
personal calificat, care va pune accent pe valorile spirituale şi morale. Depar-
tamentul Educaţie va pregăti o programă şcolară care va conţine material din
scrierile lui Ellen G. White cu privire la îngrijirea şi dezvoltarea copiilor. [286]
FE 60 Profesorii – Condiţiile de angajare în şcolile

elementare sau secundare
1. Angajarea, numirea şi transferul de profesori va fi făcut prin hotărârea
Comitetului Conferinţei/Misiunii/Câmpului, pe baza recomandării din par-
tea Comitetului pentru Educaţie al Conferinţei/Misiunii/Câmpului, în con-
sultare cu consiliile şcolare locale.
2. Un profesor de şcoală generală care a întrunit toate celelalte cerinţe
pentru recunoaşterea confesionale va fi angajat confesional permanent după
ce a încheiat cu succes o perioadă iniţială de minim doi ani de serviciu cu nor-
mă întreagă, dacă nu există alte cerinţe legale.
3. Salariile profesorilor vor fi în conformitate cu planul de salarizare con-
fesional, cu creşteri anuale ale salariului, în conformitate cu planul de salari-
zare al profesorilor, până la atingerea pragului maxim.
4. Profesorilor le vor fi acordate alocaţiile obişnuite, cum ar fi subvenţiile
pentru chirie, pentru îngrijiri medicale etc.
5. Pentru profesorii care doresc să lucreze pe baza unui program regulat
de douăsprezece luni de muncă vor fi făcute aranjamente în vederea angajării
confesionale în timpul verii. (Perioada de angajare anuală obişnuită a unui
profesor al şcolii Bisericii nu va fi mai mică de patruzeci de săptămâni, din
care cel puţin două săptămâni sunt folosite de către profesor pentru a vizita
părinţii şi copiii Bisericii în scopul promovării educaţiei creştine.)
6. Bisericile locale trebuie să împartă cheltuielile pentru acest program
în conformitate cu prevederile din paragrafele 3, 4, şi 5, de mai sus, pe baza
unui acord în cadrul Uniunii de Conferinţe/Misiuni/Câmpuri.
7. Conferinţele/Misiunile/Câmpurile se vor uni cu bisericile pentru
a aduce şcolile, clădirile şi echipamentul cât mai rapid cu putinţă la nivelul
standardelor confesionale.
FE 65 Administratorii şi personalul didactic –

Angajarea în colegii şi universităţi
FE 65 05 Procedurile pentru numirea personalului în colegii şi universităţi
– 1. Cu excepţia situaţiei în care legile ţării cer altfel, numirea unui preşedinte
va fi făcută după cum urmează:
a. Consiliul va numi un Comitet de evaluare din care vor face
parte reprezentanţi ai profesorilor, conducerii administrative şi grupului
constitutiv al [287] instituţiei. Preşedintele consiliului, sau persoana
desemnată de acesta, va sluji în calitate de preşedinte al Comitetului de
evaluare.
b. După un studiu vast şi interviuri, Comitetul de evaluare îi va
trimite consiliului o listă cu mai multe nume.
c. Consiliul va face selecţia şi numirea finală.
2. Numirea conducătorilor administrativi, a vicepreşedinţilor, decanilor
şi a conducătorilor departamentali va fi făcută de către consiliu, pe baza re-
comandării preşedintelui. Înainte de a face recomandarea, preşedintele se va
consulta cu reprezentanţii personalului afectat de numire şi cu preşedintele
consiliului.
3. Numirea şi promovarea profesorilor va fi făcută de către consiliu, pe
baza recomandării preşedintelui. Înainte de a face recomandarea, preşedin-
tele se va consulta cu respectivul vicepreşedinte, decan, conducător departa-
mental şi cu alţi membri corespunzători ai personalului, inclusiv cu preşedin-
tele consiliului.
4. Restricţiile cu privire deţinerea posturilor în colegiile şi universităţile
adventiste de ziua a şaptea – În conformitate cu legile şi regulamentele civile
aplicabile şi pentru menţinerea obiectivului şi a misiunii învăţământului ad-
ventist de ziua a şaptea, deţinerea postului de profesor va fi limitată la mem-
brii cu drepturi depline Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, care întrunesc
calificativele instituţionale. Excepţiile de la această regulă vor fi făcute sub
îndrumarea consiliului de conducere al instituţiei.
FE 65 10 Condiţiile pentru angajare – Fiecare instituţie va adopta
condiţiile pentru angajarea personalului pe baza principiilor indicate în
acest regulament. În stabilirea condiţiilor pentru angajare vor fi respectate
legile ţărilor în care se află instituţiile şi care se referă la aceeaşi categorie
de angajări. Totuşi, în toate situaţiile, aceste condiţii de angajare vor fi în

conformitate cu punctele de credinţă fundamentale ale Bisericii Adven-
tiste de Ziua a Şaptea. Noul personal didactic, aprobat de către consiliul
instituţiilor, va fi înştiinţat de către preşedinte (sau de către vicepreşedintele,
ori decanul şcolii) cu privire la toate condiţiile pentru angajare. Cu ocazia
numirii, angajaţii vor primi Manualul angajatului instituţiei şi vor confirma
primirea acestuia.
Un membru al personalului didactic care intenţionează să se retragă din
instituţie îi va adresa preşedintelui o notă în scris cu privire la intenţie cel
puţin cu trei luni înainte de încheierea ultimului an şcolar în care profesorul
intenţionează să lucreze. [288]
Dacă, după ce a fost înştiinţat de către preşedinte, consiliul hotărăşte să
elibereze din funcţie un membru cu normă întreagă al personalului didactic,
preşedintele îl va înştiinţa în scris cu cel puţin trei luni înainte de încheierea
anului şcolar, cu excepţia situaţiei în care hotărârea se bazează pe prevederile
indicate la punctul FE 65 15.
FE 65 15 Eliberarea din funcţie – Un administrator sau un membru al
personalului didactic poate fi eliberat din funcţie de consiliu pentru lipsa
de eficienţă nemotivată, pentru neglijarea îndatoririlor, situaţii de criză
financiară, pentru conduită necorespunzătoare sau pentru respingerea, sfi-
darea ori subminarea standardelor sau învăţăturilor Bisericii Adventiste de
Ziua a Şaptea, aşa cum sunt prezentate în punctele de credinţă fundamentale
aflate în Seventh-day Adventist Yearbook.
Dacă a hotărât, având susţinerea consiliului, să întrerupă angajarea unui
administrator sau a unui membru al personalului didactic, preşedintele va
urma procedurile care se aplică în cadrul instituţiei sau al Diviziunii. Dacă nu
este de acord cu decizia de eliberare din funcţie, angajatul respectiv se poate
adresa instituţiei sau Diviziunii în conformitate cu procedurile de contestare
aplicabile.
Un administrator sau un membru al personalului didactic care este eli-
berat din funcţie din instituţie din motive care nu implică neglijarea datoriei,
lipsă de eficienţă nemotivată, conduită necorespunzătoare sau respingerea,
sfidarea ori subminarea standardelor şi punctelor de credinţă fundamentale
ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, acesta va primi o compensaţie pen-
tru concediere, în conformitate cu prevederile organizaţiei angajatoare sau ale
Diviziunii.
FE 70 Planul cu privire la dezvoltarea profesională

la locul de muncă
1. Conferinţa Generală priveşte favorabil alcătuirea unor planuri de sus-
ţinere a instituţiilor de învăţământ care se hotărăsc să trimită profesori sau
administratori ai şcolii în alte Diviziuni, în scopul predării sau pentru o com-
binare a predării cu studii suplimentare pe termen scurt.
a. Un profesor sau un administrator al şcolii care este căsătorit şi este

trimis în altă Diviziune în conformitate cu prevederile acestui plan va fi
însoţit de soţie sau soţ.
b. Cheltuielile de călătorie ale soţiei/soţului vor fi plătite în acelaşi fel
ca acelea ale profesorului sau administratorului.
c. Plecarea copiilor împreună cu părinţii, pe cheltuiala Bisericii, va
fi negociată de către Diviziune şi Conferinţa Generală în fiecare situaţie în
parte. [289]
2. În fiecare caz, vor fi stabilite prevederi contractuale, obligându-l pe
profesor sau pe administrator să se întoarcă în propriul teritoriu în vederea
continuării serviciului.
3. Diviziunea care trimite angajatul (inclusiv instituţia implicată) va su-
porta două treimi din cheltuielile de călătorie, iar Conferinţa Generală va su-
porta o treime, în timp ce instituţia care primeşte angajatul va oferi salariul
total sau parţial, în funcţie de serviciile acordate.
4. Diviziunile respective vor fi autorizate să aleagă profesorii sau admi-
nistratorii pe care îi consideră eligibili, în conformitate cu prevederile acestui
regulament, şi vor comunica numele lor Departamentului Educaţie al Confe-
rinţei Generale în vederea negocierii şi angajării, deciziile finale fiind aproba-
te de Conferinţa Generală.
FE 75 Ajutorul pentru formarea la locul de muncă

1. Fiecare Diviziune este încurajată să alcătuiască un plan pentru instru-
ire la locul de muncă, pentru a-i ajuta pe profesori să urmeze programe de
studii postuniversitare. Acest plan trebuie să stabilească nivelul de bază al
pregătirii profesionale pe care profesorul trebuie să o obţină pe cheltuială pro-
prie şi nivelul de pregătire profesională postuniversitară pentru care poate fi
acordat ajutor din partea organizaţiei susţinătoare. De asemenea, trebuie să
prevadă modalităţile de amortizare a cheltuielilor pentru acordarea ajutoru-
lui respectiv.
2. Este recomandat ca, atunci când profesorilor li se acordă ajutor pentru
absolvirea unor cursuri postuniversitare în perioadele în care aceştia lucrează
în regim part-time, sau în perioadele de vacanţă şcolară, cum ar fi perioada
verii, cheltuielile pentru ajutor să fie amortizate până la începerea următoru-
lui an de activitate.
Dacă profesorul pleacă din instituţia care sponsorizează cheltuielile, profe-
sorul sau organizaţia în care se transferă vor avea obligaţia de a achita aceste
cheltuieli.
3. Dacă unui profesor i se aprobă un concediu în vederea efectuării studi-
ilor postuniversitare, acesta poate să primească alocaţia maximă îngăduită de
regulamentul Diviziunii pentru acoperirea cheltuielilor şi, în toate cazurile, se
va face un contract scris.
4. Pentru un astfel de profesor, va fi înfiinţat un cont pentru cheltuieli de
studii postuniversitare, în care vor fi incluse toate sumele acordate în vederea
studiilor postuniversitare, mai puţin subvenţiile guvernamentale pentru stu-

dii, pe care profesorul le va trimite instituţiei ce îl sponsorizează.
5. Ajutorul financiar acordat profesorului în conformitate cu planul aces-
ta este amortizat prin serviciul pentru instituţia susţinătoare, în conformitate
cu planul Diviziunii şi cu contractul dintre instituţie şi profesor. Dacă pleacă
din instituţia care l-a susţinut, [290] profesorul sau organizaţia care îl angajea-
ză vor avea obligaţia de a achita toate cheltuielile neamortizate.
6. În cazul unui transfer interdivizional colegiul poate scuti de plată par-
tea de cheltuieli neamortizată.
7. Un profesor care, în timpul concediului de studii, primeşte din surse
neconfesionale un ajutor financiar sau o subvenţie guvernamentală care aco-
peră în întregime programul de studii postuniversitare până la absolvire, al
cărui cuantum este mai mare decât salariul cu normă întreagă obişnuit, pro-
fesorul va returna colegiului o sumă egală cu salariul obişnuit pentru normă
întreagă şi, în schimb, va continua să primească de la colegiu un salariu obiş-
nuit pentru normă întreagă, ca şi când ar preda în colegiu. Pentru perioada
implicată este acordată asistenţa medicală. De asemenea, profesorului i se va
calcula vechimea în muncă pentru această perioadă, cu condiţia să se întoarcă
în serviciul confesional imediat după terminarea studiilor. În acest caz, profe-
sorul va avea obligaţii de serviciu faţă de instituţie, dar nu obligaţii financiare.
8. Dacă bursa de studii este mai mică decât un salariu obişnuit pentru
normă întreagă, profesorul îi va înapoia colegiului suma echivalentă cu bursa
de studii primită şi, în schimb, va primi de la colegiu salariul obişnuit pen-
tru normă întreagă de predare, inclusiv beneficiile pentru asistenţa medicală.
Profesorului i se va calcula vechimea în muncă pentru această perioadă, cu
condiţia să se întoarcă imediat în serviciul confesional.
9. Asistentele medicale, dieteticienii şi alţi specialişti calificaţi, cărora
consiliul respectiv le aprobă concediul pentru studii avansate, care depăşesc
nivelul cursurilor bază sau al studiilor postuniversitare, vor fi trataţi în con-
formitate cu prevederile prezentate mai sus.
FE 80 Filialele universităţilor
1. Şcolile afiliate vor fi înfiinţate de către Comitetul permanent pentru
Educaţie al Conferinţei Generale, în consultare cu Diviziunile şi cu Universi-
tăţile Andrews şi Loma Linda. Aprobarea pentru şcolile afiliate este votată de
Consiliul Anual. Seminarele afiliate vor fi administrate prin rotaţie de către
Diviziuni, în conformitate cu prevederile aprobate.
2. Prevederile financiare pentru şcolile afiliate din străinătate sunt urmă-
toarele:
a. Universitatea va suporta cheltuielile de călătorie pentru
reprezentanţii ei. [291]
b. Când profesorul desemnat face parte din personalul Conferinţei
Generale, Conferinţa Generală va suporta cheltuielile de călătorie pentru
reprezentantul ei.
c. Când este necesar un al doilea profesor din partea universităţii şi/

sau un profesor din cadrul Diviziunii, Diviziunea va suporta cheltuielile de
călătorie.
d. Diviziunea în care se desfăşoară cursurile şcolii afiliate se va îngriji
de găzduirea profesorilor în perioada în care aceştia se află pe teritoriul ei.
3. Şcolile afiliate sunt planificate şi organizate după cum urmează:
a. Universitatea care acordă creditele şcolare va numi directorul
academic.
b. Cu doi ani înainte de începerea cursurilor şcolii afiliate, Divizi-
unea, în consultare cu universitatea, va numi un director local pentru
şcoala afiliată. Directorul local se va ocupa de aspectele legate de găzduire,
transport, corespondenţa cu studenţii aprobaţi să participe etc.
c. Cu cel puţin 18 luni înainte de începerea cursurilor şcolii afiliate:
1) Diviziunea va stabili locul în care se vor desfăşura cursurile şcolii
afiliate.
2) Universitatea, în consultare cu Diviziunea, va stabili datele exac-
te şi va numi profesorii pentru cursurile pe care le va oferi şcoala afiliată.
d. Cel puţin cu un an înainte de începerea cursurilor şcolii afiliate,
Diviziunea va alcătui un plan cu privire la:
1) Participare
2) Alocaţiile şi veniturile suplimentare pe care le vor primi cei care
vor participa şi regulile pentru amortizarea cheltuielilor, dacă există.
e. Cel puţin cu şase luni înainte de începerea cursurilor şcolii afiliate,
Diviziunea va alege persoanele care vor participa:
1) Atât cât este posibil, cei aleşi să participe trebuie să aibă califica-
tive educaţionale corespunzătoare.
2) Va fi ales un număr de angajaţi tineri, deoarece aceştia vor bene-
ficia de educaţia şcolară primită pentru o perioadă mai îndelungată.
3) Dacă printre angajaţii autorizaţi să participe la cursurile şcolii
afiliate se află studenţi, directorul local va face aranjamentele necesare cu co-
legiul Diviziunii pentru ca acestora să li se acorde credite şcolare.
f. Directorul academic şi directorul local al şcolii afiliate vor pune
la dispoziţie o broşură în care sunt prezentate detaliile cu privire la data,
[292] locul, transportul, cerinţele preliminare, creditele necesare etc. Broşura
aceasta va fi tipărită de către Diviziune şi va fi trimisă viitorilor studenţi
înainte de începerea şcolii.
g. Profesorii îi vor comunica directorului şcolii afiliate programa
analitică a cursurilor cu cel puţin trei luni înainte de începerea şcolii. Aceasta
trebuie să fie multiplicată şi pregătită cu cel puţin trei săptămâni înainte de
începerea cursurilor şcolii afiliate.
4. În cazul Seminarelor afiliate:
a. Durata cursurilor şcolilor afiliate va fi de obicei de opt săptămâni,
dar în condiţii speciale poate fi redusă la cinci sau şase săptămâni. În acest
caz, este potrivit să existe doi profesori pentru şcoală, deoarece în acea
perioadă pot fi predate mai puţine cursuri, decât într-o perioadă de opt
săptămâni.
b. Dacă vor fi organizate cursuri de cinci sau şase săptămâni, şcolile
din Diviziuni vor fi organizate în tandem, aşa încât un profesor să poată
preda la o şcoală cinci sau şase săptămâni şi, imediat după aceea, să predea
la încă o şcoală cinci sau şase săptămâni, în aceeaşi Diviziune sau în alta,
fiind în stare să predea în două şcoli consecutiv într-o perioadă de trei luni.
FE 85 Competiţiile sportive între şcoli

FE 85 05 Argumente – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea se opune
competiţiilor sportive interşcolare în sistemul ei de învăţământ. Argumentele
principale sunt următoarele:
1. Riscurile inevitabile ale rivalităţii au potenţialul de a fi exagerate în
evenimentele interorganizaţionale.
2. Consumul de timp, personal şi resurse financiare este de obicei dispro-
porţional în raport cu numărul de persoane capabile să participe.
FE 85 10 Concluzii – 1. În atingerea excelenţei sportive, creştinii trebuie să
aibă motivaţia cea mai nobilă.
2. Jocurile amicale ocazionale sau concursurile sportive care implică in-
stituţiile în întâlnirile sociale comune nu sunt considerate competiţii sportive
interşcolare.
3. Toţi oamenii au talente – unii mai multe, alţii mai puţine. Dumnezeu
aşteaptă credincioşia în slujire, indiferent de talente sau plată (Matei 20:1-16).
Chiar dacă talentele sunt distribuite diferenţiat, Dumnezeu aşteaptă ca oame-
nii să dezvolte ce au până limita maximă a aptitudinilor lor şi trebuie să li se
acorde responsabilităţi în conformitate cu credincioşia lor. Scripturile ne aduc
aminte: „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru [293]Domnul, nu ca
pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moşteni-
rii. Voi slujiţi Domnului Hristos” (Coloseni 3:23,24).
FE 90 Turneele în străinătate în scopuri didactice

FE 90 05 Anunţarea turneelor susţinute de instituţiile de învăţământ –
Instituţiile de învăţământ care organizează turnee interdivizionale trebuie să
anunţe, ca un act de politeţe, secretariatul Diviziunii de bază şi secretariatul
Diviziunii care urmează să fie vizitată, oferind informaţii cu privire la detali-
ile turneului, cum ar fi organizaţia susţinătoare, directorul/directorii turneu-
lui, mărimea grupului, itinerariul şi unităţile confesionale care vor fi vizitate,
dacă există.
FE 90 10 Cerinţele pentru turneele susţinute de instituţiile de învăţământ
– Fiecare instituţie de învăţământ a Bisericii care organizează un turneu va lua
măsuri pentru asigurările medicale, asigurări în caz de accidente şi alte situaţii
de risc pentru participanţi şi/sau vor de la participanţi acordul semnat pentru
asumarea diferitelor riscuri asumate. Aceste formulare pot fi obţinute de la

Adventist Risk Management.
FE 90 15 Raportarea aspectelor sensibile – Din cauza aspectelor sensibile
care pot să existe într-o ţară care va fi vizitată de către grup, conducătorii şi
membrii grupului trebuie să fie precauţi cu privire la informaţiile raportate
în legătură cu activităţile grupului sau în legătură cu lucrarea Bisericii ori cu
problemele politice ale ţării vizitate.
FE 90 20 Responsabilitatea personală pentru cheltuieli – Grupurile şi
persoanele participante trebuie să fie înştiinţate cu privire la responsabilitatea
personală pentru cheltuielile implicate în timpul vizitării organizaţiilor şi per-
sonalului confesional. Grupurile, sau persoanele participante nu trebuie să se
aştepte ca organizaţiile confesionale, angajaţii lor, sau membrii Bisericii să le
asigure cazare, masă ori alte servicii gratuite.
FE 95 Lucrarea pentru campusurile şcolilor publice

FE 95 05 Obiectivele – Departamentul Educaţie colaborează cu Departa-
mentul Adventist Chaplaincy Ministries şi cu Departamentul Tineret pentru
a le oferi susţinere adventiştilor de ziua a şaptea care, din diferite motive,
frecventează colegii şi universităţi publice pretutindeni în lume. Aceste trei
departamente lucrează sub îndrumarea unui comitet numit de Conferinţa
Generală spre a se ocupa de lucrarea adventistă pentru studenţii colegiilor
şi universităţilor (AMiCUS) şi pentru a colabora cu Diviziunile, promovând
şi susţinând iniţiativele menite să împlinească nevoile spirituale, intelectuale
şi [294] sociale ale studenţilor adventişti din campusurile şcolilor publice.
În colaborare cu liderii de la diferitele niveluri ale Bisericii, comitetul are ca
ţintă atingerea acestor obiective, prin întărirea credinţei şi dedicării acestor
studenţi faţă de punctele de credinţă şi misiunea adventistă de ziua a şaptea,
oferind ocazii de părtăşie creştină, pregătindu-i pe studenţi să se confrunte cu
dificultăţile intelectuale care apar într-un mediu nereligios, dezvoltând apti-
tudinile lor de conducere şi educându-i pentru slujire şi lucrare misionară în
campus şi în societate.
Comitetul AMiCUS colaborează cu Centrul adventist pentru Voluntari şi
Misiune globală (Adventist Volunteer Center and Global Mission), încura-
jând implicarea acestor studenţi adventişti de ziua a şaptea în calitate de mis-
ionari sau voluntari. De asemenea, Comitetul AMiCUS implică susţinerea din
partea Departamentului Relaţii oficiale şi Libertate religioasă pentru a obţine,
la nivel regional sau naţional, scutirea studenţilor adventişti de ziua a şaptea
de a participa la orele de curs sau la examene în Sabat.
FE 95 10 Responsabilităţile – Comitetul AMiCUS asigură supravegherea
şi coordonarea de ansamblu a acestei lucrări globale şi, în consultare cu liderii
Diviziunilor, promovează iniţiative al căror scop este:
1. Să organizeze asociaţii ale studenţilor adventişti de ziua a şaptea în
campusurile şcolilor publice şi să susţină întruniri speciale pentru aceştia.
2. Să publice şi să distribuie College and University Dialogue, a Handbook,

precum şi alte materiale care susţin această lucrare.
3. Să instruiască pastori, capelani şi conducători laici pentru centrele uni-
versitare.
De asemenea, comitetul alcătuieşte un buget anual pentru îndeplinirea
acestei lucrări internaţionale.
Departamentul Educaţie se concentrează asupra producerii revistei Dia-
logue în ediţii în limbi paralele (engleză, franceză, portugheză şi spaniolă)
şi distribuie această revistă pe baza comenzilor primite prin intermediul
Diviziunilor. De asemenea, Departamentul Educaţie promovează valoarea
învăţământului adventist de ziua a şaptea, încurajându-i pe studenţi să-şi
continue studiile într-un colegiu sau într-o universitate adventistă de ziua
a şaptea, acolo unde este posibil, şi să le ofere locuri de muncă în cadrul
instituţiilor Bisericii, după absolvirea studiilor.
FE 95 15 Rolul Diviziunilor mondiale – Fiecare Diviziune va desemna
unul sau doi directori calificaţi ai departamentului pentru a avea respon-
sabilitatea de a conduce lucrarea pentru studenţii adventişti din colegiile şi
universităţile publice, [295] având susţinerea din partea Comitetul AMiCUS
al Conferinţei Generale şi în colaborare cu liderii Uniunilor din teritoriul lor.
Această lucrare are ca scop:
tişti de ziua a şaptea în campusurile şcolilor publice şi să păstreze o listă actu-
alizată a acestora.
2. Să organizeze întâlniri regionale pentru aceşti studenţi.
3. Să aloce fonduri din buget pentru distribuirea gratuită a revistei Dialo-
gue şi a altor materiale necesare.
4. Să ofere instruire de specialitate pentru capelanii din campusuri, con-
ducătorii laici şi pastorii din centrele universitare.
5. Să-i instruiască pe studenţi în vederea slujirii şi evanghelizării în cam-
pusurile lor şi în societate.
6. Să promoveze implicarea profesorilor universitari adventişti de ziua a
şaptea în calitate de mentori în această lucrare.
7. Să-i pună pe aceşti studenţi în legătură cu colegiile şi universităţile ad-
ventiste de ziua a şaptea în vederea unui potenţial transfer ca studenţi şi, în
cele din urmă, ca profesori, acolo unde este posibil.
8. Să-i ajute pe liderii locali în stabilirea şi păstrarea unor relaţii bune cu
toţi administratorii colegiilor şi universităţilor publice în care se află studenţi
adventişti de ziua a şaptea.
9. Să implice serviciile Departamentului Relaţii oficiale şi Libertate reli-
gioasă în scopul prevenirii sau rezolvării problemelor legate de păzirea Sa-
batului de către studenţii adventişti de ziua a şaptea din campusurile şcolilor
publice.
10. Să asigure coordonarea şi îndrumarea acestei lucrări la nivelul Uniuni-
lor şi Câmpurilor locale, precum şi evaluări periodice. [296]
FF
STATUTUL
DEPARTAMENTULUI FAMILIE
FF 05 Filosofia
Scriptura afirmă importanţa familiei şi prezintă principiile divine care
guvernează relaţiile din familie. Ellen G. White a susţinut convingeri puter-
nice cu privire la importanţa familiei şi a lucrării de slujire pastorale pen-
tru familie: „Refacerea şi înălţarea omenirii începe în cămin. […] Bunăstarea
societăţii, succesul Bisericii şi prosperitatea naţiunii depind de influenţele din
cămin.” – Divina vindecare, p. 349 (în orig.)
Principiile vaste aflate în Scripturi şi exprimate în sfaturile lui Ellen G.
White oferă bazele lucrării de slujire pastorală pe care Biserica Adventistă de
Ziua a Şaptea o promovează pentru familii.
Departamentul Familie recunoaşte importanţa familiei atât în viaţa ce-
lor credincioşi, cât şi a celor necredincioşi deopotrivă. Acest departament
se străduieşte să întărească familia în calitate de centru de formare a uceni-
cilor, în care membrii căminului sunt încurajaţi în relaţia cu Isus Hristos şi
cu Biserica Sa prin intermediul relaţiilor interpersonale din familie, şi în care
sunt dezvoltate aptitudinile relaţionale necesare pentru stabilirea unor relaţii
sănătoase din punct de vedere emoţional şi pentru o mărturie creştină plină
de succes. Departamentul îi ajută pe oameni să construiască şi să păstreze
legături calde şi apropiate cu Dumnezeu şi cu familia, care împlinesc nevoile
relaţionale profunde ale inimii omeneşti şi conferă scop şi semnificaţie vieţii.
El recunoaşte faptul că familiile creştine sănătoase produc membri puternici
ai societăţii şi ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Departamentul se străduieşte să
aibă în atenţie atât idealurile lui Dumnezeu pentru viaţa de familie, cât şi o
înţelegere a rupturilor relaţionale experimentate de oameni şi de familii într-
o lume căzută. Prin urmare, Departamentul Familie îi cheamă pe oameni,
cuplurile căsătorite şi părinţii să se îndrepte spre idealurile divine, prezentân-
du-le, în acelaşi timp, lucrarea răscumpărătoare şi vindecătoare a lui Isus.
Eforturile pentru familii sunt considerate urgente, vitale şi o parte integrală a
mesajului şi misiunii Bisericii.
FF 10 Obiectivele
Departamentul Familie recunoaşte faptul că Biserica trebuie să fie o sursă
de putere şi susţinere pentru familie, iar familia trebuie să fie o sursă de
putere şi susţinere pentru Biserică. Pentru ca misiunea Bisericii să fie [297]
îndeplinită în realitate, a adoptat obiectivele următoare:
1. Să proclame mesajul înviorător şi înnoitor al Evangheliei veşnice în
contextul vieţii de familie. Hristos este şi trebuie să fie recunoscut ca Mântui-
Statutul Departamentului Familie 289
tor şi Cap al fiecărui cămin. În El, membrii familiei sunt împăcaţi cu Dumne-
zeu şi unii cu alţii. Pe măsură ce se apropie de El, ei se apropie unii de alţii în
dragoste, iertare, împăcare, refacere şi înnoire.
2. Să susţină şi să întărească fiecare familie adventistă de ziua a şaptea în
calitate de centru principal al uceniciei. Departamentul Familie caută să ofere
o înţelegere mai profundă a dimensiunilor relaţionale ale omului şi a formării
de ucenici şi să-i întărească pe membrii familiei în lucrarea de ucenicie din in-
teriorul căminului. Un cuplu căsătorit este considerat a fi unitatea principală
a familiei. Departamentul caută să le ofere cuplurilor şi familiilor accesul la
ocazii de instruire şi consiliere în vederea dezvoltării aptitudinilor relaţionale
necesare pentru susţinerea reciprocă eficientă şi pentru realizarea unei căsă-
torii creştine excelente şi a unor relaţii bune între părinţi şi copii şi cu familia
extinsă.
3. Să facă în stare părinţii şi familiile să mărească probabilitatea unei
transmiteri cu succes a valorilor creştine adventiste de ziua a şaptea către ge-
neraţia următoare. Departamentul Familie produce materiale şi oferă ocazii
de instruire în cadrul Bisericii şi al familiei, cu scopul de a-i face în stare pe
părinţi să le prezinte copiilor şi tinerilor valorile biblice într-o manieră care
să-i atragă. Departamentul încurajează o atmosferă în Biserici şi familii, care
promovează întrebările şi dezbaterile continue cu privire la valorile creştine şi
învăţăturile credinţei între părinţi şi copii, tineri şi vârstnici, lideri şi membri,
într-un efort de a cultiva dezvoltarea unei credinţe mature.
4. Să creeze o experienţă a „familiei lui Dumnezeu” în fiecare Biserică
adventistă de ziua a şaptea. Departamentul Familie cultivă o atmosferă care
respectă şi apreciază diversitatea în comunităţi şi în Biserica mondială, recu-
noscând că unitatea nu se află în uniformitate, ci în Hristos, Capul trupului.
Printr-un angajament împărtăşit faţă de un mesaj şi o misiune comună şi faţă
de deschiderea, onestitatea şi vulnerabilitatea reciprocă în relaţiile unii cu al-
ţii, unitatea pe care am găsit-o în Hristos poate să devină o experienţă reală.
5. Să întărească familiile în vederea unei mărturii convingătoare. Dincolo
de prioritatea acordată căminului ca fiind domeniul de lucru cel mai impor-
tant, Departamentul Familie [298] ajută familiile să descopere şi să îşi folo-
sească darurile spirituale în cercul lor social. Departamentul încurajează şi
ajută familiile să intre în relaţii amiabile şi să le vorbească despre Isus mem-
brilor necredincioşi ai familiei, vecinilor şi prietenilor, susţinând Biserica în
misiunea ei prin rugăciunile, darurile şi slujirea lor.
FF 15 Domeniile principale
Departamentul Familie caută să extindă concepţia Bisericii cu privire
la familie, considerând-o a fi nu doar un simplu grup de persoane, ci mai
degrabă un sistem de relaţii complex şi dinamic. Preocuparea centrală a De-
partamentului Familie este dezvoltarea unor relaţii emoţionale sănătoase –
începând cu familia pastorului şi continuând să cuprindă cercuri din ce în ce
mai largi. Astfel, această lucrare pastorală este concentrată în principal asu-
pra dinamicii relaţionale, mai degrabă decât asupra nevoilor individuale în

sine. Domeniile principale aflate în centrul atenţiei Departamentului Familie
sunt consilierea premaritală, întărirea familiei, educarea părinţilor şi relaţiile
familiale generale, acordându-se atenţie, de asemenea, nevoilor relaţionale
unice din cercul lărgit al familiei, părinţilor singuri, familiilor cu părinţi vit-
regi şi persoanelor necăsătorite. Dezvoltarea aptitudinilor relaţionale, pe care
o promovează Departamentul Familie, îi ajută pe tineri, pe cei necăsătoriţi şi
familiile, în general, şi îmbogăţeşte relaţiile atât în cămin, cât şi în Biserică –
familia lărgită a credincioşilor. Obiectivul predominant al lucrării pastorale,
şi anume acela de a face familia capabilă să fie un centru de ucenicie, străbate
toate activităţile departamentale şi este exprimat, de asemenea, printr-o
abordare unică a evanghelizării, care combină atât o înţelegere a procesului
de formare a ucenicilor, cât şi o înţelegere a familiilor şi a modalităţii lor de
funcţionare.
Programa analitică de ansamblu, pe care se bazează conducerea şi dez-
voltarea resurselor, cuprinde unsprezece domenii principale: fundamentele
teologice, familia şi misiunea, familiile în societate, căsătoria şi dinamica
familiei, relaţiile interpersonale, educaţia şi îndrumarea părinţilor, creşterea
şi dezvoltarea omului, sexualitatea, etica familiei, administrarea resurselor
familiei şi programele de slujire pastorală a familiei.
FF 15 05 Metodologiile – Metodologiile cele mai potrivite pentru slujirea
pastorală promovată de către Departamentul Familie sunt definite de trei cat-
egorii vaste: educaţia, dezvoltarea relaţiilor din familie şi consilierea. Pastorul
este cheia succesului în activitatea tuturor acestor trei domenii. [299]
1. Educaţia – Cu privire la scopul divin pentru familii, ne-au fost date
descoperiri substanţiale. Principiile practice pentru relaţiile de familie se află
în Scriptură şi în Spiritul Profetic. În pregătirea resurselor pentru educaţia cu
privire la viaţa de familie, departamentul îşi concentrează cercetările şi studii-
le asupra acestor surse principale şi caută să integreze principiile biblice într-o
înţelegere folositoare şi în metodologiile provenite din alte surse compatibile,
care se ocupă de sănătatea mintală, comportamentală şi de ştiinţele sociale.
2. Dezvoltarea relaţiilor de familie – Departamentul pregăteşte resurse şi
formează conducători pentru activităţi care au ca scop dezvoltarea relaţii-
lor de familie – programe experimentale pentru cuplurile căsătorite, familii
şi grupuri de persoane necăsătorite, care îi fac în stare pe participanţi să îşi
îmbogăţească experienţa relaţională prin împărtăşirea şi interacţionarea în
cadrul unor evenimente şi activităţi diverse. Dezvoltarea relaţiilor se concen-
trează direct asupra familiei, sau asupra unui grup de familii, într-un proces
de îmbunătăţire a relaţiilor, printr-o comunicare mai bună, printr-o înţelegere
mai profundă şi printr-o abilitate sporită de a rezolva conflictele şi de a trata
resentimentele. În absenţa unei familii lărgite, grupurile pot să funcţioneze ca
o familie „surogat”. Când participanţii la activităţile de dezvoltare a relaţiilor
fac parte din aceeaşi biserică locală, se poate forma un spirit de comunitate,
susţinere şi colaborare.
Statutul Departamentului Familie 291
3. Consilierea – Rolul crucial şi importanţa consilierii în viaţa familiilor

cu probleme este recunoscut şi apreciat. Multe persoane şi familii se află în-
tr-o situaţie atât de dificilă, încât au nevoie de un ajutor de specialitate, care
este adaptat pentru a le ajuta să rezolve crizele şi dificultăţile personale sau
relaţionale pe termen scurt, sau pe termen lung. Departamentul încurajează
trimiterea acestor persoane, sau familii, la consilieri profesionişti calificaţi, ori
de câte ori este posibil. Deşi formarea de consilieri nu se află în centrul obiec-
tivelor acestui departament, este recunoscut faptul că procesul şi conţinutul
programelor de pregătire a conducătorilor, pe care le oferă departamentul,
pot să fie folositoare pentru pastori şi pentru alte persoane care ar putea fi
solicitate spre a consilia. Totuşi limitele consilierii pastorale sau laice trebuie
să fie recunoscute pe deplin şi să fie asumată o precauţie corespunzătoare.
FF 20 Personalul şi conducerea departamentului

FF 20 05 Personalul – Departamentul Familie este condus de către un di-
rector şi de către directorul asociat (directorii asociaţi), care sunt numiţi pe
baza experienţei lor profesionale şi pe baza pregătirii de specialitate pen-
tru îndeplinirea responsabilităţilor cuprinse în activitatea departamentului.
În activitatea lor de conducere, directorul şi directorii asociaţi le vor oferi
bărbaţilor şi femeilor, soţilor şi soţiilor, taţilor [300] şi mamelor o înţelegere
mai cuprinzătoare şi vor modela dezvoltarea unor relaţii de familie sănătoase.
Datorită naturii dinamicii din interiorul familiilor şi datorită conţinutului şi
metodologiilor Departamentului Familie, este recomandat ca personalul de-
partamentului să includă cel puţin o echipă soţ-soţie.
FF 20 10 Conducerea – Directorul şi directorii asociaţi ai departamentului
lucrează în colaborare cu conducerea administrativă a Conferinţei Generale,
sub autoritatea Comitetului Executiv al Conferinţei Generale. Directorii De-
partamentelor Familie ale Diviziunilor constituie un consiliu departamen-
tal mondial care are un rol consultativ important în a ajuta Departamentul
Familie al Conferinţei Generale în vederea alcătuirii planurilor pe termen
lung. Pe lângă aceasta, consiliul consultativ alcătuit din directorii şi directo-
rii asociaţi ai departamentelor, din reprezentanţi ai conducerii administrative
a Conferinţei Generale şi din reprezentanţi ai departamentelor asociate ale
Conferinţei Generale, precum şi din profesionişti în domeniul familiei, care
nu aparţin de Conferinţa Generală, constituie un grup de susţinere pentru
consultările în vederea alcătuirii planurilor pe termen mediu. Şedinţele or-
dinare ale personalului departamentului cu reprezentanţii conducerii ad-
ministrative a Conferinţei Generale au ca scop luarea deciziilor de rutină şi
funcţionarea departamentului. [301]
FH
STATUTUL
DEPARTAMENTULUI SĂNĂTATE*
FH 05 Filosofia
1. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea propovăduieşte harul mântui-
tor al lui Isus Hristos şi prezenţa sfinţitoare a Duhului Sfânt în viaţa credin-
cioşilor. Trupul nostru este un templu al Duhului Sfânt. În consecinţă, tot ce
gândim, facem, mâncăm sau bem trebuie să onoreze Numele Său. Întreaga
noastră fiinţă, alcătuită din componenta fizică, intelectuală, spirituală, socială
şi emoţională, trebuie să-I aducă slavă lui Dumnezeu.
2. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea promovează o filosofie holistă
a sănătăţii şi vindecării. Prin diferitele ei organizaţii, Biserica administrează
instituţii medicale în întreaga lume. Pe lângă acest fapt, membrii Bisericii sunt
învăţaţi să aibă un stil de viaţă care promovează sănătatea. Învăţăturile baza-
te pe principiile vaste aflate în Sfintele Scripturi şi exprimate mai explicit în
sfaturile date de Ellen G. White continuă să fie completate de descoperirile
ştiinţifice. Aceste învăţături oferă baza pentru stilul de viaţă promovat de că-
tre Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea.
3. Biserica susţine faptul că sunt necesare măsuri concrete în vederea
dezvoltării unui stil de viaţă sănătos şi încurajează o alimentaţie vegetariană
echilibrată. Biserica le cere membrilor ei să se abţină de la folosirea băuturilor
alcoolice şi a tutunului. De asemenea, le cere să se abţină de la folosirea celor-
lalte droguri, cu excepţia unui context terapeutic recunoscut pe baze ştiinţifi-
ce. Biserica încurajează evitarea consumului de alimente din carne. Folosirea
cafelei, ceaiului şi a altor băuturi care conţin cafeină şi folosirea tuturor sub-
stanţelor dăunătoare sunt descurajate. De obicei, bunăstarea fizică şi limpezi-
mea minţii sunt interdependente. Limpezimea minţii este esenţială pentru a
face deosebire între bine şi rău, între adevăr şi minciună.
4. Datorită preocupării ei profunde faţă de nevoile omeneşti, Biserica a
dezvoltat un sistem medical mondial, pentru a alina boala şi suferinţa. Scopul
misiunii noastre nu este doar vindecarea fizică, ci şi promovarea bunăstării
fizice, intelectuale, sociale şi spirituale a întregii fiinţe. [303]
5. Departamentul Sănătate susţine un stil de viaţă adventist sănătos şi, în
felul acesta, le prezintă celorlalţi caracterul deplin al mesajului Evangheliei.
Această Evanghelie cuprinde natura fizică, intelectuală, socială şi spirituală a
omului.
6. Ori de câte ori o persoană obţine profituri de pe urma programelor sau
activităţilor în cadrul Bisericii apare conflictul de interese. Membrii Bisericii şi
*
delegaţii.
Statutul Departamentului Sănătate 293
registrele de evidenţă ale Bisericii merită să fie protejaţi de activităţile care ar

putea avea ca rezultat câştigul personal.
7. Harul lui Dumnezeu îi face în stare pe creştini să-şi aducă viaţa în con-
formitate cu legile Sale fizice, mintale, sociale şi spirituale. Acest fapt îmbună-
tăţeşte discernământul lor moral şi calitatea vieţii.
FH 10 Asociaţiile pentru sănătate şi temperanţă sau

asociaţiile pentru temperanţă
FH 10 05 Asociaţiile pentru sănătate şi temperanţă sau asociaţiile pen-
tru temperanţă – 1. Aceste organizaţii oferă mijloace eficiente prin care Bi-
serica poate să colaboreze cu alte organizaţii particulare sau guvernamentale
în vederea promovării principiilor sănătăţii şi temperanţei. Acest obiectiv
poate fi îndeplinit prin programe şi servicii educative care au legătură cu
îmbunătăţirea vieţii şi sănătăţii. Organizaţiile acestea trebuie să încurajeze
schimbări sociale (şi legislative) pentru a contracara sporirea consumului
de alcool, tutun şi droguri şi a practicilor dăunătoare. Pentru a asigura un
efort mondial coordonat, organizaţiile locale trebuie să funcţioneze în cadrul
Asociaţiei Internaţionale pentru Sănătate şi Temperanţă (International Health
and Temperance Association).
2. În unele zone, activitatea Bisericii în domeniul sănătăţii şi temperanţei
este promovată cel mai bine prin intermediul departamentelor pentru sănă-
tate sau temperanţă şi prin intermediul asociaţiilor pentru temperanţă. În alte
zone, activitatea Bisericii este îndeplinită cel mai bine prin programe pentru
sănătate şi temperanţă, care constituie o parte din programul de ansamblu al
Bisericii. Conferinţele/Misiunile/Câmpurile şi bisericile locale, în consultare
cu Departamentul Sănătate de la nivelul organizatoric imediat superior, tre-
buie să aleagă abordarea cea mai bună pentru regiunile lor.
FH 10 10 Societăţile naţionale pentru sănătate şi temperanţă sau princi-
piile organizatorice ale societăţilor naţionale pentru temperanţă – 1. Obiec-
tivul societăţilor naţionale este acela de a promova principiile şi programele
de temperanţă, pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii şi a caracterului şi de a
contracara folosirea alcoolului, tutunului şi a drogurilor, precum şi practicile
dăunătoare. [304]
2. În înfiinţarea societăţilor naţionale pentru sănătate/temperanţă, Co-
mitetele Diviziunilor trebuie să adere la următoarele principii generale de or-
ganizare:
a. Comitetele Conferinţelor locale, ale Uniunilor sau ale Diviziunii
vor sluji în calitate de Consiliu de directori al respectivelor asociaţii (societăţi)
naţionale. De exemplu:
1) Când regiunea unei Conferinţe/Misiuni/Câmp acoperă o ţară
întreagă, Comitetul Conferinţei va sluji în calitate de Consiliu de directori.
2) Când regiunea unei Uniuni acoperă o ţară întreagă, Comitetul
Uniunii va sluji în calitate de Consiliu de directori.
3) Când regiunea unei Diviziuni acoperă o ţară întreagă, Comitetul

Diviziunii va sluji în calitate de Consiliu de directori.
b. Preşedintele Conferinţei/Misiunii/Câmpului, Uniunii sau
Diviziunii va sluji în calitate de preşedinte al societăţii, directorul
Departamentului Temperanţă va sluji în calitate de secretar executiv, iar
trezorierul va sluji în calitate de trezorier al societăţii.
c. Cotizaţiile de membru vor fi stabilite de către fiecare organizaţie în
parte, în consultare cu Comitetul Diviziunii.
d. Membrii organizaţiei naţionale vor adera la obiectivul societăţii şi
vor plăti cotizaţia anuală de membru.
e. Calitatea de membru nu va fi limitată la adventiştii de ziua a
şaptea, ci va fi disponibilă pentru toate persoanele preocupate de sănătate şi
temperanţă din ţară, care doresc să se dedice principiilor societăţii.
f. Fiecare societate naţională este încurajată să producă o publicaţie,
iar dimensiunea, formatul şi frecvenţa publicării vor fi stabilite în consultare
cu Comitetul Diviziunii.
FH 10 15 Relaţiile cu alte organizaţii – Colaborarea cu celelalte organizaţii
pentru sănătate/temperanţă este încurajată în scopul susţinerii reciproce
a eforturilor bazate pe principiile creştine adventiste de ziua a şaptea. Co-
laborarea aceasta poate fi realizată mai bine prin intermediul organizaţiilor
pentru sănătate şi temperanţă, decât prin intermediul relaţiilor obişnuite
ale Bisericii. Conferinţele/Misiunile/Câmpurile pot să acorde ajutor finan-
ciar altor organizaţii, atunci când se consideră recomandabil. Totuşi celor-
lalte organizaţii nu trebuie să li se permită să adune fonduri în bisericile sau
instituţiile adventiste de ziua a şaptea, sau în cadrul altor activităţi care au
legătură cu Biserica. [305]
FH 15 Sabatul mondial pentru sănătate şi temperanţă

În fiecare an, va fi desemnat un Sabat ca fiind Sabatul pentru sănătate şi
temperanţă. Scopul acestei zile speciale este acela de a le atrage atenţia mem-
brilor asupra importanţei mesajului cu privire la sănătate şi de a obţine spriji-
nul lor financiar pentru programele de sănătate şi temperanţă. Departamen-
tul Sănătate al fiecărei Diviziuni are responsabilitatea de a pregăti o predică
adecvată pentru acest Sabat pentru a fi prezentată în teritoriul ei.
FH 20 Declaraţia principiilor de funcţionare a

instituţiilor medicale
1. Hristos a slujit întregii făpturi omeneşti. În conformitate cu exemplul
Său, misiunea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea cuprinde o lucrare de pro-
movare a vindecării întregii făpturi omeneşti – trup, minte şi spirit. Lucrarea
de promovare a vindecării include grija şi compasiunea faţă de bolnavi şi su-
ferinzi, precum şi păstrarea sănătăţii. Instituţiile medicale adventiste (spitale,
clinici medicale/dentare, cămine de bătrâni, centre de reabilitare, etc.) trebuie
să prezinte beneficiile respectării principiilor sănătăţii. În această lucrare de

slujire trebuie să fie integrată relaţia dintre legile naturale şi cele spirituale,
responsabilitatea omului faţă de aceste legi şi harul lui Hristos care asigură
o viaţă de biruinţă (vezi, de asemenea, A 15 35, Implicaţiile angajamentului
total pentru spitale şi instituţiile medicale.)
2. Instituţiile medicale trebuie să funcţioneze ca o parte integrală a lucră-
rii de slujire de ansamblu a Bisericii. Acestea respectă standardele Bisericii,
susţinând sfinţenia Sabatului, prin promovarea unei atmosfere de Sabat în
mijlocul personalului şi pacienţilor. Treburile de rutină, serviciile de diagnos-
tic opţional şi tratamentele opţionale trebuie să fie evitate în Sabat. De aseme-
nea, standardele Bisericii cuprind promovarea unei alimentaţii vegetariene
echilibrate, lipsite de stimulenţi şi alcool, într-un mediu liber de fum de tutun.
Stăpânirea apetitului trebuie să fie încurajată, folosirea de medicamente cu
potenţial de abuz va fi limitată, iar tehnicile care implică preluarea controlului
asupra minţii, de către mintea altei persoane vor fi interzise. Instituţiile sunt
o partea a lucrării de slujire a Bisericii, iar activităţile şi practicile lor larg răs-
pândite sunt identificate ca fiind o mărturie creştină unică a adventiştilor de
ziua a şaptea.
3. Activităţile diavolului sunt agresive atât în interiorul, cât şi în exterio-
rul Bisericii. Biserica este avertizată: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu
filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile în-
cepătoare ale lumii” (Coloseni 2:8). Din cauza [306] marii lupte dintre bine şi
rău, Departamentul Sănătate îi încurajează pe membrii Bisericii să evite prac-
ticile înrădăcinate în filosofia şi credinţele necreştine. Biserica şi instituţiile ei
trebuie să promoveze şi să ofere un serviciu atent şi competent, care respectă
demnitatea şi drepturile pacienţilor.
Instituţiile medicale adventiste trebuie să promoveze numai acele practici
întemeiate pe Biblie sau Spiritul Profetic sau acele metode bazate pe dovezi
pentru prevenirea bolii, tratament şi păstrare a sănătăţii. Expresia „bazate pe
dovezi” înseamnă că există un grup de dovezi acceptate, verificate şi sem-
nificative din punct de vedere statistic, care măresc probabilitatea eficienţei,
până la un nivel convingător din punct de vedere ştiinţific. Practicile care nu
sunt „bazate pe dovezi” în mod serios şi care nu sunt întemeiate pe Biblie
sau pe Spiritul Profetic, care cuprind, dar nu se limitează la aromoterapie,
terapie cranio-sacrală, homeopatie, hipnoterapie, iridologie, magneţi, metode
de aliniere a energiilor, diagnosticare prin folosirea pendulului, remedii prin
folosirea plantelor neverificate, reflexologie, irigaţii repetate ale colonului,
„atingere terapeutică”, terapie cu urină, ar trebui să fie descurajate.
4. În conformitate cu reafirmarea plină de dragoste de către Hristos a li-
bertăţii de alegere şi a demnităţii omului, instituţiile medicale adventiste de
ziua a şaptea ar trebui să acorde o prioritate deosebită demnităţii personale
şi relaţiilor umane. Acestea trebuie să se străduiască să asigure un mediu efi-
cient, sigur şi atent, care promovează sănătatea minţii, trupului şi spiritului.
Educaţia în domeniul obiceiurilor de vieţuire sănătoasă, precum şi grija faţă
de pacient şi familie în procesul morţii constituie o parte integrală a îngrijirii

medicale adventiste.
5. Strategiile şi procedurile medicale trebuie să reflecte întotdeauna o
atenţie şi o preocupare deosebită faţă de valoarea vieţii omului, precum şi
faţă de demnitatea individuală.
6. Instituţiile medicale adventiste de ziua a şaptea funcţionează ca o parte
a societăţii şi a naţiunii în care operează. Fiecare instituţie este preocupată de
sănătatea societăţii şi a naţiunii, reprezentând dragostea lui Hristos. Vor fi
respectate atât legile ţării, cât şi regulile cu privire la funcţionarea instituţiilor
şi autorizarea personalului.
7. Instituţiile acceptă personal clerical de orice religie pentru a-i vizita pe
membrii Bisericilor lor.
8. Misiunea instituţiilor de a-L reprezenta pe Hristos în societate şi îndeo-
sebi în mijlocul celor care se folosesc de serviciile lor este împlinită [307] prin-
tr-un personal competent, plin de simpatie, care susţine misiunea, practicile şi
standardele Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea în îndeplinirea îndatoririlor
lui.
9. Trebuie să fie instituit un program regulat de susţinere a personalului
în dezvoltarea profesională, în creşterea nivelului de înţelegere şi în împărtă-
şirea dragostei lui Dumnezeu. Dezvoltarea personală şi susţinerea educaţiei
şcolare constituie o prioritate.
10. Instituţiile trebuie să funcţioneze într-o manieră responsabilă din
punct de vedere financiar şi în conformitate cu Statutul de organizare al Biseri-
cii Adventiste de Ziua a Şaptea.
11. Prevenirea bolilor şi educaţia sanitară vor fi o parte integrală a priori-
tăţilor instituţiilor medicale adventiste de ziua a şaptea.
12. Administrarea şi funcţionarea instituţiilor medicale adventiste de ziua
a şaptea va cuprinde consultarea regulată şi continuă cu Departamentul Să-
nătate al Bisericii. Consultarea va include Departamentele Sănătate ale Confe-
rinţei/Misiunii, Uniunii, Diviziunii şi Conferinţei Generale, după cum indică
ocaziile şi circumstanţele.
FH 25 Planul de funcţionare al instituţiilor medicale

FH 25 05 Înfiinţarea şi încetarea funcţionării instituţiilor medicale – 1.
Când este luată în considerare înfiinţarea unei noi instituţii, construirea unei
anexe importante sau evaluarea continuării funcţionării unei instituţii exis-
tente, vor fi avute în vedere următoarele:
a. Planurile pe termen lung ale Bisericii din acea regiune şi măsura în
care instituţiile facilitează misiunea Bisericii.
b. Nevoile medicale din acea regiune.
c. Disponibilitatea resurselor, îndeosebi a celor financiare, de
personal şi echipament pentru funcţionarea instituţiei.
d. Regulamentele guvernamentale pentru funcţionarea instituţiei.
e. Regulamentele guvernamentale pentru încetarea funcţionării unei

instituţii.
f. Impactul pe care înfiinţarea, sau desfiinţarea instituţiei îl va avea
asupra Bisericii din regiunea respectivă şi asupra societăţii în general.
2. Propunerea pentru înfiinţarea unei noi instituţii medicale, construirea
unei anexe importante sau încetarea funcţionării unei instituţii medicale exis-
tente va fi trimisă Diviziunii în vederea analizării şi aprobării de către Comi-
tetul Executiv al Diviziunii, înainte de luarea deciziei finale. [308]
FH 25 10 Conducerea – 1. Condiţiile de proprietate, care pot fi diferite de la
o instituţie, la alta sau de la o ţară la alta, pot împiedica aderarea strictă la un
model internaţional, dar trebuie să includă, în general, prevederile următoare:
a. Dreptul de proprietate asupra instituţiei va fi deţinut de o entitate
specifică a Bisericii.
b. Nu va fi prezentat niciun indiciu de proprietate a Bisericii, dacă
Biserica nu exercită controlul deplin asupra unei organizaţii.
c. Echipamentul poate fi deţinut în proprietate sau poate fi închiriat.
d. Clădirile şi terenul vor fi în proprietatea Bisericii sau vor fi obţinute
prin concesionare pe un termen de cel puţin 25 de ani.
e. Proprietatea va fi asigurată permanent pe întreaga perioadă, iar
Biserica va avea responsabilitatea deplină pentru poliţele de asigurare,
administrare, finanţe şi libertatea de a conduce instituţia în conformitate cu
punctele de credinţă şi standardele adventiste de ziua a şaptea.
f. Dacă este înregistrată cu statut de persoană juridică separată,
Statutul şi Regulamentul de funcţionare vor conţine următoarele prevederi:
1) Instituţia este o parte integrală a Bisericii Adventiste de Ziua a
Şaptea, precizând cu claritate scopul ei principal în relaţia cu misiunea Bisericii.
2) Un minim de două treimi dintre membrii consiliului de condu-
cere este alcătuit din membri ai unităţii confesionale constitutive, ai consiliilor
sau ai comitetelor executive ale organizaţiilor înscrise în Seventh-day Adventist
Yearbook.
3) În caz de desfiinţare, patrimoniul net al instituţiei va fi transferat
organizaţiei adventiste de ziua a şaptea înscrise în Seventh-day Adventist Year-
book, din care au provenit membrii consiliului de conducere.
2. Resursele financiare – a. Fondurile generate de instituţiile/serviciile me-
dicale nu vor fi direcţionate în alte scopuri, până când nevoile financiare ale
instituţiei respective nu sunt împlinite.
b. În Uniunile unde spitalele au cheltuieli de închiriere, organizaţia
care a iniţiat contractul de închiriere va reţine fondurile, mai puţin
cheltuielile necesare în vederea achitării cheltuielilor pentru dezvoltarea şi
nevoile instituţiei.
3. Grupul constitutiv – Grupul constitutiv al instituţiei va fi definit în sta-
tut şi în Regulamentul de funcţionare.
a. Membrii – Condiţiile pot fi diferite de la o instituţie la alta sau de la o
ţară la alta şi pot să împiedice aderarea strictă la un [309] model internaţional
pentru reprezentarea constitutivă. În general, din grupul constitutiv va face

parte Comitetul Executiv al organizaţiei care înfiinţează instituţia, membrii
Comitetului Executiv al Uniunii, Diviziunii sau Conferinţei Generale, care
sunt prezenţi, reprezentanţi ai personalului instituţiei şi ai Conferinţei/
Misiunii/Câmpului avut în vedere. Numărul de reprezentanţi din fiecare
categorie menţionată mai sus va depinde de mărimea şi de importanţa
instituţiei.
b. Îndatoririle grupului constitutiv – 1) Să stabilească scopul de
ansamblu şi obiectivul instituţiei, în conformitate cu obiectivele şi strategiile
Bisericii.
2) Să organizeze şedinţe anuale sau bienale pentru a primi rapoarte
din partea consiliului de administraţie al instituţiei.
3) Să aleagă consiliul de administraţie care are responsabilitatea
funcţionării instituţiei pentru mandatul următor. Alegerea membrilor şi a
conducătorilor administrativi va fi specificată în Regulamentul de funcţionare.
4) Să organizeze şedinţe extraordinare pentru scopuri precise,
atunci când aceste şedinţe sunt cerute de două treimi din membrii consiliului
de administraţie.
FH 25 15 Consiliul – Îndatoririle şi responsabilităţile consiliului vor fi
următoarele:
1. Să adopte Regulamentul de funcţionare în conformitate cu cerinţele
legale şi cu normele confesionale, precum şi responsabilităţile consiliului faţă
de grupul constitutiv, precizând:
a. Alegerea membrilor şi a conducătorilor administrativi ai
consiliului, orice proceduri de conducere ale activităţii consiliului de
administraţie şi condiţiile de eligibilitate şi termenii de numire a membrilor
şi conducătorilor administrativi.
b. Îndatoririle şi responsabilităţile consiliului, care vor cuprinde:
1) Acceptarea responsabilităţii legale pentru conducerea instituţiei
şi administrarea afacerilor ei.
2) Aplicarea strategiei de ansamblu a instituţiei.
3) Aprobarea tranzacţiilor financiare principale ale instituţiei, cum
ar fi achiziţia unui teren, a unei clădiri noi, modificările importante, achiziţia
unui echipament scump etc.
4) Aprobarea numirilor şi schimbărilor membrilor importanţi ai
personalului.
5) Primirea de donaţii, a redevenţelor obţinute din investiţii finan-
ciare sau a altor bunuri în numele instituţiei. [310]
6) Aprobarea bugetului anual şi primirea din partea administraţiei
a rapoartelor regulate care indică relaţia dintre activităţile în curs şi buget.
c. Stabilirea frecvenţei şedinţelor consiliului: În cadrul instituţiei va
avea loc cel puţin o şedinţă pe an.
d. Numărul membrilor care constituie un cvorum pentru şedinţa
consiliului.
e. O listă a comitetelor necesare, metoda de selectare a membrilor,

durata mandatului preşedinţilor comitetelor şi scopul şi autoritatea
comitetelor.
f. Relaţia dintre conducătorul administrativ executiv şi consiliu.
g. Responsabilităţile personalului medical şi relaţia acestuia cu
consiliul.
h. O metodă de adoptare şi de amendare ulterioară a Regulamentului
de funcţionare.
2. Să adopte un plan de şedinţe şi să definească cerinţele de participare şi
metoda de raportare a dezbaterilor consiliului.
3. Să examineze periodic misiunea şi obiectivul instituţiei, precum şi sco-
purile, strategiile şi programele în curs.
4. Să numească un conducător administrativ executiv ale cărui calificări,
responsabilităţi şi autoritate vor fi definite în scris.
5. Să numească o conducere a personalului medical şi să organizeze o
revizuire periodică. Conducerea personalului medical va fi responsabilă faţă
de consiliu pentru menţinerea calităţii practicii medicale.
6. Să aprobe Regulamentul de funcţionare şi regulamentele şi regulile
pentru conducerea personalului medical.
7. Conducerea personalului medical va avea răspunderea de a recoman-
da consiliului angajarea membrilor personalului medical, încetarea angajării
şi definirea autorităţii medicilor.
8. Să ceară conducerii personalului medical să stabilească mecanismele
menite să asigure atingerea şi păstrarea standardelor Bisericii Adventiste de
Ziua a Şaptea pentru practica medicală şi îngrijirea pacienţilor.
9. Să numească un Comitet Executiv al consiliului care va îndeplini res-
ponsabilităţile consiliului în perioadele dintre şedinţele ordinare ale acestuia.
10. Să numească un comitet administrativ (vezi FH 25 25).
FH 25 20 Administraţia instituţiei – 1. Instituţia va fi condusă de un
conducător administrativ executiv principal calificat, care se va adresa con-
siliului şi va avea următoarele răspunderi: [311]
a. Se ocupă de planificarea (pe termen lung şi scurt), dezvoltarea şi susţi-
nerea programelor care aplică strategiile şi ating obiectivele stabilite de consi-
liu.
b. Reprezintă oficial instituţia în societate.
c. Ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că instituţia se confor-
mează legilor şi regulamentelor în vigoare.
d. Instituie o structură organizatorică pentru aducerea la îndeplinire a
programelor instituţiei şi împlinirea nevoilor pacienţilor. Această structură va
cuprinde:
1) Un statut organizatoric care va prezenta domeniile clare de auto-
ritate şi responsabilitate.
2) Regulile şi procedurile care vor guverna fiecare departament în
îndeplinirea îndatoririlor şi funcţiilor lui.
3) Un sistem oficial de proceduri financiare pentru toate tipurile de

tranzacţii necesare pentru a asigura controlul contabil al bunurilor, datoriilor,
veniturilor şi cheltuielilor.
4) Regulamente şi proceduri scrise pentru conducerea activităţilor
financiare.
5) Angajarea unor persoane ale căror calificări sunt corespunzătoa-
re cu responsabilităţile lor.
6) Recapitularea împreună cu fiecare angajat a regulamentelor şi
regulilor aflate în Manualul angajatului. Semnătura de acord a angajatului tre-
buie să fie în dosar.
7) Păstrarea dosarului fiecărui angajat în mod confidenţial.
8) Menţinerea unui mediu de siguranţă pentru angajaţi şi pacienţi.
9) Responsabilitatea de a obţine poliţele de asigurare corespunză-
toare pentru proprietate, personal şi expunerea generală la riscuri.
2. Este responsabil de implementarea strategiei consiliului pentru admi-
nistrarea financiară a instituţiei.
3. Asigură, menţine şi protejează resursele fizice corespunzătoare şi se
îngrijeşte de folosirea lor înţeleaptă în aplicarea programelor instituţiei şi pen-
tru împlinirea nevoilor pacienţilor.
4. Dezvoltă şi aplică un sistem de administrare a comunicaţiilor în întrea-
ga instituţie. [312]
FH 25 25 Comitetul administrativ – 1. Numirea – Consiliul de administraţie
va avea responsabilitatea de a numi un comitet administrativ.
2. Membrii – Membrii comitetului administrativ vor fi următorii:
Conducătorul administrativ executiv principal
Reprezentanţi din partea:
Serviciilor medicale
Serviciilor financiare
Serviciilor de asistenţă medicală
Alte persoane care pot oferi sfaturi şi pot întări administraţia.
3. Preşedintele – Conducătorul administrativ executiv, sau persoana de-
semnată în absenţa acestuia, va sluji în calitate de preşedinte.
4. Responsabilitatea – a. Comitetul administrativ va sluji unui scop mai
vast decât simpla consiliere a conducerii administrative. Toate subiectele de
o importanţă deosebită vor fi analizate în şedinţele ordinare ale comitetului
administrativ.
b. Directorul administrativ se va ocupa pe proprie răspundere de
lucrările de rutină şi, când este oportun, se va consulta cu conducătorul
administrativ executiv.
c. Tranzacţiile financiare principale, cum ar fi achiziţia unui
echipament scump, cumpărarea sau vânzarea unui teren, sau angajarea
instituţiei într-o obligaţie financiară importantă, de orice natură, vor fi
îndeplinite numai prin hotărârea consiliului.
d. Problemele legate de regulament vor fi analizate şi recomandate
consiliului în vederea unei decizii.
e. Comitetul administrativ va funcţiona în conformitate cu regula-

mentele financiare ale Bisericii.
FH 30 Formarea administratorilor spitalului

1. Instituţiile medicale vor continua să încurajeze şi să ajute financiar per-
soane calificate pentru a frecventa universităţi care oferă programe postuni-
versitare în domeniul administrării instituţiilor medicale. Aceste studii vor fi
compatibile cu standardele şi principiile adventiste de ziua a şaptea.
2. Instituţiile vor acorda prioritate în susţinerea financiară şi încurajarea
obţinerii studiilor postuniversitare în domeniul administrării instituţiilor me-
dicale persoanelor care au avut o experienţă plină de succes în instituţiile me-
dicale. [313]
3. Spitalele sunt încurajate să ofere ocazii pentru stagiatură şi angajare
absolvenţilor calificaţi de studii superioare în domeniul administrării institu-
ţiilor medicale.
FH 35 Evaluarea instituţiilor medicale

International Adventist Health Care Council (IAHC) va organiza un pro-
ces de evaluare/acreditare pentru a stabili nevoile unei instituţii, pentru a
evalua eficienţei ei şi pentru a susţine dezvoltarea acesteia. IAHC va stabili
standardele minime pentru funcţionarea unei instituţii. Fiecare Diviziune va
fi responsabilă pentru conducerea unui proces de evaluare care va respecta
standardele IAHC, căruia îi va trimite rapoartele de acreditare în vederea
verificării. IAHC poate să ceară informaţii suplimentare sau să recomande
verificări suplimentare.
FH 40 Constituţia Asociaţiei Internaţionale pentru

Sănătate şi Temperanţă
Această organizaţie va fi cunoscută ca Asociaţia Internaţională pentru
Sănătate şi Temperanţă.
Scopul acestei organizaţii internaţionale este acela de a promova princi-
piile şi programele de sănătate şi temperanţă pentru îmbunătăţirea calităţii
vieţii şi caracterului şi pentru combaterea folosirii alcoolului, tutunului, a
drogurilor degradatoare şi a altor substanţe dăunătoare. Această asociaţie îşi
va îndeplini scopul, fiind o funcţie a Departamentului Sănătate al Conferinţei
Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea.
Articolul III – Membrii

Sec. 1. Organizaţiile membre ale asociaţiei vor fi organizaţiile naţionale şi
regionale susţinute de Conferinţele sau Misiunile Adventiste de Ziua a Şaptea
din întreaga lume, care aderă la principiile acestui statut şi sunt acceptate
prin vot de către consiliul de directori. Aceste organizaţii naţionale [314] şi
regionale vor fi cunoscute fie ca societăţi pentru sănătate şi temperanţă, fie ca
societăţi pentru temperanţă.
Sec. 2. Membrii individuali ai societăţilor regionale sau naţionale afiliate
asociaţiei vor fi persoanele care:
a. Aderă la scopurile pentru care a fost organizată această asociaţie.
b. Plătesc cotizaţia de membru.
Sec. 3. Cotizaţiile membrilor individuali vor fi stabilite de către fiecare so-
cietate regională sau naţională pentru sănătate şi temperanţă.
Articolul IV – Consiliul de administratori

Sec. 1. Consiliul de administratori va fi constituit din membrii Comitetu-
lui Executiv al Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea şi din
preşedinţii şi/sau secretarii executivi ai societăţilor care au fost acceptate ca
membre ale acestei asociaţii.
Sec. 2. Datoria Consiliului de administratori va fi:
a. Să aleagă conducătorii administrativi.
b. Să numească cincisprezece membri pentru a sluji în Consiliul
executiv.
c. Să organizeze o şedinţă o dată la cinci ani, cu ocazia Sesiunii
Conferinţei Generale, pentru a primi rapoarte din partea conducătorilor
administrativi ai acestei asociaţii.
d. Să organizeze întâlniri anuale ale membrilor disponibili.
e. Să numească persoanele pentru poziţiile vacante care ar putea să
apară în Consiliul executiv în cursul mandatului.
f. Să numească un revizor a cărui datorie va fi aceea de a verifica
evidenţele contabile ale acestei asociaţii şi de a prezenta un raport anual
Consiliului de administratori.
g. Să alcătuiască planuri care vor promova obiectivele acestei
organizaţii pretutindeni în lume.
Articolul V – Conducătorii administrativi şi

îndatoririle lor
Sec. 1. Conducătorii administrativi ai acestei organizaţii vor fi un
preşedinte, un vicepreşedinte, un secretar executiv, un trezorier şi secretarii
asociaţi, după cum este necesar.
Sec. 2. Preşedintele: Preşedintele Asociaţiei va prezida Consiliul de admin-
istratori şi Consiliul executiv, cu excepţia situaţiei în care un vicepreşedinte
general al Conferinţei Generale a fost numit să prezideze. [315]
Sec. 3. Vicepreşedintele: În absenţa preşedintelui, vicepreşedintele va pre-

zida Consiliul executiv.
Sec. 4. Secretarul executiv: Datoria secretarului executiv va fi aceea de a
păstra rapoartele de şedinţă ale dezbaterilor diferitelor şedinţe şi de a con-
duce lucrările acestei asociaţii în conformitate cu deciziile Consiliului execu-
tiv şi ale Consiliului de administratori.
Sec. 5. Trezorierul: Datoria trezorierului va fi aceea de a primi toate fondu-
rile acestei asociaţii, de a le repartiza în conformitate cu deciziile consiliului
executiv şi de a prezenta rapoartele financiare la intervale regulate, în confor-
mitate cu cerinţele Consiliului de administratori şi ale Consiliului Executiv.
Sec. 6. Alegerea conducătorilor administrativi: Toţi conducătorii admin-
istrativi ai acestei asociaţii vor fi aleşi de către Consiliul de administratori cu
ocazia Sesiunilor ordinare ale Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a
Şaptea, care au loc o dată la cinci ani, şi îşi vor păstra poziţia pentru o perioadă
de cinci ani sau până când succesorii lor vor fi aleşi şi îşi vor prelua îndato-
ririle.
Articolul VI – Consiliul executiv

Sec. 1. Consiliul executiv va fi constituit de conducătorii administrativi ai
asociaţiei şi de cincisprezece alţi membri care vor fi numiţi de către Consiliul
de administratori pentru a sluji o perioadă de cinci ani sau până când succeso-
rii lor vor fi numiţi şi îşi vor prelua poziţia.
Sec. 2. Datoria Consiliului executiv va fi:
a. Să plănuiască modalităţi şi mijloace eficiente pentru promovarea
lucrării temperanţei.
b. Să numească acele comitete permanente pe care Consiliul executiv
le consideră necesare pentru promovarea intereselor lucrării.
Sec. 3. Şedinţele Consiliului executiv pot fi convocate oricând de preşedinte
sau, în absenţa preşedintelui, de vicepreşedintele acestei Asociaţii pentru a
dezbate problemele care necesită o decizie a Consiliului executiv.
Sec. 4. Toate şedinţele Consiliului executiv vor avea loc la sediul
internaţional, cu excepţia celor stabilite în alte locuri de către Consiliul de ad-
ministratori.
Sec. 5. Oricare cinci membri ai Consiliului executiv, inclusiv preşedintele
sau vicepreşedintele vor constitui, după anunţarea corespunzătoare a mem-
brilor, un cvorum al Consiliului executiv şi vor avea autoritatea de a [316] lua
decizii în conformitate cu planurile generale stabilite de Consiliul de admin-
istratori.
Articolul VII – Resursele financiare

Zece % din fondurile primite de societăţile naţionale sau regionale vor
fi trimise mai departe, prin intermediul organizaţiilor respective, trezori-
erului Asociaţiei Internaţionale pentru Sănătate şi Temperanţă, în scopul
promovării lucrării sănătăţii şi temperanţei din întreaga lume, în conformi-

tate cu îndrumările Consiliului Executiv şi ale Departamentului Sănătate ale

Statutul şi Regulamentul de funcţionare pot fi amendate prin votul a două
treimi din membrii prezenţi la orice sesiune ordinară a Consiliului de admin-
istratori.
Articolul IX – Desfiinţarea
În cazul desfiinţării asociaţiei, toate bunurile vor fi transferate Conferinţei
Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea. [317]
FL
RELAŢII OFICIALE ŞI LIBERTATE
RELIGIOASĂ
FL 05 Filosofia
Folosirea forţei şi a constrângerii este nefavorabilă religiei autentice.
Dumnezeu primeşte cinstea şi închinarea numai când acestea sunt oferite
de bunăvoie. Deşi toate drepturile omului sunt foarte importante, libertatea
religioasă este unică şi are o semnificaţie specială. Aceasta nu are legătură
numai cu dimensiunea interumană, ci şi cu relaţia omului cu Dumnezeu, Cre-
atorul. Prin urmare, adventiştii de ziua a şaptea consideră libertatea religioasă
ca fiind un drept primordial, care cuprinde toate drepturile omului.
Separarea dintre Biserică şi stat oferă cea mai bună ocrotire a libertăţii reli-
gioase şi este în conformitate cu declaraţia lui Isus: „Daţi dar cezarului ce este
al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22:21). Depar-
tamentul Relaţii oficiale şi Libertate religioasă încurajează o astfel de separare,
acolo unde este posibilă. De asemenea, Departamentul Relaţii oficiale şi Lib-
ertate religioasă crede că unirea dintre Biserică şi stat este o formulă sigură
pentru discriminare şi intoleranţă şi oferă un sol fertil pentru răspândirea
persecuţiei.
Din perspectiva rolului desemnat de Dumnezeu, guvernul civil are drep-
tul de a beneficia de respect şi de o supunere de bunăvoie, în limitele în care
legile şi regulamentele civile nu sunt în conflict cu cerinţele lui Dumnezeu,
deoarece „trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni”
(Faptele apostolilor 5:29).
FL 05 05 Libertatea religioasă – 1. Libertatea religioasă cuprinde dreptul
fundamental al omului de a avea, de a adopta sau de a-şi schimba religia sau
convingerile religioase în conformitate cu propria conştiinţă şi de a-şi mani-
festa sau practica religia individual sau în părtăşie cu alţi credincioşi, prin
rugăciune, devoţiune, mărturie şi învăţare, incluzând respectarea unei zile
săptămânale de odihnă şi închinare, în conformitate cu regulile propriei reli-
gii, cu condiţia de a respecta aceleaşi drepturi ale celorlalţi.
2. De asemenea, libertatea religioasă cuprinde dreptul de a publica literatură,
de a înfiinţa şcoli ale Bisericii la toate nivelurile, precum şi alte instituţii, de a
exercita controlul ecleziastic asupra doctrinei, formei de organizare, numirii
pastorilor şi a conducătorilor oficiali ai Bisericii, fără intervenţii din exterior,
şi dreptul de a avea contacte şi relaţii internaţionale cu persoanele de aceeaşi
religie şi cu organizaţiile Bisericii din toate părţile lumii. [319]
FL 10 Scopul
Departamentul Relaţii oficiale şi Libertate religioasă, unul dintre depar-
tamentele iniţiale de bază ale Bisericii, a fost înfiinţat pentru a promova şi
pentru a susţine libertatea religioasă, cu accentul deosebit asupra libertăţii
de conştiinţă individuale. În această activitate, Departamentul Relaţii oficiale
şi Libertate religioasă este implicat în relaţiile la nivel guvernamental, con-
tactele interconfesionale şi, acolo unde este indicat, în reţele ale organizaţiilor
nonguvernamentale care au obiective asemănătoare în susţinerea libertăţii
religioase. Departamentul nu numai că lucrează pentru libertatea religioasă a
membrilor Bisericii şi a unităţilor organizate ale Bisericii, dar susţine şi drep-
tul libertăţii religioase al tuturor oamenilor.
Din perspectiva înţelegerii adventiste de ziua a şaptea cu privire la „mar-
ea luptă” şi a evenimentelor culminante din istoriei omenirii, în care a fost
implicată unirea dintre Biserică şi stat, eliminarea exercitării libere a religiei şi
persecuţia rămăşiţei credincioase, Departamentul Relaţii oficiale şi Libertate
religioasă urmăreşte cu atenţie şi caută să interpreteze cu precauţie tendinţele
actuale care ar putea reflecta scenariul profetic.
FL 15 Responsabilităţile departamentale
1. Departamentul Relaţii oficiale şi Libertate religioasă al Conferinţei
Generale are responsabilitatea de a alcătui strategii globale pentru libertatea
religioasă şi programe pentru Biserică, în conformitate cu punctele FL 05 şi
FL 10. Aceste programe vor include contactele şi relaţiile strategice cu diferite
instituţii guvernamentale, Naţiunile Unite, îndeosebi cu Consiliul economic
şi social, Comisia pentru drepturile omului, Congresul Statelor Unite şi De-
partamentul de Stat.
2. Pe lângă susţinerea publicării revistei Fides et Libertas, publicaţia peri-
odică a Asociaţiei Internaţionale pentru Libertatea religioasă (International
Religious Liberty Association), Departamentul Relaţii oficiale şi Libertate
religioasă susţine direct Diviziunea America de Nord, din punct de vedere
financiar şi din alte puncte de vedere, pentru publicarea revistei Liberty, A
Magazine of Religious Freedom, al cărei redactor consultant este directorul
Departamentului Relaţii oficiale şi Libertate religioasă.
3. Departamentul Relaţii oficiale şi Libertate religioasă al Conferinţei Ge-
nerale susţine diferitele Diviziuni în promovarea Sabatului pentru libertatea
religioasă şi a darurilor speciale pentru activitatea departamentului. [320]
4. Directorul Departamentului Relaţii oficiale şi Libertate religioasă slu-
jeşte ca secretar al Comitetului mondial pentru Relaţii oficiale şi Libertate re-
ligioasă al Conferinţei Generale, al Comitetului pentru Relaţii oficiale şi Li-
bertate religioasă al Conferinţei Generale/Diviziunii America de Nord şi al
Comitetului de protocol.
Statutul Departamentului Relaţii Oficiale şi Libertate Religioasă 307
FL 20 Asociaţia Internaţională pentru Libertate

religioasă
Departamentul Relaţii oficiale şi Libertate religioasă îndeplineşte o serie de
funcţii în colaborare cu Asociaţia Internaţională pentru Libertate religioasă.
Înfiinţată în 1888 de către adventiştii de ziua a şaptea şi reorganizată în
1946, Asociaţia Internaţională pentru Libertate religioasă şi-a lărgit sfera de
susţinere şi activitate, incluzând atât în Consiliul de directori, cât şi în Con-
siliul de experţi, susţinători ai libertăţii religioase din diferite comunităţi re-
ligioase. Directorul Departamentului Relaţii oficiale şi Libertate religioasă
slujeşte în calitate de secretar general al Asociaţiei Internaţionale pentru Lib-
ertate religioasă. Una dintre activităţile principale ale asociaţiei este aceea de
a organiza congrese, conferinţe şi seminare internaţionale şi regionale pentru
libertatea religioasă.
Departamentul Relaţii oficiale şi Libertate religioasă susţine Asociaţia
Internaţională pentru Libertate religioasă în activitatea de publicare a revis-
tei Fides et Libertas şi a unui buletin de ştiri, IRLA Information. Departamen-
tul Relaţii oficiale şi Libertate religioasă alcătuieşte, în asociere cu diferitele
Diviziuni vorbitoare de limbă engleză, regulamentele pentru susţinerea
financiară şi pentru distribuirea publicaţiei în limba engleză a revistei pentru
libertatea religioasă.
FL 25 Litigiile cu privire la libertatea religioasă

În diferite ţări ar putea fi necesar din când în când să fie luate măsuri legale
în scopul apărării dreptului la libertate religioasă al organizaţiilor sau mem-
brilor Bisericii, inclusiv dreptul de a păzi Sabatul. Totuşi înainte de a apela
la justiţie, trebuie să fie făcut orice efort pentru a rezolva situaţiile în mod
echitabil în scopul sprijinirii practicării libere a religiei. Întotdeauna când pare
a fi recomandabil ca drepturile să fie acordate sau restabilite în justiţie, trebuie
să predomine precauţia, nu numai din cauza costurilor mari care ar putea fi
implicate, ci şi posibilele consecinţe vaste ale hotărârilor tribunalului. [321]
Fiecare Diviziune va stabili procedurile de tratare a litigiilor cu privire la
libertatea religioasă. [322]
FP
STATUTUL
DEPARTAMENTULUI PUBLICAŢII*
FP 05 Filosofia
Lucrarea de publicaţii, dezvoltată de James şi Ellen White înainte ca Bi-
serica Adventistă de Ziua a Şaptea să aibă un nume sau o organizaţie, a fost
numită să aibă un rol proeminent în vestirea Evangheliei veşnice în lume în
scopul pregătirii pentru a doua venire a lui Isus. Departamentul Publicaţii al
Conferinţei Generale este dedicat acestei sarcini încredinţate de Dumnezeu.
FP 10 Scopul
Departamentul Publicaţii al Conferinţei Generale coordonează activitatea
de ansamblu a Bisericii mondiale în domeniul publicaţiilor. Acest departa-
ment slujeşte în calitate de centru de resurse pentru dezvoltarea, producerea
şi distribuirea literaturii, precum şi pentru traducerea şi tipărirea cărţilor lui
Ellen G. White.
FP 15 Principiile fundamentale pentru funcţionarea

instituţiilor de publicaţii
Organizaţiile Bisericii, la diferitele ei niveluri, deţin şi administrează editu-
ri confesionale pentru promovarea lucrării Bisericii. Prin urmare, este deose-
bit de important ca acestea să fie administrate în conformitate cu scopurile,
obiectivele şi principiile spirituale ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.
Consiliile de administraţie şi angajaţii acestor instituţii, individual şi colectiv,
sunt îndemnate să nu facă nicio încercare de a modifica, sau de a se îndepărta
de la principiile stabilite sau de la practicile fundamentale ale Bisericii în con-
ducerea lucrării ei instituţionale, cu excepţia unui set de proceduri aprobate
ale Bisericii.
Editurile confesionale sunt dedicate scopurilor şi misiunii Bisericii şi ar
trebui să fie angajate în acestea numai persoanele care sunt dispuse să susţină
obiectivele religioase ale Bisericii. [323]
Tuturor angajaţilor permanenţi şi cu normă întreagă în instituţiile de
publicaţii trebuie să le fie acordate acreditări sau autorizaţii corespunzătoare.
FP 15 05 Organizarea caselor de editură – Casele de editură trebuie să
fie înfiinţate ca organizaţii nonprofit, nu ca societăţi comerciale pe acţiuni.
Această formă sau alte forme similare de organizare, va fi respectată în toate
ţările unde este îngăduit de legi.
*
terminologie pentru unităţi organizatorice cum ar fi câmpuri, secţiuni, regiuni sau delegaţii.
Statutul Departamentului Publicaţii 309
FP 20 Numirea redactorilor
Redactorii şi redactorii asociaţi ai publicaţiilor principale ale Bisericii (cu
excepţia celor prevăzute mai jos), precum şi redactorii de carte şi redactorii de
carte asociaţi vor fi numiţi de consiliile caselor de editură respective şi/sau
de directorii acestora. Cu excepţia Diviziunii America de Nord, aceştia vor
fi aprobaţi de Comitetul Diviziunii respective, iar în Diviziunea America de
Nord vor fi aprobaţi de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale, înainte
de numirea finală de către casele de editură.
Redactorii şi redactorii asociaţi ai următoarelor publicaţii ale Biseri-
cii pregătite de Conferinţa Generală vor fi numiţi de Comitetul Executiv al
Conferinţei Generale în conformitate cu prevederile din Constituţia şi Reg-
ulamentul de ordine interioară ale Conferinţei Generale, Articolul VII din
Constituţie:
Adventist Review
Adventist World
Dialogue
Journal of Adventist Education
Ministry
Studiile biblice pentru Şcoala de Sabat:
Prezentări PowerPoint
Studiile biblice pentru adolescenţi „Conexiuni salvatoare”
Studiile biblice pentru grădiniţă
Studiile biblice pentru primară
Studiile biblice pentru primii paşi
Studiile biblice pentru Şcoala de Sabat majori
Studiile biblice pentru tineri
Numirile vor fi întemeiate pe aptitudinile dovedite ale persoanei în do-
meniul scrisului şi al tratării atente a manuscriselor, precum şi pe baza
cunoştinţelor în domeniul publicaţiilor în general şi al domeniului de speci-
alitate tratat de publicaţia respectivă. Redactorul va fi un membru adventist
de ziua a şaptea cu drepturi [324] depline, care a dovedit că este un angajat
dedicat al Bisericii.
Pe lângă aptitudinile editoriale, redactorii principali ai publicaţiilor care se
ocupă de subiecte teologice trebuie să fie cercetători experimentaţi ai Bibliei,
care au aptitudini şi experienţă în interpretare, maturitate în activitatea Biseri-
cii şi un renume în activitatea de ansamblu a Bisericii, precum şi o pregătire şi
activitate amplă în lucrarea pastorală sau într-o lucrare similară.
FP 25 Cărţile de imnuri
Publicarea cărţilor de imnuri şi a cărţilor de cântări principale, pentru a fi
folosite în general în Biserici, va fi coordonată de către Diviziune în consultare
cu Conferinţa Generală.
FP 30 Publicaţiile independente
FP 30 05 Publicaţiile independente – Pentru a proteja învăţăturile Bisericii
şi de a menţine un standard înalt pentru publicaţii, manuscrisele lucrărilor
care urmează a fi publicate sub formă de broşuri sau cărţi pentru distribuţia
generală, prin intermediul instituţiilor confesionale, vor fi trimise unui comi-
tet confesional pentru publicaţii în vederea evaluării, aprobării şi a deciziei
finale cu privire la publicare. Această prevedere nu se va aplica multiplicării
predicilor pregătite de evanghelişti în scopul distribuirii gratuite sau predi-
cilor transmise în programele radio oferite gratuit ascultătorilor.
FP 30 10 Drepturile de autor – Regulile cu privire la drepturile de autor ale
caselor de editură vor fi în conformitate cu legile naţionale şi internaţionale cu
privire la drepturile de autor.
FP 30 15 Publicarea lucrărilor lui Ellen G. White – Conferinţa Generală
recunoaşte Fundaţia Ellen G. White, înfiinţată chiar de Ellen G. White, ca fiind
deţinătoarea şi proprietara tuturor scrierilor ei, având astfel responsabilitatea
de a se îngriji de păstrarea, publicarea şi distribuirea acestora. Responsabili-
tatea aceasta se referă la toate scrierile lui Ellen G. White, indiferent dacă sunt
supuse sau nu regulilor cu privire la drepturile de autor. Permisiunea pentru
publicarea acestor scrieri vine de la Consiliul de administraţie al Fundaţiei
Ellen G. White. Conferinţa Generală le cere organizaţiilor şi persoanelor par-
ticulare din interiorul sau din exteriorul Bisericii să respecte prevederile au-
toarei cu privire la custodia permanentă a scrierilor ei. [325]
FP 35 Casele de editură
FP 35 05 Aprobarea editurilor Bisericii – Toate entităţile Bisericii care
doresc să se angajeze în activităţi de publicare trebuie să primească mai întâi
aprobarea din partea Comitetului Diviziunii. În producerea, traducerea şi
distribuirea literaturii confesionale, aceste entităţi vor fi tratate asemenea
caselor de editură eligibile pentru toate gratuităţile, reducerile şi privilegiile
primite de alte instituţii ale Bisericii. Acest statut nu este condiţionat de faptul
că instituţia respectivă deţine sau nu o tipografie.
FP 35 10 Cerinţele cu privire la capitalul de lucru caselor de editură –
Casele de editură trebuie să păstreze un capital de lucru (working capital)
echivalent cu totalul sumelor care urmează a fi primite de la clienţi (net ac-
counts receivable), valoarea inventarului şi valoarea netă alocată (allocated
net worth), în conformitate cu fişa de bilanţ pentru ultimul an fiscal com-
plet. Capitalul operativ lichid (liquid operating capital) echivalent cu totalul
datoriilor curente (current liabilities) şi a valorii nete alocate va fi păstrat în
următoarele forme de investiţie:
1. Bani lichizi
2. Depozite în bănci de economii sau bănci comerciale
3. Asociaţii de economii şi împrumut
4. Obligaţiuni guvernamentale pe termen scurt
FP 35 15 Drepturile editurilor – Casele de editură confesionale deservesc

în principal un teritoriu desemnat. De asemenea, pot să aibă acces în teritorii
aflate în afara Diviziunii proprii în scopul vânzării produselor lor. Pentru a
încuraja colaborarea, vor fi respectate condiţiile următoare:
1. Casele de editură care doresc să vândă produse pe teritoriul unei alte
Diviziuni vor negocia cu conducerea administrativă a editurii/Diviziunii
care deserveşte respectivul teritoriu.
2. Dacă nu pot fi negociate aranjamente satisfăcătoare, problema va fi în-
credinţată unui comitet de arbitraj al Conferinţei Generale în vederea rezolvă-
rii, iar decizia acestuia va fi definitivă.
3. Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale va numi trei persoa-
ne care vor constitui comitetul de arbitraj.
4. Casele de editură pot să onoreze comenzile primite din afara terito-
riului Diviziunii lor, cu condiţia ca produsele să nu fie comandate în scopul
revinderii sau alte scopuri comerciale.
5. Contractele şi înţelegerile între casele de editură cu privire la drepturi-
le iniţiale, care au fost în vigoare la data de 31 decembrie 1994, sau înainte, vor
continua să fie aplicate. [326]
6. Contractele şi înţelegerile între Pacific Press Publishing Association,
Review and Herald Publishing Association şi Conferinţa Generală, care au
fost în vigoare la data de 31 decembrie 1994, sau înainte, vor continua să fie
aplicate pe termenul convenit.
FP 35 20 Dreptul de proprietate şi control asupra ediţiilor – Când este
publicată o revistă nouă sau cărţi pe bază de comenzi prealabile, casa de
editură iniţială va deţine dreptul de proprietate exclusiv şi controlul asupra
ediţiilor şi drepturilor de autor.
FP 35 25 Cărţile Spiritului Profetic pentru angajaţii Bisericii – 1. Casele
de editură vor oferi pentru angajaţii Bisericii cărţile lui Ellen G. White la un
preţ de 50% faţă de cel din catalogul de vânzare. În conformitate cu planul
acesta, toate comenzile pentru cărţile lui Ellen G. White vor fi făcute către
casele de editură anual.
2. Diviziunile şi organizaţiile subordonate vor asigura o subvenţie su-
plimentară de 25% faţă de preţul din catalogul de vânzare al casei de editură
producătoare pentru angajaţii din teritoriile desemnate de Comitetul Divizi-
unii.
3. Fiecare Comitet al Diviziunii va încredinţa unui departament specific
responsabilitatea pentru promovarea şi distribuirea acestor cărţi.
4. În măsura în care o Diviziune şi respectiva casă de editură vor fi în sta-
re să compenseze responsabilităţile financiare implicate se va avea în vedere
acordarea de privilegii similare pentru elevii şi studenţii liceelor şi colegiilor.
De asemenea, pot fi incluşi prezbiterii locali.
FP 40 Christian Record Services International, Inc

FP 40 05 Agenţia principală – Christian Record Services, Inc este
recunoscută ca fiind agenţia principală pentru producerea şi distribuirea lit-
eraturii confesionale pentru orbi (vezi, de asemenea, declaraţia Angajamentul
total faţă de Dumnezeu, A 15 40.)
FP 45 Fondul pentru dezvoltarea publicaţiilor

FP 45 05 Sursele fondului – Sursele Fondului pentru dezvoltarea publi-
caţiilor vor fi următoarele:
1. Fondurile alocate de Conferinţa Generală
2. Subvenţiile pentru traducerea lucrărilor lui Ellen G. White [327]
FP 45 10 Administrarea fondului – Fondul pentru dezvoltarea publicaţiilor
va fi administrat de către Consiliul de coordonare a lucrării mondiale de
publicaţii (World Literature Ministry Coordinating Board – WLMCB), după
cum urmează:
1. Pentru susţinerea financiară a Fondului pentru dezvoltarea publicaţii-
lor pentru a împlini nevoile speciale etnice sau lingvistice în mijlocul popula-
ţiilor necreştine numeroase.
2. Pentru susţinerea financiară a traducerilor cărţilor lui Ellen G. White.
FP 50 Consiliul de coordonare a lucrării mondiale

de publicaţii
FP 50 05 Responsabilităţile – Responsabilităţile Consiliului de coordonare
a lucrării mondiale de publicaţii (WLMCB) sunt:
1. Generale – a. Să faciliteze toate etapele lucrării de publicaţii.
b. Să slujească în calitate de consiliu central pentru sfătuire, planificare,
mediere şi coordonare a întregului program de publicaţii al Bisericii. În
cazul neînţelegerilor dintre casele de editură care nu sunt amplasate în
aceeaşi Diviziune, aceste neînţelegeri vor fi rezolvate prin arbitraj, în urma
unei cereri adresate Comitetului Administrativ al Conferinţei Generale, care
va numi un comitet de arbitraj.
c. Să recomande dezvoltarea publicaţiilor care pot fi folosite în
diferite părţi ale lumii.
d. Să administreze şi să deţină în custodie Fondul pentru dezvoltarea
publicaţiilor.
e. Să numească subcomitetele necesare şi să convoace şedinţele
caselor de editură interdivizionale în scopul dezvoltării publicaţiilor.
2. Publicarea lucrărilor lui Ellen G. White – Existente – a. Să coordoneze pro-
ducerea şi publicarea lucrărilor lui Ellen G. White.
b. Să cumpere ediţiile duplicat de la casele de editură care publică
lucrările lui Ellen G. White, după cum este necesar.
c. Comenzile prealabile pentru lucrările lui Ellen G. White vor fi
coordonate şi totalizate pentru a asigura ediţii mari şi reducerea costurilor
de producţie. Inventarierea, depozitarea şi vânzarea vor fi responsabilitatea

celor care fac aceste comenzi.
d. Vor fi căutate ofertele competitive pentru a se asigura preţul cel
mai mic cu putinţă, acordându-se prioritate caselor de editură confesionale
şi precauţie cu privire la tipărirea în zonele cu monedă neconvertibilă.
2. Publicarea lucrărilor lui Ellen G. White – Traducerile noi – a. Consiliul
de coordonare a lucrării mondiale de publicaţii (WLMCB) poate să iniţieze,
după consultarea cu Fundaţia Ellen G. White, traducerea unor lucrări noi ale
lui Ellen G. White. Producerea de noi ediţii va începe [328] când una sau mai
multe organizaţii confirmă o comandă. Inventarierea, depozitarea şi vânzarea
vor constitui responsabilitatea celor care fac comenzile.
b. WLMCB va fi eligibil pentru subvenţii din partea Conferinţei Gene-
rale pentru traducerile Spiritului Profetic, în conformitate cu regulamentul.
c. WLMCB va folosi facilităţile confesionale pentru întregul proces
de traducere, dezvoltare şi editare, pe baza ofertelor competitive.
d. Casele de editură confesionale îşi vor păstra dreptul de a iniţia,
de a traduce, de a tipări şi distribui orice lucrare a lui Ellen G. White şi
vor putea să ceară orice subvenţie din partea Conferinţei Generale pentru
traducerea Spiritului Profetic, în conformitate cu regulamentul.
FP 50 10 Membrii – Membrii Consiliului de coordonare a lucrării mon-
diale de publicaţii vor fi următorii:
Vicepreşedintele Conferinţei generale (consilier al Departamentului
Publicaţii), preşedinte
Directorul Departamentului Publicaţii al Conferinţei Generale, secretar
Directorii asociaţi ai Departamentului Publicaţii al Conferinţei Generale
Preşedinţii casei de editură a Conferinţei Generale
Secretarul Fundaţiei Ellen G. White
Preşedinţii Diviziunilor sau persoanele desemnate de aceştia
Cinci (5) conducători administrativi de case de editură aleşi de WLMCB
FP 50 15 Comitetul Executiv – 1. Va fi numit un Comitet Executiv al WLM-
CB pentru a funcţiona între sesiunile consiliului.
2. Termenii de referinţă ai Comitetului Executiv – Va funcţiona în limitele
autorităţii şi ale termenilor de referinţă stabilite de către WLMCB.
3. Membrii Comitetului Executiv:
Vicepreşedintele Conferinţei Generale (consilier al Departamentului
Publicaţii), preşedinte
Directorul Departamentului Publicaţii al Conferinţei Generale, secretar
Directorii asociaţi ai Departamentului Publicaţii al Conferinţei Generale
Secretarul Fundaţiei Ellen G. White
Preşedinţii Diviziunilor, sau persoanele desemnate de aceştia
Preşedinţii casei de editură a Conferinţei Generale [329]
4. Procedurile Comitetului Executiv – a. În perioada dintre şedinţele WLMCB
vor fi organizate şedinţe ori de câte ori va fi necesar.
b. Cinci (5) membri ai Comitetului Executiv vor constitui un cvorum.
FP 55 Regulamentul cu privire la drepturile de autor şi

procentul din vânzări
FP 55 05 Prevederile generale – Drepturile de autor ale caselor de editură
vor fi în conformitate cu legile naţionale şi internaţionale cu privire la drep-
turile de autor.
1. Casele de editură trebuie să obţină acordul scris sau un contract sem-
nat din partea instituţiei de publicaţii iniţiale, a deţinătorului drepturilor de
autor şi/sau a autorului, ori de câte ori doresc să traducă, să publice sau să
producă materiale care nu au fost publicate.
2. În absenţa unui contract, traducerea oricărei cărţi sau broşuri din lim-
ba originală a publicaţiei, indiferent dacă este limba engleză sau o altă limbă,
va avea aceeaşi rată a procentului din vânzări ca şi publicaţia originală. Cos-
tul traducerii va fi scăzut din procentul din vânzări al autorului pentru cartea
tradusă.
3. Contractele cu autorii vor fi însoţite de sau vor conţine o explicaţie cu
privire la toate drepturile literare care ar putea fi obţinute din lucrările autorilor.
4. Autorilor li se poate cere să renunţe la procentele lor din vânzări pen-
tru orice broşură sau carte tradusă pentru a fi folosită de către o organizaţie a
Bisericii subvenţionată.
5. Casele de editură le vor oferi tuturor autorilor un raport anual cu pri-
vire la numărul de cărţi ale acestora care au fost vândute.
FP 55 10 Procentele din vânzări – Norme îndrumătoare – Categoria A –
Cărţi comandate prin abonament: Procent din vânzări de 1% din preţul de
vânzare cu amănuntul sau de 4% din preţul de facturare net al producătorului.
Categoria B – Cărţile lui Ellen G. White pentru distribuire gratuită: Nu se
vor plăti procente din vânzări.
Categoria C – Cărţile lui Ellen G. White pentru vânzare: Nu se vor plăti
procente din vânzări.
Categoria D – Cinci procente (5%) din preţul de vânzare cu amănuntul
pentru cărţile devoţionale anuale, pentru Cartea Anului, pentru cărţile broşate
produse în scopul distribuirii misionare şi pentru cărţile broşate produse în
tiraj mic.
Categoria E – Niciun procent din vânzări nu va fi plătit pentru manualele
şcolare produse sub egida Conferinţei Generale şi pentru care autorii sunt
remuneraţi. [330]
Categoria F – Cărţile pentru vânzare:
Cărţi copertate
Vânzări de până la 7 500 exemplare – până la 8% din preţul de vânzare cu
amănuntul
Vânzări între 7 500 şi 15 000 exemplare – până la 9% din preţul de vânzare
cu amănuntul
Vânzări de peste 15 000 de exemplare – până la 10% din preţul de vânzare
cu amănuntul
Cărţi broşate
Vânzări de până la 20 000 de exemplare – până la 7% din preţul de vânzare
cu amănuntul
Vânzări de peste 20 000 de exemplare – până la 10% din preţul de vânzare
cu amănuntul
FP 60 Centrele de carte adventiste

FP 60 05 Centrele de carte adventiste şi agenţiile de distribuţie – Centrul
de carte adventist este recunoscut ca fiind mijlocul principal de distribuire şi
vânzare a literaturii adventiste.
FP 60 10 Publicaţiile şi produsele de vânzare vor fi depozitate şi promo-
vate de centrele de carte adventiste – Centrele de carte adventiste vor de-
pozita şi vor promova numai acele cărţi, publicaţii periodice şi/sau materiale
audio-vizuale care sunt furnizate de către casele de editură confesionale, sau
care au fost aprobate de către comitetele constituite oficial pentru a se ocupa
de autorizarea publicaţiilor pentru distribuţie confesională. Aceste comitete
de verificare a cărţilor vor fi stabilite de Diviziunile sau Uniunile respective
(vezi, de asemenea, Angajament total faţă de Dumnezeu, A 15 40).
FP 60 15 Registrele contabile – Centrele de carte adventiste vor păstra
registre contabile separate de cele ale Conferinţei/Misiunii/Câmpului.
FP 65 Evanghelizarea cu literatură
FP 65 05 Evanghelizarea cu literatură – Fiecare Diviziune va avea respon-
sabilitatea pentru dezvoltarea şi susţinerea unui program de evanghelizare
cu literatură în teritoriul ei. Va fi numită o conducere corespunzătoare pentru
a coordona programul care va fi o partea a lucrării de evanghelizare de ans-
amblu din cadrul Diviziunii.
FP 65 10 Publicaţiile şi produsele de vânzare care vor fi vândute de
evangheliştii cu literatură – Acolo nu sunt piedici legale, evangheliştii cu
literatură vor avea la ei şi vor promova numai acele cărţi, publicaţii periodice
şi/sau materiale audio-vizuale care sunt furnizate de către casele de editură
confesionale. [331]
FP 70 Evanghelistul cu literatură permanent

FP 70 05 Evanghelistul cu literatură permanent – Un evanghelist cu
literatură permanent este o persoană care lucrează pe cont propriu şi care, în
conformitate cu prevederile de la punctul FP 65 10, vinde produsele furnizate
de casele de editură oficiale adventiste de ziua a şaptea în cadrul regulamen-
tului stabilit de Diviziunea în care persoana respectivă se angajează în lu-
crarea de evanghelizare cu literatură.
FP 70 10 Clasificarea evangheliştilor cu literatură – 1. Începător: Un
lucrător nou, care deţine o legitimaţie de identificare.
2. Autorizat: Un lucrător nou ajunge să fie autorizat, dacă întruneşte ce-

rinţele stabilite de către Diviziune.
3. Acreditat: Spre a fi eligibil pentru primirea acreditării, un evanghelist
cu literatura trebuie să fi lucrat douăsprezece luni şi să întrunească cerinţele
stabilite de Diviziune.
4. Legitimaţiile, autorizaţiile şi acreditările sunt emise de către organiza-
ţia pentru care lucrează evanghelistul cu literatură.
FP 75 Planul de şcolarizare a evangheliştilor cu

literatură
FP 75 05 Planul de şcolarizare a evangheliştilor cu literatură – Fiecare
Diviziune va dezvolta un plan de şcolarizare a evangheliştilor cu literatură.
[332]
FR
ŞCOALA DE SABAT ŞI LUCRAREA
PERSONALĂ
FR 05 Scopul
Departamentul Şcoala de Sabat şi Lucrarea Personală slujeşte în calitate
de resursă principală pentru educaţia religioasă a Bisericii mondiale şi caută
să formeze ucenici care reflectă învăţăturile Bibliei şi doctrinele Bisericii Ad-
ventiste de Ziua a Şaptea. Din perspectiva faptului că fiecare Biserică este
o şcoală pentru dezvoltarea lucrătorilor creştini, Departamentul Şcoala de
Sabat şi Lucrarea Personală caută să-i educe şi să-i pregătească pe membri
pentru propovăduirea Evangheliei lui Isus Hristos în contextul celor trei solii
îngereşti din Apocalipsa 14:6-12 şi să-i ajute pe membrii de toate vârstele să
crească şi să se maturizeze în relaţia lor cu Dumnezeu, cu ceilalţi şi cu Biserica
Sa.
FR 10 Rezultatele dorite
Resursele şi programele pentru Diviziuni Îl au în centru pe Hristos, sunt
întemeiate pe Biblie şi sunt alcătuite pentru a fi folosite cu uşurinţă. Acestea
cuprind o varietate de modalităţi de folosire a noilor tehnologii în domeniul
media, care îi implică eficient atât auditoriul activ, cât şi pe cel inactiv. Ele sunt
prezentate prin mijloace extinse şi variate care au ca rezultat următoarele:
1. Studiul Bibliei – Studiul regulat individual şi în grup al Cuvântului lui
Dumnezeu, rugăciunea şi alte practici devoţionale.
2. Părtăşia – Relaţii interpersonale care Îl au în centrul pe Hristos în toate
aspectele programului săptămânal al Şcolii de Sabat şi o atmosferă de dragos-
te şi acceptare în viaţa Bisericii.
3. Lucrarea în societate – Descoperirea darurilor spirituale care îi edu-
că, îi înzestrează, îi motivează şi îi mobilizează pe membri şi bisericile locale
spre a se implica în toate formele de evanghelizare personală şi spre a fi nişte
agenţi ai schimbării în societate.
4. Misiunea mondială – Exprimarea şi menţinerea unei viziuni clare cu
privire la misiunea Bisericii în lume. [333]
FR 15 Serviciile şi resursele
Departamentul Şcoala de Sabat şi Lucrarea Personală al Conferinţei
Generale oferă resurse multimedia pentru îndeplinirea educaţiei religioase în
Biserică. Aceste resurse cuprind materiale sub formă de text, grafice, audio,
video şi Internet.
FR 20 Funcţionarea
FR 20 05 Personalul – Departamentul Şcoala de Sabat şi Lucrarea Personală
este condus de către un director şi directorii asociaţi, după cum este nece-
sar şi prevăzut în buget. Directorul şi directorii asociaţi sunt aleşi pe baza
pregătirii lor de specialitate şi a experienţei în îndeplinirea responsabilităţilor
conţinute de activitatea departamentului. În activitatea lor de conducere, di-
rectorul, directorii asociaţi şi personalul vor oferi un simţ clar al direcţiei, care
anticipează ocaziile pentru slujire din prezent şi din viitor, în timp ce unesc
eforturile liderilor de la celelalte nivelurile confesionale implicate în activita-
tea Departamentului Şcoala de Sabat şi Lucrarea Personală.
FR 20 10 Conducerea administrativă – Din punct de vedere funcţional şi
administrativ, departamentul este răspunzător, prin intermediul directorului
său, faţă de preşedintele Conferinţei Generale şi consilierii acestuia, pentru
promovarea planurilor şi a lucrării indicate de către Comitetul Executiv al
Conferinţei Generale. Un consilier al preşedintelui se întâlneşte regulat cu
personalul departamentului, pentru a oferi îndrumare şi de a împuternici
personalul pentru folosirea ocaziilor de slujire prezente şi anticipate.
FR 20 15 Consiliul mondial – La începutul fiecărui nou cincinal este con-
vocat de obicei un consiliu mondial. Cu această ocazie, directorul, directorii
asociaţi şi personalul se întâlnesc cu directorii de la nivelul Diviziunilor şi cu
un reprezentant al conducerii administrative a Conferinţei Generale spre a
discuta nevoile şi oportunităţile lucrării şi spre a alcătui planurile strategice
pentru următorii cinci ani.
FR 20 20 Departamentul Şcoala de Sabat şi Lucrarea Personală al Di-
viziunii – Responsabilităţile Departamentului Şcoala de Sabat şi Lucrar-
ea Personală de la nivelul Diviziunii trebuie să promoveze toate rezul-
tatele dorite ale Departamentului Şcoala de Sabat şi Lucrarea Personală al
Conferinţei Generale, asigurând traducerea şi contextualizarea tuturor
resurselor corespunzătoare şi aplicarea deplină a programelor de instruire.
FR 20 25 Redactorii –Redactorii Studiilor biblice pentru tineri, adolescenţi,
juniori, primară, grădiniţă şi copiii mici sunt numiţi de Comitetul Executiv al
Conferinţei Generale [334] pentru a sluji în cadrul Departamentului Şcoala de
Sabat şi Lucrarea Personală şi vor răspunde faţă de Comitetul Administra-
tiv al Conferinţei Generale, prin intermediul Consiliului pentru Publicaţii al
Şcolii de Sabat sau după cum este indicat în lista sarcinilor de serviciu.
FR 25 Funcţiile
FR 25 05 Funcţiile editoriale – Consiliul pentru Publicaţii al Şcolii de
Sabat, un comitet permanent numit de către Comitetul Administrativ al
Conferinţei Generale, este organizaţia principală care se ocupă de funcţia
editorială a Departamentului Şcolii de Sabat. Prin intermediul redactorilor,
acest consiliu are responsabilitatea producerii tuturor manuscriselor Studiilor
biblice ale Şcolii de Sabat pentru toate grupele de vârstă. Comitetul Adminis-
Statutul Departamentului Şcoala de Sabat şi Lucrarea Personală 319
trativ al Conferinţei Generale este producătorul oficial şi responsabil pentru

conţinutul manuscriselor pentru elevi şi instructori (vezi GC BA 20, Studiile
biblice ale Şcolii de Sabat). Fiecare Diviziune va avea responsabilitatea pentru
conţinutul materialelor ajutătoare.
FR 25 10 Funcţiile pentru dezvoltarea mijloacelor electronice – Direc-
torul şi directorul asociat al Departamentului Şcoala de Sabat şi Lucrarea
Personală, precum şi redactorii Studiilor biblice ale Şcolii de Sabat au respon-
sabilitatea pentru producerea şi distribuirea mijloacelor electronice pentru
traducerea şi contextualizarea Studiilor biblice ale Şcolii de Sabat şi pentru
resursele oferite elevilor şi instructorilor în vederea susţinerii şi îmbunătăţirii
activităţii acestora.
FR 25 15 Funcţia de alcătuire a curriculumului – Redactorii Studiilor bib-
lice ale Şcolii de Sabat, în colaborare cu comitetele pentru curriculumul Şcolii
de Sabat, se întâlnesc de obicei cel puţin o dată pe cincinal, alcătuiesc cur-
riculumul pentru studiile biblice ale Şcolii de Sabat la toate nivelele de vârstă
şi fac recomandări Comitetului Administrativ al Conferinţei Generale prin
intermediul Consiliului pentru Publicaţii al Şcolii de Sabat.
FR 25 20 Responsabilitatea pentru implementarea curriculumului – De-
partamentul Şcoala de Sabat şi Lucrarea Personală împărtăşeşte împreună cu
Departamentul Copii responsabilitatea de a aplica respectivul curriculum al
Şcolii de Sabat şi de a instrui liderii şi instructorii Şcolilor de Sabat pentru co-
pii. Diviziunea trebuie să aleagă fie Departamentul Şcoala de Sabat şi Lucrar-
ea Personală, fie Departamentul Copii în vederea organizării instruirii. [335]
FS
ADMINISTRAREA CREŞTINĂ
A VIEŢII*
FS 05 Filosofia
Isprăvnicia este stilul de viaţă al unei persoane care Îl primeşte pe Hristos
ca Domn şi trăieşte în parteneriat cu Dumnezeu, acţionând în calitate de sluji-
tor al Său pentru administrarea lucrărilor Sale pe pământ.
Isprăvnicia a început prin faptul că Dumnezeu i-a creat pe Adam şi pe Eva
după chipul Său. Prin atingerea Sa personală, Dumnezeu a stabilit o unire şi
o relaţie apropiată cu omenirea, care urmau să fie cultivate prin timpul de
părtăşie petrecut împreună. Acest chip împărtăşit şi această relaţie apropiată
sunt fundamentale pentru înţelegerea spiritului şi dinamicii isprăvniciei bib-
lice.
Dumnezeu i-a pus pe Adam şi pe Eva în poziţia de stăpânitori ai pământului
(Geneza 1:26-28). Prin acest act, Dumnezeu i-a făcut partenerii Săi în stăpânirea
asupra lucrurilor create – încredinţându-le responsabilitatea asupra întregii
lumi într-o stăpânire împărtăşită cu El. În Eden, oamenii au ajuns pentru pri-
ma dată ispravnici şi au acţionat în calitate de slujitori ai lui Dumnezeu pe
pământ. În acest sens, Dumnezeu a stabilit o relaţie de interdependenţă cu
omenirea. Conceptul uimitor al dependenţei lui Dumnezeu de omenire este
crucial pentru acceptarea din partea noastră a dependenţei depline de El.
Când a intrat în lume, păcatul a denaturat şi a distrus creaţia lui Dumne-
zeu şi a despărţit omenirea de El. Unirea cu Dumnezeu a fost ruptă, chipul lui
Dumnezeu a fost deformat în om, stăpânirea împărtăşită a fost abandonată,
iar pământul acesta a ajuns sub stăpânirea păcatului.
În Isus Hristos, Dumnezeu a restabilit relaţia aceasta divino-umană şi
împărăţia Sa pe pământ. În felul acesta, Evanghelia oferă împăcarea în-
tre Dumnezeu şi omenire. Hristos a devenit al doilea Adam, câştigând
înapoi isprăvnicia pierdută de omenire. În zilele noastre, isprăvnicia în-
cepe cu recunoaşterea suveranităţii lui Dumnezeu în calitate de Creator,
Răscumpărător, Susţinător şi Proprietar.
Prin întrupare, Hristos S-a identificat pe deplin cu omenirea. Relaţia
apropiată împărtăşită de Dumnezeu cu omenirea a fost întruchipată în Isus
Hristos, Dumnezeul-om. Viaţa şi moartea Sa alcătuiesc baza pentru o relaţie
înnoită cu Dumnezeu. Prin lucrarea Duhului Sfânt, prezenţa vie [337] a lui
Isus restabileşte realitatea relaţiei apropiate, împărtăşită de Dumnezeu şi om.
*
delegaţii.
Statutul Departamentului Administrarea Creştină a Vieţii 321
În calitate de model al isprăvniciei, Isus Hristos a demonstrat stilul de

viaţă al unui om aflat în unitate cu Dumnezeu. Prin lucrarea Sa de slujire în
cer, Hristos aşază omenirea alături de El pe scaunul de domnie (Efeseni 2:6)
şi înnoieşte parteneriatul omenirii cu Dumnezeu. În acest parteneriat, omul
are rolul de regent, aflat sub autoritatea lui Dumnezeu. Când lui Dumnezeu
I se îngăduie să trăiască pe tronul vieţii credinciosului, acesta este înălţat de
Dumnezeu pentru a sta alături de El pe tronul Său. Toată puterea cerului este
disponibilă pentru a-i ajuta pe ispravnicii lui Dumnezeu în viaţa lor de zi cu
zi.
Refacerea chipului lui Dumnezeu în om este o parte a procesului de
răscumpărare. Deşi nu este încheiat înainte de a doua venire, procesul acesta
începe aici, pe pământ. Duhul Sfânt aduce prezenţa promisă a lui Hristos în
viaţa credinciosului (Ioan 14:16-20) şi începe o nouă creaţie (2 Corinteni 5:17).
Omenirea păcătoasă, mântuită prin har, împărtăşeşte încă o dată chipul lui
Dumnezeu (2 Petru 1:4). Prin puterea lui Hristos cel viu, credinciosul care
primeşte darul se află încă o dată într-o unire deplină cu Dumnezeu.
În timp ce este întronat cu Hristos, de către Dumnezeu, în locurile cereşti,
credinciosul este întru totul dependent de El în fiecare aspect al vieţii. Totuşi
Dumnezeu este, de asemenea, dependent de omenire. El a ales să depindă
de credincioşii Săi pentru demonstrarea finală a puterii şi caracterului Său
în lume. El îi încredinţează omului un parteneriat deplin, în unire cu Sine.
Această interdependenţă înnoită între credincios şi Dumnezeu oferă modelul
pentru relaţiile cu celelalte făpturi omeneşti. Dimensiunea corporală a Bisericii
în calitate de trup al lui Hristos, capul fiind El, reflectă nivelul total de parte-
neriat şi/sau de isprăvnicie. Fiecare parte a trupului, individual sau ca grup,
creşte şi se maturizează prin interdependenţă. În timp ce sunt interdependenţi
cu Dumnezeu, membrii trupului Său sunt, de asemenea, interdependenţi unii
cu alţii. La început, omul, ca individ sau chiar într-un grup, este pe deplin
dependent de restul trupului. Odată cu creşterea şi maturizarea, individul
sau grupul câştigă putere, până când este în stare să contribuie la bunăstarea
trupului ca întreg. Departamentul Administrarea Creştină a Vieţii este impor-
tant în vederea cultivării acestei creşteri în interdependenţă.
Printr-o viaţă de ucenicie, ispravnicii recunosc statutul de Domn al lui
Dumnezeu şi Îi supun fiecare aspect al vieţii lor. Ucenicia (orientarea întregii
vieţi spre Dumnezeu) are loc sub călăuzirea Duhului Sfânt, care îl recreează
pe cel credincios după chipul lui Dumnezeu. Isprăvnicia conştiincioasă con-
stituie stilul de viaţă creştin şi rezultatul plin de bucurie al unei relaţii perso-
nale caracterizate de siguranţa în Isus Hristos. [338]
Timpul şi banii sunt cruciali în isprăvnicie, deoarece sunt două dintre
cele mai fluente dimensiuni ale vieţii. Administrarea acestor două domenii
reflectă şi influenţează cel mai rapid viaţa spirituală a omului. Dumnezeu a
creat Sabatul ca act culminant al săptămânii creaţiei. El i-a cerut omenirii să
se odihnească şi să I se închine, înainte de a face orice altceva, ca semn că
omenirea L-a primit în calitate de Creator şi Suveran. Dumnezeu a stabilit
sistemul zecimilor şi darurilor în acelaşi scop. Prin zecime, noi ne închinăm

lui Dumnezeu şi Îl recunoaştem ca Domn al nostru. Noi recunoaştem că tot
ce suntem şi avem Îi aparţine Lui. Dumnezeu cere ca prima parte a timpului
şi prima parte a proprietăţilor noastre materiale să-I fie date Lui, ca semn că
un credincios acceptă legământul cu Dumnezeu. Apoi, Dumnezeu îl invită pe
om să trăiască restul vieţii lui în parteneriat cu El.
Prin urmare, isprăvnicia se extinde asupra fiecărui domeniu al vieţii unui
om sau al unei Biserici. Ea oferă temelia şi motivaţia pentru slujire şi mărturie.
Trăirea în parteneriat cu Dumnezeu modelează priorităţile şi preocupările
centrale. Pe măsură ce credincioşii cresc în parteneriatul acesta, Duhul Sfânt
îi îndrumă să ofere sprijin financiar pentru Biserică, în calitate de trup al lui
Hristos.
Misiunea Departamentului Administrarea Creştină a Vieţii este aceea de a
evidenţia statutul de Domn al lui Isus Hristos, de a dezvolta integrarea Evan-
gheliei în stilul de viaţă creştin, de a încuraja isprăvnicia credincioasă şi de a
încuraja dimensiunile isprăvniciei individuale, a conducerii şi a colectivităţii,
în parteneriatul cu Dumnezeu.
FS 10 Scopul şi funcţia
Departamentul Administrarea Creştină a Vieţii ajută conducerea
administrativă în îndeplinirea misiunii Bisericii, prin instruirea liderilor şi
prin educarea membrilor Bisericii în domeniul principiilor isprăvniciei. Mai
specific, scopul Departamentului Administrarea Creştină a Vieţii este acela
de contribui la integrarea unei umblări prin credinţă cu Dumnezeu în fiecare
aspect al vieţii – individuale şi colective.
Funcţiile Departamentului Administrarea Creştină a Vieţii sunt:
1. Să expună viziunea biblică despre isprăvnicie şi integrarea calităţii de
Domn a lui Isus Hristos în fiecare domeniu al vieţii şi să cheme Biserica la o
dedicare totală a întregii vieţii şi a tuturor resurselor şi proprietăţilor în slujba
lui Isus Hristos.
2. Să dezvolte şi să prezinte abordarea biblică a isprăvniciei ca stil de via-
ţă trăită în unire şi parteneriat cu Dumnezeu. [339]
3. Să continue lucrarea de educaţie în domeniul oferirii zecimii şi daruri-
lor al aplicării Planului adventist de ziua a şaptea de susţinere financiară (Se-
venth-day Adventist Financial Support Plan). Acesta îi va ajuta pe membrii
Bisericii să crească în înţelegerea rolului lor în isprăvnicia colectivă a Bisericii
în calitate de trup al lui Hristos, a susţinerii ei financiare printr-o dăruire sis-
tematică de bunăvoie şi a rolului Duhului Sfânt în călăuzirea sistemului de
dăruire individuală şi colectivă.
4. Să dezvolte concepţiile şi resursele corespunzătoare pentru a-i face în
stare pe membri şi pe lideri să aplice principiile isprăvniciei, punând la dispo-
ziţie îndeosebi acele materiale care nu pot fi produse într-o manieră la fel de
economică şi de eficientă la nivelul Diviziunii sau al Uniunii.
Statutul Departamentului Administrarea Creştină a Vieţii 323
5. Să încurajeze o responsabilitate financiară sporită, precum şi niveluri

mai mari de independenţă şi interdependenţă financiară, atât la nivel indivi-
dual, cât şi colectiv.
6. Să contribuie la crearea unei înţelegeri a echilibrului dintre un sistem
regulat de dăruire şi proiectele speciale de dăruire ca fiind două dimensiuni
ale unei dăruiri sistematice de bunăvoie care lucrează în armonie. În felul
acesta, fiecare credincios este încurajat să ofere o susţinere regulată şi sistema-
tică bisericii locale, Conferinţei/Misiunii/Câmpului şi Misiunilor mondiale
şi, pe lângă aceasta, să se unească în susţinerea proiectelor speciale, după cum
este îndrumat de Duhul Sfânt.
7. Să conducă şi să coordoneze acele programe cărora Biserica în ansam-
blu, prin consiliile ei generale, decide să le ofere o susţinere unită din întreaga
lume şi pe care poate să le încredinţeze Departamentului Administrarea Creş-
tină a Vieţii.
FS 15 Domeniile principale
În îndeplinirea scopului şi a misiunii lui, Departamentul Administrarea
Creştină a Vieţii se concentrează asupra următoarelor domenii principale:
1. Înnoirea spirituală – Înnoirea spirituală trebuie să formeze temelia ori-
cărei întreprinderi a Departamentului Administrarea Creştină a Vieţii. Deoa-
rece isprăvnicia implică întreaga fiinţă într-un parteneriat tot mai strâns cu
Dumnezeu, orice strategie trebuie să fie bazată pe înnoirea spirituală. Depar-
tamentul Administrarea Creştină a Vieţii va încuraja şi va promova materi-
alele necesare pentru susţinerea vieţii spirituale a indivizilor şi a Bisericii în
ansamblu.
2. Înnoirea organizaţională – Înnoirea organizaţională este, de asemenea,
un domeniu principal al Departamentului Administrarea Creştină a Vieţii.
Încrederea în conducerea şi în organizaţia Bisericii are un impact direct asu-
pra isprăvniciei individuale. Dezvoltarea temeliei spirituale pentru structura
organizatorică [340] şi pentru funcţia acesteia oferă un context în care oamenii
pot să crească spiritual într-un mod mai eficient.
3. Administrarea personală a vieţii – Întreprinderile seculare şi materialiste
ale societăţii noastre trebuie să fie întâmpinate într-o manieră biblică. Isprăv-
nicia trebuie să fie integrată în fiecare aspect al vieţii. Prin urmare, administra-
rea personală şi totală a vieţii constituie un domeniu pe care Departamentul
Administrarea Creştină a Vieţii caută să îl întărească şi să îl susţină.
4. Administrarea creştină a banilor – Modul în care oamenii folosesc banii
este o reflectare a relaţiei lor cu Dumnezeu. Prin urmare, principiile biblice de
administrare a banilor constituie o parte importantă a integrării calităţii de
Domn a lui Isus în acest domeniu important al vieţii. Departamentul Admi-
nistrarea Creştină a Vieţii va continua să producă materiale pentru a-i ajuta pe
credincioşi în înţelegerea principiilor biblice de administrare a banilor.
5. Planul adventist de ziua a şaptea de susţinere financiară– Departamentul
Administrarea Creştină a Vieţii va continua să ajute conducerea administra-
tivă în domeniul educaţiei cu privire la administrarea zecimilor şi darurilor

prin materiale care susţin aplicarea Planului adventist de ziua a şaptea de sus-
ţinere financiară, inclusiv Planul de dăruire prin alegere personală (Personal
Choice Giving Plan).
FS 20 Personalul departamental
Directorul şi directorii asociaţi – Departamentul Administrarea Creştină a
Vieţii va avea un director şi directori asociaţi, după cum este necesar. Person-
alul calificat va fi ales şi/sau numit pentru baza pregătirii de specialitate şi a
experienţei în domeniul isprăvniciei şi în acord cu Constituţia şi Regulamen-
tul de ordine interioară ale Conferinţei Generale.
Relaţiile funcţionale şi administrative – Directorul şi directorii asociaţi
lucrează sub îndrumarea preşedintelui şi a Comitetului Executiv al Conferinţei
Generale. Din punct de vedere funcţional şi administrativ, departamen-
tul este responsabil, prin intermediul directorului său, faţă de preşedintele
Conferinţei Generale şi îl ajută pe acesta şi pe ceilalţi conducători administra-
tivi în promovarea planurilor şi a lucrării indicate de către Comitetul Executiv
FS 25 Relaţiile cu Diviziunile mondiale

Departamentul Administrarea Creştină a Vieţii are un rol consultativ pen-
tru Diviziuni, conducerile lor administrative şi liderii Departamentului Ad-
ministrarea Creştină a Vieţii de la nivelul acestora. Departamentul slujeşte lu-
crarea mondială şi oferă îndrumare, viziune, resurse şi instruire în domeniul
isprăvniciei. Directorii Departamentelor Administrarea Creştină a Vieţii ale
Diviziunilor alcătuiesc un Consiliu Consultativ Mondial [341] al departamen-
tului, care are responsabilitatea pentru planurile pe termen lung ale departa-
mentului. [342]
FT
LEGAL ASSOCIATION AND TRUST
SERVICES
Declaraţie de intenţie
Recunoaşterea dreptului de suveranitate a lui Dumnezeu, în virtutea
creaţiei şi a răscumpărării, îi face în stare pe creştinii adventişti de ziua a
şaptea să cultive un simţ al siguranţei şi al relaţiei cu Tatăl lor ceresc, care
depăşeşte orice alte considerente. Contemplarea Golgotei îi determină să se
dedice pe ei înşişi şi tot ce au lui Dumnezeu. A face mai puţin ar însemna
pierderea binecuvântărilor spirituale şi trecătoare, care le sunt date numai
acelora care recunosc că Dumnezeu este proprietarul tuturor lucrurilor şi că
fiecare om este ispravnicul Său. Acest concept de isprăvnicie este recunoscut
de comunitatea creştină; prin urmare e nevoie să adoptăm abordări unice în
vederea atingerii obiectivului de a nu risipi, ci de a păstra pentru Domnul
binecuvântările materiale pe care le primesc membrii Bisericii Sale.
Prin serviciile de consultanţă financiară pe care le oferă prin intermediul
asociaţiilor de consultanţă juridică ale Conferinţei şi ale instituţiilor confesio-
nale, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea îi învaţă pe membri acest adevăr
profund şi pune la dispoziţie mijloace prin care persoanele individuale şi fa-
miliile pot să ofere o susţinere continuă şi din toată inima lucrării lui Dumne-
zeu, prin daruri speciale, testamente, investiţii financiare cu dobândă la ter-
men şi donaţii.
În îndeplinirea acestui obiectiv, Asociaţia pentru Consultanţă juridică se
străduieşte, de asemenea, să micşoreze costul administrării şi al încheierii
contractelor de donaţie; încearcă să folosească fiecare mijloc legal pentru a
menţine impozitele pentru venituri, daruri şi proprietăţi imobiliare la minim
şi proclamă, ca standard de isprăvnicie al Cerului, principiile expuse în Biblie
şi dezvoltate în Spiritul Profetic. [343]
FW
MISIUNEA FEMEII
FW 05 Filosofia
Departamentul Misiunea Femeii este dedicat încurajării şi susţinerii femei-
lor adventiste de ziua a şaptea în îndeplinirea părţii lor în lucrarea de vestire
a soliei Evangheliei în lume.
„Domnul are o lucrare pentru femei, la fel cum are o lucrare pentru bărbaţi.
Ele pot să-şi ocupe locul în lucrarea Sa în acest timp de criză, iar Domnul va
lucra prin ele… Femeile pot să facă în familie o lucrare pe care bărbaţii nu
pot să o facă, o lucrare care are legătură cu viaţa interioară. Ele se pot apro-
pia de inima unor oameni la care bărbaţii nu pot să ajungă. Lucrarea lor este
necesară.” – Lucrarea de binefacere, p. 145 (în orig.)
FW 10 Scopul
Scopul principal al Departamentului Misiunea Femeii este acela de a
susţine şi de a ajuta femeile în viaţa de credinţă, în calitate de ucenici ai lui
Isus Hristos şi membri ai Bisericii Sale mondiale. În consultare cu conducerea
administrativă şi cu celelalte departamente ale Bisericii, departamentul acesta
împărtăşeşte responsabilitatea pentru dezvoltarea unei strategii de evanghe-
lizare globală şi oferă instruirea necesară pentru a le ajuta pe femeile Bisericii
să Îl înalţe pe Hristos în Biserică şi în lume.
„… noi putem să facem o lucrare nobilă pentru Dumnezeu dacă dorim. Fe-
meia nu îşi cunoaşte propria putere. … Pentru femei există un scop mai înalt,
un destin mai grandios. Ele trebuie să îşi cultive şi să îşi dezvolte capacităţile,
deoarece Dumnezeu poate să le folosească în marea lucrare de salvare a sufle-
telor de la ruina veşnică.” – Mărturii, vol. 4, p. 642
Departamentul Misiunea Femeii se va concentra asupra rezolvării a şase
dificultăţi serioase care au fost identificate ca fiind nişte bariere ce le împiedică
pe femei să îşi atingă potenţialul deplin: analfabetismul, sărăcia, riscurile
pentru sănătate, abuzul, durata zilei de lucru, condiţiile de muncă dificile şi
nevoia de educaţie şi îndrumare pentru o implicare mai mare în misiunea
Bisericii.
FW 15 Obiectivele
FW 15 05 Pentru îndeplinirea scopului Departamentului Misiunea Femeii,
au fost identificate opt obiective prin care femeile pot fi ajutate să împărtăşească
Evanghelia în familiile lor, [345] în mijlocul semenilor credincioşi şi în cercu-
rile tot mai largi din lumea lipsită de mântuire.
Statutul Departamentului Misiunea Femeii 327
FW 15 10 Obiectivele – 1. Să înalţe femeile în calitate de persoane de o

valoare inestimabilă în virtutea creaţiei şi a răscumpărării lor.
2. Să le ajute pe femei să aibă o credinţă mai profundă şi o experienţă a
creşterii şi înnoirii spirituale.
3. Să scoată în evidenţă spectrul larg de nevoi şi preocupări ale femeilor
pe parcursul vieţii, din perspective multiculturale şi multietnice.
4. Să intre în legătură şi să conlucreze cu alte departamente de specialita-
te ale Bisericii în vedere împlinirii nevoilor femeilor.
5. Să formeze asociaţii ale femeilor din Biserica mondială, în scopul încu-
rajării relaţiilor de prietenie, susţinerii reciproce şi schimbului creator de idei
şi informaţii.
6. Să îndrume şi să încurajeze tinerele adventiste, creând modalităţi de
implicare a acestora în Biserică, pe măsură ce se străduiesc să îşi atingă poten-
ţialul deplin în Hristos.
7. Să le prezinte comitetelor care iau decizii punctul de vedere al femeilor
cu privire la dificultăţile cu care se confruntă Biserica.
8. Să caute să dezvolte modalităţile de slujire dinamică ale femeilor, che-
mând fiecare femeie adventistă să-şi folosească darurile pentru a completa
talentele celorlalţi, atunci când lucrează umăr la umăr pentru promovarea
misiunii globale a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.
FW 20 Personalul departamental
FW 20 05 Directorul şi directorii asociaţi – Departamentul Misiunea
Femeii va avea un director şi directori asociaţi, după cum este necesar. Per-
sonalul calificat va fi ales pe baza pregătirii de specialitate şi a experienţei în
îndeplinirea activităţilor şi responsabilităţilor cuprinse în activitatea departa-
mentului.
FW 20 10 Responsabilităţi specifice – Fiecare persoană va avea responsa-
bilităţi şi sarcini specifice, iar acestea vor fi aduse la cunoştinţa celorlalte nive-
luri corespunzătoare ale organizaţiei Bisericii.
FW 20 15 Responsabilităţile directorului – 1. Directorul departamental,
sau persoana desemnată de acesta, va conduce Consiliul Departamentului
Misiunea Femeii. Directorul va păstra o legătură permanentă cu personalul şi
va coordona funcţiile acestuia.
2. Directorul va reprezenta şi va susţine obiectivele, programele şi acti-
vităţile departamentului în cadrul consiliilor de conducere administrativă a
Bisericii; [346] va prezenta personalului departamental punctele de vedere
ale conducerii administrative şi va sluji ca punte de legătură între celelalte
departamente şi Departamentul Misiunea Femeii. [347]
FY
STATUTUL
DEPARTAMENTULUI TINERET
FY 05 Scopul
Departamentul Tineret al Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua
a Şaptea lucrează pentru şi prin tinerii Bisericii. Departamentul Tineret este
definit ca fiind lucrarea îndeplinită şi organizată de către, pentru şi prin tinerii
Bisericii. Scopul principal este mântuirea tinerilor prin Isus Hristos şi accep-
tarea şi implicarea lor în misiunea Bisericii.
Scopul Departamentului Tineret este acela de a facilita şi de a susţine Bi-
serica în lucrarea de câştigare, instruire şi păstrare a tinerilor ei. Departamen-
tul împărtăşeşte responsabilitatea pentru dezvoltarea unei strategii de evan-
ghelizare globală, în consultare cu conducerea administrativă a Bisericii şi cu
celelalte departamente. Departamentul ajută Biserica mondială în alcătuirea
obiectivelor, scopurilor şi planurilor ei şi oferă instruirea necesară pentru a
ajuta Biserica să-i câştige pe tinerii ei şi să-i pregătească pentru a vesti Evang-
helia în toată lumea. Toate activităţile Bisericii trebuie să fie coordonate într-o
strategie de ansamblu pentru câştigarea şi susţinerea credincioşilor.
FY 10 Obiectivele
FY 10 05 Obiectivele departamentului – 1. Să le asigure tinerilor o temelie
bazată pe Biblie, care îi va face în stare să dezvolte o dedicare pe viaţă şi o
relaţie cu Hristos şi Biserica Sa.
2. Să-i conducă pe tineri la înţelegerea valorii lor individuale în Hristos şi
la descoperirea şi dezvoltare darurilor şi aptitudinilor lor spirituale.
3. Să-i pregătească şi să-i întărească pe tineri pentru o viaţă de slujire în
Biserica lui Dumnezeu şi în societate.
4. Să asigure integrarea tinerilor în toate aspectele vieţii şi conducerii Bi-
sericii, pentru a le oferi posibilitatea unei participări depline la misiunea Bise-
ricii.
Pentru atingerea obiectivelor, departamentul trebuie să îndeplinească o
lucrare echilibrată prin integrarea principiilor biblice dinamice ale părtăşiei,
creşterii spirituale, închinării şi misiunii. Această lucrare are scopul de a-i
ajuta pe tineri să-şi dezvolte potenţialul deplin din punct de vedere fizic,
mintal, spiritual şi social. Departamentul Tineret [349] este dedicat menţinerii
eficienţei şi relevanţei în lucrarea de slujire, prin adaptarea tuturor activităţilor
la nevoile tinerilor. Pentru îndeplinirea acestui scop, departamentul trebuie
să-i asculte pe tineri şi să fie informat cu privire la modul lor de a înţelege
lucrurile, preocupările şi sugestiile lor.
Statutul Departamentului Tineret 329
FY 15 Personalul departamental
FY 15 05 Directorul şi directorii asociaţi – Departamentul Tineret va avea
un director şi directori asociaţi, după cum este necesar. Personalul calificat va
fi ales pe baza experienţei în lucrarea cu tinerii şi pe baza pregătirii de special-
itate pentru îndeplinirea lucrărilor, activităţilor şi responsabilităţilor speciale
cuprinse în activitatea departamentului. Pentru împlinirea unor nevoi spe-
ciale ale departamentului, pot fi numite persoane specializate. Personalul va
fi ales, sau numit, după cum este necesar, pentru a susţine funcţiile descrise în
Manualul Bisericii şi în conformitate cu prevederile din Constituţia şi Regula-
mentul de ordine interioară ale Conferinţei Generale.
Directorul lucrează sub îndrumarea preşedintelui Comitetului Executiv al
Conferinţei Generale. Totuşi, din punct de vedere funcţional şi administra-
tiv, departamentul, prin intermediul directorului lui, este răspunzător faţă
de preşedintele Conferinţei Generale şi îl ajută pe preşedinte şi pe ceilalţi
conducători administrativi în promovarea planurilor şi lucrării indicate de
către Comitetul Executiv.
FY 20 Programele şi activităţile
FY 20 05 Programele şi activităţile – Departamentul Tineret slujeşte Biseri-
ca mondială prin intermediul următoarelor programe şi secţiuni specializate:
1. Secţiunea Juniori/Adolescenţi
2. Secţiunea Tineri/Tineri adulţi
3. Organizaţiile bisericii locale pentru tineret
a. Clubul Licuricilor (6-9 ani)
b. Clubul Exploratorilor (10-15 ani)
c. Clubul Companionilor (16-21+ ani)
d. Societatea Tinerilor Adventişti (22-30+ ani).
FY 20 10 Obiectivele – Aceste organizaţii ale bisericii locale pentru tineret
vor avea trei obiective principale: [350]
1. Să lucreze pentru mântuirea tinerilor din Biserica Adventistă de Ziua
a Şaptea, ajutându-i să crească din punct de vedere spiritual, fizic, mintal şi
social.
2. Să asigure ocazii de părtăşie pentru tinerii din Biserica Adventistă de
Ziua a Şaptea şi să-i organizeze spre a lucra pentru mântuirea altor tineri.
3. Să-i pregătească pe tinerii adventişti de ziua a şaptea pentru poziţii de
conducere în cadrul Bisericii şi să pună energiile lor la lucru pentru implica-
rea în toate ramurile de activitate ale Bisericii.
FY 25 Lucrarea din campusurile publice

FY 25 05 Obiectivele – Departamentul Tineret colaborează cu Depar-
tamentul Adventist Chaplaincy Ministries şi cu Departamentul Educaţie
pentru a-i susţine pe adventiştii de ziua a şaptea care, dintr-o varietate
de motive, frecventează colegii şi universităţi publice din întreaga lume.
Aceste trei departamente lucrează sub îndrumarea unui comitet numit de

Conferinţa Generală pentru lucrarea adventistă pentru studenţii colegiilor şi
universităţilor (AMiCUS) şi în coordonare cu Diviziunile, pentru a promova
şi de a susţine iniţiativele menite să împlinească nevoile spirituale, intelec-
tuale şi sociale ale studenţilor adventişti din campusurile publice din întreaga
lume. În colaborare cu liderii de la diferitele niveluri administrative ale Biseri-
cii, comitetul are ca scop atingerea acestor obiective, prin întărirea credinţei şi
dedicării acestor studenţi faţă de punctele de credinţă şi misiunea adventistă
de ziua a şaptea, asigurând ocazii pentru părtăşie creştină, pregătindu-i pe
studenţi să se confrunte cu dificultăţile intelectuale care apar într-un mediu
nereligios, dezvoltând aptitudinile lor de conducători şi educându-i pentru
slujire şi mărturie în campus şi în societate.
Comitetul AMiCUS conlucrează cu Adventist Volunteer Center and
Global Mission, încurajând implicarea acestor studenţi adventişti ca mision-
ari sau voluntari. De asemenea, implică susţinerea din partea Departamen-
tului Relaţii oficiale şi Libertate religioasă pentru a obţine, la nivel regional
şi naţional, scutirea studenţilor adventişti de a ziua a şaptea de a participa la
cursuri şi examene în Sabat.
FY 25 10 Responsabilităţile – Comitetul AMiCUS asigură coordonarea
generală a acestei lucrări mondiale şi, în consultare cu liderii Diviziunilor,
promovează iniţiative al căror scop este:
1. Să organizeze asociaţii ale studenţilor adventişti din campusurile pu-
blice, precum şi întruniri speciale ale acestora. [351]
2. Să publice şi să distribuie College and University Dialogue, a Handbook şi
alte materiale care susţin această lucrare.
3. Să instruiască pastorii, capelanii şi conducătorii laici din centrele uni-
versitare.
De asemenea, comitetul alcătuieşte un buget anual pentru îndeplinirea
lucrării internaţionale.
Departamentul Tineret se concentrează asupra promovării organizării şi
activităţilor asociaţiilor studenţilor din colegii, sau universităţi, pregătindu-i
pe studenţi pentru poziţii de conducere şi lucrare misionară şi organizând
convenţii şi tabere de odihnă regionale.
FY 25 15 Rolul Diviziunilor mondiale – Fiecare Diviziune va numi unul
sau doi directori de departament spre a avea responsabilitatea de a conduce lu-
crarea pentru studenţii adventişti din campusurile colegiilor şi universităţilor
publice, având susţinerea din partea Comitetului AMiCUS, care este numit
de Conferinţa Generală, şi în colaborare cu liderii Uniunilor din teritoriul Di-
viziunii. Această lucrare are ca scop:
tişti din campusurile publice şi să păstreze o listă actualizată a acestora.
2. Să organizeze întruniri regionale ale acestor studenţi.
3. Să prevadă fonduri pentru distribuirea gratuită a publicaţiei Dialogue
şi a altor materiale necesare.
Statutul Departamentului Tineret 331
4. Să organizeze cursuri de pregătire a capelanilor, conducătorilor laici şi

pastorilor pentru campusurile universităţilor.
5. Să-i educe pe studenţi pentru lucrarea de slujire şi evanghelizare în
campusurile lor şi în societate.
6. Să promoveze implicarea profesorilor adventişti de ziua a şaptea şi a
altor profesionişti în calitate de mentori în lucrarea aceasta.
7. Să-i pună în legătură pe aceşti studenţi cu universităţile şi colegiile ad-
ventiste de ziua a şaptea în vederea unui posibil transfer, acolo unde este
posibil, şi în cele din urmă în vederea angajării lor în instituţiile Bisericii.
8. Să-i ajute pe liderii locali la stabilirea şi păstrarea unor relaţii bune cu
administratorii colegiilor şi ai universităţilor publice în care se află studenţi
adventişti.
9. Să implice Departamentul Relaţii oficiale şi Libertate religioasă în pre-
venirea sau rezolvarea unor probleme legate de respectarea Sabatului de că-
tre studenţii adventişti de ziua a şaptea din campusurile publice.
10. Să asigure coordonare şi îndrumare pentru activitatea corespunzătoa-
re de la nivelul Uniunilor şi Conferinţelor locale, precum şi o evaluare perio-
dică. [352]
GE
STATUTUL
FUNDAŢIEI ELLEN G. WHITE
GE 05 Scrierile lui Ellen G. White
GE 05 05 Scrierile lui Ellen G. White – Scrierile lui Ellen G. White sunt, în-
tr-un sens special, proprietatea Bisericii. Atât scrierile publicate, cât şi manu-
scrisele au fost încredinţate de către autoare Consiliului de Administraţie al
Fundaţiei Ellen G. White, care este responsabil pentru păstrarea acestora în
siguranţă şi pentru promovarea publicaţiilor ei în toate limbile principale. De
asemenea, acest consiliu este responsabil pentru producerea de noi cărţi com-
pilate din manuscrisele şi articolele periodice ale lui Ellen G. White. Consiliul
lucrează în colaborare strânsă cu Comitetul Executiv al Conferinţei Generale
şi slujeşte în calitate de reprezentant al autoarei în toate aspectele care au
legătură cu lucrările ei publicate şi nepublicate, indiferent dacă acestea se află
sub incidenţa prevederilor cu privire la drepturile de autor sau aparţin dome-
niului public.
GE 05 10 Recunoaşterea din partea Conferinţei Generale – Conferinţa
Generală recunoaşte Fundaţia Ellen G. White, înfiinţată chiar de Ellen G.
White pentru a fi deţinătorul şi proprietarul tuturor scrierilor ei, având
astfel responsabilitatea păstrării, publicării şi distribuirii cât mai largi
a acestora. Această prevedere se referă la toate scrierile lui Ellen G.
White, indiferent dacă se află sub incidenţa drepturilor de autor sau nu.
Conferinţa Generală le cere organizaţiilor şi persoanelor din interiorul
sau din afara Bisericii să onoreze dispoziţiile autoarei pentru custodia
scrierilor ei.
GE 05 15 Sediul fundaţiei şi resursele financiare – Conferinţa Generală
oferă spaţiul pentru sediul Fundaţiei Ellen G. White. De asemenea, asigură
un buget pentru fundaţie, pentru a acoperi cheltuielile reprezentate de înda-
toririle de rutină ale Fundaţiei Ellen G. White. Consiliul administrează acest
buget, autorizând toate cheltuielile. O persoană aleasă din cadrul personalu-
lui Trezoreriei Conferinţei Generale, printr-o hotărâre comună luată de către
Conferinţa Generală şi Consiliul Fundaţiei, slujeşte în calitate de trezorier al
consiliului şi distribuie fondurile pe baza autorizării din partea consiliului,
alcătuind un raport lunar în care sunt enumerate toate distribuţiile de fonduri
şi situaţia financiară la zi.
Conferinţa Generală oferă un buget anual pentru subvenţionarea
publicării scrierilor lui Ellen G. White în alte limbi decât limba engleză. [353]
Cheltuielile din bugetul acesta se fac prin hotărârea Comitetului Executiv
al Conferinţei Generale, pe baza recomandării Comitetului pentru Spiritul
Profetic.
Statutul Fundaţiei Ellen G. White 333
GE 05 20 Accesul la manuscrise şi la alte arhive ale Fundaţiei White –

Accesul la proprietăţile Fundaţiei Ellen G. White se va face cu permisiunea
acordată în conformitate cu regulile stabilite de către consiliu.
GE 05 25 Permisiunea de a folosi scrierile – Consiliul acordă o permisi-
une implicită scriitorilor şi publiciştilor denominaţionali pentru folosirea
rezonabilă a scrierilor lui Ellen G. White, iar redactorii caselor de editură
denominaţionale sunt responsabili pentru folosirea corespunzătoare a citate-
lor selectate. Consiliul permite includerea unui material din scrierile lui Ellen
G. White în manuscrisele acceptate de către comitetele pentru cărţi ale caselor
de editură denominaţionale, cu condiţia ca acest material să nu depăşească
20% din manuscris. Dacă manuscrisele conţin mai mult de 20% din scrier-
ile lui Ellen G. White, subiectul va fi supus atenţiei consiliului în vederea
analizării şi deciziei.
GE 10 Reproducerea scrierilor lui Ellen G. White

Chiar dacă o serie de cărţi ale lui Ellen G. White aparţin domeniului public
şi nu mai sunt protejate de regulile cu privire la drepturile de autor, trebuie
să fie recunoscut că, în testamentul ei, Ellen G. White a încredinţat toate scri-
erile ei unui consiliu de administraţie permanent. Acest testament reprezintă
o moştenire sfântă care implică o obligativitate morală. Scrierile lui Ellen G.
White nu ar trebui să fie reproduse fără permisiunea scrisă din partea Consi-
liului de Administraţie al Fundaţiei Ellen G. White.
GE 15 Fundaţia Ellen G. White şi Comitetul pentru

Spiritul Profetic
GE 15 05 Comitetul pentru Spiritul Profetic – Comitetul pentru Spiritul
Profetic este numit de către Comitetul Administrativ al Conferinţei Generale
şi este alcătuit după cum urmează: reprezentanţi care fac parte din grupul de
conducători administrativi ai Conferinţei Generale, dintre care unul va prezi-
da comitetul; Consiliul de Administraţie al Fundaţiei şi alţii. Comitetul acesta
va sluji în perioadele dintre Sesiunile Conferinţei Generale.
Responsabilitatea generală pentru publicarea cărţilor lui Ellen G. White
în întreaga lume va fi împărtăşită de Consiliul de Administraţie al Fundaţiei
şi Comitetul pentru Spiritul Profetic, care este un comitet permanent al
Conferinţei Generale. [354]
1. Consiliul de Administraţie al Fundaţiei Ellen G. White este responsabil
pentru:
a. ediţiile noi, formatele schimbate şi alte modificări din lucrările deja
publicate;
b. prescurtări, traduceri şi schimbările legate de acestea;
c. ediţiile pentru orbi;
d. obţinerea şi păstrarea la zi a tuturor drepturilor de autor necesare;
e. natura şi conţinutul oricăror indexuri care pot fi făcute.
2. Comitetul pentru Spiritul Profetic este responsabil pentru:

a. Planificarea de ansamblu a promovării Spiritului Profetic.
b. Încurajarea citirii şi folosirii scrierilor lui Ellen G. White.
c. Programul Sabatului anual pentru Spiritul Profetic.
d. Promovarea publicării scrierilor lui Ellen G. White în alte limbi,
în afară de limba engleză, iar daca sunt necesare subvenţii, recomandarea
acordării subvenţiilor de către Comitetul Administrativ al Conferinţei
Generale. Totuşi pregătirea unor astfel de ediţii, precum şi corespondenţa
şi atenţia acordată aspectelor legale cu privire la drepturile de autor vor fi
responsabilitatea Consiliului Fundaţiei Ellen G. White.
GE 15 10 Publicarea cărţilor lui Ellen G. White – Cărţile lui Ellen G.
White sunt tratate diferit faţă de celelalte publicaţii confesionale. În calitate
de organizaţie legală, Fundaţia Ellen G. White este autorizată să deţină toate
drepturile de autor pentru toate cărţile lui Ellen G. White. Consiliul acordă
permisiunea pentru folosirea scrierilor lui Ellen G. White şi acţionează pe
baza planurilor care implică publicarea materialelor scrise de Ellen G. White
sau a lucrărilor extrase în mare parte din scrierile ei.
GE 15 15 Cărţile publicate în scopuri comerciale – Publicarea în scopuri
comerciale a cărţilor lui Ellen G. White în America de Nord este făcută de
către cele două case de editură confesionale oficiale. Datorită valorii unice
pentru Biserică, odată ce sunt publicate, aceste cărţi vor continua să fie dis-
ponibile într-un stoc permanent. Dacă stocul este epuizat şi este necesară o
retipărire, consiliul Fundaţiei va fi informat.
Manuscrisele pentru noile compilaţii vor fi încredinţate caselor de editură
de către consiliu, dar nu vor fi supuse aprobării de către comitetele pen-
tru cărţi ale caselor de editură. Casele de editură din America de Nord au
dreptul de a publica toate cărţile lui Ellen G. White în limba engleză pentru
întreaga lume. Totuşi această permisiune nu exclude publicarea ediţiilor în
limba engleză în afara Diviziunii America de Nord, dacă faptul acesta este
considerat recomandabil. Toate negocierile pentru ediţiile în limba engleză,
care sunt tipărite în afara Diviziunii America de Nord, precum şi ediţiile în
limbi străine vor fi făcute între Diviziunea respectivă şi consiliul Fundaţiei.
[355]
În afară de aceste prevederi speciale, cărţile lui Ellen G. White sunt pub-
licate în scopuri comerciale asemenea tuturor celorlalte cărţi publicate de
casele de editură din America de Nord, producătorii suportând toate chel-
tuielile iniţiale şi fiind răspunzători pentru publicitate, distribuţie şi alte cos-
turi similare.
GE 15 20 Cărţile publicate pe bază de abonament – Cărţile lui Ellen
G. White, care sunt publicate pe bază de abonament, sunt tratate în aceiaşi
termeni în care sunt tratate cărţile publicate în scopuri comerciale. Casa de
editură căreia îi este încredinţată sarcina publicării suportă toate cheltuielile
iniţiale. Controlul asupra tipăririi cărţilor în limba engleză de către casele de
editură din America de Nord este restrâns la Statele Unite şi Canada şi la teri-
toriile deservite de Stanborough Press, care este o filială a Review and Herald
Publishing Association.
Înainte de publicarea, retipărirea sau reilustrarea oricărei cărţi scrise de
Ellen G. White şi aflate în circulaţie, va fi cerut sfatul Consiliului şi al Depar-
tamentului Publicaţii al Conferinţei Generale.
GE 15 25 Responsabilitatea pentru compilaţii – Când există o solici-
tare pentru o compilaţie din scrierile lui Ellen G. White, nevoia unei astfel
de cărţi va fi analizată de consiliul Fundaţiei şi, dacă este luată o hotărâre
favorabilă, aceasta va fi încredinţată Comitetului pentru Spiritul Profetic în
vederea consultării. Comitetul pentru Spiritul Profetic, de asemenea, poate să
ia iniţiativa de a recomanda publicarea unei compilaţii noi. Responsabilitatea
pentru autorizarea compilaţiei şi pentru supervizarea pregătirii manuscrisu-
lui îi va reveni consiliului Fundaţiei.
Dacă o compilaţie este făcută de alte persoane, în afara personalului
Fundaţiei Ellen G. White, remunerarea, dacă există, va fi făcută printr-o sumă
definită, autorizată de către consiliul Fundaţiei, în consultare cu Conferinţa
Generală. Casa de editură va suporta cheltuielile asociate cu pregătirea şi
publicarea acestor cărţi.
GE 15 30 Ghidurile de studiu – Pentru pregătirea ghidurilor de studiu al
cărţilor lui Ellen G. White, sunt stabilite următoarele norme îndrumătoare:
1. Scopul unic al ghidului va fi acela de a-l conduce pe cititor la o înţele-
gere a sfaturilor şi învăţăturilor date de Ellen G. White, exercitându-se o mare
atenţie pentru a evita interpretarea scrierilor prin comentarii, accentuări sau
modificarea ordinii cuvintelor din text.
2. Ghidurile de studiu al cărţilor lui Ellen G. White vor fi dependente
în întregime de aceste cărţi, sunt suplimente ale acestor cărţi şi trebuie să fie
tratate în conformitate cu regulile referitoare le publicarea cărţilor lui Ellen G.
White. [356]
3. Când există o solicitare pentru tipărirea unui ghid de studiu al oricărei
cărţi scrise de Ellen G. White, pentru a fi distribuit de către o casă de editu-
ră asemenea unei publicaţii obişnuite, responsabilitatea pentru autorizarea şi
supervizarea pregătirii manuscrisului, precum şi pentru publicare îi revine
consiliului Fundaţiei. Procentul din vânzări va fi plătită Conferinţei Generale
la rata de 5% din preţul de vânzare cu amănuntul a acestor ghiduri de studiu
(acelaşi procentaj ca pentru cărţile devoţionale şi misionare anuale – vezi FP
55 10, categoria D).
4. Manuscrisul poate fi pregătit la sediul Fundaţiei Ellen G. White sau
lucrarea poate fi încredinţată unei persoane care nu face parte din personalul
Fundaţiei. În acest caz, remunerarea, dacă există, nu va fi făcută pe baza ve-
niturilor obţinute din procentul din vânzări, ci va fi o sumă definită, autori-
zată de consiliul Fundaţiei în consultare cu General Conference Corporation.
Această plată va fi făcută de către Conferinţa Generală care, prin înţelegere,
primeşte veniturile din procentul din vânzări.
5. Regulile care prevăd aprobarea din partea Comitetului pentru Spiritul

Profetic pentru publicarea noilor cărţi Ellen G. White se vor aplica şi acestor
ghiduri de studiu.
6. Aceste reguli nu se vor aplica schiţelor şi ghidurilor de studiu de na-
tură temporară, fotocopiate în vederea folosirii în seminare, sau cursurile din
cadrul instituţiilor de învăţământ sau al altor instituţii.
GE 15 35 Procentele din vânzări – Nu se vor percepe procente din vânzări
pentru cărţile lui Ellen G. White.
GE 15 40 Punerea la dispoziţie a materialului nepublicat – Decizia cu
privire la punerea la dispoziţie pentru publicul larg a materialului nepublicat
revine consiliului Fundaţiei, care va aproba atât punerea la dispoziţie, cât şi
modul în care va fi făcut acest lucru.
GE 15 45 Autorizaţia pentru tipărire – Orice teritoriu care doreşte să
traducă şi să publice oricare dintre scrierile lui Ellen G. White va intra în
legătură cu Consiliul şi cu Departamentul Publicaţii al Conferinţei Generale,
înainte de începerea traducerii. Casa de editură care publică o carte va fi
supusă condiţiilor cu privire la publicarea literaturii confesionale, în legătură
cu folosirea ilustraţiilor şi cu procentele din vânzări, dacă este necesară so-
licitarea acestora. După încheierea lucrării, casa de editură va comunica un
raport cu privire la limba în care s-a făcut traducerea, mărimea ediţiei şi alte
informaţii folositoare pentru evidenţa consiliului şi va trimite două exemplare
la sediul Fundaţiei Ellen G. White şi un exemplar la Departamentul Publicaţii
al Conferinţei Generale. Autorizaţia dată de consiliu pentru publicare este
separată şi distinctă faţă de orice angajament financiar pentru susţinerea
publicării (vezi GE 15 75). [357]
GE 15 50 Publicarea la nivel mondial a cărţilor tipărite pe bază de abona-
ment – Este încurajată publicarea pe bază de abonament a unor cărţi ale lui
Ellen G. White care pot să împlinească nevoile diferitelor teritorii. Aceste cărţi
pot fi publicate fie în întregime, fie în formă prescurtată. Dacă se consideră
recomandabilă folosirea formelor prescurtate, va fi folosită forma prescurtată
standard aprobată.
Planul acesta aduce o uniformitate dorită în literatura noastră. Manu-
scrisele formelor prescurtate pot fi obţinute de la Fundaţia Ellen G. White.
Dacă este cerută o formă prescurtată specială, planurile pentru pregătirea
acesteia trebuie să fie făcute în consultare cu consiliul Fundaţiei. Consiliul,
Departamentul Publicaţii al Conferinţei Generale şi Comitetul pentru Spiritul
Profetic încurajează publicarea cărţilor lui Ellen G. White în întregimea lor, în
măsura în care există posibilitatea practică.
GE 15 55 Publicarea la nivel mondial a cărţilor produse în scopuri com-
erciale –
1. Cumpărarea drepturilor de tipărire şi a matriţelor – Casele de editură care
doresc să tipărească în scopuri comerciale cărţile lui Ellen G. White, într-o lim-
bă în care sunt deja tipărite, pot să cumpere drepturile de tipărire şi matriţele
de la producătorul iniţial, după cum urmează:
a. Numai textul – 5% din costul iniţial al textului.

b. Textul combinat, desenele şi imaginile – 7,5% din costul iniţial
total.
c. Costul iniţial va conţine cheltuiala de producţie iniţială reală pentru
lucrările îndeplinite până la punctul în care negativele şi formele tipografice
sunt pregătite pentru producerea matriţelor. Procentajele de fabricaţie
normale vor fi incluse, dar nu şi costurile de promovare şi distribuţie.
d. Procentele din vânzări ale autorilor şi artiştilor sunt suplimentare,
dacă sunt cerute.
e. Matriţele vor fi oferite pe baza sumei de la punctul 1-c., plus 15%.
f. Drepturile de distribuţie – Drepturile de distribuţie vor fi limitate
la teritoriul casei de editură care cumpără drepturile de tipărire.
2. Permisiunea pentru traducere – Va fi aprobată traducerea unei cărţi a lui
Ellen G. White care urmează a fi produsă în scopuri comerciale, într-o limbă
principală, folosită de mai mult de o Diviziune, iar traducerea va fi desemnată
de Consiliul de coordonare mondială a lucrării cu literatura (World Literature
Ministry Coordinating Board – WLMCB).
GE 15 60 Traducerile – Traducerea cărţilor lui Ellen G. White prezintă o
problemă unică. Deoarece este o literatură a Spiritului Profetic, traducerea
trebuie să fie conştiincioasă, să fie făcută din textul original în limba engleză
şi să le transmită cititorilor din alte limbi o imagine corectă a învăţăturilor lui
Ellen G. White. Trebuie să se exercite o atenţie specială pentru a se evita o
traducere literală, [358] bombastică şi uneori lipsită de sens. Pe de altă parte,
traducătorul nu trebuie să-şi asume libertatea de a introduce propriile puncte
de vedere sau să adauge propoziţii pentru a oferi explicaţii suplimentare ale
subiectului prezentat. De asemenea, traducătorul nu are libertatea de a şterge
propoziţii. Astfel de traduceri nu sunt acceptabile, iar publicarea lor nu tre-
buie să fie permisă. Toate traducerile trebuie să fie verificate cu atenţie de
către cititorii desemnaţi de Uniunea sau Diviziunea în care se îndeplineşte
lucrarea.
În unele cazuri, o anumită traducere poate să fie folositoare pentru mai
multe teritorii. În aceste situaţii, dacă este bună, traducerea trebuie să fie pusă
la dispoziţie pentru a fi folosită în toate teritoriile interesate.
Consiliul de Administraţie al Fundaţiei Ellen G. White îşi păstrează re-
sponsabilitatea de a aproba traducerile cărţilor lui Ellen G. White înainte de
publicare şi va lua măsurile pe care le consideră recomandabile pentru a se
asigura că traducerea este acceptabilă.
GE 15 65 Biblioteca introductivă a Spiritului Profetic – Diviziunile sunt
îndemnate să organizeze publicarea volumelor desemnate pentru a consti-
tui Biblioteca introductivă a Spiritului Profetic. Aceste volume trebuie să fie
publicate în întregime, aşa încât să corespundă cu versiunile în limba engleză.
Cărţile care alcătuiesc această bibliotecă sunt:
Lista A (importanţă principală)

Faptele apostolilor (The Acts of the Apostles)
Căminul adventist (The Adventist Home)
Parabolele Domnului Hristos (Christ’s Object Lessons)
Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă (Christian Service)
Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii (Counsels on Stewardship)
Hristos, Lumina lumii (The Desire of Ages)
Experienţe şi viziuni (Early Writings)
Educaţie (Education)
Slujitorii Evangheliei (Gospel Workers)
Tragedia veacurilor (The Great Controversy)
Divina vindecare (The Ministry of Healing)
Patriarhi şi profeţi (Patriarchs and Prophets)
Profeţi şi regi (Prophets and Kings)
Calea către Hristos (Steps to Christ)
Istoria mântuirii (The Story of Redemption)
Lista B (Importanţă secundară)
Îndrumarea copilului (Child Guidance)
Dietă şi hrană (Counsels on Diet and Foods) [359]
Evanghelizare (Evangelism)
Schiţe din viaţa mea (Life Sketches of E.G. White)
Solii pentru tineret (Messages to Young People)
Testimony Treasurers, volumul I
Testimony Treasurers, volumul II
Testimony Treasurers, volumul III
Cugetări de pe Muntele Fericirilor (Thoughts From the Mount of Blessing)
Solii alese, cartea 1 (Selected Messages, Book 1)
Lucrarea de binefacere (Welfare Ministry)
GE 15 70 Responsabilitatea pentru publicare – Responsabilitatea
principală pentru producerea acestor cărţi le revine Comitetelor Diviziunilor
respective, dar Comitetul Executiv al Conferinţei Generale poate să acorde
susţinere, prin intermediul Comitetului pentru Spiritul Profetic. Stabilirea
ordinii în care vor fi publicate cărţile din Biblioteca introductivă a Spiritului
Profetic le revine comitetelor din diferitele teritorii.
GE 15 75 Susţinerea financiară – 1. Scopul Fondului de subvenţionare
a cărţilor Spiritului Profetic este acela de a face disponibile cărţile lui Ellen
G. White în diferitele limbi vorbite de adventiştii de ziua a şaptea, la un
preţ accesibil în regiunea în care se află aceştia, luând în considerare situaţia
economică a ţării, puterea de cumpărare a populaţiei şi mărimea grupului
lingvistic. Ori de câte ori este posibil, cărţile vor fi produse şi distribuite prin
autosubvenţionare. Acolo unde nu este posibil, pot fi cerute ajutoare financi-
are sub forma subvenţiilor.
2. Deşi se acordă prioritate cărţilor din Biblioteca introductivă a Spiritu-

lui Profetic, cererile pentru subvenţii pot fi făcute cu privire la oricare carte a
lui Ellen G. White tipărită în scopuri comerciale sau pe bază de abonament şi
cu privire la toate materialele aprobate de consiliul Fundaţiei.
3. Subvenţiile pentru publicarea iniţială a cărţilor lui Ellen G. White în
alte limbi decât limba engleză vor fi făcute de către Comitetul Administrativ
al Conferinţei Generale, pe baza recomandării Comitetului pentru Spiritul
Profetic, şi vor fi disponibile din Fondul de Subvenţionare pentru cheltuielile
de publicare iniţială, în funcţie de numărul de pagini al ediţiei în limba engle-
ză şi în conformitate cu planurile următoare:
a. Planul A – Pentru regiuni cu mai mult de 5 000 de membri vorbitori
ai aceleiaşi limbi, până la 20 USD pe pagină, pe baza costurilor actuale şi
repartizat după cum urmează:
Conferinţa Generală 40% [360]
Diviziunea 35%
Uniunea 25%
per pagină 100%
b. Planul B – Pentru regiuni cu mai puţin de 5 000 de membri vorbitori
ai aceleiaşi limbi, până la 26 USD pe pagină, pe baza costurilor actuale şi
repartizat după cum urmează:
Conferinţa Generală 46%
Diviziunea 39%
Uniunea 15%
per pagină 100%
c. Planul C – Pentru regiuni cu mai mult de 5 000 de membri
vorbitori ai aceleiaşi limbi, în ţări cu situaţie economică necorespunzătoare,
în conformitate cu aprobările Comitetului pentru Spiritul Profetic al
Conferinţei Generale, până la 30 USD pe pagină, pe baza costurilor actuale
şi repartizat după cum urmează:
Diviziunea 27%
Uniunea 13%
per pagină 100%
d. Planul D – Pentru regiuni cu mai puţin de 5 000 de membri
vorbitori ai aceleiaşi limbi, în ţări cu situaţie economică necorespunzătoare,
în conformitate cu aprobările Comitetului pentru Spiritul Profetic al
Conferinţei Generale, până la 35 USD pe pagină, pe baza costurilor actuale
şi repartizat după cum urmează:
Diviziunea 23%
Uniunea 8%
per pagină 100%
4. Comitetul Uniunii avute în vedere va lua iniţiativa pentru aranjamen-
tele necesare în vederea traducerii.
5. Conducătorii administrativi ai Uniunii, în consultare cu Diviziunea,

vor pregăti cererea pentru subvenţionare, care va cuprinde următoarele in-
formaţii:
a. Numărul de pagini în ediţia engleză
b. Numărul de pagini în ediţia tradusă
c. Numărul de membri care vorbesc limba respectivă
d. Zecimea pe cap de membru
e. Preţul de vânzare cu amănuntul propus
f. Numărul aproximativ de oameni care vorbesc limba respectivă
g. Numărul de cărţi ce urmează a fi tipărite [361]
h. Măsurile care au fost luate pentru ca traducerea să fie verificată de
persoane din alte zone ale lumii, unde publicaţia ar putea să fie folosită
i. Prevederile pentru verificarea acurateţei traducerii
j. Data propusă a publicării etc.
k. Planurile pentru promovarea cărţii
6. Cererea va fi aprobată de către Comitetul Diviziunii şi va fi depusă
sub forma pusă la dispoziţie şi transmisă Secretariatului Comitetului pentru
Spiritul Profetic al Conferinţei Generale.
7. Fondul Diviziunii – Fiecare Diviziune va stabili un fond pentru a aco-
peri partea ei din subvenţiile de mai sus.
8. Stocurile de cărţi – Având în vedere că scopul acestui plan este acela de
a face disponibile permanent cărţile lui Ellen G. White, casele de editură vor
păstra un stoc al fiecărui volum publicat, aşa încât să împlinească nevoile unei
Biserici aflate în continuă creştere. Dacă o casă de editură nu este capabilă din
punct de vedere financiar să suporte investiţia implicată în programul acesta,
Comitetul Diviziunii va pregăti capitalul necesar în acest scop.
9. Pentru a asigura disponibilitatea continuă a cărţilor Spiritului Profetic,
care sunt subvenţionate prin prevederile acestui regulament, fondurile pen-
tru a doua tipărire vor putea fi oferite de către Conferinţa Generală, în con-
formitate cu următorul procentaj din subvenţia maximă per pagină pentru
versiunea tradusă şi vor fi încredinţate producătorului pe baza dovedirii celei
de a doua tipăriri:
Planul A – 20%
Planul B – 23%
Planul C – 13%
Planul D – 17%
10. Pentru a face retipărirea cât mai economică, cu ocazia tipăririi iniţiale
trebuie să fie luate măsuri pentru păstrarea plăcilor tipografice, a matriţelor
etc.
11. Când se constată că traducerea originală este incorectă sau depăşită
se poate face o nouă traducere. Subvenţiile din partea Conferinţei Generale,
Diviziunii şi Uniunii pentru retraducere vor fi de 50% din subvenţiile pentru
traducerea obişnuită, în conformitate cu prevederile stabilite în paragrafele
3.a. – 3.d. de mai sus.
12. Pentru transferarea materialului tradus în format CD-ROM, Conferin-

ţa Generală, Diviziunile şi Uniunile implicate vor oferi o subvenţie de 5% din
subvenţiile pentru traducerea obişnuită, în conformitate cu prevederile stabi-
lite în paragrafele 3. a. – 3. d. de mai sus. [362]
GE 15 80 Administrarea fondurilor pentru subvenţii – Fondurile vo-
tate de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale pentru a ajuta publicarea
cărţilor lui Ellen G. White, ca procedură obişnuită, vor fi păstrate în custodie
de Conferinţa Generală, până când casa de editură a realizat traducerea şi este
pregătită să înceapă tipărirea. Apoi, pe baza cererii din teritoriu, împreună cu
o informare cu privire la stadiul proiectului, trezorierul Conferinţei Generale
va elibera fondurile necesare pentru cheltuielile iniţiale.
GE 15 85 Subvenţiile nefolosite – Orice sume alocate din Fondul de
Subvenţionare în scopul suportării cheltuielilor iniţiale pentru producerea
unei cărţi în afara Diviziunii America de Nord se vor întoarce automat în
fond, dacă nu sunt cerute în termen de trei ani de la hotărârea de alocare
a acestora şi dacă nu este acordată o prelungire a termenului, pe baza unei
solicitări speciale din partea Diviziunii.
GE 15 90 Rapoartele – Casele de editură trebuie să îi raporteze anual sec-
retarului Consiliului Fundaţiei Ellen G. White informaţiile cu privire la cărţile
lui Ellen G. White, care sunt publicate, numărul de exemplare vândute şi
orice alte date care ar putea fi folositoare pentru consiliu.
GE 20 Filialele Fundaţiei Ellen G. White şi Centrele

adventiste de ziua a şaptea pentru cercetarea şi
studierea scrierilor lui Ellen G. White
GE 20 05 Filialele Fundaţiei Ellen G. White – Filialele Fundaţiei Ellen G.
White sunt amplasate în instituţiile de învăţământ care aparţin Conferinţei
Generale şi slujesc Biserica mondială. Ca urmare, acestea au responsabilitatea
de a promova înţelegerea scrierilor şi lucrării de slujire a lui Ellen G. White.
Aceste filiale sunt înfiinţate de către Consiliul de Administraţie al Fundaţiei
în consultare cu Conferinţa Generală. Costurile iniţiale de înfiinţare, salariile
şi alocaţiile, precum şi cheltuielile de funcţionare sunt asigurate de bugetul
Directorul filialei este numit de consiliu la fiecare cinci ani, cu ocazia primei
şedinţe de consiliu de după Sesiunea Conferinţei Generale, şi deţine poziţia
de director asistent al Fundaţiei Ellen G. White. Directorul filialei este angajat,
cu normă întreagă, al Fundaţiei White, cu excepţia altor înţelegeri făcute între
Conferinţa Generală şi instituţia implicată. [363]
GE 20 10 Centrele adventiste de ziua a şaptea pentru cercetarea scrierilor
lui Ellen G. White – Fiecare Diviziune a Conferinţei Generale în care nu se
află o filială este autorizată să înfiinţeze un Centru adventist de ziua a şaptea
pentru cercetarea scrierilor lui Ellen G. White într-o instituţie de învăţământ
aflată pe teritoriul ei, cu aprobarea Consiliului de Administraţie al Fundaţiei
Ellen G. White şi a Comitetului Executiv al Conferinţei Generale. Centrele

pentru cercetare slujesc Diviziunea în care se află, în calitate de centru de
resurse pentru scrierile şi lucrarea lui Ellen G. White. Spre deosebire de fil-
iale, centrele pentru cercetare sunt încurajate să păstreze istoria mai amplă a
adventismului pe teritoriul lor. Pe lângă acest fapt, Fundaţia Ellen G. White
şi Conferinţa Generală împărtăşesc responsabilitatea de a superviza centrul
pentru cercetare din Diviziunea implicată. Pentru orice schimbare a ampla-
samentului centrului pentru cercetare va fi necesară aprobarea Diviziunii şi a
Consiliului Fundaţiei Ellen G. White.
Directorul centrului pentru cercetare va fi recomandat la fiecare cinci ani
de către Diviziune, în consultare cu instituţia în care este amplasat centrul, şi
va fi numit de către Consiliul Fundaţiei Ellen G. White cât mai curând posibil
după Sesiunea Conferinţei Generale. Spre deosebire de o filială, 50% din tim-
pul directorului este dedicat centrului şi 50% instituţiei de învăţământ în care
este amplasat centrul. Organizaţia angajatoare a directorului centrului de cer-
cetare va fi stabilită de către Diviziune şi de instituţia de învăţământ care este
gazdă, în consultare cu Fundaţia Ellen G. White. În cazul apariţiei unui post
vacant în perioada celor cinci ani, Diviziunea trebuie să-i recomande Consili-
ului Fundaţiei un nou director în vederea numirii.
Fiecare Diviziune în care se află un centru pentru cercetare autorizat va
primi anual din partea Conferinţei Generale o alocaţie echivalentă cu 75%
din salariul de bază anual din teritoriul unde este amplasat centrul. Scopul
acestei alocaţii este acela de a acoperi 50% din salariul directorului centru-
lui de cercetare şi include încă 25% suplimentar din salariul de bază pen-
tru beneficiile estimate. În cazurile în care această alocaţie nu acoperă 50%
din salariul şi beneficiile directorului centrului de cercetare, diferenţa între
alocaţie şi cei 50% din salariul şi beneficiile reale pot fi cerute Conferinţei
Generale într-o perioadă care nu trebuie să depăşească un an calendaris-
tic, după ce alocaţia a fost trimisă Diviziunii. Aceasta trebuie să asigure un
buget de călătorie corespunzător pentru serviciile în teritoriu ale directoru-
lui. Conferinţa Generală poate oferi, de asemenea, un ajutor anual suplimen-
tar pentru transport. Toate celelalte cheltuieli de funcţionare, cum ar fi [364]
serviciile de secretariat, birotică, întreţinere etc., precum şi facilităţile fizice,
cum ar fi seiful, spaţiul pentru birou şi mobilierul general trebuie să fie asigu-
rate de către Diviziune, în colaborare cu instituţia de învăţământ implicată.
Conferinţa Generală asigură echipamentul de specialitate şi materialele de
cercetare necesare pentru înfiinţarea centrului, în conformitate cu cele preci-
zate de către Fundaţia Ellen G. White. Toate arhivele Fundaţiei White, inclu-
siv exemplare ale scrisorilor şi manuscriselor lui Ellen G. White sunt oferite ca
împrumut şi rămân în proprietatea Fundaţiei Ellen G. White. Dacă ajunge să
fie necesară desfiinţarea unui Centru Adventist de Ziua a Şaptea pentru Cer-
cetarea Scrierilor lui Ellen G. White, toate arhivele Fundaţiei White, inclusiv
scrisorile şi manuscrisele lui Ellen G. White, trebuie să fie înapoiate Fundaţiei
Ellen G. White.
Un comitet de coordonare alcătuit din şapte până la nouă membri, din

care face parte coordonatorul Departamentului Spiritul Profetic al Diviziunii,
are răspunderea administrării centrului, inclusiv pregătirea unui buget an-
ual al centrului. Membrii comitetului sunt recomandaţi de către Diviziune
după fiecare Sesiune a Conferinţei Generale şi sunt numiţi cu ocazia primei
şedinţe a Consiliului Fundaţiei Ellen G. White de după sesiune. Directorul
Fundaţiei Ellen G. White, sau o persoană care reprezintă oficial directorul, va
fi membru din oficiu al comitetului. Comitetul de coordonare trebuie să se
întrunească cel puţin o dată pe an şi să întocmească un raport al hotărârilor
lui. Un exemplar al raportului de şedinţă trebuie să fie trimis Fundaţiei Ellen
G. White. La fiecare cinci ani, Diviziunea numeşte un comitet local alcătuit
din trei persoane, inclusiv directorul centrului, în vederea consultării cu pri-
vire la hotărârile de zi cu zi în cadrul centrului.
GE 20 15 Centrele suplimentare pentru cercetarea scrierilor lui Ellen
G. White dintr-o Diviziune – Conferinţa Generală şi Consiliul asigură fon-
duri numai pentru un centru într-o Diviziune. Centrele suplimentare de cer-
cetare care au fost deja înfiinţate într-o Diviziune, cu autorizarea Consiliului
Fundaţiei White şi a Conferinţei Generale, vor respecta regulile prezentate la
punctul GE 20 10, cu excepţia prevederilor financiare, care sunt următoarele:
Toate cheltuielile de funcţionare ale centrelor de cercetare suplimentare,
inclusiv costurile de înfiinţare, 100% din salariul şi alocaţiile directorului,
serviciile secretariale, bugetul pentru călătorie sunt responsabilitatea Divizi-
unii/Uniunii în colaborare cu instituţia de învăţământ în care este amplasat
centrul pentru cercetare. [365]
Diviziunea poate alege să împartă fondurile alocate anual de către
Conferinţa Generală între centrul iniţial şi centrul suplimentar, dar suma
totală primită nu va depăşi suma oferită pentru centrul iniţial. Împărţirea
subvenţiei primite de la Conferinţa Generală nu trebuie să aibă ca rezultat
reducerea de servicii sau resurse la vreunul dintre centrele de cercetare din
teritoriu. Dacă un centru suplimentar trebuie să fie desfiinţat, toate arhivele
Fundaţiei White trebuie să fie returnate la Fundaţia Ellen G. White, aşa cum
este prevăzut la punctul GE 20 10.
Colegiile şi universităţile deţinute sau administrate de Uniuni pot, de
asemenea, să aleagă să înfiinţeze un centru pentru cercetare cu autorizaţia
din partea Uniunii, Diviziunii şi Consiliului Fundaţiei. Toate cheltuielile de
înfiinţare şi funcţionare sunt responsabilitatea instituţiei de învăţământ sau
a Uniunii din care face parte. Directorul centrului de cercetare trebuie să fie
recomandat la fiecare cinci ani de către organizaţia angajatoare, în consultare
cu Uniunea/Diviziunea şi să fie numit de către Consiliul Fundaţiei cât mai
curând posibil după Sesiunea Conferinţei Generale. Un comitet de coordonare
alcătuit din cel puţin cinci persoane, propus de către consiliul colegiului/
universităţii şi numit de către Consiliul Fundaţiei va avea responsabilitatea
administrării centrului. Coordonatorul pentru Spiritul Profetic de la nivelul
Diviziunii, directorul Fundaţiei White sau persoanele care îi reprezintă oficial
vor fi membri din oficiu ai comitetului. Toate celelalte reguli vor fi în confor-
mitate cu prevederile de la punctul GE 20 10.
GE 20 20 Centrele suplimentare adventiste de ziua a şaptea pentru stud-
ierea scrierilor lui Ellen G. White – O instituţie de învăţământ poate să ceară
Uniunii sau Consiliului autorizarea pentru a deschide un centru de studii cu
scopul de a sluji în cadrul comunităţii academice locale. Centrul adventist de
ziua a şaptea pentru studierea scrierilor lui Ellen G. White constă dintr-un
spaţiu fizic aflat în incinta unei biblioteci, sau lângă aceasta, în care se află
materiale legate de scrierile şi lucrarea lui Ellen G. White şi istoria adventistă.
Spre deosebire de filiale şi de centrele de cercetare, centrele pentru studiere nu
deţin reproduceri fotografice ale scrisorilor şi manuscriselor nepublicate ale
lui Ellen G. White. Toate cheltuielile de funcţionare, inclusiv costurile iniţiale
şi salariile, trebuie să fie furnizate în exclusivitate de către instituţia implicată.
Un membru al corpului profesoral cu jumătate de normă, sau cu normă
întreagă, numit de către instituţia de învăţământ în consultare cu Fundaţia
White, va răspunde de funcţionarea centrului pentru studii. Această persoană
se subordonează consiliului instituţiei. Centrul pentru cercetare al Diviziunii
în care se află centrul pentru studii slujeşte în calitate de consultant principal
al centrului pentru studii. [366]
La Fundaţia Ellen G. White este disponibilă o listă cu resursele şi echipa-
mentul necesar pentru înfiinţarea unui centru pentru studii.
GE 20 25 Rezumatul responsabilităţilor financiare – 1. Filialele:
a. Conferinţa Generală – Cheltuielile de înfiinţare, cheltuielile de
funcţionare, salariile, alocaţiile pentru călătorie şi alte alocaţii.
b. Instituţia – Spaţiul fizic pentru sediul filialei.
2. Centrele pentru cercetare – (primul centru din Diviziune):
a. Funcţionarea:
1) Conferinţa Generală – Materialele de studiu şi echipamentul spe-
cial pentru cercetare (inclusiv costurile de transport).
2) Diviziunea/Instituţia de învăţământ care este gazdă – Orice taxe
pentru obiectele de import, spaţiul fizic pentru sediul centrului, mobilierul,
cheltuielile de funcţionare, cum ar fi serviciile de secretariat, birotică, întreţi-
nere etc.
b. Salariul/Călătoriile:
1) Conferinţa Generală – 75% din salariul de bază la nivelul Divizi-
unii pentru teritoriul în care este amplasat centrul; poate să furnizeze ajutor
financiar suplimentar pentru călătorii.
2) Diviziunea/Instituţia de învăţământ care este gazdă – Comple-
tează salariul directorului, asigură bugetul pentru călătorii.
3. Centrele pentru cercetare (suplimentare într-o Diviziune):
a. Conferinţa Generală – Nicio susţinere financiară
b. Diviziunea/Instituţia de învăţământ care este gazdă – Toate
cheltuielile de funcţionare, inclusiv spaţiul fizic, mobilierul, costurile de
înfiinţare, transportul materialelor şi orice taxe pentru obiectele de import,
100% din salariul şi alocaţiile directorului, serviciile de secretariat, bugetul

pentru călătorii.
4. Centrele pentru studiere:
a. Conferinţa Generală/Diviziunea – Nicio susţinere financiară
b. Instituţia de învăţământ care este gazdă – Toate cheltuielile
de funcţionare, inclusiv spaţiul fizic, mobilierul, costurile de înfiinţare,
transportul materialelor şi orice taxe pentru obiectele de import, serviciile
de secretariat. [367]
HA
AGENŢIA ADVENTISTĂ PENTRU
DEZVOLTARE, REFACERE ŞI AJUTOR
HA 05 Filosofia, originile şi obiectivele
HA 05 05 Bazele filosofice – Adventiştii de ziua a şaptea cred că filosofia
lor cu privire la implicarea în dezvoltare şi ajutorare este autorizată din punct
de vedere al conceptului şi este descrisă din punct de vedere al scopului de
către Sfintele Scripturi (vezi, de asemenea, HA 15 05, Perspective biblice).
HA 05 10 Originile istorice – Acţiunile filantropice şi umanitare sunt o
parte integrală a istoriei Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. De la începutu-
rile ei, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a fost preocupată de oamenii mai
puţin fericiţi. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, când s-a angajat în
lucrarea ei mondială, Biserica a dovedit această preocupare, prin înfiinţarea
de şcoli şi programe de îngrijire a sănătăţii în mijlocul oamenilor nevoiaşi. Au
fost dezvoltate instituţii importante pentru a împlini aceste obiective şi pen-
tru a contribui la înaintarea misiunii Bisericii. În anii de după cel de-al Doi-
lea Război Mondial, simţul de responsabilitate al Bisericii faţă de cei afectaţi
de dezastre a avut ca rezultat crearea Serviciului de Binefacere Adventist de
Ziua a Şaptea (Seventh-day Adventist Welfare Service – SAWS). În 1973, nu-
mele acestuia a fost schimbat în Serviciul Mondial Adventist de Ziua a Şaptea
(Seventh-day Adventist World Service – SAWS). În deceniile 1970 şi 1980,
parteneriatul pentru dezvoltarea ţărilor din lumea a treia a avut ca rezultat o
activitate tot mai complexă şi plină de succes în domeniul acţiunilor de aju-
torare şi dezvoltare.
HA 05 15 Scopurile şi obiectivele – Datorită perspectivei biblice, Biserica
Adventistă de Ziua a Şaptea consideră că implicarea în activităţile de ajutorare
şi dezvoltare este o parte integrală a raţiunii existenţei ei. Agenţia Adventistă
pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor (ADRA) a fost înfiinţată pentru a expri-
ma preocuparea Bisericii în acest domeniu şi pentru a îndeplini obiectivele
următoare:
1. Să inspire preocuparea faţă de cei foarte săraci, lipsiţi, bolnavi, sub-
nutriţi şi faţă de victimele dezastrelor naturale sau produse de om. Această
preocupare are ca rezultat angajamentul Bisericii de a folosi propriile fonduri
şi resurse pentru binele acestor oameni nevoiaşi.
2. Să mărească dorinţa de a înţelege cauzele sărăciei şi nedreptăţii, aşa în-
cât ajutorul oferit să fie potrivit pentru societate şi corespunzător cu viziunea
Bisericii cu privire la misiunea ei. [369]
3. Să alcătuiască reguli şi proceduri care să elimine elementele cu privire
la rasă, sex, orientare religioasă sau politică din cadrul criteriilor pentru acor-
darea ajutorului.
Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor 347
4. Să dezvolte planuri şi strategii care nu numai că vor acorda ajutor pen-

tru situaţii de criză, ci vor căuta şi să pună în aplicare programe ce vor furniza
soluţii pe termen lung.
5. Să implice instituţiile oficiale ale Bisericii, nu numai în rolul ei istoric în
domeniul ajutorării, dezvoltării şi al misiunii ei spirituale, ci şi în calitate de
participante active la noile iniţiative pentru dezvoltare şi ajutorare în societate.
6. Să stabilească un parteneriat cu cei nevoiaşi, în cadrul căruia va căuta
să le împlinească nevoile în contextul lor cultural şi pe care cei nevoiaşi îl vor
considera potrivit şi folositor atât pentru perspectivele pe termen scurt, cât şi
pentru cele pe termen lung.
7. Să caute colaborarea cu organizaţiile confesionale şi filantropice, cu
agenţiile guvernamentale şi cu băncile de dezvoltare care împărtăşesc preo-
cupări similare cu cele ale Bisericii şi cu care poate să colaboreze pentru îm-
plinirea nevoilor omeneşti.
8. Să promoveze parteneriatul cu organizaţiile care lucrează în scopul
refacerii demnităţii umane prin dezvoltare şi ajutorare şi care caută să con-
tribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii, aşa cum este înţeleasă aceasta de către
societatea beneficiară, precum şi să participe cu fondurile interne ale Bisericii
în vederea dezvoltării şi ajutorării, acceptând, în acelaşi timp, fonduri din par-
tea celorlalte organizaţii partenere şi din partea societăţii beneficiare.
9. Să folosească infrastructura şi sistemul de comunicare internaţional ale
Bisericii pentru distribuirea ajutoarelor şi pentru programele de monitorizare.
10. Să folosească resursele pentru ajutorare aflate la dispoziţia agenţiei
pentru a răspunde nevoilor imediate şi pentru a se implica în angajamente
pe termen lung în vederea atingerii unor scopuri şi obiective convenite de
comun acord.
11. Să comunice acele valori creştine pe care Biserica le susţine prin însăşi
natura ei, fără a le folosi drept criterii pentru acordarea ajutorului.
12. Să alcătuiască reguli şi proceduri care să asigure faptul că voluntarii
susţinuţi de Biserică şi angajaţii cu normă întreagă nu vor împovăra grupele
sociale în care slujesc, precum şi faptul că aptitudinile lor vor contribui la
împlinirea nevoilor pentru care sunt trimişi (de-a lungul istoriei ei, Biserica a
considerat ca fiind esenţială educarea şi dezvoltarea unui personal local care
să împlinească nevoile şi aşteptările sociale). [370]
13. Să dezvolte un program de comunicare şi informare în interiorul şi în
afara Bisericii, pentru a face cunoscute obiectivele şi programele ei cu privire
la dezvoltare şi ajutorare.
HA 10 Organizaţia şi procedurile
HA 10 05 Organizaţia – 1. Asociaţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refa-
cere şi Ajutor (ADRA) este agenţia internaţională pentru dezvoltare şi ajutor
a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Acolo unde este recomandabil, ADRA
poate să autorizeze folosirea altor nume şi agenţii.
2. La nivelul (mondial al) Conferinţei Generale, ADRA va fi cunoscută ca

ADRA International.
3. Şedinţa membrilor ADRA va numi la fiecare cinci ani un Consiliu de
Directori ai ADRA. Consiliul va fi responsabil pentru toate acţiunile ADRA şi
va fi condus din punct de vedere administrativ de către un Comitet Executiv
şi în conformitate cu regulamentele Bisericii.
4. Diviziunile Conferinţei Generale sau, acolo unde este necesar, Uniu-
nile de Conferinţe/Misiuni vor fi încurajate să înfiinţeze filiale ADRA, după
modelul organizaţiei ADRA International, pentru a coordona programele
ADRA în teritoriile lor.
HA 10 10 Programele şi procedurile – 1. ADRA este o agenţie umanitară
de dezvoltare şi ajutor care, prin resursele ei financiare, materiale şi tehnice,
va susţine, va reabilita şi va îmbunătăţi calitatea vieţii şi bunăstarea grupuri-
lor sociale şi ale cetăţenilor din ţările aflate în curs de dezvoltare, acordând o
atenţie deosebită celor extrem de săraci. Această lucrare va fi îndeplinită fără
a ţine cont de apartenenţa etnică, politică sau religioasă şi într-un mod care să
încurajeze autosusţinerea şi independenţa.
2. La cererea Diviziunilor, ADRA va oferi un răspuns prompt şi eficient
în cazul dezastrelor de orice fel, ori de câte ori este recomandabil, folosind
programe care reduc la minimum crearea dependenţei şi care promovează
obiective pe termen lung pentru autoîntreţinere. [371]
3. Prin înfiinţarea şi extinderea instituţiilor şi programelor medicale şi
de învăţământ, la cererea Diviziunilor, ADRA va oferi servicii de învăţământ
pentru nivelurile corespunzătoare şi servicii medicale de bază, punând un ac-
cent deosebit pe acele zone geografice în care astfel de servicii sunt inexistente
sau insuficiente.
4. Ori de câte ori este posibil, la cererea Diviziunilor, ADRA va folosi in-
frastructura existentă confesională şi/sau neconfesională, ca bază de operare,
în scopul creării, finanţării şi aplicării unor intervenţii pentru dezvoltarea so-
cială, care se concentrează asupra nevoilor elementare de îngrijire medicală,
susţinere şi vieţuire din regiunile cele mai sărace. Aceste programe vor impli-
ca la maximum participarea grupelor sociale ajutate şi vor include îngrijirea
medicală de bază şi preventivă, nutriţia, educaţia, agricultura la scară mică,
dezvoltarea resurselor de apă, alfabetizarea şi generarea de venituri.
HA 10 15 Resursele financiare – 1. Sursele fondurilor – Sursele de fon-
duri pentru ADRA vor fi Fondurile pentru dezvoltare şi Darurile pentru
situaţii de dezastru şi foamete, fondurile prevăzute la nivelul Diviziunii,
Uniunilor şi Conferinţelor/Misiunilor/Câmpurilor locale, contribuţiile din
partea persoanelor, societăţilor comerciale private, organizaţiilor filantropice
internaţionale, băncilor de dezvoltare şi agenţiilor guvernamentale pentru
dezvoltare internaţională.
2. Recunoaşterea oficială a agenţiilor – Organizaţiile ADRA le vor solicita
guvernelor respective şi agenţiilor particulare recunoaşterea oficială necesară.
3. Aprobarea proiectelor – a. Proiectele propuse în cadrul Diviziunilor, care
Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor 349
vor necesita ajutor din surse aflate în afara respectivelor Diviziuni, vor fi re-
comandate de Consiliul ADRA al Diviziunii respective şi vor fi aprobate de
Comitetul Executiv al ADRA International.
b. Aprobarea din partea Comitetului Executiv al ADRA International
va fi cerută şi pentru proiectele finanţate din sursele aflate în interiorul
respectivelor Diviziuni, în situaţiile următoare:
1) Când asistenţa tehnică este cerută din afara teritoriului Diviziu-
nii.
2) Pentru proiectele importante, aşa cum sunt definite de către Con-
siliul ADRA International.
4. Contabilitatea fondurilor – Fondurile ADRA vor fi contabilizate la toate
nivelurile organizaţiei, în conformitate cu principiile de contabilitate gene-
ral acceptate. Toate fondurile primite pentru proiecte speciale, care necesită
o contabilizare separată, [372] vor fi păstrate într-un cont bancar separat al
ADRA, până când vor fi folosite pentru proiectul respectiv şi nu vor fi combi-
nate cu alte fonduri. Aceste conturi, împreună cu documentele doveditoare,
vor fi supuse unei revizii contabile externe, condusă fie de revizorii Confe-
rinţei Generale, fie de serviciile de audit guvernamentale, în conformitate cu
prevederile stabilite la data primirii fondurilor.
5. Eligibilitatea pentru ajutorul din partea ADRA – a. Toate ajutoarele acor-
date de ADRA vor fi destinate grupurilor sociale, familiilor şi persoanelor
aflate în nevoie.
b. Eligibilitatea proiectelor pentru ajutorul oferit de ADRA Interna-
tional va fi stabilită prin intermediul Comitetelor Regionale ADRA.
6. Cererile pentru ajutor – Toate cererile pentru ajutor vor fi adresate pe
căile obişnuite ale ADRA. Dacă este cerut un ajutor sub formă de bani în nu-
merar, sau materiale cumpărate de ADRA International, acesta va fi acordat
cu condiţia ca organizaţia care adresează cererea să furnizeze o parte din fon-
duri, în conformitate cu prevederile stabilite de către Consiliul ADRA Inter-
national.
HA 10 20 Raportarea – 1. Directorul executiv al ADRA de la nivelul Di-
viziunii va avea răspunderea de a trimite rapoarte către agenţiile donatoare şi
către ADRA International.
2. În întreaga organizaţie ADRA va fi folosit un sistem de raportare uni-
form.
3. Cu ocazia şedinţei anuale a Consiliului de directori, vor fi supuse apro-
bării/acceptării următoarele rapoarte:
a. Un raport cu privire la situaţia activităţilor ADRA International din
întreaga lume, care cuprinde toate proiectele aflate în curs de desfăşurare,
indiferent de sursa de finanţare a acestora şi de zonele unde au loc.
b. Un raport cu privire la cererile de ajutor care au fost adresate
agenţiilor donatoare.
c. Un raport financiar anual.
d. Un buget anual al ADRA International în vederea aprobării.
4. Copii ale rapoartelor de şedinţă ale comitetelor secţiunilor ADRA de

la nivelul Diviziunilor vor fi trimise la ADRA International.
HA 10 25 Constituţia şi Regulamentul de ordine interioară – ADRA
International va funcţiona şi va fi administrată în conformitate cu propria
Constituţie şi cu propriul Regulament de ordine interioară, care sunt apro-
bate de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale. [373]
HA 15 Baza filosofiei ADRA

HA 15 05 Perspectivele biblice – Următoarele perspective biblice consti-
tuie baza pentru activităţile Bisericii în domeniul dezvoltării şi ajutorării:
1. Dumnezeu L-a trimis pe Isus Hristos într-o lume păcătoasă şi rea pen-
tru a răspunde nevoilor omeneşti şi de a arăta un nou mod de viaţă, aşa în-
cât să demonstreze principiul dragostei în toate relaţiile omeneşti (Ioan 3:16;
Luca 19:10; Luca 10:27).
2. Isus Hristos a dovedit o preocupare deosebită pentru cei foarte săraci,
cei dispreţuiţi şi lipsiţi. El i-a condamnat pe aceia care ar fi trebuit să se ocupe
de situaţia lor, dar nu au făcut acest lucru (Luca 4:18; Luca 20:47; Luca 12:21).
3. Noul Testament condamnă împărţirea oamenilor pe categorii sau gru-
pe pentru a face discriminare între acestea în împlinirea nevoilor lor (Marcu
16:15; Coloseni 3:11; Romani 3:23).
4. În iniţiativele Sale şi în misiunea încredinţată Bisericii, Mântuitorul a
tratat omul ca un întreg şi a oferit vindecare, învăţătură şi mântuire, aşa încât
chipul Creatorului să poată fi refăcut în om (Luca 4:40,43; Coloseni 3:10; Luca
10:9).
5. Biserica este chemată să se dedice unei lucrări de răscumpărare şi vin-
decare în lume (Ioan 12:5; Iacov 2:15,16; 1 Ioan 3:16).
6. Timpul sfârşitului aduce diformităţi nemiloase şi rele în structura soci-
ală, o stare a lumii pe care Domnul ei a deplâns-o şi la care Biserica trebuie să
răspundă (Iacov 5:1-6; Isaia 58:6,7; Apocalipsa 3:17).
7. Creştinismul acţionează în calitate de catalizator al schimbării sociale
şi politice, şi totuşi Biserica nu caută implicarea politică sau avantajul econo-
mic în lucrarea şi misiunea ei (Ioan 18:36; Faptele apostolilor 4:34; Amos 8:4).
[374]
HB
ADVENTIST WORLD RADIO
HB 05 Declaraţie de intenţie
Adventist World Radio (Radio Adventist Mondial) este o instituţie a
Conferinţei Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea înfiinţată pentru a
propovădui Evanghelia veşnică în toată lumea, în conformitate cu poruncile
biblice, prin intermediul diferitelor tipuri de emisiuni radio şi internet (vezi,
de asemenea, Angajamentul total faţă de Dumnezeu, A 15 40).
Prioritatea este acordată posturilor radio pentru zonele în care posibili-
tatea altor modalităţi de a intra în legătură cu oamenii este limitată, numărul
de membri este mic în comparaţie cu populaţia şi cu teritoriile largi, incapaci-
tatea de a avea acces la alte mijloace de comunicare în masă şi alte circumstanţe
speciale. Astfel de oameni la care nu s-a ajuns încă se află, de exemplu, în
ţările din Fereastra 10/40. Adventist World Radio transmite în limbi locale,
pentru a ajunge la cel mai mare număr de oameni.
HB 10 Organizaţia şi procedurile
HB 10 05 Grupul constitutiv – Grupul constitutiv al Adventist World Ra-
dio este Comitetul Executiv al Conferinţei Generale.
HB 10 10 Consiliul – Adventist World Radio este condus de un Con-
siliu de Administraţie numit cu ocazia primului Consiliu Anual de după
Sesiunea Conferinţei Generale. Membrii Consiliului de Administraţie sunt
stabiliţi de Consiliul Anual al Comitetului Executiv al Conferinţei Generale.
Preşedintele consiliului de administraţie este un vicepreşedinte general al
Conferinţei Generale, desemnat de către preşedintele Conferinţei Generale.
Consiliul numeşte preşedintele/directorul executiv al Adventist World
Radio. Consiliul aprobă planurile şi strategiile pentru Adventist World
Radio, stabileşte bugetul, numeşte comitetele permanente şi ad-hoc şi con-
duce activităţile Adventist World Radio în cadrul regulilor şi procedurilor
HB 10 15 Normele de funcţionare – Normele de funcţionare recoman-
date de consiliu şi aprobate de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale
vor ajuta conducerea administrativă a Adventist World Radio în diferitele ei
activităţi. [375]
HB 10 20 Sediile Adventist World Radio, centrele de activitate şi pos-
turile de radio – Adventist World Radio îşi îndeplineşte misiunea prin inter-
mediul sediilor regionale, al centrelor de activitate şi al posturilor de radio
deţinute şi administrate de Biserică. De asemenea, poate să închirieze spaţiu
de emisie de la alte posturi.
HB 15 Statutul de persoană juridică

HB 20 Relaţiile cu Diviziunile mondiale

HB 20 05 Activităţile administrative – Deoarece Adventist World Radio
este o organizaţie fără statut de persoană juridică subordonată Conferinţei
Generale a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, iar activitatea Conferinţei Generale
este delegată Diviziunilor, Uniunilor şi Conferinţelor/Misiunilor/Câmpu-
rilor din întreaga lume, Adventist World Radio poate să realizeze acorduri
cu aceste entităţi în vederea obţinerii unui statut legal sau pentru activităţi
administrative, cum ar fi: folosirea spaţiului pentru sediu, sau deţinerea de
proprietăţi, angajarea personalului, procedeele de contabilitate şi remuner-
are, primirea donaţiilor, raporturile cu organizaţiile guvernamentale, deschi-
derea de conturi bancare, stabilirea programelor corespunzătoare, folosirea
numelui şi logoului Adventist World Radio şi alte lucrări de acest fel.
Adventist World Radio colaborează, în general, cu nivelul cel mai înalt al
organizaţiei Bisericii din ţara unde este amplasat sediul său şi, în măsura în
care se poate, respectă regulile acelei organizaţii.
Adventist World Radio despăgubeşte aceste organizaţii ale Bisericii pen-
tru daunele care ar putea să apară în legătură directă cu activităţile Adventist
World Radio.
HB 20 10 Serviciile de difuzare – Adventist World Radio colaborează cu
Diviziunile şi Uniunile, planificând difuzarea programelor în zone asupra
cărora s-a convenit prin acord reciproc. În general, pentru lungimile de undă
scurte, Adventist World Radio distribuie şi difuzează programele, iar Uni-
unile sau Diviziunile administrează studiourile de producţie şi se îngrijesc de
răspunsul şi contactul cu ascultătorii. Adventist World Radio hotărăşte pro-
gramele care sunt potrivite pentru a fi difuzate în reţelele lui. Pe lângă acest
fapt, Adventist World Radio furnizează consultanţă tehnică de specialitate,
instruirea personalului şi, în cazurile aprobate, echipamentul. Orice susţinere
suplimentară este evaluată de la caz la caz. [376] Dacă nu este solicitat de către
Conferinţa Generală, Adventist World Radio nu acceptă responsabilitatea de
a difuza în ţările unde Biserica are acces la alte mijloace de comunicare în
masă.
HB 20 15 Coordonarea din partea Diviziunii şi colecta mondială – De
obicei, directorii departamentelor Comunicaţii ale Diviziunilor şi Uniunilor
sunt verigile de legătură cu Adventist World Radio. Aceştia coordonează
propunerile pentru introducerea emisiunilor în limbi noi, înfiinţarea unor
studiouri noi şi alte iniţiative, promovează diferitele studiouri de producţie,
promovează colecta mondială anuală pentru Adventist World Radio (vezi
HB 30, T 05 20, paragraful 6., şi W 30), raportează şi fac publice activităţile
Adventist World Radio în teritoriile lor şi îndeplinesc alte responsabilităţi sta-
bilite prin acord.
Adventist World Radio 353
HB 25 Aspectele financiare
HB 25 05 Păstrarea evidenţelor financiare – Adventist World Radio îşi
păstrează propriile evidenţe financiare, inclusiv cele cu privire la primirea de
donaţii şi înregistrarea altor venituri, precum şi a plăţii cheltuielilor. De obi-
cei, salariile angajaţilor Adventist World Radio sunt plătite prin intermediul
organizaţiilor Bisericii din teritoriul în care se află.
HB 25 10 Sursele de fonduri – Adventist World Radio este finanţat prin
fondurile alocate de Conferinţa Generală, o colectă mondială anuală (vezi HB
30, T 05 20, paragraful 6., şi W 30), un procentaj din orice planuri de colecte
combinate din colectele mondiale pentru misiune (de exemplu, bugetul mon-
dial, un plan de colecte etc.), alte donaţii directe, donaţii din partea unor per-
soane particulare şi alte modalităţi de dăruire filantropică planificate.
HB 25 15 Contabilitatea fondurilor – Fondurile Adventist World Radio
vor fi contabilizate la nivelul tuturor sediilor, posturilor de radio regionale
şi din alte locuri, în conformitate cu standardele de contabilitate general ac-
ceptate de către Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, luând în considerare
cerinţele legale din ţara respectivă. Consiliul va numi un Comitet de Audit,
ai cărui membri vor fi aleşi în conformitate cu prevederile de la punctul SA
15 05. [377]
HB 30 Colecta anuală pentru Adventist World Radio

HB 30 05 Colecta anuală – Anual, la o dată stabilită de către Comitetul Ex-
ecutiv al Conferinţei Generale şi de către Comitetele respectivelor Diviziuni,
va fi făcută o colectă, cunoscută prin denumirea de Colecta pentru Adventist
World Radio. Data va fi inclusă în Calendarul Conferinţei Generale/Divizi-
unii pentru zilele şi darurile speciale. Diviziunile care adoptă acest plan de
colecte combinate pentru misiunea mondială vor include Adventist World
Radio în acest plan. Colecta aceasta şi orice alte colecte destinate pentru Ad-
ventist World Radio vor fi organizate în conformitate cu Statutul de organizare
al Conferinţei Generale, punctul W 30, Colecta pentru Adventist World Ra-
dio. [378]
HC
ADVENTIST MISSION
HC 05 Filosofia şi misiunea
Office of Adventist Mission (Biroul pentru Misiunea Adventistă)
supraveghează Global Mission (Misiunea Globală) şi Mission Awareness
(Conştientizarea Misiunii). Acesta nu este un departament, ci lucrează cu
toate departamentele. Ca ramură a programului de misiune al Bisericii, cu
atribuţii în domeniul comunicării misiunii şi al plantării de biserici, este o
parte a Secretariatului Conferinţei Generale şi susţine toate entităţile Bisericii
în efortul de a mări nivelul de conştientizare a nevoilor misiunii, de a vesti
Evanghelia veşnică fiecărui grup de oameni şi fiecărui om din lume.
HC 10 Scopurile
1. Global Mission – Să supervizeze şi să întărească iniţiativa Global Mis-
sion, prin concentrarea atenţiei asupra regiunilor şi grupurilor sociale în care
se află puţini sau niciun adventist de ziua a şaptea şi asupra înfiinţării de noi
grupe de credincioşi în mijlocul acestora.
2. Mission Awareness – Să promoveze şi să împărtăşească informaţii cu
privire la misiune, prin intermediul mijloacelor de comunicare oficiale ale Bi-
sericii, precum şi prin alte mijloace de comunicare, pentru a mări nivelul de
conştientizare a nevoilor misiunii şi de a spori susţinerea financiară şi numă-
rul de persoane pentru lucrarea misionară a Bisericii din întreaga lume.
HC 15 Global Mission
Global Mission este o funcţie a Office of Adventist Mission, a cărui ţintă
este să le transmită speranţă oamenilor din regiunile în care nu s-a făcut lu-
crare misionară.
HC 15 05 Obiectivele principale – 1. Să-i facă pe membrii Bisericii să
înţeleagă nevoia de a le vesti mesajul adventist de ziua a şaptea tuturor gru-
purilor de oameni.
2. Să găsească toate mijloacele posibile pentru a planta noi grupe de cre-
dincioşi şi de a stabili prezenţa adventistă de ziua a şaptea în toate grupurile
de oameni în care aceasta nu există actualmente.
3. Să ajute Biserica să crească acolo unde prezenţa acesteia este redusă.
HC 15 10 Plantarea de noi grupe – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a
început ca o mişcare de plantare de biserici şi va continua să crească, dacă se
concentrează asupra înfiinţări de grupe de credincioşi în regiuni noi. Ellen G.
White scrie: „Loc [379] după loc trebuie să fie vizitat, biserică după biserică
trebuie să fie înfiinţată …” (Evanghelizare, p. 353, în orig.). Adventist Mission
promovează acest obiectiv într-o varietate de modalităţi, inclusiv aceea de a
Adventist mission 355
organiza conferinţe pentru plantarea de biserici. Aceste conferinţe răspândesc

viziunea şi oferă resursele pentru plantarea de noi grupe de credincioşi şi
pentru lucrările pastorale care susţin procesul acesta.
HC 15 15 Pionierii Global Mission – Diviziunile au responsabilitatea de
a coordona recrutarea de pionieri ai Global Mission, care vor iniţia grupe de
credincioşi în regiuni noi. Diviziunile sunt responsabile pentru instruirea pio-
nierilor, sub îndrumarea Adventist Mission din cadrul Conferinţei Generale.
HC 15 20 Centrele pentru studiu global – În scopul creşterii Bisericii în
mijlocul unor grupări, religii şi filosofii specifice au fost înfiinţate centre pen-
tru studiul global al religiilor mondiale importante. Aceste centre dezvoltă
o varietate de modele, metode, abordări şi mijloace pentru a ajuta Biserica
mondială, liderii ei şi membrii laici ai acesteia.
Rolurile lor sunt:
1. Să le ofere Diviziunilor o varietate de concepte şi modele pentru a intra
în legătură cu grupele de oameni pentru care nu s-a lucrat în teritoriile lor.
2. Să desfăşoare cercetări cu privire la dificultăţile teologice transcultura-
le care au potenţialul de a afecta semnificativ modul în care Biserica abordea-
ză misiunea.
3. Să recomande în vederea unui studiu suplimentar din partea Bisericii
acele dificultăţi pe care le constată în urma cercetărilor lor.
4. Să efectueze studii de cercetare care vor călăuzi Biserica în desfăşura-
rea evanghelizării globale.
5. Să susţină metodele alese de Diviziuni, prin instruire şi prin produce-
rea unor materiale şi resurse care susţin aceste metode.
Centrele pentru studiu global sunt încurajate să găsească modalităţi de
a „traduce” mesajul Evangheliei în aşa fel încât să poată fi înţeles de către
oamenii din medii culturale şi religioase diferite. Acest proces nu trebuie să
compromită niciodată sau să dilueze adevărul Bibliei, ci să comunice acel
adevăr cu claritate, cu toate implicaţiile lui pentru oamenii din contexte difer-
ite. Ellen G. White spune că apostolul Pavel „şi-a diversificat modalitatea
de lucru, adaptându-şi mesajul pentru circumstanţele în care s-a aflat”. Ea
adaugă: „… cei care lucrează pentru Dumnezeu trebuie să caute cu atenţie
metodele cele mai bune…” şi „… nu trebuie să fie oameni ai unei singure idei,
având o metodă de lucru stereotipică şi fiind incapabili să înţeleagă faptul că
modalităţile de a susţine adevărul trebuie să fie diferite în funcţie de clasele de
oameni pentru care lucrează şi în funcţie de circumstanţele pe care trebuie să
le întâmpine.” (Slujitorii Evangheliei, p. 118, 119, în orig.) [380]
HC 15 30 Parteneriate globale – Adventist Mission are răspunderea de
a coordona programul de parteneriat global cu misionarii din teritoriu care
se autoîntreţin. Adventist Mission colaborează îndeaproape cu Secretariatul
Conferinţei Generale şi cu entitatea sa afiliată, Institute of World Mission, în
scopul recrutării, supervizării, instruirii, trimiterii şi susţinerii unor persoane
care se autoîntreţin financiar, prin practicarea unor meserii în diferite regiuni
din întreaga lume.
HC 15 35 Responsabilităţile financiare – Fondurile alocate diferitelor Di-

viziuni de Office of Adventist Mission au un singur scop important – să ajute
la subvenţionarea proiectelor de înfiinţare a grupelor de credincioşi în regi-
uni noi. Fiecare unitate a Bisericii va contribui financiar la fiecare proiect al
Global Mission. Fondurile suplimentare din partea Adventist Mission depind
de rapoartele corespunzătoare cu privire la proiectele în curs de desfăşurare.
HC 20 Mission Awareness
Mission Awareness (Conştientizarea Misiunii) aparţine de Office of Ad-
ventist Mission şi are funcţie de comunicare, nu administrativă.
HC 20 05 Obiectivele principale – 1. Să mărească nivelul de conştientizare
a misiunii în mijlocul membrilor Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.
2. Să găsească modalităţi creatoare de promovare a Fondului pentru Mi-
siunea Mondială prin colecte pentru misiune, inclusiv colecta din Sabatul a
treisprezecelea, în rândul membrilor de toate vârstele.
3. Să dezvolte metode şi procedee noi de dăruire pentru misiune.
4. Să ajute la recrutarea de misionari plătiţi şi voluntari.
HC 20 10 Funcţiile principale – 1. Să coordoneze şi să transmită informaţiile
misionare prin mijloacele de comunicare oficiale ale Bisericii şi prin alte mijlo-
ace de comunicare.
2. Să alcătuiască materiale, resurse şi programe care vor informa atât con-
ducătorii, cât şi membrii laici ai Bisericii cu privire la nevoile şi oportunităţile
lucrării misionare.
3. Să constituie o verigă de legătură între toate nivelurile administrative
ale instituţiilor, departamentelor, serviciilor şi societăţilor misionare ale Bise-
ricii, în calitate de parteneri în dezvoltarea orientării spre misiune a darurilor
din Biserica mondială.
4. Să ofere informaţii despre modul în care persoanele interesate se pot
implica personal în programul de misiune al Bisericii.
5. Să evalueze eficienţa iniţiativelor de promovare. [381]
HI
INTERNATIONAL HEALTH
FOOD MINISTRY
[Abrogat în cadrul Consiliului Anual din 2010] [383]
K
ASOCIAŢIILE RELIGIOASE
SUSŢINĂTOARE
K 05 Criterii pentru definirea asociaţiilor religioase
susţinătoare
K 05 05 Criterii pentru definirea asociaţiilor religioase susţinătoare – Bi-
serica Adventistă de Ziua a Şaptea defineşte ca asociaţii religioase susţinătoare
organizaţiile care se conformează criteriilor următoare:
1. Conducătorii şi reprezentanţii asociaţiilor religioase susţinătoare vor fi
membri credincioşi şi cu drepturi depline ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.
2. Poziţiile teologice şi accentele puse de asociaţiile religioase susţinătoa-
re vor fi în conformitate cu punctele de credinţă fundamentale ale Bisericii
Adventiste de Ziua a Şaptea. În susţinerea acestor puncte de credinţă, atât
contextul textului biblic, cât şi al scrierilor lui Ellen G. White va fi folosit cu
credincioşie. Nu vor fi promovate poziţiile teologice care nu sunt tratate în
punctele de credinţă fundamentale.
3. Liderii şi reprezentanţii asociaţiilor religioase susţinătoare vor promo-
va şi vor colabora prin declaraţiile, acţiunile şi publicaţiile lor, în scopul înde-
plinirii obiectivelor şi scopurilor Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Lucra-
rea lor va completa în mod indiscutabil lucrarea Bisericii pentru îndeplinirea
misiunii de a vesti Evanghelia.
4. Asociaţiile religioase susţinătoare şi personalul lor vor declara clar şi
explicit în documentele lor legale şi în relaţiile cu terţe părţi faptul că susţin
misiunea spirituală a Bisericii, dar că sunt asociaţii religioase susţinătoare in-
dependente, care nu sunt conduse de Biserică şi nici nu sunt afiliate Bisericii
din punct de vedere legal.
5. Asociaţiile religioase susţinătoare nu vor accepta zecime de la membrii
Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, ci îi vor încuraja pe susţinătorii lor să
fie credincioşi în oferirea zecimilor şi darurilor pe căile autorizate de Biserica
Adventistă de Ziua a Şaptea.
6. Asociaţiile religioase susţinătoare care oferă servicii în afara teritoriu-
lui propriei Diviziuni se vor consulta cu conducerea administrativă a Diviziu-
nii şi vor obţine aprobarea din partea acesteia cu privire la natura, extinderea
şi durata serviciilor oferite în acea Diviziune.
K 05 10 Procedeul de înscriere în categoria asociaţiilor religioase susţi-
nătoare – Organizaţiile care corespund criteriilor de la punctul K 05 05 pot să
adreseze cererea de înscriere în categoria asociaţiilor religioase susţinătoare
secretarului Diviziunii în care este amplasat sediul asociaţiei. [385]
Organizaţia care cere înscrierea va trebui:
1. Să fi funcţionat deja cel puţin un an.
2. Să aibă cel puţin doi angajaţi cu normă întreagă.
Asociaţiile Religioase susţinătoare 359
3. Să fie condusă de adventişti de ziua a şaptea care nu primesc niciun

salariu de la vreo instituţie confesională adventistă de ziua a şaptea pentru
conducerea organizaţiei.
4. Să fie condusă de un consiliu în care majoritatea membrilor sunt laici
adventişti de ziua a şaptea.
5. Să completeze formularul de cerere oferit de Diviziunea respectivă.
6. Să furnizeze secretarului Diviziunii, împreună cu formularul de cerere
completat, copii ale următoarelor documente:
a. Declaraţia de misiune
b. Statutele de organizare, dacă are personalitate juridică (sau
Constituţia, dacă nu are personalitate juridică) şi Regulamentul de ordine
interioară (sau documentele echivalente în jurisdicţiile unde este folosită o
terminologie diferită sau există cerinţe diferite). Acestea trebuie să declare
cu claritate scopurile şi obiectivele organizaţiei, precum şi statutul legal (de
exemplu, organizaţie non-profit, caritabilă sau religioasă). Dacă fac referire al
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, aceste documente trebuie să indice cu
claritate că este o organizaţie independentă, care susţine misiunea spirituală a
Bisericii, dar nu este condusă de Biserică şi nu este afiliată legal acesteia).
c. Recomandări din partea unor persoane individuale, a comitetelor
bisericilor locale, sau a entităţilor administrative, care confirmă că organizaţia
se conformează definiţiei de la punctul K 05 05 cu privire la Asociaţiile
Religioase Susţinătoare.
d. Statistici – numărul de angajaţi/voluntari
e. Rapoarte de activitate
f. Motivul pentru care este adresată cererea de înscriere
g. Alte informaţii, oferite în conformitate cu cerinţele de la punctul K
05 05, sau cu cerinţele Diviziunii care va analiza cererea pentru înscrierea în
lista asociaţiilor religioase susţinătoare.
După ce procedeul de adresare a cererii este îndeplinit, secretarul Diviziunii
va trimite cererea către Comitetul Executiv al Diviziunii în vederea analizării,
iar dacă asociaţia religioasă susţinătoare este adăugată în lista asociaţiilor re-
cunoscute de Diviziune, se va trimite o notă informativă către Secretariatul
Conferinţei Generale. Fiecare Diviziune va avea răspunderea de a păstra lis-
ta asociaţiilor religioase susţinătoare şi de a se asigura de acurateţea acesteia.
Evidenţa păstrată de Secretariatul Conferinţei Generale are rolul de a ajuta Di-
viziunile, dar nu reflectă verificarea, susţinerea sau asumarea responsabilităţii
pentru nicio asociaţie religioasă înscrisă. Secretariatul Conferinţei Generale va
trimite [386] Diviziunii corespunzătoare, în vederea analizării şi răspunsului,
orice întrebare cu privire la înscrierea în lista asociaţiilor religioase susţinătoare.
În Diviziunile în care este înfiinţată o organizaţie de tipul Adventist-Lay-
men’s Services and Industries, Diviziunea poate alege să accepte procesul
de înscriere de tipul Adventist-Laymen’s Services and Industries. În astfel
de cazuri, Diviziunea va trimite la Secretariatul Conferinţei Generale lista
organizaţiilor în vederea înscrierii în registru.
Fiecare Diviziune va confirma o dată la cinci ani faptul că lista asociaţiilor
religioase susţinătoare corespunde tuturor cerinţelor de la punctul K 05 05 şi
altor cerinţe ale Diviziunii. [387]

Statut de Organizare - Partea 1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Statut de Organizare - Partea 1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Conferinţa Generală

Ediţia 2011- 2012

DECLARAŢIA DE MISIUNE ŞI VALORI

ANGAJAMENTUL TOTAL FAŢĂ DE DUMNEZEU

MISIUNEA FAŢĂ DE LUME

Sesiunile Conferinţei Generale ................................. B 20 81

Reguli administrative generale ..............................BA 115

Consecinţele ﬁnanciare ale proceselor în justiţie .... BA 35 119

Structura administrativă a Diviziunilor...................C 133

Modele de Constituţii şi Regulamente de funcţionare..D 145

Angajaţii bisericii – Reguli cu privire la

Pensionarea angajaţilor care au fost aleşi în

Statutul Departamentului Copii ............................FB 243

Statutul Departamentului Comunicare ................FC 245

Responsabilitatea în atingerea obiectivului ........... FC 20 246

Statutul Departamentului Educaţie.......................FE 247

Statutul Departamentului Familie.........................FF 288

Statutul Departamentului Sănătate .......................FH 292

Statutul Departamentului Relaţii Oﬁciale

Statutul Departamentului Publicaţii.....................FP 308

Publicaţiile independente .......................................... FP 30 310

Statutul Departamentului Şcoala de Sabat şi

Statutul Departamentului Administrarea

Statutul Departamentului Misiunea Femeii........FW 326

Statutul Departamentului Tineret ........................FY 328

Statutul Fundaţiei Ellen G. White .........................GE 332

Adventist Mission .....................................................HC 354

International Health Food Ministry ......................HI 357

Asociaţiile religioase susţinătoare .........................K 358

ARTICOLUL III – DIVIZIUNILE CONFERINŢEI

ARTICOLUL IV – CALITATEA DE MEMBRU

a. Toate Uniunile care au fost sau vor fi organizate şi acceptate

ARTICOLUL V – SESIUNILE CONFERINŢEI

delegaţi pentru o anumită Sesiune a Conferinţei Generale. Această reducere

Generale vor fi numiţi de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale, în

f. Reprezentanţii Conferinţei Generale, ai instituţiilor Diviziunii şi

Toate celelalte persoane care vor sluji ca membri ai Comitetului Executiv

ARTICOLUL VII – NUMIRILE

ARTICOLUL VIII – COMITETUL EXECUTIV AL

b. Membri aleşi: 1) Trei membri laici şi un pastor din fiecare Diviziune,

responsabilitatea de a păstra rapoartele de şedinţă ale lucrărilor sesiunilor

ARTICOLUL X – DURATA MANDATULUI

şi până la data când Comitetul Executiv al Diviziunii va alege înlocuitorii, cu

ARTICOLUL XI – SOCIETĂŢILE CU STATUT DE

ARTICOLUL XII – REGULAMENTUL DE ORDINE

ARTICOLUL XIII – DESFIINŢAREA

ARTICOLUL XIV – AMENDAMENTELE

ARTICOLUL I – ADMINISTRAŢIA TERITORIALĂ

ARTICOLUL II – COMITETELE DE SESIUNE

a dezbate subiectele administrative propuse şi în scopul de a prezenta sesiunii

f. Niciun delegat nu poate să propună mai mult de o persoană spre a

ARTICOLUL III – VICEPREŞEDINŢII

a. Să slujească în calitate de intermediari în legătura dintre

dinţate de trezorier sau de Comitetul Executiv al Conferinţei Generale. Comi-

ARTICOLUL VI – SECRETARII DIVIZIUNII

ARTICOLUL VII – TREZORIERII DIVIZIUNII

Generale, în conformitate cu regulamentul Conferinţei Generale, şi oferirea

ARTICOLUL VIII – SERVICIUL DE AUDIT ŞI

au legătură cu domeniul contabilităţii. Preşedintele comitetului va fi un laic

ARTICOLUL IX – SECRETARII TERITORIALI AI

Familie, Departamentul Sănătate, Departamentul Relaţii Oficiale şi Libertate

Sec. 5. Directorii/secretarii, asociaţii şi asistenţii departamentelor şi asoci-

ARTICOLUL XII – DIRECTORUL OFFICE OF